INCURSIUNE ÎN PSIHOLOGIA SPORTULUI
S. Sanduleac, doctorand UPS „I.Creangă‖
Evoluţia ştiinţei şi tehnicii, diversificarea
activităţilor umane au adus posibile o serie de
cunoştinţe cu privire la activitatea corporală şi
respectiv a educaţiei fizice, ducând în final la
constituirea unei discipline desinestătătoare:
psihologia educaţiei fizice şi a sportului.
Psihologia educaţiei fizice şi sportului este
un sistem de cunoştinţe, ipoteze şi metode
desinestătătoare menite a releva nu numai
domeniul complex al activităţilor corporale, a
celor sportive şi recreative, dar mai ales
85
necesitatea cunoaşterii mecanismelor de educare
şi formare psihologică în condiţii de
performanţă.
Chiar de la început trebuie să precizăm
faptul că, termenul activităţi corporale depăşeşte
sfera limitată a educaţiei fizice. Activităţile
corporale trebuie să dezvolte, să prevină, să
compenseze şi să corecteze acolo unde
condiţiile de muncă şi activitate nu reuşesc să
păstreze echilibrul personalităţii umane.
 Psihologia sportului studiază legităţile
psihologice a oamenilor în condiţiile
antrenamentelor sportive şi competiţiilor.
Psihologia sportului este o subramură
relativ tânără. Acest concept de psihologie a
sportului a apărut pentru prima data în pasajele
lui Pierre de Cubertaine fondatorul jocurilor
olimpice moderne. Aceste pasaje erau publicate
de la începutul sec. XX şi aveau un caracter
descriptiv. În anul 1913 psihologia sportului a
fost recunoscută ca ramură independentă la
congresul internaţional în Loyana, la iniţiativa
lui Cubertaine.
Acest fapt a servit drept stimul pentru
cercetări aprofundate în acest domeniu. În
perioada 1920 - 1940 sau făcut cercetări
aprofundate în Germania, SUA şi alte ţari. Dar
nu sa ajuns, totuşi, la un nivel teoretic profund
de cercetare, care ar mulţămi ştiinţa despre
sport.
Psihologia sportului a început sa se
dezvolte intensiv deja după al II-lea război
mondial datorita faptului ca au crescut
performantele sportive si creşterea prestigiului
sportului. Acest fapt devenise pregnant în
jocurile olimpice şi competiţiile mondiale.
În 1965, la iniţiativa federaţiei Italiene de
sport, la Roma a fost organizat primul congres
de psihologie a sportului, fiind cobstituită
Organizaţia Internaţională a sportului.
După aceasta au fost inaugurate încă trei
congrese:
În 1968 la Washington, 1973 la Madrid în
1977 la Praga. În 1970 este publicată prima
revistă oficială internaţională de psihologia
sportului.
Crearea Organizaţiei internaţionale a
sportului a servit drept stimul pentru crearea
multor organizaţii regionale în domeniul
psihologiei sportului. Aşadar în 1967 apare
Organizaţia Nord - Americană a Psihologiei
Sportului, în 1969 – Asociaţia Europeană a
Psihologiei Sportului. Aceste evenimente au
determinat formarea organizaţiilor naţionale în
domeniul psihologiei sportului în Canada,
Japonia, Germania, Brazilia, Australia etc.
În momentul de faţă, se efectuează
cercetări ştiinţifice în domeniul psihologiei
sportului în majoritatea ţărilor lumii.
În anul 1927, la Moscova a fost editată şi
reeditată în 1930 monografia profesorului
86
Neciaev „Psihologia culturii fizice‖. Tot în
aceşti ani au fost publicate lucrările consacrate
studierii impactului competiţiilor de tenis de
masă, întrecerilor de schi asupra sferei psihice a
sportivilor, profesorul universităţii
psihoterapeutice din Ukraina, Cicimareva
„Influenţa orelor de educaţie fizică asupra
funcţiilor intelectuale a elevilor şi putinţa de
autocontrol‖. În anul 1930 a început elaborarea
întrebărilor la psihologia educaţiei fizice şi a
sportului la Catedra de Psihologie în
universitatea consacrată numelui lui Lesgaft.
În anii celui de al II - lea război mondial,
psihologii sportivi se ocupau de elaborarea
căilor de recuperare a funcţiilor sistemului
nervos periferic şi central, aparatul locomotor, şi
cu recuperarea funcţiilor psihice superioare
(gândirea, praxis, gnosis, vorbire etc).
După primul Război Mondial psihologia
educaţiei fizice şi a sportului se dezvoltă intens.
Tot in această perioadă se fac multe cercetări
ştiinţifice în acest domeniu. Se lărgeşte totodată
sfera problemelor care nu erau rezolvate până
atunci. Anumite orientări includeau în sine
studierea psihologiei personalităţii sportivului şi
antrenorului, a particularităţilor psihologice în
activitatea sportivă, particularităţilor de educare
şi învăţare în sport. S-au efectuat studii asupra
bazelor psihologice de pregătire a sportivilor de
competiţii, autoreglării stării psihice înainte şi
după competiţii se acorda atenţie aspectelor
social psihologice in domeniul sportului şi
educaţiei fizice, particularităţilor de vârstă în
sport şi educaţie fizică.
În 1952 Institutul de Psihologie Puni a
apărat primul în istoria psihologiei teza sa de
doctor pe tema:‖Psihologia sportului‖. Mai
târziu au apărut numeroase monografii de
psihologie a sportului (Cernicova Puni,
Norakidze Ghelerşteina, Gagaeva, Radionava,
Hudadova, Lalaiana şi alţii. Se editau lucrări de
psihologie a sportului. În anul 1958, în URSS a
apărut primul manual de psihologie a sportului
pentru instituţiile de cultură fizică.
În România apariţia psihologiei sportului este
influenţată de următoarele variabile:
a. de dezvoltarea şcolii române de
psihologie
b. apariţia şi evoluţia învăţământului
superior de educaţie fizică, în 1922 în
planurile de
învăţământ ale Institutului de Educaţie fizică
apărea o disciplină numită psihologia
experimentală promovată de Gheorghe Zapan.
c. Evoluţia psihologiei sportului s-a bazat
pe cercetări de tip individual
d. Instituţionalizarea psihologiei sportului
s-a produs târziu, există o comise
română de
psihologie a sportului în cadrul consiliului
ştiinţei sportului din România. Există în
Bucureşti un Institut de Cercetări pentru
Problemele de Sport.
e. profesionalizarea psihologiei sportului,
în 2007 nu exista o asociaţie a
psihologilor
sportivi în România, nu exista nici o comisie de
psihologie a sportului, din punct de vedere al
formării cei care activează în psihologia
sportului au următoarele trasee academice:
absolvenţi din psihologiei, care în timpul
formării academice au optat pentru cursuri
specifice (psihologia sportului, psihoterapii) sau
licenţiaţi în educaţie fizică şi sport, care au a
doua licenţă în psihologie sau care au făcut un
master în psihologia sportului sau cei care nu au
nici un fel de formare în psihologie.
f. cunoştinţele împrumutate din psihologia
devin mai convingătoare în mediul
sportiv
Reprezentaţi ai psihologie sportive din
România:
- Gheorghe Zapan, 1897-1976, studii,
monografii „Teorii asupra jocurilor‖,
„Problema exerciţiului‖, „Diferenţierea
psihică între sportivi şi nesportivi cu
concluzii pedagogice‖.
- Constantin Calovreza, a abordat dintr-o
perspectivă gestaltistă teme cum ar fi:
„Structura psihofizică în dansurile
naţionale‖ , „Situaţia psihică în jocul de
rugby‖.
- Mihai Epuran, a fost profesor între 1949-
1993, este cel care a înscris România pe
harta psihologiei sportului
internaţionale, membru fondator al
FEPSAC, a scris „Pregătirea psihologică
a sportivului‖, „Psihologia educaţiei
fizice‖, „Metodologia cercetării
activităţii corporale‖, „Psihologia
sportului de performanţă: teorii şi
practică‖.
87
- Valentina Harghidan, a elaborat studii
privind metode de psihodiagnostic în
sport
- Irina Holdevici, este cadru didactic la
Titu Maiorescu şi asociat la
Universitatea din Bucureşti, a scris
„Psihologia succesului‖, „Autosugestie
şi relaxare‖, „Elemente de psihoterapie‖
- Ilie Vasilescu, fost profesor la Univ.
Bucureşti, acum este în SUA, a scris
„Autodepăşirea în sport‖, „Activitatea
sportivă‖. „Decizie, autoreglare,
performanţă‖
- Tudös Ştefan, este profesor la ANES,
scrie cărţi despre pregătirea psihologică
a
sportivilor.
Obiectivele şi scopurile psihologiei sportului:
Studiul legităţilor psihologice de formare a
sportivilor şi a comenzilor aptitudinilor
(capacităţilor) sportive necesare pentru
participarea la competiţiile sportive şi
elaborarea metodicilor psihologice de pregătire
pentru de competiţii (Melnicov)
Mihai Epuran, Psihologia Sportului studiază
fenomenele psihice şi comportamentul
acelora care practică sportul, o activitate
orientată spre performanţă, spre depăşirea
proprie, a adversarului sau a naturii
Analiza definiţiilor sugerează că şi în
psihologia sportului există trecerea de la
introspecţionism la behaviorism etc. ajungând
până la definiţii de tip sintetic integrativ ce fac
referire la elementele interne, comportamente şi
la activităţi integrate într-o structură coerentă
În 1996 Federaţia Europeană de psihologie a
Sportului a oferit următoarea definiţie:
Psihologia Sportului este interesată de bazele
psihologice, procesele şi consecinţele
psihologice ale unei persoane sau ale unui grup
într-un context de activitate sportivă
atenţia cercetătorilor se îndreaptă spre mai
multe dimensiuni (cognitiv, afectiv-
motivaţional, senzorio-motor) activitatea fizică
poate fi realizată la nivel competiţional,
recreaţional, recuperator, fără ca această
clasificare să reprezinte un cadru rigid a fost
formulată următoarea întrebare „Există o
psihologie a sportului sau mai multe psihologii
ale sportului?‖
M. Epuran spune că există 5 psihologii ale speciale, deprinderilor, ce asigură succesul
sportului corespunzătoare celor 5 tipuri de sportivilor.
activităţi corporale: Toate cele enunţate mai sus impun psihologilor:
Psihologia educaţiei fizice = studiază activităţile  Căutarea noilor căi şi metode de
sportive corporale gimnice, acele activităţi de implementarea cât mai eficientă în
educaţie fizică ce se desfăşoară în context şcolar psihologia sportului
P. jocurilor = activităţile corporale ludice,  Căutarea căilor pentru folosirea
jocurile sunt considerate a fi mijloace ce satisfac maximală a posibilităţilor
nevoile de mişcare a oamenilor fiind organismului sportivului, dezvoltând
caracterizate de spontaneitate, libertate, funcţiile psihice ale acestuia
atractivitate şi dezinteres material.  Elaborarea anumitor metodici pentru
P. sportului = activităţile corporale agonistice, anumite tipuri de sport, elaborarea
sunt văzute ca fiind activităţi de competiţie şi psihogramelor pentru fiecare
obţinere de performanţă activitate sportivă, metode de
P. activităţilor recreative = abordează activităţile psihodiagnoză a capacităţilor
recreative cu funcţii de divertisment, refacere sportive, climatul psihologic al
P. activităţilor compensatorii = vizează echipei, structurii sociale.
activităţile de recuperare şi compensare a 2. Elaborarea bazelor psihologice
capacităţilor fizice, psihice, sociale ale precompetiţionale. În momentul de faţă deja
persoanei indiferent de contextul în care ele au nu e deajuns să fii bine pregătit de
fost afectate în ceea ce priveşte relaţie teoretic- competiţii din punct de vedere fizic şi tehnic
aplicativ se face distincţia între o teorie a (tactic). Încep a avea importanţă şi
sportului teoretică şi psihologia sportului capacităţile intelectuale, de colaborare în
aplicată în funcţie de relaţia dintre general şi grup. De aceea in pregătirea
specific, o psihologie a sportului generală precompetiţională are un rol important
indiferent de ramură sportivă, una specifică ale stările şi procesele psihice. Creşte
cărei cunoştinţe sunt valabile într-o anumită importanţa factorilor psihologici. Elaborarea
ramură de sport. metodicilor şi tehnicilor de pregătire
Obiective practice: psihologică a sportivilor de competiţii este
 Studiul impactului activităţii sportive una din funcţiile principale ale psihologiei
asupra psihicului sportivilor: sportului. Realizarea acestei funcţii
 Analiza psihologică a competiţiilor presupune:
(generală şi concreta pe diferite activităţi  Studiul legităţilor de funcţionare a
sportive); psihicului în condiţii de competiţie şi
 Depistarea caracterului impactului a elaborarea metodelor de ridicarea
competiţiilor asupra sportivilor capacităţii de rezistenţă la activitatea
 Impunerea anumitor condiţii asupra de competiţie
psihicului sportivului în condiţii de  Studiul stărilor psihice ce se dezvoltă
competiţie înainte de competiţie şi în timpul
 Necesitatea calităţilor volitive, morale, competiţiei
psihologice necesare sportivilor pentru  Dezvoltarea psihoprofilaxiei, călirea
participare reuşită la competiţii analiza psihologică a sportivilor, ridicarea
psihologică a condiţiilor de desfăşurare a rezistenţei la factorii
antrenamentului psihotraumatizanţi
1. Elaborarea condiţiilor psihologice pentru 3. Studiul fenomenelor psihosociale în
ridicarea eficacităţii antrenamentelor colectivul sportiv. Psihologia sportului
sportive. Psihologia sportului trebuie să studiază particularităţile. Acest fapt
descopere legităţile şi mecanismele de presupune:
perfecţionare a capacităţilor, aptitudinilor  Studiul legităţilor de formare a
sportive, căi de formare a cunoştinţelor colectivelor (tradiţii, emoţii),
elaborarea motodelor de conducere a
88
 colectivelor sportive cu scopul and recreation, but it needs the mechanisms for
creării unui climat psihologic bringing knowledge and training in
favorabil psychological performance.
 Studiul aspectelor psihologice de Bibliografie:
comunicarea interpersonală în 1. Epuran, M. Psihologia educatiei fizice,
grupurile sportive, elaborarea Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976.
criteriilor de compatibilitatea 2. Epuran, M. si colab. Psihologia sportului de
psihologică a sportivilor performanta. teorie si practica, Editura
 Evidenţierea motivelor social- FEST, Bucuresti, 2001.
psihologice de comportament în 3. Constantin. P.Antrenorul, profilul ,
activitatea sportivă personalitatea şi munca sa , Ed. Sport-
 Studiul impactului personalităţii Turism, Bucureşti 1979
antrenorului şi stilului de predare a 4. Carmen C. Psihopedagogia succesului, Ed.
acestuia asupra eficienţei şi Polirom, Iaşi ,1997.
psihologiei comenzii sportive. 5. Epuran M. Pregătirea psihologică a
Summary sportivului Ed. UCFS, Bucureşti, 1964.
The evolution of science and techniques, 6. Paul P-Neveanu ,Dicţionar de psihologie,
as well as the diversification of human activities Ed.Albatros, Bucureşti, 1978.
has made possible a series of knowledge on the 7. Carstea, Gh. – Teoria si metodica educatiei
body work and therefore physical education, fizice si sportului, Ed.Universul Bucuresti
leading ultimately to the establishment of a 1993 si ANEFS Bucuresti 1998
discipline in it: psychology of physical 8. Лесгафт П.Ф. «Психология
education and sport. Psychology of physical нравственного и физического
education and sport is a system of knowledge, воспитания»Изд.Москва1969
assumptions and methods designed to reveal not 9. Рудик П.А. «Психология» Москва 1958
only the complex field of work injury, the sports

89