UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE LITERE

LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ

MORFOLOGIE
ANUL II – SEMESTRUL I

Conf. dr. MIHAELA GHEORGHE

BRAŞOV
2006
 MGh – Limba românã contemporanã - MGh

INTRODUCERE
Modulul curent îşi propune o reactualizare a cunoştinţelor dumneavoastră
anterioare despre nivelul morfologic al limbii române, într-o prezentare sintetică
şi schematizată.

Obiective
La finalul cursului, studenţii vor fi capabili să:
- analizeze morfosintactic orice text literar / nonliterar
- construiască enunţuri gramaticale după o structură impusă
- decidă asupra gramaticalităţii / agramaticalităţii sau asupra gradului de
acceptabilitate a unui enunţ

Concepte operaţionale
Morfem = unitate minimală din structura unui cuvânt, dotată cu semnificaţie
Morfemele se clasifică în:
 morfeme independente (morfemul radical)
 morfeme dependente
 gramaticale (sufixe gramaticale şi desinenţe)
 lexicale (afixe: prefixe lexicale şi sufixe lexicale)
Structura morfologică a cuvântului:

Cuvânt = (prefix) + radical + (sufix) + desinenţă

2
 MGh – Limba românã contemporanã - MGh

Părţile de vorbire sunt clase lexico-gramaticale organizate în funcţie

de flexiune în:
Flexibile Neflexibile
 substantiv  adverb
 pronume  conjuncţie
 numeral  prepoziţie
 verb  interjecţie
 adjectiv

Flexiunea sintetică Flexiunea analitică

prin afixe gramaticale - verbe auxiliare

prin mijloace fonetice - prepoziţii
- alternanţe fonetice - conjuncţia să
- accent -adv / loc. adverbiale
- intonaţie - articol

Categoria gramaticală este o noţiune morfologică exprimată prin

flexiune (gen, număr, caz, grad de comparaţie, persoană, diateză, mod,
timp)

Locuţiunea = grup de cuvinte sudate şi stabile, cu înţeles unitar şi

comportamentul unei părţi de vorbire unice; caracteristici:
- unitate semantică realizată prin pierderea individualităţii cuvintelor
alcătuitoare
- ordinea (de obicei) fixă a componentelor
- posibilităţi reduse de disociere
- dificultatea analizei interioare a grupului (organizare sintactică
neclară)

3
  EXERCIŢII
- Daţi câte un exemplu pentru fiecare situaţie prezentată la
flexiune
- Arătaţi care din grupările de mai jos sunt expresii şi care
locuţiuni, aplicând caracteristicile de mai sus: a avea habar, a
da cu căciula în câini, a bate apa în piuă, a da brânci, tăia
frunză la câini, a da seamă de ceva

1. SUBSTANTIVUL
1.1. Particularităţi morfologice

Clasificare Categorii gramaticale ale substantivului

Numărul
substantiv exemplu Genul Cazul
sg pl
propriu Bucureşti feminin floare flori nominativ (N)
comun floare masculin băiat băieţi acuzativ (Ac)
simplu curaj neutru tren trenuri genitiv (G)
compus floarea-soarelui dativ (D)
vocativ (V)

1.2. Situaţii speciale în legătură cu genul substantivelor:

Substantive mobile
 heteronimice (denumesc animate şi realizează opoziţia de sex prin
cuvinte cu rădăcini lexicale diferite): găină – cocoş, capră – ţap,
mătuşă – unchi, soră – frate etc.
 derivate
(masculin - feminin): lup – lupoaică, văr – verişoară, urs – ursoaică
etc.
(feminin - masculin): gâscă – gâscan, curcă – curcan, raţă – răţoi etc.
Substantive epicene (nu realizează opoziţia de sex; au o formă unică
pentru a denumi femininul şi masculinul); pot fi de genul feminin:
lăcustă, girafă, maimuţă sau de genul masculin: ornitorinc, elefant,
fluture, viezure.

4
 1.3.Situaţii speciale în legătură cu numărul
substantivelor:
Substantive cu formă unică pentru ambele numere: unchi, ochi,
nume, învăţătoare, educatoare, foarfece, genunchi etc.
Substantive defective de plural: sare, miere, aur, curaj, fotbal, argint,
făină, tinereţe, singurătate, lapte, grâu etc.
Substantive defective de singular: zori, câlţi, ochelari, represalii,
tăiţei etc.
Substantive colective: stol, turmă, brădet, păpuriş, popor, roi etc.

1.4. Funcţii sintactice ale substantivului în cazurile:

 Nominativ
 subiect : Copilul ei are patru ani.
 nume predicativ: Mihai este un copil.
 apoziţie: Ionescu, profesorul, va veni mâine.
 element predicativ suplimentar El vine director.
 Acuzativ
 complement direct Şi-a anunţat prietenii. / Am văzut - o
pe Ana.
 Genitiv
 atribut substantival Sosirea prietenilor ne-a bucurat.
 nume predicativ Caietele sunt ale colegilor mei.
 apoziţie (acordată) Caietele sunt ale lor, ale colegilor
mei.
 Dativ
 complement indirect I-am dat Mariei cartea.
 circumstanţial de loc Stai locului!
 apoziţie (acordată) I-am dat cartea ei, Mariei
 atribut substantival El este părinte filozofiei.
Observaţie! Când regentul unui substantiv este un substantiv nearticulat, cazul celui
dintâi nu este genitivul, ci dativul! Construcţiile de acest tip au un caracter arhaic.

5
Există însă şi construcţii neologice în care un substantiv în dativ, fără prepoziţie, poate
fi atribut; regenţii acestor dative trebuie să fie substantive articulate, de origine verbală
(provenite din verb): decernarea de premii câştigătorilor (atribut în dativ). Construcţia
are, aşadar, structura: acordarea / conferirea / trimiterea / atribuirea de ceva cuiva.

 Vocativ (cazul substantivului în poziţie de adresare)

 fără funcţie sintactică Ioane! Vino, băiete!
 apoziţie Jupâne Dămiene!
Observaţie! Cazurile acuzativ, genitiv şi dativ pot fi impuse şi de prepoziţii, lărgind
astfel lista funcţiilor sintactice îndeplinite de substantiv.

 Acuzativ cu prepoziţie
 atribut substantival prepoziţional Teama de consecinţe l-a
făcut să plece.
 nume predicativ Prăjitura este cu fructe.
 apoziţie (acordată) A vorbit despre ea, despre
Ana.
 element predicativ suplimentar Ea vine ca directoare.
 complement indirect prepoziţional Se teme de consecinţe .
 circumstanţial de loc Pleacă la şcoală.
 circumstanţial de timp A telefonat la plecare.
 circumstanţial de mod Lucrează cu grijă.
 circumstanţial de cauză N-a venit de frică.
 circumstanţial instrumental Scrie cu creionul.
 circumstanţial de excepţie În afară de mere, n-a adus
nimic.
 circumstanţial sociativ Merge la mare cu prietenii.
 circumstanţial de relaţie Era bună la matematică.
 circumstanţial condiţional Fără mama ei n-ar fi reuşit.
 circumstanţial concesiv Cu toate insistenţele lor, tot
nu am acceptat.
 circumstanţial opoziţional În loc de mere a adus pere.
 circumstanţial cumulativ În afară de mere a mai adus
şi pere.

6
 Genitiv cu prepoziţie
Observaţie! Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale care impun cazul genitiv sunt:
asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, în faţa, în spatele, în privinţa, din cauza,
în jurul etc. Remarcaţi că ele au aspect articulat, adică seamănă cu substantivele
articulate (se termină în –a sau –l)!
 atribut substantival prepoziţional Lupta contra hoţiei e
obiectivul lor.
 nume predicativ Obiecţiile lor sunt asupra
datei.
 complement indirect Luptau contra corupţiei.
 circumstanţial de loc S-au aşezat în faţa Mariei.
 circumstanţial de timp A sosit înaintea mamei.
 circumstanţial de mod El înoată contra curentului.
 circumstanţial de scop Învaţă în vederea
examenului.
 circumstanţial de cauză Din cauza vremii rele, n-am
plecat.
 circumstanţial instrumental Prin intermediul relaţiilor
sale a reuşit să plece.
 circumstanţial de excepţie În afara merelor, n-a mai
adus nimic.
 circumstanţial de relaţie În privinţa sănătăţii, stăm
foarte bine.
 circumstanţial condiţional În locul mamei, l-aş fi certat.
 circumstanţial concesiv În ciuda insistenţelor lor, tot
nu am acceptat.
 circumstanţial opoziţional În locul merelor a preferat
perele.
 circumstanţial cumulativ În afara merelor a mai adus
şi pere.

7
 Dativ cu prepoziţie
Observaţie! Prepoziţiile care impun cazul dativ sunt: datorită, graţie, mulţumită,
potrivit, conform, contrar
 circumstanţial de mod A rezolvat totul conform
cerinţelor.
 circumstanţial concesiv Contrar aşteptărilor, a
eşuat.
 circumstanţial instrumental Datorită mamei lui am putut
să-i scriu.
 atribut substantival prepoziţional Desfăşurarea lui
conform graficului ne-a uimit.

1.5. Locuţiuni substantivale : grupuri de cuvinte cu caracter

stabil şi înţeles unitar, având comportamentul sintactic al unui
substantiv ; de obicei provin din locuţiuni verbale, prin
nominalizare: ţinere de minte, aducere–aminte, băgare de
seamă, dare de seamă, tragere de inimă etc.

8
 2. ARTICOLUL

2.1. Valori:
2.1.1. Articolul hotărât (fata, băiatul, lui Ion)
-are poziţie enclitică (este ataşat radicalului substantival) sau proclitică
(este aşezat înaintea substantivului)
-indică faptul că obiectul denumit de substantiv este cunoscut
-poate fi semn al substantivării unei părţi de vorbire: tânărul, eul, oful,
nimicurile, sinea etc.
2.1.2. Articolul nehotărât (un băiat, o fată, nişte copii)
 indică faptul că obiectul denumit de substantiv nu este cunoscut
 la singular este omonim cu numeralul şi cu adjectivul pronominal
nehotărât; omonimia se rezolvă în context: un băiat - nişte băieţi =
articol; un băiat – doi băieţi = numeral; un băiat – alt băiat = adjectiv
nehotărât.
 la plural este omonim cu adjectivul nehotărât: nişte copii (articol) –
nişte sare (adjectiv)
2.1.3. Articolul posesiv (genitival) – (a, al, ai, ale)
 indică posesia unui obiect denumit de substantivul nearticulat:
lucrare a copilului, vârf al muntelui.
 forma lui depinde de un alt nominal în genitiv: un frate al fetei
 forma a intră într-o serie de unităţi omonime: articol posesiv,
pronume, interjecţie, marcă a numeralului ordinal, morfem al
infinitivului
 are valoare pronominală atunci când nominalul regent este suprimat:
ai casei sunt plecaţi, ale lui sunt mai bine realizate.
 la plural are formă şi pentru genitiv – dativ: alor lui le-am spus să
vină
 este marcă a genitivului unui nominal dependent de un adjectiv: om
iubitor al cărţilor.

9
 2.1.4. Articolul demonstrativ (adjectival) – (cel, cea, cei, cele)
 adaugă o nuanţă demonstrativă, deictică, are rol de emfazare, de
accentuare: alegerea cea potrivită.
 clarifică relaţiile sintactice: haina de stofă cea nouă.
 are valoare pronominală în grupări de doi termeni: cei de aici, cea
din prima bancă.
 are flexiune cazuală: celor de acolo, celei din faţă.
 este adjectiv demonstrativ în construcţii de doi termeni: în cea
oglindă mişcătoare, pe cel deal.

 APLICAŢII Substantivul şi articolul

1. Formaţi pluralul substantivelor: simbol, burghez, colonel, hematom,

simptom, defileu, canoe, picolo, maree, adaos, talangă, hotel,
albuş, ciocolată, piuă, combustibil, gâlceavă, ceartă, chibrit,
chipiu, itinerar, manta, robinet, mormânt, pârâu, staţie, latură.
2. Formaţi genitiv – dativul substantivelor: poartă, pungă, treabă,
stradă, leafă, ou, vreme, trecătoare, floare.
3. Precizaţi genul substantivelor: beizadea, calfă, mass-media,
macrou, sare, ordonanţă, salcie, star.
4. Folosiţi în contexte cele două forme de plural ale substantivelor:
ghiveci, vis, accident, creier, glob, termen, dată, cămin, ghem,
trecătoare.
5. Folosiţi în contexte potrivite formele: al, a-l, ai, a-i, ale, a le, cel,
ce-l, cei, ce-i, cea, ce-a.
6. Scrieţi cinci expresii în componenţa cărora intră substantivele gură
şi mână
7. Încercuiţi forma grafică corectă din perechile:
dancing – densing cozeur – causeur
tul – tül design – dizain

10
 outsider – autsaider football – fotbal
alură – alüră dizel – diesel
intermezzo – intermeţo sufleur – sufler
foehn – fön angrosist – en-grosist
8. Indicaţi singularul substantivelor: origini, caramele, fructe, taxiuri,
laturi, ciorchini, salarii, ciucuri, sarmale, bocanci, servicii, berbeci,
sandale, gogoşi, tangouri, franjuri, piepteni.
9. Scrieţi substantive derivate de la următoarele adjective şi verbe:
frumos, cald, iute, limpede, a sfârşi, a scrie, a centra, a speria şi
arătaţi care sunt sufixele cu ajutorul cărora s-au format.
10. Daţi exemple de locuţiuni şi expresii care să conţină nume proprii
11. Exemplificaţi următoarele situaţii de conversiune:
substantiv → prepoziţie adjectiv → substantiv
substantiv → adverb adverb → substantiv
substantiv → adjectiv pronume → substantiv
interjecţie → substantiv gerunziu → substantiv
12. Indicaţi un sinonim neologic pentru substantivele: rană, soartă,
stih, steag, surghiun, tavan, vârstă, zestre, zgârcenie.
13. Construiţi câte un exemplu care să ilustreze situaţiile:
a atribut substantival genitival – substantiv în G
b atribut substantival – substantiv în D fără prepoziţie
c complement indirect – substantiv în G prepoziţional
d circumstanţial de timp – substantiv în Ac fără prepoziţie
e circumstanţial de mod – substantiv în D prepoziţional
f circumstanţial de cauză – substantiv în Ac
g circumstanţial sociativ – substantiv în Ac
h circumstanţial instrumental – substantiv în G prepoziţional
i element predicativ suplimentar - substantiv în G
14. Indicaţi valoarea morfologică şi sintactică (unde este cazul) a
cuvintelor subliniate din textele de mai jos:
a Copilul acesta este al lui Ion.

11
 b Când i-a zărit pe cei de-acasă s-a înseninat.
c Zi-le de-alea de-ale noastre.
d Se văd aripile a două avioane.
e Nu-i greu a recita versurile acestea.
f S-a rănit la degetul cel mic al mâinii drepte.
g Ai lui nu îi vizitează niciodată, iar ai fetei numai duminica.
h Dorinţele a trei dintre ei unt foarte clar exprimate aici.
i El este al doilea din stânga.
j I-am spus şi lui Mimi să mai aştepte.
k Miroase a peşte.
15. Analizaţi morfologic şi sintactic substantivele din textele:
a) Şi hârleţul le-a scos şi pe acestea, cazmaua grea a lovit şi a dat
veacurile într-o parte, mâna sacrilege a aprins torţa şi a intrat sub
portalurile sacre, măştile de aur au căzut de pe feţe şi un norod
întreg de fantome a revăzut lumina zilei.
b) Pe un zăduf de nămiezi, la un han, cum erau în vremuri hanurile, a
poposit un flăcău, drumeţ sărac, ostenit şi prăfuit. Cum a sosit,
răsuflând greu de oboseală, a dat o bună vreme la toată lumea şi s-
a aşezat cuviincios pe o laviţă, la un colţ de masă sub umbrar, unde
ospătau călători mulţi, care treceau unii la deal şi alţii la vale; a
cerut hangiului să-i dea şi lui un sfert de pâine, brânză şi-o
bărdacă de vin mai ieftior.
c) Bretelele lui erau colorate roşu cu verde şi i-am spus să le
vopsească, fiindcă nu se face ca un gunoier să poarte bretele la fel
ca superiorii lui.

12
 3. ADJECTIVUL

3.1. Particularităţi morfologice

3.1.1. Clasificare
Adjective exemple
primare albastru
obţinute prin conversiune (om) fericit – adjectiv participial
(schimbarea valorii gramaticale) acest (copil) – adjective pronominale
nici un (copil)
(copilul) său
derivate bărbătos

Din punct de vedere flexionar, adjectivele se grupează în:

 invariabile (cu o singură formă) (precoce)
 cu două forme flexionare (verde)
 cu trei forme flexionare (nou)
 cu patru forme flexionare (cald)

3.1.2. Categorii gramaticale

Genul, numărul şi cazul sunt categorii care exprimă informaţia gramaticală
copiată de la substantiv. Genul adjectivului are doar două valori: masculin şi
feminin, acordul cu substantivele neutre făcându-se prin masculin la singular şi
prin feminin la plural.
Gradul de comparaţie este categoria gramaticală specifică adjectivului. Are valorile:
pozitiv slab
comparativ de superioritate mai slab
comparativ de egalitate tot atât de slab
comparativ de inferioritate mai puţin slab
superlativ relativ de superioritate cel mai slab
superlativ relativ de inferioritate cel mai puţin slab
superlativ absolut foarte slab
 Observaţie! Există adjective fără grade de comparaţie (sensul lor nu este compatibil cu
comparaţia sau provin din cuvinte cu sens comparativ sau superlativ): mort, viu, superior,
perfect, optim, absolut etc.

13
3.2. Funcţii sintactice
 atribut adjectival Vremea capricioasă ne-a încurcat.
 nume predicativ Vremea este foarte capricioasă.
 complement indirect Din albă s-a făcut verde.
 circumstanţial de timp Te ştiu de mică.
 circumstanţial de cauză De fricoasă ce era, nu ieşea din casă.
 circumstanţial de mod Era mai mult obosită decât plictisită.
 circumstanţial de relaţie De frumoasă, este frumoasă, dar nu e prea
harnică.
 element predicativ suplimentar Ea venea bucuroasă la şcoală.
3.3. Locuţiuni adjectivale: grupuri de cuvinte cu caracter stabil şi
înţeles unitar, având comportamentul sintactic al unui adjectiv: de
seamă, cu dare de mână, cu stare, de treabă etc.

 APLICAŢII Adjectivul

1. Formaţi superlativele stilistice bazate pe comparaţii stereotipe de la

adjectivele: alb, roşu, prost, lung, negru, simplu, galben
2. Formaţi derivate de la adjectivele: albastru, alb, negru, roşu, galben,
derivate care să exprime aproximaţia culorilor.
3. Formaţi adjective cu prefixele: anti-, arhi-, co-, in-, ne-, post-, pre-.
4. Formaţi adjective cu sufixele: - esc, - iu, - aş, - uc, - işor, - uţ.
5. Din seria de mai jos extrageţi adjectivele variabile: bun, negru, roz, rapace,
sagace, tenace, perspicace, lila, verde, aşa, asemenea, gata şi arătaţi câte
forme flexionare au.
6. Daţi exemple de adjective care îşi modifică sensul în funcţie de topică.
7. Daţi cinci exemple de locuţiuni adjectivale.
8. Daţi cinci exemple de adjective compuse (prin alăturare sau prin contopire).

14
9. Ce mijloace expresive de realizare a superlativului cunoaşteţi? Daţi câte un
exemplu.
10. Declinaţi sintagmele: geamgiu hazliu şi codru sumbru
11. Corectaţi enunţurile de mai jos:
a. Gimnastele bosniece au fost cele mai bine pregătite.
b. I-am oferit dragei mele diriginte un buchet de flori.
c. Opinia este a unei artiste devenită celebră.
d. De la dansatorii aceştia te-ai aştepta la paşi mai complexi, dar ei sunt destul
de rigidi.
e. Este deosebit de excelentă realizarea ta.
12. Arătaţi în scurte enunţuri ce prepoziţii impun adjectivele: capabil,
compatibil, diferit, egal, sigur, stăpân
13. Construiţi câte un exemplu în care să aveţi un adjectiv cu următoarele
funcţii sintactice:
a. nume predicativ
b. atribut adjectival
c. complement indirect
d. circumstanţial de cauză
e. circumstanţial de timp
f. circumstanţial de mod
14.Construiţi câte un exemplu pentru cerinţele de mai jos, în care adjectivul
este regent:
a. complement indirect – substantiv în D să determine un adjectiv
b. circumstanţial de mod – adverb să determine un adjectiv
c. circumstanţial de loc – substantiv în Ac să determine un adjectiv
d. circumstanţial de cauză – substantiv în Ac să determine un adjectiv
15.Analizaţi morfologic şi sintactic substantivele şi adjectivele din textele de
mai jos:
a. Era noapte şi ploaia cădea măruntă pe străzile nepavate, strâmte şi
noroioase, ce trec prin noianul de case mici şi rău zidite şi prin bălţile
de noroi ce împroşcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde,

15
 treceau nişte ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu
atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii
individului conţinut.
b. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; şi în
aerul cel curat al serii tremurau din palat cântecele mândre şi senine.
c. O moară cu stăvilarele lăsate, cu lăptocul umflat de apă, tace şi
aşteaptă parcă. O moară totdeauna are ceva tainic şi singuratic în
înfăţişarea ei. Câteva case răzleţe stau pitite, înfricoşate ai zice,
ameninţate întruna de primejdia bolovanilor uriaşi care atârnă pe
coastă.
d. Şi de poveste, şi de asemenea vorbe iuţi, Vitoria, nevasta lui Nechifor
Lipan îşi aducea aminte stând singură pe prispă, în lumina de toamnă
şi torcând. Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie
a părului, erau duşi departe. Fusul se învârtea harnic, dar singur. Satul
risipit pe râpi sub pădurea de brad, căsuţele şindrilite între garduri de
răzlogi, pârâul Tarcăului care fulgera devale între stânci erau căzute
într-o negură de noapte. (M. Sadoveanu)
e. Harap-Alb, dacă vede reaua, i-aruncă pielea cea de urs.
f. Erau odată într-un sat doi fraţi, şi amândoi erau însuraţi. Cel mai mare
era harnic, grijuliu şi chiabur, pentru că unde punea el mâna punea şi
dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe
ori fugea el de noroc şi norocul de dânsul, căci era leneş, nechitit la
minte şi nechibzuit la trebi; ş-apoi mai avea ş-o mulţime de copii!
Nevasta acestui sărac era muncitoare şi bună la inimă, iar a celui
bogat era pestriţă la maţe şi foarte zgârcită. (I. Creangă)
g. Mi-am spus în sinea mea că nu merită să iau vreo decizie contrară
propriilor interese.

16
 4. PRONUMELE
4.1. Particularităţi morfologice
4.1.1. Clasificare:
- personal - nehotărât
- de politeţe - demonstrativ
- reflexiv - relativ
- posesiv - interogativ
- de întărire - negativ
4.1.2.Categorii gramaticale: numărul, cazul, persoana, genul.
 Observaţie! Unele forme pronominale nu au toate aceste categorii
gramaticale
A. PRONUMELE PERSONAL
Categorii gramaticale: genul, numărul, cazul şi persoana.
două serii de forme la Ac şi D: accentuate şi neaccentuate.
Formele pronumelui personal:
SINGULAR
Persoana I Persoana a II - a Persoana a III –a
f. acc. f. neacc. f. acc. f. neacc. f. acc. f. neacc.
N eu - tu - el, ea -
A pe mine - mă - ,- m pe tine -te- pe el, ea îl ,-l-,-o-
G - - - - a,al,ai,ale -
lui , ei
D mie îmi, - mi - ţie îţi , -ţi- lui , ei îi , -i-
V - - tu ! - - -

PLURAL
Persoana I Persoana a II - a Persoana a III –a
f. acc. f. neacc. f. acc. f. neacc. f. acc. f. neacc.
N noi - voi - ei, ele -
A pe noi - ne - pe voi -vă- pe ei, ele îi ,-i-,-le-
G - - - - a,al,ai,ale -
lor
D nouă -ne-, - ni - vouă vă ,- vi - lor -le- , -li-
V - - voi ! - - -

17
 Observaţie! Alături de formele pronominale din tabel , funcţionează şi pronumele
dânsul, pronume personal de persoana a III-a, având flexiune cazuală şi după gen:
dânsa, dânsei, dânsul, dânsului, dânsele, dânselor, dânşii, dânşilor

Atenţie ! Pronumele personal nu are forme pentru genitiv la persoanele

I şi a II-a, iar forme neaccentuate există numai la cazurile acuzativ şi
dativ.

Situaţii speciale:
- Dativul posesiv
- adnominal (în vecinătatea unui nume): haina-mi, mâinile-i
- adverbal (în vecinătatea unui verb): mi-am vândut maşina
- Dativul etic: Pe unde mi-ai umblat ?
- Dativul neutru: Dă-i bice! Zi-i una mai veselă!
- Acuzativ neutru: A luat-o la fugă.
 Observaţii!
 Pronumele personal în dativul posesiv, indiferent de poziţia
adnominală sau adverbală, îndeplineşte funcţia sintactică de atribut
pronominal.
 Pronumele personal în dativul etic nu are funcţie sintactică.
 Pronumele personal cu valoare neutră nu are funcţie sintactică, el
intră în componenţa unor expresii sau locuţiuni.
Funcţii sintactice ale pronumelui personal
Pronumele personal în calitate de substitut al numelui, îndeplineşte
aproape toate funcţiile sintactice ale substantivului.

18
 B. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE
Formele pronumelui de politeţe
+Măria-sa, Maiestatea–sa, Excelenţa-sa
dumneavoastră
dumneata , dumneaei , dumnealui , dumnealor
- mata , mătălică , tălică , matale

Funcţiile sintactice ale pronumelui de politeţe

Pronumele de politeţe poate îndeplini aceleaşi funcţii sintactice ca
pronumele personal.

 EXERCIŢIU
- Daţi câte un exemplu pentru fiecare funcţie sintactică a
pronumelui personal şi a pronumelui de politeţe, folosind ca model
lista prezentată la substantiv
C. PRONUMELE REFLEXIV
Formele pronumelui reflexiv

Cazul Forme accentuate Forme neaccentuate

Dativ sie îşi , (-)şi(-)
Acuzativ (pe) sine (-)se(-) , (-)s-

Pentru celelalte persoane, se folosesc formele pronumelui personal,

acesta suferind o schimbare a valorii gramaticale (o conversiune la clasa
pronumelui reflexiv).
 Atenţie! Pronumele personal la persoanele I şi a II-a devine
reflexiv numai când însoţeşte un verb la diateza reflexivă, adică
atunci când are rol de morfem (marcă a diatezei reflexive). În
situaţiile în care are funcţie sintactică de complement direct sau
 de complement indirect, funcţionează ca pronume personal, ca
substitut al unui nume.
Comparaţi:
El se teme de şerpi. (marcă a diatezei) El se vede în oglindă. (c.
direct)
Eu mă tem de şerpi. (marcă a diatezei) Eu mă văd în oglindă. (c.
direct)

Funcţii sintactice ale pronumelui reflexiv

 Acuzativ
 complement direct El se compară mereu cu voi.
 complement indirect Se bizuie mereu pe sine.
 atribut pronominal prepoziţional Lauda de sine nu miroase a bine.
 nume predicativ Hainele sunt pentru sine.
 apoziţie Cartea e pentru copii, adică pentru
sine.
 circumstanţial de scop Luptă pentru sine.
 circumstanţial de mod Totul a decurs de la sine.
 circumstanţial de loc Avea în sine o mare nelinişte.
 Dativ
 complement indirect Şi-au cumpărat fructe.
 atribut pronominal (D posesiv) Şi-a pierdut pălăria.
Atenţie! Verificaţi valoarea reflexivului prin dublarea cu o formă
accentuată, cu un pronume posesiv, sau prin înlocuirea cu un
pronume personal în acelaşi caz:
El se compară pe sine cu voi. complement direct
Şi-au cumpărat sie fructe. complement indirect
Şi-a pierdut pălăria sa. atribut pronominal (dativ posesiv)
El se teme *pe sine. morfem al diatezei reflexive
El se bizuie pe sine. morfem al diatezei reflexive
 (deşi, aparent, este dublat de un pronume reflexiv la formă accentuată,
pronumele reflexiv accentuat pe sine are funcţia de complement indirect,
iar forma neaccentuată se este morfem al diatezei; substituţia cu un
pronume personal pune în evidenţă deosebirea dintre cele două pronume
reflexive: mă bizui pe mine / pe tine / pe el, dar nu *îl bizui pe el / *o
bizui pe ea.)

D. PRONUMELE POSESIV

Categorii gramaticale: persoană , număr (al posesorilor şi al

obiectelor posedate), gen, caz (frecvente sunt formele de N-Ac, cele de
G-D folosindu-se doar pentru mai mulţi posesori: alor mei, alor tăi, alor
săi, alor noştri , alor voştri).
Formele pronumelui posesiv
N-Ac
Numărul posesorilor Genul Persoana I Persoana Persoana
şi al obiectelor ob.pos. a II -a a III-a
-un posesor m,n al meu al tău al său
-un obiect posedat f a mea a ta a sa
-un posesor m ai mei ai tăi ai săi
-mai multe obiecte f,n ale mele ale tale ale sale
posedate
-mai mulţi posesori m,n al nostru al vostru -
-un obiect posedat f ale noastre ale voastre -
-mai mulţi posesori m ai noştri ai voştri -
-mai multe obiecte f,n ale noastre ale voastre -
posedate

 Observaţie! Pentru poziţiile defective ale pronumelui posesiv, se

folosesc formele pronumelui personal (al lor, ale lor), fără ca acestea
să sufere o conversiune la clasa posesivelor; ele rămân forme ale
pronumelui personal în genitiv, putându-se folosi chiar la singular, în
paralel cu formele a sa, ai săi etc.
Comparaţi:
Caii sunt ai săi. pronume posesiv în nominativ, nume predicativ
 Caii sunt ai lui. pronume personal în genitiv, nume predicativ
Caii sunt ai lor. pronume personal în genitiv, nume predicativ

Funcţii sintactice ale pronumelui posesiv

 Nominativ
 subiect
 nume predicativ
 apoziţie
 Acuzativ
 complement direct
 complement indirect
 complement de agent
 circumstanţial de loc
 circumstanţial de scop
 nume predicativ
 atribut pronominal
 apoziţie
 Genitiv
 atribut pronominal
 nume predicativ
 Genitiv cu prepoziţie
 complement indirect
 circumstanţial de loc
 circumstanţial de timp
 circumstanţial de cauză
 Dativ
 complement indirect
 Dativ cu prepoziţie
 atribut pronominal prepoziţional Reuşita graţie alor săi e evidentă.
Ai mei mă aşteaptă la aeroport.
Bagajele acestea sunt ale mele.
Vor veni şi ei, ai tăi?
I-am văzut pe ai săi.
Se teme de ai voştri.
Pachetul e trimis de ai tăi.
Mergem la ai săi.
A luptat mult pentru ai săi.
Florile sunt de la ai tăi.
Florile de la ai tăi sunt minunate.
Am plecat cu ei, cu ai tăi.
Casa alor tăi este spaţioasă.
Casa este a alor tăi.
S-au năpustit asupra alor săi.
S-au oprit în faţa alor tăi.
Am ajuns înaintea alor noştri.
N-au venit din pricina alor tăi.
Le-am trimis alor tăi o felicitare.
 E. ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
Formele adjectivului posesiv şi poziţia lui faţă de
substantiv:
a) după substantiv:
sg. masc. – copilul meu / tău / său / nostru / vostru;
sg. fem. – fiica mea / ta / sa / noastră / voastră;
sg. neutru – caietul meu / tău / său / nostru / vostru.
pl. masc. – copiii mei / tăi / săi / noştri / voştri;
pl. fem. – fiicele mele / tale / sale / noastre / voastre;
pl. neutru – caietele mele / tale / sale / noastre / voastre
b) înaintea substantivului:
sg. masc. – al meu / al tău / al său / al nostru / al vostru fiu;
sg. fem. – a mea /a ta / a sa / a noastră / a voastră fiică;
sg. neutru – al meu / al tău / al său / al nostru / al vostru proiect.
pl. masc. – ai mei / ai tăi / ai săi / ai noştri / ai voştri fii;
pl. fem. – ale mele / ale tale / ale sale / ale noastre / ale voastre fiice;
pl. neutru – ale mele / ale tale / ale sale / ale noastre / ale voastre proiecte

Observaţie! Adjectivul posesiv poate fi însoţit de articol şi în poziţie

post-substantivală, dacă substantivul respectiv mai are un determinant:
fiecare prieten al meu / aceşti oaspeţi ai săi etc.
Funcţia sintactică a adjectivului posesiv, indiferent de cazul regentului:
 atribut adjectival Ieri i-a telefonat prietenei sale. / A vorbit cu
prietena sa.

Atenţie! Este corect: un prieten de-ai mei / o prietenă de-ale mele / unui
coleg de-ai voştri! Prepoziţia de înseamnă dintre, aşadar este incorect:
*un prieten de-al meu, adică *un prieten dintre al meu.
 F. PRONUMELE / ADJECTIVUL DE ÎNTĂRIRE
Formele adjectivului de întărire
Pers Masculin Pers Feminin
Singular Plural Singular Plural
I însumi înşine I însămi însene
II însuţi înşivă II însăţi însevă
III însuşi înşişi III însăşi înseşi, însele

Observaţie! Adjectivului de întărire se acordă cu numele determinat,

aşadar la feminin prezintă forme diferite de cele de mai sus, pentru cazul
D: însemi, înseţi, înseşi
Funcţii sintactice ale adjectivului de întărire:
 atribut adjectival: Învăţând, ne-am făcut un bine nouă înşine.
Observaţie! În stadiile mai vechi ale limbii române, se folosea şi
pronumele de întărire, de obicei la persoana I, cu funcţie de subiect: Am
văzut înşine despre ce vorbeaţi.
G. PRONUMELE INTEROGATIV
Categorii gramaticale: genul, numărul şi cazul
Formele pronumelui interogativ:
care, cine, ce, cât / câtă / câţi / câte, al câtelea / a câta
CARE
Număr Singular Plural
Gen m/n f m/f/n
Caz
N care care care
Ac care care care
G (al / a / ai / ale) cărui(a) cărei(a) căror(a)
D căruia căreia cărora
CE
este invariabil după gen, număr şi caz
CINE
are numai flexiune cazuală:
Caz Formă
N cine
Ac a / al / ai ale cui
G cui
D cine

CÂT
Număr singular plural
Gen
Caz m/n f m f/n
N cât câtă câţi câte
Ac cât câtă câţi câte
G - - a, al, ai, ale câtora câtora
D - - câtora câtora

Funcţiile sintactice ale pronumelui interogativ

în Nominativ
 subiect:
 nume predicativ:
în Acuzativ
 complement direct:
cunoşti?
 complement indirect:
merele?
 complement de agent:
 nume predicativ:
 c. circumstanţial de loc:
ai aşezat?
 c. circumstanţial de timp:
cursurile?
 c. circumstanţial de mod:
 c. circumstanţial de cauză:
Pentru ce plângi?
 c. circumstanţial de scop:
în Genitiv:
 atribut pronominal genitival:
 nume predicativ:
în Genitiv cu prepoziţie:
 nume predicativ:
 complement indirect:
Cine vine? / Ce se aude?
Cine este el? / Ce a devenit Ion?
Pe cine ai chemat? / Pe care îl
Despre care ai citit? / La cât laşi
De cine a fost spart geamul?
Cu ce era prăjitura?
Spre cine te duci? / Lângă care te-
După cine intri? / La cât începi
Decât cine eşti mai mare?
Pentru cine ai fost pedepsit? /
Pentru ce te pregăteşti?
Al cui copil te-a căutat?
Al căreia dintre ele este caietul?
Împotriva căruia a fost atacul?
Contra cui s-a revoltat?
 c. circumstanţial de loc: Înaintea cui ai stat? / În faţa căruia
te-ai aşezat?
 c. circumstanţial de timp: În urma cui intri? / Înaintea câtor ai
ajuns?
 c. circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai fost pedepsit?
 c. circumstanţial de scop: În vederea a ce te pregăteşti?
în Dativ:
 complement indirect: Cui i-ai telefonat ieri? / Câtora le-ai
lăsat mesaje?
în Dativ cu prepoziţie:
 c. circumstanţial de mod: Conform căruia dintre planuri au
acţionat?

H. ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Când determină un nume, pronumele interogativ devine adjectiv şi se
acordă cu numele determinat
Observaţie! Interogativul cine nu devine niciodată adjectiv
Funcţia sintactică a adjectivului interogativ:
 atribut adjectival: Ce cântece cunoşti? / Pe care copil
îl vei invita?

I. PRONUMELE RELATIV
Observaţie! pronumele relativ leagă propoziţii subordonate de regentele
lor, având în subordonată statutul unor substitute (înlocuiesc substantive);
în cazul în care subordonata este o atributivă, pronumele relativ
înlocuieşte substantivul, pronumele sau numeralul din regentă: Cei doi pe
care i-am întâlnit…/ Omul cu care a vorbit…/ Casa sub acoperişul căreia
a crescut…
Când subordonata are altă funcţie, relativul este dublu substitut: al unui
nume din regentă şi al unui nume din subordonată: Nu ştiu pe cine voi
 chema la noi. (Nu ştiu persoana / Voi chema o persoană) sau: Am aflat ce
a căutat. (Am aflat faptul / A căutat faptul)

Formele pronumelui relativ:

care, cine, ce, cât, ceea ce (pronume relativ compus)
Observaţie! Deşi în unele manuale şcolare apar formele: cel ce, (cea ce),
cei ce, cele ce, prezentate ca forme compuse ale relativului, considerăm că
respectarea adevărului ştiinţific este mai presus decât orice raţiune şi
recomandăm tratarea lor ca unităţi analizabile. Să se compare:
cel ce intră / cel care intră / cel de acolo
cea ce intră / cea care intră / cea de acolo dar: ceea ce ţi-am spus /
*ceea care ţi-am spus / cei ce vorbesc / cei care vorbesc / cei din bancă
Este lesne de remarcat că toate formele, cu excepţia lui ceea ce, sunt
analizabile, admiţând disocierea şi substituţia cu un alt component
Formele flexionare ale pronumelui relativ sunt identice cu cele ale
pronumelui interogativ, deosebite sunt doar întrebuinţările în context

Funcţii sintactice ale pronumelui relativ:

în Nominativ
 subiect: Mă întreb cine vine. / Nu ştiu ce se
aude.
 nume predicativ: Nu ştiu cine este el. / Aş vrea să ştiu
câte sunt ele.
în Acuzativ
 complement direct: Am aflat pe cine ai chemat / pe care
îl cunoşti.
 complement indirect: Spune-mi despre care ai citit.
 complement de agent: Nimeni nu spune de cine a fost adus
motanul.
 nume predicativ: Mi-a spus cu ce era prăjitura.
 c. circumstanţial de loc: Priveşte spre cine te duci / lângă
care te-ai aşezat!
 c. circumstanţial de timp: Află după cine intri / la cât începi
cursurile!
 c. circumstanţial de mod: Nu ştiu decât cine eşti mai mare.
 c. circumstanţial de cauză: Mă întreb pentru ce plângi.
 c. circumstanţial de scop: Te-a întrebat pentru ce te pregăteşti.
în Genitiv:
 atribut pronominal genitival: Nu ştiu al cui copil te-a căutat.
 nume predicativ: Au aflat al căreia dintre ele este
caietul.
în Genitiv cu prepoziţie:
 nume predicativ: Oraşul împotriva căruia a fost
atacul era distrus.
 complement indirect: Nu spune contra cui s-a revoltat.
 c. circumstanţial de loc: Băiatul în faţa căruia te-ai aşezat e
fratele meu.
 c. circumstanţial de timp: Fii atent în urma cui intri!
 c. circumstanţial de cauză: Te-a întrebat din cauza cui ai fost
pedepsit?
 c. circumstanţial de scop: N-a aflat în vederea a ce te
pregăteşti
în Dativ:
 complement indirect: Am aflat cui i-ai telefonat ieri.
în Dativ cu prepoziţie:
 c. circumstanţial de mod: Planul conform căruia au acţionat
s-a dovedit bun.

J. ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Observaţie! Relativele cine şi ceea ce nu devin niciodată adjective
pronominale
Funcţia sintactică a adjectivelor relative:
 atribut adjectival: Nu ştiu care fetiţă este sora ta
Observaţie! Relativul ce poate fi folosit şi cu valoare adverbială: Ce
frumos ninge!

K. PRONUMELE DEMONSTRATIV
Clasificare:
Pronume demonstrativ
 de apropiere: acesta, aceasta, aceştia, acestea, (ăsta, asta, ăştia,
astea – forme populare)
 de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea / cel, cea, cei, cele,
(ăla, aia, ăia, alea – forme populare)
 de identitate: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi
 de diferenţiere:
 de apropiere: cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte,
(ăstălalt, astalaltă, ăştilalţi, astelalte – forme populare)
 de depărtare: celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte, (ălălalt,
ailaltă, ăilalţi, alelalte – forme populare)
Categorii gramaticale: gen, număr, caz
Funcţii sintactice ale pronumelui demonstrativ:
 Nominativ
 subiect: Acesta vine de obicei pe la noi.
 nume predicativ: El este acela cu care ai vorbit?
 apoziţie: Mâine vine Ion, acela despre care
ţi-am vorbit.
 Acuzativ
 atribut pronominal: Florile pentru ceilalţi sunt la tine?
 apoziţie: Vei scrie cu creionul, cu acesta,
foarte ordonat.
 complement direct: O cunosc doar pe cealaltă.
 complement indirect:
 complement de agent:
 circumstanţial de loc:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de mod:
 circumstanţial de cauză:
 circumstanţial de scop:
 Genitiv
 nume predicativ:
 atribut pronominal:
timp.
 Genitiv cu prepoziţie
 nume predicativ:
 atribut pronominal:
au confirmat.
 complement indirect:
 circumstanţial de loc:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de cauză:
 circumstanţial de scop:
dintre propuneri care se va dovedi mai utilă.
 Dativ
 complement indirect:
şi tu.
 Dativ cu prepoziţie
 atribut pronominal:
datorită celuilalt.
L. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
poziţia faţă de substantiv:
I-a telefonat şi celuilalt.
Pachetul a fost trimis de aceştia.
Am fost în vizită la ceilalţi.
Au ajuns după aceasta.
Au procedat ca şi ceilalţi.
Pentru aceştia au fost pedepsiţi toţi.
Se străduieşte pentru cealaltă.
Scrisorile sunt ale acestora.
Scrisorile acestora n-au ajuns la
Toate datele sunt împotriva celuilalt.
Zvonurile împotriva acestuia nu s-
S-au năpustit asupra celorlalţi.
Se vor aşeza în faţa acesteia.
Am plecat înaintea celuilalt.
N-am reuşit din cauza aceluiaşi.
Vom acţiona în vederea aceleia
I-au scris aceluiaşi căruia i-ai scris
Suntem de acord că este o reuşită
 - înaintea substantivului: acest elev / aceşti tineri /
celălalt copil
- după substantiv: elevul acesta / tinerii aceştia / copilul
celălalt
Observaţie! Demonstrativul de identitate are topică fixă: numai înaintea
substantivului: acelaşi copil.
Observaţie! Formele populare ale adjectivului demonstrativ sunt diferite
de cele ale pronumelui:
- adjectiv demonstrativ de apropiere: ăst (copil), astă
(muiere), ăşti (copii), aste (fete)
- adjectiv demonstrativ de depărtare: ăl (copil), a
(muiere), ăi (copii), ale (fete)

Funcţia sintactică a adjectivului pronominal demonstrativ:

 atribut adjectival: Aceluiaşi copil i-am corectat tema.
M. PRONUMELE NEHOTĂRÂT
Categorii gramaticale: gen, număr, caz
Forme ale pronumelui nehotărât:
- simple: unul, altul, mult, puţin, tot, destul, atât, cutare
- compuse: vreunul, oricât, câtva, fiecare, fiecine, careva, cineva, ceva,
altceva, altcineva
Declinarea pronumelui nehotărât (exemplificată pentru un
singur component al clasei):

Număr singular Plural

Gen
m. / n. f. m. f. / n.
Caz
N altul alta alţii altele
Ac altul alta alţii altele
G (al, a, ai, ale) alteia altora
altuia
D altuia alteia altora
Observaţie! Pronumele nehotărâte: mult, puţin, tot, atâta, oricât pot fi
folosite şi adverbial; să se compare:

pronume adverb
  Ei consumă mult /  Ei aleargă mult / puţin /
puţin / tot / atâta atâta
 Se mulţumeşte cu puţin /  Vorbeşte mult / puţin
cu atâta mai bine
 Îţi aduce oricât.  Poţi vorbi oricât de
mult.

Locuţiuni pronominale: cine ştie ce, cine ştie cine, cine ştie cât /
câţi / câte; te miri cine, te miri ce, te miri cât / câţi / câte; nu ştiu cine,
nu ştiu ce, nu ştiu cât / câţi / câtă
Funcţii sintactice ale pronumelui nehotărât:
 EXERCIŢIU
Daţi câte un exemplu pentru fiecare funcţie sintactică a pronumelui
nehotărât
 Nominativ
 subiect: ______________________________________
 nume predicativ: ______________________________________
 apoziţie: ______________________________________
 Acuzativ
 atribut pronominal: ______________________________________
 apoziţie: ______________________________________
 complement direct: ______________________________________
 complement indirect: ______________________________________
 complement de agent: ______________________________________
 circumstanţial de loc: ______________________________________
 circumstanţial de timp:______________________________________
 circumstanţial de mod:______________________________________
 circumstanţial de cauză:_____________________________________
 circumstanţial de scop:______________________________________
 Genitiv
 nume predicativ:___________________________________________
 atribut pronominal:_________________________________________
 Genitiv cu prepoziţie
 nume predicativ: ________________________________________
 atribut pronominal: ________________________________________
 complement indirect: ________________________________________
 circumstanţial de loc: ________________________________________
 circumstanţial de timp:________________________________________
 circumstanţial de cauză:________________________________________
 circumstanţial de scop:________________________________________
 Dativ
 complement indirect: ________________________________________
 Dativ cu prepoziţie
 atribut pronominal: ________________________________________

N. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Forme ale adjectivului nehotărât:
a) forme simple alde, niscai, cutare
un / o / unii / unele; b) forme compuse
alt / altă / alţi / alte; vreun / vreuna / vreunii /
mult / multă / mulţi / vreunele
multe; oricât / oricâtă / oricâţi / oricâte
puţin / puţină / puţini / câtva / câtăva / câţiva / câteva
puţine fiecare / fiece
tot / toată / toţi / toate oricare / orice
atât / atâta / atâţia / niscaiva, ceva
atâtea
Observaţii!
 Formele: alde, niscai, niscaiva, fiece, cutare funcţionează numai adjectival
 Nu toate pronumele nehotărâte pot deveni adjective. Formele: altceva,
altcineva, cineva, careva, fiecine, oricine sunt întotdeauna pronume
 Adjectivul pronominal ceva se foloseşte de obicei cu substantive defective
de plural: ceva carne, ceva făină, dar se poate întrebuinţa şi cu substantive
la plural: ceva haine, ceva griji
 Atenţie la omonimia lui nişte ca articol nehotărât şi adjectiv nehotărât; să
se compare:

Articol nehotărât ( + plural) Adjectiv nehotărât (+ singular)

 Au venit nişte prieteni.  A adus nişte lapte.
 Funcţia sintactică a adjectivului pronominal nehotărât:
 atribut adjectival: A adus câteva îmbunătăţiri proiectului.

O. PRONUMELE NEGATIV
Categorii gramaticale: gen, număr, caz
Formele pronumelui negativ:
nimic (se foloseşte pentru obiecte), nimeni, nici unul / nici una / nici unii /
nici unele (se folosesc pentru persoane)
Forme flexionare:
nici unul
Număr singular plural
Gen
m, n f m f, n
Caz
N nici unul nici una nici unii nici unele
Ac nici unul nici una nici unii nici unele
G (a, al, ai, ale) nici unuia nici uneia nici unora nici unora
D nici unuia nici uneia nici unora nici unora

nimeni
Caz
N nimeni
Ac nimeni
G (a, al, ai, ale) nimănui
D nimănui
 Funcţii sintactice ale pronumelui negativ:
 Nominativ
 subiect:
 nume predicativ:
 Acuzativ
 atribut pronominal prepoziţional: Se simţea copilul nimănui.
 nume predicativ:
 complement direct:
 complement indirect:
 complement de agent:
 circumstanţial de loc:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de mod:
 circumstanţial de cauză:
 circumstanţial de scop:
 Genitiv
 atribut pronominal genitival:
 nume predicativ:
 Genitiv cu prepoziţie
 atribut pronominal:
întocmit.
 complement indirect:
chestiuni.
 circumstanţial de loc:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de cauză:
 circumstanţial de scop:
 Dativ
 complement indirect:
Nimeni nu m-a căutat azi.
El nu este nimeni.
Caietul nu era al nimănui.
N-a găsit nimic din ce i-ai spus.
N-au discutat despre nici unul.
Răspunsul n-a fost adus de nimeni.
Drumul nu duce spre nimic.
Au stat trei zile, dar în nici una n-a plouat.
El nu face ca nimeni.
Nu vreau să fiu pedepsit pentru nimeni.
Nu lucrează pentru nimeni.
Răspunsul nici uneia n-a fost bun.
Răspunsul bun n-a fost al nimănui.
Raportul asupra nici uneia dintre probleme n-a fost
Nu s-au înţeles asupra nici uneia dintre
Nu s-au aşezat în faţa nici unuia dintre ei.
N-au ajuns înaintea nimănui.
N-au greşit din cauza nimănui.
Nu lucrează în vederea a nimic.
Nu dă nimănui nimic.
 P. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV
Funcţionează ca adjectiv doar forma nici unul (nici una, nici unii, nici unele)
Funcţia sintactică a adjectivului pronominal negativ:
 atribut adjectival: Nu s-a întâlnit cu nici o colegă.
Nu i-a telefonat nici unui prieten.
 APLICAŢII
pronumele

1. Indicaţi pronumele care nu pot deveni adjective pronominale

2. Mulţimea constituită de formele pronumelui personal este incompletă. În ce constă
această lacună?
3. Indicaţi o formă pronominală care funcţionează numai ca adjectiv pronominal
4. Daţi exemple în care cuvintele şi, ce, o şi lui să aibă mai multe valori morfologice
5. Daţi exemple de locuţiuni pronominale şi construiţi enunţuri în care acestea să aibă
diferite funcţii sintactice.
6. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele subliniate din propoziţiile:
a. Problema lui este să ajungă la timp.
b.Problema lui Ion este să ajungă la timp.
c. Întrebarea aceasta i-am pus-o şi lui.
d.Toţi s-au pronunţat împotriva lui.
e. S-au strâns cu toţii în jurul lui.
f. Avea toată familia în jurul său.
g.În juru-i erau numai cărţi.
h.Vorbeşte despre ai săi cu multă duioşie.
i. Vorbeşte cu duioşie despre ai lui.
j. Văzându-ţi copiii, mi-am dat seama că îţi seamănă.
k.Nu-şi prea ascultă părinţii, nu-i aşa?
l. Au acţionat contrar mie.
m. Nu ştiu de ce te superi.
n.Nu ştiu de ce te vei sprijini pe această treaptă sfărâmată.
o.A înţeles tot.
p.Totul este clar.
q.S-au mai auzit de-astea.
r. Zilele acestea va avea loc campionatul de fotbal al şcolii.
s. Ce este asta?
 t. Ce e cu tine aici?
u.Ce bine arată camera ta!
v. Pe unde mi-ai umblat toată dimineaţa?
7. Construiţi câte un exemplu pentru cerinţele de mai jos:
a. relativul ce – atribut adjectival
b.interogativul cine – atribut pronominal genitival
c. relativul care – nume predicativ
d.pronume reflexiv în Ac – complement indirect
e. pronume posesiv în G – nume predicativ
f. pronume personal în Ac – c. c. loc
g.pronume negativ în G – atribut pronominal
h.pronume personal în D fără prepoziţie – atribut pronominal
i. pronume posesiv în Ac – nume predicativ
j. pronume posesiv în G – nume predicativ
k.adjectiv posesiv în V – atribut adjectival
l. pronume demonstrativ în G – atribut pronominal
8. Analizaţi morfologic şi sintactic toate pronumele şi adjectivele pronominale din
textele de mai jos:
a. – Ia fă-te mai încoa, nesocotito, să ne înţelegem la cuvinte. N-auzişi tu pe
surorile tale cele mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Cum de nu te-ai luat
după dânsele, ca să-mi spui câtă dragoste dulce ai tu către tatăl tău? Pentru asta
oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în
lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot! (P. Ispirescu)
b. Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar veni să mă ucidă,
Ş-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. (M. Eminescu)
 5. NUMERALUL
Clasificare:
 Numerale cardinale
  cardinale propriu-zise  multiplicative
 colective  distributive
 fracţionare  adverbiale
 Numerale ordinale
Valori morfologice:
 substantivală: substituie un substantiv
 adjectivală: determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, nr şi caz
 adverbială: determină un verb, un adjectiv sau un adverb

NUMERALUL CARDINAL
Forme:
- simple: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, sută, mie,
milion etc.
- compuse: unsprezece, doisprezece, o sută trei, patru sute de mii etc.
Valori morfologice:
- valoare substantivală:
Doi intră.
Am întâlnit trei dintre ei.
Observaţie! Începând cu numeralul douăzeci , cu excepţia numeralelor de la
unu la nouăsprezece şi de la o sută unu la o sută nouăsprezece etc. toate
numeralele cardinale sunt substantivale.
- valoare adjectivală: numeralele de la unu la nouăsprezece şi de la o sută
unu la o sută nouăsprezece etc. în contexte în care însoţesc substantive:
Doi copii intră.
Am văzut nouăsprezece lebede.
Categorii gramaticale:
Genul - numai la formele unu şi doi şi la compusele lor: o / un; doi / două;
doisprezece / douăsprezece etc.
Numărul - un / unu şi o / una sunt la singular, celelalte sunt forme de plural
 Cazul - au flexiune după caz numai formele: un / unu; o / una; la celelalte
numerale, cazurile genitiv şi dativ se construiesc cu prepoziţiile a, respectiv
la:
Dorinţele a doi dintre ei s-au împlinit.
Le-a scris la trei dintre ei.

NUMERALUL COLECTIV
Forme:
2 – amândoi / amândouă // ambii / ambele
3 – tustrei / tustrele // câteştrei // toţi trei
4 – tuspatru // câteşipatru // toţi patru etc.
Valori morfologice
- valoare substantivală: Amândoi au plecat.
- valoare adjectivală: Ambii copii au avut pojar.
Categorii gramaticale: au forme diferite după gen şi după caz; după
număr sunt invariabil al plural

NUMERALUL FRACŢIONAR
Forme: un sfert, o jumătate, trei sferturi, o doime, o treime, o cincime, o
zecime, o miime, cinci la sută, a zecea parte etc.
Valori morfologice:
- valoare substantivală: Două treimi dintre elevi au promovat.
- valoare adverbială: Au lucrat pe din două.
Categorii gramaticale: gen (stabilit în funcţie de componenta
substantivală a numeralului: sfert, jumătate etc.), număr (plural, având în
vedere felul în care se face acordul: O jumătate dintre ei au plecat.), caz
realizat analitic, cu prepoziţiile a şi la.

NUMERALUL MULTIPLICATIV
Forme: îndoit, întreit, înzecit, înmiit etc. şi neologismele: dublu, triplu,
cvadruplu, cvintuplu, sextuplu
Valori morfologice:
- valoare adjectivală – Efortul lui a fost dublu.
- valoare adverbială – A muncit dublu.
Categorii gramaticale:
Având comportamentul flexionar al adjectivelor cu patru forme, au gen,
număr şi caz
NUMERALUL DISTRIBUTIV
Forme: câte unu, câte doi, câte trei etc. şi unu câte unu, trei câte trei etc.
Valori morfologice:
- valoare substantivală – Câte doi intrau în clasă.
- valoare adjectivală – Au venit câte trei copii.
- valoare adverbială – Mergeau câte doi.
Categorii gramaticale:
gen (numai la compusele cu unu şi doi), număr (singular şi plural), caz
(flexiune analitică cu prepoziţiile a şi la)
NUMERALUL ADVERBIAL
Forme: o dată, de două ori, de o sută de ori, de câte trei ori, bis (nr. 12 bis)
Valori morfologice: numai valoare adverbială
Categorii gramaticale: numeralul adverbial este invariabil
NUMERALUL ORDINAL
Forme:
- simple: întâi / întâiul / întâia / întâii / întâiile // primul / prima / primii /
primele
- compuse: dintâi, al doilea, al treilea, al treizeci şi doilea etc.

Valori morfologice:
- valoare substantivală – Au venit primii dintre invitaţi.
- valoare adjectivală – Primii invitaţi au sosit.
 - valoare adverbială – Întâi mergem la şcoală, apoi la teatru.
Categorii gramaticale: gen, număr, caz; se declină cu articol hotărât:
primul, prima, primele, primii sau cu articol demonstrativ: cel dintâi, cea de-a
doua, cel de-al optulea etc.
Funcţii sintactice ale numeralului:
- cu valoare substantivală -
 Nominativ
 subiect: Au venit cei trei.
 nume predicativ: Prietena mea este a doua din rând.
 apoziţie: Copilul tău este excepţional, adică primul dintre ei.
 Acuzativ
 atribut: Acesta este un joc de trei.
 nume predicativ: Masa rezervată este pentru patru.
 apoziţie: Cina era pentru prietenii tăi, adică pentru cei doi.
 complement direct: L-am văzut pe al patrulea din grup.
 complement indirect: Se bizuie pe o jumătate dintre ei.
 complement de agent: Problemele au fost rezolvate doar de un sfert din
elevi.
 circumstanţial de loc: Ne îndreptam spre cei trei.
 circumstanţial de timp: Vom ajunge pe la două.
 circumstanţial de mod: Se comportă ca al doilea care a intrat azi.
 circumstanţial de cauză: Va fi pedepsit şi el pentru cei patru.
 circumstanţial de scop: Lucrează pentru cele două.
 Genitiv
 atribut genitival: Dorinţa amândurora era să plece în excursie.
 nume predicativ: Dorinţa era a amândurora.
 apoziţie: Dorinţa era a fetelor, a amândurora.
 Genitiv cu prepoziţie
 atribut prepoziţional: Discuţia asupra celor doi a fost amânată.
 nume predicativ: Discuţia a fost asupra celor doi.
 complement indirect: Au luptat împotriva a tustrei.
 circumstanţial de loc: Mergeau în urma celor doi.
 circumstanţial de timp: Au ajuns înaintea a două treimi dintre concurenţi.
 circumstanţial de cauză: Din cauza celui de-al doilea am pierdut concursul.
 circumstanţial de scop: Lucrează temeinic în vederea celei de-a doua dintre
probe.
 Dativ
 atribut: Trimiterea de invitaţii celor doi i-a mulţumit pe
părinţi.
 complement indirect: I-au telefonat primului dintre clienţi.
 Dativ cu prepoziţie
 circumstanţial de mod: Au lucrat conform celei de-a doua dintre teoreme.
- cu valoare adjectivală
 atribut adjectival: Au apărut câte două scaune în fiecare colţ.
- cu valoare adverbială
 circumstanţial de mod: Au lucrat pe jumătate.
 circumstanţial de timp: Au trecut întâi pe la noi.

 APLICAŢII numeralul

1. Ce numerale cardinale funcţionează exclusiv cu valoare substantivală?

2. Ce f. sint. poate îndeplini numeralul cu valoare substantivală? Exemplificaţi
3. Ce funcţii sintactice poate îndeplini numeralul cu valoare adjectivală? Daţi
exemple.
4. Formulaţi enunţuri în care o doime şi o treime sunt numerale cu valoare
substantivală, respectiv substantive
5. Alegeţi un număr şi construiţi enunţuri cu numeralul corespunzător acelui
număr în toate ipostazele posibile (toate variantele numeralului cardinal şi
ordinal)
6. Daţi zece exemple de expresii care să conţină numerale (consultaţi
Dicţionarul explicativ al limbii române sau un dicţionar de expresii şi
locuţiuni româneşti)
7. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele subliniate din enunţurile:
a. A câştigat de trei ori pe-atât.
b. Cei trei copii vor ajunge în acelaşi timp la Bucureşti.
c. Dorinţa a doi dintre ei era să te întâlnească azi.
d. Vinovaţi erau amândoi.
e. Abia a treia oară a răspuns corect.
f. Au împărţit totul pe din două.
g. Am ajuns deja la etajul doi.
h. Două sute de elevi erau acolo.
i. Ion era bărbatul ei de-al doilea.
j. A primit un milion şapte sute şaizeci şi cinci de mii de lei.
8. Construiţi câte un exemplu pentru cerinţele de mai jos:
a. complement indirect – numeral colectiv în D
b. atribut numeral – numeral cardinal cu valoare substantivală în G
prepoziţional
c. complement direct – numeral ordinal
d. nume predicativ – numeral distributiv
e. circumstanţial de scop – numeral ordinal
f. apoziţie – numeral
g. circumstanţial de loc – numeral colectiv
9. Construiţi propoziţii în care numeralul să fie regent pentru atribute exprimate
prin:
a. substantiv
b. pronume
c. adverb
 6. VERBUL

Conjugarea
- conj. I: vocala a (a cânta, a veghea, a îngenunchea)
Observaţie! Conjugarea se stabileşte în funcţie de sunetul / grupul de sunete
care compune terminaţia la infinitiv a verbului; în cazul verbelor de tipul a
veghea, a trunchia, nu avem de-a face cu diftongi, ci cu sunetele g', respectiv
k' urmate de vocala a (v. explicaţiile de la capitolul Fonetică şi fonologie).
- conj. a II-a: diftongul ea (a bea)
- conj. a III-a: vocala e (a merge)
- conj. a IV-a: vocalele i sau î (a iubi / a hotărî)
Locuţiuni verbale – grupări cu caracter stabil care conţin în mod obligatoriu
un verb şi care au în ansamblu comportamentul morfosintactic al unui verb:
a o lua la sănătoasa, a avea habar, a da brânci, a-şi da seama
Observaţie! Locuţiunile verbale se analizează morfosintactic ca şi verbele,
categoriile gramaticale ale verbului regăsindu-se în nucleul verbal al
locuţiunii. Tranzitivitatea locuţiunii se identifică privind locuţiunea în
ansamblu, şi nu prin substituţia ei cu un verb; să se compare: a avea habar
(de ceva) – loc. intranzitivă / a băga de seamă (ceva) – loc. tranzitivă
Clasificare:
a) după capacitatea predicativă
- predicative (formează predicat verbal)
- copulative (se combină obligatoriu cu nominal în nominativ sau cu altă
parte de vorbire cu funcţia sintactică de nume predicativ): a fi, a deveni, a
părea, a se face, a ieşi, a rămâne, a ajunge, a însemna , a se naşte
- auxiliare (intră în structura formelor verbale compuse; nu au autonomie):
- a fi (viitor anterior – voi fi plecat, perfectul modului conjunctiv – să fi
auzit, perfectul modului condiţional-optativ – aş fi trimis, perfectul
modului infinitiv – a fi scris, diateza pasivă – sunt trimis)
 - a avea (perfect compus – am / ai / a / am / aţi / au căutat, viitor
popular – am / ai / are / avem / aveţi / au să spună, condiţional-optativ
– aş / ai / ar / am / aţi / ar face);
- a vrea (viitor – voi / vei / va / vom / veţi / vor citi)
Observaţie! auxiliarul are şi forme populare, neliterare: oi / ăi / o / om / oţi /
or face
b) după capacitatea de combinare cu complementul direct
- tranzitive: se combină cu nume în Ac, complement direct
- monotranzitive (cu un singur complement direct – a spune ceva)
- bitranzitive (dublu tranzitive – cu două complemente directe, unul animat
(nume de persoană) şi unul inanimat (nume de obiect) a ruga pe cineva
ceva, a învăţa pe cineva ceva, a sfătui pe cineva ceva, a anunţa pe cineva
ceva etc.)
- intranzitive: nu se combină cu nume în Ac, complement direct
c) după capacitatea combinării cu subiect – nume de persoană
- personale: a merge, a citi, a vorbi
- impersonale: nu se pot referi la persoană prin nominal în N – subiect şi
apar exclusiv la persoana a III- a
- tipuri de verbe impersonale:
 a ninge, a ploua, a tuna, a fulgera…
a se întuneca, a se însera, a se înnopta
- se combină numai cu circumstanţiale, nu au nici subiect, nici alt
determinant direct
 a-i păsa (de), a-i părea bine / rău (de), a i se urî (cu), a i se acri (de), a-i
arde (de)
- se combină cu nominal în D, complement indirect şi cu nominal în Ac,
complement indirect cu prepoziţie.
- nu admit nici subiect, nici subiectivă
 a fi (cu sens existenţial) în construcţii de tipul:
e noapte / frig / dimineaţă / ger / joi / vară / nor
e nevoie / vorba / cazul
 - se combină cu substantiv în N, subiect; nu este posibilă apariţia
subiectivei
Observaţie! nu-i (de) chip să… / nu-i vorbă că sunt locuţiuni verbale
impersonale, urmate de propoziţie subiectivă
 a se cădea, a trebui, a se părea, a părea, a fi în construcţia: era să…
- se combină cu propoziţie subiectivă introdusă prin conjuncţie
 1. a (i) se cuveni, a-i plăcea, a (nu)- i strica, a-i prii
- se combină cu nominal în D – complement indirect şi cu nominal în N –
subiect
- referirea la persoană se face prin D
2. a-(l) avantaja, a-(l) deranja, a-(l) bucura
- se combină cu nominal în Ac – complement direct
- referirea la persoană se face prin Ac
3. a (nu) conta, a se întâmpla, a urma
- referirea la persoană nu se face în nici un fel
- se combină cu propoziţie subiectivă
 a-i fi foame / sete / dor / milă / silă / teamă / lene / lehamite
- se combină cu nume în D, complement indirect şi cu nume în N, subiect
- nu admite subiectivă
 a fi greu / uşor / necesar / util / admirabil / de mirare să…
- verbul a fi este copulativ, se combină cu adverb - nume predicativ
Categorii gramaticale:
A. Diateza:
 activă
Verbe active, cu subiect – agent al acţiunii: a vedea, a călători, a iubi
Atenţie! Numeroase verbe la diateza activă pot apărea în context însoţite de
forme ale pronumelui reflexiv, fără a se afla la diateza reflexivă; trebuie să se
verifice de fiecare dată, în fiecare context, dacă este posibilă dublarea
reflexivului printr-o formă accentuată, semn că respectivul reflexiv se găseşte
în text în calitate de substitut şi nu de marcă morfologică a diatezei reflexive.
Să se urmărească exemplele de mai jos:
Verbe active cu pronumele reflexive în calitate de substitute ale unor
nume
a) cu reflexiv în Ac – complement direct
a se lăuda, a se spăla, a se amăgi, a se întreba pe sine
b) cu reflexiv în D – complement indirect
a-şi cumpăra ceva, a-şi pregăti ceva, a-şi face ceva sieşi
c) cu reflexiv în D posesiv – atribut pronominal
a-şi vinde casa, a-şi auzi numele, a-şi vedea de treaba (sa / său)
Verbe active cu reflexiv – reciproc în calitate de substitut
a) cu pronume în Ac – complement direct
a se iubi, a se urî, a se ajuta unul pe celălalt
b) cu pronume în D – complement indirect
a-şi da ghiont, a-şi şopti, a-şi trimite ceva unul altuia
 reflexivă
Verbele reflexive apar însoţite de forme neaccentuate ale pronumelui reflexiv
(pentru persoana a III-a) sau ale pronumelui personal - socotit în aceste cazuri
ca pronume reflexiv - (pentru persoanele I şi a II-a) în calitate de morfeme, de
mărci morfologice de diateză.
Atenţie! Pronumele reflexive nu au funcţie sintactică în nici una din situaţiile
de mai jos:
a) verbe cu reflexiv obligatoriu în Ac. (sunt întotdeauna intranzitive!)
a se baza (pe), a se bizui (pe), a se crampona (de), a se deda (la), a se eschiva
(de la), a se mândri(cu), a se teme (de)…
b) verbe şi locuţiuni verbale cu reflexiv obligatoriu în D. (pot fi şi tranzitive)
a-şi da seama, a-şi aduce aminte, a-şi închipui, a-şi imagina
c) verbe reflexive impersonale (cu reflexivul marcă impersonală)
a se întuneca, a se cădea, a se întâmpla, a se cuveni
 pasivă
- verbe pasive
a) provenite din verbe active monotranzitive: este trimis, este adus, este
spart (devin intranzitive prin pasivizare)
 b) provenite din verbe active dublu tranzitive: este anunţat (ceva), este rugat
(ceva) (au posibilitatea de a păstra un complement direct, întotdeauna
inanimat)
- verbe reflexiv-pasive (impersonale)
se vede (faptul), se ştie (faptul), se cunoaşte (că), se doreşte (să)…
 reciprocă
- verbe active: ei se cunosc / se iubesc / se salută (unul pe
celălalt); se = complement direct
- verbe reflexive: ei se bat, se sărută, se ceartă, se căsătoresc
(unul cu celălalt); se = morfem al diatezei
B. Modul
- moduri predicative (personale) – (verbul este predicat):
- indicativ: ştiu
- imperativ: vino!
- condiţional-optativ: aş citi
- conjunctiv: să citesc
- prezumtiv: aş fi citind / să fi citind / voi fi citind
- moduri nepredicative (nepersonale):
- infinitiv: a dansa
- supin: de / la / pentru scris,
- participiu (este întotdeauna adjectiv): ajuns, scris
- gerunziu: venind
C. Timpul
- timpurile modului indicativ:
 prezent: citesc  mai mult ca perfect: citisem
 imperfect: citeam  viitor: voi citi
 perfect simplu: citii  viitor anterior: voi fi citit
 perfect compus: am citit
- timpurile modului imperativ:
 prezent: citeşte! / nu citi!
 Observaţie! Imperativul este singurul mod verbal care cunoaşte conjugare
afirmativă şi conjugare negativă, aşadar numai în cazul imperativului negativ
adverbul de mod de negaţie intră în structura verbului; imperativul negativ este
identic cu infinitivul pentru toate verbele limbii române
- timpurile modului condiţional:
 prezent: aş citi  perfect: aş fi citit
- timpurile modului conjunctiv:
 prezent: să citesc  perfect: să fi citit
- timpurile modului prezumtiv:
 prezent: voi / să / aş fi citind  perfect: voi / să / aş fi citit
D. Persoana
Are şase valori:
singular plural
 persoana I: eu citesc  persoana I: noi citim
 persoana a II-a: tu citeşti  persoana a II-a: voi citiţi
 persoana a III-a: el citeşte  persoana a III-a: ei citesc
E. Numărul
Cu două valori – singular şi plural
Funcţii sintactice:
A) Verbe la moduri personale
 predicat verbal: Trenurile intraseră în tunel.

B) Verbe al moduri nepersonale

 Modul infinitiv
 subiect: A fi înţelept înseamnă a fi bun.
 nume predicativ: A fi înţelept înseamnă a fi bun.
 atribut verbal: Dorinţa de a fi cel mai bun l-a călăuzit mereu.
 complement direct: El nu poate dormi după-amiaza.
 complement indirect: Se teme de a nu ajunge prea târziu.
 circumstanţial de timp: Înainte de a pleca de acasă stinge lumina!
  circumstanţial de mod:
 circumstanţial de scop:
 circumstanţial de cauză: L-au certat pentru a fi ascuns adevărul.
 Modul gerunziu
 subiect:
 atribut verbal:
 complement direct:
 complement indirect:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de mod:
 circumstanţial de scop:
 circumstanţial de cauză: Minţindu-şi părinţii, a fost pedepsit aspru.
 Modul supin
 subiect:
 nume predicativ:
 atribut verbal:
 complement direct:
 complement indirect:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial de scop:
 Modul participiu
 atribut adjectival:
 nume predicativ:
Urcă pe munte fără a-i fi frică.
Se pregăteşte pentru a începe lecţia.
Se aude tunând în munţi.
Văzu oameni suferind de boli grave.
Am auzit cu toţii tunând foarte aproape.
S-a săturat ascultând aceeaşi melodie de zece ori.
Întorcându-mă de la şcoală l-am văzut pe Victor.
Urcam pe munte ajutându-mă de baston.
Umbla mult căutând comori prin munţi.
E foarte uşor de promis un lucru.
Rufele sunt pentru călcat.
Lucrările de corectat erau din ce în ce mai multe.
Avem de scris foarte mult.
S-a săturat de făcut teme.
La dus s-a oprit pe la noi.
Au fost la cules via.
Lucrurile făcute bine durează.
Ion este însurat.

 APLICAŢII Verbul

1. Indicaţi cărei conjugări aparţin verbele de mai jos, ţinând seama de faptul că
apartenenţa unui verb la una din cele patru conjugări se face în funcţie de sunetul
final şi nu de litera finală. Grupaţi-le în patru coloane: a ateriza, a priveghea, a
 îngenunchea, a vorbi, a cere, a coborî, a coace, a plăcea, a agrea, a crea, a
spune.
2. Daţi exemple de locuţiuni verbale şi arătaţi care este regimul lor: tranzitiv sau
intranzitiv.
3. Scrieţi formele de perfect simplu şi mai mult ca perfect al următoarelor verbe: a
coace, a rupe, a frânge, a plânge, a face
4. Care dintre modurile verbale cunoaşte conjugare afirmativă şi negativă? Motivaţi
răspunsul.
5. Este posibil ca un verb la mod nepredicativ să fie un verb predicativ? Care este
deosebirea dintre verbe nepredicative şi moduri nepredicative? Daţi exemple din
fiecare categorie.
6. Construiţi enunţuri în care verbele a uita şi a frământa să fie la diateza activă (la
diferite moduri şi timpuri) şi apoi la diateza pasivă; Folosiţi apoi în alte enunţuri
formele a se uita şi a se frământa. La ce diateză sunt acestea? Ce valoare are
pronumele reflexiv? Ce deosebiri semantice observaţi între cele două seturi?
7. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele subliniate:
a. Ajungând el doctor înaintea ei, a ajutat-o mult.
b. Fiind condus de voi, mă voi descurca.
c. El este mereu bun şi răbdător.
d. El este bun şi apreciat de toată lumea.
e. Era neîntrecută în a face pace între cei aflaţi în conflict.
f. Ce-o fi, o fi!
g. Aici se poate aşeza cortul.
h. Mă deranjează atitudinea lui arogantă.
i. Au plecat la cules balade în satele din Maramureş.
j. El nu-şi cunoaşte interesul.
8. Construiţi câte un exemplu pentru cerinţele de mai jos:
a. verb la infinitiv perfect, diateza pasivă – atribut verbal
b. verb la gerunziu, diateza pasivă – circumstanţial de cauză
c. verb copulativ la supin – subiect
d. verb la gerunziu – atribut verbal
 e. adjectiv participial – atribut adjectival
f. infinitiv prezent, diateza pasivă – subiect
g. infinitiv perfect, diateza activă – c. c. timp
h. substantiv – nume predicativ al unui gerunziu
i. verb la supin – atribut verbal
j. substantiv – complement de agent al unui adjectiv participial
9. Identificaţi verbele impersonale din textul:
Poate să pară ciudat că, atunci când se vorbeşte de "muzica" poeziei, se pune
aşa mare accent pe conversaţie. Dar aş vrea să vă reamintesc mai întâi că muzica
poeziei nu este ceva care există separat de sens. Dacă lucrurile ar sta altfel, s-ar
putea ajunge la o poezie de o extraordinară muzicalitate dar complet lipsită de
sens, or eu nu am întâlnit niciodată aşa ceva.
 7. ADVERBUL

Clasificare:
- din punct de vedere semantic:
 adverbe de loc: afară, acolo, jos, sus, undeva, unde, aici, departe, încotro etc.
 adverbe de timp: acum, atunci, curând, recent, azi, ieri, mâine, din când în
când etc.
 adverbe de mod: lin, încet, atât, cam, prea, da, nu, desigur, exact, fireşte,
sigur etc.
- formal:
 simple: azi, mâine, aici, tinereşte, târâş, unde, cum etc.
 compuse:
- prin contopire: deseară, devreme, îndată, oricum, oricând, undeva, totuşi,
niciunde, totodată, deunăzi etc.
- prin alăturare: astă-iarnă, astă-vară, ieri-seară, după-amiază etc.
Locuţiuni adverbiale: grupuri de cuvinte cu caracter stabil având sens unitar
şi comportament morfosintactic de adverb: cu siguranţă, de bună seamă, de aceea,
pe furiş, cu chiu cu vai, de-a latul, de-a rândul etc.
Comparaţia adverbului
pozitiv aproape
comparativ de superioritate mai aproape
comparativ de egalitate tot atât de aproape
comparativ de inferioritate mai puţin aproape
superlativ relativ cel mai aproape
superlativ absolut foarte aproape
 Atenţie! Articolul cel este invariabil!

Funcţii sintactice:
 predicat verbal: Fireşte că ne va scrie.
 nume predicativ:
 atribut adverbial:
 circumstanţial de loc:
 circumstanţial de mod:
 circumstanţial de timp:
 circumstanţial condiţional:
E curios că încă nu a sosit.
Ziua de ieri a fost foarte obositoare.
Au trecut ieri pe aici.
S-au descurcat foarte bine.
Zi de zi ne telefonează.
Vino, altfel mă supăr!

Observaţie! Unele adverbe au valoare propoziţională:

- Vii la film?
- Da / Nu / Poate / Sigur

 APLICAŢII Adverbul

1. Daţi câte cinci exemple de adverbe de loc, de timp, de mod

2. Daţi cinci exemple de adverbe compuse şi cinci exemple de locuţiuni adverbiale.
3. În exemplele de mai jos există adverbe precedate de prepoziţii şi locuţiuni
adverbiale. Grupaţi-le:
Am venit pe jos.
Casa lui este mai în jos.
L-au luat pe sus, chiuind de bucurie.
Din când în când se întâlneau să stea de vorbă.
De când nu l-am mai văzut i s-au întâmplat multe.
Se plimba de colo până colo fără să se poată linişti.
În casa de colo stă prietena mea.
4. Indicaţi câte un sinonim neologic pentru locuţiunile adverbiale: pe negândite, într-
adevăr, din când în când, în faţă
5. Scrieţi propoziţii în care să folosiţi formele de mai jos, arătând care este valoarea
lor morfologică: de mult / demult, o dată / odată, de alt fel / dealtfel, nici o dată /
niciodată, întruna / într-una
6. Care din adverbele de mai jos pot funcţiona cu valoare predicativă: bine, fireşte,
desigur, cu siguranţă, de bună seamă, bineînţeles, clar, cert? Motivaţi răspunsul.
7. Analizaţi cuvintele subliniate din textele:
Prăjiturile erau întru totul pe gustul tău.
Una peste alta, nu mai vorbeşte cu nici unul dintre noi.
Ne bat la cap întruna cu temele lor pentru vacanţă.
Mingea s-a dus drept în geam.
L-au ales pe el drept reprezentant al clasei.
Ei au înţeles aproape tot.
Locuim aproape de voi.
N-a venit la şcoală şi de aceea l-am căutat acasă.
De aceea se teme, nu de tine.
Vine, desigur, şi el.
Desigur că vine.
E cam puţin tort. Stai puţin!
8. Corectaţi enunţurile de mai jos motivând modificările operate:
Unii dintre cei mai temeinic pregătiţi sunt Gabriel şi Andrei.
Ea a fost cea mai puternic afectată de vestea primită.
Dă-mi pâinea care este cea mai de jos pe raft.
9. Construiţi câte un exemplu în care să aveţi:
a. adverb de timp – atribut adverbial
b. locuţiune adverbială – circumstanţial de mod
c. pronume personal în D – complement indirect să determine un adverb
d. substantiv în Ac – complement indirect să determine un adverb
e. locuţiune adverbială – predicat
f. cum, unde, când – cu valoare de conjuncţie
g. adverbul relativ cum – nume predicativ

8. PREPOZIŢIA
 Clasificare:
- din punct de vedere formal
 simple: cu, de, pe, la, în, fără, contra, către, graţie etc.
 compuse:
- contopite: decât, despre, înspre, din
- alăturate: de către, de lângă, de pe lângă, până la, până pe la, pe sub
etc.
- după regimul cazual impus
 cu regim de Ac: de, din, la, peste, fără, de la etc.
 cu regim de G: contra, asupra, în faţa, în jurul, în ciuda, în privinţa etc.
 cu regim de D: datorită, graţie, mulţumită, potrivit, conform, contrar
Locuţiuni prepoziţionale: grupuri de cuvinte cu sens unitar, având valoarea
unei prepoziţii: din cauza, în vederea, în faţa, de-a lungul, în urma, faţă de,
relativ la, în afară de, afară de etc.

9. CONJUNCŢIA
Clasificare:
- din punct de vedere formal
 simple: dar, iar, că, să, de, dacă, şi, fie, nici etc.
 compuse: ca să, cum că
- după raporturile sintactice pe care le stabilesc:
 conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:
copulative: şi, nici, iar, şi…şi, nici…nici, precum şi, nu numai … ci şi, nu numai…, dar
şi, atât…, cât şi
adversative: dar, iar, însă, ci, or, numai că
disjunctive: ori, sau, fie, ori…, ori, sau…, sau
conclusive: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, vasăzică
 conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
specializate pentru o anumită subordonată:
 cauzale – căci, deoarece, fiindcă, întrucât, de vreme ce, din moment ce
modale – decât, după cât, faţă de cum
temporale – până, îndată ce, după ce, înainte să, în vreme ce
concesive – deşi, cu toate că, chiar de / dacă, măcar că, chit că, şi dacă
consecutive – încât, astfel că, aşa încât
condiţionale: în caz că
care introduc mai multe tipuri de subordonate: să, că, ca să (ca …să), dacă, de, fără să,
pentru ca…să, pentru că
Locuţiuni conjuncţionale: grupuri de cuvinte cu caracter stabil şi unitar
având rolul unei conjuncţii: chiar dacă, în afară că, măcar să, o dată ce, de
vreme ce, ca şi cum, ca şi când,
Observaţie! La nivelul frazei, rolul de element de relaţie (relator) poate fi
îndeplinit şi de pronume şi adverbe relative (şi de unele nehotărâte)

10. INTERJECŢIA

Clasificare:
- din punctul de vedere al valorii:
 exprimă stări sufleteşti – au! , ah! , of! , uf! , o! , bravo! , ura! etc.
 exprimă manifestarea unei voinţe / dorinţe – alo! , hai! , ho! , bre! , mă! , ia! etc.
 imită sunete / zgomote (onomatopee) – cucurigu! , boc! , trosc! , hapciu!
- din punct de vedere formal:
 simple: a! , o! , ah! , iaca!
 compuse: nani-nani! , teleap-teleap! , cioc-cioc!
Locuţiuni interjecţionale: grupuri de cuvinte cu sens unitar care au valoarea
unor interjecţii: Doamne fereşte! , Doamne păzeşte!
Funcţii sintactice:
Majoritatea interjecţiilor nu au funcţii sintactice, însă există unele interjecţii care
pot avea rol sintactic de:
  predicat:
cartea!
 nume predicativ:
 atribut interjecţional:
 circumstanţial de mod:
Iată ce ţi-am promis! / Na-ţi aripa asta. / Poftim
E vai de ei.
Mersul lor teleap-teleap! era obositor.
Înghiţea gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ.

APLICAŢII
1. Transformaţi următoarele adverbe şi locuţiuni adverbiale în prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale şi arătaţi, în contexte, ce cazuri impun numelor pe care le însoţesc:
în jur, în faţă, în spate, de-a lung (de), îndărăt, deasupra, dedesubt, înainte
2. Daţi exemple de prepoziţii simple şi compuse
3. Construiţi enunţuri în care prepoziţiile pe şi cu să însoţească substantive cu
următoarele funcţii sintactice:
a. atribut substantival prepoziţional
b. complement indirect
c. circumstanţial de loc
d. circumstanţial de mod
e. circumstanţial de timp
4. Enumeraţi prepoziţiile care impun cazul dativ şi arătaţi ce funcţii sintactice au
cuvintele pe care le însoţesc
5. Alcătuiţi enunţuri în care să aveţi patru conjuncţii coordonatoare, ilustrând toate
tipurile de coordonare, în propoziţie şi în frază
6. Daţi exemple de conjuncţii compuse şi de locuţiuni conjuncţionale
7. Construiţi fraze alcătuite din două propoziţii în care să folosiţi conjuncţiile
subordonatoare să, că şi dacă. Subordonatele vor avea diferite funcţii sintactice.
8. Construiţi exemple de fraze bipropoziţionale în care să aveţi toate subordonatele
introduse prin conjuncţii specifice.
9. Găsiţi conjuncţia corespunzătoare locuţiunii conjuncţionale: de vreme ce, în vreme
ce, chiar dacă, pentru că, în caz că
10. Ce alte părţi de vorbire au rolul conjuncţiei subordonatoare? Exemplificaţi
11. Daţi exemple de interjecţii predicative şi grupaţi-le după regimul tranzitiv /
intranzitiv
12. Ce interjecţii pot avea ca determinant o propoziţie subiectivă?
13. Daţi exemple de verbe provenite din interjecţii. În ce conjugare le încadraţi?
14. Daţi exemple de interjecţii cu valoare morfologică schimbată
15. Construiţi enunţuri în care să aveţi:
a. interjecţie – subiect
b. interjecţie – complement direct
c. interjecţie – apoziţie
d. interjecţie – nume predicativ
e. interjecţie – predicat
f. substantiv în D – complement indirect – să determine o interjecţie
g. pronume demonstrativ în Ac – complement direct – să determine o interjecţie