Sunteți pe pagina 1din 52

INTRODUCERE

Formarea şi dezvoltarea pieţei de capital în România şi constituirea


bursei de valori reprezintă componentele esenţiale ale procesului de
restructurare a sistemului economic în ţara noastră şi de crearea a
mecanismelor şi instituţiilor specifice unei economii de piaţă. România se
află încă în stadiul incipient al acestui proces, manifestându-se un decalaj
semnificativ între proiectele de reformă şi unele măsuri întreprinse în
domeniul economic, financiar, bancar şi bursier, pe de o parte, şi nivelul
ţărilor economice de piaţă dezvoltată, pe de altă parte.
Odată cu deschiderea Bursei de Valori Bucureşti a fost creat cadrul
juridic, organizaţional şi funcţional, de manifestare a proceselor complexe
care definesc piaţa de capital. Rolul pe care Bursa de Valori Bucureşti îl va
avea în monitorizarea fluxurilor de capital, între investitorii şi utilizatori, va
creşte în etapa următoare într-un ritm accelerat.

ISTORICUL BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

Începuturile pieţelor bursiere de mărfuri şi valori în ţara noastră


pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut.
Odată cu Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi
mijlocitorilor de mărfuri, din 1 iunie 1881, se poate însă vorbi despre o
organizare mai temeinică a burselor din vechiul regat. Legea din 1881
tradusă şi adaptată după legislaţia franceză – se referă atât la bursele de
valori, cât şi la cele de mărfuri. Conform prevederilor ei, bursele se înfiinţau
prin Decret Regal, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Comerţului şi
numai în oraşele în care Camerele de Comerţ şi Industrie dispuneau de
mijloace pentru întreţinerea localului şi a personalului lor.
Deschiderea Bursei din Bucureşti a avut loc şa 1 decembrie 1882,
iar peste o săptămână a apărut şi cota bursei, publicată în Monitorul Oficial.
Volumul tranzacţiilor era însă redus, iar cota oficială dispare în câteva zile,
deoarece samsarii, intermediarii şi unele bănci preferau să lucreze în afara
cotei, direct cu clienţii.
Activitatea bursei este afectată de evenimentele social-politic ale
vremii: în timpul răscoalei din 1907 cursul unor valori marchează o scădere;
războiul balcanic din 1912-1913 duce la pierderi masive de curs, recuperate
însă ulterior; în timpul primului război mondial bursa rămâne închisă.
Capitolul I.

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

1.1ACTIVITATEA BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

Aşa cum şi-a propus în obiectivele pentru 2001, Bursa de Valori


Bucureşti a înregistrat un salt calitativ în activitatea sa.
Astfel, o preocupare importantă a fost aceea a creşterii
standardelor de transparenţă a emitenţilor cotaţi, atât prin modificarea
reglementărilor incidente cât şi din perspectiva politicii de promovare în
rândul emitenţilor şi publicului a măsurilor luate în acest sens. Astfel, în luna
august 2001 a fost constituită « Categoria Plus » a Bursei şi a fost elaborat
Cod de Conducere şi Administrare al societăţilor comerciale înscrise la Cota
Bursei. Acest cod oferă premise consolidate pentru asigurarea respectării şi
protejării drepturilor acţionarilor minoritari, detaliază conţinutul drepturilor
acţionarilor şi creşterea responsabilităţii administratorilor faţă de acţionari.
De asemenea, Bursa de Valori Bucureşti a avut pe parcursul anului
2001 extinderea gamei de valori mobiliare care se tranzacţionează prin
intermediul mecanismelor bursiere. Astfel, din data de 26. 11. 2016 început
tranzacţionarea obligaţiunilor municipale pe piaţa bursieră. Primăriile
oraşelor Mangalia şi Predeal au fost primele care au emis astfel de titluri şi
au utilizat mecanismele bursiere pentru tranzacţionarea lor.
La sfârşitul anului Cota Bursei de Valori numără 67 de emitenţi.
Evoluţia numărului de emitenţi rezultă din graficul şi tabelul alăturat :

EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE EMITENŢI ÎNSCRIŞI LA COTA


BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

Anul Categoria 2 Categoria 1 Obligaţiuni TOTAL


2010 9 0 0 9
2011 17 0 0 17
2012 63 13 0 76
2013 105 21 0 126
2014 101 26 0 127
2015 92 22 0 114
2016 46 19 2 67

O analiză a valorii de tranzacţionare şi a capitalizării bursiere în


anul 2016 arăta pe de o parte diversitatea sectoarelor de activitate în care se
înscriu acţiunile societăţilor comerciale listate la Bursa de Valori Bucureşti
precum şi faptul că ponderea cea mai importantă în capitalizarea bursieră o
ocupă sectorul energetic urmat de serviciile bancare şi financiare.
Structura
Valoare Capitalizarea Structura
Sector de procentuală a
tranzacţională bursieră (mii procentuală a PER
activitate valorii
(mii lei) lei) capitalizării
tranzacţionale
Farmaceutice 100.882.097 2,7 1.531.367.966 4,0 3,9
Energie 394.820.939 10,4 16.663.852.896 43,2 7,0
Materii prime şi
1.909.950.014 50,5 3.815.744.829 9,9 2,3
materiale
Echipamente 117.822.737 3,1 1.625.889.125 4,2 4,4
Bunuri de larg
66.783.470 1,8 364.251.712 0,9 2,7
consum
Servicii 63.494.368 1,7 602.25.903 1,6 2,6
Bănci şi servicii
977.017.017 25,8 12.801.178.243 33,2 5,4
financiare
Chimice 150.834.781 4,0 1.16.654.127 3,0 3,4

Trend-ul anului 2016 privind societăţile de valori mobiliare s-a


menţinut pe aceiaşi linie înregistrată în ultimii doi ani, respectiv scăderea
numărului membrilor Asociaţiei Bursei, dar într-un ritm mai puţin accelerat
comparativ cu cel din anul 2015. Astfel, scăderea numărului societăţilor de
valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei a atins o cotă procentuală de
10%.
Cauzele principale le-au constituit imposibilitatea societăţilor de
valori mobiliare de a rezista financiar pe o piaţă lipsită de investitori.
Singura soluţie viabilă, temporară, ca o contrapondere s-a dovedit a fi
fuziunea, în care au fost implicate în cursul anului 2016, 6 societăţi membre.

Activitatea de tranzacţionare s-a caracterizat printr-o dinamică


deosebită faţă de anii anteriori înregistrându-se o valoare medie zilnică de
tranzacţionare de 15.436.316.641 lei. De menţionat ca o pondere
semnificativă a fost deţinută de tranzacţiile speciale. Totodată, în perioada
analizată s-au derulat cinci oferte publice de cumpărare, tranzacţionându-se
un număr de 27.629.483 acţiuni cu o valoare totală de 409.910.743.400lei.
Procesul de decontare bănească a tranzacţiilor bursiere s-a derulat
pe parcursul tuturor celor 247 de şedinţe de compensare - decontare fără
întârzieri, cu respectarea strictă a ciclului de decontare (T+3). Valoarea
anuală totală a sumelor compensate de Bursa de Valori Bucureşti fost în
acest an 2001 de 7.625,55 miliarde de lei iar gradul de compensare total s-a
situat la nivelul de 27,4%.
Din punct de vedere al activităţii de registru, în anul 2016 s-au
desfăşurat operaţiuni menite să sigure un flux normal şi continuu al
activităţii de tranzacţionare a valorilor mobiliare, prin mecanismele
specifice.
În ceea ce priveşte modificările coordonatelor capitalului social,
în nul 2016 Bursa de Valori a efectuat, pentru societăţile comerciale cu care
au încheiat contract de registru următoarele operaţiuni:
 Majorări ale capitalului social: 74 operaţiuni.
 Divizări ale acţiunilor (stock split): 2 operaţiuni.
Registrul SC. MJ MAILLIS ROMÂNIA SA a fost încărcat în baza
de date a Registrului Bursei.
Cotarea acţiunilor emise de Banca Română pentru Dezvoltare şi
SNP Petrom SA a avut drept consecinţă creşterea numărului de conturi din
secţiunea II registrului, unul din factorii de influenţă fiind şi creşterea
numărului de investitori individuali interesaţi în achiziţionarea respectivelor
titluri.
În acelaşi timp, s-a asigurat gestionarea pentru deţinătorii de
obligaţiuni emise de municipalităţile oraşelor Predeal şi Mangalia.
La sfârşitul anului trecut , un număr de 101 societăţi comerciale
aveau încheiat contract de registru cu Bursa de Valori, după cum urmează:
 53 societăţi comerciale înscrise la cota Bursei, din care:
 11 societăţi înscrise la Categoria I Cotei
 42 societăţi înscrise la Categoria II a Cotei
 48 societăţi tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare necotate.

1.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A BURSEI DE


VALORI BUCUREŞTI
Bursa de Valori Bucureşti este o entitate cu regim de autoconducere
sub reglementarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
ASOCIAŢII BURSEI
DIRECTORUL GENERAL
COMITETUL BURSEI
SERVICII
DIRECŢII
DIRECTOR GENERAL ADJUNCT
CAMERA ARBITRALĂ
COMISII SPECIALE

COMISARUL GENERAL

ORGANIZAREA BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI


Formarea şi dezvoltarea pieţei de capital în România şi constituirea
bursei de valori reprezintă componentele esenţiale ale procesului de
restructurare a sistemului economic în ţara noastră şi de creare a
mecanismelor şi instituţiilor specifice unei economii de piaţă. România se
află în stadiul incipient al acestui proces, manifestându-se un decalaj
semnificativ între proiectele de reformă, măsurile întreprinse în domeniul
economiei reale şi realizările concrete din domeniul pieţei de capital.
DEFINIREA CADRULUI JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL.

Rolul ASF

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) contribuie la consolidarea unui cadru
integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor financiare non-bancare, a
participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are ca obiective:
•asigurarea stabilității, competitivității și bunei functionări a piețelor de instrumente
financiare, promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente
financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor impotriva
practicilor neloiale, abuzive și frauduloase;
•promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților;
•asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și protejarea
intereselor participanților și ale beneficiarilor.
ASF exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra:
a) intermediarilor de operațiuni cu instrumente financiare; societăților de servicii de
investiții financiare; organismelor de plasament colectiv; societăților de administrare a
investițiilor; consultanților de investiții financiare, piețelor de instrumente financiare;
operatorilor de piață și de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare;
contrapărților centrale; operațiunilor de piață; emitenților de valori mobiliare; Fondului
de compensare a investițiilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfașoară activități
conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și
completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind
organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a
investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața
de capital, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului
Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 253/2004 privind
caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a
operațiunilor cu instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare,
Ordonanței Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările
ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și
adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu
modificările și completările ulterioare;
b) societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a
societatilor mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și
a intermediarilor în asigurări, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care își
desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în
asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legatură cu acestea, conform
prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în România, cu
modificările și completările ulterioare, Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare
și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr.
260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor
de teren și inundațiilor, republicată, Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și
falimentul societăților de asigurare, cu modificările ulterioare;
c) sistemului de pensii private, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii
administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei
de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 313/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 204/2006 privind
pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 187/2011 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de
pensii private, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea
principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la
bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, aprobată cu modificări prin Legea nr.
62/2009;
d) tuturor entitaților, instituțiilor, operatorilor de piață și emitentilor de valori mobiliare,
precum și operatiunilor și instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară
emisă interior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de către Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul și pentru implementarea
legislației primare aferente pieței financiare.

1.3 STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A BURSEI DE VALORI


BUCUREŞTI

În vedere înscrierii, promovării, menţinerii, suspendării şi retragerii


de la Cota Bursei, emitenţii valorilor mobiliare vor respecta atât legislaţia în
vigoare, cât şi regulamentele şi procedurile specifice, stabilite de către
Bursă. Cota Bursei de Valori Bucureşti este structurată pe următoarele
sectoare:
 Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;
 Sectorul obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare emise de stat,
judeţe, comune, de autorităţile ale administraţiei publice centrale şi
locale;
 Sectorul internaţional.
Pentru înscrierea la Cota Bursei în cadrul sectorului valorilor
mobiliare emise de persoane juridice române se poate opta una din
cele două categorii în care acesta este organizat: categoria II (de bază)
şi categoria I.
În vederea înscrierii la cota Bursei, emitentul va face dovada
înregistrării respectivelor valori mobiliare la Oficiul de Evidenţă al Valorilor
Mobiliare, organizat de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Valorilor mobiliare înscrise la cotă trebuie să fie liber transferabile.
Înscrierea valorilor mobiliare la cotă se va face pentru valori mobiliare
evidenţiate prin înscriere în cont şi pentru cele emise în formă fizică
conform procedurilor Bursei. Plata comisioanelor de înscriere la cotă se v
face de către emitent în conformitate cu prevederile Bursei. Emitentul va
numi o persoană care va menţine legătura permanentă cu Bursa.
Pentru înscrierea şi promovarea valorilor mobiliare în categoria
I. emitentul trebuie să-şi fi desfăşurat activitatea în ultimii 3 ani şi să fi
obţinut profit net în ultimii 2 ani. Înscrierea la Cota Bursei a acţiunilor se
realizează pentru societăţile care îndeplinesc condiţia ca cel puţin 15% din
numărul acţiunilor emise şi aflate în circulaţie să fie deţinute de cel puţin
600 de acţionari, excluzând persoanele implicate şi angajaţii emitentului.
Fiecare dintre aceşti 600 de acţionari trebuie să deţină un număr de acţiuni a
căror valoare totală minimă să fie 300.000 de lei. Procentul de 15%
menţionat mai sus trebuie să reprezinte minim 75.000 de acţiuni.
Înscrierea la cota Bursei a obligaţiunilor se realizează dacă cel
puţin 30% din numărul obligaţiunilor emise şi aflate în circulaţie sunt
deţinute de cel puţin 1000 de deţinători. Excluzând persoanele
implicate şi angajaţii emitentului. Fiecare dintre aceşti 1000 de
deţinători trebuie să deţină un număr de obligaţiuni a căror valoare
totală minimă să fie de 300.000 lei. Procentul de minim 30%
menţionat mai sus trebuie să reprezinte minim 50.000 de obligaţiuni.
Obligaţiunile şi alte valori mobiliare emise de către stat, judeţe de
către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte a
respectivului document de emisiune şi a plăţii comisionului prevăzut în
procedurile Bursei.
Înscrierea la cota Bursei în cadrul sectorului internaţional
se realizează pentru acele valori mobiliare care sunt emise de persoane
juridice străine. Acestea vor fi înscrise la cota bursei în cadrul sectorului
internaţional, fiind afişate distinct de cele autohtone. Pentru a avea înscrise
valorile mobiliare în cadrul sectorului internaţional, emitenţii acestora,
persoanele juridice străine, vor trebui să întrunească condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească şi emitenţii autohtonii, cu menţiunea de a avea
respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de
depozitare colectivă a valorilor mobiliare desemnată de Bursă.
Pentru a fi înscrise la cota bursei, valorilor mobiliare străine vor
trebui să fie înscrise pe o piaţă organizată din ţara în care au fost emise şi
recunoscută de Bursa de Valori Bucureşti.
Tranzacţiile bursiere cu valori mobiliare înscrise la cota
oficială se vro efectua în cadrul bursei. Bursa nu recunoaşte şi nu operează
tranzacţii cu valori mobiliare înscrise la cotă, care nu au fost efectuate în
cadrul organizat al bursei. Exercitarea dreptului de negociere şi încheiere a
tranzacţiilor în cadrul Bursei de Valori Bucureşti aparţine exclusiv
Societăţilor de Valori Mobiliare ale Asociaţiei Bursei.
Tranzacţiile bursiere se efectuează pe baza ordinului de bursă,
introdus de agentul de bursă. Ordinul de bursă reprezintă instrucţiunea
privind oferta de cumpărare sau de vânzare a valorilor mobiliare înscrise la
cota bursei. Pasul de cotare reprezintă diferenţa minimă dintre cel mi bun
preţ al unui ordin de cumpărare şi cel mai bun preţ al unui ordin de vânzare.
Un contract bursier se încheie când are loc o tranzacţie şi bursa
transmite confirmarea acesteia către membrul respectiv, prin raportul de
tranzacţionare, respectiv bursa acceptă notificarea efectuării unei tranzacţii
speciale şi o operează în Sistemul de Tranzacţionare şi Executarea Automată
(STEA). Contractele de bursă vor fi făcute publice imediat după încheierea
acestora, prin afişare electronică în cadrul bursei.

1.4 SISTEMUL DE TRANZACŢIONARE


1.4.1 Caracteristici ale sistemului de tranzacţionare şi execuţie
automată

Tranzacţiile se realizează prin intermediul unui mecanism care


asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile referitoare la
preţ şi la cele furnizate de emitenţii valorilor mobiliare. Orice valoare
mobiliară înscrisă la cota bursei nu poate fi tranzacţionată decât în cadrul
organizat al instituţiei bursiere.
Toate tranzacţiile cu valori mobiliare înscrise la cotă se realizează
prin intermediul agenţilor de valori mobiliare, autorizaţi ca agenţi de bursă.
Transmiterea ordinelor se poate realiza din interiorul sau din afara sediului
bursei.Sistemul permitea accesul la două tipuri de pieţe: piaţa continuă şi
piaţa intermitentă.
Pe piaţa intermitentă şedinţa de tranzacţionare era alcătuită dintr-
una sau mai multe sesiuni de tranzacţionare.
O sesiune de tranzacţionare cuprinde următoarele etape:
a. Sesiunea principală, în cadrul căreia se realizează:
introducerea ordinelor;
fixingul (licitaţia) când:
o se identifică tranzacţiile posibile;
o se calculează şi se afişează cursul;
o se efectuează alocarea.

b. Sesiunea suplimentară, cu următoarea succesiune a operaţiilor:


introducerea ordinelor;
negocierea surplusului de oferte sau cererii netranzacţionate;
alocarea.
La sfârşitul zilei, înaintea închiderii pieţei se introduc tranzacţiile
speciale şi se editează rapoartele de tranzacţionare şi decontare.
Pe piaţa continuă, o succesiune de tranzacţionare cuprinde:
a. Pre-deschiderea respectiv introducerea ordinelor STEA;
b. Deschiderea care se referă la:
identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea şi anunţarea cursului de
deschidere;
alocarea;â
c. Sesiunea de tranzacţionare continuă, ce se desfăşoară după
cum urmează:
afişarea ordinelor rămase neexecutate;
introducerea şi executarea ordinelor în piaţa continuă;
raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de
piaţă;
d. Închiderea care presupune:
tipărirea raportului de tranzacţionare;
afişarea preţurilor valorilor mobiliare tranzacţionate;
introducerea ordinelor destinate următoarelor şedinţe de
tranzacţionare, având termenul de valabilitate cel puţin la data
efectuării tranzacţiei .
Tranzacţiile se încheie la preţul ce se modifică pe toată durata
şedinţei de bursă, în raport cu cererea şi oferta de titluri ce se manifestă
fiecare moment. Toate ordinele introduse sunt, până în momentul executării,
modificabile sau revocabile. Cotaţiile bursei, în orice moment arată cea mai
bună cerere şi cea mai bună ofertă. Pentru a putea fi executată, ordinele
trebuie să coincidă cu unele din aceste preţuri. Sistemul iniţial de
tranzacţionare (STEA) prevedea următoarele priorităţi de executare a
ordinelor în piaţa continuă:
cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere/cel mai mic la ofertă);
ordinele clienţilor în faţa pro-ordinelor, la acelaşi preţ;
dacă mai mulţi clienţi au dat ordin la acelaşi preţ, ordinea de execuţie
se face pe principiul precedenţei (primul venit-primul servit);

1.4.2 Tipuri de tranzacţii

Sistemul de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (STEA) a permis


derularea a patru categorii de tranzacţii: tranzacţii în piaţa continuă,
tranzacţii speciale, tranzacţii încrucişate (CROSS) şi tranzacţii exceptate.
Tranzacţiile în piaţa continuă se derulează pentru acţiunile la care se
înregistrează un volum şi o frecvenţă ridicată a ofertelor de vânzare şi
cererilor de cumpărare. Mecanismul derulării acestor tranzacţii
include şi o succesiune de operaţiuni pornind de la introducerea
ordinelor în sistem, până la execuţia acestora şi raportarea
tranzacţiilor. Fluxul operaţiunilor este descris în cele ce urmează.
a. Identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea şi anunţarea
preţurilor de deschidere.
Preţul de deschidere este preţul tuturor tranzacţiilor care se
efectuează în momentul în care se deschide piaţa, fiind calculat pe baza
ordinelor introduse în sistem în cadrul etapei de pre-deschidere, pentru
fiecare valoare mobiliară, printr-un algoritm de fixing (licitaţie) care
identifică preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi
tranzacţionată.
Prin preţ de referinţă se înţelege preţul mediu ponderat al şedinţei de
tranzacţionare precedente. În cazul în care preţul de referinţă al şedinţei
precedente este cuprins în intervalul dintre aceste preţuri, atunci preţul de
deschidere este chiar preţul de referinţă.
b. Alocarea în cadrul etapei de deschidere
Toate ordinele de cumpărare cu un preţ mai mare decât preţul de
deschidere şi toate ordinele de vânzare cu preţul mai mic decât preţul de
deschidere se vor executa integral în măsura în care cantitatea de valori
mobiliare este suficientă. Preţurile tuturor ordinelor cu preţuri mai bune
decât preţul de deschidere, care nu au fost executate în momentul aplicării
algoritmului de fixing şi alocare, vor fi modificate în mod automat şi vor
deveni egale cu preţul de deschidere.
Ordinele având preţul egal cu preţul de deschidere pot fi executate
integral parţial sau deloc, astfel:
Prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este dată de tipul contului
după cum urmează: cont client, cont instituţie financiară, cont propriu,
cont angajat;
În cadrul fiecărui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte
conform principiului precedenţei;
Ordinele de cumpărare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere
şi ordinele de vânzare cu preţul mai mare decât preţul de deschidere nu se
execută.
c. Afişarea ordinelor rămase neexecutate
După calcularea preţului de deschidere şi raportarea tranzacţiilor
către membri, cel mai bun preţ de cumpărare şi cel mai bun preţ de vânzare
al fiecărei valori mobiliare constituie cotaţiile de piaţă pentru acea valoare
mobiliară. Introducerea ordinelor poate începe.
d. Introducerea şi executarea ordinelor în piaţa continuă
Fiecare ordin introdus este valabil până când este executat, retras,
anulat sau blocat de către Bursă. Priorităţile de executare a ordinelor în
piaţă sunt:
Cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere/cel mai mic la ofertă);
La acelaşi preţ prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este dată de
tipul contului, după cum urmează: cont client, cont instituţie
financiară, cont propriu, cont angajat;
În cadrul fiecărui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte
conform principiului precedenţei (primul venit-primul servit);
e. Raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea
informaţiilor de piaţă
Bursa va afişa tranzacţiile pe măsura efectuării lor, precum şi
cotaţiile cererii şi ofertei atât pe monitoare, cât şi către public prin afişajul
electronic.
f. Închiderea şedinţei
Bursa prin Direcţia de Relaţii cu publicul, va comunica preţurile de
referinţă ale tuturor valorilor mobiliare cotate.
Tranzacţiile speciale sunt acele tranzacţii care au o valoare mai mare
de 1 miliard, sau o cantitate care depăşeşte 5% din emisiunea de valori
mobiliare efectuată de emitent. Tranzacţiile speciale se anunţă prin
raportare efectuându-se prin completare unui formular special emis de
Bursă. Preţul negociat al unei tranzacţii speciale trebuie să se
încadreze într-o marjă procentuală admisă faţă de preţul de referinţă al
şedinţei precedente pentru valoarea mobiliară respectivă.
Tranzacţiile încrucişate (CROSS), sunt tranzacţiile la care participă
ca intermediar atât pentru cumpărător, cât şi pentru vânzător aceeaşi
societate de valori mobiliare. Tranzacţia poate avea loc între doi
clienţi ai aceleiaşi societăţi de valori mobiliare, societatea de valori
mobiliare pe cont propriu şi un client al societăţii sau un angajat al
societăţii de valori mobiliare şi societatea e cont propriu.
Corelarea ordinelor de vânzare şi de cumpărare va fi executată de
agentul de valori mobiliare care va completa cross. Ordinele se vor introduce
în sistem pe măsura primirii şi înregistrării lor. Ordinele de bursă vor fi
supuse executării la cel mai bun preţ din piaţă şi numai dacă piaţa nu permite
executarea unuia dintre ordine la cel mai bun preţ, atunci aceste ordine se
vor executa prin efectuarea unui tranzacţii încrucişate intenţionate.
Tranzacţiile exceptate. Aceste tranzacţii nu se fac prin intermediul
sistemului de tranzacţionare al Bursei, dar sunt raportate Bursei pentru
a fi operate în Registrul bursei şi pentru a fi supravegheate. Aceste
tranzacţii nu sunt date publicităţii. Tranzacţiile considerate a fi
exceptate sunt următoarele:
o Tranzacţii rezultate din hotărâri judecătoreşti sau din executări
silite;
o Tranzacţii directe;
o Donaţii şi moşteniri.
Capitolul II.

STUDIU COMPARATIV PRIVIND BURSA


DE VALORI DIN DIFERITE ŢĂRI

Revoluţia financiară de la începutul anilor 1970 a supus lumea


bursieră la o mutaţie fără precedent. Prăbuşirea Sistemului Monetar
Internaţional conceput şi oficializat la Bretton Woods şi revoluţia telematică
au produs o adevărată undă de şoc. Suspendarea convertibilităţii a dolarului
SUA a determinat apariţia foarte rapidă a „financiar future” şi liberalizarea
la regulilor de funcţionare a sistemului financiar internaţional.
2.1 EVOLUŢIA PRINCIPALELOR BURSE DE VALORI DIN
ŢĂRILE DEZVOLTATE

2.1.1. Piaţa bursieră din SUA


Piaţa americană este o piaţă foarte bogată, ceea ce creează unele
dificultăţi pentru operatorii de pe celelalte pieţe, sau pentru publicul larg.
Există trei mari pieţe naţionale de valori (acţiuni şi obligaţiuni în
principal):
NYSE (New York Stock Exchange) cea mai veche (s-a înfiinţat în
1972) şi cea mai mare bursă de valori din SUA, cunoscută şi sub numele de
Big Board sau The Board. Este organizată ca o asociaţie, având 1366
membri – persoane fizice – de regulă parteneri sau membri în conducerea
unor societăţi financiare. Pe această piaţă acţionează un număr de circa 5000
de investitori (din toată lumea), fiecare trebuind să deţină minimum 100 de
acţiuni la una din cele 1500 de societăţi cotate. Numărul total al titlurilor
deţinute de public este de 25 milioane, iar valoarea acestora de circa 100 de
milioane.
AMEX (American Stock Exchange) – este a doua bursă de valori
tradiţională din SUA, având un număr de circa 2000 de investitori şi
negociind tranzacţii pentru circa 1 milion de acţiuni.
NASDAQ (Naţional Association of Securities Dealers Automatic
Quotations) – este o piaţă în întregime electronică, rezervată tranzacţiilor de
foarte mare volum. Ea integrează atât valori deţinute de populaţie, cât şi cele
mai mari valori mondiale. Funcţionează în regim de piaţă OTC (OVER The
Counter) şi, în funcţie de volumul tranzacţiilor, ocupă locul trei din lume
(după NYSE şi Kabuto-Cho). Este considerată, în principal din relţiile ce se
stabilesc între comercianţii de titluri, precum şi din relaţiile dintre aceştia şi
clienţii lor, legăturile realizate prin mijloace computerizate de prelucrare şi
transmitere a informaţiilor. Comercianţii de titluri nu negociază direct cu
clienţii, faţă în faţă; aceste negocieri se face telefonic, în baza informaţiilor
vizualizate pe ecranele computerelor.
Există şi două mari pieţe bursiere pentru mărfuri care funcţionează
la Chicago: „Chicago Mercantile Exchange” (CME) şi „Chicago Board of
Trade” (CBT), ambele înfiinţate în secolul trecut; sunt cele mai vechi şi în
acelaşi timp mai mari pieţe la termen pentru mărfuri (realizează peste 50%
din tranzacţii mondiale bursiere de mărfuri). În SU mai funcţionează şi alte
pieţe bursiere (de mărfuri) de importanţă secundară la Philadelphia şi
Boston.
Legea din 1993 (Securities Act) atribuie funcţiile de supraveghere
profesională a pieţelor şi a societăţilor ce sunt cotate la pentru Securites
Exchange Comission (SEC) supranumită „jandarmul bursier cu puteri
depline”. SEC are sediul la Washington şi îndeplineşte 4 atribuţii principale:
 Comunică în mod public şi verifică informaţiile financiare;
 Înscrie societăţile care urmează a fi cotate la bursă;
 Supraveghează respectarea regulamentelor operaţiunilor de
bursă;
 Interzice orice încercare de manipulare a pieţei.
Spre deosebire de autorităţile bursiere europene, SEC are o putere
juridică ce-i dă posibilitatea să aplice chiar şi sancţiuni privative de libertate
pentru contravenienţi.
Ca intermediari de bursă există 1375 de „Brokers” înregistraţi într-
un registru special la SEC. între aceştia se disting 4 categorii de
intermediari:
 Comissinos Houses – care sunt specializaţi în tranzacţiile cu
publicul (realizează 50% din tranzacţii);
 Intermediarii – care lucrează cu mai multe valori pe aceeaşi piaţă
(care deţin 25% din tranzacţii);
 The old Stock Dealers – care negociază cantităţi mai mici de 100 de
titluri;
 The Two Dollars Brokers – care realizează tranzacţii de mari
dimensiuni;
Cei mai mari curtieri americani se numesc: Merrip Lynch, Goldman
Sachs, Solomon Brothers şi Shearson.
Cotarea valorilor se efectuează între orele 10 şi 17, fiecare ordin face
obiectul unei tranzacţii separate între agenţi. Dacă nici unul dintre ei nu
găseşte cumpărător sau vânzător, specialistul (bursei) se manifestă atunci ca
şi contrapartidă (cealaltă parte) în sal de cotare (Trading Post).
Toate operaţiunile se realizează în mod obligatoriu la vedere.
Predarea titlurilor este garantată de National Securities Clearing
Corporation. Sistemul este în întregime informatizat. Negocierile pentru
obligaţiunile de stat sau produsele bursiere derivate trebuie să fie finalizate
în sistemul T0 + 3, adică în maximum trei zile de la momentul încheierii
tranzacţiei (T0).
.
Piaţa la termen are denumirea NYFFE (New York Futures Financial
Exchange) şi a fost creată în anul 1980; intermediari (intervenienţii) sunt
„Dealers” sau „Trades”, profesionişti specializaţi, membri ai casei de
compensaţii, sau „Locals”, membri individuali (pe cont propriu) sau
profesionişti membri ai Casei de compensaţii. Obiectul negocierilor îl
constituie contractele la termen pentru indici bursieri. Există o competiţie
foarte puternică între NYFFE şi Bursa la termen din Chicago.
Principali indici bursieri sunt:
a) Dow Jones - este denumirea curentă pentru „Dow Jones
Industrial Average - DJIA”, principal indicator pentru tendinţele de la Bursa
NYSE. Se calculează pe baza unui coş de 30 de valori (acţiuni) de bază ale
pieţei americane, reprezentând 20-25% din capitalizarea bursieră a
principalelor pieţe mondiale de valori. Fiecare din cele 30 de titluri intră,
potrivit unei „chei ” (sistemul cifric ce le face comparabile), în coşul de
calcul al indicelui valoarea (exprimată în puncte) a indicelui fiind influenţată
de evoluţia cotaţiilor tuturor acţiunilor respective.
b) Standard and Poors 100 – (se calculează ca un coş ponderat al
cursului a 100 de acţiuni), este mai puţin folosit ca un indice real şi mai mult
ca suport al unor contracte de opţiuni la termen.
c) Standard and Poors 500 – (calculat ca medie ponderă a cursului a
500 de acţiuni) este încă puţin luat în calcule de operatori. El este ponderat
în funcţie de capitalizarea bursieră a societăţilor care-l compun (cele 500) şi
este urmărit din anul 1941.
d) NYSE Composite Index – se calculează ca medie pentru toate
cele 1500 de acţiuni cotate la bursa NYSE şi este, în prezent cel mai
cuprinzător indice al pieţei americane.
Cele mai importante valori americane (Blue Chips) la ora actuală
sunt: ADD, Du Point, Eastman Kodak, General Electric, General Motors,
IBM, McDonalds, Philip Morris, Texaco şi United Technologie.

2.2 EVOLUŢIA BURSEI DE VALORI DIN ŢĂRILE


COMUNITĂŢII EUROPENE

2.2.1 Piaţa bursieră din Italia


Ocupă locul şase ca forţă financiară europeană.
Piaţa financiară italiană este alcătuită din 10 centre importante:
Milano, Roma, Torino, Genova, Florenţa, Veneţia, Triest, Neapole, Palermo
şi Bologna. Cea mai veche şi cea mai puternică piaţă bursieră lombardă,
bursa din Milano, a cunoscut după 1985 un proces de modernizare constant.
Autoritatea tutelară. CONSOB (La Comissioane Nazionale per la
Societa e la Borsa) este autoritatea bursei din Milano. Ea funcţionează după
modelul francez (COB) şi are rolul de a supraveghea operaţiunile şi de a
interveni pe piaţă; CONSOB supraveghează şi informaţiile care se comunică
prin mass media.
Intermediari bursei: se numeau „agenti di cambio” şi au deţinut
monopolul negocierii valorilor mobiliare şi al execuţiei ordinelor de vânzare
sau cumpărare.
Structura bursieră. Piaţa principală este piaţa oficială unde sunt
înscrise circa 220 de societăţi, care trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
Să pună în vânzare publică minimum 25% din capital;
Să deţină active nete de cel puţin 10 mld. Lire italiene;
Să fie încheiat ultimii trei ani de activitate cu beneficii.
Capitolul III

SISTEMUL DE TRANZACŢIONARE A BURSEI


DE VALORI BUCUREŞTI

3.1 TRANZACŢIONAREA ÎN CADRUL BVB PRIN


SISTEMUL DE HORIZONTM

Ca o cerinţă a extinderii şi perfecţionării activităţii bursiere, în anul


2014 a fost introdus un nou sistem de tranzacţionare denumit HORIZOM,
care a înlocuit treptat sistemul iniţial STEA. Noul sistem a fost astfel
conceput încât să permită introducerea unor noi tehnici de negociere în
conformitate cu exigenţele tuturor categoriilor de participanţi şi în scopul
identificării nivelurilor reale de preţ, pentru fiecare acţiune tranzacţionată.

3.1.1 Tipuri de ordine


Noul sistem de tranzacţionare permite iniţierea tranzacţiilor bursiere
atât pe baza ordinelor comune, cât şi în conformitate cu termenii speciali de
introducere a ordinelor. În continuare sunt prezentate succint caracteristicile
principalelor tipuri de ordine:

3.1.1.1 ORDINE COMUNE


a) Ordinul limită este cel prin care se specifică un nivel maxim de
preţ la cumpărare şi un nivel minim de preţ la vânzare. Preţurile ordinelor
limită sunt introduse numai în „paşi de preţ”, predefiniţi, corespunzători
unor intervale de preţ stabilite de Bursă şi modificabile în funcţie de
condiţiile pieţei. Spre exemplu, valorile utilizate în anul 2014 au fost:

Interval de preţ (ROL) Mărimea pas (ROL)


1-499 1
500-1.999 10
2000-9.999 50
10.000-49.999 100
50.000-99.999 500
Peste 100.000 1.000

b) Ordinul „la piaţă” este ordinul executabil imediat la preţul pieţei.


Introducerea acestui ordin în sistemul de tranzacţionare este supusă regulii
protecţiei de preţ, potrivit căreia acestui ordin i se atribuie un preţ limită
specific. Prin aceasta se reduce riscul de preţ asumat de un agent de bursă c
are introduce ordinul „la piaţă”.
c) Ordinul „fără preţ” este acel ordin pentru care nu se specifică un
preţ, dar preia imediat preţul cel mai bun al pieţei. Cu alte cuvinte, acesta
reprezintă un ordin „la piaţă” fără protecţie de preţ.
d) Ordinul „take” reprezintă un ordin de cumpărare a întregii
cantităţi disponibile în piaţă la cel mai bun preţ (respectiv la cel mai bun preţ
de vânzare al pieţei).
e) Ordinul „hit” este ordinul prin care se vinde întreaga cantitate
disponibilă la cel mai bun preţ al pieţei (respectiv la cel mai bun preţ de
cumpărare din piaţă). Ca şi ordinul „take”, ordinul „hit” are aceleaşi reguli
care sunt utilizate în cazul ordinelor „la limită” şi „fill or kill”.
f) Ordinul „match” (pereche)
Un ordin „match” are rolul de a crea un ordin opus un ordin existent
în piaţă (ordin comun, ordin cu termeni speciali sau ordin cu decontare
specială).

3.1.1.2 ORDINE CONDIŢIONATE


Ordinele condiţionate sunt cele declanşate de tranzacţii derulate în
piaţă. Fiecare ordin condiţionat prezintă un preţ de înregistrare, care poate fi
„la limită”sau „la piaţă” şi un preţ de declanşare care activează ordinul.
Principalele tipuri de ordine condiţionate sunt enumerate în continuare.
a) Ordinul „stop pierdere la piaţă” (Stop Loss), care este un ordin
de vânzare care este activat atunci când preţul unei acţiuni scade la sau sub
nivelul preţului de declanşare specificat. Scopul unui astfel de ordin este
acela de a proteja profitul obţinut de operator, respectiv de a opri pierderea
acestuia.
b) Ordinul „Stop cumpărare la piaţă” (Stop Buy), care este
activat atunci când la cumpărare preţul acţiunii creşte la sau peste nivelul
preţului de declanşare specificat. Comportamentul este identic cu cel al
ordinului precedent.
3.1.1.3 RESTRICŢII DE TIMP
Stabilirea unei perioade de valabilitate a ordinului presupune
introducerea unei restricţii de timp.
a. Ordinul „Day” este valabil până la încheierea şedinţei de
tranzacţionare în care a fost introdus, respectiv până la sfârşitul zilei curente.
b. Ordinul „Bun până la anulare sau Deschis” (Good Till
Canceled - GTC; Open) rămâne valabil până la ştergerea din sistem a
ordinelor rămase neexecutate de către agentul de bursă care le-a introdus.
c. Ordinul „Bun până la o dată” (Good to Date - GTD) este
valabil până la închiderea şedinţei din data specificată (lună, zi, an), după
care este automat şters din sistem.

3.1.2 Priorităţile în execuţia ordinelor


Un ordin nou introdus, care nu se potriveşte cu un alt ordin în
vederea execuţiei imediate este înregistrat în listă (în coada ordinelor) în
raport de următorii factori:
Prioritatea dată de preţ;
Prioritatea dată de termenii comuni;
Prioritatea dată de termenii speciali;
Prioritatea dată de timpul introducerii în cadrul fiecărui registru de
ordine.
Un ordin introdus şi care se potriveşte cu mai multe ordine în
vederea execuţiei se va executa prima dată cu ordinul care are cea mai mare
prioritate de execuţie, apoi cu următorul, în ordinea priorităţii şi aşa mai
departe. Dacă o tranzacţie provine din mai multe ordine, ordinul care se
execută primul este determinat de următorii factori, în ordine descrescătoare:
Prioritatea de execuţie după preţ;
prioritatea de execuţie după sursa ordinului (client, instituţie
financiară, house şi staff, în cadrul fiecărui registru);
prioritate de execuţie după termenii comuni înaintea celor speciali;
Preţul are cea mai mare prioritate în execuţie unui ordin. Un ordin
de cumpărare are prioritate de execuţie faţă de alt ordin de cumpărare care
are un preţ mai mic decât al primului ordin. Un ordin de vânzare are
prioritate de execuţie faţă de un lat ordin de vânzare care are un preţ mai
mare.

Prioritate de timp funcţionează după principiul: „primul venit-


primul servit”.

STAREA PIEŢEI
Pre-deschiderea
Piaţa continuă
Deschiderea
Pre-închiderea
Închiderea
915 - 930
1630
14 - 16
30 15

930 - 1430
930
Ordine de cumpărare
Ordine de vânzare
Preţ de deschidere
Recalcularea preţului în timp real
Preţ de închidere
Noi ordine
Volum preţ
Modificare netă mibminimă
Dezechilibru minim
Cel mai mare nivel de preţ
3.1.3 Stările pieţei

Volum preţ

Nivel preţ
Nivel preţ
Dezechilibru minim

Modificare netă mibminimă

Tranzacţionarea în piaţa comună este precedată de starea de pre-


deschidere şi este urmată de pre-închidere şi, respectiv, închidere (figura
anterioară).
Starea de pre-deschidere are rolul de a stabili preţul de
deschidere pe bazele ordinelor introduse şi neexecutate într-un interval de
timp bine precizat înaintea momentului deschiderii bursei. Orice ordin
introdus în perioada de pre-deschidere determină calcularea imediată a
preţului probabil de deschidere. Dacă se constată un dezechilibru al pieţei
(când preţul cel mai bun de cumpărare este mai mare decât preţul cel mai
bun de vânzare) şi există preţuri multiple de deschidere, intervin următoarele
criterii în alegerea preţului de deschidere:
 Volumul maxim de acţiuni ce poate fi tranzacţionat;
 Alegerea volumului minim rămas netranzacţionat;
 Preţul maxim.
Fiecare acţiune înscrisă la cota Bursei poate avea doar un singur preţ
de deschidere.
Determinarea preţului de deschidere are la bază următoarele
criterii:
a. Volumul disponibil de valori mobiliare pentru cumpărarea şi,
separat, pentru vânzare.
b. Identificarea nivelului de preţ care determină un dezechilibru
minim în volumul de valori mobiliare.
c. Stabilirea nivelului de preţ cu cea mai mică modificare netă faţă
de criteriu de închidere al sesiunii precedente de tranzacţionare.
3.2 COTA BVB. CONDIŢII DE ADMITERE LA COTĂ

3.2.1 Cota Bursei de Valori Bucureşti (condiţii de admitere la cotă)

Valorile mobiliare sunt înscrise la cota bursei pe baza unor prevederi


expres precizate în Lege (Legea 297/2014) prin care se stipulează rolul
exclusiv reglementator al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare. Aceste
prevederi conţin cerinţe pentru admiterea, menţinerea şi promovarea la cot
bursei, precizează care este documentaţia necesară în cazul solicitărilor
înscrierii la cotă şi stabileşte obligaţiile societăţilor emitente privind
difuzarea de informaţii necesare pentru desfăşurarea în condiţii normale a
tranzacţionării.
Cota BVB este structurată pe următoarele sectoare:
a) sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice
române:
categoria a II-a, care presupune respectarea următoarelor cerinţe:
o libera transferabilitate a valorilor mobiliare;
o înregistrarea la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare;
o furnizarea de servicii adecvate către deţinătorii de valori
mobiliare;
o furnizarea de informaţii;
o plata comisioanelor de înscriere la cota bursei;
o legătura cu bursa (emitentul va numi o persoană care va
menţine legătura permanentă cu bursa);
o certificarea datelor furnizate de emitent de către un cenzor
extern independent;
o adaptarea la angajamentul de înscriere şi menţinere la cota
bursei.
Categoria I. Principele cerinţe privind înscrierea la categoria I, care se
adaugă celor prevăzute pentru înscrierea la categoria de bază, sunt
următoarele:
o Perioada de activitate de minimum trei ani;
o Realizarea unui profit net în ultimii doi ani de activitate;
o Personalul de conducere recunoscut pentru competenţa
profesională şi probabilitatea morală;
o Înscrierea la cota bursei a acţiunilor. Cel puţin 15% din numărul
acţiunilor emise şi aflate în circulaţie trebuie să fie deţinute de cel
puţin 1.800 de acţionari, excluzând persoanele implicate şi angajaţii
emitentului. Fiecare dintre aceşti 1.800 de acţionari trebuie să deţină
un număr de acţiuni a căror valoare totală minimă să fie de 100.000 de
lei. Procentul minim de 15% menţionat mai sus trebuie să reprezinte
minim 75.000 de acţiuni;
o Înscrierea la cota bursei a obligaţiunilor. Cel puţin 30% din
numărul obligaţiunilor emise şi aflate în circulaţie trebuie să fie
deţinute de cel puţin 1.000 de deţinători, excluzând persoanele
implicate şi angajaţii emitentului. Fie care dintre aceşti 1.000 de
deţinători trebuie să fie de 300.000 de lei. Procentul minim de 30%
menţionat mai sus trebuie să reprezinte minim 50.000 de obligaţiuni.
Bursa poate retrogada valorilor mobiliare ale oricărui emitent din
categoria I în categoria a II-a, în cazul în care:
Procentul minim privind acţiunile emise în circulaţie este mai mic de
10%, iar în privinţa obligaţiunilor este mai mic de 20%;
Numărul acţiunilor, excluzând persoanele implicate şi angajaţii, este
mai mic de 1.500 sau valoarea totală minimă deţinută de fiecare dintre
aceştia este mai mică de 90.000 de lei;
b) Sectorul obligaţiunilor şi al altor valori mobiliare emise de
către stat, de către autorităţile ale administraţiei publice centrale şi
locale şi de către alte autorităţi. Obligaţiunile emise de către stat, judeţe,
oraşe, comune, de către autorităţi ale administraţiei public centrale şi locale
şi de către ale autorităţi sunt de drept admise la cotă la primirea de către
bursă a respectivului document de emisiune şi a plăţii comisionului
prevăzut. Decizia privind înscrierea la cotă a acestor valorii mobiliare este
luată de comisia de înscriere la cotă, în urma analizei cererii de înscriere la
cota BVB a valorilor mobiliare şi documentelor de emisiune care o însoţeşte.

c) sectorul internaţional. În cadrul sectorului internaţional se


înscriu valorile mobiliare emise de persoane juridice străine.
Decizia de înscriere la cotă este dată de comisia de înscriere la cotă.
O dată admisă la cota bursei, societatea trebuie să furnizeze bursei datele
referitoare la acţionarii săi, care urmează a fi introduse în registrul bursei.

SOCIETATEA EMITENTĂ
INVESTITOR
SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE
REGISTRU
MECANISM DE COMPENSARE
BANCA DE DECONTARE
MECANISM DE TRANZACŢIONARE
BURSA DE VALORI
3.2.2 Cotarea titlurilor mobiliare
3.2.2.1 Avantajele şi condiţiile înscrierii la bursă a „UZTEL” S.A
Urmare a examinării documentelor depuse de societate la Comitetul
Bursei (bilanţuri şi conturi de profit şi pierdere pe 2011, 2012, 2013,
documente constitutive, etc.) precum şi a cererii nr. 4433/ 03.09.1997, prin
care se solicita înscrierea la Cota Bursei de Valori Bucureşti, Comisia de
Înscriere la Cotă adoptă decizia nr. 20 din 14.11.1997. Prin aceasta se decide
înscrierea la Cota Bursei de Valori Bucureşti a acţiunilor „UZTEL” S.A la
categoria a II-a.
Acţiunile societăţii „UZTEL” S.A prezintă următoarele
caracteristici:
 tip acţiuni;
 clasa nominative;
 nr. acţiuni: 842.241
 valoarea nominală: 25.000 lei.
În urma încheierii contractului de Registru nr. 5873 din
25.11.2012, acţiunile societăţii erau înregistrate pe piaţa de capital.
Avantajele înscrierii la Cota Bursei de Valori Bucureşti, sunt următoarele:
1. Asigurarea atragerii continue de resurse băneşti importante
de pe piaţa de capital.
Pentru a beneficia în totalitate de avantajele participării sale pe
piaţa de capital, societate comercială „deschisă” pe acţiuni îşi va planifica ca
etapă următoare s-o reprezinte înscrierea la cota bursei de valori. Înscrierea
la cota bursei facilitează orice operaţiune ulterioară de atragere de capital de
pe piaţă, societate comercială găsind astfel resursele necesare dezvoltării în
continuare a activităţii sale.
2. Creşterea lichidităţii valorilor mobiliare
Bursa este o instituţie specifică pieţei de capital, care, prin
mijloacele pe care le are la dispoziţie, distribuie către publicul larg
informaţiile referitoare la societăţile comerciale „deschise” înscrise la cotă.
Investitorii doresc să aibă posibilitatea ca în orice moment să îşi
poată vinde valorile mobiliare deţinute cu un cost mai mic şi într-un timp cât
mai scurt, deci ca valorile mobiliare să posede lichiditate. Acest lucru este
realizat de bursă ca piaţă organizată de tranzacţionare a valorilor mobiliare
înscrise la cota bursei. Investitorii îşi focalizează astfel mai repede atenţia
asupra societăţilor comerciale „deschise” pe acţiuni înscrise la cota bursei
decât asupra celor neînscrise.

3. Existenţa unei valori recunoscute pe piaţă


Valoarea de piaţă a valorilor mobiliare arată, de fapt, modul în care
este percepută public activitatea emitentului. Creditorii potenţiali au
posibilitatea să compare valoarea contabilă a acestuia cu valoarea sa de
piaţă. Presupunând că emitentul îşi desfăşoară activitatea în condiţii bune,
valoarea de piaţă a acţiunilor sale este mai mare decât valoarea sa contabilă.
Această operaţiune este mult facilitată în cazul existenţei deja a
unei valori recunoscute de piaţă.
4. Alternative de finanţare
Înscrierea la cotă cu sine modalităţi mai practice de finanţare,
materializate prin existenţa unei game variate de instrumente specifice pieţei
de capital. În această categorie se situează emisiunile de obligaţiuni
convertibile sau de acţiuni având ataşate instrumente „warrant”. Investitorii
vro fi mai repede atraşi în cumpărarea unor astfel de instrumente ce dau de
cumpărare ulterioară de acţiuni cotate decât necotate, datorită transparenţei
şi accesibilităţii pe această piaţă.

5. Simplificarea înregistrărilor în registrele acţionarilor,


acţiunilor şi obligaţiunilor
Conform legii nr. 31/1990 societăţile pe acţiunii sunt obligate să
ţină prin grija Consiliului de Administraţie următoarele registre: Regsitrul de
acţiuni (art. 64), Registrul acţionarilor (art. 127) şi Registrul obligaţiunilor
(art. 127). Prin organizarea Serviciului de Registru de către Bursa de Valori
Bucureşti, acesteia preia obligaţia, ţinerii acestor servicii, având ca bază
legală legea nr. 31/1990 şi cea nr. 52/1994.
Nu este lipsit de importanţă faptul că încă din 2012societatea se
află pe lista de privatizare a acordului PSAL încheiat de Guvernul român cu
Banca Mondială. Până în prezent cea mai mică decisă în acest sens s-a
desfăşurat în, 1998 când se întocmise şi un raport de evaluare al agentului
economic.

3.2.2.2 Cotarea la bursă a acţiunilor „UZTEL” S.A


Cotarea unui titlu este operaţia de determinare a cursului acestuia în
cadrul unei şedinţe bursiere prin confruntarea liberă, în acelaşi moment a
ordinelor de cumpărare cu cele de vânzare, referitoare la un anumit titlu.
Operaţia de cotare este complexă şi are rolul de a stabili acel curs
care să nu poată fi contestat de nici un client. Altfel spus, un curs care să
permită execuţia nu numai a tuturor ordinelor „la cel mai bun” , dar şi a
ordinelor de cumpărare limitate la un curs inferior, precum şi a celor de
vânzare limită la un curs superior.
Pentru un titlu UZTEL SA, al cărui curs stabilit la şedinţa de bursă
din 20 noiembrie 2013, este 1470 u.m, se primesc următoarele ordine:
de cumpărare:
 550 titluri la cursul „cel mai bun”;
 75 de titluri la cursul 1495 u.m;
 100 de titluri la cursul 1475 u.m;
 200 de titluri la cursul 1470 u.m;
de vânzare:
 200 de titluri la cursul „cel mai bun”;
 200 de titluri la cursul 1480 u.m;
 150 titluri la cursul 1485 u.m;
 100 de titluri la cursul 1490 u.m;
Pe baza datelor din ordinele de bursă pentru respectivul titlu se poate
întocmi tabelul următor din care se observă că la cursul vechi, de 1470 u.m,
există un dezechilibru între cererea (925) şi oferta (200) de titluri. Deci în
mod necesar, cursul titlului va urca, până la realizarea echilibrului între
cerere şi ofertă. Se observă că echilibrul se poate stabili între cursurile 1485
u.m şi 1490 u.m. În primul caz sunt mai multe titluri la cumpărare (625)
decât la vânzare. La cursul de 1490 u.m sunt mai multe titluri la vânzare
(650) decât la cumpărare. Cursul de 1485 u.m nu poate fi reţinut deoarece,
deşi 550 de titluri la vânzare acoperă cele 550 de cereri de cumpărare la
cursul cel mai bun, rămân 75 de titluri la cumpărare la cursul de 1495 um, ce
nu vor fi satisfăcute. În acest caz, cei care au emis ordinele de cumpărare au
dreptul să revendice executarea lor. Astfel, cursul oficial va fi la 1490 u.m
pentru care se vor executa:
 toate ordinele de cumpărare şi de vânzare la cursul „cel mai
bun” (550, respectiv 200);
 ordinele de vânzare limitate la 1480 u.m şi 1485 u.m (350);
 ordinele de cumpărare limitate la cursul de 1495 u.m (75);
 ¾ din ordinele de vânzare limitate la cursul de 1490 u.m (75).

DETERMINAREA CURSULUI TER


Nivelul
cursului cerut Numărul de titluri pentru
Numărul cumulat de titluri
prin ordin fiecare curs
(u.m)

Cumpărare Vânzare Cumpărare Vânzare

La cel mai bun


preţ de 550 - 550 650
cumpărare
1495 75 - 625 650
1490 - 100 625 650
1485 - 150 625 550
1480 - 200 625 400
1475 100 - 725 200
1470 200 - 925 200
La cel mai bun
- 200 925 200
preţ de vânzare

Ordinele de vânzare neexecutate nu pot fi revendicate, deoarece


limita fixată nu a fost depăşită.

3.2.2.3 Evoluţia titlurilor societăţii


În cei câţiva ani de prezenţă pe piaţa de capital, titlurile au atins în
2012 un maxim istoric de 35000 lei/acţiune în 2012, după care cei doi ani
mai târziu s-a înregistrat minimul istoric de 2000 de lei/acţiune, în prezent
având loc o creştere continuă a preţului de tranzacţionare, peste nivelul de
6000 lei cu care s-a debutat pe 28/11/96.
Se poate face calcule despre valoarea de piaţă pierdută în mărimea
absolută şi relativă cu sau fără ponderea indicelui inflaţiei, dar o privire
atentă asupra evoluţiilor paralele a indicelui BET şi a titlurilor UZT
evidenţiază practic un indice de corelaţie dintre aceşti indicatori egal cu 1.
evoluţiile sunt paralele pe întreaga perioadă ţinută sub observaţie. Este
evident că preţul acţiunilor UZT au depins exclusiv de trendul înregistrat de
indicele bursier. Lichiditate mai slabă a acestora (mai accentuată decât media
societăţilor cotate la categoria a II-a) nu a avut decât o influenţă minoră
asupra preţului. Mai ales că, contrar tuturor aşteptărilor, preţul crescut în
mărime nominală în 1999, anul cel mai slab din punctul de vedere
rezultatelor financiare, tendinţă continuată şi în 2000.
Indicele PER a cunoscut o creştere contantă, expresie a deficitului
de lichiditate în tranzacţionare.Aproape toţi agenţii economici înregistrau la
momentul cotării rentabilităţii slabe sau structurii financiare defavorabile.
Este totuşi greu de acceptat că la nivelul microeconomic nici una din aceste
firme nu a putut să se detaşeze de celelalte prin management mai performant
sau printr-o activitate de marketing cu rezultate mai bune.
Există anumite discrepanţe între evoluţia în bursă preţului UZT şi
performanţele economice înregistrate de societate. Astfel, în 2012 firma a
înregistrat rezultate financiare în declin (rentabilitate economică < indicele
preţurilor, rentabilitatea financiară < rata medie a dobânzii). Pe de altă parte,
la bursă acţiunile au cunoscut o evoluţie foarte dinamică, de la 7000
lei/acţiunea la începutul anului, la un maxim de 35000 lei şi la un preţ la
final de circa 8000 lei. Cest trend nu se poate explica decât prin zvonurile
vizând privatizarea existente în piaţă în perioada respectivă. În 2014
rezultatele economice au fost de departe cele mai slabe (pierderi înregistrate,
explozia gradului de îndatorare). Cu toate acestea, îi piaţă preţul acţiunilor a
crescut, în cote mici, dar constant. Singura bază logică pentru această
evoluţie nu se poate regăsi decât în tendinţa crescătoare de-a lungul anului a
indicelui bursier. Pe întreaga perioadă reprezentată în graficul următor
acţiunile UZT au cunoscut o devalorizare de la 181117 lei la 5689 lei (65%),
iar indicele BET de la 1000 la 606,54 puncte (40%). Diferenţele provin din
supraevaluarea acumulată la începutul perioadei de analiză de acţiunile
firmei.
Dar cel mai important factor a fost propria realitate economică.

3.3 MANAGEMENTUL RISCULUI. FONDUL DE


GARANTARE

În vederea limitării expunerii la riscul de neplată al obligaţiilor


societăţile de valori mobiliare, rezultatele din tranzacţionare, Bursa va stabili
prin procedurile sale o limită de tranzacţionare pentru fiecare societate în
parte.
Fondul de garantare este unul din mecanismele de acoperire a
riscului de neplată a obligaţiilor băneşti către societăţile debitoare. Fondul s-
a constituit iniţial printr-o contribuţie a bursei de 300 mil. lei în prezent
contribuţia societăţilor valorilor mobiliare este de 1% din capitalul lor social.
Fondul de garantare are rolul de a proteja investitorii şi de a le da
certitudinea încasării banilor la momentul decontării tranzacţiilor la trei zile
de la data efectuării acestora în bursă.

3.4 REGISTRUL BURSEI DE VALORI

Registrul reprezintă acele evidenţe ale bursei care au ca scop ţinerea


registrului de acţiuni, a registrului acţionarilor şi a registrului obligaţiunilor,
potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 şi Regulamentele BVB. În registrul
BVB sunt înscrise numai valorile mobiliare emise în formă dematerializată
sau cele emise în formă fizică şi imobilizate conform „Procedurilor privind
imobilizarea valorilor mobiliare emise în formă fizică”. BVB asigură
depozitarea valorilor mobiliare, atât a celor emise în formă dematerializată,
cât şi a celor emise în formă fizică imobilizate.
Registrul Bursei de Valori reprezintă acele evidenţe ale Bursei care
au ca scop ţinerea Registrului de Acţiuni, a Registrului Acţionarilor şi a
Registrului Obligaţiunilor. Registrul conţine informaţii referitoare la: numele
şi prenumele persoanelor fizice şi denumirea (numele comercial)
persoanelor juridice, numărul de identificare al persoanelor fizice şi juridice,
care va fi stabilit prin procedurile bursei, cetăţenia, respectiv naţionalitatea
persoanelor înregistrate, domiciliul persoanelor fizice şi sediul social pentru
persoane juridice, tipul şi clasa valorilor mobiliare deţinute şi numărul
valorilor mobiliare deţinute. Registrul este organizat în trei secţiuni:
o Secţiunea 1 este secţiunea conturilor clienţilor care nu au cont
deschis la o societate de valori mobiliare şi conţine toate informaţiile
referitoare la deţinătorii de valori mobiliare care au cont deschis la o
societate de valori mobiliare.
o Secţiunea 2 este secţiunea conturilor clienţilor care au cont deschis
la o societate de valori mobiliare şi conţine toate informaţiile
referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale clienţilor unei
societăţii de valori mobiliare.
o Secţiunea 3 este secţiunea conturilor proprii ale societăţilor de valori
mobiliare şi conţine toate informaţiile referitoare la deţinerile de
valori mobiliare ale unei societăţi de valori mobiliare, în nume
propriu.
Serviciul de registru se realizează în baza contractului de prestări
servicii încheiat, în acest sens, de societatea emitentă cu Bursa de Valori.
Deschiderea registrului se face pe baza furnizării de către societatea
emitentă a datelor existente în momentul transmiterii. Aceste date vor fi
înregistrate în secţiunea conturilor clienţilor care nu au cont deschis la o
societate de valori mobiliare. Radierea din secţiunea 1 se va face prin
transfer în secţiunile 2 şi 3. Deschiderea în registru a conturilor clienţilor
care au cont deschis la o societate de valori mobiliare se va face la cererea
acestor, fie prin transferarea valorilor mobiliare din secţiunea 1 în secţiunea
2 (când clientul deţine valori mobiliare în secţiunea 1), fie în secţiunea 2
(când clientul nu deţine valori mobiliare în secţiunea 1). În cazul în care
societatea de valori mobiliare va achiziţiona titluri în nume propriu de pe
piaţa primară sau secundară, aceste poziţii vor fi evidenţiate, respectiv
transferate de către Registru în cadru secţiunii conturilor proprii ale
societăţilor de valori mobiliare (secţiunea 2).
Capitolul IV

INDICII BURSIERI (INDICELE BURSEI DE


VALORI BUCUREŞTI)

4.1 INDICII BURSIERI: ISTORIC ŞI CLASIFICARE

Indicii bursieri sunt produse sintetice ce exprimă evoluţia cursului


valorilor mobiliare pe o anumită piaţă. Necesitatea introducerii indicilor
bursieri a fost determinată de existenţa unui produs bursier prin care să se
realizeze urmărirea în ansamblu a pieţei respective şi care să nu reflecte doar
evoluţia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice bursier este de
a reflecta evoluţia de ansamblu a pieţei la care se referă.
Dacă iniţial, indicii bursieri au fost constituiţi doar pentru acţiuni,
astăzi există indici care urmăresc evoluţia altor titluri de valoare, cum ar fi
obligaţiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor
bursieri este şi o consecinţă directă a diversificării produselor bursiere şi a
pieţei de capital în general.
Dată fiind diversitatea lor, indicii bursieri se clasifică după mai
multe criterii şi anume:
a) După valorile mobiliare în raport de care se construieşte
indicele, se deosebesc următoarele categorii de indici:
Indici bursieri pentru acţiuni;
Indici bursieri pentru obligaţiuni;
Indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale şi alte instituţii de
acest fel;

b) În funcţie de modul de calcul,indicii pentru acţiuni se împart în:


Indici din prima generaţie, care se calculează, în general, ca o simplă
medie aritmetică a cursului acţiunilor componente, ajustată cu un
divizor care să exprime diversele modificări ce se petrec asupra
acţiunilor componente cum ar fi fuziuni, divizări sau modificări
importante de capital;
Indici bursieri din generaţia a doua ale căror caracteristici principale
sunt:
 Cuprind un număr mai mare de firme (500 în cazul S&P, 2000
sau chiar 3000 în cazul indicilor Frank Russell);
 Acţiunile componente aparţin mai multor domenii de activitate
(mai puţin în cazul indicilor sectoriali);
 Metodologia lor de calcul presupune, de cele mai multe ori,
ponderea acţiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursieră;
În această categorie se includ indicii Topix, S&P 500, DAX, CAC-
40, ca şi indicii calculaţii pe piaţa de capital în România.
c) În funcţie de gradul de cuprindere, indicii bursieri se clasifică în:
Indici generali ai pieţei, are cuprind acţiuni aparţinând mai multor
domenii de activitate căutând să exprime cât mai bine structura pieţei
respective şi evoluţia economiei în ansamblul ei. Printre cei mai
cunoscuţi indici de acest tip se numără Nasdaq-100, CAC-40, Ft-SE
Actuaries 100, DA, BET.
Indici sectoriali care reflectă evoluţia unui singur sector al economiei:
industria automobilelor, industria extractivă, industria alimentară,
industria farmaceutică, transporturi, etc.

4.2Indici bursieri pe piaţa românească


Indicele BET . Denumirea oficială a indicelui în este „Indicele Bursei de Valori
Bucureşti” iar în limba engleză Bucharest Exchange Trading (BET). Este un indice
ponderat cu capitalizarea bursieră şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a
preţurilor celor mai lichide 10 acţiuni tranzacţionate la prima categorie a BVB. Data de
referinţă a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start este 22 septembrie 1997,
valoarea de start fiind de 1000 de puncte. BET se publică atât în lei (BET ROL) cât şi în
euro. Relaţia de calcul este:

în care: N - numărul de acţiuni din portofoliul indicelui (10 acţiuni);


pio- preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t=0 (19 septembrie
1997);
pit - preţul mediu ponderat al acţiunii i la momentul de referinţă t;
qi0 - numărul total de acţiuni emise din acţiunea i la momentul t=0;
F - factor de corecţie.
Indicele BET-C. Este cel al doilea indice oficial al BVB. Aceste indice a fost necesar
pentru reprezentarea completă a evoluţiei acţiunilor tranzacţionate la BVB. Data de
referinţă a indicelui este 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinţă de 1000 de puncte. Are
aceeaşi relaţie de determinare ca şi indicele BET dar are o reprezentare mult mai largă.
Calculul indicelui se bazează pe media ponderată cu capitalizarea bursieră a preţurilor
acţiunilor aflate în portofoliul indicelui. Indicele BET-C este exprimat atât în lei cât şi în
euro fiind un instrument util atât pentru investitorii români şi străini.
BET-FI. Numele oficial al indicelui este:
• în limba română: Indicele Sectorial pentru Fondurile de Investiţii;
• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading-Financial.
Numărul de societăţi luate în calcul pentru determinarea valorii indicelui este variabil,
BET-FI putând fi actualizat oricând este necesar (revizuit pe bază zilnică). Fiind primul
indice sectorial lansat de BVB, BET-FI reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor
unităţilor de fond (ale fondurilor de investiţii) tranzacţionate la bursă. Metoda de calcul
este identică cu cea aplicată pentru indicii BET şi BET-C. Singura regulă privind
includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI este ca acesta să fie listat la BVB.
Indicele ROTX , a fost lansat ca urmare a parteneriatului încheiat de Bursa de Valori
Bucureşti (BVB) şi Bursa de Valori din Viena (Wiener Borse AG). Este un indice
reprezentativ pentru titlurile celor mai lichide societăţi de la BVB, şi anume: Banca
Romana pentru Dezvoltare, Impact, Rompetrol Rafinare Constanta, SNPPetrom,
Turbomecanica si Banca Transilvania. Constituie o referinţă pentru piaţa de capital din
România şi un suport pentru instrumente financiare derivate (contracte futures şi options)
sau produse structurate (warante, certificate şi swap-uri). ROTX este un indice de preţuri
ponderat cu capitalizarea de piaţă a societăţilor incluse în coşul indicelui, calculat şi
diseminat în timp real 9-15 p.m. (ora Europei Centrale). Indicele ROTX este dezvoltat pe
baza metodologiei familiei de indici CECE, compoziţia fiind revizuită trimestrial.
Sistemul de indici RASDAQ . Piaţa RASDAQ a lansat în luna august 1998 propriul
sistem de indici. Raportul de tranzacţionare din 3 august 1998 a cuprins prima calculaţie
a variaţiei indicelui RASDAQ COMPOSIT (valoarea iniţială a acestuia fiind de 1000 de
puncte). Sistemul de indici Rasdaq are componente:
• indicele RASDAQ Compozit include în calculaţie toate societăţile listate la BER;
• indicele RAQ-I, lansat la data de 28 octombrie 2002, având o valoare iniţială de
1079,216 puncte şi o structură ce include acţiunile societăţilor comerciale listate la
categoria I a BER;
• indicele RAQ-II, cu aceeaşi valoare iniţială ca şi RAQ –I, lansat la aceeaşi dată
pentru a reflecta evoluţia de ansamblu a preţurilor valorilor mobiliare emise de
societăţile comerciale listate la categoria a II-a a BER.
Indicele RASDAQ Compozit reflectă tendinţa globală a preţurilor tuturor acţiunilor
emise de societăţile listate la BER. Singura condiţie pentru ca un emitent să fie inclus în
RASDAQ-C este listarea la BER. Din punct de vedere al modului de calcul, indicele
RASDAQ Composit se încadrează în familia de indici bursieri ponderaţi cu
capitalizarea de piaţă. Valoarea curentă a indicelui este:

;
C0 - capitalizarea pe piaţă iniţială a unei societăţi comerciale;
C - capitalizarea curentă a unei societăţi comerciale;
D0 - divizorul în momentul de referinţă;
I0 - valoarea iniţială a indicelui (1000 puncte);
I - valoarea curentă a indicelui;
N - numărul de societăţi comerciale cuprinse în portofoliul indicelui.
O dată cu introducerea categoriilor de excelenţă la BER , s-a considerat necesar să fie
creaţi indici reprezentativi pentru acestea. Astfel indicii RAQ-I şi RAQ –II pot fi
consideraţi indici de grup, ce urmăresc sintetizarea în informaţie utilă a tendinţei globale
a preţurilor acţiunilor emise de societăţile listate la categoriile de excelenţă ale BER.
Fiecare dintre aceştia reflectă tendinţa pe care o generează prin caracteristicile
economico-financiare cele mai atractive societăţi listate la BER. Metoda de calcul este
aceeaşi ca şi în cazul indicelui RASDAQ-C. Singura condiţie pentru a face parte din
coşul indicelui este apartenenţa societăţii emitente la categoria I (pentru RAQ-I) si la
categoria a II-a de listare (pentru RAQ-II).
Indicele BMS1 - este indicele propriu Bursei Monetar Financiare şi de Mărfuri Sibiu şi a
fost primul indice bursier românesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea
contractelor futures pe indici. Indicele un indice neponderat, ce include numai preţul de
piaţă al acţiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti şi valoarea nominală a
acestora.
Pe lângă indicii calculaţi în mod oficial, în România există o mulţime de indici calculaţi
de societăţi de valori mobiliare (indicii Gelsor, Vanguard etc.) de publicaţii, cotidiene sau
periodice (indicele ZF, Bursa), de societăţi de investiţii (indicele BIG).

Evoluţia indicelui BET în perioadele ianuarie-aprilie 2015 şi 2016


CONCLUZII

Relansarea pieţei bursiere într-o economie funcţională înseamnă cu


alte cuvinte, realizarea în deplinătate a funcţiilor pieţei secundare din
economie.
Bursa de Valori din România a renăscut într-o perioadă foarte
complicată a tranziţiei economiei ţării noastre. Chiar dacă, după mai mult de
1 an de activitate, tranzacţiile sunt – atât din punctul de vedere al numărului
de titluri admise la cotă, cât şi al volumului operaţiunilor – încă într-o fază
de debut există două premise favorabile pentru a spera o dezvoltare rapidă a
Bursei de Valori Bucureşti.

CONCLUZII, EVOLUŢIA PIEŢEI

Există o legătură ce nu poate fi trecută cu vederea între evoluţia


titlurilor întreprinderii cotate la bursă şi evoluţia pieţei pe ansamblul ei. Din
această cauză analiza comportamentului titlurilor avute în vedere trebuie
precedată de o privire de ansamblu asupra pieţei în general în perioada
analizată, respectiv 2012/2014 cu extensie pe începutul anului 2015.
Însă, începând cu 2013 situaţia s-a înrăutăţit, din 133 societăţi doar
68% au mai înregistrat profituri, restul activând pe pierdere. Referitor la
situaţia dividendelor, aceasta a mai fost mai slabă, din aceleaşi societăţi
numai 44% au mai acordat dividende. Numai 36% au înregistrat în 2013 un
profit net superior celui aferent anului 2012 ( sau au avut pierderi în 2012
urmate de profit în 2013).
Anul 2014 a urmat o evoluţie similară anului precedent din 111
societăţi analizate doar 72% înregistrând profit, iar din 108 societăţi doar
43% au acordat dividende (cu toate că un procent şi mai mic dintre acestea
le plătesc la timp, asemănător modului în care s-au desfăşurat lucrurile în
anii precedenţi). Rezultatele economice au fost mai bune decât în anul
anterior, astfel încât 71% din firme au înregistrat un profit net superior
anului precedent , iar 79% o creştere nominală a cifrei de afaceri. .
Astfel, din 100 de societăţi analizate, 80% au estimat, că vor obţine
un profit net mai mare decât cel din 1998 (acest lucru adeverindu-se în
majoritate cazurilor – 71%). Estimările s-au dovedit însă prea optimiste, în
condiţiile în care din 87 de societăţi care prognozaseră o creştere a profitului
net faţă de 2013, 40% au înregistrat un profit net mai mic în 2014, 27% au
înregistrat pierderi deşi prognozaseră profit, iar numai 32% au depăşit
estimările în ceea ce priveşte profitul net.