4.2.

Etiologia tulburărilor de limbaj

Tulburările de limbaj sunt determinate de acţiunea unor procese
complexe:
a) in perioada intrauterină a dezvoltării fătului;
b) in timpul naşterii;
c) după naştere.

a) Dintre cauzele care pot acţiona in timpul sarcinii se pot menţiona: diferite
intoxicaţii şi infecţii (cu alcool, tutun, medicamente, substanţe toxice); boli
infecţioase ale gravidei; incompatibilitatea factorului Rh; carenţele nutritive;
traumele mecanice care lezează fizic organismul fătului; traumele psihice
suferite de gravidă (neacceptarea psihică a sarcinii, trăirea unor stări stresante,
frămantările interioare, spasme care işi pun amprenta asupra dezvoltării normale a
fătului).

b) Din categoria cauzelor care acţionează in timpul naşterii se pot menţiona:

naşterile grele şi prelungite, care duc la leziuni ale sistemului nervos central;
asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoarţei cerebrale; diferite traume
fizice la nivelul aparatului fono-articulator.

c) A treia categorie o constituie cauzele care acţionează după naştere;

acestea pot fi:
1) cauze organice;
2) cauze funcţionale;
3) cauze psiho-neurologice
4) cauze psiho-sociale.
4.3. Clasificarea tulburărilor de limbaj
In logopedia contemporană există numeroase clasificări care sunt realizate in
funcţie de diferite criterii: etiologic, lingvistic, morfologic, simptomatologic.
Prezentăm in continuare o clasificare a profesorului E. Verza care ţine seama de
mai multe criterii in acelaşi timp. Criteriile acestei clasificări sunt: anatomo-
fiziologice, lingvistic, etiologic, simptomatologic şi psihologic. Această clasificare
s-a impus in literatura de specialitate europeană a ultimilor decenii şi include
următoarele categorii de tulburări:
1. tulburări de pronunţie sau articulaţie (dislalia, rinolalia,disartria);
2. tulburări de ritm şi influenţă a vorbirii (balbaială,logonevroză, tahilalia,
bradilalia, aftongia, tulburări pe bază de coree, tumultus sermonis);
3. tulburări de voce (afonia, disfonia, fonoastenia, mutaţia patologică a vocii, etc.);
4. tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia-alexia şi disgrafia-agrafia);
5. tulburări polimorfe (afazia şi alalia);
6. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen sau mutism electiv sau
voluntar, retard sau intarziere in dezvoltarea generală a vorbirii, disfuncţiile
verbale din autismul infantil de tip Kanner, din sindroamele handicapului de
intelect).
7. tulburări ale limbajului bazat pe disfuncţiile psihice (dislogia, ecolalia,
jargonofazia, bradifazia)”.
O asemenea clasificare este importantă nu numai pentru activitatea de cunoaştere şi
terapia logopedică, dar şi pentru diagnoza şi prognoza tulburărilor de limbaj.
Diagnosticul corect permite stabilirea metodologiei de lucru adecvate subiectului,
individualizarea terapiei şi in funcţie de particularităţile psihice ale subiectului,
varsta şi sex, se va realiza distribuirea subiectului intruna din grupele de terapie
organizate de logoped la cabinet.