SCOALA POSTLICEALA SANITARA „Fundeni”

PROIECT DE ABSOLVIRE
Ingrijirea pacientului cu SIDA/HIV

Specializare : Asistent Medical Generalist

COORDONATOR

Chiru Florian

ABSOLVENT

Zamfir Gabriel Marian

1
 CUPRINS

Argument............................................................................................................... pag. 5

Cap I Elemente de anatomie si fiziologie ............................................................pag. 6

Cap II Cadrul teoretic.......................................................................................... pag. 13

Istoric ...................................................................................................................pag. 13

Ipoteze ..................................................................................................................pag. 13

Generalitati........................................................................................................... pag. 15

Definiţie............................................................................................................... pag. 16

Etiologie............................................................................................................... pag. 17

Patogenie.............................................................................................................. pag. 19

Modalitati de transmitere .....................................................................................pag. 20

Manifestari clinice............................................................................................... pag. 21

Diagnostic ............................................................................................................pag. 24

Tratament............................................................................................................ pag. 28

Igiena pacientului diagnosticat cu HIV/SIDA.................................................... pag. 33

Capitolul III Rolul asistentului medical in planul de ingrijire ............................pag. 34

Capitolul IV Cazuri clinice...............................................................................pag. 42

1.Cazul clinic Nr -1 ............................................................................................pag. 43

2.Cazul clinic Nr -2.............................................................................................pag. 51

3.Cazul clinic Nr -3.............................................................................................pag 59

Bibliografie...........................................................................................................pag.

2
MOTTO :

„Medicina este ştiinţa şi conştiinţa încălzite de iubire faţă de oameni. ”

Iuliu Haţieganu

3
 ARGUMENT

Din cauza afectiuniilor, pacientul devine strain in fiinta sa, in sinele sau aflandu-seceva
potrivnic lui, nu se mai regaseste in lume ca om intreg avand constiintainfirmitatii sale, de
aceea asistentul medical are obligatia de a elimina oricesentiment de instrainare, de a reda
increderea in fortele proprii, inainte de a initiaun plan de ingrijire.

In conditiile vietii moderne, ale actualei evolutii dermatografice, cu formarea demarii

aglomerarii urbane prin migrarea fortei de munca, ale modificarilorcomportamentului moral,
social, ale insuficientei educatiei sanitare, in special alcelei cu privire la educatia sexuala, s-a
observant alarmanta progresie a unora dintrebolile venerice, adaugandu-se grupului de boala
cu transmitere sexuala una din celemai grave afectiuni care a amenintat vreodata specia
umana, respectiv Sindromulde Imunodeficienta Dobandita .

Infectia HIV si evolutia ei pana la SIDA au dobandit o importanta mondiala

prinaspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare alpacientiilor
diagnosticati cu HIV. Infectia HIV/SIDA este in mod real o pandemie, cu cazuri raportate pe
fiecare continent. In SUA studiile arata ca raportareasubestimeaza serios incidenta reala,
datorita mecanismelor incomplete de raportaredisponibile si a lipsei facilitatilor de diagnostic
si urmarire a cazurilor.In tara noastra, primele cazuri de SIDA au aparut in 1985. Dupa datele
oficiale dinoctombrie 1995, numarul de imbolnaviri era de 3457, din care 2750 erau
copii.Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursulvietii
persoanelor pe care le afecteaza.

O buna informare despre bolile cutransmitere sexual si mai ales despre SIDA, despre
metodele de a-i apara pe copiisi adolescenti si de a-i invata pe ei sa se apere impotriva
acestora este sarcinacadrului medical, cadrului didactic si al parintilor.

Abordand aceasta tema, atat profesorii cat si parintii, pot avea un rol important
ineducatia pentru sanatate a adolescentilor si a copiilor, ei reprezentand o autoritatepentru
acestia, uneori chiar niste prieteni, iar informatiile pe care le ofera au omare credibilitate.

4
 Cap. I. ELEMENTE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

1.1. Sistemul imunitar

Definitie:

Sistemul imunitar: din lat. imunis = liber, curat

Sistemul imunitar reprezinta totalitatea mecanismelor prin care organismul se apara de
agentii patogeni, adica de micro sau macroorgansime care determina apartia unor probleme
de sanatate. Agentii patogeni se incadreaza in urmatoarele categorii: microbi, paraziti, prioni.

Generalitati:
Cu toate că este de o complexitate extraordinară, fiind în stare să recunoască milioane de
inamici şi să lupte eficient împotriva acestora, sistemul imunitar nu este o maşinărie perfectă,
uneori identificându-şi în mod greşit ţintele, iar alteori este destructurat de agenţi externi; în
aceste cazuri extreme apar diferite afecţiuni, ca alergii, artrite ori SIDA.
Cheia eficienţei sistemului imunitar stă în modul în care reţeaua de constituenţi ai acestuia
comunică. Milioane de celule, bine organizate, îşi transmit continuu informaţii şi, în cazul
declanşării alarmei la depistarea unui intrus, acestea produc substanţe chimice pentru a lupta
eficient împotriva "inamicului".
O trăsătură fundamentală a sistemului imunitar este capacitatea acestuia de a distinge între
celulele propriului organism şi celule străine. Celulele proprii conţin molecule ce
marchează apartenenţa celulei, ce le identifică drept prieten. Orice produce o reacţie de
apărare a sistemului imunitar se numeşte antigen. Un antigen poate fi un microb, dar şi un
ţesut de la o altă persoană, ca în cazul transplantului de organe.
Deşi un organ străin nu este un atacator al organismului, întrucât sistemului imunitar nu
identifică marca propriului organism în celulele externe anexate, priveşte organul ca pe un
invadator şi răspunde în consecinţă. În medicina modernă există metode pentru a "domoli"
reacţia sistemului imunitar, dar încă nu sunt inventate metode suficient de bune pentru a fi
siguri de reuşita oricărui tip de transplant.

5
Componentele sistemului imunitar:

Componentele sistemului imunitar sunt: organele limfoide, componentele umorale si

componentele celulare.

A)Organele limfoide

Organele sistemului imunitar sunt clasificate in organe limfoide primare si organe

limfoide secundare.

Organele limfoide primare (maduva hematogena si timusul) sunt de o insemnatate

majora in imunitate deoarece ele reprezinta sediul limfopoiezei. La nivelul lor, componentele
celulare ale sistemului, limfocitele B si limfocitele T, se diferentiaza din precursori derivati
din celula stem, prolifereaza si se matureaza in celule functionale. O parte semnificativa din
aceste celule, limfocitele, dobandesc aici receptori specifici pentru antigen si sunt selectate
pentru capacitatea lor de a nu recunoaste antigene self.

Maduva hematogena este localizata in trabeculele tesutului osos spongios din

epifizele oaselor lungi, din grosimea oaselor late si din interiorul oaselor scurte. Din punct de
vedere histologic, ea este formata din stroma, vase sangvine, limfatice si nervi. Stroma este
formata din celule conjunctive reticulare, formand o retea in ochiurile careia se afla celule
stem. Aici se diferentiaza limfocitele B.

Timusul este situat retrosternal. Glanda cu secretie interna, timusul reprezinta un

organ vital. Timectomia neonatala la soareci duce la tulburari in dezvoltare, oprirea cresterii
si, in cele din urma, moarte. La om, dezvoltarea timusului este in progresie continua de la
nastere pana la pubertate, cand atinge apogeul dezvoltarii sale. Dupa pubertate, involueaza
lent, dar nu isi inceteaza activitatea pana la moarte. In patologia timusului este cunoscut
sindromul Di George. Copiii care prezinta acest sindrom au anomalii cardiace; ei sfarsesc la
varste fragede prin aparitia unor suprainfectii si a unor tulburari de circulatie.

Din punct de vedere anatomic, timusul este format din doi lobi uniti printr-un istm.
Fiecare lob este format din lobuli delimitati de septuri conjunctive care provin din capsula ce
inveleste intregul organ. Lobulului timic i se descriu doua zone: zona corticala si zona
medulara. Celulele din timus sunt limfocite, celule epiteliale si celule non-epiteliale. Acestea
sunt de o mare imprortanta in imunitate. Procesul de diferentiere se desfasoara sub influenta
hormonilor locali (timozina, timopoietina, timulina) secretati in principal de epiteliul
subcapsular si subtrabecular. In urma procesului de selectie, numai o mica parte din
precursorii ajunsi in timus vor migra spre ariile timo-dependente din organele limfoide
secundare, ca limfocite self-tolerante si MHC-restrictate.

Organele limfoide secundare sunt reprezentate de splina, ganglionii limfatici si tesutul

limfoid asociat mucoaselor.

Splina este un organ situat in partea stanga superioara a abdomenului. Ca si timusul,

la exterior prezinta o capsula de natura conjunctiva ce trimite in interiorul organului, in
parenchim, prelungiri care alcatuiesc trabecule. Acestea impreuna cu reteua de celule
reticulare formeaza suportul pentru o larga varietate de celule. In structura splinei intra doua

6
tipuri de tesut: tesutul responsabil de distrugerea hematiilor imbatranite si de generarea in
urgenta de noi hematii, plachete si granulocite (pulpa rosie) si tesutul populat de celule
implicate in imunitate (pulpa alba).

Pulpa alba a splinei este un tesut limfoid dispus in doua zone: zona T-dependenta,
situata in jurul unei arteriole centrale si zona B-dependenta, care inconjoara zona T, ca un
manson. In zona B, celulele sunt organizate in foliculi primari (nestimulati) si in foliculi
secundari (stimulati). La periferia zonei B, spre exterior se afla macrofagele splenice.

Al doilea tip de organe limfoide secundare incapsulate sunt ganglionii limfatici.

Acestia au un diametru de 1-15 milimetri, sunt rotunzi sau reniformi, acoperiti de o capsula
care trimite prelungiri in parenchim. Ca si celelalte organe limfoide secundare, ganglionii
prezinta acele zone B- si T-dependente. Zona B formeaza cortexul ganglionului, zona T,
paracortexul, iar medulara se constituie ca o retea in care se gasesc celule B, celule T,
plasmocite si macrofage.

Ganglionii limfatici sunt dispusi pe traiectul vaselor limfatice din organism. In unele
zone, ei formeaza grupuri ganglionare. Celulele unui ganglion sunt irigate complet de limfa,
ceea ce faciliteaza contactul lor cu antigenele. Circuitul limfei prin ganglioni este
unidirectional: limfa ajunge in ganglion prin mai multe arteriole aferente, dar paraseste
ganglionul printr-un singur vas eferent care iese prin hil.

B)Componentele umorale

O importanta aparte, intre moleculele sistemului imun, o au imunoglobulinele.

Imunoglobulinele fac parte dintr-o superfamilie, ce cuprinde totalitatea moleculelor care isi
organizeaza structura spatiala in domenii globulare, imunoglobulin-like.

Imunoglobulinele au ca prototip molecula de IgG1. Aceasta este formata din doua

lanturi polipeptidice mari, mai lungi si doua lanturi polipeptidice mici, mai scurte. Ele sunt
dispuse astfel incat dau moleculei aspectul literei ‘Y’. Lanturile grele sunt formate din trei
domenii constante si un domeniu variabil, iar lanturile usoare sunt formate dintr-un domeniu
constant si un domeniu variabil. Domeniile variabile ale celor doua tipuri de lanturi se gasesc
spre capetele amino-terminale ale lanturilor polipeptidice. Prin scindare enzimatica cu
papaina, molecula de Ig este impartita in trei componente: doua sunt identice si sunt formate
din lanturile usoare in intregime si o parte din lanturile grele si cea de-a treia componenta
reprezentata de fragmentele carboxi-terminale ale lanturilor grele, legate prin legaturi
disulfidice. Fragmentele identice au fost numite Fab (antigen binding fragment) care este
capabil sa lege antigenul, si celalalt fragment a fost numit Fc (fragment cristalizabil) datorita
capacitatii sale de a cristaliza usor.

Imunoglobulinele G, majoritare in ser (75%, 1200/dl), se gasesc sub forma de

monomer. La randul lor, pot fi impartite in patru subclase deosebite intre ele prin diferentele
de la nivelul lantului greu: IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4. Au o greutate moleculara de 150 kDa
(Ig3 are 170kDa) si o mare afinitate pentru antigen. Sunt singurele imunoglobuline care pot
traversa placenta, asigurand protectia fatului in uter. Activeaza complementul pe calea clasica
(cu exceptia Ig4). In raspunsul imun secundar, ele sunt bine reprezentate, fiind majoritare. Au
o mare capacitate de difuziune prin spatiile extravasculare si o afinitate ridicata pentru
antigenul specific. Din acest motiv, imunitatea antitoxinica e realizata exclusiv de IgG.

7
 Imunoglobulinele M, reprezinta 8-10 % din totalul anticorpilor serici (120 mg/dl).
Forma monomerica constituie receptorii pentru antigen ai limfocitelor B. In circulatie,
imunoglobuliele M se gasesc in special sub forma de pentameri, formati prin unirea a cinci
monomeri cu un lant peptidic special numit J (joining=a uni) si prin formarea de legaturi
disulfidice la capetele carboxi-terminale ale lanturilor grele.

Sunt primii anticorpi produsi de limfocitul B activat. Media de viata este de aproximativ 10
zile. Sunt produse si de fat, fiind chiar majoritare in viata uterina, avand o concentratie de 10
mg/dl in cordonul ombilical la nastere; o cantitate mai mare indica o infectare a fatului
inainte de nastere. Datorita structurii lor, sunt cele mai eficiente in activarea lizei mediate de
complement pe calea clasica si in generarea opsoninei C3b.

Imunoglobulinele A, se gasesc in ser, dar sunt principalele imunoglobuline din

diverse secretii ale organismului. Reprezinta cam 20% din totalul imunoglobulinelor serice.
IgA serica exista sub forma de monomer in proportie de 80% si sub forma de dimer, restul.
Dimerul de IgA este constiuit de unitatile de monomer de IgA unite prin legaturi disulfidice
si lantul J. Imunoglobulinele serice leaga complementul pe cale alterna (cand se afla in stare
de agregare). Traiesc in medie 6 zile. IgA serice pot fi inactivate de proteaze produse de
gonococi, meningococi, pneumococi si de Hemophilus influenzae. Imunoglobulinele
secretorii (IgAs) predomina in diverse secretii: saliva, lacrimi, colostru, transpiratii, secretii
bronhice, genito-urinare, nazale. IgAs este formata din doi monomeri uniti prin lantul J la
care este atasata si componenta secretorie. IgAs este sintetizata local de plasmocitele din
tesuturile limfoide asociate mucoaselor .

Imunoglobulinele D, sunt o clasa slab reprezentata in ser, unde se gasesc intr-o

concentratie de 3-5 mg/dl, reprezentand cam 1% din totalul anticorpilor. Particularitatea
structurala a IgD este legatura disulfidica unica dintre lanturile grele. Media de viata este de
2-3 zile. La temperaturi ridicate si in mediu acid sunt labile. Sunt prezente in cantitati mari pe
membrana limfocitului B naiv si pot fi implicat ca receptori pentru antigen in activarea
limfocitului B numai in asociere cu IgM cu care interactioneaza in controlul activarii si
supresiei limfocitului B. Se presupune ca actioneaza ca receptor pentru penicilina, insulina si
toxoidul difteric.

Imunoglobulinele E, sunt slab reprezentate in ser in conditii fiziologice (0,05 mg/dl)

reprezentand 0,004% din totalul anticorpilor serici.. Se gasesc sub forma de monomeri, au o
greutate moleculara de 190kDa si sunt labile la 56 grade Celsius. Sunt produse de
plasmocitele din splina, tesut limfatic amigdalian si adenoidian, tesutul limfoid al tractului
respirator si gastro-intestinal. Media de viata este de 2-3 zile. Sunt asociate cu reactiile de
hipersensibilitate imediata (atopia si anafilaxia). Sunt molecule homocitotropice, avand
afinitate pentru celulele gazdei in care a fost produsa, afinitate puternica pentru mastocitele
tisulare si bazofilele circulante de care se leaga prin receptori specifici.

C)Componentele celulare

In afara de organe si molecule, din sistemul imun al organismului uman mai fac parte
o serie de celule implicate exclusiv sau in principal in imunitate. Ele au si alte functii in
organism: reglarea metabolismului celular, cresterea si dezvoltarea organismului, diviziunea
celulara, apoptoza. Celulele sistemului imun, fiind purtate de sange sau limfa prin toata
reteaua vasculara a organismului, au acces la tot felul de antigene self sau non-self.

8
 Originea celulelor sistemului imun nespecific si specific este reprezentata de celula
stem, care prin diviziuni succesive, da nastere la o serie de precursori, din care se vor
diferentia numeroase tipuri de celule. Diferentierea are loc sub influenta factorilor umorali
locali si a micromediului, nu dupa stimularea indusa de factori externi. Celula stem poate
circula si in sangele periferic, in care nu poate fi deosebita de limfocitele imunocompetente.
Ea poate fi identificata numai in vitro, unde prolifereaza formand colonii in care se pot
distinge precursori celulari multipli. Toate celulele nediferentiate aparute dupa diviziunea
celulei stem, detinatoarea informatiei genetice, descind din diversi progenitori care trec mai
intai prin stadiul de hemocitoblasti. Celulele descendente din matca pot fi celule neimplicate
direct in imunitate, pot fi celule implicate in imunitatea nespecifica (granulocitele PMN,
eozinofile, bazofile) sau pot fi exclusiv efectori ai imunitatii specifice, prototipul acestora
fiind limfocitul. Din celula stem se desprind tipuri de celule apartinand seriilor eritroida,
megacariocitara, mieloida si limfoida.

Eritrocitele sau hematiile sunt celule care rezulta in urma maturarii eritroblastilor
derivati din hemocitoblasti. Nu se cunoaste daca au vreo implicare directa in imunitate, dar se
stie ca pe membrana acestora se afla grupurile de antigene de compatibilitate ABO si sistemul
Rh. Totodata, eritrocitele par sa fie implicate in transportul antigenelor, pe care sunt capabile
sa le fixeze pe membrana.

Megacariocitele sunt precursoarele trombocitelor. Acestea au rol in imunitatea

nespecifica, fiind elemente majore in procesul de hemostaza. Ele adera de peretii lezati ai
vaselor sangvine si elibereaza factori care induc transformarea fibrinogenului solubil
plasmatic in fibrina insolubila. Stimulate cu ionoforul de Ca2+, A 23187, ele secreta PAF
(factorul de agregare plachetara) responsabil de generarea unor fenomene ca tromboza
arteriala, soc endotoxic, boli alergice acute si alte pertubari grave.

In categoria granulocitelor intra celule care prezinta in citoplasma granulatii

(lizozomi) care contin anumite substante acidofile, bazofile sau neutre.

Eozinofilele sunt granulocite care contin granulatii mari al caror continut se coloreaza
intens cu eozina, fiind acidofile. In sangele circulant, sunt prezente intr-un procent de 1-3%,
procent care se modifica in stari patologice ale organismului cum ar fi infectii parazitare, stari
alergice, boli neoplazice. Eozinofilele fac parte din clasa celulelor ce ucid tintele printr-o
maniera extracelulara, dar pot fagocita, in anumite situatii, bacterii sau mici complexe imune.
Datorita faptului ca exprima receptori pentru C3b, ele pot distruge parazitii opsonizati cu
componente ale sistemului complement, actionand prin proteine specifice: proteina cationica
eozinofilica si prin proteine nespecifice, cum este proteina bazica majora.

Bazofilele sunt, dupa unii autori, descendente din aceeasi linie celulara cu
eozinofilele. Ele contin in citoplasma granulatii mari care reactioneaza intens cu coloranti
bazici. Aceste granulatii ascund nucleul bilobat al celulei. Functiile bazofilelor sunt
reprezentative in apararea imuna nespecifica de tip inflamator, in special in reactiile
anafilactice din hipersensibilitatea de tipI sau imediata. Ca si eozinofilele, prezinta pe
membrana receptori pentru C3b si pentru fragmentul Fc ale imunoglobulinelor.

Neutrofilele sunt granulocite ce predomina din punct de vedere numeric. In timpul

inflamatiei, ele sunt primele care sosesc in focarul inflamator, fiind atrase de factori
chemotactici eliberati de agentul patogen si de alti factori chemotactici eliberati de celulele
distruse ale tesutului lezat sau de alte celule din focar. Reprezinta 60-70% dintre granulocite,

9
sunt distribuite la periferie, dar si in tesuturi, asigurand in permanenta securitatea tesuturilor.
Ele se caracterizeaza printr-o mare capacitate de locomotie, de aderare la suprafetele
endoteliale si un bogat echipament enzimatic depozitat in lizozomi prin care ele „ard”
materialul fagocitat.

Traversarea peretilor vasculari este un proces activ, dependent de factorii

chemotactici eliberati in focarul inflamator. Diapedeza este posibila datorita capacitatii
neutrofilelor, dar si a altor celule, de a emite pseudopode prin modificarea conformatiei
scheletului celular. Odata patrunse in tesuturi, ele revin la aspectul initial si nu mai pot reveni
in torentul sanguin.

Macrofagele sunt celule fagocitare. Ele sunt componente ale sistemului imun
nespecific, dar sunt implicate si in imunitatea specifica. Macrofagele sunt monocite care au
parasit definitiv fluxul sanguin prin diapedeza si s-au cantonat in diverse tesuturi (de unde si
denumirile lor variate: histiocite in tesutul conjunctiv, celule Kupffer in ficat, osteoclaste in
tesutul osos, microglii in tesutul nervos). Celulele se diferentiaza in macrofage rezidente cu o
morfologie caracteristica influentata de micromediul de dezvoltare. Patrunderea macrofagelor
in tesuturi este controlata exact de receptori de adeziune care interactioneaza cu liganzii
caracteristici locului respectiv. Desi sunt celule tisulare, macrofagele au capacitate de
migrare, acumulandu-se in sediile inflamatorii. Ucid tintele, nespecific, printr-un proces de
inglobare.

Dupa izolarea materialului internalizat intr-o vacuola numita fagozom, are loc
fuzionarea fagozomului cu lizozomii. Mecanismele de distrugere a particulelor endocitate pot
fi dependente de oxigen (metaboliti intermediari, toxici, ai oxigenului, sisteme halogenate)
sau independente de oxigen (enzimele continute in lizozomi).

Macrofagele sunt implicate in imunitatea specifica prin capacitatea lor de a prezenta

antigenul limfocitelor T si prin potentialul lor de sinteza a unor citokine, cu diverse efecte
locale si sistemice .

Mastocitele participa la o varietate de procese patologice. Ele sunt implicate in

reactiile de hipersensibilitate de tip I, in inflamatiile cronice ale gingiei, viscerelor, in
leziunile cu proliferare fibroasa (filarioza, somiaza, sifilis, tuberculoza, miocardite
reumatoide, arterite). Mastocitele tesutului conjunctiv se deosebesc de cele din mucoase nu
numai datorita localizarii lor, ci si prin caractere morfologice si afinitate tinctoriala.
Mastocitele tesutului conjunctiv predomina in piele, muschi, contin multe granule cu
histamina si heparina, dar nu contin leucotriene, ceea ce sugereaza rolul lor major in reactiile
de hipersensibilitate, dar minor in procesele inflamatorii. Mastocitele mucoaselor contin
condroitin sulfat E, histamina in cantitati mici si cantitati mari de leucotriene. Heparina nu
contin deloc.

10
Fig 1 : Sistemul imunitar

11
 Cap.II. CADRUL TEORETIC

2.1. Istoric
Originea virusului, discutata indelung, ramane totusi o necunoscuta, existand varii
ipoteze ce au pus la indoiala chiar si rolul agentului cauzal (HIV) al sindromului de
imunodeficienta dobandita, ipoteza afirmata de mai multe argumente cum ar fii: aparitia
SIDA dupa semnalarea HIV, izolarea virusului de la bolnavi, relatia dintre donatorul de sange
cu HIV si si transmiterea la cei transfuzati, scaderea numarului de celule tinta TCD4 la toti
bolnavii, izolarea virusului simian (SIV), inductor de imunodepresie similara celei produse de
virusul uman HIV-2, puternic inrudit cu siv. Izolarea virusului pune capat disputei, originea
sindromului retroviral fiind umanim recunoscuta.

Exista diverse ipoteze privind aparitia acestui virus, dar ne aflam inca in stadiul de a le
emite. Nu se poate spune nici ca este o greseala a naturii sau a omului, cum nu se poate
accepta nici ideea intentiei umane. Nu este exclus ca un virus ca multe altele, care determina
boli asemanatoare la diverse specii animale, prin mutatii genetice succesive sa fi devenit
agresiv asupra speciei umane.Exista numeroase fapte care fac sase dezvolte multe ipoteze si
scenarii, care mai de care mai senzationale sau mai paranoice. Dupa ce teoreticenii americani
au presupus ca originea SIDA se afla in Africa, teoreticenii europeni au presupus ca originea
acesteia se afla in America, teoreticienii africani au concluzionat ca europenii le-au adus
aceasta nenorocire.

In prezent s-a ajuns la un consens, originea geografica a SIDA nu este atat de importanta.

2.2. Ipoteze
Ipoteza originii africane

Zairul a fost considerat locul de origine al HIV fiind prima tara africana care a invitat
la cercetare in acest sens. Rezultatul a fost aparitia unei prese foarte defavorabile care a
determinat Zairul sa nu raporteze o vreme cazurile de SIDA la OMS. Primii africani cu SIDA
raportati au fost zairezii care locuiau in Belgia. Acestia erau activi sexuali, educati, si faceau
parte din „ inalta societate” . Facandu-se cercetari in Zair, au fost depistate 38 de cazuri in
timp foarte scurt . Bazandu-se pe acest numar, calculele statistice au sugerat in 1983 ca rata
in Zair ar fi de 170 cazuri la 1 milion pe an.

Ipoteza originii americane

In anul 1985 SUA raportase 80% din cazurile de SIDA inregistrate la OMS. Acesta a fost un
motiv serios de a considera ca posibila originea americana a HIV. Cert este ca raportarile

12
diferitelor tari sufera de lipsa de acuratete, iar extinderea infectiei s-a putut produce prin
marile deplasari de populatie, favorizate de prostitutie si de ceea ce unii definesc
comportamentul sexual aberant, iar altii normal, homosexualitatea.

Ipoteza originii naturale

Este posibil ca HIV sa fi existat cu mult timp inainte de recunoasterea SIDA. O revista
medicala americana prezenta 28 de cazuri de Sarcom Kaposi raportate in SUA si Europa in
perioada 1902-1966. Toti acesti bolnavi prezentau si infectii oportuniste si toti au decedat in
mai putin de trei ani. Primele evidentieri ale infectiei cu HIV s-au obtinut pana in prezent,
prin efectuarea testelor de detectare a anticorpilor de anti-HIV din esantioane de HIV pastrate
de-a lungul timpului. Astfel s-au descoperit probe pozitive apartinand unei colectii provenite
din Africa Centrala si care au fost prelevate in anul 1959. Se pare ca primele cazuri de SIDA
au aparut in aceasta zona in anii 1960.

Se considera ca primele locuri in care s-a raspandit virusul au fost Europa Centrala si
Haiti. Difuzarea HIV spre SUA s-ar fi produs prin intermediul turistilor care au vizitat Port-
au Prince si Haiti. De aici raspandirea in SUA s-ar fi produs la inceput, prin intermediul
homosexualilor din orasele mari , in special New York si San Francisco. Primele cazuri de
SIDA au fost inregistrate in SUA in 1979 in New York. Primele cazuri raportate de CDC s-au
facut in 1981, acestea provenind din New York, Los Angeles, si San Francisco, avand la baza
definitia de caz, pe criterii clinice.

Ipoteza originii de laborator

Literatura europeana a avansat ipoteza ca acest virus a fost produs de om, in laborator.
Armata americana a sponsorizat numeroase cercetari in acest sens, dar rezultatele acestor
cercetari nu au aparut in literatura stiintifica, care nu accepta aceasta posibilitate. HIV nu are
calitati de arma biologica , se transmite cu dificultate, evolueaza lent si se pare ca este si
foarte greu de eliminat.

Ipoteza demografica

Aceasta are ca adept pe Jan van Helsing , care pune totul pe seama unui scenariu la
nivel planetar, de reducere a unor categorii umane si este sustinuta de statistici, care arata ca
cea mai afectata este populatia africana si in general categoriile de populatie sarace,
utilizatorii de droguri, homosexuali, prostituatele.

13
2.3.Generalitati
Infectia HIV si evolutia ei pana la stadiul SIDA au dobandit o importanta mondiala
prin aspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare al pacientilor
diagnosticati cu HIV.

Infectia HIV/SIDA este in mod real, o pandemie cu cazuri raportate pe fiecare

continent. In SUA studiile arata ca raportarea cazurilor de SIDA se face in aproximativ 90%
din cazuri. Pe glob insa, cazurile de SIDA raportate subestimeaza serios incidenta reala,
datorita mecanismelor incomplete de raportare disponibile si a lipsei facilitatilor de
diagnostic si urmarire a cazurilor.

Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursul vietii
persoanelor pe care le afecteaza. De aceea aboradand aceasta tema, atat profesorii cat si
parintii pot avea un rol important in educatia pentru sanatate a copiilor. Ei reprezinta o
autoritate pentru elevi, uneori chiar niste prieteni, informatiile pe care le ofera avand in fata
lor o mare credibilitate. Astazi mai mult ca oricand trebuie discutat cu copiii si tinerii despre
sexualitate.

O buna informare despre bolile transmisibile sexual si mai ales despre SIDA, precum
si despre metodele de a-i apara pe copii si de a-i invata chiar pe ei sa se apere impotriva
acestora este o sarcina ce revine corpului medical, corpului didactic, si parintilor. Informarea
corecta a tinerilor despre SIDA ii va ajuta sa separe realitatea de fictiune si sa anuleze riscul
de imbolnavire.

Mai mult decat atat, elevii trebuie sa fie incurajati sa devina voluntari in programele de
reducere a riscului de transmitere a virusului HIV, prin informarea altor tineri, combaterea
miturilor si prejudecatilor privind SIDA.

În România, primul caz de SIDA la adulti a fost diagnosticat în anul 1985, iar la copii,
primele cazuri au fost diagnosticate în 1989. La sfârsitul anului 2001, au fost raportate la
OMS si UNAIDS 6.500 cazuri de infectie HIV/SIDA, dintre care 4.000 (61,5%) la copii si
2.500 (38,5%) la adulti.

Calea de transmitere a fost raportatã ca fiind nosocomialã la 50,5% din cazuri (la
majoritatea copiilor nascuti în perioada 1987-1990), prin transfuzii la 22,6% din cazuri,
necunoscuta la 15,1%, pe cale heterosexuala 7,8%, homo/bisexuala la 0,4% si perinatal -
3,7%. Tendinta este de crestere a numarului de cazuri la adulti, în special a celor infectati pe
cale heterosexuala, iar la copii, de crestere

Conform manualelor de specialitate infectia cu virusul imunodeficientei umane este o

afectiune contagioasa, specific umana, caracterizata printr-o evolutie stadiala cu semne
initiale de infectie acuta, clinic reversibile, urmate de o lunga perioada de latenta, cu o stare
de sanatate aparenta si reexprimare clinica finala progresiva.

Acest virus ataca sistemul imunitar al gazdei dupa un interval de timp variabil. Stadiul
final al bolii consta in instalarea sindromului de imunodeficienta dobandita, urmat de aparitia

14
unor infectii oportuniste care afecteaza in grade diferite sistemul nervos si alte sisteme.
Evolutia SIDA este letala, in momentul de fata neexistand un tratament.

În 1986 s-a stabilit numele virusului: HIV- Human immunodeficiency virus

(virusul imunodeficienței umane).Un an mai târziu s-a aprobat primul medicament
antiretroviral AZT, demonstrându-se printr-un studiu o scădere considerabilă a ratei de
mortalitate și prin aceasta durata de viață pentru cei afectați.

Ziua de 1 Decembrie a fost declarată în 1988 de OMS ca zi internațională de luptă anti

SIDA. În 1990 s-a ales ca simbol împotriva discriminării persoanelor HIV-pozitive panglica
roșie (Red Ribbon) purtată în jurul brațului. Un an mai târziu a fost transformată într-o buclă
roșie.

Fig 2: Red Ribbon

2.4.DEFINITIE
HIV- este abrevierea pentru Virusul Imunodeficienţei Umane (engl. Human
Immunodeficiency Virus). Acest virus se transmite de la om la om și supravieţuiește doar în
interiorul corpului uman, mai exact în lichidele biologice. HIV este periculos deoarece
distruge sistemul imunitar al omului și, în timp, cauzează SIDA. HIV este membrul grupului

15
de viruși numiţi retroviruși, care acţionează la nivel genetic. El copiază propriul material
genetic în materialul genetic al celulelor umane. Aceasta înseamnă că celulele vor rămâne
infectate pe parcursul întregii lor vieţi. HIV infectează celulele umane și utilizează energia și
hrana necesară acestor celule pentru a crește și a se reproduce.

Totusi, a fi infectat cu HIV nu inseamna a avea SIDA.

SIDA- Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate, este etapa finală a infecţiei HIV.

Un sindrom indică prezenţa concomitentă a mai multor boli și infecţii. Imunodeficienţa este
scăderea capacităţii organismului de a lupta cu diverși agenţi patogeni. Pe lângă aceasta, în
cazul imunodeficienţei, se încetinește sau se oprește procesul de restabilire a organismului
Din cauza pierderii capacităţii de apărare a sistemului imunitar, persoanele aflate în stadiul
SIDA încep să dezvolte diverse boli și infecţii, numite oportuniste, provocate de microbi sau
viruși inofensivi pentru cei cu un sistem imunitar sănătos.

SIDA nu reprezinta doar o singura boala , ci un complex de boli diferite care afecteaza
in mod specific persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sanatos ar reusi sa le
invinga fara prea mult efort. Prin SIDA se intelege stadiu de infectie cu HIV in care sistemul
imunitar este atat de slabit incat nu mai poate face fata agentilor patogeni si pot sa apara
diferite boli sau tumori.SIDA se manifesta in special prin infectii comune, rezistente la
tratament, cantoanele la nivelul diferitelor organe si sisteme ( infectii pulmonare, intestinale,
ale sistemului nervos. Aceasta pandemie a dat peste cap intreaga comunitate medicala si
stiintifica la nivel mondial.

SIDA este ultimul stadiu si cel mai sever al infectiei cu HIV . Unii oameni traiesc cu
infectia cu virusul HIV multi ani, chiar 10 ani pana a avea SIDA. Odata cu patrunderea
virusului HIV in organism, aceasta infecteaza un grup de celule numite limfocite CD4+ .
Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte importanta a sistemului imunitar, care ajuta
organismul in lupta cu infectiile. Prin infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre
HIV sistemul imunitar devine mai putin capabil sa se lupte impotriva infectiilor.

2.5. ETIOLOGIE

Virusul imunodeficientei imunitare umane HIV este agentul etiologic al sindromului

imunodeficientei dobandite (SIDA /ADIS) face parte din clasa retrovirusurilor. Denumirea de
retrovirusuri decurge din faptul ca acestea (virusuri ARN) poseda o enzima capabila sa
transforme ARN-ul in AND , invers decat in procesul obijnuit din biologia celulara.

Clasificarea retrovirusurilor:

1. Familia Oncovirusurilor, virusuri oncogene, cuprinzand virusuri care provoaca leucemii ,

limfoame si sarcoame.

16
2. Familia Lentivirnae, determina infectii virale lente ( incubatie lunga, evolutie cronica,
deces aproape in exclusivitate) .

3. Familia Spumavirinae ( nepatogene).

Structura :

Virusurile HIV poseda :

- un invelis extern de natura lipidica , de origine celulara si o serie de glicoproteine de

suprafata de origine virala

-o nucleo-capsida excentrica de forma cilindrica

- un genom ARN organizat in trei zone codante una necesara sintezei enzimelor implicate in
replicare printre care si transcriptazainversa, a doua necesara sintezei nucleo capsidei si in
fine a treia gena care codifica sinteza glicoproteinelor de invelis. De asemenea mai exista
gene cu functie de reglare a functiilor virale si gene ce coordoneaza integrarea virusurilor in
celula gazda. Invelisul glicoproteic face totusi ca virusul sa fie fragil . El este repede anihilat
de caldura si de dezinfectantii uzuali ( alcool, hipoclorit, glutaraldehida). In schimb este
foarte rezistent la actiunea radiatiilor UV si gama. Extracorporal el poate rezista cateva zile
mai ales in mediul lichid.

Fig 3: Virusul Hiv

2.6.PATOGENIE
Patrunderea virusului in organism declanseaza o serie de reactii imune imediate:
actiunea directa a celulelor T citotoxice si a celulelor NK ( natural killer) asupra virusurilor si
producerea de anticorpi specifici. Uneori aceste mecanisme pot neutraliza particulele virale,

17
mai ales daca acestea nu sunt in cantitate mare . De cele mai multe ori insa, raspunsul imun
nu poate opri propagarea infectiei. Sunt afectate celule imunocompetente purtatoare de
grupare CD4 : limfocite T, helper, macrofage, celule dentritice, celule Langerhans , astrocite,
celule gliale etc.

Macrofagele:

Desi infectate intr-o proportie mai mica decat limfocitele, macrofagele joaca un rol
crucial in diseminarea virusului in organism, datorita marii lor mobilitati circulatorii. De
asemenea ele traverseaza bariera hemato-encefalica purtand virusul la nivelul sistemului
nervos. Nu totdeauna macrofagele sunt distruse de catre virus ele devenind un rezervor viral
permanent. Prezenta virusului HIV altereaza totusi serios functia macrofagelor perturband
secretia de citokine.Anticorpii antivirali circulanti apar dupa 6-8 saptamani ( maxim 1 an )
interval numit faza de latenta sau fereastra serologica . In acest interval virusul se multiplica
iar persoana desi seronegativa este contagioasa.

Anticorpii circulanti sunt incapabili sa anihileze particulele virale datorita schimbarii

rapide a proteinelor lor de invelis cu functie anigenica, ca urmare a mutatiilor frecvente
aparute spontan.Legarea HIV de receptorii CD4 (exprimati pe celulele T în stadii precoce de
evolutie) este favorizatã de glicoproteina 120 (gp120 ) . Nu este clar ce tip de celule sunt
primele care întâmpinã virusul în timpul transmiterii. Unele studii au postulat cã celulele T
din mucoasã sunt primele celule infectate în timpul transmiterii sexuale. Un rol major a fost
de asemenea demonstrat si la celulele dendritice (CD). CD pot apoi rãspândi virusul în
ganglionii limfatici. De la ganglionii limfatici, HIV este transmis celulelor T în timpul
procesului de prezentare a antigenului, atunci când CD si celulele T sunt în contact.
Limfocitele CD4+ sunt prezente în timus si ganglioni limfatici, unde are loc maturarea lor.

La fãt, în primul trimestru, majoritatea limfocitelor CD4+ se gãsesc în timus. Dupã 16

sãptãmâni de gestatie celulele CD4+ se mutã în ganglionii limfatici. Dupa nastere timusul
scade în dimensiuni si rezervorul principal de CD4+ se gãseste în organele limfoide
periferice: ganglioni, vegetatii adenoide, amigdale. Monocitele si macrofagele sunt si ele
celule tinta pentru HIV. Macrofagele din ganglionii limfatici, plamâni si SNC sunt
considerate rezervoare pentru HIV. Spre deosebire de infectia celulelor T, macrofagele retin
virusul în vacuolele intracelulare. Astfel, o mare parte din virus ramane izolat fata de
raspunsul imun al gazdei.

Precursorii macrofagelor, monocitele din sângele periferic, par sa fie tinte rare pentru
infectie. Transmiterea HIV este influentata de virulenta acestuia ( încarcatura virala, variatia
si diversitatea ) si de rezistenta gazdei. La barbatii cu infectie HIV primara, probabilitatea de
transmitere a infectiei este de 19,7 ori mai mare la momentul varfului viremic decat în
momentele ulterioare. Transmiterea verticala are loc de obicei în prezenta unei încarcaturi
virale mari nedepistate. Concentratia HIV în secretiile genitale, ca si prezenta altor infectii cu
transmitere sexualã (ITS), influenteazã de asemenea probabilitatea de infectie.

18
2.7.MODALITATI DE TRANSMITERE
Transmiterea sexuala

Pe tot globul, transmiterea sexuala a infectiei HIV reprezinta cea mai frecventa
modalitate. Virusul poate fi transmis de la o persoana infectata la partenerul sau ( la femeie,
femeia la barbat si barbat la barbat) . Contaminarea sexuala este deci :heterosexuala si
homosexuala. Contaminarea heterosexuala reprezinta principala modalitate de transmitere a
infectiei in Africa astfel prevalenta infectiei HIV este foarte ridicata . Factorii de risc in
contaminarea heterosexuale sunt :sodomania, raporturile bucogenitale si raporturile in timpul
ciclului.

Contaminarea homosexuala reprezinta principala modalitate de transmitere a infectiei

in SUA si in Europa. Homosexualii si bisexualii reprezinta grupul de risc, iar factorii
favorizanti ai propagarii bolii printre acestea sunt:

-partenerii infectati

-infectii ale mucoasei ano-rectale

-promiscuitatea sexuala

Transmiterea parenterala

Aceasta se face prin transfuzii de sange infectat sau prin folosirea unor seringi sau a
unor instrumente medicale nesterile. Cei mai expusi acestor transmiteri sunt consumatorii de
droguri injectabile. Riscul de infectie prin intepatura cu ace contaminate este de 0,25 % .
Personalul medical este de asemenea expus riscului de contaminare, deorece interactioneaza
cu foarte multi bolnavi, rata de infectare fiind de la1 la 300 de cazuri .De asemenea
transmiterea se mai poate face si prin transplant de organe sa fertilizari cu sperma in cazul in
care donatorul este infectat. Introducerea obligatorie, incepand din anul 1990, a testarilor
pentru anticorpii HIV a donatorilor de sange a redus semnificativ riscul transmiterii infectiei.

Transmiterea materno-fetala

Aproximativ 80-90 % din cazurile de SIDA inregistrate la copii sunt produse prin
contaminare materno-fetala . Aceasta poate survenii :

-in utero ( intrauterin)

-in timpul travaliului si expulziei ( intrapartum)

-postpartum ( in timpul alaptarii)

Transmiterea postpartum se poate realiza prin intermediul laptelui matern

contaminat.Exista mai multe dovezi in acest sens : cantitatea importanta de virus in laptele
matern, dovezi ale transmiterii verticale si a altor retroversiuni, etc.In prezent se considera
oportuna intreruperea alimentatiei la san , in situatia in care dupa testare se constata ca
sugarul nu este infectat.

19
 Factorii de risc in transmiterea infectiei de la mama la copil variaza. Riscul este cu atat
mai mare cu cat infectia materna se afla intr-un stadiu avansat de boala ( SIDA) si cu cat
raportul limfocitelor T4/T8 este mai mic.

Virusul HIV NU se transmite:

- folosind aceeaşi veselă sau aceleaşi tacâmuri cu o persoană infectată cu HIV.

- mâncând din mâncarea gătită de o persoană infectată.
- atingând, îmbrăţişând sau sărutând o persoană HIV+.
- folosind aceeaşi toaletă cu o persoană infectată.
- folosind aceleaşi obiecte cu o persoană infectată.
- stând în aceeaşi camera cu o persoană infectată.
- de pe un scaun sau bancă unde a stat o persoană infectată.
- prin înţepături de insecte.
- de la animal la om; animalele nu sunt purtătoare de HIV, cu excepţia unei singure
specii de maimuţă, considerată de unii specialişti sursa epidemiei.
- prin aer sau apă.
- prin lichide, ca laptele de animale, sucuri etc; virusul nu le poate contamina.

2.8. MANIFESTARI CLINICE

Infectia cu virusul HIV evolueaza in mai multe stadii. Stadializarea este facuta pe baza
unor simptome si pe incarcatura virala (cantitatea de virus din sange).

1. Stadiul initial:
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia
primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu al
infectiei, sunt comune simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in asa-numitul
sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit catalogate ca
simptome ale altor infectii virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza.
Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:
- colici (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;
- diaree;
- marirea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- febra;
- cefalee (durere de cap);
- dureri musculare si articulare;
- eruptii cutanate;
- dureri de gat;
- scadere in greutate.

Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3
saptamani.

2. Perioada de stare

20
 Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau
dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele
persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a simptomelor (cum ar fi gripa).

De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simptome:

- stari confuzionale;
- diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree);
- dificultate de concentrare;
- tuse uscata;
- oboseala (fatigabilitate);
- febra;
- lipsa poftei de mancare;
- rani (ulceratii) la nivelul mucoasei bucale;
- modificari ale unghiilor;
- transpiratii nocturne;
- cresterea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- durere la inghitit;
- tulburari de personalitate;
- infectii repetate cu virusul Herpes Simplex;
- respiratie dificila;
- furnicaturi, amorteala, slabiciune la nivelul membrelor;
- scadere inexplicabila in greutate;
- afte.

In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel
putin unul dintre urmatoarele simptome:

- mai mult de trei episoade de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au legatura cu
folosirea de antibiotice;
- boala inflamatorie pelvina recurenta;
- test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical.

Copii cu HIV prezinta adesea simptome diferite fata de adolescenti sau adulti (de
exemplu, intarzieri in crestere si dezvoltare sau cresterea in volum a splinei).

3. Stadiul final
In stadiul final al infectiei HIV, boala progreseaza spre sindromul imunodeficientei
dobandite (SIDA). Simptomatologia in general, manifestarile SIDA sunt intalnite atat la
femei, cat si la barbati. In stadiul avansat al conditiei, la bolnavi apar deseori complicatii care
includ infectii cauzate de bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti si alte organisme. Infectiile
oportuniste sunt deseori intalnite la persoanele diagnosticate cu SIDA. Aproape fiecare sistem
din organism este afectat. In acest stadiu bolnavul va fi mai predispus la infectii oportuniste,
cum ar fii pneumonia. La majoritatea oamenilor, infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA
in 12-13 ani de la contactul infectant. In plus, persoanele care sufera de SIDA sunt predispuse
la dezvoltarea a diferite tipuri de cancer care se vor manifesta intr-o forma destul de agresiva
si vor fi dificil de tratat.

21
Semne si simptome SIDA:
 tusea si dificultatile de respiratie
 oboseala
 scadere in greutate
 transpiratii nocturne
 afte bucale
 inghitire dificila sau dureroasa
 convulsii si lipsa de coordonare
 tulburari de personalitate
 diaree severa si persistenta
 confuzie mentala si tulburari de memorie
 febra
 pierderea vederii
 frisoane
 greata, crampe abdominale si varsaturi
 tulburari de vedere
 umflarea ganglionilor limfatici de la nivelul gatului, axilei sau din zona inghinala
 scadere in greutate
 diminuarea apetitului alimentar
 epuizare
 dureri de cap severe
 rigiditate a gatului
 coma.

Fig. 4: Virusul herpetic

2.9. DIAGNOSTIC
Diagnosticul infectiei HIV se
bazeaza pe metode serologice.
Tehnicile se împart în investigatii de

22
triaj ( imuno-enzimatice ELISA), de confirmare ( imunoamprente, radioimunoprecipitare si
imunofluorescentã ), de diferentiere ( HIV ½ ) si tehnici rapide de diagnostic.

Teste de determinare a anticorpilor anti-HIV :

Testul ELISA(enzyme-linked immunosorbent assay)

Este testul cel mai accesibil si mai frecvent folosit. Tehnica foloseste antigene ale
învelisului si miezului HIV 1 si HIV 2. Rezultatul se exprimã în „pozitiv” sau „negativ”.
Acest test foloseste antigene HIV produse prin culturi celulare sau prin metode moleculare
recombinante. Antigenele solubile sunt introduse în godeuri. Anticorpii pacientului se leaga
cu ele specific si sunt detectate printr-un conjugat format din anticorpi antiumani de animal,
marcati enzimatic. Prin adãugarea substratului enzimatic specific împreunã cu o substanta
cromogena, reactia poate fi vizualizata prin dezvoltarea unei culori masurabile
spectrofotometric.

Testul poate da pana la 5% rezultate false, prin erori tehnice. De aceea, serologia ELISA
pozitiva trebuie confirmata prin folosirea altor teste ELISA bazate pe alte principii, (
reactivitate repetata ), urmate fiind de un test de confirmare tip Western Blot (WB). Testele
fals pozitive apar la indivizi cu boli de colagen, hepatite cronice, malarie si la persoane cu
anumite fenotipuri HLA.

Fig 5. Test ELISSA

Testul Western Blot (WB)

Permite identificarea individualã a anticorpilor anti-HIV specifici antigenelor virale.

Antigenele sunt separate prin electroforeza si transferate pe membrane de nitrocelulozã care

23
se incubeaza cu serul pacientului. Anticorpii din ser leaga specific proteinele virale si sunt
identificati prin comparare cu controale standard. În general, o proba este pozitiva daca
prezinta benzi pozitive pentru cel putin douã din cele trei antigene majore .

Criteriile CDC recomanda cel putin 2 din urmatoarele benzi: p24, gp41 sau gp160/120
pentru un test pozitiv sau nici una pentru un test negativ si prezenta oricarei alteia pentru un
rezultat indeterminat.

Fig 6 : Testul Western Blot

Testele rapide

Testele rapide contin suspensii microscopice de particule (latex, gelatina , hematii

tanate) cuplate cu antigen viral. Anticorpii din serul testat aglutineaza aceste particule care

24
formeazã un depozit care poate fi „citit” cu ochiul liber sau la microscop dupa numai 5
minute. Aceste teste sunt utile în zone endemice, daca este necesara rapiditatea în orientarea
diagnosticului serologic ( nu necesita echipamente speciale ), mai ales daca sunt efectuate de
persoane cu experienta.

Teste directe (virusologice)

Replicarea virala poate fi demonstratã prin: evidentierea si dozarea antigenului p24,

detectarea unor secvente genomice prin amplificare genica si prin izolarea virusului. Aceste
tehnici evidentiazã infectia în timpul „ferestrei imunologice” (seroconversiei) .

Determinarea antigenului p24

Aceasta metoda determina si/sau masoara cantitatea de antigen p24 liber din plasma
sau supernatantul din culturi celulare. Antigenemia p24 are valori mai mari initial si apoi mai
mici, tardiv în timpul infectiei cu HIV. Este folosita o tehnica ELISA de tip sandwich, în
care anticorpii anti-p24 se gasesc în godeuri si se incubeazã cu serul sau plasma pacientului.
Antigenul liber se leaga specific si este masurata intensitatea culorii. O caracteristica a
infectiei cu HIV este coexistenta antigenului p24 cu anticorpii anti-p24 pe tot parcursul bolii,
în concentratii diferite. Cresterea antigenului p24 la valori detectabile în faza de
seroconversie sau în faze terminale limiteazã utilizarea acestui test numai în aceste perioade.
Determinarea antigenului p24 se efectueazã prin metode de tip ELISA - deci este o metoda
ieftina si nu necesita echipament sau laborator special. Permite diagnosticul precoce al
infectiei HIV, în special în supravegherea transmiterii verticale a HIV. Este un factor de
prognostic nefavorabil ce reflecta replicarea virala intensa.

Reactia de polimerizare in lant ( PCR )

Reactia de polimerizare în lant (PCR) este deosebit de utila în diagnosticul multor

infectii, inclusiv HIV. Tehnica constã în amplificarea ADN existent în cantitati foarte mici
printr-o serie de cicluri replicative. Reactia PCR se bazeaza pe doua proprietati fundamentale
ale ADN: denaturarea/refacerea ADN dublu catenar prin cresterea/scaderea temperaturii si
complementaritatea bazelor purinice si pirimidinice ce alcatuiesc catenele ADN, permitând
astfel refacerea prin complementaritate cu orice alta catena ADN de aceeasi lungime sau mai
scurta.
Oligonucleotidele introduse în reactie (primeri de replicare) sunt atent selectate, astfel încat
sa fie complementare cu secvente bine determinate din ADN tinta . Tehnica PCR se poate
aplica si pentru ARN. Acesta este reverstranscris în ADN, care se amplifica ulterior. Pentru
HIV se folosesc ADN viral, ARN genomic si ARNm. Cresterea ADN si ARNm viral
reprezinta un marker important de progresie a bolii.
Problema PCR este contaminarea ADN-ului tinta care poate duce
la rezultate fals-pozitive chiar si în laboratoarele cele mai bune,
deoarece procesul de amplificare este exponential.

25
Metoda este folosita si pentru diagnosticul precoce al infectiei cu HIV. Determinarea ARN-
ului sau ADN-ului viral plasmatic oferainformatii despre încarcatura virala. Cuantificarea
acesteia este utila în:
• diagnosticul infectiei, îndeosebi la nou-nascutii din mame
seropozitive
• urmarirea evolutiei bolii
• evaluarea eficacitatii diverselor tratamente antiretrovirale.

2.10. INTERPRETAREA TESTELOR

Istoria naturala a infectiei cu HIV are semnificatie deosebita îninterpretarea testelor.

Timpul mediu de la momentul infectant laseroconversie este de 2,1 luni, 95% din pacienti
având anticorpi la 6luni de la infectare . În infectia acuta se produce o replicare virala
accentuata, evidentiata prin nivele mari de ARN viral plasmatic sau deantigen p24 . Dupa
infectia acuta, anticorpii devin detectabili si titrullor creste rapid . Odata raspunsul imun
instalat, el ramane de obiceidetectabil toata viata. Cresterea anticorpilor se asociaza cu o
caderea nivelului de antigen p24 si a viremiei plasmatice . Acestea din urmavor creste din
nou în fazele tardive ale bolii. Totusi încarcatura viralamasurat prin PCR cantitativ poate fi
urmarita pe tot parcursul bolii. Replicarea virala are loc în toate stadiile infectiei cu
HIV.Numarul de CD4 scade în timpul infectiei acute si seroconversiei(ca în toate infectiile
virale), dar revine apoi la normal. În câtiva aniacest numar scade.
Orice discutie despre testele folosite trebuie sã tinã cont de sensibilitate, specificitate, valoare
predictiva pozitiva si negativa.
Sensibilitatea se refera la capacitatea de a depista o modificareparticulara printre persoanele
care au cu adevarat acea modificare. Încontrast, specificitatea este capacitatea de a depista
persoanele carenu au acea modificare în populatia neafectata. Acesti parametridepind de
testul folosit, nu de populatia pe care au fost folositetestele.
Valorile predictive pozitive sau negative se refera la putereatestului de a prezice corect cine
are sau nu acea modificare si suntlegate de prevalenta modificarii în populatia
testata.Rezultatele fals-negative pot apare în perioada de "fereastrãImunologica " pana la
seroconversie . Din fericire aceasta perioada estescurta. Alte cauze de reactii fals negative
includ transplant de maduvaosoasa sau truse de anticorpi numai anti-p24.Rezultate fals-
pozitive pot apare prin reactii încrucisate cu alti anticorpi, cum ar fi cei contra antigenelor
leucocitare de clasa II.
Acesti anticorpi se gasesc mai ales la femei multipare sau la cei careau primit transfuzii
multiple. Exista si alti autoanticorpi care pot darezultate fals-pozitive.
Rezultatele fals-pozitive ale testelor ELISA pot fi corectate prinWestern Blot. Exista si teste
Western Blot fals-pozitive, dar frecventaacestora este mult mai mica. Anticorpii anti-antigen
HLA clasa I pot da benzi false gp41, iar cei clasa II pot da benzi false p31.
O alta situatie dificila este interpretarea unui profil Western Blotindeterminat. Daca datele
clinice si epidemiologice contrazicrezultatul, se recomanda retestarea în alt laborator. În
situatiaaceluiasi rezultat, persoana va fi retestata la 3 si 6 luni pentru a sestabili dacã nu se
afla în perioada de seroconversie în timpul testarii.

26
Important: Genomconversia precede seroconversia si evita falselenegativitati înregistrate
timpuriu, în cursul "ferestrei imunologice".Înainte si dupa seroconversie, individul este
infectant.Un rezultat pozitiv nu se comunica decât dupa confirmarea prinmetoda Western
Blot.Testul ELISA (numai pentru confirmare si WB) este singurul testcare poate fi
recomandat si de alti specialisti decat infectionisti.

2.11.TRATAMENT
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune
marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de
medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din
organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea unui bun sistem imunitar, prin folosirea
medicatiei prescrise si prin monitorizarea numarului de celule CD4+ din sange, toate acestea
in scopul incetinirii multiplicarii virusului in organism.Infectia HIV netratata evolueaza spre
SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu HIV. Bolnavii SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta
anumite boli intalnite mai ales la imunosupresati, boli infectioase (cum ar fii tuberculoza) si
anumite forme de cancer.

Tratament initial

Odata pus diagnosticul de infectie HIV, in timpul primelor simptome (sindromul

retroviral acut) trebuie luata in discutie terapia antiretrovirala cu actiune marita (HAART).
Trialurile (studiile) clinice despre tratamentul in perioada de debut a infectiei, ne ofera putine
informatii, dar sugereaza ca tratamentul in acest stadiu cu medicamente cu actiune
antiretrovirala, poate scadea incarcatura virala si poate creste numarul celulelor CD4+.
Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:

- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi

Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea
administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau
Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir,
Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fi folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA, includ
citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.Decizia de a incepe
tratamentul HAART inaintea declinului starii de sanatate este dificila. Inainte de inceperea
HAART, trebuie discutate toate aspectele cu medicul curant, luand in considerare toate
beneficiile si riscurile potentiale ale tratamentului timpuriu.
Medicamentele reprezinta tratamentul de prima intentie pentru infectia HIV. De obicei
medicul va prescrie o combinatie de medicamente, numit uneori 'cocktail anti-HIV', care
impiedica multiplicarea HIV si ajuta la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar. In
trecut, pacientii trebuiau sa ia mai multe asemenea "cocktail-uri" pe zi, ceea ce era dificil

27
pentru unii dintre ei. Totusi, in ultimii ani aceasta rutina a fost mult simplificata si multi
pacienti iau doar un "cocktail", o data sau de doua ori pe zi.
Medicamentele folosite pentru tratamentul HIV sunt numite antiretrovirale, si unele dintre
acestea sunt folosite in combinatii - terapia HAART. Folosind tratamentul HAART este redus
riscul dezvoltarii rezistentei la medicament. Rezistenta la medicament este mai susceptibil de
a se dezvolta la pacientii care sunt tratati doar cu un singur medicament antiretroviral.
Cand sunt alese medicamentele antiretrovirale, medicul va lua in considerare anumiti factori,
cum ar fi:
- eficacitatea medicamentului in a reduce incarcatura virala;
- probabilitatea ca virusul sa devina rezistent la o anumita clasa de medicamente; daca
pacientul a fost deja tratat cu un anumit medicament antiretroviral, bolnavul sau medicul pot
sti daca exista rezistenta la medicamentul din acea clasa;
- efectele secundare ale medicamentului si consimtamantul pacientului de a le tolera;
- costul tratamentului medicamentos: costul HAART nu difera mult de costul altor combinatii
antiretrovirale.
Medicamentele pot fi, de asemenea, folosite pentru a preveni alte boli care pot aparea
ca urmare a slabirii sistemului imunitar, cauzata de infectia HIV. Anumite infectii, cum ar
fi pneumonia, sunt boli care apar atunci cand HIV ataca si distruge atat de multe celule CD4+
incat organismul nu mai poate lupta cu infectia .
In timpul tratamentului HIV se vor face frecvent teste sanguine pentru a monitoriza
incarcatura virala si numarul celulelor CD4+.Se poate tine sub control multiplicarea HIV si,
de asemenea, pot fi prevenite infectiile, atat timp cat este urmat tratamentul medicamentos
asa cum este prescris de medic. Prin administrarea medicamentelor dupa schema prescrisa, se
previne si aparitia rezistentei virusului la medicamente sau a problemelor care ar putea limita
optiunile terapeutice ulterioare.
Medicamentele pot avea reactii adverse neplacute, care uneori creeaza pacientului o stare mai
proasta decat inaintea inceperii tratamentului. Si in acest caz, trebuie sa existe o reala
comunicare cu medicul, acesta fiind in masura sa ajusteze doza de medicament sau sa
schimbe medicamentul incriminat.
Beneficiile inceperii precoce a tratamentului :
- afecteaza rata de evolutie a bolii;
- scade rata de multiplicare a virusului in organism;
- pastreaza functionalitatea sistemului imunitar;
- scade riscul aparitiei rezistentei la medicamente;
- reduce riscul transmiterii HIV.
Riscul transmiterii HIV exista, chiar si in cazul in care se incepe tratamentul precoce.
Terapia antiretrovirala nu poate inlocui masurile de preventie (folosirea prezervativului,
practicarea sexului protejat).
Riscurile asociate cu un tratament precoce:
- scaderea calitatii vietii, din cauza efectelor adverse si a costului medicamentelor;
- aparitia rezistentei la medicamentele antiretrovirale, ceea ce poate limita optiunile
terapeutice ulterioare;
- necesitatea continuarii terapiei timp indefinit;
- reduce optiunile terapeutice viitoare, cand riscul HIV este mai mare.
In cazul in care pacientul HIV pozitiv nu are simptome, acesta impreuna cu medicul pot
continua supravegherea aparitiei simptomelor. Daca simptomatologia nu este prezenta iar
numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, este posibil sa nu fie nevoie de
tratament. Totusi, in aceasta perioada, sunt necesare controale regulate in care medicul va
urmari incarcatura virala (viremia) si numarul celulelor CD4+, aceste teste aratand cantitatea
de virus din sange si respectiv, functionarea sistemului imunitar.

28
 Tratament de intretinere:
Tratamentul de intretinere pentru infectia HIV include vizite medicale regulate la medic,
pentru monitorizarea cantitatii de virus din sange (viremia) si numararea celulelor CD4+
(pentru evaluarea starii sistemului imunitar). Aceste teste sanguine se fac la fiecare 3-4 luni,
iar rezultatele lor ajuta la supravegherea infectiei si la luarea deciziei de a incepe tratamentul
antiretroviral .
Tratament in cazul agravarii bolii:
Odata cu evolutia infectiei HIV spre stadiul final, poate fi necesar tratamentul cu trei sau cu
mai multe medicamente antiretrovirale (HAART).

Decizia de a urma tratamentul HAART este luata tinand cont de:

- starea generala a pacientului;

- numarul celulelor CD4+;
- posibilitatea de a urma schema de tratament asa cum este prescrisa, lucru esential pentru
succesul terapeutic;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 200 dar mai mic de 350 celule/L, de obicei
se va urma tratamentul antiretroviral;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, medicii specialisti considera
inadecvata terapia antiretrovirala;
- unii experti recomanda inceperea tratamentului daca viremia este mai mare de 55 000
copii/mL; in acest stadiu, fara tratament, riscul de a dezvolta SIDA in urmatorii 3 ani, este
mai mare de 30%;
- multi specialisti nu recomanda tratamentul la incarcatura virala mai mica de 55 000
copii/mL; in acest caz, riscul de a face SIDA in urmatorii 3 ani este mai mic de 15%.

Daca nu se incepe tratamentul, starea pacientului va fi monitorizata, cu determinari

frecvente ale numarului celulelor CD4+.Odata cu aparitia SIDA este recomandat tratamentul.

Evaluarea eficacitatii tratamentului medicamentos:

Medicul va evalua eficacitatea tratamentului medicamentos prin monitorizarea numarului
celulelor CD4+ si a viremiei pacientului.

Esecul terapeutic:

Daca incarcatura virala nu scade sau daca numarul celulelor CD4+ incepe sa scada,
medicul va incerca sa identifice din ce cauza medicamentul nu este eficient.
Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic:
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza eficient
multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar; exista teste pentru a
determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta combinatie
medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in administrarea
medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate medicului.
In timp ce tratamentul infectiei HIV ofera acum, cu succes, o buna speranta de viata, odata
aparuta SIDA, apare posibilitatea de a dezvolta anumite infectii severe, care pot duce la
deces. Fara tratament, SIDA este adesea fatala la 18-24 luni de la aparitie. Decesul poate
surveni mai rapid in cazul pacientilor cu infectie HIV cu evolutie rapida sau in cazul copiilor.

29
De retinut!

Negarea, teama, si depresia sunt reactii comune atunci cand pacientului i se comunica
diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul emotional necesar. Un consilier
specializat este disponibil ori de cate ori familia si anturajul celui in cauza, nu pot oferi
sprijinul adecvat.Infectia HIV este o boala relativ noua care este inca studiata. Tratamentul
sufera frecvent modificari si specialistii dezbat inca schema terapeutica cea mai eficienta.
Tratamentele alternative si cele complementare pentru HIV, trebuie evaluate cu mare atentie.
Deoarece infectia HIV este o boala cu evolutie indelungata, cu mare probabilitate de a se
complica cu alte boli severe si chiar cu decesul, exista tendinta de a lua decizia de a incerca
tratamente care nu au baza stiintifica sau a caror eficacitate nu e certificata. Anumite terapii
alternative pot sa interfere cu medicatia prescrisa de medic. Este important sa se discute cu
medicul specialist inainte de a incerca aceste tratamente alternative.

Tratament ambulatoriu:

Daca sunteti infectat HIV puteti duce o viata activa o lunga perioada de timp. Exista
mai multi pasi care trebuie facuti pentru a mentine o buna stare de sanatate si pentru a preveni
transmiterea HIV:
- invatati cat mai multe despre HIV, pentru a participa activ in luarea deciziilor legate propria
stare de sanatate;
- urmati programul de imunizare si schema de tratament, pentru a preveni infectiile si bolile,
cum ar fi pneumonia sau cancerul, care apar mai frecvent atunci cand sistemul imunitar este
slabit;
- inscrieti-va intr-un grup de sustinere a bolnavilor HIV, pentru a impartasi frustrarile si
pentru a gasi sprijin din partea altor persoane aflate in aceeasi situatie;
- nu fumati; fumatul produce o scadere mai rapida a numarului celulelor CD4+ si provoaca
infectii mai frecvente la bolnavii HIV;
- nu consumati droguri, limitati consumul de alcool;
- invatati sa manipulati corect alimentele, pentru a preveni bolile transmise prin alimente;
- alimentati-va sanatos, echilibrat, pentru a mentine functionalitatea sistemului imunitar;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si imbunatatesc calitatea vietii.

Un ingrijitor informat si calificat poate asigura sprijinul emotional, fizic si medical,

care va imbunatatii calitatea vietii bolnavului HIV.
Daca o persoana din anturaj are HIV:
- acordati-i suport emotional, ascultati-l si incurajati-l;
- protejati-va impotriva HIV si a altor infectii; nu folositi ace in comun si nu intretineti
raporturi sexuale neprotejate cu cei infectati HIV;
- protejati persoana infectata HIV de alte infectii, evitand contactul cu aceasta, atunci cand
sunteti bolnav;
- aveti grija de propria sanatate, impartasindu-va frustrarile cu altii si solicitand ajutor atunci
cand aveti nevoie;
- asigurati-i ingrijirea la domiciliu, invatand cum se administreaza medicamentele si primul
ajutor in caz de urgenta.

De retinut!

30
 Medicul va lua in considerare anumiti factori, cum ar fi rezistenta la medicament a
virusului si reactiile adverse ale medicamentelor, pentru a gasi schema terapeutica cea mai
buna in tratamentul infectiei HIV. Tratamentul HIV ajuta la o supravietuire mai indelungata.
Totusi, infectia HIV poate fi progresiva, chiar fatala. In perioada de timp cat pacientul este
inca activ si capabil de a comunica, acesta poate lua multe decizii importante legate de
sfarsitul vietii sale.

Tratament chirurgical:

Nu exista tratament chirurgical pentru infectia HIV.

De retinut!

Pacientii cu HIV pot avea nevoie de tratament chirurgical pentru alte boli. Persoanele
HIV pozitive pot suferi interventii chirurgicale. Totusi, perioada de recuperare dupa
operatie, poate fi mai dificila daca sistemul imunitar al persoanei in cauza este slabit.

Alte tratamente:

HIV poate cauza stres emotional, social si financiar, toate aceste supra-adaugandu-se
stresului adus odata cu boala in sine. Prin recunoasterea existentei acestor stresuri si prin
acceptarea sprijinului si a educatiei necesare, pacientul cu HIV poate sa isi imbunatateasca
calitatea vietii, si deopotriva, si pe cea a ingrijitorului sau. Psihoterapia poate ajuta in cazul
tulburarilor emotionale care vin odata cu diagnosticul HIV si poate
reduce anxietatea si depresia.

Eliminarea stresului poate ajuta la o mai buna stapanire a bolii HIV. Cateva metode de a
reduce stresul sunt:
- relaxarea: care include exercitii de respiratie si exercitii de relaxare musculara;
- reprezentari mentale organizate (dirijate): o serie de ganduri si sugestii care ajuta la
relaxare;
- biofeedback: care invata pacientul sa se relaxeze, prin educarea autocontrolului asupra
functiilor organismului care nu sunt, in mod normal, sub control constient, cum ar fi
frecventa cardiaca sau temperatura periferica;
- rezolvarea de probleme: concentrarea asupra oricarei probleme curente din viata pacientului
si rezolvarea ei de catre acesta;
- acupunctura: care implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula fluxul
energetic prin corp; aceasta poate, de asemenea, reduce reactiile adverse ale medicamentelor
folosite in tratamentul HIV.

2.12.IGIENA

Obiective:

31
 - îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, alte substanţe străine, care
aderă la piele

- deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii

- înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism

- producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea anticorpilor
- liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort
Principii in efectuarea toaletei:
- se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare
- se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului
- se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
- se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan)
- se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei,
- se descoperă progresiv numai partea care se va spăla
- se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe
bolnav
- se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza circulaţia
sanguină
- apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se lăsa
săpunul în apă
- se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
- se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse
escarelor
- ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat
- se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care o spălăm
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în
stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie
esenţială a vindecării. Toaleta pacientului poate fi: - zilnică, pe regiuni, săptămânală sau baia
generala.
Observatii :
- înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului :
puls, tensiune, respiraţie, ce mobilizare i se permite în ziua respectivă, dacă se poate spăla
singur, pe care parte a corpului;
- toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi
observarea unor modificări
- de exemplu, roşeaţă, iritaţie – luarea unor măsuri terapeutice;
- pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă, sub supravegherea personalului
deîngrijire.

32
 Cap. III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PLANUL DE
INGRIJIRE

Asistentul medical este o persoana care a parcurs un program complet de formare

profesionala aprobat de Colegiul Asistentilor Medicali; a trecut cu success examenul stabilit
se asemeni de C.A.M.; este autorizat sa practice aceasta profesie, conform pregatirii si
experientei sale; este autorizat sa execute anumite proceduri si ii este interzisa efectuarea
celor pentru care nu este autorizata.

Asistentului medical ii revin 4 responsabilitati descrise de C.A.M.:

- promovarea sanatatii
- prevenirea imbolnavirilor
- restabilirea sanatatii
- inlaturarea suferintei.

Una din sarcinile importante ale asistentului este colaborarea si examinarea clinica a
bolnavului. Pentru aceasta asistentul trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini:

- sa pregateasca fizic si psihic pacientul

- sa pregateasca materialele si instrumentarul necesar examinarii
- sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii
- sa pregateasca documentele ( fisa de consultatii, foaia de observatie)
- asigura linistea necesara desfasurarii examinarii.

Efectuarea pregatirii psihice a pacientului consta in instruirea acestuia privind

comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii.

Pregatirea psihica a pacientului :

O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa-l efectueze in scop
diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu- i
pacientului procedura medicala cu claritate ii vom castiga increderea si cooperarea sa. De
exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase trebuie sa informam pacientul asupra
tipului si gradului de discomfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat
cat timp va dura procerdura, la ce efecte adverse sa se astepte, in cat timp vor fi gata
rezultatele.

Consimtamantul pacientului :

33
 Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va
face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a
semna ca este de accord cu efectuarea procedurii.

A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand

responsabilitatea medicului. Asistentul va relua explicatiile medicului, se va asigura ca
pacientul le- a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat consimtamantul atunci cand
este necesar.

Asigurarea condiţiilor de spitalizare:

- bolnavii cu infecţia HIV, vor fi amplasaţi într-un sector special al spitalului, izolaţi de
celelalte sectoare
- amplasarea lor în colectivităţi mici, reduce şi posibilităţile de suprainfecţie
- scopul spitalizării bolnavilor este, în cea mai mare parte a cazurilor, acela de a crea
condiţii prielnice necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea
de sub infleunţa nocivă a mediului înconjurător
- saloanele vor avea o temperatură moderată evitându-se căldura excesivă, cu o
luminozitate normală, liniştită.

3.1.Tehnica măsurării tensiunii arteriale şi notarea în foaia de observaţie

Definiţie:Tensiunea arterială reprezinta presiunea exercitată de sângele circulant asupra

pereţilor arteriali.
Valoarea ei este determinată de :
- forţa de contracţie a inimii
- elasticitatea şi calibrul vaselor
- vâscozitatea sângelui
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, funcţiei de contracţie a inimii.
Materiale necesare:
- tensiometru cu mercur, tensiometru electronic, oscilometru Pachon
- stetoscop biauricular
- tampon de vată si alcool sanitar
- creion sau pix de culoare roşie
- foaie de temperatură
Pregătirea bolnavului:
- psihic: se anunţă bolnavul şi se explică tehnica
- fizic: repaus fizic 15 min înainte de măsurare, bolnavul se aşează în poziţie comodă
cu braţul relaxat, se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore de la servirea mesei.
Tehnica:
- poziţia decubit dorsal, sezând cu braţul sprijinit
- se fixează pe braţ manşeta pneumatică, se închide ventilul de la pară şi se
pompează aer în manşetă
- manşeta se va umfla şi va comprima braţul oprind circulaţia
- în acest timp dacă palpăm pulsul radial nu se mai simte
- se dă drumul uşor la ventil, iar aerul ieşind din manşetă va decomprima artera,
sângele pornind cu putere prin pereţii arterei

34
 - în momentul când se simte prima undă puternică pe artera radială, coloana de
mercur va indica valoarea maximă a tensiuni arteriale, iar prin stetoscop în ureche auzim o
bătaie puternică
- din ce în ce bătăile sunt mai slabe iar la un moment dat dispar brusc =
T.A.minimă
Condiţii de măsurare corectă:
- dimineaţa pe nemâncate sau la 3 ore după masă
- repaus fizic, psihic 10 min
- respectarea aceluiaşi orar
- folosirea aceluiaşi aparat
Tensiunea arterială are 2 valori:
a. o valoare maximă care va fi înregistrată la începutul sistolei, când presiunea
sângelui a fost împins cu putere în artere este mare .
b. o val. Minimă, inregistrată la sfarsitul diastolei, când presiunea sângelui este
foarte scăzută .
Un adult sănătos în repaus fizic şi psihic va avea T.A. 130 mmHg val. maximă iar
cea minimă 1\2 din maxim + 1= 70-90 mmHg .
Notare: se poate nota cifric în subrubrica rezervată acestui scop sau grafic prin haşurarea cu
creion roşu între valorile maximă şi cea minimă – 1 pătrăţel= 1 cm Hg sau 10 mm Hg.

Deviaţii de la normal :

-hipertensiune arteria,hipotensiune arterială

3.2.Tehnica măsurării şi notării temperaturii corpului în foaia de

observaţie
Definiţie:
Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză ( funcţie
a organismului de a produce caldură ) şi termoliză (proces fiziologic prin care organismul
pierde surplusul de căldură ).
- Termoreglarea → este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
- Termogeneza → producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
- Termoliză → consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie, convecţie).
- Homeotermie → păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-370C dimineaţa
şi 37-37,30C seara).
Scop:
- depistarea variaţiilor de t0 patologice.
- observarea evoluţiei bolii.
- observarea efectelor tratamentelor.
- depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
- cavităţi închise → rect, vagin.
- cavităţi semiînchise → axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Pregătirea materialelor:

35
 - termometru maximal
- casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile
- recipient cu soluţie dezinfectanţă
- tavă medicinală
- lubrefiant, alcool medicinal , ceas
Pregatirea pacientului:
a) psihică :
-se explică procedura pacientei pentru a obtine colaborarea sa;
b) fizica :
- se aşează pacientul în pozitia adecvata caii utilizate pentru masurarea temperaturii
corporale:
- Decubit dorsal - pentru măsurarea în cavitatea bucală şi axilară ;
- Decubit lateral - pentru măsurarea în cavitatea rectală.
- Decubit dorsal, lateral sau sezand pentru masurarea în conductul auditiv extern
Efectuarea procedurii:
1. Metoda orală:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se clăteşte termometrul cu apa rece dacă a fost păstrat în soluţie dezinfectantă
- se şterge termometrul cu o compresă de tifon pentru a îndeparta urmele solutiei chimice
- se prinde strâns termometrul cu degetul mare şi celelalte degete
- se scutură printr-o mişcare puternică din articulaţia mâinii pâna la coborârea mercurului sub
36°C
- se plasează bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stânga cavităţii sublinguale
- se instruieşte pacientul să închidă gur, apropiind buzele în jurul termometrului
- se menţine termometrul sub limbă timp de 5 min
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu tifon
- se citeşte gradaţia de pe scala termometrului
-se înregistrează temperatura în foaia de observaţie notân: data înregistrării şi valoarea
temperaturii ex. Td= 36,5°)
- se spală termometrul cu apa caldă şi cu detergent şi se clăteşte cu apă rece
- se usucă termometrul şi se plasează fie în ambalajul său din plasti, fie în
recipientul special pentru termometre
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile
2. Metoda axilară:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
- se asigură intimitatea pacientei şi se descoperă axila;
- se spală şi se şterge termometrul daca a fost ţinut în soluţie dezinfectantă
- se scutură termometrul pentru a cobori mercurul în rezervor, daca este cazul;
- se plasează bulbul termometrului în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul pacientului de trunchi şi se flectează antebraţul pe torace;
- se menţine termometrul în axilă 10 minute;
- se îndepartează termometrul şi se citeşte gradaţia;
- se înregistrează valoarea termică în foaia de observaţie notând: data înregistrării, valoarea
temperaturii
- se spală, se clateşte şi se şterge termometrul după folosire;
- se introduce termometrul în recipientul special;
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinile.

3. Metoda rectală :
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşil

36
- se şterge, scutură şi citeşte gradaţia termometrului
- se lubrefiază bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distanţa de cca. 2.5cm.
- se asigură intimitatea pacientului
- se aşează pacientul în decubit lateral şi se descoperiţi regiunea fesieră
- se îndepărtează fesele pentru vizualizarea orificiului anal
- se introduce termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil
- se menţine termometrul pe loc 3 pâna la 5 minute
- se îndepărtează termometrul şi se şterge cu o compresa de tifon
- se şterge orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului
- se citeşte gradatia termometrului
- se spală termometrul în apă caldă şi cu detergent şi se clateşte cu apă rece
- se usucă şi se aşează în recipientul special pentru termometre rectale
- se dezbracă mănuşile şi se spală mâinil;
- se înregistrează temperatura în foaia de observaţie, notân: data înregistrării şi valoarea
temperaturii
- se anunţă orice modificare anormală
4. Metoda vaginală:
- se procedează la fel ca şi la măsurarea rectală, introducându-se termometru în vagin.
- procedeul este contraindicat în bolile aparatului genital feminin
5. Metoda plica inghinală:
- se face la bolnavele foarte slăbite şi la copii mici
- bolnava adultă stă în decubit lateral
- termometru se aşează în plica inghinală şi se flectează coapsa pe bazin,
gamba flectata pe coapsă şi trecută peste celălat membru inferior
- la sugari, măsurarea temperaturii în plica inghinală se face în decubit dorsal.
Reprezentarea grafică a temperaturii:
- se notează corespunzător datei şi timpului zilei
- se duce o săgeată in dreptul rubricii temperatură
- 1 pătrat= 2 diviziunii de grad
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei termice

Observatii :
- măsurarea se face dimineaţa la trezire, înaintea toaletei sau altor activităţi între orele 7-8,
şi seara între orele 16-17; în unele cazuri, la recomandarea medicului, măsurarea temperaturii
se poate face periodic (30 min, 1 ora, 3 ore, 6 ore) sau după administrarea unor tratamente.
- nu se face termometrizare în cavitatea bucală la pacienţii agitaţi, copii necooperanţi, bolnavi
cu respiraţie nazală dificilă sau când există inflamaţii bucale
- nu se face termometrizare rectală la pacienţii agitaţi, cu inflamaţii anale, rectale sau cu
operaţii rectale
- după măsurare, termometrul este spălat şi introdus în soluţie dezinfectantă (dezinfectantul
schimbat zilnic).

3.3.Tehnica punctiei venoase

Definiţie :
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.

Scop:

37
- Explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice
- Terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase,
recoltarea sângelui în vederea transfuziei, executarea transfuziei de sânge sau derivate ale
sângelui, sângerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Locul puncţiei
- Venele de la plica cotului
- Venele antebraţului
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii
- Venele subclaviculare
- Venele femurale
- Venele maleolare interne
- Venele jucgulare ţi epicraniene – mai ales la copilul mic

Materiale necesare:
- De protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- Pentru dezinfecţia tegumentului: alcool
- Instrumenatr şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în
funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane
- Alte materiale: garou, eprubete uscate şi echitetate, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală
.Pregătirea psihică :
- Se informaeză pacientul asupra scopului puncţiei
Pregătirea fizică
- Se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru asistentă
- Se examinează calitatea şi starea venelor
- Se aşează braţul pe pernuţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- Se dezinfectează tegumentul
- Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente.
Execuţie:
- Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vis-a-vis de bolnav
- Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei
- Se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în direcţia oblică, apoi peretele venos –
învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol
- Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lungul venei
- Se controlează pătrundera acului în venă prin aspiraţie cu seringa
- După executarea tehnicii, se îndepărtează garoul
- Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se
retrage brusc acul
- Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Îngrijire / intervenţii după tehnică
- Se face toaleta locală a tegumentului
- Se schimbă lenjeria, dacă este murdară
- Se asigură o poziţie comodă
Incidente şi accidente

38
- Hematom – se formeaza prin infiltrarea tesutului perivenos cu sange. In acest caz se retrage
acul di vena si se comprima locul cu un tampon steril timp de 1-3 minute
- Perforarea venei- se formeaza cand se patrunde cu acul si prin peretele osului. In acest caz se
retrage acul in lumenul venei
- Ameteala, stare de lipotimie – se intrerupe punctia, se aseaza pacientul in decubit dorsal si i
se da o cana cu apa

3.4. Tehnica recoltării urinei

Definiţie: Urina – soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism
Scop:
- Golirea vezicii urinare la pacientul imobilizat
- Măsurarea cantităţii de urină eliminată
- Observarea aspectului urinii
- Obţinerea unei mostre de urină pentru examinare
Pregatirea materialelor:
- Paravan
- Ploscă sau urinar
- Hârtie igienică
- Materiale pentru toaleta locală (dacă este cazul)
- Muşama şi aleză pentru protecţia patului
- Materiale pentru spălarea mâinilor pacientului
- Mănuşi de unică folosinţă
Pregatirea pacientului:
a) Psihică:
- se încurajează pacientul să solicite plosca sau urinarul când are nevoie
- se asigură pacientul că-i va fi respectată pudoarea
b) Fizică:
- se izolează pacientul cu un paravan

- se aşează pacientul într-o poziţie adecvată care să-i permită evacuarea

Efectuarea procedurii:
1. La pacientul în stare gravă, care necesită ajutor
- se spală mâinile si se îmbracă mănuşile de unică folosinţă
- se ridica pătura şi se protejează patul cu muşama şi aleză
- se dezbracă partea inferioara a corpului (dacă este cazul)
- se încălzeşte plosca sau urinarul prin clătire cu apă caldă şi se uscă prin ştergere cu hartie
igienică
- se introduce plosca sub pacient respectând paşii de la captarea materiilor fecale sau se
aşează urinarul între coapsele pacientului
2. La pacienţii de sex masculin, penisul se introduce în urinar sau se orienteză spre ploscă
(bazinet)
- se lasa pacientul cateva minute singur
- se indeparteaza plosca su urinarul

- se ajuta pacientul sa-şi spele mainile

Ingrijirea pacientului:
- se ajută pacientul să se îmbrace (daca este cazul)

39
 - se aşează pacientul într-o poziţie comodă sau într-o poziţie recomandată
- se întinde lenjeria de corp şi de pat
- se îndepărtează aleza sau se înlocuieşte dacă s-a umezit
Notarea procedurii:
- se notează cantitatea, culoarea şi aspectul, întreruperea jetului, eventualele
senzaţii neplăcute (jenă, usturime)
Incidente şi accidente:
- Urinează cu dificultate, în cantitate mică, acuză usturimi
- Urina este tulbure, decolorată, hipercromă, roşie (conţine sânge)

3.5.Recoltarea sangelui pentru HLG

Recoltarea se face prin punctie venoasa, strict 2 ml de sange.

Asistentul medical pregateste materialele necesare:

- Manusi sterile
- Siringa de 2 ml de unica folosinta
- Ace sterile de unica folosinta
- Vacutainer cu dop mov
- garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala
- Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.

3.6. Recoltarea sangelui pentru VSH :

Asistentul medical pregateste materialele necesare:

- Manusi sterile
- Siringa de 2 ml de unica folosinta
- Ace sterile de unica folosinta
- Vacutainer cu dop negru
- garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala
- Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.

3.7. Radiografia toracica:

Are ca principiu permeabilitatea selective a structurilor toracice pentru razele X actiunea
fotochimica a radiatiei Rontgen asupra emulsiei fotosensibile din structura filmului.
Reprezinta principala procedura de investigare o organelor intratoracice.
Tehnica radiografiei permite obtinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport
conservabil (filmul radiologic).
Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica:
Pregatirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de desfasurare a
examenului radiologic, precum si asupra limitelor de explorare.
Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu diagnosticul
prezumtiv sau observatii special privind examinarea pacientului.
Instiintarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea planifica in
functie de gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al serviciului de radiologie.

40
Transportul pacientului la serviciul de radiologie se realizeaza in functie de starea acestuia
dupa normele transportului intraspitalicesc.
Pacientul este intodeauna insotit de asistentul de la salon care alaturi de biletul de trimitere
trebuie sa ia foaia de observatie a bolnavului.
Pregatirea conditiilor de mediu sunt in sarcina asistentei de radiologie.
Temperatura optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20 grade C.
Pacientul se dezbraca in regiunea examinata, iar bijuteriile de metal se indeparteaza.
Asistentul ajuta la aducerea pacientului in pozitiile cerute pentru examinare.

Pozitia pacientului :

Pentru realizarea radiografiei toracice in incidenta posteroanterioar : in ortostatism, in apnee

dupa inspire profund sau apnee postexpir fortat pentru diagnosticul pneumotoraxului si
pentru explorarea functionala in dinamica a pacientilor cu bronhopneumopatie cronica
obstructiva; cu degajarea omoplatilor prin pozitionarea anterioara a umerilor si ridicarea
barbiei. Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmul. Pozitionarea pacientului in decubit
dorsal se face pentru cercetarea motilitatii unor colectii pleurale de mici dimensiuni.
Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei imaginilor vizualizate in
incidenta posteroanterioara.

3.8. Educatia pentru sanatate la un pacient cu SIDA

Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care ne pot aduce in contact cu
sangele, sperma, secretii infectate, folosirea in comun a acelor, siringilor, picuratoare pentru
ochi, contact sexual neprotejat.Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei HIV/SIDA pe
langa folosirea prezervativului este limitarea contactului sexual la un singur partener
neinfectat. Intrucat multi dintre cei infectati cu acest virus nu prezinta simptome, nu exista
nicio modalitate de a sti cu certitudine daca partenerul sexual este infectat sau nu. Specialistii
recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie protejarea prin folosirea prezervativelor ori
de cate ori se intretin raporturi sexual cu o persoana despre care nu se stie cu certitudine daca
este sau nu infectat, sau are alte boli cu transmitere sexuala . Este bine de stiut ca
prezervativul este o bariera relative eficinta inpotriva virusului HIV.

Din cauza unor pori care exista in mod natural in latexul de cea mai buna calitate, exista
riscul transmiterii infectiei chiar in conditiile folosirii prezervativelor.Protectia personalului
medico- sanitar se face prin masuri preventive identice cu cele folosite in hepatitele virale.Se
va evita contactul cu sangele si secretiile oricarui pacient, in timpul recoltarii sangelui,
injectiilor, a pansamentelor, a preluarii probelor de laborator.Purtatul manusilor de protective
trebuie generalizat, iar evitarea intepaturilor accidentale cu ace trebuie prevenit .

Circuitul instrumentarului folosit si dezinfectat sau distrugerea lui trebuiesc respectate.La

ivirea unui caz, acesta se izoleaza obligatoriu la spital pentru precizarea de diagnostic si
tratament, se amenajeaza spatii special de izolare pentru copii si adulti.

41
 Cap.IV. CAZURI CLINICE
Tabel plan ingrijire

CAZUL CLINIC NR 1

a) Culegerea datelor

1. Date privind identitatea pacientei

Nume: Popescu

Prenume: Laura

Varsta: 19 ani

Sex: Feminin

Religie: Ortodoxa

Nationalitate: Romana

Stare civila: Necasatorita

Ocupatie: Casnica

2. Date variabile

Domiciliul: Ploiesti, Judetul Prahova

Conditii de viata: locuieste cu parintii, casa cu 3 camere, luminata, salubra

Gusturi personale: fumatoare

Mod de petrecere a timpului liber: petrece timpul liber cu familia, citeste, se plimba, se uita la
televizor

Stare de sanatate anterioara

Date antropometrice: 52 kg

Grup sanguin: 0 Rh+

42
Alergii: nu prezinta

Acuitate vizuala şi auditiva: prezente

Scaun: bun

Mobilitate: adecvata

Alimentatie: inadecvata

Eliminari: adecvate, mictiuni fiziologice

3.Antecedente personale – fiziologice

Menarha: la 14 ani

Nasteri: 0

Avorturi: 0

4. Informatii legate de boala

Motivele internarii:

- rinoree purulenta

- inapetenta

- tuse spastica

Istoricul bolii

Debutul bolii de aproximativ 3 zile, rinoree purulenta, apnee, inapetenta, tuse spastica. A
efectuat ambulatoriu tratament simptomatic. Continua sa prezinte aceleasi simptome, motiv
pentru care se interneaza.

Diagnostic la internare

Sinuzita frontala dreapta

IACRS cu alterarea starii generale

Seropozitiv HIV stadiul I

43
Hepatita cu virus B

Data internarii

05.03.2015

Examenul pe aparate

Examenul clinic:

Stare generala: alterata

Stare de nutritie: buna

Stare de constienta: prezenta

Facies: normal

Tegumente: palide

Mucoase: faringe hiperemiat, coreza

Fanere nazale: normale

Tesut adipos conjunctiv: adipos normal reprezentat

Sistem ganglionar: poliadenopatie generalizata

Sistem muscular: tesut muscular normal

Sistem osteoarticular: ROT prezente

Aparat respirator: torace de aspect normal – sonoritate pulmonara – murmur vezicular nimic
supraadaugat – sinusuri frontale sensibile la palpare

Aparat cardiovascular – soc apexian spatial 5 intercostal stang, zgomote cardiace ritmice,
nimic supraadaugat

Aparat digestiv: - abdomen suplu nedureros, apetit diminuat – greata

Ficat: - la 2 cm sub rebord se palpeaza polul inferior al splinei

Cai biliare: nedureroase la palpare

44
Aparat uro-genital: - lojă nedureroase; - mictiuni fiziologice

Sistem nervos, endocrine, organe de simt: - sindrom meningeal absent fara sensibilitate otica

Probleme actuale:

- disconfort legat de durere, anxietate

- eliminari inadecvate – expectoratie, diaforeza

- alterarea integritatii tegumentelor şi mucoaselor – papule, depozite alb-galbui prezente pe

amigdale şi faringe

- dificultatea de a-şi satisface nevoia de a dormi

b) Tabel plan de ingrijire pacient diagnostigat cu HIV STADIUL I

Nevoia Probleme Sursa de Obiective Interventiil Evaluare

fundamentala dificultate e asistentei
1. A respira Tuse De ordin Sa Indeparteaz Tusea
si a avea o Dispnee fizic tuseasca in a secretiile dispare ,
buna Durere mod nazale. stare
circulatie Diminuarea eficace. generala
mobiliatii. Umezeste ameliorata.
Sa respire aerul din
fara incapere cu
dificulatat apa
e. alcoolizata.

Sa-si Administre
elibereze aza
caile calmante si
respiratorii expectorant
de secretii. e.

Masurarea
functiilor
vitale si
notarea in
foaia de
observatie.

2. A bea si a Alimentatie De ordin Sa creasca Stabileste Pacienta

manca neadecvata;def fizic in greutateun regim adopta un
icit alimentar regim
Sa ia potrivit sanatos.
Refuzul de a suplimente pacientei.
se alimenta si nutritive

45
 de a a urma Incurajeaza
regimul pacienta sa
tina un
Greturi, regim
varsaturi alimentar
Dificulatate de adecvat.
a inghiti,digera
Ajuta
pacientul in
timpul
varsaturilor.

3. A elimina Constipatie De ordin Sa aiba Determina Datorita

Deshidratare fizic scaun fara pacientul sa tratamentul
Diaforeza, dificultate. ingere o ui
Diaree cantitate administrat,
Sa ii suficienta starea
dispara de lichide. pacientei se
semnele imbunatates
de Efectueaza te.
constipatie la nevoie
. clisma
evacuatore
Sa aiba simpla.
pielea
supla si Administre
bine aza la
hidratata. nevoie
laxative.

Hidrateaza
pacientul pe
cale orala si
prin
perfuzii.

Recolteza
sange
pentru
hemocultur
a si scaun.

4. A se misca Alterarea De ordin Sa Stabileste Obiectiv

si a avea o ritmului fizic exprime impreuna realizat.
postura cardiac si al acceptul cu pacientul
buna circulatiei. de a nevoile de
indeplinii exercitiu
Refuzul de a anumite fizic.
face activitati activitati
fizice. fizice.

46
5. A dormi si Dificulatatea De ordin Sa-i Intocmeste Pacienta
a se odihni sau fizic dispara un program coloboreaza
incapacitatea epuizarea. de odihna cu
de a se odihni. corespunzat personalul
Epuizare Sa-si faca or de ingrijire
Insomnie sieste de organismul si se
3h/ zi. ui observa o
imbunatatir
Sa doarma Observa si ea
7 h/zi fara noteaza programulu
intrerupere calitatea si i de odihna.
timp de o orarul
saptamana somnului.
.

6. A se Dezinteres fata De ordin Sa-si Educa Obiectiv

imbraca si de tinuta fizic exprime pacienta realizat.
a se vestimentara. interesul privind
dezbraca pentru a se importanta
Port de haine imbraca. vestimentati
neadecvate. ei.
Sa-si
aleaga Explica
vestimenta legaturile
tia dintre tinuta
adecvata. vestimentar
a, imagine
si stima de
sine.

7. A mentine Diaforeza De ordin Sa Se asigura

temperatu Frisoane fizic prezinte o conditii si
ra temperatur confort
corpului a in limite termic in
in limite normale, salon.
normale in termen
de 7 zile. Schimbarea
pacientului
dupa fiecare
val de
transpiratii
profuse.

Asigura
hidratarea
corecta.

Masoara
pulsul, TA,

47
 si le notez
in foaia de
observatie.

8. A fi curat, Alterarea De ordin Sa Pregateste Obiectiv

ingrijitsi a tegumentelor fizic prezinte o materialele realizat.
proteja si mucoaselor. mucoasa pentru baie. Dupa
tegumente bucala Administrar
le si Dezinteres fata intacta . Ajuta ea de
mucoasele de infatisarea pacientul aniseptice ,
sa Sa sa-si tegumentel
participe schimbe e sunt
Dezinteres fata la atitudinea intacte.
de masurile de ingrijirile fata de
igiena. sale de aspectul sau
igiena fizic .
(spalat,
coafat). Mentine
tegumentele
curate.

Se
recomnda
zilnic
tratament
cu solutii
aniseptice.

9. A evita Anxietate De ordin Sa-si Face Pacienta

pericolele Teama,frica fizic exprime educatie este mai
agitatie,stare diminuare pentru linistita din
depresiva a prevenirea punct de
Pierderea anxietatii. accidentelor vedere
stimei de sine. . emotional.
Sa
demonstre Asigura un
ze absenta mediu de
starilor siguranta
depresive. fara poluare
fonica,chim
Sa-si ica
exprime microbiana
sentimente
le pozitive
legat de
imaginea
de sine.
10. A Comunicare De ordin Sa Invata Pacienta
comunica ineficienta fizic,psiholo comunice pacienta sa este mai
Confuzie gic cu alte aiba o deschisa si

48
 persoane atitudine de comunica
si sa-si receptivitate mult mai
exprime si de bine.
sentimente incredere in
le. alte
persoane.
Sa raspund
corect la Sa mentina
intrebari legaturi cu
simple. persoanele
apropiate.

11. A actiona Culpabilitate De ordin Sa-si Incurajeaza Obiectiv

conform psihologic exprime pacienta sa- realizat.
propriilor diminuare si exprime
convingeri a sentimentel
si valori, culpabiliat e in
de a ii. legatura cu
practica problema sa
religia .

Administre
aza la
nevoie,
medicatie
antidepresiv
a,
tranchilizan
te (la
indicatia
medicului).

12. A fi Devalorizarea De ordin Sa-si Ajuta Obiectiv

preocupat Dificulatatea fizic exprime pacientul sa realizat.
in vederea de a-si asuma nevoile si fie constient
realizarii roluri sociale. diminuare de propria
Neputinta neputintei sa valoare
in termen si
de 3 zile competenta.

13. A se Dezinteres De ordin Sa Planifica Pacienta

recreea pentru fizic participe activitati colaboreaza
activitati in fiecare recreative cu
recreative zi la impreuna personalul
activitati cu medical.
de recreere pacientul.
( citit. Tv
). Castiga

49
 increderea
bolnavului
si-l ajuta sa
depaseasca
momentele
dificile.

14. A invata Refuzul de a Lipsa de Sa-si Elaboreaza Pacienta

cum sa-si invata . cunostiinte exprime obiective de colaboreaza
pastrezesa intelegerea studiu cu cu
natatea Cunostiinte informatiei pacientul. personalul
insuficiente primite. medical.
asupra bolii. Asigura
Sa-si mijloace de
exprime informare :
interesul carti,
de a invata brosuri,
cat mai pliante,
multe reviste.
despre
HIV

50
CAZUL CLINIC NR 2

a) Culegerea datelor

1. Date privind identitatea pacientei

Nume: Vasile

Prenume: Andrei

Varsta: 30 ani

Sex: Masculin

Religie: Ortodoxa

Nationalitate: Romana

Stare civila: Casatorit

Ocupatie: Profesor

2. Date variabile

Domiciliul: Targoviste , Judetul Dambovita

Conditii de viata: locuieste cu sotia si cei doi copii, casa cu 3 camere, luminata, salubra

Gusturi personale: fumator

Mod de petrecere a timpului liber: petrece timpul liber cu familia, citeste, se plimba, se uita la
televizor.

Stare de sanatate anterioara

Date antropometrice: 65 kg

Grup sanguin: 0 Rh+

Alergii: nu prezinta

Acuitate vizuala şi auditiva: prezente

51
Scaun: diareic

Alimentatie: inadecvata

Eliminari: inadecvate, mictiuni fiziologice frecvente

3. Informatii legate de boala

Motivele internarii:

- dispnee, febra,scurgeri uretrale

- diaree –legata de infectii oportuniste

- pierdere in dificultate

-tegumente uscate din cauza deshidratarii

-infectii intraspiitalicesti din cauza imunodeficientei

Istoricul bolii

Debutul bolii este de aproximativ 10 ani. Pacientul se afla in evidenta spitalului cu

HIV/SIDA . Starea de sanatate se deterioreaza din zi in zi , motiv pentru care hotaraste sa se
spitalizeze.

Diagnostic la internare

Seropozitiv HIV stadiul final SIDA

Data internarii

15.07.2015

Examenul clinic:

Stare generala: alterata

Stare de nutritie: nesatisfacatoare

Stare de constienta: prezenta

Probleme actuale:

52
- disconfort legat de durere, anxietate

- eliminari inadecvate – expectoratie, diaforeza

- alterarea integritatii tegumentelor şi mucoaselor – papule, depozite alb-galbui prezente pe

amigdale şi faringe

- dificultatea de a-şi satisface nevoia de a dormi

b) Tabel plan ingrijire pacient diagnosticat cu HIV stadiul final SIDA

Nevoia Probleme Sursa de Obiective Interventiile Evaluare

fundamentala dificultate asistentei
1. A respira Tuse De ordin Sa tuseasca Masurarea Tusea
si a avea Dispnee fizic in mod functiilor dispare ,
o buna Durere eficace. vitale si stare
circulatie Mucozitati notarea in generala
Tahipnee Sa respire foaia de ameliorata.
Febra fara observatie.
dificulatate
. Indeparteaza
Obstructia secretiile
cailor Sa-si nazale.
respiratorii. elibereze
caile Face toaleta
Infectii respiratorii gurii:perioral
pulmonare de secretii. cu ceai de
supraadaugate. musetel.
Supravegh
Mucoasa erea Administreaza
bucala alterata functiilor calmante
(stomatita). viatale. ,expectorante
si antitermine.
Afectare Reducerea Favorizeaza
pulmonara- febrei oxigenarea si
plamanul este datorate ventilatia la
cel mai des procesului pacientii
afectat, in cel inflamator anxiosi.
putin 50 % din manifestat
cazuri. prin - febra .
39,2 grade.

2. A bea si Alimentatie De ordin Hranirea Alimenteaza Pacientul

a manca neadecvata;def fizic pacientului pacientul adopta un
icit. conform parenteral regim
planului de instiituind sanatos.

53
 Refuzul de a regim. perfuzii cu
se alimenta si glucoza 10%.
de a a urma Sa creasca
regimul. in greutate Stabileste un
. regim
Greturi, alimentar
varsaturi Sa ia potrivit
Dificulatate de suplimente pacientei.
a nutritive.
inghiti,digera. Badijoneaza
Hidratarea mucoasa
Disfagie, pacientului bucala cu
anorexie, . glicerina,stam
dezhidratare. icina si
anestezina.
Afectiuni
infectioase Ajuta
secundare : pacientul in
Candida timpul
Albicans varsaturilor.
(bucala,esofagi
ana), Herpex La indicatia
Simplex. medicului
alimenteaza
Neoplasme prin sonda
secundare: naz-gastrica.
sarcomul
Kaposi.

3. A Constipatie De ordin Sa aiba Determina Datorita

elimina fizic scaun fara pacientul sa tratamentu
Deshidratare dificultate. ingere o lui
cantitate administrat
Varsaturi Sa ii suficienta de , starea
dispara lichide. pacientului
Diaforeza, semnele de se
constipatie. Efectueaza la imbunatate
Diaree cronica nevoie clisma ste.
in peste 50% Sa aiba evacuatore
din cazuri pielea simpla.
legata de supla si
infectiile bine Administreaza
oportuniste. hidratata. la nevoie
laxative.
Incontinenta Sa fie bine
legata de hidratat. Hidrateaza
confuzie. pacientul pe
Disurie cale orala si

54
 prin perfuzii.

Recolteza
sange pentru
hemocultura
si scaun.

4. A se Alterarea De ordin Sa exprime Stabileste Obiectiv

misca si ritmului fizic acceptul de impreuna cu realizat.
a avea o cardiac si al a indeplinii pacientul
postura circulatiei. anumite nevoile de
buna activitati exercitiu fizic.
Atrofii fizice.
musculare,esca Se determina
re. Ca intr-o pacientul sa
Durere acuta in saptamana mearga cu
mobiliatate. sa fie ajutor de trei
capabil sa ori pe zi, cinci
Dificulatate in se minute la
a se misca deplaseze inceput si apoi
,legata de pentru a crescand un
atrofiile merge la minut in
musculare. toaleta. fiecare zi.

Refuzul de a
face activitati
fizice.

5. A dormi Dificulatatea De ordin Sa-i Intocmeste un Pacientul

si a se sau fizic dispara program de coloboreaz
odihni incapacitatea epuizarea. odihna a cu
de a se odihni. corespunzator personalul
Epuizare Sa-si faca organismului de ingrijire
Insomnie sieste de si se
3h/ zi. Observa si observa o
noteaza imbunatati
Sa doarma calitatea si re a
7 h/zi fara orarul programul
intrerupere somnului. ui de
timp de o odihna.
saptamana.

6. A se Dezinteres fata De ordin Sa-si Educa Obiectiv

imbraca de tinuta fizic exprime pacientul realizat.
si a se vestimentara. interesul privind
dezbraca pentru a se importanta
Port de haine imbraca. vestimentatiei.
neadecvate.
Sa-si Explica
aleaga legaturile

55
 vestimenta dintre tinuta
tia vestimentara,
adecvata. imagine si
stima de sine.

7. A Diaforeza De ordin Sa prezinte Se asigura

mentine Frisoane fizic o conditii si
temperat temperatur confort termic
ura a in limite in salon.
corpului normale, in
in limite termen de Schimbarea
normale 7 zile. pacientului
dupa fiecare
val de
transpiratii
profuse.

Asigura
hidratarea
corecta.

Masoara
pulsul, TA, si
le notez in
foaia de
observatie.

8. A fi Alterarea De ordin Sa prezinte Dezinfecteaza Obiectiv

curat, tegumentelor si fizic o mucoasa tegumentele realizat.
ingrijitsi mucoaselor, bucala cu solutie Dupa
a proteja din cauza intacta . antiseptica , Administra
tegument ulceratiilor preferabil cu rea de
ele si ,fisurilor Sa acid boric 3%. aniseptice ,
mucoasel sangerande. participe la tegumentel
e ingrijirile Pregateste e sunt
Dezinteres fata sale de materialele intacte.
de infatisarea igiena pentru baie.
sa (spalat,
coafat). Efectueaza
Dezinteres fata toaleta
de masurile de Evitarea riguroasa
igiena. complicatii dupa fiecare
lor. emisiune de
Alopecie urina sau de
Schimbare scaun.
Coloratie a lenjeriei
albastra a de corp , a Ia masuri de
unghiilor dupa patului si o prevenire a
administrarea buna infectiilor
indelungata de aerisire a nosocomiale.

56
 AZT. salonului.

Foliculita
pustuloasa.

9. A evita Anxietate De ordin Sa-si Face educatie Pacienta

pericolel fizic exprime pentru este mai
e Teama, frica, diminuarea prevenirea linistita
agitatie,stare anxietatii. accidentelor. din punct
depresiva. de vedere
Sa Asigura un emotional.
Pierderea demonstre mediu de
stimei de sine. ze absenta siguranta fara
starilor poluare
depresive. fonica,chimic
a microbiana
Sa-si
exprime
sentimente
le pozitive
legat de
imaginea
de sine.
10. A Comunicare De ordin Sa Invata Pacienta
comunic ineficienta. fizic,psihol comunice pacienta sa este mai
a ogic cu alte aiba o deschisa si
Confuzie persoane si atitudine de comunica
sa-si receptivitate si mult mai
Depresie din exprime de incredere bine.
cauza evolutiei sentimente in alte
nevaforabile a le. persoane.
bolii (
prognostic Sa raspund Sa mentina
grav ). corect la legaturi cu
intrebari persoanele
Izololare, din simple. apropiate.
cauza lipsei de
sustinere
sociala.

11. A Culpabilitate De ordin Sa-si Incurajeaza Obiectiv

actiona psihologic exprime pacienta sa-si realizat.
conform diminuarea exprime
propriilo culpabiliati sentimentele
r i. in legatura cu
convinge problema sa .
ri si
valori, de Administreaza
a la nevoie,
practica medicatie

57
 religia antidepresiva,
tranchilizante
(la indicatia
medicului).

12. A fi Devalorizarea De ordin Sa-si Ajuta Obiectiv

preocupa fizic exprime pacientul sa realizat.
t in Dificulatatea nevoile si fie constient
vederea de a-si asuma diminuare de propria sa
realizarii roluri sociale. neputintei valoare si
in termen competenta.
Neputinta de 3 zile

13. A se Dezinteres De ordin Sa Planifica Pacienta

recreea pentru fizic participe in activitati colaboreaz
activitati fiecare zi recreative a cu
recreative. la activitati impreuna cu personalul
de recreere pacientul. medical.
( citit. Tv ).
Castiga
increderea
bolnavului si-l
ajuta sa
depaseasca
momentele
dificile.

14. A invata Refuzul de a Lipsa de Sa-si Elaboreaza Pacienta

cum sa-si invata . cunostiinte exprime obiective de colaboreaz
pastrezes intelegerea studiu cu a cu
anatatea Cunostiinte informatiei pacientul. personalul
insuficiente primite. medical.
asupra bolii. Asigura
Sa-si mijloace de
exprime informare :
interesul carti, brosuri,
de a invata pliante,
cat mai reviste.
multe
despre
HIV

58
CAZUL CLINIC NR 3

a) Culegerea datelor:

1.Date privind identitatea pacientului.

Nume: Popescu

Prenume: Adriana

Varsta: 35 ani

Sex: Feminin

Religie: Ortodoxa

Nationalitate: Romana

Stare civila: Casatorita

Ocupatie: Profesor

2. Date variabile

Domiciliul: Piatra Neamt , Judetul Iasi

Conditii de viata: locuieste cu sotul si cumnatul ei , casa cu 3 camere, luminata, salubra.

Gusturi personale: fumatoare

Mod de petrecere a timpului liber: petrece timpul liber cu familia si cu prietenii, citeste, se
plimba, se uita la televizor

3.Stare de sanatate anterioara

Date antropometrice: 57 kg

Grup sanguin: III /B

59
Alergii: polen, capsuni

Acuitate vizuala şi auditiva: prezente

Scaun: normal

Alimentatie: nu se alimenteaza conform nevoilor sale, este usor anemica.

Eliminari: inadecvate, mictiuni fiziologice dese

4. Informatii legate de boala

Motivele internarii:

-tuse

– dureri de cap

- sinuzita

- dispnee, febra,

- diaree

- pierderea in greutate

-tegumente uscate din cauza deshidratarii

5. Istoricul bolii

Debutul bolii este de aproximativ 6 luni. Pacienta s-a hotarat sa-si faca un set complet de
analize , motiv pentru care hotaraste sa se spitalizeze.

6. Diagnostic la internare

Seropozitiv HIV -stadiul incipient.

b) Tabel plan ingrijire pacient Seropozitiv HIV stadiul incipient

Nevoia Probleme Sursa de Obiective Interventiil Evaluare

fundamentala dificultate e asistentei

60
1. A respira Tuse De ordin Sa Indeparteaz Tusea
si a avea o Dispnee fizic tuseasca in a secretiile dispare ,
buna Durere mod nazale. stare
circulatie . eficace. generala
Umezeste ameliorata.
Sa respire aerul din
fara incapere cu
dificulatat apa
e. alcoolizata.

Sa-si Administre
elibereze aza
caile calmante si
respiratorii expectorant
de secretii. e.

Masurarea
functiilor
vitale si
notarea in
foaia de
observatie.

2. A bea si a Alimentatie De ordin Sa creasca Stabileste Pacienta

manca neadecvata;def fizic in un regim adopta un
icit. greutate. alimentar regim
potrivit sanatos.
Greturi, Sa ia pacientei.
varsaturi. suplimente
nutritive. Incurajeaza
Dificulatate de pacienta sa
a tina un
inghiti,digera. regim
alimentar
adecvat.

Ajuta
pacientul in
timpul
varsaturilor.

3. A elimina Constipatie De ordin Sa aiba Determina Datorita

Deshidratare fizic scaun fara pacientul sa tratamentul
Diaforeza, dificultate. ingere o ui
Diaree cantitate administrat,
Sa ii suficienta starea
dispara de lichide. pacientei se
semnele imbunatate
de Efectueaza ste.
constipatie la nevoie

61
 . clisma
evacuatore
Sa aiba simpla.
pielea
supla si Administre
bine aza la
hidratata. nevoie
laxative.

Hidrateaza
pacientul pe
cale orala si
prin
perfuzii.

Recolteza
sange
pentru
hemocultur
a si scaun.

4. A se misca Alterarea De ordin Sa Stabileste Obiectiv

si a avea o ritmului fizic exprime impreuna realizat.
postura cardiac si al acceptul cu pacientul
buna circulatiei. de a nevoile de
indeplinii exercitiu
Refuzul de a anumite fizic.
face activitati activitati
fizice. fizice.

5. A dormi si Dificulatatea De ordin Sa-i Intocmeste Pacienta

a se odihni sau fizic dispara un program coloboreaz
incapacitatea epuizarea. de odihna a cu
de a se odihni. corespunzat personalul
Epuizare Sa-si faca or de ingrijire
Insomnie sieste de organismul si se
3h/ zi. ui observa o
imbunatatir
Sa doarma Observa si ea
7 h/zi fara noteaza programulu
intrerupere calitatea si i de odihna.
timp de o orarul
saptamana somnului.
.

6. A se Dezinteres fata De ordin Sa-si Educa Obiectiv

imbraca si de tinuta fizic exprime pacienta realizat.
a se vestimentara. interesul privind
dezbraca pentru a se importanta
Port de haine imbraca. vestimentati

62
 neadecvate. ei.
Sa-si
aleaga Explica
vestimenta legaturile
tia dintre tinuta
adecvata. vestimentar
a, imagine
si stima de
sine.

7. A mentine Diaforeza De ordin Sa Se asigura

temperatu Frisoane fizic prezinte o conditii si
ra temperatur confort
corpului a in limite termic in
in limite normale, salon.
normale in termen
de 7 zile. Schimbarea
pacientului
dupa
fiecare val
de
transpiratii
profuse.

Asigura
hidratarea
corecta.

Masoara
pulsul, TA,
si le notez
in foaia de
observatie.

8. A fi curat, Alterarea De ordin Sa Pregateste Obiectiv

ingrijitsi a tegumentelor si fizic prezinte o materialele realizat.
proteja mucoaselor. mucoasa pentru baie. Dupa
tegumente bucala Administra
le si Dezinteres fata intacta . Ajuta rea de
mucoasele de infatisarea pacientul aniseptice ,
sa Sa sa-si tegumentel
participe schimbe e sunt
Dezinteres fata la atitudinea intacte.
de masurile de ingrijirile fata de
igiena. sale de aspectul sau
igiena fizic .
(spalat,
coafat). Mentine
tegumentele
curate.

63
 Se
recomnda
zilnic
tratament
cu solutii
aniseptice.

9. A evita Anxietate De ordin Sa-si Face Pacienta

pericolele Teama,frica fizic exprime educatie este mai
agitatie,stare diminuare pentru linistita din
depresiva a prevenirea punct de
Pierderea anxietatii. accidentelor vedere
stimei de sine. . emotional.
Sa
demonstre Asigura un
ze absenta mediu de
starilor siguranta
depresive. fara poluare
fonica,chim
Sa-si ica
exprime microbiana
sentimente
le pozitive
legat de
imaginea
de sine.
10. A Comunicare De ordin Sa Invata Pacienta
comunica ineficienta fizic,psiholo comunice pacienta sa este mai
Confuzie gic cu alte aiba o deschisa si
persoane atitudine de comunica
si sa-si receptivitat mult mai
exprime e si de bine.
sentimente incredere in
le. alte
persoane.
Sa raspund
corect la Sa mentina
intrebari legaturi cu
simple. persoanele
apropiate.

11. A actiona Culpabilitate De ordin Sa-si Incurajeaza Obiectiv

conform psihologic exprime pacienta sa- realizat.
propriilor diminuare si exprime
convingeri a sentimentel
si valori, culpabiliat e in
de a ii. legatura cu
practica problema sa

64
 religia .

Administre
aza la
nevoie,
medicatie
antidepresiv
a,
tranchilizan
te (la
indicatia
medicului).

12. A fi Devalorizarea De ordin Sa-si Ajuta Obiectiv

preocupat Dificulatatea fizic exprime pacientul sa realizat.
in vederea de a-si asuma nevoile si fie
realizarii roluri sociale. diminuare constient de
Neputinta neputintei propria sa
in termen valoare si
de 3 zile competenta.

13. A se Dezinteres De ordin Sa Planifica Pacienta

recreea pentru fizic participe activitati colaboreaza
activitati in fiecare recreative cu
recreative zi la impreuna personalul
activitati cu medical.
de recreere pacientul.
( citit. Tv
). Castiga
increderea
bolnavului
si-l ajuta sa
depaseasca
momentele
dificile.

14. A invata Refuzul de a Lipsa de Sa-si Elaboreaza Pacienta

cum sa-si invata . cunostiinte exprime obiective de colaboreaza
pastrezesa intelegerea studiu cu cu
natatea Cunostiinte informatie pacientul. personalul
insuficiente i primite. medical.
asupra bolii. Asigura
Sa-si mijloace de
exprime informare :
interesul carti,
de a invata brosuri,
cat mai pliante,
multe reviste.

65
 despre
HIV

BIBLIOGRAFIE

1. Corneliu Borundel - Medicina interna pentru cadre medii ; Editura ALL, anul 2009

2. Lucretia Titirca - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare

nevoilor fundamentale ; Editura VIATA MEDICALA ROMANEASCA , anul 2008

66
3. Lucretia Titirca - Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali ;
Editura VIATA MEDICALA ROMANEASCA , anul 2008

4. Lucretia Titirca -Urgentele medico-chirurgicale Sinteze ; Editura – EDITURA

MEDICALA , anul 2009

67