DEZVOLTAREA PROCESELOR COGNITIVE LA SCOLARUL MIC

Tirlea Ramona Mariana, Scoala Gimnazială Nr 1 Motru

Procesele senzoriale se dezvoltă continuu şi anume, se lărgeşte câmpul uzual, se

diferntiaza nuanţele cromatice, se obţin progrese în receptarea sunetelor înalte, se dezvoltă
autocontrolul vocal. Senzaţiile se subordonează activităţii de învăţare şi se pot modela şi
perfecţiona.
Percepţia evoluează din punct de vedere al formelor, adică se dezvoltă percepţia
spaţiului sub formă perceperii distanţelor, se diferenţiază formele plane, volumul, formele
geometrice etc. Dificultăţile pot fi înlăturate sub îndrumarea învăţătorului. Percepţia timpului
se referă la succesiunea zilelor şi orelor cuprinse în program, rezultă că timpul e un stimul
după care copilul îşi orientează efortul necesar activităţilor. La început întâmpina grautati în
perceperea minutelor, a secundelor, treptat se vor diminua. Percepţia se transformă în
observaţie.
Reprezentarea căpăta caracteristici noi şi serveşte dezvoltării imaginaţiei şi activităţii
creatoare. Ea asigură pătrunderea în experienţă a copilului, a unor informaţii despre obiecte pe
care acesta nu le-a perceput niciodată (animale, plante exotice, zone geografice, evenimente
istorice etc.) rezultă că reprezentarea şcolarului începe să capete coerenţă, mobilitate,
generalitate.
Gândirea se caracterizează prin apariţia şi consolidarea construcţiilor logice care iau
locul procedeelor empirice intuitive din etapă anterioară. Construcţiile logice se bazează pe
raţionalitate şi judecatai care ajută şcolarul să priceapă greutatea, volumul, viteză, spaţiu,
timp,etc. Se surprinde astfel invarianţa constanţa şi totodată operaţiile logice asigură
posibilitatea mişcării reversibile (reîntoarcerea în punctul de plecare) prin care copilul îşi
poate dovedi adevărul propriilor judecăţi. Se dezvoltă operaţiile gândirii (analiză, sinteză,
comparaţia, etc.) deasemenea mobilitatea, flexibilitatea, productibilitatea, originalitatea, etc.
Gândirea şcolarului cuprinde mai puţin elemente intuitive, mai ales atunci când trebuie
să rezolve probleme complexe.
Limbajul este relativ bogat, 2500-3000 cuvinte la intrarea în şcoală. Limbajul se
manifestă sub formă conduitei de ascultare ce intervine în activităţi concrete (aritmetică,
citire, scriere etc.), se însuşeşte fondul principal de cuvinte (la sfârşitul şcolii), se asimilează
informaţii despre structură morfosintactica a cuvântului, de aceea se însuşesc categoriile
gramaticale (substantivul, verbul,etc.). Prin limbaj, şcolarul îşi planifica activitatea, îşi
exprimă acţiunile, ordinea în care se realizează etc. Erorile de scriere şi citire se corectează
prin tratamente logopedice sau terapie educaţională.
Memoria se dezvoltă sub influenţa achiziţiilor psihice anterioare, mai precis evoluează
din punctul de vedere al volumului de informaţii. Se îmbogăţesc indicatorii memoriei şi
anume: trăinicie, rapiditate. Productivitatea este influenţată şi de o serie de factori cum sunt
conţinutul materialului care poate fi gramatical, literar, felul acţiunilor desfăşurate, mijloace
de memorare şi reproducere. Prin cooperare cu gândirea se dezvoltă formele logice ale
memoriei, fapt ce permite şcolarului să transforme şi să organizeze materialul de memorare.
Pe baza operaţiilor gândirii, volumul memoriei sporeşte spre sfârşitul şcolarităţii de 8-10 ori,
creşte precizia reproducerii, se accentuează caracterul voluntar al memoriei etc. Cu toate
progresele în şcolaritatea mică apăr o serie de dificultăţi determinate de tendinţa de memorare
mecanică, de dificultatea informaţiilor, de lipsă de înţelegere etc. Aceste dificultăţi pot fi
preîntâmpinate de învăţător prin alegerea unor procedee eficiente de memorare. Memorarea se
leagă de uitare, adică şcolarul uită ceea ce este nesemnificativ, ceea ce a memorat mecanic,
dar poate uită informaţiile esenţiale. Aceasta înseamnă că uitarea trebuie combătută.
Imaginaţia corelează atât din punct de vedere al conţinutului cât şi al formei. Din punct
de vedere al conţinutului, şcolarul îşi îmbogăţeşte imaginaţia prin contactul de descriere,
tablouri, etc. La nivelul formelor, imaginaţia înregistrează o dezvoltare la nivelul imaginaţiei
reproductive şi creatoare. Imaginaţia reproductive apare şi se dezvoltă atunci când copilul
reconstituie realităţi pe care nu le-a cunoscut direct niciodată (animale, personaje).
Imaginaţia reproductivă înregistrează două etape:
- un aspect imperfect, sărac în construirea imaginilor. Apare că urmare a experienţei
limitate a copilului.
- Aspectul de ordine şi sistematizare apare după formarea operaţiilor gândirii şi constă
în formarea unor imagini coerente.
Imaginaţia creatoare apare că urmare a influenţei gândirii şi memoriei copilului sau
şcolarul fiind capabil să-şi reprezinte orice povestire prin generalizare şi compunere.
Imaginaţia creatoare este stimulată de joc şi fabulaţie, de povestire, etc.