Sunteți pe pagina 1din 3

Elemente de termodinamica

Corpurile macroscopice sunt formate din atomi şi molecule, constituenţi microscopici,


ce se află în continuă mişcare. - O serie de experienţe au pus în evidenţă faptul că moleculele
(atomii) oricărui corp se află într-o stare de mişcare continuă. Două dintre aceste dovezi
experimentale ale mişcării moleculelor sunt DIFUZIA şi MIŞCAREA BROWNIANĂ.
DIFUZIA: Punând în contact două gaze (lichide), cele două gaze (lichide) se amestecă de la
sine după un anumit timp. Acest fenomen se numeşte DIFUZIE. Difuzia se observă şi la
corpurile solide, dar în acest caz este foarte lentă.
Termodinamica – știința care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de
energie în sisteme naturale / artificiale. Termodinamica modernă are două direcţii principale
de acţiune:
Termodinamica fenomenologică care constă în studierea proprietăţilor unui sistem de corpuri
care interacţionează, analizând condiţiile şi relaţiile cantitative ale schimburilor de energie
care apar în sistem.
- Termodinamica statistică care constă în stabilirea proprietăţilor sistemelor fizice
analizând cu ajutorul statisticii matematice legile care guvernează mişcarea termică a
numărului foarte mare de particule microscopice care alcătuiesc corpurile macroscopice.
Sistem – ansamblu de componente aflate in interactiune, delimitate de mediul exterior.
Sistem termodinamic – sistem macroscopic,alcătuit dintr-un număr foarte mare (dar finit!) de
particule care se află în interacțiune energetică atât între ele cât și cu mediul exterior.
Clasificarea sistemelor termodinamice în funcție de schimburile de energie și/sau masă
cu exteriorul:
Sisteme izolate - nu schimbă nici energie nici substanţă cu exteriorul.
Sisteme închise - nu schimbă substanţă cu exteriorul (pot exista schimburi energetice).
Sisteme deschise – schimbă și energie și masă cu exteriorul. Starea unui sistem termodinamic
- ansamblul proprietăţilor sistemului termodinamic la un anumit
Funcţia de stare - reprezintă o mărime ce depinde de grupul complet al parametrilor ce
definesc starea sistemului.
-Dacă parametrii ce definesc starea sistemului nu variază în timp starea se numeşte staţionară.
-Dacă în plus nu există fluxuri externe care să implice transport de substanţă, starea se
numeşte de echilibru termodinamic.
Starea sistemului – definită prin parametrii de stare
Clasificare: Intensivi – au valoare definită în orice punct al sistemului, nu depind de
dimensiunile acestuia. Ex: Presiunea, temperatura
Extensivi – depind de dimensiuni, cantitatea de substanță Ex: Volumul, masa, numărul
de moli
O mărime X, asociată unui sistem, este extensivă dacă putem defini o densitate
volumică xv=d X/ dV, unde dX este cantitatea din mărimea X conţinută în elementul de
volum dV. Cantitatea X conţinută în sistemul de volum V este
 xv dV
X atunci:
V
Variaţia DX, între două momente t1 şi t2 a mărimii extensive a unui sistem, delimitat printr-o
suprafaţă S, comportă două contribuţii:
- Xp din schimbul cu mediul exterior. Dacă Xp >0 mărimea este efectiv primită de sistem, iar
dacă Xp<0 mărimea este furnizată mediului exterior.
- Xprod , este produsă de sistem. Dacă Xprod >0 are loc apariţia mărimii, iar dacă Xprod are loc
dispariţia mărimii respective. În concluzie:
DX=Xp+ Xprod
 xv
Referitor la mărimile extensive se poate introduce relaţia:  div JX   X
t
unde este vectorul curent volumic al mărimii X şi este producţia mărimii X pe unitatea de
volum şi unitatea de timp. Relaţia se numeşte ecuaţia de continuitate relativă la mărimea
extensivă X.
Atunci când parametrii sistemului variază în timp, în sistemul considerat are loc un proces.

Clasificare după natura stărilor intermediare:


- cvasistatic - dacă evoluţia în timp a parametrilor sistemului este atât de lentă încât toate
stările intermediare să poată fi considerate stări de echilibru.
-nestatic - dacă parametrii sistemului evoluează rapid, astfel ca stările intermediare să nu
poată fi caracterizate termodinamic.
Clasificare II
-reversibil - sensul desfăşurării sale poate fi inversat.
-ireversibil - sensul procesului nu poate fi inversat. Orice proces reversibil este cvasistatic.
Postulatele termodinamicii
În termodinamică se introduce următorul principiu (principiul general al
termodinamicii): un sistem termodinamic izolat evoluează spre starea de echilibru pe care o
atinge fără a o putea depăşi, atât timp cât parametrii externi sunt menţinuţi constanţi.Principiul
zero al termodinamicii (tranzitivitatea echilibrului termodinamic). Prin urmare echilibrul
termodinamic este tranzitiv. O consecinţă importantă a acestui principiu este aceea că starea
de echilibru a unui sistem este determinată nu numai de către parametrii externi ci şi de un
parametru intern, acelaşi pentru toate punctele sistemului, parametru ce a fost numit
temperatură.
Deducerea proprietăţilor macroscopice din cele microscopice se simplifică pentru un
sistem cu o structură microscopică mai simplă, cum este gazul perfect sau ideal. Acest
sistem are următoarele proprietăţi esenţiale:
- sistemul este format dintr-un număr foarte mare de constituenţi de aceeaşi natură (atomi,
molecule) care se mişcă complet dezordonat;
- ciocnirea între constituenţi cât şi cu pereţii incintei este perfect elastică, deci viteza în modul
înainte si după ciocnire are aceeaşi valoare;
- dimensiunile constituenţilor sunt mici în comparaţie cu distanţa dintre ei, aceştia fiind
punctiformi şi pot avea numai o mişcare de translaţie nu şi de rotaţie;
- distanţa dintre constituenţi este suficient de mare încât interacţiunile dintre aceştia să fie
neglijabile, adică energia potenţială U = 0;
- distribuţia vitezelor constituenţilor nu se modifică în timp, aceasta înseamnă ca numărul
moleculelor care au o anumită valoare a vitezei este întotdeauna aceeaşi.
Se poate defini energia internă U, intrinsec asociată sistemului, prin relaţia:
U = E- (Ec-Ep,ext)
unde Ec este energia cinetică macroscopică, iar Ep,ext este energia potenţială asociată forţelor
exterioare ce derivă dintr-o energie potenţială.
Energia internă este o funcţie de stare, deci o diferenţială totală exactă. Energia internă
conţine două tipuri principale de contribuţii: energia cinetică microscopică, care este suma
energiilor cinetice a tuturor particulelor componente şi energia potenţială asociată tuturor
forţelor interne ce se exercită între particulele sistemului.
Pentru un sistem închis există două tipuri de schimburi de energie : primul este prin
lucru mecanic, iar al doilea este prin căldură.
Lucrul mecanic primit de sistem prin suprafaţa ce-l delimitează, din partea forţelor ce
se exercită asupra acestei suprafeţe, este datorat forţelor exterioare macroscopice de contact.
Căldura Q - formă de transfer de energie care se manifestă prin schimbarea stării de
încălzire a sistemului termodinamic.
Enunţul principiului al doilea al termodinamicii:
Pentru orice sistem închis, există o funcţie extensivă, de variabilele de stare,
neconservativă, numită entropie, a cărei variaţie, între două stări succesive t1 şi t2 (t2>t1) se
scrie:

Sp este entropia schimbată de sistem în cursul procesului, Sprod este producţia de entropie, iar
T o mărime intensivă, pozitivă, numită temperatură termodinamică.
Este de remarcat că Sp este direct legată de căldura schimbată prin suprafaţa S ce
delimitează sistemul. Termenul de producţie de entropie are acelaşi semn pe intervalul t1 - t2,
deci acest termen este cel ce determină sensul de evoluţie al sistemului, permite de a numi
ireversibile procesele reale şi furnizează o interpretare macroscopică conceptului de entropie.
Egalitatea Sprod=0 corespunde unor transformări reversibile. În acest unic caz DS= Sp.
Toate procesele termodinamice reale sunt procese ireversibile. Există mai multe cauze pentru
ireversibilitatea (producerea de entropie) proceselor termodinamice din care vom aminti doar
câteva:
- frecarea - lucrul mecanic produs de aceste forţe se transformă în energie internă sau căldură;
- neuniformitatea mărimilor intensive în sistemul considerat (presiune, temperatură, etc.) .
Enunţuri echivalente ale principiului al doilea
Există trei enunţuri ale principiului al doilea care au o importanţă istorică:
1. Enunţurile lui S. Carnot
- Randamentul unei maşini biterme reversibile depinde numai de temperaturile izvorului cald
T1 şi a izvorului rece T2 şi nu depinde de natura substanţei de lucru.
Sistemele izolate la echilibru au entropia maximă posibil permisă de constrângerile aplicate
sistemului. Starea finală este starea cea mai probabilă a sistemului. Starea cea mai probabilă
este și cea mai dezordonată. O măsură a gradului de dezordine a stării finale este și o măsură
a probabilității acestei stări. Mărimea care poate furniza această măsură este entropia.
FUNCŢII ŞI POTENŢIALE TERMODINAMICE: Principiul al doilea al termodinamicii ne-a
permis să stabilim sensul de evoluţie al sistemului, acesta fiind dat de inegalitatea . Dar
entropia produsă nu este o funcţie de stare, de aceea se caută funcţii termodinamice care, în
anumite condiţii pot, prin valorile lor în două stări diferite, să dea sensul de evoluţie al
sistemului termodinamic. Aceste funcţii se numesc potenţiale termodinamice.