UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR

Explozia platformei
petroliere
Deepwater Horizon

Masterand: Marin Constantin-Irinel

Profesor îndrumător: Conf. dr. ing.Anca Cojocaru

BUCUREŞTI
-2017-
Cuprins

1. Introducere..................................................................- 3 -
2. Consecinţele poluării mediului marin cu hidrocarburi- 3 -
3. Resurse biologice ale Golfului Mexic.........................- 4 -
4. Prezentarea accidentului..............................................- 4 -
5. Istoricul accidentului...................................................- 6 -
7. Amestecul toxic...........................................................- 9 -
8. Concluzii.....................................................................- 9 -
9. Bibliografie...............................................................- 11 -

2
1. Introducere

În ultimele cinci decenii poluarea cu hidrocarburi a mediului marin a căpătat

accente dramatice. Transportul maritim al petrolului, explorarea şi exploatarea
zăcămintelor de hidrocarburi din domeniul marin, prelucrarea acestora în rafinării situate
în vecinătatea zonei litorale, la care se adaugă alte activităţi cu caracter antropic,
generează o serie de factori de risc, care implică producerea a numeroase incidente de
poluare. Accidentele de navigaţie ale unor mari tancuri petroliere sau incidentele la
platforme marine de foraj şi exploatare au provocat dezastre ecologice de proporţii, cu
consecinţe dintre cele mai severe. Ecosistemele marine din regiunile poluate au suferit
pierderi şi dereglări majore, care s-au resimţit pentru mult timp.

2. Consecinţele poluării mediului marin cu hidrocarburi

Dintre toate formele de poluare, impactul cel mai sever asupra ecosistemelor
marine îl are poluarea cu hidrocarburi. Petrolul, deversat în cantităţi mari, se întinde pe
suprafeţe considerabile şi afectează grav calitatea apei şi viaţa marină. Experimentele şi
observaţiile efectuate în cadrul unor deversări accidentale de hidrocarburi au relevat
faptul că toxicitatea diferitelor produse petroliere, cum ar fi ţiţeiul sau chiar şi produsele
finite, are efecte foarte diferite asupra organismelor marine. În general, s-a observat că
toxicitatea periculoasă este cauzată de concentraţia compuşilor volatili din hidrocarburi,
incluzând parafinele uşoare şi aromatice (benzina, toluenul, xilenii, naftalina ş.a.). Aceşti
compuşi sunt mai solubili în apă decât în hidrocarburi, ceea ce creează efectul toxic al
surselor poluante.
Poluarea cu hidrocarburi a mărilor şi oceanelor lumii a atins în ultimii patruzeci
de ani o asemenea amploare încât, potrivit opiniei multor experţi, ecosistemelor
marine le-ar trebui ani buni pentru o refacere completă, privită atât din punct de vedere al
sănătăţii biotopurilor, cât şi prin prisma reabilitării tuturor speciilor de floră şi faună ce au
avut de suferit în urma poluării. Consecinţele ecologice ale mareelor negre cauzate de
accidentele unor mari tancuri petroliere, ale unor rafinării situate în zone costiere sau ale

3
unor platforme marine de extracţie a petrolului, urmate de deversarea în mare a unor
masive cantităţi de petrol, s-au dovedit a fi deosebit de grave şi uneori chiar catastrofale
pentru ecosistemele marine.
Studiile întreprinse în cazul mareelor negre arată că impactul poluării cu petrol
asupra organismelor bentale şi pelagice este considerabil. În Atlanticul de Nord, conform
unor estimări, poluarea cu petrol ar provoca, în fiecare an, moartea a cca 500.000 păsări,
familiile cele mai atinse fiind cele de Procellaride şi de Alcide. Cauzele morţii păsărilor
marine sunt atribuite unor efecte ca: pierderea penajului, îngreuierea aripilor,
imposibilitatea de mişcare, dereglarea funcţiilor intestinale şi glandulare prin care
păsările obţin apa dulce din apa de mare, pierderea calităţii hidrofuge a penajului, ceea ce
duce la imposibilitatea menţinerii căldurii corpului în contactul cu apa. În timpul
clocitului, petrolul care acoperă penajul păsărilor adulte contaminează ouăle şi provoacă
moartea embrionilor. Observaţiile efectuate arată că o cantitate de 20 miligrame de
hidrocarburi, depuse pe ouăle unor păsări marine, prezintă deja o puternică toxicitate.

3. Resurse biologice ale Golfului Mexic

Golful Mexic este o comoară nepreţuită. Resursele sale naturale - apa, peştii,
plaja, recifele, mlaștinile, petrolul și gazele naturale - sunt motorul economic al regiunii.
Golful Mexic este, de asemenea, de o importanță vitală pentru întreaga națiune ca o sursă
bogată de hrană, energie și recreere.

4. Prezentarea accidentului
Pe 20 aprilie 2010 unitatea mobilă de forare Deepwater Horizon, care a fost
folosită pentru a fora un puț de exploatare pentru BP Explorare și Producție, Inc (BP), a
explodat violent, a luat foc, si în cele din urmă s-a scufundat, omorând 11 muncitori
tragic, rănind grav 17 și alți 98 ușor. Dar asta a fost doar începutul tragediei. Petrolul și
alte substanțe de foraj au început imediat sa curga fără încetare pe o suprafata de
aproximativ un kilometru si jumatate.
Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de
petrol in Golful Mexicului este de-acum unanim considerata drept cel mai grav dezastru

4
ambiental provocat de om din istorie. “Mareea Neagra” ameninta sa inghita intregul Golf,
intreaga coasta meridionala si sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi, și era pe
punctul de a se propaga in toate oceanele lumii. A fost un dezastru ecologic de proporții
fără precedent. De asemenea, a fost o lovitura devastatoare pentru economia de resurse
dependentă de regiune.

Eforturile inițiale de a rezolva această problemă nu a avut succes, iar pentru 87

zile s-a împrastiat ulei in Golf. Doar o mică parte din petrolul erupt a putut fi captat.
S-a apreciat că un eventual succes nu poate fi obținut decât după multe săptămâni
de încercări ale echipelor de intervenție BP. „
Dată fiind amploarea poluării și neputința echipelor "BP" de a obține progrese în
stoparea erupției țițeiului marin, însuși președintele american, Obama, a contactat
conducerea BP, solicitând prezentare de soluții clare în rezolvarea cazului.
După aproape trei luni de neputință, după mici succese, în sfârșit pe 15/16 iulie
2010, British Petroleum anunță astuparea găurii marine eruptive a Deepwater Horizon-
ului. A fost reușită fixarea pe gura erupătoare de țiței, a unei pâlnii captante prevăzută cu
ventile închizabile, astfel că după cum a relatat „BP”, pentru moment, scurgerea de petrol
în apele Golfului Mexican a fost stopată. Totuși, rămâne de văzut dacă "dopul" va rezista
presiunii mari existente în zăcământul de petrol submarin, care ar putea crea alte fisuri
de-a lungul "tubului" de foraj lung de aprox. 4 km, sau găuri eruptive la (pe lângă) cepul
gurii de foraj defect.
În perioada de vârf a operațiunilor, mai mult de 47000 de bărbați și femei s-au
implicat în a răspunde la curățarea deversarilor de petrol în fiecare zi. Aceasta a inclus
mai mult de 42000 de răspunsuri a lucrătorilor angajați de curatare ai BP si contractorii
sai, 1600 membri ai Gărzii Naționale, și peste 2.400 de angajați federali. Zona de
operațiuni pe lungimea coastei din Louisiana pana in Florida, precum și operațiunile din
larg; 6400 nave au fost implicate în operațiuni.

5
5. Istoricul accidentului
Lucrătorii de pe platforma petrolieră pe care s-a produs accidentul din Golful Mexic
au fost avertizaţi de trei ori în interval de 40 de minute de iminenţa unei explozii.
Congresul SUA examinează documentele companiilor Halliburton şi Cameron,
producătoarele pieselor care au cedat.

Petroliştii de pe platforma Deepwater Horizon, scufundată în largul coastelor SUA

pe 22 aprilie, au fost averizaţi cu 51 de minute înaintea exploziei de sistemele de
siguranţă că "volumul lichidelor care ieşeau din puţ era mai mare decât cel pompat în
interiorul puţului", se arată într-o notă internă a companiei British Petroleum, cea care
folosea platforma. Documentul a intrat în posesia Congresului SUA.

După doar zece minute, deşi valvele fuseseră închise pentru un test, "petrolul
continua să curgă, iar presiunea în conducta de foraj a crescut într-un mod neaşteptat". În
cele din urmă, cu 18 minute înaintea exploziei s-a observat "o presiune anormală", de 92
de kilograme pe centimetru pătrat, care a dus la închiderea pompelor. A fost prea târziu.
Conductele au explodat, 11 oameni au murit, iar peste două zile platforma s-a scufundat.
20 aprilie 2010:
La o adâncime de 1.500 m în Golful Mexic, la circa 80 km de Venice (Louisiana),
explodează puţul de petrol care perfora platforma Deepwater Horizon, aflată în
proprietatea companiei Transocean şi închiriată colosului petrolier British Petroleum
(BP). Mor 11 muncitori şi alţi 17 sunt răniţi. O estimare vorbeşte despre circa o mie de
barili de petrol care se revarsă din puţ în fiecare zi, răspândindu-se în mare.
22 aprilie: Platforma în flăcări se scufundă.
25 aprilie: BP utilizează roboţi subacvatici controlaţi de la distanţă pentru a încerca
să repare stricăciunea, dar tentativa eşuează.
28 aprilie: Funcţionari de la Casa Albă afirmă că cel puţin 5.000 de barili de ţiţei
sunt eliberaţi în fiecare zi din puţ, o cantitate egală cu 800.000 litri. Paza de coastă a SUA
declanşeaza o procedură de incendii controlate a petelor de petrol de la suprafaţa mării.
La începutul lunii iunie, incendiile elimină 67.000 de barili de ţiţei.
29 aprilie: Guvernatorul statului Louisiana declară stare de urgenţă.
2 mai: Preşedintele Obama face prima vizită în zona de coastă a Louisianei
ameninţată de mareea neagră. Într-o zonă din golf se interzice pescuitul, iniţial pentru 10
zile. BP începe să perforeze primul din cele două puţuri care vor servi la interceptarea şi
oprirea fluxului de petrol ieşit din puţul scăpat de sub control. Se estimează că lucrările
vor fi finalizate în luna august.

6
 6 mai: Apar primele pete de petrol pe coastele insulelor Chandeleur, în rezerva
naturală Breton.
10 mai: BP lansează un site web pentru a strânge sfaturi cu privire la modalităţi de
a bloca puţul.
14 mai: BP începe procedura de inserare a unui tub flexibil cu lungimea de o milă
în conducta deteriorată, astfel încât o navă-cisternă să poată aspira petrolul. Funcţionează,
dar reuşeşte să strângă doar 2.000 barili/zi.
24 mai: BF oferă 500 milioane dolari pentru studiul efectelor mareei negre.
26 mai: Se declanşează operaţiunea "Top Kill", care prevede acoperirea puţului
prin pomparea de nămoluri grele pentru reducerea presiunii petrolului.
27 mai: Dispersia de petrol a depaşit-o pe cea provocată în 1989 de Exxon Valdez
(de 262.000 barili de ţiţei); este acum estimată la 19.000 barili/zi, calificându-se drept
"cel mai grav dezatru ambiental din istoria Statelor Unite".

Cele mai mari scurgeri de țiței din istorie

Deepwater Horizon, SUA, 2010 5 milioane de barili
Iztoc 1, Mexic, 1979 3,3 milioane de barili
Câmpul Nowruz, Golful Persic, 1983 2,9 milioane de barili
Castillo de Bellver, Africa de Sud, 1983 2,9 milioane de barili
Amoco Cadiz, Franța, 1978 2,6 milioane de barili
Odyssey, Canada, 1988 1 milion de barili
Atlantic Empress, Trinidad-Tobago, 1 milion de barili
1979
Torrey Canyon, Marea Britanie, 1967 900.000 de barili

29 mai: BP admite că operaţiunea "Top Kill" a eşuat.

7
 31 mai: Debutează operaţiunea "Cut and Cap": taierea valvei de siguranţă care nu a
funcţionat la gura puţului şi acoperirea ei cu o valvă de blocare numită Lower Marine
Riser Package (Lmrp).
1 iunie: Ministrul Justiţiei, Eric Holder, anuntă că guvernul american va declanşa o
anchetă civilă şi penala cu privire la incident. Peste 300.000 de persoane aderă la o
campanie lansată pe Facebook de boicotare a BP.
EPA (Agenţia americană pentru protecţia mediului) îl invită şi pe regizorul James
Cameron alături de cercetători, ingineri şi oceanografi la o masă rotundă organizată la
Washington pe tema dezastrului.
3 iunie: Casa Albă defineşte drept "nebunească" ideea de a închide puţul cu o
explozie nucleară, vehiculată în presa internaţională.
4 iunie: În cadrul operaţiunii "cut and cap", sunt aspirate circa o mie din cele
19.000 de barili care ies din puţ în fiecare zi. Dezastrul a costat până acum compania
petrolieră 1 miliard de dolari, dar potrivit analiştilor cifra va ajunge la 20 miliarde de
dolari.
6 iunie: BP estimează că aspirarea petrolului a crescut la cel puţin 10.000 barili pe
zi.
8 iunie: CNN anuntă că BP angajează 4.500 şomeri în Alabama, Mississippi şi
Florida pentru a curăţa coastele. Aceştia vor fi plătiţi cu 18 dolari/ora.
10 iunie: BP se prăbuşeşte la Bursă, iar costurile incidentului sunt estimate acum la
1.43 mld dolari.
11 iunie: Deepwater Horizon "scuipă" ţiţei într-un ritm de 40.000 barili/zi, potrivit
unei noi estimari a guvernului american; cifra este acum de 8 ori mai mare decât cea de
5.000 barili/zi valabilă pe parcursul lunii mai (de 5.000 barili/zi). Ceea ce înseamnă că în
pofida ultimului "capac" amplasat valvei de siguranţa a puţului, cel puţin 20.000 barili de
ţiţei se scurg în ocean în fiecare zi.
16 iunie: Preşedintele Obama ţine primul discurs televizat dedicat dezastrului,
transmis în direct din Biroul Oval: acuză BP că nu a acţionat în Golf "cu toate precauţiile
necesare", că a dat dovadă de un comportament "nechibzuit", şi că dezastrul este "o
lecţie" din care trebuie trase învăţăminte, întrucât "ştiam de zeci de ani că zilele petrolului
ieftin sunt numărate". Cu câteva ore înainte de discursul lui Obama, un "panel"

8
guvernamental anunţă ultimele estimări: scugerea de petrol s-ar ridica la 60.000 de barili
pe zi. În discursul său, preşedintele american spune răspicat "Vom face BP să plătească "
şi anunţă că îl va întalni pe Carl-Henric Svanberg, preşedintele BP şi "îl va informa" că
trebuie să asigure "toate resursele necesare pentru a compensa pagubele provocate".
Decizia e luată, iar preşedintele este sigur că are "autoritatea legală" de a constrânge BP
să înfiinţeze un fond independent.
În urma întâlnirii oficialilor companiei cu preşedintele american la Casa Albă BP a
acceptat să platească 20 mld dolari despăgubiril

7. Amestecul toxic
Pe măsură ce puţul platformei Deepwater Horizon continuă să "scuipe" sute de mii
de galoane de ţiţei pe fundul mării, cercetătorii încep să strângă şi ei date cu privire la
felul în care acesta afectează viaţa în Golful Mexic. Potrivit unor articole apărute în presa
ştiinţifică, o mare incertitudine planează nu atât asupra deversării de ţiţei, cât asupra
intervenţiei menite să limiteze daunele, mai precis a utilizării fără precedent a
dispersanţilor chimici. Mai dăunătoare decât petrolul, amestecat perfect în "fiecare strat al
coloanei de apă", otrăvind majoritatea speciilor în fiecare ecosistem marin, au fost
milioanele de galoane de Corexit 9500 adăugate "supei" toxice.
Potrivit unui raport al experţilor de la Ministerul Resurselor Naturale din Rusia, dat
publicităţii în luna mai, Corexit 9500 este un solvent de patru ori mai toxic decât ţiţeiul.
Agentul chimic, au precizat ruşii, are un nivel de toxicitate de 2.61ppm, dar moleculele
lui, amestecate cu apele calde ale Golfului, devin capabile să genereze o aşa-numită
"tranziţie de fază"; aceasta implică trecerea din starea lichidă la una gazoasă, care poate fi
absorbită de nori. Prin urmare, gazul va fi eliberat ulterior sub forma unei "ploi toxice", în
măsură să distrugă toate formele de viaţa.
Despre expunerea repetată sau prelungită prin inhalare sau ingestie la
controversatul Corexit 9500 (interzis în Marea Britanie, dar folosit de BP copios în
Statele Unite) se mai spune şi că poate cauza deprimarea funcţiilor sistemului nervos
central: afecţiuni ale rinichilor şi ficatului şi hemoliza (distrugerea globulelor roşii).
Ingredientele exacte ale dispersanţilor chimici nu sunt însă cunoscute, fiind protejate ca
secrete comerciale.8. Concluzii

9
 Exploratorii platformei au fost acuzaţi de neglijarea unor reguli elementare pentru
evitarea accidentelelor, cu atât mai mult cu cât, pe platformă, mai avusesera loc incidente
de mici proporţii, care avertizau că ceva mult mai grav se putea produce, însa nimeni nu a
luat vreo măsură. British Petroleum a acceptat constituirea unui fond de rezervă de 20 de
miliarde de dolari pentru a ajuta populaţia afectată, afacerile deschise în această zonă,
autorităţile publice ale oraşelor afectate şi ajutorul constant al muncitorilor platformei
petroliere.

Însa efectele dezastrului sunt încă vizibile. Potrivit lui Ian MacDonald, biolog marin
la Universitatea Florida, nu numai sănătatea oamenilor, dar și cea a animalelor care
populează apele Golfului Mexic încă suferă consecințele dezastrului.

Chiar dacă, în mare parte, apele care scaldă coastele Louisianei au redevenit limpezi,
există semnale concrete că ecosistemul marin nu s-a restabilit.

9. Bibliografie

10
1. http://www.descopera.ro/stiinta/6427819-tragedia-din-golful-mexic-cel-mai-mare-
dezastru-ecologic-din-secolul-xxi
2. http://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/pdf/280na6.pdf
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_de_pe_platforma_petrolier
%C4%83_Deepwater_Horizon
4. http://www.restorethegulf.gov/sites/default/files/documents/pdf/framework-for-
early-restoration-04212011.pdf
5. Curry L. Hagerty, Jonathan L. Ramseur, ‘Deepwater Horizon Oil Spill:Selected
Issues for Congress, Congressional Research Service, July 30, 2010
6. Ion Milan, Marian-Traian Gomoiu, Cauze şi consecinţe ale poluări mediului
marin cu hidrocarburi, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Institutul Naţional
de Cercetare Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină GEOECOMAR,
Constanţa, 2008

11