Sunteți pe pagina 1din 2

Europa în secolul al XVII-lea

-prima jumătate a secolului al XIX-lea

În Europa secolului al XVII-lea se puneau bazele ideologiei iluministe, care își


propunea să lumineze poporul de rând prin rațiune, știință și educație. Era o
ideologie care oferea o perspectivă nouă asupra societății și care a făcut tranziția
de la Epoca Medievală la Epoca Modernă. Această ideologie a stat la baza unor
evenimente majore, cum ar fi Revoluția engleză(1642-1688), Revoluția
americană(1776-1787) și Revoluția franceză(1789-1795).Aceste evenimente au
schimbat major organizarea internă a statelor moderne.
Astfel, revoluțiile Epocii Luminilor au avut lucruri în comun, dar și deosebiri.
De exemplu, la finalul Revoluției Engleze, Anglia, devenea prima monarhie bazată
pe o constituție (Regele conduce dar nu guvernează), iar Franța în timpul
revoluției a devenit republică și apoi directorat, dar lucrul în comun este faptul că
în ambele se aplica principiul separației puterilor în stat, care prevedea faptul că
puterile, legislative, executive și judecătorească, erau independente una față de
alta.
O altă revoluție care a fost influnțată de răspândirea ideologiei iluministe a
fost Revoluția Americană ce a avut ca rezultat constituirea Statelor Unite ale
Americii. La această revoluție s-au implicat și state europene. După “Partida de
ceai de la Boston” din decembrie 1772 si decizia coloniilor de a se rupe de
metropolă(1774) ceea ce a dus proclamarea independenței în 1776, Franța alături
se Spania și Olanda au sprijinit acțiunile revoluționarilor americani pentru că
doreau slăbirea Angliei. Implicarea acestor state au constibuit major la soarta
revoluției și garanta recunoșterea viitorului stat apărut pe harta lumii.
În timp ce Franța și America orchestrau revoluții, Principatele Române
pierdeau încredera Imperiului Otoman din cauza trădărilor lui Constantin
Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir care, în speranța independenței, s-au aliat cu
Austria, respective cu Rusia. Pentru păstrarea sferei de influență asupra
principatelor Imperiul Otoman a fost nevoit să impună domniile fanariote. Aceste
domnii au coincis cu restrângerea autonomiei Principatelor Române,
monopolizarea de către turci a comerțului românesc și cu retragerea dreptului de
a avea politică externă și armată proprie. Aceste restricții au dispărut parțial după
revoluția eșuată a lui Tudor Vladimirescu din 1821 și apoi total după Tratatul de la
Adrianopol din 1828.
Un alt eveniment care a influenţat major organizarea statelor și relațiile dintre
acestea a fost crearea Imperiului Francez, care îl avea ca împărat pe Napoleon. În
primă fază Europa se vedea împărțită de Rusia și Franța(Pacea de la Tilsit-1807),
iar Anglia izolată(Blocada Continentală-1806), dar după declinul Imperiului
Francez, statele care l-au învins pe Napoleon au decis soarta Europei la Congresul
de la Viena din 1815. La Congresul de la Viena se ia decizia de a se restabili
echilibrul european, ceea ce a însemnat schimbări pe harta Europei: Franța
revenea la granițele din 1792, se crează Confederația Germană, Austria anexează
nordul Italiei, Rusia anexează Ducatul Varșoviei, iar Olanda cu Belgia formează
Țările de Jos. Tot la Congresul de la Viena s-a luat decizia de a se restabili dinastia
de Bourbon pe tronul Franței.
În opinia mea, anul 1848 este anul în care ideile liberale promovate de
iluminism sunt readuse în prim plan prin revoluții populare. Aceste revoluții își
propuneau mărirea de drepturi și libretăți și cereau accesul societății la viața
politică, dar s-a manifestat și prin dorința popoarelor de a-și crea propriul stat
național. Dorințele liberale revoluționare s-au manifestat în Germania prin
crearea parlamentului de la Frankfurt care își propunea să unifice Germania și
conducătorul să conducă după principiile democratice. Iar în Austria s-au
manifestat prin revolte și dorința austriecilor de a impune o constituție, lucru care
s-a întâmplat cu ajutorul împăratului. Aceste revoluții au dus la modernizarea
economică a statelor și la mărirea de drepturi pentru burghezie.
În concluzie, la baza revoluțiilor, reformelor și formei de organizare a statelor
din secolul al XVII-lea, din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al
XIX-lea au stat valorile și principiile iluministe.