DEBORAH SMITH

Surpriza

ALCRIS
M-94
 Capitolul 1
Mai târziu, Priscilla Marchant se \ntrebase dac` ar mai fi avut
curajul s`-[i dea demisia, \n caz c` evenimentele zilei aceleia s-ar fi
petrecut \ntr-un interval de câteva s`pt`mâni. Atâta vreme fusese
prudent`, ap`sat` de mul]imea responsabilit`]ilor \ncât, fie [i-ar fi ie[it
din fire, fie [i-ar fi dat \n vileag adev`rata personalitate.
Avea la activ mai mult` munc` devotat` decât majoritatea
persoanelor de dou`zeci [i [apte de ani, mai ales a celor privite \n
familiile lor ca notorii nehot`râte. Mezinii veni]i pe lume dup` o
pauz` \ndelungat` erau de obicei considera]i ni[te progenituri
r`zgâiate, sau, cel pu]in, alintate. Numai c`, dup` moartea tat`lui,
ea fusese cea nevoit` s` r`sfe]e o mam` devenit` complet
dependent`.
Fratele ei, Andrew, se oferise s` preia o parte din
responsabilitate – [i chiar s` renun]e la bursa Nuffield, pentru a
r`mâne \n Noua Zeeland`, dar Priscilla nici nu voise s` aud` de a[a
ceva. „F`r` \ndoial`, am s` m` descurc. O fi mama delicat`, dar nu-i
invalid`.“ Ambii \[i feriser` privirile. {tiau c` mama lor nu era decât
un „bolnav \nchipuit“, dar se fereau s` recunoasc`, dintr-un soi de
loialitate sau naivitate.
Andrew spusese:
– Poate c` acum, \n lipsa tatei, \[i va reveni. Am mai auzit de astfel
de cazuri. Sprijinul dispare [i dintr-o dat`, neajutoratul \ncepe s` se
6 DEBORAH SMITH

descurce, g`se[te noi puteri. Era declara]ia cea mai apropiat` de o

critic`, fiindc`, \n ciuda permanentelor ei preten]ii, amândoi \[i
iubeau mama.
Andrew ad`ugase:
– E posibil c` acum va \ncepe [i Clarice s` stea pe propriile
picioare. Trebuie s`-i explici c` nu po]i face mereu pe baby-sitterul
mamei, ocupându-te \n acela[i timp de gr`din`rit [i de c`lcat rufele, \n
vreme ce ea hoin`re[te cu Geoff. De acum \nainte, vei avea propria
gr`din` de care s` te ocupi – mama nu mai este \n stare. {i oricât de
mult a[ ]ine la Geoff, \i cam caut`-n coarne Claricei, trebuie s`
recunosc, la fel ca mama. M` scoate din s`rite c` apeleaz` la tine de
câte ori Clarice nu face fa]`. O s` le fac` bine s` constate c` nu mai ai
suficient timp. Ar fi fost de o mie de ori mai bine dac`, dup` c`s`torie,
ar fi acceptat postul de la Auckland [i ar fi p`r`sit Dunedin. Dar nu,
Clarice a vrut s` r`mân` lâng` mama.
Priscilla [tiuse c`, pentru ea, cea mai grea pierdere urma s` fie
desp`r]irea de frate, dar nu-[i regretase decizia. Altfel, mama l-ar fi
acaparat atât de total \ncât nici n-ar mai fi apucat s` se \nsoare. F`r`
\ndoial`, fusese destinat cercet`rii medicale [i contribu]ia lui era
foarte important`. Se c`s`torise cu o fat` dr`gu]`, se stabilise \n
Oxford [i venea acas` numai \n vizite. Lungile lui scrisori aveau darul
de a o consola [i \ncuraja.
Ultimii cinci ani nu fuseser` u[ori, cu toate c` avusese parte [i de
mici satisfac]ii personale. Lucrurile se \nr`ut`]iser` [i mai mult când [i
Geoffrey murise din senin, iar Clarice nici m`car nu \ncercase s` fac`
fa]` situa]iei. Fusese o gre[eal`, generat` de compasiune, s` se mute
\mpreun`. Clarice [i mama se consolau reciproc, a[teptând de la
Priscilla s` preia \n \ntregime fostele responsabilit`]i ale tat`lui.
Dup` moartea mamei, \ncercase s` pomeneasc` de plecare, dar
Clarice se vârâse imediat \n pat, iar Jill [i Robin avuseser` atâtea de
\ndurat \ncât Priscilla capitulase.
Cam \n acela[i timp \n care Priscilla se angajase ca secretar` a lui
P.B. Lockhart, proprietarul magazinului universal Lockhart, Clarice se
rec`s`torise. N-ar fi sunat prea bine \n C.V. dac` ar fi demisionat atât
SURPRIZA 7

de repede ca s`-[i caute de lucru \n alt ora[, a[a c` ajunsese s` aib` un

an vechime la firm`, iar Clarice [i Roger opt luni de c`snicie. Roger era
un tat` vitreg bun [i se purta frumos cu Clarice, nu indulgent, ci
iubitor [i \n]eleg`tor.
Totu[i, acum Priscilla \n]elegea c` ar fi fost \]elept s` ri[te \n acel
moment. Ce situa]ie lacrimogen` s` te \ndr`goste[ti de [ef, [tiind c`
acesta are o rela]ie cu alt` femeie, mai ales o creatur` fascinant` [i
voluntar` ca Melisande Drew. Ast`zi, fusese deosebit de greu de
suportat. Venise de dou` ori, intrerupându-le lucrul, astfel c` pân` [i
domnul Lockhart p`ruse exasperat.
– Du-te, Melisande. Ne vedem mâine.
Ea \[i ]uguiase buzele:
– Dar de ce, dragule? La ce bun s` fii [ef, dac` continui s` fii legat
de program? Sunt convins` c` atât de eficienta domni[oar` Marchant
\]i poate ]ine locul foarte bine. Hai s` bem un ceai la restaurant.
– S`-]i explic de ce … \n primul rând, fiindc` abia m-am \ntors de
la o mas` de afaceri; \n al doilea, pentru c` m` distragi de la treburi;
\n al treilea, fiindc` domni[oara Marchant pleac` mâine \n vacan]` [i
voi fi nevoit s-o scot la cap`t cu adormita domni[oar` Freeman, iar
munca trebuie s` continue. Pe mâine, cum ]i-am mai spus.
Deocamdat`, la revedere!
Melisande se ridicase \n picioare, \l s`rutase u[or pe obraz [i
plecase râzând.
Domnul Lockhart comentase cu tandre]e:
– Uneori, \mi vine s-o bat la fund.
Priscilla nu g`sise cu cale s` r`spund`. {eful o privise [i oftase.
– Domni[oar` Marchant, uneori atitudinea dumitale rece,
impersonal` fa]` de mine, m` exaspereaz`. |mi dau seama c` ]i-ar
pl`cea s`-mi spui: „Ei bine, de ce n-o atingi?“ Niciodat` n-am sim]it mai
clar dezaprobarea cuiva. Parc` ai fi un supraveghetor de sclavi. De
fiecare dat` când prietena mea trece pe aici [i ne \ntârzie activit`]ile,
sunt tentat s`-]i cer scuze. Iat` … am spus ce aveam pe suflet! Nu c`
]i-ai da drumul la mânie. Impulsurile emo]ionale \]i sunt la fel de
ordonate ca [i dosarele!
8 DEBORAH SMITH

Priscilla smulsese foaia de hârtie din ma[ina de scris, se \ntorsese

cu scaunul [i se ridicase. Obrajii bronza]i nu prea l`sau s` se vad` de
obicei alte culori, \ns` acum erau de un ro[u aprins. Era absolut
furioas`.
– Domnule Lockhart! Când m-a angajat, doamna Wincombe mi-a
declarat c` prefera]i ca secretara dumneavoastr` s`-[i vad` lungul
nasului … c` \n trecut, fiind un burlac tentant, a]i avut de suferit din
cauza asta. Nu pute]i \mp`ca [i capra [i varza, nu-i a[a? Este incorect!
Credeam c` m-am conformat cerin]elor dumneavoastr`.
P`ruse surprins, apoi râsese for]at.
– Touché … s` [tii c` n-am mers atât de departe cu b`trâna Win.
I-am spus numai c` …
Dar fusese \ntrerupt:
– Probabil c` i-a]i recomandat s` caute o fat` simpl` [i sensibil`,
care s` nu intre la idei. Nu v` mai da]i osteneala s`-mi cru]a]i
sentimentele – recunoa[te]i. Am s` suport. Numai c`, dup` ce a]i
ob]inut ceea ce c`uta]i, acum v` calc pe nervi fiindc` sunt exact a[a!
El izbucnise \n râs.
– Drag` domni[oar` Marchant! Ce absurd! Sensibil`, da, lucru
pentru care sunt profund recunosc`tor, dar cum poate s` te
caracterizeze cuvântul „simpl`“? Ai acel soi de elegan]` \nn`scut`, care
place oricui. I-am spus b`trânei Win doar c` nu mai vreau o prostu]`
vaporoas`, obsedat` s` se m`rite cu [eful [i total lipsit` de maniere [i
sim]ire.
{tiind foarte bine ce sentimente nutrea pentru P. B. Lockhart,
Priscilla adoptase un ton sfid`tor.
– A[a c` a]i f`cut rost de o secretar` brunet`, elegant`, destul de
eficient` la ma[ina de scris [i la lucr`ri de birou, capabil` desigur s`
trateze cum se cade clien]ii [i f`r` de[arte speran]e matrimoniale la
adresa patronului. {i ce urmeaz`? Se pare c` nu v` convine atitudinea
mea impersonal`. V` afecteaz` egoul masculin? Adic`, de fapt, v-ar
pl`cea ca secretara s` cad` lat` sub influen]a [armului dumneavoastr`?
Nu pute]i ob]ine ambele lucruri, domnule Lockhart! Oricum, dac`
dup` un an a]i constatat c` situa]ia este plicticoas` [i v` e dor de ni]ic`
SURPRIZA 9

superficialitate feminin`, n-ave]i dect s`-mi spune]i [i am s`-mi caut alt

loc de munc`. Pentru mine nu conteaz` unde lucrez.
Dintr-o dat`, sim]ise c` era momentul potrivit de a sc`pa de
complexele cauzate de apropierea de b`rbatul care o tulbura [i care,
de[i nu era – \nc` – logodit, urma \n curând s` fie.
{eful renun]ase la rânjet [i p`ruse \ngrozit. Venise spre ea, o
prinsese de cot [i spusese:
– Priscilla … nu fi proast`! Da, ]i-am spus pe nume, cu toate c`
preferi s` p`strezi o rela]ie formal` cu [eful, a[a cum m-ai informat de
la prima \ntâlnire, dar este un nume frumos [i, de acum \nainte, am
de gând s`-l utilizez.
– Nu-mi pas` ce apelativ folosi]i, r`spunsese ea. N-ave]i decât s`
striga]i: „Hei, tu!“, dac` a[a v` vine. De fapt, nu prea cred c` am s` mai
fiu prin preajm` suficient timp ca s`-l aud. Nu-i o hot`râre pripit`, ci
doar declan[at` acum de vorbele dumneavoastr`. Mi-am f`cut tot felul
de planuri privind viitorul. Poate c` sentimentele mele nu-s nici pe
jum`tate atât de ordonate pe cât credea]i. Un timp, au fost chiar
haotice, dar desigur nu le-am l`sat s`-mi afecteze munca. Acum este
un moment la fel de bun ca oricare altul s` v` anun] c`, pe timpul
concediului, \mi voi c`uta alt serviciu, undeva \n nord. Bine\n]eles, voi
reveni la lucru pe perioada preavizului, dar nu mai mult.
Figura p`trat` [i u[or bronzat` a celui de lâng` ea \[i schimbase
complet expresia. |n voce \i r`suna o not` de ne\ncredere, combinat`
cu mânie.
– Ah, haide, n-ai de ce s` reac]ionazi atât de serios la remarcele
mele. Niciodat` n-am fost atât de mul]umit de vreo secretar`. E[ti
perfect` din toate punctele de vedere. Uite ce-i, n-am vrut s` spun c`
ai fi o femeie rece – \mi dau seama c` asta poate \nfuria pe oricine.
Voiam doar s` spun c` nu pricep de ce te por]i cu mine atât de
\n]epenit [i apretat. F`r` \ndoial` c` e [i mâna b`trânei Win. Dac`
pleci, se duce pe apa sâmbetei prezenta mea satisfac]ie. Habar n-ai ce
greutate mi-ai luat de pe suflet. Din cauza asta ]i-a fost m`rit`
remunera]ia cu trei luni \n urm`. Acum, ai mil` de pacea sufleteasc` a
[efului [i calmeaz`-te!
Vorbele Priscillei r`sunaser` mu[c`tor:
10 DEBORAH SMITH

– {i crede]i c` pacea dumneavoastr` sufleteasc` este tot ce conteaz`?

El mârâise:
– Ce-i cu mine? M` comport la fel ca Win – calc mareu \n str`chini.
M`car de ar suna telefonul ca s` m` salveze [i s`-]i dea timp s` te
lini[te[ti. Imagineaz`-]i … te-am acuzat c` ai fi prea formal` [i ai erupt
dintr-o dat`. De parc` a[ fi prins un tigru de coad` [i, vrând-nevrând,
n-a[ mai reu[i s`-i dau drumul. Ochii c`prui ai Priscilei \ntâlniser`
privirea ochilor lui alba[tri [i o sus]inuser`. Buzele i se arcuiser` [i
fusese cuprins` de râs. Patronul p`ruse u[urat, o prinsese iar de bra]
[i continuase: Slav` cerului c` ai sim]ul umorului. |ncepuse [i el s`
râd`. Sper c` s-a terminat?
D`duse din cap:
– M`car voi fi departe câteva s`pt`mâni. Pe urm`, probabil c` n-am
s` fiu \n stare s` \n]eleg ce-a fost cu mine.
– Bravo. |i d`duse drumul. Când te vei \ntoarce, o s`-mi fac` [i mai
mult` pl`cere s` lucrez cu tine … acum, c` [tiu cât de uman` e[ti.
Priscilla spusese sec:
– Am s` m` apuc de rapoartele alea departamentale. Sunt chestie
de rutin` [i, chiar \n starea actual` de zdruncinare, n-au s`-mi pun`
probleme.
– Te-ai descurca mai bine dac` m-a[ retrage \n biroul meu? Am
destule de f`cut, dup` ce, spre norocul meu, am sc`pat de Melisande
pentru restul dup`-amiezii [i sper s` m` pot concentra. |n seara asta
este de serviciu. Foarte bine, având \n vedere c`-i o sear` aglomerat`
de cump`r`turi.
– De serviciu? Vre]i s` spune]i c` lucreaz`? Credeam c` …
El ridicase o sprâncean`.
– }i-ai \nchipuit c` nu-i decât o „floricic` s`lbatic`“? Nu te pot
condamna.
Priscilla scosese un sunet jalnic.
– Spunea]i c` nimeri]i mereu \n str`chini? S-ar putea s` fie
contagios. M-a indus \n eroare faptul c` vine aici atât de des, la ore
ciudate.
SURPRIZA 11

– Ah, Mel este mai mult decât o fat` frumoas` [i frivol`. Are o
personalitate tip Scarlet Pimpernel. Felul de-a fi voluntar [i clocotitor
se datoreaz` r`zgâierii. Dedesubt, e o persoan` real`, ca [i remarcabila
ei bunic`. Este tehnician la spitalul Saint Monica. Desigur, lucreaz` \n
ture [i acesta e motivul pentru care pare s` huzureasc` atunci când
majoritatea oamenilor muncesc.
Priscilla tocmai \[i revenea din surpriz`, când r`sunase o bataie \n
u[` [i, ca r`spuns la invita]ia domnului Lockhart, intrase cumnatul ei.
– Ah, Roger, s-a \ntâmplat ceva? Sau …
El se scuzase \n fa]a patronului:
– Domnule Lockhart, sunte]i atât de amabil s`-i permite]i
secretarei dumneavoastr` s` lipseasc` zece minute? Trebuie s`-i
vorbesc. Poate putem merge la restaurant – mi-a]i face o mare favoare.
Domnul Lockhart r`spunsese prompt:
– Pot face chiar mai mult. V` ofer intimitatea propriului meu birou.
– Ah, nu pot accepta a[a ceva, domnule Lockhart. M` simt suficient
de vinovat c` am dat buzna astfel, dar având \n vedere c` Priscilla
pleac` mâine \n vacan]`, este unica posibilitate.
Ea p`ruse alarmat`. Ce s` \nsemne? Nu putuse a[tepta pân` seara?
{eful insistase zâmbitor:
– Tocmai am avut o ne\n]elegere cu secretara [i a[ vrea s`-mi
r`scump`r gre[eala, a[a c` accepta]i-mi oferta. Am s` lucrez aici [i voi
avea [i telefonul la \ndemân`.
Situa]ia \i p`ruse ireal` Priscillei. Timp de dou`sprezece luni,
avuseser` o rela]ie de lucru protocolar` [i \n numai cincisprezece
minute totul se schimbase radical.
{eful \i \ndemnase s` intre \n birou, luase un vraf de acte,
deconectase interfonul [i se f`cuse nev`zut. Ie[ind, privise peste um`r
[i-i spusese solemn:
– Oricum, Priscilla, s` [tii c` am f`cut-o.
– Ce a]i f`cut? \ntreb` ea nesigur`.
Ochii lui sclipiser` juc`u[.
– Am plesnit-o peste fund … Apoi ad`ugase: de[i trebuie s`
recunosc, pe atunci avea numai opt ani, [i trântise u[a.
Roger Whitfield p`ruse uimit.
12 DEBORAH SMITH

– Ciudat` conversa]ia cu patronul. E[ti plin` de surprize. Spuneai

c` prefer` o atmosfer` formal` [i c`-]i convine de minune. Clarice [i
cu mine ne-am imaginat c` are cel pu]in [aizeci de ani [i c` este cam
b`d`ran. Dar …
– Ei bine, a[a a fost pân` \n urm` cu jum`tate de ceas, când l-au
cuprins de mustr`rile de con[tiin]`. Tocmai terminasem de discutat
când ai venit [i a reac]ionat astfel fiindc` era convins c`-mi voi da
demisia. S-ar p`rea c` e mul]umit de presta]ia mea. Ce s-a \ntâmplat,
Roger?
– Credea c` ai s`-]i dai demisia? Nu z`u?
O clip`, avu senza]ia c` Roger era … \ncântat? Dar ar fi fost
imposibil. Nu, probabil c` fusese vorba de alt` emo]ie. El \ntrebase:
– {i cum i-a venit asemenea idee? Cât ai \ntins coarda, Pris?
– I-am zis c` mi-e indiferent unde lucrez [i c` m` gândesc serios la
o schimbare. Totu[i, n-am f`cut-o decât fiindc` m` enervase.
– Adic`, nu e[ti „c`s`torit`“ cu slujba asta. Te-ai gândit la ceva
anume?
– Vrei s` spui, la vreun post publicat? Nu. Dar s-ar putea …
– Vezi tu, Priscilla, m` \ntrebam dac`, la vârsta ta, nu ]i-ar pl`cea s`
pleci de acas`, cum fac ast`zi multe fete, ca s` vezi lumea.
Dactilografele bune \[i g`sesc oriunde ceva de f`cut [i nu te-a[ putea
condamna. {tiu c` nu ]i-a fost u[or când Clarice a plecat, dar lucrurile
s-au schimbat. Când am fost la Londra [i m-am dus la Oxford s` m`
\ntâlnesc cu Andrew, spunea c` ar cam fi timpul s`-]i schimbi [i tu
via]a. I-ar pl`cea s` afle c` ]i-ai rupt chingile. {i de ce nu? Ai putea
colinda ni]elu[ prin lume. Ai putea ob]ine un venit frumu[el din
\nchirierea casei.
Priscilla clipi.
– Dar era necesar s` vii pân` aici ca s`-mi spui toate astea, Roger?
S` m` cau]i la serviciu?
El c`p`t` o expresie \nc`p`]ânat`.
– A fost. N-am vrut s` risc s` fim surprin[i de Clarice. Nu, n-o lua
a[a. Nu vreau s` te \ndep`rtez de pe proprietate. Am f`cut demersul
doar de dragul t`u, Pris. Andrew n-a f`cut decât s`-mi confirme
SURPRIZA 13

b`nuielile … c` vreme \ndelungat` ai avut destul de multe de \ndurat.

Clarice trebuie s` \nve]e s` nu mai profite de sora ei mai mic`. |]i
am`r`[te via]a, l`sându-se remorcat` astfel. N-am ce face cu o nevast`
ca o ieder`, care-[i plânge mereu de mil`. Andrew mi-a povestit c`
mama voastr` era cam ipohondr` [i c`, dac` n-am grij`, Clarice va
porni pe acela[i drum. {tiu c` sun` groaznic, dar \ntr-un sens, i-a
pl`cut statutul de v`duv` [i mila pe care i-o ar`ta lumea. Ei bine, nu
mai e v`duv` [i va trebui s` se trezeasc` la realitate. N-am s` accept s`
profite de tine la infinit. M-am gândit la problem` [i am ajuns la
concluzia c`, dac` n-ai s` te smulgi foarte curând, vei r`mâne mereu
legat` de ea. Oh, s` nu crezi c`-s mânat numai de altruism. M-am
gândit [i la mine. Am observat c` cei mici apeleaz` mereu la tine
pentru \ncurajare, pentru sfaturi [i chiar pentru companie
\n]eleg`toare. Clarice parc` nici nu le-ar mai fi mam`. Jill a ajuns deja
s`-[i piard` vremea, aducându-i sau c`rându-i diverse obiecte. Ast`zi,
mi-a venit ideea. Venisem acas` la masa de prânz. Clarice a spus calm:
„Iubitule, [tii c` Prissie pleac` \n vacan]`, dar n-are nici un aranjament
ferm … se duce \n weekend la Karitane [i pe urm` va sta la prietena
ei din Christchurch [i se va plimba prin \mprejurimi. Sper` s` poat`
scrie câteva povestiri \n vreme ce amica va fi la lucru. Ei bine, mi-a
trecut prin minte c`, dac` te-a[ acompania la Auckland s`pt`mâna
viitoare, ea ar putea foarte bine s` r`mân` aici ca s`-[i scrie povestirile;
s-ar ocupa [i de copii. A[ putea merge la cump`r`turi, \n vreme ce te
vei \ntâlni cu clien]ii.“
Roger schi]ase un zâmbet.
– M` tem c` mi-am cam ie[it din fire – i-am spus c` a[a ceva nu se
va \ntâmpla, c` nu eram suficient de egoist s` a[tept din partea
cumnat`-mi s` renun]e la concediu ca s` putem noi pleca \mpreun`.
Dar [tiu foarte bine cum vor merge lucrurile. Va sc`pa ni[te aluzii,
a[teptând ca oferta s` vin` din partea ta. Iar eu, n-am s` ajung desear`
decât foarte târziu. A[ fi pus \n fa]a faptului \mplinit. {i nu vreau s` se
\ntâmple a[a ceva. Nu m` \n]elege gre[it, o iubesc pe Clarice, numai
c` vreau s` aib` o purtare potrivit`, vreau s` spun, de femeie matur`
[i \ncânt`toare, nu de copil` plin` de toane. A[a c`, Pris, nu mai da pe
14 DEBORAH SMITH

acas` dup` weekend. Ia-o spre nord! Trebuie s`-]i tr`ie[ti propria
via]`. Clarice nu mai are nevoie de tine. Are un so] [i copii, iar dac`
pleci, probabil c` pân` \ntr-un an vei avea [i tu. {tiu c` au existat
câ]iva amatori, dar \mi imaginez c` oricine ar ezita s` fac` ocheade
unei fete [i s` se aleag` cu o \ntreag` familie. Hei, Pris, revino-]i …
ce s-a \ntâmplat? M-am exprimat prea brutal? Ca [i când n-ai mai fi
dorit`? N-am vrut – numai c` nu suport s` v`d c` cineva este
\n[elat.
O prinsese de bra]e [i-i c`utase ochii plini de lacrimi.
– Niciodat` nu te-am v`zut plângând, pe când Clarice d` mereu
ap` la [oareci.
Ea scuturase din cap, [tergându-[i ner`bd`toare ochii. Apoi el \i
oferise o batist`.
– Nu-i vorba de asta, Roger. E[ti cea mai scump` persoan`. Doar
c` nimeni n-a mai f`cut atâta pentru mine vreodat` – sau m`car de la
plecarea lui Andrew. A[a c` am fost mi[cat`. |[i tamponase iar obrazul
cu batista. Roger spusese:
– Ai povestit atât de pu]in despre slujba pe care o ai aici, \ncât
credeam c` nu te dai \n vânt dup` ea, dar cu un asemenea patron,
\n]eleg c` nu-]i prea vine s` pleci. Dac` r`mâi, va trebui s`-]i g`se[ti alt
apartament, s` nu fii la dispozi]ia sor`-ti toat` ziua – adic`, seara [i \n
weekenduri! De ce nu renun]i la cel pe care-l ocupi, s` cau]i ceva la St.
Clair, sau Halfway Bush, sau altundeva? Cât mai departe de Pine Hill?
Atunci, ti-ai recâ[tiga libertatea.
|i zmbise, cu ochii \nc` \mp`ienjeni]i de lacrimi, f`cuse un pas spre
u[`, ap`sase pe clan]`, apoi, ]inând-o abia \ntredeschis`, se \ntorsese
[i-i r`spunsese:
– Chiar a[a am s` fac, Roger. Cred c` nici unul dintre noi n-are de
ce s`-[i doreasc` s` continue \n acela[i fel. Singura solu]ie este, a[a
cum spuneai, o evadare. N-ar fi trebuit s` se ajung` la o asemenea
situa]ie. Acestea fiind zise, ie[ir` din \nc`pere.
A[ezat la biroul Priscillei, domnul Lockhart p`rea absorbit de
activitate. Când \[i ridicase capul, figura \i era lipsit` de expresie. |l
salutase amical pe Roger. Priscilla intervenise:
SURPRIZA 15

– |mi dau seama c` n-am f`cut prezent`rile. Acesta este Roger

Whitfield, cumnatul meu. Roger, [tii desigur c` dumnealui este [eful
meu, domnul Peter Lockhart.
De ast` dat`, domnul Lockhart p`ruse s`-[i fi pierdut polite]ea.
L`sa senza]ia c` n-ar fi fost \n apele sale.
– Da, parc` a men]ionat c` sunte]i cumna]i. Apoi se oprise, \[i
c`utase cuvintele, dar nu le g`sise. Priscillei i se p`ruse c` tonul lui
sugera surpriz`. De ce?
– Ei bine, spusese Roger, v` mul]umesc pentru amabilitate, mai
ales \n condi]iile \n care probabil tocmai punea]i la punct ultimele
detalii, \nainte de concediul ei.
Domnul Lockhart aprob` din cap.
– Da, dar am avut toat` ziua la dispozi]ie. Nu suntem strân[i cu
u[a. Mi-a f`cut pl`cere.
Pe când Roger ie[ea, Priscilla \[i d`du seama c` batista lui r`m`sese
la ea. Alerg` dup` el, i-o \napoie [i, \ntorcându-se, constat` c` privirea
\ncruntat` a lui Peter Lockhart se fixase asupra ei. Ro[i, stânjenit`.
El se ridic` brusc \n picioare.
– Bine, acum s` revenim la normal. Se sim]ise vinovat`, de parc`
ar fi irosit timpul, apoi sup`rat`, fiindc` \n ultim` instan]` el \i oferise
respectivele minute. |ns` se st`pânise [i se a[ezase, spunând:
– Apropo, dac` nu termin`m, pot s` r`mân peste program. Mâine,
trebuie s` ajung numai pân` la Karitane [i am suficient` vreme s` fac
bagajele.
– Nu va fi necesar, replicase patronul [i disp`ruse \n propriul
birou.
Priscilla \[i pusese ordine \n gânduri. N-avea de ce s` insiste asupra
vorbelor lui Roger. La noapte, va avea suficient timp s` le disece. {tia
un singur lucru … \n via]a ei urma s` se petreac` o schimbare
esen]ial`. Trebuia s` prind` fluxul. {i Roger sim]ise c` era vremea s`
plece [i i-o spusese cu blânde]e. Dar luându-[i un apartament \n alt`
suburbie [i continuând s` lucreze cot la cot cu Peter Lockhart, n-ar fi
rezolvat nimic. Ar fi trebuit s`-[i caute o slujb` \n nord, la
Christchurch.
16 DEBORAH SMITH

P`r`sise ideile astea [i se concentrase la ceea ce avea de f`cut.

Rezolvase coresponden]a, f`cuse unele verific`ri, l`sase instruc]iuni
[ov`itoarei domni[oare Freeman [i ajunsese la momentul ceaiului de
ora [ase, atât pentru ea cât [i pentru patron. Urma s` se \ntoarc` la
[apte [i s` lucreze mai departe pân` la opt [i jum`tate, ca tot
personalul magazinului. Tocmai \[i luase geanta, când auzise
exclama]ia \ngrozit` a [efului. Strigase:
– Ce s-a-ntâmplat, domnule Lockhart? Pot s` v` fiu de folos?
El ap`ruse \n u[`, cu haina \n mân`, sco]ând din buzunar un teanc
de plicuri. Nu erau scrisori de afaceri, cu siguran]`.
– Trebuia s` le expediez la prima or`, azi-diminea]`. A[ fi vrut s`
ajung` pân` mâine.
– Am s` le expediez acum. Ar trebui s` fie suficient timp. Ah, nu
sunt pentru Dunedin?
– Tocmai `sta-i necazul. Nu c` ar fi departe, dar aproape toate
trebuie s` ajung` \n zone rurale. Cred c` nu mai am nici o speran]`.
Nu le pot duce personal \n seara asta, iar mâine n-am cum s` plec. Este
vorba de o ac]iune a Societ`]ii Horticole, mai de mult pl`nuit` [i
credeam c` cei interesa]i abia a[teptau experimentul de mâine. La
naiba! E tocmai \n Taieri Plain, \n zona Fair-acre Valley.
Priscilla se trezise oferindu-se:
– Domnule Lockhart, mi-am terminat treburile. Domni[oara
Freeman se poate ocupa de ceea ce mai apare. {tiu c` nu pute]i pleca
\n zilele lucr`toare, dar le-a[ putea duce \n locul dumneavoastr`.
Nimic mai pl`cut \ntr-o astfel de sear` de februarie decât o plimbare
cu ma[ina prin Taieri. Am o hart` rural` – adic` din cele pe care sunt
figurate toate gospod`riile, inclusiv cu numele proprietarului. El
izbucnise \n râs.
– Eficien]a dumitale m` las` cu gura c`scat`. Cum se face c` posezi
o astfel de hart`? Prea pu]ini au!
Ochii c`prui din fa]a lui deveniser` sobri.
– Cumnatul meu – nu cel pe care l-a]i cunoscut, ci primul so] al
sor`-mi – lucra pentru guvern [i obi[nuiam s`-i rezolv coresponden]a.
SURPRIZA 17

Am h`r]i cu aproape toate \mprejurimile. Pân` [i una de la nord de

Dunedin, pe care apare proprietatea dumneavoastr` … Tyne Hill.
– A tatei. Desigur, nu l-ai apucat la firm`. P`rin]ii mei colind`
p`mântul \n lung [i-n lat. Sunt pleca]i de aproape doi ani. Nu c` i-a[
invidia pentru asta. |n tinere]e, s-au spetit muncind.
– Dar locui]i acolo [i v` ocupa]i de proprietate, cred?
– O fac pe perioada lipsei lor, dar numai pân` se vor \ntoarce.
Sim]ise c` intra in chestiuni prea personale. Desigur, voise s`
spun`: „pân` la c`s`torie“.
– Ce p`rere ave]i? Sau poate prefera]i s` r`mân aici, s` lucrez?
El se gândise o clip`.
– Ar fi grozav. Dar ]i-ar putea lua chiar mai mult` vreme decât dac`
ai r`mâne aici [i cred c` trebuie s`-]i faci bagajele. Tocmai voiam s`-]i
dau voie s` pleci mai devreme.
– Pot s` m` ocup de bagaje mâine.
El acceptase oferta. Priscilla continuase:
– Voi avea la dispozi]ie trei ore, pân` la nou` cel pu]in [i, cu ora
de var`, nu se \ntunec` \nainte de zece.
– Trei ore? s`rise el. Asta \nseamn` c` ai de gând s` sari peste mas`.
Ah, nu, domni[oar` Marchant, vom merge chiar acum la restaurant.
– Nu, a[ \ntârzia. Am s`-mi iau un sandvi[ de la cantin`.
– Nu te cred. Vei pleca pur [i simplu.
– Promit s` m`nânc un sandvi[. La restaurant, serviciul dureaz`
prea mult.
– Bine, dar am s` vin cu tine s` m` conving, zâmbise el.
– Ah, domnule Lockhart, nu se cade ca patronul s` m`nânce acolo.
– Aiurea. Trebuie schimbate uzan]ele. Nu eram oare un obi[nuit al
locului pe când \nv`]am meseria? Poate c` acum am fa]` de [ef, dar pe
vremuri eram un simplu angajat. Vino [i nu mai protesta.
Lucrurile s-au petrecut exact a[a cum se a[teptase ea. |n momentul
\n care patronul deschisese u[ile batante, tot zumzetul conversa]iilor
\ncetase. El râsese privind-o, ridicase o sprâncean` [i spusese:
– |n]eleg ce voiai s` zici. Prezen]a mea \i inhib`, nu-i a[a? Cu tava
\n mân`, se \ntorsese spre sal` [i le f`cuse tuturor un semn,
18 DEBORAH SMITH

pronun]ând clar: hei, relaxa]i-v` … m`nânc aici doar ca s`

economisesc timp. N-are rost s` face]i vreo indigestie din cauza
asta.
To]i izbucniser` \n râs [i-[i reluaser` activit`]ile. El comandase
somon cu maionez` [i salat` verde, pâine integral`, unt [i brânz`, iar
ca desert biscui]i [i ceai. B`use trei c`ni de ceai, a[a c` Priscilla fusese
constrâns` s` \ntârzie. |[i spusese c` el o f`cuse voit, ca s`-i \nl`ture
stânjeneala. Trecuser` \n revist` plicurile, stabilind o ordine care s`-i
u[ureze efortul. |n final, el ad`ugase:
– |mi trece prin minte s` renun] la munc` [i s` te \nso]esc. A[
conduce ma[ina, \n vreme ce tu ai cobor\ [i ai \nmâna scrisorile.
Era o propunere tentant`, dar o refuz`. Ar fi fost un eveniment
memorabil … c`l`toria \mpreun` cu el, \n dup`-amiaza de var` târzie,
prin peisajul pa[nic de paji[ti verzi al Taieri Plain, \n apropiere de
Maungatuas, ce se \n`l]a dintre p`[uni [i tufi[uri, \n ciripitul vesel al
p`s`relelor [i susurul pâraielor, sub apusul care ar fi \mprumutat
culori splendide norilor de pe cer.
– M-am oferit ca s` v` economisesc timpul, domnule Lockhart.
– |ntr-adev`r. M` readuci cu picioarele pe p`mânt, nu-i a[a? Nu
trebuie s` pierd vremea. Ea nu-i r`spunsese. El \[i terminase ceaiul,
pusese cana pe mas`, se aplecase spre ea [i, cu ton sc`zut, ad`ugase:
cred c` ai vrea s` r`mâi singur`, nu-i a[a, scumpa mea secretar`
scor]oas` [i b`]oas`, dar dintr-o dat` uman`? Cred c` ai destule lucruri
la care s` te gânde[ti [i \n privin]a c`rora s` te decizi?
Ea fusese pu]in alarmat`, ezitase. El reluase:
– N-am putut s` nu aud o parte din discu]ie. Ah, nu toat`, numai
finalul, când deschisese[i u[a. Mi-a p`rut r`u. Eu … ei bine, cred c`
asemenea situa]ii pot s` apar`. P`reai s` iei hot`rârea cea mai bun`.
Te-ai decis s` pleci?
R`spunsul ei fusese la fel de \ncet.
– Da, este singura solu]ie. Deja este cam târziu. Numai c` nu va fi u[or.
– {tiu, dar dac` e[ti convins` c` a[a trebuie procedat, vei constata
c` e mai u[or decât credeai. |mi vine greu s` nu spun: „s` vedem dac`
SURPRIZA 19

pot face ceva \n problema asta“, dar dac` trei s`pt`mâni de vacan]` \n
loc de dou` ar fi de folos, m` voi mul]umi \nc` o s`pt`mân` cu
serviciile trândavei domni[oare Freeman.
– V` mul]umesc foarte mult, dar am beneficiat deja de o
sapt`mân` suplimentar` când i-a fost r`u Claricei. Totu[i, r`mân
\ndatorat`. Am s` m` descurc.
– Scuzele mele pentru felul \n care am abordat discu]ia, mai
devreme. Te-am acuzat c` ai fi rece [i impersonal`, c` nu-]i dai pe fa]`
sentimentele, \n vreme ce trebuia s` faci fa]` permanent unei astfel de
situa]ii. Cât de superficiale sunt uneori judec`]ile noastre! Ei bine, \n
circumstan]ele actuale, nu prea este momentul s`-]i urez o vacan]`
fericit`, dar … nu te mai chinui cu gândul. Pe cât posibil, \ncearc` s`
te \nvesele[ti. |n ce mod inten]ionezi s-o rupi cu trecutul?
Ea sim]ise c` i-ar fi fost imposibil s` men]ioneze p`r`sirea
Dunedinului, inclusiv a serviciului actual. A[a c` spusese:
– Dup` cum cred c` a]i aflat, mama [i cu mine ne-am construit o
cas` pe proprietatea surorii mele. Dup` moartea mamei, am continuat
s` locuiesc acolo, dar a fost o gre[eal`. Ca urmare, am fost mereu nas
\n nas. M` voi \ndep`rta. Asta este tot ce pot s` spun deocamdat`. Voi
\ncerca s` nu provoc o ruptur` prea dramatic` – de dragul lui Roger.
Ajutat` de el, se ridicase de la mas`, urm`rit` de ochii curio[i ai unei
treimi din personal. La u[a ce d`dea spre parcarea angaja]ilor, se
desp`r]iser`.

***

Apusul de soare [i lumina crepuscular` se ridicau la \n`l]imea

a[tept`rilor. Pornise spre Three-Mile Hill, afundându-se \n
crângurile de zad`, mesteac`n [i pin, apoi p`trunsese \n valea ce se
\ntindea \nainte, ca o tabl` de [ah colorat` \n verde [i auriu, ale c`rei
culturi se apropiau acum de vremea recoltei. Peisajul era \ntrerupt
de panglicile argintii de ap` ale râurilor ce-[i urmau calea spre
Pacific.
20 DEBORAH SMITH

Fruntea [i obrajii se r`coreau \n curentul de aer proasp`t, dându-i

iluzia de bine [i pace. Turmele de vaci [i de oi cu lân` alb` p`[unau.
Lâng` podul peste râul Taieri, de la Outram Glen, câ]iva p`rin]i \[i
supravegheau copiii care se sc`ldau \n apa pu]in adânc`.
Priscilla \i invidiase. Aveau parte de vie]i lini[tite, fericite … ei
bine, majoritatea. S` fii iubit, s` ai un c`min, s` fii \nconjurat de copii,
ca o chez`[ie a continuit`]ii vie]ii, un soi de nemurire … dup` a[a
ceva tânjea \nc` majoritatea femeilor. Nu reprezentau singurul ]el, c`ci
cariera [i cunoa[terea prin for]e proprii erau foarte atr`g`toare, \ns`
c`s`toria r`mânea o \ncununare.
Descoperise o mul]ime de drumuri [i alei despre care n-avusese
habar [i constatase c` multe ferme erau invizibile de la cutiile po[tale
amplasate lâng` por]i. L`sase la urm` scrisorile pentru c`tunul
Fair-acre Valley. Nu mai trecuse pe acolo de mult` vreme [i aproape
uitase cât de frumos era. P`stra o atmosfer` rural`, mai mult decât
orice al` localitate din Noua Zeeland`. Poate fiindc` era departe de
autostr`zile principale. |nghesuit \n valea sa, mul]umit cu propria
existen]`, totu[i având la \ndemân` facilit`]ile unui ora[ mare, ca
Dunedin.
Apartenen]a la Societatea Horticol` era cu siguran]` o
caracteristic` a locuitorilor … m`celarul, brutarul, lumân`rarul,
cresc`torul de p`s`ri, medicul, parohul. To]i posedau gr`dini
minunate. |i r`m`sese un ultim plic. Ajunsese la marginea satului, pe
un drum care urm`rise o vreme malul râului, ocolind apoi o colin`.
Era o alee m`rginit` de copaci, aducând mai degrab` a potec` de
picior.
Dep`[i o cotitur` [i \i ap`ru \n fa]` un zid \nalt de c`r`mid`. Citi
numele de pe poarta de fier forjat, verificându-l cu adresa de pe plic.
Da, doamna M. Claremont Jesmont Dane, str. Larchwood, Fair-acre
Valley. Ce adres` frumoas`! Scrisoarea p`rea mai groas` decât
celelalte. Poate con]inea [i vreun catalog. P`[i spre cutia de scrisori.
Dup` cât se z`rea prin poarta de fier forjat, desigur, proprietarul era
iubitor de plante. Pe când se preg`tea s` se \ntoarc` la ma[in`, aten]ia
SURPRIZA 21

\i fu atras` de o ciud`]enie a zidului. Curbura era perfect simetric`, dar

dintr-o dat` se \ntrerupea, ocolind un castan de dimensiuni magnifice.
|n jurul tulpinii exista o banc` octogonal` care aproape te invita la
odihn`. {i de ce nu? |ncepând din acel moment, intrase \n concediu.
Cele dou` deschideri \n zid demonstrau c` cineva \[i d`duse
osteneala s`-l str`pung` ca s` poat` ajunge \n spatele copacului. Ce
idee \ncânt`toare, s` \mpar]i umbra copacului cu trec`torii!
Nu [tia cât` vreme r`m`sese acolo, visând cu ochii deschi[i. Abia
dac` luase \n seam` numeroasele parfumuri ce veneau de dincolo de
zid [i trilurile gâlgâitoare ale unui sturz, a[ezat \n vârful unui plop, sau
margaretele [i trifoiul ce cre[teau la picioarele ei.
Dintr-o dat`, \n gr`din` r`sunase un strig`t speriat [i auzi un glas
feminin exasperat:
– La dracu! Trebuia s` se \ntâmple a[a ceva! N-am s` fiu \n stare s`
cobor. Dar am s`-mi dau toat` silin]a … sau oribilul acela de Barnabas
va avea ocazia s`-mi fac` moral`: „Nu ]i-am spus?“ Ahh!
Se p`rea c` proprietara vocii scrâ[nea din din]i. Priscilla \n]elese
c` trebuia s` investigheze. Nu auzise zgomot de c`z`tur`, dar ar fi
putut pune pariu c` cineva r`m`sese captiv \ntr-un copac, dup` ce
alunecase scara. Slav` cerului, putea \mpiedica o eventual` r`nire. O
rupse la fug`.
 Capitolul 2
N`pustindu-se pe poart`, parcurse aleea m`rginit` de fucsii,
strigând din când \n când [i oprindu-se \n a[teptarea unui eventual
r`spuns:
– Unde e[ti? Pot s` fac ceva pentru dumneata?
Cea aflat` \n dificultate probabil c` fusese [ocat` de nea[teptatul
ajutor, fiindc` o vreme nu scoase nici un cuvânt; apoi Priscilla auzi:
– Aici, printre tufi[uri, exist` o potec`. Priscilla porni \n direc]ia
indicat`, orientându-se dup` glasul care venea de sus. Ajunse la o
enorm` Wellingtonia [i, ridicându-[i ochii, descoperi printre crengi o
b`trânic`, atârnând cu tivul fustei ag`]at de o creang`, astfel \ncât
picioarele fusiforme se leg`nau prin aer, l`sând la vedere lenjeria
intim`.
|n clipa urm`toare, \[i reprim` cu greu un acces de ilaritate.
– Cum naiba ai reu[it s` ajungi acolo? Nu, mai bine nu-mi
r`spunde. }ine-te bine. Am s` m` ca]`r dup` dumneata.
Ar fi preferat s` fie \n pantaloni, sau m`car s` aib` o rochie mai
scurt` [i ceva mai larg`, dar reu[i, julindu-[i pulpele [i gleznele, \n
vreme ce urca rapid, folosind crengile groase drept trepte. O singur`
consolare: coroana era atât de bogat` \ncât ajungea cu u[urin]` de la
o creang` la urm`toarea.
Ajunse la acela[i nivel cu b`trâna [i constat` cu surprindere c` era
scuturat` de râs. Doi ochi[ori [ire]i o studiau.
SURPRIZA 23

– Nu-mi vine s` cred ce noroc am … s` m` g`seasc` cineva atât de

repede. {i femeie, pe deasupra. Pastorul trebuie s` vin` ceva mai
târziu, ast`-sear`, dar preferam s` nu fie el salvatorul.
Priscilla \[i fix` picioarele temeinic, ca s-o poat` sus]ine.
– M-a[ fi a[teptat s` nu-]i pese, chiar dac` era arhanghelul Gabriel,
cu condi]ia s` te ajute s` cobori! Ce te-a apucat s` te coco]i \n copaci
la vârsta dumitale?
|n obrajii b`trânei ap`rur` gropi]e.
– De fapt, a fost vina lui Barnabas – nepotul meu. Trebuia s` am
grij` de copiii unor amici, cât` vreme p`rin]ii lor sunt pleca]i \n Papua,
iar el a spus c` n-ar fi bine, c` nu mai sunt \n stare. C` a[ \ncerca s` m`
]in dup` ei [i c` m` crede \n stare s` m` coco] \n copaci [i s`-mi rup
gâtul. Vreo dou` zile, am fost furioas` pe el, iar ast`-sear` admiram un
pi]igoi dr`g`la[ [i mi-am spus c` era foarte u[or s` te ca]eri \n copacul
`sta, pân` \n vârf; apoi l-a[ fi sunat s` m` laud c` cel mai \nalt copac
din gr`din` nu prezint` nici o dificultate pentru mine.
Priscilla nu reu[i s`-[i st`pâneasc` un chicot.
– {i ai r`mas atârnat`! Poate c` acest Barnabas [tie ce spune. Acum,
dac` te sprijini pe crengu]ele alea mai sub]iri, poate c` reu[esc s`-]i
desprind tivul. Dar va trebui s` te ]ii de mine ca s` nu cumva s`
aluneci.
– Cât de descurc`rea]` e[ti! Dup` ce vom ajunge jos, trebuie s` vii
\n`untru, la o cea[c` de ceai, [i s`-mi poveste[ti despre tine.
Propunerea sunase normal, dându-i Priscillei senza]ia c` orice putea fi
acceptat, \n gr`dina aceea fermecat`.
– Acum … mut` piciorul `sta spre stânga [i ni]elu[ mai sus … ah,
a[a e perfect. |ndoaie cel`lalt genunchi ca s` te pot \mpinge \n sus …
a[a! Lipe[te-te de trunchi, ca s` pot trece pe lâng` dumneata … bravo
… ce baft` c` e[ti a[a micu]`, iar eu sem`n cu un vrej de fasole. Acum,
]ine-te bine!
Chiar a[a, cu o parte din greutate eliberat`, fusta continua s` fie
ferm ag`]at` [i foarte bo]it`. Priscilla fu nevoit` s` apese cu toat`
puterea, ca s` rup` creanga, iar micu]a doamn` fu eliberat`. Priscilla
se gr`bi s` spun`:
24 DEBORAH SMITH

– Nu cumva s` porne[ti singur` \n jos! Am s` trec din nou pe lâng`

dumneata, iar dac` o s` cazi, vei ateriza pe mine.
– Vai, drag`, parc` ai fi Barnabas. Doar fiindc` am peste [aptezeci
de ani – numai [aptezeci [i cinci, ]ine seama – oamenii cred c` sunt
fragil`. Pot s`-i dep`[esc \n vitez` pe cei mai mul]i.
– Sunt convins`, dar mai bine s` nu-i d`m lui Barnabas ocazia s`
spun`: „te-am avertizat!“ Iat`, am trecut. P`[e[te din creang` \n
creang`.
Aproape ajunseser` jos, când neprev`zutul se petrecu. Micu]a
doamn` pusese piciorul pe o creang` pe care Priscilla o evitase, fiind
prea sub]ire chiar [i pentru ea. Priscilla \ncerc` s-o prind` cu o mân`,
\n vreme ce se ]inea cu cealalt`, dar se dezechilibr` [i se pr`bu[ir`
\mpreun` la p`mânt. Distan]a fusese mic` [i aterizar` pe un pat de
frunze.
Pe când micu]a doamn` \ncerca s` se ridice, r`sun` o voce:
– Ce naiba mai pui la cale, Rosina?
Trebuia s` fi fost „oribilul Barnabas“. Ce dr`cesc moment alesese!
|ntins` pe spate, Priscilla \[i \ndrept` privirea spre b`rbatul robust,
blond, purtând guler \nalt. Cerule! era pastorul, sosit mai devreme.
|ng`im`:
– Mul]umesc lui Dumnezeu c` nu-i nepotul!
– Chiar c` trebuie s`-i mul]ume[ti. Ce-]i veni s-o \ncurajezi pe
Rosina s` se ca]ere \n copac? E destul de z`natic` [i f`r` \ncuraj`ri.
Cu respira]ia \ntret`iat` de c`derea Rosinei peste ea, Priscilla se
lupta s` se ridice [i era gata-gata s` resping` acuza]ia, când b`trâna o
f`cu \n locul ei, râzând molipsitor.
– Dougal MacNab, nu te pripi cu concluzia. Aceast` tân`r`
domni[oar` m-a salvat. Probabil c` trecea pe afar` [i m-a auzit. Altfel,
a[ fi continuat s` atârn [i acum … m-am ag`]at \n tiv [i z`u, s` fiu
salvat` de pastor, a[a cum eram, cu poalele \n cap, ar fi fost mult prea
umilitor! El rânjise:
– Dar ar fi fost [i mai grav pentru mine. Duminic` diminea]a, la
biseric`, ]i-a[ fi \ntâlnit privirea [i a[ fi izbucnit \n râs. Dar de ce …
SURPRIZA 25

– Voiam s`-mi dovedesc mie, [i lui Barnabas, c` pot foarte bine s`

m` coco] \n copaci … dar am uimit-o [i pe aceast` tân`r`. Nu-mi
convine s` folosesc asemenea apelative. Cum te nume[ti?
– Priscilla Marchant. Când te-am auzit … m` a[ezasem pe banca
de lâng` zid.
Pastorul le ajut`, ridicându-le ca pe ni[te fulgi.
– Ce bine era dac` veneam \mpreun` cu Elspeth, dar \i preg`tea de
culcare pe Scott [i pe Jeannie. Cu serile astea prelungite, adorm mai
târziu. Cât s-ar fi distrat s` vad` gr`mada aia de trupuri [i membre,
zb`tându-se s` se descurce! Dar spune]i-mi, v` sim]i]i bine? V`d câteva
zgârieturi, dar ce-ar fi s` ne convingem c` n-ave]i glezne, sau alte
\ncheieturi, scrântite? Rosina, am s`-l sun pe Mark s` vin` s` te
consulte. Domni[oar` Marchant, e[ti …
B`trâna era indignat`.
– N-a fost decât o mic` tumb`. Aproape ajunsesem jos. Las`-l \n
pace pe Mark. Domni[oar` Marchant – ah, trebuie s` renun] s`-]i mai
spun a[a – Priscilla, cum te sim]i? Dup` toate cele, tu mi-ai amortizat
c`derea. Vreo ran`? Sau mai r`u? Desigur, am s`-]i pl`tesc pentru
stric`ciunile suferite de haine.
– |n nici un caz, afirm` Priscilla cu hot`râre. Dintr-un motiv neclar,
mi-a f`cut pl`cere. M` sim]eam foarte ferm pornit` pe un anumit
drum, iar acum m-am scuturat [i parc` a[ avea din nou [aisprezece ani.
Pastorul zâmbi.
– Rosina are astfel de efect asupra tuturor. Tinere]e ve[nic`! De[i
are obiceiul de a ne implica \n tot felul de n`zdr`v`nii. Haide]i \n cas`
[i am s` v` dau câte un ceai.
|n vreme ce ie[eau dintre copaci, se angajar` \ntr-o conversa]ie
u[oar`. Priscilla le dest`inui c` locuia \n Dunedin [i c` ie[ise la o
plimbare cu ma[ina, \n r`coarea \nser`rii, v`zuse banca [i nu putuse
rezista tenta]iei de a se a[eza. Nu aduse vorba [i despre scrisori. L`sase
una la parohie, a[a c` pastorul \l cuno[tea probabil pe patronul ei, de
la \ntrunirile Societ`]ii Horticole. Dac` ar fi aflat unde lucra, era foarte
posibil ca povestea aventurii s` ajung` la urechile [efului.
Dup` o cotitur` a aleii, v`zu pentru prima oar` casa [i r`mase
\ncântat`. Scund`, dar \ntins`, din lemn, vopsit` \n alb [i maro [i cu
26 DEBORAH SMITH

ferestrele \mp`r]ite \n ochiuri mici, era \nprejmuit` de copaci.

Prezentând toate nuan]ele de ro[u, purpuriu, roz sau alb, fucsiile
m`rgineau aleea pân` la intrare. Treptele curbate de piatr` erau
\mpodobite cu statuete \mbr`cate \n mu[chi. Mobilierul de gr`din` de
pe terasa larg` p`rea s` te invite la odihn`, iar minunate plante
ag`]`toare se \nf`[urau \n jurul stâlpilor [i coloanelor.
Trei ferestre micu]e, care \nchipuiau o cruce \ntre dormitoare [i
pod, p`reau s` ias` \n relief din frontonul casei; deasupra coroanelor
r`muroase ale arborilor se vedea versantul unei coline, iar peste
acesta, cerul asfin]itului, galben-pal [i verzui.
Dougal MacNab p`rea de-al casei. Le trimise s` se spele pe mâini
[i când revenir`, ceaiul era deja preg`tit \n salonul zugr`vit \n culori
pastelate, dând spre paji[tea unui teren de crochet. Crochet!
Priscilla avea senza]ia c` se \ntorsese \n timp cu o genera]ie. De[i se
p`rea c` jocul \[i câ[tiga o nou` popularitate. Sc`pase de ciorapii
distru[i [i se sim]ea suficient de bine. Rosina Claremont se
schimbase \ntr-o rochie de m`tase, la fel de divers colorat` ca
fucsiile de afar`, [i nu p`rea deloc afectat` de aventura tr`it`. O [i
declar`, sorbind din ceai.
– Totu[i, spuse pastorul, cu dezaprobare \n glas, n-ai s`-]i petreci
noaptea singur`, aici. Dac` m-a[ \ntoarce acas` f`r` tine [i i-a[ povesti
lui Elspeth, \ntr-o clipit` ar fi aici ca s` te ia.
Rosina se strâmb` \n direc]ia lui.
– Dougal b`iete, prefer s` dorm \n patul meu. Mi-e bine aici. Dac`
sunt r`sf`]at`, \ncep s`-mi simt vârsta.
– Asta e un soi de egoism, declar` el, f`cându-i cu ochiul. Amândoi
am fi \ngrijora]i, a[a c`, pentru lini[tea noastr`, trebuie s`-]i aduni
câteva obiecte de toalet` [i s` vii. Dac` ai impresia c` Leonora, Sweet
Annie, sau Victor Hugo s-ar \mboln`vi [i ar muri \n lipsa ta, am s` te
aduc \napoi mâine diminea]`, la prima or`.
Priscilla privi \mprejur curioas`.
– Ce sunt? Pisici? Papagali? |n nici un caz câini, c`ci ar fi auzit
l`tr`turile.
El izbucni \n râs.
SURPRIZA 27

– Sunt fucsii, fiecare pre]ioas` [i purtând un nume. Dup` Rosina,

au personalitate. {i majoritatea copacilor a primit nume, nu doar cele
[tiin]ifice. Sunt de neclintit, Rosina. Ai putea s` fii amabil` s` renun]i.
N-am s` te las singur`.
Priscilla se trezi vorbind.
– Ce a]i spune dac` a[ r`mâne peste noapte? Apoi ro[i, fiindc` ar
fi putut p`rea o impertinen]`. Ah, scuza]i-m`. N-ar fi de dorit s` primi]i
\n cas` o str`in`.
Rosina se uit` spre ea, cu ochii larg deschi[i [i nea[teptat de
vicleni.
– Dar nu e[ti o cuno[tin]` \ntâmpl`toare. Cred c` ]i-a fost scris
s` apari \n exact acest moment. Dac` nu veneai, poate c` [i acum
mai atârnam \n copac, speriat`, \n ciuda bravadei mele. M` duce cu
gândul la trecut. Ai ajuns la mine din cauza b`ncii din jurul
castanului. Vezi tu, a fost ideea lui Manuel. De parc` ar avea \nc`
grij` de mine. B`ncu]a lui rustic` te-a ademenit exact când aveam
mai mare nevoie.
Senza]ia de magie \i trimise o furnic`tur` prin \ncheieturile
mâinilor. Din asemenea evenimente se n`[teau pove[tile, \mpletite cu
\ntâmpl`rile unei zile obositoare. Privi spre pastor.
– Ce p`rere ai? Nu cred c` trebuie s` ne ferim de primirea cuiva \n
cas`. Frecventez biserica St. Adrian din West Hill. Dac` dore[ti, \l po]i
\ntreba pe domnul Smith, pastorul de acolo.
– Nu-i necesar, rânji el. M-ar lini[ti s` te [tiu aici, la noapte. S` nu
pleci prea devreme mâine. Am s-o aduc pe Elspeth s` te cunoasc`. E
sâmb`t`, a[a c` nu trebuie s` mergi la serviciu, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r [i, oricum, de ast`zi am luat vacan]`. Sunt
dactilograf` la Dunedin [i am dou` s`pt`mâni de concediu.
– La ce or` trebuie s` pleci? \ntreb` Rosina. Nu-]i \ncurc planurile?
– Nu, am toat` ziua la dispozi]ie s` m` preg`tesc. M` duc la
Karitane s`-mi petrec noaptea \n casa de vacan]` a unei prietene. Apoi
voi sta la alt` amic`, \n Christchurch. R`mân cu pl`cere, dac`-mi
\mprumu]i o pijama. Locuiesc singur`, dar am s-o sun pe sor`-mea
care st` al`turi, s`-i explic ce-i cu mine.
28 DEBORAH SMITH

Pastorul fu pe deplin mul]umit de aranjament [i se preg`ti de

plecare. Privi \n jos spre micu]a lui enoria[`, \n vreme ce-l escorta pân`
la u[` [i \ntreb`:
– Dac` sun` Barnabas, cum ai s`-i explici prezen]a domni[oarei
Marchant?
Ea f`cu o grimas`.
– N-o s` sune. Mi-a scris acum dou` zile [i mi-a acordat o
s`pt`mân` de gândire, sperând s`-mi vin` mintea la cap. Spunea c`, la
vârsta mea, n-ar trebui s` fiu atât de aiurit`, iar dac` la sfâr[itul
intervalului voi insista \nc` s`-i iau pe copii, va fi obligat s` discute cu
p`rin]ii lor. Asta mi-a convenit – mi-a dat un r`gaz. Tr`s`turile mici,
fine, fur` afectate de un zâmbet [mecheresc. Fiindc` atunci când
s`pt`mâna lui de lucru se va termina, n-o s` mai aib` cum s` discute
cu Zillah [i Keith. Plecarea spre Papua a fost devansat`, iar el habar
n-are. A[a c`, \n fa]a faptului \mplinit, se va inclina.
Dougal MacNab scutur` din cap [i plec`.
Rosina declar`:
– E \ncânt`tor! M` bucur atât de mult c` am r`mas captiv` \n
copac. Sunt sigur` c` a fost soarta. |mi dai voie s`-]i spun Priscilla,
nu-i a[a? Ce nume frumos.
– Sigur c` da, dar s` nu-l prescurtezi niciodat` „Prissie“.
– S` nu-mi spui c` a f`cut-o cineva! Ce stupizenie! |mi dau seama
cum te sim]i … {i eu am o nemul]umire, dar e viceversa. Nu suport
s` fiu strigat` cu numele \ntreg.
– Adic`?
– E o b`taie de joc. Ambrosina!
Chicotir` amândou`. Rosina era \ncântat`.
– Ah, \mi placi, Priscilla. E[ti o zâmb`rea]`, ca [i mine. Nu-i a[a c`,
\n felul `sta, via]a pare mai u[oar`? Chiar [i clipele de triste]e sunt
luminate de umor. A]i fost zâmb`re]i \n familie? De obicei se
mo[tene[te.
– Nu. Tata, Andrew [i cu mine am fost binecuvânta]i cu un umor
pozna[, pe care mama [i Clarice nu-l prea \n]elegeau. Ele luau via]a
SURPRIZA 29

mult mai \n serios. Sor`-mea \nc` o face. Clarice mi-a f`cut mereu
impresia c` \i place ca oamenii s-o comp`timeasc`. Urât din parte-mi,
nu-i a[a?
– Deloc. Unii se nasc astfel. Al]ii cap`t` mai târziu obiceiul. |n orice
caz, nu-s mul]umi]i decât dac` sunt neferici]i!
Rosina continu` s` p`l`vr`geasc` despre actele ei de nesupunere
fa]` de oribilul Barnabas.
– Mi-a declarat c` s-ar sim]i mult mai bine dac` a[ g`si pe cineva
care s` m` ajute, fie [i câteva ceasuri pe zi. Zice c` una este s` vin`
copiii \n vizit`, \nso]i]i de p`rin]i, [i cu totul alta s`-i am pe cap zi [i
noapte, de una singur`. Dar Zillah ar fi mult mai lini[tit` s` se poat`
duce cu Keith. {i el, de asemenea.
O cut` \[i f`cu apari]ia \ntre sprâncenele Priscillei.
– A[ fi fost \nclinat` s` cred c` este mai nelini[titor s`-]i la[i copiii
\n Noua Zeeland`. Poate c` „oribilul“ Barnabas avea dreptate. Era
posibil ca Zillah s`-[i doreasc` o vacan]` \ntr-o incitant` comunitate
din Pacific, eliberat` de responsabilit`]ile de p`rinte.
Rosina o privi \n ochi [i p`ru s` se hot`rasc`.
– Pot s`-]i dezv`lui adev`ratul motiv, fiindc` nu-i cuno[ti pe cei \n
cauz`. Zillah nu voia s` se afle, pentru c` un scandal poate distruge
cariera lui Keith. Lui Barnabas nu i-am spus nimic fiindc` are o
prieten` z`p`cit`, care \ntâmpl`tor \i cunoa[te destul de bine pe
colegii lui Keith. El sper` c`, dac` misiunea lui \n Papua va fi
\ncununat` de succes – va reu[i s` promoveze interesele Noii
Zeelande – urm`toarea \ns`rcinare ar putea fi \n Anglia, iar el provine
de acolo. P`rin]ii lui ar avea ocazia s`-[i cunoasc` nepo]ii.
Anul trecut, a stat trei luni \n Papua [i fiica unui constructor de
acolo – plin` de bani [i obi[nuit` s`-i cheltuiasc` repede – a f`cut o
pasiune pentru el. Keith a fost \ngrozit c` Zillah ar putea afla [i l-ar
crede vinovat, a[a c` a chemat-o s` vin` \n vacan]a de iarn`, \mpreun`
cu copiii, ca s`-i demonstreze c` este c`s`torit.
Acum, [i-a spus c` ar trebui s` se \ntoarc` acolo \mpreun` cu
Zillah. Aceast` Hermia este o adev`rat` devoratoare de b`rba]i. Ea [i
30 DEBORAH SMITH

cu mine – adic` Zillah – am fost foarte apropiate, mai ales dup` ce

propria mea fiic` a emigrat peste ocean. Bunica ei mi-a fost ca o
sor` mai mare. |i datorez foarte mult, iar `sta este singurul mod \n
care m-a[ putea achita de datorie. Mai mult, Zillah vrea s`-mi lase
copiii fiindc` [tie c`-i iubesc [i-i \n]eleg. Sunt adepta disciplinei –
dar o disciplin` impus` cu dragoste. Accept c` va fi obositor [i dac`
a[ g`si o persoan` potrivit`, n-a[ ezita s-o angajez s` m` ajute. N-a[
putea pl`ti cine [tie cât, a[a c` ar fi numai pentru o jum`tate de
norm`.
|n clipa aceea, sun` telefonul. Fiind \n salon, Priscilla auzi \ntreaga
conversa]ie. Rosina spuse:
– Sigur c` da, Zillah. Nici un deranj. De fapt, a[a va fi mai bine –
copiii n-ar avea vreme s` se plictiseasc`. |n afar` de asta, m` [tii, sunt
\ncântat` de idee. |mi place s` am companie. Am preg`tit deja
a[ternuturile. Am o tân`r` prieten` \n vizit` [i m` va ajuta s` preg`tesc
paturile mâine diminea]`. |i f`cu cu ochiul Priscillei. Nu cred c` o
cuno[ti. Adu copiii [i vezi-]i de drum. Po]i foarte bine s`-]i la[i ma[ina
aici. Am s` te conduc la aeroport. Acum las` telefonul [i apuc`-te de
\mpachetat. {i Zillah, nu fi sup`rat` dac` cei mici n-or s` par` prea
nec`ji]i. Le place Jesmond Dene [i vor lua-o ca pe o vacan]`. Voi avea
grij` s`-]i scrie m`car o dat` pe s`pt`mân`, ca [i mine. Nu, s` nu mai
aud nici un cuvânt! Pa.
A[ez` receptorul \n furc` [i chicoti:
– S`rmanul Barnabas! Ce bine c` mi-a dat timp de gândire. Ei
pleac` [i mai repede. Pân` va ajunge el aici, copiii vor fi deja
acomoda]i. O s`-[i dea seama c` n-are de ce s`-[i fac` griji. Ai auzit? Au
fost sf`tui]i s` plece \ndat`, fiindc` dac` ajung \n Australia pân` la o
anumit` or`, au o leg`tur` care-i duce la timp s` prind` o expedi]ie,
cu care pot ajunge la locurile de inspectat. Minunat. Astfel, fiin]a aceea
– Hermia – nici n-o s`-l vad`!
Dormitorul de la mansard`, unde fu condus` Priscilla, era o
\ncântare, decorat cu tapet \n dungi purpuriu cu argintiu, de mod`
veche, cu panglici albastre \mpletite [i cu \ngera[i de aur \mpr`[tia]i
pe toat` suprafa]a.
SURPRIZA 31

– Ce amuzant! se extazie Priscilla. Astfel de locuri credeam c`

exist` numai \n vis. Am senza]ia ciudat` c` am mai fost aici, dar asta-i
o prostie.
Rosina \[i cl`tin` p`rul c`runt cu [uvi]e castanii.
– Eu cred totu[i c` e un soi de recunoa[tere. La fel se \ntâmpl` [i
cu oamenii. Cuno[ti pe cineva [i imediat consta]i c` sunte]i pe aceia[i
lungime de und`. Dup` concediu, trebuie s` vii iar, s`-]i ar`t Jesmond
Dane. Ah, cât \mi doresc s` nu fi fost obligat` s` pleci, fiindc` … Se
opri, ro[i, apoi ad`ug`: Ah, cât egoism din partea mea!
– Te rog s` continui. Fiindc`, dac` vei spune ceea ce cred … [i eu
mi-a[ dori s` pot r`mâne. M` pot duce la prietena din Christchurch
alt` dat`.
Ochii de culoarea alunei se \nviorar`.
– S-a f`cut! A[ putea pretinde c` nu m` a[teptam, dar n-am s-o fac.
Este mâna providen]ei.
– Prefer s` petrec aici dou` s`pt`mâni, spuse Priscilla, decât la
ora[. Poate c` Zillah ar privi situa]ia mai favorabil dac` ar continua s`
fie \ncredin]at` c` sunt o prieten` mai tân`r`, sau nu vrei s-o \n[eli?
– O fac doar pentru lini[tea ei. Nu trebuie s`-i \ncuraj`m \ndoielile.
Ce p`cat c` nu avem ni[te prieteni comuni. Vreau s` spun c`, dac`
te-ar crede nepoata sau veri[oara unei cuno[tin]e … ziceai Marchant.
Nu cumva e[ti rud` cu Seth Marchant? R`posatul Seth Marchant?
Avocatul?
O lumin` de aprinse \n privirea Priscillei.
– L-ai cunoscut pe tata? Ah, este o \ntâmplare providen]ial` [i
\nduio[`toare.
Rosina replic` solemn:
– A[a ne-a fost scris … trebuia s` pici \n seara asta.
– Credeam c` dumneata ai picat peste mine, zâmbi Priscilla. Cum
l-ai cunoscut pe tata? Sunt [apte ani de când a plecat dintre noi.
– Mi-a fost avocat consultant. Ce tragedie c` a murit \n floarea
vârstei. Mereu e nevoie de asemenea oameni. Nici Barnabas n-ar avea
nimic de zis \mpotriva fiicei lui Seth Marchant.
Ce sperietoare era acest Barnabas pentru simpatica lui m`tu[`!
32 DEBORAH SMITH

Ochii \i c`zur` pe c`ma[a de noapte adus` de Rosina. I-o lu` din

mân` [i o desp`turi. Era scurt`, f`cut` dintr-un poliester r`coros, cu
floricele liliachii. Izbucni \n râs.
– Drag` Rosina, ]i-am spus c` sem`n cu un vrej de fasole … Am s`
dorm \n furou.
Rosina declar` c` are o idee mai bun` [i reveni cu un ve[mânt alb,
din pânz` sub]ire de in, cu decolteu p`trat, terminat cu o panglic` roz
[i cu mâneci lungi brodate.
– A apar]inut mamei. Era \nalt` [i falnic`. Ca [i tat`l meu. N-am s`
pricep niciodat` cum au reu[it s` produc` o piticanie ca mine. A[a, s`
mergem s` gust`m ceva [i s` ne uit`m la televizor, doar dac` … \[i l`s`
capul \ntr-o parte [i privi cu speran]` la Priscilla, dac` n-ai prefera s`
m` aju]i la un rebus. Sau nu-]i place?
– Ba da. Nu trece zi f`r` cuvinte \ncruci[ate. Numai c`-mi place s`
fiu ajutat`.
– {i mie. Dar mai \ntâi, trebuie s-o suni pe sora ta, ca s` nu se
\ngrijoreze. Ah, nu-i a[a c` e minunat? Ce o s`-i spui?
Priscilla r`mase pe gânduri.
– C` m-am oprit s` cer l`muriri privind drumul [i am dat peste o
veche cuno[tin]` de-a tatei. {i c` m-ai rugat s` r`mân peste noapte.
Clarice este o fiin]` conven]ional` [i n-ar pricepe impulsul de a te
coco]a \ntr-un copac.

***

Priscilla se trezi cu senza]ia de necunoscut. De ce cântau toate

p`s`relele alea? Parc` s-ar fi aflat \n p`dure. Unde se g`sea? Lumina
p`trundea filtrat` de frunzi[ [i umbrele dansau pe tavanul \nclinat, iar
parfumul gr`dinii se r`spândea deja prin canaturile deschise ale
ferestrei … ah, da, era la Jesmond Dane [i remarcase sub fereastr` un
strat de vi]` \n amestec cu regina nop]ii … cele din urm` tocmai se
\nchideau, iar roua nu f`cea decât s` le amplifice aroma. Urma s`
r`mân` aici dou` binecuvântate s`pt`mâni, sc`pat` de grija
\ns`rcin`rilor date de Clarice, tr`ind \n preajma unei persoane vesele
SURPRIZA 33

[i bine dispuse, \n ciuda singur`t`]ii. Triste]ea nu avea nimic \n comun

cu Rosina Claremont. La ea totul era \ncântare, de parc` amintirea lui
Manuel \ndulcea am`r`ciunea pierderilor ireparabile.
O auzea pe Rosina agitându-se, a[a c` trebuia s` se ridice [i ea din pat.
Un du[ rapid o puse pe picioare. |n timp ce luau micul dejun, Rosina o
puse la curent cu situa]ia. P`rin]ii locuiau \n vale, pe o mo[ie de vreo
patru hectare, iar copiii mergeau deja la [coala din Fair-acre Valley.
– Spune-mi ceva [i despre sora lui Nat [i a lui Tim. Asear`, mi-ai
povestit despre cei doi [i par a fi ni[te b`ie]i normali. Dar exceptând
faptul c` are nou` ani, despre Alicia nu [tiu nimic. Este lini[tit`? Sau
numele are menirea de a ne aminti eroina c`r]ii „Alice \n }ara
Minunilor“, cu p`rul prins \ntr-o benti]` [i pu]in pedant`?
Rosina izbucni \n râs.
– Chiar a[a \[i ]ine p`rul, [i este extrem de atent` la ceea ce spune,
dar aici se \ncheie asem`n`rile. Este o mic` terorist` [i mor dup` ea.
Mereu intr` \n necazuri din simpl` bun`tate, mereu se bate pentru
al]ii [i sus]ine cauze f`r` speran]`. Din acest motiv, nu suport ideea s`
stea \n alt` parte. O \n]eleg.
Priscilla se surprinse \mbr`]i[ând-o pe Rosina.
– |nseam`n` c`-]i seam`n`. Acesta este motivul pentru care
Barnabas dore[te s` v` ]in` departe. Dar \i vom ar`ta noi, nu-i a[a, c`
o s` te descurci, cu pu]in ajutor din parte-mi? O s`pt`mân`, se vor
stabili aici foarte bine, apoi am s` stau \nc` una numai cu tine.
Rosina spuse, melancolic:
– Pe urm`, când vei re\ncepe lucrul, n-ai vrea s` vii aici nop]ile [i
\n weekenduri? Vai, draga mea, n-ar fi trebuit s` \ntreb a[a ceva.
– S-ar putea dovedi o idee foarte bun`, r`spunse Priscilla,
gânditoare. Ora[ul m` obose[te. Mi-a[ \nchiria apartamentul o vreme.
Lucrez \ntr-un birou, de la nou` la cinci [i jum`tate. Sunt sigur` c`
vom g`si o solu]ie. Acum, hai s` sp`l`m vasele.
F`cur` paturile. Rosina \i ar`t` camera de joac` a copiilor ei, situat`
\n spatele casei. D`dea spre o paji[te pe care existau o groap` cu nisip,
un tobogan [i un leag`n mare, prins de crengile umbroase ale unei
s`lcii uria[e, pe nume Mammy.
34 DEBORAH SMITH

– Manuel s-a \mpotrivit s` redecor`m aceast` parte a gr`dinii.

Astfel, am fi fost \n stare s` primim copii de orice vârst` [i puteam
retr`i minunatele momente ale fragedei tinere]i a propriilor noastre
odrasle … [i ale nepo]ilor. Mai vin aici \n vacan]e. Iar camera asta,
dup` cum i-am spus lui Barnabas, când a fost cel mai nesuferit, face
posibil` primirea copiilor lui Zillah. Dumnezeu s`-i binecuvânteze,
aici sunt pe domeniul lor, f`r` s`-i oblige cineva s`-[i adune juc`riile
\nainte de fiecare mas`.
Priscilla privi \mprejur, apreciativ.
– Mi-ar fi pl`cut enorm, când eram mic`. Ce comoar` de c`r]i,
jocuri [i juc`rii vechi! S` dau pu]in cu aspiratorul?
– Nu, las`-i s-o fac` singuri. Astfel nu se vor mai gândi la plecarea
p`rin]ilor. Ah, parc` se aude o ma[in`.
R`sun` un claxon vesel [i familia \[i f`cu apari]ia. Ochii lui Zillah
erau umezi. Keith se purta natural, excesiv de degajat. Cercul lor
familial avea s` se destrame, pentru un timp. Spre norocul lor, erau
multe lucruri de f`cut; transportul unei mari cantit`]i de haine, juc`rii,
echipament sportiv, c`r]i. O mul]ime de c`r]i.
Priscilla fu uimit` s` vad` mobile de p`pu[i [i un c`rucior plin cu
cel pu]in dou`sprezece animale de plu[ [i p`pu[i, adus de o sobr`
Alicia, numai cârlion]i blonzi [i ten rozaliu. Rosina chicoti.
– Dac` am spus c` e o dr`coaic`, nu \nseamn` c` n-are instincte
materne. Se leag` [i cu altruismul ei.
Nat era ro[cat, iar Tim brunet [i tuciuriu ca maic`-sa. To]i erau
sociabili, de mare ajutor \n \mprejur`rile date, f`r` \ndoial`.
|n vreme ce a[eza pe perna Aliciei o broscu]` de plu[ cu aspect
jerpelit, Zillah declar`:
– Dar e minunat, Priscilla. Rosina spune c` e[ti fiica lui Seth
Marchant, despre care a avut \ntotdeauna o p`rere excelent`. Pân`
ast`zi, nu auzisem de tine, dar cred c` e[ti exact ce ne trebuie. M`
sim]eam atât de vinovat` s` las copiii cu cineva de vârsta Rosinei, dar
trecând peste opozi]ia lui Barnabas [i ]inând seama de fericirea lor, nu
m-am putut gândi la altcineva. Nu [tiam cum s` procedez. Rosina zice
c` ai s`-]i petreci aici nop]ile [i weekendurile. Am s` sun cât voi putea
SURPRIZA 35

de des [i te rog s`-]i dai cuvântul c` ai s` m` anun]i dac` se

\mboln`vesc, sau dac` se dovedesc o povar` prea mare pentru
Rosina.
– Promit. Ah, cred c` e[ti chemat` de Keith. Am s` le dau o
preocupare cu despachetatul, pân` v` conduce Rosina. {i \ncearc` s`
te bucuri de aventur`, Zillah. Ar fi p`cat s` ratezi distrac]ia din cauza
grijii excesive pentru copii. Profit` cât mai mult. Cred c` nu prea ave]i
ocazia s` fi]i singuri, ca majoritatea p`rin]ilor. Rosina [i cu mine o s`
ne descurc`m. Am dat o mân` de ajutor la cre[terea copiilor sor`-mi,
de când s-au n`scut. B`rbatul ei murise, dar acum nu mai are nevoie
de mine – s-a rec`s`torit. O s`-mi plac` enorm.
– Ah, fii binecuvântat` … da, Keith, vin imediat.

***

Priscilla nu fu dezam`git` de atitudinea copiilor la desp`r]irea de

p`rin]i. |[i d`deau seama perfect c` p`rin]ilor le era mult mai greu, iar
ea avu convingerea, dintr-o remarc` a lui Nat, c`-i instruise \n prealabil
s` nu fac` scene. |i rug` s`-i arate toat` proprietatea.
– Nu, \ntotdeauna am venit la Rosina \n prip` [i n-am avut ocazia
s` explorez.
Tim \[i ar`t` uimirea:
– N-a[ fi fost \n stare. |mi place sa aflu tot despre casele [i gr`dinile
oamenilor.
– {i mie, aprob` Priscilla, dar nu [tiu cum s-a f`cut c` n-am apucat.
|ncotro duce c`rarea asta?
– Direct la grajdurile asinilor [i la padocuri.
– M`g`ru[i? Nu mai spune? Ce minunat! Sunt topit` dup` ei.
{i ce nume aveau – Jehosaphat, Ezekiel, Hannah. Erau cafeniu-
deschis, cu pete mai \nchise la coame [i cozi [i aveau boturi catifelate.
Copiii râser` de emo]ia Priscillei.
– Mi-ar pl`cea s`-i c`l`resc. Fac parte dintre neghiobii c`rora le e
fric` de cai – adic` de \n`l]ime. Dar cred c` m-a[ descurca pe un
m`g`ru[. Vre]i s` m` \nv`]a]i?
36 DEBORAH SMITH

Se fudulir` pu]in, sim]indu-se superiori. Bine\n]eles c` o puteau

\nv`]a. Apoi \i ar`tar` alt` potec` ce ducea la un pârâu, traversat de un
pode] rustic.
– Asta duce la caban`. Unchiul Manuel a construit-o cu mult timp
\n urm`, fiindc` m`tu[a Rosina invita mereu o groaz` de oameni [i
g`tea pentru ei, iar unchiul a spus c` n-aveau decât s` stea la caban`
[i s`-[i g`teasc` singuri. N-ar fi bine s` te ducem acolo, fiindc` nici noi
n-avem voie. Vorbise Nat. Alicia complet`:
– Iar acum, m`tu[a zice c` dac` cineva cumsecade ar lua Jesmond
Dene [i ar l`sa-o s` stea \n caban`, ar avea companie [i mai pu]in de
lucru \n gr`din`. Caut mereu doi oameni dr`gu]i care s` se
c`s`toreasc` [i s` vin` aici. A[a n-ar mai fi nevoie ca m`tu[a Rosina s`
plece de aici dac` \mb`trâne[te prea tare.
Priscilla fu surprins` de propria reac]ie, la ideea c` altcineva decât
Rosina ar putea locui la Jesmond Dene.
Fusese o zi plin`, de[i pl`cut`. |n sfâr[it, copiii erau \n paturi,
mor]i de oboseal`, iar Rosina [i Priscilla se relaxau \n semi\ntunericul
salonului, sub briza ce venea dinspre paji[tea terenului de crochet, cu
trandafiri [i crini, pâlpâind \n iarb` ca ni[te lanterne palide.
De când se scufundaser` \n fotoliile mari, se compl`ceau \ntr-o
t`cere confortabil`. Priscilla luase o hot`râre. Avea s`-[i dea demisia
de la firma Lockhart [i s` se mute aici. Dar n-avea de gând s`-i spun`
patronului ce urma s` fac`, altfel ar fi \ncercat s-o conving` s` vin`
aici doar pe timpul nop]ii [i \n weekenduri. Trebuia s` se smulg`
cumva.
– Rosina, pot s` folosesc pupitrul `la de coresponden]`? Trebuie
s` trimit ni[te scrisori. F`cu o ciorn`, apoi ajunse la o formulare
satisf`c`toare. Suna astfel:

Drag` domnule Lockhart,

A]i auzit o parte din discu]ia purtat` cu so]ul sor`-mi, de ieri, a[a
c` s-ar putea s` nu fi]i foarte surprins de ceea ce am s` v` spun. El \mi
recomanda s` \nchiriez un apartament \n cel`lalt cap`t al ora[ului, dar
simt c` ar fi mult mai bine s` p`r`sesc Dunedin.
SURPRIZA 37

Mi-a f`cut pl`cere s` lucrez la Lockhart's, a[a c`-mi va fi destul de

dificil, dar este necesar` o ruptur` complet` cu trecutul. Pe timpul
concediului, am s`-mi caut ceva de lucru aici. |n felul acesta, ave]i la
dispozi]ie cam zece zile s` g`si]i o \nlocuitoare. Bine\n]eles, voi reveni
pentru \nc` vreo sapt`mân`, ca s`-mi instruiesc succesoarea, dac` ve]i
dori. Sunt convins` c` ve]i g`si o persoan` c`reia s`-i convin` postul
m`car cât mie. Am apreciat atmosfera existent`, atât la nivel de
personal, cât [i \n rela]ia cu conducerea, lucru ce vi se datoreaz` cu
siguran]`.
Deocamdat`, nu v` voi deranja cu solicitarea de referin]e, dar s-ar
putea s-o fac dac` g`sesc ceva pe gustul meu.
Sperând c` nu v-am provocat prea multe nepl`ceri,
Cu sinceritate, a dumneavoastr`,
Priscilla
Marchant.
Trimise scrisoarea prietenei ei din Christchurch, cu rug`mintea de
a o pune la po[t` pe adresa firmei Lockhart. Voia ca ruptura de fostul
[ef s` fie des`vâr[it`.
|[i scoase ma[ina, parcurse drumul de câteva mile pân` la aeroport
[i trimise scrisoarea. Trebuia s` ajung` la destina]ie nu mai târziu de
mar]i. Abia mâine sear` urma s` treac` pe acas`, s`-[i fac` bagajele [i
s`-i explice Claricei ce avea de gând s` fac`. Se va \mbufna, desigur,
repro[ându-i c` nu va mai putea ie[i cu Roger atât de des, dar ce s`-i
faci? Se sup`ra [i pentru lucruri mult mai nesemnificative.
 Capitolul 3
Tranzi]ia spre un nou mod de via]` se dovedi mai u[oar` decât \[i
\nchipuise, de[i probabil c` din cauza prezen]ei copiilor n-avea timp
s` se gândeasc` la [eful care-i absorbise atât de mult preocup`rile \n
ultimele luni.
Se integrase \n atmosfera de la Jesmond Dane, de parc` ar fi f`cut
parte din familie. Cât timp copiii erau la [coal`, se sim]ea ca \n
vacan]`, iar când erau acas`, parc` ar fi tr`it \n }ara lui Cremene. Dar
erau \ncânt`tori [i foarte dezinhiba]i. Deloc introverti]i sau rezerva]i.
Conform Rosinei, Alicia era un copil model. Priscilla nu prea era
de acord, dup` ce g`sise ni[te mormoloci \n baie, pe motiv c` balta
mocirloas` din sat era poluat`; dup` ce r`m`sese blocat` \ntr-un
copac, unde se coco]ase ca s` repun` \n cuib ni[te ou` g`site pe jos,
cu toate c` i se explicase c` erau ou` de prim`vara trecut`, nefertile,
iar cuibul fusese p`r`sit [i dup` ce o pescuise dintr-un butoi cu ap` de
ploaie, fiindc` luase un melc de ap` drept melc normal, \n pericol de
a se \neca.
Nat \[i zdrelise genunchiul [i fusese constrâns s` r`mân` acas` o zi,
iar Timothy trebuise s` fie convins c`, de[i melcii aveau rostul lor, nu
era necesar s`-i salveze din g`leata de gunoi [i s`-i depun` grijuliu sub
garofi]ele Rosinei. Dougal [i Elspeth se ar`taser` de mare ajutor,
trecând din când \n când s` vad` cum se descurcau [i, con[tient` c`
propriile \ncerc`ri literare erau nesemnificative, Priscilla aflase c`
Elspeth nu era alta decât Elspeth Cameron, romanciera.
SURPRIZA 39

Tr`ise un moment de regret, când primise r`spunsul [efului. Apela

la toate promisiunile posibile, ca s` nu piard` un angajat valoros, dar
era [i incredibil de amabil. Se \ncheia astfel:

„S`-]i mai spun, Priscilla, cât te admir pentru curajul de a te smulge

dintr-o situa]ie atât de intolerabil`? |mi dau seama c` trebuie s`-]i fi
fost foarte greu, dar se pare ca n-ai ezitat. Nu te \nvinov`]i. Sunt sigur
c` n-ai nici un motiv real. Asemenea nepl`ceri mai apar [i trebuie
\nfruntate [i \nvinse, iar eu sunt sigur c` asta [i faci.
Trec destul de des prin Christchurch [i sunt convins c` vei g`si
ceva pe gustul t`u. Ca s`-]i fie mai u[or, al`turat ai scrisoarea de
referin]e, cu toate c` s-ar putea s` n-ai nevoie de ea imediat. Dar \]i
poate da imboldul de care ai nevoie. Mi-ar pl`cea s` p`str`m leg`tura.
Dup` ce te vei fi stabilit, n-ai vrea s`-mi trimi]i adresa? |n]eleg c` mi-ai
scris de la o prieten`. Chiar dac` pleci, mi-ar pl`cea s` [tiu unde e[ti.
Dup` cum ]i-am spus mai spus, pe plan profesional o s`-]i sim]im
lipsa din plin. Dup` plecarea ta, organizarea va avea mult de suferit.

Al t`u,

Peter B. Lockhart

Priscilla citi printre lacrimi. Era scris` de mân`; nu dictat`.

Referin]ele erau splendide. |n noaptea aceea, Priscilla nu dormi prea
bine.

***

Rosina nu manifesta nici un fel de interes fa]` de slujba Priscillei,

considerând-o o simpl` ocupa]ie rutinier` [i când afl` c` aceasta dorea
s` scape de constrângerile familiale [i profesionale, o aprob` cu
entuziasm.
|[i d`dea seama c` asta \nsemna o sc`dere a veniturilor Priscillei,
\ns` f`r` s` [tie precis cu cât. Priscilla nu-i d`duse am`nunte,
40 DEBORAH SMITH

\n]elegând c`, dac` ar fi men]ionat una din cele mai importante firme
comerciale din Dunedin [i faptul c` fusese secretara patronului,
Rosina ar fi ghicit c` avusese un salariu mare.
– Am s`-mi \nchiriez apartamentul, Rosina, iar banii ob]inu]i vor
compensa pierderea salarial`. De cât`va vreme simt c` nu mai vreau sa
fiu legat` de o munc` de birou.
Rosina chicotise.
– S` nu te a[tep]i ca amabilul t`u cumnat s` fie de acord. Va
considera c` renun]i la o povar` pentru a te \nh`ma la alta. Dar n-am
s` fiu ipocrit`, pretinzând c` nu te consider un fel de man` cereasc`.
E[ti solu]ia la toate obiec]iunile lui Barnabas. Abia a[tept s`-i v`d
figura când va afla c` are cine s` m` ajute.
Vineri, Priscilla observ` c` Rosina [chiop`ta [i c` se str`duia s`
ascund` faptul. Aceasta declar` pe un ton defensiv:
– Ei bine, cred c` nu-i cine [tie ce – o senza]ie ca de arsur` \n
spatele genunchiului. N-am reu[it s` v`d \n oglind`. Probabil c`-mi va
trece \ntr-o zi sau dou`.
– Nu [i dac` vei continua s` umbli. Poftim pe canapea!
Când v`zu despre ce era vorba, sc`p` o fluier`tur`. O pat` neagr`
enorm` se \ntindea peste toat` \ncheietura.
– Cred c` s-a spart un vas de sânge, Rosina. Nu-i motiv de
\ngrijorare, dac` te vei purta cu responsabilitate, dar asta \nseamn` s`
nu mai folose[ti piciorul.
Rosina p`ru \nfrico[at`.
– Ah, nu! Nu pot sta \n pat tocmai acum, când Barnabas trebuie s`
apar`. Cum va reac]iona?
– La naiba cu Barnabas! N-are ce s` zic` mai mult decât: „]i-am
spus eu!“ {i asta n-are nici o importan]`. Apoi, când m` va g`si aici,
tân`r`, puternic`, s`n`toas`, cum s` mai protesteze? Crede-m`, am s`
m` decurc. Schi]` ni[te mi[c`ri de box.
– Te cred, chicoti Rosina. Dar se va \ngrijora. {i nu vreau s` se
r`sfrâng` asupra copiilor.
– Uite ce-i, Rosina, ar fi fost nepl`cut dac` erai de una singur`, dar
când va pricepe c` stau pe \ntreaga perioad` a deplas`rii familiei
Darfield \n Papua, nu va mai avea obiec]iuni. Ce bine c` mi-am dat demisia!
SURPRIZA 41

Rosina izbucni \n lacrimi. Toat` discu]ia contribui la cimentarea

ideii c` oribilul Barnabas era de fapt un monstru cu oarecare calit`]i.
Dar cu siguran]` pompos, corpolent, prosper.
– Sunt lacrimi de fericire [i de u[urare, feti]o, declar` Rosina,
[tergându-se la ochi. C` nu mai sunt singur`.
– Ai face mai bine s`-l suni pe nemernic, s` sc`p`m o dat`. }i-a
acordat o s`pt`mân` [i termenul aproape a expirat. E preferabil s`-i
spui c` ai g`sit ajutor decât s` vin` aici [i s` te g`seasc` imobilizat` pe
canapea. Am s`-l chem pe doctorul Mark [i apoi po]i s`-l suni pe
nepot, pe c`pc`un.
Doctorul recomand` dou` s`pt`mâni de repaus [i apoi, un timp,
economie la efort.
– Mare lucru s` o ai la dispozi]ie pe domni[oara Marchant. Nici c`
se putea mai bine. Priscilla spera ca p`rerea s` fie \mp`rt`[it` [i de
Barnabas.
O auzi pe Rosina vorbind la telefonul de lâng` pat, dar nu trase cu
urechea. Vocea Rosinei c`p`tase accente \ngere[ti. Fereasc` cerul ca
„oribilul“ Barnabas s` dea buzna dup`-amiaz`, exact când copiii vor fi
prin[i \n vreo lupt` \ndârjit`, iar casa ar fi \ntoars` pe dos.
Rosina o chem`. Nu p`rea deloc \nsp`imântat`.
– Vine chiar acum s` te cunoasc`. Când a auzit c` e aproape o
s`pt`mân` de când copiii sunt aici, a folosit ni[te cuvinte imposibil de
reprodus. „Cine-i fata aia?“ a strigat el. „Vreo z`p`cit` la fel de nebun`
ca dumneata?“ I-am replicat: „Nu, vai de mine, este fiica unui vechi
prieten. N-am mai v`zut-o de mult [i m-a vizitat din \ntâmplare.
Neavând nimic de f`cut, s-a oferit s` stea cu mine toate cele trei luni
de var`. E foarte obi[nuit` cu copiii“, am ad`ugat, „[i le impune
disciplin`. Ca s` nu mai spun c` cei mici o ador`“. Am impresia c` te
crede de vreo patruzeci de ani. Ce-ar fi s`-]i pudrezi p`rul pe la
tâmple, ca s`-i confirmi b`nuiala?
– Rosina! E[ti incorigibil`. Aproape c`-mi vine s`-i plâng de mil`
nepotului. Totu[i, sunt sigur` c`-l voi convinge de competen]a mea.
Cel mai greu va fi s`-i demonstrez c` m` descurc cu tine. A[a c` n-ar fi
r`u s` mimezi un pic de nervozitate, ca [i când ai fi sub papucul unei
42 DEBORAH SMITH

asistente severe. M` duc s` culeg ni[te flori – cele din vaz` par cam
ofilite. Bine c` ai camera la parter, fiindc` nu se va schimba situa]ia
prea mult. Dup` plecarea „oribilului“ Barnabas, am s`-]i improvizez
un culcu[ \n salon. Dar nu sufla nici un cuvânt despre asta. Vreau s`
fie convins c` nici nu-]i trece prin cap s` te dai jos din pat. N-am putea
inventa o carier` de asistent` medical` pentru mine?
O ajut` pe Rosina s` \mbrace c`ma[a de noapte, \i aranj` la spate
un mald`r de perne roz [i-i puse la \ndemân` un vraf de reviste [i o
fructier` plin`. Apoi preg`ti elegantul serviciu de ceai, sco]ând
argint`ria pe o m`su]` de nuiele \mpletite, f`când sandvi[uri decorate
cu felii sub]iri de castravete [i foi de salat` verde, pres`rate cu frunze
de p`trunjel; pr`jitura cu cire[e, pe care o copsese de diminea]`, fu
t`iat` \n buc`]i triunghiulare, al`turi de brio[ele unse cu unt [i fur`
scoase cele mai bune ce[ti de por]elan chinezesc.
– Cât va fi de impresionat! zise Rosina. De[i a[ fi preferat s` pari
ni]el mai vârstnic`. |n rochia aia crem, cu epole]i castanii, pari o
creatur` de vis. Proasp`t` [i apetisant`.
– Bine c` nu m` tem s` fiu \nghi]it` de Barnabas! M` descrii ca
fiind cam prea bun` de mâncat!
Venise clipa \ntâlnirii cu oribilul Barnabas. Chiar cu mult \nainte
de \ntoarcerea copiilor. Bine! Se sim]ea degajat`, elegant` [i hot`rât`.
Un Jaguar nou-nou] se angaj` pe alee. Normal s` posede o
asemenea ma[in`, desigur. Se opri \n fa]a sc`rii. Stând pe cea de-a
doua treapt`, Priscilla se \ntoarse zâmbitoare.
Un b`rbat, deloc trupe[, cobor\ de la volan, \naint` spre ea [i urc`
rapid cele dou` trepte. Apoi \nghe]`. La fel [i Priscilla. Zâmbetul \i
deveni grimas`.
Iat` o \ntors`tur` de roman! Nu era „oribilul“ Barnabas, dar cât de
mult [i-ar fi dorit s` fie. Aproape incredibil, dar \n fa]a ei se afla
domnul Lockhart! Cum o descoperise? S-o fi c`utat acas`? Poate c`-i
ceruse Claricei adresa din Christchurch? Cum va reac]iona oare?
|n acea clip`, \[i d`du seama c` el era la fel de surprins, c` nu se
a[teptase s-o g`seasc` acolo. O privea fix, de parc` nu-i venea s`
cread` ce vedea cu ochii.
SURPRIZA 43

Ie[ir` din nemi[care \n aceea[i clip`. Ea renun]` s` urce

urm`toarea treapt`. Peter Lockhart \[i relu` \naintarea \n direc]ia ei.
Când ajunse mai aproape, Priscilla \i observ` venele umflate pe gât,
m`rturisind mânie. Se opri din nou [i spuse printre din]i:
– Nu mai \n]eleg nimic. Ce naiba cau]i \n casa m`tu[ii?
Priscillei i se p`ru c` florile [i copacii \ncep s` se roteasc` [i clipi
rapid ca s` \nl`ture senza]ia ame]itoare. Stupefiat`, \ntreb`:
– Casa m`tu[ii? Este imposibil. Nu se poate ca „oribilul“ Barnabas
s` fii dumneata!
Buzele lui se strânser`.
– Ba da. Peter Barnabas Lockhart, iar apelativul este glume] n-a
fost niciodat` luat \n serios. Dar de ce m-ai f`cut s` cred c` ai fi plecat`
la Christchurch?
N-avea ce r`spuns s`-i dea.
– A[tept un r`spuns, domni[oar` Marchant. Ce naiba faci aici? {i
cu ce scop m-ai l`sat s` cred c` e[ti plecat` la Christchurch?
– Eu … eu … am crezut c` e mai bine a[a – dintr-o mul]ime de motive
– s` las aceast` impresie, s` dau senza]ia de ruptur` complet`. Eu …
– P`i dac` ai atât de multe motive, ce-ar fi s`-mi \mp`rt`[e[ti [i mie
m`car unul? Unul singur, asta e tot ce-]i cer.
{i-ar fi dorit ca mintea ei s` nu fi fost atât de paralizat`, de
incapabil` s` formuleze un r`spuns plauzibil. Dar ce anume ar fi sunat
suficient de rezonabil? Cum s`-i spun`: „doream sa m` rup definitiv de
serviciu fiindc` m` \ndr`gostisem de dumneata“?
Avea gura atât de uscat` \ncât degeaba \ncerc` s` \nghit`. Nu-[i
\nchipuise c` ochii aceia alba[tri ar fi putut fi la fel de reci [i t`io[i ca
ghea]a. |n cele din urm`, reu[i s` \ngaime:
– Motivele mele sunt strict personale. Asta este singura explica]ie
pe care o pot oferi.
– Asta nu-i explica]ie. Doar o accentuare a faptului c` m-ai min]it.
Probabil c` ai trimis scrisoarea aia cuiva din Christchurch, ca s-o pun`
la po[t`. De ce?
– Dup` cum am mai spus, nu-]i pot dezv`lui motivul.
– Prietena aceea [tie de ce?
44 DEBORAH SMITH

– Nu. I-am spus doar c` vreau ca fostul [ef s` m` cread` plecat` \n

nord. |mi este foarte apropiat` [i n-a cerut l`muriri.
– |]i foarte mul]umesc, domni[oar` Marchant! Altfel cine [tie ce
zvonuri ar fi putut lansa? C` sunt un [ef fustangiu, insistent. Unui
str`in a[a ceva i-ar trece prin cap. Nu te-ai temut c` o s` te cread`
viclean`?
– Nu. Are \ncredere \n judecata mea.
– Ce ciudat. {i eu am tr`it cu senza]ia asta, dar exact când se p`rea
c` \ncep s-o cunosc mai bine pe austera mea secretar`, iar ceea ce
aflasem \mi pl`cea, am ajuns la concluzia c` nu pot avea nici un fel de
\ncredere \n ea.
Priscilla \[i mu[c` buzele [i, spre regretul ei, sim]i c` va fi cople[it`
de lacrimi. Oribilul Barnabas observ`. Ridic` mâinile.
– Te rog, f`r` lacrimi. Se spune c`-i arma contra c`reia b`rba]ii
n-au nici o putere, dar asupra mea n-are efect.
– U[or de priceput. Probabil c` ai avut mult de-a face cu
lacrimile… din partea r`sf`]atei [i r`zgâiatei Melisande. De
nenum`rate ori, am v`zut-o bosumflându-se când \i refuzai câte ceva.
– Exact. Dar m`car Melisande nu se preface \n halul `sta. -
Spune-mi, e[ti la fel de secretoas` cu toat` lumea? De exemplu,
cumnatul t`u [tie unde te afli?
– Da, desigur, r`spunse privindu-l fix. Dup` schimbarea expresiei
lui, \[i d`du seama c` acum o dispre]uia mai mult decât oricând. De
ce oare?
– {i surioara?
– Din nou da. Clarice \mi transmite coresponden]a. Dup` p`rerea
ei, sunt pu]in cam nebun` s` renun] la o slujb` bine pl`tit` pentru asta
[i e convins` c` purtarea mea ira]ional` se datoreaz` faptului c` sunt
o domni[oar` b`trân`. Ai auzit ce-am discutat cu b`rbatul sor`-mi.
C`s`toria lor are mai multe [anse dac` eu dispar din peisaj, dar nu
cred c`-]i imaginai o ruptur` complet`. Inten]ionam s` caut ceva de
lucru la Christchurch, dar când am g`sit-o pe Rosina cu trei copii pe
cap, iar mama lor s-a declarat u[urat` s`-[i lase progeniturile \n grija
unei persoane mai tinere, m-am r`zgândit, considerând c` era o ocazie
SURPRIZA 45

ideal`. Mi-a fost scris s` ajung aici \n exact acest moment, când m`
g`seam la o r`spântie a drumului vie]ii, iar Rosina avea nevoie de cineva.
– Pentru mine, aiurelile astea cu predestinarea n-au nici o
semnifica]ie. Sunt \nclinat s` consider c` oamenii se folosesc de
\mprejur`ri pentru a-[i atinge propriile ]eluri, iar apoi bat câmpii
despre faptul c` a[a le-a fost scris … când de fapt n-au f`cut decât s`-[i
urm`reasc` scopul egoist. Pe tine te-a l`sat curajul – n-ai fost capabil`
s` rupi lan]ul ancorei [i s` te avân]i la ap` adânc`. M-ai dezam`git.
– Consider c` aceste critici sunt o violare a vie]ii mele particulare,
replic` Priscilla, cu buzele strânse. Chestiunile astea n-au nici o
leg`tur` cu dumneata. M` aflu la Taieri, la mai pu]in de treizeci de
kilometri de Roger [i de Clarice. De fapt, ideea lui fusese s` \nchiriez
un apartament \n alt` suburbie, eu fiind cea care s-a gândit la o
distan]` mai mare. Numai c` situa]ia s-a schimbat. Am venit aici.
– Da, ai ap`rut aici. De ce? Cum s-au petrecut lucrurile? {i de ce
m`tu[a nu mi-a pomenit numele t`u? Ai amestecat-o [i pe ea \n aceast`
\n[el`ciune? Uite ce-i, pentru numele Domnului, explic`-mi! Imposibil
s`-i fi spus Rosinei c` lucrezi pentru mine, fiindc` nici nu [tiai c`-i sunt
nepot. Probabil din cauz` c` nu-mi spune niciodat` altfel decât
Barnabas. Dar nu te-a \ntrebat m`car unde ai lucrat \nainte?
– Cred c` ar fi mai bine s` nu m` mai bombardezi cu \ntreb`ri.
Sunt la fel de surprins`. E vina dumitale. Am fost convins` c` distribui
ni[te coresponden]` pentru Societatea Horticol`. Cum era s`-mi
imaginez c` una dintre scrisori era adresat` m`tu[ii tale?
– Bine\n]eles. Voiam s`-mi \nnoiesc ultimatumul – c` dac` nu avea
s` renun]e la idee, a[ fi discutat direct cu Zillah – ad`ugând \nc` vreo
dou` motive pentru care ar fi trebuit s` nu-[i asume responsabilitatea.
N-am v`zut de ce s` nu-i duci scrisoarea \mpreun` cu celelalte.
– Ei bine, m-am a[ezat pe b`ncu]a de dincolo de zid. Era un loc
lini[tit [i doream s`-mi pun gândurile \n ordine.
– Asta pricep.
– Ce amabil din partea dumitale. Devii aproape uman, Barnabas.
– De ce nu-]i dezv`lui \n \ntregime gândul [i nu-mi spui oribilul
Barnabas?
46 DEBORAH SMITH

– P`i, dac` [tii ce-mi trece prin minte, po]i ad`uga singur adjectivul
atât de potrivit, replic` ea.
– Ar trebui s` m` apuce râsul, atât este de copil`ros, dar vreau
totu[i s` aud din gura ta ce s-a petrecut, \nainte ca draga m`tu[` s`-[i
piard` r`bdarea [i s` vin` s` afle de ce nu intru.
– Ah, nu poate. Nu ]i-a spus la telefon?
– Ce nu poate? Ce s`-mi povesteasc`?
– Nu poate ie[i. I s-a spart un vas de sânge. Este obligat` s` nu se
mi[te. Ei, acum nu te bucuri c`-s aici?
– {tiam c` se va \ntâmpla a[a ceva! M`tu[a Rosina nu-[i simte
vârsta. Alerg`tura dup` cei trei dr`cu[ori … este de-a dreptul ridicol.
Trebuia s-o p`]easc`!
– N-a fost vina copiilor. S-a \ntâmplat \nainte de venirea lor. Dac`
e vina cuiva, atunci este a ta.
– Din cauza mea! Probabil c` ]i-ai pierdut min]ile! Tu …
– S-a urcat \n copac [i a r`mas blocat`. Dac` nu i-ai fi spus c` te
a[tep]i s` se cocoa]e \n copaci \mpreun` cu copiii, nu i-ar fi trecut prin
minte s` \ncerce … a[a c` s-a hot`rât s`-]i demonstreze c` este \n
stare, \naintea sosirii copiilor. A[a am g`sit-o.
– Cum ai intrat?
– St`team pe b`ncu]a de afar` când am auzit-o blestem… strigând.
– Ai auzit-o \njurând. |mi cunosc m`tu[a.
– A[a c` m-am gr`bit s`-i sar \n ajutor, luându-m` dup` sunetul
vocii. {i am g`sit-o, atârnând acolo.
– Atârnând? Credeam c` a c`zut, sau a avut un atac de apoplexie.
– Nu. Ar fi coborât singur` la fel de u[or cum s-a urcat, dac` nu i
s-ar fi ag`]at tivul rochiei \ntr-un ciot. M-am urcat, trecând pe lâng` ea,
[i am eliberat-o, asta-i tot. Iar Dougal a apreciat c` n-ar trebui s`
r`mân` singur`, pentru cazul c` ar fi vreo afec]iune ascuns`.
– Adic`, vreo zgârietur`? Fiindc` asemenea incident n-avea cum
s`-i provoace alte neajunsuri.
– Ah, am c`zut amândou` când aproape ajunsesem jos. Norocul
Rosinei c` a c`zut peste mine. Dougal ne-a ajutat s` ne ridic`m [i
ne-a condus \n cas`.
SURPRIZA 47

– Dougal MacNab? de ce nu s-a coco]at el s-o salveze, dac` era de

fa]`? Pe cuvântul meu, dar rapid` mai e[ti! Ai [i ajuns s` folose[ti
numai numele de botez al parohului.
Priscilla \i arunc` o privire.
– O tutuiesc [i pe nevasta lui. Ei mi-au cerut – `sta-i felul lor.
Cândva, m-ai acuzat c` a[ fi prea formal` \n privin]a numelor. Acum…
– |ntr-adev`r. Dar nu-mi vine s` cred …
– Dougal a ajuns exact \n clipa \n care c`deam din copac.
– Oricum, continu` el, nimic din toate astea nu explic` de ce ai
renun]at la o slujb` promi]`toare, pentru o ocupa]ie care nu-]i poate
aduce prea mul]i bani. Mi se pare c` te-ai repezit la prima ocazie care
\]i permitea o oarecare distan]are, \ns` f`r` a fi prea departe!
|i sus]inu privirea cu mai mult` franche]e.
– Nu toat` lumea se \nghesuie dup` cele mai bine pl`tite slujbe.
Mul]umirea sufleteasc` poate fi mult mai important`. Sau, dac` nu ea,
atunci nivelul de stres, lipsa senza]iei de rutin` [i altele. La firmele
mari, presiunea este foarte puternic`.
– Dac` gânde[ti astfel, firma Lockhart poate p`rea o curs` de
[oareci. Desigur, toate activit`]ile economice sunt supuse competi]iei,
totu[i, nici eu nici tata nu ne-am preocupat exclusiv de profit.
– Nu m` refeream la felul \n care administra]i afacerea la firm`,
pentru c` \l consider optim. Doream s` spun numai c` n-am de gând
s` r`mân secretar` toat` via]a. Sunt recunosc`toare pentru retribu]ia
bun`. Aveam nevoie de ea când a murit tata, iar sor`-mea era v`duv`.
Acum \ns`, \n sfâr[it, m` simt capabil` s` \ncep s` tr`iesc pe propriile
picioare, f`când ceea ce-mi place.
– Ce-]i place? Adic`?
– |n cazul meu, e vorba despre un hobby care s-ar putea dovedi
ceva mai mult decât atât. Scriu – articole, scurte povestiri, din când \n
când poezie – pentru diferite reviste. Ca toat` lumea, visez la clipa
când voi avea timp s` scriu o carte. Dac` g`sesc o munc` mai pu]in
preten]ioas`, pentru o vreme – \n cazul de fa]` trei luni – mi-a[ putea
\ndeplini visul. |nainte ca sor`-mea s` se rec`s`toreasc`, tot timpul
48 DEBORAH SMITH

liber mi-l petreceam \ngrijind paji[tea [i ocupându-m` de gr`din`. Ei,

acum e[ti satisf`cut de motivul pentru care am preferat o slujb` care
ar putea p`rea un pas \napoi?
– |mi satisface curiozitatea \n privin]a motivelor tale, dar nu-mi
explic` de ce ai g`sit cu cale s` m` \n[eli.
– Ei bine, \n direc]ia asta n-am ce s` fac. }i-am mai explicat c` am
ra]iuni strict personale. Nu vreau s` continu`m discu]ia – n-are de-a
face cu dumneata. E[ti doar fostul meu [ef.
– |]i mul]umesc. |ntotdeauna mi-am considerat angaja]ii – \n
marea lor majoritate – ca fiind [i prieteni. Chestia asta nu are doar
darul de a m` dezgusta, m` [i r`ne[te. M` mândream c` apreciez
corect caracterele oamenilor.
– |n cazul acesta, domnule Lockhart, poate c` dori]i s` v` returnez
scrisoarea de referin]e? Acolo se vorbea despre absoluta mea integritate.
A]i putea modifica aprecierea \n termeni mai pu]in entuzia[ti?
– Este o propunere atât de ridicol` [i de meschin` \ncât nici nu
merit` r`spuns. Am scris acolo ceea ce credeam valabil \n acel
moment, a[a cum te-am cunoscut \n calitate de patron. Faptul c` acum
am intrat \ntr-un conflict personal n-are cum s` schimbe aprecierea.
– N-avem nimic de-a face unul cu cel`lalt. }i-ai spus p`rerea. S-o
l`s`m a[a.
– Ba avem. Ai grij` de sora tatei, pentru care sunt direct
responsabil, cât` vreme mama [i tata sunt pleca]i \n str`in`tate.
Cândva, s-ar putea s` te \ntrebe unde ai lucrat \nainte. Cred c` cel mai
bine ar fi s`-i spunem chiar acum c` ai fost angajata mea. S` vedem …
e de a[teptat c` se va mira c` n-am [tiut nimic, dac` i-ai spus c` ]i-ai
trimis demisia printr-o scrisoare.
– Erai sarcastic fiindc` am pretins c` sunt \n Christchurch, dar se
pare c` nu e[ti str`in de ajustarea adev`rului astfel \ncât s` serveasc`
propriilor tale interese. Ce exemplu de juste]e!
– Situa]ia este complet diferit`. M`tu[a p`rea absolut \ncântat` de
noua ei companioan`. Fiica fostului ei avocat. Nu vreau s-o am`r`sc.
Cu toate c` am fost \mpotriva venirii copiilor, acum sunt aici [i p`rin]ii
lor au ajuns \n Papua. Cu siguran]`, are nevoie de o mân` de ajutor.
SURPRIZA 49

S-ar putea s-o afecteze gândul c` prin intermediul ei am piedut o

secretar` capabil`, dar nu putem face abstrac]ie de situa]ie. |ns` ne
este la \ndemân` s`-i \ndulcim pilula. Oricum, Melisande ne-ar da de gol.
– Melisande?
– Desigur, uneori, vine aici cu mine.
Bine\n]eles. Prietena z`p`cit` a nepotului Rosinei!
– |n cazul acesta, spuse ea, \ntrucât se pare c` am ajuns la un fel
de compromis, propun s` intr`m. Se va \ntreba ce te-a re]inut. Putem
ascunde c` surpriza \ntâlnirii a dus la ceart`. Vom spune c` ne-am
minunat de coinciden]`.
– Foarte bine, domni[oar` Marchant. }in mult la lini[tea m`tu[ii.
Rosina st`tea sprijinit` pe pern`, purtând pe chip o expresie de
copil \n a[teptarea unei surprize.
– Bun`, drag` b`iete, ce bine-mi pare s` te v`d.
– Z`u? Se aplec` s-o s`rute. Rosina, dup` moarte, n-ai nici o [ans`
s` ajungi \n rai. Am auzit din gura domni[oarei Marchant c` vizita mea
te \ngrozea.
Ea \l privi cu franche]e.
– A[ fi fost speriat` dac` nu reu[eam. |ns` acum nu mai este cazul.
Copiii sunt aici [i am avut teribilul noroc s` dau peste domni[oara
Marchant, exact atunci când aveam mai mult` nevoie [i gata s` se
\nhame la o astfel de munc`.
– |ntr-adev`r liber`! murmur` el, dar Rosina nu-i d`du aten]ie.
– A durat atât de mult pân` s` intra]i \ncât sunt sigur` c` ai avut
timp s-o cuno[ti [i nu vei mai avea nici o obiec]iune.
– |i cunosc eficien]a mai bine decât ]i-ai putea \nchipui, m`tu[`.
F`r` s` b`nuie[ti, mi-ai [terpelit secretara. Coborând din ma[in`, am
fost n`ucit s` constat c` domni[oara Marchant urca scara. Situa]ia se
datoreaz` dorin]ei tat`lui meu ca firma s` fie \ntotdeauna condus` de
un Lockhart [i faptului c`, \n cerc intim, sunt cunoscut drept
Barnabas. {tiam c` plecase \n concediu, apoi am primit o scrisoare
prin care m` anun]a c` vrea s` plece de la firm`, dar nici nu mi-a trecut
prin minte c` r`pirea a fost opera ta.
– Dragul meu! Nu poate fi adev`rat! Vai de mine, probabil c`
te-am nec`jit grozav? Dar cum …?
Priscilla \i veni \n ajutor:
50 DEBORAH SMITH

– M`car dac` ]i-a[ fi spus unde am lucrat, Rosina – sau dac` m-ai
fi \ntrebat …
– M` bucur c` n-ai f`cut-o. N-a[ fi g`sit niciodat` curajul s`-i r`pesc
secretara. {i a[a era destul de sup`rat pe mine [i dac` [i-ar fi \nchipuit c`
vreau s`-i stânjenesc activitatea la birou, mânia lui n-ar mai fi avut limite.
Cu un gest dezn`d`jduit, Barnabas i se adres` Priscillei:
– Vezi la ce m` refeream? Pare \ngrozit`, dar face tot ceea ce i-a
c`[unat. Se \ntoarse spre m`tu[`, spunându-i cu pref`cut` severitate:
tr`ia cu impresia c` sunt \ntr-adev`r un individ detestabil … nepotul
pe care nu-l cuno[tea. M-a \ntâmpinat cu vorbele: „Dar n-ai cum s` fii
oribilul Barnabas!“ |mi distrugi reputa]ia, m`tu[ico.
– Dar nimeni dintre cei care te cunosc n-ar spune c` e[ti oribil,
Barnabas, iar dac` domni[oara Marchant a lucrat pentru tine, n-are
cum s` nu [tie cât e[ti de dulce.
– Dulce? Barnabas p`rea mai degrab` ofensat. M`tu[`, nici un
angajat nu-[i consider` patronul dulce. Dar ia spune-mi, ce-i cu
piciorul dumitale? L-a v`zut Mark Gainsborough?
– O nimica toat`, drag` b`iete, ridic` ea mâna a lehamite. O s`
trec` dac` m` odihnesc, iar Priscilla este n`scut` s` fie sor` de
caritate. Profit de ocazie s` zac \n pat [i s` citesc.
– O s`-]i convin` pân` când vei \ncepe s` te plictise[ti, replic` el.
|n clipa \n care doctorul va spune c` po]i s` stai \n picioare o or`, vei
sta trei [i te vei n`pusti \n gr`din` imediat.
– Ba nu, interveni Priscilla. Sunt [i eu aici. Atâta lucru \]i pot
promite.
– Va a[tepta s` te \ntorci cu spatele [i, ]inând seama de prezen]a
copiilor, va avea destule ocazii. Poate c` pân` acum s-au purtat
\ngere[te – probabil c` Zillah i-a d`sc`lit – dar n-ai habar ce te
a[teapt`.
– {tie, Barnabas. Am avertizat-o \nainte de sosirea lor. S-au dat deja
\n stamb`, iar ea s-a descurcat, f`r` s`-[i piard` r`bdarea.
– Adic` i-a l`sat s`-[i fac` de cap? coment` el stânjenit. |n felul lor
atât de nea[teptat? Au nevoie de …
Rosina \l \ntrerupse:
SURPRIZA 51

– Au nevoie de o mân` forte … [i asta au c`p`tat. Asear`, Priscilla

a descoperit c` Nat nu-[i f`cuse temele. Cu o mutr` \ngereasc`, a
pretins c` avea de gând s` se scoale mai devreme [i s` le fac`
diminea]a. Ea a avut grij` s` se ]in` de cuvânt, cu toate c` la televizor
era serialul lui favorit de desene animate. A boscorodit c` era la fel de
rea ca maic`-sa, dar [i-a f`cut tema [i \nc` bine. De acum \nainte, va
avea grij` s`-[i termine lec]iile \nainte de \nceperea programului de la
televizor. |n ce-o prive[te pe Alicia … miza pe faptul c` Priscilla nu va
indr`zni s-o pedepseasc`. Destul de repede a aflat c` se \n[elase. „}in
locul mamei tale“ – o citez pe Priscilla – „a[a c` voi proceda la fel ca
ea … am s` te ating.“ {i a trecut la fapte … la fund, a[a cum a rânduit
Dumnezeu lucrurile.
Ochii lui Barnabas se oprir` asupra Priscillei. Expresia lor era
sardonic`, de ast` dat` u[or de descifrat. Sim]i c` ro[e[te. Rosina
spuse cu blânde]e:
– Nu ro[i fiindc` te laud, draga mea. O fac numai ca s`-l conving c`
e[ti persoana potrivit` la locul potrivit [i la momentul optim. Drag`
b`iete, dac` vei dori ca Priscilla s` vin` câteva dimine]i s` te ajute, dup`
ce m` voi pune pe picioare, sunt gata s` m` lipsesc de prezen]a ei.
– Dr`gu] din partea ta, dar o dat` ce un angajat a plecat, sunt
convins c` e bine s` r`mân` departe. Este o postur` foarte nepl`cut`
pentru ei.
– Poate c`-i valabil pentru unii angaja]i, dar nu se potrive[te \n
cazul Priscillei. Ea este personificarea integrit`]ii, n-ar da rasol.
– Sunt convins de integritatea ei. N-ar deranja nici un fir de praf.
Uit`-te la ea. }i-ai putea \nchipui c` este [ocant s`-l \ntâlne[ti pe
nepotul noului patron [i s` consta]i c`-i una [i aceea[i persoan` cu
fostul [ef. Dar ea este mereu neclintit`.
– Nu-i a[a c` am fost [mecher` la telefon? zise Rosina. Am descris-o
ca fiind mai vârstnic`. Chiar i-am sugerat s`-[i pudreze p`rul la tâmple,
s` par` c`runt. Totu[i, n-a f`cut-o. Te-ar fi scos din fire s` consta]i c`
propria secretar` vrea s`-]i joace o asemenea fest`. Ah, drag`, tocmai
mi-a venit \n minte! Priscilla, dac` ai fost secretara lui, \nseamn` c` ai
renun]at la un salariu fabulos \n favoarea unei remuner`ri mai mult
simbolice. De ce?
52 DEBORAH SMITH

|n mod ciudat, cel care salv` situa]ia fu Barnabas. Interveni prompt:

– Nu [tiai c` scrie? Nuvele, articole, poezii, a cochetat cu toate
genurile. Are ambi]ia s` scrie un roman – \n fine, o carte. Activitatea de
la firm` nu-i l`sa suficient timp. De mult timp voia s`-[i caute un serviciu
cu jum`tate de norm`, ceva care s`-i permit` s`-[i \mplineasc` visul. A[a
c`, aici, sunt convins c`-[i va putea rezerva o or` sau dou` pe zi.
Rosina se ar`t` consternat`.
– Drag` Priscilla, ce situa]ie frustrant` pe capul t`u! Dar s-ar putea
s` treac` mai repede decât crezi. |n cazul acesta, va trebui s`-]i l`s`m
libere câteva ceasuri \n fiecare diminea]`.
– N-are nici o importan]`, replic` Priscilla \n grab`. Domnule
Lockhart, n-ar fi trebuit s` vorbe[ti. Am toat` via]a \n fa]` s`-mi
\mplinesc visele. Aceste trei luni vor fi o perioad` de provizorat. Cât`
vreme stau aici, am s` \ntocmesc schi]a viitoarei c`r]i [i m` voi apuca
de scris abia dup` ce plec. Apropo, nu este vorba de un roman, ci de
o carte pentru copii, a[a c` prezen]a celor trei \mi furnizeaz` material
de prim` mân`. Ieri, pe când f`ceam cump`r`turi \n sat, mi-a venit o
idee. Mi-a[ putea vinde apartamentul din ora[ [i a[ putea cump`ra una
dintre c`su]ele de pe strada principal`, pe care s-o amenajez ca
refugiu de crea]ie. Pe timpul cât stau aici, este posibil s`-mi g`sesc
ceva de lucru la unul dintre magazine. Se opri [i i se adres` Rosinei:
Ce s-a petrecut? Ar`]i de parc` tocmai ai fi câ[tigat premiul cel mare.
– Fii atent`, Rosina! mârâi Barnabas. Domni[oara Marchant nu te
cunoa[te atât de bine ca mine. Uit`tura asta \mi provoac` nelini[te.
Seam`n` perfect cu acea privire prevestitoare a Aliciei. Cea care
anun]` o n`zdr`v`nie … [i \ntotdeauna ne afecteaz` cumva.
– Cum po]i s` spui a[a ceva? Doar n-am nou` ani, am dep`[it
[aptezeci [i chiar cu mult. N-are nimic de-a face cu tine.
– Dac` e vorba despre dumneata, m` intereseaz` [i pe mine.
– Nu [i asta. Priscilla ar putea s` stea la Thistledown House. Vreau
s` spun, atunci când vrea s` scrie. Biroul lui Manuel i s-ar potrivi ca o
m`nu[`. Cât` vreme copiii sunt aici, s-ar putea s` nu aib` cine [tie ce
timp, dar dup` aceea ar fi perfect, solu]ia tuturor problemelor noastre.
|n cazul acesta, nu va mai trebui s` te \ngrijorezi din cauza mea.
SURPRIZA 53

– Thistledown House? Vreo cas` pe care o ave]i \n sat?

– Este cabana, \i explic` Rosina. |nc` n-am avut vreme s` ]i-o ar`t.
Manuel a construit-o ca s` avem unde s` ne retragem când am fi
devenit prea b`trâni s` \ntre]inem casa asta mare [i gr`dina, dar a
murit \n plin` putere, Dumnezeu s`-l aib`-n paz`, la [aizeci [i opt de
ani, când vârsta nu-i provocase \nc` nici un neajuns. Idealul ar fi fost
ca Barnabas s` se \nsoare [i s`-[i aduc` mireasa la Jesmond Dane, dar
acum nu prea mai sunt speran]e.
– Cum adic`? interveni Barnabas. La doar treizeci [i doi de ani nu
pot fi considerat un burlac \nr`it!
– Nu, dar se pare c` iar te proste[ti cu Melisande [i cred c` nu ]i-o
\nchipui stabilindu-se aici, nu-i a[a?
Priscilla sim]i c` se mersese prea departe. Prea mult` franche]e din
partea Rosinei. Dar Barnabas izbucni \n râs.
– Uit`-te la figura domni[oarei Marchant! I-ai luat maul. |[i dore[te
s` nu fi fost de fa]`.
– |ntr-adev`r, replic` Priscilla cu ardoare. A[ prefera s` vin` copiii.
Ah, parc`-i aud … Domnule Lockhart, n-ar mai fi decât o problem`.
Deocamdat`, m` descurc de minune. Sunt plini de energie, uneori
pozna[i,alteori dr`gu]i, dar pot fi struni]i. Nu \ncearc` s` ob]in`
simpatie pe motiv c` p`rin]ii lor sunt departe, mai ales din cauz` c`
Rosina le d` sentimentul c` sunt iubi]i [i bineveni]i. Nu vreau s` se
sim]` nec`ji]i. Dac` nu v` face pl`cere prezen]a lor, ar fi mai bine s`
v` scurta]i vizita. Iat`! P`re]i o familie obi[nuit` s` vorbeasc` pe [leau.
De dragul copiilor, sper s` accepta]i [i din partea mea aceea[i
abordare direct`.
 Capitolul 4
Momentul urm`tor se dovedi foarte descump`nitor. Copiii
n`v`lir` \n camer` mai entuziasma]i decât de obicei [i se aruncar`
asupra lui Barnabas.
El le ie[ise \n \ntâmpinare, cu bra]ele larg deschise. Alicia \l prinse
pe dup` gât.
– Unchiule Barney, ]i-am v`zut ma[ina cea nou`. Nat a zis c` numai
tu puteai s` ai asemenea ma[in`. |l s`rut` cu frenezie [i, \n ciuda
acadelei \ncepute pe care o avea \n mân`, el nu p`ru s` fie mai pu]in
\ncântat. B`ie]ii se mul]umir` cu câte o \mbr`]i[are, iar Tim spuse:
– Ma[ina e grozav`. Putem s` ne urc`m \n ea?
– Desigur. Vin dup` voi \ntr-o clip`. Alicia, ai batist`? N-ai vrea s`-mi
[tergi urechea stâng`? Altfel, la noapte am s` m` lipesc de pern`.
– Nu te speli pe fa]` \nainte de culcare?
– Ba da, dar dac` n-o s` fac du[, mi-e team` c` n-o s-o mai g`sesc.
Diminea]a, am mare grij` de urechi. Domni[oara Marchant poate s` v`
spun`.
Pentru moment, cei trei r`maser` t`cu]i. Apoi explodar`:
– Domni[oara Marchant? Priscilla? Dar ea nu st` cu tine.
Ochii alba[tri ai lui Barnabas erau juc`u[i, când \ntâlnir` privirea
Priscillei, pe deasupra cre[tetului b`lai al Aliciei.
– Nu, dar mi-a fost secretar` [i toate secretarele se uit` cu aten]ie
la urechile [efilor când scriu dup` dictare.
SURPRIZA 55

– De ce nu ne-ai spus c` ai lucrat pentru el? \ntreb` Timothy.

– |ntotdeauna i-am spus patronului „domnul Lockhart“, iar al]ii \l
strigau „domnul Peter“, r`spunse ea. A[a c` n-aveam habar c` unchiul
Barney este una [i aceea[i persoan` cu fostul meu [ef. Cred c` nu
sunte]i rude, nu-i a[a? N-am putut s` fac nici o leg`tur` \ntre numele
voastre [i al lui.
– Nu, nu suntem rude, ci amici, zise Barnabas. Dar uneori,
prietenii sunt mai apropia]i ca neamurile.
– Vreau s` spun c` nimeni n-a men]ionat numele Lockhart, replic`
Priscilla.
– |mi place cuvântul „amici“, declar` Alicia. Asta \nseamn` c` sunt
amica ta, nu-i a[a, unchiule Barney?
– Sigur c` da, aprob` el. Hei, cine-i la u[`? O alt` feti]` de vârsta
Aliciei \[i f`cuse apari]ia.
– Este prietena mea, Nerolie Palmerston. Ai ei abia s-au mutat \n
Fair-acre, a[a c` nu prea [tie pe nimeni. |ntr`, Nerolie. Ace[tia sunt
m`tu[a Rosina, unchiul Barney [i Priscilla, care o ajut` pe m`tu[a s`
aib` grij` de noi. Poate [i ea s` fie amica noastr`, unchiule Barney?
– Desigur. Salut, Nerolie, vino \n`untru. Unde ai locuit pân` acum?
– Am stat \n Christchurch. Tata a fost numit diriginte de po[t` aici.
Alicia a spus c` nu deranjez dac` vin cu ea.
Rosina r`spunse cu afec]iune:
– Sigur c` nu. Alicia [i b`ie]ii pot aduce acas` orice prieten.
Alicia interveni ner`bd`toare:
– Poate c`p`ta o gustare mare? {tiu c` n-avem voie mai mult de
dou` sandvi[uri. N-a prea avut ce mânca la prânz.
– Cred c` azi putem renun]a la acea regul`, având \n vedere c`
ave]i un musafir, spuse Rosina. Dar mânca]i acum [i nu pierde]i
vremea pân` la masa de sear`. Priscilla v-a preg`tit ceva foarte bun.
Alicia nu l`s` s`-i scape ocazia.
– N-ar putea r`mâne [i la cin`? Ar fi o schimbare pl`cut` pentru ea.
– Nu \n seara asta, interveni prompt Barnabas. M`tu[a Rosina s-a
lovit la picior [i trebuie \ngrijit` la pat, iar asta \nseamn` munc`
suplimentar` pentru domni[oara Marchant. Când m`tu[a va fi din nou
pe picioare, po]i s`-]i aduci prietenii la mas`.
56 DEBORAH SMITH

Priscilla deschisese gura s` protesteze, dar o \nchise la loc,

prinzând semnul lui. Nu trebuia s` i se mai opun`. Spuse \n schimb:
– Haide]i la buc`t`rie sa lua]i gustarea, iar apoi pute]i sa ie[i]i \n
gr`din`, la joac`.
Când reveni \n salon, Barnabas i se adres`:
– M` bucur c` te-ai prins. Nerolie va deveni probabil animalul de
companie al Aliciei. Prezint` toate semnele – un aer de patetism,
sfiiciune.
– Ce vrei s` spui? E o feti]` cuminte, mai timid` la prima vizit` \ntr-o
cas` str`in` [i este mult prea bine \mbr`cat` ca s` fie o copil` neglijat`.
– Ai s` vezi. Alicia este atât de ata[at` de cauzele f`r` speran]` [i gata
s` sar` \n ajutorul celor n`p`stui]i, \ncât \i face pe ceilal]i copii s` \ncerce
s` profite. |mi \nchipui c`, dac` Nerolie a avut parte de un prânz mai
s`r`c`cios, s-a bucurat \n schimb [i de bun` parte din al Aliciei.
– Cred c` suferi de o imagina]ie prea bogat`, domnule Lockhart.
Sunt capabil` s` apreciez lucrurile de una singur`. |n familia mea au
fost trei copii [i practic i-am crescut pe fiul [i pe fiica sor`-mi.
– {i ce p`rere avea sora ta?
– Domnule Lockhart … nu-mi place cum sun`. N-am \ncercat nici
un moment s` iau locul mamei lor, dar Clarice era v`duv` [i, \n unele
domenii, am \ncercat s` suplinesc lipsa tat`lui.
– Nu \ntotdeauna este \n]elept, aprecie el. Devii sprijin, a[a c`
tinerii se obi[nuiesc s` fie cocoli]i. Asta este necazul cu Alicia. Se bate
pentru cauzele altora, astfel \ncât ace[tia pierd obi[nuin]a de a-[i ap`ra
propriile interese. Dup` mine, ar fi preferabil s` fie l`sa]i s`-[i dezvolte
abilit`]ile. Rezultatul poate fi crud. |n contrast cu o personalitate
puternic`, devin [i mai fragili. A[a c` n-o \ncuraja pe Alicia.
Rosina \[i privea nepotul.
– Nu te-am mai auzit vorbind astfel, Barnabas. E[ti oribil!
– Cu certitudine, interveni Priscilla pozna[. Dar când, [ocat` de
\ntâlnirea nea[teptat` cu fostul patron, i-am spus: „Nu se poate s` fii
oribilul Barnabas!“ mi-a r`spuns c`-i un atribut glume], neserios.
Acum, \ncep s` nu mai fiu sigur`.
Rosina \i lu` vorba din gur`.
SURPRIZA 57

– {i dac` nu renun]` s`-mi critice ajutoarea providen]ial`, voi

\mbr`]i[a aceea[i p`rere. Barnabas, vorbeai despre o familie a c`rei
situa]ie ]i-e necunoscut`, iar vorbele tale sunau a critic`. Nu mai vreau
s` aud a[a ceva. Chiar dac` deocamdat` depind de Priscilla, situa]ia nu
se va permanentiza. De obicei, al]ii \mi caut` sprijinul. E o chestiune
de \ntâmplare.
– |ntâmplare? Drag` m`tu[ico, e[ti ca un greiere … ce vrei s` spui?
– Exist` momente când fiecare ajunge la ananghie. Atunci avem
nevoie de ajutor. F`r` discu]ie c` a[a s-a \ntâmplat [i cu sora Priscillei.
Acum s-a rem`ritat. Priscilla are prea mult` judecat` s` nu se retrag`.
Barnabas, te rog du-o pân` la Thistledown House [i arat`-i biroul lui
Manuel, \nainte ca cei mici s`-[i termine gustarea. Acum e momentul.
Hai, pleca]i!
Barnabas se \nclin` \n semn de supunere.
– Te ascult. Sper s`-mi dai o not` bun` – trebuie s`-]i reintru \n
gra]ii. Domni[oar` Marchant, v` pot escorta spre s`la[ul viitoarelor
inspira]ii literare?
– Bine … numai s` nu dureze prea mult. Nu vreau ca m`tu[a s`
r`mân` cu copiii pe cap.
Trecur` prin camera de joac` [i o luar` printr-un crâng \ncânt`tor,
\n care r`suna ciripitul p`s`relelor [i susurul unui pârâu. Traversar`
un pode] \n arc, intrând parc` pe domeniul armoniei depline.
– |mi pare r`u s` abuzez astfel de timpul dumitale, domnule
Lockhart, declar` ea, mai ales c` este zi plin` de lucru. Am s` m`
mul]umesc cu o vizit` rapid`, apoi vei putea pleca.
– Cât de descurajator! zâmbi el. Rolurile noastre par s` se fi
schimbat. Cu membrii familiei regale sau cu patronul nu se face s` te
por]i a[a. Ah, nu-mi spune c` nu-]i mai sunt [ef. Aici, sunt ca acas`.
Oricum, ast`zi mi-am luat liber. R`mân la ceai – Rosina m-a invitat.
– Deci graba cu care ai alungat-o pe Nerolie, nu demonstreaz`
decât c` nu te sim]i \n stare s` supor]i patru copii!
El izbucni \n râs.
– Haide, domni[oar` Marchant, ai v`zut doar cum m-au
\ntâmpinat! N-am s`-]i pot uita expresia. Recunoa[te.
58 DEBORAH SMITH

– Vai de mine, sunt absurd`. Parc` a[ avea iar nou` ani [i m-a[
ciond`ni cu Andrew. Chiar f`r` motiv.
– Ce vrei s` spui?
R`spunse f`r` s` se gândeasc`.
– Erau certuri f`r` \nsemn`tate. A[a fac to]i copii.
– Exact. Nici \ntre noi nu exist` o du[m`nie adev`rat`, ceea ce-i
absolut normal.
Dintr-o dat` Priscilla se sim]i cuprins` de stânjeneal`. |[i d`duse
demisia de fric` s` nu-[i dea pe fa]` sentimentele fa]` de el. Dar acum
ajunseser` s` aib` o rela]ie mult mai intim`. Nu trebuia s` devin` prea
prietenoas`. A[a c` spuse:
– Situa]ia era diferit`. Andrew [i cu mine eram frate [i sor`, aveam
\ncredere unul \n cel`lalt. Pe dumneata \ns`, te-am dezam`git.
Spuneai c` nu mai po]i s` m` crezi. De dragul Rosinei, trebuie s`
afi[`m o aparent` amici]ie, dar te vei \ntreba mereu de ce am \ncercat
s` te fac s` crezi c` a[ fi plecat la Christchurch. Iar eu n-am nici o
inten]ie de a-]i explica …
– Ah, cred c` [tiu ce motiv ai avut.
Priscilla ro[i violent.
– Ah, renun]` la atitudinea de vinov`]ie, continu` el. M-am purtat
sever. Recunosc. Dar ce drept aveam s` te judec? |n mod vizibil, ai o
mul]ime de probleme personale \ncurcate, dar sunt sigur c` ai [i t`ria
de caracter de a le \nfrunta. |n privin]a asta, nu m-ai dezam`git.
|[i continuar` drumul \n lini[te, pân` ajunser` la caban`. Tufe de
geranium ro[u-aprins str`juiau intrarea, iar b`ncile din gr`din` erau
\nconjurate de diverse sortimente de ierburi medicinale. Pe o parte,
aleea ce m`rginea construc]ia se pierdea printre fucsii, iar pe cealalt`,
puteai vedea toate soiurile de cop`cei [i tufi[uri de prim`var`: aluni,
cire[i, meri[ori, piersici, pruni, liliac, flori de mai.
– De unde vine numele de Thistledown House? \ntreb` Priscilla.
– Se datoreaz` unchiului Manuel. Ca to]i gr`dinarii, ducea o lupt`
continu` \mpotriva ciulinilor [i p`p`diilor, dar recuno[tea c` toamna
au un colorit magic. A[a c` [i-a spus c` se potriveau foarte bine cu
toamna vie]ii pe care urmau s-o petreac` aici.
Glasul Priscilei tremur` pu]in.
SURPRIZA 59

– Dar n-au mai apucat … cel pu]in, nu amândoi.

– A[a-i, dar acest loc aminte[te atât de mult de Manuel \ncât, când
va veni vremea s` se mute aici, Rosina se va sim]i ca [i când i-ar fi
al`turi. Vezi tu, [i el era scriitor – c`r]i de gr`din`rit. Aici \[i avea
biroul. Rosina invita mereu o mul]ime de oameni la Jesmond Dane. |n
felul acesta, Manuel reu[ea s`-[i asigure singur`tatea necesar`.
– Bine\n]eles, \i pl`cea vechea cas`. Acolo se n`scuse. Totu[i,
credea c` spre sfâr[itul vie]ii s-ar fi putut dovedi prea mare. Din
p`cate, copiii lor n-au putut s` se stabileasc` aici, carierele
\ndep`rtându-i, de[i to]i revin din când \n când. Dar \n curând, Rosina
va fi prea b`trân`. Cu pu]in` vreme \nainte de a muri, Manuel mi-a
spus: „simt c` tu vei ajunge s` locuie[ti la Jesmond Dane, Barnabas.
Sper s` alegi o persoan` asem`n`toare Rosinei.
|nghi]ind \n sec, Priscilla spuse:
– Ziceai c` Manuel s-a n`scut aici? Ce ciudat, eram convins` c`
Rosina a fost …
– De ce?
– Din pricina numelui … al ei [i al t`u. Lockhart e asociat cu zona
Newcastle-upon-Tyne din Northumberland, iar Jesmond Dane este
una dintre atrac]iile locale. {i totu[i, Rosina \]i este m`tu[`. Cu Manuel
esti rud` prin alian]`.
– Pe timpuri, se numea simplu conacul Dane, datorit`
monumentului Liberty Dane aflat pe aceea[i strad`. Manuel i-a
ad`ugat la nume Jesmond, datorit` leg`turilor so]iei sale cu
Newcastle. Ea s-a n`scut aici, la scurt timp dup` ce p`rin]ii au p`r`sit
Tyneside. Bunicul a emigrat de tân`r [i a \nceput cu un mic magazin.
Dar cum se face c` [tii atâtea despre Tyneside?
– Fiindc` [i tata provine tot de acolo. St`team \mpietrit` \n poala
lui, ascultându-i pove[tile despre marele zid roman, despre nevestele
de pescari, despre motoarele cu aburi [i despre docuri. Am fost
crescut` \n spiritul tradi]iei din Tyneside. Ca urmare, a devenit un
subiect comun de discu]ie pentru Rosina [i pentru mine.
– }i-a povestit cum l-a cunoscut pe Manuel?
– Nu, dar spunea c` se [tiau din copil`rie.
60 DEBORAH SMITH

– Venise s` viziteze a[ezarea, \mpreun` cu p`rin]ii. A colindat pân`

s-a r`t`cit. Avea numai [apte ani. Era foarte cald [i i se f`cuse sete.
Catarama de la un pantof se desf`cuse [i-i provocase o b`[icu]`. |[i
târ[âia picioarele prin praf, plângând, apoi a g`sit zidul de \nprejmuire
[i a priceput c` se afla \n apropierea unei case. Dar zidul era prea \nalt,
iar poarta solid` nu-i l`sa nici o speran]` de escaladare, a[a c` s-a
a[ezat pe jos [i a \nceput s` strige. Manuel avea cincisprezece ani [i
tocmai cur`]a ni[te copaci din gr`din`, a[a c` a ie[it [i i-a s`rit \n
ajutor. A dus-o \n`untru, la maic`-sa, care a tratat-o cu o prajitur` [i un
pahar de r`coritoare. Au aflat la cine veniser` \n vizit`, au sunat [i au
\ntrebat dac` puteau s-o re]in` la ceai, iar apoi familiile s-au
\mprietenit.
– Probabil c` a fost grozav pentru Rosina s` creasc` \n preajma
eroului ei, Manuel – presupun c` a[a au stat lucrurile la \nceput –
apoi s` se \ndr`gosteasc` de el [i s` fie la rândul ei iubit`. Cât de idilic
evolueaz` unele pove[ti de dragoste!
– Ei bine, e simplu s`-]i imaginezi c` al]ii au parte de rela]ii ideale.
Dar cine poate [ti cu certitudine? Or fi avut parte de destule
ne\n]elegeri. N-am auzit nimic \n aceast` privin]`, dar e posibil ca
Manuel s` nu fi fost chiar a[a de \ncântat de o fat` de numai
paisprezece ani, când el avea deja dou`zeci [i doi. Poate c` Rosina l-a
iubit f`r` speran]` ani \n [ir. Probabil c` i-a fost foarte greu.
Sentimentele ei nu cunosc limit` [i sunt profunde.
Evident, nu-[i d`dea seama de efectul acelor vorbe asupra
Priscillei, care se g`sea \ntr-o situa]ie similar`.
Râse scurt, stânjenit.
– M` vei considera romantic. Ei bine, chiar sunt, când vine vorba
despre m`tu[a mea. La un moment dat, mama a fost foarte bolnav`
timp de [ase luni [i a fost internat`, a[a c` tata ne-a adus aici. Rosina
ne-a cople[it cu afec]iune. Râse din nou. Oricum, probabil c` Manuel
a resim]it greutatea. Ea a fost \ntotdeauna o [treng`ri]`, de tân`r`,
martor mi-e Dumnezeu. {i chiar dac` au ]inut mereu unul la cel`lalt,
nu \nseamn` c` au fost mereu pe aceea[i lungime de und`. Desigur,
este pl`cut s` ai mereu un sprijin la greu … dar asta le \ndeamn` pe
SURPRIZA 61

multe fete s` se m`rite prea devreme, iar dac` din \ntâmplare trece un
timp pân` s` g`seasc` un pretendent, pe la dou`zeci [i cinci de ani
\ncep s` se considere fete b`trâne [i se reped la prima ocazie de
fericire care li se prezint`, \n loc s` a[tepte s` le vin` vremea.
– Vorbe[ti de parc` ai fi afectat profund, spuse Priscilla, privindu-l
fix. Sper s` nu m` consideri indiscret`, dar mi se pare c` a[a ceva s-a
\ntâmplat cuiva de care e[ti foarte ata[at, cum ar fi o sor`, sau o
veri[oar` foarte apropiat`. De parc` s-ar fi mul]umit cu prea pu]in.
Numai c` e foarte dificil s` [tii ce a atras-o. De curând, m-am gândit la
problema asta, când am dat peste un citat din Barrie: „Dragostea nu
este oarb`; e doar un sim] suplimentar care ne ajut` s` cânt`rim
valoarea celorlal]i. „Ce p`rere ai?
Privind-o cu aten]ie, el r`spunse:
– Cred c`-i valabil [i e bine de ]inut minte, numai c` m` gândeam
la cu totul altceva – la cineva care s-a implicat când n-ar fi trebuit. Ah,
[tiu c` ceea ce este interzis ne atrage, dar nu-i \ntotdeauna \n]elept s`
ne gr`bim s` desconsider`m piedicile ivite-n cale … sau s` le
\nl`tur`m.
Priscilla se sim]i stânjenit`. Probabil c` nimerise peste un secret de
familie. Dr`gu] din partea lui c`-i dezv`luise atât de mult, dar nu se
c`dea s`-i \ncurajeze confiden]ele. Uneori, oamenii au \ncredere, iar
apoi ajung s`-l du[m`neasc` pe cel \n fa]a c`ruia [i-au deschis sufletul.
Schimb` subiectul \n grab`:
– Nu intr`m? N-a[ vrea s-o las pe Rosina singur` prea mult timp.
Totu[i, \ndat` ce u[a fu descuiat` [i intrar`, uit` de trecerea vremii.
P`trunseser` direct \ntr-o \nc`pere vast`, cu o pardoseal` lustruit`,
acoperit` cu piei de oaie, \n tonuri naturale de auriu, maro [i crem.
Peretele \ndep`rtat era aproape exclusiv realizat din sticl` [i d`dea
spre un desi[ de copaci, l`sându-]i impresia c` te afli \n mijlocul
p`durii. Grinzile acoperi[ului erau vizibile \n centru, iar pe fiecare
latur` a \nc`perii exista câte o scar` \n spiral` din lemn natur, lustruit,
prins \n fier forjat, ducând la ni[te balcoane interioare, din care se
ajungea \n câte dou` camere.
Barnabas ar`t` spre cea din dreapta.
62 DEBORAH SMITH

– Acolo erau \nc`perile de oaspe]i, preg`tite pentru vizitele

nepo]ilor. Pe stânga, exist` un dormitor [i biroul lui Manuel. Hai s`
vezi. Pe ambele balcoane exist` câte o baie [i de sus po]i observa
planul buc`t`riei, dincolo de barul care o separ` de salon.
Dormitorul era dotat cu un pat larg, la c`p`tâiul c`ruia se afla o
bibliotec` bine garnisit`. De la fereastr`, era vizibil un cot al râului [i
câmpurile \nsorite ce se terminau cu panta lin` a Liberty Hill.
Apoi, el deschise u[a biroului lui Manuel, iar Priscilla scoase o
exclama]ie de \ncântare.
– Ce \nc`pere splendid`! spuse ea, intrând. Cele dou` ochiuri de
fereastr` d`deau spre aceea[i priveli[te \nsorit`, dar de aici era vizibil`
[i o c`pi]` de fân, precum [i dou` gr`mezi de ov`z, str`juite de
sperietori de ciori; \mprejur, p`[teau ni[te oi [i \n dep`rtare, spre sud,
se z`rea \ntregul ]inut Maungatuas.
Lâng` fereastr`, era a[ezat un birou mare, acoperit cu piele uzat`.
Sugativa era imaculat`, iar t`blia abia sus]inea teancul de c`r]i de
gr`din`rit. Lateral, se g`sea un biroua[ f`cut parc` pentru Rosina.
Existau [i câteva fotolii, precum [i ni[te sc`unele de lemn menite s`
u[ureze accesul la rafturile de sus ale bibliotecii care acoperea ceilal]i
trei pere]i, cu excep]ia câtorva goluri \n care atârnau ni[te acuarele.
Acestea erau minu]ios [i splendid executate, reprezentând o jum`tate
de duzin` de fucsii, o azalee, atât de realist pictate \ncât, intrând \n
\nc`pere, aveai senza]ia c` erai brusc transportat \n timp, \napoi spre
prim`var`; mai puteai vedea o cineraria care l`sa impresia unor
ametiste [i safire r`spândite \n umbra copacilor, câteva schi]e de
muguri de salcie, ni[te mâ]i[ori de mesteac`n argintiu [i scorburi de
sicomor.
– Ah, este minunat, se entuziasm` Priscilla. Manuel a folosit aceste
schi]e \n c`r]ile lui de gr`din`rie? Dac` da, mi-ar pl`cea s`-i r`sfoiesc
lucr`rile. M` \ntreb de ce n-am f`cut-o niciodat`. Pân` s` primeasc`
r`spuns, se [i \ntorsese spre alt petec de perete, acoperit de picturi.
P`i, trebuie considerat un fel de artist local … aceste desene
reprezint` chiar esen]a zonei. Iat` [i Thistledown House… \ncânt`tor!
Aceasta este strada, cu zidul care a fost d`râmat [i mutat [i refugiul. Ar
SURPRIZA 63

fi trebuit s-o picteze [i pe micu]a Rosina, târ[indu-[i picioarele. Ah, ce

stupizenie din parte-mi … pe vremea aceea nu exista nici o b`ncu]`.
Cine-i artistul, Barnabas?
Vorbind, se apropie de tablou pentru a descifra semn`tura.
|ntrucât el se mul]umise s` râd`, citi cu voce tare:
– Barnabas Lockhart! Uluitor!
– Ce-i de necrezut? Un negustor n-are voie s` se distreze
desenând?
– N-am vrut s` spun a[a ceva. M-a uimit doar faptul c` n-am avut
habar. Toat` via]a am tr`it \n Dunedin. Acestea nu sunt lucr`ri de
amator, Barnabas. Probabil c` ai expus [i ai vândut. Cum se face c`
n-am [tiut?
– Este un simplu hobby, scutur` el din cap. N-am participat la nici
o expozi]ie. |mi lipse[te timpul. Magazinul [i proprietatea mi-l r`pesc
\n mare parte.
– Este un gest criminal s` la[i \n anonimat asemenea talent. Ar
trebui ca ceilal]i oameni s` aib` ocazia de a se delecta.
– Am mai f`cut câteva tablouri pentru prieteni. Am avut [i marea
satisfac]ie de a fi acceptat ca ilustrator al c`r]ilor unchiului Manuel.
– Deci e[ti profesionist … iar eu m` d`deam mare c` te-am
descoperit! Ai fost deja publicat.
– Nu-]i cere scuze – mi-a f`cut pl`cere. Adic`, s`-mi admiri
lucr`rile, \nainte de a [ti cine le-a pictat. |n tinere]e, când mama [i tata
se l`udau cu desenele mele \n fa]a vizitatorilor, eram stânjenit.
Prietenii [i cunoscu]ii se simt obliga]i s` se arate \ncânta]i. Gusturile
oamenilor sunt atât de diferite.
– Hmm. Dac` a existat cineva c`ruia s` nu-i plac`, acela avea
gusturi \ndoielnice. Ar fi ca [i când ar declara c` nu-i plac gr`dinile, iar
eu n-am \ntâlnit \nc` o asemenea persoan`.
Priscilla se apropie de birou [i-i mângâie t`blia. Barnabas Lokhart
spuse:
– Crezi c` ai putea scrie aici?
– Da, nu-i vorba doar de necesara solitudine, ci [i de
personalitatea stimulatoare a Rosinei [i de nea[teptatele ghidu[ii ale
64 DEBORAH SMITH

copiilor. Cred c` este imposibil s` creezi rupt de via]a real`. De fapt,

[tiu c` scriitorii au ob]inut cele mai bune rezultate \nconjura]i de
familie, fiindc` au fost stimula]i de cel mai mare du[man, trecerea
timpului.
– Cum spuneam, timpul le rezolv` pe toate. Mi-ar pl`cea s` constat
c` munca depus` aici te va absorbi suficient, \ncât s` nu dore[ti prea
des s`-]i vizitezi sora.
– Hot`rârea mea nu va sl`bi. Mi-am dat seama c` fiecare trebuie s`-[i
tr`iasc` propria via]`. Dup` ce copiii se vor \ntoarce la casa lor, n-am s`
accept oferta amabil` a Rosinei, de a r`mâne aici. Probabil c` voi pleca.
|n acel moment, cei patru copii n`v`lir` pe u[` [i \ncepur` s`
strige:
– Putem urca? Vrem s`-i ar`t`m cabana lui Nerolie.
Priscilla se bucur`. Nu voia s` se certe iar cu nepotul Rosinei.
– Da, haide]i sus. Tocmai vizitam biroul. Vreau s` scriu ni[te
pove[ti pentru copii [i, dup` ce m`tu[a Rosina se va pune pe picioare,
voi profita de timpul \n care sunte]i la [coal`.
Ochii Neroliei se m`rir`.
– Ce grozav s` cuno[ti pe cineva care iube[te copiii suficient \ncât
s` scrie pentru ei. Ai vreo carte deja publicat`?
– Numai câteva scurte povestiri, \n almanahuri de Cr`ciun. Le am
la mine, daca vrei s` le cite[ti. Dar trebuie s` ai mare grij` de ele.
Alicia se vâr\ \n vorb`.
– Va trebui s` le citeasc` aici. P`rin]ii \i interzic s` citeasc` la
culcare. Este obligat` s` sting` lumina \nainte de a se urca \n pat. Dup`
mine, asta este o cruzime!
– Alicia, nu prea e cinstit, interveni Barnabas. Poate c` Nerolie are
permisiunea s` se uite la televizor mai mult decât voi. Ar fi bine s`-]i
aminte[ti c` [i p`rin]ii t`i au scurtat timpul de lectur` când a]i stat mai
mult la TV. |]i interzic s` pomene[ti despre asta domnului sau
doamnei Palmerston. Elanurile tale revolu]ionare sunt un pericol
pentru ceilal]i. Acum, vizita]i Thistledown, iar apoi am s-o duc pe feti]`
acas`, \n sat. Mama ta [tie c` e[ti aici, Nerolie?
Bine\n]eles c` Alicia r`spunse \n locul ei.
SURPRIZA 65

– {tie, fiindc` ne-am \ntâlnit cu ea la ie[irea de la [coal`, dar

oricum nu-i pas`.
– Haide, oft` Barnabas, vârâ]i-v` nasurile aici, apoi merge]i \n
cel`lalt balcon ca s` cerceta]i [i camerele alea. Pe urm`, afar` cu voi.
Domni[oar` Marchant, ai grij` la parchet, este foarte alunecos.
– O cheam` Priscilla, \l corect` Alicia.
– Cred c` am s` plec la magazin, continu` Barnabas. Bun …
Priscilla, dore[ti ceva de acolo pentru cin`?
– Nu, Mul]umesc. Am cur`]at fasole din gr`din` [i, dup` prânz, am
t`iat ni[te cartofii. Ghiveciul este de mult gata. Sper s`-]i plac`.
– Ce avem la desert?
– Pl`cint` cu rubarb`. Se face repede [i u[or. {i cre[te din
abunden]` \n gr`din`.
– Bine, copii, hai s-o adun`m [i s-o sp`l`m. Apoi o s-o duc acas`
pe Nerolie.
Cu regrete \n privire, feti]a spuse:
– Sun` delicios. Alt` dat`, când am s` pot r`mâne la ceai, mai faci?
M-am cam s`turat de orez, tapioca [i sago.
Priscilla r`spunse sec:
– Ei bine, toate astea \mi plac, numai c` g`titul ar dura prea mult.
Po]i veni mar]i. Am s-o sun pe mama ta.
Faptul c` nu-i l`s` pe ceilal]i s`-l \nso]easc`, i se p`ru o cruzime din
partea lui. La \ntoarcere, o lu` deoparte pe Priscilla.
– |n locul t`u, a[ sta cu ochii pe noua protejat` a Aliciei. Casa
doamnei Palmerston este ordonat`, ]inând cont c` s-au mutat de
numai o s`pt`mân`. M-a invitat \n buc`t`rie, \ntrucât f`cea un sufleu
de l`mâie [i nu voia s` se turteasc`. Nerolie a zbughit-o \n cas`. Cred
c` nu i-a prea convenit. N-a[ vrea s`-]i stea pe cap.
|[i sp`l` p`catele, luându-i pe copii la o plimbare de câteva mile cu
ma[ina cea nou` [i ar`tându-le b`ie]ilor dot`rile de ultim` genera]ie.
Mânc` pofticios, \[i ajut` m`tu[a s` se \ntoarc` \n pat, le spuse copiilor
s` ajute la sp`latul vaselor [i plec` la magazin.
Priscilla se sim]i pierdut`. |[i d`duse demisia ca s` scape de el, iar
apari]a lui la Jesmond Dane, ca membru de familie, nu trebuia s`-i
saboteze hot`rârea.
 Capitolul 5
|n urm`toarele zece zile, Nerolie deveni o obi[nuit` a casei, \ns`
Priscilla se bucura. |n felul acesta, Alicia nu putea pleca de acas`, motiv
de mul]umire, fiindc` prefera s-o aib` sub ochi \n permanen]`.
Rosina \[i revenise [i nu prezenta vreun simptom de sechel`
permanent`. Cu excep]ia telefoanelor zilnice, Barnabas le l`sase-n
pace, lucru pentru care Priscilla \i era recunosc`toare. Magazinul era
cuprins de febra reducerilor de pre] de sfâr[it de februarie, pentru a
sc`pa de articolele de var`, iar la ferm`, avea necazuri cu mieii. Mai
devreme, avusese loc o grev` a sindicatelor din industria c`rnii [i
nepl`cut era c`, \ntre timp, mieii crescuser` prea mult pentru a mai
merge la export.
Evitase s` stea de vorb` cu el, preferând s`-i predea Rosinei cât mai
repede receptorul. Totu[i, \ntr-una din dimine]i, el apucase s-o
\ntrebe:
– Ai terminat povestirea pentru copii la care lucrai? Ai \nceput-o pe
cea despre Jesmond Dane [i Thistledown House?
– Nu \nc`, dar sunt pe cale. Mi-am notat o mul]ime de \ntâmpl`ri
[i caut \nc` un nume care s` s` se potriveasc` temei cu feti]a r`t`cit`.
Apropo, Rosina mi-a spus c` ai poza pe care i-a f`cut-o Manuel \n ziua
aceea. M` gândeam c` mi-ar putea da o idee privind \mbr`c`mintea ei.
Este foarte important s` sugerezi cât mai exact epoca. }i-ar fi greu s`
ne-o trimi]i prin po[t`?
SURPRIZA 67

– Voi face mai mult, am s-o aduc personal. Mai am ceva ce ]i-ar
putea stârni interesul. Cu o singur` condi]ie. Dac` n-o s` te atrag`
ideea, s` nu te sim]i obligat` s-o folose[ti. Gusturile difer`.
Ea se \nduio[`.
– Foarte dr`gu] din partea ta. Când e[ti scriitor, chiar \ncep`tor ca
mine, oamenii au obiceiul s`-]i dea idei care li se par str`lucite, dar
care ]ie nu-]i spun nimic. Dar am senza]ia c` …
– Continu`, Priscilla. Ce senza]ie ai?
– Ah, n-are importan]`. Doar c`, a[a cum mi-ai dat ideea feti]ei care
\[i târ[âie picioarele [i a gardului \nalt, neospitalier, ai putea avea [i
alte sugestii valabile.
– Ei bine, nu-i chiar a[a, dar a[teapt` pân` mâine. |mi iau o
diminea]` liber`, astfel c` nu vom fi \ncurca]i de prezen]a copiilor.
M`tu[a continu` s` se simt` bine?
– O v`d pe fereastr`, colindând poteca dintre nelipsitele ei fucsii.
O pereche de porumbei rota]i \i d` târcoale. Atinge petalele fiec`rei
flori cu tandre]e, astfel \ncât \]i d` senza]ia c` nu poate vorbi cu ele
decât dac` le opre[te pendularea. Ce p`cat c` nu faci portrete, ar fi
minunat s-o imortalizezi f`r` [tirea ei, prins` \n aceast` activitate,
\ncadrat` de porumbei. I-ai putea spune: „Doamna cu fucsii“.
Consider c` titlul unui tablou contribuie la interesul privitorilor.
– Pân` acum, punctul acesta de vedere mi-a sc`pat. Mi-ai dat un
subiect de gândire. Poate fiindc` e[ti scriitoare. {i ce se mai aude cu
problema ta, Priscilla? }i se pare mai u[or acum s` te ]ii la distan]`, s`
te desprinzi ni]el?
– Da, am f`cut a[a cum ai spus, pretinzând c` sunt foarte ocupat`.
Roger m-a sunat \ntr-o sear` [i, \ntrucât Clarice [i cei mici erau pleca]i,
am putut sta de vorb`. Dup` el, deja par mai apropia]i, mai uni]i [i mai
preg`ti]i s` se bizuie pe propriile for]e. E bine.
– |ntr-adev`r. {i nu te-a afectat prea tare vestea?
– Nu, replic` ea surprins`. Nu m` poate r`ni a[a ceva, Barnabas.
Nu sunt deloc posesiv`. |n afar` de asta, am prea multe pe cap, de
cump`nit sau de f`cut. Pân` la urm` ajungi s` te consideri inseparabil
legat de al]ii, dar ruptura era necesr`, iar felul \n care s-a petrecut –
68 DEBORAH SMITH

exact atunci când era nevoie – \mi pare predestinat. Poate c`-]i va
pl`cea mai mult exprimarea asta decât cea cu interven]ia divin`.
– Priscilla?
– Da?
– |mi cer scuze. |n ziua aceea, eram nervos din cauza faptului c`
m` min]ise[i. Când am primit scrisoarea ta, te-am admirat pentru ceea
ce consideram o desp`r]ire complet` [i, prin urmare, te-am dispre]uit
când am descoperit c` te aflai \nc` la \ndemân`. Am reac]ionat cam
brutal. |nc` nu-s l`murit de ce, dar te admir c` ai rezistat tenta]iei.
Faptul c` ai dat peste m`tu[a mea \n mijlocul unei \ncurc`turi, având
nevoie de ajutorul t`u, poate fi desigur interpretat [i ca o interven]ie
divin`. Ei bine, ne vedem mâine diminea]`.
Priscilla st`tu o vreme lâng` telefon, cugetând asupra discu]iei. El
urma s` vin` aici, \n parte ca s`-[i vad` m`tu[a, dar desigur [i pentru
a-i \mp`rt`[i ideea despre care vorbiser`. Spera, cu o intensitate ce-i
d`dea fiori, c` era vorba de un subiect acceptabil, pe care l-ar fi putut
prelua. Porni \n c`utarea Rosinei, ca s`-i anun]e vizita lui Barnabas.
O g`si printre crini [i tufe de trandafiri. Margaretele erau pline de
albine, flori roz [i purpurii \nc`rcau tulpinile clopo]eilor, iar lavanda
[i rezeda m`rgineau poteca.
– Rosina, a men]ionat nepotul dumitale la telefon un subiect
despre care a[ putea s` scriu? \ntreb` ea.
– |ntr-adev`r, dragul de el. Mi-a cerut p`rerea \n câteva privin]e.
Dar nu-ncerca s` sco]i ceva de la mine, Priscilla. S-ar pierde surpriza.
Nu, nici o \ntrebare. Uite ce-i … vara nu s-a terminat \nc`, dar pe
lâng` gard, au ap`rut deja primele fire de [ofran de toamn`. Vremea
este a[a de secetoas` \ncât n-ai zice c` mai poate cre[te ceva, dar din
p`mântul uscat iat` c`-[i face apari]ia aceast` frumuse]e fragil` …
ciclamen-argintie. Mai sunt apoi [i crinii, \nflori]i pentru o singur` zi.
S` mai fi existat vreodat` o asemenea var`? Priscilla privi \ncântat`
miracolul \nconjur`tor de vegeta]ie [i flori parfumate. Mul]imea de
hortensii formând poteci, celelalte flori umplând cu ner`bdare
orice spa]iu liber, margaretele de diverse forme [i m`rimi,
panselu]e [i nu-m`-uita, clopo]ei [i geraniu, precum [i gen]ian`.
SURPRIZA 69

Pl`nui cu ce s`-l trateze pe Barnabas [i g`ti mâncarea de cu sear`.

Momi]ele de miel fierte o or`, apoi a[ezate \n strecur`toare, erau
preg`tite s` fie date prin ou [i pesmet [i pr`jite la momentul potrivit;
g`ti o garnitur` de fasole verde, fraged` [i o puse la frigider, gata s` fie
asezonat` cu felii de castravete [i portocal`, cu m`sline [i nuci. Cur`]`
[i pr`ji rondele de cartof nou, ce urmau s` fie doar re\nc`lzite [i, sub
\ndrumarea Rosinei, preg`ti tarta lui preferat`, cu mure; mai f`cu [i
ni[te crochete de ca[caval, care urmau s` fie servite la cafea.
Urm`ri prognoza meteorologic` favorabil` [i se trezi a doua zi \n
ciripit de p`s`rele. Nici o adiere de vânt nu mi[ca vârfurile pinilor.
Razele soarelui p`trundeau prin fereastra \ngust`.
Dup` plecarea copiilor [i dup` ce termin` de sp`lat vasele [i de
f`cut paturile, Priscilla \mbr`c` o pereche de pantaloni de culoarea
scor]i[oarei [i bluza preferat`, sub]ire [i r`coroas`.
Se bucura c` reu[ise s` reziste tenta]iei de a se g`ti special pentru
el, dar reac]ia Rosinei n-ar fi putut fi mai entuziast` nici dac` ar fi
purtat cele mai scumpe haine expuse \n magazinul Lockhart.
– Ah, Priscilla, niciodat` n-ai fost mai frumoas`. Culorile alea
deschise ]i se potrivesc … ca petele de ro[u pe pieptul unei prigorii
din Anglia. {i totu[i, este o ]inut` de lucru. Ziua va fi foarte c`lduroas`,
dar biroul lui Manuel este umbrit de copacii din preajm`. El spunea
c` nu poate lucra când e prea cald. Frigul iernii pote fi u[or alungat cu
un foc bun, dar contra c`ldurii nu prea ai ce face. Avea \ntotdeauna la
\ndemân` lemn aromatic: de cais, de m`r, provenit din cur`]area
livezii, precum [i frunze de eucalipt.
Priscillei i se p`rea c` le [i simte miresmele.
– Ah, Rosina, cât \mi doresc s`-l fi cunoscut pe Manuel. De[i, de
când lucrez \n biroul lui, am senza]ia c` lucrul s-a [i \ntâmplat. M`
ab]in cu greu s` nu scormonesc printre lucr`rile lui de gr`din`rie. Ce
bine ar fi fost dac` tata avea ocazia s` le citeasc`. Erau o \ncântare
pentru el.
Figura micu]` a Rosinei se lumin` toat`.
– Dar a citit-o pe ultima, chiar \nainte de a muri. I-am d`ruit un
exemplar cu semn`tura lui Manuel. Seth a citit-o [i a venit imediat
70 DEBORAH SMITH

s`-mi spun` cât de mult i-a pl`cut. A adus [i ni[te hârtii ce trebuia
semnate, dar nu \nc`pea nici o \ndoial` asupra adev`ratului motiv al
vizitei. N-ai v`zut-o niciodat` printre c`r]ile r`mase de la tat`l t`u?
– Nu. Poate a r`mas la birou. A murit a[a de nea[teptat. I-a[ putea
\ntreba pe partenerii lui. Mi-ar pl`cea enorm s-o am.
– Dac` n-o vei g`si, ai s` cape]i una identic`. L-am dus pe tat`l t`u
\n biroul lui Manuel, s` vad` unde a fost scris` cartea. |n ea, se vorbea
destul de mult despre caban`.
– Ah, Rosina, asta \nseamn` foarte mult pentru mine – s` [tiu c`
tata a fost prezent \n camera \n care lucrez. Din cine [tie ce motiv, de
când am venit aici, i-am sim]it lipsa [i m-am tot gândit c` mi-ar fi pl`cut
s` vad` [i el locul. Mult timp dup` moartea lui, mama nu [i-a revenit,
apoi Clarice l-a pierdut pe Geoff, iar noi ne-am construit casa pe
proprietatea ei. Au fost o mul]ime de probleme de rezolvat, pe urm`
Andrew a plecat la Oxford, a[a c` mi-am dat seama c` abia am avut
vreme s`-l plâng. |mi \n]elegi sentimentul? |i datoram \ndurerare, dar
am fost angrenat` \n altele [i timpul a trecut.
|i r`spunse vocea lui Barnabas, din prag.
– Pentru mine este clar [i, nu numai c` pricep, dar sunt pl`cut
impresionat. Am auzit-o pe Rosina l`udându-l pe Seth Marchant,
vorbind despre bun`tatea [i integritatea lui [i cred c` merit` s`-i fie
deplâns` moartea.
Ea se \ntoarse, sim]ind c` se \mbujoreaz`, p`rând \n acela[i timp
intimidat` [i \ncântat`. Barnabas porni spre ele, spunând:
– Nu ro[i, Priscilla, de[i \]i st` bine. Foarte rar te \mbujorezi, sau
nu se vede. Poate fiindc` e[ti atât de brunet`. {tiu c` era o conversa]ie
intim` [i-i nepl`cut s`-[i vâre nasul altcineva, dar nu m-am putut
ab]ine.
Rosina o salv` de necesitatea de a r`spunde.
– Sigur c` da, Barnabas. Tu nu ]i-ai ascuns niciodat`
sentimentele, a[a c` nu te deranjeaz` s` le faci publice [i crezi c` [i
ceilal]i simt acela[i lucru. Priscilla le-a exprimat minunat [i sunt
fericit` c` se afl` aici.
El rânji, se aplec` s`-[i s`rute m`tu[a [i spuse:
SURPRIZA 71

– Cred c` n-ai s` accep]i niciodat` c` domni[oara Marchant – a[a

cum am cunoscut-o – era atât de formalist` [i de decent`, o secretar`
a[a de perfect instruit`, \ncât ajunsese s` m` calce pe nervi. Ajunsesem
la concluzia c` prin venele ei nici nu curge sânge.
– Nu te cred, spuse Rosina cu pasiune. |ntotdeauna, te-am
considerat un bun observator, b`iat oribil ce e[ti. Toat` lumea ar
trebui s` fie \n stare s` vad` cum este Priscilla cu adev`rat.
– A fost vina mea, declar` Priscilla râzând. Auzisem c`-[i dore[te o
secretar` care s` se comporte cam ca o ma[in`rie, care s` se ]in` cât
mai departe de aspectele personale ale vie]ii, a[a c` am ac]ionat \n
consecin]`.
– A fost groaznic, recunoscu Barnabas cu u[urare. Zâmbea
politicos la glumele mele, ca cineva care \ncurajaz` un copil s` se dea
\n spectacol; dac`-i f`ceam un compliment, vocea \i devenea rece ca
un ]ur]ure [i-mi spunea c` prefer` s` r`mân` domni[oara Marchant,
nu Priscilla. Traumatic tratament!
– Mi-ar fi pl`cut s` fiu de fa]`, chicoti Rosina. Ne\nfricatul
Barnabas, pus la punct!
– {i, continu` el, de câte ori \[i f`cea apari]ia Melisande, mi se
d`dea de \n]eles c` pierd vremea. Era ca un câine de paz`!
– Ei bine, [i acum pierzi timpul, declar` Rosina. Hai, disp`re]i la
Thistledown! Azi-diminea]`, am trecut pe acolo [i v-am l`sat o sticl` cu
ceai, ca s` nu v` sim]i]i obliga]i s` v` \ntoarce]i s` lua]i gustarea cu
mine. {i eu am treab` ce nu sufer` amânare. Vreau s` cur`] toate
gladiolele ofilite.
|n sfâr[it, ajunser` \n biroul lui Manuel. Priscilla acoperise toat`
t`blia mesei de lucru cu pagini scrise la ma[in`, iar acum le adun` [i
le puse deoparte, pe o m`su]`. Apoi se \ntoarse spre fostul [ef [i
spuse:
– A[a … s`-]i auzim ideea, Barnabas. Promit s`-]i spun dac` nu mi
se pare interesant`.
– P`i, mai \ntâi, [tii c` \n august inten]ion`m s` scoatem un catalog
de var`. Asta mi-a sugerat o idee. Fata cea nou` are nevoie de mai mult
timp ca s`-[i intre \n rol [i pare u[or dep`[it`. Cu câteva luni \n urm`,
72 DEBORAH SMITH

te-ai ocupat de catalogul de toamn` [i i-ai imprimat o calitate care l-a

scos din anonimat. Acum \mi dau seama c` dovedea dib`cie \n
folosirea cuvintelor. Nu [tiu de ce nu mi-am dat seama mai devreme.
Oricum, m` \ntrebam dac` n-ai putea s`-]i faci vreme pentru a preg`ti
noul catalog. Ai putea s`-]i pontezi orele de lucru, iar plata va fi mai
mare decât cea uzual`, desigur. Toat` lumea ar avea de câ[tigat, acum
c` ]i s-au diminuat veniturile.
– Este frumos din partea ta, declar` ea. Am s-o fac cu pl`cere. Dar
m` mul]umesc cu salariul pe care mi-l d` Rosina, c`ci astfel am timp
s` m` ocup de scris câte o or` sau dou` pe zi. Roger a reu[it s`-mi
\nchirieze apartamentul. Dar spune-mi pân` când trebuie s` fie gata [i
am s` m` ocup [i de catalog.
– Splendid. Acum altceva – privitor la povestirile tale. }i-au pl`cut
ilustra]iile mele din c`r]ile unchiului Manuel, nu-i a[a? Ce p`rere ai?
Nu-l mai v`zuse \ntr-o astfel de postur`. La magazin, ca director,
[tia ce dorea, era hot`rât [i sigur pe sine. |l urm`ri cum punea servieta
pe mas`, cum scotea un sul de cartoane [i i-l \ntindea.
– Despre asta vorbeam.
|i ]inu cartonul astfel \ncât s`-l poat` studia. Ea uit` s` mai expire.
Asta! Apoi repet` cu glas tare:
– Asta, Barnabas! Cum po]i s` te exprimi astfel? Este pur [i simplu
incredibil de frumos. Ceva ce \ncepuse s`-mi umble [i mie prin cap …
din cauza asta am tres`rit. Ah, când te gânde[ti c` am crezut c` nu po]i
desena siluete! Vorbeam din ignoran]`. Ah, este perfect! E ca \n vis, o
pânz` de p`ianjen \mpodobit` cu brum`, sclipind \n lumin`. {i titlul
este potrivit. De ce nu mi-a trecut prin minte? Nici unul din cele la care
m` gândisem nu suna bine.
Literele frumos desenate pe schi]a de copert` compuneau
urm`torul titlu:

AMBROSINA,
PIERDUT~
{I
REG~SIT~
SURPRIZA 73

Iar „A“-ul cu care \ncepea Ambrosina avea forma unei cabane.

Micu]a Ambrosina, purtând h`inu]e de pe vremea izbucnirii Primului
R`zboi Mondial, mergea de-a lungul unui drum pr`fuit, fiecare
tr`s`tur` exprimând descurajare. Al`turi se \n`l]a un zid \nalt, care o
]inea la distan]` de umbra copacilor, \ntrerupt de canaturile unei por]i
la fel neospitaliere.
– I-am cerut Rosinei s` nu-]i pomeneasc` nimic, spuse el. Am
rugat-o s`-mi permit` s`-i folosesc numele complet. Arat` bine, nu-i
a[a? Mi-a f`cut mare pl`cere. A fost ideea ta. Asta a fost prima mea
pasiune, ceea ce-mi doream s` fac \n via]`. Dar mi-am spus c`, dac`
tata a fost \n stare s` se sacrifice de dragul angaja]ilor, când tot ce [i-ar
fi dorit era s` conduc` ferma Tyne Hill, puteam s`-i ofer satisfac]ia de
a-i urma exemplul [i de a-i lua de pe cap o parte din responsabilit`]i.
Când mi-ai spus ce dore[ti s` faci, mi-am dat seama c` n-ar fi trebuit s`
renun] la aceast` pasiune, dup` moartea lui Manuel. Mi-ar surâde –
numai dac` vei fi mul]umit` – s` colabor`m la o serie de c`r]i
destinate copiilor [i s` \ncerc`m s` le vindem \n str`in`tate.
Era cuprins` de vraj`, iar lucrul era vizibil \n ochii vis`tori, \n
buzele \ntredeschise, \n respira]ia accelerat`. N-avea de unde s` [tie c`
Barnabas Lockhart privea spre fosta sa secretar` rece [i trufa[` [i nu
pricepea cum o putuse considera o brunet` oarecare, neinteresant`.
Ca pentru a-i \nt`ri revela]ia, Priscilla \[i scutur` buclele [i spuse:
– |nc` nu-mi vine s` cred. Cum po]i pune la \ndoial` aprobarea
mea? Cum s` fiu altfel decât fericit`? Dintr-o dat`, m` trezesc cu o idee
valabil` [i cu un ilustrator bun. Este ca un vis devenit realitate. Am
\ncercat s` iau leg`tura cu un editor. Cel care mi-a publicat ni[te
scurte povestiri \n almanah. Mi-a declarat c`-i place stilul meu [i c` ar
fi interesat, dac` m-a[ hot`r\ s` m` angajez \ntr-o lucrare mai ampl`.
Asta a fost tot, cu excep]ia faptului c` s-a oferit s`-mi fac` rost de un
ilustrator. Dar este preferabil s` te prezin]i cu produsul finit,
\ntotdeauna. |n situa]ia asta, a[ sc`pa de sarcina ingrat` de a c`uta un
artist capabil s`-mi pun` pe hârtie ideile. Ah, Barnabas, neoribilul,
parc` a[ fi A. A. Milne sau Beatrix Potter, la \nceput de carier`!
– Hai s` pecetluim contractul. Din p`cate, n-am [ampanie, dar …
ce p`rere ai despre asta?
74 DEBORAH SMITH

Priscilla savur` clipa de a[teptare. Mâinile lui \i cuprinser` ferm

umerii [i o atraser` mai aproape. El surâse, v`zând uimirea reflectat`
de ochii ei c`prui [i o s`rut` pe buze. Ea fu cuprins` de \ncântare, iar
inima \ncepu s`-i bat` cu repeziciune. Senza]ia dur` câteva clipe, apoi
el o eliber` [i izbucni \n râs.
– Ia te uit`! Cine s-ar fi gândit? Cândva, atât de indiferenta
secretar`? Mai bine ne-am apuca de lucru. Nu c` nu mi-ar pl`cea s`
continu`m, dar gânde[te-te cum ar fi ca m`tu[a Rosina s` vin` pe
nea[teptate. Ar crede c` am avut alte motive, f`r` nici o leg`tur` cu
arta sau literatura. Dar spre norocul nostru, treptele scâr]âie. Pot s`-]i
promit c` nimeni nu ne va lua prin surprindere.
Priscilla reu[i s`-[i revin`.
– Ei bine, nu-mi f`ceam nici o grij`. |mi dau seama ce reprezint`
gestul acesta.
– Ce reprezint`? Ce vrei s` spui?
– Adic`, nu sunt una dintre fetele obraznice pe care doreai s` le
evi]i la birou. Te-a[ fi putut lua \n serios, dar n-a fost decât rezultatul
satisfac]iei de moment c` ai g`sit ocazia de a-]i pune la lucru talentul
creator. |n]eleg prea bine. Trec prin acelea[i senza]ii. Era nevoie de
a[a ceva. Acum a venit vremea s` trecem la lucruri serioase, cum
spuneai. Orele dimine]ii sunt atât de pre]ioase [i trec prea repede.
– Deci, ne \ntoarcem la normalitate? Pentru câteva clipe, abia dac`
mi-a[ fi recunoscut vechea secretar`, dar iat` c` reapare familiara
lic`rire dezaprobatoare, care m` aten]ioneaz` c` risipesc timpul firmei
[i pe al t`u. Bine, v`taf de sclavi, s` ne apuc`m de lucru. La masa asta
nu este loc pentru amândoi, a[a c` ce-ar fi s` folosim masa cea mare,
la care lucram cu Manuel? Mi-ai putea da ni[te indicii asupra mersului
povestirii, sau te deranjeaz` prezen]a mea?
Priscilla nu era dispus` s` admit` c` o distr`gea, chiar dac` nu
acesta fusese sensul \ntreb`rii. De[i \n mod normal, nu-i pl`cea s`-[i
dezv`luie ideile \nainte de a le finisa, faptul c` descrierile ei urmau s`
fie puse \n eviden]` de desenele lui \i provoc` o stare de emula]ie
nemai\ntâlnit`. Trecu mai mult de o or` [i jum`tate, \nainte de a auzi
treptele scâr]âind [i boc`nit de tocuri.
Barnabas se \ncrunt`.
SURPRIZA 75

– Nu-i mersul Rosinei. Pe cine naiba o fi trimis? Erau a[eza]i unul

lâng` cel`lalt, apleca]i deasupra schi]elor [i \[i \ntoarser` privirile spre
u[` \n acela[i timp, \n vreme ce zgomotul de pa[i se apropia pe culoar;
\n momentul urm`tor, cineva ap`ru \n cadrul u[ii – Melisande Drew!
Barnabas se mi[c` involuntar, iar piciorul lui \l atinse pe al
Priscillei. Ea \[i d`du seama cât era de \ncordat.
Melisande, abia ie[it` de sub mâna coaforului, p`rea mai frumoas`
ca niciodat`, cu p`rul blond, m`t`sos, ridicat \ntr-un coc [i prins cu
doi piepteni din carapace de broasc` ]estoas`. Purta un costum de
var` din material verde-smarald, care o costase probabil tot salariul pe
o lun`, iar tenul era minunat \ngrijit.
– Ia te uit`, spuse ea \n b`taie de joc, cu sclipiri \n ochi, ce imagine
dr`gu]`! Nici o mirare c` Rosina m-a sf`tuit s` bat neap`rat la u[`!
Priscilla constat` c` Barnabas se crispase [i mai mult.
– Nu s-a petrecut nimic, Melisande. Rosina este de [coal` veche [i
nu-i place s` dai buzna, cum s-a \ntâmplat luna trecut`, când st`tea de
vorb` cu Georgiana Gainsborough. La asta se referea avertismentul,
nu c` domni[oara Marchant [i cu mine ne-am fi aflat \ntr-o situa]ie
compromi]`toare. U[a era deschis`, nu-i a[a? {i suntem foarte ocupa]i
cu catalogul de prim`var`. Spre norocul meu, a fost de acord s` m`
ajute. Noua mea secretar` a dat din col] \n col]. Domni[oara Marchant
va lucra aici, \n biroul lui Manuel, a[a cum ne-am \n]eles.
– Ce interesant … numai c` m` \ntreb de ce mi-ai spus c`
secretara ]i-a plecat la Christchurch. Extrem de ciudat, ca s` nu
spunem mai mult, s-o g`sesc confortabil instalat` la caban`, iar pe tine
lucrând al`turi. Poate exista vreo explica]ie plauzibil`?
Barnabas se ridic` \n picioare, adun` teancul de schi]e la care
lucraser`, le ascunse sub documenta]ia pentru catalog [i le fix` pe
toate cu o greutate.
|n vocea lui t`r`g`nat` se sim]ea mânie st`pânit`.
– Z`u, Melisande, ce atitudine teatral`! Este foarte simplu. Când
]i-am povestit despre plecarea ei, [tiam doar c` domni[oara Marchant
\[i caut` de lucru \n Christchurch. Dar s-a r`zgândit, [i-a dat seama c`
de fapt nu dorea s` se stabileasc` a[a departe de cas`. |ntre timp, a
76 DEBORAH SMITH

aflat c` Rosina c`uta pe cineva care s-o ajute s` aib` grij` de copiii lui
Zillah. Poate c`-]i aminte[ti, am fost \mpotriva venirii lor, dar lucrurile
s-ar fi schimbat dac` angaja pe cineva priceput. Când sora ei a r`mas
v`duv`, practic domni[oara Marchant a fost cea care i-a crescut copiii.
Sora s-a rec`s`torit, iar ea [i-a spus c` ar fi bine s` se retrag` din via]a
lor. E foarte simplu, nu-i a[a? F`r` subterfugii sau viclenie, cum
sugerau vorbele tale.
Melisande clipi, p`rând s` treac` u[or peste problem`, apoi spuse
triumf`toare:
– Haide, nu-s fraier`. Cine ar renun]a la un asemenea post, ca s`
se angajeze cu jum`tate de norm` aici? Doar nu vrei s` fac pe proasta!
Glasul lui deveni iar t`ios.
– Nu vreau s` pari u[or de \n[elat, ci s` m` crezi. M` cuno[ti de
destul timp ca s` ai \ncredere. Domni[oara Marchant este scriitoare. A
[i publicat câteva povestiri. Acum dore[te s` se apuce de ceva mai
serios.
Ochii verzi se fixar` asupra Priscillei, care r`m`sese a[ezat` la
mas`, \ncercând [i reu[ind s` par` calm` [i destins`, jucându-se cu un
pix. Vocea Melisandei era dispre]uitoare.
– Vrei s`-mi spui c` ai renun]at la o slujb` bine pl`tit` pentru
[ansa, foarte nesigur`, de a-]i câ[tiga cândva existen]a din
mâzg`leli?
Priscilla nu se putu ab]ine. Sc`p` un zâmbet inocent, superior.
– Au mai f`cut-o [i al]ii. Urmez numai tradi]ia, nu-i a[a? S`
rabzi de foame \n vreme ce \ncerci s`-]i faci un nume. Recunosc,
mi-a picat bine rug`mintea domnului Lockhart de a lucra la
catalog. A[a, mai ob]in ni[te bani, dar mi-am \nchiriat
apartamentul, a[a c` nu-s foarte strâmtorat`. De[i nu v`d de ce
]i-a[ explica. Este treaba mea, dar nu doresc s`-i pricinuiesc nici
un fel de necazuri sentimentale amabilului meu angajator, prin
prezen]a mea aici.
Melisande p`ru derutat` pentru câteva clipe, apoi \[i reveni.
– Nici n-ai avea cum, dar trebuie s` recuno[ti c` este foarte ciudat,
mai ales t`inuirea realit`]ii. De ce nu mi-ai spus c` domni[oara
SURPRIZA 77

Marchant a revenit \n Dunedin [i o ajut` pe Rosina, când am discutat

despre schimbarea secretarei, Barney?
Reac]ia lui fu perfect`. Izbucni \n râs.
– N-ai s` crezi niciodat`. Habar n-aveam c` este aici. Rosina i-a primit
pe copii mai devreme decât m` a[teptam, [mechera de ea, f`r` s` m`
anun]e. Abia dup` ce se mutaser` [i dup` venirea domni[oarei
Marchant, mi-a spus cât se poate de dulce c` fata fostului ei avocat se
mutase la ea ca s-o ajute. M-am gr`bit s` vin [i era cât pe ce s`-mi pierd
graiul când am v`zut-o pe fosta mea secretar` urcând scara de la intrare.
Melisande \i privi pe rând cu suspiciune.
– P`i [i asta este ciudat – ca domni[oara Marchant [i m`tu[a Rosina
s` conspire \n secret. De ce?
– R`spunsul este c` n-au f`cut a[a ceva. {tii foarte bine cât de vag`
este Rosina. I-a spus domni[oarei c` nepotul ei, oribilul Barnabas, era
\mpotriva venirii copiilor. La magazin, dup` cum [tii, mi se spune
domnul Peter Lockhart junior [i nici m`car tu n-ai folosit numele
Barney de fa]` cu ea. Te mul]umeai cu obi[nuitele tale alint`ri. |n mod
normal, domni[oara Marchant a intrat \n priz`, aflând c` oribilul
Barnabas urma s` apar`, dar pricepi ce a sim]it când am coborât din
ma[in`. Confruntarea n-a fost mai pu]in dur` decât cea prezent`. {i eu
am fost la fel de b`nuitor, crezând-o la mai mult de trei sute de
kilometri distan]`. Nu i-am spus nimic Rosinei despre ceart`. La
vremea aia, era la pat [i n-am vrut s-o tulbur`m. M-am mul]umit s-o
tachinez pu]in fiindc`-mi r`pise secretara.
– Povestea e atât de tr`snit` \nc`t s-ar putea s` fie adev`rat`, spuse
\ncet Melisande.
– Ah, replic` Priscilla, sunt fericit`. Cât` m`rinimie din partea ta.
|ncepusem s` fiu stânjenit`. Mi-l imaginasem pe nepotul Rosinei ca pe
un c`pc`un. Apoi vechiul meu [ef [i-a f`cut apari]ia, amabil – cu
excep]ia clipelor \n care m-a acuzat c` l-am \n[elat cu bun` [tiin]`. A
fost destul de greu s`-l conving c` nici eu nici Rosina n-am pus la cale
vreo \n[el`torie.
Melisande se a[ez` pe bra]ul unui fotoliu.
78 DEBORAH SMITH

– Ei bine, sunt satisf`cut` de faptul c` nu-s singura suspicioas`. Te

c`utam \n leg`tur` cu petrecerea \n aer liber de sâmb`t`, iubitule.
|ntrucât la dou` intru \n tur`, iar de la birou mi-au spus c` e[ti aici,
m-am hot`rât s` dau o rait`.
Priscilla pricepu aluzia.
– Trebuie s` m` duc s` preg`tesc masa de prânz. R`mâi [i
dumneata, domni[oar` Drew, nu-i a[a? {tiu c` Rosinei i-ar face pl`cere
[i este destul` mâncare.
– Bun` idee, interveni Barnabas. Vom mânca mai devreme, fiindc`
[i eu trebuie s` ajung la magazin [i nu mai avem timp s` mai lucr`m
la catalog. Finiseaz`-l cât se poate, iar apoi, dac` n-oi avea vreme s`
trec pe aici, adu-mi-l la birou. De fapt, a[a ar fi cel mai bine, ca s`
discut`m schimb`rile cu to]i [efii de raioane.
Inteligent! Sugera c` lucratul \mpreun` fusese o simpl` chestiune
de comoditate. Priscilla ie[i \n soarele de amiaz` [i porni spre cas`.
N-o l`s` pe Rosina s` observe vreo urm` de tensiune. Mai bine s`
nu [tie c` avuseser` loc scene nepl`cute. Dac` ar fi aflat, Rosina i-ar fi
luat partea, bucurându-se de punerea la punct a Melisandei, dac` se
putea numi astfel.
Nu-i pl`cea c` trebuia s` joace rol de gazd`, dar când \i sugerase
Rosinei s` fac` onorurile, aceasta respinsese propunerea.
– Sunt bucuroas` s`-]i cedez acest drept. Anun]`-m` când este gata
masa [i m` duc s`-i chem.
Când sosi momentul, Priscilla spuse:
– Apropo, Rosina, s` nu te miri dac` Barnabas mi se adreseaz`
protocolar. A[a a procedat de la venirea Melisandei, probabil foarte
\n]elept.
– N-am s` comentez, puf`i Rosina, dar e un prost. Ajuns` \n u[`,
se \ntoarse [i ad`ug`: [i n-am s` suflu o vorb` nici despre faptul c`
s-ar putea s` r`mâi aici dup` plecarea copiilor, s`-mi fii de ajutor la
b`trâne]e! De cât`va vreme, am convingerea c` doar declara]ia lui
Barnabas cum c`, dup` \nsur`toare, se va muta aici a fost motivul
SURPRIZA 79

pentru care nu l-a luat \nc` de b`rbat. Crede c` grija pentru p`strarea
caselor vechi este o aiureal`. Cu atât mai bine. Nu-l \n]eleg. L-a mai
p`r`sit o dat` pentru altcineva [i a fost p`r`sit` la rândul ei. Probabil
c` e vorba doar de comoditate. M-am cam lungit la vorb`. M` duc s`-i
chem.
Prânzul trecu surprinz`tor de lini[tit. Priscilla descoperi pl`cerea
de a-i servi lui Barnabas mâncare pe gustul lui, de[i era suficient de
prev`z`tor \ncât s` nu exagereze cu laudele. |[i d`duse [i el seama c`,
dac` va continua s` i se adreseze cu „domni[oara Marchant“, Rosinei i
se va p`rea ciudat, c`ci g`si urm`toarea rezolvare:
– Apropo, Melisande, o vom \ntâlni destul de des pe domni[oara
Marchant, a[a c` am face bine s` renun]`m la excesele de polite]e [i
s`-i folosim numele, Priscilla. Priscilla, tu po]i s`-i spui Melisande.
|[i zâmbir` reciproc. Rosina o trata cu polite]e rece, iar Melisande
\i r`spundea pe acela[i ton, cu diferen]a c` era lipsit` de
spontaneitate. La terminarea mesei, Rosina \i invit` afar` s` culeag`
ni[te crini [i trandafiri, pe care Melisande s`-i duc` la spital, dar se
sim]ir` u[urate abia dup` plecarea celor doi. Sp`lar` vasele [i se
duser` la caban` ca s` admire schi]ele. Priscilla voia s` se asigure c`
erau pe placul Rosinei.
– Cum s` nu-mi plac`, feti]o? Sunt \ncântat`. Speram c` [i tu vei
sim]i acela[i lucru [i v`d c` a[a s-a \ntâmplat. Mi-a schi]at rochi]a
perfect. Avea, desigur, suficiente indica]ii. I-am descris culorile. Pe
vremea aceea, la [coal` purtam o fust` bleumarin, cu buline albe. Ah,
uit`-te la ghetu]ele mele cu \nt`ritur` metalic`! Deja nu se mai purtau,
dar p`rin]ii mei le-au p`strat, fiindc` obi[nuiam s` dau cu piciorul \n
pietrele de pe drum.
Priscilla izbucni \n râs.
– Continui s-o faci. Te-am observat pe poteca din crâng, dând la o
parte crengu]ele cu piciorul. |mi plac [i cior`peii tricota]i, lungi pân`
aproape de genunchii oso[i. {i p`l`rioara ca o ciuperc`.
80 DEBORAH SMITH

– Nu trebuia s` stea a[a. F`ceam pistrui foarte u[or. Mama avea un

ten trandafiriu, f`r` nici o pat`. Acum \mi plac pistruia]ii, dar pe atunci
\mi vârâser`-n cap c` era o nenorocire. Niciodat` nu mi se d`dea voie
s` ies f`r` o p`l`rie de pai cu boruri largi [i cu elastic sub b`rbie. Borul
ar fi trebuit s` fie drept, dar \l ridicam mereu ca s` pot vedea cerul. Ce-ar
fi s` revedem amintirile pe care dore[ti s` le utiliz`m? Desigur, vei
participa cu propriile p`reri creatoare. Nu ezita. Cred c` e bine s`
porne[ti de la realitate, totu[i. Vor fi ni[te c`rticele pe care copiii de
[apte-opt ani s` le poat` ]ine \n mân` seara, \nainte de culcare?
– A[a cred. Dar ultimul cuvânt apar]ine editorului, când – sau mai
bine zis, dac` – le va publica.
– Cu siguran]`, vor vedea lumina tiparului.
Dup` p`rerea mea, calitatea desenelor va fi factorul determinant.
Voi \ncerca s` realizez un text pe m`sura schi]elor lui Barnabas. Ce
de[ert`ciune, s` sper c` [i adul]ii le vor savura! S` ajung ca Beatrix
Potter sau A.A. Milne. Nici o grij`, ajung câteva refuzuri ca s` revin cu
picioarele pe p`mânt.
– |mi amintesc perfect tot ce ]ine de Jesmond Dane. Sper s` fiu
capabil` s`-]i descriu acele zile cât mai realist [i astfel s`-l imortaliz`m
pe Manuel pentru genera]iile viitoare. B`ie]ii [i fiica mea ar fi \ncânta]i
s` le poat` transmite amintirea nepo]ilor lor. La terminarea r`zboiului,
aveam zece ani, iar Manuel, care abia \mplinise optsprezece, fusese
chemat la recrutare. N-avea decât dou` luni de armat`, când r`zboiul
s-a \ncheiat, slav` Domnului. Ne-am c`s`torit zece ani mai târziu. Când
Manuel s-a apucat de gr`din`rit, a fost ca un vis, o idil`. Greu, dar
r`spl`tit din plin [i am putut s`-i fiu de ajutor. Apoi, spre sfâr[itul
vie]ii, [i-a scris c`r]ile – numai trei. A fost un fel de \ncoronare a
\ntregii lui activit`]i.
|[i cobor\ privirea asupra schi]ei de copert`, o d`du la o parte [i
lu` alt desen, reprezentând un b`iat de vreo cincisprezece ani, care
tocmai ie[ea pe poarta impun`toare, acum deschis`, ca s-o mângâie pe
feti]a cu [or]ule] bleu.
SURPRIZA 81

– Ah, mi-a[ dori ca Manuel s`-l poat` vedea. Priscilla cuprinse \n

bra]e silueta micu]`, parc` nesemnificativ`. Rosina continu`: A fost
scris s` m` coco] \n Welingtonia, exact \n clipa \n care te a[ezase[i pe
b`ncu]a lui Manuel. Avusesem o zi proast`. Ann a fost re]inut` pe
aeroportul din Londra, din cauza unei greve, a[a c` era unul din
momentele când resimt distan]a ce ne desparte. Dar anul viitor, vor fi
din nou acas` [i se vor stabili \n Christchurch. Ce bine s-o [tiu la
numai [ase ore de mers cu ma[ina. Suntem \n rela]ii grozave. Nu [tiu
cum a[ fi supravie]uit când plecaser` to]i \n str`in`tate, dac` n-ar fi fost
Barnabas. Surprinse privirea Priscillei [i râse: f`r` oribilul Barnabas!
Priscilla sim]i c` trebuie s` destind` atmosfera.
– Nu e[ti decât o escroac` sentimental` [i habar n-am de ce te
iubesc, dar `sta-i adev`rul, a[a c` d`-mi o mân` de ajutor. Acum
trebuie s` prelucrez materialul pe care mi l-ai furnizat. Barnabas m-a
rugat s`-i duc la birou schi]a catalogului, când va fi gata, [i a[ vrea
s`-i mai preg`tesc un capitol din carte, ca s` aib` front de lucru.
Rosina p`ru dezam`git`.
– Asta \nseamn` c` nu mai vine s` lucreze aici? Apoi, cu o tres`rire
de \n]elegere, ad`ug`: Ah, a spus asta numai pentru urechile
Melisandei. N-are nici o \nsemn`tate. Rosina plec`, iar Priscilla se
cufund` \n munc`. Numai c` farmecul dimine]ii disp`ruse.
 Capitolul 6
Se trezi lucrând cu spor la catalog – ca s` [i-l scoat` din minte,
\[i spuse. Totu[i, b`nuia c` adev`ratul motiv era legat de vizita pe
care trebuia s-o fac` la magazin, dup` ce ar fi terminat de b`tut la
ma[in`.
Când Barnabas \[i f`cu apari]ia la caban`, dup` numai dou` zile,
r`mase surprins`. De data asta, era dup`-amiaz`. Urc` scara \n vitez`
[i se a[ez` la mas`, lâng` ea. |[i enun]` motivul \n gura mare:
– Am preferat s` vin când Melisande este de serviciu.
– Foarte \n]elept, aprecie Priscilla, cât mai lini[tit`. N-are rost s-o
superi din nou.
– Nu din aceast` cauz`. Nu pot lucra când este de fa]`. Când
reu[esc s` m` rup de activitatea de la magazin, f`r` s`-mi chinuiesc
prea tare con[tiin]a, nu vreau s`-mi pierd vremea. |mi lipsea, de[i a
trecut mult timp de când lucram cu Manuel. Am \nceput s` m` satur
de programul de la firm`. Abia a[tept s` se \ntoarc` tata [i mama.
Desigur, tata este pe cale s` se retrag`, dar \mi ia de pe umeri o parte
din greut`]i, atât la magazin cât [i la ferm`. Sunt decis s` continuu cu
acest hobby.
Priscilla se str`dui s` nu-[i manifeste bucuria. Nu s-ar fi c`zut. Dar,
\n cele din urm`, de unde sentimentul `sta de vinov`]ie? F`cuse tot
posibilul s` scape de b`rbatul acesta, a c`rui apropiere avea darul s-o
tulbure. Nu mai avea ce face, a[a c` de ce s` nu se bucure de ce-i
SURPRIZA 83

rezervaser` sor]ii? Ce anume? Ei bine, un foarte promi]`tor parteneriat

de lucru, nimic mai mult. Din cauz` c` Melisande \l cucerise deja.
Numai c` propria ei via]` p`rea legat` de Barnabas Lockhart. Mai mult,
numele lor aveau [ansa s` apar` \mpreun` \n agenda vreunui editor [i
pe coperta unei c`r]i.
|[i d`du seama c` el o privea. Pe buze \i ap`ruse un surâs
indulgent.
– Era o visare pl`cut`? Gândurile te f`cuser` s` zâmbe[ti.
Cump`neai \n minte câteva paragrafe ale c`r]ii noastre?
Fusese surprins s` constate c` ea \[i petrecuse toat` vremea
lucrând la catalog.
– |mi \nchipuiam c` nu vei fi capabil` s` te dezlipe[ti de povestea
Ambrosinei. Catalogul \]i distrage aten]ia? }i se pare c` trebuie s`-l
elimini din peisaj? Fiindc`, dac` a[a stau lucrurile, am s` g`sesc o alte
solu]ie, la birou.
– Ah, nu. Nu exist` nici un motiv s` nu rezolv`m ambele
probleme. Sunt deprins` s`-mi scriu poeziile [i articolele dup` ce vin
de la munc`, a[a c` m` voi descurca [i acum. Dar observ c` nu te atrag
reclamele. |n dup`-amiaza aceasta, vom lucra la carte. |]i vei \nc`rca
bateriile \nainte de a te \ntoarce \n universul comercial.
– Ce bine spus! chicoti el. Cât de precis. Din când \n când, dai
dovad` de educa]ie avoc`]easc`, domni[oar` Marchant. Probabil c` ]i
se trage de la tat`. Am observat imediat ce te-ai angajat la mine.
Probabil din cauza asta te-am considerat …
– … cinstit` [i cu scun la cap! complet` ea, mali]ios.
– Nu asta voiam s` spun, se \ncrunt` el.
– Ar fi mai corect: ordonat` [i lipsit` de ostenta]ie?
– Pur [i simplu, \]i place s` m` pui \n \ncurc`tur`. A[ fi spus c` e[ti,
fie foarte lini[tit`, fie ni]el cam rece.
– Dar acum?
– Ei bine, spre pl`cuta mea surpriz`, am constatat c` sub aspectul
\nghe]at exist` pasiune.
|n mod instinctiv, se retrase pu]in, iar mâna ei \ncepu s` aranjeze
hârtiile, ca pentru a-i aminti scopul prezen]ei lor.
84 DEBORAH SMITH

– Las`-m` s` termin. Acum pricep c` ai fost obligat` s` reac]ionezi

astfel, când ai aflat de la domni[oara Wincombe c` prefer o secretar`
care s`-[i cunoasc` lungul nasului. Dar dup` ce ai urmat regula de fier
atâta vreme, mi-a f`cut pl`cere s` descop`r c` posezi toate
sentimentele unei femei.
– Deduci prea multe, pornind de la clipa de entuziasm de
alalt`ieri. }i-am spus c` …
– Te-am auzit. Ai analizat \ntâmplarea a[a cum ar fi f`cut-o
domni[oara Marchant – cea care mi-a fost secretar` – ca pe o simpl`
ie[ire emo]ional`, provocat` de ocazia de a-mi utiliza talentul, sau cam
a[a ceva! Sun` ca o decizie de „neurm`rire penal`“. Te-am s`rutat
fiindc` erai extraordinar de frumoas` [i pentru c` a[a am sim]it. {i
mi-ai r`spuns foarte corect … spre satisfac]ia reciproc`, sper.
– Acum, cine taie firu-n patru?
– Eu. {i mult mai corect. Ce-ar fi s` recuno[ti?
– Ce-ar fi s` ne vedem de treab`, fie la catalog, fie la carte? Altfel,
s-ar putea s` constat c` am mai mult spor de una singur`.
– Cedez \n fa]a amenin]`rii, dar asta-i singura cauz`.
– Ar trebui s` iei \n considerare alt motiv de a ne ]ine exclusiv de
treab`, coment` ea destul de serios.
– Care?
– Melisande. Când i-a fost explicat` situa]ia, a reac]ionat foarte
decent. Mi-ar pl`cea ca lucrurile s` r`mân` a[a.
– Nu suntem logodi]i, replic` el, dup` o u[oar` \ncruntare. Dac`
i-a[ fi pus inelul \n deget, n-a[ mai s`ruta alte fete.
– Nu z`u? E bine de [tiut. A fost foarte clar c` a deranjat-o s` te
g`seasc` aici, cu mine.
– Melisande n-o s` p`]easc` nimic, râse el, din cauza câtorva accese
de gelozie. Uneori, chiar ea le-a provocat.
– N-are nici o leg`tur` cu mine. Nu m` folosi ca s` provoci gelozii.
Drept cine m` iei?
– Habar n-am! De fapt, nu te cunosc deloc. E[ti foarte diferit` de
ceea ce credeam despre tine. E[ti plin` de surprize.
SURPRIZA 85

– {i tu, la fel. M` a[teptam s` constat c` nepotul Rosinei e cu

adev`rat oribil. Dar când ai ap`rut, am fost chiar mai \ngrozit`.
– Fiindc` m` \n[elase[i? \ntreb` el, privind-o t`ios.
Priscilla \[i mu[c` buzele. Ce gre[eal` s` lase conversa]ia s` ajung`
aici!
– Da. A fost ceva foarte anormal pentru mine, a[a c` m-a deranjat
s`-mi fie pus` la \ndoial` integritatea, de[i [tiam c` merit. Credeam c`
te va face s` m` desconsideri complet, \ns` … se poticni.
– |ns`?
– |n loc de asta, constat c` e[ti amabil, chiar m`rinimos, ]inând
seama de circumstan]e. Totu[i, ai avut \ntotdeauna re]ineri fa]` de
mine.
– S-ar putea s` ai dreptate. Probabil, din cauz` c`-mi placi [i fiindc`
sunt recunosc`tor pentru ajutorul pe care i-l dai m`tu[ii, de[i uneori
simt c` asta contravine ra]iunii.
– |mi pare r`u. N-am cum s`-]i explic.
– S`rmana Priscilla, spuse el, pe nea[teptate. Te chinuiesc [i nu
prea-i corect. Este foarte clar c` este vorba de altcineva, iar loialitatea
te-a \mpins s` te por]i altfel decât ]i-e felul.
– Z`u c` trebuie s` ne apuc`m de lucru. Dimine]ile ne priesc mai
mult. |n curând vor ap`rea [i copiii.
Discu]ia p`ru s`-i fi stimulat. El se cufund` \n realizarea schi]elor,
iar Priscilla trecu \n revist` noti]ele, \ncercând s` le integreze [i s` le
[lefuiasc`.
Curând, fu total absorbit` de aventurile Ambrosinei. Le-a fost de
mare folos c` erau obi[nui]i s` lucreze \mpreun`. |ntr-un târziu,
Priscilla spuse:
– Am s` preg`tesc o can` de ceai. Dup` aceea, vei reu[i s` mai
rezi[ti vreo dou` ore la magazin. |mi pare r`u c` dup`-amiezele nu
sunt prea potrivite.
– Iar, domni[oar` Marchant … din nou \ncerci s`-]i comanzi [eful.
N-am nici o inten]ie s` m` \ntorc la magazin. Domnul Wills [tie ce are
de f`cut [i i-am spus s` nu m` a[tepte. Pentru asta exist` manageri, s`
]in` locul patronului. |n afar` de asta, desear` mergem \n ora[. Rosina
86 DEBORAH SMITH

mi-a spus c` munce[ti prea mult [i se teme c` via]a asta va \ncepe

s`-]i displac`, dac` nu-]i iei nici o pauz`.
– {i ca un b`ie]el cuminte, te-ai gr`bit s` aprobi propunerea m`tu[ii!
– Ba nu. Rosina [i-a dezv`luit p`rerea, abia dup` ce i-am comunicat
c` inten]ionez s` te scot \n ora[. Nu mai face caz. Nu-mi argumenta c`
Rosina n-ar trebui s` stea prea mult \n picioare, sau c` trebuie s`
preg`te[ti masa de sear`. Nu va fi ceva [ic. Plec`m la ora opt. Ne vom
petrece seara la parohie, cu Elspeth [i Dougal. El este prietenul meu
cel mai bun. Ieri au trecut pe la magazin [i au lansat invita]ia. Voiau s`
venim la cin`, dar [tiu c` via]a la prezbiteriu este destul de agitat`, a[a
c` am refuzat. Vom petrece doar seara.
– Ai spus c` \ncerc s`-mi conduc [eful? râse ea. Nici m`car n-am
fost consultat`, mi s-a comunicat doar c` mergem.
– Vrei s` mergem?
– Da, \i iubesc pe Elspeth [i pe Dougal.
– |]i foarte mul]umesc. Ai un fel de a accepta cel pu]in la fel de
ciudat ca invita]ia mea. Vii numai fiindc` \i iube[ti, nu pentru c` \]i face
pl`cere compania mea!
– Ei bine, poate c` [i din cauza asta, dar \ntrucât mi-am dat seama
c` personalitatea ta n-are nevoie de \ncuraj`ri, nu m-am mai obosit s-o
declar. Haide, prefer s`-i \ntâmpin pe copii [i, oricum, le-am promis c`
am s`-i pun s` m` \nve]e s` c`l`resc pe m`gar.
Barnabas o urm`, dar ajun[i la pode], o opri, prinzând-o de mân`.
– Ce-ai vrut s` spui cu personalitatea mea care n-are nevoie de
\ncuraj`ri? A[a ceva s-ar potrivi unui \nfumurat. Asta e impresia pe care
o fac? Suf`r de complexul patronului?
– Pentru numele Domnului, nu, r`spunse ea, ridicând privirea.
– Bine, fiindc` tata nu voia cu nici un pre] s` mi-o iau \n cap, a[a
c`, dup` ce mi-am terminat studiile de botanic` [i m-am al`turat
firmei, m-a trimis la un magazin din Christchurch, pentru un an,
cerându-le proprietarilor s` m` trateze ca pe oricare angajat. Mi-ar
displ`cea profund s` constat c` am devenit \nfumurat. E[ti sigur` c`
nu asta voiai s` spui? Pot suporta adev`rul.
|i arunc` alt` privire [treng`reasc`.
SURPRIZA 87

– Nici de leac … se referea la … dar probabil c` nici asta nu ]i-ar

pl`cea s` auzi … Când o tip` splendid` ca Melisande \[i manifest` atât
de vizibil gelozia, fiindc` te-a g`sit cu fosta secretar` \n ceea ce arat`
ca un cuibu[or de nebunii, ar trebui s` te sim]i idolul femeilor.
El ridic` amenin]`tor mâna, iar ea o zbughi, urm`rit` \ndeaproape,
pân` ajunser` \n fa]a unei Rosine uimite, care uda co[urile cu fucsii de
pe verand` [i care-i opri spunând:
– Ce naiba ave]i de gând?
Barnabas o ajunse pe Priscilla, o prinse cu o mân` [i o \ntoarse,
smucind-o f`r` blânde]e. Rosina r`m`sese cu gura deschis`.
– A s`rit calul. N-am nici o re]inere s` aplic corec]ii când se
\ntâmpl` una ca asta. Se poate considera norocoas` c` erai aici.
Expresia de pe figura m`tu[ii \i provoc` un acces de râs imposibil de
st`pânit. Continu`, adresându-se Priscillei: Destul c` Rosina \ncearc`
mereu s`-mi organizeze via]a, n-am nevoie [i de analizele tale. Când
ve]i fi terminat cu mine [i cu leg`turile mele amoroase, voi fi complet
lipsit de personalitate. Deja, m` recunosc cu greutate. Rosina, vino cu
noi la paji[tea m`g`ru[ilor. Vreau s`-]i aminte[ti, pe cât posibil, toate
incidentele legate de ei. Parc` era o istorioar` despre o c`pi]` care s-a
r`sturnat peste unul, Jerusha? Te-ai repezit s`-l salvezi, iar Manuel a
fost nevoit s` intervin` [i s` v` scoat` pe amândoi de acolo? Sun` ca
una din ispr`vile dr`g`la[ei Alicia, nu-i a[a? Chiar dac` nu face parte
din familie, s-ar putea spune c` te-a mo[tenit.
– O iubesc teribil pe Alicia, declar` Priscilla. Nu-i u[or de suportat,
dar nici n-a[ concepe s` se schimbe. Mi-ar pl`cea s-o v`d crescând.
Atunci va avea mai mult discern`mânt [i nu se va mai l`sa atras` de
toate pove[tile nefericite, dar va r`mâne o campioan` a binelui. Va mai
face o mul]ime de gre[eli, repezindu-se cu capul \nainte, dar va aduce
cu ea atâta c`ldur` sufleteasc` \ncât lumea va fi mai pl`cut` prin
simpla ei prezen]`. M` tem de capcanele pe care i le rezerv` viitorul,
de exemplu: m`riti[ul din mil` \n loc de dragoste, sau deziluziile
provocate de faptul c` a[teapt` prea mult de la oameni.
Era preg`tit` pentru un comentariu batjocoritor, a[a c` fu
surprins` când el spuse:
88 DEBORAH SMITH

– Dar chiar dac` s-ar \ntâmpla una ca asta – c`s`torie din mil`,
vreau s` zic – s-ar descurca de minune. Te gândeai c` dac` ar deveni
asistent` medical`, probabil c` s-ar m`rita cu un paraplegic? Numai c`
exist` destule fete care s-au c`s`torit cu handicapa]i, mânate de iubire.
Probabil c` va avea parte de deziluzii. Acesta este pre]ul idealismului.
Dar care sunt [ansele ca cineva s` corespund` a[tept`rilor? Nu se
spune c` ridicarea \n sl`vi a cuiva poate determina un comportament
eroic? Am observat c` [i eu m` port mai frumos când o aud spunând:
„dar n-ai putea face a[a ceva, nu-i a[a, unchiule Barnabas?“ Pur [i
simplu, n-o pot dezam`gi. Ah, s` ne apere Dumnezeu, au venit. S` fim
ferici]i c` Nat [i Tim sunt doar ni[te b`ie]i obi[nui]i, neatra[i de
cauzele altora, ca sora lor.
„B`ie]ii obi[nui]i“ fur` primi care-[i f`cur` apari]ia, pe biciclete,
purtând semne clare de conflict. C`ma[a lui Tim avea o mânec` aproape
smuls`, el avea genunchii juli]i, iar Nat avea un ochi \nnegrit, o t`ietur`
pe frunte, buzele tumefiate [i un inconfundabil aer triumf`tor.
|ncercând s` povesteasc` prima, Alicia trecu razant printre cei doi
b`ie]i, obligând-o pe Priscilla s` se fereasc` \n grab`, spre \ncântarea
lui Barnabas. Frân` cu atâta energie \ncât te-ai fi a[teptat s` fie
aruncat` peste ghidon, \n bra]ele lui.
– Ah, mi-ar fi pl`cut s` fii de fa]`! Au fost grozavi. Tim [i Nat s-au
purtat minunat. S` vezi cum sângera nasul lui Murdoch Fraserby. Nat
i-a dat un pumn teribil, cu stânga, [i a zburat cât colo de deasupra lui
Timothy, iar acesta a reu[it s` se ridice. B`t`u[ul `la l-a prins pe
micu]ul Johny Pascoe lâng` gardul [colii. Tim i-a s`rit \n ajutor, dar
n-a prea avut succes pân` la sosirea lui Nat.
Barnabas o prinse pe Alicia [i o \ntoarse spre el.
– {i apoi te-ai vârât \n conflict.
Alicia p`ru uimit`.
– Cum ai aflat? Le-am spus b`ie]ilor s` nu m` pârasc`, s` n-am
probleme.
– Fusta ta este stropit` de sânge … de la Fraserby, sper, [i e[ti
plin` de praf. Mi se pare c` ai fost aruncat` pe jos, dar te-ai retras ca
s` nu fi \nfrânt`.
SURPRIZA 89

– Ba s-a repezit imediat la lupt`, rânji Nat. Pân` la urm`, a trebuit

s`-l scot din mâinile ei. Nu [tie când s` se opreasc`.
– Ei bine, toat` lumea la sp`lat, schimba]i-v` [i veni]i la gustare.
Apoi ne a[teapt` m`g`ru[ii.
– Bine c` Nerolie n-a fost cu noi, ast`zi. Mama ei a dus-o \n ora[
s`-i cumpere pantofi. Acas`, are parte de suficient` violen]` [i nu-i
place. Pe mine nu m` deranjeaz`. Adic`, m` sup`r` pu]in, dar uneori
este pl`cut` schimbarea, \n]elegi?
– Nu [tiu ce \n]elegi prin violen]`, Alicia, declar` Barnabas. Despre
ce este vorba … tat`l ei obi[nuie[te s` bea, sau prime[te numai câte
o palm` din când \n când, pentru gre[eli?
Alicia scutur` din cap – cu p`rere de r`u, dup` cum observar`.
– Nu, nu bea. Dar se poart` r`u cu ea altfel. Spune c` p`rin]ii nu
se \n]eleg [i se r`zbun` pe ea. Mai ales mama. Desigur, mama ei n-a
dorit-o [i nu s-a obi[nuit niciodat` cu prezen]a unui copil [i cu
dezordinea pe care o face.
– Nu pare neglijat` [i este foarte bine \mbr`cat`, se \ndoi Priscilla.
– De ochii lumii. |n afar` de asta, dac` ar p`rea neglijat`, cineva ar
atrage aten]ia autorit`]ilor. Viclean din partea lor, nu?
– Dar numai s` fie adev`rat, interveni Barnabas cu sim] practic.
Unii copii exagereaz`, dr`gu]` Alice. Le place s` atrag` aten]ia, s` fie
importan]i. Cum se poart` mama ei de fa]` cu tine?
– Mieros. N-are cum s` fie adev`rat. |n cazul acesta, ar fi ca oricare
alt` mam`. Tocmai aici este [mecheria.
– Ei bine, ajunge. Schimba]i-v`, apoi mergem la padoc. Dup`
plecarea lor, se adres` Priscillei: Nu fi nec`jit`. Asemenea lucruri s-au
mai \ntâmplat cu Alicia.
Priscilla se sim]i despov`rat`.
– Ai o influen]` pozitiv` asupra mea. Am tendin]a s` tratez
lucrurile cu prea mare seriozitate, cu toate c` le iau \n glum` pe cele
grave. Uneori, nu reu[esc s` \n]eleg. Pentru o optimist` \nn`scut`, e
ciudat c` \n privin]a altora sunt tentat` s` cred c` sufer` profund. {i
suf`r al`turi de ei.
Rosina \i urmase pe copii, a[a c` r`m`seser` singuri.
Barnabas o privi [i spuse cu seriozitate:
90 DEBORAH SMITH

– M` bucur c` \]i dai seama, Priscilla. Observasem [i eu. Acest fel

de a fi câ[tig` simpatiile celorlal]i, \ns` \]i poate provoca destul`
durere [i – iart`-m` – \i sl`be[te pe cei dragi. Nu vreau s` par c`-]i ]in
o predic`, dar astfel au evoluat lucrurile [i \n privin]a Claricei, nu-i a[a?
– Trebuie s` recunosc. De la discu]ia cu Roger, am \nceput s` m`
v`d \n alt` lumin`. Clarice n-a profitat din faptul c` i-am fost sprijin.
Când s-a rem`ritat, ar fi trebuit s` m` \ndep`rtez. De fapt, am [i
\ncercat, dar Clarice m-a implorat s` n-o fac. Dac` e s` fiu cinstit`,
trebuie s` admit c` mi-a pl`cut s` fiu indispensabil`. |mi spuneam c`
Roger este un b`iat de zah`r [i merit` o mân` de ajutor. Mi se p`rea
c` prezen]a mea \l ajut` s` se adapteze, permi]ându-le s` ias` singuri,
ca toate cuplurile aflate \n primul an de la c`s`torie. Dar …
Barnabas \i lu` mâinile.
– Frumos din partea ta, Priscilla. |mi place. N-ai s` te r`zgânde[ti,
nu-i a[a? De câte ori te n`p`de[te sentimentul – senza]ia de
comp`timire fa]` de Roger – ]ine-te tare. De dragul lor. Miza este
chiar c`s`toria lor. Dup` cât \n]eleg, Clarice are un caracter slab, iar
acum este ni]el sup`rat` c` ai plecat, dar nici pomii n-au nevoie de
araci \ntreaga via]`. Vine vremea când r`d`cinile se ancoreaz` adânc
\n sol, iar ei pot rezista oric`rei furtuni. Deci, chiar dac` uneori vei
mai sim]i impulsul de a-]i manifesta bun`tatea, renun]`. N-ar fi
\n]elept.
– Bine adus din condei. Nu m-am sim]it criticat` pentru tendin]a
de a-mi cocolo[i apropia]ii. {i nici nu m-ai f`cut s` m` simt martir.
P`ru s` cad` pe gânduri. Nu-mi amintesc s`-]i fi pomenit despre
resentimentul Claricei.
Ochii lui alba[tri devenir` dintr-o dat` nelini[ti]i, de parc` ar fi
\ncercat s` estimeze reac]ia provocat` de un posibil r`spuns.
– S-ar zice c` a venit vremea confiden]elor. Nu trebuie s` te superi,
dar i-am f`cut o vizit` surorii tale.
– Nu \ndr`znesc s` m` simt ofensat`. Dar de ce? |n]eleg. Când
m-ai g`sit aici, ]i-ai dat seama c` te p`c`lisem [i ai considerat c` trebuie
s` afli mai multe despre mine, de dragul m`tu[ii. Corect.
El ezit` din nou, apoi spuse:
SURPRIZA 91

– Cred c` da.
– {i ce ai descoperit, Barnabas? Un singur lucru m` nelini[te[te.
Dac` i-ai sugerat Claricei c` Roger [i cu mine …
El se gr`bi s-o \ntrerup`.
– N-am f`cut-o. N-am l`sat s` se \n]eleag` nici c` ne cunoscuser`m.
Când a intrat \n camer`, am spus cu glas tare: ah, acesta este so]ul
dumneavoastr`? iar el s-a prins imediat [i am fost prezenta]i. Am adus
ni[te flori, i le-am oferit Claricei [i am declarat c` doream s` cunosc
familia celei care are grij` de m`tu[a mea. Le-am explicat c` eram
bucuros c` ai acceptat postul, convins fiind c` le duceai dorul, dar c`
\mi luai o greutate de pe suflet, \n a[a m`sur` \ncât eram gata s` uit
pierderea suferit` prin demisia ta.
– Clarice s-a plâns ni]el c` \i este dor de tine, a declarat c`-i este
mai greu s` evadeze al`turi de Roger … c` asta era partea cea mai
dificil` a traiului lâng` cineva obligat s` c`l`toreasc` atât de mult. Dar
nu-i tot timpul pe drum, nu-i a[a?
– Nu, numai din când \n când, dar Clarice a exagerat pu]in,
\nso]indu-l peste tot. Pe Roger l-a deranjat pu]in situa]ia. Avea obiceiul
s`-l pun` s`-i arate fiecare din locurile prin care treceau, iar el avea
timpul dr`muit, dar \n cele din urm` s-au descurcat. A re\nceput s`-i
zâmbeasc`. Credeam c` o s` m` topesc de grija lor, c` o s` m`
\nvinov`]esc singur` dac` ea nu se descurc`, sau se \mboln`ve[te, dar
sunt pe cale s` descop`r lucruri noi despre mine. Ca Zillah, care va
constata c` roata vie]ii se \nvârte oriunde ai merge [i indiferent pe cine
ai l`sa \n urm`. De când am ajuns aici, am avut mereu alte preocup`ri,
cu Nat, cu Tim [i dr`g`la[a Alicia, \ncât n-am avut vreme s` m`
\ngrijorez.
– Foarte bine … ah, iat`-i. S` mergem!
S-au bucurat de dou` ore de distrac]ie, terminate cu o zbenguial`-n
fân, apoi [i-au \mbr`cat costumele de baie [i s-au sc`ldat \ntr-un bazin
natural umbrit de s`lcii, format de râul Fairmead Water care cobora
din Mangatuas. Priscilla \nota excelent [i ar`ta ca o zân` a p`durii, \n
costumul de baie verde. Romantica Rosina f`cuse constatarea,
provocând un râs colectiv.
92 DEBORAH SMITH

– {i nici nu se sup`r` dac` i se ud` p`rul, ad`ug` Barnabas. O fat`

care se mul]ume[te s` stea pe marginea bazinului [i crede c` baia de
soare este un bun \nlocuitor pentru scufund`ri \]i stic` tot cheful.
Priscilla, p`rul t`u ud seam`n` cu blana unei foci.
Ea izbucni \n râs, [tergându-se la ochi.
– Ce mai compliment! Probabil, voiai s` m` compari cu un [obolan
\necat!
– P`i, [tiu doi [oareci de ap` care-[i au vizuina \n malul râului, ceva
mai \n amonte. Au blana maronie, cu nuan]e ro[cate, exact ca tine, [i
ni[te must`]i falnice.
– La capitolul acesta nu-i pot concura, murmur` Priscilla.
Priscilla se \ntoarse, f`când pluta, [i-[i a]inti privirile spre cer.
Barnabas i se al`tur`, atingând-o cu um`rul. Rosina [i copiii
construiau un st`vilar pe un bra] al râului, delimitat de r`d`cinile
s`lciilor, pe jum`tate acoperite de ap`.
– N-ai putea include [i asta \n scenariu, Priscilla? Acest bazin
ascuns printre s`lcii, cerul, frunzele antrenate de vârtejurile apei [i
micu]a Ambrosina scrutând adâncurile, cufundat` \n minunatele vise
ale copil`riei?
– Ah, ba da. Sigur c` da! Trebuie s` ies pe mal. Am carne]elul \n
buzunar. Trebuie s`-mi pot nota \ntotdeauna asemenea inspira]ii de
moment. Altfel se pierd, sau sunt \nlocuite de altele.
O urm`, ajutând-o s` ias` din ap`.
– Uite c` am spulberat idila. Poate exista ceva mai frumos decât
sc`ldatul \ntr-un asemenea ambient?
– Nu, râse ea, dar va r`mâne ve[nic pe hârtie, \n desenele tale [i \n
povestirea mea.
– De fiecare dat` când ne va c`dea sub ochi, chiar dup` ce vom
\nc`run]i, o s` retr`im clipa.
Ea se aplec` deasupra hainelor [i scoase carne]elul din buzunarul
\nc`p`tor al c`m`[ii, ascunzându-[i figura \mbujorat`. Doar firea lui de
artist \l \mpinsese s` vorbeasc` a[a. „Nu fi proast`, Priscilla! Dac` nu-]i
faci speran]e de[arte, n-ai s` fii dezam`git`. Dar ce bine ar fi fost dac`
Melisande n-ar fi fost atât de ferm prezent` \n via]a lui Barnabas
Lockhart, [i de atâta vreme!“
SURPRIZA 93

***

Rosina nu-[i ascunse mul]umirea c` Priscilla urma s`-[i petreac`

seara \n ora[. |n]elegea perfect c` bucuria b`trânei era determinat` \n
primul rând de faptul c` nepotul ie[ea cu altcineva, decât cu
superficiala Melisande, dar [i-ar fi dorit ca Rosina s` nu fie atât de
transparent`.
|i atinse obrazul cu un deget [i spuse:
– }i-e atât de team` c` n-am s` m` mai dau dus` de la Jesmond
Dane, \ncât insi[ti s`-mi iau o zi liber`. Pân` acum, n-am sim]it nevoia.
Parc` am fost \n vacan]`. Valea Fair-acre este atât de frumoas`, cu
colinele [i vâlcelele ei, cu copaci engleze[ti [i torente \nvolburate,
\ncât ora[ul nu m` mai atrage deloc, mai ales din cauza cabanei din
p`durea de zad`, venind parc` direct dintr-un basm elve]ian. Lumea
afacerilor a r`mas undeva, la milioane de kilometri distan]`.
Barnabas râse.
– F`ceai haz de complimentele mele, dar acum ai sc`pat un
porumbel. Eu fac parte din acea lume a afacerilor, \]i mai aduci
aminte?
Ea aprob` din cap, f`când o gropi]` \n obraz.
– De fapt, chiar reprezin]i acea lume. Dar ai o natur` dual`. Pe de
o parte de rechin al afacerilor, pe de alta de artist, pe cale s` creeze un
microcosmos de \ncântare pentru copii [i adul]i.
– Ei bine, spuneai c` e[ti optimist` din na[tere … chiar prea, dup`
mine, dac` anticipezi un astfel de succes. |n afar` de asta, m` faci s`
par schizofrenic. Vechiul truc … cu personalitatea multipl`.
– Ba nu, doar complex`.
– A[a sun` mult mai bine. Doamne, chiar c`-mi placi mai mult \n
afara biroului. Erai atât de sever` \ncât \]i [tiam de fric`. Era o u[urare
s` mai evadez din când \n când cu cineva mort dup` distrac]ii, ca
blonda Melisande. Acum, c` nu-i mai pl`tesc salariu, Priscilla Marchant
se dovede[te aproape uman`.
Alicia interveni, pe un ton ultragiat.
94 DEBORAH SMITH

– Unchiule Barnabas, doar nu pretinzi c` n-o pl`ceai?

Spre norocul lui, fu salvat de Nat.
– Dac` n-ar fi pl`cut-o, nu i-ar fi p`sat [i nu i-ar mai fi spus-o
nici acum.
– Uite c` cineva se pricepe, aprecie Barnabas, admirativ.
Alicia gândea altfel.
– Nu prea \n]eleg ce a spus Nat.
Barnabas o lu` \n bra]e.
– Draga mea, vrea s` spun` c`, fa]` de cei pe care-i apreciem, ne
purt`m mai natural. Acum, mai este timp pentru un joc de Ludo,
\nainte s` plec`m. |ns` ea nu poate juca, trebuie s` se fac` frumoas`.
{i ]ine]i minte, e doar un joc, nu trebuie s` pune]i la suflet dac`
pierde]i.
Când cobor\ din nou, Rosina declar`:
– Nu te-am mai v`zut \mbr`cat`-n albastru … unor brunete nu
prea le st` bine, dar la tine se potrive[te. Gulerul [i man[etle albe
contrasteaz` perfect cu nuan]a rochiei. Azuriu ca cerul, p`tat de
nori[ori alburii … absolut perfect!
– Nu-i a[a c` m`tu[a ta se pricepe la cuvinte? \i spuse Priscilla lui
Barnabas. Dar ai grij`, Ambrosina Claermont, s-ar putea ca nepotul [i
prietena ta s`-]i fure vorbele [i s` le publice. Rochia mi-a trimis-o
fratele meu, Andrew, de la Paris. Curajos gest, fiindc` de data asta nu
era \nso]it de nevast`. Mi s-a potrivit perfect.
Barnabas privi spre pantofii ei.
– M` gândisem s` te invit la o plimbare, dar, cu asemenea \nc`l]`ri,
vom fi obliga]i s` lu`m ma[ina.
– |i schimb \ntr-o clip`, replic` Priscilla \ntorcându-se brusc. Nu-s
potrivi]i penru o plimbare pe \nserat. |nainte ca el s` aib` timp s`
protesteze, urc` \n goan` [i reveni purtând o pereche de pantofi albi,
cu tocuri mai joase.
Rosina [i copiii \i conduser` pân` la intrare, urm`rindu-i cu
privirea pân` disp`rur` dup` o cotitur`. Barnabas se opri o clip`,
prinse \n mân` un trandafir olandez, parfumat, pentru a-i sorbi aroma,
dar floarea se scutur`.
SURPRIZA 95

– „Ultima roz` a verii …“ declam` el.

– Care \ns` nu era singur`, replic` Priscilla, indicând mul]imea de
trandafiri \nflori]i, ceea ce ne promite o lun` suplimentar` de var`.
– |n gr`dina Rosinei, vara \ntârzie \ntotdeauna, declar` el, nu din
cauza unor aiureli magice, care se rezum` de fapt la ore de munc` [i
spin`ri \ndurerate, ci fiindc` ea [i Manuel au creat un microclimat
ap`rat de perdele de copaci [i tufi[uri, de mici ziduri de c`r`mid` [i
\nprejmuiri joase.
– |ntr-adev`r. M` duce gândul la satul din Auburn, al lui
Goldsmith… m` \n]elegi?
– Ah, da … „unde prim`vara sosea prima [i vara [ov`ia s` plece“.
– Cât m` bucur c` [tii aceast` versiune, Barnabas. A[a am \nv`]at-o
\n [coal`, dar \n alte c`r]i apare: „… iar florile verii z`bovitoare
\ntârzie s` se ofileasc`“. Mie \mi place prima.
Un lucru minor, dar se ad`uga pentru a crea o atmosfer` de veselie
[i comuniune spiritual` – faptul c` era capabil s` reproduc` versuri. O
f`cuse [i mai devreme, când lucrau la carte. Pentru a[a ceva, Priscilla
continua s` resimt` lipsa tat`lui. Iar la casa parohial`, probabil c` va
avea parte de mai mult. Deja o prim` stea r`s`rise deasupra Liberty
Hill. Ce noapte minunat`!
 Capitolul 7
– Cândva, am s` te duc acolo sus, Priscilla. Este splendid, atât ziua
cât [i noaptea. Peste Saddle Hill se poate vedea oceanul. Din loc \n loc,
se v`d lumini]e de la a[ez`rile omene[ti [i uneori chiar pozi]iile
vapoarelor care colind` \ntinderea Pacificului. Sau câte un avion
venind dinspre polul sud. Te-a tentat vreodat` s` participi la una din
excursiile organizate \n Antarctica?
– Nu. Ar fi fantastic, desigur, dar nu m` atrage peisajul. |n visele
mele, sunt \ntotdeauna cu picioarele pe p`mânt solid.
– Ce exprimare \ncânt`toare! Trebuie s` i-o spunem [i lui Elspeth.
O s` fie entuziasmat`. Po]i s` aprofundezi ideea? Ce fel de vise?
– De fapt, nu prea [tiu. Mi-a pl`cut mereu s` visez. Dar mi-ar fi
greu s` descriu ce-mi doresc cel mai mult. Pur [i simplu, habar n-am
– cu excep]ia persoanei tale, \[i auzi ea gândurile.
– A[ \ndr`zni s` ghicesc, declar` el cu \ndr`zneal`.
– Cum ai putea s` [tii?
– Mi-ai dat s` citesc toate povestirile pe care le-ai publicat, ca s`-mi
fac o idee despre felul cum scrii [i cum func]ioneaz` gândirea ta
creatoare. De acolo am aflat, Priscilla. Toate se ]es \n jurul c`minului
[i gr`dinii. Case \n care copiii sunt \ndr`gi]i [i bineveni]i; unde se
bucur` de siguran]` [i veselie, crescând printre m`g`ru[i, or`t`nii,
câini [i pisici, trezindu-se diminea]a cu imaginea copacilor crescu]i \n
fa]a ferestrei [i cu mireasm` de fân proasp`t cosit [i parfum de flori.
Nu-i a[a?
SURPRIZA 97

Priscilla \i d`du dreptate. Dintr-o dat`, acolo, \n mijlocul drumului

de ]ar`, \mpresurat` de case, fu nelini[tit` \n privin]a viitorului … \n
mod ciudat, teama era generat` tocmai de faptul c`-l sim]ea atras de
ea, \n ciuda ne\ncrederii provocate de incidentul cu scrisoarea. „Ah,
Barnabas, Barnabas, m`car de n-ar fi existat Melisande!
Deveni con[tient` c` el o studia cu aten]ie, pu]in zâmbitor, f`r`
nici o inten]ie de a pleca mai departe.
– Dac` apare cineva, spuse ea, [i ne vede prin[i \ntr-o discu]ie
vizibil serioas`, nemi[ca]i \n mijlocul drumului, ar putea crede c` am
luat-o razna. Hai s` mergem!
– |ntr-adev`r, absolut ciudat, chicoti el. Ah, câte lucruri facem, sau
nu, ca s` evit`m s`-i intrig`m pe ceilal]i, de care nici nu ne pas`.
Priscilla sim]i c` trebuie s` evite o discu]ie prea intim`.
– Poveste[t-mi despre Dougal [i Elspeth. Cum s-au cunoscut [i unde?
– Nu cunosc toate detaliile, dar cred c` s-a \ntâmplat la
Christchurch. Apoi, Elspeth a venit aici s` achizi]ioneze o c`su]`,
inten]ionând s` renun]e la slujba de agent de publicitate, la o firm`
cam ca a noastr`. A cump`rat Crooked House, situat` \n spatele casei
parohiale, unde locuiesc acum unchiul ei [i unchiul lui Dougal. Când
activitatea de la parohie o cople[e[te, sau când are de respectat un
termen limit`, se retrage la Crooked House, cât timp copii sunt la
[coal`. Cred c` Dougal a intermediat vânzarea propriet`]ii.
– Sunt un cuplu atât de dr`gu], \ncât e clar c`-i une[te o dragoste
adev`rat`. Sper c`-i a[a. Felul \n care Elspeth \i tratez` pe nepo]ii lui
Dougal de parc` ar fi copiii ei \]i merge la inim`.
Barnabas \i cuprinsese um`rul gol, ajutând-o s` dep`[easc` ni[te
por]iuni de drum accidentat. Atingerea \i alung` alte gânduri. El
izbucni \ntr-un hohot zgomotos de râs.
– S-o rogi pe Elspeth s`-]i povesteasc`. Doar ea te poate l`muri. |]i
aminte[ti drumul spre Liberty Hill, pe lâng` care tocmai am trecut? Ei
bine, Dougal, un presupus sobru reprezentant al clerului, s-a
\ndr`gostit dintr-o privire [i, cu prima ocazie, a cerut-o \n c`s`torie,
acolo sus, dup` slujba de sear`. Dar i-au trebuit mai multe luni pân`
s-o câ[tige. Ea credea c` nu-i potrivit` ca nevast` de preot.
98 DEBORAH SMITH

– Elspeth? Ah, glume[ti. Este ideal`!

– Desigur. E bine [tiut, a[a c` nu dezv`luiesc nici un secret …
nimeni n-ar trebui s` cread` c` va avea parte de un drum pres`rat cu
flori, al`turi de perechea ideal`.
– Nu. Uneori, vezi oameni aparent lipsi]i de griji, c`rora s-ar p`rea
c` nu le lipse[te nimic, favoriza]i ai sor]ii, [i afli c` sunt chinui]i de cine
[tie ce nelini[ti. Barnabas, devenim prea profunzi. S` ne revenim.

***

Nimeni n-ar fi crezut c` Elspeth [i Dougal, dup` o zi atât de

schimb`toare, mai puteau fi a[a bine dispu[i. Trecuser` prin toat`
gama de emo]ii. O \nmormântare, o cununie, câteva vizite la patul
bolnavilor [i ni[te repro[uri meschine adresate prin telefon, c`
Elspeth \l ]inea departe pe Dougal de cei care aveau cu adev`rat
nevoie de el [i c` n-ar trebui s` permit` celor f`r` minte s`-i irosesc`
timpul [i energia, \n detrimentul celor mai merituo[i, care ar fi avut tot
dreptul.
Dougal le povesti pe scurt [i apoi spuse:
– Elspeth vine imediat. M` bucur c` sunte]i aici. Are nevoie de
pu]in` lini[te. |ntotdeauna plânge al`turi de cei \ndurera]i [i se bucur`
al`turi de cei ferici]i, dar este dificil s` treci de la \nmormântarea unui
copil drag, la starea de spirit a unei c`s`torii. Copiii, to]i patru, \[i petrec
noaptea la Crooked House, \mpreun` cu unchii, care le-au d`ruit un joc
nou [i complicat, cu zaruri. Mai bine s` se chinuiasc` Ben [i Timothy s`-i
\nve]e. Noi suntem \ntotdeauna \ntrerup]i [i asta-i frustrant pentru cei
mici, cu toate c`-i \nva]` c` ceilal]i trebuie s` aib` prioritate.
Sufrageria casei parohiale era imens`, cu mobil` solid`, \ns`
ponosit`, iar pe pere]i atârnau ni[te peisaje locale, mai ales din zona
Lake County, pictate \n ulei de c`tre Dougal. Bine\n]eles, peste tot
erau c`r]i. U[ile duble de la cap`tul \nc`perii erau deschise spre o
teras` larg`, unde r`maser` pân` la apari]ia lunii.
Intrând \n cas`, Priscilla fu surprins` când Barnabas abord` direct
subiectul \ntreprinderii lor comune. El zâmbi.
SURPRIZA 99

– Priscilla nu [tia c` am de gând s` discut problema. Cred c` cele

vreo dou`sprezece romane pe care le-ai publicat, Elspeth, o fac s` se
simt` \ncep`toare. Mi-ar pl`cea s` ne vizita]i la caban` \ntr-o zi când
lucr`m, pentru c` sunte]i cei mai \n m`sur` s` aduce]i critici
pertinente.
Ochii verzi ai lui Elspeth, pu[i \n valoare de materialul negru [i
verde-smarald al fustei, scânteiar`.
– Barnabas, asta \nseamn` c` \n sfâr[it te-ai hot`rât s`-]i pui \n
valoare talentul? Ai ascultat prea mult de con[tiinciozitate, servindu-]i
clien]ii [i ajutându-]i tat`l. Este un om minunat [i-i foarte recunosc`tor
c` ai preluat afacerea de familie, dar munca \]i fur` tot timpul [i asta
nu-mi place. Priscilla, sper c` \n]elegi c`, \n cel prive[te pe acest om,
ai realizat o minune. A fost nobil din parte-]i s-o la[i pe m`tu[` s`-]i
sufle secretara, Barnabas, dar s-ar p`rea c` acum culegi roade mult mai
bogate.
Barnabas avea un comportament expansiv [i ar fi putut da \n vileag
\ntreaga poveste, iar asta ar fi aruncat asupra ei o lumin` nu prea
favorabil`.
Se lini[ti imediat, c`ci el \i alung` temerile. |i f`cu cu ochiul [i spuse:
– N-am s` v` spun toat` povestea, dar când s-a angajat la Rosina,
habar n-avea c`-mi este m`tu[`. M` cuno[tea numai ca domnul Peter
Lockhart. Probabil, [ti]i foarte bine c` mereu \ncerc s-o \nfrânez pe
flu[turatica mea m`tu[` [i c`, din cauza asta, m` nume[te „oribilul
Barnabas“. Ei bine, am rugat-o pe Priscilla s` duc` personal
formularele pentru Societatea Horticol` [i am profitat de ocazie s`-i
trimit o scrisoare Rosinei – [i aceea a fost seara \n care le-ai g`sit
c`zute din copac, Dougal. Priscilla era pe punctul de a pleca \n
concediu [i se hot`râse s` demisioneze ca s`-[i fac` timp pentru scris.
Ascultând de un impuls de moment, s-a decis s-o ajute pe Rosina s`
aib` grij` de copii … apoi, când mi-am vizitat m`tu[a, sup`rat foc
fiindc` devansaser` venirea copiilor f`r` s`-mi spun`, am constatat c`
prietena-model care-i s`rise-n ajutor nu era alta decât secretara mea!
Pe scrisoarea de demisie completase adresa din Dunedin. A[a c` parc`
am fi picat din nori!
100 DEBORAH SMITH

– |mi dau seama, aprob` Elspeth, chicotind la imaginea

confrunt`rii, fiindc` am p`]it exact acela[i lucru. Am renun]at la
serviciul pe care-l aveam \n nord, ca s` m` apuc de scris. |n loc de asta,
continu`, aruncându-i o privire complice lui Dougal, m-am trezit
gospodin` la parohie, având pe cap [i nepo]ii lui Dougal, precum [i
unchiul. Probabil c` suntem ni[te neghioabe, Priscilla. Nu-i a[a c` sunt
ni[te noroco[i?
– P`i … se bâlbâi Priscilla, ro[ie \n obraji [i fericit` c` lumina era
destul de slab`. Nu este chiar aceea[i situa]ie. Barnabas [i cu mine nu
suntem decât parteneri de lucru. |[i reveni pu]in [i continu` cu mai
mult tupeu. Cel pu]in n-am ajuns s`-i [i g`tesc.
Barnabas trecu peste replic`. Timpul p`rea s` zboare. Pe drumul
de \ntoarcere vorbir` pu]in. Se sim]ea cuprins` de o mul]umire atât de
deplin` cum nu mai sim]ise vreodat`. |[i d`dea seama c` e o senza]ie
trec`toare, dar noaptea aceea \i va r`mâne mereu \n memorie. Era
fericit` la bra]ul lui, dar când p`trunser` pe aleea m`rginit` de fucsii
[i \ntunecat` – din cauza lunii care, dup` ce o vreme se jucase de-a
ascunselea cu norii, acum disp`ruse complet – constat` c` mâna lui
devenise mai \ndr`znea]`. Ah, ce ciudat, la un comerciant, s`-i poat`
sim]i b`t`turile din palm`. |i \mp`rt`[i constatarea, ad`ugând:
– Mult timp n-am [tiut c` e[ti [i fermier cu jum`tate de norm`,
totu[i, ai degete de artist.
El nu-i r`spunse imediat. |n lumina slab` a l`mpii aprinse, l`sat`
pe verand` de Rosina, \i z`rea conturul chipului, cu b`rbia p`trat` [i
pome]ii \nal]i. Degetele lui le strânser` pe ale ei.
– Personalitatea mea a beneficiat cel mai mult de pe urma ta, [efa.
Ani de zile m-am str`duit s` fiu un urma[ de succes pentru afacerea de
familie. Sim]eam c` era responsabilitatea mea. Ah, cât de \ngâmfat par!
– Nu fi ridicol. Nu-i obligatoriu s` desconsider`m lucrurile astea.
N-ai s` te lauzi cu asta, dar \n seara asta am discutat destul de profund,
atât \ntre noi, cât [i cu familia MacNab. Continu`, Peter Barnabas
Lockhart.
– Dar misiunea asta, la care ne-am \nh`mat, desc`tu[eaz` \n mine
ceva ce era pe cale s` fie \n`bu[it. N-am s`-mi neglijez cealalt`
SURPRIZA 101

preocupare. Le-o datorez celor care-[i câ[tig` pâinea la magazin. De

fapt, probabil c` m` voi descurca mai bine, dac` scap de frustrare. Dar
spuneai c` traiul aici [i scrisul ]i-au deschis noi perspective [i simt la fel.
– S-o lu`m pe Melisande ca exemplu. Mi-a repro[at mereu c` n-a[
avea ambi]ii, fiindc` nu profit de majoritatea ocaziilor care se ivesc; c`,
\ntr-o pozi]ie ca a mea, a[ putea c`l`tori mai mult. Uneori sunt
constrâns s-o fac, dar de \ndat` ce-mi \ndeplinesc \ns`rcin`rile, m`
gr`besc s` revin acas`. Spune c` asemenea ocazii nu trebuie ratate,
anumi]i oameni [i contractele semnate putându-mi dubla cifra de
afaceri cu u[urin]`. Eu \ns` nu urm`resc a[a ceva. |mi place s` cred c`
\n zilele noastre exist` \nc` loc pentru \ntreprinderi familiale, c` pot
re]ine toate numele angaja]ilor. |ncepu s` râd`. M` \ntreb ce p`rere ar
avea despre asta … ambi]ia de-a deveni ilustrator de c`r]i pentru
copii. Pe Melisande o atrag afacerile pe picior mare [i banii mul]i.
Priscilla sim]i nevoia s` \ntrebe:
– Când va afla, ceea ce este foarte probabil s` se \ntâmple, cum te
va afecta p`rerea ei?
– Cum?
– Ai s`-i permi]i s` te descurajeze?
– A[a crezi?
– Sper c` nu. Nu doar pentru c` este grozav s` beneficiez de pe
urma unui ilustrator de calibrul t`u, dar [i fiindc` …
– Continu`. Fiindc` …?
– … ar \nsemna s` se piard` un talent, iar Biblia con]ine unele
aprecieri aspre \n aceast` privin]`.
– Ei bine, este un motiv valabil. Totu[i, speram ceva mai intim,
referitor la persoana mea.
Ea ezit`, apoi r`spunse:
– Prima [i cea mai important` cauz` este c`-]i doresc binele, c`
vreau s`-]i \mpline[ti visele din tinere]e.
Sunetul emis de el n-ar fi putut fi interpretat decât ca o manifestare
a satisfac]iei.
– |]i mul]umesc. Speram s` aud a[a ceva.
Ezit` din nou, apoi spuse:
102 DEBORAH SMITH

– Barnabas, sper s` nu-]i \nchipui c` \ncerc s-o discreditez pe

Melisande. Simt doar c` trebuie s`-]i cultivi darul. Poate c` ea nu
\n]elege cât de mult ar \nsemna asta pentru tine, sau pentru genera]ii
\ntregi de copii.
– N-avea grij`. Melisande nu-i vinovat` – are limitele ei, vreau s`
spun. A fost educat` s` aprecieze toate lucrurile numai \n termeni de
valoare b`neasc`. Este criminal s` insufli copiilor asemenea
concep]ii. Din p`cate, Melisande a luat-o pe o cale diferit`. Ar putea
p`rea ciudat… dar pentru ea a fost un noroc. Via]a nu mai avea nici
o \nsemn`tate, când s-a angajat la spital [i a ajuns \n contact cu
oameni care tr`iau \n condi]ii precare [i sufereau de afec]iuni grave,
dar erau capabili \nc` s` se bucure de via]`, s` lupte cu moartea, astfel
c` scara ei de valori a \nceput s` se modifice. Asta nu \nseamn` c`
vreau s` afle despre \ncercarea noastr`, deocamdat`. Ai priceput
ceva?
– Da. Cred c` e o atitudine \n]eleapt`. Ah, Barnabas, simt c` \n
sfâr[it, cu ajutorul t`u, voi reu[i s` p`trund \n lumea aceea la care visez
de atâta vreme … magica \ntruchipare a gândurilor, \mbr`când form`
de cuvinte [i desene, care se pun \n valoare reciproc. Realitatea
dinainte de Cr`ciun – slujba de secretar` [i apartamentul \n care
locuiam – pare pierdut` \n negura timpului. M` cutremur când m`
gândesc c`, dac` nu m` trimiteai cu scrisorile, a[ fi pierdut ocazia de
a cunoa[te minunata Fair-acre Valley.
– Simt acela[i lucru, replic` el, zâmbind.
Ajunseser` \n apropierea locului unde-[i l`sase el ma[ina.
– N-ar fi bine s` mai pierdem vremea. Ai drum lung pân` la Tyne
Hill, dincolo de Dunedin. S-a f`cut târziu. Vom mai avea ocazia s`
vorbim. Acum trebuie s` pleci.
– Da, dar mai \ntâi … ai face bine s` vii la umbr`, Priscilla. N-a[
exclude posibilitatea ca Rosiuna, binecuvântat` fie-i firea romantic`, s`
ne pândeasc` de la fereastr` [i cine [tie ce concluzii ar fi \n stare s`
trag`.
O trase aproape [i o s`rut`. Momentul era pur [i simplu magic. Nu
[tia ce sim]ise Barnabas Lockhart. Probabil doar pl`cerea fugar` a
SURPRIZA 103

clipei. Ultima lui remarc` era clar`. O declara]ie cât se poate de

transparent`, un avertisment c` nu trebuia s`-l ia prea \n serios.
Pe când \i d`dea drumul, ea spuse:
– Poate c` ni se poate ierta purtarea. Continu`m s` fim sub
influen]a muncii incitante pe care o \nf`ptuim. Am permis
\mprejur`rilor s` ni se suie la cap. Cople[itor, nu-i a[a? … gr`dina ca
de poveste, luna, trandafirii. S` revenim cu picioarele pe p`mânt,
Barnabas. Suntem doar parteneri de lucru. Noapte bun`!

***

Zilele minunate continuar` s` se succead`. Luna martie veni

\nso]it` de recoltele bogate ale câmpurilor, iar pe vârful colinei Liberty
Hill, mai pu]in protejat decât vâlcelele de dedesubt, frunzele plopilor
\ncepuser` s` \ng`lbeneasc`, iar scoru[ii c`p`taser` o nuan]` ro[cat`.
|n gr`dina Rosinei, florile de toamn`, albe, roz, sau portocalii, p`reau
s` se fi \ncolonat de-a lungul bordurilor. Petuniile, g`lbenelele [i
geraniumul se luau la \ntrecere s` expun` cele mai vii nuan]e,
panselele \[i i]eau florile purpurii din fiecare cr`p`tur` a p`mântului,
daliile \ncepuser` s` se ofileasc`, iar bobocii crizantemelor prinseser`
s` se \ngra[e.
Pân` [i gr`dina de legume, frecvent udat`, avea o frumuse]e
aparte, datorat` tulpinilor \nalte de porumb, ro[iilor de lâng` gard [i
c`p`]ânilor de salat` verde. Priscilla avea senza]ia c` le vede pe toate
prin ochii de artist ai lui Barnabas. Acum pricepea de ce, la nevoie, \l
putea \nlocui cu succes pe decoratorul de vitrin`. |n b`trâna livad`,
copiii se bucurau de timpul de joac`, mâncând renglote, nectarine [i
mere, culese direct din pom.
Era mereu ocupat`, cu gospod`ria, sp`lând, cârpind [i g`tind, dar
reu[ea s` se bucure de pu]inele ceasuri pe care Barnabas reu[ea s` le
petreac` departe de magazin, lucrând \mpreun` la carte.
– |n mod ciudat, spunea Barnabas, oriunde m-a[ afla, \mi vin \n
minte aventurile Ambrosinei. Am f`cut o obsesie. Dar e o senza]ie
fascinant` s` [tii c` ai la \ndemân` atât material. Foile pe care mi le-ai
104 DEBORAH SMITH

dat acas` cu dou` zile \n urm` mi-au provocat accese de veselie.

Citeam \n pat, pe la unu noaptea, iar doamna Forsythe s-a trezit s`
vad` ce naiba se \ntâmpl`. Uitasem complet cât era ceasul. Descrierea
cote]ului de p`s`ri al lui Elspeth a fost irezistibil`. Mereu uit c` \n
scenariu Elspeth se nume[te Morag.
– M` dau \n vânt dup` ea, declar` Priscilla. De fiecare dat` când m`
gândesc la faptul c` nu se credea apt` s` devin` so]ie de pastor, \ncep
s` chicotesc. Ieri, mi-a povestit \ntreaga p`]anie.
– Dougal n-a ]inut seama de asta. Mi-a spus cândva c` pentru el era
foarte clar cu cine avea de-a face. Era, dup` spusele unchiului lui, tare
ca stânca [i ne\ncovoiat` ca o sabie. A iubit-o mereu, chiar dac` era
con[tient c` \n trecutul ei exist` [i evenimente mai pu]in ortodoxe.
– ~sta este visul oric`rei femei. S` fie iubit` necondi]ionat…
– Adic`?
– |n ciuda tuturor imperfec]iunilor, cred. Chiar dac` provoac`
ne\ncredere.
O privi p`trunz`tor, iar ea sim]i c` ro[e[te.
– Asta este valabil nu doar \n rela]iile dintre un b`rbat [i o femeie,
Barnabas, ci [i \n cazul prieteniilor. Lipsa de \ncredere le submineaz`
deopotriv`.
– Intona]ia ta \mi d` de \n]eles c` e[ti sup`rat`. Recunosc, m-a
deranjat c` mi-ai turnat povestea cu plecarea la Christchurch. De fapt,
eram furios la culme. Dar de atunci, am \nceput s` te cunosc, am
\n]eles c` aveai motive [i cu toate c` din când \n când mai sunt bântuit
de \ndoieli, acum am \ncredere \n tine. Am observat cum te por]i cu
Rosina [i copiii, cum munce[ti pentru un salariu mult mai mic, a[a c`
suspiciunea ar fi deplasat`.
Fu r`spl`rit cu un zâmbet larg, \nso]it de sclipirile ochilor.
– |]i mul]umesc, Barnabas. E mai pl`cut s` inspiri \ncredere ca
urmare a intui]iei, decât dup` o explica]ie. Dac` a[ putea da timpul
\napoi, a[ ac]iona cu totul altfel. }i-a[ scrie s` te anun] c` m-am
r`zgândit \n privin]a plec`rii \n nord, c` am fost angajat` de o femeie
vârstnic` s-o ajut s` aib` grij` de ni[te copii, a[a c`-mi dau demisia. |n
cazul acesta, numele [i adresa Rosinei ar fi ap`rut, m-ai fi sunat la
SURPRIZA 105

telefon, dezv`luindu-mi c` din \ntâmplare e vorba de m`tu[a ta. {i

probabil ]i-ai fi dat silin]a s` m` faci s` renun], nu-i a[a? Fiindc` nu
voiai ca Rosina s` fie \ncurajat`. Dar n-ar mai fi ap`rut motive de
ne\ncredere.
– Corect. Ai s`-mi spui vreodat` despre ce a fost vorba?
Ea cuget`, con[tient` c` era observat` cu aten]ie.
– P`i, dac` va veni vremea s` pot discuta deschis subiectul, \]i voi
spune cu pl`cere. Un surâs \i ridic` col]urile gurii. |i venise \n minte
c` singura condi]ie de a-i dezv`luit adev`rul era s` \nceap` s-o
\ndr`geasc`, iar [ansele erau aproape inexistente. Nimic mai mult
decât un vis. Fiindc` exista [i Melisande, iar Barnabas \i d`duse de
\n]eles cu tact, noaptea trecut`, c` nu dorea ca Rosina s` fie la curent
cu aparenta lor intimitate.
El se \ncrunt`. Priscilla adoptase un aer vis`tor, de pac` ar fi tânjit
dup` ceva imposibil de ob]inut. Spuse:
– Ei bine, s` ne vedem de treab`. Problema este c`, atunci când ai
de-a face cu povestiri pentru copii, care inevitabil provoac` nostalgie,
exist` tendin]a de a deveni sentimental.
– Tu ai fost cel care a deviat de la subiect, atingând aspecte intime.
Mi-ar conveni de minune s` ne concentr`m numai la lucru.
– Nu, Priscilla. Nu vreau s` te superi pe mine. |n momentul `sta
m` simt ca un cer[etor cu toane. Nu prea \n]eleg ce se petrece cu
mine. Am devenit …
– Ce ai devenit? \ntreb` ea, atent`.
– M` macin` tot soiul de conflicte interioare. Sunt sentimente cu
care m` confrunt pentru prima oar` \n via]`, a[a c` fii \n]eleg`toare.
Pleoapele ei coborâr` peste ochii de culoarea alunei, astfel c`
Barnabas nu-i putu descifra expresia. N-avea de unde s` [tie c` i-ar fi
pl`cut s`-l roage s`-i povesteasc` tot. Dar nu, era interzis. |n loc de
asta, spuse:
– Am p`]it la fel, Barnabas. Tot anul am avut parte numai de
asemenea conflicte interioare. Dar se pare c` timpul le rezolv` pe
toate. Poate c` te va ajuta [i pe tine.
|[i privea \ncruntat creionul.
106 DEBORAH SMITH

– Posibil. E vorba de rela]iile cu al]i oameni. Nu prea am r`bdare,

totu[i, de[i mi-a[ dori s` pot pune lucrurile la punct f`r` \ntârziere,
instinctul m` avertizeae` c` nu-i bine s` m` pripesc.
– Nu [tiu despre ce-i vorba, dar dac` instinctul te \ndeamn` s`
a[tep]i, \n locul t`u i-a[ da ascultare.
El zâmbi strâmb.
– De sfatul `sta m` temeam. Dar egoismul m` \mpinge s` m`
\ntreb de ce s` nu ac]ionez imediat.
– M` pui \n \ncurc`tur`, Barbabas! Sunt \n cea]`. A[ prefera s`
nu-]i fi spus nici o vorb` – a fost o prostie. Uit`-mi cuvintele. |ncrede-te
\n propria judecat`.
– A[a voi face, aprob` el. N-ar fi trebuit s` aduc vorba despre asta.
S` revenim la Ambrosina. |n universul ei populat de m`g`ru[i [i arici,
de trifoi ro[u [i de porniri aventuroase. Cu cât \naint`m cu lucrul, cu
atât sunt mai convins c` vom avea succes, Priscilla.
– Am dat lovitura.
– A[a-i. Ce evolu]ie ciudat`! M` opuneam ca Rosina sa aiba grij` de
copiii familiei Darfield, dar \n cazul acesta nu s-ar mai fi \ntâmplat
nimic. Ai fi plecat \n nord s`-]i petreci vacan]a [i s`-]i cau]i ceva de
lucru. Ce surprize ciudate ne rezerv` uneori soarta!
Priscilla chicoti.
– |n ziua când ai coborât din ma[in`, nu m-am prea gândit la a[a
ceva. Sim]eam doar c` era mult mai r`u decât dac` ar fi ap`rut
pomposul, prosperul [i umflatul Barnabas la care m` a[teptam.
Eram preg`tit` s` \ntâlnesc o persoan` necioplit`, care nu suport`
copiii. |mi d`dusem seama c` Rosina \i iubea atât de mult, \ncât era
normal s` stea la ea. Eram dispus` s` m` lupt cu nepotul cel
autoritar, dar dup` ce situa]ia s-a mai lini[tit, m-am bucurat c` a fost
vorba de tine.
– De ce? Nu se schimbase nimic.
– Lucrând mai mult de un an \mpreun`, te cuno[team suficient ca
s` \n]eleg c` nu te-a mânat decât grija pentru Rosina, explic` ea,
ro[ind.
Figura lui Barnabas arbor` o surpriz` comic`.
SURPRIZA 107

– Da, m` cuno[teai destul de bine. |n]elegeai c` exasperarea

cauzat` de plecarea lui Zillah f`cea parte din sentimentul meu – cum
s`-l definesc? – disperarea cu care constat c` cei genero[i, cu
personalitate puternic`, se las` exploata]i de cei mai slabi, ajutându-i
s` devin` [i mai nevolnici. Rosina s-a descurcat toat` via]a. Dar
sim]eam c`, la vârsta ei, merit` s` se odihneasc`. Zillah m`
dezam`gise. N-o crezusem capabil` s`-[i p`r`seasc` astfel copiii.
Priscilla se hot`r\ s`-i deschid` ochii.
– Barnabas, s` [tii c` Rosina nu ]i-a spus tot adev`rul. Zillah i-a
explicat motivul pentru care era a[a important s`-l \nso]easc` pe Keith.
Chiar el a rugat-o, iar motivul invocat nu putea fi desconsiderat.
Rosina n-ar fi p`strat secretul fa]` de tine, dac` n-ai fi fost atât de legat
de Melisande, care are prieteni comuni cu Keith. N-a vrut s` ri[te ca
secretul s` ajung` la alte urechi. Bârfa i-ar fi putut pune \n pericol
mariajul, adic` nu doar fericirea ei, ci [i situa]ia copiilor. Ace[tia au
nevoie de ambii p`rin]i. Acum te cunosc suficient de bine ca s` fiu
convins` c` nu-i vei spune Melisandei. Iat` cum st` treaba.
– N-am s` m` sup`r pe m`tu[`-mea fiindc` n-a avut \ncredere \n
mine. Era o situa]ie delicat`, dar \]i mul]umesc c` m-ai pus la curent.
N-am s` te dau de gol fa]` de Rosina.
|n vreme ce se \ndreptau spre cas`, ca s` prânzeasc` \mpreun` cu
Rosina, Priscilla sim]ea c` rela]ia lor intrase \ntr-o faz` nou`.
|nainte de a pleca la magazin, Barnabas spuse:
– Mâine voi sta la magazin toat` ziua, a[a c` n-am s` te v`d. De fapt,
nu cred c` am s` mai scap pân` miercurea viitoare. Melisande are
weekend liber [i ne ducem la rudele ei din Cristchurch. Ne \ntoarcem
luni seara, dar mar]i am o mul]ime de \ntâlniri de afaceri.
Toat` str`lucirea zilei se estomp` la plecarea lui. Priscilla nu fu \n
stare sa se \ntoarc` la lucru. Prefer` s` se ocupe de gr`din`, atacând
activit`]i cu mare consum de energie fizic`.
Rosina observ`, cu amuzament. Seara, \i spuse:
– |ntrucât probabil c` n-ai s` prea lucrezi \n lipsa lui Barnabas,
ce-ar fi s`-]i invi]i sora, cumnatul [i \ntreaga familie s`-[i petreac`
weekend-ul aici? S-ar putea caza la caban` [i s-ar gospod`ri singuri. Ce
p`rere ai?
108 DEBORAH SMITH

– Ar fi minunat, iar de ast` dat` nu se gândea la pl`cerea celorlal]i, ci

la faptul c` societatea numeroas` \i va abate gândul de la Barnabas. Sau
de la cele discutate \n cursul dimine]ii. Despre conflictele lui interioare…
n-avea de gând s`-[i fr`mânte mintea \n weekend. Poate c` se va
decide s` le rezolve, \mpreun` cu Melisande. Iar `sta era un motiv de
am`r`ciune.

***

Propunerea Rosinei fusese binevenit`. Priscilla avea senza]ia c`

ultima perioad` disp`ruse [i se \ntorseser` la zilele fericite dinainte,
când Clarice \nc` nu abuza de sprijinul ei.
Se schimbase vizibil. Era amuzant`, cum [i-o amintea din copil`rie,
\nainte de a fi afectat` de r`sf`]ul unei mame excesiv de indulgente cu
frumoasa ei copil`. Roger era exact omul care-i trebuia. Mai mult,
Clarice era perfect con[tient`. |n vreme ce st`teau pe banca de lâng`
piscin`, bronzându-se [i urm`rindu-l pe Roger care leg`na copiii pe
rând, \i spuse Priscillei:
– Treci printr-o schimbare, Priscilla. |ntotdeauna te-am considerat
doar sora mea. Dar acum parc` ai fi c`p`tat mai mult` personalitate.
Traiul aici, \ngrijirea acestor copii, \]i furnizeaz` cele mai depline
satisfac]ii \ncercate vreodat`, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r, munca de secretar` era menit` doars`-mi asigure
existen]a. Simt c` abia acum am \nceput s` tr`iesc cu adev`rat. Am s`
r`mân aici [i dup` \ntoarcerea lui Zillah Darfield, Clarice. Am \nceput
s` scriu o carte pentru copii [i cred c` sunt pe drumul cel bun. Vreau
s-o termin [i nimic nu se compar` cu lucrul \n caban`.
Ochii alba[tri ai Claricei devenir` sobri.
– Ar fi trebuit s-o faci mai de mult, dar mi-e team` c` m-am sprijinit
prea mult pe tine dup` moartea lui Geoff. |ntotdeauna m-am sim]it
imperfect`, \n compara]ie cu tine. Erai puternic`, st`pân` pe propria
soart`, hot`rât`, \nc` din fraged` copil`rie. N-am avut niciodat`
suficient` \ncredere \n mine, dar acum lucrurile s-au schimbat. Roger
mi-a demonstrat ca sunt capabil` s` fac lucruri la care alt` dat` nici nu
SURPRIZA 109

m-a[ fi gândit. Fiindc` tu erai mereu disponibil`. Cel mai ciudat,

continu` ea, este c`, dup` ce mama ne-a p`r`sit, Geoff a continuat s`
m` cocolo[easc`. Apoi, când m-am rec`s`torit, nu credeam s` ias` cine
[tie ce. {tiam c` Roger m` iubea, dar uneori \mi d`deam seama c` m`
dispre]uia. Am exagerat pu]in, \ncercând s` cap`t mai mult` aten]ie.
Am jucat teatru; nu te pretinde surprins`, surioar` mai mic`. Dar la un
moment dat, m-am descoperit a[a cum eram. Ne-am certat. Roger
mi-a spus c` el c`uta un tovar`[ de via]`, nu o plant` ag`]`toare [i c`
le voi face r`u copiilor dup` cum aproape ]i-am distrus [i ]ie via]a.
Spune-mi, Priscilla, ]i-am pricinuit nepl`ceri ireparabile, sau ai sc`pat
la timp? Vreau s` zic, exista acel dulce Miles Standour [i, \n lipsa mea,
probabil c` te-ai fi logodit cu el, dar sunt convins` c` a dat bir cu
fugi]ii, v`zând câte ai pe cap.
Râsul spontan al Priscillei fu foarte conving`tor.
– Ah, Clarice, z`p`cito! Chiar eu i-am dat papucii. Era dr`gu], dar
prea copil`ros. {i el c`uta sprijin. Nu era ceea ce mi-a[ fi dorit.
– Ei bine, mul]umesc lui Dumnezeu. Dar \mi place fostul t`u [ef.
~sta da b`rbat. A venit s`-]i cunoasc` familia. Mi-am \nchipuit …
Priscilla ridic` o mân`.
– Stai a[a, surioar` mai mare! Doar fiindc` ]i-ai \nvins sl`biciunile,
nu \nseamn` c` acum e[ti bun` de pe]itoare. Barnabas Lockhart mi-a
fost [ef. Acum este nepotul celei care m-a angajat [i atâta tot. Este practic
logodit cu blonda cea mai \ncânt`toare, Melisande Drew. De fapt, \[i
petrec acest weekend la rudele ei din Christchurch, a[a c` las-o mai
moale, draga mea. Nu te impacienta, Clarice, via]a nu \nseamn` numai
c`s`torie, iar eu m` simt deja purtat` pe aripile succesului literar. Dac`
va ap`rea un b`rbat potrivit, am s`-l consider un fel de supliment.
Clarice \i cuprinse umerii [i o \mbr`]i[`.
– A[a te vreau, micu]o. De acum \nainte, a[a vor sta lucrurile. Dar
sunt totu[i dezam`git` de acest Barnabas. |ns`, dac` ai fi fost
\ndr`gostit`, probabil c` n-ai fi p`r`sit firma Lockhart. Ah, Priscilla, m`
simt mai plin` de via]` ca niciodat`. |n sfâr[it, m` simt la locul meu.
Vreau s` lucrez ca sor` de caritate. Am [i frecventat ni[te cursuri …
vai, Roger, fii atent!
110 DEBORAH SMITH

Se auzi o pârâitur` teribil` [i Roger disp`ru \ntr-un nor de pic`turi.

Clarice s`ri \n picioare [i se arunc` \n ap`, ajungând imediat lâng` el,
\n mijlocul piscinei. Priscilla se sim]i \ncântat`. Bucuroas` c` acum
rela]ia cu sora ei evoluase spre normalitate.

***

Miercuri diminea]` primi un mesaj prin intermediul ezitantei

domni[oare Freeman. „Secretara domnului Lockhart m-a rugat s`-]i
transmit c` dumnealui nu se va \ntoarce de la Christchurch decât
s`pt`mâna viitoare.“
Priscilla \i comunic` noutatea Rosinei pe tonul cel mai normal de
care fu \n stare, \n vreme ce aceasta transplanta \n gr`din` câteve fucsii
tinere. Apoi se duse la Thistledown House [i lucr` dou` ore f`r` pauz`
[i f`r` inspira]ie, dup` care rupse tot [i decise c` dup`-amiaz` se va
mul]umi s` copieze pe curat o parte din ceea ce terminase \mpreun`
cu Barnabas. Noua crea]ie n-ar fi meritat s` vad` lumina tiparului.
Dougal [i Elspeth o luaser` pe Rosina la o expozi]ie de flori din
Dunedin, a[a c` Priscilla r`m`sese singur` acas`. Profit` de ocazie
pentru a face ceva demn de dispre] dar irezistibil … sun` la spital [i
\ntreb`: „nu vreau s` vorbesc cu ea, dar n-a]i putea s`-mi spune]i ce
program are domni[oara Drew s`pt`mâna asta?“
R`spunsul suna exact a[a cum se temuse: „Ah, domni[oara Drew
este \n vacan]` la Christchurch [i n-o a[tept`m s` revin` pân`
s`pt`mâna viitoare.“
Trebuia s` priceap` c` pl`cutele lor conversa]ii, cooperarea
apropiat`, potrivirea de gusturi [i cele dou` s`rut`ri nu aveau nici o
semnifica]ie. Va evita s` mai fac` plimb`ri sub clar de lun`, s`-i viziteze
\mpreun` pe cei de la parohie, sau s`-l \nso]easc` la slujba de sear` de
la St. Enoch, atunci când Barnabas \[i petrecea weekendul acolo. De
dou` ori, duminica, Rosina pretinsese c` era prea obosit` ca s` mai
mearg`.
La un bazar din Fair-acre, o cunoscu pe mama lui Nerolie. Luar`
ceaiul sub un umbrar de pânz`. Doamna Palmerston avea un p`r ro[u-
SURPRIZA 111

aprins – posibil semn de temperament vulcanic – ochi c`prui, o voce

pl`cut` [i maniere impecabile. Totu[i, Priscilla r`m`sese \n gard`,
amintindu-[i spusele fetei. Inevitabil, ajunser` s` discute despre
copii.
– Nerolie spune c` e[ti minunat`, declar` Judy Palmerston – mai
atent` decât majoritatea mamelor. C` te joci cu ei, c` a]i \notat
\mpreun` [i c`-i la[i s` te ajute când g`te[ti. Cred c` voia s`-mi scoat`
ochii, fiindc` ieri m` gr`beam – p`rin]ii lui Rob \[i anun]aser` vizita,
iar eu \ncercam s` umplu oalele, ca s` putem petrece \mpreun` cât
mai mult` vreme. A[a c` n-am avut timp de ea.
Priscilla izbucni \n râs.
– Având \n vedere c` Rosina este \n putere, putem s` \mp`r]im
corvezile. A[a c` n-ajung s` m` gr`besc cu g`titul ca s` m` apuc de
c`lcat sau de pus aspiratorul. Uneori, mamelor le lipse[te timpul.
 Capitolul 8
Noaptea târziu, telefonul \ncepu s` sune. Rosina se culcase de ceva
vreme, dar Priscilla r`m`sese treaz`, incapabil` s` lase din mân`
romanul poli]ist. R`spunse f`r` entuziasm. Barnabas fiind la
Christchurch, era pu]in probabil s`-i aud` vocea drag` [i timbrat`, a[a
c` nu-i p`sa cine sunase.
|n clipa urm`toare, \n urechi \i r`sun` glasul lui. Surpriza o
\mpiedic` s` ascund` semnele bucuriei pe care o \ncerca.
– Ah, Barnabas, te-ai \ntors?
– Nu, dar ]i-ar fi pl`cut, Priscilla?
Luat` prin surprindere, ezit` s` r`spund`. El râse.
– Spune-mi ce sim]i, Priscilla. Nu te mai ascunde \n propria
carapace. Te-am \ntrebat dac` ]i-ar fi pl`cut s` fiu acas`? |n vocea lui
st`ruia o not` de tachinare tandr`.
– Da, abia a[tept s` continu`m s` lucr`m la carte. Sunt plin` de idei,
dar am \nceput s` depind de schi]ele tale ca s`-mi antreneze inspira]ia.
El chicoti a ne\ncredere.
– Am spus s` dai drumul la tot ce ai pe suflet. ~sta este un motiv
nesemnificativ de a dori \ntoarcerea unui b`rbat.
|ncerc` s`-i abat` aten]ia.
– Ce mai face Melisande? V-a]i sim]it bine la Christchurch? A]i avut
vreme bun`?
Glasul lui sun` batjocoritor.
SURPRIZA 113

– S` vedem … Unu – Melisande se simte minunat. Parc` ar fi ajuns

\n rai. Niciodat` n-a fost mai frumoas`. De fapt, radioas`. Priscillei i se
p`ru c` a fost stropit` cu ap` \nghe]at`, dar el continu`: Doi – ne-am
sim]it ca dracu la Christchurch – crize, izbucniri emo]ionale, discu]ii
familiale, decizii, decizii [i iar decizii!
Dac` ar fi putut-o vedea, ar fi constatat c` Priscilla \[i mu[ca buza,
strângând telefonul pân` ce \ncheieturile degetelor i se albiser`. Ce s`
\nsemne? Crize? Decizii? Nu cumva, rela]ia lor, pân` acum l`sat` la
voia \ntâmpl`rii, se rezolvase dintr-o dat`? Atunci de ce mai \ncepuse
conversa]ia pe acel ton? Sau poate c` era atât de entuziasmat c` nu mai
era con[tient ce spune? Un b`rbat ar fi putut reac]iona astfel când fata,
care-l mai respinsese cândva, accepta \n sfâr[it s`-i fie so]ie!
– Trei, vremea – cât se poate de capricioas`. O ironie! Primele
câteva zile, când n-ar fi contat, a fost idilic`. Dar când ar fi fost
important, ultimele dou` zile, ne-am trezit \nconjura]i de o cea]`
dens`.
S-ar fi putut lipsi de am`nunte, chiar dac` \ntrebase. Ce
semnifica]ie avea vremea? La ce se referiser` deciziile acelea? Dac` el
[i … Barnabas continu`:
– Iat`-ne \n aeroport, de unde Melisande \ncerca s` ia avionul spre
Londra, iar acesta era \nchis.
Câteva clipe, Priscilla nu reu[i s` aud` altceva decât ni[te pocnituri
\n timpane. Apoi Barnabas spuse:
– Mai e[ti acolo? M` mai auzi?
– Eu … eu … ah, mi se pare c` leg`tura s-a deteriorat.
– Ai \n]eles ce ]i-am spus adineauri?
– Nu sunt sigur`, r`spunse ea \ncercând s` par` deta[at`, se auzea
cam slab. Ceva despre Melisande care urma s` plece la Londra. Dar
asta nu fusese \n program, nu-i a[a?
– Nu. Voiam s` las [tirea asta pentru când m` voi \ntoarce, dar am
dat de telefon [i m-am trezit formând num`rul. Mai trebuie s` stau
câteva zile. Melisande a trecut prin momente dificile \n ultimii trei ani,
Priscilla. Nici nu-]i poate trece prin minte cât de grele. Trebuie s`
r`mân` \ntre noi. N-am s` v` povestesc decât ]ie [i Rosinei. S-a
114 DEBORAH SMITH

\ndr`gostit lulea de un chirurg, dar nu avea speran]e. |nainte de asta

ne \mprietenisem – un soi de amici]ie f`r` pasiune, ne ]ineam doar
companie unul celuilalt. Am rupt leg`tura. Melisande s-a \ndr`gostit
de altcineva, dar nu a mers a[a cum sperase. Apoi l-a cunoscut pa
Donald. So]ia lui z`cea la pat de ani de zile. Poate c` pare u[uratic`,
dar s` [tii c` Melisande are principii morale stricte. Nu s-a l`sat atras`
\ntr-o astfel de leg`tur`, \n ciuda milei [i a dorin]ei de a-l ajuta cumva.
Lucra atât de aproape de el \ncât \i era fric` s` nu se dea de gol, a[a c`
am fost de acord s-o \nso]esc peste tot, ca s` \ndep`rtez b`nuielile.
I-am admirat. Meritau o medalie. |n cele din urm`, el a considerat c`
Melisande era pus` \ntr-o situa]ie incorect`, c`-[i irosea via]a. A
acceptat un post \n Anglia, acordându-i [i oarecare [anse de revenire
so]iei, \ntr-o clinic` din apropiere. Un an, s-a sim]it ceva mai bine, dar
nu s-a vindecat. Cu câteva luni \n urm`, a murit. Au stabilit s` se
\ntâlneasc` la sfâr[itul anului aici, \n Noua Zeeland`. Dar pe când
eram la Christchurch, Donald a sunat-o. Se sim]ea atât de singur, \ncât
a rugat-o s` vin` imediat. P`rin]ii ei au fost \ncânta]i. O cam r`sf`]aser`
\n copil`rie, iar asta – faptul c` iubea un b`rbat \nsurat – era gata-gata
s`-i omoare. Dup` mine, era p`cat s` nu asiste la c`s`toria lor, a[a c`
i-am convins s` plece \mpreun`. Tat`l ei lucreaz` \n acela[i domeniu
cu mine, numai c` se ocup` de lân`, a[a c` am reu[it s`-l ajut s`-[i
rezolve problemele. Din cauza asta am \ntârziat. Le-am f`cut rezerv`ri,
iar ei aveau deja pa[apoarte. Erau gata de plecare când s-a l`sat cea]a
asta. Totu[i, ast`zi au plecat la Auckland. Acum zece minute, m-a sunat
Melisande s`-mi spun` c` urmau s` decoleze imediat. |n curând, vor
fi \n drum spre Honolulu, iar eu voi fi sc`pat de griji. Am avut o
senza]ie minunat` s`-i v`d pe cei trei plecând ferici]i din aeroportul
Harewood.
O fericire similar` sim]ea [i Priscilla. Dar nu-[i putea permite s`
spere prea mult. Ei bine … m`car erau pe aceea[i lungime de und`,
le pl`ceau acelea[i lucruri, urmau s` publice o carte \mpreun` …
poate c` speran]ele n-ar fi fost prea deplasate.
– |nc` stau \n casa lor de pe Cashmere Hills, relu` Barnabas. N-au
vrut s-o lase complet neocupat`, a[a c` au \nchiriat-o, dar locatarii
SURPRIZA 115

sosesc abia duminic`. Trebuie s`-i a[tept, s`-i ajut s` se instaleze [i

s`-i pun s` semneze un contract. Revin acas` peste trei zile. Am mai
sc`pat de o complica]ie. Dar tu, ce ai mai f`cut?
Nu [tia ce i-ar putea spune. Cu r`suflarea \ntret`iat`, replic`:
– Ce s` fac? La ce te referi? Nu consideram c` via]a mea ar fi
complicat`. Cel pu]in, de când am venit la Jesmond Dane. M-am sim]it
foarte … ah, cum s`-]i explic? … sc`pat` de t`r`boi.
Se gândea la faptul c` sc`pase de grijile surorii. Clarice [i copiii
erau acum exclusiv responsabilitatea lui Roger.
– Lini[tit`? repet` el, pe gânduri. Da, e un mod de a spune. Adic`,
ai sc`pat de leg`turile trecutului?
– |ntr-adev`r. Ah, ce mult ar fi dorit ca discu]ia asta s` nu fie
purtat` de la asemenea distan]`! Ar fi preferat s` se afle fa]` \n fa]`,
astfel \ncât s`-i poat` observa expresia fe]ei.
– Este un bun \nceput, Priscilla, declar` el, râzând. Ast`-noapte,
\nainte de culcare, ]i-am scris, dar n-am mai trimis scrisoarea. M-am
l`sat luat de val [i am mers prea departe. Ar fi mai bine s`-]i povestesc
con]inutul prin viu grai – \n felul acesta, r`mâne mult mai pu]in loc
de interpret`ri gre[ite. Ascult`-m`, cel mai r`u este c` n-am s` te pot
vedea imediat dup` ce m` \ntorc, adic` luni. Voi pleca din
Christchurch devreme, dar va trebui s` m` duc direct la magazin. Nu
m` preg`tisem pentru o lips` atât de \ndelungat` [i am fost obligat s`
]in leg`tura prin telefon. Au p`strat anun]urile publicitare pentru
ziarul de diminea]`, s` le v`d, s` le aprob [i abia apoi s` le trimit la
Times, apoi va trebui s` m` ocup de stocul de marf` pentru turi[tii de
mar]i. Dar seara, dup` ce se va termina cu agita]ia zilei, am s` vin s` te
v`d. Sper c` n-ai s`-]i faci alt program pentru seara de mar]i?
– F`r` \ndoial`. Va fi foarte u[or. Acum, \mi petrec timpul lucrând
cât mai mult la Ambrosina. Trebuie s` \nchid, Barnabas. Convorbirea
asta o s` te coste o avere.
– Nu-mi pas`, chiar dac` nu-i exact ceea ce-mi doream. Aici este o
noapte superb`. |n fa]a ochilor, pe câmpia Canterbury, se \ntinde
\ntregul Christchurch. Lumina lunii face s` se z`reasc` z`pezile de pe
crestele Alpilor sudici, ca o dung` argintie. Este magnific. Ar trebui s`
po]i vedea cu ochii t`i.
116 DEBORAH SMITH

– Pentru mine este arhisuficient micul [es Taieri. Mult mai intim,
cu mun]ii Maungatuas r`s`rind parc` din mijlocul gr`dinii Rosinei.
Noapte bun`, Barnabas, somn u[or!
– A[a va fi, acum c` ]i-am auzit vocea. Noapte bun`, Priscilla.
R`mase locului, buim`cit`, \ncercând s`-[i aminteasc` fiecare
vorb` [i visând la posibilele semnifica]ii. Apoi \[i permise un acces de
veselie, c`ci, f`r` discu]ie, conversa]ia fusese plin` de c`ldur` [i de
promisiuni de fericire. Cu toat` distan]a, se sim]ise de parc` degetele
ei le-ar fi atins pe ale lui.
De ce s` nu viseze? Se chinuise destul atunci când \l credea de
neatins. Prin fereastra \nc` deschis`, \n camer` p`trundeau
miresmele gr`dinii: r`[ini aromatice, ment`, lavand`, rezed` [i
trandafiri … acele parfumuri aveau s`-i \ncânte noapte de noapte, pe
Barnabas [i pe ea. {i visul Rosinei se va fi \mplinit, iar ea se va muta
la Thistledown House. Aproape, dar destul de departe; Rosina era
foarte \n]eleapt`.
Copiii lor, ai ei [i ai lui Barnabas, se vor juca pe scara de la intrare,
vor mângâia figurinele \mbr`cate \n mu[chi, \[i vor da drumul pe
balustrada interioar`, se vor c`]`ra \n Wellingtonia [i se vor da \n
leag`n.

***

Priscilla [tia c` nu trebuie s` se dea de gol \n fa]a Rosinei. A doua

zi se feri s`-i spun` altceva, \n afar` de nout`]ile transmise de
Barnabas, privind apropiatul m`riti[ al Melisandei [i data probabil` a
revenirii lui.
Rosina fu vizibil bucuroas`.
– |ntotdeauna s-a purtat excesiv de cavalere[te cu Melisande. Nu
te sup`ra, dar de[i a crescut \n ochii mei, totu[i, s-a folosit de el [i nu
i-a p`sat nici o clip` de impresia pe care o f`ceau asupra celorlal]i.
Priscilla spuse \ncet:
– Poate c` lui i-a fost greu, dar Melisande este vanitoas`, iar
mândria ne \mpinge la cele mai ciudate ac]iuni. Dac` s-ar fi cunoscut
SURPRIZA 117

din copil`rie, i-ar fi intrat \n sânge s-o sprijine mereu. Sim]ea nevoia s`
afle am`nunte. Cândva, mi-ai spus c` l-a p`r`sit. A suferit din cauza
asta?
– Nu, r`spunse Rosina, râzând, din cauza asta nu voiam s`-i v`d
\ncurcându-se din nou. {tiu c` este frumoas`, genul care atrage
privirile b`rba]ilor, dar Barnabas n-a fost nicioidat` mort dup` ea. Nu
conteaz` c` se cunosc de o via]`. Eu [i Manuel ne-am cunoscut de
când aveam [apte ani, dar \ntre noi a existat mereu un fel de magie. O
scânteie vital`. Din cauza ei, po]i vedea oameni foarte diferi]i reu[ind
mariaje perfecte. Apoi ceva nedefinit, care \l atrage pe partener, dar
care n-a existat niciodat` \ntre Melisande [i Barnabas.
Priscilei \i veni greu s` nu cânte de fericire, \n vreme ce-[i rezolva
\ns`rcin`rile zilnice. M`tur`, [terse praful, prepar` mâncarea [i lucr`
\n gr`din` ca o apucat`. Ast`zi, trebuia s` se declare mul]umit` cu
bucuria pur` a muncii fizice. N-ar fi avut r`bdare s` stea la masa de
scris.
Cât de lungi urmau s`-i par` zilele pân` la \ntoarcerea lui! Ce
nepl`cut c`-l a[teptau atâtea lucruri de f`cut! Ar fi fost bine s` le poat`
amâna … dar probabil c` voia s` scape de ele, \nainte de a se \ntoarce
\n gr`dina aceea de când lumea.
– Cât mai ai de gând s` stai cu foarfeca \n mân`? \ntreb` Rosina.
Parc` ai fi nevasta lui Lot, din Biblie!
Tres`ri [i reveni cu picioarele pe p`mânt:
– To]i scriitorii au asemenea perioade. R`mân pierdu]i \n reverie,
Rosina.
– Da, desigur. Ce altceva ar putea fi? Continu`, dac` asta te face
atât de fericit`, dar sper c` n-ai s` ciopâr]e[ti de tot floarea aia, nu-i
a[a? Nu voiam decât s-o cure]i de usc`turi, spuse ea, reprimând un
zâmbet pozna[.
|i venea greu s` nu se gândeasc` la \ntâlnire. Spera c` va suna
\nainte, ca s` aranjeze un tête-à-tête. L-ar fi putut a[tepta la
Thistledown, unde n-ar fi fost \ntrerup]i nici de telefon; sau jos, lâng`
118 DEBORAH SMITH

bazinul natural \nconjurat de s`lcii, cu soarele str`lucind \n c`pi]ele

de fân de pe fundal [i cu paji[tile montane pierzându-se \n trifoiul [i
margaretele de pe câmp. Dar adesea, momentele importante ale
vie]ii nu beneficiau de un cadru idilic. Erau prinse \ntre micile
dezastre domestice, atât de abundente \n preajma lui Nat, a lui Tim
[i a Aliciei.
Dac` ar fi sc`pat mai devreme [i ar fi venit la cin`, probabil c` ar
fi ajuns chiar \n momentul c`derii lui Tim \n groapa cu \ngr`[`mânt
lichid, \n mijlocul unei b`t`lii, sau m`car al unei confrunt`ri
verbale.
Priscilla nu-[i g`sea lini[tea. Terminase de citit cartea \mprumutat`
de la bibliotec`, la televizor nu era nimic interesant [i n-avea nici un
rost s` sugereze o partid` de scrabble, fiindc` Rosina se cufundase \n
studierea unui catalog de trandafiri. Ce absurditate s` iei o carte de la
bibliotec` atâta timp cât aveai la dispozi]ie comorile de pe rafturi! Se
apropie [i scoase un album cu t`ieturi din ziare.
– Pot s` m` uit, Rosina? Pare s` fie plin cu fragmente de poezie. A
fost \ntocmit pe vremea unor evenimente care acum fac parte din
istorie. Iat` un discurs al lui Musolini, din 1935, care declara c`
r`zboiul va \nsemna cam ceea ce reprezint` na[terea pentru o femeie.
Numai c`, pe când unul distruge via]a, cealalt` o creeaz`! Sunt [i
câteva reportaje despre abdicarea lui Edward al VIII-lea, primul datat
chiar mai \nainte. Dar am v`zut [i noti]e cu scris de mân`, a[a c` ar
putea fi lucruri intime.
– Drag` copil`, s-ar putea s` existe [i unele lucruri personale, dar
n-am ]inut niciodat` un jurnal – m-am mul]umit s` notez unele st`ri
de spirit sau impresii, numai când sim]eam nevoia s`-mi exprim
gândurile [i, oricum, e[ti \n m`sur` s` \n]elegi. Ai putea culege [i
câteva idei pentru Ambrosina. Abdicarea! Nu m` pot gândi la ea f`r`
s` simt o \n]ep`tur` \n inim`. Dar cu toate c` [i eu am resim]it-o, pe
tata l-a afectat mult mai profund. Pentru el, a fost motiv real de
mâhnire. N-am s`-l uit niciodat` spunându-mi: „Doar n-o s` ne fac`
SURPRIZA 119

una ca asta, Rose?“ Regele nostru ne\ncoronat a r`mas galant pân` la

urm` [i cople[it de nedumeriri. |n paginile astea sunt consemnate o
mul]ime de dureri [i de bucurii.
Pe de alt` parte, vei g`si [i versuri neserioase. Tata obi[nuia s` ne
\ndemne s` \mpodobim via]a cu râsete [i veselie, mai ales cu micile
bucurii de fiecare zi. Când suntem dezam`gi]i de evenimentele
esen]iale, putem g`si astfel o compensa]ie. Mereu i-am sim]it lipsa.
Chiar la vârsta de acum, m` surprind dorind s`-i pot \mp`rt`[i unele
gânduri. Ah, Priscilla, te-am f`cut s` plângi!
– Nu-]i face griji, Rosina. M-au impresionat cuvintele tale fiindc`
am acelea[i sim]`minte pentru tata. Din când \n când, mi-e dor de
glasul lui. Totu[i, [tiu c` n-ar fi vrut s`-l plâng atât.
– Dac` unui b`rbat ca Seth nu-i este sim]it` lipsa, \nseamn` c`
ceva-i \n neregul` cu familia lui. Oameni de calibrul lui continu` s`
ne influen]eze tr`irile [i dup` ce au disp`rut. De multe ori, am
senza]ia c` ieri [i mâine se \ntrep`trund. Unele gânduri ale lui
Manuel par cât se poate de actuale. Trebuie s` iau o decizie [i,
dintr-o dat`, \l simt prezent, undeva printre copaci. {i imediat [tiu
care ar fi fost p`rerea lui.
– Probabil c` acesta este cel mai valoros dar al vie]ii, spuse Priscilla
cu blânde]e, s` ai parte de o asemenea leg`tur`.
Rosina chicoti.
– {tiu c` a[a este, dar ultimul lucru pe care l-a[ dori, Priscilla, este
s` las impresia c` Manuel [i cu mine form`m imaginea perfec]iunii. Ar
fi nedrept fa]` de cei tineri, fiindc` lucrurile merg tot mai bine cu
trecerea vremii. {i noi am avut parte de ne\n]elegeri. Puneam mult`
pasiune \n tot ce f`ceam. Manuel se ambala mai greu [i adesea \mi
pierdeam r`bdarea fiindc` nu-mi sus]inea convingerile cu acela[i
entuziasm impetuos. Am constatat c`, uneori, abordarea lui era mai
corect`, dar am \n]eles asta cu mare \ntârziere.
Priscilla adusese albumul pe mas`. Mâna zbârcit` a Rosinei se
sprijinea pe el. Se aplec` [i o mângâie.
120 DEBORAH SMITH

– Sunt sigur` c` uneori este preferabil` calea mai pripit`, aleas` de

tine. Nu toate instinctele trebuie domolite. |n anumite cazuri, ar fi o
crim` s` nu sari \ndat` \n ap`rarea cuiva. |n concluzie, v` completa]i
reciproc.
– Nu-mi dau seama cum am rezistat aici, \nainte de venirea ta,
copil`.
– |nainte, m` sim]eam mai b`trân` decât vârsta mea. M-ai f`cut mai
tân`r`, mai iresponsabil`, Ambrosina Claremont. Niciodat` n-am fost
mai fericit`.
Lectura vechilor texte la absorbi. Priscilla \ntoarse o pagin` [i citi
cu glas tare:

PL~NUIRE

Pl`nuisem s` ne-ntâlnim,
Ferici]i sub stelele cerului,
S` m` cuprinzi \n bra]e
Uitând de trecerea timpului.

|mi preg`tisem vorbe,

Doar pentru urechea ta,
Plimbându-ne \mpreun`,
Prin t`râmul cel vr`jit.

Dar ai venit prea devreme.

Du[umele umezite –
Casa-n dezordine –
{i-n p`r aveam moa]e.

Storcând cârpa de vase,

Am sim]it c` moare visul.
Timp de o fugar` clip`,
A[ fi vrut s`-]i sucesc gâtul.
– Sonia Hardie–
SURPRIZA 121

Râsul Priscillei r`sun` ca un sunet de clopo]el. Ce importan]` mai

avea când va veni Barnabas? Trebuia s` observi partea amuzant`. Spera
totu[i ca \ntâlnirea lor s` nu fie la fel de descurajatoare. Refuz`,
scuturând din cap, s`-i explice Rosinei motivul veseliei.
– Draga mea, exist` unele lucruri pe care nu trebuie s` le afli …
\nc`.
Se a[teptase la insisten]e, dar Rosina se mul]umi s` spun`:
– Sunt prea b`trân` ca s` mai fiu ner`bd`toare. Manuel m-a \nv`]at
c`, dac` a[tep]i, r`splata este mai deplin`.
Priscilla arbor` o mutri]` pozna[`.
– S-ar putea s`-]i spun s`pt`mâna viitoare.
Sun` telefonul. Era Clarice. Priscilla r`mase surprins` de pl`cerea
pe care i-o provoca vocea surorii, \n ultima vreme.
– Priscilla, Roger [i cu mine suntem singuri weekendul acesta.
Copiii se duc la ni[te prieteni, la Middlemarch. Dac` \]i convine,
numai dac` nu deranj`m, am veni \n vizit`. Ne-am aduce propriile
a[ternuturi [i ceva de mâncare – nu vrem s`-]i mai d`m de lucru \n
plus. S`pt`mâna viitoare, Roger pleac` \n sud, iar eu nu-l pot \nso]i
fiindc` a[tept ni[te musafiri, dar ar fi minunat s` petrecem weekendul
la Thistledown House.
– Mi-ar face mare pl`cere, Clarice. Am s-o \ntreb pe Rosina dac`
n-are nimic \mpotriv`. Reveni repede la telefon. Rosina este \ncântat`
de idee. Dar nu aduce]i cear[afuri – cu ma[ina automat` de sp`lat este
o joac` s` scapi de câteva a[ternuturi [i prosoape [i pute]i mânca
\mpreun` cu noi. L`sa]i-ne pl`cerea de a ne preg`ti pentru sosirea
voastr`. Atunci, ne vedem mâine sear`.
|nsemna o preocupare, ceva cu care s`-[i umple vremea pân` ce
Barnabas va reveni s`-i repun` \n ordine universul. La terminarea
weekendului, nu va mai avea de a[teptat decât luni. Ah, ce bucurie!

***

Weekendul a decurs bine. De ani de zile n-o mai v`zuse pe sor`-sa

atât de relaxat` [i de mul]umit`. P`rea aproape imposibil ca, dup` ani
122 DEBORAH SMITH

de scâncete [i eforturi de a cuceri simpatia unora care s` munceasc`

\n locul ei, Clarice era acum fericit` s` fie considerat` perfect capabil`.
Avea o atitudine mai mândr`, nu se mai foia de colo pân` colo, iar din
glas \i disp`ruse nota de tânguire.
Alicia deborda de bucurie, deoarece Priscilla o sunase pe doamna
Palmerston, cerându-i permisiunea ca Nerolie s`-[i petreac`
weekendul la Jesmond Dane, inclusiv noaptea de sâmb`t`. Fetele se
refugiaser` \ntr-o magazie veche, \[i amenajaser` o mas` de lucru [i se
apucaser` de scris cu mare entuziasm.
|nainte ca Roger [i Clarice s` se retrag` la Thistledown House, pe
când savurau o ultim` cea[c` de ceai, el spuse:
– Fata asta, Nerolie, \mi aminte[te de cineva [i nu reu[esc s`-mi
dau seama de cine. Stau prin preajm`?
– Da, dar sunt nou-veni]i. Numele de familie este Palmerston.
Tat`l ei este noul diriginte de po[t` – poate c` v-a]i cunoscut \n
leg`tur` cu slujba? Roger lucra ca inginer, inspector \n
compartimentul tehnic al Oficiului Po[tal.
Pocni din degete.
– Asta era! Ne-am cunoscut acum câ]iva ani, la Christchurch. Fiica
este la fel de brunet`. Mama – o fat` dr`gu]` – era ro[cat`. Ce caracter
puternic! |nainte de Nerolie, a pierdut dou` sarcini, dar era atât de
hot`rât` s` aib` copii \ncât a stat cinci luni internat`.
Rosina [i Priscilla se privir` [i izbucnir` \n râs.
– Asta \nseamn` c` \ntr-adev`r imagina]ia ei a luat-o razna, aprecie
Priscilla. |ncearc` s` ob]in` simpatia Aliciei, mizând pe pove[ti ciudate
de tratament necorespunz`tor. Pretindea c` mama ei n-a dorit-o
niciodat`. Cred c` am s` discut cu domni[oara Nerolie [i am s`-i spun
c` nu-i corect fa]` de p`rin]i, c` trebuie s-o lase mai moale cu pove[tile
de persecu]ie. Sper c` p`rin]ii ei n-au s` afle niciodat`. Dar nu cred s`
mai fi min]it [i \n fa]a altora. Aliciei i-a cerut s` nu povesteasc`
nim`nui, fiindc` i-ar fi ru[ine!
Ocazia se ivi \n diminea]a urm`toare. Nu-i convenea c` trebuie s`
vorbeasc` de fa]` cu Alicia, dar n-avea \ncotro. Le adusese ni[te biscui]i
[i limonad`, \n magazie.
SURPRIZA 123

– Am venit eu cu gustarea, nu slujnica, fiindc` v-ar fi putut

\ntrerupe din lucru [i, ca secretar`, mi-am spus c` n-am s` v` deranjez
prea tare.
Ochii lui Nerolie aruncar` scântei.
– Ah, [i ]ie-]i place s` joci roluri?
– Sigur c` da, interveni Alicia. {i ea este scriitoare. Zilele trecute,
mi-a spus c` se identific` atât de mult cu personajele \ncât, dac` ele
trec printr-o furtun`, simte fiori; dac` le este foame, i se face [i ei.
– A[a p`]esc [i eu, m`rturisi Nerolie. M` cuprinde groaza, dac` fata
despre care scriu se r`t`ce[te \ntr-o p`dure \nfrico[`toare, bântuit` de
fantome. M` \nfior [i fac piele de g`in`. Priscilla, de ce pove[tile astea
sunt a[a de … hm …
– Pl`cute?
– Da, nu-i ciudat?
– Ba da, dar nu-i bine s` te la[i antrenat`. Cândva, am exagerat.
Mama [i tata au fost foarte \ngrijora]i. |ncepusem s`-mi folosesc numai
mâna stâng`, dar nu eram stângace. Mi-a fost ru[ine s` le spun c`
jucam rolul unei feti]e cu o singur` mân`. Au crezut c` m` doare mâna
dreapt` [i m-au dus la doctor. Medicul era b`trân [i foarte \n]elept. |n
loc s` m` trimit` la analize, i-a rugat pe p`rin]i s` a[tepte afar` [i mi-a
spus: „Ai un motiv, Priscilla, dar te temi c` ceilal]i vor râde de tine, nu-i
a[a? Po]i s`-mi spui f`r` fric`.“ {i i-am m`rturisit. |n fa]a mea, nu le-a
spus alor mei decât c` n-aveam nimic, c` cei care-[i folosesc ambele
mâini se numesc ambidextri. Mi-a recomandat s` nu-i mai induc \n
eroare pe al]ii, ca s` se \ngrijoreze din cauza \nchipuirilor mele. Apoi
l-a sunat pe tata, i-a explicat [i nimeni n-a râs de mine.
O privi pe Nerolie [i ad`ug`:
– La fel cum nimeni n-o s` te cread` neghioab` fiindc` ai lansat
asemenea zvonuri despre mama [i tat`l t`u. Dar trebuie s` renun]`m
la ele. Te-ai distrat destul. Mama ta te dorea atât de mult \ncât a
acceptat s` stea aproape cinci luni \n spital, imobilizat` la pat. Nu-i
nevoie s` afle [i ei, atâta timp cât n-ai vorbit decât cu Alicia. Dar trebuie
s` tragem o linie de demarca]ie \ntre adev`r [i \nchipuire. Mai ales
dac` poate d`una cuiva.
124 DEBORAH SMITH

Brusc, Alicia \[i smuci capul pe spate, arunc` o privire spre Nerolie [i spuse:
– E[ti o mincinoas`! Ar trebui s`-]i trag una! Dar nu m` cobor
la acest nivel. Cred c` e[ti ]icnit`. A[ prefera s`-mi imaginez
\ntâmpl`ri frumoase decât lucrurile alea oribile. Sper c` n-ai de
gând s` scrii a[a ceva. Toate pove[tile scrise de mine vor avea
happy-end!
– Ca [i ale mele, interveni Priscilla, \ncercând s`-i abat` aten]ia de
la perfidia lui Nerolie. Dar \n prim` faz`, trebuie s` con]in` o
mul]ime de aventuri. Feti]a de colonist se lupt` s` scape din
pustietate [i, abia \n ultimul moment, d` peste un indiciu [i g`se[te
o caban` asem`n`toare cu aceasta, construit` de un c`ut`tor de aur
elve]ian.
Alicia obiect` imediat:
– La \nceput, nu s-a g`sit aur \n Otago. Abia dup` 1861.
Nerolie era impresionat`.
– Ei bine, ai vreo alt` idee? |ncerca s`-[i fac` iar drum spre
favorurile Aliciei, care p`rea s` fie \n \ncurc`tur`.
– Ar fi putut fi vân`tor de balene, suger` Priscilla. Balenierele au
ajuns \n aceste ape cu mult \naintea venirii coloni[tilor. Dar cred c`-i
improbabil s` fi fost elve]ian – ar proveni dintr-o ]ar` f`r` deschidere
la mare, nu-i a[a? S` zicem c` era german. Cred c` \n mun]ii lor exist`
asemenea case. L-am putea face excentric, dar simpatic, deci nu prea
\nsp`imânt`tor.
Nerolie prinse ideea.
– Ar fi posibil ca ea s` se descurce singur` dou` zile, el fiind plecat
\n explorare. Nop]ile ar fi extrem de \ntunecoase [i n-ar avea decât o
lumânare, iar bufni]ele ar striga amenin]`tor, numai c` ea s-ar dovedi
foarte curajoas`.
– Ba ar fi speriat`, replic` Alicia, M-a[ teme teribil, \n locul ei.
– |n nici un caz. Ar sem`na cu mine. Nici n-a[ clipi, spuse
Nerolie.
Constatând c` erau prinse \n argumenta]ie, Priscilla le l`s` singure,
nu f`r` s` surâd` \n sine la gândul c` Barnabas avusese dreptate \nc`
de la \nceput.
SURPRIZA 125

Roger [i Clarice r`m`seser` \ncânta]i de ilustra]iile lui Barnabas [i

erau siguri c` volumul urma s` aib` succes. Spre surprinderea ei,
Priscilla ced` tenta]iei de a-i ar`ta Claricei [i textul.
– Probabil c` i-a f`cut mare pl`cere lui Barnabas, s` aib` ocazia de
a se exprima cu pensula [i culorile, declar` Rosina.
– Ah, aproape \ntotdeauna, \]i g`se[ti vreme pentru ceea ce vrei cu
adev`rat s` faci, spuse Roger. De fapt, mai degrab` \]i faci timp.
– Iar acum, relu` Rosina cu timiditate, tenta]ia este mult prea
puternic`. Cu siguran]`, \[i va face timp. Cu greu reu[e[te s` se ]in`
departe.
Roger [i Clarice privir` surprin[i spre ea, apoi spre Priscilla, care
sim]ea c` ro[e[te. Se aplec` deasupra schi]elor, \ncercând s`-[i
ascund` obrajii.
– |ntr-adev`r, [tiind c` am mai publicat câte ceva, este [i mai
ner`bd`tor s` colabor`m – simte c` avem [anse de succes.
Roger o privi cu \n]eles.
– Ei bine, „colaborare“ este un cuvânt ca oricare altul, deosebit de
pl`cut, \n circumstan]ele astea.
Priscilla schimb` subiectul.
– Apropo, mâine diminea]` nu trebuie s-o iei [i pe Clarice. Rosina
s-a hot`rât s` duc` ni[te bulbi unei prietene din Roslyn [i s-o conduc`
acas`. Nu pot fi muta]i decât când sunt \nflori]i, [tiai? |n felul acesta
economise[ti destul de mult timp, fiindc` trebuie s` pleci \n direc]ie
opus`, spre Invercargill.
– Bine. Nu-mi place s` m` \ntorc din drum, nici m`car de dragul
t`u, Clarice. De aici pot s-o iau direct spre sud, pe lâng` aeroport. Asta
\nseamn` c` va trebui s` pleca]i destul de devreme, Rosina. La nou`,
vine un om s` tund` gardul viu. Sigur nu va fi prea devreme? Bine,
atunci e perfect.
Era [i p`rerea Priscillei. Urma s` aib` multe de f`cut. Acea decizie
ne\nsemnat` avea s` se dovedeasc` dezastruoas`.

***
126 DEBORAH SMITH

Clarice [i Rosina plecar` \naintea lui Roger. Dup` ce \[i luar`

r`mas-bun, Priscilla \l \nso]i pe Roger pân` la Thistledown House.
Promisese s` spele vesela r`mas` de la micul dejun, s` fac` paturile [i
s` ia a[ternuturile la sp`lat.
Arunc` o privire gr`bit` prin camer`.
– N-a]i uitat nimic? }i-ai \mpachetat aparatul de b`rbierit? Dar
cartea?
– Mi-am f`cut bagajul asear`. Rosina voia s`-i \mprumut cartea.
}i-o las ]ie.
– Foarte bine, s-ar p`rea c` n-a mai r`mas nimic de f`cut, a[a c`:
drum bun, Roger! Nu-i nevoie s` te \ntorci. Ie[irea cealalt` te scoate \n
strada principal`, la ie[irea din sat, [i nu vei mai fi nevoit s` treci prin
el. Ia-o pe prima la stânga [i, dup` doi-trei kilometri, ajungi \n drumul
spre aeroport. Deocamdat`, n-am s` r`mân aici. Mai am câte ceva de
f`cut dincolo.
Coborâr` scara, Priscilla ducând o saco[`, iar Roger c`rându-[i
valiza.
 Capitolul 9
Barnabas Lockhart reu[ise pân` la urm` s` plece sâmb`t` de la
Christchurch, dar foarte târziu, a[a c` nu ajunse la Tyne Hill decât
dup` unsprezece noaptea. Dorin]a de a o revedea pe Priscilla nu-l
prea l`sase s` doarm` [i se trezise devreme, hot`rât s`-i fac` o vizit`
\nainte de a se duce la magazin.
|[i propusese s` ajung` dup` plecarea copiilor spre [coal`, când
Rosina [i Priscilla ar fi r`mas singure. {tia c` Rosina s-ar fi retras, plin`
de tact. Nu trebuia decât s`-i fac` un semn, iar ea ar fi g`sit o scuz`.
Opri ma[ina \n fa]a intr`rii, observ` u[a deschis` a garajului [i lipsa
ma[inii. Doar ma[ina Priscillei era \nc` acolo. Din ce \n ce mai bine.
Soarta \i era favorabil`.
U[a era deschis`. Intr`, strigând-o. Nu era acolo. Urc` la etaj [i apoi
cobor\. N-avea cum s` fie prea departe, probabil c` se dusese la caban`
– \nc` mai bine. O lu` prin p`duricea de zad`. |n fa]a cabanei, a[tepta
o ma[in` ar`toas`. U[a era deschis`.
Auzi ni[te voci. Nu-[i d`du seama de ce se oprise \n spatele
ultimilor copaci. O v`zu pe Priscilla ie[ind din cas`, \nso]it` de Roger,
care p`rea foarte fericit.
El deschise portiera ma[inii, arunc` valiza pe bancheta din spate,
lu` saco[a de la Priscilla [i-i zâmbi, spunându-i ceva. Ea reac]ion`
râzând [i aprob` din cap. El se aplec`, \i cuprinse figura \n mâini [i o
s`rut` pe buze.
128 DEBORAH SMITH

Ocoli ma[ina, deschise cealalt` portier` [i i se adres` pe deasupra

caroseriei, cu voce suficient de tare \ncât s` aud` [i Barnabas:
– Ei bine, \]i mul]umesc pentru un weekend de neuitat. Ai grij` de
tine.
Pumnii lui Barnabas se \ncle[tar`, figura i se \n`spri. Când era pe
punctul de a ie[i din umbr` pentru a-i \nfrunta, Priscilla r`spunse:
– Ah, a[teapt` o clip`, Roger. Vin cu tine pân` la poart`, ca s` nu
mai pierzi vremea deschizând-o [i apoi \nchizând-o. Pe urm`, am s` fac
un ocol pân` la intrarea principal`, s` verific cutia po[tal`. Deschise
portiera [i se urc` \n ma[in`.
|ndat` ce ie[ir` din raza vizual`, Barnabas ie[i din ascunz`toare,
intr` \n caban` [i urc` la etaj, \n aripa dormitorului principal. R`mase
\n u[`, privind \n jur f`r` expresie.
Patul era nef`cut, acoperit de un a[ternut bleu-pal; cele dou`
perne purtau amprentele capetelor care se odihniser` pe ele; pe
noptier` z`cea o carte. O ridic` automat [i o deschise. Pe prima pagin`
era mâzg`lit numele Roger Whitfield. O l`s` jos [i ie[i. |n trecere,
observ` c` pe masa din chicinet` erau l`sate vasele murdare de la
micul dejun: dou` farfurii, dou` boluri pentru fulgi de cereale, dou`
ce[ti, cu farfurioarele aferente.
Afar`, sub soarele dimine]ii, \n ciripit de p`s`rele [i susur de pârâu,
\nconjurat de miresmele florilor, nu fu capabil s` observe nimic din
toate astea. Orbit de mânie, era insensibil fa]a frumuse]ii. Nu se sim]ea
capabil s-o \nfrunte acum. Ar fi avut vreme s` plece \nainte ca ea s`
ajung` la poarta principal`. Va apuca pe drumul care trecea prin sat [i
ducea spre Outram …

***

Priscilla se \ntoarse vesel`, zâmbi la vederea b`ncu]ei din jurul

trunchiului de castan, intr` pe poarta de fier forjat, d`du bine]e
tufelor de fucsie, care p`reau s-o \ntâmpine [i, mânat` de bucurie, s`ri
\ntr-un picior. Oare existase vreo var` mai \ncânt`toare? Se apropia
toamna, dar vremea devenea tot mai frumoas`. Va face paturile
SURPRIZA 129

copiilor, apoi se va \ntoarce la Thistledown House s-o preg`teasc`

pentru venirea lui Barnabas. Cât` bucurie avea s`-i aduc` [tersul
prafului, umplerea vazelor de flori … c`ci mâine urma s` vin`, iar
scrupulele privind-o pe Melisande nu mai aveau rost. Era gata s`
primeasc` toate bucuriile vie]ii, aici, \n acest minunat col]i[or de rai…

***

Mar]i se ar`ta a fi o zi splendid`. De[i aproape c` nu mai spera s-o

vad`, venise cu sugestia c`ldurii de mai târziu [i cu un cer f`r` pat`. |n
vreme ce mergea spre sat, cu co[ul pe bra], Priscilla fredona o
melodie.
Niciodat` nu ar`tase mai grozav Fair-acre Valley. Exista \nc` un
atelier de potcovar, un birt zugr`vit \n dou` culori, al`turi de parcul
satului, un castan imens, la umbra c`ruia puteau fi priponi]i caii.
Asocia]ia pentru Prop`[irea Satului, condus` de Elspeth MacNab, se
\ngrijise de plantarea petuniilor roz, mov, albe sau ro[ii la toate
intersec]iile, dându-le un aspect mozaicat, iar [irul de magazine din
centru beneficia de propria parcare modern`, separat` prin straturi de
flox, m`rginite cu alyssum purpuriu.
Turla bisericii St. Enoch era pu]in retras` de la drum [i \nconjurat`
de plopi [i de fagi. Doi copaci imen[i a[eza]i simetric fa]` de turl`
str`juiau odihna ve[nic` a celor disp`ru]i. Numele corespundeau cu
cele ale s`tenilor sau ale fermierilor. Era a patra sau a cincea genera]ie
de coloni[ti … se sim]ea deja continuitatea.
Ce loc perfect pentru a-]i cre[te copiii … ah, doamne, gândurile ei
porneau pe aceea[i cale … Se opri la m`celar pentru o friptur`, \n caz
c` Barnabas ar fi reu[it s` scape de la magazin ceva mai devreme. Ar fi
putut s-o sune, iar ea trebuia s` fie preg`tit`. Reuben Swallow, un
b`rbat imens, purtând un [or] \n dungi alb cu albastru, t`ie buc`]ile
de carne cu pl`cerea [i priceperea unui artist.
– Frumoas` vit` … matur`, dar nu b`trân` … s` n-o pr`je[ti prea
tare. Rumene[te-o la foc iute, astfel \ncât \n interior s` r`mân` rozalie
[i suculent`. {i cartofii trebuie cop]i, nu ]i-a[ recomanda s`-i pr`je[ti.
130 DEBORAH SMITH

Probabil c` a[tep]i musafiri? |n cazul acesta, pot s`-]i dau ceva special.
A[teapt` o clip`. Disp`ru \n spatele magazinului, iar Priscilla \l auzi
strigând: Mam`? Mam`? cu un glas care nu l-ar fi f`cut de ru[ine pe
arhanghelul Gabriel, când \i trezea pe mor]i.
Micu]a doamn` Swallow ap`ru \n urma lui.
– Da, Reuben? Ah, e Priscilla. Ce mai faci, drag`? Dar Rosina [i
copiii? S` le spui c` am g`sit cutiu]a muzical` pe care le-am promis-o
alalt`ieri, când a]i trecut pe aici. Mama lor va fi foarte mul]umit` când
se va \ntoarce [i va vedea cât` grij` ai avut de ei.
– Priscilla [i Rosina au musafiri ast` sear`, anun]` Reuben. A
cump`rat fripturi [i mi-am spus c` nimic n-ar merge mai bine decât
ciupercu]ele pe care le-ai cules diminea]`.
Protestele fur` trecute cu vederea. Ochii lumino[i ai doamnei
Swallow str`lucir`. P`i, nu cumva vine [i nepotul? |n cazul `sta, este
musai s` le iei. }in mult la el. Când m` duc la magazin, \ncerc s`-l evit,
fiindc` \ntotdeauna \ncearc` s`-mi fac` reduceri.
– Nu [tiu dac` o s` ajung` sau nu la mas`. A fost plecat la
Christchurch cu treburi [i ne-a sunat s` ne spun` c` va veni desear`. A
avut o zi plin` la magazin [i s-ar putea s` \ntârzie, dar prefer s` fiu
preg`tit`.
– Ei bine, interveni Reuben, probabil c` m-am \n[elat. Tocmai
d`deam jos obloanele ieri diminea]`, când mi s-a p`rut c`-l v`d
trecând cu ma[ina spre Jesmond Dane. Cel de la volan a claxonat [i
mi-a f`cut semn cu mâna. Mi s-a p`rut ciudat de devreme pentru el.
|nseamn` c` am gre[it.
Ciupercile erau splendide [i foarte proaspete. Priscilla intr` apoi la
brut`rie, de unde lu` chifle calde, [i la aprozar, s` cumpere ni[te
]elin`, fiindc` cea din gr`dina lor nu era \nc` gata, precum [i un fagure
de miere. Nu avea la ce s`-l foloseasc`, dar [tia c`-i place lui Barnabas.
S` fie acolo! Mai lu` un pachet de ceai chinezesc. El \l prefera cu câ]iva
muguri, pentru arom`.
Când treceea pe lâng` parohie, Dougal deschise fereastra biroului
[i o strig`:
SURPRIZA 131

– Vino s` bei o cafea. Elspeth tocmai m-a anun]at c`-i gata.

Accept` invita]ia, iar Dougal spuse, pe când intrau \n buc`t`rie:
– Ia te uit` cine a picat … astfel \mbr`cat` \n verde, parc` ar fi un
smarald.
Elspeth era oricând bucuroas` s-o primeasc` pe Priscilla. Avea o
pat` de f`in` pe nas. Pe cuptor se cocea o pl`cint` acoperit` cu un
[tergar alb ca neaua [i pe mas` trona o ulcic` din ceramic` uria[`. Lu`
alt vas, unse cu unt pl`cinta [i deasupra ad`ug` ni[te gem de c`p[uni.
– Ce recolt` grozav` am avut anul acesta! Cuno[tin]ele de
gr`din`rit [tiin]ific ale lui Danny au dat rezultat. Unchii no[tri s-au dus
ieri la pescuit [i au adus ni[te pl`tic`. Deja am pus-o la congelator.
Este cur`]at`. Nu vrei câteva buc`]i?
– Ah, a[ putea prepara ni[te antréuri, pentru cazul c` Barnabas
ajunge la cin` desear`. Tocmai s-a \ntors de la Christchurch, dar are o
zi foarte \nc`rcat` la magazin, a[a c` s-ar putea s` vin` abia dup`
l`sarea \ntunericului. Surprinse privirea atot[tiutoare de pe chipul lui
Elspeth [i ad`ug`: e un nepot foarte atent. De când copiii Rosinei au
plecat \n str`in`tate, o consider` r`mas` \n grija lui.
Observ` c` Dougal \ncepuse s` zâmbeasc`.
– |n mod sigur. |ns` pân` acum, nu l-am mai v`zut venind atât de
des.
– Ei bine, r`spunse Priscilla uitându-se \n jos, probabil c` asta se
datoreaz` prezen]ei copiilor familiei Darfield.
– |ntr-adev`r, a[a trebuie s` fie, replic` reverendul Dougal
MacNab. Ai aflat c` Melisande Drew a plecat la Londra s` se m`rite?
– A, v-a sunat Barnabas de la Christchurch s` v` spun`? \ntreb`
Priscilla, surprins`.
– Nu, a telefonat de la Tyne Hill. Cuno[team familia Drew foarte
bine, din vremea când locuiau \n Dunedin. M` bucur c` Melisande
[i-a g`sit lini[tea. Barney s-a purtat foarte frumos cu ea, chiar prea. A
ajutat-o la ananghie. Dar oamenii \[i fac idei gre[ite dac` v`d un b`rbat
ie[ind mereu cu aceea[i femeie. O privi drept \n ochi. De exemplu,
când \i erai secretar`, a[ putea jura c` l-ai crezut \ncurcat cu ea. N-am
dreptate?
132 DEBORAH SMITH

– |ntr-adev`r. Ca to]i ceilal]i membri ai personalului.

– |ns` acum [tii c` n-a fost nimic \ntre ei. Mi-ar pl`cea s` cred c`
Barney ]i-a spus-o r`spicat.
Priscilla sim]ea c` se \nro[ise toat`, dar n-avea de ce s` se team` \n
fa]a acestor prieteni dragi.
– A[a a procedat, Dougal. Mi-a telefonat din Cristchurch chiar \n
noaptea plec`rii ei.
Ochii verzi ai lui Elspeth str`lucir`.
– Ah, Dougal MacNab, ce noroc am cu tine. De mult a[teptam
momentul s` discut subiectul cu Priscilla, dar mi-a fost team` s` nu
calc \n strachini. |]i sunt recunosc`toare, dragule.
– S-o l`s`m moart`, spuse el stânjent. Barnabas Lockhart este cel
mai bun dintre prietenii mei [i nu mi-ar pl`cea s`-[i brambureasc`
problemele personale, cum am p`]it noi, Elspeth [i cu mine, din lips`
de comunicare. Dac` vreun prieten comun mi-ar fi explicat \n ce se
vârâse din pur` bun`tate, nu mi-ar fi trecut prin minte s` reac]ionez
a[a. Este de mirare c` s-a mai c`s`torit cu mine, dup` ce a aflat ce
crezusem.
– Prostu]ule! Mi s-a p`rut superb c` voiai totu[i s` te \nsori cu
mine, \n ciuda acelor convingeri. Cândva, o s`-]i povestim \ntreaga
\ntâmplare, Priscilla, când ne vei vizita \mpreun` cu Barnabas.
Deocamdat`, m` intereseaz` mai mult persoana ta [i …
Priscilla ridic` o mân`, s-o opreasc`.
– Pân` acum, nu s-a petrecut nimic.
Cuvintele aduser` noi luciri \n ochii lui Elspeth.
– Dar exist` ceva \ntre voi? Ah, te rog, aprob`. Dougal, renun]` la
aceast` seriozitate principial`. }in mor]i[ s` aflu.
– Nu pot s` spun, declar` ea cu glas \n`bu[it, decât c` mi s-a p`rut
c` ]ine s` [tiu c` o ajuta pe Melisande din simpl` amici]ie. Iar asta –
ah, cum s` m` exprim? A vrut s` afle dac` am pe cineva. Dac` eram
liber`, probabil – de[i n-a fost foarte clar.
– Nu mi se pare deloc neclar, spuse Elspeth cu hot`râre. Ah, sunt
atât de fericit`, \ncât \mi vine s` sar \n sus!
Dougal p`ru alarmat.
SURPRIZA 133

– Nu aici, drag` – n-ai suficient spa]iu. {i s` nu cedezi impulsului

de a o zbughi pe paji[tea din spatele casei. Or fi credincio[ii indulgen]i
cu so]ia reverendului, dar exist` anumite limite.
Priscilla izbucni \n râs, iar apoi se \ntrist`.
– Totul este atât de nesigur. M-a[ fi sim]it mult mai lini[tit` dac`
n-a[ fi scos nici o vorb`. Deci …
– O s` r`mân` \ntre noi, promise Dougal. Nu-i de dorit s` ne
\nchipuim mai mult decât este \n realitate. |n seara când ne-a]i vizitat,
mi-am dat seama c` Barnabas ]ine la tine – \l cunosc foarte bine. Dar
nu pot spune acela[i lucru [i despre tine, n-ai l`sat s` se vad` nimic.
Am riscat s` aducem subiectul \n discu]ie, numai ca s`-]i \ndep`rt`m
eventualele \ndoieli legate de Melisande. Ei bine, acestea fiind zise,
trebuie s` m` \ntorc la teza despre profe]i. Dup` [tirea mea, Barney
nu-i omul care s` piard` vremea, dup` ce a ajuns \n stadiul acesta,
Priscilla. O atinse pe obraz cu un deget [i p`r`si \nc`perea.
Elspeth scoase filéurile de pe[te, \nghesui pachetul \n co[ul
Priscillei [i o conduse pân` la poart`. Nu le prea venea s` se despart`.
– |mi face mare pl`cere prezen]a ta, Priscilla. Nu doar fiindc` e[ti
tot scriitoare, dar [i din cauza asta. Sunt convins` c` ve]i avea succes
la public. Ce ciudat! Cred c` Barnabas n-avea habar c` scrii [i nici tu
nu [tiai de talentul lui de desenator. N-am dreptate?
– A[a-i, am avut o surpriz` când mi-a ar`tat schi]a micu]ei
Ambrosina. Dintr-o dat`, s-au deschis noi perspective. Pove[tile pe
care le scriu au mare nevoie de o ilustra]ie frumoas`. Cu numai dou`
luni \n urm`, nu prea eram fericit`. {tiam c` trebuie s` scap de munca
la magazin, dar eram speriat`, dup` atâ]ia ani de greut`]i.
– De ce ai sim]it nevoia s` pleci de la firm`, Priscilla? Dup` a doua
c`s`torie a Claricei, sc`pase[i de o parte din sarcini. Te-ai fi putut
mul]umi s` te mu]i la cel`lalt cap`t al ora[ului [i s` scrii \n timpul
liber. A[a c`, spune-mi ce te-a mânat?
Priscilla hot`r\ s`-i spun` adev`rul. Nu mai avea importan]`.
– Vechea poveste r`suflat` … secretara care s-a \ndr`gostit de [ef.
Aparent, era pe cale s` se logodeasc`, iar rivala poseda o frumuse]e
tulbur`toare. N-am v`zut nici o posibilitate de a continua,
134 DEBORAH SMITH

\n`bu[indu-mi sentimentul, astfel \ncât s` nu m` dau de gol. Vezi tu,

Elspeth, era prima mea iubire. Din când \n când, am mai ie[it cu
diver[i b`rba]i, \ns` nici unul n-a ajuns la inima mea. Râse. |ncepusem
s` m` cred incapabil` de sentimente afectuoase, dar mi-a trecut. Am
\nv`]at o mul]ime de lucruri despre propria persoan`, \n acest ultim an.
Elspeth p`ru sincer surprins`.
– Rece? Tu? Vai, Priscilla, e[ti atât de plin` de via]`, de c`ldur`.
Dup` cum te ocupi de copiii familiei Darfield, cum \i iube[ti, [i dup`
cum te por]i cu Rosina … dar \mi dau seama ce ai sim]it fiind obligat`
s`-]i maschezi sentimentele. St`team lâng` parohie, iar menajera l-a
l`sat balt` pe Dougal. Nu m-am putut ab]ine s` iau asupr`-mi
gospod`ria [i eram sfâ[iat` de iubire, de[i nu speram s` m` m`rit cu
el. Oricum, trecând peste cazul nostru, ]i-ai dat demisia [i apoi, f`r` s`
b`nuie[ti, ai nimerit la m`tu[`-sa. Extraordinar! Ce splendid` poveste
de dragoste!
– Dac` asta este. Mi-e fric` …
– Nici o grij`. Chiar [i \n zilele noastre, femeilor continu` s` le fie
team` \nainte de a primi declara]iile explicite ale b`rba]ilor. Pentru
mine, este absolut suficient c` te-a \ntrebat dac` ai pe cineva. Ah, iat`-l
pe p`rintele O'More, venind \n vizit` la Dougal. Ei bine, o s`-l scape
de „profe]i“. De obicei, lui Dougal \i place s` studieze, dar acesta nu
face parte din subiectele lui favorite, numai c` Fergus MacKinnon l-a
rugat, iar el ]ine mult la Fergie. La revedere, Priscilla, [i r`mâi
\ncrez`toare.
Plec` de la parohie, de parc` ar fi fost purtat` de briz`.

***

Trecuser` de jum`tatea mesei de prânz, când observ` c` Rosina era

neobi[nuit de t`cut`. Fusese prea preocupat` ca s` mai bage de
seam`. Vorbise despre Elspeth [i Dougal, sau despre \ncântarea pe
care i-o pricinuia Fair-acre Valley. |n cele din urm`, \i povesti [i despre
vizita la m`celar.
SURPRIZA 135

– Doamna Swallow mi-a dat ni[te ciuperci abia culese. Dac`

Barnabas nu ajunge la mas`, crezi c` ]in pân` mâine? Am aflat c`-i mort
dup` ele. A[ putea s`-l invit mâine, la prânz.
Rosina p`ru \necat` de emo]ie, \nghi]i \n sec [i-[i drese glasul.
– |mi pare r`u, dar \n seara asta n-o s` vin` …
Priscilla sim]i un fel de ame]eal`. Nu, ah nu, imposibil! Nu [i dup`
conversa]ia pe care o purtaser` la telefon. Dup` ce lipsise zece zile.
Dar nu trebuia s`-[i arate dezam`girea. Reu[i s` \ngaime:
– A telefonat? A ap`rut vreo urgen]`?
– A[a cred. Da, probabil c` acesta este motivul. {tii cum se
\ntâmpl` când lipse[ti de la slujb` atâta vreme. Se acumuleaz`
restan]ele. Poate c` ia cina cu al]i oameni de afaceri.
– {i când a spus c` vine?
O auzi pe Rosina \necându-se din nou. |i evita privirea.
– P`i, nu vine … vreau s` spun, s`pt`mâna asta. A[a c` o s`
mânc`m noi ciupercile.
– Nu vine s`pt`mâna asta? Dar e absurd. A … Ce-ar fi putut spune?
|nc` o s`pt`mân` … [i \nainte \[i f`cea apari]ia la cel mult dou`-trei
zile. Un nepot foarte afectuos, \[i spusese ea, [i chiar era, dar \n ultima
vreme sperase c` venea [i pentru ea – nu doar ca s` lucreze la carte.
|[i f`cu iar curaj.
– Probabil c`-i ocupat. Dar \[i va face vreme s` treac` pe aici … s`
te vad`.
– Niciodat` n-am dorit s`-mi poarte grija prea mult. }in la
independen]`. {tie c` m` pot baza pe tine [i c` nu-i voi sim]i lipsa.
Priscilla replic` f`r` z`bav`:
– Sigur c` da. Numai c` venea atât de des … am r`mas surprins`.
Voi preg`ti ciupercile pentru desear`. Am s` prepar o pl`cint` [i am s`
pr`jesc filéurile de pl`tic`.
– Sp`l eu rufele, dac` dup`-amiaz` vrei s` lucrezi la carte. Priscilla
avu senza]ia c` Rosina nu dorea s` mai continue discu]ia.
Niciodat` nu avusese mai pu]in chef de lucru, dar se duse la
Thistledown House. Atmosfera blând` a biroului lui Manuel avu darul
s-o calmeze. |n acea \nc`pere lucrase cot la cot cu Barnabas. Acolo se
136 DEBORAH SMITH

g`seau ilustra]iile, proiectul de text, delicatele lui desene atârnând pe

pere]i, atât de pu]in potrivite cu imaginea lui de om de afaceri.
Râseser` \mpreun`, citaser` fragmente de poezii, se cufundaser` \n
procesul de crea]ie … aici se s`rutaser` prima oar`. Amintirea o
cople[i cu o senza]ie de magie. Absurd, s` fie atât de dezam`git`
fiindc` el nu se gr`bea s` revin`. Poate c` dedusese din tonul folosit
la telefon mai mult decât trebuia.
Avea pe cap o afacere important`. Nu trebuia s` se a[tepte c` va fi
gata s`-[i neglijeze responsabilit`]ile de dragul ei. Probabil c` dup`
lunga pauz` neplanificat` era foarte obosit. Dar o s`pt`mân`? |i era
imposibil s` lucreze. Mai avea o or` [i jum`tate pân` la \ntoarcerea
copiilor, ner`bd`tori [i curio[i, gata s-o sufoce pe mama de ocazie.
Trebuia s` scape de durerea de cap [i s`-i \ntâmpine cu obi[nuita
senin`tate. Porni spre colinele din apropiere.

***

La \ntoarcere, continua s` fie tulburat` de acelea[i nelini[ti

interioare. Nat venise sup`rat fiindc` era nevoit s`-l pârasc` pe
Timothy. Acesta se dusese cu al]i trei b`ie]i s` \noate \ntr-o piscin` care
le fusese interzis` de Rosina [i de Barnabas. Nu era cur`]at` [i era
umplut` cu ap` de ploaie, a[a c` nu exista nici o garan]ie de s`n`tate.
Barnabas le spusese r`spicat c` n-aveau voie decât la piscina [colii, sub
supraveghere.
– Tim o s` fie furios, spuse Nat nec`jit. Ceilal]i b`ie]i au spus c` e
la[. Tim s-a zburlit tot, le-a zis c` a fost acolo de multe ori [i c` poate
s` plonjeze direct din salcie, c` o s` le arate el cine-i la[.
– Las` c` rezolv eu cumva, promise Priscilla. Chiar dac` va fi
bosumflat o vreme, e preferabil decât s` se loveasc` de vreun trunchi
scufundat [i s`-[i sparg` capul. Nu-]i face sânge r`u, Nat, este bine s`
ai grij` ca fratele t`u mai mic s` nu p`]easc` ceva.
Se sui la volan [i plec` imediat. N-avea nici o remu[care s` mint`
ca s`-l scape pe Nat de resentimentele lui Tim. Va spune c` i-a v`zut
cineva, pe el [i pe fra]ii Moffat, ducându-se spre râu [i c` a anun]at-o.
SURPRIZA 137

Trecând pe lâng` magazin, \l v`zu pe domnul Moffat. Opri ma[ina.

Trebuia s` ri[te s` fie considerat` o alarmist`. Uimitor de mul]i p`rin]i
\[i l`sau copiii s` se scalde nesupraveghea]i, \n locuri periculoase.
Sam Moffat era un om cu capul pe umeri. |i povesti ce aflase.
– Ce p`rere ave]i?
El se apropie, deschise portiera [i se urc`.
– S` mergem! Am s` le comunic direct p`rerea mea. Am s` spun c`
am auzit pe cineva la magazin [i te-am rugat s` m` aduci cu ma[ina.
S`-i d`m b`taie!
Mai târziu, Priscillei \i venea s` râd`. Fusese una din clipele \n
care e bine s` ai un b`rbat la \ndemân`, l`sând la o parte discu]iile
despre egalitatea \ntre sexe. Cum \l z`riser` pe Sam, b`ie]ii ie[iser`
din ap`. Tim tocmai se c`]`ra \ntr-o salcie pentru a-[i preg`ti
plonjonul. Ca r`spuns la ]ip`tul lui Sam, se gr`bi s` coboare. |n afar`
de fra]ii Moffat [i de Tim, mai era un b`iat pe care nu-l cuno[tea.
Sam strigase:
– Lua]i-v` hainele [i pofti]i acas` – adic` \n cas`. Am s` aflu cum te
cheam` [i am s-o sun pe mama ta, a[a c` ai face bine s` te por]i cât mai
frumos. N-ave]i decât s` \nota]i la [coal`. De ce crede]i c` am cotizat
atâ]ia bani, dac` nu nu din cauza pericolului de \nec? |n ce v` prive[te
pe voi doi … ia pofti]i \ncoace!
|i plesni la repezeal`, dar eficient. Tim r`mase cu gura deschis`
când \l v`zu pe Sam c` vine spre el, \l pune pe genunchi [i-i aplic`
ni[te palme la fund. |ncepu s` urle ca din gur` de [arpe.
– Acum, treci \n ma[in`, lâng` Priscilla, [i s` nu-]i mai aud gura. Ar
trebui s`-]i fie ru[ine s`-i dai asemenea exemplu Aliciei … [i s` fim
obliga]i s`-]i anun]`m p`rin]ii \n Papua s` vin` la \nmormântare.
Priscilla, pe ai mei am s`-i plimb pe jos pân` acas`, s` vad` to]i copiii
c` au dat de dracu' [i s` priceap` c` nu merit` s` fie nes`bui]i.
Tim nu scose nici o vorbuli]` pân` acas`. Când cobor\ s` deschid`
poarta, se \ntoarse ru[inat [i-i spuse Priscillei:
– |mi pare r`u. Am fost un prost. Tata m-a mai pedepsit o dat`
fiindc` am r`spuns unei provoc`ri. Dup` el, `sta este semn de
sl`biciune, nu de vitejie. Te rog, nu le scrie, bine?
138 DEBORAH SMITH

– |n regul`. Am [ters cu buretele. Pe când intrau \n garaj, exclam`:

Doamne! Ce-o mai fi [i asta? }ipete cumplite se auzeau din direc]ia
[opronului, unde Alicia [i Nerolie \[i scriau pove[tile. Tim era bucuros
s` scape de aten]ia Priscillei.
Ajungând \n fug` la poarta [opronului, o v`zu pe Nerolie \ntins`
pe spate [i pe Alicia, \ngenunchet` deasupra, cu o expresie departe de
obi[nuita ei figur` angelic`, dându-i la cap – era greu de g`sit o
expresie mai potrivit`. Priscilla se repezi s` le despart`, reu[ind s`
\ncaseze [i ea o lovitur` \n tibie. Din ambele p`r]i veneau avalan[e de
acuza]ii. Priscilla le opri cu un strig`t puternic [i, dup` ce ob]inu
lini[te, spuse pe un ton amenin]`tor:
– Vreau s` [tiu ce \nseamn` asta. Dac` nu pute]i s` v` certa]i f`r`
s` ajunge]i la b`taie, nu ve]i mai avea voie s` v` juca]i \mpreun` o
s`pt`mân`.
Alicia declarase c` povestea lui Nerolie era mult prea incredibil`.
Nici o feti]` n-ar fi putut s` fie atât de curajoas` ca eroina ei, stând f`r`
fric` de una singur` \n p`dure. Nerolie n-avea decât s` cread` c` scrisese
o poveste interesant`, dar a Aliciei era mult mai credibil`. Cealalt`
considera c`, dac` Alicia era galben` de fric`, nu-nsemna c` toate fetele
trebuie s` semene cu ea, iar \n ceea ce o privea, nici nu i-ar fi trecut
prin cap s` r`mân` \ntr-o cas`, fie [i \nconjurat` de s`lb`ticie, chiar dac`
locul colc`ia de tigri, [erpi sau elefan]i! Ca urmare, Alicia se aruncase
asupra lui Nerolie ca mai devreme men]iona]ii tigri, sus]inând c` era de
dou` ori mai curajoas`, fiindc` era capabil` s` se bat` ca orice b`iat, pe
când Nerolie o lua la fug` \ntotdeauna!
|n cele din urm`, Priscilla spuse:
– Dac` o \ntreb pe mama ta, Nerolie, probabil c` va fi de acord c`
petrece]i prea mult timp \mpreun` [i c` ar trebui s` fi]i separate, a[a
c`, dac` v` \mp`ca]i, n-o s`-i spun nimic [i vei pleca la ora obi[nuit`.
Privindu-se cu suspiciune, c`zur` de acord s` se potoleasc`, dar
r`maser` la capetele opuse ale mesei. La sfâr[itul dup`-amiezii,
Priscilla \l rug` pe Nat s-o conduc` pe Nerolie pân` acas`. Spera c`
Barnabas \[i va face timp s` sune [i s` se scuze c` era cople[it de
treburi. Poate c` Rosina pricepuse gre[it.
SURPRIZA 139

La cinci [i treizeci [i cinci, dup` \nchiderea magazinului, urc` la

etaj [i r`mase cu ochii pe telefonul din hol, apoi nu mai putu r`bda [i-i
form` num`rul.
Avu noroc, \i r`spunse chiar el; ceea ce \nsemna c` to]i ceilal]i
plecaser`. Dup` ce spuse: „alo, Barnabas, la telefon este Priscilla“,
urm` o lung` pauz`. Ea continu`:
– Mai e[ti acolo? M` auzi?
– Da, r`spunse el scurt, l`sând-o s` se descurce singur`.
Tonul folosit o \nghe]ase. Dar sim]ea c` trebuie s` continue.
– Rosina mi-a spus c` n-ai s` vii \nc` o s`pt`mân`. A[tept`, dar el
nu coment`. T`cerea era foarte elocvent`, \nsemnând un fel de „[i
ce-i cu asta?“
Cât de edificatoare putea deveni o t`cere! Pur [i simplu, n-avea
chef s`-i vorbeasc`. Totu[i, trebuia s` afle motivul. |[i umezi buzele [i
relu`:
– Barnabas, dac` ai prea mult de lucru, pot s`-]i fiu de folos? A[
putea trece pe acolo s` te ajut la birou, sau s`-mi iau de lucru acas`.
Glasul lui suna lipsit de expresie. Nu-l mai auzise vorbind astfel.
– Nu, mul]umesc, Priscilla. Nu mai faci parte din personal [i nu
cred c` ar fi \n]elept. Uite ce-i, m` str`duiesc s` recuperez timpul
pierdut. Nu prea am vreme de …
Era prea mult. Spuse cu s`lb`ticie:
– Nu \nchide. N-am s`-]i r`pesc prea mult timp. Am terminat-o cu
tine! |n toate sensurile posibile. Probabil c` e[ti omul cel mai instabil
emo]ional pe care l-am cunoscut, spre nenorocul meu! N-ai decât s`
[tergi cu buretele peste proiectul nostru. Am s` schimb personajele.
De acum \nainte, dac` ne vom mai \ntâlni, va fi numai de dragul
Rosinei. E[ti cu adev`rat oribil … Barnabas. Adio!
Trânti receptorul \n furc`, apoi i se adres` \n [oapt`:
– {i blestemat` s` fiu dac` am s` plâng dup` tine. Nu meri]i nici
m`car o singur` lacrim`! [i intr` \n camera ei.
 Capitolul 10
Cu un efort supraomenesc, reu[i s` se st`pâneasc`. Toate visurile
proste[ti se destr`maser` ca ni[te castele de nisip … dar trebuia
preg`tit` masa de sear`; avea de alinat sentimentele [ifonate ale
Aliciei, iar pacea Rosinei trebuia protejat`. Era necesar s` nu afle
despre discu]ia pe care o avusese cu Barnabas. N-avea voie s` lase s`
se vad`!
To]i fur` de p`rere c` pl`cintele cu ciuperci erau delicioase, dar
Priscilla ar fi putut mesteca la fel de bine o bucat` de piele t`b`cit`. |[i
vedea de treburi \n mod mecanic. Se bucur` când copiii o rugar` s` se
joace \mpreun` cu mingea. Observ` cu u[urare c` Alicia p`rea s` fi
uitat conflictul cu Nerolie. Pân` ce o duse la culcare, nu mai pomeni
\ntâmplarea. Apoi, dup` ce o \nvelise [i o s`rutase pe frunte, pe când
pornise spre u[`, Alicia [opti prin \ntuneric:
– I-am spus lui Nerolie, \nainte s` plece acas`, c` minciunile
despre mama ei m-au f`cut s` nu-i mai pot accepta nici povestea. Este
prea aiurit`. Povestirile mele vor fi credibile.
Priscilla se \ntoarse, se a[ez` pe marginea patului [i-i mângâie
p`rul auriu.
– Nu fi prea aspr` cu ea, iubito. Probabil c` oricum se simte destul
de r`u fiindc` a fost dat` de gol. Mai bine s`-[i foloseasc` imagina]ia
scriind pove[ti. |n]elegi ce vreau s` spun?
– Cred c` da, veni r`spunsul, dup` o pauz`. Priscilla, cred c` a[
prefera s`-mi \nchizi fereastra peste noapte, dac` nu te superi.
SURPRIZA 141

Zâmbind, \[i d`du seama c` Alicia era speriat` din cauza povestirii
d`t`toare de fiori a lui Nerolie. Ajuns` din nou lâng` u[`, o auzi pe
micu]` \ntrebând:
– Când vine unchiul Barnabas? Mi-e dor de el.
– Nu [tiu. |ndat` ce va avea vreme, presupun.
Apoi cobor\. {tia c` Rosina este nefericit` pe seama ei [i din cauza
asta era [i mai sup`rat` pe Barnabas. Nu dezolat`, asta urma s` se
\ntâmple mai târziu, deocamdat` numai mânioas`.
– Ce bine c` nu ne deranjeaz` nimeni. Cred c` am s`-i scriu lui
Andrew, spuse Priscilla. Am o mul]ime de ve[ti pentru el, despre vizita
Claricei [i a lui Roger, despre cât de bine se \n]eleg. Ciudat, dar la ]ar`
ai mult mai multe evenimente de povestit decât la ora[. O s`-i plac` s`
afle cum m-am descurcat cu Tim, astfel \ncât s` nu-i afectez prestan]a
\n fa]a colegilor. {i despre Sam Moffat, cum le-a astupat gura imediat
[i le-a t`b`cit fundurile. {tiu deja care va fi pozi]ia lui: cât mai mult`
modera]ie \n utilizarea b`t`ii.
– M-am bucurat c` ai fost aici. Poate c` n-ai [tiut imediat cum s`
reac]ionezi, dar ai pornit repede [i ]i-ai g`sit ajutor pe drum. La
asemenea situa]ii se gândea Barnabas, când spunea c` n-am s` fac fa]`.
E[ti tân`r` [i plin` de energie.
Compuse scrisoarea, apoi se uitar` la o pies` de teatru pân` târziu,
fiindu-i groaz` de o posibil` insomnie. |n cele din urm`, Rosina c`sc`
[i o privi rug`tor. Priscilla c`sc` la rândul ei, pretinzând c` i-ar fi somn
[i-i spuse noapte bun`. |nainte de culcare, o v`zu pe Rosina luând
dou` aspirine, lucru foarte neobi[nuit.
Cât despre ea, nici gând s` ia vreo pastil` [i s` recunoasc` astfel c`
fusese marcat` de discu]ia cu Barnabas, cel pe care nu te puteai bizui.
Va citi romanul de groaz` pe care Rosina \l \mprumutase de la
bibliotec`. N-avea chef s` fac` noapte alb`, gândindu-se la Barnabas
Lockhart. Via]a la Jesmond Dane nu era pentru ea. |n lipsa lui, n-ar fi
putut s-o suporte. Ei bine, va c`l`tori, va face ceea ce-i sugerase de
atâtea ori Andrew, va colinda p`mântul \n lung [i-n lat [i-[i va inventa
noi preocup`ri. Asta era ceea ce avea de f`cut … s`-[i planifice
viitorul… Simpla idee avu darul s-o cufunde \ntr-un nou val de
142 DEBORAH SMITH

disperare. Dup` un ceas, se duse la baie, lu` o aspirin` [i, fiindc` apela
atât de rar la pastile, se cufund` aproape imediat \n somn.

***

Dup` o scurt` perioad` lini[tit`, \ncepu co[marul. Se f`cea c` era

singur` – teribil de singur` – [i \nsp`imântat`. N-ar fi putut spune de
ce, doar c` o teroare f`r` nume \i strângea inima [i-i paraliza
membrele. Avea nevoie de ajutor, dar nu exista nimeni care s` i-l
ofere, fiindc` \n Fair-acre Valey nu mai r`m`sese nici o alt` fiin]`, iar
afar` se pornise o furtun` teribil`. {i situa]ia avea s` r`mân` mereu
aceea[i, f`r` un glas care s` destrame singur`tatea, f`r` o atingere care
s`-i \nc`lzeasc` degetele \nghe]ate … Se lupta s` se trezeasc`, dar avea
bra]ele fixate pe lâng` corp [i singura mi[care pe care o mai avea la
dispozi]ie era s`-[i legene capul f`r` \ncetare \ntr-o parte [i \n cealalt`.
Ar fi vrut s`-l strige pe Barnabas, dar ce folos, fiindc` el n-avea s`
se mai \ntoarc` vreodat`. Apoi, dintr-o dat`, zgomotele tumultuoase
ale furtunii se stinser`, ca prin miracol. |n lini[tea aceea, se auzi
motorul unei ma[ini. Visa c` pe tavan se vede fasciculul de raze al
farurilor, apoi c` motorul se opre[te [i lumina se stinge [i i se p`ru c`
aude o portier` trântit` [i zgomot de pa[i pe pietri[ul de afar`. Asculta
cu sufletul la gur`, a[teptând un scâr]âit de u[`, semn c`-i venea cineva
\n ajutor, \ns` nu se mai auzi nimic. Dup` o vreme se trânti din nou
portiera [i, ceea ce era cel mai \ngrozitor, motorul porni. Sunetul se
estomp` [i disp`ru, l`sând-o prad` aceleia[i disper`ri [i singur`t`]i.
Brusc, se trezi, pricepu c` avusese un co[mar [i se ridic` \n capul
oaselor, tremurând. Ah, ce senza]ie … ce bine de cei c`s`tori]i, c`
aveau pe cineva care s`-i trezeasc`, s`-i salveze din tenebrele visului,
s`-i scuture, s` râd`, s` spun`: „totul este \n regul`, drag`. A fost un
simplu co[mar“ [i apoi s`-i strâng` la piept. „Opre[te-te, Priscilla! E
ridicol.“ Mai bine s` citeasc` ceva.
Peste o or`, ceva mai calm`, stinse lumina. Imediat, fu cuprins` de
nelini[te. Fusese \nfior`tor, dar uneori realitatea intervine \n vis, de
fapt poate chiar s`-l declan[eze. Oare n-a fost nici o ma[in`? Ce s` fi
SURPRIZA 143

c`utat? |n Fair-acre nu existau ho]i. Erau o mul]ime la ora[, dar \n mica

vale idilic`, relicv` de pe vremea coloni[tilor, când cele câteva
magazine deserveau comunitatea fermierilor, nimic nu se schimbase [i
n-ar fi putut atrage criminalitatea.
Se ridic` din pat [i se duse la fereastr`. |nl`tur` draperiile purpurii
[i se sperie, fiindc` mai departe de cas`, dincolo de pod, v`zu ceva
care-i confirma temerile … o lumini]` venind dinspre Thistledown
House. De fapt, mai multe.
O clip`, \nghe]` de fric`. Apoi inima \ncepu din nou s` bat`. Ridic`
mâinile [i se ag`]` de rama ferestrei. „Nu intra \n panic`, Priscilla!
Trebuie s` ceri ajutor s`tenilor. Satul \ncepe dincolo de curb`. N-ai
decât s` dai telefon.“
|ns` trebuia s` se fereasc` s` aprind` lumina – s-ar fi dat de gol.
Oricine ar fi fost, cei care p`trunseser` \n caban` veniser` \ntâi aici,
d`duser` târcoale casei \ntunecate [i abia apoi se retr`seser` la
Thistledown. Era esen]ial s` cread` c` nu treziser` pe nimeni.
Pe cât posibil, trebuia s` evite s-o deranjeze pe Rosina. Dar era
obligat` s` cheme ajutoare de la telefonul de jos. Lumina de acolo
n-ar fi fost vizibil`. Telefonul era destul de departe de camera Rosinei.
P`cat c` nu exista o sec]ie de poli]ie. Totu[i, ar fi putut s` alarmeze
poli]ia din Dunedin, iar oamenii legii ar fi venit foarte repede.
|[i lu` hainele pe bâjbâite. N-avea voie s`-i trezeasc` pe b`ie]i. Ar fi
fost tenta]i s` reac]ioneze pripit, desigur, dar aveau un somn profund.
Trase pe ea o pereche de pantaloni largi [i o bluz`. Ar fi fost bine
s`-[i pun` [i o vest`, dar fiind cald, n-o avea la \ndemân` [i nu dorea
s` mai piard` vremea c`utând-o. |nainte de a cobor\, arunc` \nc` o
privire spre caban`. Luminile continuau s` fie aprinse, una la parter [i
alta la etaj, fie \n dormitor, fie \n birou. Sim]i c` i se face r`u la gândul
c` cineva cotrob`ia printre comorile lui Manuel, c` r`v`[ea
minunatele picturi ale lui Barnabas. Se temea de acte de vandalism,
sau chiar de o incendiere. Ce nenorocire, dac` toate amintirile Rosinei
s-ar fi transformat \n cenu[`!
Ajunse pe palier. F`r` motiv aparent, sim]i c` trebuie s` arunce o privire
\n camera Aliciei, s`-i asculte respira]ia, s` se asigure c` dormea profund.
144 DEBORAH SMITH

Nu mai apuc` s` asculte, fiindc` \ndat` ce intr` observ` c` ceva nu

era \n regul`; sim]i adierea r`coroas` a nop]ii … de[i \[i amintea c`
\nchisese fereastra cu propria mân`! R`mase nemi[cat` pe prag.
Lumina lunii p`trundea \n camer` [i dezv`luia un pat gol. Duse mâna
la gur` s`-[i \n`bu[e strig`tul. Totu[i, nu trebuia s-o trezeasc` pe
Rosina … \nc`.
N-avea cum s` fie la baie, pentru c` nu se vedea nici o dâr` de
lumin`. Dac` s-ar fi trezit \n miez de noapte, \n primul rând ar fi aprins
veioza. Priscilla intr`, \nchise u[a [i ap`s` pe \ntrerup`tor. Camera era
situat` pe latura invizibil` dinspre caban`.
A[ternutul fusese dat la o parte. Capo]elul [i papucii Aliciei
disp`ruser`. La fel [i p`pu[a cu care obi[nuia s` doarm`. Sim]i c` i se
face r`u. Auzise o ma[in`, v`zuse lumina farurilor pe tavan … s` fi fost
vis, sau realitate? Era cuprins` de groaz`. Rosina luase aspirin` [i
adormise profund, la fel [i ea. Cine s-o fi luat pe Alicia? {i de ce s-o fi
dus la caban`? |n`bu[i cu greu un ]ip`t. Trebuia s` cheme ajutoare
din sat, \nainte de a da fuga la caban`. S-o trezeasc` sau nu pe Rosina?
N-avea rost, era trecut` de [aptezeci de ani. Inima i-ar fi putut ceda,
sau ar fi putut \ntârzia interven]ia Priscillei. Avea s` fac` exact ce ar fi
f`cut oricine din Fair-acre … va suna la parohie.

***

Barnabas Lockhart lucr` la sediul firmei pân` la zece [i jum`tate.

Nimic nu era atât de urgent, dar nu dorea s` se \ntoarc` acas`, la Tyne
Hill, unde nu-l a[tepta decât o menajer` [i un gr`dinar, ambii adormi]i
la ora aceea.
Gândurile \l torturau de peste treizeci [i [ase de ceasuri. |n zadar
\[i spusese c` Priscilla Marchant nu merita asemenea suferin]`. N-o
dispre]uise atunci când individul `la, Roger, o vizitase la serviciu, se
retr`seser` \n biroul lui, iar el auzise finalul discu]iei \n urma c`reia
deciseser` s` renun]e la leg`tura lor. |i acordase prezump]ia de
nevinov`]ie. Considerase c` se desp`r]iser` \nainte de a fi mers prea
departe. {i pentru asta, \i admirase.
SURPRIZA 145

Din cauza asta, când primise scrisoarea trimis` chipurile din

Christchurch, \n care-i spunea c`-[i va c`uta de lucru \n zon`, nu
usese prea sup`rat; crezuse c` era o m`sur` \n]eleapt`. Apoi
descoperise cu surprindere c`-i sim]ea lipsa. |[i spunea c` ar fi
pl`cut s-o caute cândva, s-o scoat` \n ora[, s-o cunoasc` \n alte
circumstan]e. Când d`duse peste ea la m`tu[`-sa, fusese surprins [i
dezam`git. Mai ales dac` se gândea la motive … singura explica]ie
era c` nu fusese capabil` s` se rup` cu totul din rela]ia cu Roger. Mai
târziu, \ncercase s` n-o judece prea aspru … \[i spusese c` probabil
nu dorise decât s`-i poat` auzi vocea din când \n când, la telefon,
sau cu ocazia vreunei vizite. Poate c` dorise \ntr-adev`r numai atât,
dar lucrurile evoluaser` altfel, nu-i a[a? „Un weekend de neuitat“,
spusese nemernicul. Barnabas retr`ia mereu acele clipe. Probabil c`
Rosina \[i petrecuse weekendul \n alt` parte, posibil la prietena ei
din Te Anau. F`r` \ndoial`, Clarice \l crezuse plecat \ntr-o c`l`torie
de afaceri. Avuseser` condi]ii optime … o caban` pierdut` printre
zade, el plecat la Christchurch. Numai copiii r`m`seser` acas`.
Doamne Dumnezeule, s`-i fi l`sat singuri? |i venea s-o scalpeze, dac`
o f`cuse.
Ma[ina era \n parcare. Ca s` ajung` \n Tyne Hill, ar fi trebuit s-o ia
pe Princes Street, pe George Street [i apoi pe Karitane Road. |n loc de
asta, o lu` la stânga, trecu pe lâng` statuia lui Robbie Burns [i pe lâng`
catedrala St. Paul, \ndreptându-se spre Three-Mile Hill [i Fair-acre.
N-avea cum s` scape de aceast` mânie devastatoare, de
resentimentul arz`tor, pân` ce nu va fi l`murit lucrurile cu ea; pân` ce
nu-i va spune de la obraz c` nu-l putea p`stra [i pe el, \n vreme ce
continua s` se distreze cu so]ul sor`-si. O scosese de la inim` [i nu mai
avea ce c`uta nici \n casa Rosinei.
Dar când opri \n fa]a casei, nu se mai vedea nici o lumini]` la
ferestre. Probabil c` adormise; nu era somnul celui ce are cugetul
\mp`cat, ci al celui nep`s`tor. Nu-i putea trezi pe to]i b`tând la u[`. Iar
acum, c` ajunsese aici, \n]elese c` n-ar fi fost capabil s` provoace o
scen` \n fa]a Rosinei. O va chema pe Priscilla \n ora[, s`-i spun`
p`rerea lui. Pornise motorul [i plecase. Trecând prin satul adormit,
146 DEBORAH SMITH

v`zu lumin` la fereastra biroului lui Dougal, prietenul lui de n`dejde.

Aici n-ar fi fost obligat s` deranjeze toat` casa sunând, n-avea decât s`
bat` \n fereastr` [i ar fi fost primit.
Dougal deschise u[a, pu]in surprins, dar obi[nuit cu apelurile
nocturne. Scena ar fi putut fi considerat` \ncânt`toare; Dougal
lucrând la pupitru, pân` s` fie deranjat, Elspeth cuib`rit` \ntr-un
fotoliu vechi, ]inându-i companie. Barnabas sim]i invidie.
Elspeth se ridic` \n picioare \nviorat` [i-i ie[i \n \ntâmpinare cu
bra]ele deschise.
– Ah, Barnabas, ai venit s` ne \mp`rt`[e[ti bucuria? Probabil c` abia
te-ai desp`r]it de Priscilla. Apoi cuvintele \i murir` pe buze, la vederea
expresiei de pe chipul lui.
– N-am v`zut-o pe Priscilla de ieri diminea]`, spuse el.
– Ieri diminea]`? [ov`i Elspeth. Dar nu ne-a spus nimic. A trecut pe
aici [i p`rea ner`bd`toare s` te revad`. Nu pricep … ce vrei s` spui cu
ieri diminea]`?
– Nu m-a observat.
Dougal interveni:
– Ia loc, Barney. Cred c` ai trecut printr-un necaz. Stai jos [i
poveste[te-ne. Barnabas se supuse, Dougal \i f`cu semn lui Elspeth
s`-[i reia locul [i \[i trase scaunul mai aproape. Acum, s` auzim!
– Este cea mai veche poveste, spuse Barnabas, ezitând. Chiar din
clipa \n care s-a angajat la m`tu[`-mea, aveam motive s-o tratez cu
ne\ncredere. Pleca \n concediu. Cumnatul ei venise s-o vad` la
serviciu, fiindc` nu dorea s`-i vorbeasc` acas`.
– Normal, coment` Elspeth.
– {tia]i? se \ncrunt` Barnabas. V-a spus?
– Cum s` nu. Era o situa]ie dificil`, nu-i a[a?
– Dificil`? Asta-i cea mai frumoas` subapreciere! Le-am dat voie s`
intre \n biroul meu [i, \ntâmpl`tor, am auzit o parte din conversa]ie.
Apoi mi-a fost u[or s` ghicesc restul. Când am primit scrisoarea ei, \n
care-mi spunea c`-[i caut` de lucru acolo, am fost impresionat – i-am
admirat pe amândoi. V` pute]i \nchipui ce am sim]it când am aflat
c`-[i rugase o prieten` s`-mi trimit` scrisoarea din Christchurch.
SURPRIZA 147

Printr-o coinciden]` diabolic`, am dat peste ea la m`tu[a Rosina. Doar

fiindc` se purta bine cu m`tu[a, n-am gonit-o atunci. Mi-era foarte clar
c` nu g`sise for]a s` renun]e la aventur`.
Pe fruntea lui Elspeth ap`ru un rid. Dougal scoase o exclama]ie de
surpriz`. Elspeth \ntreb`:
– Aventur`? Ce aventur`? Ce …
– Dar spunea]i c` sunte]i la curent, c` v-a povestit. P`rea sincer
exasperat.
– Mi-a explicat de ce te-a f`cut s` crezi c` plecase la Christchurch.
Din cauza Melisandei. Credea c` sunte]i pe cale s` v` logodi]i. Ah,
Barney, ai \n]eles anapoda. Cu cine s` aib` o aventur`?
– Cu Roger, bine\n]eles.
Elspeth se pr`bu[i pe sp`tar.
– Cu Roger … cumnatul ei? Cu siguran]`, ai luat-o razna!
– Bine ar fi. Mi-ar fi pl`cut s` nu fie adev`rat. Eu …
– Azi-diminea]`, am avut o conversa]ie destul de cuprinz`toare cu
Priscilla, la poart`. Am scos de la ea aproape cu for]a o m`rturisire pe
care nu voia s-o fac`. Era nebun` de fericire c` Melisande nu \nseamn`
nimic pentru tine [i a[tepta plin` de speran]` \ntoarcerea ta. Mi-a spus
c`-[i d`duse demisia, fiindc`, de mult timp, se afla \n situa]ia ingrat` a
unei secretare \ndr`gostite de [eful ei … adic` de tine! Iar tu erai
vizibil preocupat numai de Melisande. N-a mai suportat situa]ia [i s-a
hot`rât s` plece. A cunoscut-o pe Rosina, [i-a dat seama c` avea nevoie
de cineva ca ea [i, fiindc` dorea s` se distan]eze de tine, a apelat la
stratagema cu scrisoarea trimis` din Christchurch, convins` fiind c`,
dac` ai fi [tiut c` a acceptat o slujb` mult mai prost pl`tit`, prin
preajm`, ai fi \ncercat s-o faci s` se r`zgândeasc`. O femeie a c`rei
iubire nu este \mp`rt`[it` are mândria r`nit`, Barnabas. Ar fi f`cut
orice ca s` te \mpiedice s` ghice[ti adev`rul.
V`zându-i privirea ne\ncrez`toare, ad`ug`:
– Mi-a spus [i c` n-a mai cunoscut iubirea \nainte. Ajunsese s` se
considere o persoan` incapabil` de sentimente … pân` s` te
cunoasc`. A[a c` de unde vine abera]ia asta cu Roger? Orice ai fi auzit,
probabil c` era scos din context.
Barnabas emise un râs scurt. Dougal prelu` [tafeta:
148 DEBORAH SMITH

– A[a este, Barney. Tuturor ni se \ntâmpl` s` folosim exprim`ri

ambigue. Dac` situa]ia ar fi fost cum spui, sunt sigur c` n-ai fi avut
ocazia s` auzi vreo vorb`. Sunt gata s` m` pun cheza[ pentru
integritatea Priscillei. S`-]i intre-n cap c` este pur [i simplu imposibil.
Barnabas râse din nou.
– Nu pot s` fiu de acord. M-am \ntors cu o zi mai devreme, fiindc`
nu mai r`bdam desp`r]irea. A[teptam de mult s`-i treac` afec]iunea
pentru Roger. Mi se p`rea c` este pe drumul cel bun, dar nu voiam s`
gr`besc lucrurile. Numai c` suntem atât de asem`n`tori, atât de
potrivi]i … Voiam s` reiau activitatea la magazin de luni, dar apoi
mi-am spus „la naiba cu afacerile … [i am venit \ncoace cu gândul c`
probabil tocmai \i trimisese pe copii la [coal`, r`mânând singur` cu
Rosina. Dar ma[ina Rosinei lipsea. Probabil c` plecase s`-[i petreac`
weekendul undeva, a[a c` m-am \ndreptat spre Thistledown House,
traversând pode]ul, [i i-am surprins … Priscilla [i Roger, s`rutându-se
\n semn de bun-r`mas, iar el mul]umindu-i pentru un „weekend de
neuitat“! Poftim de explic` [i asta!
|i v`zu pe cei doi schimbând priviri \ncurcate [i apoi indignate.
Elspeth lu` cuvântul:
– E[ti nebun! Absolut nebun … nebun de legat!
Dougal interveni, \n ochi ap`rându-i o lumini]`:
– Este o eroare enorm`, Barney. Ascult`-m` [i f`-o cu mare aten]ie.
Rosina a fost aici tot weekendul. Ai priceput? |ntregul weekend. Figura
lui Barnabas r`mase lipsit` de expresie, cu excep]ia aten]iei. Dougal
continu` atât de \ncet, \ncât lui Elspeth \i venea s`-l zgâl]âie. Roger [i
Clarice [i-au petrecut weekendul aici. Duminic`, au venit \mpreun` la
biseric`. Au stat la caban`. Nerolie Palmerston a stat cu Alicia. Când
Priscilla a trecut pe aici ieri – f`cea cump`r`turi pentru venirea ta – ne-a
spus c`, \ntrucât Roger se ducea la Invercargill, Rosina se angajase s-o
duc` acas` pe Clarice, ca s` nu fie el nevoit s` se \ntoarc` din drum.
Rosina trebuia oricum s` duc` ni[te bulbi cuiva [i au plecat mai
devreme, deoarece Clarice a[tepta la nou` un om care s`-i tund` gardul
viu. Le-am v`zut chiar eu, când l`sau copiii \n fa]a [colii. Weekendul
fusese de neuitat, fiindc` Roger [i Clarice reu[iser` s` [i-l petreac`
singuri – copiii lor erau pleca]i la ni[te prieteni, \n provincia Otago!
SURPRIZA 149

Diferite sentimente \ncepur` s`-[i pun` amprenta pe figura lui

Barnabas, \ntr-o succesiune rapid`. Cele mai frecvente erau de
\ncântare [i de remu[care.
– Ce o s` m` fac? morm`i el. Nici o femeie n-ar accepta un b`rbat
care a b`nuit-o astfel, când ea era absolut nevinovat`. Asear` a fost
destul de t`ioas`, când a \n]eles c` renun]am la ea. Mi-a spus c` sunt
b`rbatul cel mai instabil sentimental pe care avusese vreodat`
nenorocul s`-l cunoasc`. {i avea dreptate. Ah, Dougal, ce p`rere
proast` ]i-oi fi f`cut despre mine!
– Presupuneai c` nici o femeie n-ar accepta asemenea tratament,
dar te \n[elai, vorbi r`bd`tor Dougal. Chiar acum ai una \n fa]a ochilor.
Aceea[i gre[eal` am f`cut fa]` de Elspeth.
Barnabas r`mase cu gura c`scat`. Elspeth \ncepu s` chicoteasc`,
gândindu-se c`-i va fi foarte greu s`-[i revin` din surpriz`.
– Probabil c` \nnebunise[i, declar` Barnabas, oarecum
nemul]umit c` situa]ia se repetase \n trecut. Doar n-o s` spui c` …
– Este purul adev`r, râse ea, to]i b`rba]ii sunt nebuni.
– A fost vina ta, se ap`r` Dougal cu hot`râre. Ai f`cut afirma]iile
cele mai ambigue, ba chiar ai [i scris o poezie care mi-a \nt`rit
convingerea. Nimeni n-a [tiut adev`rul. Aflaser` doar c` Elspeth
credea c` nu se poate m`rita cu un pastor, fiindc` g`zduise un
criminal. Dup` cum vorbea, am crezut c` avusese o aventur` [i m`
preg`team s` dau dovad` de noble]e [i s-o iert. Nu le merit`m pe
femeile lâng` care tr`im, Barnabas, dar sunt convins c` n-ai s-o pierzi
pe Priscilla. Ar fi p`cat. Privi spre ceasul de perete. Fir-ar s` fie! nu te
po]i duce direct acolo. Le-ai speria de moarte. Va trebui s` a[tep]i pân`
mâine diminea]`. Spuneai c` n-ai observat nici o lumin`. Zâmbi
machiavelic. Poate c` nu-i chiar atât de sup`rat`. Poate consider` c` nu
meri]i s` sufere dup` tine. |n definitiv, nici un complex de vinov`]ie
n-are cum s-o chinuie. Probabil \[i \nchipuie c` e[ti …
– V-am spus ce crede despre mine … c` sunt b`rbatul cel mai
instabil sentimental din câ]i a cunoscut. {i, ca s` fiu mai exact, „oribil“!
Dougal \ncepu s` râd`, f`r` mil`.
– Ah, amice, ai cam dat cu oi[tea-n gard … dar nu-]i face griji,
lucrurile se vor l`muri. Sper c` nu te \ntorci la Tyne Hill. Sun`-]i
150 DEBORAH SMITH

menajera s` nu cread` c` ai f`cut vreun accident de circula]ie [i anun]-o

c` stai aici. Apoi po]i s`-]i vezi mândra mâine, \n zori. |ndat` ce ajung
copiii la [coal`, po]i s` porne[ti spre Jesmond Dane. Vai de mine,
m`tu[`-ta o s` [tearg` pe jos cu tine!
– Termin` imediat, Dougal! interveni Elspeth. Am o idee mai bun`.
Mâine, o sun pe Priscilla [i, f`r` s`-i dau am`nunte, \i spun c` am mare
nevoie de prezen]a ei. Dac` poate, s`-i conduc` pe copii la [coal` [i s`
treac` pe aici. Ai s-o a[tep]i \n salon. O \mping \n`untru [i z`vor`sc
u[a, ca s` nu poat` pleca imediat ce te-a p`lmuit.
– Am mai auzit de mângâietorii lui Iov … crede]i c`-mi face bine?
\ntreb` Barnabas pe un ton de repro[. Apoi ad`ug`: ah, Elspeth, ce s-a
\ntâmplat? c`ci ochii ei se umpluser` de lacrimi.
– Era atât de fericit`, suspin` Elspeth. Avea un co[ plin cu fripturi
[i ciuperci de la doamna Sparrow, iar eu i-am dat ni[te pl`tic`, pentru
antreuri … radia toat` … Ah, nu pot suporta s` m` gândesc prin ce
a trecut. Scoase o batist` [i-[i [terse ochii.
Barnabas, \nsp`imântat, se apropie, o cuprinse \n bra]e, o strânse
la piept [i [opti:
– Nu, Elspeth, nu plânge!
– Fii atent, interveni Dougal. Dac` a[ fi fost afar` [i tocmai a[ fi
intrat, probabil c` a[ fi fost tentat s` te ating … a[a c` gânde[te-te c`
[i scena desp`r]irii dintre Priscilla [i Roger era complet inocent`.
– Ei bine, spuse Elspeth tr`gându-[i nasul, pân` mâine n-avem ce
face. Am s` preg`tesc o cafea [i ni[te sandvi[uri [i pe urm` ai s` te duci
la culcare, Barney. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.
– Pun ceainicul pe foc, declar` Dougal, [i o urm`. Aproape
ie[iser`, când telefonul \ncepu s` sune. Barney, r`spunde te rog,
\nainte s` se trezeasc` cei mici.
Barnabas ridic` receptorul [i spuse:
– Aici parohia, cu ce v` putem ajuta? [i fu gata-gata s` scape
receptorul, recunoscând vocea Priscillei, care spunea pe ton agitat:
– Dougal, trebuie s` vii imediat aici. Alicia … apoi se opri [i relu`
chinuit: nu este Dougal, tu e[ti, Barnabas? Probabil c` am sunat din
gre[eal`. N-am ce face cu tine, e[ti prea departe. Trebuie s` sun la
parohie, \nchide telefonul.
SURPRIZA 151

– La parohie ai nimerit! strig` el. Pentru numele lui Dumnezeu,

Priscilla, ce s-a \ntâmplat? Sunt aici. Ce …
– Este vorba de Alicia, sosi r`spunsul. A disp`rut. Nu este \n
camer`, geamul este deschis [i se vede o lumin` la caban`. Cineva a
dus-o acolo – mai devreme am auzit o ma[in`. Credeam c` visez.
Cheam`-l pe Dougal!
– Venim amândoi. Dar ma[ina era a mea – voiam s` te v`d, dar era
\ntuneric. Cum s` lipseasc`?
– Taci, strig` ea s`lbatic, [i vino o dat`. Intra]i pe aici, ca s` nu v`
aud` [i s` fug` cu ea. Am s` m` duc spre pod.
El strig` poruncitor:
– Ba s` faci bine s` ne a[tep]i, Priscilla. Ai auzit? Venim \n cinci
minute.
Figura lui era alb` ca varul, \n vreme ce Dougal [i Elspeth a[teptau
\n u[`, nedumeri]i. Le explic` situa]ia \n câteva secunde.
– Treze[te-l pe Danny [i spune-i c` suntem chema]i la un accident,
c` am plecat [i c` m` urmezi imediat. S-ar putea ca Rosina s` aib`
nevoie de tine. {i porni \n fug` dup` Barnabas, care se repezise la
ma[in`. Se auzi un scrâ[net de ro]i [i disp`rur`.
Elspeth se [tia bun` alerg`toare … iar u[a garajului era \ncuiat`. |l
trezi pe Danny [i o zbughi pe u[`, prin mijlocul satului, purtând \nc`
papucii de cas`.

***

Evitase s-o trezeasc` pe Rosina de teama unei reac]ii care ar fi

putut-o \ntârzia. Pentru ea, doar Alicia mai conta. Scumpa Alicia, atât
de micu]`, atât de drag`. |nh`]` v`traiul [i se gr`bi s` plece pe poteca
ce ducea la caban`.
Avea senza]ia c`-[i va ie[i din min]i, iar dac`-l va surprinde pe
vinovat, va urla din r`sputeri … zgomotul era cel mai bun atu la
\ndemân`. Intrusul, r`pitorul, oricum s-ar fi numit, n-avea de unde s`
[tie cine locuie[te \n cas`, sau câ]i in[i vor s`ri \n ajutor. Ca [i Elspeth,
Priscilla alerga ca un ogar.
152 DEBORAH SMITH

|n]elegea c` \n apropierea cabanei va trebui s`-[i \ncetineasc` fuga, s`

se furi[eze pentru a beneficia de surpriz`. Alicia trebuia s` fie \nc` acolo,
n-avea unde altundeva. „Ah, Doamne, tebuie s-o g`sesc nev`t`mat`“
Trecând peste pode] [i furi[ându-se prin p`duricea de zad`,
papucii ei nu scoteau nici un sunet, dar curând urma s` fie obligat` s`
opreasc` grindina de pietricele antrenate [i s`-[i recapete respira]ia, ca
s`-[i poat` utiliza vocea la volum maxim.
Porti]a de palisad` era deschis`, a[a c` nu f`cu nici un zgomot.
Acum abia \nainta, mul]umind cerului pentru lumina lunii, datorit`
c`reia vedea unde s` pun` piciorul, astfel \ncât s` nu rup` vreo
crengu]` [i s` se dea de gol. Asculta cu \ncordare. Nici un geam`t nu
r`zb`tea din caban` [i nici alte zgomote.
V`zu o fâ[ie vertical` de lumin` … u[a de la intrare era
\ntredeschis`. Perfect, astfel va putea intra f`r` s` fac` vreun zgomot,
dar \[i aminti c` Barnabas \i spusese c` sc`rile interioare scâr]âie. Va fi
obligat` s` urce pe exteriorul balustradei. F`cu un prim pas. Nici un
sunet. A doua treapt` scâr]âia, dar reu[i s` treac` pe t`cute. Oare Alicia
avea c`lu[? S` fi fost altcineva \n dormitor, ascultând la fel de \ncordat
ca ea? Ajunse pe palier, se opri s`-[i regleze respira]ia. |naint` câ]iva
centimetri [i o parte din dormitor \i ap`ru \n fa]a ochilor. Cineva
fusese \n`untru. A[ternutul fusese dat la o parte. Pe pern` se putea
observa o urm`. Deasupra, z`cea r`stignit` p`pu[a Raggedy-Ann.
Unde o fi st`pâna? Strânse \n mân` v`traiul … probabil c` st`tea dup`
u[`, cu gura acoperit` de palma infractorului. Trebuia s` se repead`
\n`untru [i s` se \ntoarc` instantaneu.
Exact a[a proced` … dar când se \ntoarse, constat` c` \nc`perea
era goal`.
A[a era mult mai r`u. Deschise u[a dulapului, r`v`[i cuvertura, se uit`
sub pat, se repezi \n birou, apoi cobor\ [i urc` cealalt` scar`, c`utând [i
acolo. Nimic nu ar`ta c` Alicia trecuse pe acolo, cu excep]ia p`pu[ii.
Consternat`, Priscilla \ncepu s-o strige. Zgomotul nu mai conta, iar
dac` Alicia s-ar fi aflat prin apropiere, fugind de cineva, i-ar fi putut
auzi chemarea [i ar fi r`spuns, sau ]ipetele ar fi putut speria
presupusul intrus. Continu` s` strige cu frenezie.
SURPRIZA 153

Observ` farurile unei ma[ini, care intrase pe alee [i venise pân` la

pod. Pricepu c` probabil deschiseser` geamurile [i o auziser`, pentru
c` nou-veni]ii nu f`ceau nici un efort s` treac` neobserva]i. O
urm`riser` dup` lumina lanternei, intrând \n garaj, \n pavilionul de
var`, \n [opron, chemând-o \ntr-una pe fat`.
Barnabas ajunse primul, o prinse de umeri [i spuse:
– {[t…lini[te[te-te acum, draga mea. O s-o g`sim. Ah, iubito,
dragostea mea. Ea sim]i c` i se moaie genunchii. Priscilla, strig` el
alarmat, te rog, nu le[ina. Nu acum.
– Nu mi-am pierdut cuno[tin]a niciodat`! replic` ea cu indignare.
– Bravo! Draga mea, te-am judecat gre[it. O vom g`si pe Alicia.
Poveste[te-ne! Ai \n]eles c` ma[ina aceea fusese a mea, nu a unui
infractor? Hai … spune!
Le povesti cu respira]ia \ntret`iat`. Intrar` \n caban` [i urcar` \n
dormitor. R`maser` n`uci]i. Nici un indiciu, cu excep]ia p`pu[ii
Raggedy-Ann.
– Va trebui s` chem`m ajutoare, spuse Dougal. De asemenea, o s`
fim obliga]i s`-i punem la curent pe Rosina [i pe b`ie]i. E[ti sigur` c`
nu s-au trezit? Ce bine c` vine [i Elspeth ca s` aib` grij` de Rosina.
– O fi somnambul`, \[i d`du cu p`rerea Barnabas. Nu exist` nici
un motiv ca cineva s` \ncerce s-o r`peasc`. Cel pu]in … se opri s`-i
priveasc` pe ceilal]i. Tuturor le trecuse prin minte aceea[i idee. Nu
existau motive, dar un dezechilibrat n-ar fi avut nevoie de a[a ceva. S`
ne gândim. Ce anume ar fi putut determina o criz` de somnambulism?
A avut probleme la [coal`, sau acas`?
– Nu, Tim a provocat ni[te necazuri, dar Sam Moffat l-a pus la
punct, iar Tim [i-a cerut iertare. Alicia n-a p`]it nimic – exceptând
faptul c` am g`sit-o burdu[ind-o pe Nerolie.
– De ce?
– O ceart` stupid` privind ni[te povestiri pe care s-au apucat s` le
scrie. Nimic serios.
– Atunci, s` ne \ntoarcem \n cas`. Trebuie s` organiz`m c`utarea.
Asta va fi treaba ta, Dougal. |i cuno[ti pe to]i localnicii. Priscilla [i cu
mine vom \ncepe s` cercet`m \mprejurimile. Va trebui s` delegi pe
154 DEBORAH SMITH

cineva – primul pe care-l suni – s`-i trezeasc` pe ceilal]i. Dac` nu d`m

de ea repede, vom anun]a poli]ia. De fapt, cred c` ar trebui s`-i
anun]`m imediat. S` mergem.
O lu` de mân` pe Priscilla [i pornir` \n fug`. |n mintea Priscillei
revenea mereu aceea[i \ntrebare: „Alice, unde e[ti?“ |i venea s` urle.
Ajunser` la intrare [i, exact \n aceea[i clip`, la lumina lunii, z`rir`
dou` siluete venind spre cas`. Elspeth [i Alicia! Priscilla avu senza]ia
c` este victima unui miraj provocat de stres … fiindc` [i feti]a care se
apropia avea \n mân` aceea[i p`pu[`, Raggedy-Ann!
Dougal [i Barnabas izbucnir` \ntr-un glas:
– Alicia?
Dar Elspeth interveni pe un ton ciudat, u[or r`gu[it, de parc` ar fi
\ncercat s` nu dea prea mare importan]` evenimentului:
– A condus-o acas` pe Nerolie. Ea era prea speriat` ca s` se duc`
singur`. Venind pe jos, am g`sit-o \n drum. Probabil c` a ie[it pe
poarta casei familiei Palmerston cu treizeci de secunde \nainte ca eu
s` ajung acolo.
Barnabas sim]i c` Priscilla fusese scuturat` de un fior [i o cuprinse
cu bra]ul, tr`gând-o mai aproape. Pricepuser` mesajul. Elspeth voia s`
evite o scen`. Barnabas \[i \ndrept` privirea spre silueta micu]`,
\mbr`cat` \n halat de cas`, [i vorbi tremurat:
– Alicia, te rog s` ne poveste[ti ce s-a \ntâmplat.
{ov`iala din vocea lui induse \n Priscilla un sentiment cople[itor
de dragoste. |[i frec` fruntea de um`rul lui. Din scurta \ntâlnire a
privirilor, ea pricepu c` toate ne\n]elegerile fuseser` dep`[ite. Era o
senza]ie extraordinar`, minunat de pl`cut`!
|n lumina aceea nep`mântean`, urm`rir` fe]i[oara ascu]it` a Aliciei
[i-i ascult` glasul sub]irel, dar sigur.
– Nerolie s-a sup`rat pe mine fiindc` am spus c` micu]a eroin` din
poveste s-ar fi speriat de moarte dac` ar fi r`mas singur` \n coliba din
p`dure. Era a[a de furioas`, \ncât s-a hot`rât s` vin` noaptea pe furi[,
s` stea o or` sau dou` la caban` – [tia unde-i cheia. La \nceput, i-a
pl`cut. {i-a adus ni[te gust`ri [i p`pu[a. Pe urm`, ar fi b`tut la fereastra
mea, mi-ar fi spus ce a f`cut, ar fi plecat acas` [i s-ar fi culcat, f`r` ca
SURPRIZA 155

cineva s` observe. Dar a \nceput s` bat` vântul [i i s-a f`cut fric`. Voise
s` plece totu[i, l`sându-[i p`pu[a Raggedy-Ann drept dovad`, dar când
ie[ise, v`zuse o ma[in` \naintând pe alee. Din ea, coborâse un individ
uria[ [i r`m`sese \n picioare, privind spre cas`. Apoi se urcase din nou
la volan [i plecase. A]i mai auzit o asemenea prostie? Era \nsp`imântat`
c` ar fi putut s-o a[tepte dup` cotitur`, a[a c` a venit la geamul meu.
Vocea Aliciei c`p`t` o not` de \ngâmfare. Tremura toat`. {i-i era team`
c` va mânca b`taie, dac` te-am fi trezit s-o duci acas`. Zicea c-o s` te
\nfigi direct \n p`rul ei, Priscilla. Ai fi f`cut-o?
– Po]i s` fii sigur`, r`spunse Priscilla.
– A[a c` n-aveam alt` solu]ie. M-am dat jos din pat [i am condus-o
acas`. Nu era rou` [i aveam papucii. A plâns tot drumul. Dar a reu[it
s` intre f`r` s-o aud` cineva, fiindc` l`sase u[a deschis`.
Barnabas o sim]i pe Priscilla relaxându-se. Strângând-o la piept,
[opti repede:
– N-am s` te iert niciodat` dac` le[ini acum. Sunt hot`rât s` te cer
\n c`s`torie \nainte de ivirea zorilor.
– Dac-o faci, s-ar putea s` le[in, dar nu-]i uita gândul. Sunt foarte
curioas` s` aflu ce te-a oprit pân` acum.
– Mai bine s` nu [tii. Te-ai sup`ra pe mine. Dougal [i Elspeth
credeau c` o s` m` p`lmuie[ti. Dar nu mai conteaz`, m` vei lua de
b`rbat \n orice caz.
– Prea bine, spuse Priscilla.
– Ce tot [u[oti]i acolo? vru Dougal s` [tie.
– P`i, probabil se gândesc s` m` trimit` la culcare. Doamne, ce
bucuroas` sunt c` nimeni nu s-a sup`rat! Mi-e somn. {i Raggedy-Ann
este obosit`.
|ncepur` s` urce scara, dar lumina se aprinse ca \ntr-o lovitur` de
teatru [i r`sun` glasul Rosinei:
– Ce dracu se \ntâmpl` aici?
Nimeni nu r`spunse … erau atâtea de povestit … [i foarte multe
de trecut sub t`cere. Apoi se auzi glasul scandalizat al Aliciei:
– M`tu[` Rosina, ai \njurat!
Barnabas izbucni \n râs.
156 DEBORAH SMITH

– Drag` m`tu[`, ai pierdut un spectacol pe cinste. Elspeth, du-o pe

Alicia la culcare [i \nvele[te-o. Nu cred c` Priscilla se mai poate ]ine pe
picioare.
Rosina deschise u[a salonului cu un gest m`re].
– Ia pofti]i \n`untru!
T`ceau to]i, ca ni[te elevi timora]i, prin[i cu o [otie [i adu[i \n fa]a
directoarei. Elspeth se \ntoarse, privi \mprejur [i izbucni \ntr-un râs
molipsitor. Numai Rosina nu p`rea s` se amuze.
– Nu v`d ce-i de râs, spuse ea pe un ton princiar.
– Vei vedea, o asigur` Dougal. Prin câte am mai trecut \n noaptea
asta! Mul]umesc cerului c` s-a terminat cu bine. |nc` jum`tate de ceas
[i toat` poli]ia din Dunedin ar fi roit pe aici [i n-am fi sc`pat nici de
valul de reporteri! Barnabas, cum ]i-ai fi explicat plimbarea nocturn`
pe sub geamul Priscillei?
– Va s` zic`, n-am visat? {i la telefon mi-ai spus acela[i lucru, dar n-am
percutat. Deci, n-a fost vorba de o crea]ie a imagina]iei lui Nerolie?
Barnabas p`ru alarmat.
– Venisem s` te cer \n c`s`torie.
– Ce mincinos! exclam` Dougal. Erai hot`rât s`-i \mpuiezi
urechile.
– Nu s-ar spune c` e[ti cel mai bun prieten pe care-l am, morm`i
Barnabas cu am`r`ciune, f`]arnicule!
Rosina \ncet` s`-[i mai mute privirile de la unul la cel`lalt [i \ncepu
s` zâmbeasc`:
– Continu`, nepoate. Subiectul mi se pare foarte interesant.
Barnabas se a[ez` pe bra]ul fotoliului Priscillei [i-i lu` mâna.
Dougal spuse:
– Prietene, n-ai s` scapi f`r` o explica]ie complet`. Mai \ntâi
descarc`-]i cugetul [i apoi te vom l`sa s-o ceri de nevast`.
– A]i stricat totul, declar` chinuitul Barnabas. Va fi destul de dificil
de explicat chiar dup` ce – [i dac` – m` va accepta. Aminti]i-v` ce
propunere mi-a]i f`cut, tu [i Elspeth. Voia]i s-o chema]i pe Priscilla la
parohie, mâine la nou` diminea]a, [i s` ne \ncuia]i \mpreun` \n salon.
Ochii lui Elspeth str`luceau.
SURPRIZA 157

– Continuând \n felul acesta, nu ve]i rezolva niciodat` problema!

Priscilla, s` [tii c` [i noi am trecut prin asta. Am fost cât pe ce s` ne
desp`r]im definitiv. Spre norocul nostru, s-a ajuns la o scen`. {tii
c`-mi \nchipuiam c` nu-s potrivit` s` devin nevast` de pastor, din
cauza publicit`]ii din ziare? Ei bine, asta n-a fost tot. Ce-i povestisem
lui Dougal despre mine era atât de ambiguu \ncât a r`mas cu ideea c`
eram \ncurcat` cu un partener de afaceri. Acum, istoria se repet` [i \n
cazul t`u. Când Roger a venit s`-]i vorbeasc` despre necesitatea de a o
l`sa pe Clarice s` se descurce singur`, Barnabas a auzit numai o
propozi]ie sau dou` de la sfâr[itul conversa]iei. Probabil c`
deschisese[i u[a. Spuneai ceva \n sensul c` n-ar fi trebuit s` la[i
lucrurile s` ajung` atât de departe. {i-a \nchipuit c` avea]i o aventur`
[i c` \ncerca]i s`-i pune]i cap`t.
– Roger? Roger [i cu mine? reac]ion` Priscilla, de parc` ar fi v`zut
o stafie.
– Da. {i te-a admirat pentru hot`râre. Dup` ce ai plecat, a \nceput
s`-]i simt` lipsa, iar la primirea scrisorii din Christchurch, se hot`râse
s` te caute. Imagineaz`-]i ce a crezut când te-a g`sit la Rosina!
– Ce … \n afar` de faptul c` eram o mincinoas`? \ntreb` ea \ncurcat`.
– C` n-ai fost \n stare s` supor]i desp`r]irea de Roger. Priscilla
clipi, \ncercând s` digere noutatea. A[a c` s-a hot`rât s`-]i dea timp
s`-l ui]i. Pe de alt` parte, tu \l credeai legat de Melisande. N-a dat
importan]`, fiindc` n-avea de gând s` te curteze pân` n-ai fi sc`pat de
sentimentul pentru Roger.
– Dar \ntre noi n-a fost nimic. N-am mai iubit pe nimeni, pân` …
\ncerc` ea s`-l asigure, zâmbind.
– {tiu, draga mea. Acum [tiu. Elspeth mi-a spus … câteva
propozi]ii au fost suficiente s`-mi r`stoarne toate prejudec`]ile.
Nedorind s` piard` [irul, Elspeth interveni, gr`bit`:
– Nu te sup`ra. Acum a aflat de ce ]i-ai dat demisia. Am fost nevoit`
s`-i spun, fiindc` …
– … fiindc` i-am trezit \n miez de noapte, complet r`v`[it. Vezi tu,
Priscilla, m-am \ntors mai devreme [i m-am gr`bit s` vin s` te v`d luni
diminea]`. Când am ajuns, ma[ina Rosinei nu era aici [i am crezut c`
158 DEBORAH SMITH

a plecat s`-[i petreac` weekendul undeva. Speram s` te g`sesc lucrând

la Thistledown House. Când s` ajung, tu [i Roger tocmai ie[ea]i din
cas`, iar el te-a s`rutat [i ]i-a mul]umit pentru un „weekend de neuitat“!
Priscilla se l`s` s` cad` pe sp`tar.
– Ce gând oribil, Barnabas!
– N-are rost s` te la[i prad` mâniei [i s`-mi spui c` nu m` credeai
capabil de a[a ceva, fiindc` nu-mi mai pas`. N-aveai decât s` m`
pocne[ti cu v`traiul pe care-l agitai prin aer ast` noapte, c` tot te-a[ fi
luat de nevast`, chiar dac` era necesar s`-]i ]in un pistol la tâmpl` ca
s` te duc la altar!
Priscilla izbucni \n râs.
– Ah, Barnabas, Barnabas, dragul meu oribil Barnabas, ce mai
cerere! Dar nu conteaz`. Oricum, sunt de acord.
– Ura, izbucni Rosina. Pentru numele lui Dumnezeu, hai s` bem
câte o can` de ceai. La ora asta, nu putem serba logodna cu [ampanie!
Abia dup` vreun ceas [i jum`tate, Rosina c`sc` [i declar` c` se
culc` din nou. Cei cinci sfâr[iser` prin a face o omlet` cu [unc`,
râzând [i punând la cale viitorul.
– N-am s` te iert niciodat`, dac` te vei m`rita la St. Adrian, spusese
Dougal. Domnul Smith n-are decât s` participe la cununie, dar trebuie
s-o face]i aici. Acum e[ti de-a noastr`, din Fair-acre Valley, Priscilla.
– Bine\n]eles c` va fi la St. Enoch, \l asigurase ea. Elspeth va fi
„doamn`“ de onoare, iar dr`g`la[a Alicia va duce florile. Simt c` am
\mb`trânit … cu pu]in timp \n urm`, eram cea mai nefericit` fiin]` din
Fair-acre.
– Nu, acela eram eu, declarase Barnabas.
|n acest stadiu, Rosina anun]ase c` se retrage la culcare.
– Poate c` n-am s` adorm, dar am s` stau \n pat [i am s` m`
gândesc la bucuria lui Manuel, dac` ar [ti c` \n sfâr[it m` pot aciua la
Thistledown, a[a cum am pl`nuit. Zâmbi cu \n]eles [i ad`ug`: cred c`
noii logodnici au altceva mai bun de f`cut decât s` doarm`. Pân`
acum, n-au prea avut parte de intimitate.
Priscilla nici m`car nu ro[i. Privi spre Barnabas cu o expresie de
\ncredere calm`. Elspeth [i Dougal se ridicar` [i \[i luar` r`mas-bun.
SURPRIZA 159

***

– Zorii sunt aproape, spuse Barnabas. Hai s`-i admir`m \mpreun`

de pe pod. De acolo, te po]i uita printre copaci, spre Sadle Hill, [tiind
c` dincolo de el soarele se ridic` din apele Pacificului, pentru a trezi
la via]` aceast` minunat` lume.
|ntunericul \mbr`ca \nc` \n umbre valea, pe când se \ndreptau
agale spre pode]ul pe care-l traversaser` \n fug`, cu câteva ore mai
\nainte, c`utând-o pe Alicia. Se plimbau ]inându-se de mân` [i
discutau despre viitor. Erau convin[i c` [i doamna cu fucsii se gândea
la acela[i lucru.
Barnabas spuse:
– |nc` mai am \n buzunar scrisoarea de dragoste pe care ]i-am
scris-o din Christchurch. Dup` ce r`sare soarele, vom merge \n biroul
lui Manuel [i o vom citi. A[ vrea s`-]i povestesc o mul]ime de lucruri.
Oare cum m-am st`pânit? Uneori, sentimentele m` cople[esc. Nu
credeam c` vei reu[i s` te rupi de cel`lalt b`rbat [i c` m` vei accepta
\n numai câteva s`pt`mâni… dar acum este fapt stabilit… vom munci
um`r la um`r, f`când ceea ce ne place. Imagineaz`-]i, iubito, [i copiii
no[tri vor citi cândva Ambrosina. Iat` podul. Nu crezi c` am dat
dovad` de mult` r`bdare \n aceste ultime ceasuri? Soarele este pe cale
s` r`sar`, iar tu vei fi s`rutat` a[a cum nu ]i s-a mai \ntâmplat
vreodat`…
{i trecu la fapte.

Sfâr[it