Sunteți pe pagina 1din 286

Gavriil PĂLTINEANU

Ştefania DONESCU Mariana ZAMFIR

GEOMETRIE ANALITICĂ
ŞI DIFERENŢIALĂ

EDITURA CONSPRESS

Bucureşti 2011
Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Ghiocel Groza
Prof. univ. dr. Angel Sever Popescu
PREFAŢĂ

Acest curs se adresează în principal studenţilor din anul I ai Facultăţii de


Geodezie din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, dar este util şi
altor categorii de studenţi din universităţile tehnice, inginerilor, doctoranzilor
sau cercetătorilor interesaţi de geometria analitică şi geometria diferenţială.
Lucrarea începe cu o recapitulare a principalelor noţiuni şi rezultate
privind vectorii liberi, capitol studiat în cadrul cursului de algebră liniară.
În continuare sunt tratate temele obişnuite ale unui curs de geometrie:
planul şi dreapta în spaţiu, conice, cuadrice, geometria diferenţială a curbelor şi
suprafeţelor.
Cartea conţine numeroase exemple, desene şi comentarii menite să
uşureze înţelegerea noţiunilor şi enunţurile teoremelor. Fiecare capitol se încheie
cu un număr semnificativ de exerciţii şi probleme propuse, astfel încât lucrarea
poate fi folosită cu succes şi pe post de culegere de probleme.
Autorii mulţumesc referenţiilor ştiinţifici: dl. prof. Dr. Ghiocel GROZA
şi dl. prof. Dr. Angel POPESCU, pentru atenţia cu care au citit manuscrisul şi
pentru sugestiile făcute.
De asemenea, adresăm mulţumiri sincere dlui. conf. Dr. George Daniel
MATEESCU care a realizat desenele din carte, în format electronic.
În sfârşit, un gând bun şi pentru dna. Mariana NICULCEANU care a
făcut tehnoredactarea computerizată a lucrării.
Bucureşti, Decembrie 2010

Autorii
5

Cuprins

PREFAŢĂ 3
CUPRINS 5

0. COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 7


Vectori legaţi. Vectori liberi 7
Operaţii cu vectori liberi. Spaţiul vectorilor liberi 9

Produsul scalar a doi vectori liberi 15

Produsul vectorial a doi vectori liberi 17

Produsul mixt a trei vectori liberi 19

Dublul produs vectorial a trei vectori liberi 21

1. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 23


1.1. Ecuaţii ale planului în spaţiu 23
1.2. Dreapta în spaţiu 30
1.3. Fascicule de plane 35
1.4. Unghiuri şi distanţe 37

Probleme propuse 53

2. CONICE 63
2.1. Ecuaţiile canonice ale conicelor 63
2.2. Reducerea la forma canonică a conicelor 73
Probleme propuse 96

3. CUADRICE 105
3.1. Elipsoidul 107
3.2. Hiperboloidul cu o pânză 109
3.3. Generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză 111

3.4. Hiperboloidul cu două pânze 118

3.5. Conul 119


6

3.6. Paraboloidul eliptic 120

3.7. Paraboloidul hiperbolic 121

3.8. Generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic 122

3.9. Cilindri 125

3.10. Reducerea la forma canonică a cuadricelor 128

Probleme propuse 137

4. CURBE 145
4.1. Drumuri parametrizate. Definiţia curbei 145
4.2. Tangentă. Plan osculator. Triedrul lui Frenet 157

4.3. Curbura unei curbe 172


4.4. Torsiunea unei curbe. Formulele lui Frenet 178
4.5. Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane. Evoluta unei curbe plane 186

Probleme propuse 190

5. SUPRAFEŢE 203
5.1. Pânze parametrizate. Definiţia suprafeţei 203
5.2. Curbe pe o suprafaţă. Planul tangent şi normala la o suprafaţă 213

5.3. Orientarea unei suprafeţe 223


5.4. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe 225

5.5. A doua formă fundamentală a unei suprafeţe 231


5.6. Teorema lui Euler. Curburi principale. Direcţii principale 237
5.7. Curbura totală. Curbura medie. Clasificarea punctelor unei suprafeţe 241
5.8. Linii asimptotice 245
5.9. Linii de curbură 247
5.10. Linii geodezice 251

Probleme propuse 269

BIBLIOGRAFIE 279

INDEX 281
7

COMPLEMENTE
DE CALCUL VECTORIAL

VECTORI LEGAŢI. VECTORI LIBERI

Fie E 3 spaţiul geometriei elementare (spaţiul euclidian real tridimensional).

Definiţie. O pereche ordonată de puncte din spaţiul E3 se numeşte vector legat (segment
orientat).

Se notează cu AB vectorul legat corespunzător perechii de puncte  A, B   E 3  E 3 .

Punctul A se numeşte originea (punctul de aplicaţie) vectorului, iar punctul B se


numeşte extremitatea (vârful) vectorului.

Distanţa de la punctul A la punctul B se numeşte norma (modulul, mărimea)


 
vectorului legat AB şi se notează AB .


Direcţia vectorului AB este direcţia dreptei suport AB sau a oricărei drepte paralele
cu AB.

Sensul vectorului AB este de la originea A către extremitatea B .
 
Vectorul BA se numeşte vectorul opus vectorului AB ; vectorul opus are aceeaşi

direcţie şi aceeaşi normă cu ale vectorului AB , dar sensul este opus.

Vectorul legat nul este vectorul pentru care originea şi extremitatea coincid, deci de

forma AA , cu A  E3 ; vectorul nul are norma 0, iar direcţia şi sensul sunt nedeterminate.
   
Definiţie. Doi vectori legaţi AB şi CD sunt egali şi se scrie AB  CD dacă şi numai dacă
A  C şi B  D .
8 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

 
Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au aceeaşi direcţie dacă dreptele lor suport
coincid sau sunt paralele, ceea ce înseamnă că AB  CD sau AB CD .
 
Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au acelaşi sens dacă au aceeaşi direcţie şi
dacă:
 
1) în cazul în care AB şi CD sunt coliniari sensurile determinate pe dreapta suport
comună coincid.
A B C D

 
2) în cazul în care AB şi CD sunt paraleli, extremităţile lor, B şi D, se află în
acelaşi semiplan determinat de dreapta ce uneşte originile lor, A şi C.

C D

Observaţie. Conform definiţiei anterioare, se poate vorbi despre vectori care au acelaşi sens
doar dacă au şi aceeaşi direcţie.
 
D Definiţie. Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD se numesc
B  
echipolenţi (echivalenţi) şi se scrie AB  CD dacă au aceeaşi
C direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi normă.
A
 
Propoziţie. Vectorii legaţi AB şi CD sunt echipolenţi dacă şi numai dacă segmentele  AD 

şi  BC  au acelaşi mijloc.

Observaţie. Relaţia de echipolenţă „  ” este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea vectorilor


legaţi nenuli. Relaţia de echipolenţă poate fi prelungită şi la vectorii legaţi nuli astfel:
admitem că toţi vectorii legaţi nuli sunt echipolenţi între ei.

Relaţia de echipolenţă împarte mulţimea vectorilor legaţi în submulţimi disjuncte


numite clase de echivalenţă.

Spunem că doi vectori legaţi fac parte din aceeaşi clasă de echivalenţă dacă sunt
echipolenţi şi spunem că fac parte din clase diferite dacă nu sunt echipolenţi.
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 9

Definiţie. Se numeşte vector liber orice clasă de echivalenţă de vectori legaţi.

Se notează cu V3 mulţimea vectorilor liberi din spaţiul E3 , iar vectorii liberi vor fi
    
notaţi cu litere mici a, b, c, u , v , etc.
 
Orice vector legat AB determină un vector liber a , şi anume clasa tuturor vectorilor
 
legaţi CD echivalenţi cu AB :
   

a  CD ; CD ~ AB . 

Observaţie. Orice vector legat din clasa de echivalenţă a se numeşte reprezentant al
    
vectorului liber a . Dacă AB este un reprezentant al vectorului liber a vom scrie AB  a .

Clasa de echivalenţă a vectorilor legaţi nuli se notează cu 0 şi se numeşte vectorul
liber nul.

Prin direcţia, sensul şi norma unui vector liber a înţelegem direcţia, sensul şi norma

oricărui reprezentant din clasa a .

OPERAŢII CU VECTORI LIBERI. SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI

Pe mulţimea vectorilor liberi V3 se introduc două operaţii:

   
 
 operaţia internă a, b  a  b : V3  V3  V3 , numită adunarea vectorilor liberi

 
 
 operaţia externă  , a   a :   V3  V3 , numită înmulţirea vectorilor liberi

cu numere reale (scalari).


   
Definiţie. Prin suma a doi vectori liberi a şi b se înţelege vectorul liber notat a  b obţinut
prin una din regulile echivalente între ele:
   
1) regula paralelogramului: a  b  c , unde c este vectorul liber de reprezentant
  
vectorul legat OC , OC fiind diagonala paralelogramului construit pe vectorii legaţi OA şi
    
OB şi OA  a, OB  b .
10 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL


b
B C 
c

O A

   
2) regula triunghiului: a  b  c , unde c este vectorul liber de reprezentant
    
vectorul legat OC din triunghiul OAC şi OA  a, AC  b .

b
B C

c

O A

a

Observaţie. Se pot aduna şi mai mult de doi vectori, aplicând succesiv regula triunghiului: se
 
duce în extremitatea lui a un vector echipolent cu b , apoi în extremitatea echipolentului

construit un vector echipolent cu c , ş.a.m.d. Vectorul care are punctul de aplicaţie în originea

lui a şi extremitatea în extremitatea ultimului vector echipolent construit este vectorul sumă a
vectorilor consideraţi; în acest caz regula triunghiului devine regula poligonului.
  
Observaţie. Vectorul liber sumă c  a  b nu depinde de alegerea punctului iniţial O (adică
 
alegând puncte O diferite obţinem vectori OC echipolenţi, adică acelaşi vector liber c ), ceea
ce înseamnă că adunarea vectorilor liberi este bine definită.

Adunarea vectorilor liberi are proprietăţile:


        
   
i) a  b  c  a  b  c,    a, b, c  V3 (i.e. adunarea este asociativă)
     
ii) a  b  b  a,    a, b  V3 (i.e. adunarea este comutativă)
      
iii) a  0  0  a  a,    a  V3 (i.e. vectorul 0 este elementul neutru la adunare)
  
iv) pentru orice vector a  V3 , există vectorul  a V3 (numit opusul vectorului a )
  
 
astfel încât a  a  0 ,
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 11

adică mulţimea V3 ,   este un grup comutativ.



Definiţie. Prin înmulţirea vectorului liber nenul a cu scalarul nenul    se înţelege un
  
vector liber notat  a care are aceeaşi direcţie cu a , are acelaşi sens cu a , dacă   0 şi
  
sens opus lui a , dacă   0 şi are mărimea  a   a .

   
Dacă a  0 sau   0 , atunci prin definiţie  a  0 .


a
 
 a, dacă   0  a, dacă   0

Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari reali are proprietăţile:


  
i) 1 a  a,    a  V3

     
 
ii)  a  b   a   b,    a, b  V3 ,      

   
iii)      a   a   a,    a  V3 ,     ,   

  
 
iv)   a      a,    a  V3 ,     ,    .

Mulţimea vectorilor liberi V3 împreună cu operaţiile de adunare şi de înmulţire cu


scalari a vectorilor liberi formează un spaţiu vectorial real de dimensiune 3 numit spaţiul
vectorilor liberi.

Observaţie. Prin versor se înţelege orice vector liber de normă 1. Dacă a  V3 este un vector

a 
liber nenul, atunci  este versorul corespunzător vectorului liber a .
a

Definiţie. Doi vectori liberi nenuli se numesc coliniari dacă au aceeaşi direcţie. Prin

convenţie, vectorul nul 0 este coliniar cu orice vector liber.
   
Doi vectori liberi nenuli a şi b sunt egali şi se scrie a  b dacă reprezentanţii lor
sunt echipolenţi.
12 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

Trei vectori liberi nenuli se numesc coplanari dacă au direcţiile paralele cu un


acelaşi plan sau sunt conţinute într-un acelaşi plan.
 
Propoziţie. Fie a şi b doi vectori liberi nenuli. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
 
1) a şi b sunt coliniari
 
2) a şi b sunt liniar dependenţi (i.e. există scalarii  ,    , cel puţin unul nenul,
  
astfel încât  a   b  0 )
 
3) există un scalar    \ 0 astfel încât b   a .

Corolar. Doi vectori liberi nenuli sunt liniar independenţi (i.e.     ,    astfel încât
  
 a   b  0      0 ) dacă şi numai dacă sunt necoliniari.
  
Propoziţie. Fie a, b şi c trei vectori liberi nenuli. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
  
1) a, b, c sunt coplanari
  
2) a, b, c sunt liniar dependenţi (i.e. există scalarii  ,  ,    , cel puţin unul
   
nenul, astfel încât  a   b   c  0 )
  
3) există scalarii  ,   ,  2   2  0 , astfel încât a   b   c .

Corolar. Trei vectori liberi nenuli sunt liniar independenţi (i.e.     ,  ,    astfel încât
   
 a   b   c  0        0 ) dacă şi numai dacă sunt necoplanari.

Oricare patru vectori liberi sunt liniar dependenţi.

Propoziţie. Oricare trei vectori liberi nenuli şi necoplanari formează o bază a spaţiului V3 .
  
Teoremă. Fie a, b, c trei vectori liberi nenuli şi necoplanari. Atunci pentru orice vector liber

v  V3 , există scalarii unic determinaţi 1,  2 , 3   astfel încât să avem o relaţie de tipul:
   
v  1 a   2 b  3 c .

Numerele reale 1,  2 , 3 se numesc componentele (coordonatele) vectorului v în
  

raport cu baza a, b, c . 
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 13

     
Fie O  E 3 un punct fixat şi fie i, j , k  V3 trei versori i  j  k  1 astfel
     
încât OA  OB  OC , unde OA  i, OB  j, OC  k (deci suporturile celor trei reprezentanţi
  
sunt perpendiculare două câte două). Cum versorii i, j , k sunt necoplanari, atunci mulţimea
  
 
i, j , k formează o bază ortonormată a spaţiului V3
C
numită baza canonică. M  x, y , z 
 
Definiţie. Ansamblul O, i, j , k    format din originea  z
   k
 
O şi baza i, j , k se numeşte reper cartezian (sistem


j y
i O
cartezian de coordonate) în spaţiu. Dreptele care trec B
   x
prin originea O şi sunt paralele cu versorii i, j, k se
numesc axe de coordonate, iar planele determinate de A M '  x, y,0 
axele de coordonate se numesc plane de coordonate.
 
Definiţie. Fie M  E3 un punct din spaţiu. Vectorul liber r  V3 de reprezentant OM se
numeşte vectorul de poziţie al punctului M în raport cu originea sistemului. În baza
  

canonică i, j , k avem 
   
r  xi  y j  zk ,

unde numerele x, y, z se numesc coordonatele carteziene ale punctului M în raport cu


   
  
reperul O, i, j , k şi se obţin prin proiecţia ortogonală a vectorului OM pe axele de
  
coordonate notate Ox, Oy, Oz (adică pe suporturile vectorilor OA, OB, OC ).

Se va folosi notaţia M ( x, y, z) pentru a indica coordonatele carteziene ale punctului M .

Observaţie. În acest mod, prin fixarea originii O  E 3 se stabileşte o bijecţie între mulţimea
 
punctelor M din spaţiul E3 şi mulţimea vectorilor r  OM din spaţiu, respectiv între

mulţimea punctelor M din spaţiul E3 şi mulţimea tripletelor ordonate de numere reale

 x, y , z 
din  3 . Un sistem cartezian de coordonate va fi notat Oxy z pentru a marca axele
  
lui de coordonate Ox, Oy, Oz , axe care au acelaşi sens cu sensul pozitiv al versorilor i, j, k .
14 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

Observaţie. Dacă M 1  x1, y1, z1  şi M 2  x2 , y 2 , z 2  sunt două puncte din spaţiu astfel încât
         
OM 1  r1  x1 i  y1 j  z 1 k şi OM 2  r2  x2 i  y 2 j  z 2 k

sunt vectorii lor de poziţie, atunci


       
M 1M 2  OM 2  OM 1  r2  r1   x2  x1  i   y2  y1  j   z 2  z 1  k .

 
z r2  r1 M2
M1
 
r1 r2

k 
j

i O y

x

Teoremă. Pentru orice vector liber a  V3 , există scalarii a x , a y , a z   , unic determinaţi
astfel încât
   
a  ax i  a y j  az k . (1)

Numerele a x , a y , a z se numesc componentele (coordonatele) scalare ale vectorului


    
 
liber a în raport cu baza canonică i, j , k şi definesc în mod unic vectorul a . Formula (1) se

numeşte expresia analitică a vectorului liber a şi mai poate fi scrisă şi sub forma

 
a  ax , a y , az .

Teoremă. Doi vectori liberi nenuli sunt coliniari dacă şi numai dacă componentele lor
scalare sunt proporţionale.

Teoremă. Trei vectori liberi nenuli sunt coplanari dacă şi numai dacă determinantul format
cu componentele lor scalare este nul.
 
Definiţie. Prin unghiul dintre doi vectori liberi nenuli a şi b se înţelege unghiul    0,  
format de suporturile reprezentanţilor lor cu originea într-un punct comun oarecare O ,
   
OA  a şi OB  b .
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 15

 B
b 
b

 
a O a A

 
Dacă cel puţin unul dintre vectorii a şi b este nul, atunci unghiul  dintre ei se consideră
nedeterminat.

Observaţie. În unele situaţii se poate considera unghiul orientat, precizându-se ordinea


vectorilor şi sensul în care se măsoară acest unghi. Dacă nu se fac aceste precizări, atunci se
consideră unghiul  mai mic decât  .

  
Dacă   , atunci vectorii a şi b se numesc ortogonali (perpendiculari) şi se
2
  
scrie a  b . Prin convenţie, vectorul nul 0 este ortogonal pe orice vector.

PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI LIBERI


 
Fie a, b doi vectori liberi şi    0,   măsura unghiului dintre ei.
   
Definiţie. Se numeşte produsul scalar dintre vectorii a şi b numărul real notat a  b , definit
astfel:
     
   a b cos , dacă a  0 şi b0
a b       (2)
0, dacă a  0 sau b  0.

Proprietăţi geometrice ale produsului scalar

1) Doi vectori liberi nenuli sunt ortogonali dacă şi numai dacă produsul lor scalar
este nul, adică
   
a  b  a b  0 . (3)
  
2) Produsul scalar dintre vectorii liberi nenuli a şi b este egal cu produsul dintre a
16 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

  
mărimea algebrică a proiecţiei ortogonale a lui b pe a (sau dintre b şi mărimea proiecţiei
 
ortogonale a lui a pe b ), adică
     
a  b  a pr a b  b pr b a . (4)

Proprietăţi algebrice ale produsului scalar


     
1) a  b  b  a,    a, b  V3 (comutativitatea produsului scalar).
       
     
2)  a  b   a  b  a   b ,    a, b  V3 ,       .

                
   
3) a  b  c  a  c  b  c şi a  b  c  a  b  a  c,    a, b, c  V3

(distributivitatea produsului scalar faţă de adunarea vectorilor liberi).


  2  2     
4) a  a  a  a  0 şi a  a  0  a  0,    a  V3 .

        
   
5) a  b  c  a  b  c,    a, b, c  V3

(produsul scalar nu este asociativ).

Expresia analitică a produsului scalar


        
Fie a  a x i  a y j  a z k şi b  bx i  b y j  bz k expresiile analitice ale vectorilor a şi
   

b în raport cu baza canonică i, j , k . 
 
Expresia analitică a produsului scalar dintre vectorii a şi b este
 
a  b  a xbx  a y b y  a z bz . (5)

Mai mult, mărimea (norma) vectorului a este

a  a x2  a 2y  a z2 (6)
     
şi dacă a  0, b  0, atunci cosinusul unghiului dintre vectorii a şi b este
 

  a b
cos  cos a, b    
a xb x  a y b y  a z b z
. (7)
a b a x2  a 2y  a z2 b x2  b y2  b z2
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 17

 
Observaţie. Doi vectori liberi nenuli a şi b sunt ortogonali dacă şi numai dacă

a xbx  a y by  a z bz  0 . (8)

Observaţie. În aplicaţii practice, produsul scalar se foloseşte pentru a determina distanţa

 
  
dintre două puncte A şi B dist  A, B   AB  AB  AB , pentru a determina unghiul dintre

   

 a b
doi vectori nenuli  cos a, b   

 şi pentru a stabili ortogonalitatea a doi vectori nenuli.

a b
 

PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI LIBERI


 
Fie a şi b doi vectori liberi nenuli şi necoliniari şi   0,   măsura unghiului

dintre ei.
 
Definiţie. Se numeşte produsul vectorial dintre vectorii a şi b (în această ordine) vectorul
 
liber notat a  b , definit astfel:
 
i) direcţia este perpendiculară pe direcţiile vectorilor a şi b

ii) sensul este dat de „regula burghiului”, adică este sensul de înaintare a unui
 
burghiu ce se roteşte de la a către b pe drumul cel mai scurt (adică cu un unghi   0,   )

   
iii) norma este dată de formula a  b  a b sin  .

 
ab

b



a

 
Dacă vectorii a şi b sunt coliniari sau cel puţin unul dintre ei este nul, atunci, prin definiţie,
  
produsul vectorial este a  b  0 .
18 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

Observaţie. Prin paralelogramul construit pe doi vectori liberi nenuli şi necoliniari se înţelege
paralelogramul determinat de reprezentanţii acestor vectori cu originea în acelaşi punct.

Proprietăţi geometrice ale produsului vectorial

1) Doi vectori liberi nenuli sunt coliniari dacă şi numai dacă produsul lor vectorial
este egal cu vectorul nul.
   
În particular, a  a  0,    a  V3 . (9)
    
2) Norma a  b a produsului vectorial a  b a doi vectori liberi şi necoliniari a şi

b reprezintă aria paralelogramului construit pe cei doi vectori, adică
 
S  a  b . (10)

Proprietăţi algebrice ale produsului vectorial


     
1) a  b   b  a,    a, b  V3 (anticomutativitatea produsului vectorial).
       
 
2)  a  b   a  b  a   b,    a, b  V3 ,       .

                
   
3) a  b  c  a  c  b  c şi a  b  c  a  b  a  c,   a, b, c V3

(distributivitatea produsului vectorial faţă de adunarea vectorilor liberi).


 2  2   2  
 
2
4) a  b  a b  a  b ,    a, b  V3 (identitatea lui Lagrange).

Expresia analitică a produsului vectorial


       
Fie a  a x i  a y j  a z k şi b  bx i  b y j  bz k expresiile analitice ale vectorilor
 
liberi a şi b .

Expresia analitică a produsului vectorial se obţine dezvoltând după prima linie


următorul determinant formal:
  
i j k
    
a  b  ax ay    
a z  a y bz  a z b y i   a xbz  a z bx  j  a xb y  a y bx k . (11)
bx by bz
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 19

Observaţie. Aria triunghiului determinat de trei puncte necoliniare A, B, C este dată prin
formula:
 
AB  AC
S ABC  . (12)
2

Observaţie. În aplicaţii practice produsul vectorial se utilizează pentru: a stabili coliniaritatea


  

a trei puncte A, B, C  A, B, C coliniare  AB  AC  0 , pentru a stabili coliniaritatea a
      
doi vectori nenuli a şi b ( a şi b coliniari  a  b  0 ), pentru a calcula aria unui triunghi
 
 AB  AC 
ABC  S ABC   , pentru a calcula aria unui paralelogram construit pe vectorii
 2 
   

nenuli şi necoliniari a şi b S  a  b . 

PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI LIBERI


  
Definiţie. Se numeşte produsul mixt dintre vectorii liberi a, b, c (în această ordine) numărul
  
 
real notat a, b, c , definit astfel

        
 a, b, c   a   b  c    a  b   c . (13)

Observaţie. Prin paralelipipedul construit pe trei vectori liberi nenuli, necoliniari doi câte doi
şi necoplanari se înţelege paralelipipedul determinat de reprezentanţii acestor vectori cu
originea în acelaşi punct.

Proprietăţi geometrice ale produsului mixt

1) Trei vectori liberi nenuli sunt coplanari dacă şi numai dacă produsul lor mixt este
zero, adică
     
a, b, c coplanari  a, b, c  0 .   (14)

  
2) Dacă a, b, c sunt vectori liberi nenuli şi necoliniari doi câte doi, atunci modulul
  
 
produsului mixt a, b, c reprezintă volumul paralelipipedului oblic construit pe cei trei

vectori, adică
20 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

  

V  a , b, c .  (15)

Proprietăţi algebrice ale produsului mixt


           
     
1) a, b, c  b, c, a  c, a, b ,    a, b, c  V3 .

              
       
2) a, b, c   b, a, c   c, b, a   a, c, b ,    a, b, c  V3 (dacă în produsul

mixt se schimbă ordinea a doi termeni, acesta îşi schimbă semnul).


              
       
3)  a, b, c   a, b, c  a,  b, c  a, b,  c ,    a, b, c  V3 ,       .

             
     
4) a1  a 2 , b, c  a 1, b, c  a 2 , b, c ,    a1, a 2 , b, c  V3 .

Expresia analitică a produsului mixt


           
Fie a  a x i  a y j  a z k , b  b x i  b y j  b z k , c  c x i  c y j  c z k trei vectori liberi.
  
Expresia analitică a produsului mixt a vectorilor a, b, c este

ax ay az
  
 
a, b, c  b x by bz . (16)
cx cy cz

Observaţie. Volumul tetraedrului determinat de patru puncte necoplanare A, B, C , D este dat


prin formula:

1   


V ABCD 
6
AB, AC , AD .  (17)
COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL 21

Observaţie. În aplicaţii practice, produsul mixt se utilizează pentru: a arăta că patru puncte
  
  
A, B, C , D sunt coplanare  A, B, C , D coplanare  AB, AC , AD  0 , a arăta că trei
     
   
vectori nenuli sunt coplanari a , b, c coplanari  a, b, c  0 , a determina volumul unui

1    



 
tetraedru ABCD VABCD  AB, AC, AD  , a determina volumul unui paralelipiped construit
 6 

  
     
pe vectorii nenuli şi necoliniari doi câte doi a, b, c V  a, b, c .

DUBLUL PRODUS VECTORIAL A TREI VECTORI LIBERI


  
Definiţie. Se numeşte dublul produs vectorial dintre vectorii liberi a, b, c vectorul notat
  
 
a  b  c definit prin formula

 
         b c
     
a  bc  a c b  a b c   
a b
  .
ac
(18)

     
 
Observaţie. Dublul produs vectorial a  b  c al vectorilor a, b, c este un vector situat în
   
planul determinat de vectorii b şi c (deci coplanar cu vectorii b şi c ).

 
bc


a 
c

b
  

a bc 

Proprietăţi
        
   
1) a  b  c  a  b  c,   a, b, c V3 (dublul produs vectorial nu este asociativ).
22 COMPLEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

            
     
2) a  b  c  b  c  a  c  a  b  0,    a, b, c  V3 (identitatea lui Jacobi).

a) cel puţin un vector este nul sau


      
 
3) a  b  c  0   b) b şi c sunt coliniari sau (19)
   
c) a este ortogonal pe b şi c .
   
    ac ad    
4)   
a  b  c  d      ,    a, b, c, d  V3 (identitatea lui Lagrange).
bc bd

            
      
5) a  b   a  b  c    a  b a, b, c ,    a, b, c  V3 .
 

         2   
   
6) a  b, b  c, c  a  a, b, c ,    a, b, c  V3 .
23

CAPITOLUL 1

PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU

Pe parcursul întregului capitol se va admite că spaţiul vectorilor liberi V3 este


  
 
raportat la baza canonică i, j , k , spaţiul geometriei euclidiene E3 la reperul cartezian
  
O, i, j, k şi spaţiul vectorial tridimensional 3 la sistemul ortogonal de axe Ox y z .
1.1. ECUAŢII ALE PLANULUI ÎN SPAŢIU

Rezultatul de bază stabileşte că ecuaţia unui plan este o ecuaţie algebrică de gradul I,
adică de forma Ax  By  Cz  D  0 . Mai precis, avem:

Teorema 1.1.1. Pentru orice plan  din spaţiu, există A, B, C , D   , cu A, B, C nu toate

 
nule A 2  B 2  C 2  0 , astfel încât ecuaţia carteziană generală a planului  este

Ax  B y  C z  D  0 . (1.1)

Reciproc, mulţimea punctelor din spaţiu M  x, y, z  care verifică o ecuaţie de forma

Ax  B y  C z  D  0 , cu A, B, C , D   , A 2  B 2  C 2  0 este un plan.

Demonstraţie.
   
Fie M 0  x0 , y0 , z 0  un punct fixat din planul  şi fie n  Ai  B j  C k un vector

fixat nenul (deci A2  B 2  C 2  0 ) perpendicular pe planul  . Fie, de asemenea, M  x, y, z 

un punct oarecare din planul  , diferit de punctul M 0 .


24 CAPITOLUL 1


Cum n este perpendicular pe planul  , deci este perpendicular pe vectorul
    
n Fig. 1 M 0 M   x  x0  i   y  y 0  j   z  z 0  k ,

rezultă că produsul lor scalar este 0, deci:


M
M0 A  x  x0   B  y  y0   C  z  z0   0 sau

Ax  B y  C z    Ax0  B y0  C z 0   0 .

Dacă notăm D   Ax0  B y0  C z0 , atunci obţinem ecuaţia generală a planului  :

Ax  B y  C z  D  0 .

Evident, ecuaţia (1.1) este verificată şi în cazul când M  M 0 .

Aşadar, coordonatele oricărui punct din planul  verifică ecuaţia (1.1). Dacă
 
M '  x ', y ', z '   , atunci M 0 M ' nu este ortogonal pe n , deci  x ', y ', z '  nu verifică ecuaţia

(1.1).

Reciproc, fie S   x, y, z   3 Ax  B y  C z  D  0, A 2  B 2  C 2  0 . 
Vom arăta că mulţimea S reprezintă un plan. Într-adevăr, dacă M 0  x0 , y0 , z 0   S

şi M  x, y, z   S , atunci rezultă

A  x  x0   B  y  y 0   C  z  z 0   0 . (1.2)
     
Fie vectorul n  Ai  B j  Ck . Evident n este nenul, iar din (1.2) rezultă că M 0 M

este perpendicular pe n , oricare ar fi M  S .

Aşadar, S reprezintă planul ce trece prin M 0 şi este perpendicular pe vectorul n .

Reamintim că prin direcţia unei drepte se înţelege orice dreaptă care este paralelă
sau care coincide cu dreapta respectivă.
   
Definiţia 1.1.1. Vectorul n  Ai  B j  Ck se numeşte vectorul normal al planului  definit

prin ecuaţia (1.1), iar dreapta a cărei direcţie este dată de vectorul normal n se numeşte
normala la plan.
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 25

Observaţia 1.1.1. Ecuaţia generală a unui plan ce trece prin origine este

Ax  B y  C z  0 , cu A, B, C  , A 2  B 2  C 2  0 . (1.3)

Într-adevăr, dacă punem condiţia ca punctul O  0,0,0  să verifice ecuaţia generală

Ax  B y  C z  D  0 a planului, rezultă D  0 .

Observaţia 1.1.2. Ecuaţiile planelor de coordonate sunt:

z  0 , pentru planul xO y ;

y  0 , pentru planul xOz ;

x  0 , pentru planul yOz .

Într-adevăr, planul xO y trece prin origine, deci D  0 şi are ca versor normal


    
n  0 i  0 j  k  k , deci A  0, B  0, C  1 .

Observaţia 1.1.3. Dacă în ecuaţia generală a unui plan lipseşte una din variabile, atunci
planul este paralel cu axa sistemului de coordonate corespunzătoare variabilei care lipseşte; de
exemplu, planul de ecuaţie Ax  By  D  0 este paralel cu axa Oz .

Observaţia 1.1.4. Ecuaţia x   ,   0 reprezintă ecuaţia unui plan paralel cu planul de


coordonate yOz . Analog, y   ,   0 este ecuaţia unui plan paralel cu xOz şi z   ,   0
este ecuaţia unui plan paralel cu xO y .

Propoziţia 1.1.1. Ecuaţia planului ce trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z 0  şi este perpendicular


   
pe vectorul nenul n  Ai  B j  C k este

A x  x0   B  y  y0   C  z  z0   0 . (1.4)

Demonstraţie.

Într-adevăr, dacă M  x, y, z  este un punct oarecare din acest plan, atunci vectorul
   
M 0 M   x  x0  i   y  y 0  j   z  z 0  k
   
este perpendicular pe vectorul n  Ai  B j  C k , de unde rezultă ecuaţia

A x  x0   B  y  y0   C  z  z0   0 .
26 CAPITOLUL 1

Propoziţia 1.1.2. Ecuaţia planului ce trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z 0  şi este paralel cu


       
vectorii nenuli şi necoliniari v1  l1i  m1 j  n1 k şi v2  l 2 i  m2 j  n2 k este

x  x0 y  y0 z  z0
l1 m1 n1 0. (1.5)
l2 m2 n2

Demonstraţie.

    Fie M  x, y, z  un punct oarecare din


v1  v2 v1 v2
  
acest plan. Atunci vectorii M 0 M , v1 şi v2
  sunt coplanari, ceea ce implică faptul că
v2 v1   
 
produsul mixt M 0 M , v1, v2  0 , de unde se
Fig. 2
M0 M obţine ecuaţia (1.5).

Observaţia 1.1.5. În cazul planului definit prin ecuaţia (1.5) vectorul normal este

   m1 n1  l1 n1  l1 m1 
n  v1  v 2  i j k.
m2 n2 l 2 n2 l 2 m2

Propoziţia 1.1.3. Ecuaţiile parametrice ale planului ce trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z 0  şi


       
este paralel cu vectorii nenuli şi necoliniari v1  l1i  m1 j  n1 k şi v2  l2 i  m2 j  n2 k sunt

 x  x0   l1   l2

 y  y0   m1   m2 ,  ,    . (1.6)
z  z  n  n
 0 1 2

Demonstraţie.

Într-adevăr, dacă M  x, y, z  este un punct oarecare din acest plan, atunci, din
   
coplanaritatea vectorilor M 0 M , v1, v2 , rezultă că vectorul M 0 M se poate descompune după
 
direcţiile vectorilor v1 şi v2 , deci există scalarii  ,    astfel încât
  
M 0 M   v1   v2 . (1.7)
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 27

  


Înlocuind în (1.7) expresiile analitice ale vectorilor M 0 M , v1 şi v2 şi ţinând cont că

scrierea unui vector într-o bază este unică se obţin relaţiile (1.6).

Reciproc, prin intermediul relaţiei (1.7) putem face ca fiecărei perechi de numere

reale   ,   să îi corespundă un punct M situat în planul considerat.

Propoziţia 1.1.4. Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare M i  xi , yi , zi  ,

i  1, 2, 3 este

x  x1 y  y1 z  z1
x2  x1 y2  y1 z 2  z1  0 (1.8)
x3  x1 y3  y1 z3  z1

sau

x y z 1
x1 y1 z1 1
0. (1.9)
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1

Demonstraţie.

Afirmaţia rezultă din Propoziţia 1.1.2. pentru M 0  M1 şi vectorii necoliniari


    
v1  M 1M 2   x2  x1  i   y2  y1  j   z 2  z1  k şi
    
v2  M 1M 3   x3  x1  i   y3  y1  j   z3  z1  k .

  
n  M 1M 2  M 1M 3

M3

M1 M2

Fig. 3
28 CAPITOLUL 1

Observaţia 1.1.6. Se poate remarca faptul că a determina planul ce trece prin trei puncte
necoliniare M 1, M 2 , M 3 este echivalent cu a determina planul ce trece prin punctul M 1 şi
  
este perpendicular pe vectorul n  M 1M 2  M 1M 3 .

Observaţia 1.1.7. Ecuaţia (1.9) este echivalentă cu condiţia ca patru puncte să fie coplanare:

x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
M i  xi , yi , zi  , i  1, 2, 3, 4 sunt coplanare   0. (1.10)
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1

Propoziţia 1.1.5. Planul determinat de trei puncte distincte fiecare situat pe câte o axă de
coordonate: A  a,0,0  , B  0, b,0  şi C  0,0, c  , a  0, b  0, c  0 are ecuaţia

x y z
  1  0 . (1.11)
a b c

Ecuaţia (1.11) poartă numele de ecuaţia planului prin tăieturi.

Demonstraţie.

Conform formulei (1.9), ecuaţia planului


z
determinat de punctele A, B, C este
C  0,0, c 
x y z 1
a 0 0 1
B  0, b,0   0.
0 b 0 1
O y
0 0 c 1
A  a,0,0 
Fig . 4 Dezvoltând determinantul după prima linie
x
se obţine ecuaţia:

bcx  acy  abz  abc  0 ,

care, prin împărţirea cu produsul ab c , devine

x y z
  1  0 .
a b c
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 29

Propoziţia 1.1.6. Ecuaţia planului ce trece prin punctele M 1  x1, y1, z1  , M 2  x 2 , y 2 , z 2  şi


   
este paralel cu vectorul nenul v  l i  m j  nk este

x  x1 y  y1 z  z1
x2  x1 y2  y1 z 2  z1  0 . (1.12)
l m n

Demonstraţie. 
v
Fie M  x, y, z  un punct oarecare din acest plan.
  
Atunci vectorii M 1M , M 1M 2 şi v sunt coplanari, adică M 
v
  
 M1M , M1M 2 , v   0 , M1
M2
Fig. 5

de unde, folosind expresia analitică a produsului mixt, se


obţine ecuaţia (1.12).

Observaţia 1.1.8. În cazul planului definit prin ecuaţia (1.12) vectorul său normal este

   y 2  y1 z 2  z1  x 2  x1 z 2  z1  x 2  x1 y 2  y1 
n  M 1M 2  v  i j k.
m n l n l m

Exemplul 1.1.1. Să se scrie ecuaţia planului care:


   
a) trece prin punctul M  1,5,1 şi este perpendicular pe vectorul v  3 i  j  4k .

b) trece prin punctele A  2,0,0  , B  0,3,0  , C  0,0, 1 .

c) trece prin punctele A  2, 2,1 , B  3, 1,1 , C  4,0, 1 .


   
d) trece prin punctul M 1,3, 7  şi este paralel cu direcţiile vectorilor neparaleli v1  3i  j  k
   
şi v 2  2i  j  3k .
   
e) trece prin punctele M 1  4, 3,1 , M 2 1, 1,6  şi este paralel cu vectorul v  i  j  3k .

Soluţie.

a) Conform ecuaţiei (1.4) rezultă: 3  x  1   y  5   4  z  1  0  3 x  y  4 z  4  0 .


30 CAPITOLUL 1

x y z
b) Conform ecuaţiei (1.11) rezultă:    1  0  3x  2 y  6 z  6  0 .
2 3 1

x2 y2 z 1
c) Conform ecuaţiei (1.8) rezultă: 3  2 1  2 1  1  0  3x  5 y  4 z  8  0 .
42 02 1  1

x 1 y 3 z7
d) Conform ecuaţiei (1.5) rezultă: 3 1 1  0  2 x  11y  5 z  0 .
2 1 3

x4 y3 z 1
e) Conform ecuaţiei (1.12) rezultă: 1  4 1  3 6 1  0  x  4y  z  9  0 .
1 1 3

1.2. DREAPTA ÎN SPAŢIU

Teorema 1.2.1. Ecuaţiile dreptei în spaţiu ce trece prin punctul M 0  x0 , y 0 , z 0  şi are


   
direcţia vectorului nenul v  l i  m j  nk sunt

x  x0 y  y0 z  z0
  . (1.13)
l m n

Ecuaţiile (1.13) se numesc ecuaţiile canonice (carteziene) ale dreptei în spaţiu.

Demonstraţie.

M Fie d dreapta în spaţiu ce trece prin


z
M0 punctul M 0  x0 , y 0 , z 0  şi are direcţia vectorului
    
d v v  l i  m j  nk .

k  Fie M  x, y, z  un punct oarecare pe
j

i O dreapta d , diferit de M 0 . Atunci vectorul
y
   
Fig . 6 M 0 M   x  x0  i   y  y 0  j   z  z 0  k
x
   
este coliniar cu v , adică MM 0  v  0 .
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 31

Deoarece componentele scalare a doi vectori coliniari sunt proporţionale, rezultă că


ecuaţiile dreptei d sunt

x  x0 y  y0 z  z0
  .
l m n
   
Definiţia 1.2.1. Vectorul v  l i  m j  nk se numeşte vectorul director al dreptei d , iar

numerele  l , m, n  se numesc parametrii directori ai dreptei d .

Observaţia 1.2.1. De remarcat că, folosind convenţia de scriere (1.13) pentru ecuaţiile unei
drepte, sunt acceptate fracţii cu numitori zero, subînţelegând că de câte ori avem o asemenea
x 1 y z  7
fracţie, numărătorul ei trebuie să fie nul; de exemplu ecuaţiile   definesc
5 2 0
  
dreapta ce trece prin punctul M 1,0, 7  şi are vectorul director v  5i  2 j .

Propoziţia 1.2.1. Ecuaţiile parametrice ale dreptei în spaţiu ce trece prin punctul
   
M 0  x0 , y 0 , z 0  şi are direcţia vectorului nenul v  l i  m j  nk sunt

 x  x0  lt

 y  y 0  mt , t   . (1.14)
 z  z  nt
 0

Demonstraţie.

Fie M  x, y, z  un punct oarecare de pe dreaptă. Atunci vectorul


   
M 0 M   x  x0  i   y  y 0  j   z  z 0  k
  
este coliniar cu v , adică există parametrul t  , t  0 astfel încât M 0 M  t v . Exprimând
analitic vectorii rezultă egalitatea
     
 x  x0  i   y  y 0  j   z  z 0  k  t l i  t m j  t n k
  
 
şi ţinând cont că i, j , k este bază se obţin relaţiile:

 x  x0  lt

 y  y 0  mt , t   ,
 z  z  nt
 0
32 CAPITOLUL 1

de unde rezultă ecuaţiile parametrice (1.14).



Observaţia 1.2.2. Dacă notăm cu  ,  , respectiv  unghiurile pe care vectorul director v le
face cu direcţiile pozitive ale axelor de coordonate Ox, Oy , respectiv Oz , adică
     
z
     
   v, i ,    v , j ,    v, k ,

rezultă relaţiile

 v  
 v i l
 cos     
k 
j
v i l 2  m2  n2

i O  y  
v j m
cos     
Fig. 7
v j l 2  m2  n2
x  
vk n
cos      şi deci
v k l 2  m2  n2

cos 2   cos 2   cos 2   1 .



 cos  , cos  , cos   se numesc cosinusurile directoare ale direcţiei date de vectorul v .

Exemplul 1.2.1. Să se scrie ecuaţiile canonice şi ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin
   
punctul M 0 1, 7,3 şi este paralelă cu vectorul v  4i  j  2k .

Soluţie. Avem x0  1, y 0  7, z 0  3 ; l  4, m  1, n  2 .

x 1 y  7 z  3
Conform (1.13), ecuaţiile canonice ale dreptei sunt:   .
4 1 2

 x  1  4t

Conform (1.14), ecuaţiile parametrice ale dreptei sunt:  y  7  t , t   .
 z  3  2t

Pentru t  0 se obţine punctul M 0 1, 7,3 , pentru t  1 se obţine punctul M 1  5, 6,1 , etc.

Propoziţia 1.2.2. Ecuaţiile canonice ale dreptei determinată de două puncte distincte
M 1  x1, y1, z1  şi M 2  x 2 , y 2 , z 2  sunt

x  x1 y  y1 z  z1
  . (1.15)
x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 33

Demonstraţie.

În acest caz vectorul director al dreptei este


   
M 1M 2   x 2  x1  i   y 2  y1  j   z 2  z1  k .

Afirmaţia rezultă din Teorema 1.2.1. pentru punctul M 1  x1, y1, z1  şi vectorul
 
director v  M 1M 2 .

Exemplul 1.2.2. Să se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei ce trece prin punctele M 1  1, 2,9 

şi M 2  2, 6,0  .

x 1 y  2 z  9
Soluţie. Conform (1.15), ecuaţiile canonice ale dreptei sunt:   .
1 8 9

Este evident că intersecţia a două plane neparalele şi neconfundate este o dreaptă. Se


pune problema cum se scriu ecuaţiile canonice ale dreptei de intersecţie.

Fie  1 : A1x  B1 y  C1z  D1  0 şi  2 : A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0

A B C 
două plane neparalele şi neconfundate, adică rang  1 1 1   2 .
 A2 B2 C 2 

Definiţia 1.2.2. Mulţimea punctelor M  x, y, z  ale căror coordonate verifică sistemul

 A1x  B1 y  C1z  D1  0
 (1.16)
 A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0

determină o dreaptă unică d , numită dreapta de intersecţie a planelor  1 şi  2 .

Sistemul de ecuaţii (1.16) reprezintă ecuaţiile generale ale dreptei de intersecţie d  1   2 .


   
Dacă notăm cu n1  A1i  B1 j  C1 k vectorul normal al planului  1 , respectiv cu
     
n2  A2 i  B2 j  C 2 k vectorul normal al planului  2 , atunci n1 şi n2 nu sunt coliniari,
  
adică n1  n2  0 , deoarece planele nu sunt paralele. Atunci sistemul de ecuaţii liniare (1.16)

este compatibil simplu nedeterminat şi soluţia sa, ce depinde de un parametru real t ,


reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d .
34 CAPITOLUL 1

Pe de altă parte, d fiind conţinută în ambele plane,


d
   
este perpendiculară şi pe n1 şi pe n2 , deci v  n1  n2 are

aceeaşi direcţie cu d , adică este vectorul director al dreptei d .


  
v  n1  n2
Rezultă că parametrii directori ai dreptei d sunt
    
n1 n2 componentele vectorului v  n1  n2 . Cum
  
i j k
   B C  A C  A B 
v  n1  n 2  A1 B1 C1  1 1 i  1 1 j  1 1 k
B2 C 2 A2 C 2 A2 B2
2 1 A2 B2 C 2

Fig. 8
deducem că parametrii directori ai dreptei d sunt:

B C A C A1 B1
l 1 1 , m 1 1 , n . (1.17)
B2 C2 A2 C2 A2 B2

Din cele de mai sus rezultă:

Propoziţia 1.2.3. Ecuaţiile canonice ale dreptei de intersecţie a planelor neparalele şi


neconfundate  1 : A1x  B1 y  C1z  D1  0 şi  2 : A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0 sunt

x  x0 y  y0 z  z0
  , (1.18)
B1 C1 A1 C1 A1 B1

B2 C2 A2 C2 A2 B2

unde M 0  x0 , y 0 , z 0  este un punct oarecare fixat de pe această dreaptă, adică o soluţie

particulară a sistemului (1.16).

2 x  y  11z  3  0
Exemplul 1.2.3. Să se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei d :  .
 x  2 y  3z  1  0

Soluţie. Avem A1  2, B1  1, C1  11 şi A2  1, B2  2, C 2  3 . Deoarece


     
i j k i j k
   
v  A1 B1 C1  2 1 11   19 i  17 j  5 k
A2 B 2 C 2 1 2 3

este vectorul director al dreptei d , atunci parametrii directori sunt: l  19, m  17, n  5 .

Pentru a găsi un punct particular pe dreapta d se face z  0 în sistemul format de


PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 35

ecuaţiile celor două plane şi apoi se rezolvă sistemul astfel obţinut. În acest caz sistemul
2 x  y  3  0
devine  şi soluţia sa este x0  1, y0  1 . Aşadar, punctul M 0  1, 1, 0 
 x  2y  1  0
aparţine dreptei d .

x 1 y 1 z
Ecuaţiile canonice ale dreptei d sunt:   .
19 17 5

1.3. FASCICULE DE PLANE

Am văzut că două plane neparalele şi neconfundate se intersectează după o unică


dreaptă. Reciproc, dacă se dă o dreaptă în spaţiu, atunci prin ea trece o infinitate de plane.

Definiţia 1.3.1. Se numeşte fascicul de plane de axă d mulţimea tuturor planelor care conţin
dreapta dată d .

Fie d dreapta de intersecţie a două plane neparalele şi neconfundate 1 şi  2 , adică

 A x  B1 y  C1z  D1  0
d : 1 .
 A2 x  B 2 y  C 2 z  D 2  0

Teorema 1.3.1. Ecuaţia oricărui plan din fasciculul de plane de axă d   1   2 este de

forma

A1x  B1 y  C1z  D1    A2 x  B2 y  C2 z  D2   0,      . (1.19)

Reciproc, orice ecuaţie de forma (1.19) reprezintă ecuaţia unui plan din fasciculul
de plane de axă d .

Ecuaţia (1.19) se numeşte ecuaţia fasciculului de plane, dreapta d se numeşte axa


fasciculului, iar planele 1 şi  2 se numesc plane de bază (fundamentale) ale fasciculului.

Demonstraţie.

Pentru   0 obţinem ecuaţia planului 1 . Pe de altă parte, dacă   0 şi împărţim

ecuaţia (1.19) cu  , obţinem ecuaţia echivalentă

1
 A1x  B1 y  C1z  D1   A2 x  B2 y  C2 z  D2  0 . (1.20)

36 CAPITOLUL 1

Pentru    , din ecuaţia (1.20) se obţine ecuaţia planului  2 .

În continuare, considerăm   0 şi    şi arătăm că pentru orice  ecuaţia (1.19)


reprezintă un plan ce trece prin d . Efectuând calcule în ecuaţia (1.19) obţinem ecuaţia
echivalentă

 A1   A2  x   B1   B2  y   C1   C2  z  D1   D2  0 (1.21)

care reprezintă un plan, deoarece coeficienţii A1   A2 , B1   B2 şi C1   C2 nu se pot anula


A1 B1 C1
simultan. Într-adevăr, dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar rezulta că     , ceea
A2 B2 C2
ce contrazice ipoteza că planele 1 şi  2 nu sunt paralele.

Pe de altă parte este evident că planul de ecuaţie


d
(1.21) conţine dreapta d , deoarece coordonatele oricărui
punct al dreptei d verifică ecuaţia (1.21).

Reciproc, fie  un plan care trece prin d şi fie


1  2
M 0  x0 , y0 , z0  un punct în planul  care nu aparţine
dreptei d . Evident, putem presupune în plus că

A2 x0  B2 y0  C2 z0  D2  0
M0
şi fie
Fig. 9 A1x0  B1 y0  C1z0  D1
0   .
A2 x0  B2 y0  C2 z0  D2

Observăm că planul de ecuaţie

A1x  B1 y  C1z  D1  0  A2 x  B2 y  C2 z  D2   0

face parte din fasciculul de axă d şi conţine punctul M 0 , deci coincide cu planul  .

Definiţia 1.3.2. Mulţimea tuturor planelor paralele cu un plan dat Ax  B y  C z  D  0 are


ecuaţia Ax  B y  C z  D   , cu    şi se numeşte fascicul de plane paralele.

Exemplul 1.3.1. Să se determine ecuaţia planului ce trece prin punctul M 0  2, 1, 3 şi conţine

2 x  y  3z  2  0
dreapta d :  .
 x  4 y  5z  12  0
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 37

Soluţie. Conform Teoremei 1.3.1. orice plan ce trece prin dreapta d are o ecuaţie de forma

2 x  y  3z  2    x  4 y  5z  12   0 sau

 2    x  1  4  y   3  5  z  2  12  0,    .

Punând condiţia ca acest plan să treacă prin punctul M 0  2, 1, 3 , rezultă ecuaţia

2  2     1  4  3  3  5   2  12  0 ,

deci   2 . Ecuaţia planului cerut se obţine înlocuind   2 în ecuaţia fasciculului, deci se


găseşte ecuaţia:

4 x  7 y  7 z  22  0 .

1.4. UNGHIURI ŞI DISTANŢE

Fie d1 şi d 2 două drepte oarecare în spaţiu care au ecuaţiile canonice

x  x1 y  y1 z  z1 
d1 :   şi M2
l1 m1 n1 v2

x  x2 y  y2 z  z 2
d2 :   . d2 
l2 m2 n2 v1

Dreapta d1 trece prin punctul M1  x1, y1, z1  d1 M1


Fig. 10
   
şi are vectorul director v1  l1i  m1 j  n1k , iar dreapta
   
d 2 trece prin punctul M 2  x2 , y2 , z2  şi are vectorul director v2  l2 i  m2 j  n2 k .

Unghiul dintre dreptele d1 şi d 2 este unghiul    0,   dintre vectorii directori v1

şi v2 ai dreptelor, adică unghiul definit prin formula
 
v1  v 2 l1l 2  m1m 2  n1n 2
cos      . (1.22)
v1 v 2 2 2 2 2 2 2
l1  m1  n1 l 2  m 2  n 2

Observaţia 1.4.1. Dreptele d1 şi d 2 sunt:


 
1) perpendiculare dacă vectorii directori v1 şi v2 sunt perpendiculari, adică
38 CAPITOLUL 1

l1l 2  m1m 2  n1n 2  0 . (1.23)


 
2) paralele dacă vectorii directori v1 şi v2 sunt coliniari şi M1  d 2 sau M 2  d1 ,

adică

l1 m1 n1
  şi M1  d 2 . (1.24)
l 2 m2 n2

Exemplul 1.4.1. Să se determine unghiul dintre dreptele definite prin ecuaţiile generale:

x  y  z  6  0 x  y  2 z  5  0
d1 :  şi d 2 :  .
x  3 y  z  2  0 x  y  z  1  0
  
i j k
  
Soluţie. Conform formulei (1.17), v1  1 1 1  4i  4k este vectorul director al dreptei
1 3 1
  
i j k
 2 2   
d1 , cu norma v1   4    4   4 2 şi v2  1 1 2   3i  3 j este vectorul director
1 1 1

al dreptei d 2 , cu norma v2   32  32  3 2 . Folosind formula (1.22), rezultă

 
v1  v2  4    3  0  3   4   0 1 



cos d1 , d 2    
v1 v2 4 2 3 2
 , deci   d1, d 2   .
2 3

Fie  1 şi  2 două plane neparalele şi neconfundate definite prin ecuaţiile generale:

 1 : A1x  B1 y  C1z  D1  0 şi

 2 : A2 x  B2 y  C 2 z  D2  0 .
   
Planul  1 are vectorul normal n1  A1i  B1 j  C1k , iar planul  2 are vectorul
   
normal n2  A2 i  B2 j  C2 k .

Planele  1 şi  2 se intersectează după o dreaptă d şi determină un unghi diedru ce

se măsoară prin unghiul plan  ce se obţine secţionând planele  1 şi  2 cu un plan 

perpendicular pe dreapta d .
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 39


Unghiul dintre planele  1 şi  2 este unghiul    0,   dintre vectorii normali n1

şi n2 ai planelor, adică unghiul definit prin formula

2

 
 n1
n2

1
d

Fig. 11

 
n1  n 2 A1 A2  B1 B 2  C1C 2
cos     . (1.25)
n1 n 2 A12  B12  C12 A22  B 22  C 22

Observaţia 1.4.2. Planele  1 şi  2 sunt:


 
1) perpendiculare dacă vectorii normali n1 şi n 2 sunt perpendiculari, adică

A1 A2  B1B 2  C1C 2  0 . (1.26)


 
2) paralele dacă vectorii normali n1 şi n 2 sunt coliniari, adică

A1 B C D
 1  1  1 . (1.27)
A2 B 2 C 2 D 2

3) confundate dacă coeficienţii celor două ecuaţii ale planelor sunt proporţionali,
adică

A1 B C D
 1  1  1. (1.28)
A2 B 2 C 2 D 2
40 CAPITOLUL 1

Exemplul 1.4.2. Să se determine unghiul dintre planele:

1 : 3x  y  z  1  0 şi  2 : x  2 y  2 z  3  0 .

Soluţie. Vectorii normali ai planelor 1 şi  2 sunt:


       
n1  3i  j  k şi n1  i  2 j  2k

Conform formulei (1.25), unghiul dintre cele două plane este

3  1  1   2   1  2 3 1 1 
cos    , deci   arccos  .
32  12  12 12   2 2  22 3 11 11  11 

Fie  un plan şi d o dreaptă care intersectează planul, definite prin ecuaţiile:

x  x0 y  y0 z  z0
 : Ax  B y  C z  D  0 şi d :   .
l m n
   
Planul  are vectorul normal n  A i  B j  C k , iar dreapta d are vectorul director
   
v  l i  m j  nk .

Fie N punctul de intersecţie dintre dreapta d şi planul  şi fie M  x0 , y0 , z0  un



punct oarecare pe dreapta d , diferit de N . Se duce prin M o dreaptă paralelă cu n şi se
notează cu M ' punctul de intersecţia dintre această dreaptă şi planul  . Dreapta NM ' se
numeşte proiecţia ortogonală a dreptei d pe planul  şi se notează cu d ' .

 
n M n M

v

  
d' d'
N M' N M'
 

Fig. 12 v
d d


Unghiul dintre dreapta d şi planul  este unghiul ascuţit   0,  dintre
 2
dreapta d şi proiecţia ei ortogonală d ' pe planul  . Dacă  este unghiului făcut de vectorul
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 41

   
director v al dreptei d cu vectorul normal n al planului  , atunci     sau     ,
2 2
deci  este definit prin formula
 
nv Al  Bm  Cn
sin   cos      . (1.29)
n v 2 2 2 2 2 2
l m n A  B C

Observaţia 1.4.3. Dacă dreapta d este conţinută în planul  sau paralelă cu planul  , atunci

unghiul  este 0; dacă dreapta d este perpendiculară pe planul  , atunci unghiul  este .
2

Observaţia 1.4.4. Dreapta d şi planul  sunt:


 
1) perpendiculare dacă vectorul director v şi vectorul normal n sunt coliniari,
adică

l m n
  . (1.30)
A B C
 
2) paralele dacă vectorul director v şi vectorul normal n sunt perpendiculari şi
M  x 0 , y 0 , z 0    , adică

Al  B m  C n  0 şi Ax0  By0  Cz0  D  0 . (1.31)



Observaţia 1.4.5. Dreapta d este conţinută în planul  dacă vectorul director v şi vectorul

normal n sunt perpendiculari şi M  x 0 , y 0 , z 0    , adică

Al  B m  C n  0 şi Ax0  By0  Cz0  D  0 . (1.32)

x  3 y 1 z
Exemplul 1.4.3. Să se determine unghiul dintre dreapta d :   şi planul
1 2 1
 : 3x  2 y  6 z  7  0 .
   
Soluţie. Vectorul director al dreptei d este v  i  2 j  k , iar vectorul normal al planului 
   
este n  3 i  2 j  6k . Conform formulei (1.29) rezultă
 
nv 1  3  2  2   1   6 1  1 
sin       , deci   arcsin  .
n v 2 2
1  2   1  2 2
3 2 6 2 2 7 6  7 6 
42 CAPITOLUL 1

Fie  : Ax  B y  C z  D  0 un plan şi M 0  x0 , y0 , z0  un punct fixat ce nu aparţine

planului (i.e. Ax0  B y0  C z0  D  0 ).

Propoziţia 1.4.1. Distanţa de la punctul M 0  x0 , y0 , z0  la planul  : Ax  B y  C z  D  0


este dată de formula

Ax0  By0  Cz0  D


dist  M 0 ,    . (1.33)
A2  B 2  C 2

Demonstraţie.

Distanţa de la punctul M 0 la planul  este distanţa de la punctul M 0 la proiecţia sa

ortogonală pe planul  . Fie M 0  x0 , y0 , z0  proiecţia punctului M 0 pe planul  . Punctul

M 0 se găseşte la intersecţia planului  cu dreapta M 0 M 0 , dreaptă ce trece prin M 0 şi este


perpendiculară pe plan.

x  x0 y  y0 z  z0
Ecuaţiile canonice ale dreptei M 0 M 0 sunt   , iar ecuaţiile
A B C
sale parametrice sunt
M 0  x0 , y0 , z0 
 x  x0  At
 
n Fig. 13  y  y0  Bt , t   .
 z  z  Ct
0

Pentru a afla coordonatele punctului


M 0 se rezolvă sistemul de ecuaţii
M 0  x0 , y0 , z0 

 Ax  By  Cz  D  0

 x  x0 y  y0 z  z0 .
 A  B  C

Dacă se introduc în ecuaţia planului  ecuaţiile parametrice ale dreptei M 0 M 0 se


obţine relaţia

A  x0  At   B  y0  Bt   C  z0  Ct   D  0 ,

de unde rezultă soluţia acestei ecuaţii notată cu t0 :

Ax0  By0  Cz0  D


t0   .
A2  B 2  C 2
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 43

Introducând valoarea t0 în ecuaţiile parametrice ale dreptei M 0 M 0 se găsesc

coordonatele punctului M 0 :

 x0  x0  At0

 y0  y0  Bt0 ,
 z  z  Ct
0 0 0

deci M 0  x0  At0 , y0  Bt0 , z0  Ct0  este proiecţia punctului M 0 pe planul  .

Pe de altă parte, distanţa de la M 0 la planul  este egală cu distanţa de la M 0 la

M 0 , deci rezultă

dist  M 0 ,    dist  M 0 , M 0   ( x0  x0 ) 2  ( y0  y0 ) 2  ( z0  z0 ) 2 

Ax0  By0  C z0  D

 t02 A2  B 2  C 2  t0  A2  B 2  C 2  .
A2  B 2  C 2

Observaţia 1.4.6. Dacă punctul M 0  x0 , y0 , z0    (i.e. Ax0  By0  Cz0  D  0 ), atunci

dist  M 0 ,    0 (deoarece M 0  M 0 ).

Exemplul 1.4.4. Să se afle distanţa de la punctul M 1, 1, 4  la planul  : 2x  y  3z  7  0 .

2  1   1  3  4  7 8
Soluţie. Conform formulei (1.33), rezultă: dist  M 0 ,     .
22   12  32 14

x  x0 y  y0 z  z0
Fie d :   o dreaptă şi M1  x1, y1, z1  un punct fixat ce nu
l m n
aparţine dreptei (i.e. coordonatele sale nu verifică ecuaţiile dreptei).

x  x0 y  y0 z  z0
Propoziţia 1.4.2. Distanţa de la punctul M 1  x1, y1, z1  la dreapta d :  
l m n
este dată de formula
 
M 0 M1  v
dist  M 1 , d    , (1.34)
v

   
unde M 0  x0 , y0 , z 0  este un punct situat pe dreapta d şi v  l i  m j  n k este vectorul

director al dreptei d .
44 CAPITOLUL 1

Demonstraţie.

Distanţa de la punctul M1 la dreapta d


M 1  x1 , y1 , z1 
este distanţa de la punctul M1 la proiecţia sa

 ortogonală pe dreapta d . Fie M1 proiecţia


v
M 0  x0 , y 0 , z 0  punctului M1 pe dreapta d (punctul M1 se
P M 1 d
găseşte la intersecţia dreptei d cu planul ce trece
Fig . 14
prin M1 şi este perpendicular pe dreapta d ).

Atunci dist  M 1 , d   M 1M 1 .

 
v  M 1 M 1
Aria triunghiului M 0 PM1 este egală, pe de o parte cu , iar pe de altă
2
1  
parte cu  M 0 M 1  v . Egalând cele două evaluări obţinem:
2
  
v  dist  M 1 , d   M 0 M 1  v , de unde rezultă formula (1.34).

Observaţia 1.4.7. Dacă punctul M1  x1, y1, z1  se află pe dreapta d , atunci dist  M1, d   0

(deoarece M1  M1 ).

Exemplul 1.4.5. Să se determine distanţa de la punctul M 1  3,  2, 1 la dreapta de ecuaţii

x 1 y  2 z  3
d:   .
1 2 3
   
Soluţie. Fie M 0 1,  2, 3  un punct de pe dreapta d şi fie v  i  2 j  3k vectorul director al

dreptei d . Facem calculele


  
     i j k      
M 0 M 1  2i  2 k , M 0 M 1  v  2 0 2  4i  8 j  4 k  4 i  2 j  k 
1 2 3

  
M 0 M 1  v  4 12  2 2  12  4 6 şi v  12   2 2  3 2  14 .

Conform formulei (1.34), distanţa de la M 1 la dreapta d este


PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 45

 
M 0 M1  v 4 6 4 21
dist  M 1 , d      .
v 14 7

Observaţia 1.4.8. Perpendiculara dusă din punctul M 1 pe dreapta d se poate determina ca


dreapta ce trece prin două puncte: prin punctul M 1 şi prin proiecţia sa ortogonală M 1 pe
dreapta d (punctul M1 se găseşte la intersecţia dreptei d cu planul ce trece prin M1 şi este
perpendicular pe dreapta d ).

Exemplul 1.4.6. Să se determine ecuaţiile perpendicularei duse din punctul M  1, 1, 2  pe
x  12 y  1 z  1
dreapta d :   .
1 2 3

Soluţie. Se determină proiecţia punctului M pe dreapta d .

Fie M 0  12, 1,1 un punct situat pe dreapta d


   
şi v  i  2 j  3k vectorul director al dreptei d . Fig. 15

M
Se notează cu M   x, y, z  proiecţia punctului 
v
M pe dreapta d ; M  este punctul de intersecţie dintre
dreapta d cu planul  , plan dus prin M şi perpendicular d
pe d . Cum dreapta d este perpendiculară pe planul  , M M0
   
rezultă că vectorul director v  i  2 j  3k al dreptei d 
este vectorul normal al planului  . Conform formulei
(1.4), ecuaţia planului  este:

 :1  ( x  1)  2  ( y  1)  3  ( z  2)  0   : x  2 y  3 z  3  0 .

Pentru găsirea coordonatelor punctului M  se rezolvă sistemul format din ecuaţiile


dreptei d şi ecuaţia planului  :

 x  12 y  1 z  1
  
 1 2 3 .
 x  2 y  3z  3  0

 x   12  t

Se trece la ecuaţiile parametrice ale dreptei d :  y   1  2 t , t   şi înlocuind
 z  1  3t
46 CAPITOLUL 1

aceste valori în ecuaţia planului  se obţine ecuaţia:

12  t  2  1  2t   3 1  3t   3  0  14t  14  0 ,

ce admite soluţia t  1 .

Înlocuind t  1 în ecuaţiile parametrice ale dreptei d se determină coordonatele


punctului M  :

 x  11

 y  1 , deci M   11,1, 4  este proiecţia punctului M  1, 1, 2  pe d .
 z  4

Perpendiculara dusă din M pe dreapta d este dreapta MM  . Conform relaţiei (1.15)


ecuaţiile canonice ale dreptei MM  sunt:

x 1 y 1 z  2 x 1 y 1 z  2 x 1 y 1 z  2
MM  :         .
11  1 1  1 4  2 10 2 2 5 1 1

Fie d1 şi d 2 două drepte definite prin ecuaţiile canonice

x  x1 y  y1 z  z1 x  x2 y  y2 z  z 2
d1 :   şi d 2 :   .
l1 m1 n1 l2 m2 n2
   
Dreapta d1 trece prin punctul M 1  x1, y1, z1  şi are vectorul director v1  l1i  m1 j  n1k , iar
   
dreapta d 2 trece prin punctul M 2  x2 , y2 , z2  şi are vectorul director v2  l2 i  m2 j  n2 k .

Admitem cazul când dreptele d1 şi d 2 sunt oarecare în spaţiu sau neconcurente.

Definiţia 1.4.1. Există o dreaptă unică, care se sprijină simultan pe cele două drepte şi este
perpendiculară pe cele două drepte şi care se numeşte perpendiculara comună a dreptelor
d1 şi d 2 .

Notăm cu d perpendiculara comună a dreptelor d1 şi d 2 .

Dreapta d se obţine ca intersecţia a două plane: planul 1 ce conţine dreapta d1 şi

este perpendicular pe dreapta d2 şi planul  2 ce conţine dreapta d 2 şi este perpendicular pe


  
dreapta d1 . Este evident că aceste plane sunt paralele cu vectorul v  v1  v 2 , deoarece  1
 
este perpendicular pe v 2 şi  2 este perpendicular pe v1 , unde se face notaţia
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 47

   m n1  l1 n1  l1 m1    
v  v1  v 2  1 i j k  li  m j  nk .
m2 n2 l2 n2 l2 m2

Deoarece planul  1 trece prin


2
d2 
dreapta d1 şi este paralel cu vectorul v2
    
v  v1  v 2 , atunci 1 trece prin punctul v1  v 2 M2

M 1 şi este paralel cu vectorii v1 şi M1 d
   
v  v1  v 2 . v1
d1
1 Fig. 16
Conform formulei (1.5), ecuaţia
planului  1 este:

x  x1 y  y1 z  z1
 1 : l1 m1 n1 0.
l m n
   
Analog, planul  2 trece prin punctul M 2 şi este paralel cu vectorii v2 şi v  v1  v 2 .

Conform formulei (1.5), ecuaţia planului  2 este:

x  x2 y  y2 z  z2
 2 : l2 m2 n2  0.
l m n

Atunci ecuaţiile generale ale perpendiculare comune sunt:

 x  x1 y  y1 z  z1

 l1 m1 n1  0

  1   0  l m n
d :  d : , (1.35)
 2   0  x  x2 y  y2 z  z 2

 l2 m2 n2  0
 l m n

m1 n1 l n1 l m1
unde l , m 1 , n 1 .
m2 n2 l2 n2 l2 m2
48 CAPITOLUL 1

Observaţia 1.4.9. Vectorul director al perpendicularei comune a dreptelor d1 şi d 2 este


  
v  v1  v 2 .

Exemplul 1.4.7. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor:

x 1 y 1 z 1 x 1 y z 1
d1 :   şi d 2 :   .
2 3 1 3 4 3
   
Soluţie. Dreapta d1 trece prin punctul M 1 1, 1,1 şi are vectorul director v1  2 i  3 j  k , iar
   
dreapta d 2 trece prin punctul M 2  1,0,1 şi are vectorul director v2  3 i  4 j  3k .

Fie d perpendiculara comună a dreptelor d1 şi d 2 . Conform celor de mai sus,

dreapta d se găseşte la intersecţia planelor  1 şi  2 , unde  1 este planul ce trece prin M1 şi


   
este paralel cu vectorii v1 şi v  v1  v 2 , iar  2 este planul ce trece prin M 2 şi este paralel cu
   
vectorii v 2 şi v  v1  v 2 (vezi Figura 16). Calculăm vectorul director al dreptei d :
  
i j k
     
v  v1  v 2  2 3 1  5i  3 j  k .
3 4 3

Ecuaţia planului  1 este

x 1 y 1 z 1
2 3 1  0  y  3 z  2  0 ,
5 3 1

iar ecuaţia planului  2 este

x 1 y z 1
3 4 3  0  5x  18 y  29 z  24  0 .
5 3 1

Conform formulei (1.35), ecuaţiile generale ale perpendicularei comune d sunt:

 1   0  y  3z  2  0
d :  .
 2   0 5x  18 y  29 z  24  0
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 49

Fie d1 şi d 2 două drepte necoplanare în spaţiu definite prin ecuaţiile canonice

x  x1 y  y1 z  z1 x  x2 y  y2 z  z 2
d1 :   şi d 2 :   .
l1 m1 n1 l2 m2 n2
   
Dreapta d1 trece prin punctul M 1  x1, y1, z1  şi are vectorul director v1  l1i  m1 j  n1k , iar
   
dreapta d 2 trece prin punctul M 2  x2 , y2 , z2  şi are vectorul director v2  l2 i  m2 j  n2 k .

Definiţia 1.4.2. Dacă dreptele d1 şi d 2 sunt necoplanare, atunci prin distanţa dintre

dreptele d1 şi d 2 se înţelege lungimea segmentului perpendicularei comune cuprins între


drepte.

Propoziţia 1.4.3. Distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este dată prin formula

x 2  x1 y 2  y1 z 2  z1
   l1 m1 n1
 M1M 2 , v1 , v2  l2 m2 n2
dist  d1 , d 2      (1.36)
v1  v 2 m1 n1
2
l n1
2
l m1
2
 1  1
m2 n2 l2 n2 l2 m2

Demonstraţie.

Prin punctul M 1 se construieşte dreapta d 3 paralelă cu dreapta d 2 . Se constată că

distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 se poate determina ca distanţa de la punctul M 2  d 2 la

planul  , unde  este determinat de dreptele d1 şi d 3 (dreapta d 2 este paralelă cu planul 

deoarece este paralelă cu dreapta d 3 conţinută în  ).


  
Se construieşte paralelipipedul pe suportul vectorilor necoplanari M 1M 2 , v1 şi v 2
şi lungimea înălţimii acestui paralelipiped, considerând ca bază paralelogramul construit pe
 
vectorii v1 şi v2 , este distanţa căutată.

Se evaluează volumul acestui paralelipiped în două moduri: o dată folosind formula


uzuală (ca volumul unei prisme) şi a doua oară folosind interpretarea geometrică a produsului
mixt. Se obţine relaţia
    
 
v1  v 2  dist  d1, d 2   M 1M 2 , v1, v 2 , de unde rezultă formula (1.36).
50 CAPITOLUL 1

d2


v2
M2

d3
Fig. 17

  


v1  v2 v2 
d1

M1 v1

Observaţia 1.4.10. Dacă dreptele d1 şi d 2 sunt concurente, atunci dist  d1, d 2   0 ; dacă

dreptele d1 şi d 2 sunt paralele, atunci distanţa dintre ele este egală cu distanţa de la un punct

de pe d1 la d 2 (se fixează un punct pe d1 , de exemplu M 1 , şi dist  d1, d 2   dist  M 1, d 2  ).

Exemplul 1.4.8. Să se determine distanţa dintre dreptele:

x 1 y 1 z 1 x 1 y z 1
d1 :   şi d 2 :   .
2 3 1 3 4 3
   
Soluţie. Dreapta d1 trece prin punctul M 1 1, 1,1 şi are vectorul director v1  2i  3 j  k , iar
   
dreapta d 2 trece prin punctul M 2  1,0,1 şi are vectorul director v2  3i  4 j  3k .

Se fac următoarele calcule:


  
i j k
       
M 1M 2  2i  j , v1  v 2  2 3 1  5 i  3 j  k ,
3 4 3

 
v1  v 2   5 2  32   1 2  35 şi

     


 M 1M 2 , v1, v 2   M 1M 2   v1  v 2    2   5  1  3  0   1  13 .
Conform formulei (1.36), distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este:
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 51

  


dist  d1, d 2  
 M 1M 2 , v1, v 2   13
.
v1  v 2 35

Exemplul 1.4.9. Să se afle coordonatele simetricului punctului M  1, 1, 2  faţă de dreapta

x  12 y  1 z  1
d:   .
1 2 3

Soluţie. Conform Exemplului 1.4.6., M   11,1, 4  este

proiecţia punctului M pe dreapta d (punctul M  se


găseşte la intersecţia dreptei d cu planul  ce trece prin M

M şi este perpendicular pe dreapta d ). v

Fie M   x, y, z  simetricul punctului M faţă d


de dreapta d ; punctul M  se află în planul  şi punctul M M0

M  este mijlocul segmentului  MM  . Rezultă relaţiile:


Fig. 18
 1  x   1  y  2  z  M 
  11,  1,  4,
2 2 2 
de unde se obţin coordonatele: x  21, y  3, z  6 .

Atunci M   21, 3, 6  este simetricul punctului M faţă de dreapta d .

Exemplul 1.4.10. Să se determine coordonatele simetricul punctului M (3, 1,  1) faţă de


planul  : 22 x  4 y  20 z  45  0 .

Soluţie. Se stabileşte poziţia punctului M faţa de planul  :


d
22  3  4  1  20   1  45  45  0 , M

    n
deci M   . Fie n  22 i  4 j  20 k vectorul normal al planului
.
M
Se notează cu M   x, y, z  proiecţia punctului M pe 

planul  ; M  este punctul de intersecţie dintre planul  şi Fig. 19


dreapta perpendiculară d dusă prin M pe planul  . Deoarece M 
52 CAPITOLUL 1

   
planul  este perpendicular pe dreapta d , rezultă că vectorul normal n  22 i  4 j  20 k al
planului  este vectorul director al dreptei d . Conform formulei (1.13), ecuaţiile canonice
ale perpendicularei d sunt :

x  3 y 1 z 1 x  3 y 1 z 1
d:      .
22 4 20 11 2 10

Coordonatele punctului M  se obţin rezolvând sistemul format din ecuaţiile dreptei


d şi ecuaţia planului  :

 x  3 y 1 z 1
  
 11 2 10 .
22 x  4 y  20 z  45  0

 x  3  11t

Se trece la ecuaţiile parametrice ale dreptei d :  y  1  2 t , t   şi, înlocuind
 z  1  10 t

aceste valori în ecuaţia planului  , se obţine ecuaţia:

22  3  11t   4 1  2 t   20  1  10 t   45  0  450 t  45  0 ,

1
ce admite soluţia t   .
10

1
Înlocuind t   în ecuaţiile parametrice ale dreptei d se obţin coordonatele
10
  19
 x  10
 19 4
proiecţiei M  :  4 , deci M   , ,0  este proiecţia punctului M (3, 1,  1) pe  .
y    10 5 
 5

 z  0

Fie M   x, y, z  simetricul punctului M faţă de planul  ; punctul M  se află pe

dreapta d , iar punctul M  este mijlocul segmentului  MM  . Rezultă relaţiile:

3  x  19 1  y  4  1  z 
 ,  ,  0,
2 10 2 5 2

4 3
deci se obţin coordonatele: x  , y  , z  1 .
5 5
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 53

4 3 
Atunci M   , , 1 este simetricul punctului M faţă de planul  .
5 5 

Probleme propuse

1. Să se scrie ecuaţia unui plan care trece:

a) prin punctul M 1  7, 4, 4  şi este perpendicular pe M 1M 2 , unde M 2 1,3, 2  ;

b) prin tăieturile A  8,0,0  , B  0, 6,0  , C  0,0, 4  ;

c) prin punctele A  1, 2,3 , B  3, 2,1 , C  5, 4,1 ;


   
d) prin punctul M  2,3, 4  şi este paralel cu direcţiile vectorilor neparaleli v1  i  2 j  k
   
şi v 2  3i  2 j  4k ;
  
e) prin punctele M 1 1,0, 2  , M 2  4,5,1 şi este paralel cu vectorul v  6 j  k .

Răspuns: a) 6 x  7 y  6 z  94  0 ; b) 3x  4 y  6 z  24  0 ; c) 3x  y  6 z  17  0 ;

d) 10 x  y  8 z  49  0 ; e) 23x  3 y  18 z  59  0 .

2. Să se scrie ecuaţia unui plan care

a) trece prin punctele M 1(2, 2,3) şi M 2 (1, 1,1) şi care este perpendicular pe planul

x  y  z  0;

b) trece prin punctul M (1, 1, 1) şi care este perpendicular pe planele x  y  z  1  0 şi


2x  y  z  1  0 ;

c) trece prin punctul M (2, 5, 3) şi este paralel cu planul de coordonate xOz ;

d) trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele M1  4,16, 2  şi M 2  0, 2, 4  şi

este paralel cu planul x  4 y  5 z  1  0 ;


54 CAPITOLUL 1

e) trece prin punctele M 1  5,1,7  şi M 2  4,0, 2  şi este paralel cu Ox ;

f) trece prin punctul M (2, 1, 1) şi taie pe axele de coordonate Ox şi Oz segmente egale
de lungime 2 , respectiv 1.

Răspuns: a) x  y  0 ; b) 2 x  y  3 z  0 ; c) y  5  0 ; d) x  4 y  5 z  15  0 ;

e) 9 y  z  2  0 ; f) x  2 y  2 z  2  0 .

3. Să se scrie ecuaţia unui plan ştiind că punctul P(5,2,  3) este piciorul perpendicularei
duse din origine pe acest plan.

Răspuns: 5 x  2 y  3z  38  0 .

4. Să se determine ecuaţia planului mediator al segmentului AB , unde A(4, 2,3) şi B(2, 6,5) .

Răspuns: x  2 y  z  9  0 .

5. Să se scrie ecuaţiile feţelor tetraedrului cu vârfurile în punctele A(0, 0, 2), B(3, 0,5), C (1, 1,0)
şi D(4, 1,2) .

Răspuns:  ABC  : x  3 y  z  2  0;  ABD  : x  4 y  z  2  0;  ACD  : 2 x  8 y  3z  6  0 ;

 BCD  : 2 x  11y  3z  9  0 .

6. Să se determine ecuaţiile canonice şi ecuaţiile parametrice ale dreptei ce trece prin punctul
   
M (4, 3, 1) şi este paralelă cu vectorul v  2i  3 j  5k .

 x  2t  4
x  4 y  3 z 1 
Răspuns:   ;  y  3t  3, t   .
2 3 5  z  5t  1

x  2 y 1 z  7
7. Să se scrie dreapta de ecuaţii canonice   ca intersecţie a două plane.
4 2 1

x  2 y 0
Răspuns:  .
x  4 z  26  0

8. Să se determine ecuaţiile canonice ale dreptei de intersecţie a planelor x  2 y  z  3  0 şi


PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 55

2 x  3 y  3z  9  0 .

x  27 y  15 z
Răspuns:   .
9 5 1

9. Să se determine ecuaţiile unei drepte:

x  y  2z  1  0
a) ce trece prin punctul M (0, 7, 5) şi este paralelă cu dreapta  ;
x  2 y  z  1  0

b) ce trece prin punctele M 1(4,1, 5) şi M 2 (6,0,  1) ;

c) ce trece prin punctul M (11,4,  2) şi este perpendiculară pe planul 3 x  y  13 z  1  0 ;

d) ce trece prin punctul M (2,1, 1) şi este paralelă cu planele x  y  z  2  0 şi


x  y  2z  1  0 ;

e) ce trece prin originea sistemului de axe, se află în planul xOz şi este perpendiculară pe
x  2 y 1 z  5
dreapta   .
3 2 1

x y 7 z 5 x  4 y 1 z  5 x  11 y  4 z  2
Răspuns: a)   ; b)   ; c)   ;
3 1 1 10 1 6 3 1 13

x  2 y 1 z 1 x y z
d)   ; e)   .
3 1 2 1 0 3

10. Să se scrie ecuaţia planului

a) ce trece prin originea sistemului de coordonate şi este perpendicular pe dreapta de


x  2 y  7 z 1
ecuaţii   ;
1 8 3

x y7 z2
b) ce trece prin punctul M (4, 3, 1) şi este paralel cu dreptele  d1  :   şi
5 4 2
x  8 y  6 z 1
d2  :   ;
6 2 3

x 1 y 1 z 1 x 1 y 1 z 1
c) determinat de dreptele  d1  :   şi  d 2  :   ;
1 1 2 1 2 1
56 CAPITOLUL 1

x y  2 z 1 x 1 y  3 z  2
d) determinat de dreptele paralele  d1  :   şi  d 2  :   ;
7 3 5 7 3 5

e) trece prin punctele M 1  0,0,1 şi M 2  3,0,0  şi formează un unghi de 60 cu planul de

coordonate xO y ;

5 3
f) trece prin punctul M ( ,  2, ) , este perpendicular pe planul x  2 y  z  1  0 şi este
2 2
x 1 y 1 z
paralel cu dreapta   .
2 3 1

Răspuns: a) x  8 y  3z  0 ; b) 16 x  27 y  14 z  159  0 ; c) 5 x  3 y  z  1  0 ;

d) 17 x  13 y  16 z  10  0 ; e) x  26 y  3z  3  0 ; f) x  3 y  7 z  19  0 .

11. Să se stabilească poziţia următoarelor perechi de plane:

a) x  11y  2 z  5  0 şi 7x  y  2z  1  0 ;

b) 3x  6 y  3z  9  0 şi x  2y  z  3  0 ;

c) x  3 y  z  10  0 şi 5x  6 y  7  0 ;

d) 2 x  y  z  7  0 şi 4x  2 y  2z  1  0 .

Răspuns: a) Plane perpendiculare; b) Plane confundate; c) Plane oarecare (se intersectează


după o dreaptă); d) Plane paralele.

12. Precizaţi dacă următoarele plane au puncte comune: x  y  z  6  0 , 2 x  y  z  3  0


şi x  2 y  z  2  0 .

Răspuns: M 1, 2,3 .

13. Să se calculeze unghiurile următoarelor perechi de plane:

a) 3x  y  2 z  5  0 şi 5 x  9 y  3z  1  0 ;

b) 6 x  2 y  4 z  8  0 şi 9 x  3 y  6 z  11  0 ;

c) x  2 y  2 z  3  0 şi 16x  12 y  15z  1  0 .
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 57

 2
Răspuns: a)   , plane perpendiculare; b)   0 , plane paralele; c)   arccos .
2 15

14. Să se stabilească poziţia următoarelor drepte în spaţiu:

x3 y 5 z 2 x 5 y 4 z 8
a)   şi   ;
4 3 5 4 2 5

 x  y  3z  2  0 x 1 y  2 z  3
b)  şi   ;
2 x  y  2 z  3  0 5 8 1

x  3 y  2 z 1 x2 y6 z2


c)   şi   ;
1 0 2 3 1 1

 x  t  3  x  3t  5
 
d)  y  2t  5, t   şi  y  2t  4, t   ;
z  t  2  z  t  8
 

 x  2 y  3z  1  0 x y  10 z  7
e)  şi   .
2 x  y  z  3  0 1 7 5

Răspuns: a) Drepte concurente în M 1, 2,3 ; b) Drepte paralele; c) Drepte necoplanare

(oarecare în spaţiu); d) Drepte perpendiculare; e) Drepte confundate.

15. Să se afle unghiul dintre dreptele:

x  3 y 1 z x  2 y 1 z 1
a)   şi   ;
1 2 1 5 1 7

 x  3t  5
x3 y 5 z 
b)   şi  y  6t  3, t   ;
1 2 3  z  9t  2

x  y  2z  1  0 x  2 y  z  1  0
c)  şi  ;
x  y  z  1  0 x  2 y  z  1  0

x 1 y  2 z  5 x y  3 z 1
d)   şi   .
3 6 2 2 9 6

  72
Răspuns: a)   , drepte perpendiculare; b)   0 , drepte paralele; c)   ; d) cos  .
2 3 77
58 CAPITOLUL 1

16. Să se stabilească poziţia dreptei  d  faţă de planul   , unde

x  3 y 1 z 1
a)  d  :   şi   : x  y  z  2  0 ;
5 3 2

x 1 y 1 z  2
b)  d  :   şi   : 2 x  5 y  4 z  15  0 ;
3 2 1

x  2 y 1 z 1
c)  d  :   şi   : 2 x  y  z  3  0 ;
4 3 2

x  5 y  11 z  1
d)  d  :   şi   : x  2 y  5 z  9  0 .
4 8 20

Răspuns: a) Dreapta şi planul sunt paralele; b) Dreapta este conţinută în plan; c) Dreapta şi
 2 16 1 
planul se intersectează în punctul A  ,  ,  ; d) Dreapta şi planul sunt perpendiculare.
7 7 7

17. Să se calculeze unghiul dintre dreapta  d  şi planul   , unde

 x  y  3z  0
a)  d  :  şi   : x  y  z  1  0 ;
x  y  z  0

 x  2 y  3z  1  0
b)  d  :  şi   : x  2 y  2 z  1  0 ;
2 x  y  z  3  0

x  5 y  11 z  1
c)  d  :   şi   : x  2 y  5 z  9  0 .
4 8 20

3 
Răspuns: a)   0 , dreapta şi planul sunt paralele; b)   arcsin ; c)   .
9 2

2 x  y  z  1  0
18. Să se scrie ecuaţia planului care conţine dreapta  şi trece prin punctul
 x yz 0

M  2,1,1 .

Răspuns: x  5 y  5 z  2  0 .

4 x  y  3z  1  0
19. Să se scrie ecuaţia unui plan ce trece prin dreapta  şi care:
 x  5y  z  2  0
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 59

a) trece prin punctul M 1,1,1 ;

b) este paralel cu axa de coordonate Oy ;

c) este perpendicular pe planul 2 x  y  5 z  3  0 .

Răspuns: a) 23x  32 y  26 z  17  0 ; b) 21x  14 z  3  0 ; c) 7 x  14 y  5  0 .

2 x  y  3z  0
20. Să se determine ecuaţia planului ce trece prin dreapta  şi este paralel cu
 x y z0
x  4 y 1 z
dreapta   .
2 1 3

Răspuns: 3 y  z  0 .

 x  y  z 1 0
21. Să se determine ecuaţia planului ce trece prin dreapta  şi este
2x  y  z  1  0
x8 y 3 z 5
perpendicular pe dreapta   .
1 1 1

Răspuns: x  y  z  1  0 .

x  2 y  3 z 1
22. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin dreapta d :   şi este
5 1 2
perpendicular pe planul x  4 y  3z  7  0 .

Răspuns: 11x  17 y  19 z  10  0 .

x5 y2 z
23. Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin dreapta   şi este paralel cu
3 1 4
planul x  y  z  11  0 .

Răspuns: x  y  z  3  0 .

x  5y  z 0
24. Să se determine ecuaţia planului ce conţine dreapta  şi care formează
x z40

un unghi de 45 cu planul x  4 y  8 z  12  0 .

Răspuns: x  20 y  7 z  12  0 .
60 CAPITOLUL 1

25. Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului A  1,3, 2  pe planul


  : 3x  3 y  z  1  0 .
 26 12 23 
Răspuns: A '  , ,   .
 19 19 19 

26. Se consideră punctul A  4, 3,1 şi planul   : x  2 y  z  3  0 .

a) Să se stabilească poziţia punctului A faţă de planul   ;

b) Să se determine coordonatele proiecţiei punctului A pe planul   ;

c) Să se determine coordonatele simetricului punctului A faţă de planul   ;

d) Să se determine distanţa de la punctul A la planul   .

Răspuns: a) A    ; b) A '  5, 1,0  ; c) A ''  6,1, 1 ; d) dist  A,  d    6 .

x 1 y  2 z  3
27. Se consideră punctul A  4,3,10  şi dreapta  d  :   .
2 4 5

a) Să se stabilească poziţia punctului A faţă de dreapta  d  ;

b) Să se determine coordonatele proiecţiei punctului A pe dreapta  d  ;

c) Să se determine coordonatele simetricului punctului A faţă de dreapta  d  ;

d) Să se determine distanţa de la punctul A la dreapta  d  ;

e) Să se determine ecuaţiile perpendicularei din punctul A pe dreapta  d  .

Răspuns: a) A   d  ; b) A '  3,6,8  ; c) A ''  2,9,6  ; d) dist  A,  d    14 ;

x  4 y  3 z  10
e)   .
1 3 2

28. Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului A  5,0, 2  pe dreapta


 x  3t  2
 d  :  y  2t  1, t   .
 z  4t  3

PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 61

 19 3 35 
Răspuns: A '  , ,  .
 29 29 29 

x  12 y  9 z  1
29. Să se calculeze coordonatele punctului de intersecţie al dreptei   cu
4 3 1
planul 3x  5 y  z  2  0 .

Răspuns: A  0,0, 2  .

x y  4 z 1
30. Să se determine ecuaţii proiecţiei dreptei   pe planul x  y  3z  8  0 .
4 3 2

 x  y  3z  8  0 x  9 y 1 z
Răspuns:     .
x  2 y  z  7  0 7 4 1

x 1 y 1 z
31. Se dau dreapta   şi planul x  y  z  3  0 . Să se găsească:
1 2 3

a) ecuaţii proiecţiei dreptei pe plan;

b) ecuaţiile simetricei dreptei faţă de plan.

x  y  z  3  0 x  2 y z 1 x  3 y 1 z  2
Răspuns: a)     ; b)   .
 x  2 y  z  3  0 1 0 1 3 2 1

32. Să se calculeze următoarele distanţe:

a) de la punctul M  3,1, 1 la planul   : 22 x  4 y  20 z  45  0 ;

b) de la punctul M  2, 4,7  la planul   : x  2 y  2 z  2  0 ;

x  2 y 1 z
c) de la punctul M  7,9,7  la dreapta  d  :   ;
4 3 2

x  y  z 0
d) de la punctul M 1,1,1 la dreapta  d  :  ;
x  y  z  2  0

e) de la planul  1  : 3x  2 y  z  7  0 la planul  2  : 3x  2 y  z  7  0 ;

x  7 y 1 z  3 x  2 y 1 z
f) de la dreapta  d1  :   la dreapta  d 2  :   ;
3 4 2 3 4 2
62 CAPITOLUL 1

x y7 z2 x9 y 2 z


g) de la dreapta  d1  :   la dreapta  d 2  :   ;
2 9 2 4 3 1

x7 y4 z 3 x  21 y  5 z  2
h) de la dreapta  d1  :   la dreapta  d 2  :   .
3 4 2 6 4 1

3 10
Răspuns: a) dist  M ,     ; b) dist  M ,     ; c) dist  M ,  d    22 ;
2 3

3 2
d) dist  M ,  d    ; e) dist   1  ,  2    14 ; f ) dist   d1  ,  d 2    3 ;
2

g) dist   d1  ,  d 2    7 ; h) dist   d1  ,  d 2    13 .

33. Să se determine ecuaţia unui plan aflat la distanţă egală faţă de planele

 1  : x  y  3 z  2  0 şi  1  : x  y  3 z  6  0 .
Răspuns: x  y  3z  2  0 .

x7 y 3 z 9
34. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor  d1  :  
1 2 1
x  3 y 1 z 1
şi  d 2  :   .
7 2 3

3 x  2 y  z  6  0
Răspuns:  .
5 x  34 y  11z  38  0
63

CAPITOLUL 2

CONICE

2.1. ECUAŢIILE CANONICE ALE CONICELOR

Familia de curbe numite generic „conice” este formată din elipse, hiperbole şi
parabole. Termenul de conice provine din faptul că aceste curbe se obţin ca intersecţii ale unui
con circular drept cu un plan.

Fie  unghiul format de axa conului cu


generatoarele sale şi fie  unghiul dintre planul secant

şi axa conului. Dacă unghiul  este de 900 , adică


planul secant este perpendicular pe axa conului, curba
  
de intersecţie este un cerc. Dacă     900 , curba de
O  
intersecţie este o elipsă. Dacă    , atunci curba de
intersecţie este o parabolă, iar dacă 0     , curba de 
intersecţie este o hiperbolă.
90o
În continuare vom da o definiţie unitară, ca
loc geometric, a celor trei tipuri de conice: elipsă, Fig. 1
hiperbolă şi parabolă.

Definiţia 2.1.1. Fie F un punct din plan şi D o dreaptă care nu trece prin F . Se numeşte
conică, mulţimea punctelor M din plan care au proprietatea că raportul distanţelor faţă de
F şi faţă de dreapta D este constant. Dacă notăm cu  acest raport, atunci în cazul   1
conica se numeşte elipsă, în cazul   1 conica se numeşte hiperbolă, iar dacă   1 conica
se numeşte parabolă. Punctul F se numeşte focar, dreapta D se numeşte directoare, iar
raportul  se numeşte excentricitate.
64 CAPITOLUL 2

a) ELIPSA

Pentru a stabili ecuaţia elipsei alegem un sistem de coordonate în felul următor.


Drept axa xx ' alegem dreapta care trece prin F şi este perpendiculară pe dreapta D . Fie K
piciorul perpendicularei duse din F pe D . Punctul O (originea sistemului de coordonate) se
alege pe axa xx ' astfel încât să avem relaţiile:

  a
y' OF  a şi OK  , unde a este o
D 
constantă pozitivă pe care urmează să o determinăm.
M N
Deoarece în cazul elipsei   1 , punctele O, F şi K
x x'
O F K vor fi dispuse ca în Figura 2.

y Dacă notăm cu l lungimea segmentului


Fig.2 FK , atunci avem:

   a 1  2


l  FK  OK  OF   a  a , de unde deducem că
 

l
a . (2.1)
1  2

Evident dreapta yy ' este perpendiculară în O pe axa xx ' . Prin urmare, în raport cu

acest sistem de coordonate focarul F are coordonatele  a ,0  şi dreapta D are ecuaţia

a
x , unde constanta a este dată de (2.1).

Dacă M  x, y  este un punct pe elipsă şi N este proiecţia sa ortogonală pe D ,

atunci conform Definiţiei 2.1.1. avem:



MF
   şi mai departe
MN

 x  a 
2
 y2
 .
a
x

Efectuând calculele obţinem:


CONICE 65

x 2 1   2   y 2  a 2 1   2  sau

x2 y2
  1.
a 2 a 2 1   2 

Dacă notăm cu b 2  a 2 1   2  , atunci rezultă:

x2 y 2
 1  0 . (2.2)
a 2 b2

Ecuaţia (2.2) este ecuaţia elipsei, deoarece coordonatele oricărui punct de pe elipsă
verifică această ecuaţie şi coordonatele oricărui punct care nu este pe elipsă nu o verifică.

În mod uzual, abscisa focarului F se notează cu c şi se numeşte distanţă focală, iar


a şi b se numesc semiaxele elipsei.

Aşadar, în cazul elipsei relaţiile dintre distanţa focală, semiaxe şi excentricitate sunt:

c  a  a (2.3)

b 2  a 2  c 2 sau

a2  b2  c2 . (2.4)

Ecuaţia directoarei este:

a a2
x x  a. (2.5)
 c

x2 y2
Exemplul 2.1.1. În cazul elipsei   1  0 avem:
25 16

3
a  5; b  4; c  3;   .
5

Observaţia 2.1.1. Dacă excentricitatea   0 , atunci a  b  r şi elipsa degenerează în cercul


de ecuaţie:

x2  y2  r 2 .

O reprezentare parametrică a elipsei este:


66 CAPITOLUL 2

 x  a cos t

 y  b sin t , t   0, 2  . (2.6)

Într-adevăr, din (2.6) deducem imediat că:

x2 y 2
  cos 2 t  sin 2 t  1, t   0, 2  .
a 2 b2

Ecuaţiile parametrice (2.6) permit o reprezentare grafică simplă a elipsei: se


construiesc două cercuri concentrice de raze a şi b .

Fie P un punct oarecare pe cercul mare (de rază a ) şi fie Q punctul în care OP
intersectează cercul mic (de rază b ). Dacă notăm cu P '
y
proiecţia punctului P de axa xx ' şi cu M piciorul
P
perpendicularei duse din Q pe PP ' , atunci M se află
Q
M pe elipsa de semiaxe a şi b .
t x
b a
Q' Într-adevăr, fie t măsura unghiului POP ' .
O P'
Atunci coordonatele punctului M sunt:

 x  OP '  a cos t

  
Fig. 3  y  MP '  QQ '  b sin t , t   0, 2  , deci

x2 y2
  1.
a 2 b2

În continuare vom pune în evidenţă o altă proprietate geometrică importantă a


elipsei, proprietate folosită în mod curent ca definiţie.

Fie elipsa de semiaxe a, b şi fie F  c, 0  şi F '  c, 0  focarele sale. Vom arăta că

orice punct M de pe elipsă are proprietatea că suma distanţelor sale faţă de cele două focare
 

este constantă MF  MF '  const. . 
Într-adevăr, fie M  x, y  un punct oarecare de pe elipsă. Atunci există t   0, 2 

astfel încât: x  a cos t , y  b sin t .

În continuare avem:
CONICE 67


 x  c  a cos t  c 
2 2
MF   y2   b 2 sin 2 t 

 a 2 cos 2 t  2a c cos t  c 2   a 2  c 2  sin 2 t 

 a  c cos t 
2
 a 2  2a c cos t  c 2 cos 2 t  

 a  c cos t .

În mod analog se arată că


y

 x  c
2
MF '   y 2  a  c cos t , M ( x, y )

de unde deducem că
F '(c,0) O F (c,0) x
 
MF  MF '  2a  constant  . Fig. 4

Reciproc, se poate arăta că fiind date două puncte fixe F şi F ' situate la distanţa
2c unul de celălalt, atunci coordonatele  x, y  ale oricărui punct M din plan care au
 
proprietatea că suma distanţelor MF  MF '  2a , a  c verifică o ecuaţie de forma

x2 y 2
  1  0 , unde b 2  a 2  c 2 .
a 2 b2

Aşadar, elipsa se poate defini şi ca locul geometric al punctelor din plan care au
proprietatea că suma distanţelor la două puncte fixe numite focare este constantă.

b) HIPERBOLA

Pentru a obţine ecuaţia hiperbolei alegem sistemul de coordonate de coordonate în


acelaşi mod ca şi în cazul elipsei. y
D
Deoarece la hiperbolă   1 , punctele O, K şi F vor

  a  
fi dispuse ca în Figura 5  OF  a   OK  . M
   N

Conform Definiţiei 2.1.1., dacă M  x, y  este un


x
punct oarecare de pe hiperbolă şi N este piciorul O K F
perpendicularei duse din M pe dreapta D , atunci Fig. 5
68 CAPITOLUL 2


MF
   .
MN

După calcule identice cu cele din cazul elipsei, în final obţinem ecuaţia

x2 y2
  1 . Cum   1 , vom nota cu b 2  a 2   2  1 şi ecuaţia devine:
a 2 a 2 1   2 

x2 y2
 1  0 . (2.7)
a 2 b2

Aşadar, ecuaţia canonică a hiperbolei este dată de (2.7).

În cazul hiperbolei între semiaxele sale a, b , distanţa focală c şi excentricitate au


loc relaţiile:

c  a  a

b 2  c 2  a 2 sau

c2  a 2  b2 .

Ecuaţia directoarei este

a2
x  a.
c

Pentru reprezentarea grafică a hiperbolei folosim mijloacele analizei matematice.

Mulţimea punctelor din plan care satisfac ecuaţia (2.7) este formată din reuniunea
graficelor funcţiilor:

b 2 b 2
f1  x   x  a 2 şi f 2  x    x  a 2 , x   , a    a,   .
a a

Evident, este suficient să reprezentăm grafic funcţia f1 , deoarece cele două grafice

sunt simetrice faţă de axa Ox .

Avem succesiv:

b x
f1 '  x    şi
a x  a2
2
CONICE 69

ab
f1 " x    3
.
x 2
a 
2 2

b b
Asimptota oblică la   este y  x şi asimptota oblică la  este y   x .
a a

x  a a 

f1 '    

f1   0 0  

f1 "    

Graficul funcţiei f1 este reprezentat în


b
Figura 6 cu linie continuă, iar graficul funcţiei f 2 este F' F x
a
c  a O c
reprezentat în Figura 6 cu linie întreruptă.
b

Fig. 6
Exemplul 2.1.2. Să se reprezinte grafic hiperbola

x2 y 2
 1  0 .
9 4

Semiaxele hiperbolei sunt a  3 , b  2 iar distanţa focală este c  13 . Pentru


început construim un dreptunghi cu centrul în origine de laturi 2a  6 şi 2b  4 .

3 y 3
y x y x
2 2
B(0, 2)

F '( 13,0) F ( 13,0)


A '(3,0) O A(3,0) x

B '(0, 2)
Fig. 7
70 CAPITOLUL 2

3 3
Diagonalele acestui dreptunghi y  x , respectiv y   x , sunt exact asimptotele
2 2
oblice ale hiperbolei.

Graficul hiperbolei este tangent în punctele A  3, 0  şi A '  3, 0  la muchiile

verticale ale dreptunghiului.

x2 y2
O reprezentare parametrică a ramurii din dreapta a hiperbolei   1 este:
a 2 b2

 x  a ch t
 (2.8)
 y  b sh t , t  

 et  et et  et 
unde ch este cosinusul hiperbolic, iar sh este sinusul hiperbolic  ch t  ,sh t  .
 2 2 

Deoarece, relaţia fundamentală pentru funcţiile hiperbolice este ch 2t  sh 2t  1 ,


x2 y2
rezultă imediat că   1 , deci (2.8) sunt ecuaţiile parametrice ale hiperbolei (ramura din
a 2 b2
dreapta).

 x  a ch t
Ecuaţiile parametrice ale ramurii din stânga sunt  .
 y  b sh t , t  

Fie hiperbola de semiaxe a şi b şi fie F  c, 0  şi F '  c, 0  focarele sale. Vom

arăta că dacă M se află pe hiperbolă, atunci diferenţa distanţelor sale la cele două focare este
 

constantă MF '  MF  2a  const. . 
Într-adevăr, dacă M se află pe ramura din dreapta, atunci există t   astfel încât

x  a ch t , y  b sh t şi avem:


 x  c
2
MF '   y 2  x 2  2cx  c 2  y 2 

 a 2ch 2t  2 ac ch t  c 2  b 2sh 2t 

 a 2ch 2t  2 ac ch t  c 2   c 2  a 2  sh 2t 
CONICE 71

 a 2  ch 2t  sh 2t   2 ac ch t  c 2 1 + sh 2t  

 a 2  2 ac ch t  c 2ch 2t  a  c ch t  a  c ch t.

În mod analog se arată că



MF  a  c ch t  c ch t  a , deoarece c ch t  a .

Aşadar, avem:
 
MF '  MF  2a  constant  .

Din cele de mai sus rezultă că hiperbola este locul geometric al punctelor din plan
care au proprietatea că diferenţa distanţelor la două puncte fixe numite focare este constantă.

Observaţia 2.1.2. Dacă a  b atunci hiperbola se y


y  x yx
numeşte echilateră şi are ecuaţia:

x2  y2  a2 .
x
c O
În acest caz excentricitatea    2 , iar
a
asimptotele sunt y   x , deci coincid cu prima,
respectiv a doua bisectoare. Fig. 8

c) PARABOLA

Pentru a stabili ecuaţia parabolei alegem sistemul de axe în felul următor: drept axă
xx ' se alege dreapta care trece prin F şi este perpendiculară D y
pe dreapta D . Fie K punctul de intersecţie al celor două N M

drepte. Dacă notăm cu p  KF , atunci originea O se alege
x
la jumătatea distanţei dintre K şi F . Rezultă că în raport cu K O p 
F  ,0 
acest sistem de axe focarul F va avea coordonatele 2 
p  p
F  , 0  , iar ecuaţia directoarei este x   . Fig. 9
2  2

Fie M  x, y  un punct de pe parabolă şi fie N proiecţia sa pe directoarea D . Avem:


72 CAPITOLUL 2

 p   p
2

MN  x  şi MF   x    y 2 .
2  2

Conform definiţiei parabolei rezultă:



MF  p
2
 p
2

    1 sau  x    y   x   .
2

MN  2  2

Efectuând calculele obţinem ecuaţia canonică a parabolei

y 2  2 px . (2.9)

Pentru a reprezenta parabola observăm că mulţimea punctelor din plan care satisfac
ecuaţia (2.9) se compune din graficele funcţiilor:

f1  x   2 px şi f 2  x    2 px , x   0,   .

Este suficient să reprezentăm grafic funcţia f1 , deoarece graficul funcţiei f 2 este

simetricul graficului funcţiei f1 faţă de Ox .

Avem succesiv:

p p 1
f1 '  x    0 şi f1 " x      0 , x  0 .
2 px 2 2 x x

x 0 

f1 '   
f1 0    

f1 "   
Graficul funcţiei f1 este prezentat în Figura 10 cu linie continuă, iar graficul funcţiei
f 2 cu linie întreruptă. y

x
O

Fig. 10
CONICE 73

Observaţia 2.1.3. Dacă focarul este situat în stânga directoarei D , atunci focarul F are
 p  p  y
coordonatele   , 0  şi K are coordonatele  , 0  .
 2  2 
Ecuaţia care se obţine este
  p  O p 
y 2  2 px , unde p  FK . F   ,0  K  ,0 
 2  2 
O astfel de parabolă este reprezentată în Figura Fig . 11
11.

În concluzie, ecuaţia unei parabole este

y 2  2 px , cu p   .

2.2. REDUCEREA LA FORMA CANONICĂ A CONICELOR

Să presupunem că în raport cu un sistem rectangular de coordonate este dată


următoarea ecuaţie:

a11 x 2  2a12 x y  a22 y 2  2a13 x  2a23 y  a33  0 . (2.10)

Observăm că această ecuaţie conţine şase termeni, în loc de trei, sau chiar doi, cum
este cazul ecuaţiilor canonice ale elipsei, hiperbolei sau parabolei. Am putea crede că din
punct de vedere geometric ecuaţiei (2.10) îi corespunde o curbă mai complicată. În realitate
lucrurile nu stau aşa. Vom arăta că dacă sistemul de coordonate este convenabil ales, atunci
ecuaţia (2.10) poate fi redusă întotdeauna la una din următoarele forme canonice, cărora le
corespund curbele din paranteze:

x2 y 2
1)  1  0 (Elipsă)
a2 b2

x2 y 2
2)  1  0 (Elipsă imaginară)
a2 b2

x2 y2
3)  0 (Punct)
a2 b2

x2 y 2
4)  1  0 (Hiperbolă)
a2 b2
74 CAPITOLUL 2

x2 y 2
5)  0 (Pereche de drepte concurente)
a2 b2

6) y 2  2 px  0 (Parabolă)

7) x 2  a 2  0 (Pereche de drepte paralele)

8) x 2  a 2  0 (Pereche de drepte imaginare)

9) x 2  0 (Pereche de drepte confundate),

în care a , b şi p nu sunt nuli.

Ecuaţiile 1), 4) şi 6) au fost studiate în paragraful 2.1., fiind ecuaţiile elipsei,


hiperbolei şi parabolei.

Ecuaţiile 2) şi 8) nu sunt satisfăcute de nici un punct, deci nu reprezintă nici o curbă


reală.

Ecuaţia 3) este verificată numai de punctul x  0, y  0 .

Ecuaţia 5) este echivalentă cu sistemul:

x y
 a  b  0
 (2.11)
x  y  0
 a b

care reprezintă, evident, o pereche de drepte concurente în O .

Ecuaţia 7) este echivalentă cu sistemul:

x  a  0
 (2.12)
x  a  0

care reprezintă două drepte paralele.

Ecuaţia 9) corespunde cazului particular a  0 şi reprezintă din punct de vedere


geometric două drepte confundate.

În concluzie, putem spune că ecuaţia (2.10) reprezintă ecuaţia generală a unei


conice.
CONICE 75

În cele ce urmează vom dovedi afirmaţia de mai sus. Fie reperul rectangular drept
   
 
O; i; j , unde i şi j sunt versori. Dreapta absciselor este dreapta care trece prin O şi este
 
paralelă cu i , iar dreapta ordonatelor este dreapta care trece prin O şi este paralelă cu j .

Să presupunem că în raport cu acest sistem de coordonate avem ecuaţia (2.10).

Introducem notaţiile (invarianţii conicei):

I  a11  a22

a11 a12

a12 a22

a11 a12 a13


  a12 a22 a23 şi
a13 a23 a33

f  x, y   a11 x 2  2 a12 x y  a22 y 2  2 a13 x  2 a23 y  a33 .

Vom analiza două cazuri:

I. Cazul   0 (al conicelor cu centru unic).

II. Cazul   0 (al conicelor fără centru sau cu o infinitate de centre).

I. CONICE CU CENTRU UNIC (  0 )

Fie O ' un punct din plan de coordonate  x0 , y0 


y y'
   
în raport cu reperul O; i; j  
 noul reper
şi fie O '; i; j x' M
x y' x'
 
obţinut prin translaţia (paralelă) a reperului O; i; j . Fie, O' y
y0
de asemenea, M un punct de coordonate  x, y  în raport x
O x0
 
cu reperul  
O; i; j , respectiv de coordonate  x ', y ' în Fig. 12
 
raport cu noul reper O '; i; j .

Legătura dintre vechile coordonate şi noile coordonate este dată de formulele:


76 CAPITOLUL 2

 x  x0  x '
 . (2.13)
 y  y0  y '

În urma translaţiei (2.13) ecuaţia (2.10) devine:

a '11 x ' 2  2 a '12 x ' y ' a '22 y ' 2  2 a '13 x  2 a '23 y  a '33  0 ( 2.10' )

unde:

a '11  a11 ; a '12  a12 ; a '22  a22



a '13  a11 x0  a12 y0  a13
 (2.14)
a '23  a12 x0  a22 y0  a23

a '33  f  x0 , y0  .

În intenţia de a simplifica ecuaţia ( 2.10' ) impunem condiţiile a '13  0, a '23  0 . Se

obţine astfel sistemul:

 a11 x0  a12 y0  a13  0


 . (2.15)
 a12 x0  a22 y0  a23  0

Cum   0 , sistemul (2.15) are soluţie unică, dată de regula lui Cramer:

 1 a13 a12
 x0  
  a23 a22

 . (2.16)
 a11 a13
 y0   1
  a12 a23

Dacă punctul O ' este ales astfel încât coordonatele sale  x0 , y0  şi fie date de

(2.16), atunci ecuaţia ( 2.10' ) devine:

a11 x ' 2  2 a12 x ' y ' a22 y ' 2  f  x0 , y0   0 .

Pe de altă parte avem:

f  x0 , y0    a11 x0  a12 y0  a13  x0   a12 x0  a22 y0  a23  y0  a13 x0  a23 y0  a33 .

Ţinând seama că  x0 , y0  este soluţia sistemului (2.15) rezultă că:


CONICE 77

1 a12 a13 a11 a13 a11 a12  


f  x0 , y0   a13 x0  a23 y0  a33   a13  a23  a33  .
  a22 a23 a12 a23 a12 a22  


În concluzie, printr-o translaţie a sistemului de coordonate de vector OO ' 
 
 x0 i  y0 j , unde  x0 , y0  este soluţia sistemului (2.15), ecuaţia (2.10) capătă forma

simplificată:


a11 x ' 2  2 a12 x ' y ' a22 y ' 2   0. (2.17)

Observăm că dacă perechea  x ', y ' verifică ecuaţia (2.17), atunci şi perechea

  x ',  y ' o verifică. Cu alte cuvinte, dacă un punct M se află pe curba corespunzătoare

ecuaţiei (2.17), atunci şi simetricul său faţă de O ' se află pe această curbă. Rezultă că punctul
O ' de coordonate  x0 , y0  , unde  x0 , y0  este soluţia (unică) a sistemului (2.15), este centrul

de simetrie al curbei, adică centrul conicei.

Aşadar, coordonatele centrului conicei sunt date de (2.16).

Dacă a12  0 , ecuaţia (2.17) are deja una din formele canonice 1) – 9). Dacă a12  0 ,
 
vom continua să simplificăm ecuaţia (2.17) printr-o nouă schimbare a reperului O '; i; j .  
Pentru aceasta să notăm cu   x ', y '  a11 x ' 2  2 a12 x ' y ' a22 y ' 2 .
 
Evident  :  2   este o formă pătratică a cărei matrice în raport cu baza i, j  
este:

a a12 
A   11 .
 a12 a22 

Conform unui cunoscut rezultat de algebră liniară, există o nouă bază ortonormată
 
 
u , v în raport cu care forma pătratică  are forma canonică:

  X , Y   1 X 2  2Y 2 ,
 
unde 1 şi 2 sunt valorile proprii ale matricei A , iar u şi v sunt vectori proprii
corespunzători acestor valori proprii.
78 CAPITOLUL 2

Aşadar, 1 şi 2 sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice:

a11   a12
 0 , ecuaţie echivalentă cu
a12 a22  

2  I    0 . (2.18)
   
   
Dacă notăm cu C matricea de trecere de la baza i, j la baza u , v , atunci C este

o matrice ortogonală de ordinul 2. Conform unui rezultat de algebră liniară (Vezi [9], pag.
182), matricea C are una din formele:

 cos   sin    cos  sin  


  , respectiv  .
 sin  cos    sin   cos  
 
Schimbând, eventual, pe v cu v putem presupune întotdeauna că:

 cos   sin  
C  ,  det C  1 .
 sin  cos  

Aşadar, avem:
  
u  cos  i  sin  j
   (2.19)
 v   sin  i  cos  j

şi

 x '  X cos   Y sin 


 , (2.20)
 y '  X sin   Y cos 
 

unde  x ', y ' sunt coordonatele unui punct oarecare din plan în raport cu reperul O '; i; j , 
iar  X , Y  sunt coordonatele acestui punct în raport cu reperul
   
v
j
O '; u; v .

u  
 Din (2.19) deducem că noua bază ortonormată u , v  
 i  
O'
 
se obţine din vechea bază ortonormată i, j printr-o rotaţie de
Fig . 13
unghi  (Vezi Figura 13).
CONICE 79

Formulele (2.20) exprimă legătura dintre vechile coordonate şi noile coordonate, în


 
cazul unei rotaţii de unghi  a reperului O '; i; j . 
În urma rotaţiei (2.20), ecuaţia (2.17) devine


1 X 2  2Y 2  0. (2.21)

A) Analizăm mai întâi cazul   1 2  0 . Înmulţind, eventual, ecuaţia (2.21) cu 1

şi schimbând, eventual, X cu Y , putem presupune că 1  2  0 .

Distingem următoarele subcazuri:

a)   0


Împărţind ecuaţia (2.21) cu  obţinem elipsa:

X2 Y2
 1  0 ,
a 2 b2

 
unde a 2   , b2   , ab0.
 1  2

b)   0


Împărţind ecuaţia (2.21) cu obţinem ecuaţia

X2 Y2
 1  0 ,
a 2 b2

 
unde a 2  , b2  .
 1  2

Evident, nu există nici un punct în plan care să verifice această ecuaţie. Se mai spune
că ecuaţia reprezintă o „elipsă imaginară”.

c)   0

Ecuaţia (2.21) devine

1 X 2  2Y 2  0 , 2  1  0 .
80 CAPITOLUL 2

Această ecuaţie este verificată numai de punctul

X  0, Y  0.

B) Să presupunem acum că   1 2  0 .

Înmulţind (eventual) ecuaţia (2.21) cu 1 şi schimbând (eventual) X cu Y putem



presupune că 1  0 , 2  0 şi 0.

Avem următoarele subcazuri:

a)   0


Împărţind ecuaţia (2.21) cu  obţinem ecuaţia hiperbolei:

X2 Y2
 1  0 ,
a2 b2

 
unde a 2   , b2  .
1 2 

b)   0

Ecuaţia (2.21) devine:

X2 Y2 1 1
 2  0 , unde a 2  , b 2   .
a 2
b 1 2

Această ecuaţie este echivalentă cu sistemul:

X Y
 a  b  0
 . (2.22)
X  Y  0
 a b

Din punct de vedere geometric, sistemul (2.22) reprezintă o pereche de drepte


concurente.

În concluzie, în cazul   0 , ecuaţia (2.10) poate fi redusă printr-o rototranslaţie la


una din formele canonice 1) – 5), cărora le corespund următoarele curbe: elipsă, elipsă
imaginară, un punct, hiperbolă, o pereche de drepte concurente.
CONICE 81

Coordonatele centrului conicei se află rezolvând sistemul (2.15), iar direcţiile axelor
a a12 
O ' X , O ' Y sunt date de vectorii proprii ai matricei A   11 .
 a12 a22 

Exemplul 2.2.1. Să se reducă la forma canonică şi să se deseneze conica:

5 x 2  8 x y  5 y 2  18 x  18 y  9  0 .

Avem: a11  5, a12  4, a22  5, a13  9, a23  9, a33  9

I  a11  a22  10

5 4
 9
4 5

5 4 9
  4 5 9  81 .
9 9 9

Ecuaţia caracteristică este

 2  10  9  0 ,

iar valorile proprii sunt 9 şi 1.

Alegem valorile proprii astfel încât

2  1  0 , deci 1  1 şi 2  9 .

Forma canonică este

X 2  9 Y 2  9  0 sau

X2
 Y 2 1  0 .
9

Centrul conicei se află rezolvând sistemul (2.15)

5x  4 y  9  0
 .
4 x  5 y  9  0

Soluţia sistemului este O ' 1,1 .


82 CAPITOLUL 2

În urma translaţiei:

x  x'  1

y  y'  1

ecuaţia capătă forma redusă:

5 x ' 2  8 x ' y ' 5 y ' 2  9  0 .

Vectorii proprii corespunzători valorii proprii 1  1 sunt daţi de ecuaţia:

4 x  4 y  0 sau y   x .

 1  1 
Alegem versorul u  i j.
2 2

Valorii proprii 2  9 îi corespund vectorii proprii

4 x  4 y  0 sau y  x .

 1  1 
Alegem versorul v  i j.
2 2
 
Axa OX are direcţia lui u , iar axa OY are direcţia lui v . Matricea de trecere de la
   
 
baza i, j la baza u , v este  
 1 1 
 
2 2
C  , cu det C  1 .
 1 1 
 
 2 2

y y' Formulele rotaţiei sunt:

X  1 1
 x '  2
X 
2
Y
 .
O' x'
y'   1 X  1 Y
 2 2
x
Y O
X2
Fig. 14 Elipsa  Y 2  1  0 este reprezentată în
9
Figura 14.
CONICE 83

3
Unghiul de rotaţie este   .
4

Exemplul 2.2.2. Să se reducă la forma canonică şi să se deseneze conica:

3 x 2  10 x y  3 y 2  2 x  14 y  13  0 .

Avem: a11  3, a12  5, a22  3, a13  1, a23  7, a33  13


I  6;   16;   128;  8 .

Ecuaţia caracteristică este:

 2  6  16  0 .

Valorile proprii sunt 8 şi 2 .

Alegem 1  8  0 , 2  2  0 .

Forma canonică este

8 X 2  2Y 2  8  0 sau

Y2
X2  1  0 .
4

Coordonatele centrului sunt date de sistemul:

3 x  5 y  1  0
 ,
5 x  3 y  7  0

a cărui soluţie este x0  2 , y0  1 .

Ecuaţiile translaţiei sunt:

x  x'  2
 .
y  y'  1

Vectorii proprii corespunzători valorii proprii 1  8 sunt daţi de ecuaţia

5 x  5 y  0 sau y  x .

 1  1 
Alegem versorul u  i j.
2 2
84 CAPITOLUL 2

Pentru valoarea proprie 2  2 obţinem ecuaţia

5 x  5 y  0 sau y   x .

 1  1 
Alegem v   i j.
2 2

Matricea de trecere este

 1 1 
 
2 2 
C  , cu det C  1 .
 1 1 
 
 2 2 

Formulele rotaţiei sunt:

 1 1
 x '  2 X  2 Y
 .
y'  1 1
X  Y
 2 2


Unghiul de rotaţie este   .
4

Y2
Hiperbola X 2   1  0 este reprezentată în Figura 15.
4
y
y'

Y
X
x
O
x'
O'

Fig. 15

Exemplul 2.2.3. Să se reducă la forma canonică şi să se deseneze conica:

5 x 2  8 x y  5 y 2  18 x  18 y  18  0 .
CONICE 85

Avem: a11  5, a12  4, a22  5, a13  9, a23  9, a33  18 .

I  10 ;   9 ;   0 .

Valorile proprii sunt 1  1 , 2  9 .

Ecuaţia canonică este

X 2  9Y 2  0 .

Imaginea geometrică este punctul X  0 , Y  0 , adică y


centrul conicei. y'
Rezolvând sistemul
x
5x  4 y  9  0
 O x'
4 x  5 y  9  0
O '(1, 1)
obţinem coordonatele centrului conicei x0  1 , y0  1 .
Fig . 16
Exemplul 2.2.4. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic conica:

7 x 2  60 x y  32 y 2  14 x  60 y  7  0 .

Avem: a11  7, a12  30, a22  32, a13  7, a23  30, a33  7 .

I  39 ;   676 ;   0 ; 1  52 ; 2  13 .

Forma canonică este:

52 X 2  13Y 2  0 sau 4 X 2  Y 2  0 , ecuaţia echivalentă cu sistemul:

2 X  Y  0
 .
2 X  Y  0

Centrul conicei este O ' 1, 0  .

Formulele translaţiei sunt:

x  x'  1
 . (2.23)
y  y'

Vectorii proprii corespunzători valorii proprii 1  52 sunt daţi de ecuaţia:


86 CAPITOLUL 2

3 x  2 y  0 .

 2  3 
Alegem u  i j.
13 13

Vectorii proprii corespunzători valorii proprii 2  13 sunt daţi de ecuaţia:

2x  3y  0 .

 3  2 
Alegem v   i j . Matricea de trecere este
13 13

 2 3 
 
13 13 
C  , cu det C  1 .
 3 2 
 
 13 13 

Ecuaţiile rotaţiei sunt:

 2 3
 x '  13
X 
13
Y
 . (2.24)
y'  3 2
X  Y
 13 13
 
Axa O ' X are direcţia lui u , iar axa O ' Y are direcţia versorului v . Cele două
drepte sunt reprezentate în Figura 17.

Din (2.24) şi (2.23) deducem că:


y
y' X  2 3
 X  13  x  1  13
y
Y
 .
 Y  3  x  1  2
y
Y  2 X O ' 1,0   13 13
x, x '
O
Ecuaţiile 2 X  Y  0 şi 2 X  Y  0

Y  2X devin
Fig. 17
7 x  4 y  7  0 , respectiv x  8 y  1  0
şi se puteau reprezenta de la început în sistemul de coordonate xO y .

La acelaşi rezultat ajungem mai simplu astfel: conform (2.17), în urma translaţiei
CONICE 87

(2.23) ecuaţia conicei devine:

7 x ' 2  60 x ' y ' 32 y ' 2  0 . (2.25)

Rezolvând ecuaţia în raport cu y ' obţinem:

x' 7x '
y1 '   şi y2 '   .
8 4

Înlocuind x ' cu x  1 şi y ' cu y obţinem dreptele x  8 y  1  0 , respectiv


7x  4 y  7  0 .

II. CONICE FĂRĂ CENTRU   0,   0  SAU CU O INFINITATE

DE CENTRE   0,   0 
Considerăm din nou ecuaţia (2.10)

a11 x 2  2a12 x y  a22 y 2  2a13 x  2a23 y  a33  0

şi presupunem că   0 şi   0 .

Pentru început observăm că I  a11  a22  0 .

Într-adevăr, în caz contrar, avem a11   a22 şi cum   a11a22  a122  0 , rezultă că

a11  a22  a12  0 şi deci că   0 , ceea ce contrazice ipoteza făcută.

Dacă a11  0 , atunci folosind metoda eliminării a lui Gauss, vom avea succesiv:

a12 a13
a12 a13 1
1 a11 a11
a11 a11
a122 a12 a13
  a11  a12 a22 a23  a11  0 a22  a23  
a11 a11
a13 a23 a33
a12 a13 a132
0 a23  a33 
a11 a11
a11a22  a122 a11a23  a12 a13
a11 a11
 a11 
a11a23  a12 a13 a11a33  a132
a11 a11
88 CAPITOLUL 2

şi mai departe

a11 a12 a11 a13


1 a12 a22 a12 a23
 .
a11 a11 a12 a11 a13
a13 a23 a13 a33

a11 a13 a11 a12


Deoarece   0 şi  rezultă că
a12 a23 a13 a23

2
1 a a13
    11 . (2.26)
a11 a12 a23

Dacă a11  0 şi a22  0 vom obţine

2
1 a12 a13
  . (2.27)
a22 a22 a23

a11 a13 a12 a13


Cum   0 , rezultă că cel puţin unul dintre minorii , este nenul.
a12 a23 a22 a23

a a12 a13 
În particular rezultă că rangul matricei  11  este 2 şi deci că sistemul (2.15) este
 a12 a22 a23 

incompatibil.

Aşadar, în acest caz, pentru simplificarea ecuaţiei (2.10) nu putem începe cu o


translaţie ca în cazul   0 , ci vom începe cu o rotaţie.

Fie forma pătratică

  x, y   a11 x 2  2 a12 x y  a22 y 2 ,

  a a12 

a cărei matrice în raport cu reperul O; i; j este A   11
 a12
 .
a22 

 
Se ştie că există o nouă bază ortonormată u , v   în raport cu care  are forma

canonică

  x ', y '  1 x ' 2  2 y ' 2 ,


CONICE 89

 
unde 1 , 2 sunt valorile proprii ale matricei A , iar u şi v sunt vectori proprii
corespunzători acestor valori proprii.

Cum   0 , ecuaţia caracteristică este

 2  I   0 şi are rădăcinile 0 şi I .

Alegem 1  0 şi 2  I  0 . Rezultă că forma canonică este

  x ', y '  I  y ' 2 . (2.28)

   
   
Matricea de trecere C de la baza ortonormată i, j la baza ortonormată u , v este
 
ortogonală (vezi [9]). Schimbând, eventual, pe v cu v , putem presupune că

 cos   sin  
C   , cu det C  1 .
 sin  cos  

Avem:
  
u  cos  i  sin  j
   (2.29)
 v   sin  i  cos  j

şi

 x  x 'cos   y 'sin 
 . (2.30)
 y  x 'sin   y 'cos 

Inversând relaţiile (2.30) obţinem

 x '  x cos   y sin 


 . ( 2.30' )
 y '   x sin   y cos 

Aşadar, în urma rotaţiei (2.30) ecuaţia (2.10) devine

I y ' 2  2 a '13 x ' 2 a '23 y ' a33  0 (2.31)

unde

 a '13  a13 cos   a23 sin 


 . (2.32)
a '23   a13 sin   a23 cos 
90 CAPITOLUL 2

  
Versorul u  xi  y j fiind vector propriu corespunzător valorii proprii 1  0
verifică ecuaţia

a11 x  a12 y  0 .
  
Cum u  cos  i  sin  j rezultă că avem

a11 cos   a12 sin   0 . (2.33)

Să observăm că dacă a11  0 , atunci a '13  0 .

Într-adevăr, în caz contrar ar rezulta:

 a11 cos   a12 sin   0


 .
a13 cos   a23 sin   0

Cum acest sistem admite soluţii nebanale, rezultă că

a11 a12
 0 şi deci că   0 conform (2.26).
a13 a23

În continuare vom arăta cum se exprimă coeficientul a '13 în funcţie de coeficienţii

ecuaţiei iniţiale (2.10).

Pentru început observăm că

f  x, y   a11 x 2  2a12 x y  a22 y 2  2a13 x  2a23 y  a33 

 a11 a12 a13   x  (2.34)


  
 x y 1  a12 a22 a23   y  .
a a23 a33   1 
 13

Înlocuind x şi y cu formulele rotaţiei (2.30) obţinem

g  x ', y '  f  x 'cos   y 'sin  , x 'sin   y 'cos    I y ' 2  2a '13 x ' 2a '23 y ' a33 

 0 0 a '13  x ' 
  
 x' y ' 1  0 I a '23  y '  .
a' a '23 a33  
 13  1 

Pe de altă parte, din (2.30) avem


CONICE 91

 cos  sin  0 
 
x y 1   x ' y ' 1   sin  cos  0  şi
 0 0 1

 cos   sin  0  x '   x 


    
 sin  cos  0  y '    y  .
 0 0 1   
  1   1 

Înlocuind în (2.34) obţinem:

 cos  sin  0  a11 a12 a13  cos   sin  0  x ' 


    
x' y ' 1   sin  cos  0  a12 a22 a23  sin  cos  0  y '  
 0 0 1 a33  0 1 
  a13 a23  0  1 

 0 0 a '13  x ' 
  
 x' y ' 1  0 I a '23  y '  .
a' a '23 a33  
 13  1 

Cum această egalitate are loc pentru orice x ', y ' rezultă următoarea egalitate de
matrice:

 cos  sin  0  a11 a12 a13  cos   sin  0   0 0 a '13 


     
  sin  cos  0  a12 a22 a23  sin  cos  0    0 I a '23  .
 0 0 1 a33  0 1  a '13 a33 
  a13 a23  0 a '23

Trecând la determinanţi obţinem:

   I  a '132 sau


a '132   . (2.35)
I
2
a11 a13
 a12 a23
Din (2.26) deducem că   .
I a11  I


Cum a11 I  a112  a11a22  a112  a122  0 , rezultă că   0.
I

Ecuaţia (2.31) se mai scrie:


92 CAPITOLUL 2

2a '23 2a '13 a
y '2  y ' x ' 33  0 şi mai departe
I I I
2
 a '23  a '13  a '232 a 
 y '   2  x '  33   0 .
 I  I  2 I a '13 2a '13 

Dacă notăm cu

 a '232 a
 X  x '   33
 2 I a '13 2a '13
 (2.36)
 Y  y '  a '23
 I

ecuaţia devine

a '13
Y2 2 X  0.
I

Ţinând seama de (2.35) obţinem:


Y2  2 X  0 sau
I3


Y 2  2 p X  0 , unde p  .
I3

În concluzie, în urma rotaţiei (2.30) şi a translaţiei (2.36), ecuaţia (2.10) capătă


forma canonică

Y 2   2 p X , unde (2.37)


p . (2.38)
I3

Evident, ecuaţia (2.37) este ecuaţia unei parabole.

Ecuaţia axei parabolei, în sistemul de coordonate  X , Y  , este Y  0 sau

a '23
y '  0 , conform (2.36).
I

Ţinând seama de ( 2.30' ) şi (2.32) această ecuaţie se mai scrie:


CONICE 93

a13 sin   a23 cos 


 x sin   y cos    0. (2.39)
a11  a22

Pe de altă parte, din (2.33) deducem că

a11
tg    . (2.40)
a12

Precizăm că a12  0 , deoarece în caz contrar, din (2.33) ar rezulta că a11  0 , contrar
ipotezei făcute.

Din (2.40) deducem:

 1 a12
cos   
  1  tg 2  a112  a122
 . (2.41)
sin   tg  a11

  1  tg 2
  a112  a122

Înlocuind (2.41) în (2.39) obţinem:

a11a13  a12 a23


a11 x  a12 y   0 sau
a11  a22

 a11  a22  a11 x   a11  a22  a12 y  a11a13  a12 a23  0 .

Cum a11a22  a122 , mai departe avem:

a2
11  a122  x   a11a12  a12 a22  y  a11a13  a12 a13  0 .

Observăm că această ecuaţie este echivalentă cu ecuaţia

f f
a11   a12   0 . (2.42)
x y

In concluzie, ecuaţia axei parabolei este dată de (2.42). Coordonatele vârfului


parabolei verifică pe de o parte ecuaţia conicei, iar pe de altă parte ecuaţia axei. Aşadar,
coordonatele vârfului parabolei se află rezolvând sistemul:

 f  x, y   0

 f f . (2.43)
a11  x  a12  y  0

94 CAPITOLUL 2

În sfârşit, pentru alegerea semnului în forma canonică (2.37), intersectăm parabola


cu axa y  0 şi determinăm orientarea deschiderii parabolei (spre partea pozitivă a axei Ox
sau spre partea negativă a acesteia).

Exemplul 2.2.5. Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic conica:

x2  2x y  y2  2x  2 y  4  0 .

Avem:

a11  a12  a22  1, a13  1, a23  1, a33  4

 1
I  2,   0,   4, p   3
 .
I 2

Forma canonică este:

Y2   2 X .

Ecuaţia axei parabolei este:

f f
a11   a12   0  2 x  2 y  2  2 x  2 y  2  0 sau
x y

x  y  0.

Vârful parabolei se află rezolvând sistemul:

 x2  2x y  y2  2x  2 y  4  0

 x  y  0.

Coordonatele vârfului parabolei sunt  1,1 .

X y Unghiul de rotaţie este dat de:

a11
V tg     1, deci
1 a12
x
1 O 3
Y  .
4
Fig. 18
CONICE 95

Intersectând conica cu axa Ox  y  0  obţinem ecuaţia x 2  2 x  4  0 , care nu are

rădăcini reale. Deducem că parabola nu intersectează axa Ox , deci că deschiderea sa este


înspre partea pozitivă a axei OX . Rezultă că în (2.37) alegem semnul „+”. Prin urmare,
ecuaţia canonică a parabolei este:

Y2  2 X .

În sfârşit să analizăm şi cazul   0,   0.

Dacă a11  0, în ecuaţia (2.10) grupăm termenii astfel:

a11 x 2  2  a12 y  a13  x  a22 y 2  2a23 y  a33  0 . ( 2.10'' )

Am obţinut o ecuaţie de gradul doi în x , al cărei discriminant este:

 '  4  a122 y 2  2a12 a13 y  a132  a11a22 y 2  2a11a23 y  a11a33  .

Cum a122  a11a22 , mai departe avem:

 '  8  a12 a13  a11a23  y  4  a132  a11a33  .

Pe de altă parte, din (2.26) şi din ipoteza   0 deducem că a12 a13  a11a23  0 .

Aşadar,  '  4  a132  a11a33  şi nu depinde de y .

Dacă  '  0, atunci ecuaţia ( 2.10'' ) are două soluţii distincte:

2  a12 y  a13    '


x . (2.44)
2 a11

Din punct de vedere geometric (2.44) reprezintă două drepte paralele.

Dacă  '  0 , atunci ecuaţia ( 2.10'' ) are două soluţii egale:

a12 y  a13
x
a11

şi reprezintă două drepte confundate.

În sfârşit, dacă  '  0, ecuaţia ( 2.10'' ) are rădăcini complexe. În acest caz nici un
punct din plan nu verifică această ecuaţie.
96 CAPITOLUL 2

Exemplul 2.2.6. Să se reprezinte grafic conica:

4 x 2  4 x y  y 2  4 x  2 y  3  0.

Avem a11  4, a12  2, a22  1, a13  2, a23  1, a33  3 .

4 x 2  4  y  1 x  y 2  2 y  3  0 .

 '  16  y 2  2 y  1  y 2  2 y  3  64 .

4  y  1  8
x
y 8
2x  y  1  0
y 1 2 y 1
x 
2 2

y 1 2 y  3
O x x  sau
2 2
2x  y  3  0
2 x  y  1  0, 2 x  y  3  0.
Fig. 19

Probleme propuse

1. Să se determine semiaxele, excentricitatea şi ecuaţiile directoarelor pentru elipsa de ecuaţie


3x 2  7 y 2  21 .

x2 y 2 c 2 a2 7
Răspuns:   1  0 ; a  7, b  3 , c  2 ; e    1; x   0  x   0.
7 3 a 7 c 2

2. Să se determine ecuaţia canonică a unei elipse ale cărei axe coincid cu axele de coordonate
Ox, Oy, a cărei semiaxă mare este 25 şi excentricitate e  0,8 .

x2 y2 x2 y2
Răspuns:   1  0 sau  1  0 .
252 152 152 252
CONICE 97

3. Să se găsească locul geometric al simetricului unui focar faţă de o tangentă variabilă la


x2 y 2
elipsa  1  0 .
25 9

Răspuns: Cercul de centru C  4, 0  şi rază R  10 .

4. Să se determine semiaxele, excentricitatea, ecuaţiile directoarelor şi ecuaţiile asimptotelor


pentru hiperbola 3x 2  7 y 2  21 .

x2 y2 c 10
Răspuns:   1  0 ; a  7, b  3 , c  10 ; e    1;
7 3 a 7

a2 7 b
x 0 x 0; y   x  7 y   3x.
c 10 a

5. Să se scrie ecuaţia canonică a unei hiperbole care trece prin punctul M  6,  2 2  , ale

cărei asimptote sunt dreptele x  3 y  0 şi cu axele Ox şi Oy.

x2 y2
Răspuns:  1  0 .
12 4

6. Să se determine ecuaţia canonică a unei hiperbole ale cărei axe coincid cu Ox şi Oy şi


pentru care dreptele  d1  : x  y  3  0 şi  d 2  : 2 2 x  5 y  3 10  0 sunt tangente. Să se

determine coordonatele punctelor de tangenţă dintre hiperbolă şi dreptele  d1  şi  d 2  .

Răspuns:
x2 y2

15 6

 1  0 ; M 1  5,  2  , M 2 2 5, 2 . 
x2 y2
7. Fie elipsa de ecuaţie   1  0 . Să se afle ecuaţia canonică a unei hiperbole cu
169 144
axele Ox şi Oy, care are aceleaşi focare ca şi elipsa şi asimptotele 4 x  3 y  0 .

x2 y2
Răspuns:  1  0 .
9 16

8. Să se determine punctele de intersecţie ale elipsei  E  cu dreapta  d  , unde


98 CAPITOLUL 2

a)  E  : x 2  4 y 2  25  0 şi d  : x  2y  7  0 ;

x2 y 2
b)  E  :  1  0 şi  d  : 3x  10 y  25  0 ;
25 4

x2 y2
a)  E  :  1  0 şi  d  : 3x  4 y  40  0 .
16 9

 3
Răspuns: a) Dreapta şi elipsa sunt secante în punctele M 1  3, 2  şi M 2  4,  ; b) Dreapta şi
 2
 8
elipsa sunt tangente în punctul M  3,  ; c) Dreapta este exterioară elipsei.
 5

9. Să se determine punctele de intersecţie ale hiperbolei  H  cu dreapta  d  , unde

a)  H  : 4 x 2  9 y 2  36  0 şi  d  : 2x  y  1  0 ;

x2 y2
b)  H  :  1  0 şi  d  : 2 x  y  10  0 ;
20 5

x2 y 2
a)  H  :  1  0 şi  d  : 4 x  3 y  16  0 .
25 16

Răspuns: a) Dreapta este exterioară hiperbolei; b) Dreapta şi hiperbola sunt secante în


 14 2 
punctele M 1  6, 2  şi M 2  ,   ; c) Dreapta şi hiperbola sunt tangente în punctul
 3 3
 25 
M  ,3  .
 4 

10. Să se determine ecuaţiile tangentelor la hiperbola echilateră x 2  y 2  16 care trec prin


punctul M  1,7  .

Răspuns: 5 x  3 y  16  0 şi 13x  5 y  48  0 .

11. Să se stabilească natura conicelor, să se găsească semiaxele acestora, coordonatele


centrului, excentricitatea, cât şi ecuaţiile directoarelor:

a) 4 x 2  3 y 2  8 x  12 y  32  0 ;
CONICE 99

b) 16 x 2  25 y 2  32 x  100 y  284  0 ;

c) 16 x 2  9 y 2  64 x  54 y  161  0 ;

d) 9 x 2  16 y 2  90 x  32 y  367  0 .

1  y  6
Răspuns: a) Elipsă; a  2 3 , b  4, C 1, 2  , e  , Directoare:  ;
2  y  10

3 3x  22  0
b) Elipsă; a  5, b  4, C  1, 2  , e  , Directoare:  ;
5 3 x  28  0

5 5 x  1  0
c) Hiperbolă; a  3, b  4, C  2, 3 , e  , Directoare:  ;
3 5 x  19  0

4 x  3 y  1  0
Asimptote:  ;
4 x  3 y  17  0

5 5 x  57  0
d) Hiperbolă; a  8, b  6, C  5,1 , e  , Directoare:  ;
4 5 x  7  0

3x  4 y  11  0
Asimptote:  .
3x  4 y  19  0

12. Să se determine ecuaţia canonică a unei parabole cu axa parabolei Ox în cazurile:

 2 
a) are focarul F   , 0  ;
 4 

b) dreapta 4 x  11  0 este directoarea;

5
c) distanţa de la focar la vârf este egală cu ;
2

 12 
d) trece prin punctul M   , 2 .
 5 

5
Răspuns: a) y2   2 x ; b) y 2  11x ; c) y 2   2 5 x ; d) y 2   x .
3
100 CAPITOLUL 2

13. Să se determine ecuaţia tangentei la parabola y 2  2 x  0 :

a) în punctul cu ordonata y  4 ;

b) paralelă cu dreapta x  2 y  3  0 ;

c) perpendiculară pe dreapta 2 x  3 y  5  0 .

Răspuns: a) x  4 y  8  0 ; b) x  2 y  2  0 ; c) 9 x  6 y  2  0 .

14. Să se stabilească natura conicelor, să se reducă la forma canonică şi să se reprezinte


grafic:

a) 9 x 2  4 y 2  18 x  24 y  9  0 ;

b) 13x 2  10 xy  13 y 2  36 x  36 y  36  0 ;

c) 6 x 2  4 xy  9 y 2  4 x  32 y  6  0 ;

d) 5 x 2  4 xy  8 y 2  32 x  56 y  80  0 ;

e) 3x 2  10 xy  3 y 2  16 x  16 y  0 ;

f) 7 x 2  6 xy  y 2  2 x  10 y  1  0 ;

g) 3x 2  10 xy  3 y 2  2 x  14 y  13  0 ;

h) x 2  2 xy  y 2  10 x  6 y  25  0 ;

i) x 2  2 xy  y 2  8 x  4  0 ;

j) 2 x 2  8 xy  8 y 2  4 x  2 y  2  0 ;

k) 9 x 2  24 xy  16 y 2  40 x  30 y  0 ;

l) 2 x 2  xy  y 2  11x  5 y  14  0 ;

m) x 2  6 xy  9 y 2  9 x  27 y  22  0 ;

n) x 2  2 xy  y 2  3 x  3 y  9  0 ;

o) 4 x 2  2 xy  y 2  2 x  y  3  0 ;
CONICE 101

p) 9 x 2  4 xy  6 y 2  10 x  3  0 .

X2 Y2
Răspuns: a) Elipsă:   1  0, C  1, 3 ,   0 ; Axe: x  1  0, y  3  0 ;
4 9

X2 Y2 
b) Elipsă:   1  0, C 1, 1 ,   ; Axe: x  y  0, x  y  2  0 ;
4 9 4

X2 Y2 1
c) Elipsă:   1  0, C 1, 2  ,   arctg ; Axe: x  2 y  3  0, 2 x  y  4  0 ;
8 4 2

X2 Y2
d) Elipsă:   1  0, C  2, 3 ,   arctg 2 ; Axe: 2 x  y  1  0, x  2 y  8  0 ;
4 9

X2 Y2 
e) Hiperbolă:   1  0, C  4,  4  ,   ; Axe: x  y  0, x  y  8  0 ;
32 8 4

X2 Y2
f) Hiperbolă:   1  0, C 1, 2  ,   arctg 3 , Axe: 3x  y  1  0, x  3 y  7  0 ;
4 1

X2 Y2 
g) Hiperbolă:   1  0, C  2,  1 ,   , Axe: x  y  3  0, x  y  1  0 ;
1 4 4


h) Parabolă: Y 2  4 2 X , axa: x  y  1  0 , V  2, 1 ,   ;
4

3
i) Parabolă: Y 2  2 2 X , axa: x  y  2  0 , V 1, 1 ,   ;
4

1 2 1 1
j) Parabolă: Y 2   X , axa: x  2 y  0 , V  ,  ,   arctg ;
5 5 5 2

3
k) Parabolă: Y 2  2 X , axa: 3x  4 y  0 , V  0, 0  ,   arctg ;
4

 x y20
l) Hiperbolă degenerată în drepte concurente:  ;
2 x  y  7  0

 x  3 y  11  0
m) Parabolă degenerată în drepte paralele distincte:  ;
x  3y  2  0

n) Parabolă degenerată în drepte paralele imaginare; o) Elipsă imaginară;


102 CAPITOLUL 2

 3 1
p) Elipsă degenerată în drepte concurente imaginare, adică degenerată în punctul C   ,  .
 5 5

15. Se consideră familia de conice  x 2  4 xy     3 y 2  10 x  3  0,    .

a) Să se discute natura conicelor familiei în funcţie de parametrul real  .

b) Să se afle locul geometric al centrelor conicelor din familie şi să se reprezinte grafic.

c) Să se aducă la forma canonică şi să se reprezinte grafic hiperbola echilateră din familie.

d) Să se afle conicele degenerate din familie.

3
Răspuns: a)    ,  1   4,9  elipse reale;   1, 4 parabole;   o hiperbolă
2
 3 3 7 7  7
echilateră;    1,    ,    ,4  hiperbole;   două drepte secante reale;   9
 2 2 3 3  3

două drepte secante imaginare;    9,    elipse imaginare; b) Locul geometric este o

3
hiperbolă echilateră: 2 x 2  3 xy  2 y 2  5 y  0 ; c)   ; hiperbolă echilateră de ecuaţie
2
30  6 8
generală 3x 2  8xy  3 y 2  20 x  6  0 ; ecuaţia canonică: X 2  Y 2  ; C ,  ;
5  5 5
1 7
  arctg ; d)   , conica 7 x 2  12xy  2 y 2  30 x  9  0 degenerează în două drepte
2 3

secante reale
 
 6  5 2 x  2y  3 2  0

;  9, conica 9x2  4xy  6 y 2  10x  3  0

 
 6  5 2 x  2y  3 2  0

 3 1
degenerează în două drepte secante imaginare, adică degenerează în punctul C   ,  .
 5 5

16. Se consideră conicele  1  şi   2  de ecuaţii generale x 2  6 xy  y 2  6 x  2 y  1  0 ,

respectiv 3x 2  2 xy  3 y 2  4 x  4 y  4  0 . Se cere:

a) Să se stabilească natura conicelor şi centrele lor.

b) Să se scrie ecuaţia fasciculului de conice determinat de  1  şi   2  .

c) Să se determine locul geometric al centrelor conicelor fasciculului şi natura lui.


CONICE 103

d) Să se determine ecuaţia hiperbolei echilatere din fascicul.

e) Să se determine conica din fascicul care trece prin originea axelor de coordonate.

f) Să se determine ecuaţia cercului din fascicul.

Răspuns: a)  1  : hiperbolă cu centrul C1  0,  1 ;   2  : elipsă reală cu centrul C 2  1,  1 ;

b) 1  3  x 2   6  2  xy  1  3  y 2   6  4  x   2  4  y  1  4  0,    ;

c) Locul geometric este hiperbola echilateră: 5 x 2  5 y 2  5 x  7 y  2  0 ;

d) 20 xy  14 x  2 y  1  0 ; e) x 2  26 xy  y 2  20 x  4 y  0 ;

2 2
 9  7  13
f) Cercul: 10 x 2  10 y 2  18 x  14 y  13  0   x     y    .
 10   10  5

17. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la conica x 2  5 xy  3 y 2  5 x  3 y  6  0 în punctele de


intersecţie cu axele de coordonate.

Răspuns: Tangenta în M 1  6,0  : 7 x  33 y  42  0 ; Tangenta în M2 1, 0 : 7x  2 y  7  0 ;

Tangenta în M 3  0,  2  : 15 x  9 y  18  0 ; Tangenta în M4  0,1 : y 1  0 .

18. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la conica 3x 2  2 xy  2 y 2  3x  4 y  0 duse din punctul


M  2,1 .

Răspuns: 7 x  4 y  10  0 .

19. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la conica x 2  xy  y 2  2 x  3 y  3  0 paralele cu


dreapta 3x  3 y  5  0 . Să se afle coordonatele punctelor de contact.

 5 8
Răspuns: Tangentele: x  y  6  0 şi 3x  3 y  2  0 ; Punctele de contact: M 1   ,   şi
 3 3
M 2 1,0  .
104 CAPITOLUL 2
105

CAPITOLUL 3

CUADRICE

Cuadricile sunt suprafeţele din spaţiu analoage conicelor din plan. Mai precis, sunt
suprafeţele care în raport cu un sistem ortogonal de coordonate Ox y z au o ecuaţie de forma:

a11 x 2  a22 y 2  a33 z 2  2a12 xy  2a13 xz  2a23 yz  2a14 x  2a24 y  2a34 z  a44  0 (3.1)

unde cel puţin unul din coeficienţii a11 , a22 , a33 , a12 , a13 , a23 este nenul.

Se poate arăta, printr-un raţionament analog cu cel făcut la reducerea la forma


canonică a conicelor, că printr-o rotaţie în jurul originii şi o translaţie a axelor de coordonate,
ecuaţia (3.1) capătă în cele din urmă una din formele canonice de mai jos:

x2 y2 z 2
1)   1  0 (Elipsoid)
a 2 b2 c2

x2 y2 z 2
2)   1  0 (Elipsoid imaginar)
a 2 b2 c2

x2 y2 z 2
3)   1  0 (Hiperboloid cu o pânză)
a 2 b2 c2

x2 y2 z 2
4)   1  0 (Hiperboloid cu două pânze)
a 2 b2 c2

x2 y 2 z 2
5)   0 (Con)
a2 b2 c2

x2 y 2 z 2
6)   0 (Con imaginar)
a2 b2 c2
106 CAPITOLUL 3

x2 y2
7)   2z  0 (Paraboloid eliptic)
a 2 b2

x2 y2
8)   2z  0 (Paraboloid hiperbolic)
a 2 b2

x2 y 2
9)  1  0 (Cilindru eliptic)
a2 b2

x2 y 2
10)  1  0 (Cilindru eliptic imaginar)
a2 b2

x2 y2
11)  0 (Axa Oz )
a2 b2

x2 y 2
12)  1  0 (Cilindru hiperbolic)
a2 b2

x2 y 2
13)  0 (Pereche de plane secante)
a2 b2

14) y 2  2 px  0 (Cilindru parabolic)

15) x 2  a 2  0 (Pereche de plane paralele)

16) x 2  a 2  0 (Pereche de plane paralele imaginare)

17) x 2  0 . (Pereche de plane confundate)

După cum observăm, ultimele nouă ecuaţii, 9) – 17), nu conţin z . Dacă punctul de
coordonate  x, y, 0  verifică o asemenea ecuaţie, atunci şi punctul  x, y, z  o verifică, oricare

ar fi z .

În spaţiu, aceste ecuaţii reprezintă cilindri cu generatoarele paralele cu Oz şi curbe


directoare, conicele din planul xOy ale căror ecuaţii canonice sunt ecuaţiile 9) – 17).

De asemenea, observăm că dintre ecuaţiile 1) – 8), ecuaţia 2) nu e satisfăcută de nici


un punct din plan, iar ecuaţia 6) este satisfăcută numai de punctul  0, 0, 0  , adică originea

sistemului de coordonate. Rămâne să ne ocupăm de ecuaţiile 1), 3), 4), 5), 7) şi 8).
CUADRICE 107

3.1. ELIPSOIDUL

Elipsoidul este suprafaţa a cărei ecuaţie în sistemul ortogonal de coordonate Ox yz


este:

x2 y2 z 2
  1  0 , (3.2)
a 2 b2 c2

unde a  b  c  0 .

Pentru început observăm că dacă punctul de coordonate  x, y , z  verifică ecuaţia

(3.2), atunci şi punctele   x, y, z  ,  x,  y, z  ,  x, y,  z  ,   x,  y, z  ,   x, y,  z  ,  x,  y,  z  ,

  x,  y,  z  o verifică.
Rezultă că elipsoidul este simetric în raport cu planele de coordonate, axele de
coordonate şi originea axelor.

De asemenea, din ecuaţia (3.2) deducem că x  a , y  b , z  c , deci că elipsoidul

este o suprafaţă mărginită, inclusă în paralelipipedul dreptunghic de laturi 2a, 2b, 2c, paralele
cu axele de coordonate.

Pentru a preciza forma elipsoidului folosim metoda „secţiunilor paralele”.

Pentru început intersectăm elipsoidul cu plane paralele cu planul xOy , adică cu


plane de ecuaţie z  h . Curba de intersecţie va avea ecuaţiile:

 x2 y 2 h2
 2  2 1 2
a b c . (3.3)
z  h

Observăm că dacă h  c , ecuaţiile (3.3) reprezintă o elipsă reală, conţinută în planul

z  h , de semiaxe:

h2 h2
a*  a 1  şi b*
 b 1  . (3.4)
c2 c2
Semiaxele a* , b* au valori maxime pentru h  0 şi se micşorează pe măsură ce h
creşte. Când h   c , elipsa de intersecţie se reduce la un punct. Rezultă că planele z   c
sunt tangente elipsoidului.
108 CAPITOLUL 3

Dacă h  c , elipsa de intersecţie (3.3) este imaginară, deci planul z  h nu

întâlneşte suprafaţa.

O analiză absolut analoagă se poate face pentru intersecţiile elipsoidului cu plane


paralele cu xOz  y  h  , respectiv yOz  x  h .
În rezumat, putem spune că elipsoidul este o suprafaţă mărginită, înscrisă în
paralelipipedul de laturi 2a, 2b şi 2c, paralele cu axele de coordonate, simetrică în raport cu
planele de coordonate, axele de coordonate şi originea axelor.

Orice intersecţie cu plane paralele cu planele de coordonate este o elipsă reală sau
imaginară.

Reprezentarea grafică este dată în Figura 1.

z
c

O b
y
a
x

Fig . 1
Dacă a  b , ecuaţiile (3.3) reprezintă un cerc cu centrul pe axa Oz . În acest caz
x2 y 2
elipsoidul se numeşte de rotaţie şi se obţine prin rotaţia elipsei   1 în jurul axei Oz .
a 2 b2

Tot elipsoizi de rotaţie avem şi în cazurile a  c şi b  c .

În sfârşit, dacă a  b  c  r , ecuaţia (3.2) devine:

x2  y2  z 2  r 2 (3.5)

şi reprezintă ecuaţia sferei cu centrul în origine şi de rază r .

Ecuaţia sferei cu centrul în punctul  x0 , y0 , z0  şi de rază r este:

 x  x0    y  y0    z  z0 
2 2 2
 r 2 sau
CUADRICE 109

x 2  y 2  z 2  mx  ny  pz  q  0 (3.6)

unde m  2 x0 , n  2 y0 , p  2 z0 şi q  x02  y02  z02  r 2 .

Exemplul 3.1.1. Să se afle coordonatele centrului şi raza sferei:

x2  y2  z 2  4 x  2 y  6 z  2  0 .

Avem m  4, n  2, p  6 şi q  2 .

Coordonatele centrului sunt:

m n p
x0    2; y0    1; z0    3.
2 2 2

Raza sferei se determină din relaţia:

r 2  x02  y02  z02  q  4  1  9  2  16 , deci r  4 .

3.2. HIPERBOLOIDUL CU O PÂNZĂ

Hiperboloidul cu o pânză este suprafaţa a cărei ecuaţie în sistemul ortogonal de


coordonate Ox y z are ecuaţia:

x2 y2 z 2
  1  0 , (3.7)
a 2 b2 c2

unde a  b  0, c  0 .

Ca şi în cazul elipsoidului, observăm că hiperboloidul cu o pânză este o suprafaţă


simetrică în raport cu planele de coordonate, cu axele de coordonate şi cu originea sistemului
de coordonate.

Curba de intersecţie a hiperboloidului cu o pânză cu planul z  h , paralel cu xOy ,


este

 x2 y 2 h2
 2  2 1 2
a b c . (3.8)
z  h

Ecuaţiile (3.8) sunt ecuaţiile unei elipse reale de semiaxe:


110 CAPITOLUL 3

h2 h2
a*  a 1  , b*
 b 1  . (3.9)
c2 c2

Observăm că semiaxele a* şi b* sunt minime pentru h  0 şi cresc nedefinit pe


măsură ce h creşte. Cu alte cuvinte, „cea mai mică elipsă” corespunde intersecţiei
hiperboloidului cu o pânză cu planul xO y  z  0  . Această elipsă poartă numele de „elipsa
colier”.

Intersecţiile suprafeţei cu plane x  h , paralele cu yOz , sunt hiperbole de semiaxe:

h2 h2
b 1 , c 1  , dacă h  a , respectiv
a2 a2

h2 h2
b  1 , c  1 , dacă h  a .
a2 a2

Dacă h  a , intersecţia reprezintă perechea de drepte concurente:

y z
 b  c  0
 . (3.10)
y  z  0
 b c

În mod analog, intersecţiile suprafeţei cu plane y  h , paralele cu xOz , sunt


hiperbole de semiaxe:

z h2 h2
a 1  2 , c 1  2 , dacă h  b , respectiv
b b

h2 h2
a  1 , c  1 , dacă h  b .
b2 b2

y Dacă h  b , intersecţia este perechea de drepte


O
concurente:
x
y z
 a  c  0
 . (3.11)
y  z  0
Fig. 2  a c

Reprezentarea grafică a hiperboloidului cu o pânză este prezentată în Figura 2.


CUADRICE 111

3.3. GENERATOARELE RECTILINII ALE HIPERBOLOIDULUI CU O PÂNZĂ

O suprafaţă se numeşte riglată dacă este generată de o familie de drepte. Mai precis:

Definiţia 3.3.1. O suprafaţă S se numeşte riglată, dacă există o familie de drepte situate (în
întregime) pe suprafaţa S şi prin orice punct al suprafeţei S trece o dreaptă din această
familie.

Aceste drepte se numesc generatoarele rectilinii ale suprafeţei S .

În cele ce urmează vom arăta că hiperboloidul cu o pânză este o suprafaţă riglată.

Teorema 3.3.1. Prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pânză trec două şi numai două
generatoare rectilinii.

Demonstraţie.

Fie M 0  x0 , y0 , z0  un punct oarecare pe hiperboloidul cu o pânză

x2 y2 z 2
  1  0 . (3.12)
a 2 b2 c2

O dreaptă oarecare care trece prin punctul M 0 are ecuaţiile parametrice:

 x  x0  lt

 y  y0  m t (3.13)
 z  z  n t.
 0

Evident, această dreaptă se află pe hiperboloid dacă şi numai dacă verifică ecuaţia
(3.12), adică

 x0  lt   y  mt   z  nt 
2 2 2

 0  0  1, t   .
a2 b2 c2

Efectuând calculele şi ţinând seama că

x02 y02 z02


   1 , obţinem:
a 2 b2 c2

 l 2 m2 n2  2  x0 l y0 m z0 n 
 2  2  2 t  2 2  2  2 t  0 . (3.14)
a b c  a b c 
112 CAPITOLUL 3

Pentru ca relaţia (3.14) să fie adevărată pentru orice t   este necesar ca:

l 2 m2 n2
  0 (3.15)
a 2 b2 c2

x0 l y0 m z0 n
 2  2  0. (3.16)
a2 b c

Aşadar, dreapta (3.13) se află pe hiperboloidul cu o pânză (3.12) dacă şi numai dacă
sunt îndeplinite condiţiile (3.15) şi (3.16).

Din (3.15) deducem că n  0 , pentru că în caz contrar l  m  n  0 şi dreapta (3.13)


nu e definită.

Cum parametrii directori ai unei drepte sunt determinaţi în afara unui factor de
proporţionalitate, putem presupune că n  c , de unde rezultă că:

l 2 m2
 1 ( 3.15' )
a 2 b2

lx0 my0 z0
 2  . ( 3.16' )
a2 b c

În continuare ne propunem să rezolvăm sistemul format din ecuaţiile ( 3.15' ) şi


( 3.16' ).

Din ( 3.15' ) deducem că există    astfel încât:

l  a cos  şi m  b sin  . (3.17)

Înlocuind (3.17) în ( 3.16' ) rezultă

x0 y z
 cos   0  sin   0 . (3.18)
a b c

Trecând al doilea termen din membrul stâng în membrul drept şi ridicând la pătrat
obţinem:

x02 z02 y02 2 y z


2
cos 2
  2
 2 sin   2 0 0 sin  şi mai departe
a c b bc

 x02 y02  2 y0 z0 x2 z 2
 2  2  sin   2 sin   02  02  0 . (3.19)
a b  bc a c
CUADRICE 113

Ecuaţiile (3.19) au două soluţii, anume:

y0 z0 x0

sin   bc2 a . (3.20)
x0 y02

a2 b2

Înlocuind (3.20) în (3.18) găsim:

x0 z0 y0

cos   ac2 b . (3.21)
x0 y02

a 2 b2

Rezultă că există două generatoare rectilinii care trec prin punctul M 0 , anume:

 x0 z0 y0
 
x  x  a  ac b t
 0 2 2
 x y
0
 0
 a 2 b2

 y0 z0 x0 (3.22)

 bc a
 y  y0  b  x 2 y 2 t
 0
 0
 a 2 b2

 z  z0  ct , t

respectiv

 x0 z0 y0
 
x  x  a  ac b t
 0 2 2
 x y
0
 0
 a2 b2

 y0 z0 x0 (3.23)

 bc a
 y  y0  b  x 2 y 2 t
 0
 0
 a2 b2

 z  z0  ct , t  .

Exemplul 3.3.1. Să se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză

x2 y2 z 2
   1,
25 16 4
114 CAPITOLUL 3

care trec prin punctul M 0  5, 4, 2  .

Se verifică imediat că punctul M 0 se află pe hiperboloid.

Avem a  5, b  4, c  2, x0  5, y0  4, z0  2 .

Ecuaţiile generatoarelor rectilinii sunt:

 5  2 4
 
5  2 4
 x  5  5  25 16 t  5  5t
 
 25 16

 4  2 5 (3.24)
 
4  2 5
 y  4  4  25 16 t  4
 
 25 16
 z  2  2t , t

respectiv

 5  2 4
 
5  2 4 t
x  5  5
25 16
 5
 
 25 16

 4  2 5 (3.25)
 
y  4  4  42 5 t  4  4t
 25 16
 
 25 16
 z  2  2t , t  .

Ecuaţiile (3.24) se pot pune sub forma echivalentă:

x 5 z 2
  2 x  5 z  0
 5 2 sau  ( 3.24' )
 y  4  y 4 0

Ecuaţiile (3.25) se mai scriu:

x  5
 x  5  0
y4 z2 sau  . ( 3.25' )
 4  2  y  2z  0
CUADRICE 115

Observaţia 3.3.1. Orice generatoare rectilinie a hiperboloidului cu o pânză intersectează


elipsa colier.

Într-adevăr, orice generatoare rectilinie a hiperboloidului cu o pânză intersectează


planul xOy , deoarece al treilea parametru director al său este n  c  0 .

Punctul de intersecţie M 1  x1 , y1 , 0  se află evident pe hiperboloid, deci pe elipsa

colier. Punctul M 1 de intersecţie dintre generatoarea rectilinie (3.22) şi elipsa colier se află
astfel:

z0
În ultima ecuaţie din (3.22) facem z  0 şi deducem că t   . Introducând
c
această valoare a lui t în primele două ecuaţii din (3.22) obţinem:

 a z
 x0   0 y0
b c
 x1  2
 x y02
0

 a 2 b2

 b z
y0   0 x0
 a c
 y1  x 2 y 2 .
 0
 0
 a2 b2

Un rezultat analog se obţine şi în cazul generatoarei (3.23).

Pe de altă parte, scriind ecuaţiile parametrice ale generatoarelor (3.22) şi (3.23) care
trec prin punctul M 1  x1 , y1 , 0  de pe elipsa colier obţinem:

 a y1
 x  x1  b t

 y  y  bx1 t (3.26)
 1
a

 z  ct , t

respectiv

 a y1
 x  x1  b t

 y  y  bx1 t (3.27)
 1
a

 z  ct , t  .
116 CAPITOLUL 3

Din discuţia de mai sus rezultă că orice generatoare rectilinie a hiperboloidului cu o


pânză este de forma (3.26) sau de forma (3.27).

Împărţim generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză în două clase.

În prima clasă intră generatoarele rectilinii (3.26), iar în a doua clasă generatoarele
rectilinii (3.27), unde  x1 , y1 , 0  este un punct oarecare de pe elipsa colier.

Cu aceste precizări Teorema 3.3.1. se poate reformula astfel:

Teorema 3.3.2. Prin orice punct al hiperboloidului cu o pânză trece o pereche de


generatoare rectilinii, una din prima clasă (3.26) şi cealaltă din a doua clasă (3.27).

Teorema 3.3.3. Orice două generatoare rectilinii din clase diferite sunt coplanare. Ele sunt
paralele dacă şi numai dacă punctele în care intersectează elipsa colier sunt simetrice faţă de
origine.

Demonstraţie.

Fie două generatoare rectilinii din clase diferite:

 a y1  a y2
 x  x1  b t  x  x2  b t
 
 y  y  bx1 t şi  y  y  bx2 t
 1
a  2
a
 
 z  ct  z  ct

unde M 1  x1 , y1 ,0  şi M 2  x2 , y2 ,0  sunt puncte pe elipsa colier.

Dacă vom arăta că vectorii


  
M 1M 2   x2  x1  i   y2  y1  j

 ay  bx  
u1   1 i  1 j  ck
b a
 ay  bx  
u 2  2 i  2 j  ck
b a

sunt coplanari, va rezulta că cele două generatoare se află în acelaşi plan.

Acest lucru rezultă din următorul calcul:


CUADRICE 117

x2  x1 y2  y1 0
ay1 bx1  x22 y22   x12 y12  
 b 2 a 2 2 
 c   x2  x1    y2  y1    abc  2  2    2  2   
c 2
b a
a b   a b  a b 
ay2 bx2
 c
b a
 abc  1  1  0.

Pe de altă parte, cele două generatoare sunt paralele dacă şi numai dacă

ay1 bx1

b  a  c , adică dacă
ay2 bx
 2 c
b a

x1   x2 şi y1   y2 .

Teorema 3.3.3. Orice două generatoare rectilinii din aceeaşi clasă nu se intersectează.

Demonstraţie.

Fie două generatoare rectilinii oarecare din aceeaşi clasă, de exemplu

 a y1  a y2
 x  x1  b t  x  x2  b t
 
 y  y  bx1 t şi  y  y  bx2 t
 1
a  2
a
 
 z  ct  z  ct , t  .

Deoarece:

x2  x1 y2  y1 0
ay2 bx2
 c b a 2
 c   x2  x1    y2  y1    0 ,
2
b a
a b 
ay1 bx1
 c
b a

rezultă că cele două generatoare nu se întâlnesc.


118 CAPITOLUL 3

3.4. HIPERBOLOIDUL CU DOUĂ PÂNZE

Hiperboloidul cu două pânze este suprafaţa a cărei ecuaţie în raport cu sistemul


ortogonal de coordonate Oxy z este:

x2 y2 z 2
  1  0 , (3.28)
a 2 b2 c2

unde a  0, b  0 , c  0 .

Se observă imediat că hiperboloidul ce două pânze este o suprafaţă simetrică în


raport cu planele de coordonate, cu axele de coordonate şi cu originea sistemului de
coordonate.

Intersecţia suprafeţei cu planul z  h este elipsa de ecuaţii:

 x 2 y 2 h2
 2  2  2 1
a b c . (3.29)
z  h

Dacă h  c , ecuaţiile (3.29) reprezintă o elipsă reală de semiaxe:

h2 h2
a*  a  1, b*
 b 1 .
c2 c2

Când h creşte, semiaxele elipsei cresc nedefinit, deci hiperboloidul cu două pânze

z este suprafaţă nemărginită.

Dacă h  c , elipsa (3.29) se reduce la punctul


 0, 0, c  .
y Rezultă că planul z  c este tangent la suprafaţă.
O
Aceeaşi situaţie are loc şi pentru h   c .
x
Dacă h  c , ecuaţiile (3.29) reprezintă o elipsă

imaginară. Cu alte cuvinte, planul z  h , cu h  c , nu

Fig. 3 întâlneşte suprafaţa.

Intersecţiile suprafeţei cu plane x  h , respectiv y  h sunt hiperbole. Reprezentarea


grafică a hiperboloidul ce două pânze este prezentată în Figura 3.
CUADRICE 119

3.5. CONUL

Conul este suprafaţa a cărei ecuaţie în raport cu sistemul de coordonate Oxyz este

x2 y 2 z 2
   0, (3.30)
a 2 b2 c 2

unde a  b  0 , c  0 .

Este evident că suprafaţa este simetrică în raport cu planele de coordonate, cu axele


de coordonate şi cu originea sistemului de coordonate.

De asemenea observăm că dacă punctul M 0  x0 , y0 , z0  se află pe suprafaţă,

M 0  O , atunci şi punctul M  t x0 , t y0 , t z0  , t   se află pe suprafaţă. Într-adevăr,

 t x0   t y0  t z 
2 2 2
 x2 y 2 z 2 
  0  t 2  02  02  02   0, t   .
a2 b2 c2 a b c 

Aşadar, dacă punctul M 0 se află pe con, atunci şi dreapta OM 0 se află pe con. Cu

alte cuvinte, conul este o suprafaţă riglată, generată de o familie de drepte ce trec prin origine
(generatoarele conului).

Intersecţiile conului cu plane z  h sunt elipsele reale:

 x 2 y 2 h2
 2 2  2
a b c (3.31)
z  h

ah bh
de semiaxe a*  , b*  .
c c

Evident, semiaxele a* , b* cresc pe măsură ce h creşte, de unde rezultă că suprafaţa

este nemărginită.

Intersecţia conului cu planul z  0 se reduce la punctul O  0, 0, 0  .

Curbele de intersecţie ale conului cu planele x  h , respectiv y  h sunt hiperbole.


Dacă a  b , elipsele (3.31) devin cercuri şi conul se numeşte de rotaţie.

Reprezentarea grafică este prezentată în Figura 4.


120 CAPITOLUL 3

y
O

Fig. 4

3.6. PARABOLOIDUL ELIPTIC

Paraboloidul eliptic este suprafaţa care în raport cu sistemul ortogonal de


coordonate Ox yz are ecuaţia:

x2 y2
  2z , (3.32)
a 2 b2

unde a  b  0 .

Suprafaţa este simetrică în raport cu planele Oxz şi Oy z şi cu axa Oz .

Dacă intersectăm suprafaţa cu planul z  h obţinem elipsa:

 x2 y 2
 2  2  2h
a b . (3.33)
z  h

Dacă h  0 , (3.33) reprezintă o elipsă reală de semiaxe a*  a 2h , b*  b 2h . Se


observă că pe măsură ce h creşte, semiaxele elipsei de intersecţie cresc. Prin urmare suprafaţa
este nemărginită.

Dacă h  0 , elipsa (3.33) se reduce la un punct, anume originea O  0, 0, 0  a

sistemului de coordonate. Rezultă că planul xO y este tangent în origine la suprafaţă.


CUADRICE 121

Dacă, h  0 elipsa (3.33) este imaginară. Rezultă că planele z  h, h  0 nu


intersectează suprafaţa, deci că suprafaţa se află deasupra planului xO y .

Curba de intersecţie a suprafeţei cu planul x  h este parabola:

 2 b2 2
 y  2b z  2 h
2

 a . (3.34)
 x  h.

În mod analog, intersecţiile paraboloidului eliptic cu


z
plane y  h sunt parabole.

În sfârşit, dacă a  b , paraboloidul se numeşte de


rotaţie şi se obţine prin rotirea în jurul axei Oz a parabolei
x 2  2a 2 z .
y
Reprezentarea grafică a paraboloidului eliptic este
O
prezentată în Figura 5.
x
Fig. 5
3.7. PARABOLOIDUL HIPERBOLIC

Paraboloidul hiperbolic este suprafaţa a cărei ecuaţie în raport cu sistemul ortogonal


de coordonate Oxyz este

x2 y2
  2z , (3.35)
a 2 b2

unde a  0, b  0 .

Suprafaţa este simetrică în raport cu planele Oxz şi Oyz şi cu axa Oz .

Intersecţia suprafeţei cu planul z  h este hiperbola:

 x2 y 2
 2  2  2h
a b (3.36)
z  h

de semiaxe a 2h , b 2h , dacă h  0 , respectiv a 2h , b 2h , dacă h  0 .


122 CAPITOLUL 3

În primul caz, semiaxele hiperbolei de intersecţie cresc de la 0 la  pe măsură ce h


creşte de la 0 la  , iar în al doilea caz, descresc de la  la 0 , când h creşte de la   la 0 .

Intersecţia suprafeţei cu planul x  h este parabola:

 2 2 h
2

 y  b  2  2z 
 a . (3.37)

x h

Această parabolă are axa de simetrie paralelă cu Oz , vârful de coordonate


 b2h2 
 h, 0,  şi deschiderea spre valorile negative ale lui z .
 2a 2 

În particular, pentru h  0 obţinem parabola

 y  2b z
2 2

 . (3.38)
 x  0

În mod analog, constatăm că


z
intersecţiile paraboloidului hiperbolic cu plane
y  h sunt parabole.

Reprezentarea grafică este prezentată


x în Figura 6.
O
y

Fig. 6

3.8. GENERATOARELE RECTILINII ALE PARABOLOIDULUI HIPERBOLIC

În cele ce urmează vom arăta că paraboloidul hiperbolic este o suprafaţă riglată.

Teorema 3.8.1. Prin fiecare punct al paraboloidului hiperbolic trec două şi numai două
generatoare rectilinii.

Demonstraţie.

Fie M 0  x0 , y0 , z0  un punct oarecare de pe paraboloidul hiperbolic (3.35) şi fie


CUADRICE 123

 x  x0  lt

 y  y0  m t , t   . (3.39
z  z  nt
 0

o dreaptă oarecare care trece prin M 0 . Pentru ca dreapta (3.39) să se afle pe paraboloidul
hiperbolic trebuie ca:

 x0  lt   y  mt 
2 2

 0  2  z0  nt  , t   .
a2 b2

x02 y02
Efectuând calculele şi ţinând seama că   2 z0 , rezultă:
a 2 b2

 l 2 m2  2  x0 l y0 m 
 2  2  t  2 2  2  n  t  0 .
a b  a b 

Cum această relaţie este verificată pentru orice t   , deducem că:

 l 2 m2
 2  2  0
a b . (3.40)

 x0 l  y0 m  n  0
 a 2 b2

b x y 
Din prima ecuaţie rezultă m   l şi din a doua ecuaţie rezultă n   02  0  l .
a a ab 

Cum parametrii directori ai unei drepte sunt determinaţi în afara unui factor de
proporţionalitate, alegând l1  a , obţinem direcţiile

 x0 y0
l1  a, m1  b, n1  a  b
 . (3.41)
l  a, m  b, n  x0  y0
 2 2 2
a b

Aşadar, prin punctul M 0 trec dreptele:

 x  x0 y  y0 z  z0
 a  b  x y0
.  3.42 
 0

 a b

 x  x0  y  y0  z  z0 . (3.43)
 a b x0 y0
 
 a b
124 CAPITOLUL 3

Ecuaţiile (3.42) şi (3.43) sunt ecuaţiile canonice ale generatoarelor rectilinii care trec
prin punctul M 0  x0 , y0 , z0  .

Exemplul 3.8.1. Să se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic

x2 y2
  z,
16 4

care trec prin punctul M 0  8, 2,3 .

Avem a  4; b  2; x0  8; y0  2; z0  3 .

Ecuaţiile canonice ale generatoarelor sunt:

x 8 y  2 z 3
 4  2  1
 .
 x  8 y  2 z  3
 
 4 2 3

Ca şi în cazul hiperboloidului cu o pânză împărţim generatoarele rectilinii ale


paraboloidului hiperbolic în două clase.

În prima clasă intră generatoarele (3.42), iar în a doua clasă generatoarele (3.43).

Teorema 3.8.2. Orice două generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic din clase
diferite se intersectează.

Demonstraţie.

x  x0 y  y0 z  z0
Fie   o generatoare din prima clasă. Cum a  0, această
a b x0 y0

a b
dreaptă intersectează planul yOz .

Fie  0, y1 , z1  punctul de intersecţie. Evident, ecuaţiile generatoarei se mai pot scrie

acum sub forma

x y  y1 z  z1
  .
a b y
 1
b

În mod analog o generatoare din a doua clasă va avea ecuaţiile:


CUADRICE 125

x y  y2 z  z 2
  ,
a b y2
b

unde  0, y2 , z2  este punctul său de intersecţie cu planul yOz .

În continuare avem:

0 y2  y1 z2  z1
y1  y22
a b    y12 
b   ab  2  2 z 2    2  2 z1    0 .
 b  b 
y2
a b
b

Din acest calcul rezultă că cele două generatoare fac parte din acelaşi plan. Cum ele,
evident, nu sunt paralele, rezultă că se intersectează.

Teorema 3.8.3. Orice două generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic, din aceeaşi
clasă, nu se intersectează.

Demonstraţie.

x y  y1 z  z1 x y  y2 z  z 2
Fie   Şi   , două generatoare din aceeaşi clasă.
a b y a b y2
 1

b b

Deoarece:

0 y2  y1 z2  z1
y1
a b  a
b   y1  y2   0 , rezultă că cele două drepte nu fac parte din
2

b
y2
a b 
b
acelaşi plan, deci că nu se intersectează.

3.9. CILINDRI
Cilindrul drept este suprafaţa a cărei ecuaţie în raport cu sistemul ortogonal de
coordonate Ox yz este:

F  x, y   0 , (3.44)
126 CAPITOLUL 3

unde F o funcţie polinomială de gradul 2.

Deoarece în ecuaţia suprafeţei lipseşte variabila z , rezultă că dacă un punct  x, y, 0 

verifică ecuaţia suprafeţei, atunci şi punctul  x, y, z  o verifică, oricare ar fi z   . Din punct

de vedere geometric această suprafaţă reprezintă un cilindru cu generatoarele paralele cu Oz


şi curba directoare conica din planul xO y de ecuaţie F  x, y   0 . În continuare prezentăm

următoarele cazuri particulare şi reprezentările lor grafice.

3.9.1. CILINDRUL ELIPTIC

x2 y 2
 1  0 , (3.45)
a 2 b2
z
unde a  b  0 .

O y

Fig . 7

3.9.2. CILINDRUL HIPERBOLIC

x2 y2
 1  0 , (3.46)
a 2 b2
z
unde a  0, b  0 .

y
x
O

Fig. 8
CUADRICE 127

3.9.3. CILINDRUL PARABOLIC

y 2  2 px , (3.47)

unde p  0 . z
p0

O x

Fig. 9
3.9.4. PERECHE DE PLANE CONCURENTE

x2 y2
  0. (3.48)
a 2 b2

y
O

x
Fig . 10

3.9.5. PERECHE DE PLANE PARALELE SAU CONFUNDATE

y 2  b2  0 y 2
 0 . (3.49)
z z

y y
O O

x x
Fig. 11
128 CAPITOLUL 3

x2 y 2
În sfârşit mai putem aminti cilindrul imaginar de ecuaţie   1  0 (care nu are
a 2 b2
imagine geometrică) şi cilindrul care se reduce la axa Oz :

x2 y2
  0.
a 2 b2

3.10. REDUCEREA LA FORMA CANONICĂ A CUADRICELOR

Pentru început remarcăm că termenii de ordinul doi din ecuaţia (3.1) (ecuaţia
generală a unei cuadrice) definesc o formă pătratică, anume:

  x, y, z   a11 x 2  a22 y 2  a33 z 2  2a12 xy  2a13 xz  2a23 y z .


  
Matricea asociată acestei forme pătratice în raport baza canonică i, j , k este  
 a11 a12 a13 
 
A   a12 a22 a23  .
a a23 a33 
 13
  
Fie i ', j ', k ' o nouă bază ortonormată în raport cu care forma pătratică  are forma
canonică:

  x ', y ', z '  1 x ' 2  2 y ' 2  3 z ' 2 .


  
Precizăm că 1 , 2 , 3 sunt valorile proprii ale matricei A , iar i ', j ', k ' sunt vectori
proprii (normalizaţi) corespunzători acestor valori proprii.
     
   
Prin trecerea de la reperul O; i, j , k , la reperul O; i ', j ', k ' , ecuaţia (3.1) devine:

1 x ' 2  2 y ' 2  3 z ' 2  2a '14 x ' 2a '24 y ' 2a '34 z ' a44  0 . (3.50)

Distingem următoarele trei cazuri:

Cazul 1. Toate cele 3 valori proprii 1 , 2 , 3 sunt nenule

1  2  3  0  det A  0  .
CUADRICE 129

Cazul 2. O singură valoare proprie este nulă (de exemplu, 3  0 ).

Cazul 3. Două valori proprii sunt nule (de exemplu, 2  3  0 ).

Precizăm că situaţia 1  2  3  0 nu este posibilă, deoarece, prin ipoteză, cel


puţin unul din coeficienţii matricei A este diferit de zero.

Cazul 1. 1  0, 2  0, 3  0 .

Printr-o translaţie de forma:

 a '14
 X  x '
 1
 a '24
Y  y ' (3.51)
 2
 a'
 Z  z ' 34
 3

ecuaţia (3.59) devine:

1 X 2  2 Y 2  3 Z 2  a '44  0 , (3.52)

A) Dacă a '44  0 avem următoarele situaţii:

a) 1 , 2 , 3 au acelaşi semn şi anume semnul opus termenului liber a '44 . Atunci

ecuaţia (3.52) se poate pune sub forma echivalentă:

X 2 Y2 Z2
  1  0 , (3.53)
a 2 b2 c2

a '44 a '44 a '44


unde a 2   , b2   , c2   şi reprezintă ecuaţia unui elipsoid.
1 2 3

b) 1 şi 2 au semne contrare termenului liber a '44 , iar 3 are acelaşi semn cu a '44 .

Atunci ecuaţia (3.52) se poate pune sub forma echivalentă

X 2 Y2 Z2
  1  0 , (3.54)
a 2 b2 c 2

a '44 a '44 a '44


unde a 2   , b2   , c2  şi reprezintă un hiperboloid cu o pânză.
1 2 3
130 CAPITOLUL 3

c) 1 şi 2 au acelaşi semn cu a '44 , iar 3 are semn opus acestuia. Atunci ecuaţia

(3.52) se poate pune sub forma echivalentă

X 2 Y2 Z2
  1  0 , (3.55)
a 2 b2 c 2

a '44 a '44 a '44


unde a 2  , b2  , c2   şi reprezintă un hiperboloid cu două pânze.
1 2 3

B) Dacă a '44  0 avem următoarele situaţii:

a) 1 , 2 , 3 au acelaşi semn.

În acest caz ecuaţia (3.52) este verificată doar de punctul  0, 0, 0  , deci suprafaţa se

reduce la un punct.

b) Două valori proprii (dintre cele trei) au acelaşi semn, iar cea de-a treia are semn
opus acestora.

În acest caz ecuaţia (3.52) se mai scrie

X 2 Y2 Z2
  0 (3.56)
a 2 b2 c 2

şi reprezintă ecuaţia unui con.

Cazul 2. 1  2  0, 3  0 .

Printr-o translaţie de forma

 a '14
 X  x ' 
 1

Y  y ' a '24 (3.57)


 2

 Z  z '

ecuaţia (3.50) devine:

1 X 2  2 Y 2  2a '34 Z  a '44  0 . (3.58)

A) Dacă a '34  0 , efectuăm o nouă translaţie:


CUADRICE 131

XX

Y  Y
 (3.59)
Z  Z  a '44 ,
 2a '34

obţinem ecuaţia (3.58) devine:


2 2
1 
X  2 Y  2a '34 Z
 0. (3.60)

Sunt posibile următoarele situaţii:

a) 1 şi 2 au acelaşi semn, opus semnului lui a '34 . Atunci ecuaţia (3.60) se mai
scrie
2 2

X Y
  2z , (3.61)
a 2 b2

a '34 a '34
unde a 2    0 şi b 2    0 şi reprezintă un paraboloid eliptic.
1 2

b) 1 şi 2 au semne opuse.

Atunci ecuaţia (3.60) se poate scrie sub forma


2 2

X Y
  2 z , (3.62)
a 2 b2

a '34 a '34
unde a 2    0 şi b 2   0 şi reprezintă un paraboloid hiperbolic.
1 2

B) Dacă a '34  0 , atunci ecuaţia (3.58) devine

1 X 2  2 Y 2  a '44  0 (3.63)

şi reprezintă un cilindru eliptic sau hiperbolic, dacă a '44  0 , respectiv o pereche de plane

concurente sau o dreaptă, dacă a '44  0 .

Cazul 3. 1  0, 2  3  0 .

Ecuaţia (3.50) devine:


132 CAPITOLUL 3

1 x ' 2  2a '14 x ' 2a '24 y ' 2a '34 z ' a44  0 .

Efectuând translaţia:

 a '14
 X  x ' 
 1
 (3.64)
 Y  y '
 Z  z '

obţinem ecuaţia

1 X 2  2a '24 Y  2a '34 Z  a '44  0 . (3.65)

A) Dacă a '24  a '34  0, atunci efectuând translaţia

XX

  a '24 Y  a '34 Z
Y 
 a '242  a '342 (3.66)

Z   a '34 Y  a '24 Z ,
 a '242  a '342

obţinem ecuaţia
2
1 
X  2 Y  a '44  0 , (3.67)

unde   a '242  a '342  0 .

În urma unei noi translaţii

u  X

 a '44
v  Y  (3.68)
 2
w  Z,

ecuaţia (3.67) devine

1 u 2  2 v  0, care se mai poate scrie sub forma:

u2  2 p v (3.69)
CUADRICE 133

şi reprezintă ecuaţia unui cilindru parabolic.

B) a '24  a '34  0 .

Ecuaţia (3.65) devine

1 X 2  a '44  0 (3.70)

şi reprezintă, fie două plane paralele (sau imaginare) dacă a '44  0 , fie două plane confundate

dacă a '44  0 .

Exemplul 3.10.1. Să se aducă la forma canonică cuadrica:

7 x 2  6 y 2  5 z 2  4 xy  4 yz  6 x  24 y  18 z  40  0 .

Avem: a11  7, a22  6, a33  5, a12  2, a13  0, a23  2,

a14  3, a24  12, a34  9, a44  40.

 7 2 0 
 
A   2 6 2  .
 0 2 5 

Ecuaţia caracteristică este

7   2 0
2 6   2  0 sau
0 2 5  

 3  18 2  99  162  0 .

Valorile proprii sunt 1  3, 2  6, 3  9.


  
 
Fie i ', j ', k ' noua bază formată din vectori proprii (normalizaţi) corespunzători

acestor valori proprii.


 1   
Atunci 
i '  i  2 j  2k
3

 1   

j '  2i  j  2k
3

134 CAPITOLUL 3

 1   

k '  2i  2 j  k .
3

     
   
Matricea de trecere de la baza i, j , k la baza i ', j ', k ' este

1 2 2
3 3 3
 
 2 1 2
C  .
3 3 3
 
2 2 1
 
3 3 3

Legătura dintre vechile coordonate  x, y, z  şi noile coordonate  x ', y ', z '  este:

 1
 x  3  x ' 2 y ' 2 z '

 1
 y   2 x ' y ' 2 z '
 3
 1
 z  3  2 x ' 2 y ' z ' .

În urma acestei schimbări de variabile, ecuaţia cuadricii devine

3 x ' 2  6 y ' 2  9 z ' 2  30 x ' 6 z ' 40  0 sau

 2 
3  x ' 2  10 x '  6 y ' 2  9  z ' 2  z '   40  0 .
 3 

În urma translaţiei

 X  x ' 5

Y  y '

 1
 Z  z ' 3 ,

ecuaţia devine

3 X 2  6Y 2  9 Z 2  36  0 sau

X 2 Y2 Z2
  1  0 .
12 6 4
CUADRICE 135

Am obţinut ecuaţia unui elipsoid de semiaxe

a  2 3, b  6, c  2.

Exemplul 3.10.2. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

x 2  y 2  4 z 2  2 xy  4 xz  4 yz  2 y  z  0.

Avem: a11  1, a22  1, a33  4, a12  1, a13  2, a23  2,

1
a14  0, a24  1, a34  , a44  0
2

1 1 2
 
A  1 1 2 .
 2 2 4
 

Ecuaţia caracteristică este

1  1 2
1 1  2 0 sau  2   6  0 .
2 2 4

Valorile proprii sunt 1  6, 2  3  0.

Noua bază ortonormată formată din vectori proprii este

 1
i '  6 1, 1, 2 

 1
 j'   1, 1, 0  .
 2
 1
k '  1, 1, 1
 3

Matricea de trecere este:

 1 1 1 
  
 6 2 3
 1 1 1 
C  .
 6 2 3
 2 1 
 0  
 6 3
136 CAPITOLUL 3

Dacă facem schimbarea de variabile

 1 1 1
x  x ' y ' z'
 6 2 3
 1 1 1
y  x ' y ' z'
 6 2 3
 2 1
z  x'  z'
 6 3

ecuaţia cuadricei devine

6 x ' 2  2 y ' 3 z '  0 .

Suntem în Cazul 3, subcazul A).

2 3
a '24   şi a '34   , a '44  0
2 2

1 3 5
   .
2 4 2

În urma translaţiei:

X  x'

Y   2 y ' 3 z '
 5

 Z  3 y ' 2 z ' ,
 5

ecuaţia devine

6X 2  5Y  0

şi reprezintă un cilindru parabolic.


CUADRICE 137

Probleme propuse

1. Se dau punctele M 1  0, 2, 3 , M 2  4,1, 3 , M 3  5,3, 2  . Se cere:

a) ecuaţia sferei cu centrul M 1 care trece prin M 2 ;

b) ecuaţia sferei cu centrul M 2 care trece prin M 3 ;

c) ecuaţiile sferelor cu centrul M 3 tangente planelor xOy, respectiv yOz.

Răspuns: a) x2  y 2  z 2  4 y  6 z  12  0 ; b) x2  y 2  z 2  8x  2 y  6 z  20  0 ;

c) x2  y 2  z 2  10 x  6 y  4 z  34  0 şi x2  y 2  z 2  10 x  6 y  4 z  13  0 .

2. Să se determine ecuaţia carteziană generală a unei sfere în condiţiile:

a) O  0, 0, 0  este centrul şi R  11 este raza;

b) C  0,  1, 9 este centrul şi trece prin punctul A  4, 1, 5  ;

c) trece prin originea axelor de coordonate şi are centrul în punctul C  6,  3,  2  ;

d) A  7,  5, 2  şi B  3, 1, 4  sunt extremităţile unui diametru;

e) C 1,  2,  3 este centrul şi este tangentă planului   : x  3 y  z  1  0 ;

f) sfera este tangentă exterioară sferei x 2  y 2  z 2  6 x  8 y  2 z  10  0 şi C1  1, 0, 1

este centrul sferei.

Răspuns:a) x 2  y 2  z 2  121  0 ; b) x 2  y 2  z 2  2 y  18 z  46  0 ;

c) x 2  y 2  z 2  12 x  6 y  4 z  0 ; d) x 2  y 2  z 2  10 x  4 y  6 z  24  0 ;

e) x 2  y 2  z 2  2 x  4 y  6 z  3  0 ; f) x 2  y 2  z 2  2 x  2 z  2  0 .

3. Să se arate că punctele M 1, 1, 3 , N  2,  1, 1 , P  3, 0, 1 , Q 1,  1, 2  , T  2,1, 0  sunt


situate pe aceeaşi sferă şi să se determine ecuaţia acestei sfere.
138 CAPITOLUL 3

Răspuns: x2  y 2  z 2  3x  y  3z  2  0 .

4. Să se determine coordonatele centrului C1 şi raza r pentru următoarele cercuri:

 x 2  y 2  z 2  2 x  6 y  8 z  13  0
a)  ;
3 x  y  2 z  0

 x2  y 2  z 2  8x  8 y  4 z  0
b)  .
4 x  2 y  z  1  0

Răspuns: a) C1  2, 2,  2  , r  5 ; e) C1  0,  2,  3 , r  15 .

5. Să se determine ecuaţiile planelor tangente la sfera x 2  y 2  z 2  4 x  6 y  8 z  0 în


punctele de intersecţie cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz.

Răspuns: Planul tangent în O  0, 0, 0  : 2 x  3 y  4 z  0 ; planul tangent în A  4, 0, 0  :

2 x  3 y  4 z  8  0 ; planul tangent în B  0,  6, 0 : 2 x  3 y  4 z  18  0 ; planul tangent în

C  0, 0, 8 : 2 x  3 y  4 z  32  0 .

6. Să se precizeze poziţia planului   faţă de sfera x 2  y 2  z 2  6 x  4 y  2 z  22  0 în


fiecare din cazurile:

a)   : 4 x  4 y  2 z  14  0 ;

b)   : 2 x  2 y  z  6  0 ;

c)   : 4 x  3 y  17  0 .

Răspuns: a) C  3,  2, 1 , R  6, dist  C,     6  R , planul este tangent sferei;

b) dist  C,     5  R , planul este secant sferei; c) dist  C,     7  R , planul şi sfera nu

se intersectează.

7. Să se precizeze poziţia dreptei  d  faţă de sfera x 2  y 2  z 2  4 x  6 y  2 z  2  0 , dacă:

 x  2 y 14  0
a)  d  :  ;
 y  z  20
CUADRICE 139

x  5 y 1 z  2
b)  d  :   ;
1 1 2

x t

c)  d  :  y  t  5, t   .
z  t 3

Indicaţie: Se rezolvă sistemul format din ecuaţia sferei şi ecuaţiile dreptei.

a) Sistemul admite o unică soluţie, deci dreapta este tangentă sferei în M  4, 5,  3 ;

b) Sistemul nu admite soluţii, deci dreapta nu intersectează sferei;

c) Sistemul admite două soluţii, deci dreapta este secantă sferei în A  4, 1, 1 şi B  0, 5,  3 .

8. Să se determine curbele de intersecţie ale următoarelor cuadrice cu planele de coordonate:

a) 16 x 2  9 y 2  4 z 2  144  0 ;

b) x 2  9 y 2  4 z 2  144  0 ;

c) 9 x 2  4 y 2  z 2  36  0 ;

d) x 2  16 y 2  32 z  0 ;

e) 16 x 2  9 z 2  288 y  0 ;

f) 36 x 2  4 y 2  9 z 2  0 .

Pentru fiecare cuadrică, să se scrie ecuaţiile parametrice şi să se reprezinte grafic.

Răspuns: a) Elipsoid; b) Hiperboloid cu o pânză; c) Hiperboloid cu două pânze; d) Paraboloid


eliptic; e) Paraboloid hiperbolic; f) Con.

x2 y2 z2
9. a) Să se arate că planul x  6  0 intersectează elipsoidul    1  0 după o
45 20 5
elipsă reală şi să se găsească semiaxele şi coordonatele vârfurilor acesteia.

z2
b) Să se arate că planul z  2 intersectează hiperboloidul cu o pânză x 2  y 2  1  0
4
după un cerc spaţial şi să se găsească coordonatele centrului şi raza acestuia.
140 CAPITOLUL 3

c) Să se determine semiaxele şi coordonatele vârfurilor elipsei reale obţinută prin


x2 y2 z2
intersecţia planului y  3 cu hiperboloidul cu două pânze   1  0 .
8 6 14

d) Să se arate că planul z   2 ,   0 intersectează paraboloidul eliptic x 2  y 2  4 z după


un cerc spaţial şi să se găsească coordonatele centrului şi raza acestuia.

x2 y2
e) Să se arate că planul y  6 intersectează paraboloidul hiperbolic   6 z după o
5 4
parabolă şi să se găsească parametrul şi coordonatele vârfului acesteia.

 y2 z2
  1  0
Răspuns: a)  4 1 ; b  2, c  1 ; B  6, 2, 0 , B  6,  2, 0 , C  6, 0, 1 , C  6, 0,  1 ;
x  6

 x2  y 2  2  0
b)  ; C  0, 0, 2  , R  2 ;
z  2

 x2 z2
  1  0
c)  4 7 
; a  2, c  7 ; A 2, 3, 0 , A  2, 3, 0 , C 0, 3, 7 , C  0, 3,  7 ;  
y  3

x2  y2  4 2  x  5  6 z  9 
2
 3
d)  ; C  0, 0,  2  , R  2 ; e)  ; p  15 ; V  0,  6,   .
z   ,   0  y  6  2
2

10. Să se determine punctele de intersecţie ale cuadricilor următoare cu dreptele date:

x2 y2 z 2 x 3 y 3 z 6
a)  E  :    1  0 şi  d  :   ;
15 5 20 3 1 4

x2 y2 z2 x2 y3 z 4
b)  H 1  :     1  0 şi  d  :   ;
7 21 14 1 3 8

x  t  3
x2 z2 
c)  H 2  :  y   1  0 şi  d  :  y  t  1, t   ;
2

4 9  z  3t  6

x2 y2 x 1 y  2 z  3
d)  PE  :   z şi  d  :   ;
5 3 2 1 2
CUADRICE 141

x2 y2 x  2 y  2z 0
e)  PH  :   z şi  d  :  .
16 4 x  2 y 80

Răspuns: a) Dreapta este secantă elipsoidului în M 1  3, 1, 2  , M 2  0, 2,  2  ; b) Dreapta este

secantă hiperboloidului cu o pânză în M 1 1, 0, 4  , M 2  2,  3,  4  ; c) Dreapta este tangentă

hiperboloidului cu două pânze în M  4, 2, 9 ; d) Dreapta este exterioară paraboloidului eliptic;

e) Dreapta este inclusă în paraboloidul hiperbolic.

11. Să se determine ecuaţiile planelor tangente la cuadricele:

x2 y2 z2
a)  E  :   1  0 ;
9 4 25

x2 y2 z 2
b)  H 1  :   1  0 ;
9 4 25

x2 y2 z2
c)  H 2  :   1  0;
9 4 25

x2 y2
d)  PE  :   2z ;
9 4

y2 z2
e)  PH  :   2x ;
4 25

în punctele lor de intersecţie cu axele de coordonate.

Răspuns: a)  E  intersectează axele Ox, Oy, Oz în vârfurile A 3,0,0 , A  3,0,0 , B 0,2,0 ,

B  0, 2, 0  , C  0, 0,5  , C   0, 0, 5  . Planele tangente sunt x  3  0, y  2  0, z  5  0 ;

b)  H 1  intersectează axele Ox şi Oz în vârfurile A, A, C , C  . Planele tangente sunt x  3  0

şi z  5  0 ;

c)  H 2  intersectează axa Oy în vârfurile B, B . Planele tangente sunt y  2  0 ;

d)  PE  intersectează axele Ox, Oy, Oz în vârful O  0, 0, 0  . Planul tangent este z  0 ;

e)  PH  intersectează axele Ox, Oy, Oz în vârful O  0, 0, 0  . Planul tangent este x  0 .


142 CAPITOLUL 3

12. Să se găsească coordonatele punctelor de pe elipsoidul 3x 2  2 y 2  z 2  9  0 ale căror


normale la suprafaţă sunt perpendiculare pe planul   : 3 x  2 y  2 z  7  0 , precum şi

ecuaţiile normalelor în aceste puncte.

x 1 y 1 z  2
Răspuns: Punctele sunt M 1  1,1, 2  , M 2 1, 1, 2  ; Normala în M 1 :   ;
3 2 2
x 1 y 1 z  2
Normala în M 2 :   .
3 2 2

x2 y 2 z 2
13. Să se arate că punctul M  6, 2, 8 aparţine hiperboloidului cu o pânză   1  0 şi
9 4 16
să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului ce trec prin acest punct.

x 6 y  2 z 8 x 6 y  2 z 8
Răspuns:   ,   .
9 8 20 3 0 4

14. Să se determine ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză


x2  4 y2  4z 2  4  0 ce trec prin punctul M  2,1,1 .

x  2 y  2z  2  0 x  2z  0
Răspuns:  ;  .
x  2 y  2z  2  0  y 1  0

x2 z2
15. Se dau paraboloidul hiperbolic   y şi punctul M  3, 1, 0  . Se cere:
9 4

a) ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic ce trec prin punctul M;

b) unghiul ascuţit format de generatoarele rectilinii determinate la punctul a);

c) ecuaţia planului tangent la paraboloidul hiperbolic ce trece prin punctul M.

2 x  3z  6  0 x  3 y 1 z 2 x  6 y  3 z  0 x  3 y 1 z
Răspuns: a)     ;    
2 x  6 y  3z  0 3 2 2 2 x  3z  6  0 3 2 2

 9
b) arccos   ; c) 2 x  3 y  3  0 .
 17 

x2 y2
16. Să se arate că punctul M  3 2, 2, 1 aparţine paraboloidului hiperbolic   z şi să se
9 4
scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului ce trec prin acest punct.
CUADRICE 143

2 x  3 y  6

Răspuns: 
 2 1 z  0 2 x  3 y
;
6  
2 1 0
.
2 x  3 y

6  
2  1  0 2 x  3 y  6
  
2 1 z 0

17. Să se determine forma canonică a cuadricelor şi să se pună în evidenţă noul reperul


ortonormat:

a) 5 x 2  6 y 2  7 z 2  4 xy  4 yz  10 x  8 y  14 z  6  0 ;

b) 2 x 2  5 y 2  11z 2  20 xy  4 xz  16 yz  24 x  6 y  6 z  18  0 ;

c) z 2  4 xy  4 x  4 y  4  0 .

X 2 Y2 Z2
Răspuns: a) Elipsoid real:   1  0 ;
6 3 2
 1     1     1   
    
i '  2i  2 j  k , j '  2i  j  2k , k '  i  2 j  2k ;
3 3 3

X2 Z2
b) Hiperboloid cu o pânză: Y2  1  0 ;
2 2
 1     1     1   
    
i '  2i  j  2k , j '  i  2 j  2k , k '  2i  2 j  k ;
3 3 3

X 2 Y2 Z2
c) Hiperboloid cu două pânze:    1  0 ;
4 8 4
 1      1  
i' 
2
 
i  j , j '  k , k ' 
2

i j . 
144 CAPITOLUL 3
145

CAPITOLUL 4

CURBE

4.1. DRUMURI PARAMETRIZATE. DEFINIŢIA CURBEI

Definiţia 4.1.1. Prin drum parametrizat de clasă C k  k  *  se înţelege orice funcţie

vectorială r , de clasă C k , definită pe un interval I din  , cu valori în  3 . Dacă notăm cu


x, y, z componentele scalare ale lui r , atunci

r  t    x  t  , y  t  , z  t   , t  I .

Faptul că funcţia vectorială r : I   3 este de clasă C k este echivalent cu faptul că


funcţiile scalare x, y, z sunt de clasă C k pe intervalul I , adică sunt de k ori derivabile şi
derivatele sunt continue pe I .

Ecuaţiile x  x  t  , y  y  t  , z  z  t  , t  I se numesc ecuaţiile parametrice ale

drumului sau o reprezentare parametrică a drumului, iar t se numeşte parametru.

Atragem atenţia asupra faptului că în conformitate cu Definiţia 4.1.1., un drum


parametrizat este o funcţie (aplicaţie) vectorială şi nu o mulţime de puncte. Pentru a marca
mai bine acest lucru vom nota un drum parametrizat cu  I , r  sau  I , r  r  t   .

Imaginea directă r  I  a intervalului I prin funcţia vectorială r , adică mulţimea

x t  , y t  , z t  t  I   3 , se numeşte suportul (urma) drumului parametrizat r .

Dacă I este un interval compact  I   a , b  , atunci suportul său r  I  este o

mulţime compactă şi conexă din  3 . În acest caz punctele r  a  şi r  b  se numesc capetele


146 CAPITOLUL 4

(extremităţile) drumului. Dacă r  a   r  b  drumul se numeşte închis.


 
Fie Ox y z un sistem ortogonal de coordonate şi fie i, j , k versorii axelor Ox, Oy,

respectiv Oz . Dacă identificăm orice punct M  x, y, z    3 cu vectorul său de poziţie OM ,

atunci avem:
   
r t   r t   x t  i  y t  j  z t  k , t  I .

Exemplul 4.1.1. Fie drumul r :  0, 2    3 definit prin


  
r  t   R cos t i  R sin t j , t   0, 2  .

Ecuaţiile parametrice sunt:

 x  R cos t

 y  R sin t , t   0, 2  .
z  0

y Observăm că pentru orice t   0, 2  ,

punctul  x t  , y t  , 0 verifică ecuaţia cercului

M ( x, y ) x 2  y 2  R 2 , z  0 . Rezultă că suportul drumului


este cercul cu centrul în origine şi de rază R situat
t
în planul xOy . Parametrul t are o interpretare
O x
geometrică evidentă, anume este unghiul dintre
raza corespunzătoare punctului M  x, y  şi axa
Ox . Observăm, de asemenea, că drumul este
Fig. 1
închis: r  0   r  2   R .

Exemplul 4.1.2. Fie drumul r :  0, 2    3 , definit astfel:


   
r  t   R cos t i  R sin t j  ht k , t   0, 2  .

Ecuaţiile parametrice sunt:

 x  R cos t

 y  R sin t , t   0, 2  .
 z  ht

CURBE 147

Observăm că x 2  y 2  R 2 , de unde rezultă că


z
suportul acestui drum se află pe cilindrul circular drept,
de axă Oz şi rază R .

Suportul acestui drum este spira AB din


elicea circulară de pas h , unde capetele sunt A  R, 0, 0 
B
şi B  R, 0, 2 h  . y
A

Fig. 2
x
Exemplul 4.1.3. Fie drumul r :    3 , definit prin
   
r  t    x0  lt  i   y0  mt  j   z0  nt  k , t   , unde x0 , y0 , z0 , l , m, n sunt nişte

constante reale.
z
Ecuaţiile parametrice sunt:

 x  x0  lt v

 y  y0  mt , t   .
 z  z  nt M 0 ( x0 , y0 , z0 )

Suportul acestui drum este dreapta care y


O
trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z0  şi are parametrii

directori l , m, n . Cu alte cuvinte dreapta are aceeaşi Fig. 3


x

direcţie cu v , unde:
   
v  li  m j  nk .

Definiţia 4.1.2. Un drum I,r se numeşte simplu (fără puncte multiple) dacă funcţia

vectorială r este injectivă.

În cazul unui drum închis, acesta este simplu dacă egalitatea r  t1   r  t2  implică

sau că t1  t2 sau că t1  a şi t2  b , respectiv t1  b şi t2  a , unde cu a şi b am notat

capetele intervalului I .

Drumurile prezentate în Exemplele 4.1.1., 4.1.2. şi 4.1.3. sunt drumuri simple.


148 CAPITOLUL 4

Un exemplu de drum care are puncte multiple este foliul lui Descartes.

Exemplul 4.1.4.

y  3at
x  1  t3

 3at 2
 y 
1  t3

 z  0, t  .

x Suportul acestui drum este prezentat în


O
Figura 4. Observăm că acesta trece prin origine, care
este un punct multiplu (dublu).

Fig . 4
Definiţia 4.1.3. Fie  I , r  un drum parametrizat de clasă C1 . Un punct t0  I se numeşte

singular pentru drumul  I , r  dacă x '  t0   y '  t0   z '  t0   0 . Un drum se numeşte regulat

(neted) dacă este de clasă C1 şi nu are puncte singulare, deci dacă

x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t   0, t  I .

Un drum se consideră orientat în sensul creşterii parametrului. De pildă, în Exemplul


4.1.2. drumul este orientat de la A către B .

Definiţia 4.1.4. Două drumuri  I1 , r1  şi  I 2 , r2  se numesc echivalente dacă există o funcţie

 : I1  I 2 de clasă C k bijectivă, cu inversa  1 : I 2  I1 de clasă C k şi  '  t1   0, t1  I1 ,


astfel încât

r2    t1    r1  t1  , t1  I1 .

O astfel de funcţie  se mai numeşte şi schimbare de parametru. Cum  ' este


continuă pe I1 şi  '  0 pe I1 , rezultă că  '  0 pe I1 sau  '  0 pe I1 .

Dacă  '  0 pe I1 , deci  este strict crescătoare, atunci spunem că drumurile sunt
echivalente cu aceeaşi orientare.

În caz contrar, spunem că drumurile sunt echivalente cu orientare schimbată.

Este evident că două drumuri echivalente au acelaşi suport.


CURBE 149

    
Exemplul 4.1.5. Fie drumurile: r 1  t1   R sin t1 i  R cos t1 j, t1  I1   0,  şi
    2
r 2  t 2   t2 i  R  t 2 j ,
2 2
t2  I 2   0, R  .

Aceste drumuri au acelaşi suport şi anume arcul 


AB al cercului cu centrul în origine
şi de rază R .

Observăm că funcţia  : I1  I 2 definită prin   t1   R sin t1 , t1  I1 este bijectivă,

 
de clasă C  şi  '  t1   R cos t1  0, t1   0,  . Mai mult, observăm că
 2

       
r 2    t1      t1  i  R 2   2  t1  j  R sin t1 i  R cos t1 j  r 1  t1  , t1   0,  .
 2

Rezultă că  este o schimbare de parametru şi deci că cele două drumuri sunt


echivalente cu aceeaşi orientare.

Considerăm acum drumul: y


    
r 3  t3   R cos t3 i  R sin t3 j, t3  I3   0,  . A(0, R)
 2 M
t1
Observăm că funcţia  : I3  I2 , definită prin
t3 B ( R, 0)
3  t3   R cos t3 , este o schimbare de parametru. Cum
O x
 '  t3    R sin t3  0, t3  I 3 , rezultă că  este strict t2

descrescătoare. Fig . 5

Rezultă că drumurile  I 3 , r3  şi  I 2 , r2  , respectiv drumurile  I 3 , r3  şi  I1 , r1  sunt

echivalente cu orientare schimbată. Orientarea drumurilor  I1 , r1  şi  I 2 , r2  este de la A către

B , în timp ce orientarea drumului  I 3 , r3  este de la B către A .

Semnificaţia parametrilor t1 , t2 şi t3 este prezentată în Figura 5.

Reamintim următorul rezultat de Analiză Matematică:


   
Teorema 4.1.1. Fie r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I   a, b  un drum parametrizat regulat.

Atunci acest drum este rectificabil (are lungime) şi lungimea sa este


150 CAPITOLUL 4

b
L  LAB 
 a
x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t  dt .

z Geometric, LAB este lungimea arcului 


AB

(suportul drumului), unde A  x  a  , y  a  , z  a   şi


B
B  x b , y b , z b .
M

Pentru orice a  t  b notăm cu


A t

O y
s   t  
a
x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t  du .

Dacă M este punctul de coordonate


Fig. 6
x  x  t  , y  t  , z  t   , atunci s   t  reprezintă lungimea
arcului 
AM .

Deoarece  '  t   x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t   0, t   a, b  ,   a   0 şi   b   L ,

rezultă că  :  a, b    0, L  este o funcţie de clasă C1 , bijectivă şi strict crescătoare.

 Inversa sa  1 :  0, L    a, b  este, de
[ a, b] [0, L]
asemenea, de clasă C1 .
 1

r  Fie   s   r   1  s   , s   0, L  .

Cum     t    r  t  , t   a, b  , rezultă
 3
că drumurile:

 a, b , r  şi 0, L ,  sunt echivalente cu aceeaşi orientare.


Definiţia 4.1.5. Fie

x  s   x   1  s   , y  s   y   1  s   , z  s   z   1  s   , s   0, L  .

Ecuaţiile parametrice x  x  s  , y  y  s  , z  z  s  , s   0, L  poartă numele de

reprezentarea parametrică normală a drumului  I , r  .

În scriere vectorială avem:


CURBE 151

   
  s   x  s  i  y  s  j  z  s  k , s  J   0, L  .
 
   
Drumurile I , r si J ,  sunt echivalente cu aceeaşi orientare.

Exemplul 4.1.6. Fie drumul:


y
    
r  t   R sin t i  R cos t j , t  0,  .
 2 A(0, R) s
M
Suportul acestui drum este arcul 
AB al
cercului cu centrul în origine şi de rază R . Lungimea
sa este:
O B( R, 0) x

R Fig. 7

2
L R 2 cos 2 t  R 2 sin 2 t dt  .
0 2
 
Dacă OM  r  t  , atunci lungimea arcului 
AM pe care o notăm cu s este:

t
 
s   t  
 0
R 2 cos 2 u  R 2 sin 2 u du  Rt , t  0,  .
 2

Evident,  este strict crescătoare. Rezultă că

    R  R   
 : 0,   0,  este bijectivă şi inversa sa  1 : 0,  0, este definită
 2  2   2   2 
prin:

s  R
t   1  s   , s  0, .
R  2 

Reprezentarea normală a acestui drum este:

   s s  R
  s   x  s  i  y  s  j  R sin i  R cos j , s  0, .
R R  2 

Exemplul 4.1.7. Fie elicea circulară:


   
r 3  t   R cos t i  R sin t j  ht k , t  I   0, 2  . Avem:

2
L
0
R 2 sin 2 t  R 2 cos 2 t  h 2 dt  2 R 2  h 2 şi
152 CAPITOLUL 4

t
s   t  

0
R 2 sin 2 u  R 2 cos 2 u  h 2 du  t R 2  h 2 , t   0, 2  .

s
Funcţia inversă este  1 : 0, 2 R 2  h 2    0, 2  ,  1  s   , iar
  R  h2
2

reprezentarea normală a elicei circulare este:


 s  s  s 
  s   R cos i  R sin jh k , s  0, 2 R 2  h 2  .
R2  h2 R 2  h2 R 2  h2  
   
Teorema 4.1.2. Fie   s   x  s  i  y  s  j  z  s  k , s   0, L  reprezentarea normală a

drumului  I , r  , unde I   a, b  .

d
     
2 2 2
Atunci  1 şi x '  s   y '  s   z '  s   1.
ds

Demonstraţie.
 
Prin definiţie   s   r   1  s   , s   0, L  şi

   
  1 1
d  d r  s d  s
  .
ds 
d  1  s  ds 
Pe de altă parte, din Teorema de Inversiune Locală avem:

d   1  s   1
 , unde t   1  s  .
ds  't 

Ţinând seama şi de faptul că  '  t   x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t  , t  I , rezultă:

 
d  d r t  1   
ds
 
dt  '  t 

1
x ' 2  t   y ' 2  t   z ' 2 t 
 
 x '  t  i  y '  t  j  z '  t  k , deci


d 1
  x ' 2  t   y ' 2 t   z ' 2  t   1 .
ds x ' t   y ' t   z ' t 
2 2 2


d    
Cum  x '  s  i  y '  s  j  z '  s  k , rezultă că
ds
CURBE 153

 x '  s     y '  s     z '  s  


2 2 2
 1.

Definiţia 4.1.6. O submulţime C   3 se numeşte curbă dacă pentru orice M  C , există un


drum parametrizat regulat  I , r  , unde I   este un interval deschis şi există o vecinătate

deschisă V a punctului M astfel încât:

a) r  I   V  C

b) aplicaţia r : I  r  I  este un homeo-


z
morfism (adică r este bijectivă continuă şi
r I  C
inversa sa este continuă).
r M
Dacă C  r  I  , atunci curba C V
se numeşte simplă.

Drumul  I , r  din Definiţia 4.1.6.   O y


I
se numeşte o parametrizare locală a Fig. 8
curbei C . x

Observaţia 4.1.1. Se poate demonstra că orice două parametrizări locale ale unei curbe sunt
echivalente.

Observaţia 4.1.2. Din Definiţia 4.1.6. rezultă că orice curbă coincide local, adică în
vecinătatea oricărui punct al său, cu suportul unui drum parametrizat regulat simplu. Se poate
demonstra şi afirmaţia reciprocă, anume că local, suportul unui drum parametrizat regulat este
o curbă simplă. Mai precis, are loc următorul rezultat:

Teorema 4.1.3. Dacă  I , r  este un drum parametrizat regulat, atunci pentru orice punct

interior t0  I , există o vecinătate deschisă U a punctului t0 , U  I , astfel încât r U  este

o curbă simplă.

Demonstraţie.

Fie t0  I . Cum drumul  I , r  este regulat, rezultă r '  t0   0 şi, fără a restrânge

generalitatea, putem presupune că x '  t0   0 . Din T. I. L. (Teorema de Inversiune Locală)


154 CAPITOLUL 4

pentru funcţia t  x  t  : I   , rezultă că există o vecinătate deschisă U a punctului t0 ,

t0  U  I şi o vecinătate deschisă V a punctului x0  x  t0  astfel încât   x U :U  V

(restricţia funcţiei x la U ) este difeomorfism (adică  este bijectivă,   C 1 U  şi

 1  C1 V  ). Faptul că r : U  r U  este bijectivă rezultă din observaţia că aplicaţia

t  r  t    x  t  , y  t  , z  t   , t U

este compunerea următoarelor aplicaţii bijective:

t    t  : U  V şi x  t    x  t  , y  t  , z  t   : V  r U  .

r  t0 

r U 
I Fig. 9

t0 pr1
U
 V O y
x0 ( x0 , y0 )

Pe de altă parte, r 1 : r U   U este continuă fiind o compunere de funcţii

continue, anume r  1    1  pr 1 r U  , unde cu pr1 am notat operatorul de proiecţie pe axa

Ox  mai precis pr1  x, y, z   x,   x, y, z    3  .

Cum r : U  r U  este homeomorfism, rezultă că r U  este o vecinătate deschisă

a punctului M0  x0  x  t0  , y0  y  t0  , z0  z  t0   , deci există o vecinătate W a punctului M0 ,

W  3 astfel încât r U W r  I  . Aşadar, C  r  I  este o curbă în sensul Definiţiei 4.1.6.

Din Teorema 4.1.3. rezultă că un prim exemplu de curbă în sensul Definiţiei 4.1.6.
este suportul unui drum parametrizat regulat.
CURBE 155

Definiţia 4.1.7. O curbă C se numeşte plană dacă este inclusă într-un plan. Cum întotdeauna
se poate alege un sistem de coordonate astfel încât planul în care se găseşte curba să
coincidă cu planul xOy putem presupune că C   2 .

Principalele moduri de reprezentare a curbelor plane sunt:

a) Reprezentarea parametrică

Aşa cum decurge din Teorema 4.1.3. suportul oricărui drum parametrizat regulat
 
 I , r  , unde r  t   x  t  i  y  t  j, t  I , este o curbă plană.
b) Reprezentarea explicită
y
Fig . 10
Fie f : I   o funcţie de clasă C 1
şi fie

Gf   x, f  x   ; x  I  graficul său. Evident, G f este o Gf

curbă plană simplă, fiind suportul drumului parametrizat


regulat simplu: f ( x)
  
r  x   x i  f  x  j, x  I .
O x x
I
c) Reprezentarea implicită

Fie F : D   2   o funcţie de clasă C1 , unde D este o mulţime deschisă şi fie


C   x, y   D; F  x, y   0 .

În general, mulţimea C   2 nu este o curbă.

2 2
 F   F 
Dacă presupunem însă că      0 în orice punct din C , atunci C este o
 x   y 
curbă.

F
Într-adevăr, să presupunem că  a, b   C şi  a, b   0 . Atunci, din Teorema
y
Funcţiilor Implicite (T. F. I.), rezultă că există un interval deschis I care-l conţine pe a şi un
interval deschis J care-l conţine pe b şi o funcţie implicită unică de clasă C1

y  f  x  : I  J cu proprietăţile:

f  a   b, F  x, f  x    0,  x  I .
156 CAPITOLUL 4

Evident, V  I  J este o vecinătate deschisă a punctului  a, b  .

 
Observăm că V  C  Gf   x, f  x   ; x  I . Într-adevăr, G f  V  C , deoarece

f  I   J . Pe de altă parte, dacă  x, y  V  C , atunci x  I şi F  x, y  0 . Cum şi F  x, f  x   0

din definiţia funcţiei implicite, rezultă că y  f  x  , deci că V  C  G f . Rezultă că, local,

curba C este graficul funcţiei f de clasă C1 , deci că C este o curbă plană.

Exemplul 4.1.8. Fie F  x, y   x 2  y 2  R 2 şi fie C   x, y    2 ; F  x, y   0 .

2 2
 F   F 
    4  x  y   4 R  0,   x, y   C , rezultă că C este o
2 2 2
Deoarece 
 x   y 
curbă plană. Se ştie, de la cursul de Geometrie Analitică, că C reprezintă cercul cu centrul în
origine şi de rază R .

Alte exemple de curbe plane date sub formă implicită sunt:

x2 y 2
elipsa:  1  0 ,
a 2 b2

x2 y2
hiperbola:   1  0 şi
a 2 b2

parabola: y 2  2 px  0 .

Fie acum D   3 o mulţime, F , G : D   două funcţii de clasă C1 şi

C   x, y, z   D; F  x, y, z   0, G  x, y, z   0 .

F F F F F F
D  F , G  x y D  F , G  y z D  F , G  z x
Fie  ,  ,  .
D  x, y  G G D  y, z  G G D  z , x  G G
x y y z z x

Dacă presupunem că în orice punct din C , cel puţin unul din aceşti determinanţi
funcţionali este diferit de zero, rezultă că C este o curbă în spaţiu.

D  F,G
Intr-adevăr, să presupunem că  a, b, c   C şi  a, b, c   0 .
D  y, z 
CURBE 157

Atunci, din T. F. I. rezultă că există un interval deschis I care-l conţine pe a , un


interval deschis J care-l conţine pe b şi un interval deschis L care-l conţine pe c şi două
funcţii implicite de clasă C1 , x  y  x  : I  J şi x  z  x  : I  L cu proprietăţile:

i) y  a   b, z  a   c

 F  x, y  x  , z  x    0

ii) 
G  x, y  x  , z  x    0, x  I .

Dacă notăm cu V  I  J  L , atunci V este o vecinătate deschisă a punctului


 a , b, c   C şi

V C   x, y  x  , z  x   ; x  I  .
Aşadar, local, C este suportul drumului parametrizat regulat  I , r  x  , unde

r  x    x, y  x  , z  x   , x  I , deci C este o curbă în spaţiu.

Exemplul 4.1.9. Fie F  x, y, z   x  y  z  1 şi G  x, y, z   x  y  2 z  2 .

D  F,G 1 1
Deoarece   3  0 , oricare ar fi  x, y, z    3 , rezultă că
D  y, z  1 2

D   x, y, z  ; x  y  z  1  0, x  y  2 z  2  0 reprezintă o curbă în spaţiu.

Se ştie că D este o dreaptă în spaţiu obţinută prin intersecţia planelor x  y  z  1  0 şi


x  y  2z  2  0 .

4.2. TANGENTĂ. PLAN OSCULATOR. TRIEDRUL LUI FRENET


   
Fie C  3 o curbă şi fie r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I o parametrizare locală a sa.

Fie M  x  t  , y  t  , z  t    C şi fie M '  x  t  h  , y  t  h  , z  t  h    C , h  0 un

punct vecin cu M . Ţinând seama de regula de adunare a vectorilor avem:


    
MM '  OM ' OM  r  t  h   r  t  .
158 CAPITOLUL 4

z
Evident, vectorul
T  
 1  r  t  h   r  t 
M M' M '' MM ''   MM ' 
h h

C este colinear cu MM ' şi are aceeaşi
orientare cu acesta.
O y

Deoarece drumul I,r este
x Fig . 11
regulat rezultă că x, y, z  C 1  I  , deci că

există
  
r t  h   r t  dr   
lim  t   x 't  i  y 't  j  z 't  k , t  I .
h0 h dt
 
Definiţia 4.2.1. Dreapta care trece prin M şi este colineară cu r '  t   MT se numeşte

tangenta în M la curba C .

Observaţia 4.2.1. Definiţia tangentei într-un punct la o curbă nu depinde de parametrizarea


locală a acesteia.

Într-adevăr, fie  I1 , r1  un drum parametrizat regulat echivalent cu I,r şi fie

 : I  I1 schimbarea de parametru.
   
Atunci r  t   r 1    t   , t  I şi r '  t   r '1    t     '  t  , de unde deducem că
 
vectorii r '  t  şi r '1  u  sunt colineari, unde u    t  . Rezultă că dreptele tangente definite de
 
r '  t  , respectiv r '1  u  coincid. Aşadar, dreapta tangentă într-un punct la o curbă este bine

definită şi nu depinde de reprezentarea locală a acesteia.

Fie M  C şi  I , r  o reprezentare locală a curbei C , unde


   
r t   x t  i  y t  j  z t  k, t  I .

Conform Definiţiei 4.2.1., tangenta în M la curba C este dreapta care trece prin
   
M  x  t  , y  t  , z  t   şi este colineară cu r '  t   x '  t  i  y '  t  j  z '  t  k . Rezultă că ecuaţiile

canonice ale tangentei în M la curba C sunt:


CURBE 159

X  x t  Y  y t  Z  z t 
  . (4.1)
x 't  y 't  z 't 
 
Observaţia 4.2.2. Dacă notăm cu     t  versorul tangentei în M la curba C , orientat în

sensul creşterii parametrului, atunci



 r 't 
  . (4.2)
r 't 

 
Fie   s   r   1  s   , s  J , reprezentarea normală a curbei C , unde

t t 
s   t  
 a
x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t  du 
 a
r '  u  du .

Din Teorema 4.1.2. deducem că:



  r 't  
 '  s   1 şi  '  s    . (4.3)
r 't 

Definiţia 4.2.2. Planul care trece prin M şi este perpendicular pe tangenta în M la curba
C se numeşte planul normal în M la curba C .

Ecuaţia planului normal este:

x '  t   X  x  t    y '  t  Y  y  t    z '  t   Z  z  t    0 . (4.4)

Exemplul 4.2.1. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în punctul


1 2 1  t 2  2t 3  t 4 
M  , ,  la curba r  t   i  j  k, t   .
2 3 2 2 3 2

t2 2t 3 t4
Avem x  t   ; y t   ; z t   şi x '  t   t ; y '  t   2t 2 ; z '  t   2t 3 .
2 3 2

Evident punctul M corespunde valorii t  1 a parametrului, deci ecuaţiile tangentei


la curbă în M sunt:

1 2 1
x y z
2 3 2,
1 2 2

iar ecuaţia planului normal este:


160 CAPITOLUL 4

 1  2  1 17
1   x    2   y    2   z    0 sau x  2 y  2 z   0 .
 2  3  2 6
    
Vectorul tangent în M la curbă este r ' 1  i  2 j  2k şi r ' 1  1  4  4  3 .


 r ' 1 1   
Versorul tangentei în M la curbă este  1    i  2 j  2k .
r ' 1 3
 
Dacă curba C este dată implicit adică:

C   x, y, z    3 ; F  x, y, z   0, G  x, y, z   0 , unde

D  F,G
F , G  C1 şi  0 pe C , atunci C admite reprezentarea parametrică locală:
D  y, z 
   
r  t   x i  y  x  j  z  x  k , unde y  y  x  şi z  z  x  , x  I sunt funcţiile implicite

definite de sistemul

 F  x, y, z   0

G  x, y, z   0.

Deoarece:

D  F,G D F,G D  F,G D  F,G


D  x, z  D  z, x  D  y, x  D  x, y 
y ' x    şi z '  x     ,
D  F,G D F,G D  F,G D  F,G
D  y, z  D  y, z  D  y, z  D  y, z 

rezultă că ecuaţiile canonice ale tangentei sunt:

X x Y  y  x Z  z  x
  , (4.5)
D F,G D  F,G D  F,G
D  y, z  D  z, x  D  x, y 

iar ecuaţia planului normal este:

D  F,G D F,G D F,G


D  y, z 
 X  x 
D  z, x 
Y  y  x    D  x, y 
 Z  z  x    0. (4.6)
CURBE 161

Exemplul 4.2.2. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în punctul

M  1, 2, 1 la curba C   x, y, z    3


x3  y 2  z  6  0, x  y 2  z 3  6  0 .
Avem F  x, y, z   x3  y 2  z  6 şi G  x, y, z   x  y 2  z 3  6 .

F F
D  F , G  y z 2 y 1 D  F,G
  ;  1, 2, 1  8
D  y, z  G G 2 y 3 z 2 D  y, z 
y z

F F
D  F , G  z x 1 3x 2 D F,G
  2  1, 2, 1  8
D  z, x  G G 3 z 1 D  z, x 
z x

F F
D  F , G  x y 3x 2 2 y D  F,G
   1, 2, 1  8 .
D  x, y  G G 1 2 y D  z, x 
x y

Cum parametrii directori ai unei drepte sunt determinanţi în afara unui factor de
proporţionalitate, rezultă că putem alege drept parametrii directori ai tangentei în M la curba
C numerele 1, 1,1 .

Prin urmare, ecuaţiile canonice ale tangentei în M la curba C sunt:

x 1 y  2 z 1
  , iar ecuaţia planului normal în M la C este:
1 1 1

 x  1   y  2    z  1  0 sau x  y  z  0 .
    
Vectorul tangent în M la curbă este MT  r '  1  i  j  k , iar versorul tangentei

 r '  1 1   
este   1  
r '  1

3

i jk . 
În cazul unei curbe plane dată sub formă implicită:

C  x, y  F  x, y   0 , F  C , Fy  0 , avem
1
162 CAPITOLUL 4

F
    x, y  x  
r  x   x i  y  x  j , unde y '  x    x , xI .
F
y
  
x , y x

Ecuaţia tangentei într-un punct curent al curbei este:

X x Y  y  x
 sau
F
1
  
x , y x
 x
F
y
 x, y  x  

F F
x
 x, y  x     X  x  
y
 x, y  x     Y  y  x    0 . (4.7)

Ecuaţia normalei la curbă în acel punct curent este:

F
y
 x, y  x  
Y  y  x    X  x  sau
F
x
 x, y  x  
F F
y
 x, y  x     X  x  
x
 x, y  x     Y  y  x    0 . (4.8)

x2 y 2
Exemplul 4.2.3. Să se scrie ecuaţia tangentei într-un punct curent al elipsei  1  0 .
a 2 b2

x2 y 2 F 2 x F 2 y
Dacă notăm cu F  x, y    2  1 , atunci  2 şi  .
a 2
b x a y b 2

Conform relaţiei (4.7), ecuaţia tangentei la elipsă în punctul M 0  x0 , y0  va fi:

2 x0 2 y0 xx0 yy0  x02 y02 


  x  x0    y  y 0  0 sau  2  2  2   0.
a2 b2 a2 b a b 

Deoarece coordonatele  x0 , y0  ale punctului M 0 verifică ecuaţia elipsei, rezultă că

x02 y02
  1.
a 2 b2
CURBE 163

Aşadar, ecuaţia tangentei în M 0  x0 , y0  la elipsă este:

x x0 y y0
 2 1  0 . (4.9)
a2 b

 
Definiţia 4.2.3. Un drum parametrizat I , r de clasă C 2 se numeşte biregulat dacă

  
r '  t   r " t   0 ,
 
deci dacă vectorii r '  t  şi r "  t  nu sunt colineari şi determină un plan.
 
Planul determinat de vectorii r '  t  şi r "  t  se numeşte planul osculator în punctul

M  x  t  , y  t  , z  t   al drumului I , r . 
Observaţia 4.2.3. Planul osculator într-un punct la o curbă C nu depinde de reprezentarea
locală a curbei.

 
Într-adevăr, fie M  C şi fie I , r o reprezentare locală a curbei C biregulată.

 
Dacă  I1 , r1  este o reprezentare parametrică echivalentă, atunci r  t   r1    t   ,

unde  : I  I1 este schimbarea de parametru. Ţinând seama de regula de derivare a funcţiilor


compuse şi a produsului a două funcţii, rezultă:
 
r '  t   r1 '    t     '  t  şi

  
r " t   r1 "   t      '  t    r1 '    t     " t  .
2
(4.10)
  
Din relaţiile (4.10) deducem că r '  t  este colinear cu r '1  u  şi că r "  t  aparţine
 
planului determinat de r '1  u  şi r "1  u  , unde u    t  .
   
Aşadar, planele definite de r '  t  şi r "  t  , respectiv de r '1  u  şi r "1  u  coincid,

deci planul osculator într-un punct la o curbă este bine definit şi nu depinde de parametrizarea
locală a acesteia.

Fie M  C şi  I , r  o reprezentare locală biregulată a curbei C , unde


164 CAPITOLUL 4

   
r t   x t  i  y t  j  z t  k, t  I .

Conform Definiţiei 4.2.3., planul osculator în M la C este planul determinat de


 
vectorii r '  t  şi r "  t  . Rezultă că ecuaţia planului osculator în punctul M  x  t  , y  t  , z  t   la

curba C este :

X  x t  Y  y t  Z  z t 
x 't  y 't  z 't   0 . (4.11)
x "t  y "t  z "t 

Dacă notăm cu

y 't  z 't  x 't  z 't  x 't  y 't 


A t   , B t    , C t   ,
y " t  z "t  x "t  z "t  x "t  y "t 

atunci ecuaţia planului osculator este:

A  t   X  x  t    B  t  Y  y  t    C  t   Z  z  t    0 . (4.12)

Definiţia 4.2.4. Se numeşte binormala în M la C perpendiculara în M pe planul osculator.

Ecuaţiile canonice ale binormalei în M la curbă sunt:

X  x t  Y  y t  Z  z t 
  . (4.13)
A t  B t  C t 

Definiţia 4.2.5. Se numeşte normala principală în M la C dreapta din planul osculator care
trece prin M şi este perpendiculară pe tangenta în M la curba C .

Din definiţie rezultă că normala principală este dreapta de intersecţie dintre planul
normal şi planul osculator. Rezultă că ecuaţiile generale ale normalei principale sunt:

 x '  t   X  x  t    y '  t  Y  y  t    z '  t   Z  z  t    0



 A  t   X  x  t    B  t  Y  y  t    C  t   Z  z  t    0.

Dacă notăm cu

y 't  z 't  x 't  z 't  x 't  y 't 


l t   , m t    , n t   ,
B t  C t  At  C t  At  B t 
CURBE 165

atunci ecuaţiile canonice ale normalei principale sunt:

X  x t  Y  y t  Z  z t 
  . (4.14)
l t  m t  n t 

Definiţia 4.2.6. Se numeşte planul rectifiant în M la curba C planul determinat de tangenta


şi binormala în M la C .

Deoarece normala principală este perpendiculară şi pe tangentă şi pe binormală,


rezultă că normala principală este perpendiculară pe planul rectificant, deci ecuaţia planului
rectificant este:

l  t   X  x  t    m  t  Y  y  t    n  t   Z  z  t    0 . (4.15)

Definiţia 4.2.7. Fie C  3 o curbă biregulată. Se numeşte triedrul Frenet în punctul M al


curbei C , triedrul format din planul normal, planul osculator şi planul rectificant în acest
punct al curbei.

Observaţia 4.2.4. Planele triedrului lui Frenet sunt perpendiculare două câte două.

r
n

0

Fig. 12
166 CAPITOLUL 4


Într-adevăr, normala la planul normal este colineară cu r '  t  , normala la planul
 
osculator este colineară cu r '  t   r "  t  , iar normala la planul rectifiant este colineară cu

  
 
r ' t   r ' t   r "t  .

Muchiile triedrului Frenet, adică dreptele de intersecţie ale planelor triedrului Frenet
(tangenta, normala principală şi binormala) sunt, de asemenea, perpendiculare două câte două.

Exemplul 4.2.4. Să se scrie ecuaţiile planelor (feţelor) şi axelor (muchiilor) triedrului Frenet
1 2 1  t 2  2t 3  t 4 
în punctul M  , ,  la curba r  t   i  j  k, t   .
2 3 2 2 3 2

Evident, punctul M corespunde valorii t  1 a parametrului.

t2 2t 3 t4
Avem: x t   ; y t   ; z t  
2 3 2

x '  t   t ; y '  t   2t 2 ; z '  t   2t 3 ; x ' 1  1; y ' 1  2; z ' 1  2

x " t   1; y " t   4t ; z " t   6t ; x "1  1; y "1  4; z "1  6 .

Ecuaţiile tangentei la curbă sunt:

1 2 1
x y z
2 3 2.
1 2 2

Ecuaţia planului normal este:

 1  2  1 17
 x    2  y    2  z    0 sau x  2 y  2 z   0 .
 2  3  2 6

Ecuaţia planului osculator este:

1 2 1
x y z
2 3 2
1 2 2  0.
1 4 6

În continuare avem:
CURBE 167

 1  2  1 1
4  x    4  y    2  z    0 sau 2 x  2 y  z   0 .
 2  3  2 6

Ecuaţiile canonice ale binormalei sunt:

1 2 1
x y z
2 3 2.
2 2 1

2 2 1 2 1 2
l 1   6; m 1    3; n 1   6 .
2 1 2 1 2 2

Cum parametrii directori sunt determinanţi în afara unui factor de proporţionalitate


putem lua:

l 1  2; m 1  1; n 1  2 .

Ecuaţiile canonice ale normalei principale sunt:

1 2 1
x y z
2 3 2,
2 1 2

iar ecuaţia planului rectifiant este:

 1  2  1 2
2  x     y    2  z    0 sau 2 x  y  2 z   0 .
 2  3  2 3

Exemplul 4.2.5. Să se scrie ecuaţiile feţelor şi muchiilor triedrului lui Frenet în punctul
M  1, 2, 1 al curbei

C  x, y, z    3

x 3  y 2  z  6  0, x  y 2  z 3  6  0 .

Dacă notăm cu F  x, y, z   x 3  y 2  z  6  0 şi cu G  x, y, z   x  y 2  z 3  6  0 ,

D  F,G 2 y 1 D  F,G D  F,G 


atunci   6 yz 2  2 y şi M    1, 2, 1  8  0 .
D  y, z  2 y 3 z 2
D  y, z  D  y, z 

Din Teorema Funcţiilor Implicite pentru sisteme rezultă că există o vecinătate


deschisă U a lui 1 , o vecinătate deschisă V a lui 2 , o vecinătate deschisă W a lui 1 şi
două funcţii implicite
168 CAPITOLUL 4

x  y  x  : U  V şi

x  z  x  : U  W cu proprietăţile:

 y  1  2
 (4.16)
 z  1  1

 x 3  y  x 2  z  x   6  0
 , x  U . (4.17)
 x  y  x   z  x   6  0
2 3

Cum F , G sunt indefinit derivabile pe  3 , rezultă că funcţiile implicite y şi z sunt


de asemenea indefinit derivabile.

Derivând relaţiile (4.17) în raport cu x obţinem

3x 2  2 y  x  y '  x   z '  x   0


 , x U . (4.18)
1  2 y  x  y '  x   3 z  x  z '  x   0
2

Ţinând seama de (4.16) în (4.18), pentru x  1 rezultă sistemul

3  4 y '  1  z '  1  0



1  4 y '  1  3 z '  1  0.

a cărui soluţie este:

 y '  1  1
 . (4.19)
 z '  1  1

Derivând relaţiile (4.18) în raport cu x obţinem:

6 x  2  y '  x   2  2 y  x  y "  x   z "  x   0



 (4.20)
 2  y '  x    2 y  x  y " x   6 z  x   z '  x    3 z  x  z " x   0.
2 2
 2

Punând x  1 în (4.20) şi ţinând seama de (4.16) şi (4.19) rezultă sistemul:

6  2  4 y " 1  z " 1  0



2  4 y " 1  6  3 z " 1  0
CURBE 169

a cărui soluţie este:

 y " 1  2

 z " 1  0.

Deoarece o parametrizare locală a curbei C în vecinătatea punctului M este


   
r  x   x i  y  x  j  z  x  k , x U ,

rezultă că parametrii directori ai tangentei în M la curba C sunt

1, y '  1 , z '  1   1, 1,1 .


Ecuaţiile canonice ale tangentei în M  1, 2, 1 la curba C sunt:

x 1 y  2 z 1
  ,
1 1 1

iar ecuaţia planului normal în M la C este:

1   x  1   y  2   1   z  1  0 sau x  y  z  0 .

Ecuaţia planului osculator în M la curba C este:

x 1 y  2 z 1
1 1 1  0 sau x  z  0 .
0 2 0

Ecuaţiile canonice ale binormalei în M la C sunt:

x 1 y  2 z 1
  .
1 0 1

Cum x '  1  1; y '  1  1; z '  1  1 şi A  2; B  0; C  2 , rezultă:

1 1 1 1 1 1
l  2; m    4; n   2 .
0 2 2 2 2 0

Deoarece parametrii directori se determină în afara unui factor de proporţionalitate,


putem lua:

l  1; m  2; n  1 şi ecuaţiile canonice ale normalei principale în M la C vor fi:


170 CAPITOLUL 4

x 1 y  2 z 1
  .
1 2 1

Ecuaţia planului rectifiant în M la C este:

1   x  1  2  y  2   1   z  1  0 sau x  2 y  z  6  0 .

Revenim la cazul general al unei curbe biregulate C şi fie


   
r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I o parametrizare locală a sa. Reamintim că am

  r 't 
notat cu  versorul tangentei în punctul M la curba C şi că    .
r 't 

 
 r ' t   r " t 
Fie     . (4.21)
r ' t   r " t 


 Evident  este un versor colinear cu


binormala. În continuare  se va numi versorul
C
binormalei în punctul M la curba C .
  
 Fie      . (4.22)
M 

 Evident  este un versor colinear cu

Fig. 13 normala principală şi poartă numele de versorul
normalei principale.
  

Aşadar, am asociat oricărui punct M  C , un reper rectangular drept M ;  ,  ,  , numit 
  
reperul lui Frenet, format din versorii tangentei  , normalei principale  şi binormalei  .

Exemplul 4.2.6. Să se determine reperul lui Frenet în punctul M 1,1, 0  la curba


   
C : r  t   et i  e  t j  2 t k , t   .

Evident punctul M corespunde valorii t  0 a parametrului.


   
Avem: r '  t   et i  e t j  2 k
  
r "  t   et i  e  t j
CURBE 171

  
r "  t   et i  e  t j

    
r ' 0  i  j  2 k , r ' 0  2 .


 r '  0 1  1  2
  0    i j k.
r '  0 2 2 2

       
r "  0   i  j şi r '  0   r "  0    2 i  2 j  2 k ,

 
r '  0  r " 0  2 2

 
 r '  0  r " 0 1 1  2
  0     i j k.
r '  0  r " 0 2 2 2

   2 2
În sfârşit,   0     0     0    i j.
2 2

Exemplul 4.2.7. Să se afle reperul lui Frenet în punctul M  1, 2, 1 la curba C dată sub

formă implicită:

C  x, y, z    3

x3  y 2  z  6  0, x  y 2  z 3  6  0 .

Aşa cum am văzut în Exemplul 4.2.5., curba C admite în vecinătatea punctului M


reprezentarea parametrică
   
r  x   x i  y  x  j  z  x  k , x  I şi

x '  1  1; y '  1  1; z '  1  1

x " 1  0; y " 1  2; z " 1  0 .

Prin urmare avem


    
r '  1  i  j  k , r '  1  3 , deci


 r '  1 1  1  1 
  1    i j k
r '  1 3 3 3
172 CAPITOLUL 4

       
r "  1  2 j şi r '  1  r " 1  2i  2k ; r '  1  r " 1  2 2

 
 r '  1  r " 1 1  1 
  1     i k
r '  1  r " 1 2 2

   1  2  1 
  1  β  1   1  i j k.
6 6 6

4.3. CURBURA UNEI CURBE


  
Fie C o curbă biregulată, r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I   a, b  o reprezentare
 
parametrică locală a sa şi fie   s   r   1  s   , s  J   0, L  reprezentarea normală locală a

curbei C .
t t 
Reamintim că s    t  
 a
x ' 2 t   y ' 2 t   z ' 2 t  du 
 a
r '  u  du .

Conform Teoremei 4.1.2. avem:


  
 '  s   1 şi  '  s    .
 
Derivând relaţia 1   '  s    '  s  obţinem:
 
0  2  '  s    " s  ,
  
de unde deducem că vectorii  '  s  şi  "  s  sunt ortogonali, deci că  "  s  aparţine planului

normal.

Pe de altă parte, derivând relaţia:



  1  r 't 
 ' s   r '   s      s   
1
, (4.23)
r 't 

rezultă

   1   1
2

 " s   r "   s        s     r '    s      1  s  


1  (4.24)
 
CURBE 173


 r " t  
sau  " s    2
 r '  t    1  s   , (4.25)
r 't 

unde s    t  .

Din (4.23) şi (4.25) deducem că:


 
  r ' t   r "t 
 '  s    " s    3
. (4.26)
r 't 

 
Din (4.26) rezultă că  "  s  aparţine planului osculator. Cum  "  s  aparţine şi

planului normal, deducem că  "  s  este colinear cu normala principală, deci că există

k1  s    astfel încât
 
 "  s   k1  s  . (4.27)

Din (4.27) deducem k1  s    "  s  .

 
Definiţia 4.3.1. Fie M  C astfel încât OM    s  . Se numeşte curbura curbei C în

punctul M numărul

k1  s    " s  .

Inversul acestui număr se notează cu R  s  şi se numeşte raza de curbură în

1
M  C . Aşadar R  s   .
k1  s 
  
Ţinând seama că  '  s   1 şi vectorul  "  s  este perpendicular pe  '  s  , rezultă
 
   r ' t   r "t 
că  " s    '  s    " s    3
, conform (4.26). Am obţinut astfel expresia
r 't 

analitică a curburii:
 
r '  t   r " t  A2  t   B 2  t   C 2  t 
k1    , (4.28)
 x ' 2 t   y ' 2  t   z ' 2  t  
3 3/ 2
r 't 
174 CAPITOLUL 4

unde reamintim că

y 't  z 't  x 't  z 't  x 't  y 't 


A t   , B t    , C t   .
y "t  z "t  x "t  z "t  x "t  y "t 

În cazul unei curbe plane expresia curburii devine:

x '  t  y " t   x " t  y '  t 


k1  . (4.29)
 x ' 2 t   y ' 2 t  
3/ 2

În sfârşit, dacă curba plană este dată sub formă explicită y  y  x  , x  I , atunci

y " x 
k1  . (4.30)
1  y '  x  
2 3/ 2

Pentru interpretarea geometrică a curburii considerăm un punct M C


corespunzător valorii s a parametrului din reprezentarea locală normală a curbei C , adică
 
OM    s  şi un punct vecin M ' ,
z
T
corespunzător valorii s  s a
M  
 M' parametrului, deci OM '    s  s  .

Evident, s reprezintă lungimea arcului


T '' T'
C ' .
MM
   
Fie MT    s  , M 'T '    s  s  şi
O y
 
MT " un vector echivalent cu M ' T ' .

x Fig . 14 Notăm cu  unghiul dintre tangentele


în M şi M ' la curba C . Avem:
     
d   s  s     s  M ' T '  MT TT "
k1  s    lim  lim  lim .
ds s  0 s s  0 s s  0  s

Pe de altă parte, din Teorema cosinusului rezultă


 2     
TT "  MT  MT "  2 MT MT '' cos   2 1  cos    4sin 2 .
2
CURBE 175

În continuare avem:

 
2sin sin
k1  s   lim 2  lim 2   .
s  0 s s  0  s
2


sin
Cum s  0 implică   0 şi lim 2  1 , deducem că
  0 
2

 d
k1  s   lim  .
s  0 s ds

Aşadar, curbura măsoară viteza de variaţie a unghiului tangentei la curbă. Dacă


curba este o dreaptă, unghiul  dintre tangentele în orice două puncte vecine este 0 , deci
curbura unei drepte este egală cu 0 în orice punct al său.

O altă curbă care are curbura constantă în fiecare punct al său este cercul.

Într-adevăr, observăm că unghiul  dintre


M
 
tangentele MT şi M ' T ' este egal cu unghiul dintre razele T

OM şi OM ' , ca unghiuri cu laturile perpendiculare. Pe de
M'
altă parte avem că lungimea arcului MM '  s  R   , 
R T'
 1 O
unde R este raza cercului, deci   constant .
s R

Aşadar, curbura într-un punct oarecare al cercului


1 Fig. 15
de rază R este constantă şi este egală cu .
R

La o curbă oarecare, curbura nu este în general constantă, ea modificându-se când se


trece de la un punct la altul.

 2
Exemplul 4.3.1. Să se afle curbura şi raza de curbură în punctele M 1  0, 0, 0  şi M 2 1,1, 
 3
pentru curba:

   2t3 
r t   t i  t 2 j  k, t   .
3
176 CAPITOLUL 4

2t 3
Avem: x t   t; y t   t 2 ; z t  
3

x '  t   1; y '  t   2t ; z '  t   2t 2

x " t   0; y " t   2; z " t   4t

2t 2t 2 1 2t 2 1 2t
At    4t ; B  t   
2
 4t ; C  t    2.
2 4t 0 4t 0 2

Din (4.28) rezultă:

16 t 4  16 t 2  4 2
k1  t    .
1  4 t 2  4 t 
4 3/ 2
1  2 t 2 
2

Punctul M 1 corespunde valorii t  0 a parametrului, iar punctul M 2 corespunde

valorii t  1 a acestuia.

1
Avem k1  M 1   2 şi R  M1  
2

2 9
k1  M 2   şi RM2   .
9 2

Exemplul 4.3.2. Să se afle curbura şi raza de curbură în punctul M 1,1,1 al curbei

C  x, y, z    3
x 2  y 2  z 2  1  0, y 2  2 x  z  0 . 
Fie F  x, y, z   x 2  y 2  z 2  1 şi G  x, y, z   y 2  2 x  z .

D  F,G  2 y 2 z D  F,G
Avem   2 y  4 yz şi 1,1,1  6  0 .
D  y, z  2y 1 D  y, z 

Din Teorema Funcţiilor Implicite rezultă că există vecinătăţile U , V şi W ale


punctului 1 şi două funcţii implicite

x  y  x :U  V

x  z  x :U  W
CURBE 177

cu proprietăţile:

y 1  1; z 1  1

 x 2  y 2  x   z 2  x   1  0
 2 , x  U . (4.31)
 y  x   2 x  z  x   0

În plus, funcţiile y  y  x  şi z  z  x  sunt indefinit derivabile pe U .

Derivând sistemul (4.31) rezultă

2 x  2 y  x  y '  x   2 z  x  z '  x   0


 (4.32)
2  2 y  x  y '  x   z '  x   0.

Pentru x  1 obţinem sistemul:

 2  2 y ' 1  2 z ' 1  0



2  2 y ' 1  z ' 1  0

a cărui soluţie este

 y ' 1  1
 (4.33)
 z ' 1  0.

Derivând sistemul (4.32) rezultă:

2  2  y '  x  2  2 y  x  y " x   2  z '  x  2  2 z  x  z " x   0




2  y '  x    2 y  x  y " x   z " x 
2
 0.

Făcând x  1 şi ţinând seama de (4.33) obţinem sistemul:

 2  2  2 y "1  2 z "1  0

 2  2 y "1  z "1  0

a cărui soluţie este:

2
y " 1  z " 1   .
3

În continuare avem
178 CAPITOLUL 4

1 0 1 0 1 1
2 2 2
A 1  2 2   ; B 1   2  ; C 1  2  .
  3 0  3 0  3
3 3 3 3

2
3
1
k1  M   3  şi RM   6 .
2 2 6

4.4. TORSIUNEA UNEI CURBE. FORMULELE LUI FRENET


 
Prima formulă a lui Frenet se deduce imediat din (4.27) şi din faptul că    '  s  ,

conform Observaţiei 4.2.2.

Aşadar, prima formulă a lui Frenet este:



d  1 
 k1  s   . (4.34)
ds Rs
  
Derivând relaţia     şi ţinând seama de (4.34), obţinem
     
d  d   d    d  d d
ds ds
    
ds

 k1     
ds
 
ds
, de unde deducem că
ds
este

perpendicular pe  .
 
Pe de altă parte, derivând relaţia 1     , rezultă
 
 d  d 
0  2  , deci este perpendicular pe  .
ds ds
 
d   d
Deoarece este perpendicular şi pe  şi pe  , rezultă că este colinear cu
ds ds

 . Fie k2  s    astfel încât

d 
 k2  s  . (4.35)
ds

d
Din (4.35) deducem că k2  s   .
ds
CURBE 179

 
Definiţia 4.4.1. Fie M  C astfel încât OM    s  . Se numeşte torsiunea curbei C în

punctul M , numărul

d
k2  s   . (4.36)
ds

Inversul acestui număr se numeşte


B
raza de torsiune în M  C şi se notează cu z B ''
1 
T  s  . Aşadar T  s   .
k2  s  M
M'
B'

Pentru interpretarea geometrică a


torsiunii considerăm două puncte vecine M C
 
şi M ' pe curba C astfel încât OM    s  şi
  O y
OM '    s    s   .
    Fig . 16
Fie MB    s  şi M ' B '    s  s x
versorii binormalelor la curba C în punctele
 
M , respectiv M ' şi fie MB " un vector echivalent cu M ' B ' .

Conform Definiţiei 4.4.1. avem:



  s  s     s  BB "
k2  s   lim  lim .
s  0 s s  0 s

Pe de altă parte, din Teorema cosinusului rezultă:


 2 
BB "  1  1  2cos   2 1  cos    4sin 2 şi mai departe:
2

 
2sin sin
k2  s   lim 2  lim 2    d  .
s  0 s s  0  s ds
2

Aşadar, torsiunea măsoară viteza de rotaţie a binormalei la curbă. Dacă curba este
plană, binormalele în toate punctele curbei sunt colineare, deci unghiul  dintre două
binormale vecine este 0 . Rezultă că torsiunea unei curbe plane este 0 şi reciproc.
180 CAPITOLUL 4

Formula (4.35) se numeşte a treia formulă a lui Frenet.

Aşadar a treia formulă a lui Frenet este:



d  1 
  k2  s    . (4.37)
ds T s

d
Pentru a stabili a doua formulă a lui Frenet, plecăm de la observaţia că vectorii
ds
  
şi  sunt ortogonali, observaţie care rezultă imediat prin derivarea relaţiei 1    s    s  .

d 
Vectorul fiind ortogonal pe  , rezultă că aparţine planului rectifiant, deci că
ds
există a, b   astfel încât

d  
 a  b  . (4.38)
ds

Amplificând (scalar) relaţia (4.38) cu  obţinem:

 d
a   .
ds
 
Pe de altă parte, derivând relaţia 0    deducem că
 
 d d 
    0 , deci că
ds ds
 
 d  d
    .
ds ds

Mai departe, ţinând seama de prima formulă a lui Frenet obţinem



 d  
    k1  s      k1  s  , deci a   k1  s  .
ds

d  
Aşadar   k1  s    b  .
ds
  
În sfârşit, derivând relaţia     şi folosind prima formulă a lui Frenet deducem
CURBE 181

  
d  d   d        
ds

ds
   
ds
  
 k1  s      k1  s   b   b     b .   

d 
Cum   k2  s  , conform celei de a treia formulă a lui Frenet, rezultă că
ds
b  k2  s  . Am obţinut astfel cea de a doua formulă a lui Frenet, anume:

d   1  1 
 k1  s   k2  s        . (4.39)
ds R T
  
În concluzie, formulele lui Frenet exprimă derivatele versorilor  , ,  ai reperului
lui Frenet în funcţie de aceşti versori, anume:

 d  1 
  k1  s   
 ds Rs
 
 d   1  1 
  k1  s   k2  s       (4.40)
 ds Rs T s
 
d   1 
   k2  s    .
 ds T  s 
Pentru calculul torsiunii procedăm astfel:

Amplificăm (scalar) cu  în formula a doua a lui Frenet şi obţinem:

 d
k2  s     . (4.41)
ds

Pe de altă parte, din prima formulă a lui Frenet avem



 d
  R s . (4.42)
ds
  
Ţinând seama de (4.42) în (4.41) şi de faptul că     , deducem că:
   
  
k2  s     R  s   '  s   R '  s   '  s   R  s   " s  
  
    
'  s    "  s   "'  s 
 
 R 2  s     '  s    " s  
k12  s 
182 CAPITOLUL 4

sau
  
k s 
  '  s  ,  " s  ,  "'  s   . (4.43)
k12  s 
2

Dacă cunoaştem reprezentarea normală a curbei, calculul torsiunii se poate face cu


formula (4.43). Pentru calculul torsiunii în cazul unei reprezentări parametrice oarecare
 
r  r t  , t  I

derivăm relaţia (4.24) şi obţinem:

   1  
3

 "'  s   r "'    s       s     r "  1  s    2   1  s     1  s   


1 
 
 
 r "  1  s     1  s     1  s    r '   1  s     1  s  

sau
 
 r "'  t  r " t  
 "'  s     3     1  s    r '  t    1  s   . (4.44)
r 't 
3
r 't 

Din (4.44) şi (4.24) deducem că:


  
  
 
r ' t   r "t 

r "'  t  
r '  t  , r "  t  , r "'  t 
 
 ',  ",  "'   3
  3
  6
. (4.45)
r 't  r 't  r 't 

În sfârşit, ţinând seama şi de expresia curburii (4.28), din (4.43) şi (4.45) obţinem
expresia analitică a torsiunii:
  
k s 
 r '  t  , r " t  , r "'  t   (4.46)
2   2
r ' t   r "t 

x 't  y 't  z 't 


x "t  y "t  z "t 
x "'  t  y "'  t  z "'  t 
sau k2  s   . (4.47)
A2  t   B 2  t   C 2  t 
CURBE 183

1 2 1
Exemplul 4.4.1. Să se afle torsiunea şi raza de torsiune în punctul M  , ,  la curba
2 3 2

 t 2  2t 3  t 4 
r t   i  j k.
2 3 2

Observăm că punctul M corespunde valorii t  1 a parametrului .

În continuare avem:

t2 2t 3 t4
x t   ; y t   ; z t  
2 3 2

x '  t   t ; y '  t   2t 2 ; z '  t   2t 3

x " t   1; y " t   4t ; z " t   6t 2

x "'  t   0; y "'  t   4; z "'  t   12t

2 2 1 2 1 2
A 1   4; B 1    4; C 1  2
4 6 1 6 1 4

1 2 2
1 4 6
0 4 12 8 2 9
k2 1    ; T 1  .
16  16  4 36 9 2

Exemplul 4.4.2. Să se afle torsiunea şi raza de torsiune în punctul M 1,1,1 al curbei

C  x, y, z    3

x 2  y 2  z 2  1  0, y 2  2 x  z  0 .

Din Exemplul 4.3.2. avem:

y 1  1; z 1  1

y ' 1  1; z ' 1  0

2 2
y " 1   ; z "1   .
3 3

Pe de altă parte derivând sistemul:


184 CAPITOLUL 4

2  2  y '  x  2  2 y  x  y " x   2  z '  x  2  2 z  x  z " x   0




2  y '  x    2 y  x  y " x   z " x 
2
 0

obţinem

4 y '  x  y " x   2 y '  x  y " x   2 y  x  y "'  x   4 z '  x  z " x   2 z '  x  z " x   2 z  x  z "'  x   0

4 y '  x  y " x   2 y '  x  y " x   2 y  x  y "'  x   z "'  x   0

şi mai departe, pentru x  1 , se găseşte

  2  2
4    3   2    3   2 y "' 1  2 z "' 1  0
    

4    2   2    2   2 y "' 1  z "' 1
  3        0.
  3

Acest sistem are soluţia:

y "' 1  2 şi z "' 1  0 .

De asemenea, din Exemplul 4.3.2. avem:

2 2 2
A 1   ; B 1  ; C 1   .
3 3 3

Aşadar avem:

1
1 0
2 2
0  
3 3
0 2 0
k2 1  1 şi T 1  1 .
4 4 4
 
9 9 9

Observaţia 4.4.1. O curbă biregulată este o dreaptă dacă şi numai dacă are curbura zero în
fiecare punct al său. Necesitatea rezultă din definiţia curburii şi a fost prezentată în 4.3.
   
Fie r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I o reprezentare parametrică locală a curbei C
 
şi fie   s   r   1  s   , s  J   0, L  reprezentarea parametrică normală echivalentă. Dacă

notăm cu
CURBE 185

x  s   x   1  s   , y  s   y   1  s   , z  s   z   1  s   , s  J , atunci

   
  s   x  s  i  y  s  j  z  s  k , s  J .

Dacă curbura k1  s   0 , atunci, din prima formulă a lui Frenet, deducem că


   
 " s    '  s   0 şi mai departe că  '  s  este un vector constant, deci:
   
 '  s   l i  m j  n k . Aşadar avem

x '  s   l , y '  s   m, z '  s   n şi mai departe,

x  s   ls  x0 , y  s   ms  y0 , z  s   ns  z0 . Rezultă că:

x  s   x0 y  s   y0 z  s   z0
  . (4.48)
l m n

Am arătat că orice punct al curbei C verifică ecuaţiile canonice ale dreptei


x  x0 y  y0 z  z0
  , deci curba C coincide cu această dreaptă.
l m n
   
Observaţia 4.4.2. Fie C o curbă biregulată şi fie r  t   x  t  i  y  t  j  z  t  k , t  I o

reprezentare normală a sa. Presupunem, în plus, că x, y, z  C 3  I  . Curba C este plană

(conţinută într-un plan) dacă şi numai dacă torsiunea sa este zero în fiecare punct.

Necesitatea rezultă din Definiţia 4.4.1. Reciproc, dacă torsiunea k2  s   0 , atunci,


 
din formula a treia a lui Frenet, rezultă că  '  s   0 şi mai departe că
   
  s   a i  b j  c k (un vector constant).
   
Pe de altă parte     , de unde deducem că  este perpendicular pe
    
  s    '  s   x '  s  i  y '  s  j  z '  s  k (vezi notaţiile din Observaţia 4.4.1.).

Aşadar avem:
 
0     '  ax '  s   b y '  s   cz '  s  , s  J .

Prin integrare obţinem:


186 CAPITOLUL 4

ax  s   b y  s   cz  s   d (o constantă reală).

Am arătat că orice punct al curbei C verifică ecuaţia planului ax  by  cz  d  0 ,


deci curba C se află în acest plan.

4.5. ÎNFĂŞURĂTOAREA UNEI FAMILII DE CURBE PLANE. EVOLUTA UNEI

CURBE PLANE

Fie o familie de curbe plane C  , unde

C   x, y    2

F  x, y ,    0 .

Presupunem că F este de clasă C1 pe domeniul său de definiţie şi că


F
 x, y,    0 , oricare ar fi  x, y   C ,    .
y

Definiţia 4.5.1. Se numeşte înfăşurătoarea familiei de curbe plane C  o curbă plană cu

proprietatea că în fiecare punct al său este tangentă la o curbă C din familia de curbe dată.

M

C

Fig. 17

Teorema 4.5.1. Dacă notăm cu  înfăşurătoarea familiei C  , atunci

 F 
   x, y    2 F  x, y,    0,  x, y,    0,     .
  

Demonstraţie.
CURBE 187

Deoarece pentru orice punct M  x, y    , există    astfel încât M    C ,

rezultă că putem alege  ca parametru în reprezentarea curbei  , deci  are reprezentarea


  
parametrică r     x    i  y    j ,    .

Pe de altă parte, M  x    , y      C , deci avem:

F  x    , y    ,    0,    . (4.49)

Ecuaţia tangentei în M la  este:

x  x   y  y   y ' 
x ' 

y ' 
sau y  y    
x ' 
 x  x   . (4.50)

Pentru    fixat, din Teorema Funcţiilor Implicite rezultă că ecuaţia


F  x, y,    0 defineşte, într-o vecinătate U  V a punctului M  x    , y     , funcţia implicită

x  y  x  : U  V cu proprietăţile:

F
 x  , y  , 
y  x      y    şi y '  x       x .
F
y
     
x  , y  , 

Ecuaţia tangentei în M la C este:

F
 x  , y  , 
y  y      x  x  x   . (4.51)
F
y
 x  , y  , 

Deoarece tangentele în M la  şi C coincid, rezultă că

F
y '    x  , y  , 
  x sau
x '   F
y
 x  , y  , 

F F
x '  
x
 x    , y    ,    y '  
y
 x  , y  ,   0 . (4.52)
188 CAPITOLUL 4

Pe de altă parte derivând relaţia (4.49) obţinem

F F
x
 x    , y    ,   x '   
y
 x    , y    ,   y '   
(4.53)
F


 x    , y    ,    0.
Din (4.52) şi (4.53) rezultă:

F

 x  , y  ,   0 . (4.54)

Aşadar orice punct M  x    , y     al înfăşurătoarei  verifică ecuaţiile:

 F  x, y ,    0

 F
  x, y ,    0
 

şi astfel demonstraţie este încheiată.

Exemplul 4.5.1. Să se afle înfăşurătoarea familiei de drepte:

x cos   y sin   1  0,    .

Avem F  x, y,    x cos   y sin   1 şi

F
 x, y,     x sin   y cos  .


Aşadar un punct curent M  x, y  de


y
pe înfăşurătoare verifică ecuaţiile

 F  x, y ,    0
  x cos   y sin   1
 F 
x   x, y ,    0  x sin   y cos   0.
O  
D
 Ridicând la pătrat aceste relaţii şi
adunându-le membru cu membru obţinem

Fig . 18 x2  y 2  1.

Rezultă că înfăşurătoarea acestei familii de drepte este cercul cu centrul în origine şi


de rază 1.
CURBE 189

Definiţia 4.5.2. Fie C o curbă plană parametrizată netedă de clasă 2. Se numeşte evoluta
curbei C înfăşurătoarea normalelor la curba C .
  
Dacă r  t   x  t  i  y  t  j este o reprezentare parametrică locală a curbei C , atunci

ecuaţia normalei la curbă într-un punct M  x  t  , y  t   este:

x 't 
y  y t   
y 't 
 x  x  t   sau

x 't   x  x t   y 't   y  y t   0 . (4.55)

Fie F  x, y, t   x '  t   x  x  t    y '  t   y  y  t   . Atunci

F
 x "t   x  x t    x ' t   y "t   y  y t    y ' t  .
2 2

t

Deoarece un punct curent M  x, y  de pe înfăşurătoare verifică ecuaţiile

F
F  x, y, t   0,  x, y, t   0 rezultă:
t

 x 't   x  x t   y 't   y  y t   0

 (4.56)
 x "t   x  x t   y "t   y  y t    x ' t    y ' t  .
2 2

Rezolvând sistemul (4.56) obţinem ecuaţiile parametrice ale evolutei:

 x ' 2 t   y ' 2 t 
 x  x t    y 't 
 x '  t  y " t   x " t  y '  t 
 (4.57)
 x ' 2 t   y ' 2 t 
 y  y  t    x 't .
 x '  t  y " t   x " t  y '  t 

Exemplul 4.5.2. Să se afle evoluta astroidei:


  
r  t   a cos3 t i  a sin 3 t j , t   0, 2  , a  0 .

Avem x  t   a cos3 t , y  t   a sin 3 t

x '  t   3a cos 2 t sin t , y '  t   3a sin 2 t cos t


190 CAPITOLUL 4

x " t   3a  cos3 t  2cos t sin 2 t  , y " t   3a  2sin t cos 2 t  sin 3 t 

x ' 2 t   y ' 2 t   9a 2 sin 2 t cos 2 t şi

x '  t  y " t   x " t  y '  t   9a 2 sin 2 t cos 2 t

Aşadar ecuaţiile parametrice ale evolutei astroidei sunt:

 x  a cos3 t  3a sin 2 t cos t



 y  a sin 3 t  3a cos 2 t sin t.

Observaţia 4.5.1. Pentru o curbă plană definită sub forma explicită y  y  x  , x  I , ecuaţiile

parametrice ale evolutei sunt:

 1  y ' 2 x 
 X  x   y ' x 
 y "  x 
 (4.58)
 1  y ' 2 x 
Y  y  x   .
 y " x 

Probleme propuse

 x  t 3  4t
1. Fie curba plană definită prin ecuaţiile parametrice:  , t.
y  t  4
2

a) Să se determine coordonatele punctelor curbei A şi B corespunzătoare valorilor t  1


şi t  0 ;

b) Să se stabilească dacă punctele M 1 15,5  , M 2 1, 2  , M 3  1,0  aparţin curbei;

c) Să se determine punctele de intersecţie ale curbei cu axele de coordonate şi cu prima


bisectoare;

d) Să se determine ecuaţia carteziană implicită a curbei.


CURBE 191

Răspuns: a) A  3,  3 , B  0, 4  ; b) M1 aparţine curbei (corespunzător t  3 ); M 2 şi M 3 nu

aparţin curbei; c) Axa Ox intersectează curba în două puncte confundata în O  0,0  ; Axa Oy

intersectează curba în două puncte confundate în O  0,0  şi în punctul B  0, 4  ; Prima

bisectoare intersectează curba în două puncte confundate în O  0,0  şi în punctul C  3, 3 ;

d) x 2  y 3  4 y 2  0 .

2. Să se determine ecuaţiile tangentelor şi normalelor la curbele plane următoare în punctele


indicate:

 3 at
 x  1  t 3
a)  2
, t   \ 1 , a  0 (foliul lui Descartes) în A  t  1 ;
y  3 a t
 1  t3

 x  a  t  sin t   
b)  , t   0, 2  , a  0 (cicloida) în A  t   ;
 y  a 1  cos t   2

 x  a cos 3 t  
c)  , t   0, 2  , a  0 (astroida) în A  t   ;
 y  a sin t
3
 4

 x  a cos t  
d)  , t   0, 2  , a, b  0 (elipsa) în A  t  0  , B  t   ;
 y  b sin t  2

1
e) y  , x   în A  x  0  ;
x 1
2

f) y  
a ax 
x

e  e a , x  , a  0 (curba lănţişor) în A  x  0  ;
2

      
g) y  ln 1  2cos x  , x    ,     ,   în A  x   ;
 3 3   2

1
h) y  x e , x   \ 0 în A  x  1 ;
x

i) x 3  y 3  3 xy  y 2  2 x  4  0 în A 1, 1 ;
192 CAPITOLUL 4

3 3
  
j) x  y  3 ax y  0, a  0 (foliul lui Descartes) în A a 3 2, a 3 4 , B a 3 4, a 3 2 ; 
 2 2
  2 2

k) x  y x  x  y a  0, a  0 (strofoida dreaptă) în A   a,0  ;

2 2 2
 a a
l) x  y x  ay  0, a  0 (cisoida lui Diocles) în A  ,  .
2 2

Răspuns: a) Tangenta în A : x  y  3a  0 ; Normala în A : x  y  0 ; b) Tangenta în A :

a a a 2
x y  2a  0 ; Normala în A : x  y   0 ; c) Tangenta în A : x  y   0;
2 2 2
Normala în A : x  y  0 ; d) Tangenta în A : x  a  0 ; Normala în A : y  0 ; Tangenta în
B : y  b  0 ; Normala în B : x  0 ; e) Tangenta în A : y  1  0 ; Normala în A : x  0 ;

f) Tangenta în A : y  a  0 ; Normala în A : x  0 ; g) Tangenta în A :2 x  y    0 ; Normala


în A :2 x  4 y    0 ; h) Tangenta în A : y  e  0 ; Normala în A : x  1  0 ; i) Tangenta în

A : x  y  2  0 ; Normala în A : x  y  0 ; j) Tangenta în A : y  a 3 4  0 ; Normala în

A : x  a 3 2  0 ; Tangenta în B : x  a 3 4  0 ; Normala în B : y  a 3 2  0 ; k) Tangenta în


A : x  a  0 ; Normala în A : y  0 ; l) Tangenta în A :4 x  2 y  a  0 ; Normala în A :
2 x  4 y  3a  0 .

3. Să se calculeze lungimea arcului de curbă plană:

 x  a cos3 t  
a)  , t  0,  , a  0 (primul arc al astroidei);
 y  a sin t
3
 2

 
b) y  ln  cos x  , x  0,  .
 4

   
2 2 4 4
1 2 2
   
3a 1
Răspuns: a) L  ds  3a sin t cos t dt  ; b) L  ds  dx  ln .
2 cos x 2 2 2
0 0 0 0

4. Să se calculeze curbura şi raza de curbură pentru următoarele curbe plane în punctele


indicate:
CURBE 193

 x  a  t  sin t 
a)  , t   0, 2  , a  0 (cicloida) în A  t    ;
 y  a 1  cos t 

 x  a ch t
b)  , t  , a, b  0 (ramura dreaptă a hiperbolei) în A  t  0  ;
 y  b sh t

 at 2
 x 
1  t 2 , t  , a  0 (cisoida lui Diocles) în punctul M t  1 ;
c)  3
 
 y  at
 1 t2

d) y  x 4  4 x 3  x 2 în O  0,0  ;

e) y 
a ax 
x

e  e a , x  , a  0 (curba lănţişor) în A  x  0  ;
2

 
f) y  ln  sin x  , x   0,   în A  x   ;
 2

g) x 6  4 x 4  16 y 2  0 în A  2,0  ;

2 2
 x 3  y 3
h)       1, a, b  0 în B  0, b  ;
a b

i) x  y  2 a , a  0 în A  a, a  ;

x2 y2
j)   1, a, b  0 (elipsa) în A  a,0  , B  0, b  ;
a 2 b2

1 a b2 6 5 5a
Răspuns: a) K   , R  4a ; b) a) K   2 , R  ; c) K  , R ;
4a b a 5 5a 6

1 1 1
d) K  2, R  ; e) K  , R  a ; f) K  1, R  1 ; g) K   , R  2 ;
2 a 2

3b a2 2 4a a b2 b a2
h) K   2 , R  ; i) K  ,R ; j) K   2 , R  ; K   2 , R  .
a 3b 4a 2 b a a b
194 CAPITOLUL 4

5. Să se determine înfăşurătoarea următoarelor familii de curbe plane

a) 1   2  x  2 y  1,    ;

b) 1   2  x  6 y  1  0,    ;

c)  3  x  a   3 x  2 y  0,   , a  0 ;

d) x   y   3  0,    ;

e)  2 x 2  x  2 y  1  0,    ;

f)  2  x  y  1    x  2 y   x  3 y  2  0,    .

Răspuns: a) x 2  y 2  x  0 ; b) x 2  9 y 2  x  0 ; c)  x 2  y 2  x  ay 2  0, a  0 ;

d) 27 x 2  4 y 3 ; e) x 3  x 2  y 2  0 ; f) 4  x  y  1 x  3 y  2    x  2 y  .
2

6. Să se determine ecuaţia înfăşurătoarei cercurilor care au centrul pe o elipsă şi care trec prin
centrul elipsei.

x2 y2
Răspuns:  x 2  y 2   4a 2 x 2  4b 2 y 2 , dacă se consideră elipsa
2
  1, a, b  0 .
a 2 b2

7. Să se determine evoluta următoarelor curbe plane:

x2 y 2
a)   1  0, a, b  0 (elipsa);
a 2 b2

x2 y 2
b) 2  2  1  0, a, b  0 (hiperbola);
a b

c) y 2  2 px, p   \ 0 (parabola);

d) y  ln x, x  0 .

 c2
 x  cos3 t
Răspuns: a) Ecuaţiile parametrice:  a , t  , cu c2  a 2  b2 ; ecuaţia implicită:
2
 y   c sin3 t
 b
CURBE 195

2 2 4  c2 3
 x  ch t
3 3 3 a
a x  b y   c ; b) Ecuaţiile parametrice:  2
, t  , cu c2  a 2  b2 ; ecuaţia
 y   c sh 3t
 b
2 2 4  1
3 3 3  x  2t 
implicită:  a x    b y   c ; c) 8  x  p   27 p y 2  0 ; d) 
3
t , t  0.
 y  ln t  t  1
2

   
8. Să se determine intersecţiile dintre curba în spaţiu r  t    t 2  1 i  2t j   t 3  1 k şi
planul 3x  5 y  z  20  0 .

Răspuns: A  8, 6, 26  , B  3, 4,9  , C 15,8,65  .

 x 2  y 2  z 2  25  0
9. Fie curba în spaţiu    definită prin ecuaţiile implicite  .
 x  y  z  7  0

a) Să se stabilească natura curbei    ;

b) Să se determine punctele de intersecţiile ale curbei    cu planele de coordonate.

Răspuns: a) Curba    este un cerc spaţial (fiind intersecţia dintre o sferă şi un plan);

b) Intersecţiile cu xOy : A  3, 4,0  şi A '  4,3,0  ; Intersecţiile cu xOz : B  3,0,4 şi B '  4,0,3 ;

Intersecţiile cu yOz : C  0,3, 4  şi C '  0, 4,3 .

10. Să se determine versorii triedrului lui Frenet la următoarele curbe în spaţiu în puncte
indicate:

  t2  t3 
a) r  t   t i  j k , t   , în punctul M  t  1 ;
2 6
   
b) r  t   3 t i  3 t 2 j  2 t 3 k , t   , în punctul M  t  1 ;

   2 
c) r  t   t i  1  t 2  j  t 3 k , t   , în punctul M  t  1 ;
3

   t2    t2  
d) r  t   t i   ln t   j   ln t   k , t  0 , în punctul M t  2 ;
 8   8 
 
196 CAPITOLUL 4

   
e) r  t   e t cos t i  e t sin t j  e t k , t   , în punctul M  t  0  ;

     
f) r  t   cos 2 t i  j  sin 3 t k , t   , în punctul M  t   ;
 3
   
g) r  t   t sin t i  t cos t j  t e t k , t   , în punctul M  t  0  ;

     
h) r  t   cos t i  sin t j  ln sin t k , t   , în punctul M  t   ;
 2

 x 3  3 y  0  1 1
i)  , în punctul M  1, ,  ;
 2 x z  1  0  3 2

 x 2  y 2  z 2  6  0
j)  , în punctul M 1,1, 2  .
 x  y  z  0

 2 2  1   2  1  2   1  2  2 
Răspuns: a)   i  j  k ,    i  j  k ,   i  j  k ;
3 3 3 3 3 3 3 3 3

 1 2  2   2  1  2   2  2  1 
b)   i  j  k ,    i  j  k ,   i  j  k ;
3 3 3 3 3 3 3 3 3

 1 2  2   2  1  2   2 2  1 
c)   i  j  k ,    i  j  k ,    i  j  k ;
3 3 3 3 3 3 3 3 3

 2 2  2   1  2 2   2 2  2 
d)   i  j k,  i k,   i j k;
3 2 6 3 3 3 2 6

 1  1  1   1  1   1  1  2 
e)   i j k,  i j,   i j k;
3 3 3 2 2 6 6 6

 4  3 3   3 3 4   
f)    i k,  i k ,   j;
43 43 43 43

 1  1   2  1  1   1  1  1 
g)   j k,  i j k,   i j k;
2 2 6 6 6 3 3 3

   1  1   1  1 
h)    i ,    j k,   j k;
2 2 2 2
CURBE 197

 2  2  1   2  1  2   1  2  2 
i)   i  j  k ,   i  j  k ,   i  j  k ;
3 3 3 3 3 3 3 3 3
 1  1   1  1  2   1  1  1 
j)   i j,  i j k,   i j k.
2 2 6 6 6 3 3 3

11. Să se determine versorii triedrului lui Frenet pentru elicea circulară


   
r  t   a cos t i  a sin t j  bt k , t   , a , b  0 ,

într-un punct curent al său.

 a  a  b 
Răspuns:    sin t i  cos t j  k,
a 2  b2 a2  b2 a2  b2

    b  b  a 
   cos t i  sin t j ,   sin t i  cos t j  k.
a2  b2 a 2  b2 a2  b2

12. Să se determine ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului lui Frenet la următoarele curbe în
spaţiu în puncte indicate:
   
a) r  t    t 4  1  i   t 3  1  j  2 t k , t   , în punctul M  t  2  ;

 1  
b) r  t   i  t j   2 t 2  1  k , t   \ 0 , în punctul M  t  1 ;
t

  t2  t3 
c) r  t   t i  j k , t   , în punctul M  t  1 ;
2 3
   
d) r  t   1  ln t  i  t 2 j  1  t  k , t  0 , în punctul M  t  1 ;

 1  
e) r  t   i  ln t j  t k , t  0 , în punctul M  t  1 ;
t

 2  
f) r  t   i  ln t j  t 2 k , t  0 , în punctul M  t  1 ;
t
   
g) r  t   3 cos t i  3 sin t j  4 t k , t   (elicea cilindrică), în punctul M  t    ;
   
h) r  t   e t cos t i  e t sin t j  e t k , t   , în punctul M  t  0  ;
198 CAPITOLUL 4

   t 
i) r  t   a  t  sin t  i  a 1  cos t  j  4 a cos k , t   , a  0 , în M  t  3  ;
2

 x 2  y 2  z  0
j)  , în punctul M  1,1, 2  ;
 x 2  y 0

 x 3  3 y  0 1 1 
k)  , în punctul M  , ,1 ;
 2 xz  1  0  2 24 

 x 2  y 2  z  0
l)  , în punctul O  0,0,0  ;
 2 x  3 y 2
 0

 x 2  y  0
m)  , în punctul M  1,1, 1 .
 xy  z  0

Răspuns:

x  15 y  7 z  4 x  15 y  7 z  4 x  15 y  7 z  4
a)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
16 6 1 1 4 8 52 127 70

 PN  :16 x  6 y  z  286  0,  PO  : x  4 y  8 z  19  0,  PR  : 52 x  127 y  70 z  389  0 ;


x 1 y 1 z 1 x 1 y 1 z 1 x 1 y 1 z 1
b)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 1 4 2 6 1 25 7 8

 PN  : x  y  4 z  4  0,  PO  : 2 x  6 y  z  7  0,  PR  : 25 x  7 y  8 z  26  0 ;
1 1 1 1 1 1
y z y z y z
x 1 2 3 ,  BN  : x  1 2 3 ,  NP  : x  1 2 3;
c)  TG  :   
1 1 1 1 2 1 1 0 1

11 1 2
 PN  : x  y  z   0,  PO  : x  2 y  z   0,  PR  : x  z   0 ;
6 3 3

x 1 y 1 z x 1 y 1 z x 1 y 1 z
d)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 2 1 2 1 4 3 2 1

 PN  : x  2 y  z  3  0,  PO  : 2 x  y  4 z  3  0,  PR  : 3x  2 y  z  1  0 ;
x 1 y z 1 x 1 y z 1 x 1 y z 1
e)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 1 1 1 2 1 1 0 1
CURBE 199

 PN  : x  y  z  0,  PO  : x  2 y  z  0,  PR  : x  z  2  0 ;
x  2 y z 1 x2 y z 1 x2 y z 1
f)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
2 1 2 2 6 1 13 2 14

 PN  : 2 x  y  2 z  2  0,  PO  : 2 x  6 y  z  3  0,  PR  :13x  2 y  14 z  40  0 ;
x  3 y z  4 x  3 y z  4 x  3 y z  4
g)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
0 3 4 0 4 3 1 0 0

 PN  : 3 y  4 z  16  0,  PO  : 4 y  3z  12  0,  PR  : x  3  0 ;
x 1 y z 1 x 1 y z 1 x 1 y z 1
h)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 1 1 1 1 2 1 1 0

 PN  : x  y  z  2  0,  PO  : x  y  2 z  1  0,  PR  : x  y  1  0 ;
x  3a y  2a z x  3a y  2a z x  3a y  2a z
i)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 0 1 1 0 1 0 1 0

 PN  : x  z  3a  0,  PO  : x  z  3a  0,  PR  : y  2a  0 ;
x 1 y 1 z  2 x 1 y 1 z  2 x 1 y 1 z  2
j)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 2 6 8 7 1 44 47 23

 PN  : x  2 y  6 z  15  0,  PO  : 8 x  7 y  z  3  0,  PR  : 44 x  47 y  23z  45  0 ;
1 1 1 1 1 1
x y x y x y
2 24  z  1 2 24  z  1 2 24  z  1 ;
k)  TG  : ,  BN  : ,  NP  :
4 1 8 4 8 1 7 4 4

143 8 23
 PN  : 4 x  y  8 z   0,  PO  : 4 x  8 y  z   0,  PR  : 7 x  4 y  4 z  0;
24 3 3

x y z x y z x y z
l)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
0 1 0 2 0 3 3 0 2

 PN  : y  0,  PO  : 2 x  3z  0,  PR  : 3x  2 z  0 ;
x 1 y 1 z 1 x 1 y 1 z 1 x 1 y 1 z 1
m)  TG  :   ,  BN  :   ,  NP  :   ;
1 2 3 3 3 1 11 8 9

 PN  : x  2 y  3z  6  0,  PO  : 3x  3 y  z  1  0,  PR  :11x  8 y  9 z  10  0 .
200 CAPITOLUL 4

 t4  t3  
13. Să se determine tangentele la curba în spaţiu r  t   i j  t 2 k , t   , care
2 3
sunt paralele cu planul 3x  2 y  2 z  1  0 .

1 1 8 8 4
x y x y z
Răspuns: 2 3  z  1 şi 81  81  9.
2 1 2 4 3 9

14. Să se demonstreze că normala principală în orice punct al curbei în spaţiu


   
r  t   2 t i  ln t j  t 2 k , t  0

este paralelă cu planul y  z  0 .

Indicaţie: Vectorul director al normalei principale este

 1   1  1 
  2  4t  i  4   2  j  4   2  k ,
 t3   t2   t2 
  
iar vectorul normal al planului este n  j  k .
   
Deoarece   n    n  0 , atunci normala principală şi planul sunt paralele.

15. Să se demonstreze că în orice punct al curbei


   
r  t   e t sin t i  e t cos t j  e t k , t  

tangenta, normala principală şi binormala formează fiecare câte un unghi constant cu axa Oz .

Indicaţie: Vectorii directori ai tangentei, normalei principale şi binormalei în orice punct al


curbei sunt:
   
  et  cos t  sin t  i  et  cos t  sin t  j  et k ,
  
  3 e3t  cos t  sin t  i  3 e3t  cos t  sin t  j ,
   
  e 2t  cos t  sin t  i  e 2t  cos t  sin t  j  2 e 2t k . Atunci
 
 
   k et

 
cos  TG  , Oz  cos  , k     t
 k e 3

1
3
 const.
CURBE 201

 
 
   k

  0
cos  NP  , Oz  cos  , k     3t
 k 3e 2
 0  const.

 
 
   k 2 e 2t

 
cos  BN  , Oz  cos  , k     2t
 k e 6

2
6
 const.

16. Să se calculeze curbura şi torsiunea pentru următoarele curbe în spaţiu în punctele


indicate
   
a) r  t   3 cos t i  3 sin t j  4 t k , t   (elicea cilindrică), în punctul M  t    ;

     
b) r  t   cos t i  sin t j  ln cos t k , t   \   k  ; k    , în M  t  0  ;
2 
   
c) r  t   cos t i  sin t j  ch t k , t   , în M  t  0  ;
   
d) r  t   3 t i  3 t 2 j  2 t 3 k , t   , într-un punct oarecare M  x, y, z  al curbei;

   t2    t2  
e) r  t   t i   ln t   j   ln t   k , t  0 , în M  t  1 ;
 8   8 

  t3    t3    t3  
f) r  t     t 2  t  i    t 2  t  j    t  k , t   , în M  t  0  ;
 3   3   3 
   
g) r  t    t 2  1  i  t 2 j  ln t k , t  0 , în punctul M  t  1 ;

 x 3  3 y  0 1 1 
h)  , în punctul M  , ,1 ;
 2 xz  1  0  2 24 

 x 2  y  0
i)  , în punctul M  3,9,18  .
2 x 3  3z  0

3 4
Răspuns: a) k1  , k2  ; b) k1  2, k 2  0 ; c) k1  2, k 2  0 ;
25 25

2 2 8 8 2 2 2
d) k1  , k2  ; e) k1  , k2  ; f) k1  , k2  ;
3 1  2t 
2 2
3 1  2t 
2 2 25 25 3 3
202 CAPITOLUL 4

4 2 64 64 2 2
g) k1  , k 2  0 ; h) k1  , k 2   ; i) k1  , k2  .
27 81 81 361 361

17. Să se arate că pentru elicea circulară


   
r  t   a cos t i  a sin t j  bt k , t   , a , b  0 ,

curbura şi torsiunea sunt constante în orice punct curent al său.

a b
Răspuns: k1  , k2  2 .
a b
2 2
a  b2

18. În fiecare dintre cazurile de mai jos, să se arate că următoarele curbe sunt plane şi să se
găsească ecuaţia planului curbei:
   
a) r  t    2 t 3  t 2  i   t 2  2 t  j   t 3  t  1  k , t   ;

 x t   t 2  1


b)  y  t   t 2 , t  0 ;

 z  t   ln t

 x 2  y  1  0
c)  ;
 x  2 x  z  0
2

 x  t   a sin 2 t


d)  y  t   a sin 2t , t   .

 z  t   a cos t
2

Răspuns: a) x  y  2 z  2  0 ; b) x  y  1  0 ; c) 2 x  y  z  1  0 ; d) x  z  a  0 .
203

CAPITOLUL 5

SUPRAFEŢE

5.1. PÂNZE PARAMETRIZATE. DEFINIŢIA SUPRAFEŢEI

Noţiunea de pânză parametrizată este generalizarea naturală a noţiunii de drum


parametrizat.

Definiţia 5.1.1. Fie    2 o mulţime deschisă şi conexă (domeniu). Se numeşte pânză


parametrizată de clasă C1 orice funcţie vectorială r :    3 de clasă C1 .

Dacă notăm cu x  x  u , v  , y  y  u , v  , z  z  u , v  ,  u , v    componentele scalare

ale funcţiei vectoriale r , atunci

r  u, v    x  u, v  , y  u, v  , z  u, v   ,   u, v    .

Ecuaţiile x  x  u, v , y  y  u, v , z  z  u, v ,  u, v  se numesc ecuaţiile parametrice

ale pânzei sau o reprezentare parametrică a pânzei, iar u şi v se numesc parametrii pânzei.
Ca şi în cazul drumurilor parametrizate, vom nota cu  , r  pânza parametrizată.

Imaginea directă r    a domeniului  prin funcţia vectorială r , adică

r    x  u, v  , y  u, v  , z  u, v    u, v      3
se numeşte suportul pânzei.

În continuare vom folosi câteva notaţii specifice geometriei diferenţiale şi anume:


   
r  u, v   x  u, v  i  y  u, v  j  z  u, v  k ,  u, v   

x x y y z z
xu  , xv  , yu  , yv  , zu  , zv  , etc.
u v u v u v
204 CAPITOLUL 5

yu zu x zu x yu
A  A  u, v   ; B  B  u, v    u ; C  C  u, v   u
yv zv xv zv xv yv

 r   
ru   xu i  yu j  zu k
u

 r   
rv   xv i  yv j  zv k
v
 2
E  ru  xu2  yu2  zu2

 
F  r u  r v  xu xv  yu yv  zu zv

 2
G  rv  xv2  yv2  zv2 .

      
Observăm că r u  r v  A i  B j  C k şi r u  r v  A2  B 2  C 2 .

 
Dacă notăm cu  unghiul dintre vectorii r u şi r v , atunci
        2
 
2 2 2 2 2 2
EG  F 2  r u rv  ru  rv  ru rv  ru r v cos 2  
 2  2   2
 ru r v sin 2   r u  r v  A2  B 2  C 2 .

Aşadar avem următoarea identitate

A2  B 2  C 2  EG  F 2 . (5.1)

Definiţia 5.1.2. O pânză parametrizată de clasă C1 se numeşte netedă dacă


  2
ru  rv  A2  B 2  C 2  0,   u , v    .

O pânză parametrizată se numeşte simplă dacă funcţia vectorială r :    2   3


este injectivă.

Exemplul 5.1.1. Fie pânza parametrizată  , r  , unde

  
   u , v    2 0  u  , 0  v   şi
 2 2
   
r  u , v   R sin u cos v i  R sin u sin v j  R cos u k ,  u , v    .
SUPRAFEŢE 205

Ecuaţiile parametrice sunt

x  R sin u cos v , y  R sin u sin v , z  R cos u ,  u , v    .

Observăm că pentru orice  u, v    , punctul  x  u, v  , y  u, v  , z  u, v   verifică

ecuaţia x 2  y 2  z 2  R 2 .

Rezultă că suportul acestei pânze este porţiunea din sfera cu centrul în origine şi de
rază R cuprinsă în primul octant  x  0, y  0, z  0  .

Cu notaţiile de mai sus avem:


z
xu  R cos u cos v xv   R sin u sin v

yu  R cos u sin v yv  R sin u cos v

zu   R sin u zv  0 O y
şi mai departe
x
A  R 2 sin 2 u cos v
Fig. 1
B  R 2 sin 2 u sin v

C  R 2 sin u cos u

E  R 2 , F  0, G  R 2 sin 2 u , de unde deducem că

A2  B 2  C 2  EG  F 2  R 4 sin 2 u  0,   u , v    .

Rezultă că această pânză parametrizată este netedă.

Mai mult, este evident că pânza considerată este simplă.

Observaţia 5.1.1. Un caz particular foarte important de pânză parametrizată este cazul pânzei
definită de o funcţie explicită.

Fie f : D   , unde D   2 este un domeniu şi f  C 1  D  . Acestei funcţii îi

corespunde pânza parametrizată  D, r  , unde


   
r  x , y   x i  y j  f  x, y  k ,  x, y   D .
206 CAPITOLUL 5

Observăm că suportul acestei pânze este graficul funcţiei f , adică:

Gf   x, y, f  x, y   ;  x, y   D .
f f
Dacă notăm cu p  şi q  , atunci:
z x y

Gf 0 1
A  p
p q

1 0
B  q
p q
O y
D 1 0
C 1.
x 0 1
Fig. 2
Rezultă că A2  B 2  C 2  p 2  q 2  1 .

Cum A2  B 2  C 2  p 2  q 2  1  0,   x, y   D , rezultă că această pânză este

netedă. Pe de altă parte, este evident că această pânză este simplă.

Aşadar pânza parametrizată definită de o funcţie f este simplă şi netedă.

Definiţia 5.1.3. Două pânze parametrizate de clasă C1 ,  , r 


1 1 şi  , r 
2 2 se numesc

echivalente cu aceeaşi orientare, dacă există un difeomorfism : 1   2   2   2 cu

proprietăţile:

det J   u1 , v1   0,   u1 , v1   1 şi r1  r2   .

Reamintim că  este difeomorfism dacă  este aplicaţie bijectivă,   C 1  1  şi

1  C1   2  .

Dacă notăm cu 1 şi 2 componentele scalare ale lui  , atunci:

1 1
 u1 , v1   u1 , v1 
u1 v1
det J   u1 , v1   .
2 2
 u1 , v1   u1 , v1 
u1 v1
SUPRAFEŢE 207

Dacă det J   0 pe 1 , spunem că cele două pânze sunt echivalente cu orientări

opuse. Funcţia  se mai numeşte şi schimbare de parametri. Avem următoarea diagramă:

  1 , 2 
1   2
2  2

r1 r2

S  3

r1  r2   sau r1  u1 , v1   r2  1  u1 , v1  , 2  u1 , v1   ,   u1 , v1   1 .

Folosim notaţia  1 , r1     2 , r2  pentru două pânze parametrizate echivalente.

Observaţia 5.1.2. Din Definiţia 5.1.3. rezultă că două pânze parametrizate echivalente au
acelaşi suport.

Exemplul 5.1.2. Fie pânzele  1 , r1  şi   2 , r2  unde:

  
1   u1 , v1    2 0  u1  ; 0  v1  
 2 2


 2   u2 , v2    2 u22  v22  R 2 ; u2  0, v2  0 
   
r1  u1 , v1   R sin u1 cos v1 i  R sin u1 sin v1 j  R cos u1 k ,  u1 , v1   1 şi

   
r2  u2 , v2   u2 i  v2 j  R 2  u22  v22 k ,  u2 , v2    2 .

Vom arăta că pânzele  1 , r1  şi   2 , r 2  sunt echivalente.

Fie  : 1   2 , definită prin

  u1 , v1    R sin u1 cos v1 , R sin u1 sin v1  ,  u1 , v1   1 .

Rezultă că   C1  1  şi

R cos u1 cos v1  R sin u1 sin v1


J   u1 , v1    R 2 sin u1 cos u1  0,   u1 , v1   1 .
R cos u1 sin v1 R sin u1 cos v1
208 CAPITOLUL 5

   
Dacă presupunem că  u1 , v1   u1 , v1 , atunci rezultă că tg v1  tg v1 şi mai

departe u1  u1 şi v1  v1 , deci  este injectivă.

Pentru a arăta că  este surjectivă, fie u2  0 şi v2  0 cu proprietatea u 22  v22  R 2 .

u22  v22   u22  v22


Deoarece 0   1 , rezultă că există u1   0,  astfel încât  sin u1 , relaţie
R  2 R
echivalentă cu
2 2
 u2   v2 
    1.
 R sin u1   R sin u1 

 
Atunci există v1   0,  astfel încât
 2

u2 v2
 cos v1 şi  sin v1 .
R sin u1 R sin u1

Aşadar am arătat că există  u1 , v1   1 astfel încât

u2  R sin u1 cos v1 şi v2  R sin u1 sin v1 , deci   u1 , v1    u2 , v2    2 .

De asemenea, este uşor de observat că:

 u 2  v22 v 
1  u2 , v2    arcsin 2 , arctg 2  ,  u2 , v2    2 , deci 1  C 1   2  .
 R u2 
 

Pe de altă parte avem:


    
r 2   u1 , v1    R sin u1 cos v1 i  R sin u1 sin v1 j  R cos u1 k  r 1 u1 , v1  ,   u1 , v1   1.

Aşadar  1 , r1     2 , r 2  .

Observaţia 5.1.3. Orice pânză parametrizată echivalentă cu o pânză parametrizată simplă şi


netedă este la rândul său simplă şi netedă.

Într-adevăr, fie  1, r1    2 , r2  şi fie    1 , 2  : 1   2 schimbarea de parametrii

astfel încât r 1 r 2  .
SUPRAFEŢE 209

Cum  este bijectivă, rezultă că, dacă r 2 este injectivă, atunci şi r1 este injectivă. Pe

de altă parte avem:

 x1  u1 , v1   x2  1  u1 , v1  , 2  u1 , v1  


 y1  u1 , v1   y2  1  u1 , v1  , 2  u1 , v1   ,   u1 , v1   1 .

 z1  u1 , v1   z2  1  u1 , v1  , 2  u1 , v1  

Ţinând seama de formulele de derivare ale funcţiilor compuse rezultă:

D  y1 , z1  D  y2 , z2  D  1 , 2  D  1 , 2 
A1     A2 
D  u1 , v1  D  1 , 2  D  u1 , v1  D  u1 , v1 

şi analog

D  1 , 2  D  1 , 2 
B1  B2  , C1  C2  .
D  u1 , v1  D  u1 , v1 

2
 D  1 , 2  
Aşadar avem: A  B  C   A  B  C  
2 2 2 2 2
 .
2

 D  u1 , v1  
1 1 1 2 2 2

2
 D  1 , 2  
Cum    0 , rezultă că A1  B1  C1  0 , deci că dacă
2 2 2
  2 , r2  este
  1 1 
D u , v

netedă, atunci şi  1 , r1  este netedă şi reciproc.

Definiţia 5.1.4. O mulţime S   3 se numeşte suprafaţă dacă pentru orice punct M  S ,

există o pânză parametrizată  , r  netedă şi o vecinătate deschisă V a punctului M astfel

încât:

a) r     V  S

b) aplicaţia r :   r    este un homeomorfism ( r este bijectivă continuă şi inversa r 1 este

continuă).

Dacă S  r    , atunci suprafaţa S se numeşte simplă.


210 CAPITOLUL 5

z V
M
r
v
S

O y
O u
x
Fig. 3

Pânza parametrizată  , r  se numeşte parametrizare locală a suprafeţei S .

Observaţia 5.1.4. Se poate arăta că orice două parametrizări locale ale unei suprafeţe sunt
echivalente.

Observaţia 5.1.5. Din Definiţia 5.1.4. rezultă că o suprafaţă coincide local (într-o vecinătate a
oricărui punct al său) cu suportul unei pânze parametrizate netedă şi simplă.

Reciproc, se poate arăta că, local, suportul unei pânze parametrizate netedă este o
suprafaţă.

Mai precis, are loc următoarea teoremă:

Teorema 5.1.1. Fie  , r  o pânză parametrizată netedă. Atunci pentru orice punct

 u0 , v0    , există o vecinătate deschisă U   astfel încât r U  este o suprafaţă în sensul

Definiţiei 5.1.4.

Demonstraţie.

Fie r  u, v    x  u, v  , y  u, v  , z  u, v   ,   u, v    şi fie  u0 , v0    .

Cum  , r  este netedă, rezultă că A 2


 B 2  C 2   u0 , v0   0 şi, fără a restrânge

generalitatea, putem presupune că

D  x, y 
C  u0 , v0    u0 , v0   0 .
D  u, v 
SUPRAFEŢE 211

Din Teorema de Inversiune Locală (T. I. L.) pentru funcţia



 u, v     x  u, v  , y  u, v   :    2   2

rezultă că există o vecinătate deschisă U a punctului  u0 , v0  , U   şi o vecinătate deschisă

V a punctului  x0 , y0    x  u0 , v0  , y  u0 , v0   astfel încât  : U  V este difeomorfism.

Observăm că r U : U  r U  este injectivă.

Într-adevăr, dacă  x  u1 , v1  , y  u1 , v1  , z  u1 , v1     x  u2 , v2  , y  u2 , v2  , z  u2 , v2   , unde

 u1 , v1  ,  u2 , v2   U , atunci

  u1 , v1    x  u1 , v1  , y  u1 , v1     x  u2 , v2  , y  u2 , v2      u2 , v2  ,

deci  u1 , v1    u2 , v2  , deoarece  este injectivă.

r 
1
Pe de altă parte U : r U   U este continuă, fiind compunerea funcţiilor

continue:

 1
 x, y, z  
pr
 x, y  : r U   V şi  x, y    u, v  : V  U .

Aşadar r U : U  r U  este un homeomorfism.

Cum U este o vecinătate deschisă a punctului  u0 , v0  rezultă că r U  este o

vecinătate deschisă a punctului M 0  x0  x  u0 , v0  , y0  y  u0 , v0  , z0  z  u0 , v0   în r    ,

deci că există o vecinătate deschisă W   3 a punctului M 0 astfel încât W  r     r U  .

Aşadar r    este o suprafaţă în sensul Definiţiei 5.1.4.

Teorema 5.1.1. ne furnizează primul exemplu de suprafaţă şi anume suportul unei


pânze parametrizată netedă. Despre o astfel de suprafaţă se spune că este dată sub formă
parametrică.

Un alt mod de reprezentare a unei suprafeţe este aşa-zisa reprezentare explicită.

Fie f : D   2   o funcţie de clasă C1 , unde D este un domeniu.


212 CAPITOLUL 5

 
Atunci graficul acestei funcţii, G f   x, y, f  x, y   ;  x, y   D , este suportul pânzei

parametrizată netedă
  
r  x, y   x i  y j  f  x, y  k ,   x, y   D ,

deci o suprafaţă în sensul Definiţiei 5.1.4.

În sfârşit, un alt mod de reprezentare a unei suprafeţe este reprezentarea implicită.

Fie D   3 o mulţime deschisă şi fie F : D   o funcţie de clasă C1 . Dacă


2 2 2
 F   F   F 
presupunem în plus că        0 pe D , atunci mulţimea
 x   y   z 

S   x, y, z   D; F  x, y, z   0 este o suprafaţă.

Într-adevăr, fie M 0  x0 , y0 , z0   S . Cum derivatele parţiale de ordinul întâi ale lui

F
F nu se anulează simultan în M 0 , putem presupune că  M 0   0 . Din T. F. I. rezultă că
z
există o vecinătate deschisă U  V  x0  , o vecinătate deschisă V  V  y0  , o vecinătate

deschisă W V  z0  şi o funcţie implicită unică  x, y   f  x, y  : U  V  W de clasă C1 ,

cu proprietăţile:

a) f  x0 , y0   z0

b) F  x, y, f  x, y    0,   x, y   U  V .

Din b) rezultă că graficul funcţiei f : U  V  W este inclus în S . Mai mult,

observăm că G f   x, y, f  x, y    x, y  U V   U V W   S .
Într-adevăr, G f  U  V  W   S , deoarece f U  V   W .

Pe de altă parte, dacă  x, y, z   U  V  W   S , atunci  x, y   U  V , z  W şi

F  x, y, z   0 . Cum şi F  x, y, f  x, y    0 , din definiţia funcţiei implicite, rezultă că

f  x, y   z şi deci că U  V  W   S  G f .
SUPRAFEŢE 213

Evident, U  V  W este o vecinătate deschisă a punctului M 0  x0 , y0 , z0  şi

U V W   S  Gf . Rezultă că, local, S este suportul unei pânze parametrizate netedă, deci

că S este o suprafaţă.

Exemplul 5.1.3. Cele mai cunoscute suprafeţe date printr-o reprezentare implicită sunt
cuadricile:

Elipsoidul de semiaxe a, b, c de ecuaţie

x2 y2 z 2
  1  0 .
a 2 b2 c2

Sfera cu centrul în origine şi de rază R de ecuaţie

x2  y 2  z 2  R2  0 .

Hiperboloidul cu o pânză (cu două pânze) de ecuaţie

x2 y2 z 2  x2 y 2 z 2 
2
 2
 2
 1  0  2  2  2 1  0  .
a b c a b c 

Paraboloidul eliptic (hiperbolic) de ecuaţie

x2 y 2  x2 y 2 
2
 2
 2 z  0  2  2  2z  0  .
a b a b 

Conul eliptic (hiperbolic) de ecuaţie

x2 y2  x2 y 2 
2
 2
 z 2
 0  2  2  z  0.
2

a b a b 

Cilindrul eliptic (hiperbolic) cu axa de simetrie Oz de ecuaţie

x2 y 2  x2 y 2 
2
 2
 1  0  2  2  1  0  , etc.
a b a b 

5.2. CURBE PE O SUPRAFAŢĂ. PLANUL TANGENT ŞI NORMALA LA O SUPRAFAŢĂ

Definiţia 5.2.1. Fie S   3 o suprafaţă. Spunem că drumul parametrizat regulat  I ,   este

situat pe suprafaţa S dacă suportul său   I   S .


214 CAPITOLUL 5

Fie S suportul unei pânze parametrizate netede  , r  . Conform Teoremei 5.1.1.,

S este o suprafaţă.

Fie, de asemenea,
 t 
  t    u  t  , v  t   , t  I ,
 I  S
 z un drum parametrizat regulat al cărui suport

t 
 I   
este inclus în   
I y
Dacă notăm cu
O

x  
  t   r   t   r  u  t  , v  t   , t  I ,
Fig . 4
atunci  I ,   este un drum parametrizat regulat situat pe suprafaţa S .

z S


v
  I 
r 
  t   r   t  
t   t  
  I   r   I  
I  O
y
O u
x
Fig . 5

Într-adevăr,  '  t   ru  u  t  , v  t    u '  t   rv  u  t  , v  t    v '  t  .

  2  
Cum r u  r v  A2  B 2  C 2  0 , rezultă că r u şi r v sunt liniar independenţi, deci

că  '  t   0 dacă şi numai dacă u '  t   v '  t   0 . Cum u ' 2 t   v ' 2 t   0 rezultă că

 '  t   0 , deci că  I ,   este regulat.


2

Se pune întrebarea naturală dacă este adevărată şi afirmaţia inversă, adică dacă
pentru orice drum regulat  I ,   situat pe suprafaţa S  r    , există un drum parametrizat

 
 situat în  astfel încât   t   r 
regulat I ,    t  , t  I .  
SUPRAFEŢE 215

Răspunsul este afirmativ, dar demonstraţia trece prin următoarea lemă:

Lema 5.2.1. Fie  , r  o parametrizare locală a suprafeţei S . Atunci pentru orice

M  D  r    , rezultă că există o vecinătate W   3 a punctului M şi o funcţie F : W  

de clasă C1 astfel încât

r 1 D W F D W .

Demonstraţie.

Fie r  u , v    x  u , v  , y  u , v  , z  u , v   ,   u , v    şi fie M 0  x0 , y0 , z0   D  S .

Cum aplicaţia r :   D este homeomorfism, rezultă că există  u0 , v0    unic astfel încât

x0  x  u0 , v0  , y0  y  u0 , v0  , z0  z  u0 , v0  .

z
W
r U 
r M0
v 
U S
p
 u0 , v0  
O y
u
x
V
Fig. 6

Deoarece  , r  este netedă, rezultă că A2  B 2  C 2  0,   u , v    . Fără a

D  x, y 
restrânge generalitatea putem presupune C  u0 , v0    u0 , v0   0 . Din T. I. L. pentru
D  u, v 

funcţia  u , v     x  u , v  , y  u , v   :    2   2 , rezultă că există o vecinătate deschisă U

a punctului  u0 , v0  şi o vecinătate deschisă V a punctului  x0 , y0  astfel încât  :U  V

este difeomorfism.

Pe de altă parte, r : D S este un homeomorfism, de unde rezultă că r U  este o


216 CAPITOLUL 5

vecinătate a punctului M în S şi deci că există o vecinătate W   3 a punctului M astfel


încât r U   W  S  W  D .

Fie p : 3  2 , p  x, y, z    x, y  ,  x, y, z   3 operatorul de proiecţie pe planul

xOy şi fie F : W  V , definită prin F  x, y, z    1  p  x, y, z   ,   x, y, z   W . Evident, F

este de clasă C1 pe W, fiind o compunere de funcţii de clasă C1 .

Să observăm că F D W  r 1 D W .

Într-adevăr, dacă  x, y, z   D  W  r U  , atunci există  u , v   U unic astfel încât

x  x  u , v  , y  y  u , v  , z  z  u , v  . Mai departe avem

F  x, y, z    1  p  x, y , z     1  x  u , v  , y  u , v     u , v  ,

pentru că  x  u , v  , y  u , v    V  p  r U   .

Pe de altă parte, r 1  x, y, z    u , v  , deci F  x, y, z   r 1  x, y, z  .

Teorema 5.2.1. Fie  , r  o parametrizare locală a suprafeţei S şi fie I,   un drum

parametrizat regulat situat în r    . Atunci există un drum regulat J , 


 , J  I , situat în  
domeniul  astfel încât

 
  t   r   t  , t  J .

Demonstraţie.

Aplicaţia r :   r     S este homeomorfism şi   I   S .

  r 1   : I   este o funcţie continuă. Rămâne să arătăm că 


Atunci   este de

 '  t   0 pe un interval J  I . Conform Lemei 5.2.1., există o vecinătate W a


clasă C1 şi 

punctului   t   S şi o funcţie F : W   de clasă C1 astfel încât r 1 W  r 


F W  r 
.

Prin urmare, într-o vecinătate a punctului   t  avem 


  F   , deci 
 este de

  t    u  t  , v  t   , atunci
clasă C1 pe un interval J  I   . Pe de altă parte, dacă 
SUPRAFEŢE 217

  t   r  u  t  , v  t   şi  '  t   ru  u  t  , v  t    u '  t   rv  u  t  , v  t    v '  t  .

Cum  '  t   0 şi ru şi rv sunt liniar independenţi, rezultă că u ' 2 t   v ' 2 t   0,

 
 este regulat.
t  I şi deci că I , 

Fie  , r  o suprafaţă parametrizată netedă. Printre drumurile parametrizate regulate

situate pe suprafaţa S  r    un rol special îl joacă aşa-zise curbele coordonate.

Fie  u0 , v0    .

Definiţia 5.2.2. Drumurile parametrizate regulate:

u : 1  t   r  u0  t , v0  , t   astfel încât  u0  t , v0    şi

 v :  2  t   r  u0 , v0  t  , t   astfel încât  u0 , v0  t   

sunt situate pe suprafaţa S  r    şi poartă numele de curbe coordonate.

Observăm că:

1  0    2  0   r  u0 , v0   M 0

1  0   ru  u0 , v0  este un vector tangent în M 0 la u şi

 2  0   rv  u0 , v0  este un vector tangent în M 0 la  v .


   
Cum suprafaţa  , r  este netedă, rezultă că r u  r v  0 şi deci că vectorii r u  u0 , v0 
 S
şi r v  u0 , v0  determină un plan.
 2  0   rv  u0 , v0 
z
v

v r M0
1  0   ru  u0 , v0 
u

 u0 , v0 
O y
u
x
Fig. 7
218 CAPITOLUL 5


Definiţia 5.2.3. Fie S o suprafaţă şi M 0  S . Un vector M 0T se numeşte vector tangent în

M 0 la suprafaţa S dacă există un drum parametrizat regulat     t  , t  I situat pe


 
suprafaţa S şi un punct t0  I astfel încât   t0   M 0 şi  '  t0   M 0T . Mulţimea tuturor

vectorilor tangenţi în M 0 la suprafaţa S se notează cu TM 0 S şi se numeşte spaţiul tangent în

M 0 la S .

Exemplul 5.2.1. Fie  , r  o suprafaţă parametrizată netedă şi fie  u0 , v0    . Atunci


 
vectorii r u  u0 , v0  şi r v  u0 , v0  sunt vectorii tangenţi în M 0  x0 , y0 , z0  la suprafaţa S  r    ,

unde x0  x  u0 , v0  , y0  y  u0 , v0  , z0  z  u0 , v0  .

Definiţia 5.2.4. Fie  , r  o suprafaţă parametrizată netedă,  u0 , v0    şi M 0  S  r   

punctul de coordonate x0  x  u0 , v0  , y0  y  u0 , v0  , z0  z  u0 , v0  . Planul determinat de vectorii


 
r u  u0 , v0  şi r v  u0 , v0  se numeşte planul tangent în M 0 la suprafaţa S .

Dreapta perpendiculară în M 0 pe planul tangent se numeşte normala la suprafaţa

S în M 0 .

Cu notaţiile din Definiţia 5.2.4. avem:

Teorema 5.2.2. Planul tangent în M 0 la suprafaţa S  r    coincide cu TM 0 S  spaţiul

tangent în M 0 la suprafaţa S . În particular, rezultă că TM 0 S este un subspaţiu vectorial de

dimensiune 2.

Demonstraţie.
  
Fie M 0T   r u  u0 , v0    r v  u0 , v0  un vector oarecare din planul tangent în M 0 la

suprafaţa S  r    şi fie
 
  t   r  u0   t , v0   t  , t   astfel încât  u0   t , v0   t    .
 
Evident     t  este un drum parametrizat neted situat pe suprafaţa S ,   0   M 0 şi
    
 '  0    r u  u0 , v0    r v  u0 , v0   M 0T , deci M 0T aparţine spaţiului tangent în M 0 la S .
SUPRAFEŢE 219


Reciproc, fie M 0T  TM 0 S . Atunci există un drum parametrizat regulat  I ,   , situat
 
pe suprafaţa S şi un punct t0  I astfel încât   t0   M 0 şi  '  t0   M 0T .

  t    u  t  , v  t   , t  I drumul parametrizat regulat situat în domeniul 


Fie 

astfel încât
  
 
  t   r   t   r  u  t  , v  t   , t  I .

În continuare avem:
    
M 0T   '  t0   r u  u0 , v0  u '  t0   r v  u0 , v0  v '  t0  , de unde rezultă că M 0T aparţine

planului tangent în M 0 la S şi cu aceasta teorema este demonstrată.

Teorema 5.2.3. Fie  , r  o suprafaţă parametrizată netedă,  u0 , v0    şi M 0 punctul

corespunzător de pe suprafaţa S  r    de coordonate  x  u0 , v0  , y  u0 , v0  , z  u0 , v0   .

Ecuaţia planului tangent în M 0 la suprafaţa S este:

A  u0 , v0   x  x  u0 , v0    B  u0 , v0   y  y  u0 , v0    C  u0 , v0   z  z  u0 , v0    0 . (5.2)

Ecuaţiile canonice ale normalei în M 0 la suprafaţa S sunt:

x  x  u0 , v0  y  y  u0 , v0  z  z  u0 , v0 
  . (5.3)
A  u0 , v0  B  u0 , v0  C  u0 , v0 

Demonstraţie.

Conform Definiţiei 5.2.4. planul tangent în M 0 la suprafaţa S este planul determinat

de vectorii:
   
ru  u0 , v0   xu  u0 , v0  i  yu  u0 , v0  j  zu  u0 , v0  k şi
   
rv  u0 , v0   xv  u0 , v0  i  yv  u0 , v0  j  zv  u0 , v0  k .

Ţinând seama de forma generală a ecuaţiei unui plan ce trece printr-un punct şi este
paralel cu doi vectori necolineari, rezultă că ecuaţia planului tangent la suprafaţa S în punctul
M 0 va fi
220 CAPITOLUL 5

x  x  u0 , v0  y  y  u0 , v0  z  z  u0 , v0 
xu  u0 , v0  yu  u0 , v0  zu  u0 , v0   0 . (5.4)
xv  u0 , v0  yv  u0 , v0  zv  u0 , v0 

D  y, z  D  x, z  D  x, y 
Cu notaţiile obişnuite A  ,B ,C , ecuaţia (5.4) se mai
D  u, v  D  u, v  D  u, v 
scrie

A  u0 , v0   x  x  u0 , v0    B  u0 , v0   y  y  u0 , v0    C  u0 , v0   z  z  u0 , v0    0 .

Normala în M 0 la suprafaţa S va avea parametrii directori A  u0 , v0  , B  u0 , v0  şi

C  u0 , v0  . Ecuaţiile sale canonice sunt:

x  x  u0 , v0  y  y  u0 , v0  z  z  u0 , v0 
  .
A  u0 , v0  B  u0 , v0  C  u0 , v0 

Exemplul 5.2.2. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei în punctul


M 0  2, 2, 0  la suprafaţa:
   
r  u , v   u ev i  u e v j  4u v k ,  u , v    2 .

Observăm că M 0  2, 2, 0  corespunde parametrilor u0  2, v0  0 .

Avem: x  u , v   u ev , y  u , v   u e  v , z  u , v   4u v

xu  ev , yu  e  v , zu  4v

xv  u ev , yv  u e  v , zv  4u

1 0 1 0 1 1
A  2,0    8, B  2,0     8, C  2,0    4 .
2 8 2 8 2 2

Ecuaţia planului tangent în M 0 este:

8  x  2   8  y  2   4  z  0   0 sau 2 x  2 y  z  0 .

Ecuaţiile canonice ale normalei în M 0 sunt:

x2 y2 z 0
  .
2 2 1
SUPRAFEŢE 221

Corolarul 5.2.1. Fie F o funcţie de clasă C1 pe o mulţime deschisă D   3 şi fie

S    x, y , z  ; F  x, y, z   0

suprafaţa definită implicit de ecuaţia F  x, y , z   0 . Fie M 0  x0 , y0 , z0   S cu proprietatea

F
 M 0   0. Atunci ecuaţia planului tangent în M 0 la suprafaţa S este:
z

F F F
 x  x0   x0 , y0 , z0    y  y0   x0 , y0 , z0    z  z0   x0 , y0 , z0   0 (5.5)
x y z

şi ecuaţiile canonice ale normalei în M 0 la suprafaţa S sunt:

x  x0 y  y0 z  z0
  . (5.6)
F F F
 x0 , y0 , z0   x0 , y0 , z0   x0 , y0 , z0 
x y z

Demonstraţie.

Din Teorema Funcţiilor Implicite rezultă că, local, suprafaţa S poate fi privită ca
suportul pânzei parametrizate netedă:
   
r  x, y   xi  y j  z  x, y  k ,

unde z  z  x, y  este funcţia implicită definită de ecuaţia F  x, y , z   0 .

Mai mult avem:

F F
 x0 , y0 , z0   x0 , y0 , z0 
z x z y
p  0 0  F
x , y   şi q   0 0  F
x , y   .
x  y
 x0 , y0 , z0   x0 , y0 , z0 
z z

Înlocuind A   p, B  q şi C  1 în ecuaţia (5.2) a planului tangent obţinem


ecuaţia (5.5) din enunţ.

Exemplul 5.2.3. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei în punctul


M 0  x0 , y0 , z0  la sfera x 2  y 2  z 2  R 2 .

F F F
Avem F  x, y, z   x 2  y 2  z 2  R 2 ,  2 x,  2 y,  2z .
x y z
222 CAPITOLUL 5

Ecuaţia planului tangent la sferă în M 0  x0 , y0 , z0  este:

2 x0  x  x0   2 y0  y  y0   2 z0  z  z0   0 .

Ţinând seama că x02  y02  z02  R 2 , rezultă că ecuaţia planului tangent la sferă este:

xx0  y y0  z z0  R 2  0 .

Ecuaţiile normalei la sferă în M 0 sunt:

x  x0 y  y0 z  z0
  .
x0 y0 z0

Corolarul 5.2.2. Fie S  3 o suprafaţă dată printr-o reprezentare explicită

S  x, y, f  x, y   ;  x, y   D ,
unde D   2 este un domeniu mărginit şi f  C1 D .  
Ecuaţia planului tangent în M 0  x0 , y0 , z0   S la suprafaţa S este:

f f
 p0  x  x0   q0  y  y0    z  z0   0, unde p0   M 0  , q0   M 0  . (5.7)
x y

Ecuaţiile canonice ale normalei la suprafaţa S în M 0 sunt:

x  x0 y  y0 z  z0
  . (5.8)
 p0 q0 1

Afirmaţiile rezultă imediat din Teorema 5.2.3. şi din Observaţia 5.1.1.

Exemplul 5.2.4. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei în punctul


x2 y2
M 0  2,3, 2  la paraboloidul eliptic z   .
4 9

x 2y 2
Avem succesiv p  , q  , p0  1, q0  .
2 9 3

Ecuaţia planului tangent la paraboloidul eliptic în punctul M 0 este:

2
  x  2   y  3  z  2  0 sau 3x  2 y  3z  6  0 .
3
SUPRAFEŢE 223

Ecuaţiile canonice ale normalei la paraboloidul eliptic în M 0 sunt:

x2 y 3 z 2
  .
3 2 3

5.3. ORIENTAREA UNEI SUPRAFEŢE

Definiţia 5.3.1. O suprafaţă S se numeşte orientabilă dacă în fiecare punct M al său se



poate alege un versor n  M  perpendicular pe planul tangent în M la suprafaţa S astfel

încât aplicaţia M  n  M  : S   3 să fie continuă.

Este evident că, dacă aplicaţia M  n  M  : S  3 este continuă, atunci şi aplicaţia

M  n  M  : S   3 este continuă. Aşadar orice suprafaţă orientabilă are cel puţin două
 
orientări corespunzătoare versorilor: n  M  , M  S şi n  M  , M  S .

Dacă suprafaţa S este conexă, atunci acestea sunt singurele două orientări posibile
 
ale sale. Într-adevăr, orice altă orientare este de forma N  M     M  n  M  , unde  este o

funcţie continuă pe S . Cum N  M  este un versor, rezultă că

 
1  N M    M  nM    M  ,

deci că   M   1 . Pe de altă parte, S fiind conexă şi  : S  1,1 fiind continuă, rezultă

că  este constantă pe S , deci că   M   1, M  S sau   M   1, M  S .


 
Notăm cu S   S , n orientarea suprafeţei S (sau faţa suprafeţei) care corespunde
 
 
aplicaţiei continue M  n  M  : S   3 şi cu S   S , n orientarea (faţa) corespunzătoare

aplicaţiei continue M  n  M  : S   3 .

Observaţia 5.3.1. Proprietatea aplicaţiei M  n  M  : S   3 de a fi continuă, în cazul unei

suprafeţe orientabile, este o proprietate globală care se referă la întreaga suprafaţă S . Aceasta
presupune, de pildă, următoarea proprietate:
224 CAPITOLUL 5

Fie M 0  S fixat şi fie C o curbă închisă pe suprafaţa S care trece prin M 0 .



Deplasând versorul n  M  pe curba C , plecând din M 0 , revenim în M 0 cu aceeaşi

orientare a acestuia, adică


 
lim n  M   n  M 0  .
M M0
M C

Exemplul 5.3.1. Sfera x 2  y 2  z 2  R 2  0 are două feţe: faţa exterioară care corespunde
versorului normalei orientate spre exterior şi faţa interioară corespunzătoare versorului
normalei orientate spre interior. Într-adevăr, pentru fiecare punct M situat pe sferă, versorul
 1 
normalei exterioare în M este n  M    OM .
R

Exemplul 5.3.2. Fie  , r  o pânză parametrizată netedă şi simplă. Atunci suportul său

S  r    este o suprafaţă orientabilă.


 
  ru  rv
Într-adevăr, aplicaţia M  n  M  : S   , unde n  M      M  , este continuă
3

ru  rv

pe S , fiind compunerea funcţiilor continue r 1 : S   ( r este homeomorfism în acest caz)


 
ru  rv
şi  u , v      u , v  :    3 .
ru  rv

Exemplul 5.3.3. Orice suprafaţă netedă explicită definită de funcţia de clasă C1


z  f  x, y  ,  x, y   D este orientabilă şi are două feţe: faţa superioară, care corespunde

versorului normalei orientată în sus (care face un unghi ascuţit cu direcţia pozitivă a axei Oz )
şi faţa inferioară care corespunde versorului normalei orientate în jos.

z z

O y O y

x x
Fig . 8
SUPRAFEŢE 225

Într-adevăr, o astfel de suprafaţă este un caz particular de suprafaţă parametrizată


   
netedă şi simplă: r  x, y   xi  y j  f  x, y  k ,  x, y   D .

Exemplul 5.3.4. Un exemplu clasic de suprafaţă neorientabilă (cu o singură faţă) este aşa-zisa
banda lui Möbius. Un model al acestei suprafeţe se obţine dacă răsucim o bucată de hârtie
dreptunghiulară ABCD astfel încât punctul A să coincidă cu C şi punctul B cu D .

B C
E F
A
D

Fig. 9

Este uşor de observat că dacă deplasăm versorul normalei la suprafaţă plecând din E
pe curba închisă corespunzătoare medianei EF, când revenim în E, orientarea versorului
normalei va fi opusă orientării iniţiale a acestuia. Aşadar, nu este asigurată continuitatea

globală a aplicaţiei M  n  M  : S   3 , deci suprafaţa nu este orientabilă (în totalitatea ei).

Evident, „porţiuni” ale sale sunt orientabile.

5.4. PRIMA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE

O problemă importantă în geometria unei suprafeţe este calculul lungimii unui drum
parametrizat regulat situat pe suprafaţă.

Fie S o suprafaţă, fie  , r  o parametrizare locală a sa şi fie I,   un drum

parametrizat regulat situat în r     adică   I   r     .

Din Teorema 5.2.1. rezultă că există un drum parametrizat regulat situat în    2 ,

 
  t    u  t  , v  t   , t   a, b  astfel încât   t   r   t  , t   a, b  .

Ţinând seama de regula de derivare a funcţiilor compuse avem:


226 CAPITOLUL 5

  
 '  t   ru  u  t  , v  t   u '  t   rv  u  t  , v  t   v '  t  şi mai departe

 2    2    2
 '  t    '  t    '  t   ru u ' 2 t   2 ru  rv u '  t  v '  t   rv v ' 2 t  

 E  t  u ' 2 t   2 F  t  u '  t  v '  t   G  t  v ' 2 t  ,

unde am folosit notaţiile lui Gauss:


 2    2
E  ru , F  ru  rv , G  rv .

Pe de altă parte, lungimea drumului  I ,   este

b b

L
AB

  't  dt  
a a
E  t  u ' 2 t   2 F  t  u '  t  v '  t   G  t  v ' 2 t  dt 



a
Edu 2  2 F dudv  Gdv 2 ,

unde am notat cu du  u '  t  dt şi dv  v '  t  dt .

Forma pătratică care apare sub radical se numeşte prima formă fundamentală a
suprafeţei şi se notează cu  I . Aşadar avem:

 I  du , dv   Edu 2  2 F dudv  Gdv 2 . (5.9)

t

Dacă notăm cu s  t  
  '  d , atunci
0

 
ds  t    '  t  dt  d   t  şi mai departe

 2      

ds 2  d   d   d   ru du  rv dv  ru du  rv dv   
 Edu 2  2 F dudv  Gdv 2   I  du , dv  .

Aşadar avem:
b b

 I  du , dv   ds şi L2
AB
 ds 
a

a
 I  du, dv  . (5.10)
SUPRAFEŢE 227

Exemplul 5.4.1. Fie suprafaţa parametrizată


   
r  u , v   u cos v i  u sin v j  v k ,  u , v    2 .

Să se afle prima formă fundamentală a suprafeţei şi apoi să se calculeze lungimea drumului:


 
 :   t   r  1  t  , t  , t   0,1 .

Avem: x  u cos v, y  u sin v, z  v

xu  cos v, yu  sin v, zu  0

xv  u sin v, yv  u cos v, zv  1

E  1, F  0, G  u 2  1 .

 I  du , dv   du 2   u 2  1 dv 2 .
 
  t   1  t  i  t j , t  I   0,1 .

 
Ecuaţiile parametrice ale drumului I ,  din  2 sunt:

u  t   1  t
 , tI .
 v  t   t

1 1

L
AB

0
I  du, dv  

0
u ' 2 t    u 2  t   1 v ' 2 t  dt 

1 1

 
1
 1
3 1 3
 2  1  t  dt 

2
 2   d 
2
2  2
 ln   2   2   ln .
2 0 0 2 2
0 0

Acelaşi rezultat se poate obţine şi printr-un calcul direct.


   
Într-adevăr,  :   t   1  t  cos t i  1  t  sin t j  t k , t   0,1 .

Ecuaţiile parametrice ale curbei  sunt:

x  1  t  cos t , y  1  t  sin t , z  t , t   0,1 .

1 1
3 1 3
 x '  t   y '  t   z '  t  dt 
 2  1  t  dt 
2
L  2 2 2
 ln .
AB
2 2
0 0
228 CAPITOLUL 5

În continuare ne propunem să calculăm unghiul dintre două curbe situate pe


suprafaţa S . Fie drumurile 1 şi  2 situate pe suprafaţa S :
 
1 : 1  t   r  u1  t  , v1  t   , t  I
 
 2 :  2  s   r  u2  s  , v2  s   , s  J .
 

 2  s0  Fie t0  I şi s0  J astfel încât  1  t0    2  s0  ,

u1  t0   u2  s0   u0 , v1  t0   v2  s0   v0 .

1  t0 
Unghiul dintre cele două curbe în punctul

M 0  x  u0 , v0  , y  u0 , v0  , z  u0 , v0    1   2 este unghiul
M0  
Fig. 10 dintre vectorii 1  t0  şi  2  s0  , care sunt tangenţi în M 0

la curbele 1 şi  2 . Mai departe avem:


   
d  1  t0   1  t0  dt  ru  u1  t0  , v1  t0   u1  t0  dt  rv  u1  t0  , v1  t0   v1  t0  dt 
 
 ru  u0 , v0  du1  t0   rv  u0 , v0  dv1  t0 
   
d  2  s0    2  s0  ds  ru  u2  s0  , v2  s0   u2  s0  ds  rv  u2  s0  , v2  s0   v2  s0  ds 
 
 ru  u0 , v0  du2  s0   rv  u0 , v0  dv2  s0  .

În continuare folosim notaţiile:

du  du1  t0  , dv  dv1  t0  ,  u  du2  s0  ,  v  dv2  s0  .

Dacă notăm cu  unghiul dintre cele două curbe, atunci:


 
d  1  t0   d  2  s0 
cos     sau
d  1  t0  d  2  s0 

Edu u  F  duδv + dvδu   Gdv v


cos  . (5.11)
Edu  2 Fdudv  Gdv 2
2
E  u 2  2 F  u v  G v 2

În cazul particular al curbelor coordonate:


  
1 :  1  t   r  u0  t , v0  şi  2 :  2  s   r  u0 , v0  s  avem
SUPRAFEŢE 229

u1  t   u0  t u2  s   u0
 şi  şi mai departe
v1  t   v0 v2  s   v0  s

du  du1  t0   dt , dv  dv1  t0   0,  u  du2  s0   0,  v  dv2  s0   ds

F dt ds F
cos   . (5.12)
E dt G ds EG

Exemplul 5.4.2. Fie suprafaţa parametrizată S :


   
r  u , v   u cos v i  u sin v j  v k ,  u , v    2
v
şi fie curbele  1 ,  2 ,  3 situate în planul uOv :
Fig. 11
 
 1 :  1  t   t i ,  2 :  2  s   s j şi
 0,1
 
 3 :  3  w   1  w  i  w j . 3
2
Să se calculeze unghiurile dintre curbele corespunzătoare 1 u

de pe suprafaţa S .  0, 0  1, 0 
Curbele corespunzătoare de pe suprafaţa S sunt:
     
1 :  1  t   r 1 
 t   t i ,  :   s   r 
2 2 
  s   sk
2  şi

    
3 :  3  w   r   
  w   1  w  cos w i  1  w  sin w j  w k .
3

Dacă notăm cu: 1   2  O, 1  3  M şi


z
 2  3  N , atunci: 3

1  0    2  0   r  0, 0   O  0, 0, 0 
N  0, 0,1
1 1  3  0   r 1, 0   M 1, 0, 0  2
y
 2 1  3 1  r  0,1  N  0, 0,1 .
1 O  0, 0, 0 
Din Exemplul 5.4.1. ştim că E  1, F  0 şi G  u 2  1 . Fig. 12
M 1, 0, 0 
x
230 CAPITOLUL 5

Curbele 1 şi  2 fiind curbe coordonate, din formula (5.12) rezultă

F 
cos O   0 , deci   1 ,  2    O  .
EG 2

Ţinând seama că G 1, 0   2, din (5.11) rezultă:

du  u  2dv  v
cos M  .
du  2dv 2
2
 u 2  2 v 2

Pe de altă parte avem:

u1  t   t , v1  t   0, du  du1 1  dt , dv  dv1 1  0

u3  w   1  w, v3  w   w,  u  du3  0   dw,  v  dv3  0   dw

 dt dw 1  1 
cos M   , deci   1 , 3    M  arccos   .
dt  3 dw 3  3

Cum G  0,1  1 rezultă:

du  u  dv  v
cos N  .
du 2  dv 2  u 2   v2

u2  s   0, v2  s   s, du  du2 1  0, dv  dv2 1  ds

u3  w   1  w, v3  w   w,  u  du3 1   dw,  v  dv3 1  dw

ds dw 1 
cos N   , deci    2 , 3    N  .
ds  2 dw 2 4

Acelaşi rezultat se obţine şi cu un calcul direct, anume:

1  t   1,0,0  ,

 2  s    0,0,1 ,

3  w     cos w  1  w  sin w,  sin w  1  w  cos w, 1 , deci

3 '  0    1,1,1 şi 3 1    cos1,  sin1,1 .


SUPRAFEŢE 231

Aşadar avem
 
   0    2  0 
cos O   1  0
1  0   2  0 
 
  1  3  0  1 1
cos M   1   
1 1 3  0  1  3 3

 
  1  3 1 1 1
cos N   2    .
 2 1 3 1 1  2 2

5.5. A DOUA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE

Fie S o suprafaţă orientabilă, P0  S şi  , r  o parametrizare locală a sa.

Presupunem că x0  x  u0 , v0  , y0  y  u0 , v0  , z0  z  u0 , v0  sunt coordonatele punctului P0 .

Fie de asemenea  I ,   un drum parametrizat regulat de clasă C 2 , situat în r    , cu

proprietatea că suportul său  trece


prin punctul P0 . Din Teorema 5.2.1.

rezultă că există un drum


parametrizat regulat situat în  , de 
n0

ecuaţii parametrice u  u  t  , v  v  t  , 0
0
t  J astfel încât   t   r  u  t  , v  t   , P0 

tJ . n0
  
Notăm cu  0 versorul tangentei în n0 0

P0 la curba  şi cu n 0 versorul

normalei în P0 la suprafaţa S . S
Fig . 13

Dacă 1  s     u  s  , v  s   , s   0, L  este reprezentarea normală a curbei  , atunci

versorul tangentei într-un punct oarecare al curbei  este:


232 CAPITOLUL 5


 d 1  du  dv
 s   r u u  s  , v  s   r v u  s  , v  s  , (5.13)
ds ds ds

iar
   
 0    0  r u u  0 , v  0 u ' 0  r v u  0 , v  0 v ' 0 
 
 r u  u0 , v0  u '  0   r v  u0 , v0  v '  0  .

d 
Pe de altă parte, din prima formulă a lui Frenet avem:  k1 , unde k1 este
ds

curbura curbei  , iar  este versorul normalei principale într-un punct curent P al curbei  .

Derivând relaţia (5.13) obţinem:



 d   du  dv  du  d 2u   du  dv  dv  d 2v
k1    r uu  ruv   ru 2   ruv  r vv   r v 2 
ds  ds ds  ds ds  ds ds  ds ds
(5.14)
  du  2
 du dv   dv   d u  d v
2 2 2
 r uu    2r u v  r vv    r u 2  r v 2 .
 ds  ds ds  ds  ds ds

Precizăm că toate derivatele parţiale ale lui r sunt calculate în  u  s  , v  s   , deci
 
r u u  r u u  u  s  , v  s   , etc.

Fie  k1 0 curbura curbei  în P0 ,  0 versorul normalei principale a curbei  în P0
 
şi 0 unghiul dintre n 0 şi  0 .

Atunci:


  d
 k1 0 cos 0   k1 0  0  n0  n0   0  . (5.15)
ds
  
Cum n 0 este perpendicular pe vectorii r u  u0 , v0  şi r v  u0 , v0  , din (5.14) şi (5.15)

obţinem:
     
 k1 0 cos 0  n0  r u u  u0 , v0  u '  0   2n 0  r u v  u0 , v0  u '  0  v '  0   n 0  r vv  u0 , v0  v '  0  .
2 2

Notăm cu
     
L  n  r u u  u, v  , M  n  r u v  u, v  , N  n  r v v  u, v 
SUPRAFEŢE 233

şi cu
     
L0  n0  r u u  u0 , v0  , M 0  n0  r u v  u0 , v0  , N 0  n 0  r vv  u0 , v0  .

Dacă R0 este raza de curbură a curbei  în P0 , atunci

cos 0 L0 du 2  2 M 0 dudv  N 0 dv 2
 , unde
R0 ds 2

du  u '  0  ds şi dv  v '  0  ds .

Definiţia 5.5.1. Se numeşte forma a doua fundamentală a suprafeţei S şi se notează cu  II


următoarea formă pătratică:

 I I  du , dv   L du 2  2 M dudv  Ndv 2 .

Cum ds 2   I  du , dv  , în continuare avem

cos 0 L0 du 2  2M 0 dudv  N 0 dv 2  I I  du , dv 0
  . (5.16)
R0 E0 du 2  2 F0 dudv  G0 dv 2  I  du , dv 0

Observăm că membrul drept al egalităţii (5.16) depinde numai de  0 . Într-adevăr,
dacă notăm cu
   
d r  u0 , v0    0 ds  r u  u0 , v0  u '  0  ds  r v  u0 , v0  v '  0  ds 
 
 r u  u0 , v0  du  r v  u0 , v0  dv,
 
atunci  du , dv  sunt coordonatele vectorului d r  u0 , v0  în raport cu baza r u  u0 , v0  şi

r v  u0 , v0  din spaţiul TP0 S  spaţiul tangent în P0 la S .

Cum membrul drept al egalităţii (5.16) depinde numai de coordonatele  du , dv  ,


  
rezultă că acesta depinde de d r  u0 , v0  care este colinear cu  0 , deci depinde de  0 .

Aşadar pentru toate curbele de pe suprafaţa S care sunt tangente în P0 la  0 ,

 I I  du , dv 0
raportul este constant. Vom nota această constantă cu  kn 0 .
 I  du , dv 0

(Precizăm că toţi coeficienţii celor două forme pătratice sunt calculaţi în  u0 , v0  ).


234 CAPITOLUL 5


Printre curbele de pe suprafaţa S tangente în P0 la  0 se află şi curba  n 0 , care
 
reprezintă intersecţia dintre suprafaţa S şi planul determinat de n 0 şi  0 .

Această curbă este evident o curbă plană şi poartă numele de secţiunea normală a

suprafeţei S în P0 asociată direcţiei versorului  0 .

Pe de altă parte, versorul  n 0 al normalei principale în P0 la  n 0 este colinear cu

n 0 , deci unghiul dintre cei doi versori este 0 sau  .

Rezultă că:

1  I I  du , dv 0
  ,
Rn 0  I  du , dv 0

unde cu Rn 0 am notat raza de curbură a secţiunii normale  n 0 în P0 .

 
În general, pentru orice punct P x  u  s  , v  s   , y  u  s  , v  s   , z  u  s  , v  s    S şi
  
orice vector tangent în P la S , d r  u  s  , v  s    r u  u  s  , v  s   du  r v  u  s  , v  s   dv , unde

 II  du , dv 
du  u '  s  ds, dv  v '  s  ds , raportul este constant. Acest raport se notează cu kn
 I  du , dv 

şi se numeşte curbura normală în P la suprafaţa S corespunzătoare direcţiei  du , dv  .

Aşadar avem:

 II  du , dv  L du 2  2 M dudv  N dv 2
kn   . (5.17)
 I  du , dv  E du 2  2 F dudv  G dv 2

Definiţia 5.5.2. Curba de intersecţie dintre suprafaţa S şi planul determinat de versorul n al

normalei în P la S şi de vectorul d r se numeşte secţiunea normală în P la suprafaţa S
corespunzătoare direcţiei  du , dv  . Această curbă este plană şi se notează cu  n . Dacă Rn

este raza de curbură a curbei  n în P , atunci:

1  II  du , dv 
  . (5.18)
Rn  I  du , dv 
SUPRAFEŢE 235

 
Observaţia 5.5.1. Fie  o curbă pe suprafaţa S tangentă în P la d r  d r  du , dv  . Dacă
 
notăm cu  unghiul dintre versorul  al normalei principale în P la  şi versorul n al
normalei în P la suprafaţa S şi cu R raza de curbură a curbei  în P , atunci

cos  1  II  du , dv 
  . (5.19)
R Rn  I  du , dv 

Relaţia (5.19) mai este cunoscută şi sub numele de teorema lui Meusnier.
   
Observaţia 5.5.2. Derivând relaţiile n  r u  0 şi n  r v  0 rezultă:
   
L  n  r u u   nu  r u
     
M  n  r u v   nu  r v   n v  r u
   
N  n  r vv   nv  r v şi mai departe
 
 II  du , dv    d n  d r . (5.20)

Exemplul 5.5.1. Fie sfera închisă S :


   
r  u , v   R sin u cos v i  R sin u sin v j  R cos u k ,  u , v      0,     0, 2  .

Să se afle raza de curbură R * a unui cerc mare  situat pe S , într-un punct oarecare P   .

Ecuaţiile parametrice sunt:

 x  R sin u cos v

 y  R sin u sin v
 z  R cos u.

Calculând derivatele obţinem:

xu  R cos u cos v xv   R sin u sin v


yu  R cos u sin v yv  R sin u cos v
zu   R sin u zv  0

E  R 2 , F  0, G  R 2 sin 2 u .

xu u   R sin u cos v xu v   R cos u sin v xvv   R sin u cos v


236 CAPITOLUL 5

yu u   R sin u sin v yu v  R cos u cos v yvv   R sin u sin v


zu u   R cos u zu v  0 zvv  0
  
 
 
ru  rv 
L  n  ru u     ru u 
r 
u , rv , ru u
.

ru  rv EG  F 2

În continuare avem:

R cos u cos v R cos u sin v  R sin u


  
 
r u , r v , r uu   R sin u sin v R sin u cos v 0   R 3 sin u .
 R sin u cos v  R sin u sin v  R cos u

Cum EG  F 2  R 4 sin 2 u , rezultă că L   R .

În mod analog avem:


  
 
M  n  ruv 

ru , rv , ruv 
 0 şi
EG  F 2
  
 
N  n  r vv 
 
r u , r v , r vv
  R sin 2 u .
EG  F 2

Un cerc mare pe sferă se obţine intersectând sfera cu un plan care trece prin origine.
Fie  un cerc mare pe sferă şi fie P   un punct oarecare.

Versorul normalei în P la sferă este, evident, colinear cu versorul normalei


principale în P la  , dar au orientări opuse. Rezultă că:
 
 
   n,    şi mai departe

1  I I  du , dv   Rdu 2  R sin 2 u dv 2 1
   2 2  .
R *  I  du , dv  R du  R sin u dv
2 2 2
R

Aşadar R*  R .
SUPRAFEŢE 237

5.6. TEOREMA LUI EULER. CURBURI PRINCIPALE. DIRECŢII PRINCIPALE

Fie  şi  două forme pătratice pe  n . Presupunem, în plus, că una dintre ele, de


exemplu  , este pozitiv definită. Se ştie că în acest caz există o bază ortonormată  1 , 2 ,..., n

în  n în raport cu care cele două forme pătratice se reduc simultan la forma canonică. Mai
precis, dacă notăm cu y1 , y2 ,..., yn coordonatele unui punct oarecare în raport cu această bază,
atunci:

  x   1 y12  ...  n yn2 şi

  x   y12  ...  yn2 , unde 1 , 2 ,..., n sunt soluţiile ecuaţiei:

det  A   B   0 ,

iar A şi B sunt matricele formelor pătratice  , respectiv  în raport cu baza canonică din  n
(vezi, de exemplu, [9], pag. 214). Precizăm că  i se numesc valori proprii generalizate, iar vi


vectori proprii generalizaţi Avi   i B vi , i  1, n .
Vom aplica acest rezultat pentru formele pătratice  I şi  II .
  
Fie d r  r u du  r v dv un vector oarecare din spaţiul TP S  spaţiul tangent în punctul
P la suprafaţa S .
  
Evident du şi dv sunt coordonatele vectorului d r în raport cu baza r u , r v din
spaţiul TP S .

 I  du , dv   E du 2  2 F dudv  Gdv 2

 I I  du , dv   L du 2  2 M dudv  Ndv 2 .
 
Matricele asociate celor două forme pătratice în raport cu baza canonică r u , r v sunt

E F L M
  , respectiv   . În plus,  I este pozitiv definită.
F G M N

Conform rezultatului de algebră liniară amintit mai sus, există o nouă bază
    
 
ortonormată t1 , t 2 în spaţiu TP S cu proprietatea că oricare ar fi t  1 t1   2 t 2 avem:
238 CAPITOLUL 5


 I (t )  12   22 şi

 I I (t )  k1 12  k2  22 , unde k1 şi k2 sunt rădăcinile ecuaţiei

L  E M  F
 0. (5.21)
M  F N  G

Din Teorema Meusnier (relaţia (5.19)) rezultă:

 II 1 ,  2  12  22
kn   k1  k2 .
 I  1 ,  2  12   22 12   22

12  
Cum 0   1 , există   0,  astfel încât
 
1
2 2
2  2

12  22
 cos 2  şi  sin 2  .
12   22 12   22

Am obţinut următorul rezultat

 
kn  k1 cos 2   k2 sin 2  ,   0,  , (5.22)
 2

unde kn este curbura normală într-un punct P  S corespunzătoare direcţiei  du , dv  .

Relaţia (5.22) este cunoscută sub numele de teorema lui Euler.

Din Teorema lui Euler rezultă că valorile k1 şi k2 sunt valorile extreme (valoarea

maximă, respectiv minimă) a curburii normale kn .

Într-adevăr, dacă k1  k2 , atunci curbura normală kn nu depinde de  , deci este

constantă, indiferent de direcţia  du , dv  . Evident, această valoare constantă  k1  k2  ct 

poate fi privită ca valoare extremă. Un astfel de punct al suprafeţei (în care k1  k2 ) se

numeşte punct ombilical.

Dacă k1  k2 , putem considera k1  k2 şi relaţia (5.22) devine:

kn   k1  k2  cos 2   k2  cos 2   sin 2   sau


SUPRAFEŢE 239

kn   k1  k2  cos 2   k2 . (5.23)

Valoarea maximă se obţine pentru   0 , deci

 kn max  k1 ,

iar valoarea minimă pentru   , deci
2

 kn min  k2 .
Definiţia 5.6.1. Fie P  S un punct care nu este ombilical. Valorile proprii k1 şi k2 (soluţiile

ecuaţiei caracteristice (5.21)) se numesc curburile principale ale suprafeţei S în punctul P .


Direcţiile din planul tangent în P la suprafaţa S care corespund vectorilor proprii asociaţi
valorilor proprii k1 şi k2 se numesc direcţii principale.

Exemplul 5.6.1. Să se afle curburile principale şi direcţiile principale într-un punct curent P
al suprafeţei:
   
r  u , v   u cos v i  u sin v j  av k , a  0 .

Ecuaţiile parametrice sunt:

x  u cos v, y  u sin v, z  av .

Derivând obţinem:

xu  cos v yu  sin v zu  0
xv  u sin v yv  u cos v zv  a.

E  1, F  0, G  u 2  a 2 , EG  F 2  u 2  a 2 .
  
r u  cos v i  sin v j
   
r v  u sin v i  u cos v j  a k .
   
Cum F  0 , rezultă că r u şi r v sunt ortogonali. Aşadar r u , r v formează o bază
ortogonală în spaţiul tangent TP S .

 I  du , dv   du 2   u 2  a 2  dv 2 .
240 CAPITOLUL 5

 
Matricea asociată primei forme fundamentale în raport cu baza r u , r v este

1 0 
B 2
.
0 u  a 
2

Derivatele parţiale de ordinul doi sunt:

xu u  0 yu u  0 zu u  0
xu v   sin v yu v  cos v zu v  0
xv v  u cos v yv v  u sin v zv v  0.
a
L0 M  N 0
u2  a2

a
 I I  du, dv    dudv .
u  a2
2

 
Matricea asociată formei a doua fundamentale în raport cu baza r u , r v este:

 
a
 0  
u a 
2 2
A .
 a 
 2 0 
 u  a2 

Ecuaţia din care se găsesc curburile principale este:

a
 
u  a2
2
0.
a
   u  a2 2

u2  a2

Curburile principale sunt:

a a
k1  şi k2  2 .
u a
2 2
u  a2

Direcţiile principale sunt direcţiile vectorilor proprii corespunzători valorilor proprii


k1 şi k2 .

a
Pentru k1  obţinem spaţiul propriu:
u  a2
2
SUPRAFEŢE 241

V1    
u2  a2  ,     . 
Putem alege vectorul propriu  
u 2  a 2 , 1 . Direcţia principală corespunzătoare

este:

   
     
t1  u 2  a 2 r u  r v  u 2  a 2 cos v  u sin v i  u 2  a 2 sin v  u cos v j  a k .

a
În mod analog, pentru k2   se obţine subspaţiul propriu
u  a2
2

V2    
u 2  a 2  ,    . Pentru   1 obţinem direcţia principală

   
     
t 2  u2  a2 r u  r v  u 2  a 2 cos v  u sin v i  u 2  a 2 sin v  u cos v j  a k.

Observăm că cele două direcţii principale sunt ortogonale:


 
t1  t2   u 2  a 2  cos 2 v  u 2 sin 2 v   u 2  a 2  sin 2 v  u 2 cos 2 v  a 2  0 .

5.7. CURBURA TOTALĂ. CURBURA MEDIE. CLASIFICAREA PUNCTELOR UNEI

SUPRAFEŢE

În teoria suprafeţelor un rol important îl joacă noţiunile de curbură totală (curbura lui
Gauss) şi curbură medie.

Definiţia 5.7.1. Se numeşte curbura totală în punctul P al suprafeţei S şi se notează cu K


produsul curburilor principale. Aşadar curbura totală este:

K  k1 k2 .

Se numeşte curbura medie în punctul P al suprafeţei S şi se notează cu H media


aritmetică a curburilor principale. Aşadar curbura medie este:

1
H  k1  k2  .
2

Ecuaţia (5.21) care ne dă curburile principale k1 şi k2 se mai scrie:


242 CAPITOLUL 5

 EG  F     LG  2FM  EN    LN  M
2 2 2
0. (5.24)

Rezultă următoarele expresii pentru K şi H :

LN  M 2
K . (5.25)
EG  F 2

1 LG  2 MF  NE
H  . (5.26)
2 EG  F 2

Clasificarea punctelor pe o suprafaţă se face în funcţie de curbura totală.

Pentru a înţelege acest lucru să considerăm o suprafaţă parametrizată netedă S , de


 
clasă C 2 : r  r  u , v  ,  u , v    .

 Fie P un punct de pe suprafaţa S


n  
având vectorul de poziţia OP  r  u , v  .
Q 
Fie n versorul normalei în P la
d
suprafaţa S şi fie Q  S de vector de poziţie
 
Q' OQ  r  u  h, v  k  .
 P
  
Fig. 14 Evident avem PQ  r  u  h, v  k   r  u , v  .

Dacă notăm cu d distanţa orientată punctului Q faţă de planul   planul tangent în


P la S , atunci
 
d  n  PQ . (5.27)

Pe de altă parte, din formula Taylor avem:


  
PQ  r  u  h, v  k   r  u , v  
 1  
 d r  u , v  h, k   d 2 r  u , v  h, k   R 2 . (5.28)
2

Înlocuind (5.28) în (5.27) rezultă:


  1   
d  n  d r  P  h, k   n  d 2 r  P  h, k   n  R 2 .
2
 
Cum n este ortogonal pe d r  P  , mai departe avem:
SUPRAFEŢE 243

1   
d  n  d 2 r  P  h, k   n  R 2 .
2

În sfârşit, ţinând seama de definiţia formei a doua fundamentală şi de faptul că


 
n  R 2 este un infinit mic de ordinul 2, obţinem:

1
d   I I  P  h, k      2  , (5.29)
2

unde  2  h 2  k 2 .

(  II  P  semnifică faptul că L, M , N  coeficienţii formei a doua fundamentală sunt calculaţi

 2 
în punctul P , iar    2
 semnifică faptul că lim  0 ).
 0 2

L M
Matricea asociată formei pătratice  II  P  este A    , iar determinanţii lui
M N

Sylvester sunt 1  L şi  2  LN  M 2 .

Distingem următoarele cazuri:

LN  M 2
Cazul 1: K   0 . Cum EG  F 2  0 , rezultă că acest caz este echivalent cu faptul
EG  F 2

că  2  LN  M 2  0 , deci cu faptul că forma pătratică  II este definită.

Dacă L  0 , atunci  II este pozitiv definită, iar dacă L  0 , atunci  II este negativ

definită.

În ambele situaţii, există o vecinătate V a originii  0, 0  astfel încât pentru orice

 h, k   V , d are acelaşi semn cu  I I  P  h, k  .

Aşadar, dacă  II  P  este pozitiv definită, atunci d  0 , deci, local, planul tangent

 se află dedesubtul suprafeţei S , iar dacă  II  P  este negativ definită, atunci d  0 deci,

local, planul tangent se află deasupra suprafeţei S .

Un astfel de punct P de pe suprafaţa S se numeşte de tip eliptic şi este caracterizat


de faptul că, în vecinătatea sa, suprafaţa se află de aceeaşi parte a planului tangent în P la S .
244 CAPITOLUL 5

Cele două situaţii sunt ilustrate în Figurile 15 şi 16.


P

d
d

 P
Fig. 15 Fig. 16

Sfera, elipsoidul, paraboloidul eliptic sunt exemple de suprafeţe care au toate


punctele de tip eliptic.

Cazul 2: K  0 . Această condiţie este echivalentă cu faptul că LN  M 2  0 . În acest caz

forma pătratică  I I  P  este alternantă, de unde rezultă că în orice vecinătate V a originii

 0, 0  , există puncte  h ', k ' pentru care  I I  P  h ', k '  0 şi există puncte  h '', k ''  pentru

care  I I  P  h '', k ''  0 .

Din punct de vedere geometric, aceasta revine la faptul că în orice vecinătate a


punctului P se află puncte pe suprafaţă sub planul tangent şi puncte pe suprafaţă deasupra
planului tangent. Un astfel de punct se numeşte de tip hiperbolic.

Paraboloidul hiperbolic şi hiperboloidul cu o


P Q pânză sunt exemplele cele mai cunoscute de
suprafeţe ale căror puncte sunt de tip
Q'
hiperbolic.

În Figura 17, punctul Q este deasupra


planului tangent în P la S , iar punctul Q '
Fig. 17
este sub acest plan.
P
Cazul 3: K  0 . Cum K  k1 k2 rezultă că cel

puţin una din curburile principale este 0.

Punctul P  S se numeşte de tip parabolic


F ig . 1 8
SUPRAFEŢE 245

dacă una din curburile principale este zero şi cealaltă este diferită de zero ( k1  0, k2  0 ).

Deoarece k1  0 rezultă că secţiunea normală corespunzătoare este o dreaptă.

Aşadar, prin punctul P trece o dreaptă situată pe suprafaţă. Cealaltă secţiune normală,
corespunzătoare celei de a doua direcţii principale, nu mai este o dreaptă.

Un exemplu de punct de tip parabolic este un punct oarecare de pe un cilindru


circular (Figura 18).

O altă posibilitate este k1  0 şi k2  0 . În acest caz orice secţiune normală are

curbura zero, deci este o dreaptă. Un astfel de punct se numeşte de tip planar. Orice punct al
unui plan este un punct de tip planar.

5.8. LINII ASIMPTOTICE


 
Definiţia 5.8.1. Fie S o suprafaţă orientabilă, P  S şi r  r  u, v  ,  u, v    o parametrizare

locală a sa.

Presupunem, în plus, că r  C 2    . O direcţie (un vector din spaţiul tangent în P


   
la S) t  d r  r u du  r v dv se numeşte direcţie asimptotică în punctul P  S dacă curbura
normală corespunzătoare acestei direcţii este egală cu zero.

O curbă pe suprafaţa S se numeşte linie asimptotică dacă tangenta în orice punct


al său este o direcţie asimptotică.

Ţinând seama de expresia curburii normale (5.17) rezultă că o curbă de pe suprafaţa


S este linie asimptotică dacă în fiecare punct al său avem:

L du 2  2Mdu dv  Ndv 2  0 . (5.30)

Ecuaţia diferenţială (5.30) se mai scrie:


2
 du  du
L    2M  N  0. (5.31)
 dv  dv

Dacă P  S este un punct hiperbolic  L N  M 2  0  atunci ecuaţia (5.31) are două

familii de soluţii. Rezultă că dacă punctele unei suprafeţe sunt toate de tip hiperbolic, atunci
246 CAPITOLUL 5

prin fiecare punct al său trec două linii asimptotice, deci o astfel de suprafaţă este acoperită de
două familii de linii asimptotice.

Printr-un punct al suprafeţei de tip parabolic trece o singură linie asimptotică, iar
printr-un punct de tip eliptic nu trece nici o linie asimptotică.

Într-un punct planar, orice direcţie este asimptotică.

Exemplul 5.8.1. Să se afle liniile asimptotice ale suprafeţei S :

   1 
r  u, v   u cos v i  u sin v j  k , u  0, v   .
u

Ecuaţiile parametrice sunt:

1
x  u cos v, y  u sin v, z  .
u

Prin derivare obţinem:

1
xu  cos v yu  sin v zu  
u2
xv  u sin v yv  u cos v zv  0
2
xu u  0 yu u  0 zu u 
u3
xu v   sin v yu v  cos v zu v  0
xvv  u cos v yvv  u sin v zvv  0.

1
cos v sin v 
u2
u sin v u cos v 0
2
0 0
u3  2
L
EG  F 2
u 2
EG  F 2

1
cos v sin v 
u2
u sin v u cos v 0
 sin v cos v 0
M  0
EG  F 2
SUPRAFEŢE 247

1
cos v sin v 
u2
u sin v u cos v 0
u cos v u sin v 0 1
N  .
EG  F 2
EG  F 2

Ecuaţia diferenţială (5.31) devine


2
2  du  1
  0 , deci
2  dv 
u2 EG  F   EG  F 2

du u
 şi mai departe
dv 2

v
du dv v
  ln u   ln C1  u  C1 e 2
sau
u 2 2

v
du dv v 
  ln u    ln C2  u  C2 e 2
.
u 2 2

Cele două familii de linii asimptotice sunt:


v v

u  C1 e 2
, respectiv u  C2 e 2
, cu C1, C2   .

5.9. LINII DE CURBURĂ

Reamintim că expresia curburii normale într-un punct P al suprafeţei S este:

L du 2  2 M dudv  Ndv 2
kn  . (5.32)
E du 2  2 Fdudv  Gdv 2

Cum coeficienţii L, M , N , E , F , G sunt calculaţi în punctul P , deci sunt constante


  
reale, rezultă că membrul drept depinde de direcţia t  r u du  r v dv din spaţiul tangent în P
la S (spaţiul TP S ).

Aşadar kn este o funcţie de două variabile du şi dv .

Dacă notăm cu   du şi   dv , atunci


248 CAPITOLUL 5

L  2  2 M   N 2
kn  ,   ,  2 2  0 . (5.33)
E  2  2 F  G 2

Curburile principale k1 şi k2 , adică valorile extreme ale curburii normale kn , se află

rezolvând ecuaţia:

LkE M kF
0. (5.34)
M kF N kG

Definiţia 5.9.1. Prin direcţia principală în punctul P la suprafaţa S se înţelege o direcţie


t   ,   pentru care curbura normală kn este extremă (maximă sau minimă).

Din această definiţie rezultă că dacă  0 , 0  este o direcţie principală, atunci

 0 , 0  este un punct critic pentru kn , deci este o soluţie a sistemului:

kn k
 0, n  0 . (5.35)
 

Pe de altă parte avem:

kn
 2
 F L  EM   2   GL  E N     GM  F N  2
  E 2  2 F  G 2 
2

kn
 2
 E M  F L   2   E N  G L     F N  GM  2 .
  E 2  2 F  G 2 
2

Aşadar orice direcţie principală  0 , 0  verifică ecuaţia

 F L  E M   2   GL  E N     GM  F N  2  0 .
Observăm că această ecuaţie este echivalentă cu ecuaţia:

 2   2
E F G 0.
L M N

Cum   du şi   dv mai departe avem:


SUPRAFEŢE 249

dv 2 du dv du 2
E F G  0. (5.36)
L M N

Ecuaţia (5.36) poartă numele de ecuaţia direcţiilor principale.

Definiţia 5.9.2. Se numesc linii de curbură ale suprafeţei S acele curbe de pe suprafaţa S în
lungul cărora tangenta în fiecare punct este o direcţie principală.

Exemplul 5.9.1. Fie suprafaţa S :


   
r  u, v   u i  v j  u v k ,  u, v    2 .

Să se calculeze direcţiile principale şi să se determine liniile de curbură ale suprafeţei S .

Avem succesiv:
     
ru  i  v k, rv  j  u k

E  1  v 2 , F  u v, G  1  u 2 , EG  F 2  1  u 2  v 2
    
r u u  r v v  0, r u v  k

1
L  0, M  , N  0.
1  u 2  v2

Ecuaţia (5.36) devine:

dv 2  du dv du 2
1  v2 uv 1  u 2  0 sau
1
0 0
1  u 2  v2

1  v  du  1  u  dv
2 2 2 2
 0.

Această ecuaţie admite soluţiile:

du   1  u 2  du   1  u 2
 , respectiv  , ,    .
dv   1  v 2  dv    1  v 2

Cum o direcţie principală este determinată în afara unui factor de proporţionalitate,


250 CAPITOLUL 5

putem spune că direcţiile principale sunt:

t1   
1  u 2 , 1  v 2 , respectiv

t2   1  u 2 ,  1  v2 . 
Liniile de curbură se află integrând ecuaţiile diferenţiale:

1  v 2 du   1  u 2 dv .

Separând variabilele obţinem:

du dv
 .
1  u2 1  v2

Integrând, rezultă ecuaţiile liniilor de curbură:

u  1  u 2   C v  1  v2 . 
Observaţia 5.9.1. Direcţiile principale sunt, de fapt, vectorii proprii corespunzători valorilor
proprii k1 şi k2 (curburile principale).

Să verificăm acest lucru în exemplul considerat.

Ecuaţia curburilor principale (ecuaţia (5.34)) este:

1
0  k 1  v 2   kuv
1  u 2  v2
0 sau
1
 ku v 0  k 1  u 2

1  u 2  v2

2u v 1
1  u 2
 v2  k 2  k
1  u  v2 2
 0.
1  u 2  v2

Curburile principale sunt:

uv  1  u 1  v 
2 2
uv  1  u 1  v 
2 2

k1  ,3
k2  3
.
1  u  v 
2 2 2
1  u  v 
2 2 2
SUPRAFEŢE 251

Să observăm că direcţia principală t1   1  u 2 , 1  v2  este vector propriu pentru


valoarea proprie k1 , adică are loc egalitatea:

L M E F
  t1  k1   t1
M N F G

care este echivalentă cu:

 1 
0
 
1  u 2  v2   1  u
2   uv  1  u 2 1  v 2  1  v 2 uv   1  u
2 
  
    .
1  3  uv 1  u 2   
 1  v 1  u  v     1  v2
2
 0  2 2 2

 
 1 u  v
2 2

Ultima egalitate este adevărată aşa cum rezultă dintr-un calcul direct.

Analog se arată că

L M E F
  t2  k2   t2 , unde
M N F G

t2   
1  u 2 ,  1  v2 .

5.10. LINII GEODEZICE


 
Definiţia 5.10.1. O curbă parametrizată de clasă C 2 ,  :     t  , t  I , situată pe suprafaţa

S , se numeşte linie geodezică dacă vectorul  ''  t  este perpendicular pe planul tangent în

punctul   t  la suprafaţa S .

Observaţia 5.10.1. Dacă  este linie geodezică, atunci, în fiecare punct al său, normala la
suprafaţă aparţine planului osculator al curbei  în acel punct.

Într-adevăr,  fiind linie geodezică rezultă că normala la suprafaţă este colineară cu



 ''  t  , deci aparţine planului osculator în   t  la  .

Exemplul 5.10.1. Orice dreaptă situată pe o suprafaţă este o linie geodezică.


252 CAPITOLUL 5

Într-adevăr, o dreaptă d situată pe suprafaţa S are reprezentarea parametrică


 
d :  t   a  t v,


unde a   a1 , a 2 , a 3    3 şi v este un vector liber nenul.
  
Cum  ''  t   0 , rezultă că  ''  t  este perpendicular pe planul tangent în   t  la

suprafaţa S .

Exemplul 5.10.2. Dacă S este sfera x 2  y 2  z 2  R 2  0 , atunci „ecuatorul”, adică cercul


mare
  
  t   R cos t i  R sin t j , t   0, 2 

este o linie geodezică.

Reprezentarea parametrică a sferei este:


   
r  u , v   R sin u cos v i  R sin u sin v j  R cos u k , u   0,   , v   0, 2  .

   
Rezultă că   t   r  , t  , t   0, 2  .
2 
  
Cum  ''  t    R cos t i  R sin t j şi normala la suprafaţă are parametrii directori

 2 x, 2 y, 2 z    2 R cos t , 2 R sin t , 0  ,

deducem că  ''  t  şi normala la suprafaţă sunt colineari şi deci că „ecuatorul” este linie

geodezică.

Se poate arăta că orice cerc mare este o linie geodezică.

Exemplul 5.10.3. Fie cilindrul S : x 2  y 2  1 şi curba


   
 :   t   cos  a t  b  i  sin  a t  b  j   ct  d  k , t   .

Evident  este o curbă pe acest cilindru. Vom arăta că  este o linie geodezică.
   
Într-adevăr,  ''  t    a 2 cos  a t  b  i  a 2 sin  a t  b  j  0  k .
SUPRAFEŢE 253

Pe de altă parte, normala la suprafaţă are parametrii directori

 2 x, 2 y,0    2cos  a t  b  , 2sin  a t  b  ,0 



deci este colineară cu  ''  t  .

Dacă a  0 , atunci
   
 :   t   cos b i  sin b j   ct  d  k , t   ,

deci reprezintă o dreaptă situată pe cilindru şi paralelă cu Oz , deci o generatoare a cilindrului.

Dacă c  0 , atunci  este un cerc de rază 1, situat în planul z  d .


  
Propoziţia 5.10.1. Dacă  :     t  , t  I este o linie geodezică, atunci  '  t   ct, t  I .

În particular,  este o curbă regulată în orice punct, dacă  nu se reduce la o constantă.

Demonstraţie.

Din egalitatea evidentă:


   
  '  t    '  t   '  2 ''  t    '  t   0 rezultă că
 2
 '  t   const.

În continuare ne propunem să găsim ecuaţiile diferenţiale ale liniilor geodezice.


Pentru aceasta vom defini coeficienţii lui Christoffel.
  
Deoarece r u , r v şi n sunt liniar independenţi, atunci ei formează o bază în V3 .
  
Rezultă că vectorii r u u , r u v , r v v sunt combinaţii liniare de vectorii acestei baze, deci că pentru

orice  u, v    , există uu


u
, uu
v
, l ; uuv ,  uvv , m şi  vu v ,  vv v , n astfel încât

   
r u u  uu u r u  uv u r v  l n
   
r u v  uuv r u  uvv r v  m n (5.37)
   
r v v   vu v r u   vv v r v  n n .
254 CAPITOLUL 5

Funcţiile *** poartă numele de coeficienţii lui Christoffel.

Pentru calculul acestor coeficienţi observăm că:


 
r u u  r u  uu u E  uv u F
 
r u u  r v  uu u F  uv u G
 
r u v  r u  uu v E  uv v F (5.38)
 
r u v  r v  uu v F  uv v G
 
r v v  r u   vu v E   vv v F
 
r v v  r v   vu v F   vv v G .

Pe de altă parte avem:


  1  
2

ru u  ru  ru  ru  u

1
2
Eu .

  1  
2

ru v  ru  ru  ru  v

1
2
Ev

  1  
2

ru v  rv  rv  rv  u
1
 Gu
2
     

ru u  rv  ru  rv  u
1
 r u  r u v  Fu  Ev
2
     

rv v  ru  ru  rv  v
1
 r u v  r v  Fv  Gu
2
  1  
2

rv v  rv  rv  rv  v
1
 Gv .
2

Sub formă matricială aceste relaţii se scriu astfel:

 1 
E
E F   uu u   2 u 
   
F G   uv u   1 
 Fu  Ev 
 2 
SUPRAFEŢE 255

1 
E
E F   uu v   2 v 
     
F G   uv v   1 
 Gu 
2 

 1 
F  G
E F    vu v   v 2 u 
   .
F G    vv v   1
 Gv 
 2 

Rezolvând aceste ecuaţii matriciale obţinem:

 1 
 uu
u
 E 1 Eu 
F 2
 v       (5.39)
 uu   F G  1 
 Fu  Ev 
 2 

1 
E
F 2 v
1
 u
uv
 E
       (5.40)

v
uv  F G  1 
 Gu 
2 

 1 
1 F  G
  vuv   E F  v 2 u
 v      . (5.41)
 v v   F G  1
 Gv 
 2 

Exemplul 5.10.4. Să se calculeze coeficienţii lui Christoffel pentru sfera centrată în origine şi
de rază 1:
   
r  u , v   sin u cos v i  sin u sin v j  cos u k .

Avem succesiv:
   
r u  cos u cos v i  cos u sin v j  sin u k
  
r v   sin u sin v i  sin u cos v j

E  1, F  0, G  sin 2 u , Eu  Ev  0, Fu  Fv  0, Gu  2 sin u cos u , Gv  0

1 1 0 
E F  1 0  E F  
   şi   
 0 1 
F G   0 sin 2 u   F G 
 sin 2 u 
256 CAPITOLUL 5

 
1 0 
 uu
u
 0  0
 v    1     
 uu   0 sin 2 u 

0 0

 uuv  
1 0   0 
  0   
 v    1     cos u 

 u v   0  sin u cos u   
sin 2 u   sin u 

  vuv  
1 0 
 v       sin u cos u     sin u cos u  .
1    
  v v   0 sin 2 u 

0   0 

Aşadar avem:

cos u
uu u  uv u  0, uu v  0, uv v   ctgu ,  vuv   sin u cos u ,  vv v  0 .
sin u
 
Teorema 5.10.1. Curba  :   t   r  u  t  , v  t   , t  I este o geodezică pe suprafaţa S :
 
r  r  u , v  dacă şi numai dacă verifică sistemul:

u " t    u  u '  t  2  2  u u '  t  v '  t    u  v '  t  2  0


 uu uv vv
 (5.42)
v " t   u u  u '  t    2 u v u '  t  v '  t    vv v  v '  t    0.
v 2 v 2

Demonstraţie.
  
 't   r u u 't   r v v 't 
   
 
 " t   r uu u '  t   r u v v '  t  u '  t   r u u " t  
  
 
 r u v u '  t   r vv v '  t  v '  t   r v v " t  
    
 r uu  u '  t    2r u v u '  t  v '  t   r vv  v '  t    r u u " t   r v v " t  .
2 2

Ţinând seama de (5.37) mai departe avem:


      
   
 " t   uu u r u  uv u r v  l n  u '  t    2 uu v r u  uv v r v  m n u '  t  v '  t  
2

    
  
r u   vv v r v  n n  v '  t    r u u " t   r v v " t  .
u 2
vv

Grupând în mod convenabil termenii obţinem:


SUPRAFEŢE 257

 
 " t   u " t   uu u  u '  t    2 uu v u '  t  v '  t    vuv  v '  t    r u 
2 2

 

 v " t     u '  t    2  u '  t  v '  t     v 't   rv 
v 2 v v 2

 uu uv vv

2 
 l  u '  t    2 mu '  t  v '  t   n  v '  t    n.
2

 
 
Deoarece  este o geodezică, deci  "  t  este colinear cu n , rezultă că:

u "  t    u  u '  t   2  2  u u '  t  v '  t    u  v '  t   2  0


 uu uv vv

v " t   u u  u '  t    2 u v u '  t  v '  t    vv v  v '  t    0.
v 2 v 2


Corolar 5.10.1. Pentru orice punct M de pe suprafaţa S şi orice vector p din planul

tangent în M la suprafaţa S , există   0 şi o singură geodezică  :   ,    S cu

proprietăţile
 
  0   M şi  '  0   p .

Demonstraţie.

Afirmaţiile rezultă din Teorema 5.10.1. şi din Teorema de existenţă şi unicitate a


soluţiei unui sistem de ecuaţii diferenţiale (a se vedea Teorema 5.10.2., Teorema 5.10.3. şi
demonstraţia Teoremei 5.10.4., prezentate în continuare).

Exemplul 5.10.5. Să se afle geodezicele planului:


   
r  u, v   u i  v j  0  k .

Avem E  1, F  0, G  1 . Toţi coeficienţii *** sunt nuli şi sistemul (5.42) devine:

u "  t   0

v "  t   0.

Soluţia generală este u  t   a1t  b1 , v  t   a2t  b2 .

Aşadar orice geodezică în plan este o dreaptă.

Am văzut că orice cerc mare al unei sfere este o geodezică. Acum vom arăta că orice
geodezică de pe o sferă este un cerc mare.
258 CAPITOLUL 5

Exemplul 5.10.6. Să se determine geodezicele sferei:


   
r  u , v   sin u cos v i  sin u sin v j  cos u k .

Ţinând seama de Exemplul 5.10.4., sistemul (5.42) devine:

u " t   sin u cos u v ' 2 t   0



 cos u , u  0 şi u   .
v "  t   2 u 't  v 't   0
 sin u

Din a doua ecuaţie a sistemului rezultă:

v " t  cos u  t 
 2  u '  t  şi mai departe, prin integrare se găseşte
v 't  sin u  t 

ln v '  t   2 ln sin u  t   ln C , deci

C
v ' t   . (5.43)
sin u  t 
2

Folosind (5.43) în prima ecuaţie din sistem obţinem:

C 2 cos u  t 
u "t   şi amplificând cu u '  t  rezultă:
sin 3 u  t 

C 2 cos u  t  u '  t 
u ' t  u "t   .
sin 3 u  t 

Integrând această relaţie rezultă:

u ' 2 t  C2 k2
  şi mai departe:
2 2sin 2 u  t  2

C2
u 't    k 2  . (5.44)
sin 2 u  t 

Din (5.43) şi (5.44) deducem:

C
dv v '  t  sin 2 u
  sau
du u '  t  C2
k2  2
sin u
SUPRAFEŢE 259

C
dv   sin 2 u du
 k 2  C 2   C 2 ctg 2 u
Dacă facem schimbarea de variabilă

C ctgu  k 2  C 2 sin w , atunci

C
 du  k 2  C 2 cos w dw şi ecuaţia devine
sin 2 u

dv   dw sau w   v  b, b  constant .

În continuare avem:

C ctg u  k 2  C 2 sin   v  b   k 2  C 2  sin b cos v  cos b sin v 

În final obţinem

C cos u  k 2  C 2 sin u  A cos v  B sin v   0 . (5.45)

Dacă notăm cu

 x  sin u cos v

 y  sin u sin v
 z  cos u ,

atunci x 2  y 2  z 2  1 , deci curba obţinută se află pe sferă.

În plus, această curbă se află în planul k 2  C 2  Ax  By   Cz  0 , plan ce trece

prin origine. Rezultă că ecuaţia curbei (5.45) este ecuaţia unui cerc mare.

În continuare vom pune în evidenţă o proprietate importantă a liniilor geodezice şi


anume, faptul că pentru orice două puncte P şi Q de pe suprafaţa S , dintre toate curbele de
pe suprafaţa S care trec prin aceste puncte, cea mai mică lungime o are arcul de geodezică.

Pentru aceasta avem nevoie de următoarea definiţie.

Definiţia 5.10.2. O reprezentare parametrică a suprafeţei S

x  x  s , t  , y  y  s, t  , z  z  s, t  ,  s , t   U
260 CAPITOLUL 5

se numeşte semigeodezică dacă prima formă fundamentală este

 I  ds, dt   ds 2  G dt 2 .

Exemplul 5.10.7. Se consideră următoarea reprezentare parametrică a planului, corespunză-


toare coordonatelor polare

x  s cos t , y  s sin t , z  0, s   0,   , t   0, 2  .

Avem

xs  cos t , y s  sin t , z s  0
xt   s sin t , y t  s cos t , zt  0 şi

E  1, F  0, G  s 2 , deci

 I  ds, dt   ds 2  s 2 dt 2 .

Observaţia 5.10.2. Fie

x  x  s , t  , y  y  s , t  , z  z  s, t  ,  s , t   D

o reprezentare semigeodezică a suprafeţei S . Atunci

(i) curbele coordonate s  s 0 , t  t 0 sunt ortogonale


   
(ii) orice curbă      s 0    i  t 0 j este o geodezică şi  '    1 .

Într-adevăr, prima afirmaţie rezultă din faptul că F  0 .

Ţinând seama că E  1, F  0 din egalitatea

 1 
E
 E F  ss   2 s 
s

  t     , rezultă
 F G    s s   F  1 E 
 s t 
 2 

 1 0  ss   0 
s

   t     şi mai departe că
 0 G    s s   0 

 sss  0 şi  sst  0 .
SUPRAFEŢE 261

Acum este evident că ecuaţiile curbei

s  s 0   , t  t 0 verifică sistemul (5.42), deci curba


  
     s0    i  t 0 j este o geodezică.

d  
Cum  i rezultă imediat că  '    1 .
d

În cele ce urmează reamintim un rezultat din teoria sistemelor de ecuaţii diferenţiale.

Fie sistemul de ecuaţii diferenţiale de ordinul I

 dx1
 dt  f 1  x1 ,..., x n 


... ... ... (5.46)

 dxn
 dt  f n  x1 ,..., x n  , x   x1 ,..., x n      .
n

Să presupunem că funcţiile f i , i  1, 2,..., n sunt de clasă C k  k  1 pe mulţimea

deschisă şi conexă    n .

Teorema 5.10.2 (Teorema de existenţă a soluţiei şi de diferenţiabilitate a acesteia în raport


cu condiţiile iniţiale)

Pentru orice punct M 0  x10 ,..., x n 0    , există o vecinătate V a punctului M 0 ,

V   , un interval deschis I     ,   şi n funcţii de clasă C k

   1 ,..., n  : I   V   cu proprietăţile:

 1  0, x10 ,..., x n 0   x10




 ... ... ... (5.47)

 n  0, x10 ,..., x n 0   x n 0

şi
262 CAPITOLUL 5

 d 1
 dt  f1  1  t  ,..., n  t  


... ... ... (5.48)

 d n
 dt  f n  1  t  ,..., n  t   ,    t  I  .

Proprietatea (5.48) pune în evidenţă faptul că    1 ,..., n  este soluţie a

sistemului diferenţial (5.46), iar proprietatea (5.47) arată că această soluţie verifică condiţia
iniţială.

Teorema afirmă că soluţia    1 ,..., n  este de clasă C k nu numai în raport cu

variabila independentă t  I  , ci şi în raport cu x10 , x20 ,..., x n 0 .

Mai mult, existenţa unei soluţii de acest tip are loc pentru orice alt punct
M  x1 ,..., x n   V . Cu alte cuvinte, pentru orice punct M  x1 ,..., x n   V , există o soluţie a

sistemului (5.46),  M   1M ,..., nM  : I   V   care verifică condiţia iniţială

1M  0, x1 ,..., x n   x1


 ... ... ...
 M
 n  0, x1 ,..., x n   x n .

Funcţia vectorială  M este de clasă C k pe I   V în raport cu toate variabilele

t , x1 ,..., xn .

Teorema 5.10.3. (Teorema de unicitate a soluţiei) Fie    1 ,..., n  şi    1 ,..., n 

două soluţii ale sistemului (5.46) definite pe acelaşi interval I . Dacă există t 0  I astfel

încât   t 0     t 0  , atunci   t     t  , oricare ar fi t  I .

Următoarea teoremă asigură existenţa unei parametrizări semigeodezice a unei


suprafeţe.

Teorema 5.10.4. Pentru orice curbă  de clasă C 2 de pe suprafaţa S şi orice punct


M 0   , există o reprezentare parametrică semigeodezică locală a suprafeţei S :
SUPRAFEŢE 263

x  x  s, t  , y  y  s , t  , z  z  s, t  ,  s , t   V

în raport cu care curba  şi curba coordonată s  0 coincid.

Demonstraţie.

Fie suprafaţa S : r  r  u , v  ,  u , v    şi fie punctul M 0  x0 , y 0 , z 0   S , unde

x0  x  u 0 , v0  , y 0  y  u 0 , v0  , z 0  z  u 0 , v0  .

Fie de asemenea curba  :   t   r  u  t  , v  t   , t  J   , cu

  t 0   r  u  t 0  , v  t 0    r  u 0 , v0   M 0 .

Pentru orice   t    se consideră versorul   t  din planul tangent în   t  la
 
suprafaţa S care este ortogonal pe  '  t  . În plus,   t  este astfel ales încât perechea
 
  ' t  ,  t   să aibă aceeaşi orientare cu
  
 t 
 
baza r u , r v din T   t  S .

 't 
Fie funcţiile scalare p  t  şi q  t  , 
  t 
componentele versorului   t  în raport cu S
 

reperul r u , r v .  Fig. 19

Conform (5.42), geodezicele suprafeţei sunt date de sistemul de ecuaţii diferenţiale


de ordinul 2

 d 2u 1  du 1 
2
1 du 1 du 2 1  du 2 
2

 2   11 
1
  2 1 2    22    0
 ds  ds  ds ds  ds 
 2 2
 d 2u 2 2  du 1  2 du 1 du 2 2  du 2 
 ds 2   11  ds   2 1 2 ds  ds   22  ds   0
    

unde am notat cu  111   uu11 u1 ,  11 2   uu11 u 2 , etc.

Aceste sistem este echivalent cu următorul sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I


264 CAPITOLUL 5

 du1
 ds  p1

 du
 2  p2
 ds
 (5.49)
 d p1
 ds    p  2
1
11
2
1
1
12 p1 p 2   1
22 p 2
2 

dp
 2    11
2
p12  2 122 p1 p 2   22
2
p 22  .
 ds

Din Teorema 5.10.2. rezultă că pentru punctul

Q0   u  t 0  , v  t 0  , p  t 0  , q  t 0     4

există   0 , o vecinătate V a punctului Q0 şi o soluţie a sistemului (5.49):

 u1  1Q0  s   1  s, u  t 0  , v  t 0  , p  t 0  , q  t 0  

u2
   2Q0  s    2  s, u  t 0  , v  t 0  , p  t 0  , q  t 0  

 p1   1Q0  s    1  s, u  t 0  , v  t 0  , p  t 0  , q  t 0  

 p 2   2Q0  s    2  s, u  t 0  , v  t 0  , p  t 0  , q  t 0   , s  I 

care verifică condiţia iniţială

1Q0  0   u  t 0  ,  2Q0  0   v  t 0  ,  1Q0  0   p  t 0  ,  2Q0  0   q  t 0  .

Mai mult, o astfel de soluţie există pentru orice punct

Q  t    u  t  , v  t  , p  t  , q  t   V

şi este de clasă C 1 atât în raport cu s , cât şi în raport cu u  t  , v  t  , p  t  şi q  t  , deci şi în

raport cu t .

Cum u, v, p şi q sunt de clasă C 1 în raport cu t , există   0 astfel încât pentru

t  t 0   să rezulte că punctul

Q  t    u  t  , v  t  , p  t  , q  t   V .

Din cele de mai sus rezultă că există o soluţie a sistemului (5.49) asociată condiţiei
SUPRAFEŢE 265

iniţiale  u  t  , v  t  , p  t  , q  t   . Fie

 u1  1Q  s, t   1  s, u  t  , v  t  , p  t  , q  t  

u2
   2Q  s, t    2  s, u  t  , v  t  , p  t  , q  t  

 p1   1Q  s, t    1  s, u  t  , v  t  , p  t  , q  t  

 p 2   2Q  s, t    2  s, u  t  , v  t  , p  t  , q  t   , s  I  , t  t 0  

această soluţie.

Evident avem pe de o parte

1Q  0, t   u  t  ,  2Q  0, t   v  t  ,  1Q  0, t   p  t  ,  2Q  0, t   q  t  ,

iar pe de altă parte

 1Q  2Q
  1Q  s, t  ,   2Q  s, t  , etc.
s s

Se notează cu

f  s, t   1Q  s, t  , g  s, t    2Q  s, t  şi cu

  s, t   r  f  s , t  , g  s, t   , s  I  , t  t 0  

geodezica corespunzătoare acestei soluţii a sistemului (5.42). Cu aceste notaţii rezultă

f  0, t   u  t  , g  0, t   v  t 

f g
 0, t   p  t  şi  0, t   q  t  sau
s s

 
  0, t   r  u  t  , v  t      t  şi  0,t     t  .
s

În continuare avem

f g
 0, t 0   0, t 0 
D f , g  s s
 0, t 0   .
D  s, t  f g
 0, t 0   0, t 0 
t t
266 CAPITOLUL 5

Cum vectorii

   f  g
  t0    0, t 0   r u  u 0 , v0   0, t 0   r v  u 0 , v0   0, t 0  şi
s s s

   f  g
 ' t0    0, t 0   r u  u 0 , v0   0, t 0   r v  u 0 , v0   0, t 0 
t t t

nu sunt colineari, rezultă că Jacobianul

D f , g 
 0, t 0   0 .
D  s, t 

Din Teorema de Inversiune Locală se deduce că există o vecinătate deschisă U a


punctului  0,t 0  şi o vecinătate deschisă W a punctului  u 0 , v0  astfel încât aplicaţia

 s, t    f  s, t  , g  s, t   : U  W este difeomorfism.

r

t v z
r
t0  
 f ,g  u, v  M0
U
 0,t0  W  S
v0
 s, t 
t0  
  s u0 u y

Fig.20
x

Fie r : U  S   3 definită astfel

r  s, t   r  f  s, t  , g  s, t   ,     s, t   U . (5.50)

Vom arăta că (5.50) este parametrizarea căutată.

Pentru început să observăm că


SUPRAFEŢE 267

r  0, t   r  f  0, t  , g  0, t    r  u  t  , v  t      t  ,

de unde deducem că  şi curba coordonată s  0 coincid.

Observăm de asemenea că pentru orice t1 fixat, curba coordonată

r  s, t1   r  f  s, t1  , g  s, t1      s, t1 

este o geodezică pe suprafaţa S ce trece prin punctul M  t1    .


 
   
Cum  0,t     t  şi   t  este versor, rezultă că  0, t   1 .
s s



Pe de altă parte, din Propoziţia 5.10.1. deducem că  s, t   1,    s şi mai
s

departe că

  2
2

E  r s   1.
s

Evident, curba coordonată s  w, t  t1 fiind o geodezică verifică sistemul (5.42),

deci

 s " w    s  s '  w  2  2  s s '  w  t '  w    s  t '  w  2  0


 ss st tt

t " w    st s  s '  w    2  st t s '  w  t '  w   tt t  t '  w    0
2 2

de unde rezultă că

 sss  0 şi  st s  0 .

Ţinând seama de acest lucru în egalitatea

 1 
E
 E F   ss  1 F  ss   2 s   0 
s s

  t     t     
 F G    s s   F G    s s   F  1 E   Fs 
 s t 
 2 

deducem că Fs  0 , adică F nu depinde de s .


268 CAPITOLUL 5

Prin urmare, pentru orice s rezultă

   
     
F  s, t   F  0, t   r s  0, t   r t  0, t    0, t    0, t     t    '  t   0 .
s t

Aşadar, E  1, F  0 , deci parametrizarea

r  s, t   r  f  s, t  , g  s, t   ,     s, t   U

este o parametrizare semigeodezică.

Teorema 5.10.5. Fie  o geodezică pe suprafaţa S şi fie P, Q două puncte pe  . Dintre


toate curbele de pe suprafaţa S care trec prin punctele P şi Q , arcul de geodezică are
lungimea cea mai mică.

Demonstraţie.

Fie C o curbă pe suprafaţa S care trece prin punctul P şi este ortogonală pe  .

Din Teorema 5.10.4. deducem că există o parametrizare semigeodezică a suprafeţei


S , r  r  s, t  ,     s, t   U , astfel încât r  0, t 0   P , curba C este curba coordonată s  0

şi curba  este curba coordonată t  t 0 . Punctul Q   , deci este de forma Q  r  s1 , t 0  .

 de pe geodezica  va fi egală cu
Lungimea arcului PQ

s1


0
1 ds  s1 .

Q Fie  :   w   r  s  w  , t  w  

o curbă oarecare pe suprafaţa S care trece prin
punctele P şi Q .
C
P
S Dacă se presupune că   a   P şi   b   Q ,

atunci
Fig. 21
s  a   0, t  a   t 0 , s  b   s1 şi t  b   t 0 .
SUPRAFEŢE 269

 de pe curba  este egală cu


Lungimea arcului PQ

b b

 s  w   G  s  w  , t  w   t   w  dw 
 s 2 w  dw  s  b   s  a   s1 .
2 2

a a

 de pe curba  are lungimea mai mare decât arcul PQ


Aşadar, arcul PQ  de pe

geodezica  .

Probleme propuse

1. Fie suprafaţa definită prin ecuaţiile parametrice x  u  sin v, y  u  cos v, z  u  1 , u, v


parametrii reali. Se cere:


a) Să se afle coordonatele carteziene ale punctelor A(u  1, v  ) şi B (u  1, v  3 ) ;
2

b) Să se verifice dacă punctele M  2,3,1 , N  3, 4, 2  aparţin suprafeţei;

c) Să se găsească reprezentarea carteziană implicită a suprafeţei.

Răspuns: a) A  2,1,0  , B  1,0, 2  ; b) M nu este pe suprafaţă, N este pe suprafaţă (pentru

u  3, v   ); c)  x  z  1   z  y  1  1 .
2 2

2. Să se determine ecuaţia carteziană implicită a suprafeţei care are ecuaţia vectorială:


   
a) r  u , v    u  v  i   u 2  v 2  j  u 3  v 3  k ;

   
b) r  u , v    u  v  i   u 2  v 2  j   u 3  v 3  k ;

   
c) r  u , v   v tg u i  v ctg u j  v k .

Răspuns: a) x 4  4 x z  3 y 2  0 ; b) x 3  3x y  2 z  0 ; c) x y  z 2 .
270 CAPITOLUL 5

3. Să se găsească ecuaţiile planelor tangente şi normalelor la suprafeţele:

a) x  u  v, y  u  v, z  u v , în punctul M  u  2, v  1 ;

 
b) x  u cos v, y  u sin v, z  a u, a   , în punctul M  u  2, v   ;
 4

  
c) z  sin x  cos y , în punctul M   ,  ,0  ;
 2 

d) x 2  y 2  z 2  169  0 , în punctul M  3, 4,12  ;

e) x 2  2 y 2  3 z 2  4  0 , în punctul M  3,1, 1 ;


   
f) r  u , v    u  v  i   u 2  v 2  j   u 3  v 3  k , în punctul M  u  1, v  1 ;

g) z  e , în punctul M  0,1,1 ;
y

h) x  u 2  v, y  u  v 2 , z  u  v , în punctul M  u  1, v  1 ;

i) 25 x 3  x 2 z 2  2 x y 2 z  y 4  0 , în punctul M 1, 2, 1 ;


   
j) r  u, v   u 2 i  u v j   2u  v 2  k , în punctul M  u  1, v  3 ;

k) x  u 2  v  1, y  u 2  v  1, z  u v  2 , în punctul M  u  1, v  1 ;

x2 y 2 z 2
l)    0 , în punctul M  4,3, 4  .
16 9 8

x  3 y 1 z  2
Răspuns: a) 3 x  y  2 z  4  0;   ;
3 1 2


y
x  2 y  2 z  2a  x  2  z;
b) a x  a y  2 z  0;   ; c) x  y  z   0; 
a a  2 2 1 1 1

x  3 y  4 z  12
d) 3 x  4 y  12 z  169  0;   ;
3 4 12

x  3 y 1 z 1 x2 y2 z
e) 3 x  2 y  3 z  4  0;   ; f) 2 x  y  2  0;   ;
3 2 3 2 1 0
SUPRAFEŢE 271

x y 1 z 1 x2 y2 z2


g)  x  z  1  0;   ; h)  x  y  3 z  2  0;   ;
1 0 1 1 1 3

x 1 y  2 z 1 x  1 y  3 z  11
i) 13 x  8 y  2 z  5  0;   ; j) 8 x  6 y  z  1  0;   ;
13 8 2 8 6 1

y  3 z 1 x4 y 3 z 4
k) x  3 y  4 z  12  0; x  1   ; l) 3x  4 y  6 z  0;   .
3 4 3 4 6

4. Să se determine ecuaţia planului tangent la suprafaţa x y z  1 paralel cu planul


x  y  z 1.

Răspuns: x  y  z  3  0 .

5. Să se determine un punct al suprafeţei x 3  3 x y  z  0 , în care normala la suprafaţă să fie


perpendiculară pe planul 5 x  6 y  2 z  7  0 .

 11 9 
Răspuns: M 1, ,   .
 6 2

6. Să se determine forma întâi fundamentală a următoarelor suprafeţe


   
a) r  u , v   u i  v j  u v k ;
   
b) r  u , v   u cos v i  u sin v j  u 2 k ;
   
c) r  u , v    u 2  v  i  u  v 2  j   u  v  k ;

   
d) r  u , v   u 3  v 3  i  u 2  v 2  j   u  v  k ;

 u  u  
e) r  u , v   a ch cos v i  a ch sin v j  u k (catenoidul);
a a
   
f) r  u , v    a  b cos u  cos v i   a  b cos u  sin v j  b sin u k (torul).

Răspuns: a)  I  du , dv    v 2  1 du 2  2 u v dudv   u 2  1 dv 2 ;

b)  I  du , dv    4u 2  1 du 2  u 2 dv 2 ;

c)  I  du , dv    4u 2  2  du 2   4u  4v  2  du dv   4v 2  2  dv 2 ;
272 CAPITOLUL 5

d)  I  du , dv    9u 4  4u 2  1 du 2  2  9u 2v 2  4u v  1 du dv   9v 4  4v 2  1 dv 2 ;

u 2 u
e)  I  du , dv   ch 2 du  a 2ch 2 dv 2 ; f)  I  du , dv   b 2 du 2   a  b cos u  dv 2 .
2

a a

7. Să se determine unghiul dintre curbele:


   
a) u  1 şi v   trasate pe suprafaţa r  u , v   u cos v i  u sin v j   u  v  k ;
   
b) u  1 şi v  2 trasate pe suprafaţa r  u , v    u 2  v  i   u 2  v  j  u v k ;

   
c) u  v  1 şi u  3  v trasate pe suprafaţa r  u , v   u cos v i  u sin v j  u 2 k ;
   
d) u  v  0 şi u  v  0 trasate pe suprafaţa r  u , v   u cos v i  u sin v j  a v k ;
   
e) u  v  0 şi u  v  0 trasate pe suprafaţa r  u , v   u i  v j  sin(u  v) k .

 1 2 1  a2 
Răspuns: a)   ; b) cos  ; c) cos  ; d) cos  ; e)   .
3 3 3 1 a 2
2
   
8. Se consideră suprafaţa r u, v   u cos v i  u sin v j  v k . Să se determine perimetrul

triunghiului curbiliniu determinat prin intersecţia curbelor 2u   v 2 şi v  1 .

Indicaţie: Curbele 2u  v 2 şi 2u  v 2 se taie în O  u  0, v  0  ; curbele 2u  v 2 şi v  1 se

 1   1 
taie în A  u  , v  1 ; curbele 2u  v 2 şi v  1 se taie în B  u   , v  1 ;
 2   2 
1 1
v2  2 v2  2 7
Elementul de arc pe OA este d s 
2
 
dv , deci LOA ds 

0

0
2
dv  ;
6

1 1
v2  2 v2  2 7
Elementul de arc pe OB este d s 
2
 
dv , deci LOB ds 

0

0
2
dv  ;
6

1 1
2 2
10
Elementul de arc pe AB este d s  du , deci LBA
 
 1
ds 
 1
du  1 ; P ABC 
3
.
 
2 2
SUPRAFEŢE 273

9. Se dă suprafaţa de ecuaţii parametrice x  u cos v, y  u sin v, z  u  v . Se cere:

a) prima formă fundamentală a suprafeţei;

b) elementul de arie al suprafeţei;

c) a doua formă fundamentală a suprafeţei.

Răspuns: a) I  du, dv   2 du 2  2 du dv   u 2  1 dv 2 ;

2 du dv  u 2 dv 2
b) d  EG  F dudv  2u  1 dudv ; c)  I I  du , dv  
2 2
.
1  2u 2

10. Să se determine a doua formă fundamentală a suprafeţei


   
r  u , v   u cos v i  u sin v j   u 2  v 2  k .

2 u du 2  4 v dudv  2  u  u 3  dv 2
Răspuns:  I I  du , dv   L du  2 M dudv  Ndv 
2 2
.
u 2  4 v 2  4u 4
   
11. Fiind dată sfera r  u, v   R cos u cos v i  R cos u sin v j  R sin u k ,

a) să se arate că două curbe de coordonate oarecare sunt ortogonale;

b) să se determine prima şi a doua formă fundamentală;

c) să se calculeze curbura normală;

d) să se clasifice punctele suprafeţei;

e) să se arate că în orice punct curbura totală este constantă.


  F
Răspuns: a) F  r u  r v  0  cos   0 , deci curbele de coordonate sunt ortogonale;
EG

b)  I  du , dv   R 2 du 2  R 2 cos 2 u dv 2 ;  I I  du , dv   R du 2  R cos 2 u dv 2 ;

II  du, dv  1
c) kn   ; d) LN  M 2  R 2 cos 2 u  0 , deci toate punctele sferei sunt de tip
I  du, dv  R

LN  M 2 1
eliptic; e) K   2.
EG  F 2
R
274 CAPITOLUL 5

   
12. Fie torul de ecuaţie vectorială r u, v    a  b cos u  cos v i   a  b cos u  sin v j  b sin u k .

a) Să se arate că două curbe de coordonate oarecare sunt ortogonale;

b) Să se calculeze elementul de arie al suprafeţei;

c) Să se calculeze curbura normală a torului.

Răspuns: a) F  0 ; b) d  EG  F 2 dudv  b  a  b cos u  dudv ;

 I I  du , dv  b  sin u  cos u  du 2   a  b cos u  cos u dv 2


c) kn   .
 I  du , dv  b 2 du 2   a  b cos u  dv 2
2

13. Fie paraboloidul eliptic de ecuaţie implicită x 2  y 2  z sau de ecuaţii parametrice x  u ,


y  v, z  u 2  v 2 .

a) Să se determine prima şi a doua formă fundamentală a suprafeţei;

b) Să se calculeze elementul de arc şi elementul de arie;

c) Să se calculeze curbura totală şi curbura medie;

d) Să se clasifice punctele suprafeţei;

e) Să se calculeze lungimea arcului de curbă u  1 cuprins între punctele A  u  1, v  1

şi B  u  1, v  1 .

Răspuns: a)  I  du , dv    4u 2  1 du 2  8 uvdudv   4v 2  1 dv 2 ;

2 du 2  2 dv 2
 I I  du , dv   ;
4u 2  4v 2  1

b) d s   I  du , dv    4u 2
 1 du 2  8 uvdudv   4v 2  1 dv 2 ; d  4u 2  4v 2  1 dudv ;

1 LG  2 MF  NE 2  2u  2v  1
2 2
LN  M 2 4
c) K   ; H   ;
EG  F 2  4u 2  4v 2  12 2 EG  F 2 3

 4u  4v  1
2 2 2

4
d) L N  M 2   0 , deci toate punctele paraboloidului eliptic sunt de tip eliptic;
4u  4v 2  1
2
SUPRAFEŢE 275

1 1

e) L
AB 
 ds 

1

4v 2  1 du  5  ln 2  5 .
2

1 1

14. Să se clasifice natura punctelor următoarelor suprafeţe:


   
a) r  u , v   cos u ch v i  sin u ch v j  u k ;
   
b) r  u , v   sh u i  ch u cos v j  ch u sin v k ;

c) x  y  z 3 .

 sh 2v
Răspuns: a) LN  M 2   0 , punctele sunt hiperbolice; b) Punctele sunt hiperbolice;
1  ch 2v

c) LN  M 2  0 , punctele sunt parabolice.

15. Să se determine curburile principale:

a) în punctul M 1,1,1 de pe suprafaţa z  x y ;

b) în punctul O  0,0,0  de pe suprafaţa 2 z  4 x 2  9 y 2 ;

c) în punctul M  u  1, v  1 de pe suprafaţa x  u 2  v 2 , y  u 2  v 2 , z  u v .

3 3 1
Răspuns: a) k1   ; k2  ; b) k1  4; k2  9 ; c) k1  ; k2  0 .
3 9 2 5

16. Să se calculeze curbura totală K şi curbura medie H pentru suprafeţele următoare:

a) x  u 2  v 2 , y  u 2  v 2 , z  u v , în punctul M  u  1, v  1 ;

b) z  x 2 y 3 , în punctul M 1,1,1 ;
   
c) r  u , v   u cos v i  u sin v j   u  v  k , într-un punct oarecare;
   
d) r  u , v   u cos v i  u sin v j  u k , într-un punct oarecare.

1 6 11
Răspuns: a) K  0; H  ; b) K   ;H  ;
4 5 49 14 14
276 CAPITOLUL 5

1 u2  1 1
c) K   ;H ; d) K  0; H  .
 2u  1
2 3

 2u  1
2 2u
2
2 2

17. Să se determine liniile asimptotice ale suprafeţelor:


   sin 2v 
a) r  u , v   u cos v i  u sin v j  k;
2

b) x  u , y  u v, z  v3 ;

c) x  u  cos v, y  u  cos v, z  u v ;

d) x  u , y  u v, z  v  ln u ;
   
e) r  u , v    u  v  i   u 2  v 2  j  u 3  v 3  k ;

   
f) r  u , v   u cos v i  u j  v k ;

   u3 
g) r  u , v   v cos u i  v sin u j  k;
3

h) z  x y ;
   
i) r  u , v   ch u cos v i  ch u sin v j  u k ;
   
j) r  u , v   u cos v i  u sin v j  a u k ;
   
k) r  u , v   u cos v i  u sin v j  u 2 k .

2
Indicaţie: a) L du 2  2 M dudv  Ndv 2  0   cos 2 v dudv  u sin 2 v dv   0 ;
2

u  cos 2 v
2 2

dv  0  v  C1  const.

 du ; b) v  C1 , v  C2 u ;
 cos 2v du  u sin 2v dv  0    tg 2v dv  u  C 2 cos 2v
 u

c) v  C1 , u  C2 sin v ; d) u  C1 , u  C2 e2 v ; e) u  v  C1 , u   v  C2 ;

f) v  C1 , u 2 sin v  C2 ; g) u  C1 , v  C2 u ; h) u  C1 , v  C2 ; i) u  v  C1 , u  v  C2 ;
SUPRAFEŢE 277

j) v  C (două familii confundate); k) Ldu 2  2M dudv  N dv2  0  du 2  u 2dv2  0 , deci


liniile asimptotice sunt imaginare.

18. Să se determine liniile de curbură ale suprafeţelor:

a) x  3u  3uv 2  u 3 , v  3v  3u 2v  v3 , z  3u 2  3v 2 ;
   
b) r  u , v   u cos v i  u sin v j  a v k ;
   
c) r  u , v    u 2  v 2  i  u 2  v 2  j  a v k ;

d) z  x y ;
   
e) r  u , v    u  sin v  i   u  sin v  j  a v k ;

 u  v  u  v  uv 
f) r  u , v   i j k;
2 2 2
   
g) r  u , v   u 2 i   u 2  v 2  j  u 2  v  k .

dv 2  dudv du 2 dv 2  dudv du 2
G  0  9 1  u 2  v 2  9 1  u 2  v 2   0 
2 2
Indicaţie: a) E F 0
L M N 6 0 6

du  0  u  C1
 du dv  0  
 dv  0  v  C 2

; b) v   ln C1,2 u  u 2  a 2 ; c) u  C1 , v  C2 ;
 
d) u  1  u 2  C1 v  1  v 2 , u  1  u 2 
C2
v  1  v2
; e) u  C1 , v  C2 ;

 
f) u  2  u 2  C1 v  2  v 2 , u  2  u 2 
v 2v
C2
2
; g) v  C1 , 3u 2  v 2  v  C2 .

19. Să se determine liniile geodezice ale suprafeţei x  R cos u, y  R sin v, z  v (cilindrul


drept).

d 2 v d 2u d  dv  d  du 
Indicaţie:    ; prin integrare rezultă dv  C1 du  v  C1 u  C2 .
dv du dv du
278 CAPITOLUL 5
279

Bibliografie

[1] I.V. Belko, A.A. Burdun,  Geometrie diferenţială,


V.I. Vedernikov, A.C. Fedenko B.G.U., Minsk (în limba rusă), 1982.
[2] V. Brânzănescu, O. Stănăşilă  Matematici speciale, teorie, exemple, aplicaţii,
Editura ALL, Bucureşti, 1994.
[3] C. Costinescu  Algebră liniară şi aplicaţii în geometrie,
Ed. MATRIX ROM, Bucureşti, 2005.
[4] Gh. Groza şi colaboratori  Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, Culegere de probleme,
U.T.C.B., Bucureşti, 1997.
[5] Gh. Groza  Linear Algebra and Analytic Geometry,
Ed. CONSPRESS, Bucureşti, 2010.
[6] V.A. Ilyin, E.G. Poznyak  Fundamentals of Mathematical Analysis, Part 2,
MIR PUBLISHERS, Moscow, 1982.
[7] M. Krasnov, A. Kiselev,  Mathematical Analysis for Engineers, Vol. 1,
G. Makarenko, E. Shikin MIR PUBLISHERS, Moscow, 1989.
[8] P. Matei  Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, Vol. 1 şi 2,
Ed. AGIR, Bucureşti, 2002, 2004.
[9] G. Păltineanu, Şt. Donescu  Algebră liniară,
Ed. MATRIX ROM, Bucureşti, 2007.
[10] G. Păltineanu, Şt. Donescu,  Algebră liniară. Culegere de probleme,
M. Zamfir Ed. CONSPRESS, Bucureşti, 2008.
[11] V. Petrehuş  Lecţii de algebră, Home Page.
[12] A.S. Popescu  Algebră liniară şi aplicaţii,
Ed. UNIVERSITĂŢII BUCUREŞTI, 1999.
280

[13] M. Postnikov  Lectures in Geometry,


MIR PUBLISHERS, Moscow, 1982.
[14] T. Shifrin  First Course in Curves and Surfaces,
Preliminary Version Spring, University of
Georgia, 2010.
[15] R.T. Tâşkevici, A.C. Fedenco  Algebră liniară şi geometrie analitică,
Minsk (în limba rusă), 1968.
281

Index

Pagina
A doua formulă a lui Frenet pentru curbe în spaţiu 181
A treia formulă a lui Frenet pentru curbe în spaţiu 180
A doua formă fundamentală a unei suprafeţe 233
Algoritmul Gauss cu pivotare 87
Asimptotele unei hiperbole 69
Astroida 189
Axa unui fascicul de plane 35
Axa unei parabole 93

Banda lui Möbius 225


Binormala la o curbă în spaţiu 164

Capetele unui drum parametrizat 145


Centru de simetrie al unei conice 76, 77
Cilindru eliptic 126
Cilindru hiperbolic 126
Cilindru parabolic 127
Coeficienţii lui Christoffel 254
Conică 63
Conică cu centru unic 75
Conică fără centru sau cu o infinitate de centre 87
Componentele (coordonatele) scalare ale unui vector liber 14
Con 119
Con de rotaţie 119
Cosinusurile directoare ale direcţiei date de un vector 32
Cuadrică 105
Curbă 153
Curbă simplă 153
Curbă plană 155
Curbă plană definită parametric 155
Curbă plană definită explicit 155
Curbă plană definită implicit 155
Curbura unei curbe în spaţiu 173
Curbe coordonate 217
Curbura normală într-un punct la o suprafaţă 234
Curbura totală într-un punct la o suprafaţă 241
282

Pagina
Curbura medie într-un punct la o suprafaţă 241
Curburile principale ale unei suprafeţe 239

Direcţia unui vector 7


Directoarea unei conice 63
Direcţii principale ale unei suprafeţe 239
Direcţie asimptotică într-un punct la o suprafaţă 245
Distanţa de la un punct la un plan 42
Distanţa de la un punct la o dreaptă 43
Distanţa dintre două drepte 49
Distanţă focală 65
Drepte perpendiculare 37
Drepte paralele 38
Dreaptă perpendiculară pe un plan 41
Dreaptă paralelă cu un plan 41
Dreaptă conţinută într-un plan 41
Drum parametrizat de clasă C k 145
Drum parametrizat închis 146
Drum simplu 147
Drum regulat (neted) 148
Drumuri echivalente 148
Drum parametrizat biregulat 163
Drum parametrizat situat pe o suprafaţă 213
Dublul produs vectorial a trei vectori liberi 21

Ecuaţia generală carteziană a unui plan 23


Ecuaţia generală a unui plan ce trece prin origine 25
Ecuaţiile planelor de coordonate 25
Ecuaţia unui plan ce trece printr-un punct şi este perpendicular pe un vector 25
nenul
Ecuaţia unui plan ce trece printr-un punct şi este paralel cu doi vectori nenuli 26
şi necolineari
Ecuaţiile parametrice ale unui plan ce trece printr-un punct şi este paralel cu 26
doi vectori nenuli şi necolineari
Ecuaţia unui plan determinat de trei puncte necoliniare 27
Ecuaţia planului prin tăieturi 28
Ecuaţia unui plan ce trece prin două puncte şi este paralel cu un vector nenul 29
Ecuaţiile canonice ale unei drepte 30
Ecuaţiile parametrice ale unei drepte 31
Ecuaţiile canonice ale unei drepte determinate de două puncte distincte 32
Ecuaţiile generale ale dreptei de intersecţie a două plane neparalele şi
33
neconfundate
Ecuaţiile canonice ale dreptei de intersecţie a două plane neparalele şi
34
neconfundate
Ecuaţia unui fascicul de plane 35
283

Pagina
Ecuaţiile generale ale perpendicularei comune a două drepte în spaţiu 47
Ecuaţia generală a unei conice 73
Ecuaţia canonică a unei elipse 65
Ecuaţiile parametrice ale unei elipse 66
Ecuaţia canonică a unei hiperbole 68
Ecuaţiile parametrice ale unei hiperbole 70
Ecuaţia canonică a parabolei 72
Ecuaţiile translaţiei în plan 76
Ecuaţiile rotaţiei de unghi  în plan 78
Ecuaţia canonică a unei conice cu centru 79
Ecuaţia canonică a unei conice fără centru 92
Ecuaţia generală a unei cuadrice 105
Ecuaţiile parametrice ale unui drum 145
Ecuaţiile parametrice ale unei pânze 203
Ecuaţiile canonice ale tangentei la o curbă în spaţiu definită parametric 159
Ecuaţiile canonice ale tangentei la o curbă în spaţiu definită implicit 160
Ecuaţia planului normal la o curbă în spaţiu definită parametric 159
Ecuaţia planului normal la o curbă în spaţiu definită implicit 160
Ecuaţia tangentei la o curbă plană definită implicit 162
Ecuaţia normalei la o curbă plană definită implicit 162
Ecuaţia planului osculator la o curbă în spaţiu 164
Ecuaţiile canonice ale binormalei la o curbă în spaţiu 164
Ecuaţiile generale ale normalei principale la o curbă în spaţiu 164
Ecuaţiile canonice ale normalei principale la o curbă în spaţiu 165
Ecuaţia planului rectifiant la o curbă în spaţiu 165
Ecuaţia înfăşurătoarei unei familii de curbe plane 186
Ecuaţiile parametrice ale evolutei unei curbe plane 189
190
Ecuaţia planului tangent la o suprafaţă 219, 221
222
Ecuaţiile canonice ale normalei la o suprafaţă 219, 221
222
Ecuaţia diferenţială a unei linii asimptotice pe o suprafaţă 245
Ecuaţia diferenţială a unei linii de curbură pe o suprafaţă 249
Ecuaţia diferenţială a unei linii geodezice pe o suprafaţă 256
Elipsă reală 63, 64
Elipsă imaginară 73
Elipsă colier 110
Elipsoid real 107
Elipsoid imaginar 105
Elipsoid de rotaţie 108
Elicea circulară 151
Evoluta unei curbe plane 189
Excentricitatea unei conice 63
Expresia analitică a unui vector liber 14
Expresia analitică a produsului scalar 16
284

Pagina
Expresia analitică a produsului vectorial 18
Expresia analitică a produsului mixt 20
Expresia analitică a curburii unei curbe în spaţiu 173
Expresia analitică a curburii unei curbe plane definită parametric 174
Expresia analitică a curburii unei curbe plane definită explicit 174
Expresia analitică a torsiunii unei curbe în spaţiu 182
Expresia curburii totale a unei suprafeţe 242
Expresia curburii medii a unei suprafeţe 242

Fascicul de plane 35
Fascicul de plane paralele 36
Focarul unei conice 63
Foliul lui Descartes 148
Forma canonică a conicelor 73, 74
Forma canonică a cuadricelor 105
Formulele lui Frenet 181

Generatoare rectilinii 111


Generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânză 111
Generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic 122
Geodezicele planului 257
Geodezicele sferei 258

Invarianţii unei conice 75


Interpretarea geometrică a curburii unei curbe 174
Interpretarea geometrică a torsiunii unei curbe 179

Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane 186

Hiperbolă 63, 67
Hiperbolă echilateră 71
Hiperboloid cu o pânză 109
Hiperboloid cu două pânze 118

Linie asimptotică pe o suprafaţă 245


Linie de curbură pe o suprafaţă 249
Linie geodezică pe o suprafaţă 251
Lungimea unui drum parametrizat regulat 149
Lungimea unui drum parametrizat regulat situat pe o suprafaţă 226
285

Pagina
Norma unui vector 7
Normala la un plan 24
Normala într-un punct la o suprafaţă 218
Normala principală la o curbă în spaţiu 164

Parabolă 63, 71
Paraboloidul eliptic 120
Paraboloidul eliptic de rotaţie 121
Paraboloidul hiperbolic 121
Parametrii directori ai direcţiei unei drepte 31
Parametrizare locală a unei curbe 153
Parametrizare locală a unei suprafeţe 210
Pânză parametrizată 203
Pânză parametrizată netedă 204
Pânză parametrizată simplă 204
Pânze parametrizate echivalente 206
Pereche de plane concurente 127
Pereche de plane paralele sau confundate 127
Perpendiculara dintr-un punct pe o dreaptă 44
Perpendiculara comună a două drepte în spaţiu 46, 47
Plane fundamentale (de bază) ale unui fascicul de plane 35
Plane perpendiculare 39
Plane paralele 39
Plane confundate 39
Planul normal la o curbă în spaţiu 159
Planul osculator la o curbă în spaţiu 163
Planul rectifiant la o curbă în spaţiu 165
Planul tangent într-un punct la o suprafaţă 218
Prima formulă a lui Frenet pentru curbe în spaţiu 178
Prima formă fundamentală a unei suprafeţe 226
Produsul scalar a doi vectori liberi 15
Produsul vectorial a doi vectori liberi 17
Produsul mixt a trei vectori liberi 19
Produsul unui vector liber cu un scalar 11
Proiecţia ortogonală a unei drepte pe un plan 40
Punct singular pentru un drum 148
Punct ombilical al unei suprafeţe 238
Punct eliptic al unei suprafeţe 243
Punct hiperbolic al unei suprafeţe 244
Punct parabolic al unei suprafeţe 244
Punct planar al unei suprafeţe 245

Raza de curbură a unei curbe 173


Raza de torsiune a unei curbe 179
Reper cartezian în spaţiu 13
286

Pagina
Reperul lui Frenet 170
Reprezentare parametrică a unui drum 145
Reprezentare parametrică a unei pânze 203
Reprezentare parametrică normală a unui drum 150

Schimbare de parametru 148


Schimbare de parametrii 207
Semiaxele unei elipse 65
Semigeodezică 260
Sensul unui vector 7
Secţiunea normală într-un punct la o suprafaţă 234
Sferă 108
Spaţiu vectorial al vectorilor liberi 11
Spaţiul tangent într-un punct la o suprafaţă 218
Suma a doi vectori liberi 9
Suportul unui drum parametrizat 145
Suportul unei pânze parametrizate 203
Suprafaţă 209
Suprafaţă simplă 209
Suprafaţă orientabilă 223
Suprafaţă riglată 111

Tangenta la o curbă 158


Teorema lui Meusnier 235
Teorema lui Euler 238
Torsiunea unei curbe în spaţiu 179
Triedrul lui Frenet într-un punct al unei curbe în spaţiu 165

Unghiul dintre doi vectori liberi 14


Unghiul dintre două drepte 37
Unghiul dintre două plane 39
Unghiul dintre o dreaptă şi un plan 40,41
Unghiul de rotaţie al unei conice cu centru
Unghiul de rotaţie al unei conice cu o infinitate de centre 93
Unghiul dintre două curbe situate pe o suprafaţă 228
Unghiul dintre două curbe coordonate pe o suprafaţă 229

Vârful unei parabole 93


Vector legat 7
Vector legat nul 7
Vector liber 9
Vector liber nul 9
Vector de poziţie 13
287

Pagina
Vectori legaţi egali 7
Vectori liberi egali 11
Vectori legaţi echipolenţi 8
Vectori liberi coliniari 11
Vectori liberi coplanari 12
Vectori liberi ortogonali 15
Versorul unui vector 11
Versorii axelor de coordonate 13
Vectorul normal al unui plan 24
Vectorul director al unei drepte 31
Vector tangent într-un punct la o suprafaţă 218
Versorul tangentei la o curbă 159, 170
Versorul normalei principale la o curbă 170
Versorul binormalei la o curbă 170