LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE P.

CARP” ȚIBĂNEȘTI

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

A COMPETENȚELOR
NIVEL IV

SPECIALIZARE: OPERATOR TEHNICIAN

TEHNICĂ DE CALCUL

ÎNDRUMĂTOR PROIECT: VERVEGA ILIE ELEV: PARASCHIȚA ANDREEA

MAI 2018

1
 TEMA LUCRĂRII
ELEMENTE DE EXECUȚIE

2
 CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................................................ 3
ARGUMENT .......................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I GENERALITĂȚI. CLASIFICĂRI. ALEGEREA ELEMENTELOR DE EXECUȚIE 5
CAPITOLUL II CARACTERIZARE GENERALĂ S.R.A. ................................................................... 7
1.1.Clasificarea S.R.A. .......................................................................................................................... 7
1.2.Schema bloc a unui sistem de reglarea automată ........................................................................ 8
CAPITOLUL III ELEMENTE DE EXECUȚIE ................................................................................... 10
2.1. Clasificarea elementelor de execuţie ......................................................................................... 11
2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE .............................................................................. 12
2.3. Elemente de actionare ................................................................................................................ 12
2.3.1. Acţionarea electrică ............................................................................................................. 12
2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele pneumatice)....................................... 14
2.3.3. Organe de reglare. ............................................................................................................... 18
2.3.4.Organe de executie ............................................................................................................... 19
CAPITOLUL IV NORME DE TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII .................................................. 25
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................... 26

3
 ARGUMENT

Automatica cuprinde totalitatea metodelor si a mijloacelor tehnice prin care se stabilesc

legaturi corespunzatoare intre instalatiile tehnologice si dispozitive anume introduse, astfel
incat conducerea proceselor de producie sa se desfasoare fara interventia directa a omului.
Principalele avantaje ale automatizării constau în:

- creşterea productivităţii muncii;

- îmbunătăţirea calităţii muncii;
- reducerea efortului intelectual depus de oameni în cadrul procesului de producţie.
În structura oricărei instalaţii automatizate se disting:
- instalaţia tehnologică;
- dispozitivul de automatizare;
Automatizarea proceselor de productie se realizeaza prin sisteme automate, formate din
elemente componente, care se realizeaza in schemele functionale, simbolizate printr-un
dreptunghi.
Fiecare astfel de element cumuleaza urmatoarele proprietati:
- reprezinta o unitate fenomenologica sau functionala bine definita si relativ simpla, ca
de exemplu un motor sau transformator electric, o pompa sau un ventilator, o termorezistenta
sau un tahogenerator, un robinet sau o clapeta de gaze, un cuadripol electric sau un bloc
electronic;
- poseda cel putin un semnal de intrare si unul de iesire (elementul de comparatie are cel
putin doua semnale de intrare si un semnal de iesire), ca de exemplu: tensiuni electrice, forte,
temperaturi, presiuni, concentratii chimice, deplasari rectilinii sau unghiulare;
- transferul semnalelor este unidirectional, intodeauna de la intrare spre iesire. La un
termocuplu, de exemplu, semnalul de intrare este temperatura (in grade c), iar cel de la iesire
este tensiunea (in mV) si nu invers;
- semnalul de iesire depinde numai de semnalul de intrare si de structura elementului.
Aceasta dependenta se exprima, de obicei, fie pe cale analitica (ecuatii diferentiale sau
algebrice), fie grafoanalitica(curbe, diagrame).

4
 CAPITOLUL I GENERALITĂȚI. CLASIFICĂRI.
ALEGEREA ELEMENTELOR DE EXECUȚIE

Elementul de execuţie (EE) este acel subsistem al unui SRA prin intermediul căruia
sistemul de conducere sau regulatorul automat acţionează asupra procesului propriuzis.
Elementul de execuţie primeşte, ca mărime de intrare, mărimea de comandă u elaborată
de sistemul de conducere şi asigură, la ieşire, mărimea de execuţie m prin care se influenţează
parametrul reglat. El este constituit din două subansamble principale (Figura 1):
-elementul de acţionare (EA): servomotor, motor;
- organul de reglare (OR).
Elementul de acţionare are rolul de a converti mărimea u într-o mărime intermediară h
(cuplu, forţă), capabilă să acţioneze organul de reglare.

Fig. 1 Subsistemele constituente ale elementului de execuţie

După modul în care EE acţionează asupra procesului, se deosebesc două posibilităţi: cu

acţiune continuă şi cu acţiune discontinuă. Din punct de vedere al relaţiei intrare-iesire, EE pot
fi cu acţiune integrală sau proporţională şi de aceasta dependenţa trebuie să se ţină seama în
stabilirea legii de comandă.
Alegerea unui EE constă, în mod practic, în alegerea organului de reglare şi, corelat cu
acesta, a elementului de acţionare. La alegerea OR se au în vedere, în primul rând,
caracteristicile constructive legate de tipul OR (electric sau neelectric), tipul variantei
constructive (a corpului OR, numărul de scaune, forma opturatorului) şi în funcţie de
temperatura, corozivitate şi toxicitatea mediului de lucru.

Dimensionarea propriuzisă a OR se face pe baza caracteristicii intrinseci, ţinând cont de

datele iniţiale (debitul de fluid, mediul de lucru, căderea de presiune, etc). În alegerea EE
trebuie să se ţină seama, de asemenea de asigurarea unei funcţionări sigure, de caracteristicile

5
statice şi dinamice, de domeniul de liniaritate, de viteza de răspuns, etc.
În Figura 2 se prezintă o clasificare a elementelor de execuţie după sursa de energie
utilizată de EA şi după tipurile constructive de OR.
După sursa de energie utilizată, EA pot fi:
• electrice: motoare electrice rotative (de c. c., c.a. sau pas cu pas), convertoare cu
tiristoare sau electromagneţi (electrovalve);
• pneumatice: cu membrană sau piston;
• hidraulice: cu piston (cu o faţă activă două feţe active).

Fig. 2 Clasificarea elementelor de executie

6
 CAPITOLUL II CARACTERIZARE GENERALĂ
S.R.A.

1.1. Clasificarea S.R.A.

Clasificarea SRA se face în raport cu unele criterii:
a) In raport cu principiul de functionare:
- SA conventionale sisteme de urmarire, pentru care i prezinta o comportare
intamplatoare (deci necunoscuta in raport cu timpul).
- SA specializate, care asigura, pe langa conditia a = 0 sau alte conditii mai severe de
incadrare a functionarii, in anumiti indicatori de performanta impusi. In categorie se
grupeaza SA adaptive, optimale sau extremale.
b) In raport cu variatia in timp a lui i(t), sistemele de reglare automata se impart in:
- SRA de stabilizare, daca i(t) = constant, ca de exemplu in cazul mentinerii constante
a nivelului de lichid dintr-un rezervor, a turatiei unui motor electric a tensiunii la borne
unui generator.
- SRA cu program variabil, daca i(t) variaza dupa o lege prestabilita, ca de exemplu
temperatura intr-un cuptor electric,puterea activa a unui grup electrogen.
- SRA de urmarire, daca i(t) prezinta o evolutie in timp necunoscuta aprioric, ca de, care
asigura anularea, sau tinand sa anuleze abaterea de reglaj a =i-r (unde i se considera
semnalul de intrare si r se considera semanlul de reactie). In aceasta categorie se includ
si sistemele de reglare automata, pentru care i prezinta o comportare predeterminata (
deci cunoscuta in raport cu timpul )si exemplu urmarirea unei tinte mobile, sau
urmarirea unei concentratii chimice, functie de o perturbatie intamplatoare.

c) In raport cu marimea inertiilor instalatiei tehnologice, Sa se pot grupa:

- SA pentru procese lente, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu instalatiile
chimice, termoenergetice.
- SA pentru procese rapide, avand constantele de timp sub 10 s, ca de exemplu actionarile
electrice, reglarea tensiunii generatoarelor electrice.

d) In raport cu numarul semnalelor de intrare si de iesire se deosebesc:

- SA monovariabile, avand un singur semnal de intrare si de iesire;
- SA multivariabile, avand mai multe semnale de intrare si de iesire.
e) In raport cu numarul circuitelor de reactie (de obicei negativa), se pot grupa in:
- SA cu un singur circuit de reactie;
- SA cu mai multe circuite de reactie, care pot fi incrucisate sau neancrucisate.

f) In raport cu comportarea liniara sau neliniara a elementelor componente, se pot

clasifica in:
- SA liniare, avand toate elementele componente liniare. Un element liniar respecta
principiul superpozitiei efectelor, iar dependenta semnalului de iesire fata de intrare se
defineste prin ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti. Daca acesti coeficenti
depind si de timp, elementul se considera tot liniar, dar variant in timp;

7
 - SA neliniare, contin cel putin un element neliniar. Un element neliniar nu respecta
principiul superpozitiei efectelor. Deoarece elementele neliniare prezinta o mare
diversitate, ele se considera a fi definitiv altfel decat prin ecuatii diferentiale liniare, cu
coeficenti,sau variabili in raport cu timpul.

g) In raport cu forma de variatie in timp a semnalelor, din componenta sistemului,

deosebim:
- SA cu semnale continue;
- SA cu semnale discontinue, de obicei sub forma unor impulsuri, modulate in
amplitudine, durata, frecventa pozitie.
- SA cu semnale sinusoidale, modulate in amplitudine, frecventa, faza.

1.2.Schema bloc a unui sistem de reglarea automată

Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat astfel încât între
mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează automat, fără intervenţia omului, o relaţie
funcţională care reflectă legea de conducere a unui proces.
Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent mărimea de ieşire a
instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu valoare prescrisă (considerată constantă),
rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii asupra mărimii ε
primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această mărime după o anumită lege, numită
lege de reglare, rezultatul fiind mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de
execuţie.
Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea instalaţiei
tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de
RA.
Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni externe
numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui mărime de ieşire este astfel
reglată conform unui program prescris.
Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de a transforma
mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat EC.

Fig. 3 Modelul structural al unui sistem de reglare automată (SRA)

Elementele componente ale schemei unui SRA:
8
 E.C. – element de comparaţie;
R.A. – regulator automat;
E.E. – element de execuţie;
I.T. – instalaţie tehnologică;
Tr – traductor
Mărimi care intervin în schema de elemente a unui SRA:
U – mărime de intrare a sistemului;
ε – semnalul de eroare;
Yr – mărime de reacţie;
Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat;
Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice;
Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice);
P – perturbări.

9
 CAPITOLUL III ELEMENTE DE EXECUȚIE

Elementele de execuţie sunt componente ale sistemelor automate care primesc la intrare semnale
de mică putere de la blocul de conducere şi furnizează mărimi de ieşire, în marea majoritate a cazurilor, de
natură mecanică (forţe, cupluri) capabile să modifice starea procesului în conformitate cu algoritmul de
conducere stabilit.

Element de execuție Fig. 4

Având un dublu rol, informaţional şi de vehiculare a unor puteri importante, elementele

de execuţie au o structură complexă, reprezentând subsisteme în cadrul sistemelor automate. În
general, elementul de execuţie este format din două părţi distincte: motorul de execuţie motor
electric (ME) (numit şi servomotor) şi organul de execuţie (OE)
Relaţia care se stabileşte între mărimile m de la ieşirea elementului de execuţie (EE)
(mărimea de execuţie) şi c mărimea de intrare a EE (provenită de la regulator) defineşte
comportarea EE în regim staţionar. Raportul dintre aceste mărimi, pentru orice valoare a lui c,
ar fi ideal să fie constant, dar intervin în cursul funcţionării EE anumiţi factori care influenţează
mărimea m (frecări, reacţii ale mediului ambiant, greutăţi neechilibrate etc.).
Există cazuri când trecerea de la regulator la EE trebuie adaptată, folosind un convertor
care transformă mărimea de comandă, de exemplu din electrică în hidraulică, dacă intrarea în
EE trebuie să fie hidraulică.
EE poate acţiona asupra modificării de energie în două moduri:
• Continuu, dacă mărimea m poate lua orice valoare cuprinsă între două valori
limită;
• Discontinuu, dacă mărimea m poate fi modificată numai pentru două valori limită
(dintre care cea inferioară este în general zero).
Dacă intervenţia asupra organului de execuţie se realizează manual, partea motoare ME
nu mai este necesară.

10
2.1. Clasificarea elementelor de execuţie
După natura sursei de energie folosite pentru alimentarea părţii motoare, elementele de
execuţie se pot clasifica în:
• Electrice;
• Hidraulice;
• Pneumatice.

Prezentăm în sinteză o clasificare a elementelor de executie.

De curent alternativ
Motor rotativ De current continuu
Electric

Solenoid

Motor Cu membrană
de execuţie Pneumatic sau Cu piston Cu 2 feţe
Hidraulic active

Cu o faţă
activă

Cu distribuitor

Mixt

Reostat

De joasă tensiune
Electric Întrerupător De înaltă tensiune
Organ
de execuţie Cu dublă
Neelectric Robinet acţiune

Cu simplă acţiune

Vană Clapetă

Plană

(fluture)

Fig. 5 Clasificarea elementelor de execuție

11
2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE
Structura unui element de execuţie rezultă din figura 6 şi se compune din două parţi:
elementul de acţionare şi organul de reglare.

Fig. 6 Schema bloc a unui element de execuție EE

Elementul de acţionare are rolul de a transforma semnalul de comandă, primit de regulator
intr-un cuplu de forţă cu care acţionează asupra organului de reglare.
Pentru generarea cuplurilor sau forţelor sunt necesare surse de energie exterioare.
Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia tehnologica, modificand
sub actiunea fortei sau cuplului generat de servomotor, cantitatile de material sau energie
necesare procesului. Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma unei
deplasari liniare sau unghiulare.

2.3. Elemente de actionare

2.3.1. Acţionarea electrică
Acţionarea electrică a organelor de execuţie se realizează cu electromagneţi sau cu
motoare electrice de curent continuu sau de curent alternativ.
Folosind electromagneţi, se obţine o acţionare discontinuă, bipoziţională, întrucât se pot obţine
la ieşire două poziţii staţionare (închis-deschis, dreapta-stânga); trecerea de la o stare la alta se
face într-un timp scurt.
În multe procese tehnologice cu reglare automată, pentru variaţia mărimii de acţionare
(de exemplu, pentru reglarea temperaturii, debitului, presiunii etc.) trebuie modificată poziţia
elementelor de reglare ale organului de execuţie (vanelor, supapelor, cursoarelor etc.), care
determină valoarea fluxului de energie condus spre obiectul reglării. Această comandă se poate
realiza şi cu motoare electrice.
Pentru organele de execuţie de putere mică se folosesc în general motoare bifazate
(asincrone) cu rotorul în scurtcircuit, iar pentru organe de execuţie de puteri mari, motoare
trifazate cu rotorul în scurtcircuit.
Se construiesc servomotoare asincrone în următoarele variante: cu o singură rotaţie, cu
mai multe rotaţii sau cu o cursă rectilinie. Cele cu mai multe rotaţii, la care cursa completă a
elementului de reglare corespunde cu câteva rotaţii ale arborelui de ieşire, se folosesc mai
frecvent pentru acţionarea robinetelor sau a supapelor regulatoare.

12
 La servomotoarele cu mişcare rectilinie, arborele de ieşire este înlocuit printr-o tijă, a
cărei cursă completă corespunde cu cursa completă a elementului de reglare. Parametrii
principali, în funcţie de care se aleg elementele, sunt: cuplul de rotaţie la arborele de ieşire sau
forţa la dispozitivul cu cursă rectilinie şi durata unei rotaţii complete a arborelui de ieşire sau a
unei curse complete a tijei.
Acţionările electrice cu motoare se împart în două grupe:
• Cu viteză constantă;
• Cu viteză variabilă.
Pentru comanda motoarelor bifazate şi trifazate asincrone se folosesc bobine de
reactanţă cu saturaţie (amplificatoare magnetice).
Din punct de vedere constructiv, partea motoare a elementului de execuţie este
construită din două subansambluri independente:
• Amplificatorul de execuţie;
• Motorul de execuţie.
În cazul motoarelor de curent continuu, comanda se poate face în două moduri:
• Variind curentul de excitaţie şi menţinând constant curentul din indusul
motorului;
• Variind curentul din indusul motorului şi menţinând constant curentul de
excitaţie.
În general, în SRA se întrebuinţează metoda a doua, pentru că pierderile de energie sunt
mai mici. Aceste motoare sunt folosite mai ales în SRA în care parametrul legat este turaţia sau
un cuplu.
Avantajele utilizării servomotoarelor de c.c. decurg din cerinţele de funcţionare ale
acestora:
• Posibilitatea de reglaj în limite largi;
• Stabilitate a vitezei;
• Putere de comandă mică;
• Cuplu de pornire şi viteză de răspuns mare.
Dezavantajul folosirii motoarelor de c.c. îl constituie apariţia scânteilor la colector în timpul
comutaţiei, făcându-l nefolosibil în medii inflamabile sau explozive, precum şi producerea de
perturbaţii radiofonice.
Elementele de actionare electrice, numite si servomotoare electrice, sunt intalnite sub
forma de motoare electrice (elemente continue, liniare) si electro-magneti(elemente continue,
neliniare).
Dintre motoarele electrice, cele mai utilizate in sistemele de automatizare sunt urmatoarele:
- motoarele de curent alternativ, monofazate, bifazate si trifazate(toate motoarele
asincrone cu rotorul in scurtcircuit). Acestea transmit prin intermediul unor reductoare de
turatie o miscare de rotatie sau translatie elementelor mecanice de reglare. Practic,
servomotoarele sunt ansambluri formate din motoare, reductoare si elemente de transformare a
miscarii de rotatie in miscare de translatie;
- motoarele de curent continuu, cele mai utilizate fiind cele cu excitatie separate.

13
 Electromagnetii sunt utilizati in reglari bipozitionale si sunt asociati frecvent robinetelor
de reglare.
2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele pneumatice)
Elementele de execuţie pneumatice cu membrană transformă energia potenţială a aerului
sub presiune în energia mecanică la deplasarea liniară a unui organ de execuţie cu care se face
intervenţia în procesul automat.
Alimentarea elementelor de execuţie pneumatice se face cu energie de la regulatoarele
pneumatice (0.2 ÷ 1 bar), sau electronice, prin intermediul convertorului electro-pneumatic.
Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că prezintă următoarele
avantaje:
• Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu;
• După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare conducte de întoarcere ca
la cele hidraulice;
• Pierderile de aer în anumite limite, datorate neetanşietăţii, nu produc deranjamente;
• Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de întreţinere reduse.
Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:
• Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de răspuns a motoarelor
hidraulice);
• Precizia motoarelor pneumatice este redusă.
• Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în următoarele cazuri:
• Servomotorul are greutate redusă;
• Temperatura mediului ambiant este ridicată şi cu variaţii mari;
• Mediul ambiant este exploziv;
• Nu se cere precizie mare;
• Nu se cer viteze de lucru mari.
• Motoarele pneumatice pot fi liniare sau rotative. Cele liniare se pot realiza cu piston sau cu
membrană.
În structura sa complexă, un element de execuţie pneumatic se compune
din (vezi figura 7) :
- 1 – servomotor pneumatic;
- 2 – amplificator pneumatic;
- 3 – traductor de poziţie;
- 4 – element sensibil;
- 5 – organ de execuţie.

Fig. 7 Structura unui element de execuţie pneumatic

14
 Dintre aceste elemente, amplificatorul de putere, elementul sensibil şi traductorul de
poziţie, care sunt ataşate servomotului pneumatic, formează poziţionerul.Pentru a fi studiată
comportarea elementului de execuţie în ansamblul sistemului de reglare, este necesar să se
stabilească relaţia ce leagă mărimea Xm
de mărimea Xc (pentru elementul de execuţie pneumatic cu membrană, Xc este o presiune).
Elementele de actionare pneumatice se construiesc in doua variante: cu membrana si
cu piston.
Elementele de actionare pneumatice cu membrana sunt formate dintr-o capsula
manometrica C prevazuta cu o membrana M situate deasupra unui disc metalic D solidar cu o
tija T si unui resort antagonist R.

Fig. 8 Elementele de actionare pneumatice cu membrana

C –capsulă
M – membrană
D – disc metalic
T – tijă
R – resort antagonist
Aerul comprimat adus de la regulator sau convertor la presiunea 0,2 si 1daN/cm2,apasa
asupra membranei invingand rezistenta resortului antagonist si apasand tija in jos.
In functie de presiunea aerului comprimat , pozitia tijei variaza continuu intre doua
limite.
Elementele de actionare pneumatice cu membrana si resort

15
 În Figura 9, este reprezentat schematic un element de execuţie pneumatic
cu membrană şi resort
După cum aerul sub presiune poate să acţioneze pe o singură faţă sau pe ambele feţe
ale membranei elastice, deosebim elemente de execuţie proporţionale sau integrale.
La creşterea presiunii de comandă (pc) va creşte presiunea în camera (1), dar în acelaşi timp
are loc şi o variaţie de volum a acestei incinte după o relaţie de forma :

Elementele de actionare pneumatice cu piston

Atunci cand este necesara o forta mare de actionare a organului de reglare, deci cand sunt
necesare deplasari mai mari ale tijei, se folosesc elementele cu piston.
Elementele cu piston pot fi executate in doua variante si anume cu o fata a pistonului
activa (fig. 10 a )si cu ambele fete ale pistonului active (fig. 10 b).

16
 Fig. 10 a Elementele cu piston cu o fata a Fig. 10 b Elementele cu piston cu ambele
pistonului activa fete ale pistonului active
1. Corp element de acţionare; 1. Corp element de acţionare;
2. Resort; 2. Piston ;
3. Tijă de acţionare; 3. Tijă de acţionare;
4. Piston ; 4. Orificiu intrare aer
5. Orificiu intrare aer.
La cel cu o fata activa, pozitia tijei depinde de presiunea aerului comprimat, deplasarea
inapoi a tijei facandu-se prin scoaterea aerului din cilindru,in timp ce la cel cu doua fete
active,pozitia tijei depinde de diferenta de presiune aplicata celor doua fete ale pistonului.

Elementele de actionare hidraulica

Folosesc ca agent motor lichide sub presiune,de obicei uleiuri minerale si sunt utilizate
cand sunt necesare forte si viteze mari.
Acţionările hidraulice au fost primele mecanisme din tehnica reglării automate destinate
reglării proceselor, prin dezvoltarea sistemelor electrice de reglare, folosirea elementelor
hidraulice a scăzut datorită neajunsurilor elementelor hidraulice (lipsa posibilităţii de comandă
la distanţă, necesitatea etanşării îngrijite a corpurilor şi conductelor, dependenţa caracteristicilor
de variaţiile de temperatură ale mediului ambiant şi necesitatea unei surse hidraulice).
În ultimul timp, elementele hidraulice cunosc o largă răspândire, întrucât prezintă unele
avantaje faţă de cele electrice, de exemplu: bandă mare de trecere (frecvenţe ridicate de lucru),
raport putere/gabarit maxim, lipsa în majoritatea cazurilor a unui reductor de ieşire şi
varietatea mare a formelor de mişcare a axului de ieşire (rotativ, oscilant, liniar).
Caracteristicile statice principale ale elementelor de acţionare hidraulice sunt
caracterizate de viteză şi de forţă care determină viteza de ieşire şi forţa dezvoltată de motorul
de execuţie în funcţie de elementul de comandă. Folosind presiuni înalte se pot comanda EE
până la 200m, fără pierderi importante de presiune.
Deosebit de eficientă este hidraulica atunci când trebuie acţionate, în acelaşi timp, mai
multe EE (de exemplu: macazurile folosite în transporturi etc.).
În instalaţiile de automatizare se folosesc, în majoritatea cazurilor, motoare hidraulice
cu piston, care pot fi:

17
 o Cu mişcare liniară;
o Cu mişcare de rotaţie (limitată la un unghi de 1800).

Elementele de actionare hidraulica se construiesc in trei variante,si anume:cu

piston,cu membrana si cu organe rotative. Primele doua tipuri se realizeaza in constructie cu
cilindru fix sau cu piston fix si sunt asemanatoare celor pneumatice, iar cele cu organe
rotative cele mai utilizate sunt de tipul biela-manivela sau de tipul cu paleta rotativa.
Servomotorul cu paleta rotativa determina o miscare de rotatie a axului de iesire pe
care este montata paleta, sub influenta presiunii lichidului asupra suprafetei paletei.
Avantajele elementelor hidraulice fata de cele pneumatice constau in posibilitatea
utilizarii lor in medii explozive sau inflamabile, precum si in faptul ca dezvolta o forta de
actionare mai mare si actioneaza mai rapid datorita incompresibilitatii uleiului.

In schimb, ambele sisteme(hidraulice si pneumatice) necesita instalatii speciale de

producere si conservare a uleiului sub presiune si aerului comprimat,ceea ce reprezinta un
dezavantaj fata de cele electrice.Datorita acestor considerente,au aparut elemente de
actionare mixte (electrohidraulice,hidropneumatice,etc)care imbina avantajele fiecarui
sistem.

Fig. 11 Element de execuţie hidraulic

1 – disc fix
2- piston axial
3 – corp cilindru
4- bloc cilindru
5 – ax
2.3.3. Organe de reglare.
Desi in practica industriala se utilizeaza o varietate foarte mare de organe de
reglare,acestea pot fi impartite in doua mari categorii:
1. Organe de reglare mecanice, care –la randul lor- pot fi grupate in urmatoarele categorii:
a. robinete cu ventil, robinete cu palete (reglarea debitelor la fluide);

18
 b. aparate de carma la nave sau avioane (reglarea directiei);
c. alimentatoare cu banda sau cu surub melcat(reglarea cantitatii de material solid).
2. Organe de reglare electrice (reostatele,autotransformatoarele,contactoarele,amplificatoarele
unghiulare etc).
Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia tehnologica, modificand
sub actiunea fortei sau cuplului generat de servomotor , cantitatile de material sau energie
necesare procesului.
Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma unei deplasari
liniare sau unghiulare.
2.3.4.Organe de executie
Dupa cum s-a aratat,organele de executie sunt destinate fie modificarii unor curenti sau tensiuni
electrice(organe de executie electrice), fie modificarii unor debite de substanta (organe de
executie mecanice).
In prima categorie se incadreaza acele elemente electrice manevrabile,care sunt de
exemplu:intrerupatoarele, reostatele ,contactoarele etc; care permit o varietate continua sau
discontinua a unor marimi electrice active: tensiune, curent electric,faza, etc.
In cea de a doua categorie se incadreaza diverse elemente mecanice,cum sunt robinetele
si dozatoarele ,capabile sa permita trecerea substantei sub cele trei forme de agregare: gazoasa,
lichida si solida(granule).
Organe de executie (reglare) electrice
Organele de executie electrice sunt in fond aparate electrice de comutatie, atunci cand
reglarea se face discontinuu sau aparate electrice de tipul reostatelor, a
autotransformatoarelor sau amplificatoarelor magnetice in cazurile cand este necesar sa se
efectueze o reglare continua.
Contactoarele sunt intrerupatoare la care elementul de actionare este de tipul cu
electromagnet si ele servesc pentru conectarea, respectiv deconectarea alimentarii cu energie
electrica.Au deci cracteristici discontinue,bipozitionale,servomotorul fiind de acelasi tip.
Reostatele cu cursor sunt utilizate pentru reglarea continua a curentilor relativ redusi ,
la curenti mari existand pericolul ca la trecerea curentului de pe o spira pe alta sa se ditruga prin
scantei conductorul. De asemenea, rezistenta de contact a cursorului pune probleme deosebite
Mai bune pentru curenti mari sunt reostatele cu ploturi, dar au dezavantajul unei reglari in
trepte.
In curent alternativ se utilizeaza cu rezultate bune (si din punctul de vedere al pierderilor
autotransformatoarele cu reglaj continuu cu cursor sau cu reglaj discontinuu cu ploturi).
Amplificatoarele magnetice, utilizate mai rar petru aceasta functie, permit o variatie
continua a curentului de sarcina la o tensiune constanta.
Organe de executie (reglare) mecanice
Principalele organe de reglare folosite pentru modificarea debitelor de fluid sunt ventilele si
clapetele. Uzual, acestea se mai numesc robinete de reglare (cu ventil sau cu clapeta).

19
 a. Robinete de reglare cu ventil
In cazul utilizarii unui ventil simplu,modificarea debitului de fluid se realizeaza prin
modificarea sectiunii de trecere a fluidului.Aceasta se realizeaza prin deplasarea tijei 1 de
catre servomotorul pneumatic. In acest fel se produce o modificare a pozitiei supapei 2 fata de
scaunul supapei 3.

1 . tijă
2. supapă
3. scaunul supapei

Fig.
12 Robinet de reglare cu ventil
In ceea ce priveste
clasificarea robinetelor cu ventil,aceasta se face in general dupa criterii constructive si
anume dupa forma corpului, dupa numarul de scaune sau dupa forma obturatorului(supapei).

Dupa forma corpului se deosebesc robinete normale (cu intrarea pe acelasi ax cu

iesirea), robinte de colt – (intrarea si iesirea cu axele perpendiculare), sau robinete cu trei cai
pentru divizare –sau pentru amestec.
Dupa numarul de scaune(supape) exista ventile cu unu sau cu doua scaune.
Din punctul de vedere al supapei se desosebesc:
• robinete cu supapa cilindrica
• conica;
• cu ferestre dreptunghiulare;
• sau triunghiulare.

Variante constructive ale robinetelor cu ventile:

20
 a. Normal b. De colţ

c. Cu două scaune d. De divizare

e. Cu supapă cilindrică f. Cu supapă conică

g. Cu ferestre dreptunghiulare

b. Robinete de reglare cu clapeta

Clapetele de reglare sunt destinate reglarii debitelor de fluide (de obicei gaze) ce curg prin
conducte avand sectiuni mari (peste 1000 mm) si caderi de presiune in sistem relative mici.
Variaţia debitului de fluid se relizeaza prin rotirea clapetei (de forma unui disc) cu un anumit
unghi determinat, fata de directia curentului in miscare.
Rezulta o anumita ştarangulare a sectiunii de trecere, respective un anumit debit de fluid asociat
acesteia. Clapeta nu se roteste pana la unghiul maxim de 90ْ , ci numai pana la α=70, intru -

21
cat in plaja 70-90ْ apar vibratii mecanice nedorite in procesul de reglare. Clapetele sunt in
general actionate de servomotoare cu piston.

Fig. 13 Robinet de reglare cu clapetă

c. Alte tipuri de robinete de reglare

Exista o serie de factori care dicteaza confectionarea unor robinete de reglare speciale, factori
determinati de conditiile de lucru deosebite in care pot aparea in diferite instalatii:
- temperatura de lucru a mediului reglat foarte scazuta ( -270ْ C), sau ridicata (peste +
200ْ C);
- toxicitatea si agresivitatea mediului de lucru;
- corosivitatea mediului de lucru.

Robinetul cu capac cu nervuri se utilizeaza pentru inlaturarea influentei temperaturilor

ridicate asupra garniturilor de etansare a tijei ce face legatura intre servomotor si ventil.Se
utilizeaza un capac alungit, prevazut cu nervuri in vederea disiparii energiei calorice.

Robinetul cu manta de incalzire se utilizeaza pentru reglarea fluidelor vascoase, care se

solidifica sau cristalizeaza repede sau care prezinta pericolul de a ingheta.Corpul robinetului
este inconjurat cu o manta de tabla si, prin spatiul astfel creat, este vehiculat abur sau apa calda
la presiune de 16 kgf/cm2.

Robinetul cu burduf de etansare asigura izolarea completa a tijei si capacului robinetului

fata de mediul interior, pentru cazul cand fluidul de lucru dizolva grasimile din lubrifiantul
garniturii sau prezinta pericol de explozie in contact cu atmosfera.
Robinetele cu elemente elastice sunt utilizate in mod curent in industria
chimica.Aceste robinete nu au obturatoare (supape) special profilate, ci folosesc elemente
elastice pentru strangularea sectiunii de trecere. Astfel, cazul robinetului Sanders obturatorul 1
actioneaza asupra membranei elastice 2, iar la robinetul cu furtun obturatorul 1 apasa asupra

22
furtunului 2, dispus in interiorul corpului robinetului. Ambele variante se caracterizeaza prin
aceea ca utilizeaza eficient numai 30% din cursa utila a tijei.

Robinet Sanders Robinet cu furtun

1 obturator 1 obturator
2 membrană elastică 2 furtun
Vana Camflex. Sunt cazuri cand robinetul de reglare trebuie sa inchida complet
conducta prin care trece fluidul. Atunci, daca mediul permite, se aseaza un inel din teflon pe
suprafata de etansare a ventilului. Etansarea metal pe metal este posibila numai la ventilele cu
un scaun, dar si in acest caz este nevoie de un servomotor capabil sa genereze o forta mult
superioara celei normale, necesare deplasarii obturatorului.

Fig. 14 Vană Canflex

Vana Camflex consta dintr-un obturator sferic legat de butucul central cu un brat, astfel incat
prin rotatia arborelui cu maximum 50ْ se realizeaza inchiderea vanei. Acest dispozitiv este
astfel conceput, incat asigura in centrul circumferintei de contact a obturatorului o traiectorie
de forma unei came si obturatorul intra in contact cu scaunul sau doar in momentul inchiderii.
Inchiderea perfect etansa se realizeaza prin deformarea elastica a bratului obturatorului.

Avantajul esential al vanei Camflex este acela ca asigura o etansare perfecta.In plus, ea
se caracterizeaza printr-un efort redus al servomotorului si o functionare la temperaturi de -
200…+400 ْ C si presiuni de 10-40 bar.

23
24
 CAPITOLUL IV NORME DE TEHNICA
SECURITĂȚII MUNCII
La operatiile de intretinere a masinilor si aparatelor electrice, se va avea in vedere urmatoarele masuri
de protectie a muncii:
- se vor respecta normele de tehnica a securitatii la lucrul in instalatiile electrice de joasa
sau de inalta tensiune, dupa caz :
- la verificarea functionarii cat si la manevre, se vor utiliza echipamnete de protectie
corespunzatoare : manusi, galosi sau cizme si covoarse electroizolante, achelari de
protectie.
De asemenea, se vor respecta cu strictete instructiunile de exploatare a utilajului verificat ;
- manevrele aparatelor de inalta tensiune se vor face de minimum doua persoane : un
executant de grupa 2 sau 3 si un supravegheror de grupa minima 4 ;
- la operatiile cu solventi si materiale inflamabile, se vor respecta atat regulile de
prevenire si stingere a incendiilor cat si modul de utilizare a acestora in vederea
prevenirii intoxicatiilor;
- la lucrarile de montare, demontare, transport, se vor folosi numai utilaje de ridicat cu
capacitatea corespunzatoare greutatilor de ridicat iar personalul care manevreaza
instalatiile de ridicat trebuie sa fie autorizat.
Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se
realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente
electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea
minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea
partilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un
gabarit mai mare, aceasta inaltime se depaseasca cu 2.25m gabaritele respective.
- Izolarea electrica a conductoarelor;
- Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa
pana la elementele sub tensiune.
- Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele electrice
portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se
alimenteaza la un transformator coborator. Deoarece exista pericolul inversarii
bornelor este bine ca atat distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea
acestor picioruse, sa fie mai mari decat cele ale fiselor obisnuite de 120, 220 si 380 V,
pentru a evita posibilitatea inversarii lor.
La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:
- verificarea atenta a uneltei, a izolatii ai a fixarii sculei inainte de incperea lucrului;
- evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a
deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei;
- menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de munca in altul,
pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinandu-se de
acest cablu;
- Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a
unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalatiile electrice care
functioneaza cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamant.

25
- Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de
protectie care insotesc in permanenta reteua de alimenare cu energi electrica a
utilajelor.

26
 BIBLIOGRAFIE

1. ST. Gârlaşu ş.a: Electronică şi automatizări industriale, Editura Didactică si

Pedagogică Bucureşti 1982;
2. S Hilohi, ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Didactică si Pedagogică Bucureşti 2004;
3. Fl. Mareş, ş.a,, Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare
automată, Editura Economică - Preuniversitria, Bucureşti 2002
4. www.shiva.pub.ro
5. https://ro.scribd.com/document
6. https://ro.wikipedia.org

27