Sunteți pe pagina 1din 36

Etapele proiectului:

1.Studiul legislatiei aferente grupei de produse sau servicii alese

2.Analiza comparativa pentru domeniul tematic ales

3.Promovarea produsului prin publicitate

4.Redactarea unui chestionar de sondare a opiniei consumatorilor pentru domeniul tematic ales

Capitolul 1.STUDIUL LEGISLATIV

LEGISLATIE GENERALA

LEGISLATIE ELECTRONICE SI ELECTROCASNICE/TERMINALE MOBILE

Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de
consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor
complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora
la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau
recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se
comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi
utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.
Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:
1. calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi
conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau
implicite;
2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale;
3. operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale
profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau
prestează servicii;
4. producător:
a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;
b) operatorul economic care fabrică materie primă;
c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care recondiţionează produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile
produsului;
f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în
România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni
de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă
producătorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu
informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii
importatorului;
5. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie;
6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului;
7. prestator - operatorul economic care furnizează servicii;
8. produs - bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori
colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru
consumul individual;
9. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri
sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră
acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea
consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii
şi informaţii furnizate de producător;
d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data
achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;
12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui
produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator.
Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea
vieţii. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea
oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal
destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz
sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei;
13. produs de folosinţă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi
subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi
asurpa căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii
unor necesităţi ale consumatorilor;
15. declaraţie de conformitate - declaraţia făcută de către un producător sau un prestator, prin
care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este
conform cu un document tehnic normativ;
16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi
care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul
consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile
şi obligaţiile părţilor;
17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau
serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau
înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt
imputabile consumatorului;
18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de
timp/data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice
iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
181. data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de
producător până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de
perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru
sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile
de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
19. data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar
îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru
care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;
20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau
declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă
îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile
de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
21. viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a
fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de
verificare;
22. practici comerciale abuzive şi/sau incorecte - orice acţiune, inacţiune, conduită, demers sau
comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directă
cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod
direct intereselor consumatorilor;
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un
produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.
24. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda,
comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în
legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor
notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele
de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea
acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract
de servicii;
25. valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul
total al creditului pentru consumator;
26. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui
contract de credit;
27. imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie,
care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;
28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de
închiriere a imobilelor;
29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- intermedierea imobiliară;
- administrarea imobilelor;
30. agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în
numele şi în interesul unor terţi.
Art. 3. - Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu
care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi
interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
Art. 4. - (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în
condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.
Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de
minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru
produsele alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-
limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau,
după caz, în documentele însoţitoare.
Art. 6. - (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări
specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau
securităţii consumatorilor, în următoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul,
depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
(2) Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt
nominalizate şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.
Art. 7. - Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producătorii:
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să
fie testate şi/sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la
care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor
prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al
consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina
neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie,
pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării
ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar
produselor de folosinţă îndelungată;
- să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare.
b) distribuitorii:
- să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile
prescrise sau declarate;
- să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
- să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa
pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;
- să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu
îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin
care se pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării,
depozitării şi desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz,
dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe
imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;
- să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori
interesele economice ale acestora;
- să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;
- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de
producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;
Art. 8. - Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce
dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
Art. 9. - Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care
corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu
consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.
Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în
contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în
vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a
preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de
achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost
stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund
clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a
produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori
convenită de părţi;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în
prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor
eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;
g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare
la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale
referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel
puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat
pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către
consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.
Art. 11. - (1) Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare
şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.
(2) Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.
Art. 12. - (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii
remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri
pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau
de valabilitate.
După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea
produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca
urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe,
situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.
Art. 13. - (1) Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor
care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile
consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a
luat la cunoştinţă de deficienţele respective.

Art. 16. - (1) Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale
sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor
necorespunzătoare.
(2) Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a
înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii
economici este de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere
competent.
Art. 17. - În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile
necesare remedierii deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor
utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea,
expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora.
Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel
încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între
produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în
deplină securitate.
Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod
obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod
vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate
în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă,
ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea,
ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia
Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau
marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă
durabilitate sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare,
principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele
riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare,
despre contraindicaţii.@
(2) Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au
obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare.
Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să
îşi precizeze adresa poştală a sediului social unde pot fi contactaţi.@
(3) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă
reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori
de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.
(4) Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al
produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă
toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere
acestora toate informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul
sau serviciul.@
(5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele
însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile
de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba
română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte
limbi.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport
internaţional, documentele elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a
acceptat şi le-a semnat, precum şi voucherele turistice internaţionale.¢
(7) Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul
României sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport,
indiferent de forma de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar,
program, durată, distanţă, locul alocat în mijlocul de transport, condiţiile generale de transport,
precum şi orice alte informaţii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.@
Art. 21. - Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a
serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz,
declaraţia de conformitate.
Art. 22. - Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea
acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi
vândute; la lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de
utilizare.
Art. 23. - Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi
înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.
Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt
conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
Art. 25. - Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de
citit.
Art. 26. - (1) Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii
autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.
(2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare
la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru
care este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.
(3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei
publice locale.

Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor

Art. 1
(1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor ca produsele puse pe piata sunt sigure si
se aplica pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai in situatia in care nu exista
prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelasi obiectiv cu acest
act normativ.

Art. 2
In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv in cadrul unei
prestari de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, in conditii previzibile, sa fie
utilizat de consumatori chiar daca nu le este destinat si care este furnizat sau pus la dispozitie in
cadrul unei activitati comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie ca este in stare noua, folosit sau
reconditionat. Se excepteaza de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate
ca antichitati sau ca produse care trebuie sa fie reparate ori reconditionate inainte de utilizarea
lor, numai in cazul in care furnizorul informeaza in mod clar persoana careia ii furnizeaza
produsul despre necesitatea acestei reparatii sau reconditionari;
b) produs sigur - orice produs care, in conditii normale sau rezonabil previzibile de utilizare,
inclusiv de durata si, dupa caz, de punere in functiune, de instalare si de necesitati de intretinere,
nu prezinta niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului si
considerate ca acceptabile si corespunzatoare unui nivel ridicat de protectie a sanatatii si
securitatii consumatorilor, luandu-se in considerare in special:
1. caracteristicile produsului, in principal compozitia, ambalarea, conditiile de asamblare si, dupa
caz, de montaj si de intretinere;
2. efectul asupra altor produse, in cazul in care utilizarea lui impreuna cu alte produse poate fi in
mod rezonabil previzibila;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizari si instructiuni pentru utilizarea si
distrugerea lui, precum si orice alta indicatie sau informatie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului in cazul utilizarii produsului, in particular copiii si
persoanele in varsta.
Posibilitatea obtinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse
prezentand un grad de risc mai scazut nu trebuie sa constituie un motiv suficient pentru
considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos - orice produs care nu indeplineste prevederile de la definitia "produsului
sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesita o interventie rapida din partea autoritatilor
publice, inclusiv riscurile ale caror efecte nu sunt imediate;
e) producator:
1. fabricantul produsului, in cazul in care este stabilit in Romania sau intr-un stat membru al
Uniunii Europene si orice alta persoana care se prezinta ca producator prin aplicarea pe produs a
numelui sau, a marcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care reconditioneaza
produsul;
2. reprezentantul producatorului, in cazul in care producatorul nu este stabilit in Romania sau
intr-un stat membru al Uniunii Europene, sau, in absenta unui reprezentant stabilit in Romania
ori intr-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alti operatori economici din lantul de comercializare, in masura in care activitatile lor pot
aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor - orice operator economic din lantul de comercializare, a carui activitate nu
influenteaza caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea inapoi a unui produs periculos de catre
consumator, pe care producatorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la
dispozitia sa;
h) retragere - orice masura luata in scopul de a impiedica distributia si expunerea la
comercializare, precum si ofertarea unui produs periculos la consumatori.

Capitolul II - Obligatia generala de securitate - criterii de evaluare a conformitatii

Art. 3
(1) Producatorii sunt obligati sa puna pe piata numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispozitiile
legislatiei nationale atunci cand, in absenta prevederilor comunitare specifice privind
reglementarea produsului in cauza, el este conform cu reglementarile nationale ale Romaniei ori
ale statului membru pe teritoriul caruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor
liberei circulatii a produselor si serviciilor de piata si care formuleaza cerintele de sanatate si
securitate pe care produsul trebuie sa le indeplineasca pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor si al categoriilor de riscuri
reglementate de standardele nationale neobligatorii relevante atunci cand este conform cu
standardele nationale neobligatorii care transpun standarde europene, a caror referinta este
publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Referintele acestor standarde nationale
armonizate sunt publicate de catre Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).
(4) In alte conditii decat cele avute in vedere la alin. (2) si (3), conformitatea unui produs cu
cerinta de securitate generala a produselor poate fi evaluata luandu-se in considerare, daca
exista:
a) standardele nationale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decat
cele la care se face referire la alin. (2);
b) standardele stabilite in statul in care este comercializat produsul;
c) orientarile in domeniul evaluarii securitatii produselor;
d) codurile de bune practici in materie de securitate a produselor, in vigoare in sectorul
respectiv;
e) stadiul prezent al cunostintelor stiintifice si/sau tehnice;
f) asteptarile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generala a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au in vedere garantarea obligatiei generale de
securitate, in special cu prevederile alin. (2) si (3), nu impiedica autoritatile competente sa ia
masurile corespunzatoare pentru a impune restrictii privind punerea sa pe piata sau sa ceara
retragerea de pe piata ori returnarea produsului, daca produsul se dovedeste periculos.

Capitolul III - Alte obligatii ale producatorilor si obligatii ale distribuitorilor

Art. 4
(1) In limitele activitatilor lor producatorii trebuie sa asigure consumatorului informatiile utile
care ii permit sa evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o
durata rezonabil previzibila, atunci cand acestea nu sunt imediat perceptibile de catre
consumator, fara un avertisment corespunzator, precum si sa previna astfel de riscuri. Prezenta
unui astfel de avertisment nu exonereaza nicio persoana de indeplinirea celorlalte obligatii
prevazute de prezenta lege.
(2) In limitele activitatilor lor producatorii trebuie sa adopte masuri proportionale cu
caracteristicile produselor pe care le furnizeaza, care le permit:
a) sa fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;
b) sa poata intreprinde actiunile potrivite, inclusiv, daca este necesar, pentru a evita aceste
riscuri, sa poata dispune retragerea de pe piata, avertizarea adecvata si eficienta a consumatorilor,
returnarea de la consumatori.
(3) Masurile prevazute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identitatii si detaliilor
privind producatorul, precum si informarea asupra produsului sau, dupa caz, asupra lotului de
produse din care face parte, cu exceptia cazurilor in care omisiunea acestei informatii este
justificata;
b) in cazul in care se considera necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele
comercializate, analizarea reclamatiilor si, dupa caz, tinerea unui registru de reclamatii, precum
si informarea distribuitorilor de catre producator privind monitorizarea acestor produse.
(4) Masurile prevazute la alin. (2) lit. b) vor fi intreprinse voluntar sau la cererea autoritatilor
competente, in conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultima modalitate de rezolvare, atunci cand celelalte actiuni nu sunt
suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, in cazul in care producatorul considera necesar
sau cand este obligat de catre autoritatea competenta sa ia aceasta masura. Masura de returnare se
poate pune in aplicare in baza codurilor de buna conduita in domeniu, in cazul in care acestea
exista.

Art. 5
(1) Distribuitorii sunt obligati:
a) sa actioneze cu atentia cuvenita pentru a contribui la respectarea cerintelor de securitate
aplicabile, in special sa nu distribuie produse despre care au cunostinta sau pe care ar fi trebuit sa
le considere, pe baza informatiilor detinute si in calitate de specialisti, neconforme cu aceste
cerinte;
b) sa participe, in limitele activitatilor lor respective, la monitorizarea securitatii produselor puse
pe piata, in special prin:
1. transmiterea informatiilor privind riscurile produselor;
2. pastrarea si furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;
3. colaborarea la actiunile intreprinse de producatori si de autoritatile competente pentru evitarea
riscurilor.
In limitele activitatilor lor respective distribuitorii trebuie sa ia masuri care sa permita o
colaborare eficienta.
(2) In cazul in care producatorii si distribuitorii au cunostinta sau ar trebui sa cunoasca, pe baza
informatiilor pe care le poseda si in calitate de specialisti, ca unele produse, pe care le-au pus pe
piata sau care au fost furnizate intr-un alt mod consumatorilor, prezinta pentru consumatori
riscuri care sunt incompatibile cu cerintele de securitate generala, ei trebuie sa informeze imediat
autoritatile competente, in conditiile stabilite in anexa nr.1, precizand actiunile intreprinse in
scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producatorii si distribuitorii, in limitele activitatilor lor, trebuie sa colaboreze cu autoritatile
competente, la cererea acestora din urma, pentru actiunile intreprinse, in scopul evitarii riscurilor
pe care le prezinta produsele pe care le furnizeaza sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu
producatorii si distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt
stabilite de autoritatile competente.

Capitolul IV - Obligatii specifice si responsabilitati

Art. 6
(1) Reglementarile specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotarare a
Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu
cerintele generale de securitate stabileste prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi.
(3) In Romania autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate, constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor
si stabilirea masurilor complementare este Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorilor.
(4) Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor poate colabora, conform atributiilor
stabilite prin legislatia in vigoare, dupa caz, cu alte organe de specialitate cu atributii in
supravegherea pietei, pentru a desfasura actiuni in aplicarea prezentei legi.
(5) In scopul supravegherii pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de
securitate, sarcinile, atributiile, organizarea si modalitatile de colaborare cu celelalte organe de
specialitate se vor stabili, dupa caz, prin protocoale sau in cadrul Comitetului interministerial
pentru supravegherea pietei produselor si serviciilor si protectia consumatorilor.
(6) Romania va informa Comisia Europeana referitor la sarcinile, atributiile, organizarea si
modalitatile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite in scopul supravegherii
pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate.

Capitolul V - Sanctiuni

Art. 7
Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila, disciplinara,
contraventionala sau penala a celor vinovati.

Art. 8
(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) incalcarea dispozitiilor art. 3 alin. (1), cu amenda de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) incalcarea dispozitiilor art. 4 alin. (1), cu amenda de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) incalcarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amenda de la 700 lei
la 7.000 lei;
d) incalcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a), cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Art. 9
Contraventiilor prevazute la art. 8 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 10
(1) In sensul prezentei legi, in special al art. 6, autoritatea competenta pentru supravegherea
pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate trebuie sa ia, dupa caz,
una dintre urmatoarele masuri complementare:
a) pentru orice produs:
1. sa organizeze, chiar dupa punerea sa pe piata ca fiind sigur, verificari corespunzatoare ale
caracteristicilor sale de securitate, pe o scara adecvata, pana la stadiul de utilizare sau de
consum;
2. sa solicite partilor interesate toate informatiile necesare;
3. sa preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri in anumite conditii:
1. sa solicite marcarea cu avertismente corespunzatoare privind riscurile pe care le poate
prezenta, redactate in mod clar, usor de inteles, lizibil si inteligibil, in limba romana, fara a
exclude prezentarea si in alte limbi;
2. sa se asigure la punerea pe piata a unui produs de existenta unor conditii prealabile de
securitate, astfel incat produsul rezultat sa fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sa
dispuna ca acestea sa fie avertizate in mod expres de acest risc, in timp util si sub o forma
corespunzatoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sa interzica temporar, pe perioada necesara
diferitelor controale, verificari sau evaluari ale securitatii, ca acesta sa fie furnizat, propus pentru
furnizare sau sa fie expus;
e) pentru orice produs periculos, sa interzica punerea sa pe piata si sa stabileasca masurile
insotitoare necesare pentru a asigura respectarea interdictiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe piata:
1. sa dispuna sau sa organizeze retragerea sa efectiva si imediata si sa avertizeze consumatorii cu
privire la riscurile pe care le prezinta;
2. sa dispuna sau sa coordoneze ori, dupa caz, sa organizeze cu producatorii si distribuitorii,
returnarea de la consumatori si distrugerea sa in conditii corespunzatoare, prin grija si pe
cheltuiala operatorului economic respectiv.
(2) In cazul in care autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate dispune masuri de tipul celor prevazute la alin. (1),
in special cele mentionate la lit. d)-f), ea trebuie sa actioneze pentru respectarea principiilor
liberei circulatii a produselor si serviciilor pe piata, astfel incat sa puna in aplicare masuri
proportionale cu gravitatea riscului si luand in consideratie principiul precautiei. In cadrul
acestor masuri Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sprijina actiunea voluntara
a producatorilor si distribuitorilor, in conformitate cu obligatiile care le revin in temeiul prezentei
legi, in special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de buna conduita. Daca este
necesar, autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu
cerintele generale de securitate organizeaza sau dispune masurile prevazute la alin. (1) lit. f), in
cazul in care actiunea intreprinsa de producatori si distribuitori in indeplinirea obligatiilor lor
este nesatisfacatoare sau insuficienta. Returnarea trebuie sa se faca conform prevederilor art. 4
alin. (5).
(3) In mod special, autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate trebuie sa intreprinda actiunile necesare pentru a
aplica cu rapiditatea necesara masurile corespunzatoare, asa cum sunt cele prevazute la alin. (1)
lit. b)-f), in cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstante trebuie sa fie
determinate de autoritatea competenta, evaluandu-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci
ale produselor, in conformitate cu liniile directoare prevazute la pct. 10 din anexa nr. 2.
(4) Masurile care se dispun in temeiul prezentului articol de catre autoritatea competenta pentru
supravegherea pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate sunt
aplicabile, dupa caz:
a) producatorului;
b) distribuitorilor, in limitele activitatilor lor, in special partii responsabile pentru prima etapa a
distribuirii produselor pe piata nationala;
c) oricarei alte persoane, in cazul in care aceasta se dovedeste necesar, in vederea colaborarii la
actiunile intreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.

Art. 11
(1) Pentru a asigura o supraveghere eficienta a pietei, destinata garantarii unui nivel ridicat de
protectie a sanatatii si securitatii consumatorilor, autoritatea competenta pentru supravegherea
pietei privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate dispune masuri
pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodica si punerea in aplicare a unor programe sectoriale de
supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activitatilor de supraveghere,
a constatarilor si a rezultatelor acestor programe, coordonarea activitatilor de colaborare in
Comitetul interministerial pentru supravegherea pietei produselor si serviciilor si protectia
consumatorilor;
b) monitorizarea si actualizarea cunostintelor stiintifice si tehnice referitoare la securitatea
produselor in Comisia pentru securitatea produselor;
c) examinarea si evaluarea periodica a functionarii activitatilor de control si a eficientei lor si,
daca este necesar, revizuirea abordarii si organizarii actiunilor de supraveghere puse in aplicare.
(2) Reclamatiile consumatorilor si ale partilor interesate referitoare la securitatea produselor si
activitatile corespunzatoare de supraveghere si de control vor fi prezentate la oficiul teritorial
pentru protectia consumatorilor. Reclamatiile privind securitatea produselor fac obiectul unei
monitorizari corespunzatoare in cadrul oficiilor teritoriale pentru protectia consumatorilor,
precum si in cadrul autoritatii competente pentru supravegherea pietei privind conformitatea
produselor cu cerintele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protectia consumatorilor
informeaza in mod activ consumatorii si celelalte parti interesate despre procedurile stabilite in
acest scop.

Art. 12
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor participa ca punct national de contact in
reteaua europeana a autoritatilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene in materie
de securitate a produselor.

Capitolul VI - Schimburi de informatii si situatii de interventie rapida

Art. 13
(1) In cazul in care Romania ia masuri care restrang punerea de produse pe piata sau impun
retragerea ori returnarea lor, asa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sa notifice
aceste masuri Comisiei Europene, in masura in care o astfel de notificare nu este ceruta prin art.
17 sau printr-o legislatie comunitara specifica, precizand motivele pentru care le-a adoptat.
Romania trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia Europeana despre orice modificare sau
ridicare a oricarei masuri de acest tip.
(2) Daca Romania considera ca efectele riscului nu depasesc sau nu pot depasi teritoriul sau,
trebuie sa procedeze la notificarea masurilor prevazute la alin. (1), in masura in care ele contin
informatii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct
de vedere al securitatii produselor, in special daca ele apar ca raspuns la un risc nou, inca
nesemnalat in alte notificari.

Capitolul VII - Dispozitii finale

Art. 14
(1) Informatiile cu privire la riscurile pe care le prezinta produsele pentru sanatatea si securitatea
consumatorilor, de care dispune autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate, trebuie in general sa fie disponibile
publicului, in conformitate cu cerintele de transparenta si fara a prejudicia restrictiile necesare
activitatilor de control si investigare.
(2) Publicul trebuie sa aiba acces in special la informatiile privind identificarea produsului,
natura riscului si masurile luate.
(3) Reprezentantii autoritatilor competente sunt obligati sa nu divulge informatiile obtinute prin
aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intra sub incidenta secretului profesional in cazuri
bine justificate.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), informatiile privind caracteristicile de securitate a
produselor pot fi facute publice daca sunt impuse de circumstante, in scopul protectiei sanatatii si
securitatii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie sa impiedice diseminarea catre autoritatile
competente a informatiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activitatilor de control si
supraveghere a pietei. Autoritatile care primesc informatii ce intra sub incidenta secretului
profesional trebuie sa asigure protejarea acestora.

Art. 15
Aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta lege nu inlatura angajarea raspunderii civile a
operatorilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilita conform
dispozitiilor legale in vigoare.

Art. 16
(1) Orice hotarare adoptata in aplicarea prezentei legi si care implica restrictionarea punerii pe
piata a unui produs sau impune masura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori
trebuie sa fie motivata in mod corespunzator. Ea trebuie notificata, imediat ce este posibil, partii
interesate si trebuie sa indice caile legale de contestare, prevazute de dispozitiile legale in
vigoare, si termenele in care aceste actiuni de contestare trebuie sa fie introduse.
(2) Partile implicate trebuie sa isi poata prezenta punctul de vedere inainte de adoptarea masurii,
ori de cate ori este posibil. Daca, datorita urgentei masurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o
consultare prealabila, aceasta trebuie sa fie efectuata intr-un termen rezonabil, dupa punerea in
aplicare a masurii.
(3) Masurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie sa ia
in considerare necesitatea de a incuraja distribuitorii, utilizatorii si consumatorii sa contribuie la
punerea in aplicare a acestor masuri.
(4) Orice masura luata de autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate si care restrictioneaza punerea pe
piata a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul
unei actiuni judecatoresti.
(5) Orice hotarare adoptata in aplicarea prezentei legi si care implica restrictionarea punerii pe
piata a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie sa aduca prejudicii
referitoare la evaluarea responsabilitatii partii careia ii este adresata, din punctul de vedere al
prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.

Art. 17
(1) In cazul in care Romania adopta sau hotaraste sa adopte, sa recomande sau sa convina cu
producatorii si distribuitorii, pe o baza voluntara ori obligatorie, masuri care au in vedere
impiedicarea, limitarea sau impunerea de conditii specifice privind comercializarea sau eventuala
utilizare pe teritoriul sau a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei
Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeana trebuie, de asemenea, informata imediat
despre modificarea sau retragerea oricarei masuri si actiuni de acest fel.
(2) Daca Romania considera ca efectele riscului nu depasesc teritoriul sau, trebuie sa urmeze
procedura prevazuta la art. 13, tinand cont de criteriile relevante propuse in liniile directoare
prevazute la pct. 10 din anexa nr. 2.
(3) Romania, inainte de a adopta astfel de masuri sau de a intreprinde astfel de actiuni, poate sa
comunice Comisiei Europene informatiile de care dispune cu privire la existenta unui risc grav.
(4) In cazul unui risc grav, Romania trebuie sa notifice Comisiei Europene actiunile voluntare
prevazute la art. 4 si 5, intreprinse de producatori si distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX si liniile directoare pentru notificari sunt
prevazute in anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reteaua europeana a autoritatilor competente ale statelor membre ale
Uniunii Europene in materie de securitate a produselor trebuie sa fie bazat pe reciprocitate si va
include prevederi de confidentialitate a informatiei, corespunzatoare celor care sunt aplicabile in
statele membre ale Uniunii Europene.
(7) Ca urmare a notificarilor primite prin sistemul RAPEX, punctul national de contact va
transmite Comisiei Europene masurile adoptate cu privire la produsele depistate pe piata din
Romania.

Art. 18
(1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului
din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generala a produselor, publicata in Jurnalul
Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) L11 din 15 ianuarie 2002.
(2) Romania ia toate masurile pentru a pune in aplicare hotararile prevazute la art. 13 din
Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 decembrie 2001,
referitoare la securitatea generala a produselor, intr-un termen mai mic de 20 de zile, in afara de
cazul in care aceste hotarari nu prevad un termen diferit.
(3) In termen de o luna, autoritatea competenta pentru supravegherea pietei privind
conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate, responsabila pentru realizarea
masurilor prevazute la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sa dea partilor implicate posibilitatea de
a-si exprima punctul de vedere, informand Comisia Europeana despre acestea.
(4) Exportul din Comunitatea Europeana de produse periculoase care au reprezentat subiectul
unei hotarari prevazute la alin. (2) este interzis in masura in care hotararea nu specifica altfel.

Art. 19
Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu exceptia art. 6 alin. (6)*), art. 13 alin.
(3) si (4)**), art. 17, art. 18 alin. (2) si (3), pct. 2***) din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6-10 si 13 din
anexa nr. 2****), care intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, data la
care se abroga prevederile art. 6 alin (5), art. 13 alin. (1) si (2), pct. 1 din anexa nr. 1 si pct. 3 si
12 din anexa nr. 2.
___________
*) Art. 6 alin. (6) a devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 art. 6 alin. (5).
**) Art. 13 alin. (3) si (4) au devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 art. 13 alin. (1) si
(2).
***) Pct. 2 din anexa nr. 1 a devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 pct. 1.
****) Pct. 4 din anexa nr. 2 a devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 pct. 3.
Pct. 6-10 din anexa nr. 2 au devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 pct. 5-9.
Pct. 13 din anexa nr. 2 a devenit in forma republicata a Legii nr. 245/2004 pct 11.

Art. 20
Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege.

ANEXA Nr. 1 - OBLIGATII PRIVIND INFORMATII despre produsele neconforme cu


obligatia generala de securitate, pe care producatorii si distribuitorii sunt obligati sa le
comunice autoritatilor competente

1. Informatiile prevazute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupa caz, de prevederi specifice ale
reglementarilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autoritatilor
competente desemnate in acest scop in statele membre ale Uniunii Europene in care produsele in
cauza au fost puse pe piata sau furnizate intr-un alt mod consumatorilor.
2. In caz de riscuri grave, aceste informatii contin cel putin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului sau a lotului de produse in discutie;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsele respective;
c) toate informatiile disponibile, utile pentru a determina produsul;
d) o descriere a actiunii intreprinse in scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.

ANEXA Nr. 2 - PROCEDURI pentru aplicarea sistemului RAPEX si liniile directoare


pentru notificari

1. Sistemul RAPEX acopera produsele, asa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care
prezinta un risc grav pentru sanatatea si securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice
prevazute in directivele 75/319/EEC si 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a
RAPEX.
2. RAPEX vizeaza, in principal, realizarea unui schimb rapid de informatii la aparitia unui risc
grav. Liniile directoare prevazute la pct. 10 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile
grave.
3. Punctul national de contact care face notificarea in baza art. 17 din lege trebuie sa ofere toate
informatiile disponibile. In particular, notificarea contine informatiile mentionate in liniile
directoare prevazute la pct. 10 si cel putin:
a) date care permit o identificare precisa a produsului;
b) o descriere completa a riscului prezentat de produsul respectiv, continand o sinteza a
rezultatelor oricarui test sau oricarei analize si a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura si durata masurilor luate sau a actiunilor intreprinse ori, dupa caz, a masurilor sau
actiunilor hotarate;
d) informatiile privind lanturile de comercializare si distributia produsului, in particular privind
tarile destinatare.
4. Aceste informatii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevazut in acest scop si
in modalitatile precizate in liniile directoare vizate la pct. 10.
5. In cazul in care masura notificata conform art. 13 sau 17 din lege vizeaza limitarea
comercializarii sau utilizarii unei substante ori a unui preparat chimic, Romania va furniza, in
cele mai mici detalii, fie o sinteza, fie referintele datelor utile privind substanta sau preparatul
considerat si produsele de inlocuire cunoscute si disponibile, atunci cand asemenea informatii
sunt disponibile. Ea comunica, de asemenea, efectele asteptate ca urmare a masurii asupra
securitatii consumatorilor, precum si evaluarea riscului, efectuata in conformitate cu principiile
generale ale evaluarii riscului substantelor chimice, prevazute la art. 10 paragraful 4 din
Regulamentul (EEC) 793/93, in cazul unei substante existente, sau la art. 3 paragraful 2 din
Directiva 67/548/EEC in cazul unei substante noi. Liniile directoare prevazute la pct. 10 definesc
detaliile si procedurile privind informatiile cerute in acest scop.
6. In cazul in care, in conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, Romania a informat Comisia
Europeana inainte de a hotari adoptarea unei masuri despre un risc grav, trebuie sa indice
Comisiei Europene, in termen de 45 de zile, daca se confirma sau se modifica aceste informatii.
7. In cazul in care Comisia Europeana procedeaza la o ancheta din proprie initiativa privind
verificarea conformitatii informatiilor cerute in cadrul RAPEX cu prevederile directivei si
apreciaza ca este necesar sa se evalueze securitatea produsului, Romania trebuie, pe cat posibil,
sa furnizeze Comisiei Europene informatiile cerute.
8. In cazul in care primeste o notificare conform art. 17 din lege, Romania este obligata sa
informeze Comisia Europeana, cel mai tarziu in termenul stabilit prin liniile directoare prevazute
la pct. 10, despre elementele urmatoare:
a) daca produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;
b) masurile pe care le adopta privind produsul in chestiune, eventual cu privire la propria ei
situatie, comunicand pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferita a riscului
sau oricarei alte imprejurari speciale care justifica decizia ei, mai ales lipsa de masuri sau de
supraveghere;
c) orice informatie complementara, pertinenta, pe care a obtinut-o privind riscul respectiv,
inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.
9. Romania informeaza imediat Comisia Europeana despre orice modificare sau despre orice
ridicare a masurilor ori a actiunilor in chestiune.
10. Liniile directoare la care se face referire in lege sunt Liniile directoare privind administrarea
RAPEX, stabilite si actualizate regulat de Comisia Europeana. Liniile directoare propun criterii
precise de notificare a masurilor a caror raza de actiune este limitata la teritoriul national si
tratamentul notificarilor privind riscurile pe care Romania le estimeaza ca nu depasesc teritoriul
sau.
11. Responsabilitatea informatiilor furnizate in notificarile transmise de Romania Comisiei
Europene si in sistemul RAPEX revine autoritatii competente pentru supravegherea pietei
privind conformitatea produselor cu cerintele generale de securitate.

Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

Art. 5. - (1) Vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate
cu contractul de vânzare-cumpărare.
(2) Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă:
a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care
vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;
b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut
vânzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţe normale, la care
consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile
publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de
reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
Art. 6. - Nu se consideră a fi lipsă de conformitate dacă în momentul încheierii contractului de
vânzare-cumpărare consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască
această lipsă de conformitate ori dacă lipsa de conformitate îşi are originea în materialele
furnizate de consumator.
Art. 7. - Vânzătorul nu este răspunzător de declaraţiile publice prevăzute la art. 5 alin. (2) lit.
d), în oricare dintre următoarele situaţii, dacă probează că:
a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţiile în cauză;
b) declaraţia fusese corectată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare;
c) decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de declaraţiile publice în cauză.
Art. 8. - (1) Orice lipsă a conformităţii rezultată dintr-o instalare incorectă a produselor va fi
considerată echivalentă cu o lipsă a conformităţii produselor, dacă instalarea face parte din
contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vânzător sau pe răspunderea
sa.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care produsul destinat a fi instalat de
consumator este instalat de acesta şi instalarea incorectă este datorată unei deficienţe în
instrucţiunile de instalare.
Art. 9. - Vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice lipsă a conformităţii
existentă la momentul când au fost livrate produsele.
Art. 10. - În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i
se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să
beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiunea contractului privind acest
produs, în condiţiile art. 13 şi 14.
Art. 11. - (1) În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului
în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecare
caz fără plată, cu excepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată.@
(2) O măsură reparatorie va fi considerată ca disproporţionată, dacă ea impune vânzătorului
costuri care sunt nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie, luându-se în
considerare:
a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele dacă nu ar fi existat lipsa de conformitate;
b) importanţa lipsei de conformitate;
c) dacă cealaltă măsură reparatorie ar putea fi realizată fără un inconvenient semnificativ
pentru consumator.
(3) O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă dacă vânzătorul nu poate asigura
produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare, inclusiv ca urmare a lipsei
utilajelor sau a tehnologiei aferente.@
(4) Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de
timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, şi fără niciun inconvenient
semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care
acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la
data la care cumpărătorul a adus la cunoştinţă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului.@
(5) În cazul reparării produsului, în acesta vor fi montate numai piese noi.@
Art. 12. - Noţiunea fără plată, prevăzută la art. 10 şi 11, se referă la toate costurile necesare
aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare,
diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, materiale utilizate şi ambalare.@

Art. 13. - Consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea
contractului în oricare dintre următoarele cazuri:
a) dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului;
b) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-o perioadă de timp rezonabilă;
c) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fără inconveniente
semnificative pentru consumator.
Art. 14. - Consumatorul nu este îndreptăţit să solicite rezoluţiunea contractului, dacă lipsa
conformităţii este minoră.
Art. 15. - Dacă vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru lipsa de conformitate
rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui operator economic din
acelaşi lanţ contractual, vânzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva celui responsabil de
lipsa de conformitate, în condiţiile legii.
Art. 16. - Răspunderea vânzătorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajată dacă lipsa de
conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.
Art. 161. - După expirarea termenului prevăzut la art. 16, consumatorii pot pretinde remedierea
sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite în scopul pentru care au fost realizate ca urmare
a unor vicii ascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare, în condiţiile legii.@
Art. 162. - Pentru produsele a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, termenul
prevăzut la art. 16 se reduce la această durată.@
__________
Art. 17. - Consumatorul trebuie să informeze vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen
de două luni de la data la care a constatat-o.
Art. 18. - Până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la
livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în
care prezumţia este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
Art. 19. - Garanţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile
specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă.
Art. 20. - (1) Garanţia trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege
consumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită.
(2) Garanţia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanţie,
durata medie de utilizare, modalităţile de asigurare a garanţiei - întreţinere, reparare, înlocuire şi
termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii
specializate de service.@
(3) Garanţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de înţeles.
Art. 21. - (1) La cererea consumatorului garanţia va fi oferită în scris sau pe orice alt suport
durabil, disponibil şi accesibil acestuia.
(2) În cazul în care garanţia nu respectă prevederile alin. (1) şi ale art. 20, valabilitatea acesteia
nu este afectată, consumatorul având dreptul de a solicita vânzătorului îndeplinirea condiţiilor
incluse în declaraţiile referitoare la garanţie.
Art. 22. - (1) Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vânzător şi consumator
înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care
limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege,
sunt nule de drept.
(2) În cazul produselor folosite, consumatorul şi vânzătorul pot conveni reducerea termenului
prevăzut la art. 16, dar nu la mai puţin de un an de la data livrării produsului.
Art. 23. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 20 şi 21, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei*);
b) nerespectarea prevederilor art. 9, 11 şi 19, cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.@
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii
împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 24. - Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 25. - (1) Drepturile consumatorilor prevăzute de prezenta lege sunt exercitate fără a aduce
atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale
care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală.
(2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care
nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României
sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi
mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.
Art. 26. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va propune Guvernului spre
aprobare, prin hotărâre, norme metodologice de aplicare a prezentei legi, pe grupe de produse.

Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de


produsele cu defecte

Art. 1
Prezenta lege reglementeaza raporturile juridice dintre producatori si persoanele vatamate ori
prejudiciate de produsele cu defecte puse in circulatie, raspunderea civila pentru pagubele
generate de aceste produse, precum si dreptul la actiune pentru repararea pagubelor.
Art. 2
(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel:
a) producator:
1. fabricantul produsului finit al unei materii prime sau parti componente ale produsului;
2. orice persoana care se prezinta ca producator, prin faptul ca isi inscrie pe produs numele,
marca sau alt semn distinctiv;
3. orice alta persoana, care importa un produs in Romania in vederea vanzarii, inchirierii,
cumpararii sau altei forme de instrainare in cadrul activitatii proprii de comercializare in cadrul
societatii, este considerata producator al acestuia si raspunde in aceeasi masura ca si
producatorul;
4. orice alta persoana, care importa un produs din Uniunea Europeana in vederea vanzarii,
inchirierii, cumpararii sau altei forme de instrainare in cadrul activitatii proprii de comercializare
in cadrul societatii, este considerata producator al acestuia si raspunde in aceeasi masura ca si
producatorul;
5. daca producatorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv
va fi tratat drept producator, daca el nu comunica consumatorului prejudiciat, intr-un interval de
timp rezonabil, datele de identificare a producatorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul;
aceasta dispozitie este valabila si pentru un produs importat, in cazul in care produsul nu indica
identitatea importatorului prevazut la pct. 3 ori 4, chiar daca este precizat numele
producatorului;
b) produs - orice bun mobil, chiar daca acesta este incorporat intr-un alt bun mobil sau imobil;
prin produs se intelege si energia electrica;
c) paguba:
1. prejudiciul cauzat prin moartea sau vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei
persoane;
2. deteriorarea sau distrugerea oricarui bun, altul decat produsul cu defecte, cu conditia ca bunul
respectiv sa fie in mod normal destinat folosintei ori consumului privat si sa fi fost folosit de
persoana prejudiciata pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui sa fie mai mare de 200**)
lei;
3. deteriorarea sau distrugerea oricarui bun, altul decat produsul cu defecte, cu conditia ca bunul
respectiv sa fie in mod normal destinat folosintei ori consumului privat si sa fi fost folosit de
persoana prejudiciata pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui sa fie mai mare decat
echivalentul in lei a 500 euro;
d) produs cu defecte - produsul care nu ofera siguranta la care persoana este indreptatita sa se
astepte, tinandu-se seama de toate imprejurarile, inclusiv de:
1. modul de prezentare a produsului;
2. toate utilizarile previzibile ale produsului;
3. data punerii in circulatie a produsului.
(2) Un produs nu poate fi considerat cu defecte numai pentru ca, ulterior, un produs similar
perfectionat a fost pus in circulatie.
(3) Prevederile prezentului articol nu impiedica aplicarea dispozitiilor legale referitoare la
daunele morale.
___________
**) Valoarea este exprimata in moneda noua, conform Legii nr. 348/2004 privind denominarea
monedei nationale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 664 din 23 iulie
2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Capitolul II - Conditiile raspunderii producatorilor

Art. 3
In conditiile prezentei legi, producatorul raspunde pentru prejudiciul actual si pentru cel viitor,
cauzate de defectul produsului sau.
Art. 4
Raspunderea producatorului nu este limitata in situatia in care paguba este determinata,
cumulativ, de defectul produsului si de actiunea sau omisiunea unei terte persoane. Aceasta
dispozitie nu aduce atingere dreptului producatorului de a promova actiuni in justitie impotriva
tertului, in conditiile legii.
Art. 5
Daca mai multe persoane sunt raspunzatoare pentru paguba, ele raspund solidar.
Art. 6
Pentru angajarea raspunderii civile a producatorului, persoana prejudiciata trebuie sa faca dovada
pagubei, a defectului si a raportului de cauzalitate dintre defect si paguba.
Art. 7
(1) Producatorul este exonerat de raspundere, conform prevederilor prezentei legi, daca
dovedeste unul dintre urmatoarele aspecte:
a) nu el este cel care a pus produsul in circulatie;
b) in functie de imprejurari, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a
fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie a produsului, din cauze
neimputabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distributie
in scop economic al producatorului si nu a fost fabricat sau distribuit in cadrul activitatii sale
profesionale;
d) defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii, impuse prin reglementarile emise de
autoritatile competente;
e) nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice existent la momentul punerii in circulatie a
produsului nu i-a permis depistarea defectului in cauza;
f) defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utilizare furnizate
in documentele tehnice care insotesc produsul, demonstrate in baza expertizei tehnice de
specialitate.
(2) Producatorul de componente este exonerat de raspundere daca dovedeste ca defectul este
imputabil proiectarii gresite a ansamblului in care acesta a fost montat sau instructiunilor date de
producatorul produsului destinat consumatorului.
Art. 8
Raspunderea producatorului poate fi limitata sau inlaturata de instanta competenta, in cazul in
care paguba este cauzata atat de defectul produsului, cat si de culpa persoanei vatamate ori
prejudiciate sau a altei persoane pentru care aceasta este tinuta sa raspunda.
Art. 9
(1) Aplicarea dispozitiilor prezentei legi nu exclude posibilitatea persoanei vatamate ori
prejudiciate de a pretinde despagubiri in temeiul raspunderii contractuale sau extracontractuale
ori al altui regim special de raspundere, existent la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Societatile de asigurari au drept de regres impotriva producatorului, conform legislatiei in
vigoare, pentru sumele platite persoanelor prejudiciate.
Art. 10
Orice clauze contractuale de limitare sau exonerare de raspundere a producatorului sunt lovite de
nulitate absoluta.

Capitolul III - Dreptul la actiune pentru repararea pagubelor

Art. 11
Dreptul la actiune pentru repararea pagubelor, ce decurge din prevederile prezentei legi, se
prescrie in termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit sa
aiba cunostinta de existenta pagubei, a defectului si a identitatii producatorului, iar actiunea
pentru repararea pagubei nu poate fi introdusa dupa implinirea a 10 ani de la data la care
producatorul a pus produsul respectiv in circulatie.
Art. 12
Actiunea pentru repararea pagubelor produse este de competenta instantei de judecata in a carei
raza teritoriala s-a produs paguba, se afla sediul sau, dupa caz, domiciliul paratului.

Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale

Art.13
Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si ale Codului de
procedura civila.
Art.14
Romania va comunica Comisiei Europene textul exact al celor mai importante reglementari
legale interne care sunt emise sub incidenta prezentei legi.
Art.15
Prevederile prezentei legi nu se aplica:
a) pagubelor generate de produsele puse in circulatie anterior datei intrarii in vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.
Art.16
Prezenta lege transpune Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind raspunderea
producatorului, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L210 din 7
august 1985, modificata si completata prin Directiva nr. 1.999/34/CE a Parlamentului European
si a Consiliului, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE), nr. L141 din 4
iunie 1999.
Art.17
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, cu exceptia art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 4, art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 3 si art. 14,
care intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) Dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 3 si art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 2 se aplica pana la data de 1
ianuarie 2007.
Art.18
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga prevederile art. 42-427 din Ordonanta
Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificarile si completarile ulterioare.

Legea nr. 148/2000 privind publicitatea

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop protecția consumatorilor de produse și servicii, protecția
persoanelor care desfășoară o activitate de producție, de comerț, prestează un serviciu sau
practică o meserie ori o profesie.
Art. 2. - abrogat
Art. 3. - abrogat
Art. 4. - In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) abrogat
b) abrogat
c) abrogat
d) publicitate subliminala - orice publicitate care utilizeaza stimuli prea slabi pentru a fi
perceputi in mod constient, dar care pot influenta
comportamentul economic al unei persoane;
e) persoana - orice persoana fizica sau juridica;
f) minor - orice persoana fizica in varsta de pana la 18 ani;
g) abrogat
Art. 5. - Publicitatea trebuie sa fie decenta, corecta si sa fie elaborata in spiritul
responsabilitatii sociale.
Art. 6. - Se interzice publicitatea care:
a) abrogat
b) este subliminala;
c) prejudiciaza respectul pentru demnitatea umana si morala publica;
d) include discriminari bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine sociala, identitate etnica sau
nationalitate;
e) atenteaza la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitatii si vietii particulare a persoanelor;
g) exploateaza superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciaza securitatea persoanelor sau incita la violenta;
i) incurajeaza un comportament care prejudiciaza mediul inconjurator;
j) favorizeaza comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar
prevederilor legale.
CAPITOLUL II
Publicitate inselatoare si publicitate comparativa
Art. 7. - abrogat
Art. 8. - abrogat
Art. 9. - Comparatiile care se refera la o oferta speciala trebuie sa indice, in mod clar si
neechivoc, data la care inceteaza oferta sau, daca este
cazul, faptul ca oferta speciala se refera la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar daca
oferta speciala nu a inceput inca, data de incepere a
perioadei in care se aplica pretul special sau alte conditii specifice.
CAPITOLUL III
Dispozitii speciale privind publicitatea anumitor produse
Art. 10. - Se interzice publicitatea explicita pentru produsele din tutun:
a) difuzata in cadrul programelor de radiodifuziune si televiziune;
b) pe prima si pe ultima coperta sau pagina din materialele tiparite in presa scrisa; (abrogat de
la 31 Decembrie 2006 - vezi Legea 457/2004)
c) pe biletele de calatorie pentru transportul public.
Art. 10^1. - Se interzice publicitatea explicita pentru bauturile alcoolice:
a) pe prima si pe ultima coperta sau pagina din materialele tiparite in presa scrisa;
b) pe biletele de calatorie pentru transportul public.
Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru produsele din tutun in
incinta unitatilor de invatamant si a unitatilor de
asistenta medicala sau la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum
public.
Art. 12. - Publicitatea pentru bauturi alcoolice si pentru produsele din tutun nu este permisa in
publicatii destinate in principal minorilor, in salile
de spectacole inainte, in timpul si dupa spectacolele destinate minorilor.
Art. 13. - (1) Publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru produsele din tutun nu este
permisa nici in conditiile in care:
a) se adreseaza minorilor;
b) infatiseaza minori consumand aceste produse;
c) sugereaza ca bauturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietati
terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot
rezolva probleme personale;
d) da o imagine negativa despre abstinenta;
e) evidentiaza continutul in alcool al bauturilor alcoolice, in scopul stimularii consumului, sau
face legatura intre alcool si conducerea unui vehicul;
f) nu contine inscriptii-avertisment, in limba romana, pentru produsele din tutun.
(2) Textul avertismentului si dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al ministrului
sanatatii, in termen de 30 de zile de la publicarea
prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 13^1. - (1) Publicitatea la bauturile spirtoase, astfel cum sunt definite in Ordinul
ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, al
ministrului sanatatii si familiei si al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor nr. 268/441/117/2003 pentru aprobarea Normelor
privind definirea, descrierea si prezentarea bauturilor spirtoase, publicat ân Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 573 din 11 august 2003, cu
modificarile ulterioare, este permisa numai ân cazul celei difuzate prin intermediul presei scrise,
al radioului, precum si prin intermediul televiziunii.
(2) Difuzarea de publicitate la bauturile spirtoase ân programele audiovizuale se realizeaza
conform dispozitiilor Deciziei Consiliului National al
Audiovizualului nr. 130/2005 privind Codul de reglementare a continutului audiovizual.
Art. 14. - Se interzice publicitatea substantelor stupefiante si psihotrope.
Art. 15. - Se interzice publicitatea, in alte locuri decat cele de comercializare, pentru orice tip
de arme, munitii, explozivi, metode si mijloace pirotehnice, cu exceptia armelor destinate
vanatorii sau sportului si a celor de panoplie.
Art. 16. - Pentru produsele si serviciile destinate minorilor este interzisa publicitatea care:
a) contine elemente ce dauneaza acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau
psihic;
b) incurajeaza in mod indirect copiii sa cumpere produse sau servicii, profitand de lipsa de
experienta sau de credulitatea lor;
c) afecteaza relatiile speciale care exista intre minori, pe de o parte, si parinti sau cadre
didactice, pe de alta parte;
d) prezinta, in mod nejustificat, minori in situatii periculoase.
Art. 17. - Publicitatea este permisa numai pentru produsele medicamentoase care se elibereaza
fara prescriptie medicala, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Nationala
a Medicamentului.
CAPITOLUL IV
Sanctiuni
Art. 18. - Autorul, realizatorul de publicitate și reprezentantul legal al mijlocului de difuzare
răspund solidar cu persoana care își face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei
legi
Art. 19. - Daca persoana care isi face publicitate nu are sediul in Romania sau daca nu poate fi
identificata, raspunderea revine, dupa caz,
reprezentantului sau legal in Romania, autorului, realizatorului de publicitate sau
reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.
Art. 20. - (1) Persoana care isi face publicitate trebuie sa fie in masura sa probeze exactitatea
afirmatiilor, indicatiilor sau prezentarilor din
anuntul publicitar si este obligata, la solicitarea reprezentantilor institutiilor si autoritatilor
prevazute la art. 24, sa furnizeze documentele care sa
probeze exactitatea acestora.
(2) In cazul in care documentele nu sunt furnizate in termen de maximum 7 zile de la solicitare
sau daca sunt considerate insuficiente, afirmatiile din
anuntul publicitar in cauza vor fi considerate inexacte.
Art. 21. - Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicitatii de catre organizatiile profesionale
cu rol de autoreglementare in domeniul publicitatii si nici dreptul persoanelor de a se adresa
direct acestor organizatii.
Art. 22. - Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materiala, civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 23. - (1) Constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat,
potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, si
se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) incalcarea prevederilor art. 15-17, cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;
b) încălcarea prevederilor art. 9-14, cu amendă de la 1.500 lei la 4.000 lei.-
(2) Sanctiunile se pot aplica si persoanelor juridice.
Art. 24. - (1) Contraventiile prevazute la art. 23 se constata si se sanctioneaza la sesizarea
persoanelor prejudiciate ori a asociatiilor de consumatori sau din oficiu, de catre:
a) reprezentanții împuterniciți ai Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, în cazul încălcării
prevederilor art. 9 și ale art. 13 lit. a) și b);
b) reprezentantii imputerniciti ai administratiei publice locale, pentru incalcarea prevederilor
art. 6 lit. c), d), e), f), g) si i), ale art. 10 lit.
c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) si ale art. 15;
c) reprezentantii imputerniciti ai Oficiului Concurentei, pentru incalcarea prevederilor art. 8
lit. d), e), f), g), h) si i);
d) reprezentantii imputerniciti ai Ministerului Sanatatii, pentru incalcarea prevederilor art. 13
lit. c), d), e) si f) si ale art. 14, 16 si 17;
e) reprezentanții împuterniciți ai Consiliului Național al Audiovizualului, pentru încălcarea
prevederilor art. 10 lit. a).
(2) Organele abilitate sa constate si sa sanctioneze contraventiile pot solicita organizatiilor
profesionale cu rol de autoreglementare prevazute la art. 21 formularea unui punct de vedere de
specialitate.
Art. 25. - Institutiile si autoritatile prevazute la art. 24 pot dispune, o data cu aplicarea
sanctiunii contraventionale, urmatoarele masuri, dupa caz:
a) interzicerea publicitatii, in cazul in care a fost difuzata sau urmeaza sa fie difuzata;
b) incetarea publicitatii pana la data corectarii ei;
c) publicarea deciziei autoritatii publice, in totalitate sau partial, si stabilirea modului in care
urmeaza sa se realizeze;
d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunturi rectificative, cu
fixarea continutului si a modului de difuzare.
Art. 26. - Contraventiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile si dispozitiile Legii nr. 32/1968
privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor,
cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 25-27 din respectiva lege, precum si cele ale Legii nr.
11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
CAPITOLUL V
Dispozitii finale
Art. 27. - Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, in baza prezentei
legi, reglementari specifice privind publicitatea, cu
exceptia celei din cadrul programelor audiovizuale.
Art. 28. - (1) Prezenta lege intra in vigoare in termen de 90 de zile de la publicarea ei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice dispozitii contrare.
Hotărârea nr. 130/2015 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de
comunicaţii electronice şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora ( INTRA IN
VIGOARE PE 25.04.2015)

Art. 1
Prezenta hotarare stabileste cadrul de reglementare pentru introducerea pe piata, libera circulatie si punerea in
functiune pe teritoriul Romaniei a echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si
procedurile de evaluare a conformitatii si de marcare a acestora.
Art. 2
Fara a aduce atingere legislatiei in vigoare, prezenta hotarare se aplica si aparatului definit la art. 5 lit. a), care:
a) include, ca o parte integranta sau ca un accesoriu, un dispozitiv de uz medical, inclusiv un dispozitiv de uz
medical activ, implantabil, in intelesul prevederilor Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale;
b) constituie un element sau o entitate tehnica separata a unui vehicul, in intelesul Ordinului ministrului lucrarilor
publice, transporturilor si locuintei nr. 1.938/2001 pentru aprobarea Reglementarilor privind conditiile tehnice pe care
trebuie sa le indeplineasca vehiculele rutiere in vederea admiterii in circulatie pe drumurile publice din Romania -
RNTR 2 - editia 2002.
Art. 3
Prezenta hotarare nu se aplica echipamentelor prevazute in anexa nr. I.
Art. 4
Prezenta hotarare nu se aplica aparatelor utilizate exclusiv in cadrul activitatilor din domeniul sigurantei publice,
din domeniul sigurantei statului, inclusiv cel al protectiei intereselor economice ale statului, daca aceste interese se
refera la siguranta statului, din domeniul apararii nationale, precum si in cadrul activitatilor statului din domeniul
dreptului penal.
Art. 5
In intelesul prezentei hotarari, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) aparat - orice echipament care este fie echipament radio, fie echipament terminal de telecomunicatii sau
amandoua;
b) retea de comunicatii electronice - sistemele de transmisie si, acolo unde este cazul, echipamentele de comutare
sau rutare, precum si orice alte resurse, care permit transportul semnalelor prin fir, radio, fibra optica sau orice alte
mijloace electromagnetice, incluzand retelele de comunicatii prin satelit, retelele fixe, cu comutare de circuite sau de
pachete, inclusiv Internet si retelele mobile terestre, sistemele de transport al energiei electrice, in masura in care
sunt utilizate in scopul transmiterii de semnale, retelele utilizate pentru transmiterea comunicatiei audiovizuale si
retelele de cablu TV, indiferent de tipul informatiei transportate;
c) retea publica de comunicatii - retea de comunicatii electronice care este utilizata, in intregime sau in principal,
pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice destinate publicului;
d) echipament terminal de telecomunicatii - un produs sau o parte componenta relevanta din acesta, care permite
comunicatia si care este destinat sa fie conectat direct ori indirect prin orice mijloace la interfetele retelelor publice de
comunicatii;
e) echipament radio - un produs sau o parte componenta relevanta a acestuia, capabil sa comunice prin
intermediul emisiei si/sau receptiei undelor radio utilizand spectrul alocat radiocomunicatiilor terestre/spatiale;
f) unde radio - unde electromagnetice cu frecvente cuprinse intre 9 kHz si 3.000 GHz, care se propaga in spatiu
fara ghidare artificiala;
g) interfata - punct terminal al retelei, care este punctul de conexiune fizica la nivelul caruia utilizatorului ii este
asigurat accesul la reteaua publica de comunicatii, sau o interfata radio specificand calea radio intre echipamentele
radio, incluzandu-se in ambele cazuri si specificatiile tehnice ale acestora;
h) clasa de echipamente - clasa care identifica anumite tipuri particulare de aparate care sunt considerate similare
in conformitate cu prezenta hotarare, precum si interfetele pentru care aparatele sunt concepute; aparatele pot sa
apartina mai multor clase de echipamente;
i) dosar tehnic de constructie - dosar care descrie aparatul si care furnizeaza informatiile si explicatiile care arata
cum au fost indeplinite cerintele esentiale aplicabile;
j) standard armonizat - specificatie tehnica adoptata de un organism de standardizare recunoscut pe baza
mandatului Comisiei Europene in scopul stabilirii unei cerinte la nivel european, fara a fi obligatorie conformitatea cu
aceasta;
k) interferenta prejudiciabila - interferenta care pune in pericol functionarea unui serviciu de radionavigatie sau a
altor servicii de siguranta ori care degradeaza serios, impiedica sau intrerupe repetat un serviciu de radiocomunicatii
ce functioneaza potrivit legislatiei in vigoare.
Art. 6
(1) Toate aparatele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte esentiale:
a) de protectie a sanatatii si sigurantei utilizatorului si a oricarei alte persoane, incluzand obiectivele referitoare la
cerintele de securitate prevazute in Hotararea Guvernului nr. 567/2002 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de
echipamente electrice de joasa tensiune, dar fara aplicarea vreunei limite de tensiune;
b) de protectie privind compatibilitatea electromagnetica, prevazute in Hotararea Guvernului nr. 1.032/2001
privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de
vedere al compatibilitatii electromagnetice.
(2) Echipamentul radio trebuie sa fie construit astfel incat sa utilizeze eficient spectrul alocat radiocomunicatiilor
terestre sau spatiale si resursele orbitale si sa se evite interferenta prejudiciabila.
(3) Cerinte suplimentare pot fi aplicate aparatelor din clase specifice de echipamente sau anumitor tipuri de
aparate atunci cand a fost adoptata o astfel de masura de catre Comisia Europeana, cerinte care determina modul in
care trebuie construit aparatul, astfel incat, dupa caz:
a) sa conlucreze prin intermediul retelelor cu alte aparate si sa poata fi conectat la interfete adecvate in Uniunea
Europeana si in Romania;
b) sa nu afecteze reteaua sau functionarea acesteia si sa nu foloseasca in mod necorespunzator resursele
acesteia, cauzand o degradare inacceptabila a serviciului;
c) sa incorporeze sisteme de protectie care sa asigure ca datele personale si viata privata ale utilizatorului si ale
abonatului sunt protejate;
d) sa prezinte caracteristici care asigura evitarea fraudelor;
e) sa prezinte caracteristici care asigura accesul la serviciile de urgenta;
f) sa prezinte caracteristici care permit folosirea acestora de catre persoanele cu anumite deficiente.
(4) Cerintele suplimentare prevazute la alin. (3) vor fi adoptate prin ordine ale ministrului comunicatiilor si
tehnologiei informatiei si vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

CAP. 2
Notificarea si publicarea specificatiilor de interfata

Art. 7
(1) Operatorii retelelor publice de comunicatii trebuie sa puna la dispozitie Ministerului Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei specificatii tehnice precise si adecvate pentru toate interfetele oferite de acestia inainte ca
serviciile furnizate prin interfete sa fie disponibile public.
(2) Pentru a indeplini prevederile alin. (1) specificatiile tehnice de interfata trebuie sa includa:
a) detalii care sa permita proiectarea echipamentelor terminale de telecomunicatii capabile sa utilizeze toate
serviciile furnizate prin aceste interfete;
b) toate informatiile necesare pentru a permite producatorilor sa realizeze incercarile relevante privind verificarea
cerintelor esentiale aplicabile echipamentelor terminale de telecomunicatii.
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei asigura publicarea prin mijloace electronice a specificatiilor
tehnice de interfata prevazute la alin. (1), dupa primirea acestora de la operatorii retelelor publice de comunicatii.
Art. 8
Operatorii retelelor publice de comunicatii sunt obligati sa furnizeze informatiile prevazute la art. 7 alin. (1) si (2)
ori de cate ori acestea sunt solicitate de partile interesate.
Art. 9
Operatorii retelelor publice de comunicatii au obligatia sa furnizeze Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei
Informatiei, in vederea publicarii prin mijloace electronice, orice modificare a specificatiilor tehnice de interfata,
comunicate in conditiile art. 7.

CAP. 3
Introducerea aparatelor pe piata

Art. 10
Aparatul se introduce pe piata numai daca indeplineste cerintele esentiale prevazute la art. 6 si celelalte prevederi
aplicabile ale prezentei hotarari atunci cand este instalat, intretinut si utilizat corespunzator, conform scopului pentru
care a fost produs.
Art. 11
Producatorul sau importatorul trebuie sa furnizeze utilizatorului:
a) toate informatiile privind folosirea aparatului, redactate in limba romana, dar aceasta nu exclude furnizarea
informatiilor si in alte limbi de circulatie internationala;
b) declaratia de conformitate cu cerintele esentiale, redactata in limba romana, declaratie ce trebuie sa insoteasca
fiecare aparat.
Art. 12
In cazul echipamentului radio, pentru indeplinirea prevederilor art. 11 lit. a), ambalajul si instructiunile de utilizare
ale acestuia trebuie:
a) sa contina o indicatie ca echipamentul este destinat sa fie utilizat in Romania;
b) sa previna utilizatorul, atunci cand este cazul, asupra oricarei restrictii de folosire sau despre obligatia obtinerii
autorizatiei de functionare a respectivului echipament.
Art. 13
(1) Atunci cand echipamentele radio functioneaza in benzi de frecventa a caror utilizare nu este armonizata in
Uniunea Europeana si in Romania, producatorul, reprezentantul autorizat al acestuia stabilit in Uniunea Europeana
sau in Romania ori importatorul trebuie sa notifice in scris Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia
Informatiei intentia de a introduce astfel de echipamente radio pe piata.
(2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie facuta cu cel putin patru saptamani inainte de data la care se
intentioneaza introducerea pe piata a acestor echipamente si trebuie sa contina:
a) informatii referitoare la caracteristicile radio ale echipamentului, in special cele privind benzile de frecventa,
ecartul dintre canale, tipul de modulatie si puterea de radiofrecventa;
b) atunci cand este cazul, numarul de identificare a organismului notificat pentru indeplinirea prevederilor
specificate in anexa nr. IV sau V.
(3) Procedura de notificare si continutul notificarii asupra intentiei de a introduce pe piata echipamentele radio ce
functioneaza in benzi de frecventa a caror utilizare nu este armonizata in Uniunea Europeana si Romania se adopta
prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei este responsabil pentru evaluarea
informatiilor furnizate si poate restrictiona punerea in functiune a echipamentelor radio in una dintre situatiile
prevazute la art. 17. Aparatele a caror punere in functiune poate fi restrictionata sunt prevazute in anexa nr. VIII.
Art. 14
In cazul echipamentelor terminale de telecomunicatii, pentru indeplinirea prevederilor art. 11 lit. a), ambalajul si
instructiunile de utilizare ale acestora trebuie sa contina si sa afiseze informatii suficiente pentru identificarea
interfetelor retelelor publice de comunicatii la care acestea sunt destinate a fi conectate.
Art. 15
In situatiile prevazute la art. 6 alin. (3) si in cazul aparatelor care au fost deja introduse pe piata, acestea pot fi
mentinute pe piata pentru perioada stabilita de actele normative prevazute la art. 6 alin. (4).

CAP. 4
Punerea in functiune si dreptul de conectare

Art. 16
Aparatul poate fi pus in functiune in scopul utilizarii potrivit destinatiei, atunci cand indeplineste cerintele esentiale
corespunzatoare prevazute la art. 6 si orice alte prevederi aplicabile ale prezentei hotarari.
Art. 17
Fara a fi in contradictie cu prevederile art. 16 si fara a aduce atingere conditiilor prevazute in autorizatiile pentru
furnizarea serviciului care utilizeaza echipamentul radio, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia
Informatiei poate restrictiona punerea in functiune a respectivului echipament, numai pentru motive legate de
utilizarea eficienta si corespunzatoare a spectrului radio, evitarea interferentei prejudiciabile sau a problemelor privind
sanatatea publica.
Art. 18
Operatorii retelelor publice de comunicatii nu trebuie sa refuze din motive tehnice, invocand aplicarea art. 19,
conectarea echipamentelor terminale de telecomunicatii la interfetele adecvate, atunci cand aceste echipamente
indeplinesc cerintele esentiale aplicabile, prevazute la art. 6.
Art. 19
(1) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate autoriza un operator al unei retele publice de
comunicatii sa refuze conectarea, sa deconecteze sau sa retraga din serviciu un aparat declarat conform cu cerintele
esentiale aplicabile, in cazul in care se considera ca:
a) produce deteriorarea serioasa a unei retele;
b) produce interferenta prejudiciabila;
c) afecteaza reteaua sau functionarea acesteia.
(2) Autorizarea de catre Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei trebuie sa fie precedata de o cerere
temeinic motivata a operatorului, insotita de un set de elemente generale care vor fi definite de Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, incluzand urmatoarele:
a) dovada ca exista una dintre situatiile prevazute la alin. (1);
b) dovada evaluarii conformitatii aparatului si a indeplinirii de catre acesta a cerintelor esentiale;
c) referire la standardele armonizate aplicate, precum si la alte standarde sau reglementari tehnice cuprinse in
actele normative emise de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I;
d) clarificari si elemente suplimentare de la operator, daca este necesar.
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei trebuie sa informeze operatorul asupra deciziei luate, in cel
mult 30 de zile, specificand motivele pentru adoptarea acesteia.
Art. 20
(1) In situatii de urgenta operatorul unei retele publice de comunicatii poate deconecta aparatul fara autorizarea
prealabila din partea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, daca sunt indeplinite simultan urmatoarele
conditii:
a) protectia retelei impune deconectarea aparatului fara intarziere;
b) utilizatorului i se poate oferi pe loc o solutie alternativa, fara cheltuieli pentru el.
(2) Operatorul trebuie sa informeze imediat Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei cu privire la
masura luata, prezentand dovezile privind procedura de urgenta si indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1).
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, dupa analizarea documentatiei prezentate de catre
operator, trebuie sa decida daca se mentine masura deconectarii aparatului sau se permite reconectarea acestuia.

CAP. 5
Evaluarea conformitatii

Art. 21
Procedurile de evaluare a conformitatii, prevazute la art. 23 alin. (2), la art. 24, 25 si 26, trebuie sa fie utilizate
pentru a demonstra indeplinirea de catre aparat a tuturor cerintelor esentiale aplicabile, prevazute la art. 6.
Art. 22
(1) Aparatul este presupus conform cu cerintele esentiale aplicabile, prevazute la art. 6, daca acesta este in
concordanta cu prevederile standardelor armonizate pentru echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii sau cu parti din acestea, care cuprind cerintele esentiale si ale caror numere de referinta au fost
publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
(2) Lista standardelor romane care au adoptat standardele armonizate pentru echipamentele radio si
echipamentele terminale de telecomunicatii se aproba prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei
si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Lista standardelor se reactualizeaza ori de cate ori este cazul.
Art. 23
(1) Prezumtia identificata la art. 22 alin. (1) nu exclude necesitatea evaluarii conformitatii cu cerintele esentiale, in
conditiile prezentei hotarari.
(2) Producatorul poate alege ca evaluarea conformitatii aparatului cu cerintele esentiale prevazute la art. 6 alin.
(1) lit. a) si b) sa fie facuta utilizandu-se procedurile prevazute de Hotararea Guvernului nr. 567/2002 si, respectiv,
de Hotararea Guvernului nr. 1.032/2001, ca alternativa la procedurile prevazute la art. 24, 25 si 26, atunci cand
aparatul este in domeniul de aplicare al acestor hotarari.
(3) Standardele romane care au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit prevederilor
Hotararii Guvernului nr. 567/2002, respectiv ale Hotararii Guvernului nr. 1.032/2001, si care au adoptat standardele
ale caror numere de referinta au fost publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene pot fi utilizate ca baza
pentru prezumtia conformitatii cu cerintele esentiale prevazute la art. 6 alin. (1) lit. a) si b).
(4) Reglementarile tehnice comune ale caror numere de referinta au fost publicate in Jurnalul Oficial al
Comunitatilor Europene si care au fost transpuse ca reglementari tehnice nationale pot fi utilizate ca baza pentru
prezumtia conformitatii cu alte cerinte esentiale relevante prevazute la art. 6.
Art. 24
Echipamentul terminal de telecomunicatii care nu utilizeaza spectrul alocat comunicatiilor radio terestre sau
spatiale si partile de receptie ale echipamentelor radio trebuie sa fie supuse procedurilor de evaluare a conformitatii,
prevazute in oricare dintre anexele nr. II, IV si V, la alegerea producatorului.
Art. 25
Cand producatorul a aplicat standardele armonizate prevazute la art. 22 alin. (1), echipamentul radio care nu se
afla in domeniul de aplicare al art. 24 trebuie sa fie supus procedurilor de evaluare a conformitatii, prevazute in
oricare dintre anexele nr. III, IV si V, la alegerea producatorului.
Art. 26
Cand producatorul nu a aplicat sau a aplicat numai partial standardele armonizate prevazute la art. 22 alin. (1),
echipamentul radio care nu se afla in domeniul de aplicare al art. 24 trebuie sa fie supus procedurilor de evaluare a
conformitatii, prevazute in anexa nr. IV sau V, la alegerea producatorului.
Art. 27
Inregistrarile si corespondenta legate de aplicarea procedurilor de evaluare a conformitatii, prevazute la art. 23
alin. (2), la art. 24, 25 si 26, se vor face in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala agreata de
organismul de evaluare.

CAP. 6
Marcajul de conformitate CE si alte inscriptii

Art. 28
(1) Aparatele care indeplinesc toate cerintele esentiale aplicabile trebuie sa poarte marcajul de conformitate CE.
Elementele de identificare a marcajului de conformitate CE sunt prevazute in anexa nr. VII.
(2) Marcajul de conformitate CE se aplica de catre producator, reprezentantul autorizat al acestuia stabilit in
Uniunea Europeana sau in Romania ori de catre importator.
(3) Daca pentru evaluarea conformitatii este utilizata una dintre procedurile prevazute in anexele nr. III, IV si V,
marcajul de conformitate CE trebuie insotit de numarul de identificare a tuturor organismelor notificate implicate.
Art. 29
(1) Marcajul echipamentului radio trebuie sa fie insotit suplimentar de identificatorul clasei de echipament, atunci
cand un astfel de identificator a fost atribuit. Identificatorul de clasa este prevazut in anexa nr. VII.
(2) Marcajul echipamentului radio trebuie sa includa un element de informare a utilizatorului ca aparatul
functioneaza in benzi de frecventa a caror utilizare nu este armonizata in Uniunea Europeana si in Romania.
Art. 30
(1) Marcajul de conformitate, aplicat in conditiile prevazute la art. 28 si 29, trebuie sa fie lizibil, rezistent la
stergere si aplicat in mod vizibil direct pe aparat sau pe o placa de marcaj aplicata aparatului, precum si pe ambalajul
si instructiunile de utilizare ce il insotesc.
(2) Se interzice aplicarea pe aparate a marcajelor care pot induce in eroare terte parti, in ceea ce priveste
semnificatia si forma marcajului CE, asa cum sunt specificate in anexa nr. VII.
(3) Aplicarea oricarui alt marcaj este permisa numai cu conditia ca vizibilitatea si lizibilitatea marcajului de
conformitate CE sa nu fie afectate.
Art. 31
Aparatul trebuie sa fie identificat prin producator pe baza tipului, lotului si/sau numarului de serie si prin
denumirea producatorului sau a importatorului.
Art. 32
(1) In cazul in care aparatului ii sunt aplicabile si alte reglementari specifice care privesc alte aspecte, transpuse
pe baza directivelor europene care impun aplicarea marcajului CE, marcajul atesta indeplinirea prevederilor acestor
reglementari.
(2) Intr-o perioada de tranzitie, cand una sau mai multe dintre aceste reglementari specifice permit producatorului
sa aleaga ce masuri sunt aplicabile, marcajul CE trebuie sa indice ca aparatul indeplineste numai prevederile acelor
reglementari specifice care au fost aplicate de producator. Documentatia, informatiile si instructiunile de utilizare care
insotesc aparatele trebuie sa includa o versiune in limba romana si sa indice in mod expres acele reglementari
specifice care au fost aplicate.
Art. 33
Este permisa prezentarea la targurile comerciale, expozitii, demonstratii si altele asemenea a aparatului care nu
indeplineste prevederile prezentei hotarari, cu conditia ca acesta sa poarte un semn distinctiv care sa indice clar ca
nu poate fi comercializat sau pus in functiune pana cand nu indeplineste aceste prevederi.

CAP. 7
Organisme notificate si autoritati de supraveghere

Art. 34
(1) Procedura privind desemnarea si notificarea nationala a laboratoarelor de incercari, precum si a organismelor
de certificare si de inspectie, care realizeaza evaluarea conformitatii produselor din domeniul echipamentelor radio si
al echipamentelor terminale de telecomunicatii, se adopta, in conditiile legii, prin ordin al ministrului comunicatiilor si
tehnologiei informatiei, in conformitate cu criteriile prevazute in anexa nr. VI.
(2) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va desemna organismele notificate pentru indeplinirea
sarcinilor relevante prevazute in anexele nr. II, III, IV si V.
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va publica si va actualiza periodic in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, lista cuprinzand organismele notificate si numarul alocat acestora in registrul organismelor
notificate, aprobata prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei.
Art. 35
(1) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei este autoritatea competenta in domeniul echipamentelor
radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, in scopul asigurarii indeplinirii prevederilor prezentei hotarari.
(2) Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei este organismul responsabil pentru
exercitarea activitatilor de supraveghere a pietei echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii.
(3) In cazul aparatelor destinate consumatorilor persoane fizice, constatarea si sanctionarea contraventiilor se fac
de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.
Art. 36
(1) Activitatile de supraveghere prevazute la art. 35 alin. (2) si (3), planificate sau la sesizarea oricarei persoane
interesate, sunt exercitate de personalul de inspectie anume imputernicit in vederea indeplinirii acestor sarcini.
Personalul de inspectie trebuie:
a) sa aiba acces liber ori de cate ori este necesar, in conditiile legii, in orice spatiu in care producatorii,
reprezentantii autorizati ai acestora stabiliti in Romania, importatorii, distribuitorii, operatorii retelelor de comunicatii
si alti utilizatori ai aparatelor, precum si persoanele care asambleaza, detin, instaleaza, conecteaza sau intretin
aparate desfasoara activitati susceptibile de a cadea sub incidenta prevederilor prezentei hotarari;
b) sa solicite si sa retina orice document si orice informatie necesare in vederea realizarii inspectiei privind
indeplinirea prevederilor prezentei hotarari;
c) sa sigileze, sa retina si sa solicite efectuarea de incercari asupra aparatelor pentru care exista motive intemeiate
sa se presupuna incalcarea prevederilor prezentei hotarari;
d) sa ia orice alte masuri necesare in situatia data, in conditiile legii.
(2) Producatorul, reprezentantul autorizat al acestuia stabilit in Uniunea Europeana sau in Romania ori
importatorul are obligatia de a detine si de a prezenta spre examinare, la cererea personalului de inspectie,
documentele ce atesta indeplinirea prevederilor prezentei hotarari.
(3) Personalul de inspectie este obligat:
a) sa nu divulge informatiile de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii atributiilor sale;
b) sa pastreze confidentialitatea surselor de informatii in legatura cu sesizarile sau cu plangerile primite.
Art. 37
(1) Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei poate sa hotarasca in orice moment
efectuarea incercarilor adecvate pentru verificarea conformitatii aparatelor cu cerintele esentiale aplicabile, inscrise in
declaratia de conformitate.
(2) Cheltuielile determinate de efectuarea incercarilor prevazute la alin. (1) sunt suportate de Inspectoratul
General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.
(3) Daca in urma incercarilor se constata ca aparatul nu indeplineste cerintele esentiale, cheltuielile determinate
de efectuarea incercarilor prevazute la alin. (1) sunt suportate de catre producator, responsabilul autorizat al acestuia
sau de catre importator. In cazul in care nici una dintre aceste persoane nu poate fi identificata, aceste cheltuieli sunt
suportate de catre detinatorul aparatului.
Art. 38
(1) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate lua toate masurile necesare pentru ca aparatele sa
fie retrase de pe piata sau din serviciu, poate interzice introducerea lor pe piata sau punerea lor in functiune ori
poate sa restrictioneze libera lor circulatie, atunci cand constata ca aparatele care intra sub incidenta prezentei
hotarari nu indeplinesc cerintele acesteia.
(2) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate sa interzica sau sa restrictioneze introducerea pe
piata ori sa dispuna retragerea de pe piata a echipamentelor radio, inclusiv a tipurilor de echipamente radio, pentru
care se considera, din motive intemeiate, ca vor produce interferente prejudiciabile serviciilor existente sau planificate
in cadrul benzilor de frecventa prevazute in Tabelul national de alocare a benzilor de frecventa.
(3) In situatia in care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei a luat o hotarare in conformitate cu
prevederile alin. (1) sau (2), acesta trebuie sa specifice motivele pentru adoptarea ei si daca neconformitatea se
datoreaza:
a) aplicarii incorecte a standardelor armonizate prevazute la art. 22;
b) insuficientelor standardelor armonizate prevazute la art. 22;
c) neconformitatii cu cerintele esentiale aplicabile, prevazute la art. 6, in cazul in care aparatele nu satisfac
standardele armonizate prevazute la art. 22;
d) cauzelor ce au legatura cu interferenta prejudiciabila.

CAP. 8
Contraventii si sanctiuni

Art. 39
Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:
a) incalcarea prevederilor art. 8, 10, 11, ale art. 13 alin. (1) si (2), ale art. 16 si ale art. 32 alin. (1), cu amenda de
la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, precum si retragerea de pe piata, interzicerea comercializarii si utilizarii
aparatelor neconforme, in concordanta cu prevederile art. 38;
b) incalcarea prevederilor art. 14, 24, 28, 29, 30, 31, ale art. 32 alin. (2) si ale art. 33, cu amenda de la
25.000.000 lei la 50.000.000 lei, precum si cu retragerea de pe piata sau interzicerea comercializarii ori a utilizarii
aparatelor neconforme, in concordanta cu prevederile art. 38;
c) in cazul in care persoana care a aplicat marcajul fara a tine cont de prevederile art. 28, 29 si ale art. 30 alin. (2)
nu poate fi identificata, prevederile lit. b) din prezentul articol se aplica detinatorului aparatului din momentul in care
a fost descoperita neconformitatea;
d) incalcarea prevederilor din anexa nr. II pct. 5 si 7, anexa nr. III pct. 4, anexa nr. IV pct. 2 si 6 si din anexa nr.
V pct. 14, 15, 19 si 24, cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, precum si interzicerea comercializarii si
utilizarii pana la termenul prevazut pentru eliminarea neconformitatilor, stabilit de catre personalul de inspectie
prevazut la art. 36 alin. (1), impreuna cu producatorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau cu importatorul
aparatelor, dupa caz;
e) incalcarea prevederilor art. 7 alin. (1) si (2), ale art. 9, 18 si ale art. 20 alin. (2), cu amenda de la 50.000.000 lei
la 100.000.000 lei;
f) incalcarea prevederilor art. 43, cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, precum si confiscarea
aparatelor retrase de pe piata sau din serviciu.
Art. 40
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 39 se fac de catre personalul de inspectie
al Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, anume imputernicit in vederea indeplinirii
acestor atributii, la sesizarea oricarei persoane sau din oficiu.
(2) Constatarea contraventiilor prevazute la art. 39 lit. a), b) si d), precum si aplicarea sanctiunilor
corespunzatoare se pot face, in cazul in care cumparatorul are calitatea de consumator persoana fizica, si de catre
inspectorii de specialitate ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, la sesizarea oricarei persoane sau
din oficiu.
Art. 41
Contraventiilor prevazute la art. 39 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu
exceptia prevederilor art. 28 si 29 din aceeasi ordonanta.
Art. 42
(1) In cazul constatarii contraventiilor si aplicarii sanctiunilor prevazute la art. 39 lit. a) sau b), organul de inspectie
trebuie sa informeze in scris Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei in termen de 3 zile.
(2) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei trebuie sa confirme sanctiunea aplicata si sa notifice
producatorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau importatorului aparatelor, dupa caz, confirmarea acestei
sanctiuni.
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei trebuie sa publice in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
notificarea masurii de retragere de pe piata sau din serviciu a aparatelor neconforme, de interzicere a introducerii lor
pe piata, precum si de punere in functiune. Notificarea poate fi publicata si in cotidiene nationale sau in reviste de
specialitate, in functie de tipul echipamentului radio sau al echipamentului terminal de telecomunicatii.
Art. 43
Producatorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul aparatelor, dupa caz, trebuie sa solicite
Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, in termen de 60 de zile de la notificarea masurii
de retragere de pe piata a aparatelor neconforme, prevazuta la art. 39 lit. a) si b), inventarierea si sigilarea
aparatelor care au fost retrase de pe piata sau din serviciu.

CAP. 9
Dispozitii tranzitorii

Art. 44
Pana in momentul semnarii Protocolului european privind evaluarea conformitatii si acceptarea produselor
industriale (PECA), daca evaluarea conformitatii unui aparat destinat pietei nationale implica participarea unui
organism notificat desemnat conform prevederilor art. 34, producatorul sau reprezentantul sau autorizat trebuie sa
aplice marcajul national de conformitate CS. Elementele de identificare a marcajului de conformitate CS sunt
prevazute in anexa nr. VII. Dupa intrarea in vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformitatii si
acceptarea produselor industriale (PECA) aparatele vor purta numai marcajul de conformitate CE in concordanta cu
prevederile cap. VII.
Art. 45
Echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii pot fi introduse pe piata si puse in functiune pe
baza documentelor de autorizare prevazute in Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr.
259/2002 privind abilitarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei pentru eliberarea
autorizatiilor de tip si a acordurilor de procurare din import pentru echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii, daca introducerea pe piata a avut loc pentru prima data inainte de intrarea in vigoare a prezentei
hotarari si numai pana la data abrogarii respectivului ordin, in conformitate cu prevederile art. 48 alin. (2).

CAP. 10
Dispozitii finale

Art. 46
(1) Prezenta hotarare nu este o reglementare specifica in sensul art. 1 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr.
1.032/2001 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata si de functionare a aparatelor electrice si electronice
din punct de vedere al compatibilitatii electromagnetice. Prevederile Hotararii Guvernului nr. 1.032/2001 nu se aplica
aparatelor care intra in domeniul de aplicare al prezentei hotarari, cu exceptia cerintelor de protectie prevazute la art.
3 alin. (1) si in anexa nr. 1 si a procedurilor de evaluare a conformitatii prevazute la art. 5 alin. (2) lit. a) si b) din
Hotararea Guvernului nr. 1.032/2001.
(2) Prevederile Hotararii Guvernului nr. 567/2002 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de echipamente
electrice de joasa tensiune nu se aplica aparatelor care intra in domeniul de aplicare al prezentei hotarari, cu exceptia
cerintelor de securitate prevazute la art. 2 alin. (1) si in anexa nr. 2, precum si procedurii de evaluare a conformitatii
prevazute in anexa nr. 5 la Hotararea Guvernului nr. 567/2002.
Art. 47
Anexele nr. I - VIII fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 48
(1) Prezenta hotarare intra in vigoare la 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu
exceptia prevederilor art. 22 alin. (2) si ale art. 34, care intra in vigoare pe data publicarii prezentei hotarari.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei
informatiei nr. 259/2002 privind abilitarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei
pentru eliberarea autorizatiilor de tip si a acordurilor de procurare din import pentru echipamentele radio si
echipamentele terminale de telecomunicatii, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 788 din 30
octombrie 2002.