Universitatea de Ştiinte Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Facultatea de Agricultură
Anul III Agricultură
Semestrul II

TEMATICĂ EXAMEN

1. Clasificarea furajelor şi exprimarea producţiei de furaje

Furajul – reprezinta produsul de natura vegetala, animala, minerala, organo-minerala sau de sinteza
care se utilizeaza in hrana animalelor pentru asigurarea functiilor vitale si pentru obtinerea de productii
optime.

▪ Masa verde MV) – t/ha 70-80% umiditate)

▪ Proteina bruta digestibila PBD) – kg/ha 5-20% din SU)
▪ Unitati nutritive UN/ha) – 1kg SU cca.1 UNovaz,;
▪ Lapte, carne, lana kg/ha),
▪ Gigajouli GJ/ha) i 4-6 GJ/1 t SU i 4-6 MJ/1 kg SU

2. Clasificarea pajistilor si raspandirea lor pe teritoriul Romaniei.

Pajistea – suprafata inierbata in mod natural sau prin semanat care se foloseste pentru furajarea
animalelor

 După origine
 pajişti primare
 pajişti secundare

 După modul de instalare a vegetaţiei

 pajişti naturale
 pajişti artificiale cultivate)

 După durata de folosinţă

 pajişti permante
 pajişti temporare

 După modul de exploatare

 păşuni
 fâneţe

 Vegetatia pajistilor
 Graminee;
 Leguminoase;
 Rogozuri Cyperaceae + Juncaceae);
 Specii din alte familii botanice diverse)

3. Infratirea gramineelor perene: importanta, factori de influenta.

Infratirea – ramificarea de la baza a tulpinii din nodurile de infratire.

Prin infratire se mareste densitatea covorului vegetal, productia si vivacitatea plantei.
Factorii care influenteaza infratirea:
 Ereditatea specia);
 Varsta plantei;
  Temperatura;
 Umiditatea;
 Lumina;
 Elementele nutritive;
 Conditiile de crestere din anul anterior;
 Modul de exploatare.

4. Particularitatile infratirii la gramineele perene cu rizomi.

5. Particularitatile infratirii la gramineele perene cu tufa rara.
6. Particularitatile infratirii la gramineele perene cu tufa mixta.
7. Particularitatile infratirii la gramineele perene cu tufa deasa.

8. Ritmul de dezvoltare, vivacitatea si precocitatea gramineelor de pe pajisti.

Ritmul de dezvoltare = timpul necesar parcurgerii tuturor fenofazelor, de la rasarire pana la maturarea
semintelor.
Vivacitatea = durata de viata de la germinatie pana la moartea ultimului lastar al tufei.
Intre aceste 2 insusiri exista o corelatie negativa: la ritm rapid de dezvoltare corespunde o vivacitate
scurta si invers.
Dupa ritmul de dezvoltare si vivacitate, gramineele pot fi:
 Gr. cu ritm de dezvoltare rapid si vivacitate scurta Lolium multiflorum, Lolium perenne,
Arrhenatherum elatius);
 Gr. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie Festuca pratensis, Dactylis
glomerata, Phleum pratense);
 Gr. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare Alopecurus pratensis, Poa pratensis,Agrostis
stolonifera);
 Gr. cu ritm de dezvoltare foarte lent si vivacitate foarte mare Nardus stricta, Deschampsia
caespitosa, Festuca rupicola).

Precocitatea eprezinta perioada de timp de la pornirea in vegetatie pana la inspicare.

Gramineele din pajisti pot fi:
 Foarte timpurii precoce) – 30-40 zile pana la inspicare: Poa pratensis, Poa bulbosa;
 Semitimpurii intermediare) – 50-60 zile pana la inspicare: Dactylis glomerata, Festuca
pratensis;
 Tarzii tardive) – 60-70 zile pana la inspicare: Phleum pratense,Agropyron repens.

9. Otavirea gramineelor de pe pajisti.

Insusirea gramineelor de a-si reface masa organelor aeriene dupa cosit sau pasunat.
Refacerea are loc pe seama:
 aparitiei de noi lastari de la nodurile de crestere
 continuarea cresterii lastarilor scurti care nu au fost inlaturati prin pasunat sau cosit;
 cresterea frunzelor pe ba meristemelor situate in treimea inferioara a frunzelor.
Factorii care influenteaza otavirea:
 Ereditatea specia);
 Varsta plantei;
 Temperatura;
 Umiditatea;
 Lumina;
 Elementele nutritive;
 Conditiile de crestere din anul anterior;
 Modul de exploatare;
 Inaltimea de recoltare.
 10. Cerintele gramineelor de pe pajisti fata de apa si temperatura.

Cerinte fata de apa

 Sunt mari consumatoare de apa
 Coeficientul de transpiratie este de 1,5-2 3) ori mai mare decat la cereale, fiind cuprins intre 500- 1000
 Sunt sensibile la excesul de apa – gr. cu rizomi si cu tufa mixta
Cerinte fata de temperatura
 Sunt rezistente la temperaturi scazute, exceptie Lolium perenne care la -17ºC pe sol fara zapada dispare;
 Temperatura minima de germinatie- 1-2ºC;
 Temperatura minima de pornire in vegetatie – 5ºC, cu unele exceptii: Lolium perenne – 6-7ºC Phleum
pratense – 0ºC Dactylis glomerata – 6-7ºC Lolium multiflorum – 3-4ºC
 Temperatura optima de crestere – 15-25ºC; •
 Temperatura maxima de crestere – 30 – 35ºC.

11. Cerintele gramineelor de pe pajisti fata de substantele nutritive si aerul din sol.

 Sunt mari consumatoare de elemente nutritive

 Sunt mai pretentioase fata de N si mai putin pretentioase fata de fosfor, calciu si potasiu
 Dupa modul cum isi procura hrana gr.pot fi: autotrofe si micotrofe;
 Majoritatea gr. sunt adaptate sa creasca pe soluri acide pH – 4,5 – 6);
 Prefera soluri: nisipoase gr. cu rizomi)  argiloase gr. cu tufa deasa)  mijlocii gr. cu tufa rara si mixta)

12. Valoarea de utilizare valoarea economica) a gramineelor de pe pajisti.

Se apreciaza prin productia obtinuta si calitatea furajera a plantelor;

Productia este determinata de:
 Ereditate;
 Conditiile de crestere;
 Infratire, otavire;
 Talia plantei;
 Modul de exploatare si de intretinere din anii anteriori.
Calitatea gramineelor valoarea furajera) este determinata de:
 Gradul de consumabilitate;
 Gradul de digestibilitate;
 Compozitia chimica;
 Indicii de palatabilitate;
 Faza de vegetatie.

13. Răspândirea gramineelor pe pajiştile din România exemplu in laborator)

 Sunt adapatate la conditii ecologice diferite;

 Se intalnesc in toate zonele naturale din tara si pe toate tipurile de pajisti;
 Prezinta plasticitate ecologica ridicata.
 14. Raspandirea leguminoaselor pe pajistile din Romania.

Au plasticitate ecologica ridicata;

 Trifolium repens: de la campie munte;
 Lotus corniculatus: de la campie munte;
 Medicago falcata: campie;
 Trifolium pratense: deal;
 Trifolium montanum: munte.

15. Ritmul de dezvoltare si vivacitatea leguminoaselor din vegetatia pajistilor.

Leguminoasele au un ritm de dezvoltare mai rapid si o vivaciate mai scurta, comparativ cu

gramineele.
Din acest punct de vedere, leg. pot fi:
 Leg. cu ritm de dezvoltare rapid si vivaciate scurta: Medicago lupulina, Melilotus albus,Trifolium pratense;
 Leg. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie:Trifolium repens, Lotus corniculatus, Onobrychis
viciifolia;
 Leg. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare: Trifolium fragiferum, Lathyrus pratensis,Vicia cracca

16. Lastarirea si otavirea leguminoadelor din vegetatia pajistilor.

Este un proces analog cu infratirea, dar nu identic. Consta in formarea lastarilor ramificati din
mugurii de pe colet;
Lastarirea depinde de:
 specie;
 conditiile de mediu
si este stimulata de:
 aeratia solului,
 aprovizionarea cu apa si elemente nutritive;
 adancimea coletului;
 modul de exploatare
Prin procesul de lastarire leguminoasele formeaza:
 Lastari scurti pl. de talie joasa)
 Lastari alungiti pl.de talie inalta) vegetativi/ generativi)
Dupa pozitia pe care o au lastarii in timpul cresterii, leguminoasele pot fi cu:
 tufa: Trifolium pratense, Medicago sativa, Lotus corniculatus, Melilotus officinalis
 tulpini taratoare: Trifolium repens,Trifolum fragiferum
 tulpini agatatoare: Vicia cracca, Lathyrus pratensis
Otavirea leguminoaselor- Refacerea masei vegetative dupa cosit sau pasunat este mai rapida,
comparativ cu gramineele.
Dupa viteza si energia de otavire leg. pot fi:
 Leguminoase cu otavire rapida: 3-5 recolte/an Medicago sativa,Trifolium pratense,Trifolium
repens);
 Leguminoase cu otavire moderata: 1-2 recolte/an Medicago falcata, Medicago lupulina, Lotus
corniculatus);
 Leguminoase cu otavire slaba: maxim o recolta/an Trifolium montanum, Onobrychis viciifolia).

17. Cerintele leguminoaselor din pajisti fata de apa, temperatura si lumina comparatie cu
gramineele).

Cerinte fata de apa

 Sunt mai putin pretentioase fata de apa decat gramineele;
 Nu suporta excesul de apa;
  Sunt specii cu cerinte mari fata de apa, care nu suporta seceta Trifolium pratense, Trifolium repens,
Lathyrus pratensis) si specii mai putin pretentioase, foarte rezistente la seceta Medicago sativa,
Melilotus officinalis)
Cerinte fata de temperatura
 Suporta destul de bine atat temperaturile scazute cat si cele ridicate;
 Sunt mai sensibile la oscilatiile bruste de temperatura;
 Mai rezistente la inghet sunt Lotus corniculatus, Medicago falcata, Onobrychis viciifolia;
 La temperaturi mai mari de 35ºC isi stagneza cresterea
 Cerinte fata de lumina
 Leguminoasele sunt pretentioase fata de lumina;
 Cele mai pretentiaose leg. sunt: Trifolium repens. Trifolium fragiferum, Medicago falcata;
 Suporta umbrirea: Trifolium pratense, Lathyrus pratensis, Lotus corniculatus

18. Cerintele leguminoaselor din vegetatia pajistilor fata de sol aeratie, substante nutritive, pH).

 Leg. prefera solurile mijlocii, bogate in calciu, fara execes de apa, bine aerisite;
 Au cerinte reduse fata de azot si mai ridicate fata de fosfor, potasiu, magneziu si unele
microelemente: bor, molibden;
 pH –ul cuprins intre 4,5 – 7,5 ◦ Medicago sativa: 6-6,2 ◦ Trifolium pratense: 5,5 ◦ Trifolium repens:
5,0 ◦ Lotus corniculatus: 4,5 ◦ Onobrychis viciifolia: >7- 7,5

19. Forme de crestere la leguminoasele din vegetatia pajistilor; consecinte privind exploatarea
pajistilor.

20. Valoarea de utilizare valoarea economica) a leguminoaselor perene din vegetatia pajistilor.

 Leg. sunt plante productive pentru ca otavesc mai bine;

 In stare verde sunt bine consumate, dar unele leg. prezinta toxicitate meteorizatii);
 Bogate in Ca, Mg, vitamine,
 Continut mai scazut de celuloza;
 Contin de 2 ori mai multa proteina decat gramineele;
 Unele leg. au un grad mai redus de consumabilitate, datorita gustului amar Lotus corniculatus,
Melilotus officinalis);
 Exista si unele leguminoase toxice: Galega officinalis, Coronilla varia

21. Cyperacee, juncacee si specii din alte familii botanice din vegetatia pajistilor.

Procentul de participare in vegetatia pajistilor – scazut 2-3%);  Multe dintre specii prefera statiunile
umede;  Nevaloroase din punct de vedere furajer;  Au grad redus de consumabilitate contin celuloza si
siliciu);  Prezinta perisori impregnati cu siliciu;  Sunt mai bine consumate in faza tanara.
Familia Cyperaceae cuprinde 75 genuri cu aproximativ 4000 specii, fiind plante ierboase, perene, putine
anuale, cu rizomi sau stoloni subterani, cu tufa rara si deasa, tulpina aeriana la majoritatea speciilor este
trimuchiata , frunze sesile cu limbul liniar, plan sau cilindric; flori actinomorfe, hermafrodite, unisexuate,
dispuse in spice, raceme sau capitule, fructul achena.
• Sp. raspândite in pajistile cu exces de umiditate, in balti, mlastini si apartin genurilor: Cyperus, Carex,
Scirpus, Heleocharis. Astfel, in mlastini si balti se intâlnesc speciile: Carex riparia, C. acutiformis, C.
vulpina, C. caespitosa, Heleocharis palustris; in lunci umede: Carex hirta, C. leporina, Scirpus sylvatica,
Cyperus fuscus; in zona forestiera: Carex sylvatica, C. caryophyllea; in pajisti subalpine: Carex curvula.
• Specii mai putin pretentioase fata de umiditate sunt: Carex precox, C. caryophyllea si C. humilis.
• pot produce intoxicatii Carex brevicolis) datorita unor ciuperci ustilaginee Ustilago grandis) .
• au un continut ridicat de celuloza si de siliciu, ceea ce le reduce consumabilitatea, producând uneori si
raniri ale mucoaselor;
• continutul redus de calciu si fosfor determina boli de carenta la animale.
• pot fi indepartate din pajisti prin drenarea terenului, pentru eliminarea excesului de apa care favorizeaza
cresterea lor.
• Familia Juncaceae, cuprinde circa 220 specii, ierboase, perene sau anuale, cu tulpini cilindrice, pline cu
maduva spongioasa. Frunzele sunt cilindrice sau plane, florile actinomorfe, hermafrodite, trimere, grupate in
cime terminale cu aspect de capitul sau umbela. La unele specii inflorescenta este aparent laterala, deoarece
frunza bracteanta este terminala. Florile prezinta un perigon din 6 tepale membranoase, androceul din 6
stamine, iar gineceul din 3 carpele; fructul este capsula.
• nu sunt consumate de animale;
• invadeaza pajistile umede, cresc sub forma de vetre, inabusa vegetatia valoroasa si provoaca denivelari ale
terenului.
• sunt fara valoare economica , unele dintre ele sunt daunatoare animalelor, provocându-le deranjamente
digestive, anemii, afectiuni ale aparatului urinar.
• apartin la 2 genuri: Juncus circa 160 specii) si Luzula circa 60 specii), mai raspândite fiind: Juncus
effusus, J gerardi, J bufonius, Luzula pilosa, L silvatica, L. multiflora, L. campestris etc.:
• Combaterea ruginilor se poate face pe cale chimica prin tratarea cu 2,4 D 5-10 kg/ha in 500 l apa) la
inflorirea plantelor, metoda asociata cu fertilizarea pajistilor pentru stimularea dezvoltarii plantelor
valoroase.

20-25% participare in covorul vegetal

Din punct de vedere al valorii economice speciile din alte familii botanice, intalnite in pajisti,se clasifica in:
 specii consumate;
 Specii neconsumate sau slab consumate;
 Specii daunatoare vegetatiei pajistilor;
 Specii daunatoare produselor obtinute de la animale;
 Specii vatamatoare sanatatii animalelor;
 Specii toxice;
 Vegetatia lemnoasa de pe pajisti

22. Factori care provoaca intoxicarea animalelor pe pasuni.

 Compozitia chimica a plantei;

 Faza de vegetatie;
 Starea in care se afla planta
 Cantitatea consumata
 Conditiile de crestere;
 Specia de animale.

23. Tipul de pajiste: definitie, clasificare, importanta practica.

Tipul de pajiste = comunitatea de plante uniforma din punct de vedere al compozitiei floristice, al conditiile
stationale si al insusirilor agronomice productie, calitate, mod de folosire, masuri de imbunatatire).
Este o grupare de fitocenoze. 
Tipul de pajiste
 fundamental natural)
 derivat modificat prin tehnologie)

24. Tipurile principale de pajisti din zonele de stepa si silvostepa: exemple, caracterizare.

Zona stepei: 90 000 ha

• Cuprinde Baraganul de est 20-100 m altitudine), sudul Moldovei si Centrul Dobrogei 100-200 m
altitudine), cu temperaturi medii de 10,4-11,50C, precipitatii anuale 350-500 mm, solurile predominante
fiind cernoziom, balane si litice in Dobrogea). S-au identificat 4 tipuri si 7 subtipuri de pajisti:
• Tipuri de pajisti:
1. Festuca valesiaca-Stipa ucrainica
1. a. Stipa capillata ; 1. b. Stipa lessingiana; 1. c. Bothriochloa i.
2. Thymus zygioides-Agropyron brandzae
3. Poa bulbosa-Artemisia austriaca
4. Bothriochloa ischaemum
4. a. Euphorbia nicaeensis; 4. b. Cynodon dactylon; 4. c. Festuca valesiaca; 4. d. Agropyron pectiniforme

Zona silvostepei: 250 000 ha

• Raspândita in Câmpiile periferice ale Carpatilor Silvostepa nordica cu Depresiunea Jijiei si Silvostepa
sudica cu Podisul Bârladului si Piemontul Rimnic- Buzau, Podisul Dobrogei, Câmpiile Baraganului de Vest,
Burnasului, Olteniei, Timisului si Crisurilor). Altitudinea este de 50-150 m in regiunile de câmpie si 50-
250 m in Podisul Birladului, Podisul Dobrogei, solurile caracteristice sunt cernoziomuri cambice,
cernoziomuri argiloiluviale, litosoluri si rendzine; temperaturi medii 9,0-10,50 C; precipitatiile insumeaza
470-550 600) mm. Sunt identificate 7 tipuri si 8 subtipuri de pajisti.
• Tipuri de pajisti:
1. Festuca valesiaca-Medicago falcata
1. 1.a. Festuca pseudovina 1.b. Stipa lessingiana 1.c. Stipa tirsa 1.d. Euphorbia nicaeensis );
2. Stipa capillata;
3. Festuca valesiaca-Festuca rupicola;
4. Festuca pseudovina- Achillea setacea 4.a. Lolium perenne );
5. Chrysopogon gryllus;
6. Bothriochloa ischaemum
6.a. Euphorbia nicaeensis 6.b. Festuca valesiaca 6.c. Agropyron cristatum ssp. pectiniforme);
7. Poa bulbosa-Artemisia austriaca.

25. Tipurile principale de pajisti din zona nemorala: exemple, caracterizare.

Suprafata pajistilor este repartizata in 2 subzone cu 11 tipuri si 19 subtipuri de pajisti.

a) Subzona padurilor de stejari mezofili. Se gaseste in Depresiunea Transilvaniei Câmpia Transilvaniei
si Podisul Tirnavelor) cu altitudini de 250-400 m si nordul Podisului Moldovei Podisul Sucevei) cu
altitudini de 200-350 m. Temperaturi medii de 8,5-10,00C, suma precipitatiilor 550-700 mm,
solurile sunt brune argiloiluviale, brune luvice, brune eumezobazice, pseudorendzine, luvisoluri,
cenusii.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
Câmpia Transilvaniei
1. Festuca rupicola- Carex humilis humilis
1.a. Stipa lessingiana1.b. Stipa tirsa 1.c. Stipa pulcherrima )
2. Festuca rupicola-Brachypodium pinnatum
2.a. Danthonia provincialis 2.b. Bromus erectus 2.c. Chrysopogon gryllus )
3. Brachypodium pinnatum-Carex;
Podisul Tirnavelor
4. Festuca rupicola-Agrostis tenuis
4.a. Lolium perenne 4.b. Festuca pratensis 4.c. Festuca rubra)
Podisul Sucevei
5. Festuca valesiaca- Brachypodium pinnatum
5.a. Anthoxanthum odoratum 5.b. Lolium perenne 5.c. Poa pratensis)
6. Bothriochloa ischaemum 6.a. Thymus p.)

b) Subzona padurilor de steajari submezofili-termofili- Raspândita in Câmpia Munteniei si Olteniei,

Piemonturile din Banat si Crisana, cu altitudini de 100-300 m. Temperaturi medii de 9,0-10,50C,
suma precipitatiilor 500-700 mm, solurile sunt cernoziomuri argiloiluviale, brune argiloiluviale,
brune-luvice in vestul tarii), brun-roscate, brune luvice, vertisoluri in sudul tarii).
Tipuri si subtipuri de pajisti:
7. Poa pratensis ssp. angustifolia-Festuca valesiaca
7.a. Lolium perenne 7.b. Festuca pseudovina 7.c. Agrostis tenuis)
8. Festuca valesiaca-Festuca rupicola
 8.a. Lolium perenne 8.b. Festuca pseudovina 8.c. Agrostis tenuis)
9. Chrysopogon gryllus-Danthonia provincialis
10. Bothriochloa ischaemum
11. Cynodon dactylon

26. Tipurile principale de pajisti din etajul nemoral: exemple, caracterizare.

Etajul nemoral: 2 600.000 ha

Pajistile sunt grupate in 2 subetaje cu 16 tipuri si 17 subtipuri de pajisti.
a) Subetajul padurilor de gorun si de amestec- Pajistile ocupa 1 000 000 ha pe dealurile piemonte
subcarpatice si Podisul Moldovei, cu altitudini de 200) 300-600 700) m, temperaturi medii 7,5-
9,00C, suma precipitatiilor 550) 650-750 850) mm, solurile sunt brune argiloiluviale, brune, luvice,
brune eumezobazice, luvisoluri, rendzine, pseudorendzine, cenusii.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
1. Agrostis tenuis-Festuca rupicola
1.a. Brachypodium pinnatum 1.b. Carex humilis 1.c. Sesleria heufleriana 1.d. Lolium perenne 1.e.
Festuca rubra 1.f. Nardus stricta)
2. Festuca rupicola-Danthonia provincialis
3. Festuca rupicola-Onobrychis viciifolia
4. Festuca valesiaca
5. Agrostis tenuis-Poa pratensis
6. Bothriochloa ischaemum
7. Crysopogon gryllus

b) Subetajul padurilor de fag si de amestec de fag cu rasinoase- Suprafata ocupata de pajisti este de 1
600 000 ha, raspândita pe dealuri inalte si munti mijlocii Subcarpatii, Depresiunea Transilvaniei si
Podisul Moldovei), cu altitudini de 300) 600-1350 1450) m, temperaturi medii de 4,5- 7,50C, suma
precipitatiilor 750-1100 1200) mm, soluri brune, brune luvice, brune acide si local brune feriiluviale.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
8. Agrostis tenuis-Festuca rubra
8.a.Lolium perenne 8.b. Poa pratensis 8.c. Poa annua 8.d. Holcus lanatus 8.e. Polygonum bistorta 8.f.
Juncus effusus 8.g. Nardus stricta 8.h. Deschampsia caespitosa)
9. Cynosurus cristatus
10. Danthonia provincialis-Festuca rubra
11. Festuca pratensis
12. Arrhenatherum elatius
13. Trisetum flavescens
14. Nardus stricta
14.a. Bruekenthalia spiculifolia 14.b. Achillea ptarmica 14.c. Juniperus communis)
15. Deschampsia caespitosa
16. Rumex alpinus

27. Tipurile principale de pajisti din etajul subalpin: exemple, caracterizare.

Etajul subalpin jnepenisuri): 66 000 ha- Raspândit in muntii inalti, altitudini 1700 1800)-2100 2200) m,
temperaturi medii 0,50C pâna la -1,50C, suma precipitatiilor peste 1200 mm, solurile caracteristice sunt
podzoluri brune feriiluviale, rendzine, litosoluri. Sunt identificate cu 4 tipuri si 5 subtipuri.
Tipuri si subtipuri de pajisti
1. Festuca ovina ssp. sudetica
1.a. Poa alpina 1.b. Agrostis rupestris 1.c. Tufarisuri de Ericaceae si Pinus mugo-soluri scheletice)
1. Festuca rubra ssp. commutata-Nardus stricta
2. Tufarisuri de Ericaceae - humus brut turbos.)
3. Nardus stricta-Potentilla ternata
3.a. Tufarisuri de Ericaceae - humus brut turbos)
4. Festuca amethystina-Festuca versicolor
 28. Tipurile principale de pajisti din etajul alpin: exemple, caracterizare.

Etajul alpin: 40 000 ha- Raspândit in muntii inalti, cu altitudini peste 2000 m in nord si 2100-2200 in sud,
temperaturi medii -1,50C pâna la -2,50C, suma precipitatiilor 1300-1400 mm, solurile sunt humicosilicatice,
rendzine, litosoluri. Se intâlnesc 2 tipuri si 4 subtipuri de pajisti.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
1. Carex curvula 1.a. Festuca ovina ssp. Sudetica 1.b. Sesleria coerulans 1.c. Elyna myosuroides )
2. Juncus trifidus- Agrostis rupestris 2.a. Festuca ovina ssp. sudetica)

29. Tipurile principale de pajisti din etajul boreal: exemple si caracterizare.

Etajul boreal paduri de molid): 1 000 000 ha- Raspândit in partea mijlocie si superioara a Muntilor Carpati,
pajistile grupate in 8 tipuri si 11 subtipuri de pajisti. Altitudini 1300) 1200-1600 1750) m in nord si 1300-
1850 m in sud, temperaturi medii 0,5-4,50C, suma precipitatiilor 1000-1200 mm, solurile sunt brune
feriiluviale, podzoluri, brune acide, brune, rendzine, regosoluri, litosoluri.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
1. Festuca rubra 1.a. Agrostis tenuis 1.b. Poa pratensis 1.c. Poa annua 1.d. Juncus effusus 1.e. Nardus stricta
1.f. Veratrum album)
2. Festuca ovina
3. Festuca rubra ssp. commutata
4. Festuca rubra ssp.commutata-Nardus stricta 4.a. Vaccinium myrtillus 4.b. Juniperus communis)
5. Nardus stricta 5.a. Calluna vulgaris 5.b. Hieracium pilosella 5.c. Deschampsia caespitosa)
6. Deschampsia caespitosa-Festuca rubra
7. Festuca rupicola ssp. saxatilis
8. Rumex alpinus

30. Principalele tipuri de pajişti intrazonale – exemple şi caracterizare

a) Pajisti din lunci si depresiuni: 400 000 ha- sunt grupate in 11 tipuri si 9 subtipuri, raspândite in Lunca
Dunarii, Oltului, Siretului, Muresului, Somesului, Jiului, Tirnavelor etc., depresiuni intra si
submontane. Solurile sunt aluviale, cernoziomuri, cernoziomoide, brune, negre clinohidromorfe,
lacovisti gleice.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
1. Lolium perenne-Trifolium repens 1.a. Festuca rupicola )
2. Festuca pratensis-Poa pratensis
3. Arrhenatherum elatius- Dactylis glomerata
4. Agrostis stolonifera-Agropyron repens 4.a. Deschampsia caespitosa 4.b. Poa trivialis 4.c. Poa silvicola
4.d. Agrostis canina )
5. Alopecurus pratensis
6. Agropyron repens-Rumex crispus 6.a. Festuca arundinacea )
7. Agrostis tenuis-Festuca rubra 7.a. Poa pratensis)
8. Deschampsia caespitosa- Festuca rubra 8.a. Juncus effusus 8.b. Sesleria uliginosa )
9. Nardus stricta
10. Agrostis canina
11. Molinia coerulea
b) Pajisti de saraturi halofile: 50 000 ha- Raspândite in Câmpia Româna luncile Buzaului,
Calmatuiului, Ialomitei si Câmpia aluviala a Siretului), Câmpia de vest Banat, Crisana), Podisul
Moldovei, local in Transilvania, soluri aluviale, vertisoluri, lacovisti salinizate sau alcalizate),
soloneturi si solonceacuri. Pajistile sunt grupate in 5 tipuri si 7 subtipuri.
Tipuri si subtipuri de pajisti:
1. Puccinellia limosa 1.a. Puccinellia convoluta 1.b. Puccinellia transsilvanica 1.c. Trifolium fragiferum 1.d.
Carex distans 1.e. Crypsus aculeata 1.f. Juncus gerardi )
2. Festuca pseudovina-Artemisia maritima 2.a. Limonium gmelini )
3. Beckmannia eruciformis-Agrostis stolonifera
4. Salicornia europaea-Suaeda maritima
5. Halimone verrucifera
c) Pajisti de nisipuri psamofile: 10 000 ha- raspândite in Câmpia Careiului, Câmpia Olteniei Bailesti,
Romanati), Câmpia Tecuciului, Câmpia Româna interfluviul Calmatui-Ialomita), Delta Dunarii,
Litoralul Marii Negre. Solurile sunt nisipuri semifixate si psamosoluri; cuprind 4 tipuri si 1 subtip:
1. Festuca vaginata
2. Bromus tectorum 2.a. Cynodon dactylon)
3. Carex colchica
4. Elymus giganteus
d) Pajisti de Stipa capillata nagara)- Raspândite in statiuni insorite, pe versanti puternic inclinati, pe
soluri mijlociu dagradate de eroziune, cu apa freatica la mare adâncime, in zona de stepa din sud-
estul tarii si in silvostepa din Moldova. Specia dominanta Stipa capillata) poate agunge la o
acoperire de 40%.
• Alte specii caracteristice acestui subtip de pajiste sunt Bothriochloa ischaemum, Agropyron pectiniforme,
Festuca valesiaca, Koeleria cristata Medicago lupulina, M. falcata, Astragalus onobrychis, Salvia
nemorosa, Salsola ruthenica, Eryngium campestre. Valoarea economica a pajistilor de nagara este mica,
specia dominanta fiind consumata numai in primele faze de crestere, de catre oi.
• Productia este de 3-4 t/ha m.v., cu valoare nutritiva scazuta. Pajistile respective pot fi imbunatatite prin
fertilizare cu ingrasaminte minerale 50-60 kg/ha N + 60-80 kg/ha P2O5) si organice târlire), prin
suprainsamântare Dactylis glomerata 5 kg/ha + Bromus inermis 8 kg/ha + Lotus corniculatus 4 kg/ha +
Medicago sativa 5 kg/ha + Onobrychis viciifolia 25 kg/ha) sau regenerare totala cu insamântarea aceluiasi
amestec la care se majoreaza cantitatea de samânta/ha cu 25-30%.
e) Pajisti de Bothriochloa ischaemum barboasa- cel mai raspândit tip de pajiste derivata, ca efect al
pasunatului abuziv, nerational si al eroziunii solului. Se formeaza prin degradarea pajistilor de
Festuca valesiaca si Festuca rupicola. Se intâlnesc in Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Depresiunea
Transilvaniei, dealurile Subcarpatice ale Banatului si Olteniei.
f) Pajistile de Botriochloa ischaemum se instaleaza pe coaste insorite cu expozitie sudica, sud-estica,
sud-vestica, erodate. B. i. participa in compozitia floristica a pajistii, cu un grad de acoperire de 60-
90%.
• alte graminee: Festuca valesiaca, Festuca rupicola, F. pseudovina, Poa bulbosa, Koeleria cristata,
Cynodon dactylon, Stipa capillata;
leguminoasele nu depasesc 3-4% acoperire, Medicago falcata, M. minima, Trifolium repens, T. arvense,
Lotus corniculatus, Astragalus onobrychis;
plantele diverse ocupa 10- 15%, mai des: Achillea setacea, Daucus carota, Cichorium intybus, Plantago
media, Potentilla argentea, Artemisia austriaca, Eryngium campestre.
• Aceste pajisti se folosesc prin pasunat si productia este de 1,5-4,0 t/ha masa verde, de slaba calitate
furajera.
• imbunatatirea pajistilor se poate face prin lucrari antierozionale, fertilizare cu 60 kg/ha N, 60-80 kg/ha
P2O5, târlire, suprainsamântare D. g., B. i., L. c., O. v.) sau refacere radicala.
• Pajisti de Poa bulbosa + Artemisia austriaca firuta cu bulbi + pelinita)
• raspândite pe versantii sudici din stepa si silvostepa, fiind un tip derivat, rezultat ca efect al pasunatului
abuziv, nerational al pajistilor de Festuca valesiaca. Gramineele ocupa circa 50%: Poa bulbosa, Bromus
tectorum, Bothriochloa ischaemum, Cynodon dactylon; leguminoasele reprezinta 1-2%, reprezentate de
Medicago falcata, M. lupulina; speciile diverse 35-40%: Euphorbia stepposa, Cardaria draba, Carduus
nutans, Artemisia austriaca, Polygonum aviculare.
• Productiile acestor pajisti sunt mici, de 2,5-4 t/ha masa verde, slabe din punct de vedere furajer.
• Se impune destelenirea acestor pajisti si infiintarea pajistilor temporare .
- Pajiste de Bothriochloa ischaemum
Pajisti de Festuca valesiaca paius stepic- Raspândite in zona de stepa din sud-estul tarii si in zona de
silvostepa din nord-estul Moldovei, dar de intâlnesc si in zona nemorala sau in etajul nemoral subetajul
padurilor de gorun) pe versanti cu pante mari, pâna la altitudinea de 600-800 m. Din punct de vedere
floristic, pajistile de Festuca valesiaca sunt formate din specii xerofite si mezoxerofite, care asigura o
acoperire de 70-90%, din care speciei dominante F. v.) ii revin 35-50%.
• gramineele 40-60%: Festuca pseudovina, Agropyron pectiniforme, Stipa pennata, Poa pratensis, P.
bulbosa, Bromus inermis, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Koeleria cristata;
• leguminoasele 4-5%: Medicago lupulina, M. falcata, Astragalus onobrychis, Lotus corniculatus,
Onobrychis viciifolia, Trifolium arvense, T. repens; speciile diverse 10-15%: Achillea setacea, Taraxacum
officinale, Cycorium inthybus, Galium verum, Plantago media, Achillea milefolium, Daucus carota,
Carduus nutans, Eryngium campestre etc. .
• Sunt pajisti slab productive, obtinându-se 3-5 t/ha masa verde si se flosesc mai mult prin pasunat.
• imbunatatirea pajistilor de Festuca valesiaca se poate face prin fertilizare, suprainsamântare sau prin
regenerarea totala.
- Tufa de Festuca valesiaca
Pajisti de Agrostis tenuis iarba câmpului- Sunt raspândite in zona nemorala si in etajul nemoral, ocupând
mari suprafete de la altitudini de aprox. 300 m pâna la 1200 m.
• Gramineele 50-70%, specia dominanta Agrostis tenuis 20-45%). Alte graminee: Festuca pratensis,
Dactylis glomerata, Poa pratensis, Festuca rubra, Phleum pratense, Cynosurus cristatus, Lolium perenne,
Arrhenatherum elatius, Festuca rupicola, F pseudovina
• Modificarea unor factori stationali fertilitatea si umiditatea solului) poate determina subtipuri de pajisti
valoroase din punct de vedere productiv, ca: Agrostis tenuis + Festuca pratensis in depresiunile
subcarpatice; Agrostis tenuis + Dactylis glomerata; Agrostis tenuis + Festuca rubra, intâlnit in subetajul
fagetelor, pe versanti; Agrostis tenuis + Lolium perenne, pe soluri revene, eutrofe.
• Leguminoasele 5-15%, in functie desubtipul format, mai des intâlnite fiind speciile: Trifolium pratense, T.
montanum, T. campestre, T. ochroleucum, Medicago falcata, M. lupulina, Lotus corniculatus.
• Speciile diverse, sunt relativ putine la numar si au un grad mediu de acoperire de 25-30%: Achillea
millefolium, Taraxacum officinale, Galium verum, Plantago lanceolata, Daucus carota, Cichorium inthybus,
Filipendula vulgaris, Knautia arvensis, Prunella vulgaris, Salvia pratensis etc.
• Ciperaceele si juncaceele sunt slab reprezentate, nedepasind 4-5% acoperire, mai frecvente fiind: Carex
caryophyllea, C. montana, Luzula campestris, Juncus effusus, J. articulatus.
• Productiile cele mai mari si de buna calitate 6-10 t/ha masa verde) se obtin de pe pajistile ce apartin
subtipurilor de Agrostis tenuis si Festuca pratensis, cu Dactylis glomerata, cu Festuca rubra.
• imbunatatirea pajistilor de Agrostis tenuis se poate face prin fertilizare, suprainsamântare si folosire
rationala.
Pajisti de Arrhenatherum elatius ovascior- Raspândite in etajul nemoral, subetajul padurilor de fag si de
amestec de fag cu rasinoase, pe soluri fertile, bine aprovizionate cu apa.
• predomina gramineele mezofile de talie inalta, cu o acoperire de 40-50%: Arrhenatherum elatius, Trisetum
flavescens, Dactylis glomerata, Phleum pratense, Festuca pratensis, Cynosurus cristatus, Anthoxanthum
odoratum; leguminoasele, cu pondere de 5-8%, din care mai raspândite sunt Trifolium pratense, T.
Hybridum Lathyrus pratensis, Lotus corniculatus, Vicia cracca etc.;
• speciile diverse 20-35%, reprezentate de: Achillea millefolium, Carum carvi, Angelica silvestris, Daucus
carota, Cichorium intybus, Chrysanthemum leucanthemum.
• Pajistile de Arrhenatherum elatius se folosesc ca fânete, productiile de masa verde fiind de 15-20 t/ha.
Pajistile sunt cunoscute si sub denumirea de “fânete grase”, deoarece se instaleaza numai pe soluri fertile.
Pajiste cu Arrhenatherum elatius Pajisti de Festuca rubra paius rosu)
• raspândire: etajul boreal, cunoscut si sub denumirea de etajul padurilor de molid, pe versanti de la moderat
pâna la puternic inclinati. La limita inferioara a etajului boreal, pajistile de Festuca rubra se intrepatrund cu
cele de Agrostis tenuis
• Graminee 55-70%, Festuca rubra contribuie in cea mai mare parte la formarea productiei si a stratului de
telina; graminee insotitoare sunt: Cynosurus cristatus, Agrostis tenuis, Phleum alpinum ssp. commutatum,
Agrostis rupestris, Anthoxanthum odoratum, Poa annua P. pratensis, Briza media, Nardus stricta.
• Leguminoasele 4-6%, Trifolium pratense, T. alpestre, T. repens, Lotus corniculatus.
• Diversele sunt putine la numar, cu un grad mic de acoperire: Taraxacum officinale, Alchemilla vulgaris,
Prunella vulgaris, Plantago media, P. lanceolata, Pimpinella saxifraga, Polygonum bistorta, Rumex
alpinus, Veronica chamaedris, Hypericum maculatum, Scorzonera rosea etc. .
• Vegetatia lemnoasa sub forma de arbusti este reprezentata de Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea, Juniperus
sibirica, Pinus mugo.
• Pajistile de Festuca rubra ocupa suprafete intinse si se folosesc mai mult ca pasuni, productiile fiind de 5-8
t/ha masa verde.
• Ameliorarea acestor tipuri de pajisti se poate face indepartând vegetatia lemnoasa; fertilizare cu
ingrasaminte minerale si organice gunoi de grajd 30-40 t/ha la 3-4 ani sau târlire) si prin suprainsamântare
Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Phleum pratense , Lolium perenne, Poa pratensis, Trifolium repens.
Pajisti de Nardus stricta teposica)
• Se intâlnesc in etajul nemoral, boreal si in cel subalpin, de la altitudinea de 200 pâna la 2200 m, in special
in etajul molidului, ocupând o suprafata totala de 200 000 ha. Raspândirea acestei specii pe o suprafata asa
de mare se explica prin :
 insusirea de a folosi azotul organic cu ajutorul micorizelor planta micotrofa);
 adaptarea de a trai pe soluri cu aciditate pronuntata si unde substantele organice se acumuleaza in
cantitati mari;
 exploatarea nerationala a pajistilor cu un numar mare de ovine, care determina tasarea solului,
inrautateste regimul de aer si accentueaza procesele anaerobe din sol.
• Nardus stricta poate ajunge la o acoperire de >90%.
• Speciile insotitoare se diversifica in functie de conditiile orografice si ecologice, pot deveni codominante,
formând subtipuri de pajisti: Agrostis tenuis si Nardus stricta, Festuca rubra si Nardus stricta.
• Leguminoasele sunt slab reprezentate, circa 1%.
• Alte specii: Agrostis tenuis, Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum, Deschampsia flexuosa, Cynosurus
cristatus, Trifolium repens, Arnica montana, Potentilla erecta, Vaccinium myrtillus.
• La altitudini mai mari: Agrostis rupestris, Festuca supina, Trifolium repens, Ranunculus montanus, Pinus
mugo, Juniperus sibirica, Rhododendron kotskyi, Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea, Salix reticulata, S.
herbacea.
• Productiile variaza de la 2 la 7 t/ha masa verde, cu 30-40 kg/ha P.D. Calitatea furajului este slaba sau foarte
slaba. Specia dominanta nu este consumata dupa inspicare, iar folosirea ei are o durata scurta, de 4-9
saptamâni.
• imbunatatire - indepartarea speciei dominante. Se folosesc amendamente, doze mari de ingrasaminte cu
azot, tratamente cu erbicide, târlire etc.
- Pajiste cu Nardus stricta
Pajisti de Lolium perenne - Trifolium repens- Raspândire: in luncile râurilor, depresiuni intracolinare, pe
terenuri plane sau slab inclinate; conditionata de soluri revene si fertile.
• Alte specii: Poa pratensis, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis, Dactylis glomerata, Trifolium
pratense, T. hybridum, T. fragiferum, Medicago falcata, M. minima, si specii cu valoare furajera mica:
Plantago lanceolata,Taraxacum officinale etc. . Productiile sunt de 6-10 t/ha masa verde, cu un ridicat
grad de consumabilitate, iar prin fertilizare, productiile > 15-16 t/ha masa verde; folosire: prin pasunat.
Pajisti de Festuca pratensis - Poa pratensis- Raspândire: pe terenuri plane din lungul vailor umede, dar si pe
platouri si pante line, pe soluri aluvionare, cernoziomuri, lacovisti, fertilizate si revene. Sunt pajisti derivate,
foarte valoroase, in care speciile componente au un grad ridicat de consumabilitate: Festuca pratensis, Poa
pratensis, Alopecurus pratensis, Dactylis glomerata, Lolium perenne, Trifolium repens, T hybridum,
Cichorium inthybus, Prunella vulgaris etc. .
• Se folosesc in regim mixt sau numai prin pasunat, cu productii de 5-7 t/ha masa verde si pot fi imbunatatite
prin fertilizare si folosire rationala.
Pajisti de saraturi halofile) - 50 000 ha
• Vegetatia pajistilor de pe solurile saraturate este reprezentata de putine specii, se caracterizeaza prin grad
mic de acoperire a solului si valoare economica redusa.
• Intensitatea saraturii influenteaza compozitia floristica
• pe soluri puternic saraturate: Salicornia europaea, Suaeda maritima si pajisti de Halimione verrucifera;
• pe saraturi moderate: Puccinellia limosa;
• pe saraturi slabe: Festuca pseudovina, Beckmannia eruciformis.
• Pajistile de Salicornia europea - Suaeda maritima, raspândite pe solonceacuri, prezinta o compozitia
floristica f. slaba: Bassia hirsuta, Camphorosma annua, Halimione verrucifera, Salsola soda, Limonium
gmelini, Aster tripolium, Spergularia salina, Petrosimonia triandra, Atriplex litoralis etc.
• Productia este de 4-5 t/ha masa verde, de foarte slaba calitate.
Pajisti de nisipuri psamofile) - 10 000 ha
• Vegetatia este rara, cu putine specii si cu slaba valoare furajera. Pe nisipurile continentale domina:
vegetatia pajistilor Festuca vaginata paius de nisipuri) si Bromus tectorum, iar pe nisipurile martime se
intâlnesc pajisti in care speciile dominante sunt Elymus giganteus si Carex colchica. Specii cu valoare
furajera, care cresc in pajistile psamofile: Festuca vaginata, Cynodon dactylon, Medicago falcata, M.
minima, Trifolium arvense, Melilotus albus, iar dintre speciile fara valoare furajera: Tragus racemosus,
Vulpia myuros, Polygonum arenarium, Tribullus terestris, Anthemis ruthenica, Centaurea arenaria,
Eryngium campestre, Salsola kali, Plantago indica etc. Productiile pajistilor psamofile sunt mici 1-3 t/ha
masa verde) cu valoare furajera scazuta.
• imbunatatirea lor se poate face prin regenerare totala si insamântarea unui amestec alcatuit din Dactylis
glomerata + Festuca pratensis + Bromus inermis + Lotus corniculatus + Medicago sativa

31. Reguli generale privind defrisarea vegetatiei lemnoase din pajisti.

Combaterea vegetatiei lemnoase:

 Speciile lemnoase se instaleaza mai ales pe suprafetele de pajisti la care nu se aplica lucrari curente
de imbunatatire si ingrijire si in cazul folosirii nerationale, reducându-se suprafata utila.
 vegetatia lemnoasa favorizeaza cresterea unor specii ierboase, slabe din punct de vedere furajer si
stânjeneste exploatarea pajistilor.
 defrisarea vegetatiei lemnoase se face pe baza unor studii si documentatii in care se prevad toate
detaliile privind organizarea si efectuarea lucrarii.
 Se elaboreaza astfel proiecte, denumite amenajari silvopastorale, in care se tine cont de prevenirea
eroziunii solului, de crearea zonelor de refugiu pentru animale, de ocrotirea speciilor lemnoase rare.
Vegetatia lemnoasa se indeparteaza:
 total - pe pante < 100 18%);
 partial -pe pante de 10-300.
Nu va fi defrisata vegetatia lemnoasa din:
 pajistile situate pe terenuri cu panta > 300,
 pajisti cu sol mai subtire de 10 cm,
 vecinatatea ravenelor, ogaselor.
 Pe pajistile cu panta de 10-300 18-58%) defrisarea vegetatiei lemnoase se face in benzi late de 40-
120 m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternând cu benzi antierozionale nedefrisate, late de 5-25
m, in functie de panta.
 Sunt excluse de la defrisare speciile lemnoase rare si cele declarate monumente ale naturii, care sunt
ocrotite de lege, ca: Pinus cembra zâmbru), Taxus baccata tisa), Larix decidua ssp. carpatica
larice, zada), Rhododendron kotschyi bujor de munte), Pinus mugo jneapan), care protejeaza
grohotisurile,coastele erodate.
Defrisarea vegetatiei lemnoase se poate efectua: manual, mecanizat sau chimic.
Defrisarea manuala se aplica mult in tara noastra, insa este costisitoare.
 Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata solului, cele cu drajoni din colet, se
indeparteaza impreuna cu coletul, iar cele cu drajonare din radacini, se reteaza de mai multe ori in
perioada de vegetatie.
 Unelte: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare etc.
 Materialul lemnos rezultat din curatire se aduna in gramezi numite
 martoane, cu dimensiuni de 4-6 m lungime, 2-3 m latime si 1,5-2,0 m inaltime,
 aranjate pe directia generala a curbelor de nivel.
Defrisarea pe cale mecanica se face cu masini speciale, in functie de natura vegetatiei lemnoase.
 Tufele lemnoase cu diametrul pâna la 2,2 cm se distrug cu masina de curatat pajisti MCP-1,5 m, iar
cele cu diametrul pâna la 4 cm cu masina MCP-2. Arboretul cu diametrul tulpinilor la sol pâna la 15
cm se distruge cu echipamentul de taiere a arboretului ETA-3, iar arborii cu diametrul pâna la 70 cm
se scot cu radacini, cu ajutorul impingatorului pentru defrisare, actionat de tractorul S-1500.
 Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul echipamentului EEC-1,2, purtat in
spate pe tractoare cu senile.
 Adunarea arboretului taiat, a cioatelor si a radacinilor scoase, se face cu echipamentul de strâns
arboret si cioate ESAC-3,6.
Distrugerea vegetatiei lemnoase pe cale chimica
 Folosirea arboricidelor se impune pentru eliminarea lastarilor tineri ce apar din coletele si radacinile
ramase in sol dupa defrisare, prin stropirea pe frunze cu amestec de 50% sare de amina 2,4 D) si
 50% Tordon 225 Picloram). Dozele si numarul de tratamente sunt determinate de vârsta lastarilor
dupa defrisare si de sensibilitatea speciilor lemnoase.
 La un tratament, dozele variaza de la 3 l/ha din fiecare arboricid in primii 3 ani dupa defrisare, pâna
la 5-15 l/ha in anul al 4-lea si al 5-lea de la defrisare.
 Dozele de arboricid, recomandate se aplica diluat in 600-800 l apa/ha in functie de volumul
frunzisului.
• Speciile cele mai sensibile Alnus glutinosa, Betula pendula, Corylus avellana, Rubus caesius) se combat
prin 1-2 tratamente in primul an dupa defrisare. Speciile lemnoase rezistente Carpinus betulus, Crataegus
monogyna, Prunus spinosa, Quercus cerris, Q. robur) se combat numai in primul si al doilea an de la
defrisare, prin 4-5 tratamente.
• Perioada optima pentru efectuarea tratamentului este luna iulie, când suprafata foliara este maxima. Dupa
aplicarea tratamentelor se interzice pasunatul timp de 8-10 zile.
• Vegetatia lemnoasa se mai poate inlatura in totalitate cu: Roundup 6-10 l/ha), Velpar 2-10 l/ha), Garlon 3-
6 l/ha), Krenite 5-12 l/ha)
• tratamentele se repeta 1-2 ani, insa se distruge si o parte din vegetatia ierboasa in totalitate la folosirea
Roundupului si numai leguminoasele la folosirea celorlalte produse).
• Dupa tratament - pasunatul se interzice 3 saptamâni.

32. Lucrari curente de igiena culturala pe pajisti. Nivelarea terenului pe pajisti.

Lucrarile de ingrijire curente pe pajisti se refera la nivelarea musuroaielor, imprastierea dejectiilor lasate de
animale, amplasarea corecta a locurilor de odihna pentru animale, repararea constructiilor pastorale etc. .

33. Influenta ingrasamintelor chimice cu azot asupra compozitiei floristice a pajistilor.

Ingrasamintele cu N determina simplificarea compozitiei floristice si cresterea % de participare a

gramineelor in detrimentul leguminoaselor;
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu stimuleaza cresterea leguminoaselor.

34. Influenta ingrasamintelor cu azot asupra compozitiei chimice a plantelor din vegetatia pajistilor.

 Maresc continutul in proteina bruta, indiferent daca sunt aplicate singure sau impreuna cu
ingrasamintele cu fosfor si potasiu.
 Continutul in proteina bruta a nutretului se coreleaza pozitiv cu norma de ingrasamânt cu azot
administrate
 Creterea continutului in proteina bruta a furajului are loc si pe seama azotului neproteic, in special a
azotului nitric; • peste anumite limite, azotul nitric din plante devine nociv pentru animale
provocând tetania de iarba, avorturi sau chiar moartea animalelor. • >350 mg nitrati/100 g s.u. -
prag al periculozitatii dupa Wagner); • pe o pajiste de Poa pratensis si Festuca valesiaca s-a ajuns la
acest nivel la doza de N-256 administrata timp de trei ani consecutive

35. Influenta ingrasamintelor cu fosfor si potasiu asupra compozitiei chimice a plantelor din
vegetatia pajistilor.

36. Influenta ingrasamintelor chimice asupra consumabilitatii si digestibilitatii plantelor din

vegetatia pajistilor.

 Ingrasamintele imbunatatesc gradul de consumabilitate si de digestibilitate a furajelor de pe pajisti;

 Sub actiunea ingrasamintelor creste proportia de frunze si lastari tineri;
 Creste proportia tesutului asimilator in detrimentul celui mecanic.
 in afara sporirii productiei si calitatii furajului, ingrasamintele cu azot determina o mai buna repartitie a
nutretului verde in timpul perioadei de pasunat.
 37. Influenta ingrasamintelor chimice asupra productiei pajistilor.

Sporul de productie:
 10-30 kg SU/kg N;
 10-15 kg SU/kg P2O5;
 2-4 kg SU/ kg K2O.
Constanta productiei – prin aplicarea ingrasamintelor chimice se obtin productii constante si ridicate.
Dinamica productiei – aplicarea fractionata a ingrasamintelor cu azot contribuie la o mai buna repartizare a
productiei pe cicluri de folosire.
Administrate unilateral, ingrasamintele cu fosfor aduc sporuri relativ mici de productie, de circa 19 kg
m.v./1kg s.a..

38. Principii generale privind aplicarea ingrasamintelor cu azot pe pajistile permanente.

Norma de ingrasamânt cu azot este conditionata de numerosi factori:

compozitia floristica, statiunea, aprovizionarea cu apa, fertilitatea solului,
modul de folosire a pajistii, raportul optim NPK si eficienta economica.
• pentru pajistile mai productive, cu o compozitie floristica relativ
valoroasa, cum sunt cele de lunca, este necesara o cantitate mai mica N-64
• pe pajistile degradate, nardetele de munte, N-200.
• dozele moderate, de N:60-100, sunt cele mai indicate,
• dozele mici, de <N-35, nu valorifica bine potentialul productiv al
pajistii.
• Epoca optima
 este primavara, la pornirea in vegetatie;
 in cazul pajistilor ce urmeaza a fi pasunate, ingrasamintele cu azot se aplica din toamna, pe 1-2 3)
parcele, in vederea inceperii pasunatului mai devreme cu circa doua saptamâni.
 pe nardetele de munte unde se urmareste schimbarea radicala a compozitiei floristice este
primavara mai târziu, când plantele au crescut la 3-5 cm inaltime.
 in cazul dozelor anuale mai mari de azot, indeosebi in zonele ploioase, este indicata aplicarea
azotului in mai multe epoci, prin fractionarea in câte 2-3 reprize din care ½ se va administra
primavara, la epoca optima, iar restul dupa ciclul I si eventual, dupa al II-lea ciclu de productie.

39. Metode si epoci de aplicare a ingrasamintelor chimice pe pajistile permanente; factori de

influenta.

Ingrasamintele cu azot se administreaza fractionat: ½ din doza primavara inainte de pornirea plantelor in
vegetatie si restul dozei la ciclul I de pasunat.  Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza
toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie.  Ingrasamintele cu azot se administreaza anual, iar cele cu
fosfor se pot aplica si o data la 2 ani.

40. Doze orientative de ingrasaminte chimice recomandate pe pajistile permanente si raportul intre
elementele nutritive.

Norma de ingrasamânt cu azot este conditionata de numerosi factori:

 compozitia floristica,
 statiunea,
 aprovizionarea cu apa,
 fertilitatea solului,
 modul de folosire a pajistii,
 raportul optim NPK si eficienta economica.
• pentru pajistile mai productive, cu o compozitie floristica relativ valoroasa, cum sunt cele de lunca, este
necesara o cantitate mai mica N-64
• pe pajistile degradate, nardetele de munte, N-200.
 • dozele moderate, de N:60-100, sunt cele mai indicate,
• dozele mici, de <N-35, nu valorifica bine potentialul productiv al pajistii.
Dozele de ingrasamânt cu potasiu recomandate pe pajistile permanente se situeaza intre 40-80 kg/ha s.a. si
se calculeaza pe baza continutului de K2O mobil din sol

In cazul pajistilor, dozele de îngrasaminte difera în functie de tipul de pajiste, stadiul de degradare, de anumite
particularitati climatice sau edafice.

În regiunile de deal si munte, unde conditiile naturale sunt mai favorabile vegetatiei pajistilor, dozele de
îngrasaminte sunt mai mari, cu raportul N:P:K de 1:0,5:0,5.

Raportul dintre azot, fosfor si potasiu depinde de anumite particularitati. Astfel, când se folosesc doze mai mari
de azot (de peste 150 kg/ha) este necesar sa creasca si dozele de P si K astfel încât raportul între cele trei
macroelemente se devina 1:0,7:0,7.

 de 2-1-2, în cazul folosirii pajiştei prin păşunatul direct cu animalele

 de 2-1-3, pentru pajiştea folosită prin cosire

41. Fertilizarea pajistilor permanente cu ingrasaminte organice.

Este cea mai economica metoda de fertilizare. 40 t/ha gunoi de grajd influenteaza productia in mod
semanator cu ingrasamintele chimice cu azot, in doza de 50-60 kg/ha.
Gunoiul de grajd se administreaza la suprafata.
Aplicarea gunoiul de grajd nefermentat sau putin fermentat duce la imburuienarea pajistii.
 ingrasaminte solide gunoi de grajd) – 20-40 t/ha;
 ingrasaminte semilichide – 150 m³/ha
 ingrasaminte lichide – 20-30 m³/ha nediluate
Metode de aplicare:
 Aplicare directa
 Tarlire
 Autofertilizare in timpul pasunatului

42. Fertilizarea pajistilor prin tarlire.

Este cea mai simpla si mai economica metoda de fertilizare

Efectul fertilizarii se mentine 3-4 ani
Elemente necesare executarii ingrasarii prin tarlire
Specia de Suprafata Timpul de tarlire nopti) Dimensiunile
animal necesara suprafetei
/animal m²) ingradite
Pasuni bune Pasuni Pasuni
pentru 100
mediocre degradate
capete
Ovine 1-2 2-3 3-4 5-6 10) 10 x 10 20)
Bovine 2-3 20 x 10 20)

43. Necesitatea si efectul amendamentelor pe pajistile permanente.

 Asigura corectarea reactiei acide

 Efectul amendarii se mentine 5-8 ani
 Se diminueaza participarea speciilor acidofile si creste participarea speciilor mai valoroase
 Creste % de participare a leguminoaselor
 Creste continutul de P.B.si productia de P.B. la ha
 Aplicate impreuna cu ingrasaminte chimice si organice au efecte deosebite in special de ordin calitativ.
 44. Principiile aplicarii amendamentelor pe pajistile permanente.
Criterii pentru aplicarea amendamentelor
 Ph-ul < 5,2;
 Continutul in Al mobil > 100 ppm;
 Gradul de saturatie in baze VAh) < 70%
 Se aplica toamna in doze 3-4 t/ha CaCO3 o data la 8-10 ani

45. Suprainsamantarea pajistilor permanente: importanta, epoci, metode.

A II-a metoda de sporire a productiei si de imbunatatire a calitatii pajistilor permanente, dupa fertilizare
Se suprainsamanteza:
 Pajistile cu compozitie floristica nevaloroasa;
 Pajistile cu grad redus de acoperire a solului;
 Pajistile fertilizate prin tarlire;
 Pajistile pe care s-au efectuat lucrari de combatere a buruienilor, a vegetatiei lemnoase si care prezinta multe
goluri in vegetatie.
Epoca optima de efectuare a suprainsamantarii este primavara devreme.
→ Suprasamantarea se face in primul rand cu specii de leguminoase.
→ Inainte de semanat este indicat sa se realizeze o mobilizare superficiala a solului cu grapa sau cu freza.

46. Fertilizarea si folosirea pajistilor permanente in anul suprainsamantarii.

→ In anul suprainsamantarii se aplica doze reduse de azot 50-60 kg N/ha) impreuna cu 50 kg P2O5/ha si 50
kg K2O/ha.
→ In anul suprainsamantarii pajistea se foloseste numai prin cosit.

47. Efectele fertilizarii asupra calitatii pajistilor permanente.

48. Combaterea buruienilor din pajistile permanente

49. Destelenirea pajistilor permanente: principii, metode.

50. Restrictii privind destelenirea pajistilor permanente.

51. Avantajele infiintarii pajistilor temporare.

52. Culturile premergatoare pentru pajistile temporare

in functie de calitatea patului germinativ, masinile folosite la semanat si

tehnologia utilizata, pajistile temporare se pot infiinta:
• direct dupa destelenire “regenerarea rapida”)
• dupa 1-2 ani, timp in care terenul se cultiva cu culturi anuale furajere:
porumb siloz sau masa verde, sfecla furajera, gulie furajera, varza furajera, cartof,
raigras aristat, borceaguri, ovaz masa verde etc

53. Situatiile in care se recomanda infiintarea pajistilor temporare.

 54. Semanatul pajistilor temporare primavara.

Epoca optima de semanat este primavara devreme, când solul premite intrarea masinilor agricole, iar
temperatura este constant peste O0C.

55. Semanatul pajistilor temporare la sfarsitul verii – inceputul toamnei.

Pe terenurile cu umiditate suficienta sau in conditii de irigare semanatul se poate efectua si la sfârsitul verii
inceputul toamnei, 20 august-10 septembrie in regiunile de câmpie si 1 august-1 septembrie in regiunile
colinare, incât de la semanat pâna la incetarea vegetatiei sa se acumuleze, in medie, 800-13000C.
Semanatul de vara-toamna asigura productii mari si un covor bine incheiat chiar din anul I.

56. Folosirea plantelor protectoare pentru infiintarea pajistilor temporare.

Semanatul cu planta protectoare se recomanda in conditii de irigare sau in zone cu aport pluviometric
ridicat.
• se aleg ca plante protectoare, specii cu perioada scurta de vegetatie cum ar fi: ovaz, raigras aristat, trifoi
persan, borceaguri recoltate pentru masa verde sau chiar soiuri timpurii de cereale pentru boabe, cu o
norma de semanat de pâna la 50% fata de cultura normala, pentru a diminua concurenta dintre acestea si
vegetatiei pajistii.
• de asemenea, se impun restrictii la folosirea erbicidelor si a ingrasamintelor.

57. Fertilizarea de baza la infiintarea pajistilor temporare.

Sistemul de fertilizare este diferentiat in functie de anul de vegetatie al pajistii, ponderea leguminoaselor la
alcatuirea covorului vegetal, starea de fertilitate a solului etc.
• in primul an de vegetatie, de regula, plantele folosesc ingrasamintele aplicate la pregatirea patului
germinativ si la fertilizarea de baza, recomandându-se o doza de 50 kg/ha N, dupa coasa I, in conditii de
irigare sau de climat umed, indiferent de structura amestecului.
• in anii urmatori, fertilizarea se face in functie de ponderea leguminoaselor in covorul vegetal si modul de
folosire.
• Pajistile cu < 40% leguminoase, folosite prin pasunat, vor fi fertilizate cu 100- 120)150 kg/ha N, aplicat
in 3-4 reprize, iar cele cu 40-60% leguminoase, folosite mixt, cu 60)80-100 kg/ha N, in 2 fractii.
• Când ponderea leguminoaselor este > 60-70% si modul de folosire prin cosit, doza de azot va fi de numai
35-50 kg/ha si se va aplica primavara, inainte de pornirea in vegetatie.
• in cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomanda doze cu azot de 200-300 kg/ha,
aplicate fractionat in 3-5 reprize, functie de modul de folosire.
• in conditii de irigare dozele pot fi >, fractionarea lor obligatorie.
• ingrasamintele cu P si K se vor aplica functie de continutul solului in aceste elemente, asigurându-se câte
50-60 kg/ha P2O5 si 50-60 kg/ha K2O pentru fiecare an de folosire.
• ingrasaminte organice : 20-40 t/ha gunoi de grajd sau 150-300 m3/ha gülle in 3-5 reprize, când este
necesar sa se aplice si ingrasaminte cu fosfor).
• Paj.temporare folosite prin pasunat pot fi fertilizate si prin târlire.

58. Fertilizarea si exploatarea pajistilor temporare in anul I de vegetatie

Sistemul de fertilizare este diferentiat in functie de anul de vegetatie al pajistii, ponderea leguminoaselor la
alcatuirea covorului vegetal, starea de fertilitate a solului etc.
- in primul an de vegetatie, de regula, plantele folosesc ingrasamintele aplicate la pregatirea patului
germinativ si la fertilizarea de baza, recomandându-se o doza de 50 kg/ha N, dupa coasa I, in conditii
de irigare sau de climat umed, indiferent de structura amestecului.
- in anul I de vegetatie, se recomanda ca pajistile temporare, indiferent de destinatia lor ulterioara, sa fie
folosite ca fâneata, la inspicarea-inflorirea gramineelor si inflorirea leguminoaselor, deci ceva mai târziu
decât in ceilalti ani.
- Când covorul vegetal este bine incheiat, iar solul cu umiditate normala, se poate face pasunatul chiar din
anul I, incepând cu ciclul II de vegetatie, dar cu o incarcatura mult mai redusa si numai pentru un timp
scurt.

58. Fertilizarea pajistilor temporare in anii de exploatare.

• in anii urmatori, fertilizarea se face in functie de ponderea leguminoaselor in covorul vegetal si modul de
folosire.
• Pajistile cu < 40% leguminoase, folosite prin pasunat, vor fi fertilizate cu 100- 120)150 kg/ha N, aplicat
in 3-4 reprize, iar cele cu 40-60% leguminoase, folosite mixt, cu 60)80-100 kg/ha N, in 2 fractii.
• Când ponderea leguminoaselor este > 60-70% si modul de folosire prin cosit, doza de azot va fi de numai
35-50 kg/ha si se va aplica primavara, inainte de pornirea in vegetatie.
• in cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomanda doze cu azot de 200-300 kg/ha,
aplicate fractionat in 3-5 reprize, functie de modul de folosire.
• in conditii de irigare dozele pot fi >, fractionarea lor obligatorie.
• ingrasamintele cu P si K se vor aplica functie de continutul solului in aceste elemente, asigurându-se câte
50-60 kg/ha P2O5 si 50-60 kg/ha K2O pentru fiecare an de folosire.
• ingrasaminte organice : 20-40 t/ha gunoi de grajd sau 150-300 m3/ha gülle in 3-5 reprize, când este
necesar sa se aplice si ingrasaminte cu fosfor).
• Paj.temporare folosite prin pasunat pot fi fertilizate si prin târlire.

60. Metode de semanat pentru infiintarea pajistilor temporare. Adancimea de semanat.

Metoda de semanat
• Semanatul se poate realiza prin mai multe metode ce variaza in functie de configuratia si panta terenului,
insusirile semintelor, dotarea tehnica, prezenta sau absenta plantei protectoare etc.
• Pe terenurile plane sau slab inclinate semanatul se face in rânduri distante la 12,5-15 cm, folosind
semanatori universale SUP-21, SUP-29), de tip Saxonia sau speciale.
• O alta metoda, mai putin raspândita in tara noastra, este semanatul prin imprastiere, care se poate face
mecanizat, cu semanatori speciale sau universale, la care se indeparteaza tuburile ori manual. in acest caz
sunt necesare lucrari, cu grapa cu colti sau cu tavalugi inelari, care sa favorizeze incorporarea semintelor in
sol.
• Pe terenurile cu pante mari, inaccesibile masinilor agricole, semanatul se face numai manual prin
imprastiere. Pentru a favoriza incorporarea semintelor in sol sunt necesare lucrari cu grape trase de animale
sau trecerea cu o turma de ovine, când solul are o umiditate suficienta in stratul superficial.
• la culturile cu planta protectoare de toamna, amestecurile de seminte, se seamana primavara,
perpendicular pe rândurile acesteia, dupa o prelucrare superficiala a solului cu grapa cu colti. Când planta
protectoare este o cultura de primavara, semanatul ierburilor se face dupa semanarea plantei protectoare,
tot perpendicular pe rândurile acesteia.
• Adâncimea de semanat
• se stabileste in functie de marimea si forma semintelor, puterea de strabatere, textura si umiditatea
solului, variind intre 1 1,5) – 2,5)3 cm.
• Pentru respectarea adâncimii - se impune tavalugitul inainte si dupa semanat, lucrari ce sunt eliminate la
utilizarea masinilor moderne, care efectueaza tavalugitul odata cu semanatul.

61. Lucrari de ingrijire pe pajistile temporare.

Aplicarea corecta si la timp a lucrarilor de ingrijire, mai ales in anul I, favorizeaza realizarea unui covor
vegetal uniform si bine incheiat, premiza obtinerii unor productii ridicate.
• irigarea de rasarire. Aceasta lucrare este necesara dupa semanatul de la sfârsitul verii, dar uneori si in
primaverile secetoase. se recomanda o norma de udare de 150-200 m3/ha, ce poate fi repetata, la nevoie,
dupa 12-15 zile. in acest caz se poate renunta la tavalugitul de dupa semanat.
• distrugerea crustei- crusta formata in primele zile dupa semanat se poate distruge, pe cale mecanica
utilizând tavalugul neted, infasurat cu sârma ghimpata, grape cu colti indreptati in sus sau o grapa de
maracini.
Pentru a nu dezradacina tinerele plante in curs de rasarire se impune ca viteza de inaintare a agregatului sa
fie mica. efectul negativ al crustei poate fi inlaturat si prin irigare cu o norma de 150-200 m3/ha.
• Completarea golurilor- Lucarea se poate efectua fie in anul infiintarii pajistii daca se asigura conditiile
de umiditate, fie in primavara anului urmator. Când suprafetele cu goluri sunt mari, operatiunea se face cu
masini de semanat, iar pe suprafete reduse se poate face manual. inainte de semanatul pentru completarea
golurilor, daca se efectueaza in primavara anului urmator, se impune mobilizarea superficiala a solului cu
grapa cu colti si dupa semanat lucrarea cu tavalugul.
• Combaterea buruienilor- lucrarea cea mai importanta din anul I de vegetatie la pajistile temporare.
Combaterea acestora se poate face pe cale mecanica sau chimica.
Combaterea mecanica consta in cosirea repetata a buruienilor, cu coasa cu diferite cositori usoare, inainte
ca acestea sa fructifice. Cositul se face la inaltimea de 8-10 cm de la sol, incât speciile semanate sa fie cât
mai putin afectate.
Pe terenurile cu o imburuienare puternica se recomanda folosirea erbicidelor.
Pe pajistile formate numai din graminee perene se pot folosi erbicidele: Icedin-3 l/ha, Icedin forte-2 l/ha
când temperatura aerului este de minim 10- 120C sau Sare de dimetilamina S.D.M.A) 2-3 l/ha, când
temperatura este de cel putin 150C, in minimum 200 l apa.
• Tratamentul se face când buruienile sunt in faza de rozeta, in gramineele infratite.
• Pe pajistile formate din G. si L. se recomanda pentru combaterea buruienilor dicotiledonate: Aretit,
Acetadin, Basagran sau Basagran forte. Aretitul sau Acetedinul se aplica in cantitate de 5-6 l/ha când
leguminoasele au 3- 5 frunze. Este indicat ca tratamentul sa se efectueze pe timp noros sau in amurgul
zilelor insorite pentru a evita aparitia arsurilor pe frunze. Basagranul, in doze de 2,5-3 l/ha, se aplica fie in
faza de 3-5 frunze trifoliate, fie numai la 1-2 frunze, când gradul de imburuienare este puternic:
• in cazul infestarii pajistilor temporare cu cuscuta, se recomanda combaterea acesteia din anul infiintarii
culturii cu solutii de Reglone sau Gramaxone in concentratie de 1% sau cu Aretit ori Acetadin in
concentratie de 2- 3%.
Tratamentul se face numai pe vetre infestate când, dupa cosit, lastarii leguminoaselor si filamentele de
cuscuta au reaparut, folosind 1 litru solutie/m2 suprafata tratata .

62. Combaterea buruienilor in pajistile temporare.

Combaterea buruienilor- lucrarea cea mai importanta din anul I de vegetatie la pajistile temporare.
Combaterea acestora se poate face pe cale mecanica sau chimica.
Combaterea mecanica consta in cosirea repetata a buruienilor, cu coasa cu diferite cositori usoare, inainte
ca acestea sa fructifice. Cositul se face la inaltimea de 8-10 cm de la sol, incât speciile semanate sa fie cât
mai putin afectate.
Pe terenurile cu o imburuienare puternica se recomanda folosirea erbicidelor.
Pe pajistile formate numai din graminee perene se pot folosi erbicidele: Icedin-3 l/ha, Icedin forte-2 l/ha
când temperatura aerului este de minim 10- 120C sau Sare de dimetilamina S.D.M.A) 2-3 l/ha, când
temperatura este de cel putin 150C, in minimum 200 l apa.
• Tratamentul se face când buruienile sunt in faza de rozeta, in gramineele infratite.
• Pe pajistile formate din G. si L. se recomanda pentru combaterea buruienilor dicotiledonate: Aretit,
Acetadin, Basagran sau Basagran forte. Aretitul sau Acetedinul se aplica in cantitate de 5-6 l/ha când
leguminoasele au 3- 5 frunze. Este indicat ca tratamentul sa se efectueze pe timp noros sau in amurgul
zilelor insorite pentru a evita aparitia arsurilor pe frunze. Basagranul, in doze de 2,5-3 l/ha, se aplica fie in
faza de 3-5 frunze trifoliate, fie numai la 1-2 frunze, când gradul de imburuienare este puternic:
• in cazul infestarii pajistilor temporare cu cuscuta, se recomanda combaterea acesteia din anul infiintarii
culturii cu solutii de Reglone sau Gramaxone in concentratie de 1% sau cu Aretit ori Acetadin in
concentratie de 2- 3%.
Tratamentul se face numai pe vetre infestate când, dupa cosit, lastarii leguminoaselor si filamentele de
cuscuta au reaparut, folosind 1 litru solutie/m2 suprafata tratata .
 63. Principiile alcatuirii amestecurilor de graminee si leguminoase perene etape de lucru).

Stabilirea duratei si modului de folosire a pajistilor temporare

Stabilirea numarului de specii care participa la alcatuirea amestecurilor
Stabilirea participarii procentuale a gramineelor si leguminoaselor in cadrul amestecurilor
Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec
Alegerea soiurilor in cadrul fiecarei specii
Calculul cantitatii de samanta

64. Criterii pentru stabilirea numarului de specii in alcatuirea amestecurilor de graminee si

leguminoase perene.

In general, numarul speciilor din covorul vegetal al pajistilor temporare este mult mai mic decât cel de pe
pajistile permanente si se stabileste in functie de durata de folosire proiectata si de intensitatea sistemului
de cultura.
• pentru pajisti cu durata scurta de folosire se recomanda 2-3 specii, pentru cele cu durata medie de folosire
se recomanda 3-5 specii, iar pentru pajistile cu durata lunga de folosire 4-6 specii.
• in cazul aplicarii tehnologiilor intensive de cultivare numarul speciilor din amestecurile pentru pajisti cu
durata lunga de folosire se reduce la 3-4.
• Amestecurile formate din 2-3 specii sunt denumite amestecuri simple, iar cele alcatuite din peste 3 specii
poarta denumirea de amestecuri complexe.
• in general, pentru fânete se recomanda amestecuri simple, iar pentru pasuni si folosire mixta, amestecuri
complexe.
• Din numarul total de specii utilizate in amestec, 1-2 specii trebuie sa fie leguminoase.

65. Criterii pentru stabilirea raportului intre graminee si leguminoase in amestecurile pentru
infiintarea pajistilor temporare.

• functie de durata si modul de folosire a pajistilor, precum si de particularitatile biologice ale speciilor
componente.
• in amestecurile cu durata scurta de folosire, leguminoasele au o pondere ridicata; pe masura ce se mareste
durata de folosire a pajistii proiectate, se diminueaza procentul de participare al leguminoaselor si creste
cel al gramineelor din amestec.
• in amestecurile destinate folosirii prin pasunat, ponderea cea mai mare o au gramineele, la folosirea prin
cosit, leguminoasele, iar la folosirea in regim mixt proportiile sunt asemanatoare cu cele de la folosirea ca
pasune, dar predomina speciile cu talie inalta.
• Amestecurile cu o pondere ridicata a leguminoaselor ofera un furaj de calitate superioara si necesita doze
mai mici de ingrasaminte cu azot.

66. Calculul cantitatii de samanta pentru infiintarea pajistilor temporare.

67. Determinarea productiei pasunilor prin metoda agrotehnica directa) – metoda cosirilor repetate.
68. Determinarea productiei pasunilor prin metode indirecte metoda zootehnica si metoda bazata pe
inaltimea plantelor).
69. Capacitatea de pasunat incarcarea cu animale): determinare prin metoda directa.
70. Determinarea capacitatii de pasunat pe baza valorii pastorale.
71. Tehnica impartirii pasunilor in tarlale.
72. Densitatea animalelor pe ha de pasune incarcarea momentana a pasunii cu animale).
73. Asigurarea pasunilor cu apa de baut pentru animale.