Sunteți pe pagina 1din 10

Selim Oezkan

Ochiul lui Horus

Lumina mistică a sufletului


Selim Oezkan

Ochiul lui Horus

Lumina mistică a sufletului

Traducere: LeGrig
Cuprins

Glanda pineală: Al Treilea ochi al nostru 5


Organul sufletului 6
Respectă ochiul tău spiritual 8

Zeul-soare Ra stăpânea peste panteonul anticului Egipt şi


a fost zeitatea originară a omenirii. Lumina lui Ra a creat
existenţa esenţială a tuturor lucrurilor de pe pământ şi a
influenţat ciclurile vieţii. Ca urmare, absenţa zeului-soare
a implicat întunericul, moartea şi trezirea diavolului.
Vechii egipteni credeau că Ra coboară în mare la apus şi
pleacă în călătoria sa nocturnă pe mare. Dimineaţă, el se
ridică şi apare la orizont ca un ochi roşu. Însoţit de fiica sa
Maat, zeiţa ordinii în lume, el călătoreşte în barca sa solară
de-a lungul firmamenului şi îşi trimite lumina jos, pe
pământ. Această lumină este întruchipată de şoimul auriu
Horus. Cei doi ochi ai lui Horus reprezentau corpurile
cereşti soarele şi luna.
Există un mit egiptean faimos despre conflictul lui Horus
cu oponentul său Seth, zeul întunericului. Într-o luptă,
Seth a scos un Ochi al lui Horus şi l-a tăiat în şase bucăţi.
Thoth, zeul mgiei şi al vindecării, a strâns bucăţile de ochi
şi le-a unit. El a dat lui Horus ochiul vindecat. Dar în loc
să-l folosească ca pe propriul său ochi, Horus l-a
sacrificat. L-a pus ca al treilea ochi pe fruntea tatălui său
Osiris, zeul morţilor, apărând astfel o nouă conştiinţă în
Osiris, aducând lumină în întunecimea lumii
subpământene. Hierolifa Ochiul lui Horus a fost
dezvoltată plecând de la această legendă. Ea a devenit un
simbol pentru toate sacrificiile şi o alegorie pentru lumină,
plinătate şi vindecare.

Dar în afară de semnificaţia mitologică, Ochiul lui Horus a


avut şi o analogie tangibilă cu medicina egipteană antică.
Exiatau şase forme de percepţie corespunzătoare Ochiului
lui Horus: miros (partea dreaptă a ochiului), vederea
(pupila), gândirea (sprânceana), auzul (partea stângă a
ochiului), gustul (spirala) şi simţul tactil (partea de sus).
4
În plus, fiecare parte avea o fracţie matematică
corespunzătoare: 1/2 (partea dreaptă a ochiului), 1/4
(pupila), 1/8 (sprânceana), 1/16 (partea stângă a ochiului),
1/32 (spirala) şi 1/64 (partea de sus). Aceste fracţii au
compus părţile unei vechi măsuri de capacitate egipteană.
Ele erau folosite ca mijloace medicale pentru măsurarea
dozelor la prepararea reţerelor(1. Simbolul „Rx” care poate
fi găsit pe reţetele farmaceutice are originea în Ochiul lui
Horus.

Glanda Pineală: al treilea nostru ochi

Este interesant de observat că dacă adunăm bucăţile la un


loc, totalul este 63/64 şi nu 64/64, cât ar fi avut Ochiul lui
Horus întreg. Deci lipseşte a 64-a bucată.
După cum găaim în textele hieroglifice vechi, toth a
folosit partea de 1/64 rămasă, partea ascunsă „magică”,
pentru a repara ochiul. Această parte corespunde cu al
şaselea simţ al omului - intuiţia. La un nivel subtil, al
şaselea simţ este desemnat celei de a şasea Chakra,
cunoscută şi ca al treilea ochi.
De fapt, există un centru în creier care este asociat cu
experienţele psihice: glanda pineală.
Existenţa fizică a acestei glande a fost cunoscută de 2.000
de ani. Egiptenii antici ştiau că în creierul interior există
un organ prin care o persoană are acces la nivelul spiritual
al conştienţei sale. Din acest motiv, existau anumite
(1
Papyrus Ebers, papirus medical egiptean, datând de circa 1550
ani înainte de Hristos.
5
simboluri de curaj / tărie morală pe acoperământul capului
faraonilor. Pe masca lui Tutankhamun este o cobră în
poziţie ridicată, emblemă de regalitate şi lumină, ca şi o
legătură către şarpele uranus care stătea ca al treilea ochi
pe fruntea zeului-soare.
Azi ştim că glanda pineală este într-adevăr o formă a unui
al treilea ochi, pentru că ea are celule sensibile la lumină şi
funcţionează ca un fotometru(2 în interiorul creierului. Prin
hipotalamus, centrul de distribuţie al creierului, lumina de
la ochi este direcţionată spre diferite regiuni ale creierului.
O parte a luminii este folosită pentru a stimula glanda
pineală. Cu cât glanda pineală primeşte mai puţină lumină,
cu atât mai activă este ea în producerea hormonului
somnului melatonină(3, care reglează atât atarea de veghe
cât şi tiparele dormitului şi lungimea fazelor nocturne de
visare.

Organul sufletului

René Descartes, un filozof din secolul 17, considera chiar


că glanda pineală era sediul sufletului(4. La fel ca în
credinţele egiptene, el credea că acest mic organ era
(2
Lolley, R.N., C.M. Craft şi R.H. Lee - Fotoreceptorii retinei şi
pinealocitele glandei pineale împărtăşesc componente comune de
transducţie [transducţie - transfer de material genetic, n.t.]
Neurochem Res 17 (1), p. 81, 1992.
(3
Weichmann, A.F. - Melatonina: paralele în glanda pineală şi
retină. Exp. Eye Res, iunie 1986: 42(6) pp 507-527.
(4
Descartes, René - Pasiunile sufletului, 1649
6
legătura între corp şi conştiinţa mental-emoţională.
După Descartes, pineala era locul unde corpul astral se
desparte de corpul fizic în momentul morţii.
Azi se consideră că puţin înainte de moarte, pineala
eliberează un alt hormon: Dimethyltryptamina(5 (DMT).
Această substanţă produsă în mod natural de corpul uman
afectează cortexul vizual al creierului şi joacă un rol
important în experienţele Near-death.(* DMT este de
asemenea conţinut în planta amazoniană banisteria caapi.
Vracii nativi folosesc această plantă şamanică, denumită
ayahuasca, în ritualurile lor de iniţiere. Cu poţiunea din
fiertura acestei plante, într-o stare de transă, adeptul
experimentează secretele vieţii şi este adus la porţile vieţii
după moarte.
În misterele religiei Egiptului antic, iniţiatul trebuia să
treacă printr-o experienţă similară. Se credea că prin
moarte sufletul putea să se disipeze spre o lume
superioară. În momentul morţii, „Ba” (parte a sufletului,
(5
Strassman, Rick - DMT: Molecula spiritului, Park Street Press,
2000
(*
Experienţa near-death (NDE) este o trăire personală asociată cu
moartea sau care împiedică moartea. Astfel de trăiri pot cuprinde o
varietate de senzaţii incluzând detaşarea de corp, senzaţii de
levitaţie, seninătate totală, securitate, căldură, trăirea unei
dezintegrări absolute şi prezenţa luminii. Cercetările neuroştiinţei
consideră că NDE este un fenomen subiectiv care rezultă din
„integrare multisenzorială defectuoasă a corpului”, care are loc în
timpul unor evenimente care pun viaţa în pericol. Stările NDE sunt
recunoscute ca făcând parte din unele credinţe transcedentale sau
religioase în viaţa după moarte. (n.t.)
7
karma) era eliberată din corp sub forma unei păsări şi
astfel sufletul era luat spre lumea subpământeană de către
Anubis, deschizătorul căii spre viaţa după moarte. La
curtea de judecată a morţilor în lumea subpământeană,
sufletul avea ocazia să fie iertat de păcatele pe care
decedatul le-a comis în timpul vieţii.
Pe aşa numita „balanţă a adevărului”, inima decedatului
era cântărită cu pana lui Maat. Dacă inima şi Maat erau în
echilibru, mortul a trecut testul. Astfel el era luat de Horus
către tronul lui Osiris unde îşi primea judecata. Dacă
judecata era pozitivă, sufletul se putea reuni cu corpul şi
era dus cu barca-soare a lui Ra spre o lume superioară.
Dacă inima era legată de o karma negativă, dacă decedatul
s-a comportat greşit în rimpul vieţii, sufletul său era re-
născut într-un corp terestru nou. Apoi, confrom doctrine
antroposofice(6, inima încarnării precedente se transforma
în glanda pineală a încarnării ulterioare, curăţată de toate
karma negative.

Respectă ochiul tău spiritual

Glanda pineală este organul energiei psihice în conştienţa


umană. Este centrul percepţiei în mintea imaginativă.
Ochiul fizic şi glanda pineală sunt organe antagonice: cu
cât mai multă lumină primeşte ochiul, cu atât mai puţin
activă este glanda pineală.
În zilele noastre trăim într-o lume în care viaţa de zi cu zi
este dictată mai mult de stimuli vizuali. Prin fluxul
(6
Rudolf Steiner: Cosmogonia, GA 94, Munchen, 1979
8
constant de imagini artificiale care se scurg în conştiinţa
noastră, ochii şi creierul nostru sunt într-o oarecare măsură
suprasolicitaţi. În afară de aceasta, corpul nostru şi mediul
înconjurător sunt poluaţi de lumină de calitate inferioară,
cum este neonul şi becurile economice. Prin impactul cu
aceste mari cantităţi de lumină funcţionarea pinealei este
compromisă. Şi astfel puterea celui de al treilea ochi al
nostru se micşorază. Intuiţia noastră se estompează şi
avem nevoie de imagini exterioare pentru a ne realinia.
Dar aşa cum aflăm din toate tradiţiile esoterice occidentale
şi orientale, scopul înalt este să ne detaşăm de aceste
imagini exterioare şi să învăţăm să vedem cu ochiul
interior. Lumina pe care o vedem în exterior este doar o
reflexie a lumii reale.

Natura internă a luminii sufletului nostru este suprimată de


imaginile de zi cu zi. Aceste imagini nu au nici o
semnificaţie, căci noi nu ştim ce este în spatele lor, pentru
că ceea ce le face posibile, respectiv soarele, nu poate fi
prins cu ochii noştri(7.
Deci, imaginile reprezintă cu adevărat viaţa? Sau este
lumina însăşi?

Doar atunci când abandonăm imaginile de zi cu zi, esenţa


sufletului nostru se va revela lui însuşi. Acesta este
momentul în care ochii încep să strălucească şi lumina
naturii noastre esenţiale devine iluminată. A găsi şi păstra
această strălucire în ochii noştri este sensul vieţii. Astfel,
(7
Platon - Republica, Alegoria peşterii
9
ochiul însuşi devine ca un soare(8 şi corpul devine o sursă
vie de lumină.

(8
Goethe, J.W.: Vorwort zur Farbenlehre. In: Goethes Sämtliche
Werke, Jubiläumsausgabe Bd. 40, Schriften zur
Naturwissenschaft, Zweiter Teil, Stuttgart, Berlin, 1902
10