În timpul studenţiei la Facultatea de Medicină din Kiev a

cunoscut beciurile Ohranei ţariste şi a fost deportat în Siberia

din cauza fondării Societăţii cultural-politice a studenţilor
basarabeni. În paralel cu practicarea medicinei în spitalele
din Basarabia, a colaborat la publicaţia „Cuvânt
moldovenesc” şi a fost membru fondator al Partidului Naţional
Moldovenesc. A fost delegat la Congresul ostaşilor moldoveni
din octombrie 1917, apoi a ajuns în Sfatul Ţării. Când sodaţii
ruşi au ocupat Chişinăul, a prezidat şedinţa secretă a Blocului
Moldovenesc care a decis chemarea armatei române în
Basarabia. A condus cel de-al doilea guvern al Republicii,
între 19 ianuarie şi 6 aprilie 1918. După Unire a fost ministru
în guvernul Marghiloman. A fost ales deputat sau senator în
mai multe legislaturi în Parlamentul României. În Consiliul de
Coroană din 1940 se pronunţă ferm împotriva cedării
Basarabiei.