Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor
semnale se face aproape în întregime în subconștient. Tehnica de "citire" oameni este folosit în
mod frecvent. De exemplu, ideea de oglindire a limbajului corpului pentru a ușura comunicarea
este frecvent utilizată în timpul situațiilor de interviu. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici
de a comunica spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.
Expresia fizică
Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea
aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta corpurile lor în timpul
comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului mental
atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre
persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate
dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau
prudență.[5]
Contactul vizual
Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv din ceea ce
spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are
suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de
contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt
adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de
asemenea, un gest secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază
foarte mult. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul
pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că
el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și
în timp ce se uită la tine direct, s-ar putea indica faptul că atenția este în altă parte.
De asemenea, există trei zone standard care poziționează o persoană în funcție de stările
contactului vizual:
Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică de o poziție de
autoritate.
În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu se
angajează în ceea ce ei consideră a fi o "conversație la un nivel superior" cu niciuna dintre
părți.
Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a buzelor. Aceasta este o indicație
puternică a sentimentelor romantice.
Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea
a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune cineva este,
atenția sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.
Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la
vorbitor, dar devine ușor nefocalizat. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât inflamat,
încredere sau un sentiment de siguranță (o parte a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă).
Este practic imposibil să se încline capul în fața cuiva în nu avem încredere sau ne sperie, sau are
tulburări de vedere. Deasemeni, ochii neconcentrați pot indica probleme oculare ale ascultătorului.
Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o poziție a ascultătorului de a
sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.
Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației.
Deasemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii.[6]
O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.
Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului,
poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este
însoțit de limbajul vorbit). Deasemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul corpului
în moduri diferite.
Alte semnale ale limbajului corpului
Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o
persoană își încrucișează brațele peste piept. [7] Acest lucru poate indica intenția subconștientă de
a pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni. Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai
poate însemna și faptul că brațele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau
strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna
că o persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta
poate însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în
care persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.
În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului.[8][9]
Apăsând degetele (
Plictisit, anxios sau agitat Obișnuință
trosnit degete)
Respectivul obiect e
Agățarea de obiecte Confuzie și insecuritate
important
Trebuie să se încadreze în
Uitatul la ceas Plictiseală
timp
Statul cu picioarele
Relaxare, incredere si atentie catre
încrucișate către Obișnuință
persoana/subiect
interlocutor
Picioare încrucișate în
Ar dori să iasă afară Obișnuință
directia usii
Jucatul picioarelor cu
Atracție fizică Obișnuință
încălțămintea
Scoaterea ochelarilor si
Dorește timp înainte de a continua Ochelari murdari
curățarea lor
Tocmai ce a terminat
Respirat mai repede Nervozitate sau furie
exercițiile fizice
Proxemică
Introdus de Edward T. Hall în 1966, termenul proxemică este studiul distanțelor măsurabile între
oameni în care acestea interacționează între ei.[10] Distanța dintre oameni într-o situație socială
dezvăluie adesea informații despre tipul de relație între persoanele implicate.
1. Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru îndrăgostiți,
copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de asemenea, animale de companie.
2. Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță (46 cm) de
persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest spațiu este utilizat în
conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de grup.
3. Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor nou formate
și noilor cunoștințe.
4. Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și teatru.
Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai larg.[11]
Gradul de proximitate variază în funcție de cultură.
Gesturi neintenționate
Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor comportamentale care ar
putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină interactive si adaptiv.[12] Gesturile
neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, odihnirea bărbiei, atingerea buze,
mâncărimea nasului, zgârierea cap sau urecheilor, încrucișarea brațelor, precum și blocarea
degetelor au fost asociate cu transmiterea unor informații utile în contexte specifice.
Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice gest
neintenționat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr mare de oameni
au început să participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea comportamentului corpului și
consultarea unor experți sociologi.
Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel de comunitate
globală.