Modul 4rdfyughj

SB_20151031_P2_19 - Optimizarea performanţelor profesionale prin consultanţă şi coaching
cognitiv comportamental - perioada 31.10.2015 - 04.12.2015
P2 - Modul 4
Content

Coaching cognitiv comportamental pentru optimizarea performanţelor profesionale
Coaching-ul se referă la schimbare. Coaching-ul examinează potenţialul de care dispuneţi,
pentru a vă ajuta să luaţi cele mai bune hotărâri pentru voi, poate schimba reguli, poate
reactiva resuse adormite sau uitate, nefolosite sau abandonate, sau poate să găsească în voi
resurse pe care nu le cunoşteaţi. El este foarte practic în lumea reală, lucrând cu obiective şi
realizări. Coaching-ul este o ramură a consultanţei, apărută din nevoia de performanţă, pe
care omul contemporan a început să si-o asume. Are ca scop susţinerea şi ghidarea clientului
pentru ca acesta să îsi poată stabili şi atinge obiectivele în modul cel mai convenabil cu
putinţă, scopul final fiind: menţinerea sau creşterea performanţei, atingerea excelenţei într-un
anumit domeniu şi mai ales dezvoltarea potenţialului personal. Coaching-ul cognitiv-
comportamental abordează modul în modul în care gândurile nostre afectează emoţiile
noastre, modul în care luăm decizii, ne stabilim obiective și acţionăm pentru atingerea
lor. Coaching-ul cognitiv-comportamental se centrează pe modificarea convingerilor care ne
sabotează şi intervine asupra emoțiilor, atitudinilor şi acţiunilor care blochează performanţa
Reviewed
Competenţele specifice modulului
Actions for Content Page
 Page 2 of 27
Content
Identificarea şi asimilarea principalelor instrumente specifi


1. Competenţe privind cunoaşterea şi
 Identificarea şi asimilarea modului în care se obţine şi se c
înţelegerea:
 Identificarea propriului stil de conducere
 Explicarea şi interpretarea elementelor de coaching individ
2.Competenţe în domeniul explicării şi practică obiectivele persoanei
interpretării:  Explicarea şi interpretarea elementelor pentru coaching de echip
în practică obiective propuse
 Formarea deprinderilor de intervenţie specifice prin stăpânirea t
cognitiv comportamental
3. Competenţe instrumental - aplicative:
 Construirea şi aplicarea în practică a instrumentelor de consultan
optimizarea performanţei profesionale
 Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de activ
4. Competenţe atitudinale:
optimizarea performanţei profesionale
 Adoptarea unei conduite eficiente în activităţile practice, in
Reviewed
Obiectivele modulului
 Page 3 of 27
Content
Obiectivele activităţilor teoretice

la final, cursantul va putea:
 să stabilească obiective performative
 să cunoască propriului stil de conducere
 să elimine barierelor personale către success
 să dezvolte abilităţi de selfmanagement
 să-şi valorifice potenţialului individual
Obiectivele activităţilor aplicative
la final, cursantul va putea:
 să dezvolte abilităţi teoretice şi practice pentru utilizarea diverselor instrumente de consultanţă
şi coaching individual sau de grup
 să alcătuiască procesul de consultanţă şi coaching cognitiv comportamental
individual sau de grup
 să recunoască aspectele care pot fi modificate
 să ofere feed-back pozitiv
 să-şi exprime pertinent aprecierea
Reviewed
Conţinutul modulului
 Page 4 of 27
Content
Activitatea Titlul capitolului
 Introducere: ce înseamnă consultanţă, ce înseamnă coaching cognitiv comportam

schimbării.
Activităţi
 Calităţile consultantului şi coachului: centrarea pe celălalt, ghidarea, comunicarea
teoretice
 Coaching cognitiv comportamental pentru un scop: coaching individual, coaching
coaching-ului cognitiv comportamental.
Activităţi  Privire de ansamblu şi încadrarea procesului de consultanţă şi coaching cognitive
aplicative  Programarea Neuro Lingvistică (PNL) descoperă modul de funcţionare a gândirii,
 Tiparele de gândire VAKOG ( vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ).
 Ameliorarea comunicării interpersonale cu ajutorul tehnicilor din Programarea Neuro Lin
 Consultanţă şi coaching individual.
 Consultanţă şi coaching-ul grupurilor şi al echipelor.
 Creearea proceselor centrate pe resurse.
 Depăşirea barierelor puse în faţa coaching-ului.
Criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi promovarea modulului

 Page 5 of 27
Content
Evaluările considerate pentru stabilirea calificativelor:

 calificative acordate pentru evaluarea curentă
 calificativ acordat la examinarea finală
 Alte note
.
Modalitatea de evaluare a modulului: Evaluare curentă pe platforma e-Learning a unui test
cu itemi obiectivi
Notarea se realizează prin calificative acordate în funcţie de rezultatele obţinute la test astfel:
excelent (95-100 puncte), foarte bine (85-94 puncte), bine (65-84 puncte), suficient (45-64
puncte), insuficient (sub 45 puncte).
.
Cerinţe minime pentru promovare:
 Itemi şi activităţi de evaluare pe platforma e-learning, prin care sunt apreciate
următoarele performanţe:

o Realizarea unei secvenţe dintr-o sesiune de consultanţă
o Realizarea unui Power Point pe tema: Dinamica dezvoltării echipei
.
Cerinţele de promovare cu calificativ maxim:
 La cerinţele minime, se adaugă următoarele activităţi de evaluare pe platforma e-learning,
prin care prin care sunt apreciate următoarele performanţe/lucrări/proiecte/aplicaţii practice

o Formularea corectă a unor obiective performative;
Realizarea unui Power Point pe tema: Dinamica dezvoltării echipei
o Realizarea cu succes a unui proces de coaching pe una din temele de la seminar, care să
respecte şi să ilustreze principiile şi metodologiile specific coaching-ului cognitiv
comportamental
Reviewed
Strategii de formare utilizate
 Page 6 of 27
Content
1. În cadrul activităţilor teoretice: expunerea, demonstraţia, problematizarea, dialogul,

dezbaterea, studiul de caz.
2. În cadrul aplicaţiilor pe platforma e-Learning: interacţiunea participanţilor la activitatea
de formare în vederea rezolvării de probleme, situaţiilor problematice, participare
colaborativă a utilizatorilor la activităţi didactice comune ce implica discuţii online privind
domeniul studiat, elaborarea de documente, proiecte in comun sau individuale, studiul de caz,
prin comunicare pe forum, intervenţii pe portal, dezbateri pe blog, forum, etc.
Reviewed
Modalităţi de organizare
 Page 7 of 27
Content
Activităţile teoretice se vor desfăşura în sistem clasic în sala de curs, iar activităţile
aplicative se vor desfăşura la distanţă utilizând platforma e-Learning.
Cusanţii vor fi consiliaţi , coordonati pe toata durata activitatilor de catre formator si
asistentii de utilizare a platformei e-Learning.
Reviewed
Bibliografie minimă obligatorie
 Page 8 of 27
Content
1. O' Connor, Joseph, Lages Andrea,( 2006). Coaching cu NLP. Cum să fii un coach de
succes, Curte Veche, Bucureşti
2. Szekelz A.,( 2003). NLP.- Calea Succesului, Amaltea, Bucureşti
3. Whitmore John, (2008). Coaching pentru performanţă. Formare personal,
performanţă şi scop, Publica, Bucureşti
Reviewed
Bibliografie facultativă
 Page 9 of 27
Content
1. Dafinoiu I., (2000). Elemente de psihoterapie integrativă, Polirom, Iaşi.

2. Dilts R.,(2003). Manuale Del Coach, Alesio Robert, Urgnano. Italy.
3. Holdevici I., (2001). Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de
psihoterapie, Orizonturi, Bucureşti, p. 108- 130.
4. Knight S., (2004). Tehnicile programării neuro-lingvistice, Cutrea Veche, Bucureşti.
5. Lassus R., (2004). Programarea Neuro Lingvistică şi Arta Comunicării, Teora, Bucureşti.
6. Roco M.,(2001). Creativitate şi inteligenţă emoţională, Polirom, Iaşi. p.73-80
7. Szekelz A.,( 2003). NLP.- Calea Succesului, Amaltea, Bucureşti.
8. Zlate M.,(coord), ( 2001). Psihologia la răspântia milenilor, Polirom, Iaşi. p. 246 – 279
9. Sir John Whitmore, (2014), Coaching pentru performanta, Editura: Publica
10. Nicoleta Valentina Florea, (2014), Training, coaching, mentoring. Metode si modele,
Editura: CH Beck
11. Butnaru, Simona, Loredana Ruxandra Gherasim, (2013) Performanta
scolara, Colectia: Stiintele educatiei. Structuri, continuturi, tehnici Editura: Polirom
12. Dobre Alina, (2014), Corelatia motivatie-performanta-satisfactie in activitatea
scolara, Editura Vladimed – Rovimed
Reviewed
Rezumat
 Page 10 of 27
Content
Obiectivul modulului:
Dezvoltarea individuală și/sau de echipă, eliminarea barierelor personale către
succes, dezvoltarea de abilităţi de selfmanagement, valorificarea potenţialului
individual.
Titular disciplină
Conf.univ.dr. Ioana Lepădatu
Ce înseamnă consultanţă, coaching, coaching cognitiv comportamental,
manager; natura schimbării
 Page 11 of 27
Content
Coaching-ul se referă la schimbare. Coaching-ul examinează potenţialul de care

dispuneţi, pentru a vă ajuta să luaţi cele mai bune hotărâri pentru voi, poate schimba reguli,
poate reactiva resuse adormite sau uitate, nefolosite sau abandonate, sau poate să găsească în
voi resurse pe care nu le cunoşteaţi. El este foarte practic în lumea reală, lucrând cu
obiective şi realizări. Coaching-ul este o ramură a consultanţei, apărută din nevoia de
performanţă, pe care omul contemporan a început să si-o asume. Are ca scop susţinerea şi
ghidarea clientului pentru ca acesta să îsi poată stabili şi atinge obiectivele în modul cel mai
convenabil cu putinţă, scopul final fiind: menţinerea sau creşterea performanţei, atingerea
excelenţei într-un anumit domeniu şi mai ales dezvoltarea potenţialului personal.
Scopul coaching-ului este schimbarea direcţiei în care merge viaţa clientului.
Aceste schimbări se efectuează treptat, schimbările mici având rezultate mari.
Cel care doreşte să facă progrese într-un anumit domeniu, bazându- se pe forţele
proprii sau pe propriile resurse şi care este numit coach-iul (clientul, subiectul, cursantul) şi
o persoană care are o formare de coach şi abilităţile necesare să desfăşoare procesul de
coaching numită coach.
Procesul de coaching cuprinde:
 identificarea situaţiei prezente, aşa cum este ea percepută de către coachi- stare
prezentă; alegerea şi definirea stării dorite – a obiectivului;
 găsirea / construirea unei strategii de atingere a stării dorit;
 identificarea resurselor necesare atingerii stării dorite;
 alegerea unor tehnici de activare a resurselor necesare atingerii stării dorite;
 însoţirea coach-iului pe tot parcursul drumului de la starea actuala la starea dorită.
Rolul Coach-ului, îndrumătorului
Coach- ul are următoarele obiective:
1. Vă arată drumul pe care vă aflaţi.
2. Vă indică alegerile pe care le puteţi face şi vă ajută să păşiţi pe un alt drum.
3. Vă ajută să persistaţi în schimbarea făcută oferind feed-back constructive şi
generative, asigurându-vă confidenţialitatea (O' connor, Joseph, Lages Andrea, p. 24).
Cei care solicită serviciile unui coach sunt fie cei care au un eveniment
neplăcut în viaţa lor, Coach-ul ajutându-i să resolve această problemă şi să treacă
mai departe, fie, deşi sunt oameni fericiţi, îşi doresc să fie şi mai fericiţi.
Obiectivul coaching-ului poate fi similar cu cu cel al altor tehnici ce implică ajutarea, dar
nu se confundă cu aceastea.
Coaching ul poate fi folosit:
 Coaching-ul de viaţă
 Coaching-ul pentru directori executivi
 Coaching-ulde afaceri
 Coaching-ul de carieră
 Coaching-ul în familie
 Coaching-ul individual sau de grup....
Coaching-ul în viaţă abordează existenţa clientului în toate dimensiunile sale
de viaţă, de la viaţa personală la cea profesională, de la relaţia cu partenerul pâna la
satisfacţia la locul de muncă, sau de la relaţia cu copiii până la momentul pensionării.
Coaching-ul pentru directori executivi se concentrează pe soluţionarea
problemelor cu care se confruntă persoane aflate în funcţii înalte. Rolul couch-ului
este de a ajuta persoane care au autoritate şi putere într-o organizaţie.
Coaching-ul în afaceri înseamnă rezolvarea problemelor de natură profesională.
Coaching-ul se referă la indivizi şi nu la sisteme de afaceri. Coaching-ul pentru directori
executivi reprezintă nivelul superior al coaching-ul în afaceri (O' connor, Joseph, Lages
Andrea, p. 42).
Coaching-ul de carieră se specializează în îndrumarea persoanelor care
doresc să-şi găsească o slujbă, care doresc să schimbe domeniul în care activează,
sau care doresc să se reîntoarcă pe piaţa muncii după o perioadă de şomat.
Planning-ul în carieră nu este un domeniu izolat, în majoritatea cazurilor se întâmplă
ca în acest proces să necesite coachin de viaţă şi de afaceri.
Table of Contents
Page 11 of 27
Calităţile consultantului şi coachului: centrarea pe celălalt, ghidarea,
comunicarea
 Page 12 of 27
Content
Atitudinile şi abilităţile necesare în coaching, în construirea unei relaţii sunt:

acceptarea necondiţionată, congruenţa şi colaborarea.
1. Acceptarea necondiţionată
...........Acceptarea necondiţionată presupune evitarea judecăţilor despre ceea ce
spune sau face clientul şi a afirmaţiilor de genul “sunt de acord, este bine, etc.”
Prin transmiterea atitudinii de acceptare necondiţionată, coachului
devine un model de realţionare pentru client, care la rândul lui va învăţa să
se accepte pe el însuşi.
2. Congruenţa
Congruenţa se referă la concordanţa dintre comportamentul, convingerile,
emoţiile şi valorile unei persoane.
3. Colaborarea
...........Relaţia terapeutică are un caracter colaborativ. Coachul are rolul de a încuraja şi de a
ghida, înţelege modul în care ea gândeşte, simte şi se comportă. clientul pentru a găsi soluţii la
problemele identificate.
Coaching cognitiv comportamental pentru un scop: coaching individual,
coaching-ul echipelor, beneficiile multiple ale coaching-ului cognitiv
comportamental
 Page 13 of 27
Content
Coaching-ul cognitiv-comportamental abordează modul în modul în care gândurile

nostre afectează emoţiile noastre, modul în care luăm decizii, ne stabilim obiective și
acţionăm pentru atingerea lor. CCC se centrează pe modificarea convingerilor care ne
sabotează şi intervine asupra emoțiilor, atitudinilor şi acţiunilor care
blochează performanţa.
.
Specificul coaching-ului cognitiv comportamental:
-stimulează un mod de gândire şi comportament optimist şi constructiv;
-ajută la înţelegerea transformării problemelor în obiective performante;
-presupune existenţa unor scopuri care se doresc a fi atinse;
-este centrat pe rezultate, pe prezent şi pe viitor;
-lucrează cu schimbări de gândire şi comportament, care conduc spre perfecţionare;
-pune coach-iul într-o lumină pozitivă (nu există eşec, există doar feed-back), îl
determină să se autovalorizeze şi să se dezvolte;
-generează noi modele de comportament şi noi deprinderi;
-construieşte pattern-uri de rezolvare de probleme.
.
Recunoaşterea distorsiunilor cognitive
Înainte de a se trece la descoperirea şi combaterea gândurilor negative,
coach-iul trebuie să înveţe să descopere distorsiunile cognitive ce apar des în modul
lui de gândire. Burns a catalogat peste zece tipuri de distorsiuni ale stilului de
gândire:
1. stilul de gândire “totul sau nimic” se referă la tendinţa de apreciere a lucrurilor în culori
extreme (dacă un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eşec).
2. suprageneralizarea: subiectul consideră că un eveniment negativ singular reprezintă un
model care se va repeta la nesfârşit, el utilizând termeni ca “totdeauna”, “niciodată”.
3. filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului: subiectul alege un singur eveniment
negativ şi se concentrează asupra lui astfel încât întreaga realitate devine deformată.
4. desconsiderarea pozitivului: subiectul respinge toate evenimentele pozitive, afirmând că
acestea nu contează. Dacă a realizat un lucru bun, îşi spune: “nu este suficient de bun”,
“dacă l-am făcut eu înseamnă că era mult prea uşor”.
5. desprinderea unor concluzii pripite: interpretarea negativă a unor situaţii când nu există
suficiente date pentru a trage concluzia respectivă.
6. “citirea gândurilor”: subiectul conchide în mod arbitrar că o persoană îi este ostilă, fără a
verifica însă acest lucru.
7. “ghicirea viitorului”: subiectul prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură proastă.
8. amplificarea: subiectul exagerează importanţa problemelor sau defectelor sale,
minimalizând calităţile sau succesele.
9. judecata afectivă: coach-iul îşi spune că stările afective negative reflectă cu adevărat
realitatea: “Dacă îmi este frică să zbor, înseamnă că zborul este periculos”.
10. imperativele categorice: lucrurile trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau
expectaţiilor sale: “Nu ar fi trebuit să fac acele greşeli”, “El ar trebui să mă iubească”.
11. etichetarea: forma extremă a tipului de gândire “totul sau nimic”. În loc să spună că a făcut
o greşeală, subiectul îşi pune o etichetă: “Sunt un ratat, un prost”. Etichetarea este o
manieră iraţională de a gândi deoarece oamenii nu pot fi identificaţi în totalitate cu faptele lor.
Etichetele negative pot fi aplicate propriei persoane sau unor terţi.
12. personalizarea şi blamarea:
a. personalizarea se referă la faptul că subiectul se simte responsabil pentru o
situaţie pe care nu o poate controla: o soţie maltratată îşi spune că dacă ar fi o mai
bună gospodină, soţul nu ar mai bate-o.
b. blamarea se referă la faptul că subiectul îi învinovăţeşte pe alţii pentru lucrurile
negative din viaţa lui: “Căsnicia mea nu merge pentru că soţul meu este iresponsabil” (s-a
făcut şi o etichetare).
Condiţiile pentru un coaching de succes sunt:
-iniţiativa voluntară a sibiectului

-încrederea între coach-i şi coach
-transparenţa
-discreţia
Reviewed
Review Submission History
 Page 17 of 27
Content
OK
1. Assignment Information
1. Name:
Modul 4 - Aplicatia 1
2. Instructions
Identificarea situaţiei prezente, aşa cum este ea percepută de către coach- stare prezentă;
alegerea şi definirea stării dorite – a obiectivului
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
SIMONA MARIANA LAVRIC
2. Review Submission History
1.
1.
 Submission ( 23 noiembrie 2015 17:48:39 EET )
Submission Materials
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : modul4 aplicatia 1.docx
Instructor Feedback
Grade : 100.00 out of 100
Comments :
Attached Files :

 Page 18 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Găsirea / construirea unei strategii de atingere a stării dorit

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : Modul 4.docx
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :

 Page 19 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Identificarea resurselor necesare atingerii stării dorite

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : Modul 4-aplicatia3.docx
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :

 Page 20 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Alegerea unor tehnici de activare a resurselor necesare atingerii stării dorite

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : Modul 4-aplicatia 4.docx
Instructor Feedback
Comments :
cum cresti stima de sine?
Attached Files :
3. Finish
 Page 21 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Exemplificati Coaching-ul de viaţă

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : Modul 41aplicatia 5.docx
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
3. Finish
 Page 22 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Exemplificati Coaching-ulde afaceri

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
3. Finish
 Page 23 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Exemplificati Coaching-ul de carieră

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
 Page 24 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Exemplificati Coaching-ul în familie

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Instructor Feedback
Comments :
asa i ca e frumos?
Attached Files :
3. Finish
Click OK to go back.
 Page 25 of 27
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
Recunoaşterea distorsiunilor cognitive in Coachingul cognitiv comportamental

3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Student Comments :
Attached Files : Modul 4aplicatia 9.docx
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
3. Finish
P2 - Modul 5
Content

Nediscriminare, diversitate, egalitate de şanse in procesul invatarii în contextul dezvoltării
durabile
Competenţele specifice modulului
 Page 2 of 28
Content
1. Competenţe privind  Cunoaşterea şi utilizarea adecvată în activitatea didactică a conce

cunoaşterea şi înţelegerea: egalitate de şanse, dezvoltare durabilă, precum şi a celor conexe a
 Întelegerea modului de aplicare a teoriilor moderne cu privire la ne
cadrul U.E.
 Interpretarea deciziilor CEDO cu privire la nediscriminare, diversita
 Explicarea şi argumentarea rolului şi importanţei educaţiei pentru
2.Competenţe în domeniul
 Explicarea şi interpretarea adecvată a diversităţii în contexte educa
explicării şi interpretării:
 Interpretarea şi analiza practicilor educaţionale din perspective pri
durabile
 Construirea unor scenarii de activitate educaţională centrate pe pr
respectiv, pe refuzul discriminării, intoleranţei, pe conştientizarea ş
3. Competenţe instrumental -
 Comunicarea în cadrul grupurilor de lucru, pe parcursul programul
aplicative:
 Identificarea şi aplicarea unui plan de intervenţie specific unei situa
raportare la cadrul legislativ şi instituţional relevant
 Abordarea obiectivă, critică, creativă a conceptelor moderne cu pri
şanse
4. Competenţe atitudinale:
 Adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea situaţiilor de criz
 Asumarea şi promovarea principiilor specifice egalităţii de şanse ş
Obiectivele modulului
 Page 3 of 28
Content
Obiectivele activităţilor teoretice:


Să utilizeze corect teoriile şi conceptele cu privire la nediscriminare, diversitate şi egalitate de
şanse în contextul dezvoltării durabile.

Să îşi formeze o viziune globală şi relevantă asupra importanţei nediscriminării, diversităţii şi
egalităţii de şanse.
 Să identifice situaţii de risc pentru egalitate de şanse, respectiv educaţie pentru dezvoltare
durabilă.
Obiectivele activităţilor aplicative:

Să diferenţieze teoriile şi conceptele cu privire la nediscriminare, diversitate şi egalitate de
 Să îşi formeze o viziune globală şi relevantă asupra importanţei nediscriminării,
diversităţii şi egalităţii de şanse.
 Să identifice efectele negative ale inegalităţii de şanse în educaţie.
 Să proiecteze scenarii de activitate educaţională centrate pe promovarea principiilor
specifice egalităţii de şanse şidezvoltării durabile.
 Să elaboreze un plan de intervenţie specific unei situaţii de risc punctuale identificate
(în mediu educaţional), privind egalitatea de şanse.
Conţinutul modulului (capitolele cursului, etapele proiectului, temele

seminariilor şi laboratoarelor)
 Page 4 of 28
Content
Activitatea Titlul capitolului
 Nediscriminare în contextul dezvoltării durabile în U.E. Definire conc

şi importanţa nediscriminării în muncă, respectiv învăţământ.
 Diversitate în contextul dezvoltării durabile în U.E. Definire concepte.
Activităţi teoretice
importanţa diversităţii în muncă, respectiv învăţământ.
 Egalitate de şanse şi gen în contextul dezvoltării durabile în U.E. Defin
Relevanţa şi importanţa egalităţii de şanse şi gen în muncă, respectiv învăţă
 Analiza si interpretarea conceptelor privind nediscriminarea, egalitat

 Înţelegerea importanţei nediscriminării, diversităţii şi egalităţii de şan
APLICAŢII PE PLATFORMA
 Inegalitatea de şanse în educaţie şi efectele “perverse” ale acesteia;
E-LEARNING
 Discriminarea de gen în educaţie. Modalităţi de prevenire şi combate
 Interpretarea decizilor CEDO în materia nediscriminării, diversităţii ş
Criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi promovare a modulului

 Page 5 of 28
Content
Evaluările considerate pentru stabilirea calificativelor:

 calificative acordate pentru aplicaţii, temele de casă, poster, planuri, proiect
 calificativ acordat la examinarea finală
Modalitatea de evaluare: Evaluarea curentă pe platforma e-learning prin susţinerea unui test
cu itemi obiectivi. Notarea se realizează prin calificative acordate în funcţie de reultatele
obţinute la test, astfel: "Excelent" (95-100 puncte), "Foarte bine" (85-94 puncte), "Bine" (65-
84 puncte), "Suficient"(45-64 puncte), "Insuficient" (sub 45 puncte).
.
Cerinţele minime de promovare:
 Să definească conceptele cu privire la nediscriminare, diversitate şi egalitate de
 Să înţegeagă impactul deciziilor CEDO cu privire la nediscriminare, diversitate şi
egalitate de şanse asupra legislaţiei învăţământului şi a muncii.
Cerinţe pentru promovarea cu calificativ maxim:
 Să surprindă complexitatea conceptele cu privire la nediscriminare, diversitate şi
egalitate de şanse în contextul dezvoltării durabile.
 Să interpreteze corect decizile CEDO în materia nediscriminării, diversităţii şi
egalităţii de şanse.
 Să înţeleagă importanţa nediscriminării, diversităţii şi egalităţii de şanse în contextul
dezvoltării durabile.
Strategii de formare utilizate

 Page 6 of 28
Content
a. expunerea, demonstraţia, problematizarea, dialogul, dezbaterea, studiul de caz.

b. în cadrul aplicaţiilor pe platforma e-learning: interacţiunea tuturor participanţilor la
activitatea de formare prin dezbateri pe forum, blog, învăţare colaborativă, „cloud
computing”, jurnal de activitate, studiul de caz, elaborarea proiectelor comune prin
comunicare on line.
Reviewed
Modalităţi de organizare
 Page 7 of 28
Content
Activităţile teoretice se vor desfăşura în sistem clasic, în sala de curs, iar activitaţile
aplicative se vor desfăşura la distanţă utilizând platforma e-learning. Cursanţii vor fi
asistaţi, consiliaţi, coordonaţi pe toată durata activităţilor de echipa modulului şi
asistenţii de utilizare platformei e-learning.
Reviewed
Bibliografie
 Page 8 of 28
Content
 Bârsan, Corneliu, Conveţia europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, ,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010
 Udroiu, M.; Predescu O., Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român,
Tratat, Editura Universul Juridic , Bucureşti, 2008
 Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ed. A IV-a, revăzută şi adăugită după
Tratatul de la Lisabona (2007/2009), Universul Juridic, Bucureşti, 2010
 Diaconu Ion, Protecţia drepturilor omului în dreptul internaţional contemporan, Ed.
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010
 Legea nr. 202/2002, republicată în 2007, privind privind egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01/03/2007
 Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004
 Legea nr. 448 /2006, republicată în 2008, privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 03/01/2008
 Ordonanţa 137 din 31 august 2000 privind sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 99 din 08.02.2007
 Conventia europeana a drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2013
 Libertatea de exprimare. Principii - Restrictii – Jurisprudenta, Carmen Moldovan, Ed. CH
Beck, 2012
 Hotararile CEDO in cauzele impotriva Romaniei - Analiza, consecinte, autoritati
potential responsabile, Ed. Universitară, 2014
 Pavel, Nicolae, Egalitatea in drepturi a cetatenilor si nediscriminarea, Editura Universul
Juridic, 2010
Reviewed
Rezumat
 Page 9 of 28
Content
INTRODUCERE
Recunoaşterea, proclamarea şi consacrarea drepturilor omului în plan universal s-a
realizat, imediat după cel de-al doilea război mondial, de către Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.), prin Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului adoptată prin votul cvasiunanim al statelor-membre ale acestei organizaţii
interguvernamentale (a statelor) la 10 decembrie 1948, prin Rezoluţia 217 A (III)[1]. Mai
multe dispoziţii ale Chartei Naţiunilor Unite fac referinţă la drepturile fundamentale ale
omului, iar regimul juridic al teritoriile sub tutelă, la acel moment, se baza pe principiul
dreptului recunoscut popoarelor de a dispune de ele înseşi. Art. 68 din Chartă permitea
Consiliului Economic şi Social - organ principal al O.N.U. şi care funcţionează sub
autoritatea Adunării Generale, având şi sarcina, prin art. 55 din Chartă, de a veghea asupra
respectării universale şi efective a drepturilor omului[2] - să instituie o Comisie (Comisia
pentru drepturile omului) pentru urmărirea progresului drepturilor omului, Comisie care a
elaborate această Declaraţie[3].
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului reprezintă efortul a peste 20 de secole de
a gândi omul în universalitatea sa politică (încă de la Platon), umanitatea devenind astfel un
semn vizibil şi organizat [4], încetând a fi doar o ideea generală[5], fiind, totodată, ,,un
adevărat pas spre stabilirea unei organizări politico-juridice a comunităţii mondiale”[6].
Declaraţia se fundamentează, ca filosofie şi ideologie juridică, pe o concepţie
iusnaturalistă ale cărei teze sunt expuse astfel:
a) toate fiinţele umane se nasc libere;
b) toate fiinţele umane sunt egale între ele;
c) egalitatea fiinţelor umane între ele priveşte valoarea de demnitate şi drepturile;
d) fiecare fiinţă umană este înzestrată, prin natura sa, cu raţiune şi conştiinţă;
e) având în vedere aceleaşi calităţi înnăscute şi egale ale tuturor fiinţelor umane,
trebuie ca relaţiile interumane să se fundamenteze, ca atare, pe sentimentul
de fraternitate[7].
Egalitatea tuturor oamenilor între ei este o egalitate deplină, fără nici o
restricţie de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de
oricare altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau de
orice alte împrejurări[8].
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este urmată şi completată, în domenii
specifice, prin alte instrumente-documente cu valoare universală, precum : Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (New York,
1966) ; Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (New
York, 1966); Convenţia internaţionlă cu privire la eliminarea oricărei forme de
discriminare rasială (New York, 1965); Convenţia internaţională cu privire la eliminarea
oricărei forme de discriminare a femeii (New York, 1979); Convenţia internaţională
împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (New
York, 1984)[9].
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului poate şi este considerată în
doctrină ca fiind o autentică Chartă internaţională a Drepturilor Omului destinată, încă
de la momentul redactării Proiectului de Declaraţie, să fie completată, în timp, prin
alte texte[10].
În plan regional european, drepturile omului sunt recunoscute în acte de drept
public internaţional cu valoare regională, astfel: Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 1950), Protocoalele adiţionale la Convenţie,
precum şi în documente cu forţă politico-juridică, precum Documentul final al Conferinţei
pentru securitate şi cooperare în Europa (Helsinki, 1 august 1971), Documentul final al
Reuniunii de la Madrid pentru securitate şi cooperare în Europa (11 noiembrie 1980 – 9
septembrie 1983), Documentul final al Reuniunii de la Viena al reprezentanţilor statelor
participante la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa ( 4 noiembrie 1986 – 19
ianuarie 1989), Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinţei pentru dimensiunea
umană a C.S.C.E. (Copenhaga, 29 iunie 1990)[11].
De precizat că originalitatea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului
constă nu atât în catalogul drepturilor şi libertăţilor fundamentale enumerate spre a fi
proteguite/apărate, cât în sistemul de mecanisme instituţionale de protecţie ce se pun
în aplicare[12].
Sub aspect regional, drepturile omului se circumscriu pe spaţii geopolitice
determinabile , ca opere a unor organizaţii regionale, şi anume: pentru Europa -
Consiliul Europei[13]; pentru cele două continente americane - Organizaţia Statelor
Americane (O.S.A.)[14]; pentru Africa neagră – Organizaţia Unităţii Africane[15]. În
ceea ce priveşte statele şi civilizaţia arabă, Liga Statelor Arabe nu a adoptat nici un
act normativ convenţional în materie, dar Consiliul Ligii Arabe a creat, în 1968, o
Comisie regională arabă pentru drepturile omului, ca simplă instituţie însă, cum se
apreciază, de simplă promovare a acestor drepturi, deşi în cadrul culturii religioase
islamice s-a emis o proclamaţie a drepturilor omului[16].
După tragica experienţă a secolului XX (primul şi cel de-al doilea război
mondial), optica analizei drepturilor şi libertăţilor fundamentale părăseşte
particularismul, centrându-se pe două coordonate principale: a) unitatea speciei
umane; b) universalitatea valorilor umane[17].
a) Coordonata unităţii speciei umane are în vedere fiinţa umană, individul ca
atare, dincolo de orice diversitate de rasă, grupuri umane, interesele altor indivizi, apreciindu-
se că rasa umană reprezintă un universal, dincolo de orice alte particularităţi individuale sau
de grup ţinând de rasă ( caucazoidă, mongoloidă, negroidă, amerindiană, ainu sau altele,
indiferent de criteriile de clasificare şi de calificare, indiferent deci de relativitatea
clasificărilor rasiale)[18], de caracterele socioprofesionale, sau sexuale, sau lingvistice, sau de
vârstă, sau de valori şi credinţe religioase ale grupurilor şi populaţiilor umane, ori de situaţia
economică, de avere, de situaţia socială sau de statutul juridic al indivizilor.
Toate aceste structuri şi substructuri de tip antroposomatic şi antropocultural
formează, împreună, rasa umană a cărui reprezentant este Omul. Unitatea speciei umane se
construieşte pe binomul dinamic unitate-diversitate umană;
b) Cea de-a doua coordonată, universalitatea valorilor umane, se clădeşte dincolo
de relativitatea valorilor particulare inerente diverselor culturi şi civilizaţii, fiecare dintre
culturile şi civilizaţiile specifice popoarelor în devenirea lor istorico-culturală participând,
prin întreaga experienţă istorică şi spirituală , la perenitatea şi universalitatea valorilor umane.
Aşadar, concepând problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului, trebuie plecat şi avut în vedere o dublă dialectică: a) unitate-
diversitate umană; b) universalitatea în raport
cu particularitatea şi relativitatea valorilor dintr-o cultură/civilizaţie sau alta.
Dupa ce am analizat aceste concepte fundamentale ale drepturilor omului si a protectie
acetora vom aborda in continuare / Nediscriminare în contextul dezvoltării durabile în U.E.
,Diversitate în contextul dezvoltării durabile în U.E. si Egalitate de şanse şi gen în contextul
dezvoltării durabile în U.E.
Toate acerste concepte le vom analiaza, pe rand, pe parcursul acestui modul sub aspectul
definirii conceptelor, a Deciziilo CEDO în materie dar si a relevanţei şi importanţei
egalităţii de şanse şi gen în muncă, respectiv învăţământ.
[1] Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Rezoluţia 217 A (III)) a fost proclamată
prin vot de către Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948, 48 de voturi – pentru;
voturi contra - nici unul ; voturi abţinere – opt. Şaşe state din blocul socialist au estimat, în
cursul dezbaterilor pe marginea proiectului de Declaraţie, că textul acesteia este de
inspiraţie mult prea liberală, Arabia Saudită a refuzat să admită drepturile recunoscute
femeilor prin textul Declaraţiei, iar Africa de Sud nu a aprobat condamnarea apartheid-ului
(vz. Jean Touscoz, Droit international, Paris, Presses Universitaires de France, 1993, p.206 –
207).
[2] Grigore Geamănu, Drept internaţional public .Tratat, vol. II, Bucureşti, Edit. didactică şi
pedagocică, 1983, p. 243 – 244.
[3] Jean Touscoz, op. cit.
[4] Philippe de la Chapelle, La Déclaration Universelle des Droits de l’Homme et le
Catholicisme, Paris, L.G.D.J., 1967, p. 2.
[5] Ibidem.
[6] Vz. Enciclica papală Pacem in terries, frag. nr. 144, în ,,Action Populaire. Spès”, Paris,
1963, p. 147.
[7] Art. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în vol. I.R.D.O. (coord.: Irina
Moroianu Zlătescu ş.a.), Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la
care România este parte, vol. I – Instrumente universale (ed. a doua, rev.), Bucureşti,
Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1997, p. 8.
[8] Art. 2 din Declaraţie, în vol. cit.
[9] Vz. vol. cit.; Council of Europe/Conseil de l”Europe, Droits de l’homme en droit
international. Textes de base, Strasbourg, 1985 ; Irina Moroianu Zlătescu
(coord.), Documente internaţionale privind combaterea torturii şi a tratamentelor inumane
sau degradante, Bucureşti, Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1998.
[10] Fréderic Sudre, Droit international et européenn des droits de l’homme, Paris, P.U.F.,
1989, p. 74.
[11] Vz. vol. Drepturile Omului. Documente adoptate de organisme internaţionale, Bucureşti,
Edit. ADEVĂRUL, 1990.
[12] Vz. Fréderic Sudre, op. cit., p. 77.
[13] Consiliul Europei , cu sediul la Strasbourg, numărând în prezent 45 de state europene,
este o organizaţie interguvernamentală paneuropeană, creat în 1949. Statutul Consiliului
Europei, adoptat la 5 mai 1949 (la Londra, în Palatul St. James) şi intrat în vigoare la 3 august
1949, precizează , în Preambulul său, că principiile ce formează baza oricărei democraţii
autentice sunt valorile spirituale şi morale comune ale popoarelor europene şi constituie,
totodată, sursă reală a libertăţii individuale, a libertăţii politice şi a statului de drept (paragr.3
din Statut), iar art. 3 din Statut stipulează obligaţia (şi condiţie totodată pentru orice stat ce
doreşte să adere la Consiliul Europei) că fiecare stat-membru trebuie ,,să accepte principiile
statului de drept şi principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicţia
sa trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului” (subl. ns – E.M.).
Vz. Statutul Consiliului Europei, în vol. Nicolae Ecobescu (coord.), Manualul Consiliului
Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei, Bucureşti, 2003, p. 324. România a
aderat la Consiliul Europei prin Legea nr. 64 din 4 oct. 1993, publ. în M.Of., I, nr. 238 din 4
oct. 1993.
[14] Charta Organizaţiei Statelor Americane a fost adoptată la Bogota ( Columbia), la 3o
aprilie 1948, la cea de-a a IX-a Conferinţă Internaţională Americană şi amendată, ulterior,
prin Protocolul de la Buenos-Aires (Argentina), la 27 februarie 1967. Preambulul Chartei
afirmă că ,,veritabilul sens al solidarităţii americane şi al bunei-vecinătăţi nu se poate
concepe decât consolidând, pe acest continent şi într-un cadru instituţional democratic, un
regim de libertăţi individuale şi de justiţie socială bazat pe respectul drepturilor fundamentale
ale omului”. Astfel, Charta cuprinde dispoziţii ce consacră în mod expres drepturile omului
(art. 3 lit. j, prin care statele americane-membre ale organizaţiei proclamă drepturile
fundamentale ale persoanei umane fără nici o distincţie de rasă, de naţionalitate, de religie sau
de sex; art. 16 statuează angajamentul asumat de către statele-membre ale Organizaţiei de a
respecta aceste drepturi şi ,,principiile de morală universală”, iar prin art. 112 Organizaţia
prevede crearea unei Comisii interamericane ale drepturilor omului, organ cu rol consultativ,
în materie, a Organizaţiei Statelor Americane. Totodată, la Bogota, şi în baza Chartei, s-a
adoptat DeclaraţiaAmericană a Drepturilor şi a Îndatoririlor Omului, ca simplă recomandare
şi anexă la Chartă. Declaraţia se apreciază ca fiind un text generos, de inspiraţie liberală,
care, în alin. 2 din Preambulul ei, prevede că: ,,Îndeplinirea îndatoririlor de către fiecare
constituie o condiţie prealabilă pentru realizarea drepturilor celorlalţi”. La 22 noiembrie
1969, la San José (Costa Rica) a fost adoptată Convenţia Americană relativă la Drepturile
Omului, intrând în vigoare la 18 iulie 1978, odată cu depunerea celui de-al unsprezecelea
instrument de ratificare. Printre statele-membre ale O.S.A. fac parte, de exemplu, Argentina,
Barbados, Bolivia, Columbia, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador,
Grenada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru, Surinam,
Uruguay, Venezuela, absentând însă din rândul statelor ratificante Statele Unite ale Americii
(vz. Fréderic Sudre, op. cit., p. 80 – 91).
[15] După ce, la 25 mai 1963, la Adis-Abeba (Etiopia) a fost adoptată Charta Unităţii
Africane, care se raportează la drepturile omului într-un mod insignifiant, art. 2
paragr. e neimpunând statelor-membre ale Organizaţiei nici o obligaţie în sarcina statelor,
referirea la drepturile omului rămânând doar de ordin formal, chiar exonerându-le de la orice
răspundere în materie, la 28 iunie 1981, la Nairobi, Conferinţa Organizaţiei Unităţii Africane
adoptăCharta africană (denumită şi Charta de la Banjul), ratificată de peste 50 de state-
membre şi intrată în vigoare la 21 octombrie 1986. Charta acordă însă o atentă prioritate
drepturilor popoarelor ( ,,realitatea şi respectul pentru drepturile poporului trebuie în mod
necesar să garanteze drepturile omului” se afirmă în paragr. 5 din Preambulul Chartei). Charta
indică mai degrabă, se apreciază în doctrină, tendinţa modernă de colectivizare a drepturilor
omului (Fréderic Sudre, op.cit., p.83).
[16] Comisia pentru drepturilor omului a Organizaţiei Conferinţei Islamice a
redactat Declaraţia Islamică Universală a Drepturilor Omului (DJUDH), proclamată la 19
septembrie 1981 la Paris (în localul şi sub auspiciile U.N.E.S.C.O.), la iniţiativa Consiliului
Islamic pentru Europa. Declaraţia proclamă drepturile omului prescrise de către Islam, aşadar
având un câmp de aplicare definit prin apartenenţa religioasă la religia islamică (ibidem, p.
85).
[17] Sélim Abou, Cultures et droits de l’homme (Leçons prononcées au Collège de France,
mai 1990), Paris, Hachette, 1992, p. 9.
[18] N.P. Dubinin, Les races et la génétique contemporaine, în vol. UNESCO, Le
racisme devant la science, Paris, 1973, p. 150.
Reviewed
1.Nediscriminare în contextul dezvoltării durabile în U.E.
 Page 10 of 28
Content
a. Definitie
A discrimina înseamnă a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două
situaţii atunci când nu există nicio distincţie relevantă sau de a trata într-o manieră
identică două sau mai multe persoane sau situaţii care sunt în fapt diferite.
Diferenţierile pot lua diverse forme, de la exprimarea prin cuvinte la comportamente,
materializate în diferite domenii ale vieţii sociale, delimitări între diferite forme,
domenii sau nivele fiind uneori neclare, de multe ori acestea suprapunându-se.
Termenul „discriminare” provine din latinescul „discriminatio” care înseamnă a
percepe disctincţii între fenomene sau a fi selectiv în judecată faţă de cineva”.
Principiul egalităţii impune ca dreptul să trateze egal persoane aflate în situaţii
comparabile, respectiv dreptul să trateze diferit persoane aflate în situaţii diferite.
.
b. Istoric
La nivelul Uniunii Europene, preocupările în materia drepturilor fundamentale
sunt, relativ, recente. Dezvoltarea, sub aspectul conţinutului, a Comunităţilor
Europene şi, ulterior, a Uniunii Europene, a avut în vedere aspectele de natură
economică, statele membre neconsiderând a fi necesară includerea în Tratatele
institutive a unor prevederi referitoare la drepturile fundamentale. Şi aceasta
deoarece, respectarea drepturilor fundamentale era (şi este şi în prezent) asigurată,
la nivel european, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În această situaţie, a lipsei unor prevederi speciale referitoare la drepturile
fundamentale, i-a revenit Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene[1]misiunea de a
se pronunţa cu privire la situaţiile în care se aducea atingere acestor drepturi, motiv
pentru care, în urma a numeroase hotărâri, aceasta a ridicat drepturile fundamentale
la rang de principii generale ale dreptului Uniunii Europene. Nu de puţine ori, în
activitatea sa, Curtea de Justiţie a apelat la convenţiile internaţionale ce au drept
obiect de reglementare drepturile fundamentale şi, în special, a apelat la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht[2] face
referire, în Preambul, la principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului,
libertăţilor fundamentale şi statul de drept[3].
În anul 1997, Tratatul de la Amsterdam modifică, între altele, art. F alin.
(1)[4] din Tratatul privind Uniunea Europeană. Potrivit noii prevederi, „Uniunea se
întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept, principii care sunt comune
statelor membre”. Totodată, se prevede şi o sancţiune în cazul în care se constată
încălcarea gravă şi persistentă a drepturilor fundamentale, şi anume se recurge la
procedura de suspendare a drepturilor care decurg din Tratat[5].
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene dobândeşte forţă juridică obligatorie. Astfel,
potrivit art. 6 TUE alin. (1), „Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile
prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel
cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu
cea a tratatelor”. Ce înseamnă acest lucru? Răspunsul este simplu, şi anume: de acum înainte,
prevederile Cartei pot fi invocate în faţa instanţelor, iar respectarea acesteia revine atât
instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii Europene, precum şi statelor membre.
Trebuie precizat, de la început, faptul că, în ceea ce priveşte statele, acestea îşi asumă
obligaţia de a respecta prevederile Cartei numai atunci când este vorba despre aplicarea
dreptului Uniunii, şi nu în situaţia în care acţionează în sfera lor de competenţă.
Chiar din primele rânduri ale Preambulului, observăm precizarea potrivit căreia
„prezenta Cartă reafirmă respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a
principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă, în principal, din tradiţiile
constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, din
Cartele Sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale
Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub
autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta şi actualizate sub
răspunderea prezidiului Convenţiei Europene”.
Carta este mai mult decât un text juridic care conţine o serie de principii. Este
obligatorie ori de câte ori instituţiile şi organismele Uniunii Europene acţionează sau se aplică
dreptul Uniunii Europene.
Premergator adoptarii in 2009 a Tratatului de la Lisabona, anul 2000 a marcat
adoptarea a două directive: Directiva 2000/43/CE[6] şi 2000/78/CE[7] care au extins sfera
dreptului privind nediscriminarea prin garantarea accesului deplin în domenii privind
sănătatea, educaţia şi locuinţele, pornind de la argumentul economic al capacităţii persoanelor
de atingere a potenţialului deplin pe piaţa muncii. În anul 2004 se lărgeşte sfera discriminării
pe criterii de sex şi în domeniul bunurilor şi al serviciilor, prin Directiva de aplicare a
principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii.
O altă directivă importantă, deşi nu atât de extinsă ca domeniu de aplicare,
este reprezentată de Directiva privind egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei în
domeniul securităţii sociale, care garantează tratamentul egal numai în legătură cu
securitatea socială.
În acest moment, la nivelul Uniunii Europene şi al instituţiilor sale se constată
desfăşurarea unor activităţi intense de lobby în vederea extinderii protecţiei criteriilor
privind orientarea sexuală, credinţa religioasă, a handicapului şi a vârstei, de la
contextul ocupării forţei de muncă la cel al accesului la bunuri şi servicii[8].
De menţionat faptul că directivele europene privind nediscriminarea oferă
protecţie numai cetăţenilor din statele membre ale Uniunii, în vreme ce Convenţia
europeană a drepturilor omului protejează toate persoanelor din jurisdicţia celor 47
de state care au aderat la ea.
În 2000 a fost promulgată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene de către
Uniune şi statele sale membre, o „declaraţie” în cuprinsul căreia erau prevăzute o serie de
principii generale ale dreptului comunitar şi de drepturi ale omului aşa cum sunt ele prevăzute
de către constituţiile statelor membre, de Convenţia europeană a drepturilor omului şi de
tratatele universale în materie[9].
.
c. Conţinutul Cartei
Carta este un „catalog al drepturilor omului”[10], care cuprinde, într-un text
unic, pentru prima dată în istoria UE, ansamblul drepturilor civile, politice, economice
şi sociale ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Textul Cartei este
precedat de un preambul şi cuprinde 54 de articole sistematizate în 6 Titluri, după
cum urmează: Demnitatea; Libertăţile; Egalitatea; Solidaritatea; Drepturile cetăţenilor
şi Justiţia. Cel de-al 7-lea Titlu cuprinde Dispoziţiile generale ce reglementează
interpretarea şi aplicarea Cartei.
Titlul I – Demnitatea umană – include 5 articole şi debutează cu prevederea potrivit
căreia „demnitatea umană este inviolabilă” şi trebuie respectată şi protejată. Articolul 2
garantează dreptul la viaţă, iar pedeapsa cu moartea este interzisă, la fel cum sunt interzise, în
continuare: tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane şi degradante[11]; sclavia şi munca
forţată[12]. Totodată, este protejat dreptul la integritate al persoanei[13], motiv pentru care
sunt interzise următoarele: practicile de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia
persoanelor; utilizarea corpului uman şi a părţilor sale, ca sursă de profit şi clonarea fiinţelor
umane în scopul reproducerii.
Următoarele 14 articole consacră libertăţile de care se bucură cetăţenii Uniunii
Europene.
Titlul al II-lea are în vedere, la art. 7, dreptul oricărei persoane la „respectarea vieţii
private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor”, drept completat cu
garantarea protecţiei datelor cu caracter personal[14], date care trebuie „tratate în mod corect,
în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt
motiv legitim prevăzut de lege”[15].
Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie[16] sunt, de asemenea,
garantate, aşa cum este recunoscută şi libertatea de gândire, de conştiinţă şi de
religie[17]. Acest ultim drept (libertate) „implică libertatea de a-şi schimba religia sau
convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual
sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului,
practicilor şi îndeplinirii riturilor”[18].
Libertatea de exprimare şi de informare este prevăzută la art. 11 şi cuprinde
atât libertatea de opinie, cât şi „libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau
idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”[19].
Totodată, este consacrată şi libertatea de întrunire şi asociere[20], în virtutea
căreia „orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de
asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce
implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi
de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale”[21]. Se alătură acestor
libertăţi şi aceea a artelor şi ştiinţelor[22]. Nu este omis din economia Cartei dreptul la
educaţie[23], drept care include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul
obligatoriu, libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ, dar şi „dreptul părinţilor de
a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase,
filozofice şi pedagogice”[24].
Potrivit Cartei, „orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de
muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru fiind
astfel consacrate libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă”[25], fiind astfel
consacrate libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă[26]. O altă libertate
recunoscută prin Cartă, la art. 16, se referă la desfăşurarea unei activităţi
comerciale.
Un articol care îşi are corespondentul în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, este cel în temeiul căruia „orice persoană are
dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire
bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale
decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi
în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a
suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de
interesul general”[27].
Articolul 18 din Cartă garantează dreptul de azil nu în orice condiţii, ci „cu
respectarea normelor prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de
Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu
Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene”.
În temeiul art. 19 expulzările colective sunt interzise şi „nimeni nu poate fi
strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus
pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse ori tratamente inumane sau
degradante”.
Titlul al III-lea – Egalitatea – debutează cu egalitatea în faţa legii[28] a tuturor
persoanelor.
Carta interzice orice discriminare întemeiată „pe motive precum sexul, rasa,
culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia ori
convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate
naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală”[29].
După un articol consacrat respectării de către Uniune a diversităţii culturale, religioase
şi lingvistice[30], Carta impune, în continuare, la art. 23, asigurarea egalităţii între femei şi
bărbaţi în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi
remunerarea. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că acest principiu al egalităţii nu
„exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea
sexului sub-reprezentat”[31].
Articolul 24 este consacrat drepturilor copilului. Astfel, „copiii au dreptul la
protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima, în
mod liber, opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în
funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate”. De asemenea, „în toate acţiunile
referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii
private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Orice copil
are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii
părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său”.
În continuare, sunt recunoscute drepturile persoanelor în vârstă[32] şi
integrarea persoanelor cu handicap[33].
Titlul al IV-lea – Solidaritatea – conţine prevederi referitoare la dreptul muncii şi
protecţiei sociale. În acest sens, art. 27 garantează lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora, la
nivelurile corespunzătoare, „informarea şi consultarea, în timp util, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale”. De asemenea, este
recunoscut dreptul de negociere şi de acţiune colectivă[34], în temeiul căruia „lucrătorii şi
angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile
şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile
corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru
apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă”. Sunt consacrate, în egală măsură, dreptul de acces
la serviciile de plasament[35], precum şi protecţia în cazul concedierii nejustificate[36].
Articolul 31 reglementează condiţiile de muncă echitabile şi corecte. În acest
sens, reţinem faptul că „orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să
respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Orice lucrător are dreptul la o
limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală,
precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit”.
Potrivit art. 32, „încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă
de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de
şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu
excepţia unor derogări limitate. Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de
condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice
sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea,
dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite
educaţia”.
În conformitate cu dispoziţiile Cartei, familia se bucură de protecţie juridică,
economică şi socială. „Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională,
orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive
de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un
concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil”[37].
Carta are în vedere securitatea socială şi asistenţa socială[38], consacrând
respectarea dreptului la protecţie socială în caz de maternitate, boală, accident de
muncă, dependenţă de alte persoane sau bătrâneţe ori pierderea locului de muncă.
„Pentru a combate marginalizarea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaşte şi respectă
dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să
asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în
conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile
naţionale”[39].
La nivelul Uniunii, potrivit Cartei, orice persoană are dreptul de acces la
asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile
stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale[40].
Articolul 36 consacră accesul la serviciile de interes economic general, pentru
ca, în articolele 37 şi 38 să regăsim dispoziţii potrivit cărora „Politicile Uniunii trebuie
să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii
acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile” şi
„politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor”.
Titlul al V-lea – Drepturile cetăţenilor[41] – face trimitere la: dreptul de a alege şi de a
fi ales în Parlamentul European; dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale;
dreptul de a sesiza Ombudsmanul European; dreptul de petiţionare; libertatea de circulaţie şi
de şedere; protecţia diplomatică şi consulară. Aceste drepturi nu reprezintă o noutate la
nivelul Uniunii, deoarece le întâlnim şi printre drepturile recunoscute, încă din anul 1992,
cetăţenilor europeni, prin Tratatul de la Maastricht. Mai mult, Carta consacră încă două alte
drepturi, şi anume: dreptul la bună administrare şi dreptul de acces la documentare.
Titlul al VI-lea este rezervat materiei Justiţiei, mai precis accesului la justiţie. Oricărui
cetăţean îi este recunoscut dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil[42].
Astfel, „orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate
are dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti”. De asemenea, „orice
persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei
instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege. Orice
persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată”.
Potrivit art. 48 oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea
dreptului la apărare şi este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în
conformitate cu legea. Carta recunoaşte şi consacră principiile legalităţii şi
proporţionalităţii infracţiunilor şi a pedepselor[43]. În acest sens, „nimeni nu poate fi
condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia
infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se
poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii
infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă
mai uşoară, se aplică aceasta din urmă”[44].
Titlul al VI-lea se încheie cu recunoaşterea dreptului de a nu fi judecat sau condamnat
de două ori pentru aceeaşi infracţiune[45].
Titlul al VII-lea – Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicarea
Cartei – precizează, chiar în primul său articol, faptul că dispoziţiile Cartei se
adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului
subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare
dreptul Uniunii. Este important de menţionat faptul că această Cartă nu extinde domeniul de
aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii şi nu creează nici o competenţă
sau sarcină nouă pentru Uniune, respectiv nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de
tratate. De asemenea, este de reţinut şi faptul că, în măsura în care Carta conţine „drepturi ce
corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele
prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să
confere o protecţie mai largă”[46].
În ceea ce priveşte nivelul de protecţie instituit prin Cartă, art. 53 precizează
următoarele: „Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu poate fi interpretată ca
restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi de
dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau
toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor
membre”.
Analiza acestui instrument juridic al Uniunii Europene, Uniune al cărei stat membru
este şi România, cu drepturi şi obligaţii depline, are o relevanţă cu totul aparte în actualele
condiţii în care drepturile omului cunosc mutaţii dintre cele mai profunde şi diverse, mutaţii
care, nu de puţine ori, sunt puse sub semnul întrebării în mod voluntar sau involuntar, mai
mult sau mai puţin conştient, cu efecte, uneori, dintre cele mai neaşteptate.
.
d. Principiul nediscriminarii. Aplicarea legislatiei europene in tarile membre
Asadar Prin articolele 9 şi 10 din Tratat, Uniunea Europeană reafirmă principiul
nediscriminării ca element transversal în definirea şi în punerea în aplicare a politicilor şi a
acţiunilor sale, urmărind să combată „orice discriminare pe criteriu de sex, rasă sau origine
etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”, precum şi „combaterea
excluziunii sociale”.
Potrivit articolului 148 aliniatul 2 din Constituţia României, „ca urmare a
aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au proritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. De
asemenea, Tratatul de la Lisabona şi legislaţia secundară este obligatorie.
Uniunea Europeană trebuie să acţioneze în limitele puterilor stabilite prin
tratate. Principiul subsidiarităţii reglementează legalitatea exercitării competenţelor: în
cazurile în care domeniile nu sunt de competenţă exclusivă a Uniunii Europene,
aceasta poate să acţioneze numai dacă obiectivele acţiunii nu pot fi îndeplinite în
mod suficient de către statele membre.
În scopul de a asigura uniformitatea legislaţiei Uniunii Europene şi
interpretarea ei în mod uniform la nivelul instanţelor naţionale, în cazurile de conflict,
legislaţia Uniunii Naţionale este preeminentă legii naţionale. Curtea Europeană de
Justiţie a susţinut că Uniunea Europeană constituie noua ordine juridică, iar în acest
scop statele membre care beneficiază de această nouă ordine şi-au limitat
suveranitatea, iar instanţele de judecată naţionale au obligaţia să aplice prevederile
legislaţiei Uniunii Europene, chiar dacă acest lucru presupune să refuze aplicarea
legislaţiei naţionale cu care vine în conflict, în cazul în care această legislaţie
naţională a fost adoptată anterior sau ulterior normei din legislaţia Uniunii Europene.
.
e. Domeniile de aplicarea directivelor Uniunii Europene în materia
nediscriminării
Sunt trei la număr şi cuprind încadrarea în muncă, sistemul de asistenţă
socială şi bunurile şi serviciile. În ceea ce priveşte încadrarea în muncă, sunt
cuprinse toate criteriile protejate de directivele în materie. Conceptele interpretate în
sens larg a domeniului de aplicare de către Curtea Europeană de Justiţie fac referire
la accesul la încadrarea în muncă; la condiţiile de încadrare în muncă, inclusiv
concedieri şi remuneraţie; accesul la orientare şi la formare profesională; organizaţii
sindicale şi patronale.
Accesul la asistenţă socială şi la alte forme de securitate socială este asigurat
semnificativ de Directiva privind egalitatea de tratament între persoane, fără
deosebire de rasă sau origine etnică, fiind incluse domeniile: accesul la protecţia
socială, inclusiv securitatea socială şi asistenţa medicală; avantaje sociale; educaţie.
În ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, inclusiv la locuinţe, protecţia
se manifestă prin Directiva rasială şi prin Directiva 78 prin aplicarea criteriului rasă,
respectiv sex, „în orice context în care un serviciu este furnizat în mod obişnuit în
schimbul unei remuneraţii, atât timp cât nu este un context pur personal, şi cu
excluderea educaţiei publice sau private” [47].
Accesul la justiţie, deşi fără a fi menţionat cu specificitate, este prezumat ca
inclus în măsura în care sistemul de instanţe reprezintă un serviciu pe care statul îl
oferă publicului contra unei remuneraţii.
De menţionat faptul că protecţia în temeiul Convenţiei europene a drepturilor
omului este mult mai largă şi cuprinde o serie de alte domenii, cum ar fi: viaţa privată
şi de familie, adopţia, domiciliul şi căsătoria[48]; participarea politică – libertatea de
exprimare, de întrunire şi de asociere, alegerile libere; aplicarea legii şi chestiuni de
drept penal (dreptul la un proces echitabil, dreptul de a nu fi reţinut în mod arbitrar,
interzicerea pedepsirii retroactive şi a dublei sancţionări, dreptul la viaţă şi dreptul de
a nu fi supus unor tratamente sau pedepse inumane sau degradante).
Se desprinde astfel ideea importanţei deosebite a faptului că persoanele care
se consideră victime ale discriminării trebuie să analizeze în mod atent atunci când
stabilesc maniera de abordare a litigiului dacă plângerile formulate intră sub incidenţa
Convenţiei europene a drepturilor omului sau a directivelor europene privind
nediscriminarea.
.
f. Instrumente europene pentru aplicarea nediscriminarii
Legislaţia primară este sursa supremă a dreptului din Uniunea Europeană şi
este deasupra tuturor celorlalte surse de drept. Curtea de Justiţie este responsabilă
pentru asigurarea acestei supremaţii printr-o varietate de forme, de acţiuni, cum ar fi
acţiunea de anulare (articolul 263, TFUE) şi hotărârea preliminară (articolul 267,
TFUE).
Instrumentele Uniunii Europene în materia nediscriminării sunt cuprinse în lista
următoare:
 Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (13 decembrie 2007) – aduce
progrese semnificative în ceea ce priveşte materia drepturilor fundamentale. Prin
articolul 9 şi 10 din Tratat, Uniunea Europeană reafirmă principiul nediscriminării, ca
element transversal în definirea şi punerea în aplicare a policitilor şi a acţiunilor sale,
urmărind să „combată orice discriminare pe criteriu de sex, rasă sau origine etnică,
religie sau convingeri , handicap, vârstă sau orientare sexuală”, precum şi
„combaterea excluziunii sociale”.
 Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în
aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între femei şi
bărbaţi în materie de încadrare în muncă (reformată, 5 iulie 2006);
 Directiva 2004/113/CE a Consiliului de aplicare a principiului egalităţii de tratament
între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi
servicii (13 decembrie 2004);
 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (7 decembrie 2000) – reafirmă
măsuri juridice importante vizând, în mod particular, interzicerea discriminării pe
criteriul de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice,
limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o
minoritate naţională, averea, naşterea, dizabilitatea, vârsta sau orientarea sexuală.
Tratatul de la Lisabona recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în
Cartă, statuând că acest instrument are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
În acest fel se formalizează principiul respectării drepturilor omului ca parte a
dreptului Uniunii;
 Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea
egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de
muncă (27 noiembrie 2000);
 Directiva 2000/43/CE a Consiliului privind egalitatea de tratament între persoane,
fără deosebire de rasă sau origine etnică (29 iunie 2000);
 Declaraţia Consiliului privind punerea în aplicare a Recomandării Comisiei referitoare
la protecţia demnităţii femeilor şi a bărbaţilor la locul de muncă, inclusiv codul de
bune practici în vederea combaterii discriminării sexuale (19 decembrie 1991);
 Recomandarea 92/131/CEE a Comisiei privind protecţia demnităţii femeilor şi a
bărbaţilor la locul de muncă (17 noiembrie 1991);
 Directiva 7/7/CEE a Consiliului privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale (19 decembrie 1978);
 Directiva 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii
de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în
muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă (9
februarie 1976);
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (25 martie 1957).
[1] În prezent, Curtea de Justiţie.

[2] Semnat în anul 1992 şi intrat în vigoare în anul 1993.
[3] „Confirmând ataşamentul lor la principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept”.
[4] Art. 6 în Tratatul asupra Uniunii Europene, versiunea consolidată (1997).
[5] Art. F1 TUE (art. 7 TUE, varianta consolidată, 1997).
[6] Directiva 2000/43/CEE a Consiliului privind egalitatea de tratament între persoane, fără
deosebire de rasă sau de origine etnică, 29 iunie 2000, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene, L1s80/22, 19.07.2000.
[7] Directiva 2000/78/CEE a Consiliuui de creare a unui cadrul general în favoarea egalităţii
de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, 27
noiembrie 2000, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L303/16, 2.12.2000.
[8] „Directiva orizontală”
[9] Convenţia Organizaţiei Unite cu privre la drepturile copilului, 20 noiembrie 1989
[10] Vassilios Skouris (preşedintele Curţii de Justiţie de la Luxemburg), cu prilejul cursului
prezentat studenţilor anului IV, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, noiembrie
2004.
[11] Art. 4.
[12] Art. 5.
[13] Art. 3.
[14] Art. 8.
[15] Art. 8 alin. (2).
[16] Art. 9.
[17] Art. 10.
[18] Art. 10 alin. (2).
[19] Art. 11 alin. (1).
[20] Art. 12.
[21] Art. 12 alin. (1).
[22] Art. 13.
[23] Art. 14.
[24] Art. 14 alin. (3).
[25] Art. 15 alin. (2).
[26] Art. 15.
[27] Art. 17 alin. (1) – Dreptul de proprietate.
[28] Art. 20.
[29] Art. 21 alin. (1).
[30] Art. 22.
[31] Art. 23 par. 2.
[32] Art. 25.
[33] Art. 26.
[34] Art. 28.
[35] Art. 29.
[36] Art. 30.
[37] Art. 33.
[38] Art. 34.
[39] Art. 39 alin. (3).
[40] Art. 35.
[41] Art. 39 – 46.
[42] Art. 47.
[43] Art. 49.
[44] Art. 49 alin. (1).
[45] Art. 50.
[46] Art. 52 alin. (3).
[47] A se vedea „Manual de drept european privind nediscriminarea”, pg. 85
[48] Idem, pg. 86
Reviewed
2.Diversitate în contextul dezvoltării durabile în U.E.
 Page 11 of 28
Content
a. Definitie
Dezvoltarea durabilă este un scop major care necesită un efort concentrat şi
suţinut decătre toate sectoarele societăţii.
Dezvoltarea durabilă este un domeniu de cunoştere intensiv şi experimental al
politicilor, si de aceea este bine ca atât cunoştinţele cât şi lecţiile să se bazeze pe acumulările
şi încercările anterioare.
Dezvoltarea durabilă se referă la faptul că nevoile generaţiei actuale trebuie
satisfăcute fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi. Este un important obiectiv al Uniunii Europene stabilit în diferite
tratate, care reglementează toate politicile şi activităţile Uniunii. Este vorba de
protejarea capacităţii Pământului de a favoriza viaţa în toată diversitatea sa şi se
bazează pe principiile democraţiei, egalităţii între sexe, solidarităţii, pe principiile
statului de drept dar şi ale respectului pentru drepturile fundamentale, inclusiv
libertatea şi egalitatea de şanse pentru toţi. Vizează îmbunătăţirea continuă a calităţii
vieţii şi a bunăstării pe Pământ pentru generaţia actuală dar şi pentru generaţiile
viitoare. În acest scop, se doreşte promovarea unei economii dinamice, cu o deplină
ocupare a forţei de uncă şi un nivel ridicat de educaţie, ocrotirea sănătăţii, coeziune
socială şi teritorială, dar şi a protecţiei mediului, într-o lume paşnică şi sigură,
respectând diversitatea culturală.
Dezvoltarea durabilă este o prioritate a Uniunii Europene deoarece in
contextul schimbărilor climatice şi economice, ea primeşte o nouă conotaţie.
Dacă ne referim la politicile globale urmate de ţările Uniunii Europene în ceea
ce priveşte dezvoltarea sustenabilă, acestea pot fi caracterizate ca o combinaţie de
abordări care au fost încercate de-a lungul anilor. În privinţa acţiunilor întreprinse la
nivel internaţional pot fi avute în vedere următoarele date importante.
.
b. Istoric
În anul 1972 a avut loc Conferinţa de la Stockholm privind Mediul Uman unde
s-a dezbătut problema mediului la nivel global şi a necesităţilor de dezvoltare.
Conferinţa s-a finalizat cu următoarele rezultate: Declaraţia de la Stockholm, Fondul
Voluntar pentru Mediu, înfiinţat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile
financiare ale Naţiunuilor Unite.
În anul 1983 - Natiunile Unite au înfiinţat Comisia Mondială pentru Mediu şi
Dezvoltare (World Commission on Environment and Development),cunoscută şi sub
denumirea de Comisia Brundtland, care în anul 1987 a elaborat şi publicat documentul
"Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea
la baza Agendei 21, a principiilor Declaraţiei de la Rio.
În anul 1992 - la Rio de Janeiro s-a desfăşurat Conferinţa Naţiunilor Unite privind
Mediul şi Dezvoltarea, în cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra
dezvoltarea economică şi protecţia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă, precum şi
dreptul internaţional al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltării durabile. În cadrul
conferinţei au fost adoptate: Declaraţia de la Rio, Agenda 21 – planul de acţiune pentru
dezvoltarea durabilă, cu începere din secolul al XXI-lea, Convenţia privind diversitatea
biologic, Convenţia cadru privind schimbările climatic.
În 2002 - a avut loc la Johannesburg, Summitul Naţiunilor Unite privind
Dezvoltarea Durabilă, care a avut ca principale rezultate:
 Declaraţia de la Johannesburg pentru dezvoltarea durabilă; A fost reafirmat faptul că

dezvoltarea durabilă este un element central al agendei internaţioanle şi a dat un nou
impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei şi
pentru protecţia mediului.
 Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabilă; S-a
dezvoltat înţelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, în special prin evidenţierea
legăturilor principale dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor naturale.
 Iar prin declaraţia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă pentru
progresul şi dezvoltarea celor trei piloni interdependenţi ai dezvoltării
durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului la
nivel local, naţional, regional şi global.
Pe plan european vom aminti:
Summit-ul de la Paris – 1972, unde a fost evidenţiată necesitatea acordării unei
atenţii deosebite protecţiei mediului în contextul expansiunii economice şi a îmbunatãţirii
standardelor de viaţă.
Actul Unic European – 1987, ce reprezintă un punct de referinţă al politicii europene
de mediu, fiind menţionată pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunitãţii Europene.
Tratatul de la Mastricht – 1993, a conferit protecţiei mediului un statut complet în
cadrul politicilor europene.
Tratatul de la Amsterdam - 1999, unde a fost consolidată baza legală a politicii
vizând protecţia mediului precum şi promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii
Europene.
În 2000 şefii statelor membre UE, reuniţi în şedinţa Consiliului European de
la Lisabona, s-au angajat să creeze "pâna în anul 2010, cea mai competitivă şi
dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume".
În anul 2001 a avut loc summit-ul de la Goetheborg, unde a fost adoptată Strategia
de Dezvoltare Durabilă a UE.
În 2005 comisia a demarat un proces de revizuire a Strategiei de Dezvoltare
Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape:
În iunie 2006, Consiliul Europei a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru
o Uniune Europeana extinsă, inclusiv un plan de acţiune pentru o producţie şi pentru un
consum durabil la nivelul UE. Sunt făcute precizări legate de: cerinţe dinamice de
performanţă, etichete durabile, instrumente de eco-design, măsuri de încurajare a unor procese
de producţie “curate”, consum “isteţ” (smarter consumption) prin înţelegeri între retaileri,
instrumente bazate pe piaţă, taxe, Eco-Label-ul UE, publicitate verde ş.a.
Iar în 2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de
amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana şi Tratatul instituind Comunitatea
Europeană a fost semnat la Summitul de la Lisabona, Portugalia. Obiectivul declarat
al tratatului este “încheierea procesului început prin Tratatul de la Amsterdam şi prin
Tratatul de la Nisa, în vederea consolidării eficienţei şi legitimităţii democratice a
Uniunii şi a îmbunătăţirii coerenţei acţiunii sale”.
.
c. Obiectivele si principiile dezvoltarii durabile
În concordanţă cu obiectivele, principiile călăuzitoare ale politicii de dezvoltare
durabilă sunt următoarele:
 Promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale

 Plasarea protecţiei fiinţelor umane în centrul politicilor Uniunii Europene, prin
promovarea drepturilor fundamentale şi prin combaterea tuturor formelor de
discriminare şi încercarea de reducere a sărăciei şi de eliminare a excluziunii sociale
din întreaga lume.
 Solidaritate în şi dintre generaţii
 Satisfacerea nevoilor a generaţiilor actuale fără a compromite posibilitatea
generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile în Uniunea Europeană şi oriunde
altundeva în lume.
 Societate deschisă şi democratică
 Garantarea drepturilor cetăţenilor de a avea acces la informaţii şi să se asigure
accesul liber la justiţie.
 Dezvoltarea canalelor adecvate de consultare şi de participare pentru toate
asociaţiile şi părţile interesate.
 Implicarea cetăţenilor
 Creşterea nivelului de participare a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor.
 Promovarea educaţiei şi conştientizare a publicului în ceea ce priveşte dezvoltarea
durabilă.
 Informarea cetăţenilor despre impactul lor asupra mediului şi de opţiunile pentru a
face alegeri mai durabile.
 Implicarea partenerilor sociali şi de afaceri
 Creşterea dialogului social, responsabilitatea socială corporativă a organizaţilor şi a
parteneriatelor publice-private pentru a promova cooperarea şi a esponsabilităţilor
comune pentru a atinge scopurile de producţie şi consum durabile.
 O politică coerentă de guvernare
,
d. Rolul stiintei si educatiei in dezvoltarea durabila
Ştiinţă şi educaţie: Educaţia este o condiţie pentru a promova schimbarea de
comportament. Cercetarea şi comunicarea informaţiei sunt estenţiale pentru
creşterea recunoaşterii şi multiplicării cunoştiinţelor referitoare la provocările
Exista la nivelul Uniunii Europene atât organizaţii cât şi persoane individuale
care depun eforturi pentru realizarea acestor obiective.
Comisia Europeană ofera sprijin statelor membre pentru acţiuni ve vizează
educarea, investiţiile în capital uman şi învăţare continuă pentru susţinerea
Legea Învăţământului nr.1/2011, in art.2, aliniat 3 prevede ca: „Idealul
educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în
societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.” iar şi
misiunea fundamentală a educaţiei de a ajuta pe fiecare individ să fie util lui şi apoi
economiei ca să nu fie, în final, o povară pentru societate
Pe plan european s-a pornit la regândirea învăţământului în sensul dezvoltării
durabile a societăţii. Astfel in 2005, la Vilnius, miniştrii responsabili cu educaţia şi cu
mediul din ţările UNECE (United Nations Economic Commission for Europe) printre
care şi România, au adoptat într-o întâlnire la nivel înalt Strategia UNECE pentru
Educatia pentru Dezvoltare Durabila. La întâlnire a fost lansat şi Deceniul Naţiunilor
Unite de Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă.
Cu acest prilej s-a statuat ca ,,Viziunea Europei asupra viitorului este a unei
regiuni care promovează valori comune precum: solidaritatea, egalitatea şi respectul
reciproc dintre oameni, ţări şi generaţii. Este o regiune caracterizată prin dezvoltare
durabilă, vitalitate economică, justiţie, coeziune socială, protecţia mediului şi
managementul resurselor naturale, astfel încât să satisfacă nevoile generaţiei
prezente fără compromiterea capacităţii viitoarelor generaţii de a-şi satisface nevoile.
Tot cu acest prilej s-a aratat ca educaţia, pe lângă faptul că este un drept al omului,
este o premisă pentru obţinerea dezvoltării durabile şi un instrument esenţial pentru o
bună administrare, pentru adoptarea unor decizii în cunoştinţă de cauză şi
promovarea democraţiei. De aceea, educaţia pentru o dezvoltare durabilă poate
ajuta să transforme perspectiva noastră în realitate. Educaţia pentru dezvoltare
durabilă dezvoltă şi îmbunătăţeşte capacitatea indivizilor, a grupurilor, a
comunităţilor, organizaţiilor şi a ţărilor de a, gândi şi a acţiona în favoarea dezvoltării
durabile. Ea poate genera o schimbare în mentalităţile oamenilor, potenţând
capacitatea acestora de a crea o lume mai sigură, mai sănătoasă şi mult mai
prosperă, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă
oferă o abordare critică, un grad sporit de conştientizare şi puterea de a explora şi
dezvolta noi concepte, viziuni ,metode şi instrumente.” (citat din Strategia UNECE
pentru Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă adoptată la Întâlnirea la nivel înalt a
miniştrilor mediului şi educaţiei de la Vilnius, Lituania, ONU, 2005.)
Strategia UNECE reprezintă un instrument practic pentru promovarea
dezvoltării durabile prin intermediul educaţiei.
Tot la Vilnius, a fost adoptat si cadrul de implementare al strategiei şi a fost
înfiinţat un comitet de conducere şi un grup de experţi pentru indicatori pentru
coordonarea şi revizuirea implementării strategiei.
,
e. Obiectivul strategiei UNECE
Obiectivul strategiei este de a încorpora temele cheie ale dezvoltării durabile
în toate sistemele de educaţie. Aceste teme includ o varietate de subiecte, precum
eradicarea sărăciei, pacea, etica, democraţia, justiţia, securitatea, drepturile omului,
sănătatea, echitatea socială, diversitatea culturală, economia, protecţia mediului,
managementul resurselor.
Deceniul 2005 – 2014 a fost declarat Deceniul Naţiunilor Unite de Educaţie
pentru Dezvoltare Durabilă, fapt ce subliniază importanţa mondială a acestui demers
didactic cu un impact profund asupra culturii contemporane şi are drept obiectiv
general integrarea principiilor, valorilor şi practicilor specifice dezvoltării durabile în
toate aspectele educaţiei şi învăţării, cu scopul de a încuraja modificările de
comportament care să ducă la crearea unui viitor durabil în ceea ce priveşte
integritatea mediului, viabilitatea economică şi o societate dreaptă pentru generaţia
actuală şi cele viitoare.
,
f. Ce trebuie facut ca in Romania sa putem aplica principiile dezvoltării durabile
si a strategiei UNECE
Plecand de la pemisa ca: ”Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau
niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. Trebuie să începem cu noi,
să redescoperim ce-i al nostru. Valorile, tradiţia, cărţile cu care am crescut.” (M.
Pâslaru) „
Pe buna dreptate s-a observat ca în ultimii ani, preocupaţi fiind de diversele
integrări în diverse culturi, s-a uitat de propria noastră cultură, de propriile noastre
idealuri, încât s-a reuşit implementarea unui haos cultural cu pseudo-nevoile şi
pseudo-valorile corespunzătoare care vor asigura un viitor dificil şi nesigur
generaţiilor ce vor urma.
Societatea românească se confruntă o serie de dificultăţile din care vom
incerca să expunem câteva:
 scădere drastică a populaţiei tinere, apte de muncă,

 o scădere a calităţii pregătirii profesionale a populaţie tinere,
 un atac cultural şi economic fără precedent asupra satelor, ce pune în pericol însăşi
existenţa acestora;
 o criză morală a locuitorilor acestui spaţiu geografic, fără precedent în istorie
 o agresiune pseudoculturală ce duce, în timp, la dispariţia culturii autohtone, la
pierderea specificului societăţii româneşti,
 prăbuşire economică şi sărăcie;
 transformarea mediului înconjurător din cauza transformării acestuia într-un coş de
gunoi, cu resturi nereciclabile, ce pun în pericol însăşi existenţa vieţii în biotopul
respectiv, ca urmare a transformărilor ireversibile a ecosistemelor;
Si sistemul de învătâmânt a fost afectat de aceste dificultăţi, producând

confuzii, bulversări şi frustrări confirmate printr-un anumit profil al absolventului cu
anumite mentalităţi, atitudini şi comportamente. ,,Absolvenţilor de învăţământ
preuniversitar le lipsesc deprinderi de muncă intelectuală autonomă, disciplinată,
consecventă, deficitare fiind şi aspectele atitudinale, ori legate de curiozitatea de a
şti, de interesul de a face mai mult, ca investiţie strategică în sine, de a se
autoorganiza şi a valorifica eficient, pentru sine, resursele avute la dispoziţie. Aceeaşi
situaţie se perpetuează nu numai în sistemul formal, dar şi la locul de muncă, ori în
cadrul non şi informal.’’ (Proiect, Strategia integrată de dezvoltare a resurselor
umane din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi, 2009-2020)
Consecinţele acestei bulversări a sistemului de valori sunt:
 în învăţământul superior - intrări de slabă calitate, scăderea stachetei exigenţelor,

ieşiri de slabă calitate care intră în sistemul preuniversitar (cadrele didactice),
determină o calitate mai slabă a actului didactic,
 la locul de muncă - angajaţi care vor lucra conform pregătirii în această nouă cultură
a mentalităţilor, atitudinilor şi comportamentelor contraproductive, ce vor frâna buna
funcţionare a acestora.
Ceea ce este evident este că, în prezent este nevoie de o altă educaţie;
rezultatele actuale şi criza economică nedându-ne timp de stagnare în starea
prezentă, fără consecinţe grave pentru viitor.
În trecutul, mai nult sau mai putin indepărtat, tradiţiile ne asigurau dezvoltarea
durabilă a societăţii româneşti, prezentul însă, ca urmare a haosului cultural şi a
evoluţiei ştiinţei şi tehnicii, a lăsat tradiţiile în uitare, efectul lor benefic fiind de multe
ori minimalizat spre neluare în considerare.
Aşa cum am arătat, şcolii îi revine, în prezent, greaua misiunea de a repara
greşelile făcute prin procesul instructiv educativ anterior. Calitatea, eficienţa şi
utilitatea procesului instructiv educativ al şcoli, a culturii educaţionale la un moment
istoric dat pentru societatea românească fiind de altfel obiectiv oglindită prin:
- dezvoltarea economică a societăţii româneşti;
- moralitatea şi evoluţia moralităţii comunităţilor;
- abilităţile şi deprinderile practice ale indivizilor de a acţiona în sensul
dezvoltării durabile a societăţii.
Cetăţenii trebuie educaţi, conştientizaţi de importanţa şi necesitatea asigurării
unui mediu sănătos, sigur, propice existenţei vieţii în prezent cât şi pentru generaţiile
viitoare.
Trebuie ca jaloanele Educaţiei pentru dezvoltare durabilă, care au ca scop
creşterea calităţii procesului instructiv-educativ, să fie adaptate specificului autohton
prin:
 creşterea interesului faţă de problemele actuale ale societăţii româneşti prin

dezvoltare profesională în vederea atingerii performanţelor cerute de societate,
 progres profesional continuu şi de durată concretizat prin performanţe şi competenţe
utile
 valorificarea potenţialului intelectual în folosul societăţii româneşti;
 stimularea interesului cadrelor didactice şi elevilor pentru Dezvoltări durabile a
societăţii şi Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a societăţii
 stimularea cercetării ştiinţifice în rândul elevilor şi cadrelor didactice prin: stimularea
interesului pentru cunoaşterea mediului înconjurător; stimularea creativităţii elevilor şi
a cadrelor didactice prin realizarea de lucrări, activităţi, proiecte etc. pe teme
Dezvoltări durabile a societăţii şi Educaţiei pentru dezvoltare durabilă a societăţii
 conştientizarea părinţilor şi a comunităţii de calitatea muncii desfăşurate de elevi şi
cadrele didactice privind Dezvoltări durabile a societăţii şi Educaţiei pentru dezvoltare
durabilă a societăţii
 realizarea unor schimburi de idei între elevi, cadre didactice din diferite unităţi de învăţământ
din ţară.
Totodată trebuie înţeles şi promovat rolul parteneriatului dintre şcoală şi

comunitate, necesitatea adaptării curriculum-ului la nevoile comunităţii locale, a
implicării reale în funcţionarea si dezvoltarea serviciului educaţional, a asumării, de
către autorităţile locale, a responsabilităţii privind furnizarea de servicii educaţionale.
În procesul de predare-învăţare trebuiesc utilizate resurselor educaţionale locale,
învăţarea modului cum să fie descoperite şi utilizate eficient. Asigurarea coerenţei dintre
materialele didactice folosite în educaţia formală şi cele folosite în educaţia non-formală,
asigurarea relevanţei acestora din perspectiva dezvoltării durabile precum şi obţinerea lor
facilă la nivel local.
3.Egalitate de şanse şi gen în contextul dezvoltării durabile în U.E.
 Page 12 of 28
Content
a) Definitie
Conceptul de egalitate este greu de definit, dată fiind complexitatea acestuia şi
dimensiunea sa evolutivă în raport cu schimbările petrecute la nivel politic, economic
şi social. Astfel, termenul de egalitate poate fi folosit în mai multe moduri: poate
însemna egalitate formală sau egalitate de tratament, dar şi egalitate substanţială ce
cuprinde egalitatea de şanse şi egalitatea de rezultate[1].
Egalitatea formală sau egalitatea de tratament se bazează pe idea
aristoteliană că fiecare persoană are dreptul de a fi tratată într-o manieră egală cu
orice altă persoană într-o situaţie similară. În spatele logicii egalităţii formale se află
promovarea echităţii şi a constanţei. Totuşi, există mai multe obiecţii care au fost
aduse acestei perspective asupra egalităţii: în primul rând, nu este sensibilă la
inegalităţile şi dezavantajele sociale deja existente; în al doilea rând, nu lasă spaţiu
pentru tratamentul adecvat în funcţie de diferenţele existente între indivizi; în ultimul
rând, din cauza simetriei pe care o promovează, nu permite implementarea măsurilor
afirmative/măsurilor de discriminare pozitivă în favoarea grupurilor dezavantajate,
contribuind într-o oarecare măsură la perpetuarea inegalităţilor[2].
La polul opus se regăseşte egalitatea substanţială care ia în calcul efectele
discriminării trecute sau prezente a anumitor grupuri sociale, urmărind să
compenseze pentru inegalităţile şi dezavantajele sociale suferite de acestea fie prin
promovarea egalizării punctului de plecare dintre diferite grupuri (egalitatea de
şanse), fie prin promovarea egalizării rezultatelor şi impactului. Ambele strategii
presupun implementarea unor măsuri afirmative/măsuri de discriminare pozitivă în
favoarea acelor grupuri dezavantajate, dar din perspective diferite[3].
.
b. Prevedere legala
Astfel cum am aratat in cursul precedent, in acest moment principalele prevederi
europene in materia egalitatii de sanse le regasim in Tratatul de la Lisabona. Potrivit Titlului
al III-lea din Tratat – Egalitatea – debutează cu egalitatea în faţa legii[4] a tuturor
persoanelor.
Carta interzice orice discriminare întemeiată „pe motive precum sexul, rasa,
culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia ori
convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate
naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală”[5].
După un articol consacrat respectării de către Uniune a diversităţii culturale, religioase
şi lingvistice[6], Carta impune, în continuare, la art. 23, asigurarea egalităţii între femei şi
bărbaţi în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi
remunerarea. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că acest principiu al egalităţii nu
„exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea
sexului sub-reprezentat”[7].
Articolul 24 este consacrat drepturilor copilului. Astfel, „copiii au dreptul la
protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima, în
mod liber, opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în
funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate”. De asemenea, „în toate acţiunile
referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii
private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Orice copil
are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii
părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său”.
În continuare, sunt recunoscute drepturile persoanelor în vârstă[8] şi
integrarea persoanelor cu handicap[9].
.
c. Principiul egalitatii. Concept
Principiul egalităţii (şi interzicerea discriminării) este un drept special, care
exprimă un raport între părţi: persoana discriminată, persoana comparabilă şi statul
sau entitatea care face diferenţa nejustificată. Este un drept fundamental, autonom,
dar şi o cerinţă procedurală, o măsură a exercitării drepturilor fundamentale.
Principiul trebuie respectat în procedura de exercitare a oricărui drept.
Potrivit articolului 2, aliniatul1 şi aliniatul 2, litera a din Directiva Consiliului
2000/78/CE : „(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalităţii de tratament se
înţelege absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele
menţionate la articolul 1 (n.n. religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare
sexuală);(2) În sensul alineatului (1): (a) o discriminare directă se produce atunci când o
persoană este tratată într-un mod mai puţin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într-o
situaţie asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menţionate la articolul
1.”
Potrivit articolului 2, aliniatul 1, litera a din Directiva rasială, „(1) În sensul
prezentei directive, principiul egalităţii de tratament înseamnă că nu se face o
discriminare directă sau indirectă pe baza rasei sau a originii etnice. (2) În sensul
alineatului (1): (a) se consideră că are loc o discriminare directă atunci când o
persoană este tratată mai puţin favorabil decât a fost sau ar fi o altă persoană, într-o
situaţie comparabilă, pe baza rasei sau a originii etnice”.
În legea naţională, articolului 1, aliniatul 2 şi aliniatul 3 din Ordonanţa de Guvern nr.
137/2000 republicată consfinţesc principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor
şi discriminării sunt garantate în exercitarea drepturilor şi privesc persoane aflate în situaţii
comparabile.
La ora actuală, politicile care promovează egalitatea la nivelul Uniunii
Europene depăşesc de regulă limitele egalităţii de tratament, fiind îndreptate către
obţinerea unei egalităţi substanţiale prin eliminarea inegalităţilor care afectează
diverse grupuri dezavantajate: femeile în raport cu bărbaţii, diferite grupuri etnice sau
religioase de regulă minoritare, persoanele cu dizabilităţi fizice sau psihice,
persoanele care au o orientare sexuală diferită faţă de cea a majorităţii, persoanele
tinere ori în vârstă[10].
Importanţa temei rezidă în faptul că atât judecătorii, cât şi procurori, dar şi
instituţiile implicate în administrarea justiţiei au obligaţia de a aplica măsurile de
protecţie, de a invoca instrumentele de nediscriminare şi de a determina legea
aplicabilă.
În acest scop se impune cunoaşterea sistemelor instituite în prezent în acest domeniu,
aplicarea lor şi maniera în care acest lucru se petrece în situaţii punctuale.
[1] Erica HOWARD, „The European Year of Equal Opportunities for All - 2007: Is the EU
Moving Away From a Formal Idea of Equality?”, European Law Journal, vol. 14, nr. 2, 2008,
p. 169.
[2] Ibidem, pp. 169-170.
[3] Ibidem, pp. 170-172.
[4] Art. 20.
[5] Art. 21 alin. (1).
[6] Art. 22.
[7] Art. 23 par. 2.
[8] Art. 25.
[9] Art. 26.
[10] Jo SHAW, Jo HUNT, Chloë WALLACE, „Chapter 15. Equality Law and Policy”
in Economic and Social Law of the European Union, Palgrave MacMillan, New York, 2007,
p. 368.
Reviewed
CONCLUZII
 Page 13 of 28
Content
Egalitatea de şanse şi interzicerea discriminării constituie un principiu

fundamental al oricărei democraţii care a cunoscut o dezvoltare dinamincă şi
provoacă dezbateri aprinse în societăţile moderne.
Drepturile persoanelor din grupul LGBT[1], prezenţa simbolurilor religioase în
instituţiile publice, acţiunile pozitive, portul vălului islamic în public, utilizarea unui
limbaj corect din punct de vedere politic sunt doar câteva subiecte care gravitează în
jurul acestui principiu şi provoacă dezbateri publice care depăşesc adeseori limitele
academice şi se exprimă dincolo de violenţa de limbaj şi prin violenţa fizică.
O sursă importantă a inegalităţii şi a discriminării este reprezentată de
pasivitatea cetăţenilor. Potrivit lui Sartori, „pentru a avea inegalitate ni se cere doar
să lăsăm lucrurile să urmeze cursul lor, dar dacă suntem pentru atingerea egalităţii,
nu ne putem permite nicio clipă de relaxare”.
Ca atare, implementarea principiului egalităţii de şanse şi al nediscriminării
rămâne o provocare permanentă a oricărei democraţii. Crearea unei mase critice a
cetăţenilor care să promoveze prin comportamentul cotidian toleranţa, statul de
drept, integrarea, acceptarea şi respectarea diferenţelor este un proces de lungă
durată în orice societate, care presupune o analiză şi o recunoaştere a propriilor
valori şi temeri.
Integrarea României în Uniunea Europeană a presupus adoptarea şi aplicarea
acquis-ului comunitar aferent capitolelor de negociere, proces cu efecte pe termen
mediu şi lung asupra ordinii juridice interne. Celeritatea procesului de adoptare a
acquis-ului comunitar într-un timp relativ scurt, volumul mare al acestuia, nu au
condus instantaneu la aplicarea efectivă a legislaţiei Uniunii Europene, iar în foarte
multe cazuri a determinat improvizaţii juridice.
Or, ideile juridice nu se improvizează. „Juridicul e, în primul rând, un social
verificat şi acceptat. Juridicul nu anticipează, ci consacră. De aici stabilitatea ordinii
juridice. În acest domeniu improvizaţia este sursă de anarhie”[2].
Discriminarea poate fi vizualizată ca o monedă cu două feţe care trebuie menţinută
într-un echilibru astfel încât utilizarea ei să fie justă, echitabilă şi lipsită de abuzuri. Dar acest
lucru nu poate fi posibil fără o bună cunoaştere a legislaţiei în materie.
[1] Lesbien, Gay, Bisexual and Transgender

[2] Aznavorian, Hurmuz, „Excelenţa legii”, pag. 60
Aplicatii
 Page 16 of 28
Content
I.Jurisprudenţa relevantă în materia nediscriminării a Curţii Europene de

Justiţie
.
A. Măsuri speciale sau specifice în contextul egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi.
În cauza Kalanke Curtea Europeană de Justiţie a adoptat o abordare strictă constând în
acordarea de tratament preferenţial pentru a corecta reprezentarea insuficientă a femeilor în
anumite posturi. Această cauză a vizat legislaţia adoptată la nivel regional, care acorda
automat prioritate femeilor care candidau pentru anumite posturi sau pentru promovare. Acolo
unde atât bărbaţii, cât şi femeile deţineau o calificare egală şi candidau pentru un post, şi unde
se considera că femeile sunt insuficient reprezentate, trebuia să se acorde preferinţă femeilor.
Reprezentarea era considerată insuficientă dacă lucrătoarele femei nu alcătuiau cel puţin
jumătate din personalul alocat postului în cauză. În această cauză, un candidat de sex
masculin care nu fusese selectat, dl Kalanke, a formulat o plângere în instanţele naţionale
potrivit căreia ar fi fost discriminat pe motive de sex. Instanţele naţionale au deferit cauza
CEJ, întrebând dacă regula respectivă era compatibilă cu articolul 2 alineatul (4) din Directiva
privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea
ce priveşte accesul la încadrare în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum
şi condiţiile de muncă din 1976 (predecesorul articolului 3 din Directiva privind punerea în
aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în
materie de încadrare în muncă şi de muncă referitor la „acţiunea pozitivă”), în care se
prevede: „Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor de promovare a egalităţii de şanse
între bărbaţi şi femei, în special prin înlăturarea inegalităţilor de fapt care afectează şansele
femeilor.” CEJ a afirmat că articolul 2 alineatul (4) a fost conceput pentru a permite luarea
unor măsuri care, „deşi discriminatorii în aparenţă, sunt, în fapt, menite să elimine sau să
reducă situaţiile de inegalitate care pot exista în viaţa socială”. S-a acceptat faptul că regula
avea scopul legitim de a elimina inegalităţile existente la locul de muncă. În consecinţă, în
principiu, măsurile care oferă femeilor un avantaj specific la locul de muncă, inclusiv
promovarea, sunt acceptabile atâta timp cât au fost introduse cu scopul de a îmbunătăţi
capacitatea acestora de a concura pe piaţa muncii fără a fi afectate de această discriminare. Cu
toate acestea, s-a prevăzut şi că orice excepţie de la dreptul la tratament egal trebuie
interpretată cu stricteţe. S-a constatat că regula care garanta „femeilor prioritate absolută şi
necondiţionată pentru numire pe un post sau promovare” era de fapt disproporţionată în raport
cu scopul de eliminare a inegalităţii legate de dreptul la tratament egal. În consecinţă,
tratamentul preferenţial nu putea fi justificat în acest caz.
B. Accesul la orientare şi formare profesională. Gravier/Oraşul Liege şi alţii, cauza

293/83 [1985] RJ 593, 13 februarie 1985.
În cauza Gravier, un student care era cetăţean francez dorea să studieze arta
animaţiei la Academia de Arte Frumoase din Liege.109 Spre deosebire de studenţii
din statul gazdă, acestuia/acesteia i s-a perceput o taxă de înregistrare. Curtea
Europeană de Justiţie a declarat că aceasta include: „orice formă de educaţie care
asigură formare în vederea calificării pentru o anumită profesie, meserie sau post sau
care asigură formarea şi aptitudinile necesare pentru respectiva profesie, meserie
sau post constituie formare profesională, indiferent de vârsta şi nivelul de formare al
elevilor sau studenţilor şi chiar dacă programul de formare include elemente de
învăţământ general.”
C. Educaţie. Casagrande/Landeshauptstadt München, cauza 9/74 [1974] RJ 773, 3 iulie

1974.
În cauza Casagrande/Landeshauptstadt München, reclamanta era fiica unui
cetăţean italian care lucra în Germania. Autorităţile germane plăteau o bursă lunară
de întreţinere copiilor de vârstă şcolară în scopul de a facilita „prezenţa la şcoală”.
Curtea Europeană de Justiţie a susţinut că orice măsuri generale menite să faciliteze
prezenţa la şcoală se înscriau în sfera conceptului de educaţie.
D. Sexul. Defrenne/Sabena, cauza 43/75 [1976] RJ 455, 8 aprilie 1976.

În cauza Defrenne/Sabena, reclamanta a invocat faptul că primea o
remuneraţie mai mică decât omologii ei bărbaţi, cu toate că aveau sarcini de serviciu
identice. Curtea Europeană de Justiţie a susţinut că era în mod clar un caz de
discriminare bazată pe sex. În luarea acestei decizii, Curtea Europeană de Justiţie a
subliniat dimensiunea economică, dar şi pe cea socială a Uniunii, precum şi faptul că
nediscriminarea ajută Uniunea Europeană să avanseze către aceste obiective.
E. Cetăţenia sau originea naţională. Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de

Stat, cauza C-200/02 [2004] RJ I-9925, 19 octombrie 2004.
Cauza Chen a vizat o chestiune referitoare la dreptul pe care îl are sau nu un
copil de a domicilia într-un stat membru dacă s-a născut într-un alt stat membru, iar
mama acestuia, de care el depinde, provine dintr-un stat care nu este membru UE.
Curtea Europeană de Justiţie a considerat că, atunci când un stat membru impune
cerinţe care trebuie îndeplinite pentru acordarea cetăţeniei şi când aceste cerinţe
sunt îndeplinite, nu este la latitudinea altui stat membru să conteste dreptul respectiv
în momentul solicitării reşedinţei.
F. Limba. Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională

oraşul Dublin, cauza C-379/87 [1989] RJ 3967, 28 noiembrie 1989.
Limba a beneficiat de protecţie din partea Curtea Europeană de Justiţie pe
baza criteriului de cetăţenie în contextul legislaţiei referitoare la libera circulaţie a
persoanelor.
..
G. Discriminarea indirectă. D.H. şi alţii/Republica Cehă [GC] (57325/00), 13
noiembrie 2007, punctul 79.
În cauza D.H. şi alţii/Republica Cehă, s-a utilizat o serie de teste în vederea
stabilirii inteligenţei şi a gradului de adecvare a elevilor, pentru a se determina dacă
aceştia ar trebui scoşi din sistemul de învăţământ obişnuit şi mutaţi în şcoli speciale.
Aceste şcoli speciale au fost concepute pentru persoanele cu deficienţe intelectuale
şi alte surse de dificultăţi de învăţare. Acelaşi test a fost aplicat tuturor elevilor luaţi în
considerare în vederea plasării în şcoli speciale. În practică însă, testul fusese
conceput luând ca bază populaţia cehă obişnuită, deci era inevitabil ca elevii romi să
aibă rezultate mai slabe – după cum s-a şi întâmplat, consecinţa fiind că între 80 şi
90 la sută din copiii romi au fost educaţi în afara sistemului de învăţământ obişnuit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că acesta reprezintă un caz de
discriminare indirectă.
..
H.Religia sau convingerile. Köse şi alţii/Turcia (26625/02), 24 ianuarie 2006.
Cauza Köse şi alţii/Turcia se referea la un cod vestimentar care le interzicea fetelor
portul vălului la şcoală, iar reclamanţii au susţinut că acest lucru constituie o discriminare pe
criterii religioase, deoarece portul vălului reprezintă o practică religioasă musulmană. Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a admis că normele referitoare la codul vestimentar nu sunt
asociate cu afilierea la o anumită religie, ci au fost create, mai degrabă, pentru a menţine
neutralitatea şi secularismul în şcoli, fapt care, în schimb, va preveni dezordinea şi, de
asemenea, va proteja drepturile altora de neamestec în propriile convingeri religioase. Prin
urmare, plângerea a fost considerată în mod vădit nefondată şi inadmisibilă..
..
I. Limba. Belgian Linguistics (1474/62 şi alţii), 23 iulie 1968.
În cauza Belgium Linguistics, mai mulţi părinţi au reclamat faptul că legislaţia
naţională privind procesul educativ era discriminatorie pe criterii de limbă. Având în vedere
comunitatea francofonă şi pe cea vorbitoare de olandeză din Belgia, legislaţia naţională
prevede că învăţământul de stat sau subvenţionat se va desfăşura fie în franceză, fie în
olandeză, în funcţie de modul în care este considerată regiunea respectivă, franceză sau
olandeză. Părinţii copiilor vorbitori de limbă franceză care trăiesc în regiunea vorbitoare de
limbă olandeză au reclamat faptul că acest lucru i-a împiedicat pe copiii lor sau a făcut în mod
considerabil mai greu ca aceştia să fie educaţi în limba franceză. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a constatat că, deşi a existat o diferenţă de tratament, aceasta a fost
justificată. Decizia s-a bazat pe considerentul că regiunile erau predominant unilingve.
Diferenţa de tratament era, prin urmare, justificată, deoarece nu ar fi viabil ca predarea să se
desfăşoare în ambele limbi. Mai mult, familiilor nu li s-a interzis să recurgă la învăţământul
privat în limba franceză în regiunile vorbitoare de limbă olandeză..
..
J. Steel şi Morris/Regatul Unit (68416/01), 15 februarie 2005.
În cauza Steel şi Morris/Regatul Unit, reclamanţii au participat la o campanie,
distribuind pliante care conţineau alegaţii neadevărate despre compania McDonalds.
Reclamanţii au fost acţionaţi în justiţie pentru calomnie în faţa instanţelor naţionale şi au fost
condamnaţi la plata unor despăgubiri. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că
acţiunea de defăimare a constituit o ingerinţă în libertatea de exprimare, dar că acest lucru a
servit scopului legitim de a proteja reputaţia persoanelor. Cu toate acestea, s-a constatat, de
asemenea, că libera exprimare pe probleme de interes public merită o protecţie puternică şi,
dat fiind faptul că McDonald’s este o companie puternică ce nu a putut dovedi că a suferit
vreun prejudiciu ca rezultat al distribuţiei a câteva mii de pliante şi că despăgubirile acordate
au fost relativ mari în comparaţie cu veniturile reclamanţilor, ingerinţa în libertatea de
exprimare a fost disproporţionată.
II.Jurisprudenţa relevantă în materia nediscriminării a Comitetului pentru Drepturile Omului
.
K. Hotărârea cu nr. 50/09.02.2011
Partida Romilor „Pro-Europa” a sesizat faptul că, în cadrul desfăşurării
Programului Naţional „A doua şansă” la Grupul Şcolar Cobadin, judeţul Constanţa,
învăţătoarea M.R. a manifestat un comportament discriminatoriu faţă de copii de
etnie turco-romă, atât prin limbajul folosit, de genul „ţigani/ţigănci împuţite”, cât şi prin
lovirea acestora şi aruncarea caietelor şi a cărţilor pe jos. Petenta susţine că
tratamentul aplicat de învăţătoare a avut drept rezultat refuzul copiilor de a mai
frecventa cursurile organizate în cadrul programului. Prin Hotărârea cu nr.
50/09.02.2011, luând în considerare punctele de vedere exprimate de părţi,
declaraţiile de martori şi înscrisurile depuse la dosar, Colegiul director a reţinut că,
prin atitudinea şi prin comportamentul manifestat faţă de copiii de etnie turco-română,
reclamata a adus atingere dreptului acestora la demnitate, creând o atmosferă de
intimidare, ostilă şi ofensatoare. Astfel, s-a constatat că faptele sesizate constituie
hărţuire şi s-a dispus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment..
..
L. Hotărârea nr. 172/04.05.2011
A.M.A.C. sesizează că în situaţia unităţilor de învăţământ public: Gimnaziul
„Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala Generală Nr. 2
Târgu - Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local Târgu
Mureş şi Primăria Târgu Mureş nu se respectă „drepturile lingvistice referitoare la
peisajul lingvistic” al instituţiilor aflate în subordinea administraţiei publice locale.
Acestă situaţie se reflectă în faptul că nu există plăcuţe bilingve (în limba română şi
cea maghiară) care să conţină denumirea şcolii, a sălilor de clasă şi informaţiile de
interes public, de la avizier. Prin Hotărârea nr. 172/04.05.2011, Colegiul a constat că
faptele sesizate, în ceea ce priveşte afişarea informaţiilor bilingve în interiorul şcolilor,
constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. h din Ordonanţa de Guvern.
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
republicată. Totodată, avînd în vedere cele constatate, Colegiul a hotărât
sancţionarea părţilor reclamate cu avertisment şi a recomandat să se depună
diligenţe în vederea aplicării transcrierii bilingve a plăcuţelor pe frontispiciul
instituţiilor.
Reviewed
 Page 17 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Kalanke. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul de
discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
suplimentar: găsiţi alte cauze asemănătoare în jurisprudenţa CEDO
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
 Submission ( 01 decembrie 2015 07:40:14 EET )
Submission Field :
Student Comments : Kalanke-Curtea Europeană de Justiţie Egalitate de tratament între bărbaţi şi femei Părțile : Eckhard
Kalanke împotriva Freie Hansestadt Bremen Cauza : Cauza C-450/93 Obiect:accesul la incadrarea in munca Criteriu
discriminare: discriminare prin neaplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte
accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă Soluția
instanței: – Directiva 76/207/CEE – Articolul 2 alineatul (4) – Promovare – Calificări egale pentru candidaţi de sex diferit
– Prioritate pentru candidaţii de sex feminine Articolul 2 alineatele (1) şi (4) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9
februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte
accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă se opune unei
legislaţii naţionale care, precum în speţă, în cazul unor calificări identice pentru candidaţi de sex diferit avuţi în vedere
pentru o promovare, acordă în mod automat prioritate candidaţilor de sex feminin în sectoarele în care aceştia sunt sub-
reprezentaţi, considerând că există sub-reprezentare atunci când persoanele de sex feminin nu reprezintă cel puţin
jumătate din numărul de salariaţi având diferite grade din respectiva categorie de personal din cadrul unui serviciu şi că
acelaşi lucru se aplică şi nivelurilor de funcţii prevăzute conform organigramei. Cauze similare: Hellmut Marschall c.
Land Nordrhein – Westfalen. Hotărârea Curţii din 11 noiembrie 1997
Attached Files :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
3. Finish
 Page 18 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Gravier. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul de
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Cauza Gravier
Accesul la orientare şi formare profesională-cetatean strain
Partile: Gravier/Oraşul Liege şi alţii
Cauza: 293/83 [1985] RJ 593, 13 februarie 1985.
Obiect: Accesul la educație al unui cetățean străin
Criteriu discriminare: În cauza Gravier, un student care era cetăţean francez dorea să studieze arta animaţiei la
Academia de Arte Frumoase din Liege.109 Spre deosebire de studenţii din statul gazdă, acestuia/acesteia i s-a
perceput o taxă de înregistrare
Soluția instanței: Curtea Europeană de Justiţie a declarat că aceasta include: „orice formă de educaţie care asigură
formare în vederea calificării pentru o anumită profesie, meserie sau post sau care asigură formarea şi aptitudinile
necesare pentru respectiva profesie, meserie sau post constituie formare profesională, indiferent de vârsta şi nivelul
de formare al elevilor sau studenţilor şi chiar dacă programul de formare include elemente de învăţământ general.”
Cauze similare: Cauza 197/86 Steven Malcolm Brown împotriva The Secretary of State for Scotland
Student Comments : Cauza Gravier Accesul la orientare şi formare profesională-cetatean strain Partile: Gravier/Oraşul
Liege şi alţii Cauza: 293/83 [1985] RJ 593, 13 februarie 1985. Obiect: Accesul la educație al unui cetățean străin Criteriu
discriminare: În cauza Gravier, un student care era cetăţean francez dorea să studieze arta animaţiei la Academia de Arte
Frumoase din Liege.109 Spre deosebire de studenţii din statul gazdă, acestuia/acesteia i s-a perceput o taxă de înregistrare
Soluția instanței: Curtea Europeană de Justiţie a declarat că aceasta include: „orice formă de educaţie care asigură formare
în vederea calificării pentru o anumită profesie, meserie sau post sau care asigură formarea şi aptitudinile necesare pentru
respectiva profesie, meserie sau post constituie formare profesională, indiferent de vârsta şi nivelul de formare al elevilor
sau studenţilor şi chiar dacă programul de formare include elemente de învăţământ general.” Cauze similare: Cauza
197/86 Steven Malcolm Brown împotriva The Secretary of State for Scotland
Attached Files :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :

 Page 19 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Casagrande/Landeshauptstadt. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză.
Evidenţiaţi tipul de discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Casagrande/Landeshauptstadt.
Accesul la educaţie
Partile: Casagrande/Landeshauptstadt München

Cauza: cauza 9/74 [1974] RJ 773, 3 iulie 1974
Obiect: În cauza Casagrande/Landeshauptstadt München, reclamanta era fiica unui cetăţean italian care lucra în
Germania. Autorităţile germane plăteau o bursă lunară de întreţinere copiilor de vârstă şcolară în scopul de a
facilita „prezenţa la şcoală”.
Criteriu discriminare: discriminare pe bază de naționalitate – burse de studiu pentru cetățeni care nu sunt
conaționali ai statului gazdă
Soluția instanței: Curtea Europeană de Justiţie a susţinut că orice măsuri generale menite să faciliteze prezenţa la
şcoală se înscriau în sfera conceptului de educaţie.
Cauze similare: Exemplu: în cauza Zeïbek/Grecia, reclamantei i s-a refuzat dreptul la acordarea pensiei destinate
„familiilor mari”.212 Cu toate că aceasta avea numărul necesar de copii, unul dintre copii nu deţinea cetăţenie
greacă la momentul deciziei anterioare a guvernului de a retrage cetăţenia întregii familii a reclamantei (care era ea
însăşi plină de nereguli) şi de a reacorda apoi cetăţenia numai pentru trei dintre copii (întrucât cel de-al patrulea era
deja căsătorit). CEDO a stabilit că o politică de revocare a cetăţeniei a fost aplicată în special în cazul musulmanilor
greci şi că refuzarea pensiei nu putea fi justificată prin păstrarea naţiunii greceşti, deoarece acest raţionament
constituia el însuşi o discriminare pe criterii de origine naţională.
Student Comments : Casagrande/Landeshauptstadt. Accesul la educaţie Partile: Casagrande/Landeshauptstadt München

Cauza: cauza 9/74 [1974] RJ 773, 3 iulie 1974 Obiect: În cauza Casagrande/Landeshauptstadt München, reclamanta era
fiica unui cetăţean italian care lucra în Germania. Autorităţile germane plăteau o bursă lunară de întreţinere copiilor de
vârstă şcolară în scopul de a facilita „prezenţa la şcoală”. Criteriu discriminare: discriminare pe bază de naționalitate –
burse de studiu pentru cetățeni care nu sunt conaționali ai statului gazdă Soluția instanței: Curtea Europeană de Justiţie a
susţinut că orice măsuri generale menite să faciliteze prezenţa la şcoală se înscriau în sfera conceptului de educaţie. Cauze
similare: Exemplu: în cauza Zeïbek/Grecia, reclamantei i s-a refuzat dreptul la acordarea pensiei destinate „familiilor
mari”.212 Cu toate că aceasta avea numărul necesar de copii, unul dintre copii nu deţinea cetăţenie greacă la momentul
deciziei anterioare a guvernului de a retrage cetăţenia întregii familii a reclamantei (care era ea însăşi plină de nereguli) şi
de a reacorda apoi cetăţenia numai pentru trei dintre copii (întrucât cel de-al patrulea era deja căsătorit). CEDO a stabilit
că o politică de revocare a cetăţeniei a fost aplicată în special în cazul musulmanilor greci şi că refuzarea pensiei nu putea
fi justificată prin păstrarea naţiunii greceşti, deoarece acest raţionament constituia el însuşi o discriminare pe criterii de
origine naţională.
Attached Files :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :

 Page 20 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Chen. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul de
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de Stat
Cetăţenia sau originea naţională
Părțile: Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de Stat
Cauza (Dosar): cauza C- 200/02 [2004] RJ I-9925, 19 octombrie 2004
Obiect:Cetăţenia sau originea naţională. Dreptul pe care îl are sau nu un copil de a domicilia într-un
stat membru dacă s-a născut într-un alt stat membru, iar mama acestuia, de care el depinde, provine
dintr-un stat care nu este membru UE
Criteriu discriminare:discriminare pe baza de origine națională
Soluția instanței:Curtea Europeană de Justiţie a considerat că, atunci când un stat membru impune
cerinţe care trebuie îndeplinite pentru acordarea cetăţeniei şi când aceste cerinţe sunt îndeplinite, nu
este la latitudinea altui stat membru să conteste dreptul respectiv în momentul solicitării reşedinţei.
Cauze similare:Cauza C- 40/11 Iida
Student Comments : Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de Stat Cetăţenia sau originea naţională Părțile:
Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de Stat Cauza (Dosar): cauza C- 200/02 [2004] RJ I-9925, 19 octombrie
2004 Obiect:Cetăţenia sau originea naţională. Dreptul pe care îl are sau nu un copil de a domicilia într-un stat membru
dacă s-a născut într-un alt stat membru, iar mama acestuia, de care el depinde, provine dintr-un stat care nu este membru
UE Criteriu discriminare:discriminare pe baza de origine națională Soluția instanței:Curtea Europeană de Justiţie a
considerat că, atunci când un stat membru impune cerinţe care trebuie îndeplinite pentru acordarea cetăţeniei şi când
aceste cerinţe sunt îndeplinite, nu este la latitudinea altui stat membru să conteste dreptul respectiv în momentul solicitării
reşedinţei. Cauze similare:Cauza C- 40/11 Iida
Attached Files :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :
3. Finish
 Page 21 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Steel şi Morris. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul
de discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza Steel şi Morris
libera exprimare pe probleme de interes public
Părțile: J. Steel şi Morris/Regatul Unit
Cauza (Dosar):(68416/01), 15 februarie 2005.
Obiect:libertatea de exprimare, cu scopul legitim de a proteja reputaţia

persoanelor.Reclamanţii au fost acţionaţi în justiţie pentru calomnie în faţa instanţelor naţionale şi
au fost condamnaţi la plata unor despăgubiri
Criteriu discriminare: a fost încălcat dreptul la libera exprimare pe probleme de interes public, iar
faptul că McDonald’s este o companie puternică , aceasta nu a putut dovedi că a suferit vreun
prejudiciu ca rezultat al distribuţiei a câteva mii de pliante
Soluția instanței:Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că acţiunea de defăimare a

constituit o ingerinţă în libertatea de exprimare, dar că acest lucru a servit scopului legitim de a proteja
reputaţia persoanelor. Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, că libera exprimare pe probleme de
interes public merită o protecţie puternică şi, dat fiind faptul că McDonald’s este o companie puternică
ce nu a putut dovedi că a suferit vreun prejudiciu ca rezultat al distribuţiei a câteva mii de pliante şi că
despăgubirile acordate au fost relativ mari în comparaţie cu veniturile reclamanţilor, ingerinţa în
libertatea de exprimare a fost disproporţionată.
Cauze similare:cauza Ieremeiov împotriva României (nr. 1) din 24.11.2009
Student Comments : cauza Steel şi Morris libera exprimare pe probleme de interes public Părțile: J. Steel şi
Morris/Regatul Unit Cauza (Dosar):(68416/01), 15 februarie 2005. Obiect:libertatea de exprimare, cu scopul legitim de a
proteja reputaţia persoanelor.Reclamanţii au fost acţionaţi în justiţie pentru calomnie în faţa instanţelor naţionale şi au fost
condamnaţi la plata unor despăgubiri Criteriu discriminare: a fost încălcat dreptul la libera exprimare pe probleme de
interes public, iar faptul că McDonald’s este o companie puternică , aceasta nu a putut dovedi că a suferit vreun prejudiciu
ca rezultat al distribuţiei a câteva mii de pliante Soluția instanței:Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că
acţiunea de defăimare a constituit o ingerinţă în libertatea de exprimare, dar că acest lucru a servit scopului legitim de a
proteja reputaţia persoanelor. Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, că libera exprimare pe probleme de interes
public merită o protecţie puternică şi, dat fiind faptul că McDonald’s este o companie puternică ce nu a putut dovedi că a
suferit vreun prejudiciu ca rezultat al distribuţiei a câteva mii de pliante şi că despăgubirile acordate au fost relativ mari în
comparaţie cu veniturile reclamanţilor, ingerinţa în libertatea de exprimare a fost disproporţionată. Cauze similare:cauza
Ieremeiov împotriva României (nr. 1) din 24.11.2009
Attached Files :
Instructor Feedback
Comments :
Attached Files :

 Page 22 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Belgium Linguistics. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi
tipul de discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza Belgium Linguistics
Părțile: BBelgia, mai mulţi părinţi
Cauza (1474/62 şi alţii), 23 iulie 1968.
Obiect: mai mulţi părinţi au reclamat faptul că legislaţia naţională privind procesul educativ era
discriminatorie pe criterii de limbă. Având în vedere comunitatea francofonă şi pe cea vorbitoare de
olandeză din Belgia, legislaţia naţională prevede că învăţământul de stat sau subvenţionat se va
desfăşura fie în franceză, fie în olandeză, în funcţie de modul în care este considerată regiunea
respectivă, franceză sau olandeză. Părinţii copiilor vorbitori de limbă franceză care trăiesc în
regiunea vorbitoare de limbă olandeză au reclamat faptul că acest lucru i-a împiedicat pe copiii lor
sau a făcut în mod considerabil mai greu ca aceştia să fie educaţi în limba franceză
Criteriu discriminare:lingvistic
Soluția instanței: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deşi a existat o diferenţă
de tratament, aceasta a fost justificată. Decizia s-a bazat pe considerentul că regiunile erau
predominant unilingve. Diferenţa de tratament era, prin urmare, justificată, deoarece nu ar fi viabil
ca predarea să se desfăşoare în ambele limbi. Mai mult, familiilor nu li s-a interzis să recurgă la
învăţământul privat în limba franceză în regiunile vorbitoare de limbă olandeză.
Cauze similare:cauza Diergaardt/Namibia
Cauză asemănătoare: cauza

Diergaardt/Namibia
Student Comments : cauza Belgium Linguistics Părțile: BBelgia, mai mulţi părinţi Cauza (1474/62 şi alţii), 23 iulie 1968.
Obiect:mai mulţi părinţi au reclamat faptul că legislaţia naţională privind procesul educativ era discriminatorie pe criterii
de limbă. Având în vedere comunitatea francofonă şi pe cea vorbitoare de olandeză din Belgia, legislaţia naţională
prevede că învăţământul de stat sau subvenţionat se va desfăşura fie în franceză, fie în olandeză, în funcţie de modul în
care este considerată regiunea respectivă, franceză sau olandeză. Părinţii copiilor vorbitori de limbă franceză care trăiesc
în regiunea vorbitoare de limbă olandeză au reclamat faptul că acest lucru i-a împiedicat pe copiii lor sau a făcut în mod
considerabil mai greu ca aceştia să fie educaţi în limba franceză Criteriu discriminare:lingvistic Soluția instanței:Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deşi a existat o diferenţă de tratament, aceasta a fost justificată. Decizia s-
a bazat pe considerentul că regiunile erau predominant unilingve. Diferenţa de tratament era, prin urmare, justificată,
deoarece nu ar fi viabil ca predarea să se desfăşoare în ambele limbi. Mai mult, familiilor nu li s-a interzis să recurgă la
învăţământul privat în limba franceză în regiunile vorbitoare de limbă olandeză. Cauze similare:cauza Diergaardt/Namibia
Attached Files :
Instructor Feedback
Grade : Needs Grading
3. Finish
 Page 23 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Köse şi alţii/Turcia. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi
tipul de discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza Köse şi alţii/Turcia
Părțile: Köse şi alţii/Turcia
Cauza 26625/02), 24 ianuarie 2006
Obiect: . Religia sau convingerile. Se referă la un cod vestimentar care le interzicea fetelor portul vălului la
şcoală, iar reclamanţii au susţinut că acest lucru constituie o discriminare pe criterii religioase, deoarece portul
vălului reprezintă o practică religioasă musulmană.
Criteriu discriminare:religia
Soluția instanței: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că normele referitoare la codul vestimentar
nu sunt asociate cu afilierea la o anumită religie, ci au fost create, 20 mai degrabă, pentru a menţine neutralitatea şi
secularismul în şcoli, fapt care, în schimb, va preveni dezordinea şi, de asemenea, va proteja drepturile altora de
neamestec în propriile convingeri religioase. Prin urmare, plângerea a fost considerată în mod vădit nefondată şi
inadmisibilă
Cauze similare: CEDO, secţia IV, hotărârea Leyla Sahin versus Turcia, 29 iunie 2004,
44774/98
Student Comments :
Attached Files :
Instructor Feedback
3. Finish
 Page 24 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza D.H. şi alţii/Republica Cehă. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză.
Evidenţiaţi tipul de discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza D.H. şi alţii/Republica Cehă
Părțile: D.H. şi alţii/Republica Cehă
Cauza [GC] (57325/00), 13 noiembrie 2007, punctul 79.
Obiect:s-a utilizat o serie de teste în vederea stabilirii inteligenţei şi a gradului de adecvare a elevilor, pentru a se
determina dacă aceştia ar trebui scoşi din sistemul de învăţământ obişnuit şi mutaţi în şcoli speciale. Aceste şcoli
speciale au fost concepute pentru persoanele cu deficienţe intelectuale şi alte surse de dificultăţi de învăţare.
Acelaşi test a fost aplicat tuturor elevilor luaţi în considerare în vederea plasării în şcoli speciale. În practică însă,
testul fusese conceput luând ca bază populaţia cehă obişnuită, deci era inevitabil ca elevii romi să aibă rezultate mai
slabe – după cum s-a şi întâmplat, consecinţa fiind că între 80 şi 90 la sută din copiii romi au fost educaţi în afara
sistemului de învăţământ obişnuit
Criteriu discriminare: Discriminarea indirectă
Soluția instanței: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că acesta reprezintă un caz de discriminare
indirectă
Cauze similare: Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-Herţegovina,

Student Comments : cauza D.H. şi alţii/Republica Cehă Părțile: D.H. şi alţii/Republica Cehă Cauza [GC] (57325/00), 13
noiembrie 2007, punctul 79. Obiect:s-a utilizat o serie de teste în vederea stabilirii inteligenţei şi a gradului de adecvare a
elevilor, pentru a se determina dacă aceştia ar trebui scoşi din sistemul de învăţământ obişnuit şi mutaţi în şcoli speciale.
Aceste şcoli speciale au fost concepute pentru persoanele cu deficienţe intelectuale şi alte surse de dificultăţi de învăţare.
Acelaşi test a fost aplicat tuturor elevilor luaţi în considerare în vederea plasării în şcoli speciale. În practică însă, testul
fusese conceput luând ca bază populaţia cehă obişnuită, deci era inevitabil ca elevii romi să aibă rezultate mai slabe –
după cum s-a şi întâmplat, consecinţa fiind că între 80 şi 90 la sută din copiii romi au fost educaţi în afara sistemului de
învăţământ obişnuit Criteriu discriminare:Discriminarea indirectă Soluția instanței:Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat că acesta reprezintă un caz de discriminare indirectă Cauze similare:Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-
Herţegovina,
Attached Files :
Instructor Feedback

 Page 25 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza D Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională oraşul

Dublin,. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul de discrimare săvărşit. În ce a
constat hotărârea Curţii Europene.
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza D Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională oraşul Dublin
Părțile: D Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională oraşul

Dublin
Cauza Cauza C-379/87

Obiect: cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 48 alineatul (3) din
Tratatul CEE, precum şi a articolului 3 din Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind
libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii1 , introdusă în faţa CJCE, în temeiul articolului 177 din Tratatul
CEE, de High Court (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord)
Criteriu discriminare: „Libera circulaţie a lucrătorilor – Cunoaşterea unei limbi oficiale a ţării gazdă”
Soluția instanței: Un post pe durată nedeterminată cu normă întreagă ca profesor în cadrul instituţiilor publice
de învăţământ profesional reprezintă un loc de muncă de natură să justifice cerinţa cunoştinţelor lingvistice, în
sensul articolului 3 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, cu condiţia ca cerinţa
lingvistică respectivă să se regăsească în politica de promovare a limbii naţionale, care este, în acelaşi timp, şi
prima limbă oficială, şi ca această cerinţă să fie pusă în practică în mod proporţional şi nediscriminatoriu.
Cauze similare: Cauza C-94/07 - Andrea Raccanelli împotriva Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der
Wissenschaften eV
Student Comments : cauza D Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională oraşul Dublin
Părțile: D Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională oraşul Dublin Cauza Cauza C-379/87
Obiect:cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 48 alineatul (3) din Tratatul CEE,
precum şi a articolului 3 din Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a
lucrătorilor în cadrul Comunităţii1 , introdusă în faţa CJCE, în temeiul articolului 177 din Tratatul CEE, de High Court
(Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord) Criteriu discriminare:„Libera circulaţie a lucrătorilor – Cunoaşterea
unei limbi oficiale a ţării gazdă” Soluția instanței:Un post pe durată nedeterminată cu normă întreagă ca profesor în cadrul
instituţiilor publice de învăţământ profesional reprezintă un loc de muncă de natură să justifice cerinţa cunoştinţelor
lingvistice, în sensul articolului 3 alineatul (1) ultimul paragraf din Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, cu condiţia
ca cerinţa lingvistică respectivă să se regăsească în politica de promovare a limbii naţionale, care este, în acelaşi timp, şi
prima limbă oficială, şi ca această cerinţă să fie pusă în practică în mod proporţional şi nediscriminatoriu. Cauze
similare:Cauza C-94/07 - Andrea Raccanelli împotriva Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV
Attached Files :
Instructor Feedback
3. Finish
 Page 26 of 28
Content
OK
1. Name:
2. Instructions
În ce a constat cauza Gimnaziul „Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala
Generală Nr. 2 Târgu - Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local Târgu
Mureş şi Primăria Târgu Mureş. Descrieti pe scurt aspectele relevante în cauză. Evidenţiaţi tipul de
discrimare săvărşit. În ce a constat hotărârea Comitetului pentru Drepturile Omului
3. Due Date
4. Points Possible
100
5. Student Name
1.
1.
Submission Field :
cauza Gimnaziul „Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala
Generală Nr. 2 Târgu - Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local
Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş.
Părțile: Gimnaziul „Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala

Generală Nr. 2 Târgu - Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local
Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş.
Cauza 172/04.05.2011
Obiect:Nerespectarea drepturilor lingvistice referitoare la peisajul lingvistic al instituţiilor de învăţământ, aflate în

subordinea administraţiei publice locale.
Criteriu discriminare: discriminare longvistica
Soluția instanței: Prin Hotărârea nr. 172/04.05.2011, Colegiul a constat că faptele sesizate, în ceea ce priveşte
afişarea informaţiilor bilingve în interiorul şcolilor, constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. h din
Ordonanţa de Guvern. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Totodată, avînd în vedere cele constatate, Colegiul a hotărât sancţionarea părţilor reclamate cu avertisment şi a
recomandat să se depună diligenţe în vederea aplicării transcrierii bilingve a plăcuţelor pe frontispiciul instituţiilor.
Cauze similare: HOTĂRÂREA nr. 95 din 05.02.2014
Student Comments : cauza Gimnaziul „Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala Generală Nr. 2
Târgu - Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş.
Părțile: Gimnaziul „Europa”, Gimnaziul „Liviu Rebreanu”, Gimnaziul „Dacia”, Şcoala Generală Nr. 2 Târgu - Mureş,
Inspectoratul Şcolar Judeţean Târgu Mureş, Consiliul Local Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş. Cauza 172/04.05.2011
Obiect:Nerespectarea drepturilor lingvistice referitoare la peisajul lingvistic al instituţiilor de învăţământ, aflate în
subordinea administraţiei publice locale. Criteriu discriminare: discriminare longvistica Soluția instanței:Prin Hotărârea
nr. 172/04.05.2011, Colegiul a constat că faptele sesizate, în ceea ce priveşte afişarea informaţiilor bilingve în interiorul
şcolilor, constituie discriminare potrivit art. 2 alin. 1 şi art. 10 lit. h din Ordonanţa de Guvern. nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Totodată, avînd în vedere cele constatate,
Colegiul a hotărât sancţionarea părţilor reclamate cu avertisment şi a recomandat să se depună diligenţe în vederea
aplicării transcrierii bilingve a plăcuţelor pe frontispiciul instituţiilor. Cauze similare:HOTĂRÂREA nr. 95 din
05.02.2014
Attached Files :
Instructor Feedback
--- Original Message ----
Sent on:24 noiembrie 2015 00:45
----- Original Message ----
Sent on:23 noiembrie 2015 23:12
Spor la treaba
trimit cartea .
testul despre care am vorbit se afla la pg 119
am facut testul: 5 puncte kinestezic, 4 auditiv, 4 dialog interior, 2 vizual.
super
esti echilibrata ai din toate cate putin, dar vK te caracterizeaza in mod special.
Asadar simti si misti mult
Françoise Gravier v. Ville de Liège - C-293/83
Accesul la educație – cetățean străin
Părțile: Françoise Gravier v. Ville de Liège
Cauza (Dosar): C-293/83
Obiect: Accesul la educație al unui cetățean străin
Criteriu discriminare: discriminare pe bază de naționalitate - taxe de studiu pentru cetățeni care nu
sunt conaționali ai statului gazdă
Soluția instanței: discriminare pe bază de naționalitate – încalcă prev. art.7 din Tratatul CEE
Cauze similare:
Cauza C- 24/86 Vincent Blaizot v University of Liège and others

Modul 4rdfyughj

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul 4rdfyughj

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SB_20151031_P2_19 - Optimizarea performanţelor profesionale prin consultanţă şi coaching

cognitiv comportamental - perioada 31.10.2015 - 04.12.2015

Identificarea şi asimilarea principalelor instrumente specifi

Obiectivele activităţilor teoretice

Activitatea Titlul capitolului

 Introducere: ce înseamnă consultanţă, ce înseamnă coaching cognitiv comportam

Criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi promovarea modulului

Evaluările considerate pentru stabilirea calificativelor:

1. În cadrul activităţilor teoretice: expunerea, demonstraţia, problematizarea, dialogul,

1. Dafinoiu I., (2000). Elemente de psihoterapie integrativă, Polirom, Iaşi.

Coaching-ul se referă la schimbare. Coaching-ul examinează potenţialul de care

Atitudinile şi abilităţile necesare în coaching, în construirea unei relaţii sunt:

Coaching-ul cognitiv-comportamental abordează modul în modul în care gândurile

-iniţiativa voluntară a sibiectului

Review Submission History

Găsirea / construirea unei strategii de atingere a stării dorit

Review Submission History

Identificarea resurselor necesare atingerii stării dorite

Review Submission History

Alegerea unor tehnici de activare a resurselor necesare atingerii stării dorite

Exemplificati Coaching-ul de viaţă

Exemplificati Coaching-ulde afaceri

Exemplificati Coaching-ul de carieră

Exemplificati Coaching-ul în familie

Recunoaşterea distorsiunilor cognitive in Coachingul cognitiv comportamental

1. Competenţe privind  Cunoaşterea şi utilizarea adecvată în activitatea didactică a conce

Obiectivele activităţilor teoretice:

Conţinutul modulului (capitolele cursului, etapele proiectului, temele

Activitatea Titlul capitolului

 Nediscriminare în contextul dezvoltării durabile în U.E. Definire conc

 Analiza si interpretarea conceptelor privind nediscriminarea, egalitat

Criteriile de evaluare a cunoştinţelor şi promovare a modulului

Evaluările considerate pentru stabilirea calificativelor:

Strategii de formare utilizate

a. expunerea, demonstraţia, problematizarea, dialogul, dezbaterea, studiul de caz.

 Bârsan, Corneliu, Conveţia europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, ,

 Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (25 martie 1957).

[1] În prezent, Curtea de Justiţie.

 Declaraţia de la Johannesburg pentru dezvoltarea durabilă; A fost reafirmat faptul că

 Promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale

 scădere drastică a populaţiei tinere, apte de muncă,

Si sistemul de învătâmânt a fost afectat de aceste dificultăţi, producând

 în învăţământul superior - intrări de slabă calitate, scăderea stachetei exigenţelor,

 creşterea interesului faţă de problemele actuale ale societăţii româneşti prin

Totodată trebuie înţeles şi promovat rolul parteneriatului dintre şcoală şi

Egalitatea de şanse şi interzicerea discriminării constituie un principiu

[1] Lesbien, Gay, Bisexual and Transgender

I.Jurisprudenţa relevantă în materia nediscriminării a Curţii Europene de

B. Accesul la orientare şi formare profesională. Gravier/Oraşul Liege şi alţii, cauza

C. Educaţie. Casagrande/Landeshauptstadt München, cauza 9/74 [1974] RJ 773, 3 iulie

D. Sexul. Defrenne/Sabena, cauza 43/75 [1976] RJ 455, 8 aprilie 1976.

E. Cetăţenia sau originea naţională. Chen/Secretarul de Stat pentru Departamentul de

F. Limba. Groener/Ministrul Educaţiei şi Comitetul pentru Educaţie Profesională

Accesul la orientare şi formare profesională-cetatean strain

Partile: Gravier/Oraşul Liege şi alţii

Cauza: 293/83 [1985] RJ 593, 13 februarie 1985.

Obiect: Accesul la educație al unui cetățean străin

Review Submission History

Partile: Casagrande/Landeshauptstadt München

Student Comments : Casagrande/Landeshauptstadt. Accesul la educaţie Partile: Casagrande/Landeshauptstadt München