Surpriza
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
Mai târziu, Priscilla Marchant se \ntrebase dac` ar mai fi avut
curajul s`-[i dea demisia, \n caz c` evenimentele zilei aceleia s-ar fi
petrecut \ntr-un interval de câteva s`pt`mâni. Atâta vreme fusese
prudent`, ap`sat` de mul]imea responsabilit`]ilor \ncât, fie [i-ar fi ie[it
din fire, fie [i-ar fi dat \n vileag adev`rata personalitate.
Avea la activ mai mult` munc` devotat` decât majoritatea
persoanelor de dou`zeci [i [apte de ani, mai ales a celor privite \n
familiile lor ca notorii nehot`râte. Mezinii veni]i pe lume dup` o
pauz` \ndelungat` erau de obicei considera]i ni[te progenituri
r`zgâiate, sau, cel pu]in, alintate. Numai c`, dup` moartea tat`lui,
ea fusese cea nevoit` s` r`sfe]e o mam` devenit` complet
dependent`.
Fratele ei, Andrew, se oferise s` preia o parte din
responsabilitate – [i chiar s` renun]e la bursa Nuffield, pentru a
r`mâne \n Noua Zeeland`, dar Priscilla nici nu voise s` aud` de a[a
ceva. „F`r` \ndoial`, am s` m` descurc. O fi mama delicat`, dar nu-i
invalid`.“ Ambii \[i feriser` privirile. {tiau c` mama lor nu era decât
un „bolnav \nchipuit“, dar se fereau s` recunoasc`, dintr-un soi de
loialitate sau naivitate.
Andrew spusese:
– Poate c` acum, \n lipsa tatei, \[i va reveni. Am mai auzit de astfel
de cazuri. Sprijinul dispare [i dintr-o dat`, neajutoratul \ncepe s` se
6 DEBORAH SMITH
– Ah, Mel este mai mult decât o fat` frumoas` [i frivol`. Are o
personalitate tip Scarlet Pimpernel. Felul de-a fi voluntar [i clocotitor
se datoreaz` r`zgâierii. Dedesubt, e o persoan` real`, ca [i remarcabila
ei bunic`. Este tehnician la spitalul Saint Monica. Desigur, lucreaz` \n
ture [i acesta e motivul pentru care pare s` huzureasc` atunci când
majoritatea oamenilor muncesc.
Priscilla tocmai \[i revenea din surpriz`, când r`sunase o bataie \n
u[` [i, ca r`spuns la invita]ia domnului Lockhart, intrase cumnatul ei.
– Ah, Roger, s-a \ntâmplat ceva? Sau …
El se scuzase \n fa]a patronului:
– Domnule Lockhart, sunte]i atât de amabil s`-i permite]i
secretarei dumneavoastr` s` lipseasc` zece minute? Trebuie s`-i
vorbesc. Poate putem merge la restaurant – mi-a]i face o mare favoare.
Domnul Lockhart r`spunsese prompt:
– Pot face chiar mai mult. V` ofer intimitatea propriului meu birou.
– Ah, nu pot accepta a[a ceva, domnule Lockhart. M` simt suficient
de vinovat c` am dat buzna astfel, dar având \n vedere c` Priscilla
pleac` mâine \n vacan]`, este unica posibilitate.
Ea p`ruse alarmat`. Ce s` \nsemne? Nu putuse a[tepta pân` seara?
{eful insistase zâmbitor:
– Tocmai am avut o ne\n]elegere cu secretara [i a[ vrea s`-mi
r`scump`r gre[eala, a[a c` accepta]i-mi oferta. Am s` lucrez aici [i voi
avea [i telefonul la \ndemân`.
Situa]ia \i p`ruse ireal` Priscillei. Timp de dou`sprezece luni,
avuseser` o rela]ie de lucru protocolar` [i \n numai cincisprezece
minute totul se schimbase radical.
{eful \i \ndemnase s` intre \n birou, luase un vraf de acte,
deconectase interfonul [i se f`cuse nev`zut. Ie[ind, privise peste um`r
[i-i spusese solemn:
– Oricum, Priscilla, s` [tii c` am f`cut-o.
– Ce a]i f`cut? \ntreb` ea nesigur`.
Ochii lui sclipiser` juc`u[.
– Am plesnit-o peste fund … Apoi ad`ugase: de[i trebuie s`
recunosc, pe atunci avea numai opt ani, [i trântise u[a.
Roger Whitfield p`ruse uimit.
12 DEBORAH SMITH
acas` dup` weekend. Ia-o spre nord! Trebuie s`-]i tr`ie[ti propria
via]`. Clarice nu mai are nevoie de tine. Are un so] [i copii, iar dac`
pleci, probabil c` pân` \ntr-un an vei avea [i tu. {tiu c` au existat
câ]iva amatori, dar \mi imaginez c` oricine ar ezita s` fac` ocheade
unei fete [i s` se aleag` cu o \ntreag` familie. Hei, Pris, revino-]i …
ce s-a \ntâmplat? M-am exprimat prea brutal? Ca [i când n-ai mai fi
dorit`? N-am vrut – numai c` nu suport s` v`d c` cineva este
\n[elat.
O prinsese de bra]e [i-i c`utase ochii plini de lacrimi.
– Niciodat` nu te-am v`zut plângând, pe când Clarice d` mereu
ap` la [oareci.
Ea scuturase din cap, [tergându-[i ner`bd`toare ochii. Apoi el \i
oferise o batist`.
– Nu-i vorba de asta, Roger. E[ti cea mai scump` persoan`. Doar
c` nimeni n-a mai f`cut atâta pentru mine vreodat` – sau m`car de la
plecarea lui Andrew. A[a c` am fost mi[cat`. |[i tamponase iar obrazul
cu batista. Roger spusese:
– Ai povestit atât de pu]in despre slujba pe care o ai aici, \ncât
credeam c` nu te dai \n vânt dup` ea, dar cu un asemenea patron,
\n]eleg c` nu-]i prea vine s` pleci. Dac` r`mâi, va trebui s`-]i g`se[ti alt
apartament, s` nu fii la dispozi]ia sor`-ti toat` ziua – adic`, seara [i \n
weekenduri! De ce nu renun]i la cel pe care-l ocupi, s` cau]i ceva la St.
Clair, sau Halfway Bush, sau altundeva? Cât mai departe de Pine Hill?
Atunci, ti-ai recâ[tiga libertatea.
|i zmbise, cu ochii \nc` \mp`ienjeni]i de lacrimi, f`cuse un pas spre
u[`, ap`sase pe clan]`, apoi, ]inând-o abia \ntredeschis`, se \ntorsese
[i-i r`spunsese:
– Chiar a[a am s` fac, Roger. Cred c` nici unul dintre noi n-are de
ce s`-[i doreasc` s` continue \n acela[i fel. Singura solu]ie este, a[a
cum spuneai, o evadare. N-ar fi trebuit s` se ajung` la o asemenea
situa]ie. Acestea fiind zise, ie[ir` din \nc`pere.
A[ezat la biroul Priscillei, domnul Lockhart p`rea absorbit de
activitate. Când \[i ridicase capul, figura \i era lipsit` de expresie. |l
salutase amical pe Roger. Priscilla intervenise:
SURPRIZA 15
pot face ceva \n problema asta“, dar dac` trei s`pt`mâni de vacan]` \n
loc de dou` ar fi de folos, m` voi mul]umi \nc` o s`pt`mân` cu
serviciile trândavei domni[oare Freeman.
– V` mul]umesc foarte mult, dar am beneficiat deja de o
sapt`mân` suplimentar` când i-a fost r`u Claricei. Totu[i, r`mân
\ndatorat`. Am s` m` descurc.
– Scuzele mele pentru felul \n care am abordat discu]ia, mai
devreme. Te-am acuzat c` ai fi rece [i impersonal`, c` nu-]i dai pe fa]`
sentimentele, \n vreme ce trebuia s` faci fa]` permanent unei astfel de
situa]ii. Cât de superficiale sunt uneori judec`]ile noastre! Ei bine, \n
circumstan]ele actuale, nu prea este momentul s`-]i urez o vacan]`
fericit`, dar … nu te mai chinui cu gândul. Pe cât posibil, \ncearc` s`
te \nvesele[ti. |n ce mod inten]ionezi s-o rupi cu trecutul?
Ea sim]ise c` i-ar fi fost imposibil s` men]ioneze p`r`sirea
Dunedinului, inclusiv a serviciului actual. A[a c` spusese:
– Dup` cum cred c` a]i aflat, mama [i cu mine ne-am construit o
cas` pe proprietatea surorii mele. Dup` moartea mamei, am continuat
s` locuiesc acolo, dar a fost o gre[eal`. Ca urmare, am fost mereu nas
\n nas. M` voi \ndep`rta. Asta este tot ce pot s` spun deocamdat`. Voi
\ncerca s` nu provoc o ruptur` prea dramatic` – de dragul lui Roger.
Ajutat` de el, se ridicase de la mas`, urm`rit` de ochii curio[i ai unei
treimi din personal. La u[a ce d`dea spre parcarea angaja]ilor, se
desp`r]iser`.
***
mult mai \n serios. Sor`-mea \nc` o face. Clarice mi-a f`cut mereu
impresia c` \i place ca oamenii s-o comp`timeasc`. Urât din parte-mi,
nu-i a[a?
– Deloc. Unii se nasc astfel. Al]ii cap`t` mai târziu obiceiul. |n orice
caz, nu-s mul]umi]i decât dac` sunt neferici]i!
Rosina continu` s` p`l`vr`geasc` despre actele ei de nesupunere
fa]` de oribilul Barnabas.
– Mi-a declarat c` s-ar sim]i mult mai bine dac` a[ g`si pe cineva
care s` m` ajute, fie [i câteva ceasuri pe zi. Zice c` una este s` vin`
copiii \n vizit`, \nso]i]i de p`rin]i, [i cu totul alta s`-i am pe cap zi [i
noapte, de una singur`. Dar Zillah ar fi mult mai lini[tit` s` se poat`
duce cu Keith. {i el, de asemenea.
O cut` \[i f`cu apari]ia \ntre sprâncenele Priscillei.
– A[ fi fost \nclinat` s` cred c` este mai nelini[titor s`-]i la[i copiii
\n Noua Zeeland`. Poate c` „oribilul“ Barnabas avea dreptate. Era
posibil ca Zillah s`-[i doreasc` o vacan]` \ntr-o incitant` comunitate
din Pacific, eliberat` de responsabilit`]ile de p`rinte.
Rosina o privi \n ochi [i p`ru s` se hot`rasc`.
– Pot s`-]i dezv`lui adev`ratul motiv, fiindc` nu-i cuno[ti pe cei \n
cauz`. Zillah nu voia s` se afle, pentru c` un scandal poate distruge
cariera lui Keith. Lui Barnabas nu i-am spus nimic fiindc` are o
prieten` z`p`cit`, care \ntâmpl`tor \i cunoa[te destul de bine pe
colegii lui Keith. El sper` c`, dac` misiunea lui \n Papua va fi
\ncununat` de succes – va reu[i s` promoveze interesele Noii
Zeelande – urm`toarea \ns`rcinare ar putea fi \n Anglia, iar el provine
de acolo. P`rin]ii lui ar avea ocazia s`-[i cunoasc` nepo]ii.
Anul trecut, a stat trei luni \n Papua [i fiica unui constructor de
acolo – plin` de bani [i obi[nuit` s`-i cheltuiasc` repede – a f`cut o
pasiune pentru el. Keith a fost \ngrozit c` Zillah ar putea afla [i l-ar
crede vinovat, a[a c` a chemat-o s` vin` \n vacan]a de iarn`, \mpreun`
cu copiii, ca s`-i demonstreze c` este c`s`torit.
Acum, [i-a spus c` ar trebui s` se \ntoarc` acolo \mpreun` cu
Zillah. Aceast` Hermia este o adev`rat` devoratoare de b`rba]i. Ea [i
30 DEBORAH SMITH
***
***
Al t`u,
Peter B. Lockhart
***
\n]elegând c`, dac` ar fi men]ionat una din cele mai importante firme
comerciale din Dunedin [i faptul c` fusese secretara patronului,
Rosina ar fi ghicit c` avusese un salariu mare.
– Am s`-mi \nchiriez apartamentul, Rosina, iar banii ob]inu]i vor
compensa pierderea salarial`. De cât`va vreme simt c` nu mai vreau sa
fiu legat` de o munc` de birou.
Rosina chicotise.
– S` nu te a[tep]i ca amabilul t`u cumnat s` fie de acord. Va
considera c` renun]i la o povar` pentru a te \nh`ma la alta. Dar n-am
s` fiu ipocrit`, pretinzând c` nu te consider un fel de man` cereasc`.
E[ti solu]ia la toate obiec]iunile lui Barnabas. Abia a[tept s`-i v`d
figura când va afla c` are cine s` m` ajute.
Vineri, Priscilla observ` c` Rosina [chiop`ta [i c` se str`duia s`
ascund` faptul. Aceasta declar` pe un ton defensiv:
– Ei bine, cred c` nu-i cine [tie ce – o senza]ie ca de arsur` \n
spatele genunchiului. N-am reu[it s` v`d \n oglind`. Probabil c`-mi va
trece \ntr-o zi sau dou`.
– Nu [i dac` vei continua s` umbli. Poftim pe canapea!
Când v`zu despre ce era vorba, sc`p` o fluier`tur`. O pat` neagr`
enorm` se \ntindea peste toat` \ncheietura.
– Cred c` s-a spart un vas de sânge, Rosina. Nu-i motiv de
\ngrijorare, dac` te vei purta cu responsabilitate, dar asta \nseamn` s`
nu mai folose[ti piciorul.
Rosina p`ru \nfrico[at`.
– Ah, nu! Nu pot sta \n pat tocmai acum, când Barnabas trebuie s`
apar`. Cum va reac]iona?
– La naiba cu Barnabas! N-are ce s` zic` mai mult decât: „]i-am
spus eu!“ {i asta n-are nici o importan]`. Apoi, când m` va g`si aici,
tân`r`, puternic`, s`n`toas`, cum s` mai protesteze? Crede-m`, am s`
m` decurc. Schi]` ni[te mi[c`ri de box.
– Te cred, chicoti Rosina. Dar se va \ngrijora. {i nu vreau s` se
r`sfrâng` asupra copiilor.
– Uite ce-i, Rosina, ar fi fost nepl`cut dac` erai de una singur`, dar
când va pricepe c` stau pe \ntreaga perioad` a deplas`rii familiei
Darfield \n Papua, nu va mai avea obiec]iuni. Ce bine c` mi-am dat demisia!
SURPRIZA 41
asistente severe. M` duc s` culeg ni[te flori – cele din vaz` par cam
ofilite. Bine c` ai camera la parter, fiindc` nu se va schimba situa]ia
prea mult. Dup` plecarea „oribilului“ Barnabas, am s`-]i improvizez
un culcu[ \n salon. Dar nu sufla nici un cuvânt despre asta. Vreau s`
fie convins c` nici nu-]i trece prin cap s` te dai jos din pat. N-am putea
inventa o carier` de asistent` medical` pentru mine?
O ajut` pe Rosina s` \mbrace c`ma[a de noapte, \i aranj` la spate
un mald`r de perne roz [i-i puse la \ndemân` un vraf de reviste [i o
fructier` plin`. Apoi preg`ti elegantul serviciu de ceai, sco]ând
argint`ria pe o m`su]` de nuiele \mpletite, f`când sandvi[uri decorate
cu felii sub]iri de castravete [i foi de salat` verde, pres`rate cu frunze
de p`trunjel; pr`jitura cu cire[e, pe care o copsese de diminea]`, fu
t`iat` \n buc`]i triunghiulare, al`turi de brio[ele unse cu unt [i fur`
scoase cele mai bune ce[ti de por]elan chinezesc.
– Cât va fi de impresionat! zise Rosina. De[i a[ fi preferat s` pari
ni]el mai vârstnic`. |n rochia aia crem, cu epole]i castanii, pari o
creatur` de vis. Proasp`t` [i apetisant`.
– Bine c` nu m` tem s` fiu \nghi]it` de Barnabas! M` descrii ca
fiind cam prea bun` de mâncat!
Venise clipa \ntâlnirii cu oribilul Barnabas. Chiar cu mult \nainte
de \ntoarcerea copiilor. Bine! Se sim]ea degajat`, elegant` [i hot`rât`.
Un Jaguar nou-nou] se angaj` pe alee. Normal s` posede o
asemenea ma[in`, desigur. Se opri \n fa]a sc`rii. Stând pe cea de-a
doua treapt`, Priscilla se \ntoarse zâmbitoare.
Un b`rbat, deloc trupe[, cobor\ de la volan, \naint` spre ea [i urc`
rapid cele dou` trepte. Apoi \nghe]`. La fel [i Priscilla. Zâmbetul \i
deveni grimas`.
Iat` o \ntors`tur` de roman! Nu era „oribilul“ Barnabas, dar cât de
mult [i-ar fi dorit s` fie. Aproape incredibil, dar \n fa]a ei se afla
domnul Lockhart! Cum o descoperise? S-o fi c`utat acas`? Poate c`-i
ceruse Claricei adresa din Christchurch? Cum va reac]iona oare?
|n acea clip`, \[i d`du seama c` el era la fel de surprins, c` nu se
a[teptase s-o g`seasc` acolo. O privea fix, de parc` nu-i venea s`
cread` ce vedea cu ochii.
SURPRIZA 43
ideal`. Mi-a fost scris s` ajung aici \n exact acest moment, când m`
g`seam la o r`spântie a drumului vie]ii, iar Rosina avea nevoie de cineva.
– Pentru mine, aiurelile astea cu predestinarea n-au nici o
semnifica]ie. Sunt \nclinat s` consider c` oamenii se folosesc de
\mprejur`ri pentru a-[i atinge propriile ]eluri, iar apoi bat câmpii
despre faptul c` a[a le-a fost scris … când de fapt n-au f`cut decât s`-[i
urm`reasc` scopul egoist. Pe tine te-a l`sat curajul – n-ai fost capabil`
s` rupi lan]ul ancorei [i s` te avân]i la ap` adânc`. M-ai dezam`git.
– Consider c` aceste critici sunt o violare a vie]ii mele particulare,
replic` Priscilla, cu buzele strânse. Chestiunile astea n-au nici o
leg`tur` cu dumneata. M` aflu la Taieri, la mai pu]in de treizeci de
kilometri de Roger [i de Clarice. De fapt, ideea lui fusese s` \nchiriez
un apartament \n alt` suburbie, eu fiind cea care s-a gândit la o
distan]` mai mare. Numai c` situa]ia s-a schimbat. Am venit aici.
– Da, ai ap`rut aici. De ce? Cum s-au petrecut lucrurile? {i de ce
m`tu[a nu mi-a pomenit numele t`u? Ai amestecat-o [i pe ea \n aceast`
\n[el`ciune? Uite ce-i, pentru numele Domnului, explic`-mi! Imposibil
s`-i fi spus Rosinei c` lucrezi pentru mine, fiindc` nici nu [tiai c`-i sunt
nepot. Probabil din cauz` c` nu-mi spune niciodat` altfel decât
Barnabas. Dar nu te-a \ntrebat m`car unde ai lucrat \nainte?
– Cred c` ar fi mai bine s` nu m` mai bombardezi cu \ntreb`ri.
Sunt la fel de surprins`. E vina dumitale. Am fost convins` c` distribui
ni[te coresponden]` pentru Societatea Horticol`. Cum era s`-mi
imaginez c` una dintre scrisori era adresat` m`tu[ii tale?
– Bine\n]eles. Voiam s`-mi \nnoiesc ultimatumul – c` dac` nu avea
s` renun]e la idee, a[ fi discutat direct cu Zillah – ad`ugând \nc` vreo
dou` motive pentru care ar fi trebuit s` nu-[i asume responsabilitatea.
N-am v`zut de ce s` nu-i duci scrisoarea \mpreun` cu celelalte.
– Ei bine, m-am a[ezat pe b`ncu]a de dincolo de zid. Era un loc
lini[tit [i doream s`-mi pun gândurile \n ordine.
– Asta pricep.
– Ce amabil din partea dumitale. Devii aproape uman, Barnabas.
– De ce nu-]i dezv`lui \n \ntregime gândul [i nu-mi spui oribilul
Barnabas?
46 DEBORAH SMITH
– P`i, dac` [tii ce-mi trece prin minte, po]i ad`uga singur adjectivul
atât de potrivit, replic` ea.
– Ar trebui s` m` apuce râsul, atât este de copil`ros, dar vreau
totu[i s` aud din gura ta ce s-a petrecut, \nainte ca draga m`tu[` s`-[i
piard` r`bdarea [i s` vin` s` afle de ce nu intru.
– Ah, nu poate. Nu ]i-a spus la telefon?
– Ce nu poate? Ce s`-mi povesteasc`?
– Nu poate ie[i. I s-a spart un vas de sânge. Este obligat` s` nu se
mi[te. Ei, acum nu te bucuri c`-s aici?
– {tiam c` se va \ntâmpla a[a ceva! M`tu[a Rosina nu-[i simte
vârsta. Alerg`tura dup` cei trei dr`cu[ori … este de-a dreptul ridicol.
Trebuia s-o p`]easc`!
– N-a fost vina copiilor. S-a \ntâmplat \nainte de venirea lor. Dac`
e vina cuiva, atunci este a ta.
– Din cauza mea! Probabil c` ]i-ai pierdut min]ile! Tu …
– S-a urcat \n copac [i a r`mas blocat`. Dac` nu i-ai fi spus c` te
a[tep]i s` se cocoa]e \n copaci \mpreun` cu copiii, nu i-ar fi trecut prin
minte s` \ncerce … a[a c` s-a hot`rât s`-]i demonstreze c` este \n
stare, \naintea sosirii copiilor. A[a am g`sit-o.
– Cum ai intrat?
– St`team pe b`ncu]a de afar` când am auzit-o blestem… strigând.
– Ai auzit-o \njurând. |mi cunosc m`tu[a.
– A[a c` m-am gr`bit s`-i sar \n ajutor, luându-m` dup` sunetul
vocii. {i am g`sit-o, atârnând acolo.
– Atârnând? Credeam c` a c`zut, sau a avut un atac de apoplexie.
– Nu. Ar fi coborât singur` la fel de u[or cum s-a urcat, dac` nu i
s-ar fi ag`]at tivul rochiei \ntr-un ciot. M-am urcat, trecând pe lâng` ea,
[i am eliberat-o, asta-i tot. Iar Dougal a apreciat c` n-ar trebui s`
r`mân` singur`, pentru cazul c` ar fi vreo afec]iune ascuns`.
– Adic`, vreo zgârietur`? Fiindc` asemenea incident n-avea cum
s`-i provoace alte neajunsuri.
– Ah, am c`zut amândou` când aproape ajunsesem jos. Norocul
Rosinei c` a c`zut peste mine. Dougal ne-a ajutat s` ne ridic`m [i
ne-a condus \n cas`.
SURPRIZA 47
– M`car dac` ]i-a[ fi spus unde am lucrat, Rosina – sau dac` m-ai
fi \ntrebat …
– M` bucur c` n-ai f`cut-o. N-a[ fi g`sit niciodat` curajul s`-i r`pesc
secretara. {i a[a era destul de sup`rat pe mine [i dac` [i-ar fi \nchipuit c`
vreau s`-i stânjenesc activitatea la birou, mânia lui n-ar mai fi avut limite.
Cu un gest dezn`d`jduit, Barnabas i se adres` Priscillei:
– Vezi la ce m` refeream? Pare \ngrozit`, dar face tot ceea ce i-a
c`[unat. Se \ntoarse spre m`tu[`, spunându-i cu pref`cut` severitate:
tr`ia cu impresia c` sunt \ntr-adev`r un individ detestabil … nepotul
pe care nu-l cuno[tea. M-a \ntâmpinat cu vorbele: „Dar n-ai cum s` fii
oribilul Barnabas!“ |mi distrugi reputa]ia, m`tu[ico.
– Dar nimeni dintre cei care te cunosc n-ar spune c` e[ti oribil,
Barnabas, iar dac` domni[oara Marchant a lucrat pentru tine, n-are
cum s` nu [tie cât e[ti de dulce.
– Dulce? Barnabas p`rea mai degrab` ofensat. M`tu[`, nici un
angajat nu-[i consider` patronul dulce. Dar ia spune-mi, ce-i cu
piciorul dumitale? L-a v`zut Mark Gainsborough?
– O nimica toat`, drag` b`iete, ridic` ea mâna a lehamite. O s`
trec` dac` m` odihnesc, iar Priscilla este n`scut` s` fie sor` de
caritate. Profit de ocazie s` zac \n pat [i s` citesc.
– O s`-]i convin` pân` când vei \ncepe s` te plictise[ti, replic` el.
|n clipa \n care doctorul va spune c` po]i s` stai \n picioare o or`, vei
sta trei [i te vei n`pusti \n gr`din` imediat.
– Ba nu, interveni Priscilla. Sunt [i eu aici. Atâta lucru \]i pot
promite.
– Va a[tepta s` te \ntorci cu spatele [i, ]inând seama de prezen]a
copiilor, va avea destule ocazii. Poate c` pân` acum s-au purtat
\ngere[te – probabil c` Zillah i-a d`sc`lit – dar n-ai habar ce te
a[teapt`.
– {tie, Barnabas. Am avertizat-o \nainte de sosirea lor. S-au dat deja
\n stamb`, iar ea s-a descurcat, f`r` s`-[i piard` r`bdarea.
– Adic` i-a l`sat s`-[i fac` de cap? coment` el stânjenit. |n felul lor
atât de nea[teptat? Au nevoie de …
Rosina \l \ntrerupse:
SURPRIZA 51
– Vai de mine, sunt absurd`. Parc` a[ avea iar nou` ani [i m-a[
ciond`ni cu Andrew. Chiar f`r` motiv.
– Ce vrei s` spui?
R`spunse f`r` s` se gândeasc`.
– Erau certuri f`r` \nsemn`tate. A[a fac to]i copii.
– Exact. Nici \ntre noi nu exist` o du[m`nie adev`rat`, ceea ce-i
absolut normal.
Dintr-o dat` Priscilla se sim]i cuprins` de stânjeneal`. |[i d`duse
demisia de fric` s` nu-[i dea pe fa]` sentimentele fa]` de el. Dar acum
ajunseser` s` aib` o rela]ie mult mai intim`. Nu trebuia s` devin` prea
prietenoas`. A[a c` spuse:
– Situa]ia era diferit`. Andrew [i cu mine eram frate [i sor`, aveam
\ncredere unul \n cel`lalt. Pe dumneata \ns`, te-am dezam`git.
Spuneai c` nu mai po]i s` m` crezi. De dragul Rosinei, trebuie s`
afi[`m o aparent` amici]ie, dar te vei \ntreba mereu de ce am \ncercat
s` te fac s` crezi c` a[ fi plecat la Christchurch. Iar eu n-am nici o
inten]ie de a-]i explica …
– Ah, cred c` [tiu ce motiv ai avut.
Priscilla ro[i violent.
– Ah, renun]` la atitudinea de vinov`]ie, continu` el. M-am purtat
sever. Recunosc. Dar ce drept aveam s` te judec? |n mod vizibil, ai o
mul]ime de probleme personale \ncurcate, dar sunt sigur c` ai [i t`ria
de caracter de a le \nfrunta. |n privin]a asta, nu m-ai dezam`git.
|[i continuar` drumul \n lini[te, pân` ajunser` la caban`. Tufe de
geranium ro[u-aprins str`juiau intrarea, iar b`ncile din gr`din` erau
\nconjurate de diverse sortimente de ierburi medicinale. Pe o parte,
aleea ce m`rginea construc]ia se pierdea printre fucsii, iar pe cealalt`,
puteai vedea toate soiurile de cop`cei [i tufi[uri de prim`var`: aluni,
cire[i, meri[ori, piersici, pruni, liliac, flori de mai.
– De unde vine numele de Thistledown House? \ntreb` Priscilla.
– Se datoreaz` unchiului Manuel. Ca to]i gr`dinarii, ducea o lupt`
continu` \mpotriva ciulinilor [i p`p`diilor, dar recuno[tea c` toamna
au un colorit magic. A[a c` [i-a spus c` se potriveau foarte bine cu
toamna vie]ii pe care urmau s-o petreac` aici.
Glasul Priscilei tremur` pu]in.
SURPRIZA 59
multe fete s` se m`rite prea devreme, iar dac` din \ntâmplare trece un
timp pân` s` g`seasc` un pretendent, pe la dou`zeci [i cinci de ani
\ncep s` se considere fete b`trâne [i se reped la prima ocazie de
fericire care li se prezint`, \n loc s` a[tepte s` le vin` vremea.
– Vorbe[ti de parc` ai fi afectat profund, spuse Priscilla, privindu-l
fix. Sper s` nu m` consideri indiscret`, dar mi se pare c` a[a ceva s-a
\ntâmplat cuiva de care e[ti foarte ata[at, cum ar fi o sor`, sau o
veri[oar` foarte apropiat`. De parc` s-ar fi mul]umit cu prea pu]in.
Numai c` e foarte dificil s` [tii ce a atras-o. De curând, m-am gândit la
problema asta, când am dat peste un citat din Barrie: „Dragostea nu
este oarb`; e doar un sim] suplimentar care ne ajut` s` cânt`rim
valoarea celorlal]i. „Ce p`rere ai?
Privind-o cu aten]ie, el r`spunse:
– Cred c`-i valabil [i e bine de ]inut minte, numai c` m` gândeam
la cu totul altceva – la cineva care s-a implicat când n-ar fi trebuit. Ah,
[tiu c` ceea ce este interzis ne atrage, dar nu-i \ntotdeauna \n]elept s`
ne gr`bim s` desconsider`m piedicile ivite-n cale … sau s` le
\nl`tur`m.
Priscilla se sim]i stânjenit`. Probabil c` nimerise peste un secret de
familie. Dr`gu] din partea lui c`-i dezv`luise atât de mult, dar nu se
c`dea s`-i \ncurajeze confiden]ele. Uneori, oamenii au \ncredere, iar
apoi ajung s`-l du[m`neasc` pe cel \n fa]a c`ruia [i-au deschis sufletul.
Schimb` subiectul \n grab`:
– Nu intr`m? N-a[ vrea s-o las pe Rosina singur` prea mult timp.
Totu[i, \ndat` ce u[a fu descuiat` [i intrar`, uit` de trecerea vremii.
P`trunseser` direct \ntr-o \nc`pere vast`, cu o pardoseal` lustruit`,
acoperit` cu piei de oaie, \n tonuri naturale de auriu, maro [i crem.
Peretele \ndep`rtat era aproape exclusiv realizat din sticl` [i d`dea
spre un desi[ de copaci, l`sându-]i impresia c` te afli \n mijlocul
p`durii. Grinzile acoperi[ului erau vizibile \n centru, iar pe fiecare
latur` a \nc`perii exista câte o scar` \n spiral` din lemn natur, lustruit,
prins \n fier forjat, ducând la ni[te balcoane interioare, din care se
ajungea \n câte dou` camere.
Barnabas ar`t` spre cea din dreapta.
62 DEBORAH SMITH
– Voi face mai mult, am s-o aduc personal. Mai am ceva ce ]i-ar
putea stârni interesul. Cu o singur` condi]ie. Dac` n-o s` te atrag`
ideea, s` nu te sim]i obligat` s-o folose[ti. Gusturile difer`.
Ea se \nduio[`.
– Foarte dr`gu] din partea ta. Când e[ti scriitor, chiar \ncep`tor ca
mine, oamenii au obiceiul s`-]i dea idei care li se par str`lucite, dar
care ]ie nu-]i spun nimic. Dar am senza]ia c` …
– Continu`, Priscilla. Ce senza]ie ai?
– Ah, n-are importan]`. Doar c`, a[a cum mi-ai dat ideea feti]ei care
\[i târ[âie picioarele [i a gardului \nalt, neospitalier, ai putea avea [i
alte sugestii valabile.
– Ei bine, nu-i chiar a[a, dar a[teapt` pân` mâine. |mi iau o
diminea]` liber`, astfel c` nu vom fi \ncurca]i de prezen]a copiilor.
M`tu[a continu` s` se simt` bine?
– O v`d pe fereastr`, colindând poteca dintre nelipsitele ei fucsii.
O pereche de porumbei rota]i \i d` târcoale. Atinge petalele fiec`rei
flori cu tandre]e, astfel \ncât \]i d` senza]ia c` nu poate vorbi cu ele
decât dac` le opre[te pendularea. Ce p`cat c` nu faci portrete, ar fi
minunat s-o imortalizezi f`r` [tirea ei, prins` \n aceast` activitate,
\ncadrat` de porumbei. I-ai putea spune: „Doamna cu fucsii“.
Consider c` titlul unui tablou contribuie la interesul privitorilor.
– Pân` acum, punctul acesta de vedere mi-a sc`pat. Mi-ai dat un
subiect de gândire. Poate fiindc` e[ti scriitoare. {i ce se mai aude cu
problema ta, Priscilla? }i se pare mai u[or acum s` te ]ii la distan]`, s`
te desprinzi ni]el?
– Da, am f`cut a[a cum ai spus, pretinzând c` sunt foarte ocupat`.
Roger m-a sunat \ntr-o sear` [i, \ntrucât Clarice [i cei mici erau pleca]i,
am putut sta de vorb`. Dup` el, deja par mai apropia]i, mai uni]i [i mai
preg`ti]i s` se bizuie pe propriile for]e. E bine.
– |ntr-adev`r. {i nu te-a afectat prea tare vestea?
– Nu, replic` ea surprins`. Nu m` poate r`ni a[a ceva, Barnabas.
Nu sunt deloc posesiv`. |n afar` de asta, am prea multe pe cap, de
cump`nit sau de f`cut. Pân` la urm` ajungi s` te consideri inseparabil
legat de al]ii, dar ruptura era necesr`, iar felul \n care s-a petrecut –
68 DEBORAH SMITH
exact atunci când era nevoie – \mi pare predestinat. Poate c`-]i va
pl`cea mai mult exprimarea asta decât cea cu interven]ia divin`.
– Priscilla?
– Da?
– |mi cer scuze. |n ziua aceea, eram nervos din cauza faptului c`
m` min]ise[i. Când am primit scrisoarea ta, te-am admirat pentru ceea
ce consideram o desp`r]ire complet` [i, prin urmare, te-am dispre]uit
când am descoperit c` te aflai \nc` la \ndemân`. Am reac]ionat cam
brutal. |nc` nu-s l`murit de ce, dar te admir c` ai rezistat tenta]iei.
Faptul c` ai dat peste m`tu[a mea \n mijlocul unei \ncurc`turi, având
nevoie de ajutorul t`u, poate fi desigur interpretat [i ca o interven]ie
divin`. Ei bine, ne vedem mâine diminea]`.
Priscilla st`tu o vreme lâng` telefon, cugetând asupra discu]iei. El
urma s` vin` aici, \n parte ca s`-[i vad` m`tu[a, dar desigur [i pentru
a-i \mp`rt`[i ideea despre care vorbiser`. Spera, cu o intensitate ce-i
d`dea fiori, c` era vorba de un subiect acceptabil, pe care l-ar fi putut
prelua. Porni \n c`utarea Rosinei, ca s`-i anun]e vizita lui Barnabas.
O g`si printre crini [i tufe de trandafiri. Margaretele erau pline de
albine, flori roz [i purpurii \nc`rcau tulpinile clopo]eilor, iar lavanda
[i rezeda m`rgineau poteca.
– Rosina, a men]ionat nepotul dumitale la telefon un subiect
despre care a[ putea s` scriu? \ntreb` ea.
– |ntr-adev`r, dragul de el. Mi-a cerut p`rerea \n câteva privin]e.
Dar nu-ncerca s` sco]i ceva de la mine, Priscilla. S-ar pierde surpriza.
Nu, nici o \ntrebare. Uite ce-i … vara nu s-a terminat \nc`, dar pe
lâng` gard, au ap`rut deja primele fire de [ofran de toamn`. Vremea
este a[a de secetoas` \ncât n-ai zice c` mai poate cre[te ceva, dar din
p`mântul uscat iat` c`-[i face apari]ia aceast` frumuse]e fragil` …
ciclamen-argintie. Mai sunt apoi [i crinii, \nflori]i pentru o singur` zi.
S` mai fi existat vreodat` o asemenea var`? Priscilla privi \ncântat`
miracolul \nconjur`tor de vegeta]ie [i flori parfumate. Mul]imea de
hortensii formând poteci, celelalte flori umplând cu ner`bdare
orice spa]iu liber, margaretele de diverse forme [i m`rimi,
panselu]e [i nu-m`-uita, clopo]ei [i geraniu, precum [i gen]ian`.
SURPRIZA 69
s`-mi spun` cât de mult i-a pl`cut. A adus [i ni[te hârtii ce trebuia
semnate, dar nu \nc`pea nici o \ndoial` asupra adev`ratului motiv al
vizitei. N-ai v`zut-o niciodat` printre c`r]ile r`mase de la tat`l t`u?
– Nu. Poate a r`mas la birou. A murit a[a de nea[teptat. I-a[ putea
\ntreba pe partenerii lui. Mi-ar pl`cea enorm s-o am.
– Dac` n-o vei g`si, ai s` cape]i una identic`. L-am dus pe tat`l t`u
\n biroul lui Manuel, s` vad` unde a fost scris` cartea. |n ea, se vorbea
destul de mult despre caban`.
– Ah, Rosina, asta \nseamn` foarte mult pentru mine – s` [tiu c`
tata a fost prezent \n camera \n care lucrez. Din cine [tie ce motiv, de
când am venit aici, i-am sim]it lipsa [i m-am tot gândit c` mi-ar fi pl`cut
s` vad` [i el locul. Mult timp dup` moartea lui, mama nu [i-a revenit,
apoi Clarice l-a pierdut pe Geoff, iar noi ne-am construit casa pe
proprietatea ei. Au fost o mul]ime de probleme de rezolvat, pe urm`
Andrew a plecat la Oxford, a[a c` mi-am dat seama c` abia am avut
vreme s`-l plâng. |mi \n]elegi sentimentul? |i datoram \ndurerare, dar
am fost angrenat` \n altele [i timpul a trecut.
|i r`spunse vocea lui Barnabas, din prag.
– Pentru mine este clar [i, nu numai c` pricep, dar sunt pl`cut
impresionat. Am auzit-o pe Rosina l`udându-l pe Seth Marchant,
vorbind despre bun`tatea [i integritatea lui [i cred c` merit` s`-i fie
deplâns` moartea.
Ea se \ntoarse, sim]ind c` se \mbujoreaz`, p`rând \n acela[i timp
intimidat` [i \ncântat`. Barnabas porni spre ele, spunând:
– Nu ro[i, Priscilla, de[i \]i st` bine. Foarte rar te \mbujorezi, sau
nu se vede. Poate fiindc` e[ti atât de brunet`. {tiu c` era o conversa]ie
intim` [i-i nepl`cut s`-[i vâre nasul altcineva, dar nu m-am putut
ab]ine.
Rosina o salv` de necesitatea de a r`spunde.
– Sigur c` da, Barnabas. Tu nu ]i-ai ascuns niciodat`
sentimentele, a[a c` nu te deranjeaz` s` le faci publice [i crezi c` [i
ceilal]i simt acela[i lucru. Priscilla le-a exprimat minunat [i sunt
fericit` c` se afl` aici.
El rânji, se aplec` s`-[i s`rute m`tu[a [i spuse:
SURPRIZA 71
AMBROSINA,
PIERDUT~
{I
REG~SIT~
SURPRIZA 73
aflat c` Rosina c`uta pe cineva care s-o ajute s` aib` grij` de copiii lui
Zillah. Poate c`-]i aminte[ti, am fost \mpotriva venirii lor, dar lucrurile
s-ar fi schimbat dac` angaja pe cineva priceput. Când sora ei a r`mas
v`duv`, practic domni[oara Marchant a fost cea care i-a crescut copiii.
Sora s-a rec`s`torit, iar ea [i-a spus c` ar fi bine s` se retrag` din via]a
lor. E foarte simplu, nu-i a[a? F`r` subterfugii sau viclenie, cum
sugerau vorbele tale.
Melisande clipi, p`rând s` treac` u[or peste problem`, apoi spuse
triumf`toare:
– Haide, nu-s fraier`. Cine ar renun]a la un asemenea post, ca s`
se angajeze cu jum`tate de norm` aici? Doar nu vrei s` fac pe proasta!
Glasul lui deveni iar t`ios.
– Nu vreau s` pari u[or de \n[elat, ci s` m` crezi. M` cuno[ti de
destul timp ca s` ai \ncredere. Domni[oara Marchant este scriitoare. A
[i publicat câteva povestiri. Acum dore[te s` se apuce de ceva mai
serios.
Ochii verzi se fixar` asupra Priscillei, care r`m`sese a[ezat` la
mas`, \ncercând [i reu[ind s` par` calm` [i destins`, jucându-se cu un
pix. Vocea Melisandei era dispre]uitoare.
– Vrei s`-mi spui c` ai renun]at la o slujb` bine pl`tit` pentru
[ansa, foarte nesigur`, de a-]i câ[tiga cândva existen]a din
mâzg`leli?
Priscilla nu se putu ab]ine. Sc`p` un zâmbet inocent, superior.
– Au mai f`cut-o [i al]ii. Urmez numai tradi]ia, nu-i a[a? S`
rabzi de foame \n vreme ce \ncerci s`-]i faci un nume. Recunosc,
mi-a picat bine rug`mintea domnului Lockhart de a lucra la
catalog. A[a, mai ob]in ni[te bani, dar mi-am \nchiriat
apartamentul, a[a c` nu-s foarte strâmtorat`. De[i nu v`d de ce
]i-a[ explica. Este treaba mea, dar nu doresc s`-i pricinuiesc nici
un fel de necazuri sentimentale amabilului meu angajator, prin
prezen]a mea aici.
Melisande p`ru derutat` pentru câteva clipe, apoi \[i reveni.
– Nici n-ai avea cum, dar trebuie s` recuno[ti c` este foarte ciudat,
mai ales t`inuirea realit`]ii. De ce nu mi-ai spus c` domni[oara
SURPRIZA 77
pentru care nu l-a luat \nc` de b`rbat. Crede c` grija pentru p`strarea
caselor vechi este o aiureal`. Cu atât mai bine. Nu-l \n]eleg. L-a mai
p`r`sit o dat` pentru altcineva [i a fost p`r`sit` la rândul ei. Probabil
c` e vorba doar de comoditate. M-am cam lungit la vorb`. M` duc s`-i
chem.
Prânzul trecu surprinz`tor de lini[tit. Priscilla descoperi pl`cerea
de a-i servi lui Barnabas mâncare pe gustul lui, de[i era suficient de
prev`z`tor \ncât s` nu exagereze cu laudele. |[i d`duse [i el seama c`,
dac` va continua s` i se adreseze cu „domni[oara Marchant“, Rosinei i
se va p`rea ciudat, c`ci g`si urm`toarea rezolvare:
– Apropo, Melisande, o vom \ntâlni destul de des pe domni[oara
Marchant, a[a c` am face bine s` renun]`m la excesele de polite]e [i
s`-i folosim numele, Priscilla. Priscilla, tu po]i s`-i spui Melisande.
|[i zâmbir` reciproc. Rosina o trata cu polite]e rece, iar Melisande
\i r`spundea pe acela[i ton, cu diferen]a c` era lipsit` de
spontaneitate. La terminarea mesei, Rosina \i invit` afar` s` culeag`
ni[te crini [i trandafiri, pe care Melisande s`-i duc` la spital, dar se
sim]ir` u[urate abia dup` plecarea celor doi. Sp`lar` vasele [i se
duser` la caban` ca s` admire schi]ele. Priscilla voia s` se asigure c`
erau pe placul Rosinei.
– Cum s` nu-mi plac`, feti]o? Sunt \ncântat`. Speram c` [i tu vei
sim]i acela[i lucru [i v`d c` a[a s-a \ntâmplat. Mi-a schi]at rochi]a
perfect. Avea, desigur, suficiente indica]ii. I-am descris culorile. Pe
vremea aceea, la [coal` purtam o fust` bleumarin, cu buline albe. Ah,
uit`-te la ghetu]ele mele cu \nt`ritur` metalic`! Deja nu se mai purtau,
dar p`rin]ii mei le-au p`strat, fiindc` obi[nuiam s` dau cu piciorul \n
pietrele de pe drum.
Priscilla izbucni \n râs.
– Continui s-o faci. Te-am observat pe poteca din crâng, dând la o
parte crengu]ele cu piciorul. |mi plac [i cior`peii tricota]i, lungi pân`
aproape de genunchii oso[i. {i p`l`rioara ca o ciuperc`.
80 DEBORAH SMITH
– Dar chiar dac` s-ar \ntâmpla una ca asta – c`s`torie din mil`,
vreau s` zic – s-ar descurca de minune. Te gândeai c` dac` ar deveni
asistent` medical`, probabil c` s-ar m`rita cu un paraplegic? Numai c`
exist` destule fete care s-au c`s`torit cu handicapa]i, mânate de iubire.
Probabil c` va avea parte de deziluzii. Acesta este pre]ul idealismului.
Dar care sunt [ansele ca cineva s` corespund` a[tept`rilor? Nu se
spune c` ridicarea \n sl`vi a cuiva poate determina un comportament
eroic? Am observat c` [i eu m` port mai frumos când o aud spunând:
„dar n-ai putea face a[a ceva, nu-i a[a, unchiule Barnabas?“ Pur [i
simplu, n-o pot dezam`gi. Ah, s` ne apere Dumnezeu, au venit. S` fim
ferici]i c` Nat [i Tim sunt doar ni[te b`ie]i obi[nui]i, neatra[i de
cauzele altora, ca sora lor.
„B`ie]ii obi[nui]i“ fur` primi care-[i f`cur` apari]ia, pe biciclete,
purtând semne clare de conflict. C`ma[a lui Tim avea o mânec` aproape
smuls`, el avea genunchii juli]i, iar Nat avea un ochi \nnegrit, o t`ietur`
pe frunte, buzele tumefiate [i un inconfundabil aer triumf`tor.
|ncercând s` povesteasc` prima, Alicia trecu razant printre cei doi
b`ie]i, obligând-o pe Priscilla s` se fereasc` \n grab`, spre \ncântarea
lui Barnabas. Frân` cu atâta energie \ncât te-ai fi a[teptat s` fie
aruncat` peste ghidon, \n bra]ele lui.
– Ah, mi-ar fi pl`cut s` fii de fa]`! Au fost grozavi. Tim [i Nat s-au
purtat minunat. S` vezi cum sângera nasul lui Murdoch Fraserby. Nat
i-a dat un pumn teribil, cu stânga, [i a zburat cât colo de deasupra lui
Timothy, iar acesta a reu[it s` se ridice. B`t`u[ul `la l-a prins pe
micu]ul Johny Pascoe lâng` gardul [colii. Tim i-a s`rit \n ajutor, dar
n-a prea avut succes pân` la sosirea lui Nat.
Barnabas o prinse pe Alicia [i o \ntoarse spre el.
– {i apoi te-ai vârât \n conflict.
Alicia p`ru uimit`.
– Cum ai aflat? Le-am spus b`ie]ilor s` nu m` pârasc`, s` n-am
probleme.
– Fusta ta este stropit` de sânge … de la Fraserby, sper, [i e[ti
plin` de praf. Mi se pare c` ai fost aruncat` pe jos, dar te-ai retras ca
s` nu fi \nfrânt`.
SURPRIZA 89
– Cred c` da.
– {i ce ai descoperit, Barnabas? Un singur lucru m` nelini[te[te.
Dac` i-ai sugerat Claricei c` Roger [i cu mine …
El se gr`bi s-o \ntrerup`.
– N-am f`cut-o. N-am l`sat s` se \n]eleag` nici c` ne cunoscuser`m.
Când a intrat \n camer`, am spus cu glas tare: ah, acesta este so]ul
dumneavoastr`? iar el s-a prins imediat [i am fost prezenta]i. Am adus
ni[te flori, i le-am oferit Claricei [i am declarat c` doream s` cunosc
familia celei care are grij` de m`tu[a mea. Le-am explicat c` eram
bucuros c` ai acceptat postul, convins fiind c` le duceai dorul, dar c`
\mi luai o greutate de pe suflet, \n a[a m`sur` \ncât eram gata s` uit
pierderea suferit` prin demisia ta.
– Clarice s-a plâns ni]el c` \i este dor de tine, a declarat c`-i este
mai greu s` evadeze al`turi de Roger … c` asta era partea cea mai
dificil` a traiului lâng` cineva obligat s` c`l`toreasc` atât de mult. Dar
nu-i tot timpul pe drum, nu-i a[a?
– Nu, numai din când \n când, dar Clarice a exagerat pu]in,
\nso]indu-l peste tot. Pe Roger l-a deranjat pu]in situa]ia. Avea obiceiul
s`-l pun` s`-i arate fiecare din locurile prin care treceau, iar el avea
timpul dr`muit, dar \n cele din urm` s-au descurcat. A re\nceput s`-i
zâmbeasc`. Credeam c` o s` m` topesc de grija lor, c` o s` m`
\nvinov`]esc singur` dac` ea nu se descurc`, sau se \mboln`ve[te, dar
sunt pe cale s` descop`r lucruri noi despre mine. Ca Zillah, care va
constata c` roata vie]ii se \nvârte oriunde ai merge [i indiferent pe cine
ai l`sa \n urm`. De când am ajuns aici, am avut mereu alte preocup`ri,
cu Nat, cu Tim [i dr`g`la[a Alicia, \ncât n-am avut vreme s` m`
\ngrijorez.
– Foarte bine … ah, iat`-i. S` mergem!
S-au bucurat de dou` ore de distrac]ie, terminate cu o zbenguial`-n
fân, apoi [i-au \mbr`cat costumele de baie [i s-au sc`ldat \ntr-un bazin
natural umbrit de s`lcii, format de râul Fairmead Water care cobora
din Mangatuas. Priscilla \nota excelent [i ar`ta ca o zân` a p`durii, \n
costumul de baie verde. Romantica Rosina f`cuse constatarea,
provocând un râs colectiv.
92 DEBORAH SMITH
***
***
***
***
***
– Pentru mine este arhisuficient micul [es Taieri. Mult mai intim,
cu mun]ii Maungatuas r`s`rind parc` din mijlocul gr`dinii Rosinei.
Noapte bun`, Barnabas, somn u[or!
– A[a va fi, acum c` ]i-am auzit vocea. Noapte bun`, Priscilla.
R`mase locului, buim`cit`, \ncercând s`-[i aminteasc` fiecare
vorb` [i visând la posibilele semnifica]ii. Apoi \[i permise un acces de
veselie, c`ci, f`r` discu]ie, conversa]ia fusese plin` de c`ldur` [i de
promisiuni de fericire. Cu toat` distan]a, se sim]ise de parc` degetele
ei le-ar fi atins pe ale lui.
De ce s` nu viseze? Se chinuise destul atunci când \l credea de
neatins. Prin fereastra \nc` deschis`, \n camer` p`trundeau
miresmele gr`dinii: r`[ini aromatice, ment`, lavand`, rezed` [i
trandafiri … acele parfumuri aveau s`-i \ncânte noapte de noapte, pe
Barnabas [i pe ea. {i visul Rosinei se va fi \mplinit, iar ea se va muta
la Thistledown House. Aproape, dar destul de departe; Rosina era
foarte \n]eleapt`.
Copiii lor, ai ei [i ai lui Barnabas, se vor juca pe scara de la intrare,
vor mângâia figurinele \mbr`cate \n mu[chi, \[i vor da drumul pe
balustrada interioar`, se vor c`]`ra \n Wellingtonia [i se vor da \n
leag`n.
***
din copil`rie, i-ar fi intrat \n sânge s-o sprijine mereu. Sim]ea nevoia s`
afle am`nunte. Cândva, mi-ai spus c` l-a p`r`sit. A suferit din cauza
asta?
– Nu, r`spunse Rosina, râzând, din cauza asta nu voiam s`-i v`d
\ncurcându-se din nou. {tiu c` este frumoas`, genul care atrage
privirile b`rba]ilor, dar Barnabas n-a fost nicioidat` mort dup` ea. Nu
conteaz` c` se cunosc de o via]`. Eu [i Manuel ne-am cunoscut de
când aveam [apte ani, dar \ntre noi a existat mereu un fel de magie. O
scânteie vital`. Din cauza ei, po]i vedea oameni foarte diferi]i reu[ind
mariaje perfecte. Apoi ceva nedefinit, care \l atrage pe partener, dar
care n-a existat niciodat` \ntre Melisande [i Barnabas.
Priscilei \i veni greu s` nu cânte de fericire, \n vreme ce-[i rezolva
\ns`rcin`rile zilnice. M`tur`, [terse praful, prepar` mâncarea [i lucr`
\n gr`din` ca o apucat`. Ast`zi, trebuia s` se declare mul]umit` cu
bucuria pur` a muncii fizice. N-ar fi avut r`bdare s` stea la masa de
scris.
Cât de lungi urmau s`-i par` zilele pân` la \ntoarcerea lui! Ce
nepl`cut c`-l a[teptau atâtea lucruri de f`cut! Ar fi fost bine s` le poat`
amâna … dar probabil c` voia s` scape de ele, \nainte de a se \ntoarce
\n gr`dina aceea de când lumea.
– Cât mai ai de gând s` stai cu foarfeca \n mân`? \ntreb` Rosina.
Parc` ai fi nevasta lui Lot, din Biblie!
Tres`ri [i reveni cu picioarele pe p`mânt:
– To]i scriitorii au asemenea perioade. R`mân pierdu]i \n reverie,
Rosina.
– Da, desigur. Ce altceva ar putea fi? Continu`, dac` asta te face
atât de fericit`, dar sper c` n-ai s` ciopâr]e[ti de tot floarea aia, nu-i
a[a? Nu voiam decât s-o cure]i de usc`turi, spuse ea, reprimând un
zâmbet pozna[.
|i venea greu s` nu se gândeasc` la \ntâlnire. Spera c` va suna
\nainte, ca s` aranjeze un tête-à-tête. L-ar fi putut a[tepta la
Thistledown, unde n-ar fi fost \ntrerup]i nici de telefon; sau jos, lâng`
118 DEBORAH SMITH
PL~NUIRE
Pl`nuisem s` ne-ntâlnim,
Ferici]i sub stelele cerului,
S` m` cuprinzi \n bra]e
Uitând de trecerea timpului.
***
Brusc, Alicia \[i smuci capul pe spate, arunc` o privire spre Nerolie [i spuse:
– E[ti o mincinoas`! Ar trebui s`-]i trag una! Dar nu m` cobor
la acest nivel. Cred c` e[ti ]icnit`. A[ prefera s`-mi imaginez
\ntâmpl`ri frumoase decât lucrurile alea oribile. Sper c` n-ai de
gând s` scrii a[a ceva. Toate pove[tile scrise de mine vor avea
happy-end!
– Ca [i ale mele, interveni Priscilla, \ncercând s`-i abat` aten]ia de
la perfidia lui Nerolie. Dar \n prim` faz`, trebuie s` con]in` o
mul]ime de aventuri. Feti]a de colonist se lupt` s` scape din
pustietate [i, abia \n ultimul moment, d` peste un indiciu [i g`se[te
o caban` asem`n`toare cu aceasta, construit` de un c`ut`tor de aur
elve]ian.
Alicia obiect` imediat:
– La \nceput, nu s-a g`sit aur \n Otago. Abia dup` 1861.
Nerolie era impresionat`.
– Ei bine, ai vreo alt` idee? |ncerca s`-[i fac` iar drum spre
favorurile Aliciei, care p`rea s` fie \n \ncurc`tur`.
– Ar fi putut fi vân`tor de balene, suger` Priscilla. Balenierele au
ajuns \n aceste ape cu mult \naintea venirii coloni[tilor. Dar cred c`-i
improbabil s` fi fost elve]ian – ar proveni dintr-o ]ar` f`r` deschidere
la mare, nu-i a[a? S` zicem c` era german. Cred c` \n mun]ii lor exist`
asemenea case. L-am putea face excentric, dar simpatic, deci nu prea
\nsp`imânt`tor.
Nerolie prinse ideea.
– Ar fi posibil ca ea s` se descurce singur` dou` zile, el fiind plecat
\n explorare. Nop]ile ar fi extrem de \ntunecoase [i n-ar avea decât o
lumânare, iar bufni]ele ar striga amenin]`tor, numai c` ea s-ar dovedi
foarte curajoas`.
– Ba ar fi speriat`, replic` Alicia, M-a[ teme teribil, \n locul ei.
– |n nici un caz. Ar sem`na cu mine. Nici n-a[ clipi, spuse
Nerolie.
Constatând c` erau prinse \n argumenta]ie, Priscilla le l`s` singure,
nu f`r` s` surâd` \n sine la gândul c` Barnabas avusese dreptate \nc`
de la \nceput.
SURPRIZA 125
***
126 DEBORAH SMITH
***
***
Probabil c` a[tep]i musafiri? |n cazul acesta, pot s`-]i dau ceva special.
A[teapt` o clip`. Disp`ru \n spatele magazinului, iar Priscilla \l auzi
strigând: Mam`? Mam`? cu un glas care nu l-ar fi f`cut de ru[ine pe
arhanghelul Gabriel, când \i trezea pe mor]i.
Micu]a doamn` Swallow ap`ru \n urma lui.
– Da, Reuben? Ah, e Priscilla. Ce mai faci, drag`? Dar Rosina [i
copiii? S` le spui c` am g`sit cutiu]a muzical` pe care le-am promis-o
alalt`ieri, când a]i trecut pe aici. Mama lor va fi foarte mul]umit` când
se va \ntoarce [i va vedea cât` grij` ai avut de ei.
– Priscilla [i Rosina au musafiri ast` sear`, anun]` Reuben. A
cump`rat fripturi [i mi-am spus c` nimic n-ar merge mai bine decât
ciupercu]ele pe care le-ai cules diminea]`.
Protestele fur` trecute cu vederea. Ochii lumino[i ai doamnei
Swallow str`lucir`. P`i, nu cumva vine [i nepotul? |n cazul `sta, este
musai s` le iei. }in mult la el. Când m` duc la magazin, \ncerc s`-l evit,
fiindc` \ntotdeauna \ncearc` s`-mi fac` reduceri.
– Nu [tiu dac` o s` ajung` sau nu la mas`. A fost plecat la
Christchurch cu treburi [i ne-a sunat s` ne spun` c` va veni desear`. A
avut o zi plin` la magazin [i s-ar putea s` \ntârzie, dar prefer s` fiu
preg`tit`.
– Ei bine, interveni Reuben, probabil c` m-am \n[elat. Tocmai
d`deam jos obloanele ieri diminea]`, când mi s-a p`rut c`-l v`d
trecând cu ma[ina spre Jesmond Dane. Cel de la volan a claxonat [i
mi-a f`cut semn cu mâna. Mi s-a p`rut ciudat de devreme pentru el.
|nseamn` c` am gre[it.
Ciupercile erau splendide [i foarte proaspete. Priscilla intr` apoi la
brut`rie, de unde lu` chifle calde, [i la aprozar, s` cumpere ni[te
]elin`, fiindc` cea din gr`dina lor nu era \nc` gata, precum [i un fagure
de miere. Nu avea la ce s`-l foloseasc`, dar [tia c`-i place lui Barnabas.
S` fie acolo! Mai lu` un pachet de ceai chinezesc. El \l prefera cu câ]iva
muguri, pentru arom`.
Când treceea pe lâng` parohie, Dougal deschise fereastra biroului
[i o strig`:
SURPRIZA 131
***
***
Zâmbind, \[i d`du seama c` Alicia era speriat` din cauza povestirii
d`t`toare de fiori a lui Nerolie. Ajuns` din nou lâng` u[`, o auzi pe
micu]` \ntrebând:
– Când vine unchiul Barnabas? Mi-e dor de el.
– Nu [tiu. |ndat` ce va avea vreme, presupun.
Apoi cobor\. {tia c` Rosina este nefericit` pe seama ei [i din cauza
asta era [i mai sup`rat` pe Barnabas. Nu dezolat`, asta urma s` se
\ntâmple mai târziu, deocamdat` numai mânioas`.
– Ce bine c` nu ne deranjeaz` nimeni. Cred c` am s`-i scriu lui
Andrew, spuse Priscilla. Am o mul]ime de ve[ti pentru el, despre vizita
Claricei [i a lui Roger, despre cât de bine se \n]eleg. Ciudat, dar la ]ar`
ai mult mai multe evenimente de povestit decât la ora[. O s`-i plac` s`
afle cum m-am descurcat cu Tim, astfel \ncât s` nu-i afectez prestan]a
\n fa]a colegilor. {i despre Sam Moffat, cum le-a astupat gura imediat
[i le-a t`b`cit fundurile. {tiu deja care va fi pozi]ia lui: cât mai mult`
modera]ie \n utilizarea b`t`ii.
– M-am bucurat c` ai fost aici. Poate c` n-ai [tiut imediat cum s`
reac]ionezi, dar ai pornit repede [i ]i-ai g`sit ajutor pe drum. La
asemenea situa]ii se gândea Barnabas, când spunea c` n-am s` fac fa]`.
E[ti tân`r` [i plin` de energie.
Compuse scrisoarea, apoi se uitar` la o pies` de teatru pân` târziu,
fiindu-i groaz` de o posibil` insomnie. |n cele din urm`, Rosina c`sc`
[i o privi rug`tor. Priscilla c`sc` la rândul ei, pretinzând c` i-ar fi somn
[i-i spuse noapte bun`. |nainte de culcare, o v`zu pe Rosina luând
dou` aspirine, lucru foarte neobi[nuit.
Cât despre ea, nici gând s` ia vreo pastil` [i s` recunoasc` astfel c`
fusese marcat` de discu]ia cu Barnabas, cel pe care nu te puteai bizui.
Va citi romanul de groaz` pe care Rosina \l \mprumutase de la
bibliotec`. N-avea chef s` fac` noapte alb`, gândindu-se la Barnabas
Lockhart. Via]a la Jesmond Dane nu era pentru ea. |n lipsa lui, n-ar fi
putut s-o suporte. Ei bine, va c`l`tori, va face ceea ce-i sugerase de
atâtea ori Andrew, va colinda p`mântul \n lung [i-n lat [i-[i va inventa
noi preocup`ri. Asta era ceea ce avea de f`cut … s`-[i planifice
viitorul… Simpla idee avu darul s-o cufunde \ntr-un nou val de
142 DEBORAH SMITH
disperare. Dup` un ceas, se duse la baie, lu` o aspirin` [i, fiindc` apela
atât de rar la pastile, se cufund` aproape imediat \n somn.
***
***
***
cineva s` observe. Dar a \nceput s` bat` vântul [i i s-a f`cut fric`. Voise
s` plece totu[i, l`sându-[i p`pu[a Raggedy-Ann drept dovad`, dar când
ie[ise, v`zuse o ma[in` \naintând pe alee. Din ea, coborâse un individ
uria[ [i r`m`sese \n picioare, privind spre cas`. Apoi se urcase din nou
la volan [i plecase. A]i mai auzit o asemenea prostie? Era \nsp`imântat`
c` ar fi putut s-o a[tepte dup` cotitur`, a[a c` a venit la geamul meu.
Vocea Aliciei c`p`t` o not` de \ngâmfare. Tremura toat`. {i-i era team`
c` va mânca b`taie, dac` te-am fi trezit s-o duci acas`. Zicea c-o s` te
\nfigi direct \n p`rul ei, Priscilla. Ai fi f`cut-o?
– Po]i s` fii sigur`, r`spunse Priscilla.
– A[a c` n-aveam alt` solu]ie. M-am dat jos din pat [i am condus-o
acas`. Nu era rou` [i aveam papucii. A plâns tot drumul. Dar a reu[it
s` intre f`r` s-o aud` cineva, fiindc` l`sase u[a deschis`.
Barnabas o sim]i pe Priscilla relaxându-se. Strângând-o la piept,
[opti repede:
– N-am s` te iert niciodat` dac` le[ini acum. Sunt hot`rât s` te cer
\n c`s`torie \nainte de ivirea zorilor.
– Dac-o faci, s-ar putea s` le[in, dar nu-]i uita gândul. Sunt foarte
curioas` s` aflu ce te-a oprit pân` acum.
– Mai bine s` nu [tii. Te-ai sup`ra pe mine. Dougal [i Elspeth
credeau c` o s` m` p`lmuie[ti. Dar nu mai conteaz`, m` vei lua de
b`rbat \n orice caz.
– Prea bine, spuse Priscilla.
– Ce tot [u[oti]i acolo? vru Dougal s` [tie.
– P`i, probabil se gândesc s` m` trimit` la culcare. Doamne, ce
bucuroas` sunt c` nimeni nu s-a sup`rat! Mi-e somn. {i Raggedy-Ann
este obosit`.
|ncepur` s` urce scara, dar lumina se aprinse ca \ntr-o lovitur` de
teatru [i r`sun` glasul Rosinei:
– Ce dracu se \ntâmpl` aici?
Nimeni nu r`spunse … erau atâtea de povestit … [i foarte multe
de trecut sub t`cere. Apoi se auzi glasul scandalizat al Aliciei:
– M`tu[` Rosina, ai \njurat!
Barnabas izbucni \n râs.
156 DEBORAH SMITH
***
Sfâr[it