Sunteți pe pagina 1din 2

Logistica aprovizionării

Tema 5

1. Necesar de aprovizionat- reprezintă volumul de resurse care urmează a fi asigurat de la


furnizori. Modelele de optimizare a cantităţilor de aprovizionat trebuie să aibă în vedere
necesarul pentru îndeplinirea planului de producţie
2. Arborele produsului
3. Codificare(indexarea) produsului)- reprezinta operatiunea de transpunere in cod a
elementelor esentiale ale acestora.Codul este o combinatie de elemente simbolice folosite
pentru transmiterea unei informatii.

4. Sistem de codificare-
5. Cifră de control- serveste la depistarea eventualelor erori si se bazeaza pe un algoritm specific
fiecarui tip de cod. În unele cazuri, cunoscând aceasta cifra se poate reconstitui codul deteriorat.
6. Sistem alfa-numeric-care pot reprezenta atât cifre cât şi litere (de ex. codul 128 şi codul 39)
7. Sistem numeric-care pot reprezenta numai cifre (de ex. codurile EAN şi UPC)
8. Fișierul furnizorului- Nominalizarea in dreptul fiecarui articol din nomenclator a tuturor
furnizorilor cunoscuti si a preturilor de oferta specifice acestora. Se mai pot include si alte
prevederi ale ofertelor cum sunt conditii de livrare franco, modalitati de plata, etc.
9. Echilibrul perfect și stabil al aprovizionărilor
10. Metodă dinamică- presupune dimensionarea necesarului planificat pornind nu de la consumul
specific programat, ci de la consumul total al respectivei resurse materiale în perioada
anterioară, care să corecteze în funcție de indicile dinamicii producției.

Tema 7:

1.Normă de consum- reprezintă cantitatea maximă de materiale ce poate fi consumată


pentru obținerea unei unități de produs, prestație sau serviciu în condiții normale de
desfățurarea procesului de producție

 Normă tehnică de consum – este elaborată înaintea perioadei de timp la care se referă ți
are un caracter obligatoriu pentru executanții cărora le-a fost stabilită deoarece este
fundamentată tehinico-economică și este precizată anterior.

 Consum specific efectiv reprezintă cantitatea medie de resurse materiale şi energetice


efectiv folosite în procesul de fabricaţie pentru obţinerea unităţii de produs finit, lucrare sau
prestaţie. Consumul specific efectiv trebuie să fie întotdeauna mai mic sau cel mult egal cu
norma tehnică de consum.

 Consumul net (util) reprezintă cantitatea de materie primă sau material prevăzută a fi
încorporată în unitatea de produs, lucrare sau prestaţie, aceasta fiind stabilită prin
documentaţia de execuţie. Folosirea economică a materialelor necesită analiza consumului
net în sensul depistării căilor de reducere a acesteia prin raţionalizarea formelor şi
dimensiunilor pieselor, produselor, lucrărilor etc., corelat însă cu funcţiile utile ale acestora.
 Materiale refolosibile pot fi recuperate în vederea reutilizării ca atare, ca materii prime în
procesele de prelucrare primară sau pot fi vândute către terţi.Cantitatea de materiale refolosibile
este în funcţie directă de tehnologia de fabricaţie aplicată, de utilajele, dispozitivele şi
echipamentele folosite la prelucrare, de natura materialelor folosite.

Ca materiale refolosibile se pot da exemplu:

- şpanul rezultat la prelucrarea prin aşchiere a metalului;

- talaşul în cazul rindeluirii materialului lemnos;

- bavurile, şutajele, adausurile pentru cleşte la executarea pieselor prin forjare;

 Pierderile tehnologice reprezintă cantitatea de materiale maxim admisă, care nu se


regăseşte în produsul finit, lucrarea sau prestaţia respectivă, şi nu poate fi recuperată în
vederea refolosirii: pierderile prin ardere, evaporări, volatilizări, pulverizări. Se stabilesc în
funcţie de natura materialelor utilizate.

 În norma de recuperare se includ şi cantităţile de materiale rezultate din produsele


rebutate în limita maximă stabilită în raport cu tehnologia de fabricaţie folosită. Mai cuprinde
cantitatea recuperabilă din epruvetele de control şi cea consumată pentru efectuarea probelor
şi reglajelor şi care nu se încorporează în produsele finite. Materialele care rezultă din
procesul de producţie sunt refolosibile ca atare şi nu se includ nici în norma de consum, nici
în norma de recuperare, ci se predau la magazie fiind considerate materiale noi.

 - norme de consum individuale, care se elaborează distinct pe tip, variantă de produs. Se


stabilesc prin documentaţiile de execuţie sau în documentaţia tehnologică în care se arată
consumul din fiecare sortiment, dimensiune de material pe fiecare reper component.

- norme de consum grupate pe material sau familia de materiale, pe produs sau grupă de
produse, pe mai multe tipuri de utilaje şi instalaţii, pe veriga organizatorică a întreprinderii
sau pe întreprindere. Acestea au un rol esenţial în elaborarea şi fundamentarea planului şi a
programelor de aprovizionare, în previziunea consumurilor, cale principală pentru protecţia
bugetului de aprovizionare şi obţinerea de costuri reduse, competitive.

 Recondiţionarea produselor

S-ar putea să vă placă și