Clasificarea actiunilor civile

Clasificarea actiunilor civile, are in vedere intelesul restrans al notiunii de actiune, acela de cerere de chemare
in judecata.
I.3.1.Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit prin introducerea cererii de chemare în
judecată: In functie de acest criteriu actiunile sunt impartite in:
-actiuni in realizarea dreptului,
-actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept si
-actiuni in constituire de drepturi.
ACTIUNILE IN REALIZAREA DREPTULUI (in condamnare, in adjudecare, de executare) – acelea prin care
reclamantul, pretinzându-se titularul unui drept subiectiv solicită instanţei obligarea pârâtului la respectarea
acelui drept, iar în cazul în care nu mai există această posibilitate, la despăgubiri pentru prejudiciul creat.
Această categorie de acţiuni conduce întotdeauna la hotărâri susceptibile de executare silită.
Caracteristici:
• Restabilirea sau valorificarea interesului se pretinde a se face direct, iar daca acest lucru nu mai este cu
putinta, prin echivalent;
• Solutionand o asemenea actiune, instanta il condamna pe parat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva;
• Hotararea instantei constituie titlu executoriu;
• Actiunea in realizare primeaza intotdeauna fata de o eventuala actiune in constatare (art.111 Cpc).
Exemple: In practica judiciara actiunile in realizare sunt cele mai numeroase (de exemplu: actiunea in
revendicare, actiunea prin care se solicita predarea unei sume de bani, evacuarea dintrun imobil, indeplinirea
unor obligatii contractuale, rezilierea sau rezolutiunea unui contract, anularea unui act etc.).
ACTIUNILE IN CONSTATARE (in recunoastere, in confirmare) –. acele cereri prin care reclamantul solicită
aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă, în scopul de a crea o situaţie juridică nouă între părţi (se
vizează schimbarea sau desfiinţarea unui raport juridic existent şi crearea unui nou raport juridic, ca efect al
hotărârii ce se va pronunţa). Astfel art 111 prevede ca:” partea care are interes poate sa faca cerere pentru
constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea
dreptului”.
Caracteristici:
• Dispozitia de mai sus se aplica in cazul constatarii existentei sau inexistentei unui drept, nu si a unei stari de
fapt Exemple de actiuni in constatare: - constatarea calitatii de constructor de buna-credinta, actiunea unuia
din soti in constatarea calitatii de bun propriu a unui bun dobândit de ambii soti in timpul căsătorie (pentru
motive temeinice), constatarea existentei consimtământului pârâtului la efectuarea unor anumite imbunătătiri de
către reclamant la imobilul proprietatea pârâtului, etc.
Nu trebuie confundată cererea in constatare existentei sau inexistentei unui drept cu cererea privind constatarea
unei anumite situatii de fapt. In acest caz, cererea adresată instantei prin care se solicită constatarea unei situatii
de fapt va fi respinsă ca inadmisibilă. Sunt astfel de cereri: aceea prin care se solicită instantei să constate ca un
inscris s-a pierdut în anumite imprejurări.
• Din obiectivul limitat - constatarea existentei sau inexistentei dreptului – rezulta o particularitate a hotararilor,
si anume ca ele nu constituie titluri executorii, nu pot fi puse in executare (este vorba numai de capatul de
cerere principal, nu si de cele accesorii) Exemplu: daca debitorul anterior declansării executării silite solicită
instanţei să se constate prescriptia dreptului creditorului de a solicita executarea sa silită, iar in subsidiar,
obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată, capătul principal de cerere privind constatarea
prescripţiei dreptului creditorului de a cere si obtine executarea silita nu constituie titlu executori, insă, capătul
accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, in caz de admitere, constituie titlu executori, si pe cale de
consecintă poate fi pus în executare silită.
• Actiunea in constatare are un caracter subsidiar – aceasta cale nu este deschisa atata timp cat partea poate cere
realizarea dreptului. Legiuitorul acorda preferinta realizarii dreptului pentru a inlatura definitiv neintelegerile cu
privire la dreptul respectiv. Spre exemplu, in situatia in care reclamantul solicită instenţei să se constate ca
suprafata de 50 mp detinută de vecinul său este proprietatea sa, instanţa va respinge actiunea ca inadmisibilă,
reclamantul având posibilitatea ca pentru valorificarea drepturilor sale sa introducă o actiune în revendicare
impotriva pârâtului şi nu o actiune in constatare.
• Clasificarea actiunilor in constatare:
1.acţiuni în constatare pozitive – se solicită constatarea existenţei unui drept (unui raport juridic între reclamant
şi pârât);
2.acţiuni în constatare negative – constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului (de exemplu, să se constate
inexistenţa unei anumite datorii a reclamantului faţă de pârât, creanţa acestuia din urmă fiind stinsă prin
prescripţie sau prin compensare etc.)
- declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic, pentru a se inlatura o
situatie de incertitudine (spre exemplu, partile supun instantei interpretarea unei clauze contractuale in
conformitate cu vointa lor; beneficiarul unui legat cere instantei sa constate caracterul ilicit al conditiei puse de
testator etc.)
- interogatorii – sunt acelea prin care reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea, eventual sa-i
conteste dreptul, obligand-o imediat sa opteze pentru una din conduitele posibile, in situatia juridica data
(actiunea prin care mostenitorii legali cer paratului sa exhibe testamentul in baza caruia el se pretinde legatar
universal; actiunea prin care mostenitorii de un rang subsecvent il obliga pe cel de un rang preferabil sa declare
daca accepta succesiunea sau renunta la ea; actiunea prin care partea dintr-un contract susceptibil de nulitate
relativa cere celeilalte sa opteze intre a confirma cauza de nulitate sau a invoca nulitatea etc).
- provocatorii – acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care ii cauzeaza o tulburare
importanta in exercitarea dreptului sau – aceasta persoana este astfel determinata sa-si valorifice dreptul pe care
pretinde ca l-ar avea, sub sanctiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu si-l demonstreaza.
.ACTIUNILE IN CONSTITUIRE DE DREPTURI (in transformare ) - sunt acele actiuni prin care reclamantul
solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impun, in
vederea crearii unor situatii juridice noi. Exemple de actiuni in constituire de drepturi: -divortul, -adoptia -
punerea sub interdictie,etc.
Consecinte: - tind la schimbarea sau desfiintarea unor raporturi juridice vechi si la crearea unor raporturi
juridice noi intre parti; in principiu, hotararile pronuntate produc efecte numai pentru viitor, ex nunc (sunt
exceptii, hotararile pronuntate in materie de desfiintare a casatoriei, stabilirea filiatiei fata de mama si fata de
tata, tagaduirea paternitatii, declararea judecatoreasca a mortii etc.). –
I.3.2.După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului ce se valorifică cererile se impart in:
cereri nepatrimoniale – acelea prin care se valorifică drepturi subiective fără conţinut economic, legate
indisolubil de persoana titularului lor. Exemplu:-Sunt cereri nepatrimoniale -cererea de divort; -cererea in
tăgada paternitătii sau stabilirea paternitătii; -adoptia -cererea prin care se solicită anularea căsătoriei, etc
cereri patrimoniale – sunt acelea al căror continut este evaluabil in bani
Cererile patrimoniale, la rândul lor se subclasifică in:
A.cereri personale
B.cereri reale
C.cereri mixte
A. Cererile personale – sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept personal, de creanta. Aceasta este
categoria cea mai vasta a actiunilor civile intrucat drepturile de creanta sunt practic nelimitate ca numar, ele
putandu-se naste din orice conventie a partilor, din lege, dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii etc
Actiunile personale, la rândul lor se subclasifică in:
-actiuni personale mobiliare;
-actiuni personale imobiliare
A.1Actiunile personale mobiliare – sunt acele actiuni in cadrul carora dreptul personal valorificat are ca obiect
un bun mobil Exemple: -plata unei sume de bani, - predarea unor bunuri fungibile, etc.
A.2.Actiuni personale imobiliare – cand dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobil Exemple: -
obligarea locatorului la predarea bunului imobil către locatar
B.Cererile reale – sunt cele prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau după caz, apărarea posesiei
unui bun. Exemple: -actiunea in revendicare; -actiunea confesorie sau negatorie; -acţiunea în grăniţuire -
actiunea prin care vânzătorul solicită rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare; -petitia de ereditate -
actiunea de partaj
La rândul lor, actiunile reale se împart în: B.
1.Cereri reale mobiliare – atunci cand dreptul real valorificat prin actiune are ca obiect un bun mobil Exemplu:
-revendicarea bunului mobil de la posesorul de rea-credintă B.
2.Cereri reale imobiliare – dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil.
Pe lângă clasificarea mai sus expusă, cererile reale se mai împart în: -cereri petitorii; -cereri posesorii.
.a.Cererea petitorie – este aceea prin care se tinde la apararea unui drept real B
.b.Cererea posesorie – are ca obiect apararea posesiei asupra unui bun imobil impotriva oricaror tulburari de
fapt sau de drept, ori, dupa caz, redobandirea posesiei, daca ea a fost pierduta.
C.Cererile mixte – sunt acele actiuni prin care se valorifica in acelasi timp un drept real si un drept de creanta,
in cazul in care drepturile invocate au aceeasi cauza generatoare sau se afla intrun raport de conexitat. In acest
caz, cum s-a remarcat deja in literatura de specialitate, ne aflam practic in prezenta unui cumul obiectiv de
actiuni: una personala si una reala.
In mod conventional au fost incluse in aceasta notiune doua categorii de actiuni:
• actiunile in executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real imobiliar, dand
nastere totodata unei obligatii personale (se considera ca in aceasta situatie reclamantul exercita doua drepturi,
unul personal referitor la executarea obligatiei si altul real avand ca obiect remiterea bunului).
• actiunea in rezolutiune, in revocare, in resciziune, in reductiune si cea in anularea unui act translativ sau
creator de drepturi reale imobiliare, daca reclamantul solicita si repunerea partilor in situatia anterioara,
respectiv restituirea bunului
.Importanţa clasificării cererilor patrimoniale Aceasta clasificare prezinta importanta în raport de trei aspecte, si
anume:
-calitatea procesuală,
- competenta teritorială;
- prescriptia
In ceea ce priveste calitatea procesuala, in cazul actiunilor pesonale nu poate fi chemat in judecata ca parat
decat subiectul pasiv al raportului obligational, pe cand in cazul actiunilor reale, poate fi chemat in judecata
orice detinator al lucrului, deoarece reclamantul urmareste dreptul asupra bunului sau chiar bunul in mainile
oricui s-ar afla, titularul avand si dreptul de urmarire.
Actiunea reala confera si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori ai paratului, in timp ce actiunea
personala nu exclude concursul celorlalti creditori privilegiati. Actiunea reala urmareste obtinerea bunului in
natura, pe cand actiunea personala nu duce la acest rezultat decat atunci cand este vorba de executarea unei
obligatii de a da; in cazul obigatiei de a face sau a nu face pentru neexecutarea obligatiei se pot obtine numai
daune-interese. In ceea ce priveste competenta teritoriala, in cazul actiunilor personale se aplica in principiu,
regula de drept comun, fiind competenta instanta de la domiciliul paratului (art.5).
In cazul actiunilor reale imobiliare, competenta este instanta pe raza careia se afla imobilul (art.13). In ceea ce
priveste actiunile mixte, acestora le sunt aplicabile dispozitiile art 10 pct.1 C.proc.civ, potrivit cărora ” în afară
de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe: 1. în cererile privitoare la
executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru
executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii…” In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a obtine condamnarea
paratului, termenul este diferit in functie de natura actiunii.
Astfel, in cazul actiunilor personale termenul general de prescriptie este de 3 ani. Sub aspectul actiunilor reale,
exista actiuni reale imprescriptibile extinctiv (de exemplu, actiunea in revendicare imobiliara sau actiunea
având ca obiect iesirea din indiviziune), actiuni prescriptibile in 30 ani (– art.1890 c. civ. - actiunea in
revendicare mobiliara introdusa impotriva posesorului de rea-credinta, a hotului sau a gasitorului), 1 an in cazul
reglementat de art. 498 c.civ.etc.
I.3.3 Dupa calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului, actiunile/cererile se clasifică în: -
principale, -accesorii si - incidentale.
A.Cererile principale : cele prin care se declanşează procesul (procedura judiciară). Însă, nu întotdeauna actul
de procedură prin care este sesizată instanţa constituie cererea principală, în întregul său, adesea fiind formulate
cereri de chemare în judecată cu mai multe capete de cerere, din care una e principală şi altele sunt accesorii
Exemplu: -cererea de chemare în judecată
B.Cererile accesorii : a căror rezolvare depinde de soluţia din cererea principală, aflânduse într-o relaţie de
subsidiaritate faţă de aceasta. Trebuie, însă, precizat că o astfel de cerere ar putea fi formulată ulterior şi pe cale
separată, ca o cerere de sine stătătoare. Exemple: -repunerea părtilor în situatia anterioară incheierii contractului
dacă prin cererea principală s-a solicitat anularea contractului; -păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei
de către celălalt sot în cadrul procesului de divort, etc.
C.Cererile incidentale acelea care pot avea o existenţă independentă (precum cererea principală), dar care sunt
formulate într-un proces deja iniţiat. Exemple: -cererea reconventională prin intermediul căreia pârâtul invocă
drepturi proprii impotriva reclamantului; -cererea de interventie voluntară; -cererea de chemare în garantie, etc