Este de așteptat ca desemnarea titularului de la Sănătate în persoana unei doamne să aducă în aerul cam

stătut de la acest minister și puțin „parfum de femeie“ . Din acest punct de vedere ar trebui ca ea să se
acomodeze repede cu „bucătăria“ birocratică a instituției, să identifice persoanele care „ard gazul“ pe acolo
și„ să le tragă o papară“ pentru că prea „au pus-o de mămăligă“ cu reforma sanitară pe care o întind de atâta
vreme ca pe o „peltea“.Adevărul este că multă lume nu este convinsă că simpatica ministră va reuși să
producă din actualul „ghiveci legislativ“ al reglementărilor pe sănătate nimic altceva decât o „ zeamă lună“
insipidă și inutilă. Dar aceștia sunt numai cei care, dacă s-au opărit o dată cu ciorbă, suflă acum și în iaurt.

După ce vreun an a condus Ministerul Sănătății exact ca acei doctori care cred că vindecă totul numai cu
ajutorul amabilității, zâmbetelor și optimismului, jovialul ministru recent demisionar a ieșit din bula inerțială
în care a funcționat cât a deținut portofoliul și , în calitate de voiajor politic pe o cursă aeriană internă, a
smuls din scaun un călător pe care l-a trântit pe culoar resuscitându-l convins că oprește o criză epiletică. Altii
cred că, de fapt, „epilepticul“ dormea foarte profund și sforăia horcăind iar starea de leșin a venit din
sperietură, după ce omul s-a pomenit trântit de podeaua cabinei și cineva a tăbărât pe el. Deoarece chiar
salvatorul a recunoscut că diagnosticul de epilepsie nu a fost confirmat pentru că la aterizare omul cu pricina
a luat-o la sănătoasa, nimeni nu știe, până acum, în ce variantă să creadă.

Digresiune

Înfățișare temperată

Degajat

Percepută ca o digresiune din parcursul către către blocaj al sistemului național de sănătate, schimbarea
ministrului Bodog de către o doamnă cu înfățișare temperată și atitudine degajată, lasă impresia câștigării
pentru guvern a unei persoane cu mână de fier într-o mănușă de catifea. Doar că, după declarațiile inițiale
despre proiecte și priorități, se pare că discutăm despre un pumn de vorbe goale puse într-o mănușă de finet.

Nicio secțiune a reformei sistemului de sănătate nu a progresat atât de rapid și imprevizibil ca cea teologică,
teozofică și ecleziastică. Aproape că nu este spital să nu poarte numele vreunui sfânt, unei sfinte, mai multor
mucenici ori mărurisitori, ierarhi și vlădici. Ba chiar unele dintre ele sunt închinate unui eveniment religios și
au hram în toată regula, ca la orice parohie. Se observă , totuși, că de această fervoare misică au scăpat
facultățile de medicină și trebuie apreciat că încă nu a fost beatificat doctorul Carol Davila și facultatea de
medicină din București încă nu este închinată bisericii.Ar fi o pedeapsă prea mare pentru păcatele noastre.