Sunteți pe pagina 1din 2

Eu fumez tot Mărăşeşt

nu buzunăriţi monumentele nu vă bazaţi pe

inflaţia papagalilor pe conformişt pe frâna

măgarului nu refuzaţi prietenia şoriceilor aciuaţi

în sediul consiliului de miniştri din Antarcdida

nu

plângeţi pentru un pumn de cuie

necesar la coşciugul ambasadorului Curhuie nu

aşteptaţi bunul simţ atomic mărinimia şi alte

cucuie

chiar dacă suntem contemporani cu sfârşitul

lumii chiar

dacă lumea este şi nu e

Nu vă rezemaţi de Tinereţea mea nu buzunăriţi şi

ultma statuie

prieteni

sărutaţi frumos

crucea Libertăţii acolo jos

gâdilaţi rădăcina că vine generosul uriaşul,

liberul

mileniul III cu haleu molboroşeşt şi beutură

nu mai staţi de lemn-tănase

până-n anii una mie nouă sute nouăzeci şi şase


eu fumez tot mărăşeşt beau adesea ceai iubesc

viaţa

cu iuţeală cu haz cu lovituri de mai

recunosc că am refuzat oferta unui apartament în

rai

locuiesc în Copaci(de regulă zarzări, meri

pădureţi...)

în momentul de faţă fac un Om de zăpadă(adică

Autoportretul) mă stabilesc nu mai plec în

Groenlanda

adio ne întâlnim la primăvară vă dăruiesc o

sanie şi o înjurătură de grijanie(Eu vă iubesc

pe toţi!)

cu sfâşietoare simpate şi respect amor ţac-pac

omul de zăpadă alias D.(a se cit dandana sau

drac)

poezie de Dan David (15 iulie 1980)