Sunteți pe pagina 1din 220

ISSN 1811-0770

SUMAR
REVISTA NAŢIONALĂ Elena Aramă
Reflecţii privind sistemul şi ordinea juridică...................... 3

DE DREPT
Violeta COJOCARU
Drept internaţional privat comun, uniform sau unificat –
armonizarea soluţiilor......................................................... 5
Victoria Arhiliuc
(Publicaţie periodică ştiinţifico-practică) Dreptul internaţional investiţional...................................... 7
Teodor CÂRNAŢ, Galina Chiveri
nr. 10-12 (109-111) 2009 Aspecte conceptuale privind principiul transparenţei . ...... 10
Victor Volcinschi
Recepţionarea unor principii, instituţii şi norme juridice
Certificatul de înregistrare din Dreptul privat roman în noul Cod civil al Republicii
nr. 1003600061124 Moldova.............................................................................. 12
Gheorghe AVORNIC
din 27 septembrie 2000 Rolul Universităţii în societatea bazată pe cunoaştere........ 20
Ioan Humă
Publicaţie acreditată de Consiliul Suprem Învăţământul juridic românesc: între condiţia tehnică şi
vocaţia umanistă.................................................................. 23
pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică Sergiu BRÎNZA
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei prin Unele implicaţii ale Legii nr.277 din 18.12.2008 asupra
Hotărârea nr. 61 din 30.04.2009 calităţii interpretării şi aplicării legii penale....................... 25
Categoria C Raisa Grecu
Unele considerente privind funcţiile statului...................... 27
Sergiu Baieş
Aspecte privind coposesiunea în Codul civil...................... 30
FONDATORI: Natalia Suceveanu
Universitatea de Stat din Moldova Integrarea europeană – interes naţional !?.......................... 32
Elena Constantinescu
Universitatea de Studii Europene din Moldova Rezerva succesorală: probleme, soluţii............................... 34
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova Valentina COPTILEŢ
Aprecierea Regulamentelor Organice în literatura istorico-
Uniunea Juriştilor din Moldova juridică................................................................................ 35
Emilia MIHAI
Despre eficienţa programelor europene de clemenţă.......... 37
REDACTOR-ŞEF Eugenia Cojocari
Evoluţia cercetărilor ştiinţifice la Catedra
Gheorghe AVORNIC Drept al Antreprenoriatului (1997-2009)............................ 45
Sergiu FURDUI
Stilizator Ariadna STRUNGARU Propunere privind aplicarea cursului de instruire juridică
„Drept contravenţional”...................................................... 49
Machetator Maria Bondari Nicolae SADOVEI
Dimensiuni comunicative în cadrul instruirii juridice........ 52
Alexandru Cuzneţov
COLEGIUL DE REDACŢIE: Esenţa activităţii de aplicare a dreptului şi subiecţii săi..... 55
Gheorghe Ciocanu (doctor habilitat în ştiinţe Наталия ЗАМФИР
Условия имплементации международно-правовых норм
fizico-matematice, profesor universitar), в национальное экологическое законодательство . ....... 60
Iurie Sedleţchi (doctor în drept, profesor universitar), Vlad VLAICU
Ioan Humă (doctor în drept, profesor universitar, Dreptul la ocrotirea sănătăţii într-un mediu sănătos........... 62
Universitatea „Danubius” Galaţi, România), Nicolae ROMANDAŞ
Andrei Galben (doctor habilitat în istorie, aca­de­mi­cian), Viziuni privind controlul asupra respectării legislaţiei
Tudor Popovici (doctor în drept), muncii................................................................................. 64
Elena Aramă (doctor habilitat în drept), Valentina Cebotari
Sergiu Brînză (doctor habilitat în drept), Regimuri matrimoniale: aspecte de drept comparat........... 66
Pavel ZAMFIR
Alexandru Burian (doctor habilitat în drept),
Dezvoltarea durabilă prin asigurarea securităţii ecologice. 68
Andrei Smochină (doctor habilitat în drept), Vasile Creţu
Ion Guceac (doctor habilitat în drept). Cu privire la pregătirea pentru dezbateri judiciare a pricini-
lor examinate în procedura specială.................................... 71
ADRESA REDACŢIEI: Victor MORARU
Coraportul dintre infracţiunile săvârşite în legătură cu ser-
2012, Chişinău, str. A. Mateevici 60, bir. 222 viciul şi infracţiunile comise de către persoanele cu funcţie
de răspundere...................................................................... 72
Telefoane: 57-77-52, 57-76-90. Nicolae ROŞCA
e-mail: revistadrept@yahoo.com Armonizarea legislaţiei naţionale privind societăţile comerciale
Indexul PM 31536. la rigorile Directivei Uniunii Europene nr. 68/ 151/ EEC........ 76
Stela BOTNARU, Iulia BURAVCENCO
© Revista Naţională de Drept Starea de pericol social – condiţie obligatorie pentru luarea
măsurilor de constrângere cu caracter medical................... 80
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009
Ludmila Dumneanu Lilian Velişco
Infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei în viziunea Natura juridică a recipisei de magazinaj.............................. 152
dreptului comparat............................................................... 82 Iulia Bănărescu
Dorin Cimil Substituirea succesorului..................................................... 154
Critici aduse teoriei contractului administrativ.................... 84 Igor Şeremet
Maria STRULEA, Mihaela VIDAICU Norma conflictuală cu privire la regimul matrimonial........ 155
Armonizarea legislaţiei penale – o tendinţă a justiţiei penale Maria Chiperi
în spaţiul european............................................................... 86 Aprecierea probelor de către instanţa de judecată la exami-
Mariana GRAMA narea cauzelor penale........................................................... 161
Conduita agresivă – fenomen psihosocial şi de drept penal. 88 Svetlana Slusarenco
Лилия Гырла Abordarea conceptului şi clasificarea regimurilor juridice
Условия наступления уголовной ответственности ме- acordate cetăţenilor străini şi apatrizilor din Republica
дицинских работников за совершение преступлений, Moldova............................................................................... 163
связанных с их профессиональной деятельностью........ 90 Victor Ermurachi
Vitalie STATI Aspecte privind realizarea principiului periodicităţii la
Aspecte teoretice şi practice ale aplicării răspunderii penale alegerile parlamentare şi prezidenţiale din Republica
pentru violarea de domiciliu (art.179 C.pen. RM)............... 95 Moldova............................................................................... 165
Andrei Negru Victor Dumneanu
Probleme actuale ale autorităţii judecătoreşti în Republica Arenda silvică. Reglementare juridică................................. 168
Moldova............................................................................... 97 Tatiana Ştefăneţ
Igor Ciobanu Proprietatea – categorie economică..................................... 169
Cauzele criminalităţii economice în Republica Moldova.... 99 Gheorghe MÎŢU
Vladislav Manea Reprezentarea legală în materia obligaţiilor........................ 171
Problema locului de săvârşire şi a momentului consumativ Александр Сосна
al infracţiunii prevăzute la art.286 C.pen. RM..................... 101 Влияние деятельности Европейского суда по правам
Victor BURAC человека на совершенствование законодательства
Principiile de bază ale falimentului transfrontalier.............. 103 Республики Молдова......................................................... 173
Татьяна ВИЗДОАГА Oxana Secrieru
Взаимодействие адвоката с подзащитным и выработка Circumstanţele care exclud tragerea salariatului la
позиции защиты по делу................................................... 107 răspundere materială............................................................ 176
Gheorghe Costachi, Diana Stratulat Adriana EŞANU
Semnificaţia contenciosului administrativ într-un stat de Efectele reticenţei consimţământului la prelevare de organe
drept..................................................................................... 109 sau ţesuturi umane asupra încadrării juridice a faptei.......... 179
Igor Botezatu Adrian CERBU
Experienţa legislativă a unor state ca posibil model de per- Efectul devolutiv al recursului ordinar................................ 181
fecţionare a prevederilor art.190 C.pen. RM....................... 114 Irina Ţonova
Sorin Brumă Dreptul în cadrul Internetului............................................... 183
Particularităţile angajării răspunderii subsidiare în cadrul Борис Сосна, Арина Цыганаш
raporturilor contractuale civile............................................. 116 О некоторых факторах, сдерживающих развитие
Flavius-Vasile Onofrei социально-трудовых отношений...................................... 187
Informaţia electronică în legislaţia penală a unor state........ 118 Sava MAIMESCU
Alexandru Arseni Unele aspecte practice ale executării sentinţelor pronunţate
Funcţionarea instituţiilor democratice statale în perioada de pe cauzele penale de contrabandă intentate persoanelor
criză politică: reglementări şi oportunităţi........................... 120 juridice pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.............. 190
Gheorghe Gladchi Vladimir Palamarciuc
Imprudenţa (culpa) penală: evoluţie, definiţie, modalităţi Factori de influenţă asupra culturii juridice a tânărului în
(studiu comparat)................................................................. 127 societatea contemporană...................................................... 196
Olga Cojocaru Виталий Крачун
Obligaţiile profesionale ale întreprinzătorului individual.... 136 Основные направления реформирования уголовно-
Liuba Şova исполнительной системы России .................................... 198
Formele de azil în Republica Moldova................................ 139 Наталия Нарышкина
Natalia Chibac Сравнительный анализ порядка исполнения наказания в
Unele particularităţi ale drepturilor şi obligaţiilor părţilor în виде лишения свободы в России и в других государствах
contractul de servicii turistice.............................................. 141 постсоветского пространства............................................ 201
Felicia Chifa Наталия Емельянова, Екатерина Разнован,
Particularităţile probaţiunii faptelor negative în procesul Инна Кигуля
civil...................................................................................... 144 Гарантии охраны и гигиены труда как элементы сниже-
Cristina Negru ния уровня коррумпированности работодателей............ 204
Funcţiile capitalului social în cadrul societăţilor comerciale Ion Ţurcanu
prin prisma legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova...... 145 Unele aspecte referitoare la delimitarea şi calificarea prin
Iuliana BARAT concurs a infracţiunii de corupere pasivă cu alte infracţiuni.. 207
Violenţa sexuală – mijloc de comitere a genocidului. Teorie Iulius-Cezar Dumitrescu
şi jurisprudenţă..................................................................... 148 Analiză comparativă privind reglementarea dreptului la
Augustina Bolocan-Holban libertate şi siguranţă în Constituţiile României şi Republicii
Distincţii şi asemănări între termenii prevăzuţi la Articolul 3 din Moldova............................................................................... 212
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertă- Илона Булгакова
ţilor fundamentale ale omului (tortură, tratament inuman, Контроль за досудебным следствием в условиях право-
tratament degradant)............................................................ 150 вого государства................................................................. 216

2
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Reflecţii privind sistemul şi ordinea juridică


Elena Aramă,
doctor habilitat în drept, profesor universitar

T eoria generală a sistemelor, elaborată de Ludwig


von Bertalanffy, oferă metode pentru a studia sis-
se fondează pe cea superioară şi acesta a fost crezul de
bază al lui H.Kelsen, care a prezentat sistemul juridic
temele complexe pentru a descrie, explica şi înţelege ca o piramidă. Unii autori au încercat chiar să nege
sisteme, structurile lor, a comunica cu ele, a folosi sau temeinicia teoriei liniare şi substuie paradigma liniară
construi unele din ele. Pornind de la domeniul biologiei, prin paradigma circulară, alţii – realiştii americani – au
teoria sistemelor a depăşit demult acest cadru, fiind soli- inversat termenii.
citată intens de cercetătorii domeniului ştiinţelor sociale Prezentarea de către Kelsen a sistemului dreptului ca
pentru a investiga sistemul social. Deoarece sistemul o piramidă a fost supusă criticii de unii autori americani,
juridic reprezintă un compartiment al sistemului soci- adepţi ai curentului Sociological jurisprudence, şi rea-
al, teoria sistemelor este utilizată şi de savanţii jurişti. liştii americani care au contestat temeinicia modelului
V.Zlătescu îşi exprima regretul, încă în 1995, pentru kelsenian. Unul dintre fondatorii teoriei predictive a
faptul că ştiinţa juridică nu a făcut mai multe pentru a legii, O.W. Holmes, menţiona: „Previziunea a ceea ce
recepta principiile teoriei generale a sistemelor şi a le vor face în realitate instanţele, iată ce înţeleg eu prin
adapta specificului său, deoarece „nevoia de sistem în drept”. Pe această maximă şi-au întemeiat denumirea
drept este aşa de mare, încât în afara acestei idei nu se teoriei sale realiştii. În timp ce gândirea tradiţională
poate legifera”.1 Noţiunile de sistem juridic şi de ordine situa în centrul sistemului regulile generale şi credea
juridică foarte des sunt folosite ca sinonime (Kelsen, că se poate deduce mecanic din ele decizia în speţe
Santi Romano, M.Troper, F.Ost, M.Kerchove). concrete, cea realistă plasa decizia judecătorească
Trei categorii esenţiale se desemnează prin cuvântul în centrul sistemului. Chestiunea nu mai este: „Care
sistem în domeniul juridic: sistemul juridic, sistemul este oblgaţia mea?”, dar: „Ce probabilitate există ca
legislativ şi sistemul dreptului. Gheorghe Avornic o jurisdicţie să sancţioneze comportamentul meu?”.
defineşte ordinea legală sau de drept ca „organizare a Nu decizia decurge din regulă, ci regula din decizie,
vieţii sociale bazată pe drept şi legalitate, care reflectă aşa că nu se mai vorbeşte de validitate, ci dacă a fost
situaţia calitativă reală a relaţiilor sociale”, pe când verificată posterior, dacă predicţia pe care a formulat-o
sistemul juridic este definit ca „sistemul ce caracteri- se realizează efectiv. Din perspectiva realiştilor, drep-
zează întreaga realitate juridică a societăţii – sistemul tul se prezintă ca o piramidă inversată; multiple surse
dreptului, sistemul legislaţiei, raporturile juridice, separate de drept sunt descoperite în decizia unică a
cultura şi conştiinţa juridică etc.”.2 Constantin Stroe judecătorului.
defineşte sistemul juridic ca fiind cea mai largă noţiune, Modelul liniar al sistemului juridic a trezit îndoieli
ca realitate juridică, care conţine dreptul (în dublă ipos- şi printre autorii europeni, în special printre specialişti
tază: ca drept obiectiv şi subiectiv) – miezul realităţii în teoria şi filosofia dreptului. M.Virally şi P.Amselek
juridice, dar şi conştiinţa juridică, faptele juridice şi au considerat că reglementarea juridică a competenţe-
ordinea de drept. Ordinea de drept este constituită din lor normative este mai complexă decât lasă să se vadă
ansamblul raporturilor juridice dintre oameni.3 Boris schema kelseniană; diferite autorităţi publice deduc
Negru şi Alina Negru tratează ordinea juridică ca acea principiul competenţei lor normative din categorii de
modalitate a ordinii sociale care rezultă din realizarea norme juridice mai diverse ce nu se articulează într-o
practică a normelor juridice, sistemul juridic fiind con- scară continuă.
ceput tot ca realitate juridică.4 S.S. Alexeev consideră Aceste observaţii l-au determinat pe autorul german
că sistemul are o parte dinamică şi una statică, cea N.Luhmann, sociolog al dreptului, să abandoneze mo-
dinamică incluzând dispoziţiile individuale, raporturile, delul ierarhic în profitul celui circular. El a prezentat
sancţiunile, iar cea statică – dreptul, ideologia juridică, sistemele juridice ca înlănţuiri de elemente ce se de-
practica juridică.5 termină reciproc conform proceselor autoreferenţiale,
Tradiţional, se consideră că dreptul este un sistem neacomodându-se nici unui principiu fondator sau
fondat pe ierarhie. Consecinţa importantă este că vreunei metanorme. Raporturile dintre normele juridice
aplicarea normei este subordonată elaborării, între ele sunt circulare sau recursive, străine ideii de ierarhie,
există doar raport liniar ierarhic, căci norma inferioară cauzalitate şi deducţie. Paradigma lui N.Luhman este

3
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

în conexiune directă cu teza despre autoreglarea sis- organele de aplicare şi creare a dreptului, în unele
temului juridic ce presupune capacitatea de control a cazuri – preeminenţa organului inferior care decide
sistemului asupra exercitării propriilor acţiuni. În baza despre întinderea reală a textului juridic. Jurisprudenţa
legăturilor informaţionale şi având în structura sa ele- şi administraţia se subscriu la postulatele de suve-
mente perfecţionate, sistemul îşi produce sieşi anumite ranitate şi raţionalitate ale legislatorului, ceea ce nu
modificări în funcţie de răspunsurile sale la informaţia împiedică aceste autorităţi să ia parte activă, câteodată
internă şi externă, pe baza comparării parametrilor neprevăzută, în procesul de creaţie juridică, făcând să
comenzii cu cel al execuţiei. Dreptului îi este caracteris- apară sistematicitatea reală a dreptului sub forma unei
tică autoreglarea, căci deţine mijloace specifice ce pot înlănţuiri de verigi străine. F.Ost şi M.van de Kerchove
corecta eventualele erori: acţiunea în judecată, apelul, aduc în acest sens mai multe exemple6, dintre care două
recursul, contestarea, revizuirea, recursul în anulare, sunt deosebit de elocvente:
revirimentul jurisprudenţei, constituţionalizarea drep-  În dreptul public controlul de constituţionalitate
tului, abrogarea normelor ce contravin Constituţiei. a legilor – respectul Constituţiei – este încredinţat unui
Deci, în baza teoriilor respective s-au prezentat organ din ordinea juridică, a cărui activitate este sus-
două modele: unul hipercentralizat, ierarhic şi liniar; trasă de la orice control. Astfel, Curtea Constituţională
altul – hiperdecentralizat, circular şi recursiv. Aceste nu se încadrează în acea schemă kelseniană liniară
teorii ţin doar de fenomenele extreme ale ordinii juridi- şi ierarhică, căci apare ca titular al unei puteri de tip
ce. Dreptul public, începând cu secolul XIX, în cadrul constituant ce influenţează toate cele trei puteri; locul
statului de drept, a răspuns modelului ierarhic. ei nu se regăseşte în piramida lui Kelsen.
Actualmente el nu mai este un monopolist şi, pentru  În dreptul administrativ principiul legalităţii,
a descrie alte fenomene juridice nesituate la extreme, ca subordonare regulamentului legii, presupune că
se foloseşte paradigma complexităţii. Sistemele sunt administraţia nu poate face decât ceea la ce este strict
complexe, relaţiile dintre elemente sunt recursive şi se abilitată. Dar, intervenţionismul masiv actual al statu-
multiplică, adică sisteme imprevizibile, căci anumite lui conduce la alteraţii serioase ale acestui principiu,
informaţii asupra funcţionării ce pot evoca o dezordine plus că mai intervine şi delegarea legislativă. Dreptul
aparentă pot scăpa observatorului, iar sistemele com- administrativ mai mult abilitează decât constrânge ad-
plicate sunt previzibile şi interacţiunea elementelor lor ministraţia, legea nu prinde formă decât prin intervenţia
este pur deductivă şi lineară. Mutaţia esenţială constă administraţiei, iar proiectele de legi sunt întocmite tot
în luarea în consideraţie a proceselor „în lanţ”. de administraţie şi tot ea are misiunea să le realizeze.
În domeniul dreptului este o sistematicitate de tip Astfel încât şi îm acest caz modelul kelsenian nu rezistă
„ierarhie confuză, încâlcită”: prezenţa unei gradaţii, o realităţilor sociale contemporane concrete, evidenţiin-
relaţie de superioritate, poziţie de comandament este du-se încă o „verigă” străină.
indubitabilă în drept. În aceasta constă „străinătatea
verigilor” – ele sunt străine în sensul în care contravin
unei anumite aşteptări naturale a unei ierarhii respec-
tate, a superiorităţii actului. Note:
Această aşteptare se dezvoltă atât la guvernaţi, cât
şi la guvernanţi. Fiecare, la nivelul său, interiorizea-
1
V.Zlătescu. Introducere în legistica formală. – Bucu-
reşti: Rompit, 1995, p.11.
ză modelul piramidal, se înscrie în locul ce-i revine, 2
Gh.Avornic. Teoria generală a dreptului. – Chişinău:
„adoptând un rol”, cum spun sociolgii, şi se forţează de Cartier Juridic, p.316, 330, 476.
a situa sau menţine pe ceilalţi la eşalonul exact de putere 3
A se vedea: C.Stroe. Compendiu de filosofia dreptului.
ce le trebuie recunoscut. Ierarhia se vede în interpreta- – Bucureşti: Lumina LEX, 1999, p.4, 40, 78.
re şi validare. Interpretarea este acordarea de sens de
4
A se vedea: B.Negru, A.Negru. Teoria generală a drep-
tului şi statului. – Chişinău, 2006, p.484.
către organul de aplicare, iar validarea – recunoaşterea 5
A se vedea: С.С. Алексеев. Общая теория права. –
de către organele de aplicare a temeiniciei pretenţiilor Москва: Норма, 2008, p.66.
autorilor pentru a face să survină consecinţe juridice. 6
A se vedea: F.Ost, Michel van de Kerchove. Systeme
Ideii de sens şi obligativitate impuse a priori de juridique entre ordre et desordre. – Paris: PUF, 1988, p.149-
un organ superior se substituie ideea colaborării între 158.

4
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Drept internaţional privat comun, uniform


sau unificat – armonizarea Soluţiilor
Violeta COJOCARU,
doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar

Odată cu revoluţia tehnico-ştiinţifică, apariţia unor


noi mijloace de comunicare şi întărirea circulaţiei
comercializarea băuturilor alcoolice, statul importa-
tor poate fixa condiţiile, pentru a satisface exigenţele
capitalurilor, mărfurilor, serviciilor şi a forţei de muncă, imperative ce ţin de: eficacitatea controlului fiscal,
tot mai insistent apare problema determinării statutului protecţia sănătăţii publice, corectitudinea tranzacţiilor
persoanelor străine în ordinea naţională, în acelaşi timp comerciale şi protecţia consumatorilor.2
şi situaţia lor procesuală. În privinţa persoanelor, cri- Pe de altă parte, CJCE limitează legislaţia unilaterală
teriul valabil este naţionalitatea, dar unele instrumente a statului importator prin:
de drept derivate conferă drepturi membrilor familiilor – exigenţa unilaterală cu privire la conţinutul minim
lucrătorilor, chiar dacă cei din urmă nu au naţionalitatea de alcool al unei băuturi impusă de un stat membru pen-
unui stat terţ.1 tru comercializarea acesteia, ce constituie un obstacol
Limitându-ne la libera circulaţie a mărfurilor şi a incompatibil cu dispoziţiile atr.30 al Tratatului CEE;
serviciilor, observăm că originea acestora şi legătura – prin urmare, nu există nici un motiv valabil ca bă-
stabilită cu un alt stat membru este condiţia impusă uturile alcoolice legal produse şi comercializate într-un
pentru circulaţie în spaţiul comun. Aceasta implică stat membru să nu fie introduse în comerţ în celelalte
nu doar faptul că originea bunului sau serviciului va state membre...3
fi verificată, dar şi că condiţiile juridice în care bunul Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a apli-
va fi produs şi plasat pe piaţă sau potrivit cărora servi- cat divers jurisprudenţa Cassis de Dijon, incluzând în
ciile pot fi legal procurate vor fi verificate. Cu privire categoria intereselor legitime, în afară de protecţia con-
la mărfuri, a doua frază din at.36 al Tratatului CEE sumatorilor4, deja vizată prin hotărârea din 20 februarie
precizează că măsurile de control adoptate de către 1979, şi protecţia mediului înconjurător.5
statele importatoare nu pot „constitui nici un mijloc În termenii speţei Cassis de Dijon „...băuturile
de discriminare arbitrară, nici o restricţie ascunsă în alcoolice legal produse şi comercializate într-un stat
comerţul dintre statele membre”. membru să fie introduse în comerţ în celelalte state
Trei căi au fost urmate de către Comisie pentru a membre...” a fost deschisă calea pentru Rezoluţia Con-
favoriza libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor dato- siliului din 7 mai 1985 în materie de armonizare tehnică
rită armonizării condiţiilor juridice evocate mai sus. şi de standardizare.6
De la bun început, autorităţile comunitare au ela- Unul dintre principiile pentru o politică europeană
borat numeroase instrumente în scopul de a unifica în materie de standardizare constă în angajamentul
condiţiile pentru fabricarea unui produs şi plasarea statelor membre de a veghea asupra asigurării recu-
acestuia pe piaţă, precum şi calificarea cerută pentru noaşterii reciproce a rezultatelor testelor şi instituţiilor,
procurarea unei prestaţii de servicii. Este vorba despre elaborării regulilor uniforme cu privire la funcţionarea
un proces lung şi anevoios. organismelor de certificare.7
Cât timp armonizarea prin intermediul primei căi Potrivit „controlului exercitat de ţara de origi-
nu s-a produs, statele îşi conservă dreptul de a supune ne”8, un produs admis pentru circuitul liber în Piaţa
anumitor condiţii importul mărfurilor ce provin dintr- comună presupune verificarea originii produsului
un alt stat membru sau puse în libera circulaţie în acel conformităţii regulilor ţării de origine şi respectul
stat. Articolul 36 al Tratatului CEE conţine o listă de de către aceasta a regulilor generale impuse de
motive pentru care un stat membru poate supune în mod dreptul comunitar.
legal propriului control mărfurile originare dintr-un Două serii de Directive de coordonare – unele cu
alt stat membru, iar Curtea de Justiţie a Comunităţilor referire la asigurarea directă a vieţii9, altele la o altă
Europene (CICE) nu a estimat că această listă este asigurare decât cea a vieţii10, conţin reguli aplicabile
limitativă. conflictelor de legi. Scopul vizat este de a proteja con-
În speţa Cassis de Dijon, CJCE a enunţat o regulă sumatorii în cazul încheierii unui contract de adeziune.
dublă. Dintr-un punct de vedere, în cazul absenţei Regula pusă în aplicare prevede aplicarea imperativă
unei reguli comunitare cu privire la producerea şi a legii locului încheierii contractului de asigurare11

5
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

şi a legii ţării unde este situat riscul, în cazul în care gées, Rec., 1985, p.531; CJCE, 20 sept. 1988, af. 302/86,
coincide cu ţara de reşedinţă a celui asigurat.12 Commission des Communautés européennes c. Royaume de
Deci, legea autonomiei de voinţă a părţilor este, în Danemark, Rec., 1988, p.4607.
6
JOCE, C 136/1, 4 iunie 1985.
principiu, îndepărtată; totuşi, legea astfel desemnată nu 7
Anexa I, „Concluzii privind standardizarea”, aprobată
interzice alegerea de către părţile contractului a legii de Consiliu la 16 iulie 1984, JOCE, 4 iunie 1985, C 136/2.
aplicabile. În statele unde este în vigoare Convenţia A se vedea şi principiile din Anexa II, „Orientări relative la
de la Roma din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile o nouă apropiere în materie de armonizare a standardelor”.
obligaţiilor contractuale, art.5 al acestei Convenţii li-
8
Directiva II (89/646/CEE) a Consiliului din 15 de-
cembrie 1989 vizând coordonarea dispoziţiilor legislative,
mitează aplicarea lex voluntatis în contractele încheiate reglementare şi administrative privind accesul la activită-
cu consumatorii. Pentru a concilia normele imperative ţile societăţilor de credit şi funcţionarea acestora, modifi-
ale directivelor cu dispoziţiile Convenţiei de la Roma, când Directiva 77/780/CEE, JOCE, 30 decembrie 1989,
directivele permit alegerea legii aplicabile când este L 386/1.
autorizată de legea desemnată în mod imperativ. Con-
9
Directiva II (90/619/CEE) a Consiliului din 8 noiem-
siderăm că este vorba de o retrimitere operată prin brie 1990 vizând coordonarea dispoziţiilor legislative, re-
glementare şi administrative privind asigurarea directă a
intermediul directivelor. vieţii, fixând dispoziţii destinate a facilita exerciţiul efectiv
al liberei prestaţii de servicii, modificând Directiva 79/267/
CEE, JOCE, 29 noiembrie 1990, L 350/90; Directiva III
(92/96) a Consiliului din 10 noiembrie 1992 vizând coor-
Note: donarea dispoziţiilor legislative, reglementare şi adminis-
trative privind asigurarea directă a vieţii, modificând Direc-
1
Regulamentul 1612/68 din 15 octombrie 1968 pri- tiva 79/267/CEE şi 90/619/CEE, JOCE, 9 decembrie 1992,
vind libera circulaţie a lucrătorilor Comunităţii // JOCE, L 360/1.
L 257/5. Regulamentul 1251/70 din 15 octombrie 1968 pri-
10
Directiva II (88/357/CEE) vizând coordonarea dispo-
vind drepturile lucrătorilor // JOCE, L 142/24. ziţiilor legislative, reglementare şi administrative privind o
2
CJCE, 20 febr. 1979, af. 120/78, Rewe-Zentral AG c. altă asigurare, decât cea a vieţii, fixând dispoziţii destinate
Bundesmonopolverwaltung fur Branntwein, Rec., 1979, a facilita exerciţiul efectiv al liberei prestaţii de servicii,
p.662 modificând Directiva 73/269/CEE, JOCE, 4 iulie 1988,
3
Ibidem. p.664. L 172/1.
4
CJCE, 10 iulie 1980, af. 152/78, Commission des Com- Directiva (92/49CEE) a Consiliului din 18 iunie 1992
munautés européennes c. République française („Publicité vizând coordonarea dispoziţiilor legislative, reglementare
des boissons alcooliques”), Rec. 1980, p.2299; CJCE, 17 şi administrative privind o altă asigurare, decât cea a vieţii,
iunie 1981, af. 113/80, Commission c. Irlande, Rec., 1981, modificând Directiva 73/239/CEE şi 88/357/CEE, JOCE,
p.1625; CJCE, 10 nov. 1982, af. 261/81, Walter Rau Lebens- 11 august 1992, L 238/1.
mittelwerke c. De Smedt PvbA, Rec., 1982, p.3961.
11
Directiva II (90/619/CEE) a Consiliului din 8 noiem-
5
CJCE, 7 febr. 1985, af. 240/83, Procureur de la Répu- brie 1990, art.4.
blique c. Association de défence des bruleurs d’huiles usa-
12
Directiva II (88/357/CEE), art.7, §1, a).

6
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Dreptul internaţional investiţional


Victoria Arhiliuc,
doctor habilitat în drept, profesor cercetător

Î nunordreptul contemporan se conturează formarea


reguli referitoare la mişcările de capital, cu
pentru promovarea, protecţia şa garantarea reciprocă
a investiţiilor etc.
alte cuvinte – a unui drept internaţional investiţional. Între ţările lumii au fost încheiate mai mult de 1330
Totalitatea normelor care reglementează relaţiile de astfel de acorduri, fapt ce denotă o largă răspândire
economice interstatale privind investiţiile formează a lor.1 În 1992 BIRD şi FMI au editat o culegere care
dreptul internaţional investiţional. conţine principalele prevederi ale tratatelor investiţi-
Obiectul de reglementare în acest caz sunt investi- onale. De regulă, conţinutul lor cuprinde întrebări ca:
ţiile de orice tip şi în oricare formă (directe, de porto- stabilirea regimului juridic al investiţiilor străine (de
foliu, capital creditar)*, climatul investiţional, regimul cele mai dese ori se acordă regimul naţional); sistemul
întreprinderilor cu capital străin, hârtiile de valoare, de protecţie, securitate şi garanţii pentru investiţiile
dreptul de proprietate asupra lor şi al. străine; ordinea rezolvării disputelor între investitorul
În Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale străin şi statul contractant.
statelor se conţine precizarea că fiecare stat are drep- În prezent nu există un sistem universal centralizat
tul, decurgând din suveranitatea sa permanentă asupra care ar stabili ordinea efectuării investiţiilor străine.
resurselor naturale şi activităţilor economice, de a re- Există însă tendinţe spre crearea unui mecanism mul-
glementa investiţiile străine şi de a exercita autoritatea tilateral de reguli privind investiţiile străine, în special
asupra acestor investiţii, în limitele jurisdicţiei sale spre unificarea regimurilor investiţionale, universali-
naţionale, în concordanţă cu legile şi reglementările zarea regulilor de acceptare şi protecţie a investiţiilor
sale şi în conformitate cu obiectivele şi priorităţile străine.* Tendinţa creării unui mecanism multilateral
sale naţionale. privind investiţiile îşi găseşte reflectare în crearea di-
Astfel, statul are dreptul exclusiv să autorizeze şi feritelor „coduri de conduită” şi a altor acte similare.
să reglementeze investiţiile străine, iar atunci când Aşa, de exemplu, este cunoscut Codul liberalizării
interesele lui necesită, poate încuraja investiţiile stră- mişcării capitalurilor adoptat în cadrul Organizaţiei
ine recurgând la legislaţia sa internă sau la convenţii pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Acest Cod
bilaterale, care să stabilească un cadru juridic general este obligatoriu pentru statele membre ale Organizaţiei
al acestora. şi constă din trei părţi: obligaţia statelor părţi de a nu
Relaţiile investiţionale interstatale se reglementea- introduce noi restricţii referitoare la circulaţia capitalu-
ză, de cele mai dese ori, de tratatele bilaterale, care pot rilor; ordinea notificării în cazurile aplicării măsurilor
avea denumiri diferite: tratate, convenţii sau acorduri restrictive (din considerente de securitate); lista ope-
raţiunilor investiţionale care urmează a fi liberalizate.
În 1992 BIRD a adoptat „Principiile directoare privind
regimul investiţiilor străine”. În cadrul Organizaţiei
*
Tratatul de la Roma din 1957 despre crearea Comu-
nităţii Economice Europene a proclamat libera circulaţie a colaborării economice din Asia şi Pacific în 1994 a
capitalurilor ca bază fundamentală a cooperării economice. fost adoptat „Codul benevol” al investiţiilor străine
Ulterior, în cadrul Comunităţii au fost adoptate multiple acte directe, în care sunt formulate următoarele principii
care serveau juridic libera circulaţie a capitalurilor între ţă- investiţionale:
rile membre CEE, precum şi cu ţările în curs de dezvoltare; – atitudine nediscriminatorie faţă de ţările dona-
investiţiile directe – sunt investiţiile în obiecte economice,
care îi dau investorului dreptul să participe la efectuarea
toare;
controlului efectiv şi administrarea întreprinderii; investi-
ţiile de portofoliu – varietate a investiţiilor financiare, care
se manifestă prin introducerea banilor în pachetul (portofo- *
În 1965 a fost încheiată Convenţia de la Washington
liul) de diferite hârtii de valoare în scopul creşterii venitu- (a intrat în vigoare în 1966) privind ordinea rezolvării dife-
lui şi diminuării riscului economic, cu orientarea de a avea rendelor investiţionale între state şi persoanele străine. Ea
dividende şi profit; capitalul creditar – investiţii în formă prevede stabilirea de facilităţi pentru rezolvarea disputelor
de credite internaţionale private şi de stat, care se folosesc între investitori şi state, prin conciliere şi arbitraj. În cores-
de către statele primitoare pentru acoperirea deficitului bu- pundere cu această Convenţie, sub egida BIRD a fost creat
getar, crearea infrastructurii de producţie, dezvoltarea legă- Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor
turilor economice externe. privind Investiţiile (CIRDI).

7
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

– minimalizarea restricţiilor; ale statelor din prima categorie pe teritoriul statelor


– neadmiterea exproprierii fără compensare; din categoria a doua. Între Agenţie şi statele membre
– asigurarea înregistrării şi convertirii; deţinătoare de investiţii se încheie acorduri de protecţie
– înlăturarea barierelor la transferul capitalului; şi garantare a investiţiilor.
– excluderea dublei impuneri; Garanţiile se oferă investitorilor privaţi. Din aceste
– respectarea de către investitor a normelor şi regu- considerente, Agenţia încheie cu investitorul privat
lilor de aflare pe teritoriul ţării; contractul corespunzător. În cazul apariţiei riscului de
– asigurarea intrării-ieşirii personalului străin; asigurare, Agenţia plăteşte suma respectivă şi, ulterior,
– rezolvarea diferendelor pe calea negocierilor sau pretenţiile investitorului privat faţă de statul deţinător
prin arbitraj. de investiţii trec la Agenţie. Neînţelegerea sau disputa
În cadrul CSI a fost încheiat, în 1993, Acordul multi- între investitorul străin şi statul deţinător de investiţii
lateral privind colaborarea în domeniul activităţii inves- se transformă în diferend internaţional. Merită atenţie
tiţionale. Regimul prevăzut în Acord nu se răspândeşte faptul că părţi ale diferendului nu sunt două state, dar
asupra statelor terţe. Părţile îşi acordă reciproc regimul un stat şi o organizaţie internaţională – Agenţia Multi-
naţional în toată activitatea investiţională, se obligă laterală pentru Garantarea Investiţiilor.
să colaboreze în ce priveşte elaborarea şi realizarea Conform Convenţiei de la Seul, AMGI are şi un
politicii investiţionale concordate. Una dintre direcţiile rol privind normele de fond asupra tratamentului
de colaborare este aproprierea legislaţiei referitoare la investiţiilor. În baza articolului 12 (d) al Convenţiei,
activitatea investiţională. Este prevăzut un nivel înalt Agenţia trebuie, atunci când garantează o investiţie,
de protecţie a investiţiilor şi nu numai de naţionali- să se declare satisfăcută în ceea ce priveşte „condiţiile
zare. Investitorii au dreptul la despăgubiri, inclusiv a investiţiilor în ţara-gazdă, inclusiv disponibilitatea
venitului ratat, pricinuite în rezultatul acţiunilor ilegale unui tratament corect şi echitabil, precum şi protecţia
ale organelor de stat şi ale persoanelor cu funcţie de juridică a investiţiilor”.
răspundere. Suplimentar a fost adoptată, la 25 martie
1997, Convenţia privind drepturile investitorilor, care Naţionalizarea investiţiilor străine. Dreptul inter-
garantează drepturile lor. naţional contemporan recunoaşte dreptul statului de a
naţionaliza proprietatea străină. Acest drept se bazează
Agenţia Multilaterală pentru Garantarea Inves- pe exercitarea unui atribut al suveranităţii statului –
tiţiilor (AMGI). În octombrie 1985 a fost încheiată asupra resurselor naturale. În art.2 din Carta dreptu-
Convenţia de la Seul, în baza căreia s-a creat Agenţia rilor şi îndatoririlor economice ale statelor, consacrat
Multilaterală pentru Garantarea Investiţiilor (AMGI). suveranităţii permanente asupra resurselor naturale,
Principalul scop al Agenţiei este de a oferi un mecanism s-a precizat că fiecare stat are dreptul de a naţionaliza,
multilateral de asigurare a investiţiilor, complementar expropria sau transfera proprietatea bunurilor străine,
schemelor naţionale, regionale şi private de asigurare în care caz trebuie plătită despăgubirea corespunzătoare
a investiţiilor, fiind astfel atenuate temerile privind de către statul care ia asemenea măsuri, ţinându-se
riscurile necomerciale (interzicerea transferului valu- seama de legile şi de reglementările sale şi de toate
tei, naţionalizarea şi alte forme de expropriere, război, împrejurările pe care statul le consideră pertinente. În
revoluţie, dezordine socială pe teritoriul statului). cazul când problema despăgubirilor dă naştere unui
Agenţia are capacitate juridică internaţională. Din diferend, el va fi reglementat conform legislaţiei interne
punct de vedere organizatoric, Agenţia este în legătură a statului naţionalizator, dacă toate statele interesate nu
cu BIRD. Membri ai Agenţiei sunt peste 120 de state, au căzut de acord, în mod liber şi reciproc, de a căuta
numai statele membre ale BIRD. Administrarea Agen- alte mijloace paşnice pe baza egalităţii suverane şi în
ţiei este efectuată de Consiliul Guvernatorilor (câte un concordanţă cu principiul liberei alegeri a mijloacelor
guvernator şi un locţiitor al guvernatorului de la fiecare de soluţionare.
stat), Consiliul Administrativ din 12 membri, numiţi Cu toate acestea, naţionalizarea nu exclude posibili-
de Consiliul Guvernatorilor şi Preşedinte, numit de tatea apariţiei unui diferend între statul naţionalizator şi
Consiliul Administrativ pe un termen nedeterminat. statul care oferă protecţie diplomatică persoanei fizice
Capitalul social al Agenţiei se repartizează între sau juridice investitor privind, de exemplu, cuantumul
statele membre grupate în două categorii: statele dez- despăgubirilor.
voltate (60% de capital în sumă) şi ţările în curs de În aşa cazuri, între statele părţi la diferend poate
dezvoltare (40% de capital în sumă). Se garantează avea loc recurgerea pe plan internaţional la mijloace
investiţiile directe ale persoanelor fizice şi juridice paşnice de reglementare a diferendelor.

8
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În cazul naţionalizării urmează să fie luate în con- Aceste acorduri stabilesc principiile juridice fun-
sideraţie cerinţe speciale: naţionalizarea nu poate fi damentale, destinate consolidării relaţiilor comerciale
arbitrară, ea poate avea loc în situaţii excepţionale, în- între Republica Moldova şi ţările părţi la extinderea
temeiate pe motive de utilitate publică, în baza legii, cu dezvoltării şi colaborării comerciale şi economice,
respectarea principiului nediscriminării; naţionalizarea la încurajarea şi crearea condiţiilor favorabile pentru
trebuie să fie însoţită de plata unei compensaţii rapide, investiţiile persoanelor fizice şi juridice ale unei ţări
efective şi adecvate. pe teritoriul altei.
Spre exemplu, în art.5 al Acordului între Republica În conformitate cu prevederile acestor acorduri, păr-
Moldova şi Republica Slovacă privind promovarea şi ţile contractante şi-au asumat obligaţia să asigure admi-
protejarea reciprocă a investiţiilor, încheiat la 7 aprilie nistrarea, menţinerea, utilizarea, deţinerea sau repartiţia
2008, sunt prevăzute următoarele: „Investiţiile investi- pe teritoriul lor a investiţiilor altei părţi contractante,
torilor unei Părţi Contractante nu vor fi naţionalizate, să se abţină de la toate măsurile discriminatorii sau
expropriate sau supuse oricăror altor măsuri cu efect nefondate. Părţile contractante vor acorda investiţiilor
echivalent naţionalizării sau exproprierii şi care are altei părţi regimul naţional sau al naţiunii celei mai
drept rezultat un transfer formal de drept sau confis- favorizate. Părţile contractante asigură investitorilor
carea directă (denumită în continuare „expropriere”) transferul, după îndeplinirea obligaţiunilor lor fiscale,
pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, cu excepţia fără nici o restricţie, a investiţiilor (a dividendelor, a
cazurilor când exproprierea se efectuează în scop pu- profitului, a sumelor obţinute în rezultatul vinderii sau
blic şi însoţită de o compensare promptă, adecvată şi lichidării investiţiilor etc.). Transferurile vor fi efectu-
efectivă. Exproprierea urmează să fie efectuată în bază ate fără nici o restricţie, într-o valută convertibilă, la
non-discriminatorie, în conformitate şi în baza unor preţul aplicat pe piaţă la data efectuării transferului.
prevederi legale. Aceste prevederi vor fi aplicate, de asemenea, asupra
Asemenea compensare va totaliza valoarea de piaţă investiţiilor efectuate înaintea datei intrării în vigoare
a investiţiilor expropriate la data imediat anterioară a acordurilor.
exproprierii sau înainte de momentul când exproprierea Referitor la investiţiile efectuate până la data expi-
a fost anunţată sau făcută public cunoscută, în depen- rării acordului, prevederile menţionate vor fi aplicate
denţă de ceea ce se va întâmpla mai curând, va include pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data expirării
dobânda comercială utilizată din momentul exproprierii acordului.
până la data plăţii şi va fi realizată efectiv. Compensarea
va fi efectuată într-o valută liber convertibilă sau în altă
valută, conform înţelegerii dintre investitor şi Partea Note:
Contractantă care achită compensarea respectivă”.2
Republica Moldova a încheiat 40 de acorduri bi- 1
Sistemul comerţului mondial. Centrul de Comerţ In-
laterale privind promovarea şi protecţia investiţiilor ternaţional UNCTAD/OMC şi Secretariatul Commonweal-
th, 1999, p.300.
străine cu Turcia, Polonia, Germania, SUA, China, 2
Acordul între Republica Moldova şi Republica Slova-
Uzbekistan, Ucraina, România, Olanda, Luxemburg, că privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
Belgia, Finlanda, Iran, Ungaria, Rusia, Grecia şi al. din 7 aprilie 2008, art.5.

9
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Aspecte conceptuale privind


principiul transparenţei
Teodor CÂRNAŢ,
doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar
Galina Chiveri,
doctorand

A pariţia şi evoluţia principiului transparenţei se


datorează evoluţiei cultului informaţiei, care a
Transparenţa este abilitatea de a pune la dispoziţia
publicului informaţii relevante şi la timp cu privire la
influenţat asupra difuzării informaţiei de interes public. activităţile desfăşurate de guvernare.7
Din principiul transparenţei putem determina conceptul Transparenţa reprezintă punctul de intersecţie a
că societatea civilă are dreptul de a cunoaşte şi a avea dreptului publicului de a cunoaşte şi a dreptului indi-
acces la informaţiile de interes public, dreptul de a face vidului la viaţă privată.8
parte din factorii de decizie ai statului, iar autorităţile Din definiţiile expuse putem deduce următoarele
publice au obligaţia de a divulga informaţia de interes elemente ale transparenţei: dreptul cetăţenilor de a avea
public. Drepturile omului şi democraţia se exercită acces la informaţia publică; dreptul cetăţenilor de a par-
numai în condiţii de transparenţă şi, ca rezultat, prin- ticipa la procesul decizional; informaţia publică (care
cipiul transparenţei este un principiu indispensabil al prezintă interes pentru cetăţeni şi trebuie să fie accesibilă,
unei societăţi democratice. obiectivă, veridică şi completă); transparenţa – mod de
Transparenţa este un fenomen complex, care în lucru al tuturor autorităţilor publice sau instituţii publice
evoluţia sa a depins de mai mulţi factori de natură de a face publică activitatea lor.
politică, economică, socială şi culturală. El s-a extins Din toate aceste elemente pe care le-am dedus an-
odată cu extinderea democraţiei în a doua jumătate a terior, conceptul principiului transparenţei se bazează
secolului XX, după ce au fost adoptate primele decla- pe două: dreptul cetăţenilor de a participa la procesul
raţii şi convenţii internaţionale ce protejau drepturile decizional; dreptul cetăţenilor de a avea acces la infor-
omului. maţia publică.
În literatura de specialitate se cunosc patru perioade Dreptul cetăţenilor de a participa la procesul deci-
de dezvoltare a principiului transparenţei: 1) Euro- zional se exercită prin drepturile electorale, participarea
pa medievală timpurie, 2) Europa medievală târzie, la referendum, care se realizează prin două forme:
3) sfârşitul secolului XVIII – mijlocul secolului XIX activă şi pasivă.9
şi 4) secolul XX până in prezent.1 Însă, ideile de bază Participarea pasivă a cetăţenilor la procesul decizio-
referitoare la acest principiu le găsim în Grecia, unde nal include exercitarea dreptului la vot, iar participarea
cetăţenii aveau dreptul de a participa la viaţa politică, activă presupune: implicarea directă în politică, asoci-
la guvernare şi la procesul decizional.2 erea în partide politice, participarea directă în cadrul
De unii autori transparenţa este văzută drept o alegerilor, înaintarea propunerilor sau proiectelor de
cerinţă elementară a democraţiei, un instrument prin interes public.
care alegătorii intervin în procesul de guvernare şi Dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţia
supraveghează acţiunile autorităţii, o modalitate de publică, şi anume – la informaţiile cu privire la decizi-
prevenire a corupţiei sau abuzurilor.3 ile, politica şi acţiunile guvernării. Prin informaţia de
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte interes public se înţelege orice informaţie care rezultă
termenul transparenţă drept proprietate a unor corpuri din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii
sau a unor medii de a fi transparente, prin care se poate publice.
vedea limpede conturul şi detaliile obiectelor aflate în Atât dreptul cetăţenilor de a participa la procesul
partea opusă.4 decizional, cât şi dreptul cetăţenilor de a avea acces la
În aspect juridic, transparenţa este mediul care informaţia publică, au acoperire constituţională.
permite accesul total al publicului privind activitatea, Articolul 34 din Constituţia Republicii Moldova10
practicile autorităţilor publice.5 Fenomenul transpa- prevede că nu poate fi îngrădit dreptul persoanei de a
renţei mai este conturat drept mod de lucru, principiu avea acces la orice informaţie de interes public. Auto-
al unor conducători sau organe conducătoare de a rităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt
face cunoscută public, în permanenţă, întreaga lor obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asu-
activitate.6 pra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

10
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

personal, iar mijloacele de informare publică, de stat tanţii lor; la rândul său, oricărui cetăţean i se asigură
sau private sunt obligate să asigure informarea corectă accesul la o funcţie publică.
a opiniei publice. Mijloacele de informare publică nu Pentru a-şi exprima opiniile, viziunile, ideile, cetăţe-
sunt supuse cenzurii. nii se pot întruni în mitinguri, demonstraţii, manifestări
Articolul 37 din Constituţie garantează fiecărui sau orice altă întrunire. Mitingurile, demonstraţiile,
om dreptul la accesul liber şi la răspândirea informa- manifestările, procesiunile sau orice alte demonstraţii
ţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la sunt libere şi pot fi organizate numai în mod paşnic.12
condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor Cetăţenilor Republicii Moldova le este garantată
alimentare şi a obiectelor de uz casnic. Tăinuirea sau libera asociere în partide şi în alte organizaţii social-
falsificarea informaţiilor despre factorii ce sunt în de- politice. La rândul lor, partidele politice şi organizaţiile
trimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege. social-politice vor contribui la definirea şi la exprimarea
Articolul 65 din Constituţie stabileşte că şedinţele voinţei politice a cetăţenilor.13
Parlamentului sunt publice şi că Parlamentul poate În concluzie putem menţiona că principiul trans-
hotărî ca anumite şedinţe să fie închise. În acelaşi timp, parenţei este fundamentul pe care se construieşte o
art.76 cu privire la intrarea în vigoare a legii declară societate deschisă şi democratică. Prin acest principiu
că legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii societatea civilă îşi realizează dreptul de a cunoaşte şi
Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la a avea acces la informaţiile de interes public, precum şi
data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage asupra activităţii autorităţilor publice. În rezultatul rea-
inexistenţa acesteia. Art.117 al Constituţiei stipulează lizării acestui drept, societatea civilă poate spori gradul
caracterul public al dezbaterilor judiciare; astfel, în de transparenţă a autorităţilor publice, perfecţionarea
toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt şi dezvoltarea mecanismelor pentru implementarea
publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se ad- principiului transparenţei.
mite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea
tuturor regulilor de procedură.
În scopul asigurării accesului la informaţie, Con- Note:
stituţia Republicii Moldova reglementează o anumită
categorie de drepturi şi libertăţi ale omului, cum sunt
1
A se vedea: K.Faulks. Citizenship. – London, Routled-
ge, 2000, p.17.
libertatea conştiinţei, libertatea opiniei şi exprimării, 2
A se vedea: J.Boardman. Cambridge ancient history. –
libertatea creaţiei. Fiecărui cetăţean îi este garantată Cambridge: University Press, 1924, p.210.
libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea 3
A se vedea: D.Oancea, B.Diaconu.Transparenţa şi
exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt avatarurile ei. www.csr-romania.ro.
mijloc posibil. Însă, libertatea exprimării nu poate pre-
4
www.dictionaronline.eu
5
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu
judicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane
Iordan”. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. – Bucu-
la viziune proprie. Sunt interzise şi pedepsite prin lege reşti: Univers Enciclopedic, 1998.
contestarea şi defăimarea statului şi poporului, îndem- 6
www.dictionaronline.eu
nul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau 7
A se vedea: J.Bertók. Public sector transparency and
religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teri- accountability: making it happen. – Danver, OECD Publi-
torial, la violenţă publică, precum şi la alte manifestări shing, 2002, p.7.
8
A se vedea: W.Richard, R.E. Oliver, Oliver. What
ce atentează la regimul constituţional. is transparency? New-York, McGraw-Hill Professional,
Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. 2004, p.x.
Voinţa poporului se exprimă prin alegeri libere, care au 9
A se vedea: J.M. Fendrich. Ideal Citizens: The Legacy
loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, of the Civil Rights Movement. – New York: SUNY Press,
secret şi liber exprimat. În acelaşi timp, Constituţia 1993, p.108.
10
Constituţia Republicii Moldova adoptata la 29.07.1994
Republicii Moldova garantează cetăţenilor Republicii
// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
Moldova cu drept de vot dreptul de a fi aleşi.11 11
Ibidem, art.38.
Cetăţenii au dreptul de a participa la administrarea 12
Ibidem, art.39.
treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezen- 13
Ibidem, art.41.

11
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Recepţionarea unor principii, instituţii şi norme


juridice din Dreptul privat roman în noul Cod civil
al Republicii Moldova
Victor Volcinschi,
doctor habilitat în drept, profesor universitar

P rocesul de recepţionare a Dreptului privat roman


de către statele Europei continentale are o istorie
capacităţii de exerciţiu (art.19-22 C.civ. RM).
Ca şi în Dreptul privat roman, care cunoştea institu-
multiseculară. Chiar şi exemplul cel mai strălucit de ţia juridică de diminuare a capacităţii civile a persoanei
recepţionare a înţelepciunii juridice din Roma Antică, fizice (capitis deminuţio), în Codul civil astăzi în vi-
precum este Codul civil francez din 1804, are deja goare la fel este prevăzută atât diminuarea capacităţii
vârsta de peste două secole. Însă, acest proces continuă de exerciţiu (art.25 C.civ. RM), cât şi lipsirea totală a
şi în zilele noastre. În acest context e de subliniat, întâi acesteia în cazurile expres prevăzute de lege (art.24
de toate, că instituţia juridică de persoană (persona), în C.civ. RM). Desigur, atât cercul de persoane care cad
sensul de persoană fizică ca subiect de drept (art.17-23 sub incidenţa acestei instituţii, cât şi temeiurile, în baza
ale Codului civil al Republicii Moldova1), este recepţi- cărora persoanele fizice pot fi supuse unor asemenea
onată din Dreptul privat roman. Acelaşi lucru se poate diminuări, suferind metamorfozele condiţionate de
spune şi despre instituţia de persoană juridică (art.55- timp şi de condiţiile sociale contemporane, sunt altele
105 C.civ. RM) cu atributele dictate de doctrina şi decât cele din Roma Antică.
practica contemporană. Deşi în Dreptul privat roman Dacă temeiurile, în baza cărora persoana fizică a fost
nu se pomeneşte despre capacitatea de exerciţiu, care limitată în capacitatea de exerciţiu, au dispărut, instanţa
în condiţiile actuale se dobândeşte treptat, pe măsura de judecată îşi anulează hotărârea şi persoana este repusă
atingerii de către persoana fizică a anumitor etape de în capacitatea sa deplină de exerciţiu (alin.(3) art.24
vârstă (adică, de maturizare intelectuală) şi obţinerii C.civ. RM). Procedura juridică, cu ajutorul căreia per-
anumitei practici de viaţă, pentru obţinerea capacităţii soana fizică se repunea în capacitatea sa civilă, purta
civile (caput) erau prevăzute şi anumite etape de vârstă, denumirea de ius postliminium.
şi anume: Codul civil al Republicii Moldova a recepţionat şi
I – până la 7 ani minorii nu dispuneau de caput şi instituţiile juridice de tutelă şi curatelă prevăzute în
se numeau infantes, adică infantili; Digestele lui Iustinian (D. 26.1-10). Aceste instituţii
II – de la 7 la 14 ani băieţii, iar de la 7 la 12 ani sunt prevăzute în Codul civil cu aceleaşi denumiri, cu
fetele (impuberes) se considerau că dispun parţial de aceleaşi scopuri, cu aceleaşi funcţii, asupra aceloraşi
capacitate (caput); categorii de persoane, cu mici deosebiri de vârstă şi
III – de la 14/12 ani şi mai departe persoanele alte novele dictate de realiile contemporane, în special,
dispuneau de capacitatea civilă deplină, cu o singură în privinţa femeilor care la ora actuală sunt egalate în
excepţie pentru persoanele care nu au atins încă vârsta statutul lor juridic cu bărbaţii, cu aceleaşi exigenţe
de 25 ani (D. 4.4.1-48). faţă de persoanele care urmează a fi numite tutori sau
Excepţia constă în aceea că, dacă persoanele după curatori, cu aceleaşi obligaţii ale tutorilor şi curatorilor
14/12 ani, dar care nu au atins vârsta de 25 ani, au atât faţă de cei aflaţi sub tutelă sau curatelă, cât şi faţă
încheiat vreun contract, ale cărui efecte se răsfrângeau de organele care instituie şi controlează activitatea
negativ asupra intereselor lor sau cădeau în situaţii de- tutorilor şi curatorilor (art.32-47 C.civ. RM).
favorabile în alt mod, aceste persoane puteau cere de la Numai că, spre deosebire de Codul civil al
pretor restitutio in integrum, adică declararea nulităţii Republicii Moldova, legislaţia civilă din Roma Antică
contractului şi aducerea părţilor în situaţia iniţială. prevedea şi măsuri specifice eficiente de răspundere
Aceasta a rămas în istoria Dreptului privat roman ca a tutorilor şi curatorilor pentru exercitarea necuve-
un mijloc specific de apărare pretoriană, condiţionat de nită a obligaţiilor lor sau pentru abuzurile comise
faptul că, după cum spunea Ulpianus, la persoanele de în această activitate. Ar fi cazul de completat Codul
această vârsta judecata (chibzuinţa) este şovăielnică, nostru civil cu asemenea norme. În privinţa corelaţiei
irezistentă şi supusă multor minţiri (D.4.4.1). dintre normele de drept şi cele moralo-estetice, Codul
În Codul civil al Republicii Moldova la fel sunt civil al Republicii Moldova a recepţionat principiul,
prevăzute anumite etape de vârstă pentru dobândirea potrivit căruia la exercitarea drepturilor şi la execu-

12
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

tarea obligaţiilor persoanele fizice trebuie să respecte se numesc servituţi ale terenurilor (fundibus), din cauza
buna-credinţă (bonae fides), legea, contractul, ordinea că în lipsa acestora ele nu pot fi constituite...” (Ulpia-
publică şi bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă nus, D. 8.4.1). Un alt jurist al Romei Antice, Paulus,
până la proba contrară (art.9 alin.(1) C.civ. RM). se pronunţa mai concret, afirmând că în cazul în care
De remarcat că principiul bunei-credinţe este utili- asupra unui teren este constituită o servitute în favoarea
zat şi îşi exercită efectul său juridic şi în instituţia de altui teren, atunci servitutea urmează terenul în cazul
posesiune (art.307, 308, 309 şi 311 C.civ. RM), creând vinderii acestuia (Paulus, D. 8.4.12). Pomponius, însă,
anumite priorităţi posesorului de bună-credinţă în ra- se pronunţa şi mai categoric, afirmând că „servitutea
port cu cel de rea-credinţă (mala fides). aparţine nu persoanei, ci terenului” (Pomponius,
Codul civil al Republicii Moldova a recepţionat D. 8.2.3).
şi drepturile reale asupra lucrurilor altuia (iura in re Din afirmaţiile acestor jurişti celebri ai Romei
aliena), prevăzute în Digestele lui Iustinian, Partea a Antice, mulţi dintre care sunt reprezentanţi ai nume-
VII-a, fragmentele 1-9 (D. 7.1-9) şi în Cartea a VIII-a, roaselor generaţii de jurişti, pe parcursul secolelor,
fragmentele 1-6 (D. 8.1-6). inclusiv până în secolul XX, au considerat că raportul
Din cărţile şi fragmentele indicate ale Digestelor lui juridic în cadrul servituţii prediale apare între terenuri,
Iustinian rezultă că drepturile reale principale asupra atribuindu-le acestora calitatea de subiecţi de drept.2
lucrurilor altuia sunt: usufructus (uzufructul), usus Analizând minuţios opiniile juriştilor romani sus-
(uzul), habitatio (abitaţia), superficio (superficia), citaţi şi comentariile urmaşilor, se poate afirma că o
servitutes praediales (servituţile prediale). asemenea definiţie a servituţii prediale este dictată
E de remarcat din capul locului că drepturile reale de ordinea publică din Roma Antică de la acel timp.
menţionate sunt recepţionate în Codul nostru civil cu În acest context este semnificativă poziţia savantului
aceleaşi denumiri (uzufructul – art.395-423; uzul şi român Matei B. Cantacuzino, conform căruia „...servi-
abitaţia –art.44-42; servitutea predială – art.428-442; tutea nu poate, ca orice drept, să existe decât numai în
superficia – art.443-453), cu aceeaşi natură juridică, limitele ordinii publice...”3. Iar savantul francez Réné
asupra aceloraşi obiecte, având la baza constituirii Savatier afirmă că „...anume ordinea publică alimen-
sale aproape aceleaşi acte şi fapte juridice, cu aproa- tează viaţa economică şi juridică”.4
pe acelaşi conţinut al raporturilor juridice ce apar în Fără a ne opri la analiza noţiunii şi conţinutului
cadrul acestor instituţii. Spun „aproape”, pentru că în ordinii publice, precum şi a impactului pe care ea îl
reglementările din Codul civil al Republicii Moldova exercită asupra Dreptului privat intern şi cel interna-
temeiurile de apariţie (actele şi faptele juridice) sunt ţional privat, am vrea să afirmăm că ordinea publică
mai diverse, iar conţinutul raporturilor juridice ce apar din Roma Antică şi-a exercitat impactul asupra definirii
în cadrul acestor instituţii este reglementat mult mai servituţii prediale.
detaliat. O analiză minuţioasă a fragmentelor din Digeste ne
Încă multe principii, instituţii şi norme juridice sunt face să observăm că juriştii romani, definind servitutea
recepţionate din Dreptul privat roman în Codul civil al predială, sunt mai îngăduitori faţă de personificarea
Republicii Moldova. A face o analiză câtuşi de succin- terenului dominant prin proprietarul acestuia, ca titular
tă a acestora este imposibil în prezentul material. De al dreptului subiectiv de servitute, decât faţă de personi-
aceea, am vrea să ne concentrăm atenţia în continuare ficarea terenului aservit prin acelaşi procedeu, indicând
asupra servituţii prediale*. de fiecare dată terenul aservit însuşi şi ocolind personi-
Una dintre problemele fundamentale ale servituţii ficarea lui prin proprietarul acestuia. În opinia noastră,
prediale este, în opinia noastră, problema definirii asupra acestui procedeu a influenţat conceptul dominant
acesteia. în Dreptul privat roman, care s-a păstrat pe parcursul
Pornim de la dezideratul că esenţa servituţii predia- secolelor şi după recepţia acestuia de către popoarele
le, conform reglamentărilor şi doctrinei Romei Antice, europene, de a trata dreptul subiectiv real ca drept ce
constă în aceea că un imobil (cel aservit) se grevează instituie legătura directă de dominare a titularului aces-
cu o sarcină în servirea altui imobil (celui dominant). tui drept asupra obiectului. Se considera că servitutea
Spre exemplu, Ulpianus afirma că „servituţile prediale predială, fiind un drept subiectiv real, instituie legătura
juridică directă şi nemijlocită de dominare a titularului
* Această problemă este demnă de a fi obiectul unei
discuţii aparte. A se vedea: V.Volcinschi. Servitutea predi-
acestui drept asupra terenului aservit. Prin urmare, tra-
ală în lumina secolelor şi a noului Cod civil al Republicii tarea servituţii prediale de pe poziţiile titularului acestui
Moldova // Analele Ştiinţifice ale Universităşii de Stat din drept, din punctul de vedere al conceptelor dominante
Moldova, nr.7. – Chişinău, 2004. de atunci, era destul de firească şi adecvată.

13
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Istoria dreptului mai demonstrează că fiecare tip ordinea publică de la locul şi timpul alcătuirii acestor
istoric de ordine publică îşi exercită, inevitabil, influ- „codice de legi”. Tot ordinea publică a timpului său
enţa şi îşi lasă amprenta asupra normelor, instituţiilor şi îl îndeamnă pe proeminentul civilist român Matei B.
conceptelor juridice: pe unele le modifică, le adaptează Cantacuzino să afirme, interpretând art.620 al Codului
la cerinţele noi ale societăţii, pe altele, dacă ele nu civil al României. că „...pentru a rupe cu practicile îngă-
corespund cerinţelor societăţii, le trece în desuetudine, duite de vechiul drept feudal, legiuitorul accentuează în
creând în locul lor altele noi. Aşa a fost soarta proprie- mod special prohibiţia de a constitui sau de a dobândi
tăţii private în general pe timpurile regimului socialist, servituţi atingătoare de libertate individuală, prin aceea
aşa s-a întâmplat cu apariţia proprietăţii personale a că ele i-ar impune în mod perpetuu proprietarului fon-
cetăţenilor (art.90 alin.(l) şi (4), art.102 ale Codului dului şerbit servicii personale, altele decât cele strict
civil al Moldovei din 1.12.1964), aşa s-a întâmplat trebuitoare pentru a pune şi a menţine fondul şerbit în
cu eliminarea servituţii prediale din sistemul de drept stare de a se putea exercita servitutea”.9 Iar referindu-se
sovietic, dat fiind faptul că ordinea publică a acelui la art.576 din acelaşi Cod afirmă: „...servitutea e prin
sistem a scos din circuitul civil terenurile de pământ şi definiţie (art.576) o sarcină creată asupra unui fond,
a declarat statul drept unicul proprietar al pământului. dar aceasta înseamnă numai că sarcina constituie o
El, statul, repartiza terenurile de pământ în posesia şi servitute decât atunci când e perpetuă sau, mai exact,
folosinţa altor subiecţi şi tot statul determina regimul când ea profită proprietarului fondului dominant şi
juridic al diferitelor categorii de terenuri, inclusiv căile proprietarilor succesivi ai fondului dominant, oricare
de acces la ele. În aşa mod, „anume ordinea publică ar fi ei, şi numai în această calitate”.10
alimentează viaţa economică şi juridică” – afirmăm şi Este evident că atât legiuitorul român la momentul
noi împreună cu Réné Savatier citat mai sus. adoptării Codului civil, cât şi Matei B. Cantacuzino
Dar dacă fenomenele juridice evoluează anume aşa, la momentul publicării operei sale nu putea avea o
suferind impactul ordinii publice asupra lor, atunci altă atitudine faţă de „vechiul drept feudal”, dat fiind
de ce definiţia servituţii prediale rămâne constantă în că la acel timp omenirea depăşise deja şi orânduirea
lumina secolelor? Care este acel „fir roşu”, alunecând sclavagistă, şi cea feudală şi, după cum afirmă un alt
pe care definiţia servituţii prediale rămâne invariabilă proeminent civilist român Dimitrie Alexandresco, „...
pe parcursul secolelor, ajungând şi până în Codul civil nimeni nu se gândeşte a restabili servituţile feudale des-
al Republicii Moldova (art.428 alin.(1)) adoptat la fiinţate prin revoluţia nemuritoare de la finele secolului
6.06.2002 şi pus în vigoare la 13.06.2003? al XVIII-lea”.11 După cum vedem, la baza gândirii se
În opinia noastră, acel „fir roşu” care s-a dovedit pun deja valorile declarate de Revoluţia burgheză din
a fi element comun pentru ordinea publică prin toate Franţa din anul 1789: Libertatea, Egalitatea, Fraterni-
epocile istorice, începând cu Roma Antică şi până la tatea, valori care pe parcursul întregului secol al XlX-
începutul secolului XX, îl constituie: lea au alimentat conştiinţa umană în lupta cu ordinea
a) conceptul subiectului de drept; publică feudală. Astfel, ordinea publică de la sfârşitul
b) conceptul dreptului subiectiv real. secolului XIX – începutul secolului XX, îmbogăţin-
a) Dacă în Roma Antică era firesc şi adecvat de a du-şi conţinutul cu principii şi viziuni noi relative la
defini servitutea predială prin grevarea cu o anumită libertăţile personalităţii umane după desfiinţarea regi-
sarcină a unui teren în servirea altui teren, dat fiind mului feudal, privind definiţia servituţii prediale prin
că, conform ordinii publice din acele timpuri, era prisma libertăţii şi independenţei personalităţii umane
imposibil de a obliga un cetăţean al Romei în servirea ca postulat, o găseşte compatibilă cu noile principii şi
altuia, apoi, fără a ne opri la analiza epocii glossatori- nu simte necesitatea modificării ei.
lor5 şi postglossatorilor6 , tot atât de firesc şi adecvat b) Considerăm că unii dintre factorii principali care
era pentru alcătuitorii Legiuirii Caragea de a nu-i au contribuit la păstrarea stării de neschimbare a defini-
atinge nici forma, nici spiritul, denumind servitutea ţiei servituţii prediale a fost şi conceptul, întemeiat de
predială şi alte drepturi reale asupra lucrurilor altuia romanii antici şi dominant în teoria dreptului până la
„robirea lucrurilor”7, dat fiind că pentru proprietarii sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, relativ
feudali ai terenurilor era necuviincios de a se obliga în la drepturile reale. Conform acestui concept, dreptul su-
servirea altuia şi că unele categorii de ţărani şerbi se biectiv real instituie un raport juridic direct între subiect
mai numeau pe atunci încă robi. Iar pentru alcătuitorii şi obiect, o legătură nemijlocită de dominare deplină a
Codului Calimach, care au fost inspiraţi de Codul civil titularului acestui drept asupra obiectului12 sau, după
din Austria, unde nu se pomenea despre robi, la fel de cum afirmă savantul rus G.F. Şerşenevici, când se avea
firesc era să le spună „şerbirea lucrurilor”.8 Aşa dicta în vedere un raport juridic real, se indica numai acel

14
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

participant la raportul juridic, căruia îi aparţinea în acest În esenţa sa, o asemenea afirmaţie direct reiese din
raport dreptul subiectiv.13 De la aceasta provine, pro- conţinutul art.576 al Codului civil al României. Aceeaşi
babil, loialitatea juriştilor romani şi a multor generaţii concluzie reiese şi din art.428 alin.(1) al Codului civil
de urmaşi ai acestora pe parcursul secolelor relativă la al Republicii Moldova, care dispune: servitutea este
personificarea (subiectizarea) terenului dominant prin sarcina care creează un imobil (terenul aservit) pentru
proprietarul acestuia ca titular al dreptului subiectiv uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul
de servitute. dominant).
Presupunem că anume acest concept a dat naştere La fel defineşte servitutea predială şi art.637 al
la mijlocul secolului XX unui alt concept teoretic în Codului civil francez16, şi art.637 al Codului civil
doctrina civilistă rusă, fondat şi promovat de D.M. belgian17, şi art.530 al Codului civil spaniol18, şi art.70
Ghenchin, conform căruia drepturile subiective reale al Codului civil al Niderlandei19, şi alin.(l) art.1177 al
există şi se realizează în afara raporturilor juridice, Codului civil al Quebek-ului.20 Aproape la fel defineşte
exemplificând aceasta prin existenţa dreptului subiectiv servitutea şi art.1018 al Codului civil german21, numai
de proprietate.14 că el prevede grevarea terenului aservit în favoarea
Fără îndoială, dreptul subiectiv real îi asigură titu- proprietarului terenului dominant şi lămureşte mai
larului său un spaţiu liber de comportament nemijlocit pe larg conţinutul dreptului de servitute ce îi aparţine
faţă de obiectul acestui drept, însă realizarea normală proprietarului terenului dominant.
a dreptului subiectiv real e posibilă doar în condiţiile Codul civil al Federaţiei Ruse (art.274-277) încon-
respectării obligaţiei reale corelative ce îi revine per- joară definirea directă a servituţii22, însă la fel prevede
soanei sau persoanelor obligate care se află la cealaltă grevarea terenului şi altor imobile, numai că din conţi-
extremă a raportului juridic respectiv. Prin urmare, şi nutul acestor articole rezultă clar că servitutea predială
drepturile subiective reale nu există în afara raporturilor leagă proprietarii imobililor prin drepturi şi obligaţii
juridice. Referindu-ne la servitutea predială, conchidem corelative.
că raportul juridic nu apare între obiecte (terenuri, alte De fapt, între terenul (sau alt imobil) aservit şi tere-
imobile) sau între subiect şi obiect. El apare doar între nul (alt imobil) dominant există un raport care constă
subiecţi vizavi de obiecte atât în cel real, cât şi în cel în aceea că ele sunt, de regulă, terenuri (imobile) înve-
obligaţional, numai că în primul caz obligaţia are carac- cinate şi că exploatarea optimă a unuia este imposibilă
ter impersonal, iar în al doilea – caracter personal. sau evident ineficientă fără folosirea într-un mod sau
Sumând cele expuse la punctele a) şi b), concluzi- altul a celuilalt. Însă, raportul dintre aceste două imo-
onăm că, dacă în Roma Antică subiecţi ai raportului bile este un raport de fapt şi nu de drept sau, după cum
juridic de servitute predială puteau fi doar cetăţenii prevede art.577 al Codului civil român, este o situaţie
Romei pentru care, în virtutea statutului lor juridic, era naturală a lucrurilor. El, acest raport, poate fi calificat
defăimător de a se angaja în servirea cuiva, dacă în pe- doar ca un factor obiectiv principal ce condiţionează
rioada feudalismului subiecţi ai aceluiaşi raport juridic necesitatea constituirii unei servituţi prediale, însă nu
în majoritatea cazurilor erau feudalii, ca proprietari de îi exprimă esenţa sau, după cum susţine profesorul
terenuri, pentru care nu era cuviincios de a se angaja în german H.Dernburg, terenul este acel medium care face
servirea cuiva, deoarece pentru aceasta existau ţăranii să coincidă dreptul adevăratului proprietar.23
şerbi, apoi la sfârşitul secolului XIX – începutul seco- Analizând articolele consacrate definirii servitutii
lului XX, pomenindu-se fiecare liber, depunând pentru prediale din Codurile civile ale ţărilor europene indicate
aceasta atâtea eforturi şi suportând atâtea sacrificii, mai sus, putem constata:
cum puteau să nu accepte aceeaşi formulă a servituţii  unele Coduri civile, după cum am văzut, prevăd
prediale, grevând cu o sarcină un imobil în favoarea direct instituirea unui raport juridic dintre imobile,
altui imobil, nepomenind nimic despre proprietarul de unde doctrina deduce că „...sarcina impusă nu
imobilului aservit şi scoţând în vileag doar proprietarul constituie o obligaţie personală născută între cei doi
imobilului dominant, ca titular al dreptului subiectiv proprietari, însă ea rezultă dintr-un raport dintre cele
de servitute, cu interesele lui? două fonduri. Fondul grevat, acel ce suportă sarcina,
Astfel se încheie firul logic tras peste secole al se numeşte fond servant, acel ce profită – fond domi-
evoluţiei definirii şi conceptului servituţii prediale nant.24 Într-o altă opinie se afirmă că servitutea este
până în zilele noastre, întâlnind şi astăzi în literatură un drept „...stabilit asupra unui fond, pentru uzul şi
afirmaţii precum că „... servitutea este o sarcină impusă utilitatea sau măcar plăcerea unui alt fond”;25
unui imobil pentru uzul unui imobil aparţinând altui b) Codurile civile ale altor ţări prevăd servitutea ca
proprietar”.15 un drept ce aparţine proprietarului imobilului dominant

15
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

şi îi oferă acestuia posibilitatea de a folosi terenul aser- relaţiile dintre proprietarii a două terenuri sau ai altor
vit într-un mod sau altul; imobile, de regulă învecinate, în vederea obligării pro-
c) Codurile civile ale altor ţări nu definesc direct prietarului unui teren (terenului aservit) de a-i permite
servitutea predială, dar prevăd că terenul aservit se proprietarului altui teren (terenului dominant) folosirea
grevează cu o sarcină şi că raportul juridic de servitute terenului aservit într-un mod sau altul în scopul sporirii
leagă proprietarii terenurilor prin drepturi şi obligaţii. utilităţii sau confortului exercitării dreptului subiectiv
Ultima viziune îşi croieşte drumul spre a-şi ocupa de proprietate asupra terenului dominant.
locul meritat încă de la începutul secolului XX, obţi- b) Ca raport juridic. Servitutea este o legătură ju-
nând tot mai mulţi şi mai mulţi adepţi atât în doctrină26, ridică dintre proprietarii a două terenuri sau ai altor
cât şi în practică27, dar nu şi în legislaţie. Dar şi doctrina imobile, conform căreia unuia din ei (proprietarului
operează cu termenul servitute: ba în sens de sarcină terenului (imobilului) aservit) îi aparţine obligaţia reală
(obligaţie), ba în sens de drept subiectiv, ba le substi- de a suporta anumite acte materiale concrete de folosire
tue una cu alta. Varietatea definirii servitutii prediale a terenului (imobilului) aservit, iar altuia (proprietaru-
atât în legislaţia diferitelor ţări, precum şi în doctrină lui terenului (imobilului) dominant) îi aparţine dreptul
denotă lipsa definirii acestui fenomen juridic în toate subiectiv real de a exercita actele materiale concrete de
sensurile, pe care teoria contemporană a dreptului le-ar folosire a terenului (imobilului) aservit, în scopul sporirii
putea formula şi distinge între ele, întru folosirea cât utilităţii sau confortului exercitării dreptului subiectiv
mai adecvată a acestor sensuri de la caz la caz: ca o de proprietate asupra terenului dominant.
instituţie juridică, ca raport juridic, ca drept subiectiv c) Ca drept subiectiv. Servitutea este posibilitatea
şi ca sarcină (ca obligaţie sau ca îndatorire). (împuternicirea) garantată prin lege a proprietarului
Concluzionând asupra celor relatate din legisla- terenului (imobilului) dominant de a exercita din
ţia unui şir de state europene, din doctrină şi chiar propria voinţă în mod liber anumite acte materiale
asupra unor cazuri din practică, putem afirma că, în concrete de folosire a terenului (imobilului) aservit în
materia servituţii prediale, sarcina efectiv grevează sporirea utilităţii sau confortului exercitării dreptului
nu imobilul aservit, ci dreptul subiectiv de proprie- subiectiv de proprietate asupra terenului (imobilului)
tate asupra acestui imobil; această sarcină îi revine dominant pe un termen nelimitat.
nu imobilului, ci titularului dreptului de proprietate Din definiţiile propuse rezultă:
asupra acestuia. Şi anume el, titularul dreptului de 1) după natura sa juridică, dreptul subiectiv de servi-
proprietate asupra imobilului aservit, este obligat tute este un drept subiectiv civil, un drept subiectiv real
să tolereze, să suporte actele materiale concrete de şi absolut, cu titlu oneros sau gratuit, un drept subiectiv
folosire a imobilului său de către titularul dreptului alienabil, perpetuu, care este accesoriul dreptului su-
subiectiv de servitute, care este deţinătorul titlului de biectiv de proprietate asupra terenului dominant;
proprietate asupra imobilului dominant, nu atât în uti- 2) caracterul real al acestui drept subiectiv înseamnă
litatea imobilului dominant, cât în propria sa utilitate, că în calitate de obiect material are un lucru (res, reales)
avantaj sau confort, indiferent cine este atât unul, cât şi că titularului acestui drept subiectiv i se asigură efec-
şi altul în persoană. Caracterul alienabil, impersonal tuarea anumitor acţiuni în mod liber, direct, nemijlocit
atât al dreptului subiectiv de servitute, care aparţine şi din propria dorinţă asupra obiectului;
proprietarului imobilului dominant, cât şi al obligaţiei 3) caracterul absolut se manifestă prin faptul că acest
care îi revine proprietarului imobilului aservit, rezultă drept subiectiv este opozabil orişicui (erga ommes),
din caracterul real şi absolut al raportului juridic în adică unui cerc nedeterminat de persoane, inclusiv
care aceşti subiecţi sunt antrenaţi. proprietarului imobilului aservit;
În vederea celor expuse, considerăm necesară defi- 4) dat fiind că în calitate de obiect material are un
nirea servitutii prediale din punctele de vedere indicate imobil, opozabilitatea acestui drept subiectiv faţă de
mai sus, în speranţa de a evita situaţiile când se spune terţi apare din momentul înregistrării în registrul cadas-
una, dar se subînţelege alta. tral, în conformitate cu art.431 alin.(3) al Codului civil
Avem de a face, întâi de toate, cu norme de drept şi cu Legea cadastrului bunurilor imobile, nr.1543-XIII
şi nu ne putem permite ambiguităţi, iar, în al doilea din 25.02.1998 (Monitorul Oficial al Republicii Mol-
rând, orice definiţie ştiinţifică trebuie să reflecte real dova din 25.05.1998, nr.44-46, Partea I, art.318);
şi adecvat fenomenul definit. Aşadar, propunem urmă- 5) caracterul alienabil denotă calitatea impersonală
toarele definiţii. a acestui drept, adică de a nu aparţine anumitei per-
a) Ca instituţie juridică. Servitutea predială este soane, ci de a putea fi transmis altor persoane în baza
un ansamblu de norme juridice care reglementează temeiurilor prevăzute de lege;

16
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

6) conţinutul acestui drept subiectiv este determinat prediale, expunând art.428 alin.(1) în următoarea re-
de actul constitutiv şi se compune din ansamblul de acte dacţie: „Servitutea predială este sarcina (obligaţia)
materiale concrete de folosire a terenului (imobilului) care grevează dreptul subiectiv de proprietate asupra
aservit; unui imobil (terenul aservit) în scopul sporirii utili-
7) termenul existenţei dreptului de servitute pre- tăţii sau confortului exercitării dreptului subiectiv de
dială este perpetuu, dacă în actul de constituire nu se proprietate asupra altui imobil (terenul dominant).
prevede altele. Sporirea utilităţii constă în ameliorarea destinaţiei
d) Ca obligaţie (ca sarcină, ca îndatorire)28. Servi- economice a terenului (imobilului) dominant ori în
tutea predială este sarcina impusă dreptului subiectiv intenţia proprietarului acestui teren de a spori con-
de proprietate asupra imobilului aservit care obligă fortul exercitării dreptului subiectiv de proprietate
titularul acestui drept de a suporta, de a permite pro- asupra terenului ce îi aparţine”.30
prietarului imobilului dominant exercitarea actelor 1. Definiţia legală propusă reflectă adecvat:
materiale concrete de folosire a terenului aservit care a) geneza servitutii prediale ca fenomen juridic,
rezultă din conţinutul dreptului subiectiv de servitute. păstrându-i identitatea de milenii prin păstrarea de-
Din aceasta definiţie reiese: numirii şi a cuvintelor-cheie (terenul aservit şi terenul
1) obligaţia este impusă nu imobilului aservit, ci dominant);
titularului dreptului subiectiv asupra imobilului aser- b) esenţa şi legăturile juridice care efectiv apar între
vit şi este corelativă dreptului subiectiv de servitute, subiecţi în cadrul servitutii prediale;
această obligaţie fiind accesorie dreptului subiectiv de c) factorii obiectivi (destinaţia economică a terenu-
proprietate asupra terenului aservit; lui dominant) şi subiectivi (intenţia, dorinţa, plăcerea
2) conţinutul acestei obligaţii este determinat de sau confortul exercitării dreptului subiectiv de către
conţinutul dreptului subiectiv de servitute; proprietarul terenului dominant) care condiţionează
3) această obligaţie, fiind corelativă unui drept necesitatea constituirii servituţii prediale;
subiectiv real şi alienabil, este şi ea reală şi alienabilă, d) cauza (scopul) acestei servituţii constă în core-
impunându-i-se proprietarului terenului aservit nu ca larea echitabilă a intereselor proprietarilor în procesul
persoană concretă, ci ca deţinător al titlului de propri- de exploatare cât mai eficientă a terenurilor şi a altor
etate asupra imobilului aservit. imobile învecinate.
Toate cele expuse până la acest moment au fost La aceasta am mai adăuga că, în raport cu dreptul
spuse pentru a dovedi că situaţia juridică reală în cadrul subiectiv, sarcina (obligaţia) este accesorie dreptului
servitutii prediale, raţionamentele doctrinare relative la subiectiv de proprietate asupra terenului aservit, deşi
acest fenomen juridic, precum şi metodologia analizei dreptul subiectiv de proprietate asupra terenului aser-
şi perceperii fenomenelor juridice din teoria generală vit cedează de fiecare dată în faţa sarcinii, în cazurile
a dreptului la etapa actuală, ne îndeamnă insistent să coliziei dintre ea şi acest drept subiectiv. Din această
regândim definiţia, au pregătit cantitativ toate condiţiile rezultă, la rândul său, că sarcina (obligaţia) urmează
pentru ca definirea servituţii prediale să facă un salt terenul aservit nu din cauza că ea aparţine acestui
calitativ nou în evoluţia sa – să obţină o definiţie legală teren, ci din cauza că ea este accesorie dreptului
nouă, care ar reflecta adecvat realitatea. O definiţie care subiectiv de proprietate asupra acestui teren, este un
i-ar reflecta geneza, care nu ar rupe firul înţelepciunii dezmembrământ al acestui drept subiectiv. Acelaşi
juriştilor romani, dar i-ar asigura continuitatea, care lucru se poate spune şi despre dreptul subiectiv de
n-ar repeta-o în mod dogmatic, dar ar îmbogăţi-o cu servitute: el este un accesoriu al dreptului subiectiv
noi viziuni şi conţinuturi, dictate de condiţiile obiecti- de proprietate asupra terenului (imobilului) dominant.
ve ale vieţii sociale contemporane şi formulate de pe Numai că dacă sarcina, grevând dreptul subiectiv de
noile poziţii metodologice ale cunoaşterii fenomenelor proprietate asupra terenului aservit şi fiind un acce-
juridice. soriu al acestuia, limitează acest drept subiectiv, este
Remarcabile în acest context sunt cuvintele sa- un dezmembrământ al acestuia, apoi dreptul subiec-
vantului german Ihering: „A merge pe calea dreptului tiv de servitute, fiind şi el un accesoriu al dreptului
roman, neoprindu-ne la el – acesta este, la convingerea subiectiv de proprietate asupra terenului (imobilului)
noastră, sensul dreptului roman pentru lumea contem- dominant, amplifică (sporeşte, lărgeşte) acest drept.
porană”.29 Dreptul subiectiv de proprietate, fiind fenomenul
În lumina celor expuse, considerăm că avem te- principal în raport cu accesoriul său şi fiind un drept
mei suficient să propunem legiuitorului Republicii alienabil, determină soarta juridică şi a sarcinii, şi a
Moldova de a modifica definiţia legală a servituţii dreptului subiectiv de servitute, şi a terenului însuşi

17
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

după principiul: „Nimeni nu poate transmite altuia un tom II, p.480. Cet auteur, en se referand à l’art.637 du Cod
drept superior celui pe care îl are”.31 civil français qui prevoi la définition de la servitude prédiale,
2. Definiţia legală propusă este compatibilă: affirme: „... la charge imposée ne constitue pas une obligation
personnelle née entre les deux propriétaires, mais elle resulte
a) cu conţinutul şi cu caracterul real al dreptului d’un rapport entre Ies deux fonds. La fonds grevée celui qui
subiectiv de proprietate (art.315 C.civ. RM, din care support la charge, est dit fonds servant, celui qui en profit:
rezultă că proprietarul poate dispune de imobil, limi- fonds dominant”.
tându-şi sau lărgindu-şi dreptul asupra lui, iar imobilul 3
Matei B. Cantacuzino. Op. cit., p.170; P.Voirin,
(terenul, fondul) în toate cazurile figurează ca obiectiv G.Gaubeaux. Droit civil, Manuel, Personnes, Famiele, In-
material atât al dreptului subiectiv de proprietate, cât capacité, Biens, Obligations, Suretes, tom.l, 29-me edition,
2003, p.311-312.
şi cel al servitutii; 4
Р.Саватье. Теория обязательств / Перевод с
b) cu condiţiile de exercitare a drepturilor subiec- французского Р.О. Халфиной. – Москва: Прогресс, 1972,
tive şi de executare a obligaţiilor (art.9 şi art.4 alin.(2) р.202.
C.civ. RM); 5
Conform opiniilor dominante în literatura de spe-
c) cu principiile fundamentale ale libertăţii umane, cialitate, glossatorii doar tratau dreptul privat roman, îi
lămureau conţinutul şi îl sistematizau, neregândindu-1 şi
consfinţite prin legislaţia internă32 şi actele internaţio-
nereintroducând nimic nou în conţinutul acestuia (Т.Ф.
nale,33 care sunt întemeiate pe recunoaşterea egalităţii Пухта. Курс Римского гражданского права / Перевод
participanţilor la raporturile civile şi conform cărora с немецкого прoф. Рудорффа. Том 1. – Москва, 1871,
persoanele fizice şi juridice sunt libere să stabilească pe р.1-20; Г.Дернбург. Пандекты. Том 1. Общая часть /
bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte Перевод с немецкого Г.Фон Рехенберга. – Москва, 1906,
condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii р.1-28; Д.Д. Гримм. Лекции по догме римского права. –
С.-Петербург, 1907, р.1-20.
şi bunelor moravuri (art.1 alin.(1) şi (2), art.9 alin.(1) 6
Şcoala glossatorilor a fost înlocuită cu cea a postglos-
C.civ. RM). Prin urmare, în virtutea aceleiaşi libertăţi, satorilor sau, cum se mai numesc ei, a comentatorilor.
egalităţi şi independenţe, orice persoană poate dobân- 7
Legiuirea Caragea (Ediţia critică). – Bucureşti: Editura
di orice drept şi îşi asuma orice obligaţiune, inclusiv Academiei Republicii Populare Române, 1955. Partea a II-a
obligaţia dintr-o servitute predială, numai ca ele să nu „Pentru lucruri”, Cap. 2 „Pentru robirea lucrurilor”, § 1-5.
contravină prevederilor legale şi bunelor moravuri,
8
Codul Calimach. – Bucureşti: Editura Academiei
Republicii Populare Române, 1958, Cap. 7 „Pentru şerbirea
şi nimic din aceasta nu este prejudiciabil nici pentru lucrurilor (servitute)”, § 618, 619.
onoarea, nici pentru demnitatea personalităţii umane 9
Matei B. Cantacuzino. Op. cit., p.171.
contemporane. Şi aceasta este în absolută coerenţă cu 10
Ibidem.
ordinea publică din zilele noastre. 11
D.Alexandresco. Op. cit., p.615.
Concluzionând asupra caracteristicilor definiţiei
12
A se vedea: Giorgio del Veechio. Lecţii de filosofie
legale propuse legiuitorului Republicii Moldova, con- juridică / Traducere din limba italiană de J.Constantin
Dragan. – Bucureşti: Europa Nova, p.246-247; Римское
siderăm că această definiţie ar fi convenabilă şi pentru частное право / Под. ред. проф. И.Б. Новицкого и
definirea servituţii prediale în Codurile civile ale altor И.С. Перетерского, 1948, р.190-194; Д.Д. Гримм.
ţări europene, ca de exemplu: al Franţei, al Belgiei, al Ор. cit., p.164; Д.М. Мейер. Русское гражданское право. –
Spaniei, al României, al Olandei şi ale altor ţări care Москва, 1873, р.247-250; Г.Деренбург. Ор. cit., p.58-62.
au formulat definiţia servituţii prediale, legiutorii fiind
13
A se vedea: Г.Ф. Шершеневичь. Общая теория
inspiraţi de art.637 al Codului civil francez. права. – Москва, р.547.
14
A se vedea: Д.М. Генкин. Право собственности в
СССР. – Москва: Госюриздат, 1961, p.34-41. De remarcat
Note: că conceptul acestui savant nu şi-a găsit adepţi în teoria
generală a dreptului şi în teoria dreptului civil din perioada
1
Codul Civil al Republicii Moldova, adoptat prin Ho- sovietică, el fiind criticat opunându-i-se astfel conceptul,
tărârea Parlamentului din 6 iunie 2002 şi pus în vigoare la conform căruia şi drepturile subiective reale există doar
12 iunie 2003 (Legea nr.1107-XV din 6.06.2002, publicată în raporturi juridice respective şi doar prin acestea ele
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86/661 din îşi pot obţine realizarea lor normală. (A se vedea: P.O.
22.06.2002, intrată în vigoare la 12 iunie 2003). Халфина. Общее учение o правоотношении. – Москва:
2
A se vedea: Т.Марецолль. Учебник Римского Юридическая литература, 1974, p.202-252; Гражданское
гражданского права / Перевод с последнего (8-го) право: Учебник / Под ред. докт. наук, проф. Ю.К.
издания немецкого подлинника. – Mocквa, 1867, p.203- Толстого. – Москва, 1998, Partea I, р.326-335).
204; Matei B. Cantacuzino. Elementele dreptului civil. – Bu- 15
V.Geonea. Curs de drept civil, Proprietatea şi alte
cureşti, 1921, p.170 şi urm.; D.Alexandresco. Explicaţiunea drepturi reale. Teoria generală a obligaţiilor. Succesiuni.
teoretică şi practică a dreptului civil român. Tomul al III-lea. – Bucureşti: Scaiul, 1996, p.59; J.Manoliu, Gh.Durac.
– Bucureşti, 1909, p.606-607; J.Desmonts. Eléments de droit Dreptul civil, drepturile reale principale. – Iaşi: Chemarea,
de pratique judiciaire. – Paris: Librairies techniques, 1970, 1993, p.90.

18
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

16
Cod civil, 2001, Nouvelle edition, Les codes pour 23
A se vedea: Г.Дернбург. Ор. cit., p.194: Ţinem să
tous, Paris, prat. edition, 2000, art.637: „Une servitude est subliniem că şi în cazul de faţă acest autor vorbeşte despre
une charge imposée sur un herritage pour l’usage et l’utilité proprietarul terenului dominant şi nimic despre cel al tere-
d’un héritage appartenant a un autre propriétaire”. nului aservit.
17
Cod civil belge, texte officiel complet et mis à jout 24
A se vedea: J.Desmonts. Eléments de droit de pratique
1968, art.637: „Une servitude est une charge imposée sur un judiciaire. – Paris: Librairies techniques, 1970, tom.II,
héritage pour l’usage et l’utilité d’un héritage appartenant à p.480. Acest autor, referindu-se la art.637 din Codul civil
un autre propriétaire”. francez, în care se dă definiţia servituţii prediale, afirmă:
18
Codigo civil, Libro II, Titulo VII, art. 530: „la servi- „La charge imposee ne constitue pas une obligation per-
tudumbre es un gravamen impuesto sobre un inmueble en sonnelle nee entre Ies deux proprietaires, mais elle résulte
beneficie de otre pertenciente a destinto duemo”. d’un rapport entre Ies deux fonds. La fonds grevée celui qui
El emueble, a cuyo favor esta constituida la „servi- support la charge, est dit fond servant, celui qui en profite,
dumbre, se llama prediodominante; el que la sufre, predio font dominant”.
serviente”. 25
D.Alexandresco. Op. cit., p.606-607.
19
Гражданский кодекс Нидерландов / Перевод 26
A se vedea: M.Djuvara. Eseuri de filosofic a dreptu-
М.Фельдбрюгге. – Лейден, 1994, р.70: „Земельный lui. – Bucureşti: TREI, 1997, p.187; M.V. Jacotă. Op. cit.,
сервитут представляет собой бремя (обязательство), vol.II, p.337; H.B. Новицкий. Римcкое право. – Москва:
в результате которого одна недвижимая вещь – Гумманитарное знание, 1994, p.105-106.
обремененный участок земли – обременена в пользу 27
A se vedea: M.Giugaru. Notă la decizia nr.1682/1951
другой недвижимой вещи – господствующего участка a Colegiului civil al Tribunalului Suprem // Legalitatea po-
земли”. pulară, 1958, nr.5, p.117-120.
20
Гражданский кодекс Квебека / Переводчики Т.Е. 28
Am adăugat cuvântul „îndatorire” pentru a sublinia
Авилов, М.В. Боряк и др. – Москва: STATUS, 1999, că anume în acest sens utilizăm în cazul de faţă termenul
ст.1177: „Сервитут есть обременение, налагаемое на „obligaţie”, dar nu în sensul de raport juridic pe care îl mai
недвижимость, обслуживающую землю, к выгоде другой are acest termen.
недвижимости, господствующей земле, принадлежащей 29
Citat după: Т.Марецолль. Op. cit.
другому собственнику”. 30
S-ar putea defini servitutea predială de pe poziţiile
21
Германское право, часть I, Гражданское уложение dreptului subiectiv, la fel ca şi uzufructul (art.395 alin.(1)
/ Перевод с немецкого A.A. Лузунова, Н.Б. Шеленковой, C.civ. RM), dar aceasta nu ar fi în unison cu denumirea tra-
Н.Т. Елисеева. – Москва, 1996: Зeмельный участок может diţională, camuflându-i-se astfel geneza. Respectăm, deci,
быть обременен в пользу собственника другого земельного tradiţia, pornim de la „sarcina care grevează...”.
участка, таким образом, чтобы последний имел право 31
Ulpianus, D. 50.17.54, apud: Vl.Hanga. Adagii juridice
использовать чужой земельный участок, в определенных latineşti. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998, p.78.
случаях, или чтобы на чужом земельном участке не могли 32
Art.1 alin.(3), art.4, 15, 16 şi art.46 din Constituţia
совершаться определенные действия, или чтобы было Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art.1 alin.
исключено осуществление права, которое следует из права (1) şi (2), art.9, 207, 220 alin.(1) şi (2) din Codului civil al
собственности на обремененный земельный участок в Republicii Moldova.
отношении господствующего участка ”. 33
A se vedea: Declaraţia Universală a Drepturilor Omu-
22
Комментарий к Гражданскому кодексу Российской lui, adoptată la New York, la 10 decembrie 1984 // Tratate
Федерации, части первой / Отв. ред. докт. юрид. internaţionale. – Chişinău, 1988, Vol.l, p.11-18; Pactele
наук, проф. О.Н. Садиков. – Москва, 1998, р.274: internaţionale: „Cu privire la drepturile civile şi politice”,
„Собственник недвижимого имущества (земельного „Cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale”,
участка, другой недвижимости) вправе требовать adoptate de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiu-
от собственника соседнего земельного участка, а nilor Unite la 19 decembrie 1996 // Tratate internaţionale.
в необходимых случаях и от собственника другого Ediţie oficială. – Chişinău, 1998, vol.L, p.19-49; Convenţia
земельного участка (соседнего участка), предоставления Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Liber-
права ограниченного пользования соседним участком tăţilor Fundamentale, precum şi protocoalele nr.3, 5, 8, şi 11
(сервитута)”. // Tratate internaţionale, vol.l, p.341-383.

19
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Rolul universităţii în societatea


bazată pe cunoaştere

Gheorghe Avornic,
doctor habilitat în drept, profesor universitar

Analiza învăţământului superior din Republica Mol-


dova se poate face în funcţie de cele trei tipuri de
internă şi externă, de acreditare în învăţământul superi-
or, inclusiv prin implicarea structurilor internaţionale.
cerinţe sociale şi de performanţe aşteptate: calitate, A fost elaborat Planul de acţiuni privind implemen-
competitivitate şi competenţă. În acest context, conside- tarea prevederilor Procesului de la Bologna în sistemul
răm că în organizarea sistemului de învăţământ superior învăţământului superior din Republica Moldova pe anii
cadrul calificărilor universitare, asigurarea calităţii şi 2005-2010.
acreditarea deţin o poziţie strategică. O altă cale pe care s-a mers în asigurarea implemen-
Universităţile reprezintă cea mai importantă com- tării prevederilor Procesului de la Bologna a fost crearea
ponentă a societăţii bazată pe cunoaştere prin misiunea unor structuri speciale, cu atribuţii de monitorizare/
care o au: evaluare a derulării reformelor:
• crearea de noi cunoştinţe prin cercetare; – Comisia guvernamentală pentru monitorizarea
• transmiterea cunoştinţelor prin educaţie; implementării prevederilor Procesului de la Bologna;
– Consiliul Naţional de Formare Continuă;
• utilizarea cunoştinţelor în inovarea tehnologică.
– Serviciul de recunoaştere şi echivalare a actelor
Asigurarea calităţii în învăţământul universitar
de studii în cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului
implică autoevaluarea instituţiilor, evaluarea externă şi (astăzi – Ministerul Educaţiei).
acreditarea. Comisiile de Acreditare urmăresc calitatea Aceste măsuri sunt necesare pentru creşterea con-
educaţiei şi evaluarea diferitelor aspecte ale activităţii tinuă a calităţii predării, învăţării şi cercetării, pentru
instituţiilor de învăţământ superior. creşterea competitivităţii fiecărei universităţi şi a învă-
În Programul de modernizare a sistemului educa- ţământului superior ca sistem în noul cadru european,
ţional în Republica Moldova a fost inclus un capitol pentru consacrarea acelor competenţe ale absolvenţilor
special, care vizează procesele de dezvoltare în perspec- care să-i facă mai competitivi pe piaţa muncii şi să le
tivă imediată a învăţământului superior. Una dintre cele ofere cele mai bune şanse de dezvoltare personală, pen-
mai importante acţiuni din Programul de modernizare tru creşterea contribuţiei învăţământului la dezvoltarea
se referă la: crearea unui sistem transparent de evaluare cunoaşterii economiei şi culturii naţionale.

Numărul persoanelor în organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării


Inclusiv
Anii În total Academicieni Membri Doctori Doctori în
corespondenţi habilitaţi ştiinţe
2001 7894 48 64 535 2129
2005 7739 46 60 586 2260
2007 3100 55 58 301 436

Numărul de conducători / consultanţi ştiinţifici abilitaţi de CNAA, repartizaţi după domenii


Domeniul Numărul de spe- Numărul de Numărul de Numărul de Numărul de
Ştiinţei cialităţi incluse specialităţi la care conducători / con- consilii ştiinţi- reviste ştiinţifice
în Nomenclatorul este organizat sultanţi ştiinţifici fice specializate acreditate la
cu specialităţi doctoratul abilitaţi de CNAA instituite domeniul
ştiinţifice respectiv
Drept 5 5 68 4 12

20
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Numărul de persoane cărora CNAA le-a conferit gradul ştiinţific de doctor în anii 2001 – 2008, pe domenii
(situaţia la 1 ianuarie 2009)
Domeniul Anul
ştiinţei
În total 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 În
1993 – total
2000
Drept 34 22 21 29 15 25 23 36 27 232

Numărul de persoane cărora CNAA le-a conferit gradul ştiinţific de doctor habilitat în anii 2001 – 2008,
pe domenii (situaţia la 1 ianuarie 2009)
Domeniul Anul
ştiinţei
În total 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 În
1993 – total
2000
Drept 1 3 2 1 4 2 1 1 15

Repartiţia persoanelor cu grade ştiinţifice pe vârste


Vârsta 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 > 70
ani ani ani ani ani ani
în % 1,3 13,3 18,3 24,0 22,0 21,1

Viitorul absolvent de doctorat trebuie să obţină nu unui spectru mai larg de angajare pe piaţa calificărilor
numai cea mai performantă competenţă în domeniul decât mediul academic.
specializat de studii, dar şi aptitudini personale şi ma- II. Cuprinderea doctoratului în strategii şi politici
nageriale generice pentru: instituţionale
• a extrage şi sintetiza rapid cunoştinţe noi în con- Universităţile trebuie să-şi asume responsabilitatea
texte / împrejurări noi; pentru o astfel de organizare a propriilor programe de
• a descoperi soluţii inovative, care răspund unor studii doctorale şi a pregătirii pentru cercetare, încât
probleme / situaţii complexe; să răspundă noilor cerinţe şi să cuprindă oportunităţi
• a dezvolta strategii prin combinarea multiplelor de dezvoltare a carierei profesionale.
perspective posibile de abordare; III. Importanţa diversităţii: marea diversitate a
• a promova creativitatea şi capacitatea de a comu- programelor doctorale din Europa, bazate pe calitate
nica eficient; şi practici sănătoase, reprezintă un punct forte.
• a forma, conduce şi lucra în echipă; IV. Doctoranzii consideraţi ca cercetători timpurii
• a prezenta proiectele în vederea obţinerii de mij- (early stage reasarchers): ei ar trebui recunoscuţi ca
loace pentru finanţarea lor; profesionişti cu o contribuţie esenţială la crearea de
• a asigura un bun management al timpului şi al cunoştinţe noi.
resurselor implicate în cercetare; V. Rolul crucial al supervizării şi evaluării: res-
• a promova monitorizarea permanentă a calităţii pectând personalitatea fiecărui doctorand, se cer a fi
şi performanţei. concepute şi aplicate aranjamente adecvate pentru
Recomandările Seminarului Salzburg: conducerea şi evaluarea doctorandului, bazate pe o
În perioada 3-5 februarie 2005 la Salzburg a avut structură contractuală care cuprinde responsabilităţi
loc un Seminar cu tema „Programe doctorale pentru partajate între doctorand, conducător ştiinţific şi in-
Societatea Europeană a Cunoaşterii”. În urma dezba- stituţie (acolo unde este adecvat – şi cu participarea
terilor, a rezultat un set de zece principii: altor parteneri).
I. Componenta definitorie a pregătirii în cadrul stu- VI. Realizarea masei critice: programele de studii
diilor doctorale este dezvoltarea ştiinţei de a cerceta doctorale oferite de universităţile europene ar trebui
În acelaşi timp, se recunoaşte că pregătirea docto- să urmărească atingerea unei mase critice (a ofertei)
rală trebuie să răspundă într-o măsură sporită cerinţelor şi să fie bazate pe diferite tipuri de practici inovative,

21
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

pornind de la recunoaşterea principiului că soluţii • Asigurarea cadrului legislativ capabil să asigure


diferite pot fi adecvate unor contexte diferite, în mod competiţia, să promoveze valoarea şi excelenţa în
particular, ţinându-se seama de dimensiunile mai educaţie şi cercetare, să stimuleze cooperarea în me-
mari sau mai mici ale ţărilor europene. Ele presupun diul economic şi social şi să susţină economia bazată
diferite soluţii instituţionale: de la şcoli doctorale pe cunoaştere.
în marile universităţi la colaborări regionale între
universităţi.
VII. Durata: programele doctorale ar trebui dez- Bibliografie:
voltate într-un interval rezonabil de timp (de regulă,
trei până la patru ani). 1. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii
VIII. Promovarea de structuri inovative urmăreşte Moldova. Legea Republicii Moldova, nr.259–XV din
15.07.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
un răspuns adecvat cerinţei de a face faţă interdiscipli- 2004, nr.125-129.
narităţii şi învăţării de către doctotranzi a unor abilităţi 2. Legea cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor
generice de dezvoltare. de învăţământ din Republica Moldova, nr.1257–XIII din 16
IX. Mobilitate sporită: programele doctorale ar iulie 1997.
trebui să le ofere oportunităţi de mobilitate şi colabo- 3. Strategia Naţională de dezvoltare a a învăţământului
superior din Republica Moldova, 2005.
rare internaţională în cadrul unei structuri-cadru de 4. P.S. Agachi. Performanţe şi clasificări instituţionale.
cooperare între universităţi şi alţi parteneri. Metodologie de aplicare. UNESCO – CEPES. – Bucureşti,
X. Finanţarea corespunzătoare: dezvoltarea de 2005, 20 martie.
programe doctorale de calitate şi finalizarea cu succes 5. A.Androniceanu. Managementul schimbării. Valorifi-
a studiilor de către doctoranzi presupun finanţare adec- carea potenţialului creativ al resurselor umane. – Bucureşti:
vată din partea statului. ALL, 1990.
6. A.Androniceanu. Managementul schimbărilor. –
Managementul cercetării ştiinţifice necesită: Bucureşti: ALL, 1998.
• Selectarea priorităţilor în cercetarea ştiinţifică 7. L.M. Băloiu. Managementul inovaţiei. – Bucureşti:
universitară; Eficient, 1995.
• Restructurarea sistemului de organizare şi a 8. N.Bucun, S.Musteaţă, Vl.lguţu. Bazele ştiinţifice ale
managementului cu orientarea spre performanţă şi dezvoltării învăţământului în Republica Moldova. – Chişi-
nău: Prometeu, 1997.
excelenţă; 9. C.Brătianu, A.Curaj. Managementul cercetării ştiinţifice
• Evaluarea capacităţilor universităţilor de a organi- universitare. – Bucureşti: Editura Economică, 2007.
za activităţi de educaţie şi cercetare, evaluarea periodică 10. Gh.Duca. Contribuţii la societatea bazată pe cunoaş-
a profesorilor; tere. – Chişinău: Ştiinţa, 2007.
• Lansarea unor programe de cercetare menite să 11. P.Frankel, S.Marc, I.Cave. Evaluarea ştiinţei şi a
contribuie la modernizarea curriculumului, a didacticii oamenilor de ştiinţă. – Chişinău: Tehnica – Info, 2002.
12. http:// www.EUA.be. Seminarul Bologna de la
şi metodicilor de învăţare şi cercetare; Salzburg.

22
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Învăţământul juridic românesc:


între condiţia tehnică şi vocaţia umanistă
Ioan Humă,
doctor în drept, profesor universitar

Î nvăţământul juridic românesc, privit deopotrivă


ca proces profesional - formativ şi cultural, are a
din forţa sa profesional şi spiritual modelatoare dacă
ar miza pe o preluare necritică a unor forme fără fond,
se apleca din vreme în vreme la redefinirea propriilor aici a unor curente de gândire care sunt cel mult la
sale rosturi. Conştientizarea finalităţilor şi reaşezarea modă, dar nu au veritabila actualitate de substanţă,
viziunii întemeietoare sunt cu atât mai necesare în de sorginte clasică, animată de valorile umaniste. De
momentele de reală schimbare socială, precum este şi altfel, şi semnele depăşirii crizei spirituale occidentale,
intervalul prezentei treceri. despre care vorbesc unii culturologi, vin cu necesitate
Schimbările sociale obiective la care participăm în din aceeaşi direcţie.
ultimii 19-20 ani au indus semnificative mutaţii şi în De bună seamă, concepţia pozitivistă nu este ca-
planul mentalului colectiv, deşi, în bună măsură, ger- uza liniară a unor atitudini scientiste şi manifestări
menii acestuia au anunţat şi pregătit înseşi schimbările tehnicist-empiriste în didactica universitară, inclusiv
în cauză. Oricum, deplasările de concepţie şi atitudine, în aceea juridică. Dar sub semnul pozitivismului – fie
cu inerente tribulaţii, au însoţit toate ipostazele ideo- asumat, fie acceptat spontan – asistăm la prevalarea
logicului, luat aici în sensul său general, de reflectare descriptivismului informaţional în paguba cunoaşterii
sistematică şi implicare interesată în câmpul acţiunii veritabile. Aceasta nu e, însă, informaţie frustă, neutră
sociale. Sistemul juridic, cu toate elementele sale struc- şi redundantă (probată, între altele, de supraîncărca-
turale, nu a putut ocoli seismele schimbării; prin natura rea manualelor), care să fie stocată şi manipulată pur
lui, s-a înscris în modul cel mai activ în conceperea tehnic, „la rece”. Informaţia, luată nu o dată ca scop
şi susţinerea transformărilor. Expresie constitutivă a în sine, rămâne doar elementul incipient al cunoaşterii
dinamicii sociale, el a putut, totodată, să se afirme – propriu-zise, care induce resemnificarea, valorifica-
dincolo de ezitări, opţiuni contradictorii şi chiar erori rea critică şi valorizarea atitudinală a cunoştinţelor
înregistrate – ca sursă modelatoare de realitate. însuşite. Fără transfigurare axiologică, actul învăţării
Dar dacă factorii de suprastructură sociojuridică rămâne în parametri cantitativi, care nu provoacă starea
erau chemaţi să coparticipe direct, practic la trendul dubitativă, problematizantă şi interogativă, singura în
schimbărilor, ştiinţa dreptului, revenind la adevărata ei măsură să metamorfozeze informaţia în cunoştinţă
condiţie gnoseologică, a renunţat la vechea pretenţie vie, implicând convingerea, atitudinea, idealul. Avem
ideologistă de a „înarma” şi „asigura” transformările a forma cunoştinţe, caractere; or, profesionalismul
juridice scontate. Încetând să fie sau să accepte rolul de îngust cultivă mărginirea unor abilităţi mecanice, fără
instrument teoretic justificativ, de fapt pur ideologic, al suflul Ideii călăuzitoare. De la definirea fenomenului
puterii, ştiinţa dreptului şi-a regăsit adevăratul ei obiect: (redusă ea însăşi nu o dată la descriere) trebuie să se
cunoaşterea şi explicitarea juridicităţii. ajungă la înţelegerea lui şi la formarea, pe această
Trebuie totuşi să observăm, atât cât suntem îndreptă- bază, a deprinderilor profesionale care să fie, astfel,
ţiţi să o facem, că întoarcerea ştiinţei juridice româneşti mai mult decât automatisme. Descrierea conţinutului
la uneltele sale nu a ferit-o, în opinia noastră, de o seamă unei infracţiuni, a unui contract ori a atribuţiunilor
de reducţii. Poate că acestea sunt preţul de moment al funcţionarului public, de exemplu, privită drept scop
efortului de regăsire a propriei identităţi şi a discursului al actului didactic, conduce la falsul academism şi la
specific. Din dorinţa ruperii cu aservirea ideologică, cer- falsa ştiinţă, cu care se împăunează veleitarii.
cetarea juridică se lasă ispitită, prin nu puţine lucrări şti- Tendinţa tehnicistă a învăţământului nostru juridic
inţifice altfel meritorii, de extrema cealaltă, a neangajării se regăseşte şi în planurile de învăţământ, constrânse
declarate cu orice preţ, proprie pozitivismului radical. tot mai mult să restrângă ponderea disciplinelor de
Acesta, se ştie, reduce ştiinţa la propoziţii constatative, cultură juridică, fără de care armătura atitudinală şi
ignorând că pe terenul dreptului cunoaşterea este argu- personalitatea intelectuală a studenţilor întârzie să se
mentativă şi angajează inevitabil opţiuni valorice, în formeze. Astfel, discipline precum Dreptul roman,
afara cărora adevărul juridic rămâne o măruntă, chiar Istoria dreptului românesc, Etica, Filosofia, Logica,
dacă foarte exactă, descripţie empirică. Filosofia dreptului sunt declarate nu o dată facultative,
Învăţământul juridic, încorporând organic în co- când nu lipsesc deja din planul unora dintre facultăţile
loana sa vertebrală ştiinţa dreptului, şi-ar pierde totuşi de Drept. În locul lor se instalează atotbiruitor manage-

23
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

mentul, de un tip sau altul ori alte discipline asemenea. încă nedemocratică, întrucât sistemul de constatare şi
Totuşi, problema de fond nu este aici aceea a conflic- control a rămas hotărâtor etatic.
tului dintre discipline şi a distribuirii numărului de ore În mod eronat, învăţământul particular a fost socotit
din planul de învăţământ, ci a concepţiei care îndrumă ca alternativa aceluia de stat. Că este o falsă problemă
învăţământul, tentat spre informare, deşi declară că rezultă nu numai din acreditarea prin lege a universităţi-
are o funcţie formativă. Disciplinele „tehnice” au, lor particulare performante şi din integrarea lor funcţio-
într-o pondere rezonabilă, locul lor necesar*, dar ele nală în sistemul învăţământului superior românesc,
trebuie să se regăsească efectiv la masteratele de profil, ci şi din faptul că ele slujesc cauza comună a întregii
unde pregătirea tehnică nuanţată survine ca o etapă şcoli româneşti. Amintim, totodată, ambiţia neprinci-
ulterioară şi complementară pregătirii juridice de bază pială, alimentată de practica taxelor din universităţile
şi de cultură juridică generală, asigurată în facultate. de stat, de a transforma învăţământul public, printr-un
Acesta este şi sensul reformei introduse în învăţămân- dualism împotriva naturii, într-unul mai particular decât
tul universitar, cu cele trei verigi de studii. Pregătirea acela particular. Nu caracterul de stat sau particular al
juridică de licenţă, prima dintre ele, este chemată să universităţilor trebuie să alimenteze spiritul concuren-
circumscrie vocaţia profesională şi cultura juridică, ţial; acesta are a fi în fond adevăratul spirit de emulaţie
pe fondul culturii etico-filosofice umaniste şi al valo- şi promovare efectivă a calităţii, unde nu contează apar-
rilor naţionale şi universale. Or, într-un moment când tenenţa la o categorie sau alta, ci conţinutul activităţii.
e nevoie stringentă de repere, restrângerea accentului Universităţile, toate, sunt şi trebuie să fie în raport de
umanist în pregătirea juridică de licenţă actualizează un complementaritate electivă, nu de adversitate.
mai vechi avertisment, după care ştiinţa fără conştiinţă Mulţi se întreabă dacă nu sunt prea mulţi absolvenţi
este ruina sufletului... de drept în societatea noastră. Dar modul de a prezenta
Dacă reformarea învăţământului trebuie să fie o astfel lucrurile probează remanenţa unei mentalităţi
operă continuă, impusă de dinamica permanentă a dogmatice. În realitate, nu puţini dintre licenţiaţii
vieţii, cu toate acestea ea nu justifică experimentele în drept au ales pregătirea juridică pentru a-şi spori
voluntariste, de felul aceluia care, în numele asigurării orizontul de cunoaştere şi personalitatea intelectuală,
calităţii în şcoala superioară, urmărea instituţiona- fără a profesa vocaţional dreptul. Iar când statul nu
lizarea, în paralel cu structurile de conducere ale face în acest scop eforturi bugetare, societatea profită
universităţilor şi facultăţilor, a tot felul de comitete de ridicarea nivelului general de cultură universitară,
şi comisii care să gestioneze problemele calităţii în inclusiv juridică.
cadrul acestora. Deşi cu bune intenţii, o astfel de Pe un alt plan, învăţământul juridic românesc şi,
iniţiativă ar fi reinventat organizaţiile de bază de odată cu el, cercetarea ştiinţifică în câmpul dreptului
tristă amintire, creând un dualism disfuncţional şi au a susţine, în ordinea lor, valorile româneşti în dia-
fals democratic. Impunerea birocratică a tot felul logul culturilor. Nu poţi accede la universalitate şi în
de iniţiative în numele reformei restrânge nepermis circuitul valorilor ei în afara conştientizării problemelor
autonomia universitară, valoare constitutivă şi izvor şi valorilor specifice, prin care, numai, te întâlneşti cu
autentic de înnoire şi competiţie calitativă. universalul, dându-i formă adecvată de manifestare. În
O problemă vitală a învăţământului juridic româ- acest sens, normele şi valorile juridice europene, rod
nesc, ca şi a şcolii româneşti în general, este în etapa al construcţiei comunitare, îşi află temeiul în voinţa
prezentă funcţionarea legalizată şi legitimarea deplină corelată integrativ a fiecăreia dintre naţiunile Uniunii.
în mentalul colectiv a ideii de învăţământ particular. În locul subordonării supraetatice a sistemelor naţionale
Inerţii etatice, orgolii de tot felul şi adversităţi întreţi- de drept, dorită de noii internaţionalişti, se prefigurează
nute de confortul atitudinii anticoncurenţiale au creat o construcţie juridic normativă aptă să exprime sinergic
de cele mai multe ori false probleme în jurul învăţă- voinţa normativă a naţiunilor. Astfel, termenii relaţiei
mântului particular. Tocmai întârzierea statuării sale naţional-universal nu mai operează în cadrul forţat
legale a permis pe alocuri înflorirea aventurismului al unei opoziţii exclusiviste, în care, cel mai adesea,
şi mercantilismului în acest domeniu, aruncându-se componenta naţională este ideologic minimalizată sau
pe nedrept anatema asupra ideii însăşi de învăţământ chiar vituperată.
particular în România. Folosirea furcilor caudine pentru Dacă şansa dreptului pozitiv românesc este să clă-
acreditarea respectivei forme de învăţământ a fost ne- dească normativ într-un chip adecvat valorile care să
cesară, dar conceperea strategiei de acreditare rămâne ne exprime în spirit european şi universal, este datoria
ştiinţei noastre juridice să identifice resorturile şi articu-
*��������������������������������������������������������
În
�������������������������������������������������������
acest sens, virtuţile profesional formative ale Cli- laţiile acestui proces, iar a şcolii superioare de drept – să
nicii juridice abia urmează să fie puse în valoare, alături de conştientizeze acuitatea sa, formând şi educând forţa vie
acelea ale practicii, care şi-a dovedit mai demult rolul, când
nu a rămas formală. a înfăptuirii sale aşteptate!

24
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Unele implicaţii ale Legii nr.277 din 18.12.2008


asupra calităţii interpretării şi aplicării
legii penale
Sergiu BRÎNZA,
doctor habilitat în drept, profesor universitar

L aadoptat
18.12.2008, Parlamentul Republicii Moldova a
Legea nr.277-XVI pentru modificarea şi
putea fi infracţiune sau contravenţie administrativă, în
funcţie de gradul de pericol social al celor săvârşite. În
completarea Codului penal al Republicii Moldova.1 art.354 al Codului contravenţional se prevede răspun-
De o amploare fără precedent, această lege a marcat derea pentru huliganismul nu prea grav, adică pentru
aproape toate articolele din Partea Generală şi din acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei, alte
Partea Specială ale Codului penal. În cele ce urmează acţiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură
vom analiza unele dintre efectele negative şi pozitive pe ordinea publică şi liniştea persoanei. Astfel, nimic nu
care legea dată le-a avut în planul influenţării calităţii ne împiedică să constatăm că, alături de infracţiunea
interpretării şi aplicării legii penale. În demersul nostru prevăzută la art.145, 151 sau 152 C.pen. RM, subzistă
ne vom concentra atenţia în special asupra unor norme fapta specificată la art.354 al Codului contravenţional.
care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile contra În acest caz, cele săvârşite se vor califica exact în cores-
persoanei. În primul rând, vom examina modificările pundere cu gradul de pericol social al acţiunilor comise.
suferite de art.145 C.pen. RM. Nu se va admite nici subestimarea, nici supraestimarea
Astfel, amintim că intenţiile huliganice, ca motiv pericolului social.
special al infracţiunii, erau prevăzute la lit.c) alin.(2) În alt context, în cadrul alin.(2) art.145 C.pen. RM
art.145, lit.f) alin.(2) art.151 şi la lit.i) alin.(2) art.152 sunt stabilite două agravante ale omorului, asemănă-
C.pen. RM. La moment, aceste prevederi sunt abroga- toare în anumite privinţe: 1) săvârşirea omorului în
te. Aceasta nu înseamnă însă că nu mai sunt săvârşite legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor
infracţiuni având la bază intenţii huliganice. De ace- de serviciu sau obşteşti (lit.d)); 2) ) săvârşirea omorului
ea, întrebarea care se impune este: cum se va califica asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui
conform legii penale în vigoare omorul sau vătămarea militar, ori a rudelor apropiate ale acestora, în timpul
intenţionată gravă ori medie, având la bază intenţiile sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul
huliganice? autorităţii publice sau militar a obligaţiilor de serviciu
Infracţiunea de huliganism nu poate absorbi infrac- (lit.h)). Precizăm că până la intrarea în vigoare a Legii
ţiunea de vătămare intenţionată medie a integrităţii pentru modificarea şi completarea Codului penal al Re-
corporale sau a sănătăţii. Ca să nu mai vorbim de publicii Moldova din 18.12.2008 circumstanţele agra-
imposibilitatea vădită de a absorbi vătămarea intenţi- vante, care acum sunt stabilite la lit.d) şi la lit.h) alin.(2)
onată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori art.145 C.pen. RM, erau prevăzute la alineate diferite.
de infracţiunea de omor intenţionat. Înseamnă oare Astfel, se justifica diferenţierea răspunderii penale în
aceasta că soluţia trebuie să fie cea a concursului de cele două ipoteze: reprezentantul autorităţii publice sau
infracţiuni? Răspunsul ar fi, cu siguranţă, afirmativ, militarul trebuia apărat mai eficient, în comparaţie cu
dacă nu ar exista o reţinere: utilizarea în dispoziţia alte persoane care îşi îndeplinesc obligaţiile de serviciu
art.287 C.pen. RM, pentru desemnarea uneia din mo- sau cu persoanele care îşi îndeplinesc obligaţiile ob-
dalităţile acţiunii adiacente din cadrul infracţiunii de şteşti. La moment, după ce au fost comasate alin.(2) şi
huliganism, a sintagmei „aplicarea violenţei”. Or, în (3) art.145 C.pen. RM, această diferenţiere nu se mai
situaţia pe care o examinăm, ce, dacă nu manifestări justifică. De aceea, se impune abrogarea prevederii de
ale aplicării violenţei, sunt omorul sau vătămarea in- la lit.h) alin.(2) art.145 C.pen. RM.
tenţionată – gravă ori medie – a integrităţii corporale În altă ordine de idei, salutăm eliminarea din textul
sau a sănătăţii? Dacă am susţine soluţia concursului art.145 C.pen. RM a construcţiei „omorul însoţit de
de infracţiuni, ar rezulta că, pentru aceeaşi aplicare a viol” (construcţie care, înainte de intrarea în vigoare a
violenţei, făptuitorul va fi tras la răspundere penală de Legii pentru modificarea şi completarea Codului penal
două ori. Ceea ce nu putem accepta. al Republicii Moldova din 18.12.2008, era specificată
Considerăm că există o asemenea soluţie. Ne-o la lit.i) alin.(3) art.145 C.pen. RM). Dar de ce, prin
inspiră caracterul dualist al faptei de huliganism: de a aceeaşi lege, nu s-a operat abrogarea dispoziţiei de la

25
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

lit.f) alin.(2) art.145 C.pen. RM, dispoziţie care stabi- art.173 C.pen. RM. Noţiunea „homosexualitate”, din
leşte răspunderea pentru omorul săvârşit cu răpirea sau varianta în vigoare a art.173 (şi 172) C.pen. RM, înglo-
luarea persoanei în calitate de ostatic? Doar, ca esenţă, bează în plan semantic noţiunile „homosexualism” şi
cele două prevederi nu se deosebesc prea mult. „lesbianism”, care au fost utilizate înainte de intrarea
În alt context, este salutabilă eliminarea, din art.146 în vigoare a modificării în cauză.
şi art.156 C.pen. RM, a sintagmei „dacă aceste acte au Sub un alt aspect, amintim că la alin.(2) art.174
avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat C.pen. RM este stabilit un caz de liberare de răspundere
sau rudele lui”. penală: „Persoana care a săvârşit fapta prevăzută la
Or, nu era clar care criterii erau puse la baza deter- alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă este
minării gravităţii urmărilor pentru făptuitor sau rudele la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta
lui: ar trebui oare noţiunea „urmări grave” să se refere şi dezvoltarea fizică şi psihică”.
doar la prejudiciul fizic sau şi la prejudiciul material şi În primul rând, sesizăm că, în contextul legii pe-
cel moral? Era oare necesar, la stabilirea faptului dacă nale autohtone, nu este cu putinţă una din situaţiile
urmările sunt sau nu grave, să se ia în consideraţie şi descrise mai sus: „... dacă doi minori în vârstă de
opinia făptuitorului şi/sau a rudelor acestuia? 14 ani şi jumătate întreţin un raport sexual, fiecare va fi
În altă privinţă, prin Legea pentru modificarea şi atât infractor, cât şi victimă”. Or, vârsta minimă pentru
completarea Codului penal al Republicii Moldova din subiectul infracţiunii, prevăzute la art.174 C.pen. RM,
18.12.2008, în dispoziţia art.173 C.pen. RM cuvintele este de la 16 ani. Şi a fost la fel începând cu intrarea
„homosexualism, lesbianism” au fost înlocuite cu cu- în vigoare a Codului penal la 12.06.2003. De aceea,
vântul „homosexualitate”. Înseamnă oare aceasta că situaţiilor de alt gen li se poate aplica prevederea de
în varianta în vigoare a art.173 C.pen. RM nu se mai la alin.(2) art.174 C.pen. RM: de exemplu, subiectul
prevede răspunderea pentru constrângerea la ceea ce are vârsta de 16 ani şi 1 lună, iar victima are vârsta de
altădată s-a numit, în acelaşi articol, „lesbianism”? 15 ani şi 11 luni. Astfel, nu este suficient fundamentată
Pentru a răspunde la această întrebare, vom consul- completarea art.174 C.pen. RM cu alineatul (2). În locul
ta pct.39 al Proiectului de Lege pentru modificarea şi acestei remanieri era mult mai oportun ca legiuitorul
completarea Codului penal al Republicii Moldova (ela- să fi distanţat vârsta maximă a victimei infracţiunii
borat de Ministerul Justiţiei).2 Conform acestuia, cuvântul de vârsta minimă a subiectului infracţiunii. Varianta
„lesbianism” se exclude din art.173 C.pen. RM. Din Nota optimă ar fi fost vârsta de 18 ani ca vârstă minimă
informativă la Proiectul respectiv aflăm motivarea a subiectului infracţiunii, păstrându-se neschimbată
care a determinat propunerea acestui amendament: vârsta maximă a victimei infracţiunii.
la alin.(1) art.172 C.pen. RM, în opinia lui Vincent
Coussirat-Coustere, expert al Consiliului Europei, este
necesară excluderea cuvântului „lesbianism”, acesta
incluzându-se în noţiunea de homosexualitate. Prin
termenul de homosexualitate se înţelege orientarea Note:
sexuală îndreptată către reprezentanţii aceluiaşi sex,
fiind homosexualitate atât feminină, cât şi masculină. 1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.41-
Astfel, se propune a se exclude cuvântul „lesbia- 44.
2
Legea pentru modificarea şi completarea Codului pe-
nismul”. Această modificare se referă şi la art.173 nal al Republicii Moldova. Proiect // www.justice.gov.md
C.pen. RM.3 3
Notă informativă la Proiectul de Lege pentru modifi-
În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării carea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova
analizate, nu s-a redus cu nimic sfera de aplicare a // www.justice.gov.md

26
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Unele considerente PRIVIND funcŢiile statului


Raisa Grecu,
doctor în drept, lector universitar

Î nopinia
literatura noastră ştiinţifică şi-a găsit expresie
savantă, cu care suntem de acord şi con-
ultimul caz avându-se în vedere limitele necesare ale
activităţii statului.
form căreia scopul statului nostru, sub forma unor Autorul nu recurge la o clasificare a acestor sarcini,
obiective strategice spre care tinde Republica Mol- motivând aceasta prin faptul că ar fi fost imposibil să
dova, poate fi dedus din dispoziţiile alin.(3) art.1 din se pronunţe asupra vastului câmp al activităţii statului,
Constituţia Republicii Moldova, potrivit cărora Repu- invocând toate sarcinile lui şi o clasificare a acestora,
blica Moldova este un stat de drept, în care demnitatea fără a trece cu mult peste limitele lucrării.4
omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a Vom remarca că în contextul abordărilor contem-
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic porane noţiunea de sarcini ale statului, în accepţiu-
reprezintă valori supreme şi sunt garantate.1 nea lui Constantin Stere, este mai apropape de cea
De menţionat că, abordând problema scopului unui contemporană de funcţii ale statului. Printre funcţiile
stat în Capitolul III din lucrarea sa Introducere în stu- interne ale statului modern se enumără, de regulă, cea
diul dreptului constituţional, Constantin Stere se arată de apărare a drepturilor omului, de apărare a dreptului
foarte rezervat vizavi de posibilitatea identificării şti- de proprietate, de apărare a ordinii publice şi funcţia
inţifice a însăşi noţiunii de „scop al statului”, precum economică. La funcţiile externe ale statului se referă
şi faţă de nominalizarea univocă a acestui scop. următoarele: asigurarea securităţii statului, funcţia
Constantin Stere îşi exprimă convingerea sa ştiinţi- apărării statului, funcţia de stabilire a diferitelor re-
fică că dincolo de noţiunile abstracte ale statului rămâ- laţii (diplomatice, comerciale, culturale etc.) cu alte
ne conţinutul real al vieţii de stat: „... Acest conţinut state ale lumii.5 Unele doctrine ştiinţifice atribuie la
real al vieţii de stat nu e decît viaţa socială concretă funcţiile interne, pe lângă funcţia economică şi cea
a oamenilor, care trăiesc în stat, cu toate necazurile şi de apărare a ordinii publice şi de consolidare a lega-
suferinţele, cu toate luptele, biruinţele şi înfrîngerile, lităţii, funcţia socială, cea de dezvoltare a progresului
cu toate bucuriile şi mîngîerile ei, – în sfîrşit, viaţa tehnico-ştiinţific şi a culturii, precum şi cea ecologică,
socială, curgătoare, de toate zilele, – variabilă prin funcţiile externe reducându-se pănă la cea a comerţu-
firea ei nu numai din epocă în epocă şi din veac în lui reciproc avantajos şi de consolidare a păcii, pre-
veac, ci şi din an în an, şi chiar din zi în zi”.2 Savantul cum şi cea de consolidare a propriilor forţe militare,
pune întrebarea retorică: „şi se poate înţelege altfel iar altele vorbesc univoc doar despre trei funcţii ale
scopul statului, decît acele scopuri, a căror realizare statului –­ legislativă, excutivă şi judecătorească.6
oamenii o urmăresc în viaţa lor socială?”.3 După Constantin Stere, diversitatea problemelor
Concluzia generală făcută de juristul Stere este sociale, care stau în faţa statului, este condiţionată de
că, dacă trecem de la declaraţii la fapte, constatăm diversitatea vieţii sociale interne a statului, precum
o imensă varietate, în dependenţă de timp şi loc, de şi de procesele care se desfăşoară în cadrul vieţii
„scopuri” urmărite de stat, încât trebuie să renun- internaţionale.
ţăm la formularea „scopului în sine” al „statului”. În opinia sa, misiunea cea mai înaltă a statului
În contextul schimbării conţinutului vieţii sociale, rămâne în continuare apărarea vieţii naţionale „de
formelor de stat şi de guvernământ, apariţiei noilor orice atingere din afară”. Viziunea lui în materie
clase sociale, „unicul şi acelaşi scop” al statului este, de asigurare a independenţei şi existenţei unui stat
în viziunea savantului, un miraj, după care nu e cazul este destul de pragmatică: „...Cu toate principiile
să alergăm. „dreptului internaţional”, cu toate teoriile filozofilor
Savantul declară că preferă să renunţe la însăşi şi preceptele moraliştilor, trecute în toate caietele de
noţiunea „scopul statului” şi să se mărginească la caligrafie, un popor şi astăzi nu se poate rezima cu
cercetarea problemelor vieţii sociale moderne, pe siguranţă decît pe puterea lui proprie, şi cel mai de
care statul le rezolvă, de fapt, şi pe care le poate căpetenie scop al statului e tot asigurarea fiinţei şi
sau pe care nu le poate, după natura lor, rezolva, în neatîrnării naţionale”.7

27
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Un interes deosebit prezintă însă convingerea şi organizînd munca naţională, el are îndatorirea de
savantului că în contextul relaţiilor internaţionale a lua măsuri de apărare în contra sleirii şi risipii avu-
existente în acel moment „... fiinţa şi neatîrnarea unui tului naţional şi pentru creşterea forţelor productive
popor nu e ameninţată numai de posibilitatea unor vi- naturale... ”.11
olenţe directe din partea puterilor străine, de război şi Nemijlocit tangenţială acestei obligaţiuni este şi
de cucerire. În zilele noastre primejdia e cu mult mai îndatorirea statului de a interveni direct în luptele so-
mare în sfera luptelor internaţionale economice”.8 ciale „... pentru a-i proteja pe cei mici, pentru a stăvili
Ilustrul teoretician nu se lasă în prada iluziilor de lăcomia celor mari, pentru a feri societatea de bunul
ordin teoretic, atunci când vine vorba despre concu- plac şi atotputernicia vreunui monopolist”.12 Constan-
renţa economică dintre state: „...Oricît de mult adevăr tin Stere nu lasă statului nici cea mai mică posibilitate
ar conţine acest tablou de solidaritate universală, el de a se eschiva de la o asmenea îndatorire: „E vădit
nu ne prezintă decît o faţă a adevărului, sau, mai bine că statul, dacă nu intervine în astfel de împrejurări,
zis, numai suprafaţa lui. În fondul însă al raporturilor tot aşa de puţin îşi îndelineşte misiunea, ca şi cum ar
economice internaţionale găsim o luptă crîncenă şi fi lăsat în seama particularilor îngrijirea de salubri-
nepregetată, care, nefiind moderată, ca lupta eco- tatea publică sau de măsurile preventive de apărare
nomică din sînul statului, prin interese de existenţă în contra incendiilor. Ce ar putea face aici sforţările
naţională şi de apărare comună, poate duce nu numai individuale, faţă de ignoranţa sau indolenţa mulţimii,
la supunerea şi exploatarea unui popor întreg, ci chiar fără regulamente sanitare şi poliţieneşti?”.13
la exterminarea lui desăvîrşită prin foame, sau prin O altă îndatorire dintre cele mai importante ale
degenerare lentă. Un tarif vamal, un tratat comercial, statului, atât de importantă, încât în teorie câteodată
un raport de schimb nefavorabil, pot produce rezultate la aceasta se reduce întreaga misiune a statului, este,
mult mai dureroase şi mai distrugătoare decât zece bă- după Constantin Stere, stabilirea şi menţinerea ordinii
tălii pierdute”.9 Deşi astăzi se vorbeşte nu atât despre de drept. „Dar este ordine şi ordine”, spune autorul şi
concurenţa economică, cât despre efectele proceselor declară că statul modern nu se mai poate mărgini la o
de cooperare şi globalizare în economia mondială, ordine bazată pe triumful forţei brutale, cu preţul căl-
consecinţele crizei mondiale financiare „produc rezul- cării simţului de dreptate şi de demnitate cetăţenească
tate dureroase”, după expresia lui Constantin Stere, nu şi omenească, „... cînd masele poporului sînt obosite
doar pentru un singur popor, ci pentru familii întregi şi tratate numai ca nişte vite de muncă, pentru care nu
de popoare. Este foarte relevant că marele apărător există nici drept, nici lege, ci numai bunul plac şi pute-
al drepturilor omului se pronunţă şi în acest context rea oblăduitoare a celor mari, cînd cel mai neînsemnat
pentru apărarea drepturilor omului, depunând respon- cetăţean nu are siguranţă că interesul şi dreptul lui vor
sabilitatea majoră pentru supravieţuirea individului, găsi o legitimă apărare şi proteguire în contra oricui.
în condiţiile concurenţei economice drastice dintre În asemenea condiţiuni ordinea stabilită nu poate con-
state, asupra statului: „...Sforţările individuale sînt tribui la dezvoltarea simţului juridic naţional, fără de
cu desăvîrşire neputincioasce în această sferă. Astfel care nu pot intra în moravuri deprinderile de legalitate,
asupra statului a căzut o sarcină grea, putem zice ne- nu se pot naşte nici sentimentul de mîndrie naţională
cunoscută trecutului, de a apăra interesele poporului şi cetăţenească, nici cararctere”.14
în sfera raporturilor internaţionale economice, de a da Ceea ce înseamnă că sarcina statului de instituire
direcţie muncii naţionale, de a organiza toate puterile şi menţinere a ordinii de drept este de neconceput
individuale în vederea interesului şi a binelui comun. fără sarcina de educaţie civică a maselor, inclusiv
Ce cîmp de activitate se deschide aici pentru stat şi cea juridică: „Astfel, astăzi, prin forţa lucrurilor, în
cu ce consecinţe pentru viaţa internă!”.10 vederea conservării şi propăşirii naţionale, statul,
Un alt aspect al îndatoririlor economice ale alături de problema instrucţiunii publice, ia asupra-şi
statului, menţionat de către Constantin Stere, este sarcina educaţiunii cetăţeneşti a maselor, acolo, unde
obligaţia statului de a contribui la menţinerea şi îm- ea a rămas în urmă, sarcina educaţiei lor politice şi a
bogăţirea patrimoniului naţional. El susţine: „Statul dezvoltării în ele a conştiinţei juridice naţionale”.15
nu reprezintă numai actuala generaţie a poporului, ci Doar o singură limită absolută vede Stere-juristul
şi toate generaţiile viitoare nesfîrşite, – diriguind deci pentru imixtiunea statului: „... statul, după natura lui,

28
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

ca organizaţie a constrîngerii sociale, nu poate şi nu şi libertăţile fundamentale ale omului, create condiţii
trebuie să impuie o credinţă religioasă sau un adevăr pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, pentru
ştiinţific. ...Religiunea şi ştiinţa, după natura lucruri- afirmarea dreptăţii şi pluralismului politic. Ne revine
lor, nu pot avea şi nu au avut nici odată alt reazem, responsabilitatea valorificării potenţialului social
decît conştiinţa şi convingerea intimă a omului, şi pozitiv, pe care îl prezintă această unitate a scopului
orice încercare de control şi de intervenţiune din propus.
partea puterii materiale a statului în această sferă pur
morală şi intelectuală nu e decît un abuz respingător,
o asuprire revoltătare, care nu duce şi nu poate duce
la alt rezultat decît la îngrămădirea de suferinţe peste Note:
suferinţe, falsificînd cugetul şi înveninînd inimile 1
A se vedea: Gh.Avornic. Teoria generală a dreptului.
omeneşti”.16 Ediţia a II-a. – Chişinău, 2004, p.85; B.Negru, A.Negru.
În toate aceste manifestări ale sale statul apare, Teoria generală a dreptului şi statului. – Chişinău, 2006,
după cum consideră Constantin Stere, „ca reprezen- p.97.
2
C.Stere. Introducere în studiul dreptului constituţio-
tatnt al unităţii naţionale, al interesului şi binelui nal. – Iaşi, p.66.
general şi permanent al poporului întreg, pe deasupra 3
Ibidem, p.67.
intereselor trecătoare şi particulare”.17 4
Ibidem, p.68, 69, 75.
În final, se poate afirma că, indiferent de recu-
5
A se vedea: Gh.Avornic. Op. cit., p.86.
6
A se vedea: В.М. Сырых. Теория государства и
noaşterea sau nu a existenţei unui „scop în sine” al права. – Москва, 2006, p.36-43; T.Drăganu. Drept con-
statului, scopul urmărit de orice stat urmează să fie stituţional şi instituţii politice. Tratat elementar. Vol.I. –
într-o perfectă consonanţă cu dezideratele, aşteptările, Bucureşti, 1998, p.115-116.
7
C.Stere. Introducere în studiul dreptului constituţi-
speranţele, dorinţele, într-un singur cuvânt – cu scopul
onal, p.70.
urmărit de cetăţenii acestui stat. Doar o asemenea 8
Ibidem, p.70-71.
unitate moral-spirituală a triadei individ-societate-stat 9
Ibidem, p.72.
poate asigura realizarea sarcinilor propuse. În acest
10
Ibidem, p.73.
11
Ibidem, p.78.
sens, formularea scopului statului nostru în Consti- 12
Ibidem, p.77.
tuţia Republicii Moldova este una perfect axată pe 13
Ibidem, p.77-78.
interesele şi scopurile membrilor soietăţii, care, fără 14
Ibidem, p.75-76.
doar şi poate, îşi doresc să trăiască într-un stat de
15
Ibidem, p.77.
16
Ibidem, p.80.
drept, democratic, în care sunt respectate drepturile 17
Ibidem, p.78.

29
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

aspecte privind coposesiunea în Codul civil


Sergiu Baieş,
doctor în drept, conferenţiar universitar

C ualin.(4),
referire la coposesie, Codul civil, în art.303
prevede că dacă mai multe persoane
măsură şi uzurpatorul. Ca suport legal, în acest sens,
serveşte art.303 alin.(1) C.civ. RM, care prevede că
posedă în comun un bun, ele sunt considerate copo- posesiunea se dobândeşte prin exercitarea voită a
sesori. Această prevedere legală impune concluzia că stăpânirii de fapt a bunului, dar şi art.304 alin.(2), de
posesia poate aparţine atât unei persoane (ceea ce tre- unde reiese că posesiunea poate fi mijlocită şi nemij-
buie considerată regula), dar şi mai multor persoane, în locită. În acelaşi timp, dispoziţia de la art.303 alin.(4)
acest din urmă caz fiind vorba de coposesie. În aşa fel, C.civ. RM, având un caracter general, nu face nici o
legiuitorul nostru a soluţionat una din dispute nu rare- distincţie, acoperind toate cazurile de coposesie.
ori întâlnită în literatura de specialitate. Esenţa acestei În mod judicios se afirmă5 că pentru a putea analiza
dispute rezidă în faptul dacă asupra unuia şi aceluiaşi şi defini coposesia, trebuie să pornim de la copropri-
bun corporal se poate exercita concomitent posesia etate. În Codul civil coproprietatea este reglementată
de către mai multe persoane. După cum se afirmă1, în în Cartea a doua, Titlul III, Capitolul III „Proprietatea
vechiul drept roman – potrivit unei reguli stabilite de comună”. Acest capitol este divizat în trei secţiuni:
Celsus, reluate apoi de Ulpian, mai multe persoane nu „Dispoziţii generale” (art.344-345); „Proprietatea
puteau avea simultan posesia unuia şi aceluiaşi lucru comună pe cote-părţi” (art.346-365) şi „Proprietatea
pentru tot (in solidum). În această concepţie, dat fiind comună în devălmăşie” (art.366-373). Observăm că
faptul că proprietatea este un drept exclusiv, iar posesia există două forme ale dreptului de proprietate comună:
este un aspect exterior al proprietăţii, posesia, la fel ca proprietatea comună pe cote-părţi şi proprietatea comu-
şi proprietatea, trebuie să fie exclusivă. Se afirmă2 că nă în devălmăşie. La rândul său, proprietatea comună
reglula dată a fost dedusă de jurisconsultul Paul din pe cote-părţi este de două feluri: proprietatea comună
concepţia despre posesie ca putere fizică, considerând pe cote-părţi obişnuită sau temporară şi proprietatea
că, din punct de vedere material, este imposibil ca comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă.6
această putere fizică să aparţină simultan la mai multe Dacă am afirmat, cu ocazia definirii posesiunii, că
persoane pentru întregul bun. Se pare că această pozi- posesiunea este o stare de fapt care constă în exercitarea
ţie a fost acceptată şi de Savigny, care înţelegea prin voită a stăpânirii materiale a unui lucru, apoi susţinem
posesiune puterea fizică pe care o are posesorul asupra că şi coposesia este la fel o stare de fapt ce constă în
bunului, poziţie dur criticată de Rudolf von Ihering.3 stăpânirea în comun a mai multor persoane asupra unuia
Ulterior şi dreptul roman a admis existenţa simul- şi aceluiaşi lucru.
tană a mai multor posesii asupra aceluiaşi lucru pentru Este foarte important ca în cazul coposesiei să se
totalitatea lui. La moment, practic toate codurile civile facă o coroborare adecvată a prevederilor de la art.303
contemporane, inclusiv Codul civil al Republicii Mol- alin.(4) şi de la art.304 alin.(2) C.civ RM. Spunem acest
dova, admit existenţa coposesiei. lucru pentru a nu se face o concluzie greşită, în sensul
De la bun început facem o precizare. Vorbind că atunci când vom fi în prezenţa unui raport juridic
despre coposesie, trebuie să distingem două situaţii. dintre un posesor mijlocit şi unul nemijlocit vom fi,
Pe de o parte, coposesia corespunzătoare dreptului totodată, şi în prezenţa coposesiunii. Am văzut deja că
de proprietate (după caz, şi celorlalte drepturi reale legiuitorul nostru a acceptat concepţia dublei posesiuni,
principale), iar, pe de altă parte, coposesia care nu are atribuindu-le ambelor părţi ale unui asemenea raport
nici un „fundament juridic”, cum ar fi, spre exemplu, juridic calitatea de posesori – unul mijlocit şi unul ne-
uzurparea bunului de către mai mulţi posesori. La care mijlocit. Sar părea, la prima vedere, că într-o asemenea
din aceste două situaţii se referă Codul civil în art.303 situaţie, odată ce există doi posesori (unul mijlocit şi
alin.(4)? Considerăm că această dispoziţie legală se unul nemijliocit), ar trebui să fim şi în prezenţa unei
referă la ambele aceste situaţii. În susţinerea acestei coposesiuni. De altfel, formal, această concluzie parcă
poziţii invocăm ca argument faptul că posesori sunt s-ar încadra şi în dispoziţia art.303 alin.(4) C.civ. RM,
consideraţi titularii drepturilor reale4 (proprietarul, conform căruia dacă mai multe persoane posedă în
uzufructuarul, uzuarul, superficiarul), dar în aceeaşi comun un bun, ele sunt considerate coposesori. La

30
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

rândul său, art.304 alin.(2) C.civ. RM permite a afirma Deci, vom fi în prezenţa coposesiei în situaţiile de co-
că atunci când proprietarul şi uzufructuarul constituie proprietate, dar şi atunci când doi sau mai mulţi uzufruc-
un drept de uzufruct, primul este posesor mijlocit, iar tuari, superficiari, uzuari deţin posesiunea asupra unuia
cel de-al doilea posesor nemijlocit. Deci, formal suntem şi aceluiaşi lucru. La fel vom în prezenţa coposesiunii şi
în prezenţa a doi posesori, şi cel mai important este că atunci când doi sau mai mulţi uzurpatori deţin concomi-
această posesie se referă la unul şi acelaşi lucru. Însă, o tent posesiunea asupra unuia şi aceluiaşi lucru.
asemenea concluzie este greşită. Atunci când va exista Pornind de la aceste constatări, definim coposesi-
un raport juridic dintre posesorul mijlocit şi posesorul unea ca fiind o exercitare voită a stăpânirii de fapt a
nemijlocit nu există şi o coposesiune în sensul art.303 bunului, care implică coexistenţa concurentă a unei
alin.(4) C.civ. RM. pluralităţi de posesii de aceeaşi calitate asupra unuia
Am fost nevoiţi să facem o asemenea precizare, şi aceluiaşi bun.
fiindcă în unele surse de specialitate7 se susţine ideea
că termenul „coposesie” poate avea dubla semnifica- Note:
ţie: sricto sensu şi lato sensu. Coposesiunea stricto
sensu se întâlneşte doar în cazul posesiei corespun- 1
D.Gherasim. Teoria generală a posesiei în dreptul civil
zătoare dreptului de proprietate, în schimb coposesia român. – Bucureşti, 1986, p.67.
2
Ibidem.
lato sensu apare ori de câte ori se constituie un drept 3
Pentru detalii, a se vedea: Rudolf von Ihering.
real pe temeiul dreptului de proprietate (uzufruct, uz, Основание защиты владения. – Moсква, 1883, p.129-
abitaţie, servitute, superficie). În opinia lui Valeriu 131.
Stoica8, singurul caz de coposesiune stricto sensu este 4
Din conţinutul art.304 alin.(2) C.civ. RM putem uşor
cel corespunzător dreptului de proprietate comună pe observa că posesori pot fi nu doar titularii dreptului de pro-
prietate şi ai altor drepturi reale, dar şi titularii unor drepturi
cote-părţi sau în devălmăşie, întrucât numai în acest
de creanţe, cum ar fi: arendaşul, chiriaşul, depozitarul. Între-
caz coposesorii au dubla calitate de posesor şi detentor barea ce apare este dacă dispoziţia art.303 alin.(4) C.civ. RM
precar.9 Celelalte cazuri în care asupra aceluiaşi bun se se referă şi la situaţiile în care, spre exemplu, doi arendaşi
exercită posesiile unor persoane diferite, corespunzând au arendat un teren. Considerăm că nu există nici o inter-
unor drepturi reale principale diferite, sunt cazuri de dicţie care ar face imposibil de a aplica prevederile art.303
coposeciune lato sensu.10 alin.(4) C.civ. RM şi la aceste situaţii.
5
D.Gherasim. Op. cit., p.67.
Revenind la prevederile legislaţiei Republicii Mol- 6
Pentru detalii, a se vedea: S.Baieş, N.Roşca. Drept civil.
dova, în special la cele din Codul civil, constatăm, de Drepturile reale principale. – Chişinău, 2005, p.146-180.
rând cu alţi autori11, că ceea ce este esenţial la noţiunea 7
V.Stoica. Drept civil. Drepturile reale principale. Vol.1.
de coposeie este faptul că drepturile reale ce se exer- – Bucureşti, 2004, p.160-163.
cită concomitent asupra unui lucru de către posesori
8
Ibidem, p.163.
9
Legislaţia Republicii Moldova nu face distincţie între
trebuie să fie calitativ identice. Drept consecinţă, dacă
posesor şi detentor precar. După cum am văzut, conform
asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent drepturi prevederilor art.304 alin.(2) C.civ. RM, şi detentorul precar
reale diferite – spre exemplu, dreptul de proprietate, are calitatea de posesor.
dreptul de uzufruct şi o servitute – nu poate fi vorba 10
V.Stoica. Op. cit., p.163.
de o coposesie. 11
D.Gherasim. Op. cit., p.67.

31
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Integrarea europeană – interes naţional!?


Natalia Suceveanu,
doctor în drept, conferenţiar universitar

I ntegrarea europeană este astăzi cel mai în vogă


subiect, despre care se discută tot mai des în cer-
de aderare, putem afirma că admiterea de noi membri
depindea într-o mare măsură de voinţa statelor mem-
curile politice, academice, mass-media etc. bre şi a statului candidat, decât de rezultatele la care
Ce înseamnă integrare? Astăzi, în cadrul societăţii ajungeau instituţiile comunitare, deoarece candidaţii
moldoveneşti, există impresia că aderarea Republicii aveau un sistem politic şi economic foarte apropiat
Moldova la Uniunea Europeană este acelaşi lucru cu de cel al statelor membre. Însă, odată cu prăbuşirea
integrarea europeană. Care este diferenţa? blocului socialist şi manifestarea interesului de aderare
Spre deosebire de organizaţiile internaţionale clasi- de către fostele state socialiste, lucrurile s-au schimbat,
ce (ONU, Consiliul Europei, OSCE etc.), Comunităţile deoarece sistemul politic şi economic din aceste state nu
Europene, astăzi Uniunea Europeană, au fost concepute era convergent şi compatibil cu cel al statelor membre.
şi create după un model nou, fiind nişte organizaţii de Fiecare stat european doreşte să devină membru al UE,
integrare: prin încheierea tratatelor constitutive, statele iar pentru aceasta are atât de multe lucruri de făcut
au ales să se integreze într-un ansamblu cu existenţă şi pentru îndeplinirea acestor condiţii de aderare. Toate
identitate proprii. Noţiunea de integrare descrie situaţia extinderile UE care au avut loc în ultimii ani au fost
în care statele nu se mulţumesc cu simpla cooperare verificate foarte amănunţit. Însă, în ce priveşte adera-
şi coordonare a acţiunilor, dar decid să pună în comun rea statelor est-europene, având în vedere contribuţia,
o parte din competenţele lor şi să cedeze unor insti- rolul şi puterea instituţiilor comunitare în procesul de
tuţii independente sarcina de a administra interesele negociere, putem afirma că este vorba mai degrabă
astfel reunite. Integrarea mai este definită ca procesul despre un proces de admitere decât despre unul de
prin care nişte state suverane renunţă la suveranitatea aderare. În momentul în care, în 2004 şi, ulterior, în
naţională, o cedează, sau mutualizează competenţe- 2007, alte state au aderat la UE, fireşte le-am privit cu
le lor suverane, pentru a creşte la maxim puterea şi multă atenţie, ca să vedem dacă criteriile şi condiţiile
interesele lor colective. Din aceste definiţii reiese că importante pentru noi sunt respectate şi acolo. Peri-
integrarea presupune un transfer de puteri de la state oada însă cea mai dificilă urmează după aderare. Este
către Comunităţi, ceea ce semnifică o renunţare parţială generalmente recunoscut că aderarea la UE însemană
la suveranitate, astfel încât noua structură dobândeşte începutul integrării în UE. Deci, integrarea reprezintă
un caracter supranaţional. Integrarea implică, în egală urmarea. Integrarea nu mai reprezintă un simplu proces
măsură, un interes general comunitar, care, în caz de de preluare a reglementărilor europene, ci participarea
conflict cu interesele naţionale ale statelor, prevalează la elaborarea lor. În aceasta constă, de fapt, diferenţa.
asupra acestora. Statele acceptă acest sacrificiu, spe- După aderarea statului, vorbim despre integrare din
cific spiritului unei organizaţii de integrare, pentru că punctul de vedere al unui stat membru, adică de pe po-
el este compensat de avantajele generale obţinute din ziţia de partcipant la construcţia europeană, partcipant
participarea la organizaţie. la procesul normativ al UE, stat capabil să influenţeze
Potrivit art.49 al Tratatului instituind Uniunea deciziile comunitare, să-şi formuleze şi susţină inte-
Europeană, orice stat european, care respectă principiile resul naţional la nivel comunitar etc. Acest lucru este
enunţate în art.9 parag.1 (principiul libertăţii, al demo- valabil şi pentru acele 12 state care au aderat în 2004
craţiei, al respectării drepturilor omului şi liberăţilor şi, respectiv, în 2007, care în momentul de faţă nu sunt
fundamentale, al statului de drept, care sunt comune integrate, ci se află într-un proces de integrare. Cu pă-
statelor membre) poate solicita să devină membru al rere de rău, aceste două noţiuni sunt adesea confundate
Uniunii. Aderarea semnifică că statul în cauză devine şi mai trebuie astăzi explicate, inclusiv unora dintre cei
membru în cele două comunităţi europene cu persona- aflaţi în posturi care implică luarea deciziilor.
litate juridică (Comunitatea Europeană şi EURATOM), În Republica Moldova, societatea este, în general,
respectiv, va avea o participare interguvernamentală la foarte optimistă în ceea ce priveşte aderarea, deşi
politica externă şi de securitate comună şi la cooperarea se vorbeşte mai mult despre procesul de „integrare
judiciară şi poliţienească în materie penală. Îndeplinirea europeană”. Părerea mea e că peste 70 procente din
condiţiilor sus-amintite se verifică de către instituţiile populaţie îşi doreşte această aderare din mai multe
comunitare în cursul negocierilor. Până la ultimul val raţionamente. Trebuie, însă, să se facă mult mai mult

32
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

în ceea ce priveşte comunicarea către populaţie, pen- pentru care cei mai mulţi dintre ei nu au fost pregătiţi
tru că este foarte important ca populaţia să ştie la ce în sistemul universitar. Este adevărat că majoritatea din
să se aştepte. Desigur, elementele de informare vor ei, în trecut, nu au avut prilejul de a studia la facultate
cuprinde aspecte variate, fiind, însă, foarte important dreptul european, dreptul comunitar etc., dar, conform
ca cetăţenii să înţeleagă că afacerile europene nu speranţelor de aderare, pot deveni funcţionari de stat,
sunt „politice externe”, ci reprezintă politici interne procurori, avocaţi care vor trebui să lucreze pe baza
concrete, care le vor afecta în mod direct drepturile dreptului comunitar.
şi obligaţiile. Totodată, considerăm că preluarea „acquis-ului
Este adevărat că noile state se gândesc întotdeauna communautaire” înseamnă nu numai traducerea a
la momentul aderării, că statutul de membru al UE le 80. 000-100.000 de pagini de acte normative comuni-
va aduce numai beneficii. Poate fi şi asta o realitate, dar tare, ci cunoaşterea acestora, aducerea lor la cunoştinţa
aceste beneficii nu pot veni către un stat membru sau studenţilor, juriştilor practicanţi, practicienilor care vor
candidat decât dacă acesta îşi „învaţă lecţiile” şi respec- fi peste câţiva ani în contact cotidian cu prevederile
tă regulile impuse în interiorul familiei europene. Ştim dreptului comunitar.
că, fără a respecta aceste reguli, fie că discutăm despre Şi dacă s-au inaugurat în Republica Moldova
regulile de piaţă internă, fie că discutăm despre reforme cursuri de integrare europeană, unele din ele devenite
în sistemul educaţional sau în justiţie, beneficiile nu pot astăzi disciplină obligatorie la Facultatea de Drept, de
să vină. Un lucru este clar: Republica Moldova trebuie exemplu Dreptul instituţional al Uniunii Europene –
să respecte regula – cine nu respectă regula suportă mă întreb: care ar fi raţionamentul excluderii acestei
consecinţele. Aşa că tot ce trebuie să facem în perioada discpline jurdice sau transformării ei într-o disciplină
următoare este să respectăm regulile, încât să nu fim opţională? Or, nu ar trebui ea oare să devină o disci-
nevoiţi să suportăm încă mult timp înainte consecinţele plină obligatorie pentru toate facultăţile cu profil de
nerespectării regulilor. istorie, relaţii internaţionale, studii europene etc.? Este
Republica Moldova doreşte să adere la UE, cel puţin generalmente recunoscut că integrarea europeană este
aceasta este poziţia expusă de conducerea de vârf a un proces complex, care nu se manifestă doar în sfera
statului. Aderarea, însă, implică respectarea deopotrivă economicului, dar şi în cea a politicului, juridicului,
a criteriilor formulate la Copenhaga în 1993 (politic, socialului, culturalului. De aceea, considerăm că stu-
economic, preluarea scopurilor uniunii politice şi ale dierea problemei ţine de mai multe ştiinţe: juridice,
uniunii economice şi monetare şi preluarea acquis-ului economice, sociologice, politice etc.
comunitar) şi a criteriului enunţat în cadrul Conferin- Cunoaşterea istoricului construcţiei comunitare, a
ţei de la Madrid din 1995, care stabileşte cerinţa ca sistemului instituţional al UE, a procesului de luare
administraţia şi justiţia să aibă capacitatea de a aplica a deciziilor la nivel comunitar devine astăzi nu doar
creaţia comunitară. Prin urmare, aderarea presupune în un moft, ci o necesitate. Lucrurile evoluează într-atât,
mod imperativ pregătirea din timp a specialiştilor, fo- încât e nevoie de specialişti bine pregătiţi şi cât mai
losindu-se experienţa celorlate state candidate, precum repede.
şi propria experienţă legată de aderarea la Convenţia Aşadar, Republica Moldova trebuie să dezvolte un
Europeană a Drepturilor Omului. Deşi parte la Con- sistem juridic care să-i permită să facă faţă problemelor
venţie din 1998, abia în ultimii ani societatea civilă a legate de aplicarea directă şi efectul direct al dreptului
devenit conştientă de importanţa acestui instrument comunitar, pe de o parte, iar, pe de altă parte, de mo-
supranaţional de protecţie şi de consecinţele care de- dificarea pe care o suferă dreptul intern ca urmare a
curg din actul de aderare. presiunii Curţii de la Strasbourg, astăzi, şi a Curţii de
Trebuie să conştientizăm că atât ştiinţa juridică, cât la Luxemburg, în viitor.
şi sistemul judiciar nu pot funcţiona după reguli care Într-adevăr, tema integrării europene a devenit una
corespund altor timpuri şi altor necesităţi, iar succesul centrală în discursurile clasei politice moldoveneşti, ale
în activitatea de pregătire a specialiştilor în instituţiile partidelor politice şi ale societăţii civile. Vom fi oare
de învăţământ superior este condiţionat de nivelul, noi în stare să trecem de la vorbe la acţiuni concrete
amploarea şi continuitatea demersului ştiinţific subor- şi să transformăm acest subiect de actualitate într-un
donat acestui scop. interes şi deziderat naţional? Nu sunt pregătită pentru
Realitatea este că acei funcţionari publici, jude- pronosticuri, dar, cu siguranţă, timpul le va arăta pe
cători, procurori trebuie să facă faţă unor probleme toate.

33
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

REZERVA SUCCESORALĂ: PROBLEME, SOLUŢII


Elena Constantinescu,
doctor în drept, conferenţiar universitar

I nstituţia rezervei succesorale, măsură de protec-


ţie a erezilor legali defavorizaţi prin testament,
singur succesor legal, şi invers – majorarea ei în raport
cu creşterea numărului de suscesori legali.
este în permanentă dezvoltare cu conturarea la etapa 4. În lipsa reglementărilor exprese, oferirea posibi-
actuală a următoarelor direcţii: micşorarea cotei rezer- lităţii de a „cere” rezerva prin: depunerea unei decla-
vei succesorale şi reducerea categoriilor de succesori raţii sau intrarea de fapt în posesia averii succesorale,
rezervatari. modalităţi srabilite pentru acceptarea succesiunii.
În cadrul rezervei succesorale: pe de o parte, avem
de faţă o limitare a dreptului de proprietate prin atin- Soluţii:
gerea dreprului de liberă dispoziţie pentru cauză de
1. Reglementarea prin lege (Codul civil) a cate-
moarte; pe de altă parte, succesorilor de clasa întâi
goriilor persoanelor inapte de muncă care au dreptul
inapţi de muncă legiuitorul le garantează asigurarea
la rezerva succesorală.
cu cel puţin ½ din cota care ar fi moştenit-o în lipsa
2. Introducerea normei prin care ar fi expres stabilit
testamentului.
dreptul la rezerva succesorală pentru succcesorii de
Probleme:
clasa 1 inapţi de muncă, care vin la moştenire în baza
1. Lipsa reglementărilor legale ale caregoriilor
pesoanelor inapte de muncă aplicabile rezervei suc- reprezentării succesorale.
cesorale. 3. Stabilirea mărimii „cotităţii disponibile” – cel
2. Existenţa unei posibilităţi de interpretare: sunt puţin 1/4 cotă-parte din patrimoniul succesoral.
sau nu sunt în drept de a cere rezerva succcesorii de 4. Instituirea normei: Rezerva succesorală se
clasa 1 inapţi de muncă, care vin la moştenire în baza „cere” prin depunerea unei declaraţii notarului la
reprezentării succesorale? locul deschiderii succesiunii în termenul de opţiune
3. Micşorarea „cotităţii disponibile” până la 1/2 succesorală. Termen care poate fi prelungit numai în
cotă-parte din patrimoniul succesoral în prezenţa unui timpul vieţii succesorului rezervatar.

34
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Aprecierea Regulamentelor Organice în


literatura istorico-juridică
Valentina COPTILEŢ,
doctor în drept, conferenţiar universitar

N ecesitatea studierii fenomenelor juridice din


trecut, la nivel de studii universitare licenţă,
numite de către profesor „prima constituţie scrisă a
Ţărilor Româneşti sau, dacă se ţine seama de Ucazul
este determinată de o logică educaţională ce caută să imperial din Basarabia, Regulamentele Organice ar fi
legitimeze prezentul prin intermediul evocării experi- a II-a”.4 În consens cu această părere, A.D. Xenopol
enţelor trecutului. Studiul tradiţiilor instituţionale este remarca faptul că Regulamentele Organice „căutase să
important, însă nu şi esenţial, în condiţiile în care nu prindă viaţa românească, şovăindă şi plutitoare în voia
orice „tradiţional” este şi eficient într-un nou context întâmplării, în reguli precise, fixe şi nestrămutate ale
sociopolitic şi economic. Dar ar fi extrem de util, cel unor prevederi formulate în chip general. Ideea statului
puţin pentru relevarea modului în care orice reformă a se năştea, pentru prima oară, la români, în concepţia ei
avut şanse de reuşită în societatea noastră. O astfel de modernă, ca viaţa unui tot întemeiat pe norme obşteşti,
analiză instituţional-funcţională ar putea da o serie de adică pe legi”.5 Andrei Rădulescu consideră că, deşi la
răspunsuri insucceselor de astăzi în realizarea progra- întocmirea lor s-a ţinut seama şi de instrucţiunile ru-
mului reformei judiciare şi de drept. seşti, ele cuprind totuşi o puternică influenţă franceză,
Dreptatea cere să dai fiecărei vremi ceea ce este al ei nu numai ca fond, ci şi ca formă. Astfel, în organiza-
şi să înveţi de acolo tot ceea ce îţi poate folosi azi şi cel rea statului există Adunarea Obştească şi Adunarea
puţin să o judeci just şi să ţi-o aminteşti cu drag când e Obştească Extraordinară, corpuri care se aseamănă cu
vorba de ţara ta, spunea A.Rădulescu. Cu atât mai mult ceea ce numim astăzi Parlament obişnuit şi Adunare
se impune aceasta când este vorba de trecutul nu prea Constituantă sau Cameră de revizuire. Aceste idei
îndepărtat în care au luat fiinţă şi au început să fie aplicate n-au putut fi luate decât din Franţa. Pe de altă parte,
multe principii moderne de organizare statală. şi modul cum au lucrat acele Adunări, cunoscut din
Ce reprezentau Regulamentele Organice? Intrate Analele parlamentare, arată că este înrâurit de ceea ce
în vigoare la 1 mai 1831 în Valahia şi la 1 ianuarie era în Franţa.6
1832 în Moldova, Regulamentele Organice, elogiate Deoarece Regulamentele Organice se deosebesc
de contemporani, arse pe rug în timpul revoluţiei din prin conţinutul lor de constituţiile adoptate în aceeaşi
1848, dar repuse în vigoare şi aplicate până la aprobarea perioadă în Europa Apuseană, Tudor Drăganu le consi-
Convenţiei de la Paris (1859), au fost apreciate diferit deră mai curând coduri constituţionale şi administrative
pe parcursul timpului. decât constituţiii propriu-zise,7 afirmaţie susţinută şi de
Şi astâzi, după aproape două secole de la adoptarea către Ion Deleanu, care afirmă că „în ambianţa consti-
lor, o anumită suspiciune planează asupra acestora, tuţiilor europene, adoptate după Revoluţia Franceză din
deoarece au fost elaborate în timpul ocupaţiei militare 1879, ele sunt însă mai curând un fel de coduri constitu-
ruse şi sub supravegherea nemijlocită a autorităţilor ţionale, administrative, cuprinzând, pe lângă diferitele
ţariste. reguli privitoare la organizarea puterilor statului şi la
Mulţi autori sunt de părere că Regulamentele Orga- raporturile dintre acestea, numeroase norme de drept
nice au constituit prima constituţie scrisă românească, administrativ şi financiar, dispoziţii de procedură civilă
alţii remarcă faptul că ele „au ţinut loc de constituţie”. şi de drept civil”.8
Astfel, George Alexianu menţionează că Regulamente- Regulamentele Organice, opinează Dumitru Firoiul,
le Organice au ţinut 27 de ani loc de Constituţie în Prin- înmănunchează, prin dispoziţiile lor, atât atribute de
cipatele Române.1 Din punctul de vedere al conţinutului lege juridică fundamentală, atunci când se ocupă de
său material, Regulamentele Organice reprezintă, după problemele organizării de stat, cât şi atribute de cod de
unii autori, o Constituţie, apreciere menţionată chiar legi, în restul problemelor. Sub forma codului de legi,
în Tratatul de la Petersburg din ianuarie 1834.2 Deşi Regulamentele Organice au fost o legiuire feudală,
autorităţile ţariste au evitat noţiunea de „Constituţie”, dar, în condiţiile dezvoltării ţărilor noastre şi ale unor
prin Convenţia de la Akkerman, cerându-se să se alcă- influenţe din afară, a continuat şi unele principii noi.9
tuiască un „Regulament”, sub numele acesta modest „e Unii autori, îndeosebi în literatura socialistă, au
o adevărată Constituţie a ţării”.3 Constantin Stere reia apreciat Regulamentele Organice ca simple acte de tip
afirmaţiile de mai sus, Regulamentele Organice fiind feudal, ce nu pot fi considerate constituţii.10

35
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Alţi autori în studiile lor urmăresc, în special, cla- structurilor sociale, economice, administrative şi
rificarea problemei caracterului lor feudal sau modern. politice, care începuseră în decadele premergatoare.
Astfel, Constantin Giurescu, precizând că Regula- Principatele Româneşti, distanţându-se de lumea oto-
mentele Organice „au fost, de fapt, o adevărată Con- mana orientală, au început să-şi spună cuvâtul în spaţiul
stituţie, prima Constituţie scrisă românească,” scoate spiritual al Europei de Vest.
în evidenţă caracterul lor aristocratic, care favoriza În concluzie, rezumând opiniile diferiţilor autori,
pătura boierească şi îi apăsa pe ţărani.11 Prin adop- susţinem ideea că, deşi Regulamentele Organice nu
tarea Regulamentelor Organice la întretăierea dintre au fost adevărate constituţii, ele au avut un caracter
două paradigme de gândire politică – unul ţinând de constituţional şi reprezintă o Constituţie incomple-
mentalitatea lumii feudale încă puternică în sud-estul tă, o lege prin care s-au stabilit, în special, normele
european, celălalt fiind consonant cu noile cerinţe ale fundamentale pentru organizarea statului. Din totalul
vieţii politice şi internaţionale moderne – îşi găseşte dispoziţiilor regulamentare se desprinde o concepţie
expresia într-un compromis sui generis: pe de o parte, modernă şi temeinică despre instituţiile statale. Astfel
menţinerea încă a unor instituţii medievale, pe de altă încât merită să fie studiate de către jurişti, istorici şi
parte, apariţia multor instituţii care prefigurează lumea oameni politici, deoarece multe lucruri interesante se
modernă.12 Constantin Stere declara că Regulamentele pot încă găsi în chirilicele învechite.
Organice erau foarte defectuoase în ce priveşte garanţia
drepturilor cetăţeneşti şi în ele „nu găsim decât crâm-
peie, care se referă mai mult la drepturile boierilor Note:
decât la drepturile cetăţeneşti”.13 Septimiu Albini în
Introducerea sa la colecţia „Anul 1848 în Principatele 1
A se vedea: G.Alexianu. Drept constituţional. – Bucu-
Române”, recunoscând „că faţă de anarhia şi volnicia reşti: Editura Librăriei Socec & Go., Soc.anonimă, 1926,
p.77.
de mai înainte, Regulamentule Organice constituiau un 2
A se vedea: C.Ionescu. Tratat de drept constituţional
oarecare progres”,14 le aducea trei capete de acuzare: contemporan. – Bucureşti: ALL Beck, 2003, p.482.
starea revoltătoare creată prin Regulamente ţăranilor, 3
A se vedea: N.Iorga. Istoricul Constituţiei româneşti,
sistemul electoral, care făcea din obşteasca adunare p.51. - În: Constituţia din 1923 în dezbaterea contempora-
o parodie parlamentară şi ,,menţinerea rangurilor şi nilor. – Bucureşti: Humanitas, 1990.
4
R.Grecu. Stere-juristul. – Chişinău: Universul, 2008,
privilegiilor”.15
p.57.
Anastasie Iordache le consideră un amestec hetero- 5
A.D. Xenopol. Istoria românilor din Dacia Traiană.
clit de principii moderne de administrare şi organizare Ediţia III-a. – Bucureşti: 1930, vol.VI, p.101.
statală şi principii anacronice, retrograde, ultraconser- 6
A se vedea: A.Rădulescu. Pagini din istoria dreptului
vatoare în domeniile politic şi social. Ele se dovedeau a românesc. – Bucureşti: Editura Academiei, 1970, p.242.
fi constituţia ideală pentru deţinerea tuturor privilegiilor
7
A se vedea: T.Drăganu. Începuturile şi dezvoltarea
regimului parlamentar în România. – Cluj: Dacia, 1991,
şi monopolului puterii de către clasa dominantă, sub p.39.
protecţia Curţii din Petersburg.16 8
I.Deleanu. Justiţia constituţională. – Bucureşti: Lumi-
Dacă unii autori au păreri preponderent pozitive na LEX, 1995, p.130.
sau, după caz, predominant critice, sunt şi autori a căror 9
A se vedea: D.Firoiu. Istoria statului şi dreptului ro-
opinie este greu de situat pe una din cele două poziţii. mânesc. – Iaşi: Chemarea, 1996, p.159.
10
A se vedea: D.Ionescu şi al. Dezvoltarea constituţio-
În acest sens poate fi menţionat Gh.Platon care afirma,
nală a statului român, 1957.
pe de o parte, că „noua legiuire restrângea progresul în 11
A se vedea: C.Giurescu, D.Giurescu. Istoria români-
limitele compatibile cu privilegiile boierimii…”, iar, lor. – Bucureşti: Albatros, 1983, p.506.
pe de altă parte, susţinea că „ Regulamentele Organice 12
A se vedea: V.Ursu, E.Moroianu. Din istoricul sis-
au înlăturat o serie de instituţii şi practici feudale, au temului electoral în România // Studii de drept românesc,
creat un aparat modern şi un climat mai propice pentru 1991, nr.1-2, p.64.
13
R.Grecu. Op. cit., p.57.
dezvoltarea noului …”, fapt ce constituie „un netăgă- 14
Anul 1848. VI, p.XXXVI // Studii de drept românesc,
duit progres”.17 1998, nr.3-4, p.308.
Astfel, Regulamentele Organice apar ca o unitate 15
Ibidem.
a contrariilor, ca o asociere între pozitiv şi negativ şi, 16
A se vedea: A.Iordache. Anacronic şi modern în Re-
cu toate minusurile lor, au avut un rol pozitiv pe calea gulamentele Organice // Academia Română. Institutul de
Istorie „N.Iorga,” Revistă istorică, serie nouă, tom II, 7-8,
modernizării.
iulie-august 1991, p.352.
Până în 1859, ele au servit ca legi fundamentale 17
Gh.Platon. Istoria modernă a României. – Bucureşti,
şi au contribuit la modernizarea şi omogenizarea 1985, p.81.

36
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Despre eficienţa programelor europene


de clemenţă
Emilia MIHAI,
doctor în drept, profesor universitar
(Universitatea de Vest din Timişoara)

(Continuare. Începutul în nr.9, 2009) deschiderea investigaţiei, întreprinderii care, prima,


oferă suficiente probe pentru a se putea constata exis-
Secţiunea a III-a tenţa cartelului. Operatorul denunţător trebuie apoi „să
Sistemele de clemenţă din unele state membre menţină o cooperare permanentă şi totală de-a lungul
ale Uniunii Europene întregii proceduri”.
8. Dificultăţile armonizării. Cele mai multe din- Şi într-o ipoteză, şi în cealaltă, clemenţa este acordată
tre autorităţile de concurenţă ale statelor membre ale doar dacă întreprinderea:
Uniunii Europene şi-au reamenajat mecanismele de – nu a jucat un rol decisiv în organizarea antantei;
clemenţă, potrivit angajamentelor asumate cu ocazia – nu a constrâns alte întreprinderi să participe la
elaborării Programului Model al REC. Comunicarea din antantă.
2006 a Comisiei, referitoare la imunitatea la amenzi şi la Observăm că, deşi au fost eliminate două condiţii
reducerea acestora a devenit astfel standardul european care limitau sfera de incidenţă a clemenţei3, dreptul
în ceea ce priveşte sistemele de clemenţă. Este însă german menţine în plus faţă de cel comunitar condiţia
vorba, pe de o parte, de un standard minimal, dat fiind ca denunţătoarea să nu fi avut o activitate hotărâtoare la
că autorităţilor naţionale de concurenţă li s-a recunoscut structurarea cartelului, care, în opinia noastră, nu numai
îndreptăţirea de a-şi stabili şi reguli proprii, specifice, pe că impune probe dificil de administrat, dar este de natură
care le consideră necesare din raţiuni de eficacitate. Pe să descurajeze recursul la programul de clemenţă.
de altă parte, adeseori, acest standard implică şi reguli Întreprinderea care nu îndeplineşte condiţiile imuni-
de soft law, în condiţiile în care armonizarea a trebuit tăţii totale poate beneficia doar de o reducere a amenzii
să fie operată în medii juridice diferite şi multe dintre cu maximum 50%, sub rezerva îndeplinirii a două
autorităţile de concurenţă au competenţe limitate în condiţii: să aducă informaţii sau elemente de probă cu o
ceea ce priveşte reformarea legislativă a programelor valoare semnificativă pentru stabilirea faptelor cercetate
de clemenţă. De pildă, una dintre chestiunile extrem şi, evident, „să menţină o cooperare permanentă şi tota-
de sensibile, de care depinde în mare măsură eficienţa lă” cu Bundeskartellamt pe toată durata procedurii.
programelor de clemenţă, se referă la protecţia per- Merită subliniat efortul programului german de a
soanelor fizice – salariaţi, administratori – din cadrul refuza blocajele unor procente prestabilite, de genul
companiilor care cer imunitatea. Cum statele membre celor din dreptul comunitar. În consecinţă, autoritatea
ale Uniunii Europene dispun de prevederi legale diferite de concurenţă are libertate deplină să stabilească mă-
în privinţa regimului sancţionator aplicabil acestora şi rimea reducerii amenzii, „proporţional cu importanţa
cum autorităţile naţionale de concurenţă nu au, cel mai informaţiilor furnizate şi cu ordinea cronologică a
adesea, atribuţii legislative, programul s-a limitat numai cererilor introduse”.
să constate că ar fi oportun să se ofere un anumit nivel de Denunţătoarea este obligată, la cererea autorităţii de
protecţie personalului întreprinderilor care colaborează concurenţă, să pună capăt imediat participării sale la
în cadrul procedurilor de clemenţă. antantă.4 Prin urmare, Bundeskartellamt poate permite
Cercetarea unora dintre modelele naţionale de cle- întreprinderii solicitante să acţioneze în continuare în
menţă se poate vădi a fi deci utilă cât priveşte observarea cartel, astfel încât vigilenţa celorlalţi membri să fie
raporturilor dintre ordinea juridică naţională – oricare ar păcălită şi să se asigure posibilitatea colectării unor
fi ea – şi cea comunitară, precum şi pentru identificarea probe suplimentare. Numai când Bundeskartellamt va
eventualelor surse de conflict dintre ele. aprecia că dispune de un probatoriu suficient, va cere
9. Sistemul german.1 Bundeskartellamt, autoritatea întreprinderii să-şi înceteze activitatea.
de concurenţă germană, a elaborat un nou program de În aceeaşi ordine de idei, trebuie precizat că, identic
clemenţă prin Comunicarea nr.9/2006, privitoare la cu reglementarea anterioară, comunicarea din 2006
imunitatea la amenzi şi la reducerea mărimii acestora prevede că întreprinderea este obligată să-şi utilizeze
în afacerile privind cartelurile.2 Exonerarea totală poate personalul în cooperarea cu Bundeskartellamt5: „În-
fi acordată întreprinderii care, cea dintâi, dezvăluie treprinderea este ţinută să desemneze orice persoană
antanta, înainte ca ancheta să fi fost iniţiată, permi- (salariaţi) care fac sau au făcut parte din antantă; ea va
ţând obţinerea unui ordin de percheziţie sau, după trebui de asemenea să se străduiască ca orice participant

37
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

la respectiva antantă care dispune de informaţi sau de previzibilitatea şi securitatea pe care le oferă întreprin-
elemente de probă să menţină o cooperare permanentă derilor atrase în jocul colaborării. Prima întreprindere
şi totală cu Bundeskartellamt pe întreaga durată a an- care dezvăluie un cartel înaintea începerii oricărei
chetei”. investigaţii beneficiază automat de imunitate totală
Aceasta înseamnă că salariaţii şi conducătorii între- (imunitate de tip A). Dacă însă în momentul denunţului
prinderii trebuie să continue să participe la reuniunile ancheta fusese deja demarată, întreprinderea va putea
cu ceilalţi membri ai cartelului, eventual chiar echipaţi numai să beneficieze de clemenţa totală (imunitate de
cu aparatură microelectronică în scopul înregistrării tip B), ori i se va acorda doar o reducere a amenzii de
discuţiilor.6 până la 50 % (imunitate de tip C).11 Office of Fair Tra-
Ca şi în sistemul comunitar sau francez, întreprinde- ding (OFT) este autoritatea care evaluează discreţionar
rile care colaborează în cadrul procedurilor de clemenţă contribuţiile şi calitatea cooperării fiecărei întreprinderi
trebuie să aştepte decizia finală a Bundeskartellamt, candidată la clemenţă. Dintre trăsăturile sistemului
pentru a şti cu certitudine dacă îndeplinesc sau nu con- britanic care îi conferă originalitate, menţionăm:
diţiile imunităţii sau ale reducerii amenzilor.7 – disponibilitatea cu totul specială a OFT de a stabili
Legea germană din 1958 privind restricţiile de relaţii informale, prealabile formulării oricărei cereri
concurenţă prevede, ca sancţiune complementară de clemenţă, cu orice întreprindere, posibil angrenată
amenzii, confiscarea profitului obţinut de întreprinde- într-un cartel. De aici, organizarea detaliată a acestor
rile implicate în acte anticoncurenţiale.8 Pentru a nu contacte anonime, în cadrul cărora întreprinderea poate
se zădărnici eforturile de devoalare a celor mai nocive furniza OFT elemente „ipotetice” cu privire la natura
carteluri, clemenţa oferită de programul din 2006 aco- cartelului şi sectorul în care el operează, pentru a afla
peră şi câştigurile economice ca fruct al activităţilor în schimb care i-ar fi locul în „ierarhia” solicitanţilor de
ilicite – integral în cazurile de imunitate totală, parţial clemenţă. OFT se consideră legat prin datele pe care le
ori chiar integral – în cazurile de reducere a amenzilor: transmite, sub dubla condiţie ca informaţiile pe care le-a
„Dacă interesatul beneficiază de o imunitate totală la primit să fie corecte, iar întreprinderea să depună cere-
amendă, Bundeskartellamt, nu va aplica, în principiu, rea formală în termenul rezonabil care îi este acordat.
confiscarea avantajului economic realizat (art.34 din Totodată, OFT se angajează să nu utilizeze elementele
Legea referitoare la restricţiile de concurenţă) şi nu cunoscute prin intermediul contactelor informale, pentru
va ordona sechestrul (art.29a, OWIG, Legea germană lansarea unei anchete, în cazul în care cererea anonimă
referitoare la infracţiunile administrative). Când inte- nu ar fi urmată de o cerere formală;
resatul beneficiază de o reducere parţială a amenzii, – preluarea şi adaptarea regulii americane „Amnesty
Bundeskartellamt, în funcţie de importanţa reducerii, va Plus”, care permite unei întreprinderi, beneficiară de
renunţa de asemenea la confiscarea avantajului financiar clemenţă pentru activitatea în cadrul unui anumit cartel,
realizat şi la sechestru”. să obţină o reducere a amenzii şi pentru participarea
Evident, Comunicarea nu extinde efectele clemenţei la un alt cartel, chiar dacă pentru aceasta din urmă nu
şi cu privire la consecinţele de drept civil ale acţiunilor întruneşte condiţiile clemenţei;
anticoncurenţiale de cartel. Într-adevăr, terţii prejudiciaţi – consacrarea, alături de imunitatea civilă pentru în-
se vor putea adresa instanţelor pentru a obţine despăgu- treprinderile denunţătoare, şi a imunităţii penale pentru
biri potrivit dreptului comun. persoanele fizice – conducători sau salariaţi ai acestor în-
Legea germană are, în opinia noastră, un inconveni- treprinderi, autoare ale infracţiunilor de cartel.12 Această
ent major, cât priveşte aplicarea legii penale persoanelor recompensă este cu adevărat excepţională dacă avem
fizice active în cadrul antantei: „Fiind vorba de o infrac- în vedere că săvârşirea unei infracţiuni de cartel poate
ţiune comisă de o persoană fizică (…), Bundeskartellamt fi pedepsită potrivit Competition Act cu până la cinci
este ţinut, conform art.41 OWIG, să trimită afacerea la ani închisoare, la care se adaugă, în cazul directorilor,
parchetul competent”. Aceasta înseamnă, prin ipoteză, excluderea din profesie pe o durată de până la 15 ani;
că o întreprindere va putea fi exonerată complet de – răsplătirea terţilor informatori cu premii care
amendă, ca şi de confiscarea profitului dobândit ilicit, pot atinge 100.000 euro. Este vorba tot de membri ai
în timp ce salariaţii ori conducătorii ei, eventual chiar şi personalului întreprinderilor implicate în cartel, dar
cei care au colaborat activ cu autoritatea de concurenţă, care nu au săvârşit în mod nemijlocit acte ilicite.13 Se
vor putea fi pedepsiţi penal. remarcă şi în cazul acestora modul extrem de precaut
10. Sistemul britanic.9 Programul britanic10, revi- în care se organizează contactele cu OFT: la început
zuit la 11 decembrie 2008, prezintă numeroase analogii au loc întâlniri informale, în cursul cărora furnizorii de
cu sistemul comunitar, precum procedura orală sau informaţii, sub protecţia anonimatului, negociază cu pri-
marcatorii, dar şi cu cel american. În mod deosebit vire la protecţia lor faţă de riscurile pe care şi le asumă.
trebuie subliniat caracterul său incitativ, precum şi Acordarea14 şi cuantumul recompenselor sunt la discre-

38
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

ţia OFT. Acesta poate respinge ofertele de informaţii stimula pentru o cooperare deplină, în speranţa că vor
şi evaluează mărimea „premiului” funcţie de valoarea beneficia de o cât mai consistentă clemenţă;
informaţiilor, de gradul de nocivitate a cartelului şi de – posibilitatea de diminuare a majorării amenzii22,
gravitatea riscurilor înfruntate de informator. chiar de exonerare de la plata acestei majorări, dacă
11. Sistemul francez.15 Programul de clemenţă fran- întreprinderea eligibilă pentru o exonerare parţială fur-
cez a fost introdus prin Noile reglementări economice, nizează autorităţii de concurenţă elemente care conduc
adoptate în 2001 (NRE), acum integrate în Codul de la agravarea sancţiunii aplicabile celorlalţi participanţi
comerţ.16 Prin Legea modernizării economiei, nr.2008- la antantă.
776 din 4 august 2008 (LME), a fost reformat întregul Alte particularităţi, dimpotrivă, par să aducă atingere
mecanism instituţional implicat în configurarea politicii previzibilităţii şi caracterului incitativ al programului
de concurenţă şi în asigurarea poliţiei concurenţei, cu de clemenţă:
semnificative consecinţe şi în plan procedural17, fără însă – absenţa organizării de cereri ipotetice, cu rol
a se modifica substanţial sistemul de clemenţă.18 important în stimularea întreprinderilor implicate în
Modelul francez a fost iniţial conturat printr-un carteluri de a colabora cu autoritatea de concurenţă,
Comunicat de procedură din 11 aprilie 2006, cu ocazia din moment ce solicitanta de clemenţă acţionează sub
căruia Conseil de la concurrence a precizat modul protecţia anonimatului;
de aplicare a regulilor de clemenţă stabilite de NRE. – omisiunea de a impune ca ordinea cercetării ce-
În urma elaborării Programului model al REC, la rerilor de clemenţă să fie cea cronologică a depunerii
17 aprilie 200719, Consiliul a adoptat un nou Comunicat lor, ceea ce poate afecta încrederea întreprinderilor în
de procedură, iar actuala Autorité de la concurrence, la obiectivitatea autorităţii de concurenţă.
rândul său, a elaborat Comunicatul de procedură din 2 Într-un prim moment, dacă informaţiile aduse sunt
martie 2009.20 considerate suficiente, Autorité de la concurrence va
Reglementările franceze acordă exonerarea totală adopta un „aviz de clemenţă” confidenţial şi provizo-
sau parţială de amendă unui membru al cartelului dacă riu.23 Acest aviz, care va fi transmis întreprinderii în
acesta „a contribuit la stabilirea realităţii practicii prohi- cauză, menţionează imunitatea sau nivelul reducerii
bite şi la identificarea autorilor săi, aducând informaţii” adecvat volumului şi calităţii informaţiilor furnizate.
de care Autoritatea sau administraţia nu dispuneau Întreprinderea nu are certitudinea rezultatului scontat
anterior ((art. L 464-2 C. comm.). Condiţiile acordării pentru demersul său până la epuizarea anchetei. Abia
clemenţei sunt aceleaşi cu cele conţinute de programul atunci, dacă ea respectă şi condiţiile de cooperare pe
comunitar.21 Notăm că ultimul comunicat de procedură întreaga durată a investigaţiei, Autoritatea îi va acorda
înlătură obligaţia întreprinderii de a sista imediat, odată prin decizia finală exonerarea sau reducerea cuantumu-
cu depunerea cererii, activitatea de cartel. Dimpotrivă, lui amenzii, proporţional contribuţiei la soluţionarea
chiar „pentru menţinerea confidenţialităţii demersului eficientă a cazului.
şi prezervarea eficacităţii măsurilor de anchetă”, auto- Pragmatismul politicii franceze de concurenţă a
ritatea de concurenţă poate reporta această obligaţie la articulat sistemul de clemenţă cu un flexibil sistem de
o altă dată. tranzacţionare aplicabil tuturor practicilor anticoncu-
Examinarea în paralel cu modelul comunitar ne renţiale, deci şi abuzului de poziţie dominantă, preluat
relevă unele particularităţi ale celui francez, unele cu recent şi de legislaţia comunitară.24 Potrivit acestuia,
consecinţe pozitive asupra eficacităţii şi securităţii ju- când o întreprindere nu contestă că învinuirile care
ridice oferite întreprinderilor, precum: i-au fost notificate sunt adevărate şi se angajează să-şi
– acordarea în mod automat a marcatorului, me- modifice în viitor comportamentele pe piaţă, Autorité
nit să garanteze rangul întreprinderii pretendente la de la concurrence poate opera o reducere substanţială
clemenţă, ceea ce contribuie la sporirea atractivităţii a cuantumului amenzii.
programului; Eficienţa sistemului francez este totuşi viciată – ca şi
– opţiunea de a nu include în program tranşe de sistemul german – de un inconvenient major: vocaţie la
reducere a amenzilor în funcţie de rangul sosirii: redu- clemenţă nu pot avea decât întreprinderile sau asociaţiile
cerea nu poate „în principiu depăşi 50% din mărimea de întreprinderi25, nu şi persoanele fizice. Dimpotrivă,
sancţiunii care ar fi fost impusă…”. Acţiunea autorităţii membrii personalului unei întreprinderi candidată la
de concurenţă dobândeşte astfel o certă flexibilitate, clemenţă – conducători ori simpli salariaţi – pot fi tri-
deoarece poate să adapteze sancţiunea în funcţie de mişi în judecată penală şi pedepsiţi cu închisoare până
datele concrete ale cazului, aplicând, prin excepţie, la patru ani şi o amendă până la 75.000 euro, dacă se
chiar reduceri care să depăşească procentajul de 50% dovedeşte că au avut o participare personală, deter-
din cuantumul amenzii. În plus, incertitudinea întreprin- minantă şi frauduloasă, în conceperea sau punerea în
derilor cu privire la finalitatea demersului lor le poate practică a unui cartel.

39
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Este adevărat, comunicatul de procedură oferă cotelor de vânzare, de împărţire a pieţelor sau clienţilor,
Autorităţii de concurenţă posibilitatea de a nu sesiza licitaţiilor trucate, acordurilor de restricţionare a im-
procurorul cu dosarul în care s-ar contura vinovăţia unei porturilor sau a exporturilor. Este, aşadar, vorba despre
persoane fizice, atunci când întreprinderea căreia aceasta cartelurile care implică cele mai grave atingeri aduse
îi aparţine a obţinut exonerarea totală sau parţială de la concurenţei – cartelurile „hard core”, care generează
plata amenzii. Totuşi, deşi o astfel de măsură este legi- creşterea preţurilor şi reducerea opţiunilor de alegere
timă din perspectiva politicii de concurenţă, nimic nu ale consumatorilor.
împiedică declanşarea acţiunii penale pe alte căi, prin Cele două coordonate ale acestui sistem sunt, bine-
ipoteză chiar împotriva celui care a devoalat activitatea înţeles, imunitatea la amendă şi reducerea cuantumului
ilicită a întreprinderii şi a colaborat cu autoritatea de amenzii.
concurenţă.26 În consecinţă, oricând aplicarea progra- Întreprinderea delatoare poate obţine exonerarea
mului de clemenţă va putea avea un efect paradoxal: totală de la aplicarea sancţiunii când, prima, transmite
întreprinderea beneficiază de clemenţă, dar conducă- Consiliului Concurenţei elementele probatorii care îi
torii ori salariaţii săi, chiar şi cei care au avut iniţiativa dau acestuia posibilitatea să declanşeze procedurile de
cooperării şi au furnizat probe relevante Consiliului, investigaţie sau când, tot cea dintâi, furnizează auto-
pot fi încarceraţi. rităţii de concurenţă dovezile necesare probării unei
12. Sistemul belgian.27 Programul belgian de antante prohibite prin art.5 alin.(1) din Legea nr.21/1996
clemenţă a fost constituit în 2004, printr-o comuni- (echivalentul art.81 Tratat CE).
care comună a Consiliului belgian al concurenţei şi a În prima ipoteză, se acordă imunitatea numai dacă,
Corpului de raportori28 şi a dobândit bază legală odată la momentul furnizării elementelor probatorii, Consiliul
cu înlocuirea vechii legi a concurenţei, din 1991, cu Concurenţei nu deţinea elemente suficiente în legătură
Legea privind protecţia concurenţei economice coor- cu presupusul cartel, care să-i permită declanşarea
donate (LPCE – art.49), la 15 septembrie 2006. procedurii de investigaţie. Acordarea imunităţii în cea
Similar dreptului comunitar şi celui francez, exone- de-a doua ipoteză depinde de îndeplinirea cumulativă
rarea totală sau parţială de amendă poate fi acordată dacă a următoarelor condiţii:
întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi a contribuit – autoritatea de concurenţă nu deţinea, la data furni-
la stabilirea existenţei unei practici prohibite şi la iden- zării informaţiilor şi probatoriilor, suficiente elemente
tificarea autorilor acesteia aducând informaţii de care pentru a stabili înfrângerea art.5 alin.(1) din Legea
autoritatea de concurenţă nu dispunea, sau producând concurenţei;
proba unei practici prohibite, a cărei existenţă nu fusese – nici o întreprindere nu obţinuse imunitatea condi-
încă stabilită, sau recunoscând existenţa cartelului. ţionată în cadrul primei ipoteze.
Organizarea aplicării legii în materia programului Regăsim în Instrucţiuni şi celelalte condiţii existente
de clemenţă s-a realizat prin Comunicarea Consiliului în modelul comunitar al anului 2002: loiala şi deplina
Concurenţei privind exonerarea totală sau parţială de cooperare a întreprinderii de-a lungul întregii proceduri;
sancţiunile pecuniare în afacerile referitoare la antante, încetarea participării întreprinderii la activităţile presu-
intrată în vigoare în octombrie 2007. Este vorba despre pusului cartel cel mai târziu la data la care furnizează
o fidelă transpunere a Comunicării comunitare, din care elementele probatorii; denunţătoarea să nu fi constrâns
nu reţinem – având în vedere semnificaţia prevederii – alte întreprinderi să participe la cartel.
decât posibilitatea întreprinderilor candidate la clemenţă Imunitatea parţială la amendă ca măsură de clemen-
de a face declaraţii orale. ţă poate profita acelor întreprinderi care nu îndeplinesc
13. Sistemul românesc. În România a fost intro- condiţiile necesare acordării imunităţii totale. Pentru a
dus un sistem de clemenţă prin Instrucţiunile privind putea beneficia de reducerea amenzii, întreprinderea
condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de denunţătoare trebuie să furnizeze Consiliului Concu-
clemenţă potrivit prevederilor art.56 alin.(2) din Legea renţei elemente probatorii referitoare la cartel, care să
concurenţei nr.21/1996, cu modificările şi completările aducă o contribuţie suplimentară semnificativă, în raport
ulterioare, emise de Consiliul Concurenţei (numite în cu cele aflate deja în posesia acestuia, şi să-şi înceteze
continuare „Instrucţiuni”) şi puse în aplicare prin Ordi- participarea la activitatea ilegală, cel mai târziu la data
nul Consiliului Concurenţei nr.93 din 22 aprilie 2004.29 la care prezintă informaţiile.
Modelul urmat este cel comunitar, aşa cum fusese con- Noţiunea de „contribuţie suplimentară semnificati-
figurat prin Comunicarea din 2002, fără a fi actualizat vă” la care se referă Instrucţiunile nu reprezintă decât
potrivit Comunicării din 2006 şi Programului-model transpunerea celei de „valoare adăugată” din docu-
elaborat de autorităţile naţionale de concurenţă în mentele comunitare. În consecinţă, conţinutul ei este
acelaşi an30. Numitele Instrucţiuni se aplică antantelor dat de măsura în care noile, necunoscutele până atunci,
de fixare a preţurilor ori a volumului producţiei sau a elemente probatorii consolidează, fie prin natura, fie prin

40
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

precizia lor, capacitatea autorităţii de concurenţă de a se bizuie pe discreţia autorităţii de concurenţă. Toate
stabili faptele investigate. aceste trăsături care conturează statutul de securitate
Instrucţiunile determină şi tranşele de reduceri, în conferit întreprinderii denunţătoare constituie, totodată,
interiorul cărora poate decide autoritatea de concurenţă, o garanţie a eficacităţii politicii de clemenţă.
funcţie de data la care i-au fost comunicate elementele Cu toate acestea, întregul sistem de punere în practi-
probatorii şi de valoarea adăugată a acestora: că a regulilor de concurenţă prevăzute în art.81 şi 82 CE,
– prima întreprindere poate beneficia de o reducere consacrat prin Regulamentul Consiliului nr.1/200333,
cuprinsă între 30%-50%; prin Reţeaua europeană de concurenţă şi prin Comunica-
– a doua întreprindere poate beneficia de o reducere rea din 2006 referitoare la regimul imunităţii la amendă
cuprinsă între 20%-30%; şi al exonerărilor parţiale de amendă, la care se adaugă
– celelalte întreprinderi pot beneficia de o reducere Programul model al REC în materie de clemenţă, are
de maximum 20%. şi slăbiciuni care nu pot fi ignorate. Este vorba de încă
Din punct de vedere procedural, reţinem că In- insuficienta interconectare a autorităţilor europene de
strucţiunile nu prevăd nici posibilitatea contactelor concurenţă, de falii chiar între competenţele acestora,
informale, prealabile formulării cererii de clemenţă, nici de natură să descurajeze candidaţii la clemenţă.
protejarea întreprinderilor prin admiterea declaraţiilor Merită semnalat în acest context că oficialităţi din
orale, nici acordarea marcatorilor. Totuşi, nu lipsesc cadrul Comisiei afirmau necesitatea unor modificări de
anumite elemente de garantare a eficacităţii sistemului esenţă încă din 2005.34 Însăşi Doamna Neelie Kroes,
şi a securităţii întreprinderilor candidate la clemenţă. comisar pentru concurenţă, susţinea, într-o intervenţie
Astfel, întreprinderea care solicită imunitatea totală din 200535, că va fi creat un „ghişeu unic” european în
poate opta între furnizarea imediată, odată cu cererea materie de clemenţă. Într-o procedură astfel simplifi-
de clemenţă, a tuturor elementelor probatorii pe care cată, o întreprindere candidată la clemenţă nu ar trebui
le deţine şi depunerea unei liste în care dovezile sunt să depună decât o singură cerere care, după consultări
descrise doar ipotetic31, ele urmând să fie prezentate la în cadrul REC, ar fi atribuită autorităţii naţionale de
o dată ulterioară, după ce autoritatea de concurenţă va concurenţă considerată a fi cea mai bine plasată, cu
fi verificat calitatea lor.32 Şi într-un caz, şi în celălalt, consecinţa unităţii de regim juridic ce ar decurge din
Consiliul Concurenţei trebuie să comunice în scris această atribuire. Optimismul acestor declaraţii era,
întreprinderii primirea cererii şi data acesteia, act de probabil, generat de convingerea că art.33 din Regu-
procedură care poate fi considerat ca un echivalent, lamentul 1/2003, care permite Comisiei să ia unele
chiar dacă numai parţial, al marcatorului. De asemenea, măsuri utile uşor şi rapid, fără proceduri complicate,
în ambele situaţii, dacă sunt îndeplinite condiţiile cle- ar putea constitui şi temeiul înfiinţării mult doritului şi
menţei, Consiliul acordă întreprinderii delatoare doar atât de necesarului „ghişeu unic”. Cum însă conţinutul
o imunitate condiţionată, care va fi sau nu consolidată art.33 din Regulamentul 1/2003 este evident limita-
prin decizia finală, în funcţie mai ales de conduita în- tiv36, crearea „ghişeului unic” este condiţionată de
treprinderii pe parcursul procedurii de investigaţie. În prealabila modificare a însuşi Regulamentului 1/2003,
orice caz, autoritatea de concurenţă nu este autorizată ceea ce înseamnă termene şi dezbateri îndelungate.
să analizeze alte solicitări de imunitate referitoare la Este de presupus deci că tocmai imposibilitatea, pentru
aceeaşi potenţială încălcare a legii, înainte de a fi decis moment, de a revoluţiona sistemul european de cle-
asupra unei cereri existente. menţă a condus la naşterea paliativului constituit din
În fine, Instrucţiunile prevăd că declaraţiile între- Comunicarea din 2006 şi Programul model al REC în
prinderilor fac parte din dosarul cauzei şi nu pot fi divul- materie de clemenţă.
gate sau utilizate în alte scopuri decât pentru aplicarea Se perpetuează, aşadar, chiar dacă într-o formă mult
art.5 din Legea concurenţei. atenuată, vechile inadecvări ale politicilor naţionale
de clemenţă. Este suficient numai să ne imaginăm că
Secţiunea a IV-a o antantă europeană afectează spaţiul german, dar şi
Vulnerabilitatea sistemului comunitar de spaţiul bulgar, ori pe cel sloven, sau chiar că autorită-
clemenţă ţile de concurenţă din aceste din urmă state sunt cele
14. Eficacitate limitată în spaţiul intracomunitar. mai bine plasate pentru a trata afacerea, în condiţiile în
Programul comunitar de clemenţă prezintă incontesta- care legislaţiile lor nu includ un program de clemenţă.
bile calităţi în materie de previzibilitate, transparenţă şi Bineînţeles că riscurile autodenunţării activităţilor
confidenţialitate. Întreprinderea care apelează la siste- ilicite ar fi incomparabil mai mari decât cele implicate
mul de clemenţă poate evalua, în principiu, consecinţele de continuarea activităţilor de cartel. Într-o astfel de
demersului său, ştie care sunt paşii pe care trebuie să-i situaţie, întreprinderile nici nu ar avea de fapt altă
parcurgă, poate anticipa riscurile la care se expune, opţiune decât consolidarea cartelului. De asemenea,

41
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

absenţa procedurii orale în programul românesc sau câteva coordonate, care definesc specificul dreptului
în cel polonez ar descuraja întreprinderile angrenate american.
într-o antantă transfrontalieră să recurgă la sistemele Amintim în primul rând că sistemului răspunderii de-
de clemenţă ale acestor state, după cum lipsa protec- lictuale din Statele Unite îi sunt proprii daunele punitive,
ţiei penale a persoanelor fizice active într-un cartel ar al căror cuantum este mai ridicat decât prejudiciul suferit
bloca iniţiativa directorului unei companii de a solicita de victima unui fapt ilicit. Despăgubirile la care pot fi
clemenţă în sistemul german. obligate întreprinderile unui cartel faţă de victimele lor
15. Eficacitate limitată în raporturile cu dreptul sunt triple: treble damages. Şi cum daunele triple pot
american. Impactul dreptului american. Dreptul adeseori să depăşească valoric cuantumul amenzilor
american cunoaşte două proceduri, a căror aplicare prevăzute de legislaţia antitrust, spectrul lor era suficient
extrateritorială pune în pericol programele europene de pentru a descuraja recursul la procedura de clemenţă.
clemenţă, pe cel comunitar, dar şi pe cele ale statelor De aceea, una din cele mai importante mize ale reformei
membre. Este vorba de procedura cunoscută sub denu- americane antitrust întreprinse în 2004 a fost creşterea
mirea discovery şi de cea a daunelor punitive. eficienţei mecanismelor reglementare prin extinderea
15.1. Consecinţele procedurii discovery. Prin clemenţei şi asupra răspunderii civile a întreprinderii
această procedură37, este posibil ca, la cererea unei per- denunţătoare42: exonerată de la suportarea sancţiunii
soane, parte într-o acţiune în daune angajată împotriva administrative – amenda, aceasta s-a văzut „iertată” şi
unor întreprinderi cartelizate, judecătorii americani să în plan civil. Daunele triple s-au redimensionat la ni-
solicite unei jurisdicţii europene producerea de docu- velul unor single damages şi, în plus, delatoarea a fost
mente care i-au fost furnizate şi care sunt supuse unui eliberată din strâmtul cerc al solidarităţii, nemaiputând
regim de confidenţialitate, inclusiv orice corespondenţă fi condamnată solidar să repare pagubele suferite de
primită sau expediată de întreprinderi. Într-o afacere victimele partenerilor săi de cartel.43 Aceştia rămân
analizată adeseori în doctrină38, Curtea Supremă a Sta- în continuare nu numai datori cu treble damages, ci şi
telor Unite a calificat Comisia Europeană ca tribunal39, supuşi regulii solidarităţii.
ceea ce conduce la următoarele consecinţe: poate fi Avantajele noii proceduri nu pot fi conferite însă
considerată partener jurisdicţional străin în realizarea decât unei întreprinderi care a beneficiat de clemenţa
extrateritorială a procedurii discovery; este pus sub DOJ44, nu şi unei întreprinderi care a obţinut clemenţa
semnul incertitudinii principiul confidenţialităţii in- de la o altă autoritate de concurenţă. Cu această preci-
formaţiilor şi probatoriilor ce-i sunt transmise în mod zare deja începem să conturăm a doua particularitate a
voluntar în cursul procedurilor de clemenţă.40 dreptului american antitrust. Este vorba de extraterito-
Este evident deci că procedura discovery intră fla- rialitatea sancţiunii, implicată în prevederile Sherman
grant în conflict cu politicile europene anticartel, întrucât Act.45 Cu alte cuvinte, sancţiunile stipulate pentru
generează insecuritate juridică pentru întreprinderi şi practicile anticoncurenţiale se aplică şi pentru activităţi
slăbeşte eficienţa sistemului de clemenţă. ilicite realizate în afara Statelor Unite, dacă acestea au
Tocmai în scopul atenuării acestor riscuri Comisia a avut efecte asupra concurenţei interne. Printr-o lege din
încurajat, iniţial prin practica sa decizională, iar apoi prin 1982 – FTAIA46 – s-a încercat să se atenueze incidenţele
Comunicarea din 2006, declaraţiile orale ale întreprin- extrateritoriale ale Sherman Act: acesta devine aplicabil
derilor denunţătoare. Într-adevăr, absenţa declaraţiilor doar dacă există un „efect direct, substanţial şi rezonabil
scrise, dar şi a înregistrărilor declaraţiilor verbale ori a apreciabil asupra comerţului american…” Jurisdicţiile
transcrierilor acestora, face imposibilă comunicarea lor, americane au dat ulterior o interpretare restrictivă aces-
în cazul în care ar fi cerute de un tribunal american. tei condiţii: tribunalele nu sunt competente să ordone
Totodată, însă, persistenţa obligativităţii cererilor repararea prejudiciului dacă prejudiciul suferit este
scrise în unele din statele membre lasă deschisă po- independent de atingerea adusă comerţului american.47
sibilitatea insinuării procedurii discovery în întregul Prin aplicarea unui raţionament a contrario, s-a afirmat
sistem european: o cerere scrisă de clemenţă depusă de în doctrină48, jurisdicţiile americane vor putea admite
o întreprindere la autorităţile de concurenţă din aceste acţiunile în reparaţiuni triple, intentate de reclamanţi
state va putea fi utilizată pentru introducerea, împotriva străini, împotriva unor întreprinderi tot străine – chiar
sa, a unei acţiuni în daune interese41 în Statele Unite. dacă au beneficiat de programele de clemenţă ale altor
Faţă de un asemenea risc, este destul de probabil că acea autorităţi – pentru prejudicii suferite oriunde, pe piaţa
întreprindere se va abţine să solicite clemenţa în Europa, mondială, dacă antanta în chestiune a adus atingere şi
atunci când autorităţile de concurenţă din asemenea state comerţului american şi dacă se poate stabili o legătură
ar fi bine plasate pentru a instrumenta afacerea. între această atingere şi pagubele produse victimelor.
15.2. Riscurile condamnării la „treble dama- O asemenea ipoteză nu poate fi înlăturată, în pofida
ges”. Aceste riscuri pot fi înţelese numai dacă stabilim asigurărilor date de Curtea Supremă a Statelor Unite49,

42
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

atâta timp cât ambiguitatea redactării Sherman Act prin acte emise de Office of Fair Trading (OFT), ultimul fiind din
permite aplicarea extrateritorială a sancţiunilor antitrust 2008, care l-a revizuit pe cel din 2006.
11
Evident, trebuie îndeplinite şi condiţiile posterioare, legate
şi mai ales că treble damages sunt extrem de tentante de colaborarea cu autoritatea de concurenţă pe toată durata pro-
pentru victimele cartelurilor internaţionale. cedurii.
12
Amintim că programul american de clemenţă a cunoscut un
CONCLUZII succes excepţional din anul 1993, când beneficiul clemenţei a fost
extins şi la personalul întreprinderilor.
Anii ’90 ai secolului trecut au adus, pe toate meridi- 13
Cu excepţia cazurilor în care persoana respectivă a avut un
anele, o nouă abordare legislativă a cartelurilor private rol absolut periferic, fiind, de pildă, ocazional folosită în activităţi
internaţionale. Au fost mărite amenzile, astfel încât ilicite de către superiorii săi.
profitul de cartel, subminat şi de riscul descoperirii
14
De exemplu, în cazul în care iniţial informaţiile au fost ac-
ceptate, dar ulterior nu sunt folosite, iar ancheta este condusă pe te-
activităţilor ilicite, să devină neatractiv. Au fost create meiul altei baze de informaţii, OFT nu va oferi nici o recompensă.
organe specializate şi adoptate noi sancţiuni civile şi Incertitudinea indusă de puterile discreţionare ale OFT în ceea ce
penale, s-au pus la punct mecanisme de informare şi priveşte acest tip de recompense are menirea să incite la deconspi-
colaborare internaţională50 şi, mai ales, au fost imaginate rarea cât mai rapidă şi mai completă a cartelurilor.
15
A se consulta şi următoarea adresă de Internet: http://www.
sisteme de clemenţă tot mai sofisticate. Studiul de faţă autoritedelaconcurrence.fr/user/index.php
s-a oprit doar asupra acestora din urmă şi doar cât pri- 16
Art. L. 464-2 şi art. R. 464 -5 din Codul de comerţ consacră
veşte ipostaza lor europeană. Suficient însă pentru a ne unul dintre puţinele programe de clemenţă europene cu sursa în
dezamăgi, chiar dacă succesele pe care le-au înregistrat lege şi nu în norme elaborate de autorităţile de concurenţă.
17
Legea a fost urmată de Ordonanţa nr.2008-1161 din 13 no-
nu pot fi trecute cu vederea. Căci, în acelaşi timp, nu iembrie 2008, privind modernizarea reglării concurenţei, şi de un
putem ignora că marilor carteluri transfrontaliere, care număr de şase decrete pentru aplicarea legii, adoptate în cursul
dispun de precise şi eficiente pârghii organizatorice pen- lunii februarie 2009. Centrul de greutate al reformării sistemului
tru menţinerea coeziunii şi stabilităţii, nu li se răspunde francez de concurenţă l-a reprezentat renunţarea la tradiţionalul
dualism reprezentat de Consiliul Concurenţei şi Direcţia Generală
cu arme comparabile.51 Nu putem să nu observăm că a Concurenţei, Consumului şi a Represiunii Fraudelor (DGCCRF),
multiplicarea programelor anticartel produce ceea ce în subordinea ministrului economiei. Majoritatea responsabilităţi-
unii autori au numit „o canibalizare a instrumentelor lor, atribuţiilor şi mijloacelor au fost concentrate în cadrul unei
unele de către altele”.52 Şi poate că nu este chiar o singure autorităţi, independente. Conseil de la concurrence a
devenit astfel Autorité de la concurrence, cu competenţe noi,
utopie să ne imaginăm că armonizarea acestora (de privitoare mai ales la controlul concurenţial al concentrărilor, cu
exemplu, un ghişeu unic de clemenţă) ar fi posibilă şi crescute puteri de anchetă (preluate de la DGCCR) şi cu anche-
prin acorduri interguvernamentale, încheiate deci de tatori proprii. Cât priveşte instrumentarea anchetelor referitoare
entităţi suverane. la antante, trebuie menţionat că s-a menţinut totuşi un al doilea
ghişeu, subsidiar, aparţinând ministrului economiei, pentru aşa-
numitele micropractici anticoncurenţiale.
Note: 18
Ne vom referi deci la acesta, aşa cum a fost configurat în
temeiul NRE, prin documentele Consiliului Concurenţei.
1
A se consulta următorul site de Internet: http://www.bundes- 19
Conseil de la concurrence şi Office of Fair Trading au asigu-
kartellamt.de/wDeutsch/publikactionen/bonusregelung.php. rat copreşedinţia grupului de lucru pentru elaborarea Programului-
2
Aceasta a înlocuit Nota din 2000, în raport de care a operat model.
unele modificări sensibile. 20
Singurele modificări operate privesc, însă, exclusiv denumi-
3
Condiţia de a nu fi incitat la constituirea cartelului şi de a nu fi rile autorităţilor competente să realizeze programul de clemenţă,
fost principala beneficiară a acestuia erau inserate în reglementarea respectiv Autoritatea de concurenţă, în locul Consiliului Concu-
anterioară. renţei şi al Direcţiei Generale a Concurenţei, Consumului şi a Re-
4
Formularea Notei din 2000 era următoarea: „să-şi înceteze presiunii Fraudelor.
participarea la cartel la cererea Bundeskartellamt, cel mai târziu 21
În multe privinţe, prevederile legii franceze au devansat re-
în momentul în care ea primeşte prima comunicare a învinuirilor glementarea comunitară şi i-au servit drept model, cum ar fi accep-
formulate de Bundeskartellamt” Exact această abordare pragmati- tarea cererilor de clemenţă nescrise, în scopul protejării întreprin-
că a influenţat sistemul comunitar de clemenţă organizat prin Co- derilor cooperante în cadrul procedurilor de discovery.
municarea din 2006. 22
Este vorba despre ipoteza aplicabilităţii unor circumstanţe
5
Obligaţia de confidenţialitate care incumbă şi întreprinderii agravante.
colaboratoare şi autorităţii de concurenţă este expres prevăzută. 23
În cazul în care Autoritatea estimează că nu sunt îndeplinite
6
Constatăm o vizibilă similitudine cu sistemul american de condiţiile clemenţei, emite un aviz nefavorabil şi restituie, la cere-
clemenţă care, de asemenea, utilizează pe scară largă colaborările rea întreprinderii, elementele de probă furnizate.
membrilor personalului întreprinderilor suspecte. 24
Regulamentul (CE) nr.622/2008, prin care se modifică
7
Însăşi această stare de nesiguranţă în care sunt ţinute între- Regulamentul (CE) nr.773/2004 în ceea ce priveşte procedurile
prinderile este de natură să le stimuleze să coopereze constant şi de tranzacţionare angajate în afacerile privitoare la antante, JO
prompt. L. 171/1 iulie 2008.
8
Ca şi legea română, de altfel. 25
Potrivit legii numite Perben II, intrată în vigoare în 2004,
9
A se consulta următorul site de Internet: http://www.oft. întreprinderile participante la practici anticoncurenţiale puteau
gov.uk/nr/rdonlyres/cc73e8f4-2433-48c4-a3bc-5f3255c58aarf/0/ fi, teoretic, urmărite şi penal, în temeiul art. L.420-6 din Codul
oft436.pdf. de comerţ. Modificarea acestui din urmă text prin Ordonanţa
10
Legea britanică a concurenţei (Competition Act din 1998) nr.2008-1161 din 13 noiembrie 2008 a exclus nu numai dublarea
nu conţine un program de clemenţă. Acest program a fost articulat sancţiunilor aplicabile, ci şi riscul ca o întreprindere exonerată de

43
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

sancţiune prin programul de clemenţă să fie pedepsită totuşi pe 37


Procedura discovery este întemeiată pe Secţiunea 34 a Fede-
temei penal. ral Rules of Civil Procedure.
26
Trebuie menţionat că, anterior Programului comunitar mo- 38
Intel Corporation Petitioner v. Advanced Micro Devices,
del, Conseil de la concurrence a încercat să filtreze dosarele pentru Inc., 21 iunie 2004, Sup. Cr. nr. 02-572, analizată în: F.Souty, „La
a nu le trimite procurorului pe cele referitoare la personalul în- Cour suprême des États Unis et les pratiques anticoncurrentielles
treprinderilor cooperante. Această tentativă s-a soldat cu un eşec mondiales: réflexions sur les arrêts Empagran et Intel v. AMD”,
jurisprudenţial: printr-o decizie din 26 octombrie 2004, Curtea de LPA, 21 septembre 2004, nr.189; J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov.
Apel din Paris a infirmat dreptul Consiliului Concurenţei de a ale- Op. cit., p.236-240. În speţă, a fost utilizată o procedură apropiată
ge care dosare individuale ar putea fi transmise procurorului şi care de discovery, întemeiată pe dispoziţiile art.1782 din Codul de pro-
nu, în aplicarea art. L 420-6 din Codul de comerţ. Autoritatea de cedură civilă american.
concurenţă a rămas deci obligată să transmită procurorului în în- 39
Comisia a intervenit în procesul respectiv în calitate de
tregime toate dosarele, inclusiv ale întreprinderilor beneficiare de amicus curiae şi a susţinut că asimilarea sa cu un tribunal stră-
clemenţă (cf. J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.229). in îi periclitează politica din domeniul concurenţei. Calificarea
27
A se consulta următorul site Internet: http://economie.fgov. ca jurisdicţie s-a întemeiat pe următoarele argumente: existenţa
be/organization_market. procedurii de tip jurisdicţional utilizată pentru instrumentarea ca-
28
Devenit ulterior „auditoriatul” Consiliului Concurenţei. zurilor şi dreptul părţilor de a ataca hotărârile Comisiei în faţa
29
Monitorul Oficial, 2004, nr.430. Tribunalului de Primă Instanţă şi a Curţii de Justiţie a Comuni-
30
De remarcat că în spaţiul european fost comunist legislaţia tăţilor Europene.
concurenţei nu oferă, sub aspectul politicilor de clemenţă, o abor- 40
Comisia, în cursul litigiului menţionat, nu a admis să renunţe
dare sincronizată: Bulgaria şi Slovenia nu au propriu-zis vreun sis- la protecţia confidenţialităţii oferite întreprinderilor implicate în
tem de clemenţă, utilizând doar câteva reguli de exonerare sau de procedurile de clemenţă, nici chiar în schimbul obţinerii, la rândul
reducere a amenzilor, prevăzute în legile naţionale ale concuren- său, de date confidenţiale de la tribunalele americane, pe bază de
ţei; Polonia a introdus, ca şi România, un program de clemenţă în reciprocitate.
anul 2004, aplicabil şi antantelor verticale, pe care l-a actualizat în 41
Daune triple, cum vom vedea.
2007, fără însă a include ultimele achiziţii comunitare procedurale, 42
Alături de drastica înăsprire a pedepsei cu închisoarea pentru
cum ar fi marcatorul sau cererile orale; Cehia, din 2007, şi Ungaria, violarea secţiunii I din Sherman Act, al cărei maxim a crescut la
din 2006, au noi programe de clemenţă, racordate la ultimul model 10 ani (Antitrust Criminal Penalti Enhancement and Reform Act).
comunitar, iar în Slovacia a fost adoptat în 2008 un program de 43
Clemenţa civilă este condiţionată de cooperarea întreprin-
clemenţă perfect compatibil cu cel european. Nici unul din aceste derii denunţătoare „de o manieră suficientă” cu victima, pentru
state nu are reglementări care să extindă imunitatea şi asupra per- a o ajuta să strângă dovezile necesare împotriva celorlalţi mem-
soanelor fizice implicate în activităţile ilicite de cartel. bri ai cartelului. Sistemul nu este lipsit de slăbiciuni (a se vedea:
31
Totuşi, trebuie să existe suficiente informaţii pentru a se pu- J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.245).
tea determina natura şi conţinutul elementelor probatorii. 44
Division antitrust al Department of Justice.
32
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile imunităţii, întreprinderea 45
„Every contract, combination in the form of the trust or
îşi poate retrage elementele de probă furnizate ori poate recurge la otherwise, or conspiracy, in restraint of trade or commerce among
soluţia alternativă a unei cereri pentru reducerea amenzii. the Several States, or with foreign nations, is declared to be il-
33
Amintim că, sub imperiul acestui regulament, art.81 Tratat legal” (15 USC, 1-7). A se vedea analiza realizată de J.Philippe,
CE este direct aplicabil nu numai de către Comisie, ci şi de fiecare A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.241-246.
autoritate naţională de concurenţă din cele 27 de state membre. 46
Foreign Trade Antitrust Improvements Act. Această lege a
Fiecare autoritate de concurenţă îşi aplică propriul program de vizat în principal sustragerea exportatorilor americani de sub in-
clemenţă simultan şi paralel cu celelalte autorităţi. În consecinţă, cidenţa legii antitrust, dar şi evitarea fricţiunilor cu statele străine,
întrucât un cartel internaţional acoperă mai multe pieţe naţionale, deranjate de aspectele extrateritoriale ale legii americane.
decizia de a solicita clemenţa trebuie să fie internaţională. Interna- 47
Reperul îl constituie o afacere judiciară generată de marele
ţională fiind, decizia riscă să fie însă tratată după măsuri diferite. cartel „al vitaminelor”: unele din societăţi – toate neamericane: din
Acest fapt naşte insecuritate juridică pentru întreprinderi şi fireşti Ecuador, Australia, Ucraina şi Indonezia – cliente ale membrilor
reticenţe faţă de sistemul de clemenţă. cartelului, de asemenea străini de SUA (din Elveţia, Uniunea Eu-
34
De pildă, Dl. Olivier Guersent, şef de cabinet adjunct al ropeană, Japonia) au acţionat în treble damages în faţa instanţe-
comisarului european pentru concurenţă, anunţa că unificarea lor americane, susţinând că respectiva cartelizare a avut un efect
politicii comunitare de clemenţă constituie o prioritate în lucră- substanţial şi rezonabil apreciabil asupra comerţului Statelor Uni-
rile Comisiei (Colocviul „Clémence et transaction en matière de te, efect care justifică aplicarea Sherman Act (F.Souty, „La Cour
concurrence”, din 19 ianuarie 2005, organizat la CCI, Paris (cf. suprême des États Unis et les pratiques anticoncurrentielles mon-
J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.235). diales: réflexions sur les arrêts Empagran et Intel v. AMD”, LPA,
35
Ibidem, p.236. 21 septembre 2004, nr.189; J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit.,
36
Articolul 33 dispune: „1. Comisia este autorizată să adopte p.242-243).
orice dispoziţie utilă în vederea aplicării prezentului Regulament. 48
J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.243.
Aceste dispoziţii pot să privească mai ales: 49
Ibidem.
a) forma, ţinuta şi alte modalităţi ale plângerilor prezentate în apli- 50
A se vedea Reţeaua Europeană de Concurenţă, creată prin
carea art.7, ca şi procedura aplicabilă în respingerea plângerilor; Regulamentul 1/2003, şi acordurile încheiate între Uniunea
b) modalităţile de informare şi de consultare prevăzute la Europeană şi guvernul american cu privire la aplicarea regulilor de
art.11; concurenţă, din 1991 şi 1998.
c) modalităţile de audiere prevăzute la art.27. 51
Lucrările care se derulează la nesfârşit în cadrul Internati-
2. Înainte de adoptarea unei dispoziţii în virtutea paragrafu- onal Competition Network (ICN), OCDE şi OMC (ca să nu mai
lui 1, Comisia îi publică proiectul şi invită toate părţile interesate amintim de defunctul Grup de la München), pentru elaborarea unui
să-şi prezinte observaţiile într-un termen pe care ea îl fixează şi cadru cu vocaţie universală, nu par să depăşească nivelul unor pro-
care nu poate fi mai mic de o lună. Înainte de a publica un proiect iecte neacceptate de nimeni (a se vedea: F.Romano. Mondialisati-
de dispoziţie şi de a-l adopta, Comisia consultă Comitetul consul- on des politiques de concurrence, L’Harmattan, 2003).
tativ în materie de antante şi de poziţii dominante.” 52
J.Philippe, A.Guyon, I.Gurov. Op. cit., p.247.

44
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Evoluţia cercetărilor ştiinţifice la catedra


drept Al antreprenoriatului (1997-2009)
Eugenia Cojocari,
doctor habilitat în drept, profesor universitar

A ctivitatea economică în Republica Moldova şi-a


schimbat esenţa concomitent cu declararea inde-
Socialistă Moldovenească a fost declarată stat inde-
pendent cu denumirea Republica Moldova. Legislaţia
pendenţei statului nostru. Este evident că construcţia adoptată în această perioadă a schimbat în esenţă modul
unui stat bazat pe drept înseamnă că se tinde ca orice de dezvoltare a statului: din stat socialist a trecut la
relaţie socială din societate să fie reglementată de norme calea capitalistă de dezvoltare, iar economia statului
de drept. Deci, şi activitatea economică care, în confor- s-a transformat într-o economie de piaţă. Această
mitate cu art.126 al Constituţiei Republicii Moldova, schimbare a început din momentul adoptării Legii cu
este o economie de piaţă trebuie să fie legiferată.1 La privire la proprietate, nr.459-XII din 22.01.1991,4 care,
momentul actual în Republica Moldova există circa alături de proprietatea statului, a recunoscut şi a egalat
8459 de acte normative ce reglementează activitatea cu aceasta proprietatea privată, anulând toate limitele
economică.2 existente până atunci. Astfel, de exemplu, în art.13
În Republica Moldova aspectul juridic al apariţiei al acestei legi se prevede că orice persoană fizică are
şi dezvoltării activităţii economice (de antreprenoriat) dreptul să aibă în proprietate loturi de pământ, mijloace
poate fi divizat în mai multe etape. Nu ne vom opri la de producere pentru înfăptuirea activităţii economice,
toate, vom evidenţia doar două: etapa I – din 1918 până case de locuit... etc.”5
la declararea independenţei statului nostru, adică până Modificările care au avut loc în societate au influ-
în anul 1991, şi etapa II – după declararea independenţei enţat şi asupra procesului de instruire. Astfel, în 1997
statului nostru. Prima etapă de reglementare a apariţiei la Facultatea de Drept a fost creată o nouă specializare
şi dezvoltării activităţii economice are mai multe peri- a studenţilor – „Drept economic”, care a fost urmată de
oade, care se deosebesc între ele prin forma statală ce introducerea în procesul de studii a unor noi discipline,
domina şi formele sau regimurile de dezvoltare. iar mai apoi şi de crearea unei noi catedre.
Până în 1918 se aplicau actele normative ale Rusiei Activitatea de cercetare ştiinţifică a Catedrei Drept
ţariste, care reglementau activităţi economice din ţara al Antreprenoriatului este axată pe „Formularea concep-
noastră. După 1 decembrie 1918 această activitate tului dreptului economic” în plan ştiinţific şi legislativ,
este reglementată de Codul comercial român din 1887 deoarece la etapa actuală încă nu este definitivat dreptul
şi alte acte normative speciale care au fost extinse pe economic ca ramură de drept, nu este sistematizată şi
teritoriul Basarabiei prin decretul nr.1731 din 4 mai codificată legislaţia economică.
1919 şi până în 1944.3 În activitatea ştiinţifică este antrenat întregul perso-
După război, Basarabia a fost inclusă în compo- nal didactic al catedrei. Împreună cu cadrele didactice,
nenţa Uniunii Sovietice trecând pe cale socialistă de cercetători din Centrul Ştiinţific, în realizarea cerce-
dezvoltare, iar activitatea economică era reglementată tărilor sunt antrenaţi majoritatea studenţilor, mai ales
de diferite coduri: civil, economic, al colhozurilor, fun- cei de la anii IV şi V de studii. La cercetările ştiinţifice
ciar şi alte legi şi acte normative ale Uniunii Sovietice. participă şi masteranzii, doctoranzii. Tineretul studios
Activitatea economică se desfăşura în baza principiilor este antrenat în cercetările la diverse niveluri (cercuri
de dezvoltare socialistă, care nu recunoşteau proprieta- ştiinţifice la toate specializările, teze de an, teze de
tea privată, ci doar cea a statului, iar munca individuală licenţă, teze de magistru şi de doctor).
cu scopul de a obţine venituri era interzisă. Era recu- Lucrul de bază al cadrelor didactice este instruirea
noscută doar proprietatea individuală sau personală, studenţilor la ore. În afara orelor de studii ei sunt con-
care era strict reglementată prin lege (o persoană fizică sacraţi cercetărilor ştiinţifice la catedră.
avea dreptul doar la un apartament sau casă cu metraj Personalul didactic activează în diferite domenii de
limitat (la sate şi câte un lot de pământ în folosinţă), un cercetare. Cadrele didactice şi ştiinţifice ce activează
automobil, nu se permitea să se dispună de mijloace de pe parcursul a 10 ani la catedră s-au specializat şi s-au
producţie, pământ, tractoare, maşini agricole etc.). format ca specialişti în domeniul dat. Ca rezultat, se
A doua etapă s-a început, de fapt, încă în 1989, dar, încadrează în diferite proiecte naţionale şi internaţio-
de iure, din 27 august 1991, când Republica Sovietică nale ştiinţifice.

45
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Deci, legiferarea activităţii economiei de piaţă a oferă studii superioare universitare şi postuniversitare,
început din 3 ianuarie 1992, odată cu adoptarea Legii studii de masterat şi doctorat, creând condiţii eficiente
nr.845-ХП cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, persoanelor care doresc să-şi formeze competenţe pro-
prin care persoanelor fizice şi juridice li s-a permis o fesionale ce le asigură o integrare socioprofesională de
anumită activitate economică, cu scopul de a obţine succes. Formarea profesională la specializarea Drept
venituri, numită antreprenoriat.6 economic este organizată în baza actelor normative
Întru dezvoltarea şi afirmarea acestui proces la reglatorii, precum: Nomenclatorul, Licenţă, Decizia
Universitatea de Stat, conform ordinului rectorului Senatului despre deschiderea specializării şi a ordinelor
nr.115 din 12 septembrie 1997, la 25 august 1997 a de înmatriculare.
fost creată Catedra Drept al Antreprenoriatului – cu În scurt timp după fondare, la catedră au fost im-
scopul perfecţionarii şi instruirii mai ample a specialiş- plementate şi discipline noi, care trebuiau să asigure
tilor în domeniul reglementărilor juridice ale relaţiilor pregătirea unor specialişti versaţi în materie şi care
economice.7 să reglementeze toate sferele activităţii economice, şi
Această catedră avea menirea de a pregăti specia- anume: Dreptul economic; Dreptul antreprenoriatului;
lişti în dreptul economic. În acest scop, la catedră au Dreptul fiscal; Problemele dreptului economic la etapa
fost elaborate un complex de discipline, care asigură actuală; Răspunderea juridică în dreptul economic;
pregătirea specialiştilor în dreptul economic. Totodată, Studiul particularităţilor contractelor folosite în activi-
la pregătirea lor contribuie şi catedrele deja existente: tatea economică; Protecţia drepturilor consumatorilor;
Drept Civil şi Drept Procesual Civil. Catedra participă Statutul juridic al persoanelor în dreptul privat roman;
la elaborarea şi perfecţionarea legislaţiei Republicii Garanţiile personale şi reale ale execu­tării obligaţiilor
Moldova, cum ar fi: Comentariile la Codul civil al în dreptul privat roman; Drept fiscal comparat; Dreptul
Republicii Moldova şi la Codul de procedură civilă al şi Internetul; Reorganizarea şi lichidarea societăţilor
Republicii Moldova, colaborând în diferite comisii la comerciale; Dreptul concurenţei etc. Fiecare din disci-
pregătirea proiectelor de acte normative, precum şi la plinele indicate se predau în limbile română, engleză,
avizarea proiectelor de acte legislative. franceză şi rusă.
Activitatea ştiinţifică a catedrei este exată pe cer- Predarea acestor discipline şi asigurarea altor for­me
cetarea problemelor teoretice şi practice ce vizează: ale procesului de instruire este asigurată, în fond, de
tipurile şi formele de proprietate, statutul juridic al per- mem­brii titulari ai catedrei. Prelegerile sunt încredinţate
soanelor juridice, studierea legislaţiei ce reglementează unor profesori cu o experienţă didactică şi ştiinţifică
activitatea economică, noile contracte utilizate în acti- bogată: Eugenia Cojocari – doctor habilitat în drept,
vitatea economică care au apărut în legislaţia naţională profesor universitar, Victor Volcinschi – doctor în
în ultimii ani şi altele. Majoritatea membrilor catedrelor drept, profesor universitar, Nicolae Roşca – doctor în
practică avocatura, cei netitulari sunt judecători la Ju- drept, conferenţiar universitar, Victor Carauş – doctor în
decătoria Economică. Activitatea ştiinţifico-didactică a drept, confernţiar universitar, Tatiana Bodiul – doctor în
membrilor catedrelor cuprinde toate formele existente economie, conferenţiar univer­sitar, Dorian Chiroşca –
în cadrul şcolii superioare. doctor în drept, lector superior, Cristina Martin – doctor
Catedra practică perfecţionarea cadrelor didactice în drept, Tudor Gujuman – magistru în drept, Aurel
prin intermediul stagierii la instituţii de profil din Rotaru – magistru în drept, şi mulţi alţii.
republică şi de peste hotare. Necesitatea de a pregăti În domeniul activităţii ştiinţifice realizate în
savanţi tineri a sporit numărul de masteranzi şi doc- 1997- 2006, catedra şi-a concentrat eforturile asupra
toranzi la specializarea Drept economic. Eficienţa problemelor perfecţionării mecanismelor juridice de
pregătirii specialiştilor este asigurată şi de faptul că în reglementare a relaţiilor economice. În 2000 spectrul
procesul didactic sunt implicaţi specialişti practicieni, activităţii membrilor ei s-a lărgit: elaborarea proiectu-
iar cadrele didactice ale catedrei realizează obiective lui Codului civil al Republicii Moldova; elaborarea şi
practice impuse de procesul evoluţiei jurisprudenţei. recenzarea unui şir de proiecte de legi, spre exemplu:
Ca rezultat, pregătirea teoretică a tinerilor jurişti este al Legii cu privire la faliment, al Legii cu privire la
în concordanţă cu evoluţia sistemului jurisprudenţei organizaţiile obşteşti etc. Membrii catedrei au parti-
din Republica Moldova şi a sistemului de drept euro- cipat la diferite seminare, mese rotunde, simpozioane
pean /mondial, fapt ce atribuie procesului de învă- şi conferinţe ştiinţifice desfăşurate atât în cadrul Uni-
ţământ realizat în cadrul specializării sus-numite un versităţii, cât şi la cele republicane şi internaţionale. În
caracter funcţional pronunţat. Actualmente, formarea 2001 membrii catedrei au fost preocupaţi de susţinerea
profesională iniţială la specializarea Drept economic în faţa Parlamentului Republicii Moldova a Proiectului

46
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Codului civil, elaborarea programelor analitice noi şi De asemenea, asigură predarea cursurilor speciale:
revizuirea celor existente, au participat la elaborarea Dreptul concurenţei (română, engleză, rusă); Dreptul
unui şir de proiecte de legi (Legea „Cu privire la gaj”) şi şi Internetul (română, rusă); Asistenţa juridică în
a programelor de dezvoltare social-economică a Repu- unităţile economice (română, rusă); Soluţionarea
blicii Moldova pe anii 2001-2005 (programa „Strategia litigiilor economice (română, rusă); Reorganizarea
ocupării pieţei de muncă în Republica Moldova în anii şi lichidarea societăţilor comerciale (română, rusă);
2001-2005”) etc. Principiile contabilităţii legale (română, rusă); Sta-
În 2002 membrii catedrei au recenzat diverse pro- tutul juridic al persoanelor în dreptul privat roman
iecte de legi (de xemplu, al Legii Republicii Moldova (română, rusă); Garanţiile reale şi personale în dreptul
privind strategia investiţională) au elaborat programe privat roman (română, rusă); Dreptul fiscal comparat
analitice la disciplinele Drept privat roman, Drept (română, rusă).
economic şi Dreptul afacerilor conform noilor cerinţe Catedra Drept al Antreprenoriatului este una dintre
privind introducerea creditelor transferabile în procesul verigile care asigură desfăşurarea învăţământului spe-
de studii, au revizuit şi completat programa cursului cializat de magistru. Astfel, dacă până în 2005 speciali-
normativ Dreptul proprietăţii intelectuale şi a cursului zarea de la masterat Dreptul economic era realizată prin
special Dreptul concurenţei, a cursului de prelegeri intermediul a trei catedre, la momentul actual această
şi a programei analitice la disciplina Drept fiscal, au satcină îi revine doare acestei catedre. Întru realizarea
pregătit cursurile speciale Dreptul şi Internetul, Dreptul ei, la catedră au fost întroduse noi discipline, pregătite
consumatorului etc. programe analitice şi cursuri de prelegeri. Aici am
În 2003 activitatea catedrei s-a axat pe recenzarea putea evidenţia următoarele discipline: Problemele
diverselor proiecte de legi: Legea cu privire la inspecţia dreptului economic la etapa actuală – titularul cursu-
mărfurilor înainte de expediţie, Codul de procedură lui E.Cojocari, doctor habilitat în drept, conferenţiar
civilă, Legea cu privire la arenda în agricultură, Legea universitar; Răspunderea juridică în dreptul economic
cu privire la protecţia consumatorilor etc. Rezultatele – titularul cursului E.Cojocari; Dreptul societăţilor co-
cercetărilor au fost expuse în 17 articole ştiinţifice merciale – titularul cursului N.Roşca, doctor în drept,
publicate în diferite reviste de specialitate. conferenţiar universitar; Studiul particularităţilor
În 2004 au fost recenzate Legea cu privire la arenda impozitării în dreptul economic – titularul cursului
în agri­cultură, Legea cu privire la inspecţia mărfurilor V.Carauş, doctor în drept, lector superior; Studiul par-
înainte de expediţie, în acelaşi rând Codul de procedură ticularităţilor contractelor folosite în activitatea eco-
civilă etc. Rezultatele cercetărilor au fost expuse într-o nomică – titularul cursului E.Cojocari; Reglementarea
monografie (14 coli de autor), un manual (30 coli de juridică a pieţei valorilor mobiliare – titularul cursului
autor), în 2 materiale didactico-metodice (7 coli de N.Roşca; Problemele dreptului proprietăţii intelectuale
autor) şi într-o serie de articole ştiinţifice publicate în la etapa actuală în Republica Moldova – titularul cur-
diferite reviste de specialitate. sului D.Chiroşca, magistru în drept, lector; Probleme
În 2005 membrii catedrei au recenzat proiectul de organizatorico-juridice ale micului business (întreprin-
Lege cu privire la leasing, proiectul de Lege privind în- deri mici, mijlocii, întreprinzători) – titularul cursului
văţământul superior, s-au propus modificări şi completări V.Volcinschi, doctor în drept, profesor universitar;
pentru ABA „Asociaţia Băncilor din Moldova” ce vizea- Probleme actuale de reglementare a relaţiilor fiscale
ză proiectul de modificare a următoarelor acte normative: în Republica Moldova – titularul cursului V.Carauş;
1) Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării Particularităţile procesului judiciar în soluţionarea
banilor din 15 noiembrie 2000; 2) Legea instituţiilor litigiilor economice – titularul cursului S.Namaşco,
financiare; 3) legislaţia bancară ce ţine de parti­ci­parea doctor în drept, lector superior.
în capitalul băncilor şi al unităţilor economice etc. Organizarea studiilor postuniversitare sub formă de
În cadrul catedrei au fost elaborate şi susţinute masterat urmăreşte scopul de а pregăti cadre ştiinţifi-
public 3 teze de doctor în drept şi 1 teză de doctor ce саrе vor aborda fenomenul juridic atât sub aspect
habilitat în drept. teoretic, cât şi practic. Un rol aparte în acest context
Membrii catedrei asigură predarea următoarelor îl are pregătirea tezelor de magistru, саrе abordează
cursuri normative: Dreptul afacerilor (română, en- teme complicate şi interesante din punct de vedere
gleză, franceză, rusă); Dreptul proprietăţii intelectuale juridic şi social.
(română, engleză, franceză, rusă); Dreptul privat ro- Pentru asigurarea procesului de studii colaborato-
man (română, engleză, franceză, rusă); Dreptul fiscal rii Catedrei Drept al Antreprenoriatului desfăşoară o
(română, engleză, franceză, rusă); amplă muncă de cercetare ştiinţifică care se evaluează

47
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

în formă de monografii, manuale şi articole ştiinţifice. în economia de piaţă prin explicarea pârghiilor tra-
Astfel, în această perioadă au fost publicate manuale la diţionale de care dispune statul nu numai în vederea
drept privat roman: la început a fost editat un manual realizării veniturilor, dar şi pentru imprimarea sensului
în scheme, iar în 2005 un manual care cuprinde toate şi ritmului de dezvoltare economică şi socială a ţării.
compartimentele programei analitice la această disci- Explicarea noţiunilor de impozite şi taxe contribuie la
plină. Sunt asigurate cu manuale elaborate de profesori perceperea spiritului legii ce reglementează impunerea
de la catedră şi disciplinele Dreptul afacerilor, Dreptul cetăţenilor şi persoanelor juridice;
proprietăţii intelectuale, Dreptul fiscal. – manualul „Dreptul proprietăţii intelectuale” ela-
De asemenea, au fost elaborate un număr impunător borat de membrii catedrei V.Volcinschi, D.Chiroşca
de manuale, monografii şi materiale metodico-didacti- şi T.Bodiul. Acest manual contribuie la pregătirea
ce. În acest context sunt de menţionat: studenţilor la specialitatea Dreptul economic; în el se
– manualul „Dreptul afacerilor”. Vol.I (autori dă explicaţia noţiunilor de drept de autor, proprietate
S.Baieş, N.Roşca). La baza elaborării au fost puse acte- intelectuală, drept la descoperire, fiind determinat rolul
le normative în vigoare la 1 octombrie 2004 şi cuprinde lor în dezvoltarea economiei de piaţă.
materia referitoare la reglementarea juridică a activităţii Membrii catedrei au participat la diferite conferinţe
de întreprinzător, la statutul juridic al întreprinzătorilor, naţionale şi internaţionale:
inclusiv la modul general de constituire, funcţionare şi Conferinţa ştiinţifică a profesorilor (anual); Con-
încetare a activităţii de către întreprinzătorii persoane ferinţa ştiinţifică a studenţilor (anual); conferinţe,
fizice şi persoane juridice. Acest manual este conceput simpozioane şi congrese internaţionale desfăşurate
ca sursă de formare a ansamblului de competenţe pro- la Moscova (Rusia), Kiev, Zaporojie (Ucraina), Paris
fesionale necesare integrării în câmpul muncii; (Franţa), Strasbourg (Belgia), Atena (Grecia), Bucu-
– manualul „Drept economic”. Partea Generală reşti, Braşov (România).
(Vol.I)” şi Partea Specială „Drept al antreprenoriatu-
lui”, conţine explicaţii pe larg la specializarea „Drept
economic”, controverse şi discuţii în vederea celei Note:
mai bune interpretări. Oricare ar fi principiul adoptat
de legea pozitivă, oricare ar fi teoria preconizată de 1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
legiuitor, oricare ar fi sistemul codificării, toate acestea 2
A se vedea: Hotărârea Guvernului nr.1030 din
sunt analizate în manual, astfel încât interpretul este în 03.10.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
măsură să afle sensul, întinderea şi conţinutul fiecărei 2005, nr.132-134/1099.
3
M.Taşcă. Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei
dispoziţii de lege. Materialul utilizat a fost sistematizat
// Revista de Drept Privat, 2003, nr.1, p.66-77.
în ordinea în care normele şi instituţiile sunt examinate 4
Monitorul, 1991, nr.2.
în legislaţia economică de antreprenoriat; 5
Ibidem.
– manualul „Drept fiscal” sporeşte mult potenţialul

48
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Propunere privind aplicarea cursului


de instruire juridică „Drept contravenţional”
Sergiu FURDUI,
doctor în drept, conferenţiar universitar,
vicepreşedinte al Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie

P articipând la Conferinţa internaţională ştiinţifico-


practică ,, Educaţie şi cercetare într-un stat bazat pe
fost adoptat Codul contravenţional al Republicii Mol-
dova, iar prin Decretul nr.2046-IV din 29 decembrie
drept’’, consacrată împlinirii a 50 de ani de la formarea 20082 a fost promulgat acest act normativ.
Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, Conform art.481 din Codul contravenţional, prezen-
care şi-a desfăşurat lucrările în ziua de 16 octombrie tul Cod a intrat în vigoare la 31 mai 2009, iar, conform
2009, am constatat cu satisfacţie că specialitatea Drept art.482 lit.a) al acestui Cod, la data intrării în vigoare,
în cadrul instituţiei respective formează specialişti în Codul cu privire la contravenţiile administrative, apro-
domeniul jurisprudenţei, oferind o viziune de ansamblu, bat prin Legea RSS Moldoveneşti din 29 martie 19853,
cunoştinţe teoretice despre mecanismele funcţionării cu modificările ulterioare, a fost abrogat.
dreptului şi abilităţi practice în aplicarea acestora. Astfel, în prezent Dreptul contravenţional, – pe
Concomitent, am constatat că în planurile de învă- de o parte – susţinut, pe de altă parte – contestat sau
ţământ pentru anii 2007, 2008 şi 2009 nu a fost inclus privit cu rezerve, se impune în sistemul de drept al
modulul/disciplina ,,Dreptul contravenţional”. Astfel, Republicii Moldova ca un drept autonom, capabil
din analiza Programului de formare, Studii Superioare să răspundă, pe plan doctrinar, legislativ şi judiciar,
de Licenţă, Ciclul 1, Specialitatea Drept, rezultă că realităţilor politico-economice şi social-culturale noi
lipseşte denumirea modulului/disciplinei menţionate şi să contribuie la reglementarea acestor raporturi
şi, respectiv, nu şi-a găsit locul nici fişa respectivă la juridice din societate.
curricula academică. Odată cu constituirea ca ramură de drept, Dreptul
În rândurile ce urmează vom releva consideren- contravenţional îşi va lărgi domeniul de acţiune: rea-
tele privind oportunitatea şi necesitatea instituirii şi, litatea juridică obligă ştiinţa, precum şi jurisprudenţa
respectiv, aplicării modulului/disciplinei ,, Dreptul să-şi dezvolte funcţiile de interpretare şi aplicare a
contravenţional” la Specialitatea Drept prin prisma per- normelor contravenţionale, dublate de prospectare şi
spectivelor dezvoltării învăţământului juridic superior prognoză; astfel, în esenţă, revenindu-i sarcina şi obli-
în Republica Moldova. gaţia de a analiza şi a cerceta domeniul extrem de vast
Fiind stimulat de activitatea de magistrat, precum şi şi diversificat al noului regim juridic al contravenţiilor
de activitatea didactică universitară, am constatat că în în Republica Moldova.
cadrul învăţământului juridic din Republica Moldova se Rezultă, prin urmare, că, în prezent, Dreptul con-
apreciază la nivel înalt legislaţia din domeniul contra- travenţional se impune să se dezvolte şi ca disciplină
venţional, jurisprudenţa privind soluţionarea cauzelor didactică, care în raport cu tendinţele evolutive ale
contravenţionale şi ştiinţa Dreptului contravenţional. dreptului contravenţional ca ramură de drept şi ca ştiinţă
Concomitent, se resimte absenţa unui curs de in- juridică va cuprinde cunoştinţe necesare în conformi-
struire juridică pentru studenţii facultăţilor de drept tate cu cerinţele Programului de predare la instituţile
şi, respectiv, a conceptului privind Curricula instruirii cu profil juridic.
iniţiale la cursul „Dreptul contravenţional”. Ca disciplină didactică, Dreptul contravenţional
În atare situaţie, urmărind scopul asigurării iniţiale urmează să selecteze o parte din ştiinţa juridică relevată
şi continue a cunoştinţelor juridico-contravenţionale în sursele de specialitate (manuale, monografii, prele-
pentru persoanele care îmbrăţişează profesia de jurist, geri, articole etc.) asigurând, astfel, minimul necesar
propunem de a fi aplicat cursul de instruire „Drept de cunoştinţe teoretice în conformitate cu sarcinile
contravenţional” în cadrul instituţiilor de învăţământ pregătirii cadrelor juridice.
superior universitar la profilul „Jurisprudenţă”. În contextul dat, remarcăm că, în ultimul timp, în
Această propunere vine cu o anumită întârziere în Republica Moldova s-au elaborat şi publicat un set
raport cu imperativele timpului, unul din motive fiind de lucrări ştiinţifice în mareria contravenţională, care
aşteptările în legătură cu adoptarea şi intrarea în vigoare pot constitui un suport de curs la modulul/disciplina
a Codului contravenţional. Dtept contravenţional. Printre aceste lucrări remarcăm:
Prin Legea nr.218-XVI din 24 octombrie 20081 a ,,Procedura în cazurile cu privira la contravenţiile admi-

49
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

nistrative’’4, ,,Dreptul contravenţional’’5, ,,Drept con- 2) aplicarea, ceea ce presupune formarea obliga-
travenţional’’6, ,,Administrarea eficientă a justiţiei’’7, ţiilor tipice domeniului de activitate respectiv şi dez-
,,Tratat de Drept contravenţional’’8, ,,Administrarea voltarea deprinderilor practice în studierea Dreptului
cauzelor contravenţionale’’9, ,,Metodologia întocmirii contravenţional;
actelor procedurale contravenţionale’’.10 3) integrarea, ceea ce presupune formarea capaci-
Prin tematica, conţinutul şi structura lor, în baza tăţii de transfer a cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor
investigaţiilor practico-ştiinţifice realizate de autori, practice în rezolvarea situaţiilor nestandarde cu pro-
aceste lucrări oferă cunoştinţe profunde pentru disti- blematică juridico-contravenţională.
natari ce derivă dintr-o serie de concluzii şi recoman- Pe această linie de gândire, se evidenţiază ur-
dări cu caracter teoretico-aplicativ în domeniul vizat. mătoarele obiective curriculare în cadrul disciplinei
Asocierile de idei conţinute în lucrări şi expuse într- nominalizate:
un limbaj accesibil sunt sugerate de mai multe surse 1. La nivel de înţelegere –
bibliografice, de legislaţia internă şi internaţională în a) fundamentarea conceptelor, principiilor, sarcinilor
vigoare, de practica judiciară şi, fără îndoială, de bo- şi scopurilor Dreptului contravenţional în sistemul de
gata experienţă a autorilor în activitatea profesională drept, de ştiinţe juridice şi de discipline academice;
şi doctrinară pe care o exercită. b) determinarea bazelor teoretice ale noţiunilor fun-
Obiectul Dreptului contravenţional ca disciplină damentale ale Dreptului contravenţional: contravenţia,
didactică nu trebuie confundat cu obiectul Dreptului sancţiunea contravenţională, răspunderea contravenţi-
contravenţional ca ramură de drept, al cărui obiect îl onală şi procesul contravenţional;
constituie relaţiile sociale generate în urma comiterii c) familiarizarea cu baza juridico-normativă na-
contravenţiei. Ca disciplină didactică, Dreptul contra- ţională şi internaţională ce reglementează raporturi
venţional cercetează normele de drept care constituie contravenţionale;
însuşi Dreptul contravenţional ca ramură de drept. d) cunoaşterea diverselor metode de studiere a pro-
Astfel, disciplina în cauză oferă celor ce aplică normele blemelor teoretice şi practice din domeniul Dreptului
contravenţionale cunoştinţe necesare privind soluţiona- contravenţional.
rea cazurilor contravenţionale, asigură înţelegerea justă 2. La nivel de aplicare –
şi aplicarea uniformă, în strictă concordanţă cu voinţa a) explicarea coerentă a noţiunilor şi principiilor
legiuitorului, a normelor dreptului contravenţional, fundamentale ale Dreptului contravenţional;
precum şi modul în care aceste norme sunt aplicate de b) interpretarea corectă a normelor Dreptului con-
organele competente în varietatea cazurilor concrete travenţional şi utilizarea justă a actelor normative şi
oferite de realitate. rezolvarea speţelor din domeniul respectiv;
Sistemul disciplinei didactice nominalizate este c) promovarea diferitelor forme de comunicare,
determinat, în fond, de legislaţia contravenţională, dar, adecvate obiectivelor Dreptului contravenţional;
totodată, pe lângă expunerea problemelor teoretice d) formarea metodelor specifice de realizare a cerce-
conţinute în normele juridice contravenţionale, inclu- tărilor ştiinţifice în domeniul Dreptului contravenţional
de şi alte chestiuni indisolubil legate între ele, cum ar şi determinarea direcţiilor prioritare de perfecţionare a
fi principiile şi izvoarele dreptului contravenţional, legislaţiei contravenţionale.
raportul juridic contravenţional etc. 3. La nivel de integrare –
O asemenea cercetare contribuie, alături de ştiinţa a) determinarea şi stabilirea locului şi rolului Drep-
dreptului contravenţional, la promovarea unor idei tului contravenţional în sistemul de drept al Republicii
moderne şi progresiste privind statornicia şi perfecţi- Moldova;
onarea principiilor, normelor şi a instituţiilor, a tuturor b) elaborarea proiectelor de cercetare ştiinţifică şi
celorlalte raporturi contravenţionale, pentru a le asigura propunerea iniţiativelor legislative în domeniul Drep-
o eficienţă sporită în combaterea acestui fenomen în tului contravenţional;
conexiunea sa cu celelalte fenomene criminale din c) diagnosticarea mediului intern şi a culturii orga-
cadrul societăţii. nizaţionale în cadrul instituţiilor şi punerea în exerciţiu
Revenind la propunerea propriu-zisă, motivarea a reglementărilor Dreptului contravenţional;
respectivă se axează pe trei niveluri comportamentale, d) monitorizarea şi evaluarea activităţii organelor
cu un grad divers de complexitate: competente să soluţioneze cauzele contravenţionale.
1) înţelegerea, ceea ce presupune acumularea cu- Pe această linie de idei, se impune elaborarea şi
noştinţelor teoretice şi formarea bazei conceptuale în promovarea conceptului privind Curricula шnstruirii
domeniul Dreptului contravenţional; iniţiale la cursul „Drept contravenţional”. Acest concept

50
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

constă în elaborarea unui suport metodologic pentru şi o oportunitate rezonabilă pentru sistemul de învăţă-
persoanele participante la procesul de iniţiere şi imple- mânt juridic al Republicii Moldova, motiv pentru care
mentare a standardelor educaţionale privind formarea sperăm ca propunerea noastră să fie apreciată la justa
şi dezvoltarea profesională a studenţilor facultăţilor de valoare de către factorii decizionali.
drept.
În baza conceptului propriu-zis, urmează elaborarea
Programei analitice la disciplina de instruire „Drept
contravenţional”. La rândul său, această Programă va
fi elaborată în baza diferitelor surse practico-ştiinţifice Note:
de instruire juridică ce conţin un sistem de cunoştinţe
teoretice temeinice, menite să formeze abilităţi practice 1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6,
utile în viitoarea activitate profesională. art.15.
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6,
Implementarea şi evaluarea cursului de instruire art.14.
„Drept contravenţional” se va realiza prin studiul dis- 3
Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Mol-
ciplinei la orele de prelegeri şi seminare, finalizându-se doveneşti, 1985, nr.3, art.47.
printr-un examen ce va constitui indiciul ce confirmă 4
A se vedea: S.Furdui. Procedura în cazurile cu privire
implicarea disciplinei respective în contextul formării la contravenţiile administrative. – Chişinău, 2000.
5
A se vedea: S.Furdui. Dreptul contravenţional. – Chi-
competenţelor profesionale. Criteriile de evaluare a
şunău: Cartier, 2005.
disciplinei se vor elabora în baza obiectivelor curricu- 6
A se vedea: V.Guţuleac. Drept contravenţional. – Chi-
lare menţionate mai sus. şinău, ULIM, 2006.
În susţinerea propunerii, merită a fi menţionat că 7
A se vedea: S.Furdui. Administrarea eficientă a justiţiei.
cursul de instruire „Drept contravenţional” este parte – Chişinău: Cartier, 2006.
componentă a Programului de învăţământ aprobat în
8
A se vedea: V.Guţuleac. Tratat de drept contravenţional.
– Chişinău: ULIM, 2009.
cadrul Institutului Naţional al Justiţiei. 9
A se vedea: S.Furdui, St.Bleşceaga. Administrarea
În concluzie, exprimăm convingerea că aplicarea cauzelor contravenţionale. – Chişinău: INJ, 2009.
cursului de instruire „Drept contravenţional” în ca- 10
A se vedea: S.Furdui, St.Bleşceaga. Metodologia în-
drul instituţiilor de învăţământ superior universitar la tocmirii actelor procedurale contravenţionale. – Chişinău:
profilul „Jurisprudenţă” constituie o necesitate vitală INJ, 2009.

51
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Dimensiuni comunicative în cadrul


instruirii juridice
Nicolae SADOVEI,
doctor în drept, conferenţiar universitar

G eneralităţi. În calitatea noastră de homo sapi-


ens, ne aflăm într-o permanentă căutare, într-o
informaţiei pe care o deţinem către studenţi, viitorii
profesionişti ai dreptului;
dorinţă de a ne autorealiza, sub o formă mai mult sau • trecând prin intermediul comunicării nonverbale,
mai puţin monistă, de ordin materialist sau spiritual. exprimate prin predarea prin gesturi şi mimici şi
Dorinţa respectivă de a căuta şi atinge noi culmi este • finalizând cu comunicarea paraverbală, carac-
o condiţie sine qua non pentru existenţa noastră şi ca terizată, la rându-i, prin intensitatea, ritmul, tonul, ba
persoane, indiferent de domeniul formării, cât şi reali- chiar şi tăcerile vocii noastre proprii.
zării profesionale, având un scop care este, de regulă, În acest sens, lucrurile se menţin şi, cu siguranţă,
bine determinat – succesul nostru ca profesionişti se vor menţine şi pe viitor în acelaşi areal, pe cât de cu-
într-un anumit mediu profesional. În acest sens un loc noscut, pe atât de aşteptat şi de repetabil: se va deschide
aparte în dezvoltarea respectivă îl ocupă procesul de uşa aulei universitare, se vor auzi paşii profesorului, se
instruire, în calitatea acestuia de a învăţa pe alţii, după va simţi apropierea acestuia de catedră şi o multitudine
spusele extrem de simple dar memorabile ale marelui de perechi de ochi se vor aţinti într-o singură direcţie,
didactician Jan Comenius, totodată, învăţându-ne pe aproape simultan cu micşorarea cuantumului decibeli-
noi, explicând aceasta printr-o nevoie continuă de lor tembrului emis de totalitatea vocilor celor prezenţi
autodezvoltare şi autoformare. pe băncile aulei în cauză. Aceştia, ca şi actori într-o
Instruirea în general, precum şi instruirea juridică piesă regizată cu multă iscusinţă, din acest moment
în special, ar reprezenta un nonsens absolut dacă ar fi se vor afla în aşteptarea unei voci cunoscute sau mai
percepută în afara comunicării. Singura posibilitate pe puţin cunoscute, dorite sau nedorite, calde sau reci, şi
cât de eficientă, pe atât de naturală, în calitatea noastră a unei priviri care deschide sau închide inimi. Toate
dublă pe care o avem de profesionişti ai Dreptului şi, celelalte surse tehnice, începând de la cretă şi finali-
respectiv, profesionişti ai Universităţii, constă în trans- zând cu utilizarea parametrilor audio, video sau de altă
miterea mesajului bine conturat în cadrul specialităţii natură convenţională ale calculatorului, vor reprezenta
şi specializării, pe care le deţinem, celorlalţi actori ai nici mai mult, nici mai puţin decât un apendice real
sistemului de instruire juridică universitară – studen- sau virtual al titularului capacităţii de comunicare,
ţilor, prin intermediul dimensiunilor cunoscute ale al actorului principal în procesul respectivei instruiri
comunicării. juridice, adică al cadrului didactic. Şi dacă avem drept
Posibilitatea ipotetică de a argumenta existenţa scop instruirea nu doar a minţilor, ci şi a inimilor celor
nondreptului este la fel de efemeră ca şi respectiva po- prezenţi în aula universitară, va trebui, de fiecare dată,
sibilitate, la fel de ipotetică de a argumenta existenţa în să punem din nou şi din nou degetul pe rana deschisă a
sine a dreptului, dacă nu am utiliza mecanismul natural fiinţei noastre, pentru a putea comunica şi intercomuni-
al comunicării. În ambele cazuri enunţate in extremis ca, aşteptându-ne la un feed back pe măsură din partea
utilizăm, aflându-ne în faţa studentului-jurist, aceleaşi celor care au dorit sau au fost forţaţi să vină pentru a
metode vechi de când există aulele universitare ale ne audia cursul respectiv.
lumii, prin străduinţa şi dedicarea noastră de a trans- Abilitatea de a motiva interlocutorul şi de a genera
mite valorile mesajului de specialitate. Comunicarea situaţii motivante solicită din partea cadrului universitar
didactică, în calitatea acesteia de modalitate a instruirii atât o pregătire specială, cât şi o relativă experienţă în
juridice, are o multitudine de faţete cu o expresivitate domeniu, aceasta fiind numită atitudine comunicativă.
diferită, cuprinzând toată gama diversificată a tehnicilor Trebuie să recunoaştem că funcţia comunicativă expri-
şi metodelor cunoscute acestui domeniu interesant al mată prin paraverbal şi nonverbal se învaţă, nu vine de
cunoştinţelor umane. la sine, iar în cazul lipsei acesteia studenţii simt aproape
Ca şi formă de ineracţiune în cadrul instruirii, co- automat acest lucru. Lectura expresiei emoţionale ridică
municarea are o multitudine de forme: probleme asemănătoare cu perceperea şi înţelegerea unui
• începând de la comunicarea verbală, cel mai limbaj verbal, deoarece, în mod normal, universitarul
adesea utilizată de către noi în procesul transmiterii prin funcţia sa poate releva personalitatea, competenţa

52
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

sa profesională ca jurist, autoritatea lui ca om, vocaţia, unei anumite doze de credibilitate vis-à-vis de materia
maniera sau stilul de a vorbi şi a expune conţinuturile expusă studenţilor, datorită imposibilităţii utilizării
materiei curiculare, mişcările, gesturile, flexibiltatea metodei experimentale în procesul instruirii juridice.
vocală, entuziasmul, umorul, îndeosebi vis-à-vis de De aceea, există o permanentă şi stringentă necesitate
propria sa persoană, elemente care oferă personalizare în a utiliza în acest caz metode euristice de alternativă,
discursului său în faţa viitorilor colegi de breaslă – jurişti cum ar fi explicaţia, demonstraţia etc., dar şi metode
profesionişti. Toate acestea şi susţin, şi completează dis- centrate pe activitatea studentului: elaborarea proiec-
cursul didactic al universitarului în faţa studenţilor. telor unor norme juridice de alternativă, studii de caz
În acest context, în cele ce urmează am dori să ne de natură juridică, rezolvarea unor cazuri pescuite din
oprim puţin asupra unor dimensiuni comunicative, practica judiciară etc.
specifice, în opinia noastră, instruirii juridice. 3. Comportamentul comunicativ al universitarului
1. Aplicarea metodei „showului educaţional” în în cadrul instruirii juridice. Un alt aspect vis-à-vis de
procesul instruirii juridice. Fiind de formaţie ini- dimensiunile comunicative în cadrul instruirii juridice
ţială profesionişti ai dreptului, cunoaştem faptul că constă în comportamentul comunicativ al universitaru-
disciplinele juridice, atât obligatorii, cât şi opţionale, lui. Acesta poate acţiona pe mai multe planuri asupra
diferă de la caz la caz, aflându-se pe linia atractivită- studentului-jurist: ca stimulent al activităţii intelectuale,
ţii materiei curriculare pe care o conţin nu doar la o catalizant în plan acţional, amplificator şi modelator al
anumită depărtare una de cealaltă, ci, uneori, la poluri relaţiilor afective. Sensibilizarea studentului-jurist pen-
diferite ca şi interes. În acest sens, rolul cadrului uni- tru activitate, provocarea interesului trebuie să devină
versitar constă adesea în a face, inclusiv, şi show edu- o modalitate fundamentală de menţinere şi orientare a
caţional, pentru a menţine cel puţin deschis interesul motivaţiei pentru învăţare pe parcurs, după cum înseşi
studentului pentru materia predată şi pentru a nu crea trăirile afective ale studentului, induse de comporta-
respingerea studentului vis-à-vis de materia în cauză. mentul universitarului ca actor al sistemului educaţi-
În aceste cazuri, iarăşi va trebui să ne transpunem în onal, acţionează ca fundal stimulant sau, dimpotrivă,
mod automat în pielea universitarului din noi, care, redundant pentru sine însuşi şi pentru alţii. În acest
pentru majoritatea absolută a noastră ca profesionişti sens, pentru cadrul didactic universitar esenţială devine
ai dreptului, este una de autopregătire, autoinstruire şi conştientizarea segmentului energetic al relaţionării,
autodepăşire, utilizând în acest sens comunicarea pe adaptând o atitudine receptivă şi flexibilă, cu intenţia
toate dimensiunile acesteia. de a motiva studentul-jurist. O implicare generatoare
2. Imposibilitatea aplicării metodei experimen- de sens interacţional poate fi expresia unei maturităţi
tale în procesul instruirii juridice. Probabilitatea de intelectuale şi afective a universitarului care îi permite
a trezi interesul viitorului jurist, în calitatea acestuia studentului atât afirmarea imaginii şi respectului faţă
de persoană supusă instruirii în procesul educaţional de sine, cât şi afirmarea imaginii şi respectului faţă de
universitar, ţine de mai mulţi factori, unul dintre aceş- terţi. Astfel de manifestări susţin afirmarea competen-
tia fiind gradul de implicare a actorilor educaţiei. ţelor de către ambii actori ai sistemului educaţional
Aici intervine necesitatea unei comunicări centrate juridic. În acest sens, în procesul de instruire juridică
pe mai multe metode euristice, bazate pe studiu şi devin prioritare formarea unei atitudini comunicative
cercetare prin descoperire, ce servesc la descoperirea adecvate, dezvoltarea capacităţii empatice a univer-
unor cunoştinţe noi în descoperirea adevărului. Una sitarului şi abilitatea de a motiva interlocutorul. Ati-
dintre metodele eficiente şi cu un grad mare de impact tudinea comunicativă este cel mai adesea evidenţiată
în cadrul sistemului educaţional universitar constă în de diversele forme ale comunicării, fiind susţinută de
efectuarea experimentelor, metodă care este mai puţin o serie întreagă de formule verbale care exprimă dis-
posibilă de a fi utilizată în cadrul instruirii juridice. ponibilitatea către dialog.
Ştiinţa dreptului, fiind o ştiinţă din domeniul umanitar, 4. Atitudinea empatică a universitarului în cadrul
este, de regulă, mai puţin compatibilă cu un astfel de instruirii juridice. Poate cea mai importantă dimen-
instrument valoros al cercetării ştiinţifice, precum este siune a instruirii, inclusiv a instruirii juridice, constă
experimentul, poate cu excepţia ştiinţei criminalistice în atitudinea empatică a universitarului. Aşa cum se
şi a altor câteva subdomenii complementare dreptu- menţionează în literatura de specialitate, „empatia se
lui. De aceea, pentru cadrul universitar, ca actor al construieşte pe conştientizarea de sine; cu cât suntem
sistemului educaţional de la Facultatea de Drept, este mai deschişi faţă de propriile noastre emoţii, cu atât
importantă utilizarea altor metode eficiente pentru a suntem mai capabili să interpretăm sentimentele alto-
suplini lipsurile apărute prin posibilitatea pierderii ra”1. Absenţa empatiei este detectată, printre alţii, la

53
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

psihopaţii criminali, la violatori şi la cei care molestea- 8 dimineaţa, când încep cursurile, şi 22 seara, când se
ză copiii. Emoţiile oamenilor sunt transmise, de regulă, încheie, din diagrama evoluţiei capacităţii de instruire
prin intermediul comunicării nonverbale, fiind foarte pe parcursul unei zile rezultă următoarele:
rar transmise prin vorbe, cum ar fi tonalitatea vocii, • Cea mai mare productivitate a instruirii se înregis-
expresia feţei, gestica ş.a. În acest sens îl vom cita pe trează dimineaţa, între orele 9-11, după care curba capa-
unul dintre cei mai iluştri cercetători contemporani în cităţii scade treptat, instalându-se oboseala, neatenţia,
domeniul inteligenţei emoţionale, pe Daniel Goleman, plictiseala şi chiar somnolenţa (în cazul studenţilor).
profesor asociat de la Universitatea Harvard: „În măsu- • Cea mai scăzută productivitate a instruirii este în-
ra în care mintea raţională înseamnă cuvinte, emoţiile tre orele 13-15. În general, după o oră şi jumătate după
înseamnă nonverbal. Într-adevăr, când cuvintele cuiva prânz, curba capacităţii începe să crească treptat.
sunt în dezacord cu ceea ce transmite de fapt, şi aceasta • După amiază curba capacităţii de instruire atinge
la nivelul tonului vocii, al gesticii sau al altor canale cota maximă între orele 1730-1930, dar fără a-l egala
nonverbale, adevărul emoţional constă în felul în care pe cel de dimineaţă, după care scade treptat spre ora
spune ceva şi nu în ceea ce spune. Una dintre regulile obişnuită de culcare.
empirice folosite în cercetările de comunicare este că Perioadele de maximă şi minimă productivitate a
90 la sută din mesajul emoţional este nonverbal. Ase- instruirii variază de la persoană la persoană, în funcţie de
menea mesaje – anxietate în tonul vocii cuiva, iritare numeroşi factori: deprinderile de învăţare, bio-psiho-ritmul
printr-o gestică foarte precipitată – sunt percepute personal, programul de studii, capacitatea de concentrare
aproape întotdeauna subconştient, fără a da o atenţie şi învăţare, voinţa, motivaţia etc.
specială naturii mesajului, ci doar primindu-l tacit şi În concluzie, referirea atât la literatura de speciali-
reacţionând la el”.2 tate, cât şi la propria experienţă, permite de a conchide:
5. Modificarea capacităţii de concentrare în cadrul oricât de mult s-ar încerca schimbarea de paradigmă
procesului de instruire în dependenţă de schimbul a relaţiei subiect-obiect în contextul instruirii juridice
orar. O componentă foarte importantă în cadrul pro- universitare, cel care dă tonul acestei interacţiuni este
cesului de instruire juridică ţine de capacitatea de con- universitarul. De aceea, calitatea actelor de comuni-
centrare a actorilor educaţionali: a universitarului şi a care depinde esenţial de gradul de permisivitate sau
studentului. În acest sens, în cadrul Facultăţii de Drept nepermisivitate comunicativă pe care o induce cadrul
a USM studiile se efectuează în trei schimburi orare. didactic universitar studenţilor săi.
Capacitatea de comunicare în cadrul fiecărui schimb
este diferită şi are un impact şi asupra finalităţilor actu-
lui de instruire, care este diferit în ceea ce ţine, pe de o
parte, de universitar, iar, pe de altă parte – de student. Note:
Menţinerea unui nivel înalt de concentrare a atenţiei pe 1
R.Larsen şi al. Cognitive Operations Associated With
o perioadă îndelungată de timp este condiţionată de o Individual Differences in Affect Intensity // Journal of
serie de factori, cum ar fi gradul de interes şi noutate Personality and Social Psihology 1987, nr.53, citat după:
al cunoştinţelor, capacitatea de concentrare şi efort D.Goleman. Inteligenţa emoţională. – Bucureşti: Curtea
voluntar etc. Potrivit cercetărilor efectuate în domeniul Veche, 2007, p.137.
orarului educaţional, dacă luăm ca repere extreme orele
2
D.Goleman. Op. cit, p.139.

54
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Esenţa activităţii de aplicare a dreptului


şi subiecţii săi
Alexandru Cuzneţov,
doctor în drept

E xaminarea problemei privind aplicarea dreptului


în aspectul activităţii organelor statale şi a organi-
concepţiei dirijării sociale9 şi al teoriei delictelor.10
Concepţia dirijării sociale examinează stabilirea
zaţiilor obşteşti ce ţine de emiterea actului, prin a cărui socială a unui sau altui organ, instituţie în sistemul
aplicare se urmăreşte un rezultat: „acţiune (proces) – statului de drept ce reflectă necesitatea obiectivă în
act (rezultat)”, conţine raţionalităţi atât din punctul de acest sistem şi interesele corespunzătoare de bază
vedere al scopului şi al sarcinii definirii dreptului, cât şi ale indivizilor.11 Transformarea voinţei, identificarea
din punctul de vedere al funcţiilor aplicării dreptului. scopului şi sarcinii îşi găseşte oglindire în hotărârile
Scopurile, sarcinile şi funcţiile aplicării dreptului sunt adoptate de către subsistemele separate ale organizării
condiţionate de puterea statală, care se bazează pe un sociale în procesul dirijării.
aparat special al impunerii şi se răspândeşte asupra Activitatea subiecţilor dreptului este o activitate
tuturor organizaţiilor şi activităţilor faptice privind în- juridică importantă, care, împreună cu o altă activitate
făptuirea sarcinilor şi scopurilor acestei organizaţii.1 socială, constituie conţinutul raporturilor sociale.12 Pe
Aplicarea dreptului îşi găseşte exprimare prin sco- lângă aceasta, „pătrunzând” cu conţinutul său întreg
purile apropiate şi nemijlocite. Scopul general al apli- sistemul social, dreptul reglementează raporturile nu
cării dreptului constă în acordarea ajutorului subiecţilor doar în interiorul obiectului dirijat – societatea, ci şi în
dreptului, chemaţi la executarea şi înfăptuirea normelor interiorul obiectului care dirijează statul şi organele sale.
juridice, amestecul în procesul realizării dreptului, pentru În acest aspect, aplicarea normelor juridice prezintă în
a controla, a stimula participanţii la acest proces şi a le sine o metodă statal-juridică privind traducerea în viaţă
„repartiza” responsabilităţile.2 Scopul cel mai apropiat al a dreptului. Natura socială a aplicării dreptului este
aplicării dreptului presupune dirijarea oamenilor, iar cel condiţionată de necesitatea de a dirija comportamentul
nemijlocit – înlăturarea barierelor existente în realizarea uman. Pentru aceasta, statul îşi asumă responsabilita-
dreptului de către subiecţii determinaţi. Pentru obţinerea tea nu doar în ce priveşte emiterea actelor, elaborarea
acestui scop, persoanele cu funcţie de răspundere sunt normelor juridice, ci şi se amestecă direct în realizarea
nevoite în activitatea lor să clarifice scopurile acestui lor în toate cazurile de apariţie a conflictului privind
act normativ. dreptul, de abateri de la legalitate sau încălcări directe
Aplicarea dreptului este o parte a activităţii de orga- ale dispoziţiilor general-juridice. De natura socială este
nizare a statului. Dacă e să pornim de la aceasta, atunci legată şi importanţa social-politică a aplicării dreptului.
organele de aplicare a dreptului se caracterizează prin cri- Ea se expune în faptul că, prin aplicarea dreptului, se
teriul dirijării sociale3, ale cărui sarcini reprezintă acţiunea obţin rezultate stabilite de către legiuitor la adoptarea
organizaţional-practică asupra sistemului social, în gene- actelor normative.13
ral, sau asupra verigilor separate prin folosirea legităţilor În procesul analizelor aplicării dreptului au fost
specifice sistemului obiectiv, în particular. În organizarea elaborate şi mecanismele psihologice ale aplicării
sau funcţionarea corespunzătoare a relaţiilor sociale, apli- dreptului, printre care se evidenţiază: 1) constatarea
carea dreptului naşte activităţi operativ-execuţionale şi de cauzelor stimulatoare (obiectivele, condiţiile materiale
aplicare a dreptului.4 Funcţia operativ-execuţională este şi politice, legităţile, dreptul, situaţiile faptice pentru
asigurată prin normele juridice individual-reglementative, fiecare caz concret, aplicarea normelor, concepţiilor etc.)
iar cea de ocrotire a dreptului – prin normele juridice de ce au influenţat conştiinţa persoanei care aplică dreptul;
asigurare a dreptului.5 2) determinarea motivelor juridice; 3) formularea sco-
În ştiinţa dreptului nu există careva concepţie funda- purilor; 4) formarea voinţei persoanei ce aplică dreptul;
mentală privind explicarea naturii aplicării dreptului. În 5) conştientizarea mijloacelor de realizare a voinţei,
opinia noastră, aceasta se explică, parţial, prin atribuirea necesare pentru obţinerea scopului propus; 6) elaborarea
unui caracter facultativ aplicării dreptului6, prin negarea şi formularea hotărârii luate; 7) evidenţierea voinţei în
sensului independent al aplicării dreptului7, ale cărei aspectul hotărârii luate.14 Toate acestea, privite la general,
origini pot fi detaşate în anii ’50 ai sec.XX în cadrul trebuie să fie direcţionate spre latura social-psihologică
discuţiilor privind aplicarea dreptului, prin excluderea a funcţionării suprastructurii juridico-statale.
relaţiilor material-juridice la aplicarea normelor juridice După cum am remarcat anterior, aplicarea dreptului
procesuale.8 se examinează şi de pe poziţia juridico-formală, în baza
În cercetările general-teoretice, aplicarea drep- teoriei delictelor, unde aplicarea dreptului se caracteri-
tului se examinează ca un fenomen independent al zează prin următoarele particularităţi. În primul rând,

55
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

aplicarea dreptului reprezintă o aşa formă a realizării, ca activitate), se remarcă a fi deja realizare. În aşa fel,
şi respectarea, executarea şi utilizarea normelor juridice. emiterea unei hotărâri de către instanţa de judecată nu
Dar, locul aplicării dreptului în mecanismul reglementă- prezintă în sine o formă de înfăptuire a aplicării normei
rii juridice este unul deosebit. El se caracterizează prin juridice: ultima va fi realizată nu de instanţa de judecată,
conţinutul procesului de realizare a dreptului şi partici- ci de destinatarii hotărârii respective. Această situaţie se
parea la el a organelor competente, prin concretizarea explică prin faptul că cel ce aplică dreptul nu se eviden-
împuternicirilor sale. În acest plan, aplicarea dreptului ţiază ca participant la raporturi reglementate de norma
îndeplineşte un rol intermediar între normele juridice ce necesită a fi realizată”.19
şi destinatarii lor principali. În al doilea rând, aplicarea La aplicarea dreptului activitatea autoritar-statală se
dreptului ocupă un rol central în politica internă, externă, evidenţiază, în primul rând, în înseşi normele juridice, ce
juridică a statului de drept, de rând cu tehnica legislativă, se deosebesc prin a fi general obligatorii, şi, în al doilea
formarea conştiinţei juridice şi comportamentul partici- rând, în activitatea de aplicare a dreptului exercitată de
panţilor la raportul juridic. În al treilea rând, aplicarea organele competente.
dreptului, din punctul de vedere al acţiunii organelor În acest plan, aplicarea este un indicator al eficacităţii
statale, se evidenţiază în baza caracterelor comporta- dreptului. El caracterizează mijloacele alese de legiuitor
mentului acestor subiecţi.15 pentru realizarea voinţei sale şi satisfacerea intereselor
Definiţia aplicării dreptului, din punctul de vedere părţilor, participanţi la raporturi juridice.20
al teoriei delictelor, a fost dată de profesorul N.G. Necesitatea concretizării normelor juridice este con-
Alexandrov, care susţine că aplicarea dreptului repre- diţionată şi de existenţa situaţiilor atipice ale procesului
zintă efectuarea de către organele competente statale de aplicare a dreptului, cum ar fi: 1) aplicarea dreptului
sau, la împuternicirea lor, de către organele obşteşti, în caz de existenţă a lacunelor în drept; 2) aplicarea
a acţiunilor autoritare ce duc la apariţia de drepturi şi dreptului concomitent cu concretizarea normelor juridi-
obligaţii ale persoanelor corespunzătoare, sau aplicarea ce; 3) aplicarea dreptului la efectuarea experimentului
faţă de ele a sancţiunilor juridice.16 Această concepţie juridico-statal etc.21
este susţinută şi în lucrările profesorilor L.S. Iavici şi În literatura de specialitate se face deosebirea în-
Iu.G. Tkacenko.17 tre „aplicarea normelor juridice” şi „aplicarea actelor
Modelul teoretic al aplicării dreptului se formează normative”. Deosebirea dintre aceste noţiuni se face
prin mijloacele de reglementare şi formele de realizare în baza evidenţierii normelor de drept şi grupul de acte
a dreptului. normative. După părerea profesorului A.T. Boner, „...
Organele de creare a dreptului includ în sistemul despre aplicarea actelor normative se poate vorbi şi în
de drept programele generale de comportament al par- cazul necesităţii de a depăşi lacunele în materialul juridic
ticipanţilor la raporturile sociale, iar subiecţii aplicării şi, în particular, în caz de adresare la analogia dreptului
dreptului asigură transpunerea lor în viaţă, în situaţii privind aplicarea subsidiară a legislaţiei”.22
concrete. Evidenţierea normelor juridice din grupul actelor
Examinând conţinutul şi esenţa aplicării dreptului, ca normative se explică, după părerea savantului M.C.
o formă specială a realizării, trebuie luat în consideraţie Malikov, prin posibilitatea detaşării nivelurilor normelor
conţinutul complex al activităţii de aplicare a dreptului sistemului de drept: 1) „pe orizontală” (repetarea dis-
prin diversele activităţi. Creând condiţii suplimentare poziţiilor în diferite formulări ale unor norme); 2) „pe
pentru realizarea dreptului de către un subiect, organul verticală” (concretizarea principiilor generale în normele
de aplicare a dreptului concomitent îşi îndeplineşte separate cu repetarea conţinutului lor); 3) coraportul
obligaţiunile, utilizează drepturile sale şi respectă toate dintre ramurile dreptului şi ramurile legislaţiei (ramuri
interdicţiile corespunzătoare, deoarece aplicarea drep- complexe, care deseori le dublează pe cele de bază);
tului este bazată pe lege şi nu poate să se detaşeze de 4) repetarea dispoziţiilor în timp (dispoziţii repetate în
unele cerinţe ale dreptului. În limitele dispoziţiilor in- actul nou).23
dividual-juridice concrete, se înfăptuieşte traducerea în Aplicarea dreptului formează raporturi juridice, în
viaţă a drepturilor şi obligaţiilor, de asemenea, aplicarea care normele juridice capătă posibilitatea de a acţiona
mijloacelor de impunere statală şi stabilirea obligaţiilor asupra raporturilor juridice, iar subiecţii aplicării drep-
juridice.18 tului exprimă voinţa legiuitorului în actele de aplicare a
În acest context, profesorul P.M. Rabinovici remar- dreptului. Normele juridice, construind modelul aplicării
că: „Normele juridice aplicate de către organele de stat dreptului, exprimă trăsăturile de bază ale mecanismului
(organizaţiile obşteşti) faţă de alţi subiecţi sunt supuse de adoptare a actelor de aplicare a dreptului.
realizării nemijlocite doar numai în activitatea ultimilor. În fine, aplicarea normelor juridice reprezintă, după
Dacă activitatea primilor subiecţi, ce este examinată în cum am menţionat, una dintre modalităţile realizării
raport cu norma juridică corespunzătoare, reprezintă dreptului, alături de respectarea lui – în cea mai mare
aplicarea normei, atunci activitatea celorlalţi subiecţi, parte – de către cei cărora li se adresează şi, în primul
faţă de aceeaşi normă (aceasta fiind de acum o altă rând, de către cetăţenii statului. În tratarea tradiţională a

56
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

înfăptuirii dreptului, în manuale, monografii sau cursuri Drepturile subiecţilor participanţi la viaţa socială,
universitare realizarea dreptului este concepută ca un precum şi obligaţiile corelative, îşi găsesc izvorul în
proces vast, care nu se poate reduce la un unic mod de normele de drept. Organele de stat constată sau recunosc
concretizare, ci implică o reţea de participanţi cu poziţii aceste drepturi. Această activitate are o valoare juridică
şi caracteristici deosebite. Această operaţie revine orga- deosebită şi se înscrie, în mod hotărâtor, în rândul for-
nelor de stat abilitate prin competenţa lor să aplice regula melor juridice de realizare a dreptului. În unele cazuri,
de drept când ea este încălcată fie de persoană, de un activitatea de aplicare a dreptului vizează restabilirea
alt organism social, de către organele de stat şi chiar de ordinii de drept încălcate şi aplicarea sancţiunii normei
stat. Unul dintre principiile procedurii penale stabileşte de drept. Este eronată opinia acelor autori care consideră
că orice persoană care a fost condamnată definitiv are că aplicarea dreptului ar fi legată numai de constrângerea
dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă de stat sau care, restrângând, de asemenea, aplicarea
în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre defi- dreptului doar la restabilirea ordinii de drept încălcate,
nitivă că persoana respectivă a săvârşit fapta imputată ori susţin că actele de aplicare a dreptului nu au valoare
că această faptă nu există. Astfel, nici un subiect de drept juridică propriu-zisă decât prin aceea că ele restabilesc
nu rămâne în afara aplicării regulilor de drept, când este drepturi şi obligaţii încălcate sau relaţii cu privire la o
cazul. Profesorul Gh.Avornic menţionează că regulile de anumită valoare.27 A restrânge aplicarea dreptului de
drept se impun respectate în majoritatea lor de către cei către organele de stat doar la aplicarea constrângerii
cărora li se adresează, dacă este necesar, prin aplicarea înseamnă a sărăci procesul aplicării dreptului de o parte
lor, în special, de către organele administraţiei de stat şi importantă a conţinutului său. Actul de aplicare a dis-
de către cele judiciare.24 poziţiei unei norme de drept diferă prin conţinut, prin
La aplicarea dreptului participă, în principal, organe scop şi prin destinaţie de actul de aplicare a sancţiunii
ale statului, în baza şi în vederea realizării competenţei normei de drept.
acestora. În esenţă, aplicarea dreptului constă în elabora- Aplicarea dreptului este o formă specifică de realizare
rea şi realizarea unui sistem de acţiuni statale, în vederea a lui, strâns legată de procesul traducerii în viaţă a nor-
transpunerii în practică a dispoziţiilor şi sancţiunilor melor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate
normelor de drept.25 Aplicarea dreptului implică acţiuni de organele statului. Domeniile în care intervin organele
diverse de organizare a transpunerii în viaţă a normelor statului în procesul realizării dreptului sunt determinate
de drept, prin crearea unor raporturi juridice. de competenţa acestor organe – în domeniul organizării
Spre deosebire de realizarea dreptului prin executarea, şi conducerii sociale, al garantării exercitării libere a
respectarea şi utilizarea prevederilor normelor juridice, drepturilor cetăţeneşti, al jurisdicţiei etc. În acest context,
care se pot desfăşura, în fapt, şi fără crearea unor rapor- profesorul I.Popa îşi exprimă rezerve faţă de împărţirea
turi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legată de aplicării dreptului în: aplicare normativă şi aplicare
naşterea şi desfăşurarea legăturilor juridice sub forma individuală28, iar profesorul Gh.Boboş invocă faptul că
unor raporturi de drept, în care un subiect este totdeauna majoritatea hotărârilor guvernului sunt elaborate pentru
un organ al statului care îşi exercită prerogativele potrivit a aplica prevederi cuprinse în diferite legi.
cu competenţa ce-i este rezervată prin lege. În această Profesorul I.Popa consideră că, în aceste cazuri, nu
ordine de idei, raportul juridic apare ca fiind mijlocul cel ne aflăm în prezenţa unor acte de aplicare a dreptului, ci
mai răspândit şi eficient de realizare a normei de drept. este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului
Aplicând dreptul, organele de stat se manifestă ca purtă- şi ale ministerelor. Aceste acte – acte normative, nu sunt
toare ale atributelor puterii de stat; actele lor de aplicare acte de aplicare la un caz concret a normelor de drept, ci
sunt acte de putere cu caracter individual, concret. Prin ele sunt elaborate pentru executarea legilor, în temeiul
intermediul lor sunt concretizate, în limita competenţei puterii de reglementare a guvernului. Ele urmăresc să
ce le este repartizată prin normele juridice, drepturile şi asigure, prin mijloace normative, cadrul organizatoric,
obligaţiile unor subiecţi în cadrul raporturilor juridice material etc., pentru o bună activitate de aplicare a legii
determinate. De asemenea, prin emiterea actelor de apli- de către toate organele în subordine. Ele nu pot fi în nici
care, organele statului stabilesc măsuri de sancţionare a un caz extra legem (cu atât mai puţin contra legem) şi nu
celor care nu respectă obligaţiile ce le revin. De exemplu, dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete, nu
activitatea de aplicare a dreptului se poate exprima în sunt manifestări de voinţă ale unui organ de stat într-un
actul de impunere eliberat de un organ financiar asupra raport de drept individualizat. Aceste măsuri juridice
unui subiect impozabil, într-o decizie administrativă, aparţin ordinii normative, şi nu celei subnormative.29
în conferirea unei distincţii, în soluţionarea unei cauze Deci, organele în ale căror obligaţii intră acordarea
prin dezbaterea sa în faţa unei instanţe de judecată etc. ajutorului special în realizarea drepturilor şi obligaţi-
Ar trebui de remarcat că în raporturile de acest gen are ilor de către alţi subiecţi ai dreptului sunt definite ca
loc doar constatarea drepturilor şi obligaţiilor de către aplicatoare ale dreptului. Este necesar a sublinia că,
un organ de stat special abilitat, şi nicidecum stabilirea, în procesul realizării funcţiilor de aplicare a dreptului,
determinarea acestora ex nov.26 nu are loc formarea dreptului, nici în sens obiectiv şi

57
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

nici în sens subiectiv. În procesul aplicării dreptului în Spre deosebire de alte forme de realizare a dreptu-
baza normelor juridice în vigoare are loc: a) stabilirea lui, aplicarea se deosebeşte prin faptul că ea impune
existenţei drepturilor subiective şi a obligaţiilor, inclusiv întotdeauna acţiuni (de exemplu, respectarea impune
determinarea mărimii lor, în cazul apariţiei conflictului abţinerea de la anumite acţiuni) şi acestea sunt obligato-
privind acestea; b) identificarea momentului acţiunii sau rii. Aplicarea dreptului are un caracter derivat, în sensul
faptului finisării drepturilor subiective şi a obligaţiilor; că ea asigură realizarea dreptului pentru terţe persoane.
c) exercitarea controlului privind corectitudinea obţinerii Aplicarea unor norme juridice cere, concomitent, res-
drepturilor şi asumarea obligaţiilor.30 pectarea, executarea şi utilizarea altor norme juridice. De
Subiectul aplicării dreptului nu este destinatarul ace- aici şi rezultă că aplicarea dreptului constituie o formă
lei norme, în a cărei realizare el ajută terţele persoane. complexă de realizare a dreptului.
Însă, el însuşi, în alte raporturi juridice, poate să nime- Profesorul S.Popescu consideră că aplicarea normei
rească în situaţia când va avea nevoie de ajutor din partea juridice înseamnă trecerea de la normă, ca percept gene-
organelor ierarhic superioare. De exemplu, procurorul ral, la un caz individual, stabilirea corespondenţei dintre
care conduce sau efectuează urmărirea penală, din oficiu faptele privind cazul concret avut în vedere şi condiţiile
sau la demersul organului de urmărire penală, este nevoit, de aplicare a normei juridice, pentru a se obţine consecin-
printr-o ordonanţă, să se adreseze la instanţa de judecată ţele urmărite de această normă. Aplicând legea, juristul
privind arestul bănuitului (art.177 C.pen. RM).31 În aşa parcurge drumul de la general, reprezentat de norma
fel, activitatea de aplicare a dreptului se înfăptuieşte nu juridică, la individualul, reprezentat de faptul concret.
doar faţă de acele norme, care sunt adresate persoanelor Misiunea juristului, a judecătorului, în special, este de
şi sunt realizate de ele, ci şi faţă de normele de a căror a aplica la fapte normele juridice care le guvernează, de
realizare se ocupă nemijlocit organele statale. a asigura trecerea de la o situaţie de fapt dată la norma
Organele de stat ce se ocupă de aplicarea dreptului juridică ce o guvernează. De aceea, s-a spus că în cadrul
nu întotdeauna sunt organe de aplicare a dreptului. Mai aplicării dreptului avem, de fapt, de a face cu un dute-
des, unul şi acelaşi organ este concomitent şi creator vino, de la drept – la fapte şi de la fapte – la drept, faptele
al dreptului, şi executiv-administrativ, şi de aplicare a având vocaţia de a fi guvernate de normele juridice, iar
dreptului (de exemplu, guvernul). De aici reiese necesi- acestea din urmă – de a guverna faptele.34
tatea deosebirii acestor dimensiuni în activitatea unuia În opinia juriştilor B.Negru şi A.Negru, la care ne
şi aceluiaşi organ, diferite după scopul lor şi caracterul alăturăm şi noi, necesitatea aplicării dreptului apare
activităţilor. atunci când:
Examinând conţinutul şi esenţa aplicării dreptului, ca 1) drepturile şi obligaţiile subiecţilor nu pot apărea
o formă specială a realizării, trebuie luată în consideraţie fără hotărârea autorităţii publice respective. De exemplu,
combinarea complexă în activitatea de aplicare a dreptu- persoana capătă dreptul de a fi pensionată numai după
lui a diferitelor activităţi. Creând condiţii suplimentare adoptarea deciziei de către organul competent;
pentru realizarea dreptului pentru un subiect oarecare, 2) aplicarea este necesară în cazul unor litigii între
organul de aplicare a dreptului utilizează drepturile sale subiecţii conflictului privind anumite drepturi, încălcării
şi respectă toate interdicţiile existente, deoarece aplicarea unor drepturi, apariţiei unor impedimente în exercitarea
dreptului se bazează pe lege şi nu poate să se depărteze drepturilor. În aceste cazuri, subiectul cointeresat se va
de la o oarecare cerinţă juridică.32 adresa în instanţa de judecată sau la autoritatea com-
Profesorul B.Negru evidenţiază că aplicarea, ca petentă, care vor analiza cazul şi vor adopta deciziile
formă specială de realizare a dreptului, poate fi definită respective;
ca o activitate practică a statului prin care acesta, prin 3) aplicarea dreptului este necesară în cazul comiterii
intermediul organelor sale care, acţionând ca titulari ai unor fapte ilicite. La cercetarea cazului, se va stabili
puterii de stat, realizează prevederile normelor juridice, vinovăţia, prejudiciul cauzat şi se va adopta decizia
activitate ce se desfăşoară în formele oficiale stabilite respectivă;
prin lege.33 De aici rezultă următoarele: 1) aplicarea este 4) în cazul unor fapte ale persoanelor fizice şi juridice
o activitate practică în cursul căreia organele de stat rea- şi al unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia
lizează prevederile normelor juridice; 2) organele de stat unor efecte juridice.35
acţionează, potrivit competenţei lor, ca titulari ai autorită- Fiind stabilite situaţiile cînd este necesară aplicarea
ţii de stat; 3) aplicarea dreptului este o formă a activităţii dreptului, trebuie de urmărit şi modalităţile de înfăptuire,
statale; 4) activitatea de aplicare a dreptului se desfăşoară ce poate să survină, după cum menţionează profesorul
conform unei proceduri speciale, în forme strict stabilite V.N. Hropaniuк, numai după respectarea următoarelor
de lege; 5) spre deosebire de realizarea dreptului, prin cerinţe:
respectarea şi executarea normelor juridice care se poate 1) activitatea de aplicare a normelor juridice este
desfăşura şi fără crearea unor raporturi juridice, aplicarea efectuată numai de organele competente (persoane cu
dreptului este nemijlocit legată de raporturi juridice în funcţie de răspundere) sau alte organe obşteşti abilita-
care un subiect al lui întotdeauna este statul. te pentru aceasta de către stat (primării, instanţele de

58
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

judecată, administraţia întreprinderilor, comandantul 6


A se vedea: Проблемы теории государства и права
unei unităţi militare, comitetul sindical etc.). Persoanele / Под ред. С.С. Алексеева. – Москва: Юридическая
particulare nu sunt persoane cu funcţie de răspundere, Литература, 1987, р.299.
7
A se vedea: П.М. Рабинович. Общетеоретические
nu au împuterniciri speciale şi, respectiv, nu pot aplica вопросы реализации советского права. – Львов, 1983,
normele juridice; р.10.
2) activitatea de aplicare a normelor juridice poartă 8
A se vedea: П.Е. Недбайло. Применение советских
un caracter imperativ statal. Aşa este, bunăoară, activi- правовых норм. – Москва: Юридическая Литература,1960,
tatea instanţei de judecată la înfăptuirea justiţiei sau a р.126.
9
A se vedea: М.П. Лебедев. Государственные решения
anchetatorului la cercetarea unui dosar penal; в системе управления в социалистическом обществе. –
3) conţinutul activităţii de aplicare a dreptului este Москва, р.4.
exprimat în elaborarea pe baza normelor juridice a unor 10
A se vedea: Ю.А. Тихомиров. Теория закона. –
acte individuale de aplicare. Aceste acte se referă la Москва, 1982, р.222-245.
diferite cazuri din viaţă şi sunt adresate unor persoane
11
A se vedea: М.П. Лебедев. Op. cit., p.201.
concrete. De exemplu, hotărârea consiliului local de a
12
A se vedea: В.А. Шабалин. Методологические
вопросы правоведения. – Саратов, 1972, p.57.
elibera persoanei bonul de repartiţie a unui apartament; 13
A se vedea: И.Я. Дюрягин. Применение норм
sentinţa judecăţii în privinţa unei persoane care a comis советского права. – Свердловск: Средне-Уральское
o infracţiune etc.; Книжное Издательство, 1973, p.12.
4) aplicarea normelor juridice se efectuează într-o
14
Ibidem, p.14.
ordine legală strict determinată. O importanţă deosebită
15
A se vedea: Проблемы теории государства и права
/ Под ред. С.С. Алексеева, p.346, 347.
are această ordine la aplicarea normelor juridice penale 16
A se vedea: Н.Г. Александров. Применение норм
şi civile, asigurând realizarea continuă a legalităţii, социалистического права. – Москва: Изд-во МГУ, 1958,
examinarea profundă şi multilaterală a circumstanţelor р.17-84.
unei cauze juridice concrete.36 17
A se vedea: Ю.Г. Ткаченко. Нормы советского
După cum am observat, în literatura de specialitate социалистического права и их применение. – Москва,
1963, р.23-27; Л.С. Явич. Сущность права. – Ленинград,
se regăsesc diferite definiţii privind noţiunea aplicării 1985, р.130.
dreptului. În ce ne priveşte, formulăm următoarea 18
A se vedea: М.К. Маликов. Op. cit., p.98.
definiţie: aplicarea dreptului reprezintă un complex 19
П.М. Рабинович. Общетеоретические вопросы
de operaţiuni organizaţionale, juridice, faptice şi de реализации советского права. – Львов, 1983, p.9, 10.
cugetare ale unor organe, instituţii competente statale
20
A se vedea: В.В. Лазарев. Op. cit., p.92-95.
sau ale organelor şi instituţiilor nestatale, abilitate
21
Ibidem, p.10.
22
А.Т. Бонер. Применение нормативных актов в
cu competenţă din partea statului, care, în baza unor гражданском процессе. – Москва, 1980, p.58.
proceduri speciale, emit acte de aplicare ce determină 23
A se vedea: М.К. Маликов. Op. cit., p.99, 100.
apariţia, modificarea, stingerea sau restabilirea unor 24
A se vedea: Gh.Avornic. Teoria generală a dreptului. –
anumite raporturi juridice, având ca scop asigurarea Chişinău: Cartier, 2004, p.418.
cursului normal al procesului de realizare a dispozi-
25
A se vedea: N.Popa. Teoria generală a dreptului. –
Bucureşti: Actami, 1998, p.263.
ţiilor juridice. 26
Ibidem, p.264.
Deci, procesul de aplicare a dreptului începe în baza 27
A se vedea: I.Gorgăneanu, A.Olar. Cu privire la perspec-
iniţiativei a subiectului însuşi sau la indicaţia organului tiva axiologică în abordarea fenomenului juridic // Revista
ierarhic superior, fie la cererea persoanei cointeresate. de Filozofie, 1975, nr.5, p.624; N.Popa. Teoria generală a
Odată început, el trebuie dus până la sfârşitul logic: dreptului, p.265.
28
A se vedea: Gh.Boboş. Teoria generală a statului şi
este necesară emiterea hotărârii pozitive sau negative dreptului. – Cluj, 1983, p.235.
pe caz. În această ordine de idei, se impune ca necesară 29
A se vedea: N.Popa. Op.cit., p.266.
examinarea conţinutului acestui proces (fazele). 30
A se vedea: В.В. Лазарев. Применение советского
права. – Казань: Татполиграф, 1972, p.29.
Note:
31
A se vedea: Codul de procedură penală al Republicii
Moldova (Partea Generală), nr.122-XV din 14.03.2003
1
A se vedea: Ф.М. Бурлацкий. Государство. Политика. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-
– Москва, 1970, p.83. 110/447.
2
A se vedea: В.В. Лазарев. Правоприменительные
32
A se vedea: И.Я. Дюрягин. Применение норм
акты и их эффективность в условиях развитого советского права, p.18.
социалистического общества. – Москва, 1972, p.7. 33
A se vedea: B.Negru, A.Negru. Teoria generală a drep-
3
A se vedea: М.П. Лебедев. Государственные решения tului şi statului. – Chişinău: Bons Offces, 2006, p.405.
в системе управления в социалистическом обществе. – 34
A se vedea: S.Popescu. Teoria generală a dreptului. –
Москва, 1974, p.7-60. Bucureşti: Lumina Lex, 2000, p.252.
4
A se vedea: В.В. Лазарев.Op. cit., p.11. 35
A se vedea: B.Negru, A.Negru. Op.cit., p.406, 407.
5
A se vedea: М.К. Маликов. Проблемы реализации 36
A se vedea: В.Н. Хропанюк. Теория государства
права. – Иркутск: Изд-во Иркутского университета,1988, и права. – Киев-Одесса: Вища школа, 1989, p.278, - În:
р.95. Gh.Avornic. Teoria generală a dreptului, p.419.

59
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Условия имплементации международно-правовых


норм в национальное экологическое
законодательство
Наталия ЗАМФИР,
доктор права, и.о. доцента

O тличительная черта международных догово-


ров в области окружающей среды, особенно
иностранный термин «имплементация». В Законе
о международных договорах Республики Молдова
связанных с решением не концептуальных, а более говорится о «выполнении международных догово-
конкретных вопросов, заключается в том, что их ров» (Глава III), при этом применяются и термины
реализация предполагает больше, чем где бы то «соблюдение» и «применение», которые предусма-
ни было, просчет и предвидение последствий. тривают порядок осуществления международно-
Поскольку дисбаланс, который может возникнуть правовых договоров.
или усугубиться в окружающей природной среде, Воспользуемся для наших целей более общим
гораздо труднее устранить последующим приняти- понятием – «имплементация», поскольку в содер-
ем другого международного договора. жание и наименование деятельности государств
По мнению И.И. Лукащука, «парадокс развития по соблюдению международного права зачастую
международного права состоит в существенном вкладывается различный смысл. Имплементация,
разрыве между правотворчеством и правореали- по мнению А.С. Гавердовского, «это целенаправ-
зацией. Правотворческий процесс протекает все ленная организационно-правовая деятельность
более активно. За последние десятилетия было государств, предпринимаемая индивидуально,
установлено больше принципов и норм, чем за всю коллективно или в рамках международных орга-
предшествующую историю. Неизмеримо медленнее низаций, в целях своевременной, всесторонней и
совершенствуется механизм реализации норм». полной реализации принятых ими в соответствии
Взаимодействие двух правовых систем в области с международным правом обязательств».
охраны окружающей природной среды – результат Одним из концептуальных условий имплемен-
определенных объективных факторов: единства тации международно-правовых норм в законода-
окружающей среды в целом, межрегионального тельство является совершенствование механизма и
характера экологических проблем, усиления ин- понятийного аппарата имплементации, поскольку
теграционных процессов, происходящих в мире процесс реформирования правовой системы да-
и влияющих на международное экологическое со- леко не всегда отличается необходимой степенью
трудничество, общественного резонанса, ведущего целесообразности и адекватности сложившимся
к тому, что эти проблемы обязательно вносятся в реалиям.
список тех, которые нуждаются во все более широ- По мнению некоторых авторов, – «начало про-
ком и четком правовом регулировании, существо- цесса имплементации обуславливается объектив-
вания проблем в области окружающей среды на ными и субъективными причинами. К объективным
международном и на национальном уровнях, когда причинам относятся исторические предпосылки,
единый объект требует в определенной мере еди- характерные для определенного этапа развития
ных начал регулирования тех отношений, которые общества и государства, и необходимость совер-
по поводу него возникают. Все это свидетельствует шенствования национального законодательства, а
о необходимости разработки норм национально- к субъективным причинам – действия субъектов
го права, обеспечивающих осуществление норм политической власти, их приверженность тем или
международного права во внутригосударственной иным идеалам и ценностям, исходя из которых бу-
сфере и их имплементацию в национальное зако- ден сделан выбор имплементируемых норм».
нодательство. Целью процесса имплементации не является
Имплементация – важнейшая проблема любого кардинальное изменение принципов и ценностей,
права. «Applicatio est vita regulae» (применение – сложившихся в нашем обществе, его назначение
жизнь нормы). заключается в постепенной модификации сло-
Необходимо отметить, что национальное за- жившихся культурных и правовых традиций под
конодательство предпочитает не использовать влиянием развитых демократических систем.

60
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Совершенствование механизма имплементации без широкого сотрудничества с другими странами.


норм международного экологического права – Принцип международного сотрудничества в об-
основная цель, которую должна преследовать ласти охраны окружающей среды закрепляется
Молдова в процессе интеграции в Европейское практически во всех соответствующих междуна-
сообщество. родных договорах (например, в Конвенции об охране
Следует подчеркнуть, что речь идет не о при- природы в южной части Тихого океана 1976 г.,
вычном «совершенствовании», а о формировании Конвенции о защите озонового слоя 1985 г., Между-
нового экологического законодательства, о системе народной конвенции по обеспечению готовности
действий, которые позволили бы целенаправленно на случай загрязнения нефтью, борьбе с ним и со-
сформировать такой набор законодательных актов трудничеству 1990 г.; необходимость совместных
и принятых во исполнение их подзаконных актов, действий отмечается и в Конвенции ООН по борьбе
система правовых норм которых обеспечит дости- с опустыниванием в тех странах, которые испы-
жение поставленных целей. тывают серьезную засуху и/или опустынивание,
При определении цели формирования нового особенно в Африке 1994 г. и др.).
экологического законодательства следует исходить Главный правовой фактор предполагает
из двух посылок. Во-первых, смысл, содержание и целенаправленное формирование нового эко-
применение законов определяются общепризнан- логического законодательства, вытекающий из
ными принципами и нормами международного необходимости создания экологического законо-
экологического права. дательства – иерархически стройного, последова-
Во-вторых, формирование нового экологическо- тельного, юридически единого, т.е. построенного
го законодательства должно происходить с учетом на фиксируемых принципах международного
имеющихся экономических, политических и право- права, исполнимого, эффективного.
вых факторов. По нашему мнению, учет данных положений
С точки зрения учета экономического фак- может существенно повлиять на процесс форми-
тора, главное состоит в том, чтобы признать и рования и закрепления обязательств государств по
адекватно отразить в законе положение, согласно исполнению норм Международного экологического
которому природные ресурсы являются основой права, эффективно реализовать взятые государства-
экономического благосостояния любого государ- ми обязательства, применять меры международно-
ства. В силу этого, государства, согласно прин- правовой ответственности за невыполнение взятых
ципу рационального использования природных государствами обязательств по выполнению норм
ресурсов, обязаны осуществлять эффективные Международного экологического права.
мероприятия по воспроизводству и возобновлению Следовательно, основным условием эффек-
природных ресурсов. Это предусмотрено в сле- тивности международных экологических норм
дующих международных договорах: Конвенции о является их имплементация в национальное за-
торговле видами дикой фауны и флоры, находящи- конодательство.
мися под угрозой исчезновения 1973 г., Конвенции
по морскому праву 1982 г., Конвенции о сохранении
запасов анадромных видов в северной части Тихого
океана 1992 г., Конвенции о биологическом разноо- Литература:
бразии 1992 г. и др..
Политический фактор, учитывая нынешнюю 1. И.И. Лукашук. Право международной ответ-
расстановку политических сил, предполагает поли- ственности. – Москва: Волтерс Клувер, с.2.
2. Там же, с.279.
тику компромиссов при создании нового экологиче- 3. Закон Республики Молдова о международных до-
ского законодательства. Более того, такая политика говорах Республики Молдовы, №595-XIV от 24.09.1999
предполагает широкое сотрудничество в вопросах // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, №24-
охраны окружающей природной среды. 26\137.
Наиболее эффективно проблемы в области 4. А.С. Гавердовский. Имплементация норм между-
народного права. – Киев, 1980, с.62.
охраны окружающей среды разрешаются на основе
5. О.В. Белянская, О.А. Пугина. Условия имплемен-
международного сотрудничества. Даже богатые и тации международно-правовых норм в Российское
сильные нации мира часто не способны урегули- законодательство // Международное публичное право,
ровать глобальные проблемы окружающей среды 2005, №5, с.46.

61
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Dreptul la ocrotirea sănătăţii într-un


mediu sănătos
Vlad VLAICU,
doctor în drept, conferenţiar universitar

D reptul la ocrotirea sănătăţii, sau cum mai este numit


dreptul la sănătate , este un drept fundamental ce
1
Iancu, subliniază necesitatea interpretării conţinutului
acestui drept în domeniul protecţiei mediului, întrucât
a fost enunţat şi a căpătat o recunoaştere internaţională dreptul la ocrotirea sănătăţii nu poate fi exercitat fără
îndeosebi după al doilea război mondial, statele lumii luarea măsurilor de igienă a mediului şi ale igienei
fiind interesate să aibă o populaţie sănătoasă. Pentru industriale.9
prima dată, acest drept a fost recunoscut în Constituţia Constituţia Republicii Moldova, ca act normativ
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, al cărei Preambul suprem al statului, consfinţeşte acest drept şi stabileşte
proclamă: o stare perfectă de sănătate pe care poate în art.36 minimul asigurărilor medicale oferite de stat
să o atingă un om constituie un drept fundamental al ca fiind gratuite.10 Legea privind ocrotirea sănătăţii,
oricărei fiinţe umane, indiferent de rasă, religie, opinii de asemenea, garantează asistenţa medicală calitativă
politice, situaţie economică sau socială.2 tuturor indivizilor, indiferent de venituri etc. Se are în
Ulterior, acesta a fost înscris în cele mai importante vedere asistenţa minimă gratuită, adică măsuri profi-
acte internaţionale din domeniu, şi anume: în Decla- lactice etc. în limitele programelor naţionale; asistenţa
raţia Universală a Drepturilor Omului, care în art.25 medicală la etapa prespitalicească, în caz de urgenţe
prevede dreptul fiecărei persoane la un nivel de viaţă medico-chirurgicale majore ce pun în pericol viaţa per-
corespunzător asigurării sănătăţii sale3; în Pactul Inter- soanei; asistenţa primară acordată de medicul de familie
naţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi şi asistenţa medicală prevăzută în programul unic al
Culturale, care în art.12 fixează dreptul persoanei „de asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.11
a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală Alături de acest act normativ, cu detalii asupra sis-
pe care o poate atinge”.4 Ca acte internaţionale de temului de ocrotire a sănătăţii vine Legea cu privire la
specialitate în domeniu sunt: Convenţia unică asupra asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în art.4
stupefiantelor, adoptată la New York la 30 martie al căreia se garantează asistenţa medicală obligatorie
1961, prin care părţile îşi exprimă îngrijorarea faţă de de stat. Asigurarea obligatorie a persoanelor angajate
sănătatea fizică şi morală a indivizilor şi recunosc că se efectuează din mijloacele patronilor şi ale salariaţi-
toxicologia este un flagel pentru un individ şi un pe- lor, bugetul de stat suportând cheltuielile de asistenţă
ricol economic şi social pentru umanitate5; Convenţia medicală doar a persoanelor neangajate: copiilor de
asupra substanţelor psihotrope, adoptată la Viena la vârstă preşcolară; elevilor din învăţământul primar,
21 februarie 1971 în scopul protecţiei sănătăţii fizice gimnazial, liceal, mediu de cultură generală, secundar
şi morale a umanităţii, interzicând abuzul de aceste profesional, mediu de specialitate, studenţilor, maste-
substanţe, precum şi comerţul ilicit cu ele6; Convenţia ranzilor, doctoranzilor, rezidenţilor cu frecvenţă la zi;
ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe copiilor neîncadraţi la studii până la atingerea majora-
psihotrope, adoptată la Viena la 20 decembrie 1988, tului; gravidelor, invalizilor, pensionarilor şi şomerilor
prin care părţile, îngrijorate de creşterea cererii şi legal înregistraţi.12
ofertei de substanţe psihotrope şi în scopul protecţiei Sănătatea, susţin autorii români Ion Cloşcă şi Ion
sănătăţii şi bunăstării persoanelor, a stării economico- Suceavă, presupune o stare de bună dispoziţie fizică,
sociale a societăţii, condamnă aceste fapte.7 mintală şi socială şi este determinată de două aspecte13:
În scopul garantării dreptului la ocrotirea sănătăţii, aspectul individual şi cel colectiv, stare care, după păre-
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Econo- rea noastră, nu poate fi normală într-un mediu poluat.
mice, Sociale şi Culturale, în art.12 stabileşte şi unele Aspectul individual este caracterizat de Ion Creangă
condiţii, ca: scăderea mortalităţii nou-născuţilor şi a şi Corneliu Gurin, autori ce susţin că acest aspect postulea-
mortalităţii infantile, dezvoltarea sănătoasă a copi- ză absenţa bolii sau a infirmităţii, un nivel de trai decent,
lului, drept care se află în concordanţă cu drepturile protecţia persoanelor aflate în detenţie sau închisoare
generaţiilor viitoare de a se naşte fără deficienţe fizice, împotriva torturii sau a altor pedepse sau tratamente
mintale, determinate de actuala criză ecologică; îmbu- crude, inumane sau degradante.14 Asupra aspectului
nătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi a igienei individual al fiecărei persoane, conform opiniei noastre,
industriale.8 Acest grup de măsuri, susţine Gheorghe pot influenţa negativ problemele mediului, ca: poluarea

62
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

apelor, aerului, a solului şi a subsolului. Un loc aparte taberele de odihnă ale copiilor, majoritate fiind situate
aici îl ocupă poluarea fonică care, în proporţii ridica- în păduri, în aer curat, ca copiii să aibă unde se juca, să
te, are un impact devastator asupra bunei dispoziţii a respire un aer curat şi, respectiv, să se recreeze.
persoanelor. Finalizând, putem menţiona că calitatea mediului
Aspectul colectiv, cercetat de aceiaşi autori, presu- influenţează pozitiv sau negativ starea de sănătate a
pune că dreptul la sănătate este relativ nou şi vizează omului. Lipsa protecţiei mediului, lipsa ocrotirii sănă-
grija faţă de mediul natural; lupta împotriva drogurilor, tăţii, plasarea în prim-plan a intereselor economice, nu
combaterea SIDA, lupta împotriva abuzurilor sociale însă a celor ecologice, poate crea grave probleme atât
etc. Sub aspect colectiv, starea de sănătate a indivizilor individului, cât şi întregii societăţi.
este o condiţie fundamentală a păcii şi securităţii în
lume.15 Chiar Constituţia OMS susţine că sănătatea Note:
depinde de cooperarea cea mai strânsă a indivizilor
şi statelor.16
1
A se vedea: I.Creangă, C.Gurin. Drepturile şi libertăţile
fundamentale. Sistemul de garanţii. – Chişinău: F.E.P. Tipografia
După părerea prof. Ioan Muraru, acest drept ţine de Centrală, 2005, p.197.
condiţia umană la nivelul cerinţelor actuale de viaţă, 2
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 17 mai 1976,
asigurând prin conţinutul său cetăţeanului păstrarea şi adoptată la cea de-a 39-a sesiune a Organizaţiei Mondiale a Sănă-
dezvoltarea calităţilor sale fizice sau mintale, „care să-i tăţii, originalul pe portalul oficial al O.M.S. - www.who.int.
3
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, New-York,
permită o reală şi eficientă participare la întreaga viaţă 10 decembrie 1948, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea
politică, economică, socială şi culturală”.17 Conţinutul Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990 // Tratate Internaţionale.
acestui drept fundamental este destul de larg, pentru ca Ediţie Oficială. Vol.I. – Chişinău, 1998, p.16.
prin interpretare să fie examinat în contextul protecţiei 4
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice,
Sociale şi Culturale, New-York, 16 decembrie 1966, ratificat de
mediului şi astfel să fie dezvăluit în mod corect. Nimeni Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din
nu contestă faptul că bunăstarea fizică, sănătatea min- 28.07.1990 // Tratate Internaţionale. Ediţie Oficială. Vol.I. – Chi-
tală şi, în sfârşit, calitatea vieţii umane depind, într-un şinău, 1998, p.23.
mod foarte strâns, de aerul pe care îl respirăm, de apa 5
Convenţia unică asupra stupefiantelor, New York, 30 martie
1961, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Guvernului
potabilă şi de produsele alimentare pe care le folosim.
nr.252-XIII din 02.11.1994, originalul pe portalul oficial al ONU –
Printre măsurile pentru asigurarea igienei şi sănătăţii http://www.un.org/russian/documen/convents/single1961.pdf
publice este necesar a fi cuprinse şi cele de protecţie a 6
Convenţia asupra substanţelor psihotrope, Viena, 21 februarie
mediului natural, care contribuie la realizarea acestui 1971, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Guvernului
prim deziderat. Importanţa unei asemenea interpretări nr.252-XIII din 02.11.1994, originalul pe portalul oficial al ONU
– http://www.un.org/russian/documen/convents/substances1971.
este dată de faptul că sănătatea publică, asigurată şi pdf
prin măsuri de protecţie a mediului, constituie un mo- 7
Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi sub-
tiv constituţional serios pentru restrângerea exercitării stanţe psihotrope, Viena, 20 decembrie 1988, ratificată de Republica
unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Lipsa protecţiei Moldova prin Hotărârea Guvernului nr.252-XIII din 02.11.1994,
originalul pe portalul oficial al ONU – http://www.un.org/russian/
mediului atrage un grad de scădere a sănătăţii publice documen/convents/drugs.htm
şi chiar a celei individuale; iar o limitare a dreptului la 8
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, So-
ocrotirea sănătăţii poate atrage restrângerea exercitării ciale şi Culturale, p.23.
altor drepturi sau libertăţi fundamentale.
9
A se vedea: Gh.Iancu. Drepturile fundamentale şi protecţia
mediului. – Bucureşti: Regia Autonomă Monitorul Oficial, 1998,
Ocrotirea efectivă a sănătăţii într-un mediu poluat p.143.
e de neconceput, de aceea necesită a fi depuse eforturi 10
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994,
majore pentru ca mediul de existenţă să fie pur. Doar în vigoare din 27 august 1994 // Monitorul Oficial al Republicii
de el depinde în exclusivitate sănătatea fizică şi psihică Moldova, 1994, nr.1.
11
Legea Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţii
a individului. Chiar şi refacerea stării sănătăţii acestuia reproductive şi planificarea familială, nr.185-XV din 24.05.2001 //
depinde de mediu, acest lucru efectuându-se în zone Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.90-91/697.
ecologic pure: în zone cu aer curat, cu apa pură, unde 12
Legea Republicii Moldova privind asigurarea obligatorie
nivelul poluărilor este limitat etc. Doar în astfel de de asistenţă medicală, nr.1585-XIII din 27.02.1998 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.38-39/280.
locuri organismul uman se poate recrea, întrema şi 13
A se vedea: I.Cloşcă, I.Suceavă. Tratat de drepturile omului.
reveni după stresurile cotidiene. De obicei, în astfel de – Lugoj: Europa Nova, 1995, p.292.
locuri, adică în păduri, în zone cu un climat deosebit 14
A se vedea: I.Creangă, C.Gurin. Op. cit., p.198.
etc. se construiesc casele de agrement, sanatoriile şi 15
Ibidem, p.199.
alte obiective destinate agrementului, refacerii sănătăţii
16
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Preambul.
17
I.Muraru. Drept constituţional şi instituţii politice. – Bucu-
etc. De asemenea, în locuri deosebite se amplasează şi reşti: Actami, 1995, p.269.

63
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Viziuni privind controlul asupra respectării


legislaţiei muncii
Nicolae ROMANDAŞ,
doctor în drept, conferenţiar universitar

D upă cum menţionează Ion Creangă, controlul este


un instrument de determinare a modului în care
conducătorul organului de control respectiv, care auto-
rizează acest control. Considerăm, însă, că inspectorii
acţionează cel chemat să realizeze prevederile actului, de muncă pot efectua controale inopinate, prezentând,
precum şi corespunderea acestora cu scopul legii întru în aceste cazuri, doar legitimaţia de serviciu (fără a
a cărei executare a fost emis.1 fi necesar ordinul de control). Această concluzie este
Cu ajutorul controlului, statul urmăreşte dacă actul fundamentată pe dispoziţiile art.8 din Legea Republicii
este aplicat corect, dacă are eficienţă, dacă acesta cores- Moldova privind Inspecţia Muncii.
punde cerinţelor reale ale relaţiilor sociale reglementate În subordinea Inspecţiei Muncii se află inspecto-
etc. ratele teritoriale de muncă, fără personalitate juridică,
Controlul asupra respectării legislaţiei muncii este funcţionând în fiecare unitate administrativ-teritorială
exercitat, îndeosebi, de către următoarele structuri: de nivelul al doilea.
Inspecţia Muncii, care este abilitată cu controlul de stat Potrivit art.4 alin.(1) din Legea Republicii Moldova
în sfera respectării legislaţiei muncii; organizaţiile sin- privind Inspecţia Muncii, Inspecţia Muncii are urmă-
dicale, care, în virtutea prevederilor Legii sindicatelor2, toarele atribuţii: controlează respectarea dispoziţiilor
exercită un control ce poartă un caracter obştesc. actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare
În conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) din la: contractul individual şi contractul colectiv de mun-
Legea Republicii Moldova privind Inspecţia Muncii că; carnetele de muncă; timpul de muncă şi timpul de
(nr.140-XV/2001)3, Inspecţia Muncii este organ al odihnă; retribuirea muncii; disciplina muncii; munca
administraţiei publice centrale, se află în subordinea minorilor şi a femeilor; protecţia muncii; alte condiţii de
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, are sediu în muncă; acordă, în modul stabilit de Guvern, autorizaţii
municipiul Chişinău. de funcţionare din punctul de vedere al protecţiei muncii
Inspecţia Muncii exercită control de stat asupra res- şi eliberează avize privind introducerea în fabricaţie a
pectării actelor legislative şi a altor acte normative în prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament
domeniul muncii la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, individual de protecţie şi de lucru; cercetează, în modul
cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare, stabilit de Guvern, accidente de muncă şi coordonează
la persoane fizice care angajează salariaţi, precum şi în activitatea de pregătire, instruire şi informare a sala-
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. riaţilor angajaţi în problemele relaţiilor de muncă şi
Inspectorii de muncă pot efectua controale sub formă protecţiei muncii.
de control planificat şi control repetat.4 Inspecţia Muncii este în drept: să solicite şi să pri-
De asemenea, inspectorii de muncă pot participa şi mească de la autorităţile administraţiei publice centrale
la controalele complexe specializate, prin care se sub- şi locale, de la persoane juridice şi fizice informaţiile
înţelege controale efectuate de un organ sau un grup necesare exercitării atribuţiilor sale; să aplice, în modul
de organe de control specializate în toate domeniile de stabilit de legislaţie, sancţiuni administrative, inclusiv
activitate a agentului economic respectiv. amenzi, pentru încălcarea dispoziţiilor actelor legislative
În conformitate cu prevederile pct.3.3. din Hotărârea şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de
Guvernului Republicii Moldova nr.862 din 26.07.2004, muncă şi protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor
controalele inopinate pot fi permise numai în cazurile lor.
când la agentul economic sau în regiunea amplasării lui În conformitate cu prevederile art.8 din Legea Re-
au apărut situaţii excepţionale cu caracter natural sau publicii Moldova privind Inspecţia Muncii, în exerciţiul
tehnogen, care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei funcţiunii, inspectorul de muncă, la prezentarea legi-
sau factorii de decizie ai organului de control dispun timaţiei de serviciu, este în drept: să pătrundă liber, la
de informaţii veridice, obţinute în cadrul activităţii orice oră din zi sau din noapte, fără informarea prealabilă
de supraveghere, care le permite să considere că ac- a angajatorului, în locurile de muncă, în încăperile de
ţiunile agentului economic întrunesc elementele unei serviciu şi de producţie; să solicite şi să primească de
infracţiuni sau ale unei contravenţii administrative. De la angajator actele şi informaţiile necesare controlului;
asemenea, dacă există cerinţe obligatorii de efectuare să solicite şi să primească, în limitele competenţei, de-
a controlului ori dacă organele de drept solicită efec- claraţii de la angajatori şi salariaţi; să ceară lichidarea
tuarea controlului. imediată sau într-un anumit termen a abaterilor con-
Reieşind din conţinutul pct.4.6. din Hotărârea Gu- statate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor
vernului Republicii Moldova nr.862 din 26.07.2004, acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la
orice control se consideră legal dacă controlorii prezintă protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor; să
agentului economic ordinul de control, semnat de către întocmească procese-verbale cu privire la contravenţiile

64
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

administrative din domeniul muncii şi protecţiei muncii; aprobate de centrele sindicale corespunzătoare. În acest
să solicite retragerea de către autorităţile administraţiei scop, ele sunt în drept:
publice competente a autorizaţiei (licenţei) de activi- - să viziteze şi să revizuiască nestingherit unităţile
tate a angajatorului pentru neexecutarea intenţionată a şi subunităţile lor, indiferent de forma juridică de or-
prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei ganizare şi de tipul de proprietate, pentru a determina
muncii şi normelor de protecţie a muncii, stabilite în corespunderea condiţiilor de muncă cerinţelor de pro-
urma controalelor repetate. tecţie a muncii;
Suplimentar, inspectorul de muncă cu atribuţii în do- - să prezinte angajatorului propuneri obligatorii pen-
meniul protecţiei muncii este în drept: să dispună oprirea tru examinare, cu formularea de sugestii privind lichida-
din funcţiune (inclusiv prin sigilare) a întreprinderilor, rea neajunsurilor depistate şi să participe la activitatea
instituţiilor, organizaţiilor, atelierelor, sectoarelor, clă- comisiilor pentru primirea în exploatare a obiectelor de
dirilor, edificiilor şi echipamentelor tehnice, precum producţie, la cercetarea accidentelor de muncă;
şi încetarea lucrărilor şi proceselor tehnologice care - să apere interesele membrilor de sindicat în proble-
nu corespund normelor de protecţie a muncii şi care mele ce ţin de protecţia muncii, de acordarea înlesnirilor,
prezintă un pericol iminent de accidentare; să propună compensaţiilor şi altor garanţii sociale în legătură cu in-
anularea autorizaţiei de funcţionare din punctul de vedere fluenţa asupra celor ce muncesc a factorilor de producţie
al protecţiei muncii şi a avizelor privind introducerea şi ecologici nocivi.
în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi În prezent, cele mai multe atribuţii în sfera protecţiei
de echipament individual de protecţie şi de lucru dacă muncii în cadrul unităţii revin Comitetului pentru pro-
constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la tecţia muncii, care se constituie şi îşi desfăşoară acti-
baza emiterii acestora, nu se respectă cerinţele actelor vitatea conform dispoziţiilor Regulamentului-cadru de
normative de protecţie a muncii. organizare şi funcţionare a comitetelor pentru protecţia
În conformitate cu prevederile art.9 alin.(1) din Legea muncii (nr.18 din 1 aprilie 2004)5. Acest Comitet se con-
Republicii Moldova privind Inspecţia Muncii, inspecto- stituie pe principiul de paritate din împuterniciţi pentru
rul de muncă este obligat: să se călăuzească în activitatea protecţia muncii ai angajatorilor şi împuterniciţi pentru
sa de legislaţie şi să păstreze confidenţialitate asupra protecţia muncii ai salariaţilor sau ai sindicatelor.
sursei oricărei reclamaţii care semnalizează încălcarea În desfăşurarea activităţii sale, Comitetul pentru
dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative protecţia muncii este în drept: să solicite şi să examineze
referitoare la relaţiile de muncă, protecţia muncii şi să rapoartele anuale privind protecţia muncii, prezentate
nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control de angajator; să participe la elaborarea proiectelor de
a fost efectuat în urma unei reclamaţii; să păstreze con- instrucţiuni de protecţie a muncii; să inspecteze locurile
fidenţialitate, conform legislaţiei, asupra informaţiilor de muncă; să analizeze cauzele accidentelor de muncă şi
care reprezintă secrete de stat sau secrete comerciale ale bolilor profesionale şi să propună măsuri de prevenire
şi care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii; a unor evenimente similare etc.
să fie obiectiv şi imparţial, să nu se manifeste în cali- În cazul depistării la unităţi a încălcării cerinţelor de
tate de mediator sau arbitru în soluţionarea conflictelor protecţie a muncii, tăinuirii accidentelor de muncă şi a
de muncă; să nu aibă nici un fel de interes, direct sau cazurilor de îmbolnăviri profesionale ori în cazul cer-
indirect, legat de angajatorii care se află sub incidenţa cetării neobiective a acestor fapte, sindicatul poate cere
controlului său. conducătorilor unităţilor vizate sau autorităţilor publice
În conformitate cu prevederile art.10 al Legii Repu- competente luarea de urgenţă a măsurilor şi tragerea
blicii Moldova privind Inspecţia Muncii, angajatorul persoanelor vinovate la răspundere.
are următoarele obligaţii: a) să asigure inspectorului de În cazul periclitării vieţii sau sănătăţii lucrătorilor,
muncă acces liber, la orice oră din zi sau din noapte, la lo- sindicatul este în drept să ceară întreruperea lucrărilor şi
curile de muncă, în încăperile de producţie şi de serviciu suspendarea deciziilor angajatorului contrare legislaţiei
pentru efectuarea inspecţiei; b) să prezinte documentele cu privire la protecţia muncii. În acest caz, angajatorul
şi să dea informaţiile solicitate de inspectoratul de muncă este obligat să examineze cerinţele sindicatului şi să-l
în timpul efectuării inspecţiei; c) să asigure realizarea informeze în scris despre decizia luată.
măsurilor stabilite de inspectorul de muncă în urma
controlului sau a cercetării accidentelor de muncă.
Referindu-ne la organizaţiile sindicale, menţionăm Note:
că, pentru îndeplinirea obiectivelor lor, apărarea şi
reprezentarea intereselor membrilor lor, sindicatele
1
I.Creangă. Curs de drept administrativ. – Chişinău: Epigraf,
2004, p.249.
beneficiază de o gamă largă de drepturi expuse în Capi- 2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.130-132.
tolul III al Legii sindicatelor (nr.1129-XIV/2000). 3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.68-71 din
În conformitate cu art.17 alin.(3) al Legii nr.1129- 29.06.2001.
XIV/2000, sindicatele efectuează controlul obştesc 4
Aceste forme de control sunt specificate în Anexa nr.1 la Ho-
asupra stării protecţiei muncii şi a mediului înconjurător tărârea Guvernului Republicii Moldova „Privind perfecţionarea
prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului sistemului de control de stat specializat”, nr.862 din 26 iulie 2004 //
tehnic al protecţiei muncii şi împuterniciţilor pentru Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.131.
protecţia muncii, care acţionează în baza regulamentelor
5
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.112-118.

65
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Regimuri matrimoniale:
aspecte de drept comparat
Valentina Cebotari,
doctor în drept, conferenţiar universitar

O rice căsătorie se încheie cu scopul de a înte-


meia o familie şi, inevitabil, duce la apariţia
generate de instituţia căsătorie, că aceste raporturi îi
au drept subiecţi principali pe soţi şi că, în fine, terţii
efectelor personale şi patrimoniale între soţi. Aceste pot să fie şi ei vizaţi de efectele pecuniare specifice
consecinţe, atât de ordin personal, cât şi de ordin căsătoriei.5
patrimonial, nu pot fi evitate chiar dacă soţii s-ar În majoritatea legislaţiilor altor ţări, la fel ca şi în
strădui să o facă. Familia are nevoie de o locuinţă, legislaţia Republicii Moldova, sunt prevăzute două
de hrană şi alte mijloace necesare ducerii traiului regimuri matrimoniale: unul legal şi altul convenţio-
cotidian. Toate acestea se pot realiza doar prin bani nal. Libertatea soţilor în determinarea regulilor care
şi bunuri care sunt sau vor fi dobândite de către soţi guvernează raporturile lor patrimoniale se exprimă
şi care formează efectele pecuniare ale căsătoriei. în alegerea iniţială între regimul legal sau regimul
Studiul acestor raporturi patrimoniale de căsătorie convenţional; această libertate se poate manifesta
este necesar pentru a putea determina rolul dreptu- şi ulterior, prin schimbarea voluntară a regimului
lui în relaţiile de familie şi punctele de legătură cu matrimonial.
dreptul civil privit din punctul de vedere al soţilor ca Regimul legal al bunurilor soţilor se aplică soţi-
participanţi la circuitul civil. lor în tăcerea lor, dacă ei nu au încheiat un contract
Sistemul de reguli juridice, care reglementează matrimonial. Acest regim este prestabilit de lege,
efectele patrimoniale ale căsătoriei, doctrina le-a de- este un fel de veşmânt, prin care legea îmbracă cu
numit regim matrimonial. Desigur, în familie întâlnim autoritate relaţiile pecuniare ale soţilor, care din
un spectru de relaţii patrimoniale mai larg decât cele ignoranţă sau cu bună-ştiinţă s-au abţinut să încheie
care sunt reglementate de regimul matrimonial, deoa- un contract matrimonial prin care să-şi aleagă un alt
rece acestea vizează doar acele relaţii care constituie regim matrimonial.
efectele pecuniare ale căsătoriei şi nicidecum pe cele Dacă soţii încheie un contract matrimonial, ei pot
care afectează problemele succesiunii, ale contrac- alege unul din regimurile-modele propuse de lege; ei
telor. În literatura de specialitate întâlnim mai multe pot, eventual, să-şi creeze un regim original, combi-
definiţii ale regimului matrimonial, printre acestea: un nând anumite elemente împrumutate de la mai multe
regim matrimonial este deci un ansamblu de reguli regimuri.
care ocârmuiesc chestiunile de ordin pecuniar ce se Structura internă a regimurilor matrimoniale legale
nasc din unirea soţilor prin căsătorie”1; „totalitatea diferă de la stat la stat. Însă, o clasificare generală
normelor juridice care reglementează relaţiile dintre poate fi efectuată după criteriul împărţiirii între soţi
soţi şi terţele persoane privind bunurile soţilor consti- a activului şi pasivului patrimoniului lor. Din acest
tuie regimul juridic al bunurilor soţilor, adică regimul punct de vedere, regimurile matrimoniale pot fi de
matrimonial” 2; „regimul matrimonial constă în an- comunitate, de separaţie şi mixte.
samblul regulilor care cârmuiesc raporturile dintre Regimul de comunitate, specific pentru mai multe
soţi privitoare la bunurile lor, precum şi raporturile legislaţii, poate fi devizat în:
în care ei intră cu terţii în calitatea lor de soţi”3 sau  comunitate universală care cuprinde toate
„statutul care reglementează interesele patrimoniale bunurile soţilor (caracteristic pentru Ţările de Jos,
ale soţilor în timpul căsătoriei”.4 Danemarca, Norvegia, Suedia etc.);
Din definiţiile reproduse mai sus pot fi deduse unele  comunitatea de achiziţii care cuprinde doar
consecinţe, care constituie, în fond, puncte comune bunurile achiziţionate cu titlu oneros în timpul căsă-
ale acestora. Astfel, se poate observa că „regimurile toriei, cu unele excepţii (Franţa, România, Spania,
matrimoniale”: nu constituie decât un ansamblu de re- Rusia, Ucraina, Moldova, Polonia, Portugalia, 8 state
guli juridice care reglementează raporturi patrimoniale ale SUA etc.).

66
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Regimurile de separaţie (Austria, Australia, Gre- contractul matrimonial, pe de o parte, are un câmp
cia, Egipt etc.), indiferent de varietatea lor, datorită de aplicare foarte vast, fiind posibilă încheierea unor
specificului legislaţiei în diferite ţări, se caracteri- acte prohibite în dreptul comun, iar, pe de altă parte,
zează prin faptul că soţii deţin patrimonii destincte câmpul de aplicare poate fi restrâns prin interdicţiile
şi independente, ceea ce exclude prezenţa între soţi a expres prevăzute în lege.
unei mase de bunuri comune. Soţii sunt separaţi atât Important este că nivelul dezvoltării legislaţiei, care
în activul patrimoniului, cât şi în pasivul acestuia, a consacrat principiul libertăţii convenţiilor matrimo-
ceea ce înseamnă că ei pot contracta cu oricine, chiar niale din Europa şi alte ţări ale lumii, a fost încorporat
şi unul cu altul, şi că răspunderea pentru obligaţiile şi în legislaţia Republicii Moldova, anume – în Codul
contractate o poartă doar soţul debitor şi în nici un familiei din 2001, acordând astfel soţilor posibilitatea
caz ambii soţi. de a-şi alege regimul matrimonial de care ei se vor
Regimurile matrimoniale mixte, sunt, de fapt, ghida pe parcursul căsătoriei.
acelea care cel mai des au o natură convenţională,
deoarece împrumută reguli de la regimurile de comu-
nitate şi de la regimurile de separaţie (Burkina Faso, Note:
Camerun – stabilit prin lege; în alte state poate exista
doar prin închierea unui contract matrimonial). 1
C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, A.Băicaianu. Tra-
Regimurile matrimoniale convenţionale sunt tat de drept civil român. Vol.III. – Bucureşti: ALL, 1988,
p.1.
acelea care se stabilesc de către soţi prin încheierea 2
I.P. Filipescu. Tratat de dreptul familiei. – Bucureşti:
de contracte matrimoniale. Libertatea încheierii con- ALL Beck, 2000, p.42.
tractelor matrimoniale este consacrată în majoritatea
3
I.Albu. Dreptul familiei. – Bucureşti: Editura Didac-
tică şi Pedagogică, 1975, p.118.
legislaţiilor statelor. Această libertate este bazată pe 4
M.Eliescu. Curs de regimuri matrimoniale. – Bucu-
autonomia de voinţă a părţilor, dar, totodată, ţine cont reşti, 1948, p.3.
de specificul reglementărilor legale de familie care 5
A se vedea: P.Vasilescu. Regimuri matrimoniale.
diferă de la ţară la ţară. Astfel, în mai multe legislaţii, Partea Generală. – Bucureşti: Rosetti, 2003, p.18.

67
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Dezvoltarea durabilă prin asigurarea


securităţii ecologice
Pavel ZAMFIR,
doctor în drept, conferenţiar universitar

Î nafirmă,
ultima perioadă de timp tot mai frecvent se
inclusiv în mass-media, că criza ecologi-
Succesul celei de-a II-a Conferinţe a ONU pentru
mediu şi dezvoltare (Rio-de-Janeiro, Brazilia, iunie
că pune în pericol perspectiva dezvoltării durabile a 1992), a fost recunoaşterea faptului că problemele
civilizaţiei şi existenţa acesteia în principiu. Începutul mediului înconjurător şi dezvoltarea nu pot fi privite
secolului XXI este marcat prin înrăutăţirea situaţiei şi tratate izolat. În special, a fost demonstrată legătu-
ecologice pe plan global şi naţional. Ofensiva civi- ra organică între problemele sărăciei, gradul scăzut
lizaţiei umane asupra mediului natural a rezultat cu de dezvoltare şi problemele ecologice: poluarea
intensificarea efectelor de seră şi a ploilor acide, mi- mediului, epuizarea resurselor naturale, degradarea
nimalizarea stratului de ozon, poluarea hidrosferei şi ecosistemelor etc.
a solului, nimicirea pădurilor, dispariţia speciilor. În unul dintre documentele adoptate în cadrul
Cauza acestei ofensive reprezintă, în primul rând, Conferinţei de la Rio-de-Janeiro – Declaraţia pentru
„explozia” demografică – majorarea bruscă a numă- mediu şi dezvoltare – problemele globale de mediu
rului populaţiei, apariţia noilor necesităţi şi extinderea au fost trate sub două aspecte:
celor existente. Un rol nu mai puţin important joacă a) nivelul de consum al resurselor biosferei, care
caracterul consumatoriu al civilizaţiei: convingerea condiţionează starea ecologică favorabilă (actualmen-
totală că natura este bogată, nelimitată şi variată prin te – nefavorabilă) a planetei a avansat brusc. Însă, nici
resursele sale, iar sarcina ei constă în asigurarea satis- până în prezent nu s-a stabilit cu certitudine gradul
facerii necesităţilor societăţii; consumul necontrolat admisibil de influenţă asupra biosferei, a cărui depă-
de resurse naturale însoţit de poluarea mediului, în şire ar putea periclita viaţa pe Terra;
special de către ţările economic dezvoltate. b) corelaţia dintre nivelul de consum al resurselor
Omul a devenit capabil să transforme, uneori ra- biosferei şi creşterea numărului populaţiei este dez-
dical, mediul său natural şi să creeze pentru sine un echilibrată. Resursele limitate şi degradate ale biosfe-
mediu artificial civilizat cu toate avantajele şi, even- rei nu pot satisface necesităţile populaţiei planetei, al
tual, dezavantajele acestei transformări. Dar omul a cărei număr se află în permanentă creştere.
devenit şi un mare poluator.1 Actualmente, degradarea continuă a sistemelor
Încă cu mult înaite, comunitatea umană s-a arătat naturale, ruperea unor verigi ale echilibrului ecologic
îngrijorată de procesele negative care s-au manifestat provoacă destabilizarea biosferei, afectează integri-
şi dezvoltat în mediul natural. Astfel, în anul 1972, tatea acesteia şi capacitatea de menţinere a calităţii
Conferinţa ONU asupra mediului de la Stockholm mediului, necesară pentru viaţă. În plus, dezvoltarea
(Suedia), a structurat, în cele 26 de principii şi 109 durabilă cu cele trei componente ale sale – protecţia
recomandări statelor-participante, direcţia principală mediului, dezvoltarea economică şi cea socială – este
de dezvoltare a umanităţii – dezvoltarea durabilă. pe cale de a deveni irealizabilă.
Ulterior, în anul 1982, Adunarea Generală a ONU În opinia noastră, factorii principali care contribuie
şi-a exprimat îngrijorarea de faptul că omul, prin la degradarea mediului natural sunt:
acţiunile sale şi prin consecinţele acestora, poate mo- • majorarea gradului şi intensificarea ritmurilor de
difica natura şi epuiza resursele ei naturale. Totodată, consum al resurselor naturale însoţite de reducerea
degradarea sistemelor naturale cauzată de consumul esenţială a rezervelor acestora;
abuziv şi de folosirea necorespunzătoare a resurselor • creşterea numărului populaţiei planetei în condiţi-
naturale, precum şi de eşecul stabilirii unei ordini ile micşorării teritoriilor cu condiţii favorabile pentru
economice adecvate pentru popoare şi state, duce supravieţuirea oamenilor;
la prăbuşirea cadrului economic, social şi politic al • degradarea componentelor de bază ale biosferei,
civilizaţiei.2 inclusiv dispariţia diversităţii biologice şi compro-

68
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

miterea capacităţii de autoreglare a naturii, având ca c) pericolul ecologic – schimbarea componen-


efect potenţial imposibilitatea existenţei în continuare ţei atmosferei, poluarea apelor dulci, a mărilor şi
a civilizaţiei umane; oceanelor, micşorarea suprafeţelor împădurite şi de-
• schimbările climatice şi epuizarea stratului de şertificarea, eroziunea solului şi pierderea fertilităţii
ozon al Pământului; acestuia, evacuarea agenţilor poluatori periculoşi,
• creşterea prejudiciului ecologic în rezultatul ca- producerea, transportarea şi utilizarea substanţelor
lamităţilor naturale şi catastrofelor tehnogene; şi materialelor chimice şi toxice periculoase, trans-
• nivelul insuficient de coordonare a acţiunilor miterea tehnologiilor periculoase şi exportul deşeu-
comunităţii internaţionale în soluţionarea problemelor rilor periculoase în ţările slab dezvoltate (agresiunea
ecologice în condiţiile globalizării, necesar pentru ecologică) etc.
trecerea la dezvoltarea durabilă; Din acest punct de vedere, securitatea ecologică
• existenţa conflictelor militare şi a actelor de urmează a fi tratată ca acţiune de prevenire a perico-
terorism. lului existent de înrăutăţire a parametrilor ecologici
Pentru Republica Moldova sunt specifici şi alţi ai mediului de existenţă a omului şi a biosferei în
factori care provoacă degradarea mediului natural. general, care ameninţă starea atmosferei, hidrosferei,
Dintre aceştia vom enunţa: litosferei, a spaţiului cosmic, regnului animal şi ve-
• predominarea sectoarelor consumatoare de getal în rezultatul activităţii antropogene.
resurse în structura economiei, fapt care provoacă Securitatea ecologică poate fi asigurată printr-un
epuizarea rapidă a resurselor naturale; complex de măsuri politice, juridice, economice,
• eficacitatea scăzută a mecanismelor de utilizare tehnologice, sociale etc., care garantează starea de
a resurselor naturale şi de protecţie a mediului; protecţie a mediului şi a intereselor vitale ale omului.
• ineficienţa funcţiilor de management şi, în Garantarea siguranţei persoanei, societăţii şi mediului
special, a funcţiilor de control de stat al respectării împotriva ameninţărilor provocate de activitatea an-
legislaţiei de mediu; tropogenă, situaţiile excepţionale cu caracter natural
• cota înaltă a economiei tenebre în sectorul de şi tehnogen devine o prioritate a politicilor fiecărui
exploatare şi de consum a resurselor; stat şi a comunităţii internaţionale.
• nivelul tehnologic şi organizaţional scăzut al eco- Securitatea ecologică este realizată la nivel global,
nomiei, gradul avansat de uzură a mijloacelor fixe; regional şi local.
• consecinţele crizei economice şi nivelul căzut de Nivelul global presupune pronosticarea şi su-
trai al populaţiei; pravegherea proceselor care au loc în biosferă şi în
• nivelul scăzut de conştiinţă şi educaţie ecologică componentele acesteia.
a populaţiei ţării. Scopul controlului global constă în păstrarea şi
Factorii enunţaţi care subminează ecosistemele restabilirea mecanismului firesc de reproducere a
afectează, indubitabil, şi securitatea ecologică globală, componentelor mediului natural, iar dirijarea (co-
regională şi naţională. Fără a da detalii referitoare la ordonarea) acţiunilor reprezintă prerogativa ONU,
definirea noţiunii de securitate ecologică3 şi sediul UNESCO, UNEP.
materiei, constatăm că, în general, se atestă 3 categorii Asigurarea securităţii ecologice globale este rea-
de pericole care afectează securitatea: lizată prin diverse metode:
a) pericolul militar, manifestat prin potenţialul 1) elaborarea şi adoptarea programelor ecologice,
război nuclear global, răspândirea armelor de nimicire a actelor internaţionale privind protecţia mediului.
în masă, transportul internaţional de arme, războaiele, Sporirea nivelului de eficienţă a acordurilor, tratate-
conflictele armate locale; lor, programelor şi instituţiilor existente, extinderea
b) pericolul economic şi social – sărăcia în masă, colaborării internaţionale;
care provoacă foametea, colapsuri economice, desta- 2) studierea celor mai relevante manifestări ale
bilizarea transferului de capital, creşterea numărului riscurilor care pot influenţa supravieţuirea comunităţii
populaţiei şi urbanizarea, migrarea internaţională în umane, inclusiv aspectele ecologice, economice, de-
masă, manipulările cu genii, epidemiile, pandemiile mografice, politice, umanitare, militare, sociale. Sta-
şi al.; bilirea nivelurilor minimal admisibile ale riscurilor,

69
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

a căror depăşire va provoca pericolul global pentru Indiferent de nivelul de asigurare a securităţii
viaţă oamenilor şi civilizaţiei în general; ecologice, obiect al activităţii de gestionare este me-
3) elaborarea abordărilor necesare pentru identifi- diul înconjurător, ca complex de ecosisteme naturale
carea şi evaluarea pericolului pentru fiecare categorie şi socionaturale. Anume din aceste considerente în
de riscuri, precum şi interacţiunea dintre ele; schema de asigurare a securităţii ecologice la orice
4) asigurarea accesului la rezultatele investigaţiilor nivel urmează a fi inclusă analiza stării economiei,
şi la recomandările ONU, ale altor organizaţii pentru finanţelor, altor resurse, sferei sociale, aspectelor
guverne, societatea civilă. juridico-administrative, instruire şi cultură.
Nivelul regional include zone geografice sau eco- În final constatăm că dezvoltarea durabilă a so-
nomice extinse, uneori teritoriul mai multor state. cietăţii, nivelul înalt de viaţă, precum şi securitatea
Controlul şi dirijarea activităţilor de asigurare a secu- naţională şi globală pot fi asigurate numai cu condiţia
rităţii ecologice este realizat la nivel de state sau cel păstrării (conservării) sistemelor naturale şi menţi-
interstatal (Comunitatea europeană, CSI, Comunitatea nerii calităţii mediului. Pentru aceasta este necesar
ţărilor africane etc.). de a crea şi promova consecutiv o politică unică
La acest nivel asigurarea securităţii ecologice globală în domeniul protecţiei mediului, menţinerii
include: echilibrului ecologic, asigurării folosirii raţionale a
1) ecologizarea economiei; tuturor resurselor naturale şi acest obiectiv urmează
2) elaborarea şi implementarea tehnologiilor pri- să devină o prioritate în activitatea statelor şi a soci-
etenoase mediului; etăţii umane.
3) menţinerea ritmurilor de dezvoltare economică
care nu afectează capacitatea de reproducere a naturii, Note:
calitatea mediului şi contribuie la utilizarea raţională
a resurselor naturale.
1
A se vedea: E.Lupan. Tratat de dreptul protecţiei me-
diului. – Bucureşti: C.H. Beck, 2009, p.9.
În procesul de asigurare a securităţii ecologe la ni- 2
Carta Mondială pentru natură. Adoptată la Adunarea
vel local sunt incluse unităţi administrativ-teritoriale, Generală a ONU. New-York, 28 octombrie 1982. // Trata-
agenţi economici utilizatori de resurse naturale şi po- te internaţionale. Vol.VII, p.60.
3
Pentru unele detalii a se vedea: Pavel Zamfir. Rolul
luatori, cu atragerea serviciilor responsabile de starea şi atribuţiile statului în asigurarea securităţii ecologice //
mediului, situaţia sanitaro-epilemiologică etc. Analele Ştiinţifice ale USM, 2008.

70
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Cu privire la pregătirea pentru


dezbateri judiciare a pricinilor examinate
în procedura specială
Vasile Creţu,
doctor în drept, conferenţiar universitar

P ricinile examinate în procedură specială ocupă


un loc însemnat în practica judiciară. Examinarea
procesuală se asigură soluţionarea justă şi reuşită a
cauzei deduse către instanţa de judecată.
corectă a acestora are o importanţă deosebită pentru Pregătirea pentru dezbateri judiciare în cadrul pri-
apărarea drepturilor subiective civile şi a interesului cinilor cu procedură specială cuprinde diverse aspecte
ocrotit de lege. şi se caracterizează prin scopuri şi conţinut specific.
Metodele de apărare a drepturilor subiective civile, Legităţile speciale şi generale ale pregătirii pentru
folosite de instanţele judecătoreşti, sunt prevăzute în dezbateri judiciare în cadrul pricinilor cu procedură
art.11 din Codul civil şi în art.6 din Codul procesual specială sunt determinate de obiectul probaţiunii, tota-
civil ale Republicii Moldova, lista acestora nefiind litatea probelor necesare, cercul persoanele participante
exhaustivă. În procedura specială sunt examinate la examinarea acestor categorii de pricini, precum şi
anumite categorii de pricini civile, în cadrul cărora de alte circumstanţe importante, necesare pentru o
instanţa de judecată stabileşte direct asupra faptului soluţionare justă şi rapidă.
existenţei sau inexistenţei unui drept incontestabil. În Pregătirea pricinilor pentru dezbaterile judiciare
cadrul examinării acestor pricini, instanţa de judecată, în cadrul procedurii menţionate va începe în felul
stabileşte atât circumstanţele de fapt, cât şi cele de următor:
drept. Specificul acestor cazuri constă în faptul că re- 1) se stabileşte caracterul pretenţiei înaitate;
stabilirea dreptului încălcat nu se realizează pe calea 2) se stabileşte actul normativ aplicabil;
acţiunii civile, deoarece lipseşte conflictul de drept, 3) se identifică obiectul probaţiunii;
iar persoanele interesate nu înaintează nimănui nici o 4) se stabileşte cercul participanţilor la proces, sta-
pretenţie. Instanţa de judecată înlătură obstacolul care tutul procesual al acestora şi modalitatea de asigurare
împiedică folosirea unui drept subiectiv necontestat. a prezenţei acestora la şedinţa judiciară;
Fără o hotărâre în acest sens, dreptul este steril în con- 5) se constată acţiunile procesuale premergătoa-
ţinutul său şi nu poate fi folosit de titular. re, necesitatea efectuării cărora este condiţionată de
Apărarea drepturilor subiective se poate înfăptui de specificul reglementărilor procesuale pentru anumite
către instanţa de judecată în ordinea procedurii speciale categorii de cauze în procedură specială.
şi indirect, mijlocit, pe calea apărării intereselor ocrotite Soluţionarea acestor sarcini este îndreptată spre
de lege, prin constatarea judecătorească a faptelor şi atingerea scopului pregătirii pentru dezbateri judiciare a
situaţiilor ce au valoare juridică. pricinilor examinate în procedură specială – asigurarea
Interesul proteguit prin lege reprezintă obiectul apă- soluţionării juste, prin emiterea unei hotărâri legale şi
rării judecătoreşti în pricinile soluţionate în procedură întemeiate şi în termen rezonabil, cu respectarea limi-
specială, în cadrul cărora instanţa de judecată, stabilind telor corespunzătoare de timp.
existenţa unui fapt cu valoare juridică, statutul unei Sarcinile pregătirii pricinii în procedură specială
persoane sau al unui act, creează condiţiile necesare pentru dezbateri judiciare se realizează prin efectuarea
pentru apariţia, modificarea sau stingerea unor rapor- de către judecător a acţiunilor procesuale pregătitoare,
turi personale sau patrimoniale între persoane fizice a căror listă este prevăzută în art.185 C.proc. civ. RM.
şi juridice. Aceasta nu este una exhaustivă. În dependenţă de
Examinarea corespunzătoare a pricinilor în ordine specificul fiecărei categorii de situaţii soluţionate în
procedurală specială, legalitatea şi temeinicia hotărârii ordinea procedurii speciale, lista propusă de legiutor
judecătoreşti în cadrul pricinilor respective depind în poate fi completată de însuşi organul care a adoptat-o
măsură considerabilă de pregătirea acestora pentru sau de judecător, în consecinţă efectuându-se întregul
dezbateri judiciare, deoarece anume la această etapă ansamblu de acţiuni procesuale pregătitoare.

71
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Coraportul dintre infracţiunile săvârşite


în legătură cu serviciul şi infracţiunile comise de
către persoanele cu funcţie de răspundere
Victor MORARU,
doctor în drept, profesor universitar

Î nprecizări
cadrul acestei publicaţii dorim să facem unele
importante privind definitivarea noţiunilor
indicaţia la metoda săvârşirii infracţiunii:
• cu folosirea situaţiei de serviciu (spre exemplu:
„funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspunde- lit.a) alin.(2) art.178; lit.a) alin.(3) art.179; lit.d) alin.(2)
re” şi stabilirea trăsăturilor lui(ei) în calitate de subiect art.190; lit.d) alin.(2) art.191; lit.d) alin.(3) art.217; lit.d)
al răspunderii penale în conformitate cu legislaţia şi alin.(3) art.2171; lit.c) alin.(2) art.243 etc.)
doctrina juridico-penală din Republica Moldova. • prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu
Pentru realizarea acestor obiective vom analiza suc- (lit.b) alin.(2) art.177)
cint unele aspecte privind corelarea dintre infracţiunile indicaţia la subiect special:
de serviciu şi infracţiunile comise de către persoanele • săvârşită de către un funcţionar care nu este per-
cu funcţie de răspundere. soană cu funcţie de răspundere (art.330);
În acest sens, autorul rus A.Asnis menţionează: „Spe- • săvârşită de către o persoană cu funcţie de răspun-
cificul acestor categorii de infracţiuni constă în faptul că dere (spre exemplu, art.324-329, art.3301-332);
în ambele cazuri atentatele analizate sunt săvârşite nu din • săvârşită de către o persoană cu înaltă funcţie de
afară, ci dinăuntrul sistemului autorităţilor publice, între- răspundere (alin.(2) art.140; lit.e) alin.(2) art.165; lit.c)
prinderilor, instituţiilor sau al organizaţiilor de stat”.1 alin.(4) art.205; lit.c) alin.(3) art.206; lit.f) alin.(3)
După părerea noastră, aceste noţiuni sunt asemănă- art.309; lit.a) alin.(3) art.324; lit.b) alin.(2) art.327;
toare, dar nu sunt identice, şi anume: infracţiunile comise lit.b) alin.(3) art.328; alin.(2) art.3301; lit.b) alin.(2)
de către persoane cu funcţie de răspundere pot fi privite art.332);
ca o variantă-tip a infracţiunilor de serviciu. • săvârşită de către o persoană care gestionează
Aşadar, infracţiunea de serviciu reprezintă fapta organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii
prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită nestatale (art.333-335);
cu vinovăţie de către o persoană care îndeplineşte un • săvârşită de către un lucrător, în ale cărui obligaţii
serviciu, în legătură cu situaţia sa de serviciu şi prin de serviciu intră îndeplinirea unor lucrări sau prestarea
unor servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice,
intermediul folosirii împuternicirilor sale sau prin
transportului,  deservirii sociale, comunale, medicale
neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, dacă această
sau de altă natură (art.256);
faptă atentează la interesele activităţii de serviciu din
• săvârşită de către şef sau subaltern (spre exemplu,
diferite sfere.
art.367).
Precizăm că la baza infracţiunilor analizate stau obli-
Definind noţiunea „infracţiuni de serviciu”, precizăm
gaţiile de serviciu care sunt neîndeplinite sau încălcate
că această categorie de fapte penale include în sine ur-
de către angajat. Cu alte cuvinte, săvârşirii unei astfel de
mătoarele tipuri de infracţiuni:
infracţiuni precede activitatea legală a acestei persoane infracţiuni comise de către funcţionari publici (în
(a angajatului) în cadrul unei întreprinderi, instituţii sau accepţiunea Legii cu privire la funcţia publică şi statutul
organizaţii, indiferent de forma ei organizatorică. funcţionarului public, nr.158 din 04.07.2008);
De menţionat că infracţiunile de serviciu sunt carac- infracţiuni comise de către persoane cu funcţie de
terizate prin existenţa unor semne alternative: răspundere (în accepţiunea Codului penal al Republicii
ele sunt comise cu folosirea atribuţiilor de servi- Moldova), inclusiv infracţiuni comise de către funcţi-
ciu; onari publici, al căror statut este reglementat prin legi
datorită funcţiei de serviciu ocupate şi contra speciale;
intereselor de serviciu. infracţiuni comise de persoanele care gestionează
Potrivit opiniei exprimate de autorul A.Klim, chiar organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii
dacă persoana cu funcţie de răspundere comite vreun nestatale;
abuz de serviciu călăuzându-se de intersele serviciului alte infracţiuni de serviciu.
incorect percepute, acest fapt nu exclude semnul „contra În scopul clarificării sistemului infracţiinilor de
intereselor de serviciu”.2 serviciu în accepţiunea legislaţiei penale a Republicii
În acest sens, Codul penal al Republicii Moldova din Moldova, clasificarea propusă de noi poate fi prezentată
18 aprilie 2002 operează cu următoarele expresii: în formă de diagramă, după cum urmează:

72
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În această ordine de idei, subliniem că scopul pre- După părerea noastră, în cazurile în care atentatul
zentului studiu ştiinţific este studierea şi cercetarea sub criminal este săvârşit împotriva activităţii normale a
toate aspectele a noţiunii „persoana cu funcţie de răs- autorităţilor publice, a întreprinderilor, instituţiilor sau
pundere ca subiect al infracţiunii în dreptul penal”. a organizaţiilor de stat de către o persoană învestită cu
În special, o definiţie legislativă a persoanei cu funcţie împuterniciri de supraveghere, verificare şi control, în
de răspundere o întâlnim în alin.(1) art.123 C.pen. RM: legătură cu funcţia sa, cele comise trebuie calificate
„Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege ca infracţiune comisă de către persoană cu funcţie de
persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, orga- răspundere.
nizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori Generalizând cele expuse, ajungem la concluzia că
într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau infracţiunea comisă de către persoana cu funcţie de
provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere răspundere reprezintă o faptă prejudiciabilă (acţiune
sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi sau inacţiune) săvârşită de către o persoană, datorită
obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii funcţiei de serviciu ocupate şi împotriva intereselor
publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie de serviciu, prin a cărei săvârşire se prejudiciază
ori organizatorico-economice”. considerabil activitatea normală a autorităţilor pu-
Cu toate acestea, la alin.(2) art.123 C.pen. RM blice, precum şi a întreprinderilor, instituţiilor sau a
legiutorul prevede: „Prin persoană cu înaltă funcţie organizaţiilor de stat, sau se creează pericolul real de
de răspundere se înţelege persoana cu funcţie de prejudiciere a unor astfel de interese.
răspundere al cărei mod de numire sau alegere este Din definiţie rezultă că această categorie de subiecţi
reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de include numai persoane învestite cu astfel de împuter-
legile organice, precum şi persoanele cărora per- niciri din cadrul autorităţilor publice (inclusiv locale),
soana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat întreprinderilor, organizaţiilor sau al instituţiilor de
împuternicirile sale”. stat.

73
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Realizând împuternicirile sale, persoana cu funcţie În acest context, autorul Iu.Starilov indică nouă
de răspundere îndeplineşte voinţa statului. Această semne ale persoanei cu funcţie de răspundere:
persoană este obligată să îndeplinească sarcinile im- – ocupă funcţia în cadrul autorităţilor de stat şi/sau
puse din partea statului, pe de o parte, fiind subiect al autorităţilor publice locale, în instituţiile de stat sau
dreptului privat şi, pe de altă parte, fiind obligată să municipale etc.;
slujească cu devotament puterii publice. – realizează atribuţiile puterii de stat;
Ar fi inadmisibil să egalăm persoanele cu funcţie de – reprezintă statul şi unităţile municipale;
răspundere din sectorul public şi cel privat, deoarece – posedă anumite drepturi, obligaţii, restricţii şi
esenţa socială a faptelor săvârşite de ele, chiar asemă- interdicţii în cadrul serviciului;
nătoare din punct de vedere obiectiv (abuz sau exces – este împuternicită de a lua măsuri de constrân-
de putere, fals în acte etc.), este diferită. gere;
Întru susţinerea opiniei noastre, vom aduce urmă- – este împuternicită să aplice sancţiuni discipli-
toarele argumente: nare;
În primul rând, structurile obşteşti, cum ar fi – emite acte administrative;
organizaţiile non-guvernamentale, partidele politice, – efectuează funcţiile de supraveghere şi control;
fundaţiile etc., reprezintă organizaţii voluntare ale – este subiect al răspunderii juridice.4
cetăţenilor şi sunt create pentru promovarea unor idei, După părerea noastră, pluralitatea semnelor sus-
soluţionarea obiectivelor şi scopurilor comune ale enumerate lărgeşte considerabil limitele noţiunii „per-
unor membri din societate. Ele nu sunt create pentru soană cu funcţie de răspundere”. Din opinia autorului
sus-citat nu reiese cu claritate dacă totalitatea acestor
realizarea funcţiei de conducere statală.
semne caracterizează în exclusivitate persoana cu
În al doilea rând, întreprinderile, organizaţiile
funcţie de răspundere. Majoritatea acestor semne sunt
sau instituţiile private sunt bazate pe proprietatea pri-
caracteristice funcţionarilor publici în general.
vată; ca urmare, raporturile sociale ce apar în procesul
Aşadar, după părerea noastră, persoana cu funcţie
realizării acestui drept privat reflectă şi promovează
de răspundere posedă următoarele caracteristici:
interese particulare, autonomia şi iniţiativa proprieta-
Exercitarea funcţiei puterii de stat. Puterea de
rilor individuali în cadrul raporturilor patrimoniale. stat este un semn care deosebeşte persoana cu funcţie
În al treilea rând, prejudiciul cauzat prin abu- de răspundere de funcţionarii publici şi cetăţenii de
zuri comise în sfera privată este îndreptat înainte de rând. Din punct de vedere juridic, puterea de stat este
toate înăuntrul structurii, şi numai apoi în exterior. În dreptul, posibilitatea sau competenţa autorităţii de stat,
acest sens, autorul rus D.Cialâh menţionează: „Acest a persoanei cu funcţie de răspundere de a supune voinţei
prejudiciu nu poate fi comparat nici pe de aproape cu sale pe alţi funcţionari publici sau cetăţeni: a dispune
prejudiciul cauzat prin abuzurile săvârşite de către de acţiunile lor, a emite ordine, a efectua activitate
reprezentanţii structurilor de stat care îndeplinesc organizaţională, a îndruma pe cineva etc.
atribuţiile lor de serviciu în cadrul centralizării puterii Prezenţa funcţiei de stat. Împuternicirile de
de stat, fiind chemaţi să asigure interesul comun al conducere ale funcţionarului fac parte din drepturile
societăţii”.3 subiective speciale care reies din statutul funcţiei
Persoana cu funcţie de răspundere poate să repre- ocupate. Realizarea împuternicirilor de conducere nu
zinte interesele statului în raporturile de colaborare poate avea loc fără ocuparea funcţiei de stat; cu alte
cu alţi subiecţi, are împuterniciri şi poartă răspundere cuvinte, funcţia de stat este fundamentul competenţelor
pentru deciziile sale luate în legătură cu realizarea respective ale puterii de stat.5
atribuţiilor de conducere; ca urmare, poate fi subiect Ierarhia serviciului de stat (public). Pentru re-
al răspunderii penale. alizarea competenţelor puterii de stat serviciul public
De regulă, persoanele cu funcţie de răspundere din este ierarhizat. Acestui fapt contribuie gradarea oficială
cadrul diferitelor instituţii de stat constituie o categorie a funcţionarilor publici în categorii şi clase. Principiul
impunătoare de subiecţi ai încălcărilor drepturilor şi ierarhizării contribuie la realizarea neîmpiedicată a
libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. puterii de stat de către persoanele cu funcţie de răs-
Totodată, este de menţionat că în doctrina juridico- pundere.
penală şi în legislaţia Republicii Moldova lipseşte o Exercitarea acţiunilor administrative de dispo-
definiţie univocă a persoanei cu funcţie de răspundere, ziţie ori organizatorico-economice:
ceea ce creează anumite dificultăţi în practica de apli- – Acţiunile administrative de dispoziţie înseamnă
care a normelor juridico-penale. activitatea privind conducerea cu colectivul de muncă,

74
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

cu activitatea anumitor lucrători (selectarea şi repar- publice sau din partea statului în general. Ca urmare,
tizarea cadrelor, planificarea şi organizarea muncii în calitate de subiect al raporturilor juridice participă
subalternilor, asigurarea disciplinei de muncă etc.). persoana cu funcţie de răspundere, căreia autoritatea
Acţiunile administrative de dispoziţie sunt legate de publică i-a delegat împuternicirile sale. În îndeplinirea
aranjarea, reglementarea, coordonarea activităţii co- lor persoana cu funcţie de răspundere poate emite hotă-
mune a funcţionarilor, de asigurarea bunei activităţi, râri cu caracter obligatoriu, poate controla îndeplinirea
reieşind din competenţa instituţiei de stat. Organizarea lor, iar, la nevoie, poate impune realizarea acestora.
cuprinde asigurarea cu resurse umane, financiară, mate- Atenţionăm că persoana cu funcţie de răspundere
rială, informaţională a activităţii funcţionarilor, stimu- trebuie să înfăptuiască interesele statale şi nu cele per-
larea, supravegherea etc. Pentru efectuarea atribuţiilor sonale, deoarece în acţiunile şi deciziile sale se reflectă
administrative de dispoziţie persoanele cu funcţie de voinţa autorităţii publice. Repetăm, în acest sens, că
răspundere sunt învestite cu dreptul de a lua decizii, autoritatea publică poartă răspundere pentru acţiunile
de a emite ordine, de a da instrucţii şi indiciaţii, de a angajatului (persoanei cu funcţie de răspundere).
satisface cererile sau de a refuza în satisfacerea lor, de Subiectul care exercită temporar obligaţiile per-
a cere explicaţii, de a folosi alte măsuri de influenţă soanei cu funcţie de răspundere poate fi recunoscut
juridică, inclusiv aplicarea sancţiunilor administrative subiect al răspunderii penale, cu condiţia că obligaţiile
sau disciplinare. respective au fost impuse în modul stabilit de lege.
– Atribuţii organizatorico-economice presupun con- În conformitate cu prevederile legii penale (alin.(1)
ducerea şi dispunerea de patrimoniul de stat: stabilirea art.123 C.pen. RM), în calitate de subiect al infracţi-
perioadei de păstrare, prelucrare, înstrăinare, asigurarea unilor săvârşite de către persoanele cu funcţie de răs-
controlului asupra operaţiunilor efectuate, organizarea pundere poate fi recunoscută persoana care îndeplineşte
procesului de deservire socială a populaţiei etc. atribuţiile sale în virtutea unei însărcinări; este vorba
Dreptul, în limitele competenţei sale de serviciu, despre unele împuterniciri speciale.
de a cere îndeplinirea unor obligaţii şi a lua decizii În acest context, menţionăm că angajaţii organiza-
obligatorii pentru executarea acestora de către cetă- ţiilor, întreprinderilor şi instituţiilor de stat, care înde-
ţeni şi organizaţii, indifierent de faptul dacă aceştia plinesc numai obligaţii pur profesionale sau tehnice,
sunt în relaţii de serviciu de subordonare. Din această nu pot fi recunoscuţi subiecţi ai infracţiunilor săvârşite
categorie fac parte deputaţii, judecătorii, procurorii, de către persoanele cu funcţie de răspundere.
colaboratorii de poliţie, inspectorii, controlorii şi alte Totodată, art.330 C.pen. RM prevedere răspunderea
categorii de persoane ale căror împuterniciri depăşesc penală a funcţionarului, ale cărui competenţe, conform
limitele autorităţii sau instituţiei publice. legii, nu sunt legate cu realizarea atribuţiilor puterii
Săvârşirea de către persoana cu funcţie de răs- de stat sau cu efectuarea acţiunilor administrative de
pundere a acţiunilor cu efecte juridice. Aceste acţiuni dispoziţie sau organizatorico-economice.
pot fi unite în două grupe: 1) acţiunile în urma cărora se Din cele expuse mai sus putem concluziona că
stabilesc, se modifică sau se abrogă normele juridice; determinarea incorectă a subiectului infracţiunilor de
2) acţiunile în urma cărora apar, se modifică sau se serviciu duce la încălcări grave la calificarea infracţi-
sting raporturile juridice. În alţi termeni, acţiunile cu unilor, ceea ce este inadmisibil în practica de urmărire
caracter juridic ale persoanelor cu funcţie de răspun- penală şi cea judiciară.
dere stabilesc sau schimbă regulile de conduită, impun
anumite obligaţii asupra participanţilor la raporturile de Note:
serviciu, acordă anumite drepturi pentru soluţionarea 1
A.Аснис. Проблемы совершенствования действующего
obiectivelor concrete. La acţiunile persoanei cu funcţie уголовного законодательства об ответственности за слу-
de răspundere cu efecte juridice se atribuie acte norma- жебные преступления // Российский судья, 2005, №5, p.44.
tive, cum ar fi: ordin, decizie, indicaţii, ordonanţă etc. 2
A se vedea: A.Клим. Уголовно-правовая характеристика
злоупотребления властью или служебными полномочиями //
Actele normative sus-menţionate a) sunt subordonate Судовы Вестник, 2001, №3, p.35.
legii; b) se emit în cadrul atribuţiilor de serviciu ale 3
Д.Чалых. Особенности понятия должностного лица и
persoanelor cu funcţie de răspundere; c) conţin expri- его значение при применении мер юридической ответствен-
marea unilaterală a voinţei autorităţii publice şi d) au ности за незаконное ограничение конституционных прав и
свобод граждан // Тураби, 2002, №2, p.94.
efecte juridice. 4
A se vedea: Ю.Н. Старилов. Служебное право: Учебное
Exercitând atribuţiile sale de serviciu, persoana cu пособие. – Москва: БЕК, 1996, p.380-381.
funcţie de răspundere participă în raporturile juridice
5
A se vedea: И.Влах. Должностные лица в системе го-
сударственной службы и местного публичного управления //
nu din numele propriu, ci ca reprezentant al autorităţii Закон и жизнь, 2006, №1, p.28.

75
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Armonizarea legislaţiei naţionale privind


societăţile comerciale la rigorile
Directivei Uniunii Europene nr.68/ 151/ EEC
Nicolae ROŞCA,
doctor în drept, conferenţiar universitar

M odernizarea legislaţiei a fost şi este pentru


Republica Moldova o sarcină importantă; or,
Unul dintre principalele domenii în care reglemen-
tările comunitare au fost elaborate în vederea coordo-
aceasta este cheia succesului consolidării democraţiei şi nării legislaţiilor naţionale a statelor membre este acel
creşterii economice. Direcţia modernizării a fost trasată al societăţilor comerciale, domeniu la care expres se
prin Constituţie, în care au fost proclamate ataşamen- referă şi „APC UE – Republica Moldova” şi Planul de
tul faţă de valorile democratice şi crearea condiţiilor Acţiuni UE – Republica Moldova. În special, la pct.31
pentru funcţionarea statului de drept şi a unei pieţe din Planul de Acţiuni se stipulează expres necesitatea
funcţionale. O economie de piaţă funcţională depinde asigurării convergenţei principiilor-cheie ale dreptului
în mare măsură de crearea unui mediu stabil de afaceri. societăţilor, contabilităţii şi auditului la regulile şi
Un mediu de afaceri bun este multidimensional. Printre standardele UE şi internaţionale în domeniu şi a im-
altele, el ţine de calitatea instituţiilor publice şi private plementării lor eficiente; perfecţionarea consecvenţei şi
dintr-un stat, de politicile guvernului şi cadrul juridic. previzibilităţii în activitatea autorităţilor judecătoreşti şi
Deşi toate aceste ingrediente sunt, indubitabil, impor- administrative responsabile pentru controlul respectării
tatnte, calitatea reglementărilor mediului de afaceri şi legislaţiei în domeniul societăţilor şi a condiţiilor pentru
a instituţiilor care le aplică constituie factori cruciali investiţii aferente; asigurarea funcţionării efective a
pentru prosperitatea economică a unei ţări.1 unui registru public al întreprinderilor şi editarea unui
O direcţie prioritară de modernizare a legislaţiei ziar naţional oficial pentru publicarea unor informaţii
naţionale a fost trasată prin „Acordul de Parteneriat şi speciale, cum sunt organizarea societăţii şi detaliile
Cooperare Uniunea Europeană – Republica Moldova” financiare; consolidarea şi asigurarea funcţionării efi-
(APC), încheiat încă la 28 noiembrie 1994. Potrivit ciente a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti
art.50 din APC, Republica Moldova s-a angajat să care ar asigura controlul încorporării companiilor sau
asigure compatibilitatea legislaţiei existente şi viitoa- legalitatea a astfel de acţiuni.
re cu legislaţia comunitară în domeniele: legislaţiei Reglementările UE cu privire la societăţile co-
vamale, de contabilitate, fiscalităţii, dreptului bancar, merciale au drept scop stimularea competitivităţii în
dreptului societăţilor, proprietăţii intelectuale, concu- economia UE prin facilitarea restructurării afacerilor
renţei, protecţiei consumatorului etc. S-au scurs 13 ani transfrontaliere, îmbunătăţirea cerinţelor de dezvăluire
de la semnarea ACP, între timp UE a elaborat Politica şi transparenţă, protecţia investitorilor şi acţionarilor
Europeană de Vecinătate, a semnat la 22 februarie 2005 minoritari.3
Planul de acţiuni UE – Republica Moldova2; mai mult În materia societăţilor au fost adoptate 12 Directive4
ca atât, Uniunea Europeana s-a extins, ajungând până şi 2 Regulamente. Acestea privesc domenii impor-
la hotarele de vest ale Republicii Moldova, pe când re- tante, cum ar fi constituirea, formarea şi modificarea
alizarea Acordului este încă departe de a fi finalizat. capitalului social, aporturile la capitalul social, anga-
Prin implementarea Planului de Acţiuni se dorea jamentele sociale, fuziunile (contopirile şi absorbţiile)
nu numai urgentarea îndeplinirii prevederilor APC, şi dezmembrările (divizările şi separările), publicita-
dar şi încurajarea realizării principalului obiectiv al tea informaţiilor cu privire la activitatea societăţilor,
Moldovei – integrarea de mai departe în structurile contabilitatea acestora etc. Deşi în reglementări se
economice şi sociale europene. Acum ca niciodată se foloseşte noţiunea de „societăţi comerciale”, textele
cere de la autorităţile Republicii Moldova urgentarea Directivelor sunt destinate cu prioritate societăţilor pe
definitivării procesului de armonizare a legislaţiei acţiuni şi societăţilor cu răspundere limtiată, ca cele
naţionale cu cea a UE în domeniile stipulate şi apli- mai răspândite forme.
carea coerentă a acesteia pentru a culege beneficiile Savanţii au identificat un şir de criterii diferite de
economice ale Politicii Europene de Vecinătate şi a descriere a Directivelor şi Regulamentelor menţionate,
pregăti economia pentru comerţul liber cu UE şi a cele mai populare dintre ele fiind, pe de o parte, dis-
obţine treptat participarea la Piaţa Internă a UE. tincţia dintre Directivele ce reglementează aspectele

76
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

naţionale ale cadrului regulatoriu cu privire la dreptul Întru realizarea obligaţiei de armonizare, legiuitorul
societăţilor comerciale şi cele ce reglementează aspecte- moldav a instituit regula5 că persoana juridică ia naştere
le transnaţionale (cel mai elocvent exemplu în acest sens la momentul înscrierii acesteia în Registrul de Stat.
sunt aşa-numitele Directive III şi VI privind, respectiv, Persoanele juridice cu scop lucrativ, inclusiv societăţile
fuziunile şi divizările interne ale societăţilor publice, şi comerciale, se înregistrează de către Camera Înregis-
aşa-numita Directivă a X-a privind fuziunile transfron- trării de Stat în modul stabilit de Legea nr.220/2007 şi
taliere ale acestor societăţi). Pe de altă parte, distincţia se înscriu în Registrul de Stat al persoanelor juridice.
dintre prima generaţie a Directivelor (cele adoptate în Acest registru, ţinut pe suport de hârtie şi electronic,
anii 1968 - 1989), considerate în majoritatea lor drept este o resursă informaţională, care conţine date despre
Directive de prescripţie, şi a doua generaţie (cele adopta- persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova.
te după 1989) considerate drept Directive – cadru model, El conţine datele indicate la art.32 şi 33 din Legea
bazate pe principii generale cu armonizare minimă şi nr.220/2007, inclusiv informaţia cu privire la identi-
recunoaştere reciprocă (statele membre urmează să ficarea fiecărei persoane juridice, data înscrierii, reor-
accepte pe teritoriul lor activitatea societăţilor înregis- ganizării, lichidării acesteia, numele administratorului,
trate în alte state membre fără a respecta toate rigorile datele cu privire la modificarea actelor de constituire,
legii locale cu privire la societăţi). Exemple ale celei reorganizare, dizolvare, lichidator etc. Pentru fiecare
de-a doua distincţii sunt Directivele I şi II ale cadrului societate înregistrată se formează un dosar (art.15
regulatoriu cu privire la dreptul societăţilor comerciale din Legea nr.220/2007), în care se păstrează actele de
privind, respectiv, dezvăluirea şi validitatea obligaţiilor constituire a societăţilor înregistrate şi actele în baza
şi privind menţinerea capitalului, precum şi Directivele cărora s-au făcut înscrieri în Registrul de Stat sau care
XII şi XIII cu privire, respectiv, la societăţile cu asociat au modificat actele de constituire.
unic şi ofertele de preluare. Datele privind societăţile înscrise în Registrul de Stat
Republica Moldova, timp de mai mulţi ani după sunt accesibile oricărei persoane (art.63 C.civ. RM).
semnarea APC, şi-a perfecţionat baza legislativă care Accesibilitatea informaţiilor din Registru pentru per-
reglementează statutul juridic al societăţilor comerciale. soanele interesate rezultă şi din dispoziţiile exprese ale
Principalele acte legislative în această materie sunt Codul art.28-29 din Legea cu privire la registre, nr.71/2007.
civil, nr.1107/2002; Legea privind societăţile cu răspun- Camera Înregistrării de Stat, fiind autoritatea care
dere limitată, nr.135/2007; Legea cu privire la societăţile deţine Registrul de Stat, este obligată să elibereze, la
pe acţiuni, nr.1134/1997; Legea privind înregistrarea de cerere, infomaţii din Registrul de Stat, copii de pe sau
stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor indivi- extrase din actele de constituire şi de pe alter documente
duali, nr.220/2007; Legea insolvabilităţii, nr.632/2001 din dosar – pe suport de hârtie sau în format electronic.
etc. Analiza coroborată a normelor din actele normative Informaţia din Registrul de Stat al persoanelor juridice
menţionate, dar şi din multe alte acte ne permite să con- este informaţie oficială.
statăm că legiuitorul moldav a realizat o bună parte din Potrivit Directivei I, statele trebuie să ia măsurile ne-
angajamentele asumate prin APC, dar mai sunt suficiente cesare pentru a publica într-un buletin naţional (inclusiv
lacune şi reglementări contradictorii. în format electronic (art.3(4)): actele de constituire,
Armonizarea legislaţiei naţionale la rigorile modificările la ele (art.2(1)(a-c)); identitatea persoa-
Directivei I, nr.68/151/EEC din 9.03.1968, care conţine nelor care reprezintă societatea în raport cu terţii, care
reguli cu privire la dezvăluirea informaţiei, validitatea administrează, supraveghează sau exercită controlul
actelor adoptate de organele societăţii, antetul societăţii activităţii societăţii (art.2(1)(d)); cel puţin o dată pe an
şi nulitatea societăţilor, nu a fost încă definitivată. „capitalul subscris, dacă actele constitutive prevăd un
În special, Directiva I obligă statele membre să asi- anume capital, cu excepţia situaţiei în care modificarea
gure persoanele interesate cu informaţii sigure despre o capitalului social subscris atrage o modificare a actului
societate comercială. Pentru realizarea acestui deziderat constitutiv” (art.2(1)(e)); documentele contabile ale
ele sunt impuse să deţină un registru oficial al societă- fiecărui exerciţiu, a cărui publicitate este obligatorie
ţilor (manual şi electronic) care poate fi consultat liber în temeiul Directivelor nr.78/660/CEE, 83/349/CEE,
de toţi cei interesaţi. De asemenea, se cere deschiderea 86/635/CEE şi 91/674/CEE (art.2(1)(f)); dizolvarea,
a câte un dosar pentru fiecare societate înregistrată în inclusiv în caz de nulitate, desemnarea lichidatorilor şi
care să se stocheze toate actele cu privire la societatea radierea societăţii din Registru (art.2 pct.(1) (h)-(k)).
respectivă (art.3 (1-2)), să elibereze copii certificate Legislaţia Republicii Moldova conţine prevederi
de pe actele din dosar atât pe suport de hârtie, cât şi pe fragmentare privind obligaţia de publicitate a informaţi-
cale electronică (art.3 (3)). ilor menţionate în Directiva II. Potrvit art.64 C.civ. RM,

77
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

faptele înscrise în Registrul de Stat pentru a fi opozabile societăţilor comerciale în care este înregistrată societa-
terţilor trebuie făcute publice. Articolul 105 C.civ. RM tea, inclusiv numărul de înmatriculare, forma şi sediul
prevede că dacă legea sau actul de constituire prevăd societăţii, capitalul social subscris şi vărsat, precum
publicarea unei informaţii despre persoana juridică, şi faptul dacă societatea se află în proces de lichidare
informaţia se publică în Monitorul Oficial al Republicii (art.4 din Directiva I). Statele membre sunt obligate să
Moldova. În Monitorul Oficial se publică avize ale so- prevadă sancţiuni adecvate pentru nerespectarea cerin-
cietăţilor comerciale privind modificarea denumirii lor ţelor de publicitate a documentelor contabile şi absenţa
(art.66 C.civ. RM), mutarea sediului (art.67 C.civ. RM), din scrisori, din notele de comandă sau site Internet a
reorganizarea (art.72 C.civ. RM), dizolvarea (art.91 informaţiilor obligatorii menţionate.
C.civ. RM), intentarea procesului de insolvabilitate Legislaţia Republicii Moldova prevede că orice
(art.26 din Legea nr.632/2001), reducerea capitalului act emis de persoana juridică trebuie să conţină de-
social (art.36 din Legea nr.135/2007, art.45 din Legea numirea, numărul înregistrării de stat (IDNO), codul
nr.1134/1997). În alte surse de informare în masă se fiscal şi sediul, sub sancţiunea plăţii de daune-interese
publică avize privind dezvăluirea informaţiei de către (art.66 C.civ. RM, art.3 din Legea nr.135/2007). În
societatea pe acţiuni (art.91 din Legea nr.1134/1997, art.89 alin.(4) C.civ. RM se prevede că de la data înre-
art.54 din Legea nr.199/1999). gistrării dizolvării sale, în documentele şi informaţiile
Cele menţionate demonstrează că nu toată infor- care emană de la societatea comercială, la denumire
maţia indicată în Directiva I este obligatoriu de a fi trebuie adăugată sintagma „în lichidare”. Pentru o
publicată în Republica Moldova. În special, nu există armonie deplină între legislaţia naţională şi cea comu-
obligaţia de publicare a actelor de constituire şi a nitară, considerăm necesar fie de a suplimenta art.66
modificărilor la ele, a persoanelor care au calitatea C.civ. rM cu prevederea „capitalul social subscris şi
de membru al consiliului societăţii sau al comisiei de vărsat”, fie de a încorpora norme speciale în Legea
cenzori (audit), a mărimii capitalului social subscris, nr.135/2007 şi în Legea nr.1134/1997.
a numelui lichidatorului desemnat (cu excepţia dizol- Directiva I conţine dispoziţii ce se referă la angaja-
vării pentru cauza de insolvabilitate) şi a datei radierii mentele asumate de fondatori în numele viitoarei soci-
societăţii din Registrul de Stat. etăţi comerciale şi la cele asumate de administrator.
Directiva 2003/58/CE din 15 iulie 2003 a modificat Astfel, potrivit art.7 din Directivă, fondatorii care au
Directiva I, a simplificat considerabil formalităţile contractat pentru viitoarea societate comercială răspund
relevante şi a introdus posibilitatea de a cere şi de a pentru obligaţiile respective solidar şi nelimitat, dacă
primi datele corespunzătoare prin mijloace electronice. după dobândirea personalităţii juridice societatea nu
Altfel spus, atât solicitantul, cât şi societatea pot alege le-a preluat asupra sa. Legiuitorul naţional a inclus în
forma informaţiei – sau pe suport de hârtie, sau pe art.15 (2) din Legea nr.135/2007 o dispoziţie similară
suport electronic. De asemenea, modificările se referă celei din Directivă, potrivit căreia persoanele care
şi la stabilirea obligaţiei de sancţionare a societăţilor au acţionat în numele societăţii până la înregistrarea
care nu-şi onorează obligaţia de publicitate. societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru actele
Legislaţia naţională reglementează doar modul juridice încheiate dacă societatea nu preia obligaţiile
transmiterii documentelor de constituire a unei societăţi ce decurg din aceste acte sau nu se ajunge la un alt
comerciale în formă electronică la Camera Înregistrării acord. O normă asemănătoare există şi în art.31 din
de Stat şi obligativitatea de ţinere a Registrului de Stat Legea nr.1134/1997, potrivit căreia: fondatorii sunt în
al persoanelor juridice pe suport electronic. Însă, pentru drept să săvârşească numai acţiuni ce ţin de înfiinţarea
o armonizare deplină a legislaţiei cu reglementările societăţii (alin.(7)); fondatorii societăţii răspund solidar
Directivei sunt necesare completări privind obligaţia pentru obligaţiunile lor ... legate de înfiinţarea societăţii,
Camerei Înregistrării de Stat să elibereze copii pe suport ... apărute în cazul săvârşirii de către ei a unor acţiuni
electronic ale acestor acte. Ar fi util chiar şi un buletin în numele viitoarei societăţi (alin.(10)).
în formă electronică, care ar permite accesul publicului În concepţia Directivei I, societatea comercială
la informaţia deţinută de Camera Înregistrării de Stat de la data dobândirii statutului de persoană juridică
pentru o plată ce nu depăşeşte costul administrativ. cu capacitate deplină de exerciţiu este angajată în
Societăţile înregistrate în Registul naţional al so- raporturile juridice de către reprezentantul său legal
cietăţilor au obligaţia ca toate scrisorile şi notele de (administrator) persoană înscrisă în Registrul oficial
comandă ale societăţilor comerciale întocmite pe suport al societăţilor.
de hârtie sau în format electronic, precum şi orice site Şi legislaţia naţională a prevăzut că persoana juri-
al societăţii să conţină informaţii cu privire la Registrul dică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi

78
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

execută obligaţiile prin administrator (art.61 C.civ. RM) limitate prin actul de constituire în comparaţie cu cele
şi că societatea cu răspundere limitată este angajată stipulate în mandat ori în lege, sau cu cele ce rezultă din
în raporturile cu terţii prin actele săvârşite de către circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta
administrator (art.74 din Legea nr.135/2007). Admi- fiind încheiat fără respectarea limitelor impuse poate fi
nistratorul este organul executiv al persoanei juridice, declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că
iar persoana fizică desemnată în funcţie de administra- cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limite.
tor acţionează în numele şi pe contul societăţii ca un Directiva I limitează cazurile de declarare nulă
mandatar. Numele lui se înscrie în mod obligator în a societăţilor comerciale la şase cazuri exprese. De
Registrul de Stat al persoanelor juridice. Orice obligaţie asemenea, se prevede că nulitatea societăţii se declară
civilă, comercială sau de altă natură contractată de per- doar prin hotărâre judecătorească, nu operează cu efect
soana înscrisă în Registrul societăţilor în numele soci- retroactiv, iar societatea dizolvată nu dispare ca subiect
etăţii comerciale trebuie executată de către societate la de drept, ci intră în procedura de lichidare.
timpul şi la locul convenit. Nici societatea şi nici terţii În context, la art.110 C.civ. RM legiuitorul a ţinut
nu sunt în drept să pună la îndoială legalitatea desem- cont de dispoziţiile Directivei chiar la punerea acestuia
nării administratorului sau a altei persoane cu drept de în vigoare şi a prevăzut că nulitatea societăţii comer-
reprezentare a societăţii, dacă această desemnare a fost ciale poate fi pronunţată numai prin hotărâre judecă-
înregistrată la Camera Înregistrării. Societatea nu este torească doar atunci când: actul de constituire lipseşte
în drept să refuze executarea obligaţiilor contractate sau nu este autentificat notarial; obiectul societăţii este
invocând neregularităţi ale desemnării administrato- ilicit sau contrar ordinii publice; actul de constituire nu
rilui (nulitatea adunării generale de desemnare etc.), prevede denumirea societăţii, participaţiunile asocia-
decât în cazul în care demonstrează că terţul cunoştea ţilor, mărimea capitalului social subscris sau scopul
sau trebuia să cunoască neregularitatea desemnării societăţii; dispoziţiile legale privind capitalul social
administratorului. minim nu au fost respectate; toţi fondatorii au fost
Directiva I instituie o prezumţie, potrivit căreia incapabili la data constituirii societăţii.
toate angajamentele contractate de organul executiv al Articolul 111 C.civ. RM a preluat din Directivă şi
societăţii trebuiesc executate. Aceasta regulă se referă consecinţele nulităţii societăţii comerciale, prevăzând
şi la actele ce nu se încadrează în obiectul de activitate că nulitatea societăţii nu afectează actele societăţii
al societăţii. încheiate în numele său până la nulitate, iar societatea
Şi legislaţia naţională stabileşte că societatea cu dizolvată intră în lichidare la data când hotărârea de
răspundere limitată (art.74 din Legea nr.135/2007) este dizolvare a rămas definitivă.
angajată în raporturile cu terţii prin actele săvârşite de În concluzie, avem speranţa că autorităţile publice
către administrator, chiar dacă aceste acte depăşesc responsabile de armonizare vor propune modificările
obiectul de activitate al societăţii. Alineatul (3) din de rigoare pentru a aduce legislaţia naţională în con-
art.74 stabileşte că prevederile actului de constituire şi cordanţă cu Directiva I, demonsrând că Republica
hotărârile adunării generale a asociaţilor care limitează Moldova îşi onorează obligaţiile asumate.
împuternicirile de reprezentare conferite de lege admi-
nistratorului nu sunt opozabile terţilor. În cazul în care
administratorul încheie contracte cu depăşirea limitelor Note:
de reprezentare stabilite prin actul de constituire sau
prin hotărârea adunării generale, inclusiv cele menţi-
1
O.Guţu. Moldova: Convergenţa cu Acquis-ul. O strategie
procreştere şi prointegrare. – Chişinău, 2006, p.5.
onate la art.73, sunt executorii pentru societate. Nici 2
Tratate internaţionale. Vol.38, 2006, p.401.
societatea şi nici unul dintre asociaţi nu poate invoca 3
Armonizarea legislaţiei a fost efectuată de toate statele care
limitarea împuternicirilor menţionate pentru a solicita au aderat la UE şi care sunt în proces de aderare. Experienţa altor
state în materia armonizării dreptului societăţilor comerciale, în
anularea contractului şi reparaţia prejudiciului. Actul special experienţa României, trebuie utilizată la maxim. În acest
juridic va fi valabil, iar responsabil faţă de societate sens pot fi consultate şi următoarele lucrări: D.Şandru. Societăţile
pentru prejudiciul cauzat va fi însuşi administratorul comerciale în Uniunea Europeană. – Bucureşti, 2007. – 375 p.;
care, ştiind despre existenţa limitelor, le-a depăşit. Prin T.G. Savu. Societăţile comerciale şi Acquis-ul comunitar. – Bu-
cureşti, 2001. – 173 p. A.Fuerea. Drept comunitar al afacerilor.
urmare, el este persoana care trebuie să despăgubească – Bucureşti, 2003. – 366 p.
societatea. Dacă însă terţul cunoştea existenţa limite- 4
Textele Directivelor Uniunii Europene, dar şi al altor acte
lor, actul juridic este anulabil. În acest sens se poate normative în limba română pot fi accesate pe http://eur-lex.euro-
pa.eu/ro/index.htm
invoca dispoziţia art.226 C.civ. RM, potrivit căreia 5
A se vedea: art.63 din Codul civil, art.9 şi art.16 din Legea
dacă împuternicirile organului persoanei juridice sunt nr.135/2007, art.37 din Legea nr.1134/1997.

79
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Starea de pericol social – condiţie obligatorie


pentru luarea măsurilor de constrângere
cu caracter medical
Stela BOTNARU,
doctor în drept, conferenţiar universitar
Iulia BURAVCENCO,
studentă, anul IV BAC, Facultatea de Drept

S ăvârşirea unei infracţiuni de către o persoană pre-


supune în primul rând încălcarea ordinii juridice a
de pericol social al faptei infracţionale. Starea de pericol
social, condiţionată de boală sau de intoxicaţie alcoolică
statului, altfel spus – comiterea unei faptei socialmente sau narcotică, nu trebuie să fie confundată cu starea de
periculoase, prevăzute de Partea Specială a Codului pericol întruchipată în fapta infracţională şi relaţiile
penal al Republicii Moldova.1 sociale la care aceasta atentează.
În mod normal, persoana care a săvârşit cu vinovăţie Aceasta confuzie a apărut în practica aplicării mă-
o faptă socialmente periculoasă, prevăzută de legea pe- surilor de constrângere cu caracter medical, şi anume:
nală, urmează a fi trasă la răspundere penală în confor- persoanelor care au săvârşit infracţiuni în stare de ires-
mitate cu legislaţia în vigoare, aplicându-i-se pedeapsa ponsabilitate li se aplicau astfel de măsuri în dependenţă
corespunzătoare gradului şi caracterului prejudiciabil de gravitatea faptei comise, fiind ignorată starea psihică
al faptei comise. actuală a persoanei şi pericolul social pe care aceasta îl
În acelaşi timp, există anumite categorii de persoane, prezintă.
cum ar fi alienaţii mintali, persoanele dependente de Considerăm o atare tratare a speţei în cauză ca fiind
alcool sau substanţe narcotice, cărora nu li se aplică greşită, reiterând că măsurile de constrângere cu carac-
pedeapsa penală, din considerentul ineficienţei, insufici- ter medical poartă un caracter terapeutic şi se aplică cu
enţei sau imposibilităţii aplicării acesteia. Conform art.99 scopul de a trata persoana sau de a îmbunătăţi starea ei
C.pen. RM, în astfel de cazuri sunt aplicate măsurile de de sănătate. Desigur, în acest caz este foarte important
constrângere cu caracter medical. de a stabili un tratament potrivit, luând în consideraţie
În literatura de specialitate se subliniază că măsurile boala psihică a persoanei, precum şi influenţa acesteia
de constrângere cu caracter medical constau în obligarea asupra comportamentului ei.
persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea pe- Este important de a delimita stările de pericol social
nală şi care suferă de anumite deficienţe de ordin mintal diferite în cazul măsurilor de constrângere cu caracter
sau care face abuz de substanţe alcoolice sau narcotice medical şi al celor cu caracter educativ, caracteristice
să urmeze un anumit tratament medical.2 doar minorilor.
Astfel, ca mijloace de prevenire destinate să pre- Starea de pericol social a făptuitorului nu se confundă
întâmpine – prin înlăturarea anumitor stări de pericol nici cu boala acestuia sau cu starea de intoxicaţie cronică
relevate de faptă – săvârşirea de noi fapte prevăzute de prin alcool sau stupefiante. Boala ori intoxicaţia alcoolică
legea penală, măsurile de siguranţă au, inevitabil, dar ori prin stupefiante nu prezintă un pericol social în sine,
numai în subsidiar, şi caracter coercitiv.3 decât în măsura în care se asociază cu un comportament
Legislaţia penală a Republicii Moldova nu defineşte infracţional.
în mod nemijlocit noţiunea „pericol social” în calitate Cu toate acestea, starea de pericol social nu are caracter
de condiţie pentru luarea măsurilor de constrângere cu subiectiv, ci este o realitate obiectivă, umană sau socială
caracter medical, chiar dacă foloseşte acest termen. pusă în evidenţă prin conduita persoanei, nu însă o pericu-
În această ordine de idei, definiţia noţiunii de pericol lozitate sau o stare periculoasă a acesteia, în sine.6
social este dată de Legea cu privire la sănătatea mentală4, Starea specială de pericol social al infractorului
şi anume: pericolul social reprezintă un atribut al stării urmează a fi determinată, examinată şi demonstrată în
psihice a bolnavului sau comportament ce implică peri- cadrul desfăşurării procesului penal. Necesită a fi efec-
colul unei vătămări fizice pentru sine sau pentru alte per- tuate un şir de expertize medico-legale pentru a constata
soane ori pericolul unor distrugeri de bunuri materiale. prezenţa unei boli psihice sau a tulburării temporare, fie
În doctrină, starea de pericol social este definită ca dependenţa alcoolică sau narcotică, care au condiţionat
fiind situaţia psiho-fizică în care se află o persoană care nemijlocit comiterea infracţiunii de către făptuitor.
a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi cu privire Existenţa stării de pericol, condiţie de fond pentru
la care există probabilitatea că va comite noi fapte pre- luarea măsurilor de siguranţă cu caracter medical, se cere
văzute de lege ca infracţiuni.5 dovedită, neputând fi prezumată. Săvârşirea unei fapte
Astfel, observăm că starea de pericol social în calitate prevăzute de legea penală nu este o dovadă că făptuitorul
de condiţie obligatorie pentru luarea măsurilor de con- prezintă o stare de pericol, aceasta constituind numai un
strângere cu caracter medical, este diferită de noţiunea simptom care relevă o asemenea stare.7

80
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Probaţiunea în acest caz este una problematică, reie- se poate spune că nici cele autodistructive (suicidul) ar
şind din faptul că validitatea ştiinţifică a pronosticurilor putea avea o asemenea relevanţă.8
infracţionale, în ceea ce priveşte comportamentul viitor Starea de pericol social determină, nu în ultimul rând,
al făptuitorului, este discutabilă. Pe de altă parte, este şi perioada pentru care se aplică o măsură de constrânge-
important a determina starea existentă la momentul co- re cu caracter medical, astfel încât măsurile de siguranţă
miterii faptei, şi nu un comportament viitor şi nesigur. se aplică atât timp cât persistă starea de pericol, având un
Astfel, pentru luarea măsurilor cu caracter medical caracter nedeterminat, dar susceptibile de a fi revocate în
dovedirea stării de pericol implică dovedirea bolii sau cazul dispariţiei temeiului pentru care s-au aplicat.
a intoxicaţiei cronice în momentul săvârşirii faptei, Diferită însă este finalitatea. De exemplu, în cazul
precum şi a legăturii cauzale între boală sau intoxicaţia persoanelor care au săvârşit infracţiuni în stare de ires-
cronică – pe de o parte şi comportamentul infracţional ponsabilitate, acestea nu sunt trase la răspundere penală,
al făptuitorului – pe de altă parte. deoarece nu întrunesc condiţiile subiectului infracţiunii.
În acest caz, expertiza medico-legală nu constituie o În acelaşi timp, persoanele care au comis infracţiuni
probă unică şi absolută pentru dovedirea stării de pericol fiind perfect responsabile, însă au dobândit boala sau
social, însă are un rol important în luarea măsurilor de tulburarea psihică pe parcursul desfăşurării urmăririi
constrângere cu caracter medical. penale sau în timpul executării pedepsei, urmează să
De exemplu, chiar dacă se constată că infracţiunea a fie supuse tratamentului, iar în cazul însănătoşirii pot
fost comisă sub influenţa alcoolului sau a consumului de continua executarea pedepsei. În acest caz, termenul de
droguri, nu înseamnă numaidecât că persoana şi pe viitor aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical
va prezenta un comporatament delincvent. În acest caz se deduce din termenul general de pedeapsă aplicat.
este absolut necesar să fie stabilit că făptuitorul prezintă Se observă tendinţa de a aplica măsurile de con-
o stare de alcoolism cronic sau dependenţă de substanţe strângere cu caracter medical, în cazuri exclusive – ca
narcotice, care condiţionează nemijlocit comportamentul substitutive ale pedepsei, doar persoanelor care nu pot fi
deviant al acestuia. trase la răspundere penală, fapt ce determină o îngustare a
Totuşi, din cercetările criminologice rezultă că alco- câmpului de acţiune a acestor categorii de sancţiuni, ceea
olismul este unul dintre factorii şi cauzele care au deter- ce vine în contradicţie cu scopul urmărit de legiuitor.
minat şi continue să înlesnească comiterea infracţiunilor, Stabilirea stării de pericol condiţionate de boală sau
astfel încât contribuţia alcoolului în coraport procentual de o altă stare patogenă are o deosebită importanţă sub
este evident mai mare. aspect criminologic, astfel stabilindu-se statistici clare de
În acelaşi timp, în privinţa persoanelor care au săvâr- comitere a infracţiunilor de către persoane sub influenţa
şit infracţiuni în stare de iresponsabilitate sau care s-au bolii, a substanţelor narcotice sau toxice, fapt ce poate
îmbolnăvit de o boală psihică ulterior săvârşirii faptei, ajuta în elaborarea unor tactici clare de prevenire a co-
în cadrul urmăririi penale este necesar de a verifica dacă miterii infracţiunilor. Aceasta deoarece prevenirea este
aceste persoane au mai suferit de boli psihice, de a stabili mult mai simplă şi eficientă decât corectarea rezultatului
gradul şi caracterul acestora la momentul săvârşirii fap- negativ survenit.
tei, precum şi comportamentul acestor persoane înaintea Regretabil este faptul că statisticile judiciare nu oferă
săvârşirii faptei şi după săvîrşirea ei. date privind numărul persoanelor faţă de care s-au luat
Pe de altă parte, dependenţa de droguri, care generea- măsuri de constrângere cu caracter medical. Aceste date
ză anumite modificări de ordin psihologic sau psihic, de ar fi utile în fundamentarea unor cercetări criminologice,
obicei favorizează comiterea faptelor infracţionale, astfel oferind posibilitatea perfecţionării atât a legislaţiei în
creând o stare de pericol care necesită, pe lingă pedepsele domeniu, cât şi a practicii de aplicare a acestor măsuri.
aplicate infractorului, luarea unor măsuri de constrângere
cu caracter medical. Deseori, stările de sevraj, ca fiind Note:
reacţii neurovegetative şi psihocomportamentale deter- 1
Codul penal al Republici Moldova, adoptat prin Legea nr.985
minate de suprimarea bruscă a consumului de droguri, din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.128 -129.
predispun persoana la un comportament antisocial. 2
A se vedea: S.Botnaru, A.Şavga, Vl.Grosu, M.Grama. Drept
Discernământul afectat al persoanei creează un peri- Penal. Partea Generală. Vol.I. – Chişinău: Cartier Juridic, 2005,
col social viitor, dar nesigur, luând în consideraţie faptul p.531.
că aceasta a prezentat devianţe de la un comportament
3
A se vedea: Al.Boroi. Drept Penal. Partea Generală. Ediţia a
III-a. – Bucureşti: ALL Beck, 2001, p.299.
normal, în legătură cu existenţa unei boli psihice croni- 4
Legea Republicii Moldova cu privire la sănătatea mentală,
ce sau a unei tulburări psihice temporare la momentul nr.1402 din 16.12.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
comiterii faptei. 1998, nr.44-46.
5
A se vedea: C.Sima. Măsurile de siguranţă în dreptul penal
Potenţialul agresiv reactogen, variabil în raport cu contemporan. – Bucureşti: ALL Beck, 1999, p.47.
condiţiile de manifestare a bolii, cu tipul de personali- 6
A se vedea: C.Bulai. Manual de drept penal. – Bucureşti: ALL
tate şi cu stimulii externi, poate determina conduite de Beck, 1997, p.587.
7
A se vedea: V.Paşca. Măsuri de siguranţă. Sancţiuni penale. –
răspuns diferite, dintre care formele heterodistructive Timişoara: Lumina Lex, 1998, p.127.
au, de regulă, incidenţă cu legea penală, după cum nu 8
A se vedea: V.Paşca. Op.cit., p.130.

81
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii


persoanei în viziunea dreptului comparat
Ludmila Dumneanu,
doctor în drept, conferenţiar universitar

A părarea persoanei şi, îndeosebi, a vieţii constituie


o preocupare constantă, comună tuturor sistemelor
Pentru a poziţiona dreptul la viaţă în doctrina şi juris-
prudenţa actuală, vom aminti problemele deosebite ce le
de drept. În orice orânduire socială viaţa a fost ocrotită ridică biotehnologiile şi medicina. Acestea aduc gradual
de lege, nu atât ca fenomen biologic, ci, mai presus de importante modificări în conţinutul acestor drepturi şi în
toate, ca fenomen social, ca valoare primară şi absolută felul în care înţelegem să le protejăm. Din acest punct de
a oricărei societăţi, ca o condiţie indespensabilă a însăşi vedere, se vorbeşte despre o veritabilă revoluţie în dome-
existenţei societăţii omeneşti. Legea ocroteşte nu nu- niul drepturilor omului, ale cărei influenţe se manifestă în
mai interesul fiecărui individ de a trăi, de a-şi conserva special în domeniul dreptului la viaţă şi integritate fizică
şi prelungi viaţa, dar, mai ales, interesul societăţii ca şi psihică. În aceste condiţii, putem spune că cele mai
viaţa fiecărui om să fie păstrată şi respectată de ceilalţi, vechi drepturi existente în catalogul drepturilor omului
conservarea vieţii indivizilor fiind hotărâtoare pentru şi cetăţeanului revin în prim-plan atenţiei juris­prudenţei
existenţa societăţii care nu poate fi concepută decât ca şi doctrinei.
formată din indivizi în viaţă. Foarte interesantă din punctul de vedere al protecţiei
Fiecare grup social, din cele mai vechi timpuri, s-a vieţii este şi reflectarea în textul Constituţiilor a pro-
preocupat să asigure prin toate mijloacele ocrotirea vieţii blemelor ce ţin de bioetică. Aceste dispoziţii prezintă
indivizilor, fie că a apelat la reguli tradiţionale (cutumia- interes, atât timp cât asemenea practici pot prezenta
re), la reguli religioase, la reguli morale, fie la cele juri- eventuale riscuri pentru viaţă sau pot pune în discuţie
dice. Dintre mijloacele juridice de apărare legea penală viito­rul speciei, mai ales atunci când vorbim despre
a avut, din timpuriu, un rol tot mai important, dreptul experimente asupra genomului uman. Aceste practici
penal fiind forma cea mai energetică de influenţare a redefinesc noţiunea dreptului la viaţă, aducând în aria
relaţiilor sociale şi de ocrotire a valorilor fundamentale sa de protecţie datele genetice ale persoanei şi viaţa in-
ale societăţii. În toate legiuirile, începând cu Codul trauterină. În lumina acestor noi evoluţii, se poate pune
Hammurabi (sec. XVIII î.Hr.), codurile chinezeşti (sec. problema dacă dreptul la viaţă îşi va lărgi conţinutul şi
XIII), cărţile sacre egiptene, legile lui Manu (sec. XI), devine mult mai dificilă trasarea limitelor între dreptul
legile lui Licurg, Solon, Dracon (sec. VII-IX), legile la viaţă şi dreptul la integritate fizică.
romane, legile popoarelor germanice, şi până la legiuirile Cea mai avansată în acest domeniu este la ora actuală
epocii moderne, grija pentru ocrotirea vieţii omului stă în Constituţia Elveţiei, care prevede în art.24 unele prin-
centrul atenţiei legiuitorului. Vechile pravile româneşti cipii generale privind ingineria genetică şi tehnologiile
incriminau, de asemenea, faptele de omor, întocmai ca reproductive. Cele mai interesante dispoziţii sunt cele
şi codurile penale ale României – din 1864, 1936... care interzic intervenţiile genetice de natură să afecteze
Dreptul la viaţă reprezintă un drept definitoriu al moştenirea genetică a gârneţilor umani sau a embrionilor.
fiinţei umane, iar Curtea Europeană îl consideră una De asemenea, este interzis transferul sau fuziunea între
dintre valorile fundamentale ale societăţii noastre, dar celulele sau moş­tenirea genetică a speciilor neumane
şi în materia drepturilor omului pe plan internaţional. spre/sau cu cele umane. Aceste prevederi, deşi au un
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stabileşte caracter general, par să anticipeze problema donării sau
în art.3 dreptul oricărei persoane la viaţă şi la inviola- a practicilor eugenice.
bilitate. Articolul 2 al Convenţiei europene prevede că Frontierele dreptului la viaţă înseamnă, de fapt,
dreptul oricărei persoane la viaţă este protejat de lege, iar frontierele vieţii însăşi. Această problemă poate avea o
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice abordare atât filosofică, etică, religioasă, cât şi juridică.
stabileşte că dreptul la viaţă este inerent persoanei. În Aici ne referim atât la momentul începutului vieţii şi felul
ceea ce priveşte locul dreptului la viaţă în Constituţiile în care el este perceput de principalele curente doctrinare
statelor lumii, el este consacrat expres de majoritatea şi de către jurisprudenţa organismelor în materie, cât şi
acestora. Totuşi, un număr limitat de Constituţii, printre la sfârşitul acesteia. Se pare că răspunsul este încă căutat
care cea a Franţei, Italiei, Suediei şi toate Constituţiile atât de practicieni ai dreptului, de doctrinari, cât şi de
statului nostru până în prezent, nu îl con­sacră în mod societate în general.
expres, deşi şi acestea, prin reglementările lor, urmăresc În dreptul comparat se admite faptul că, în general,
ocrotirea vieţii. dreptul la viaţă este consacrat expres doar stricto sensu,

82
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

ca un drept al individului de a cere protecţia de către stat poziţia socială a vinovatului. Pedeapsa se aplica şi în
a inviolabilităţii vieţii sale, împotriva oricărei atingeri raport de partea lezată a corpului.
ilicite comise de alte persoane, indiferent de statutul Problema atingerilor aduse integrităţii fizice a per-
legal al acestora şi de interesul privat sau public, pe care soanei îmbracă două aspecte: atingerile ilegale aduse
aceştia îl reprezintă. acestei integrităţi şi atingerile legale ale acesteia. Atin-
În legislaţiile din alte ţări infracţiunile contra vieţii gerile ilegale aduse integrităţii fizice a persoanei sunt
ocupă, de obicei, un loc prioritar. Astfel, în Codul penal sancţionate de dreptul penal. Sunt sancţionate, mai întâi,
italian ele sunt prevăzute în Capitolul 1 din Titlul XII, atingerile aduse integrităţii fizice a persoanei, de către
Cartea a ll-a – „Delictele contra vieţii, integrităţii sau terţe persoane fără consimţământul victimei sau, uneori,
sănătăţii”. şi atingerile aduse integrităţii fizice in prezenţa acestui
Noul Cod penal francez, în Titlul II intitulat „Fapte consimţământ.
care preju­diciază persoana umană”, incriminează, de Infracţiunea de vătămare a integrităţii corporale
asemenea, faptele îndreptate contra vieţii persoanei; ele atentează la integritatea fizică a persoanei. Conceptul de
sunt sistematizate în două secţiuni ale Capitolului I, şi integritate fizică este tratat divers în doctrina dreptului
anume: „Fapte voluntare contra vieţii” (Secţiunea l) şi comparat. Dreptul la integritate fizică este sinonim cu
„Fapte involuntare contra vieţii” (Secţiunea ll). În prima principiul inviolabilităţii corporale a individului care
Secţiune este incriminat omorul (art.221-1); omorul comportă, de fapt, două faţete. Pe de o parte, este vorba
agravat (art.221-2); omorul cu premeditare (asasinatul) despre principiul noi me tangere, ce impune celorlalte
(art.221-3); omorul comis în alte circumstanţe agravante subiecte de drept o obligaţie negativă de a nu aduce
(art.221-4); atentatul la viaţa per­soanei prin otrăvire atingere acestei integrităţi, iar, pe de alta, este vorba
(art.221-5). În a doua Secţiune este incriminat omorul despre dreptul oricărui individ de a dispune de sine in-
involuntar (art.221-6) şi uciderea din culpă a persoanelor suşi. Principiul noi me tangere este unul opozabil altora,
(art.221-7)... protejează individul împotriva oricăror intruziuni din
 Problema statutului juridic al eutanasiei este una de exterior, intenţionate sau nu, de natură să aducă atingere
durată, având diverse modalităţi de manifestare pe toată integrităţii sale fizice. Această atingere poate avea un ca-
perioada, fiind caracterizată prin necesităţile perioadelor racter profilactic, ca, de exemplu, în cazul tratamentelor
istorice respective şi prin atitudinea luată de un stat sau medicale, precum şi un caracter sancţionator, şi anume:
altul faţă de un asemenea fenomen. Problema vieţii şi vătămările integrităţii corporale sau a sănătăţii.
morţii persistă chiar de la începutul apariţiei comu- Legiuirile penale din toate timpurile şi în toate orân-
nităţilor umane, fiind determinată de factori naturali, duirile sociale au recunoscut gradul de pericol social de-
geografici şi fiziologici. Pe parcurs, odată cu apariţia osebit de ridicat pe care îl reprezintă infracţiunile contra
statului şi dreptului, s-a încercat să se găsească o soluţie vieţii şi sănătăţii, uciderea unei persoane constituind una
viabilă privind natura eutanasiei şi importanţa ei pentru dintre cele mai grave fapte.
o anumită comunitate, civilizaţia sec. XXI rămânând în
căutarea unei asemenea soluţii. Bibliografie:
În urma analizei istorice asupra originii infracţiunii de 1. Al.Boroi. Infracţiuni contra vieţii. – Bucureşti: ALL, 1999.
2. I.Dobrinescu. Infracţuni contra vieţii persoanei. – Bucureşti:
vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii conclu- Editura Academiei, 1987.
zionăm asupra unor aspecte importante. În primul rând, 3. J.Pradel. Droit penal general. – Paris: Cujas, 1991.
această infracţiune s-a aplicat în antichitate sub forma 4. Donneddieu de Vebres. Trate de droit criminel et de legislation
mecanismului de reacţie împotriva încălcării normelor penale compare. Troiseme edition. – Paris: Sirey, 1947.
5. N.Marian Vlâdoiu. Protecfia constituţională a vieţii, integrită-
sociale – răzbunarea sângelui. Pedepsele aplicate erau ţii fizice şi a integrităţii psihice. – Bucureşti: Hamangiu, 2006.
considerate ca o plată pentru răul provocat ori ca o ispă- 6. M.Laşcu, O.Pop. Aspecte de teorie şi practică judiciară în
şire a păcatului săvârşit. La baza Codului lui Hammurabi materia infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. –
se află „legea Talionului”. Cu toate că la prima vedere Chişinău: Elan Poligraf, 2001.
7. Vl.Hanga. Istoria dreptului românesc. Vol.1. – Bucureşti:
este declarată egalitatea tuturor membrilor societăţii, to- Editura Academiei, 1980.
tuşi, pedepsele se diferenţiau în funcţie de poziţia socială 8. C.Bârsan. Convenţia euro­peană a drepturilor omului – co-
a vinovatului sau a părţii lezate. În epoca medievală nu mentariu pe articole. Vol.I. Drepturi şi liber­tăţi. – Bucureşti: AII
persistă o diferenţiere sau un progres mare în legătură cu Beck, 2005.
9. I.Muraru, S.Tănâsescu. Blocul de constituţionalitate, concept
această infracţiune, doar că legea Talionului o schimbă specific sistemului constituţional francez // Dreptul (Bucureşti),
prin „leziunea, lovirea şi rănirea”, acestea fiind cuprinse 1998, nr.4.
în capitolele „Infracţiuni contra persoanei şi sănătăţii” 10. O.Tinca. Constituţii şi alte texte de drept public. – Oradea:
sau „Infracţiuni împotriva vieţii”, „Infracţiuni contra Imprimeria de Vest, 1997.
11. I.Diculescu, C.Călinolu, G.Diiculescu. Drept constitu­ţional
personalităţii”. Regresul constă în faptul că pedeapsa comparat. Ed. a II-a, revăzută şi adăugită. Vol.I. – Bucureşti: Lumina
pentru „leziunea corporală” se aplica în dependenţă de LEX, 1999.

83
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Critici aduse teoriei


contractului administrativ
Dorin Cimil,
doctot în drept, conferenţiar universitar

N oţiunea de contract civil ca izvor de apariţie


a drepturilor şi obligaţiilor civile este organic
administrativ, aceeaşi doctrină franceză conturează trei
caracteristici distincte ale acestuia:
instituţionalizată în legislaţia civilă, mai cu seamă în – calitatea juridică a părţilor contractuale în care una
sistemul legislaţiei civile codificate, reieşind din esenţa din părţi este iminent o persoană de drept public;
raporturilor economice pe care le reglementează şi – obiectul contractului ce constă în executarea unui
efectele juridice pe care le produce asupra subiecţilor serviciu public sau a unei lucrări publice;
raportului contractual. Din acest motiv, art.1 alin.(1) – clauze contractuale exorbitante, ceea ce ar însem-
C.civ. RM stabileşte principiile de bază ale legislaţiei na, în esenţă, că clauzele contractuale sunt derogatorii
civile, care direct pot fi atribuite legislaţiei contractelor, de la cele ale dreptului comun şi exced de la principiul
iar norma stabilită în alin.(2) al aceluiaşi articol scoate libertăţii contractuale, fiind nesusceptibile de a figura
în relief principiul fundamental al raporturilor contrac- într-un contract de drept comun.
tuale civile, şi anume: libera stabilire de către părţi Teoria contractului administrativ are menirea să
a drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale, exclusive, evidenţieze şi să legitimeze participarea prioritară a
corporative, nepatrimoniale, precum şi orice condiţii ce autorităţilor publice sau a persoanelor private împuter-
nu contravin legislaţiei în vigoare (principiul libertăţii nicite prin lege în raporturile cu alte persoane în cadrul
contractuale). raporturilor patrimoniale din domeniul public. Altfel
La capitolul clasificări ale contractelor civile, expus spus, se creează un regim aparte de relaţii, diferit de
în art.666 alin.(3) C.civ. RM, la fel nu găsim o reflec- cel instituit de Codul civil, unde accentul juridic este
tare normativă a ,,contractului administrativ”, care l-ar pus pe protejarea intereselor autorităţilor publice şi ale
pune în rândul izvoarelor de apariţie a drepturilor şi persoanelor ce le îndeplinesc competenţele cu deviere
obligaţiilor civile. de la principiile unanim recunoscute ale legislaţiei
În temeiul Legii contenciosului administrativ, civile.
în circuitul juridic s-a introdus noţiunea de contract Actualul Cod civil nu prevede aplicarea normelor
administrativ, ceea ce ar însemna o asimilare cu actul sale faţă de raporturile care se nasc din relaţii admi-
administrativ, însă ar produce, în sensul legii citate, nistrative sau de altă natură ce presupun subordonarea
efecte juridico-civile. Astfel, în temeiul art.8 alin.(2) pe verticală, deoarece însăşi prezenţa acestor criterii
lit.b) C.civ. RM, s-ar putea concluziona că contractul presupune atât imposibilitatea aplicării legislaţiei civile
administrativ ar fi un temei de apariţie a drepturilor şi faţă de aceste relaţii, cât şi a construcţiei contractului
obligaţiilor civile. civil ca atare. Un contract civil poate fi stabilit şi rea-
Prin art.2 din Legea contenciosului administrativ, lizat numai între părţi ce se află pe aceeaşi platformă
contractul administrativ este asimilat actului adminis- juridică şi posedă mijloace juridice egale de a-şi proteja
trativ, fiind definit de lege ca un contract încheiat de o drepturile şi interesele patrimoniale, fără ca interesul
autoritate publică, în virtutea prerogativelor de putere unei părţi să prevaleze faţă de interesul celeilalte părţi
publică, având ca obiect administrarea şi gestionarea contractante.
bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de Contractul administrativ reprezintă contractul în-
interes public, prestarea de servicii publice, activitatea cheiat de către o autoritate publică sau un alt subiect
funcţionarilor publici care rezultă din relaţiile de muncă autorizat de o autoritate publică în virtutea prerogative-
reglementate de statutul juridic al acestora. lor de putere publică şi un participant (persoană fizică
În aspect doctrinar şi, mai cu seamă, în doctrina sau juridică), având ca obiect gestionarea şi administra-
civilistică franceză şi cea romană, noţiunea contrac- rea bunurilor din domeniul public, executarea lucrărilor
tului administrativ este indisolubil legată de noţiuni de interes public, prestarea de servicii publice etc.
determinante ca proprietate publică, domeniu public Prin urmare, în temeiul acestei legi, practica judici-
şi autoritate publică, iar specificul esenţei juridice a ară naţională, precum şi reprezentanţii doctrinei admi-
acestei entităţi juridice reprezintă inalienabilitatea şi nistrativiste raportează la categoria contractelor admi-
inegalitatea. În aspectul naturii juridice a contractului nistrative, în dauna legislaţiei şi practicii contractuale

84
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

civile, contractele de concesiune, de achiziţii publice, acestor contracte. În temeiul criteriilor de calificare
de prestare a serviciilor de interes public, contractele de în sistemă a acestor relaţii, contractele de furnizare
punere în valoare a bunurilor proprietate publică sau a energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a
de executare a lucrărilor de interes public, precum şi apei potabile şi menajere sunt calificate ca contracte
alte contracte standart (contract-tip). de factură pur civilă, unde prevederile Codului civil
Paradoxală se prezintă situaţia când pentru toate se aplică în calitate de norme generice faţă de aceste
aceste categorii de contracte Codul civil prevede raporturi, iar protejarea juridică a drepturilor con-
un mecanism bine conturat de reglementare, ca, de sumatorilor este cu succes înfăptuită de prevederile
exemplu: pentru concesiune –mecanismul uniform al Codului civil (art.720, art.749-752, art.803-808) şi
locaţiunii cu specificul imprimat în Legea concesiunii; ale legislaţiei civile în domeniul protecţiei consu-
pentru achiziţii publice – mecanismul uniform al vân- matorilor.
zării-cumpărării, antreprizei sau prestării de servicii Procesele-verbale de consum fraudulos al energiei
cu titlu oneros cu specificul imprimat în Legea spe- electrice şi termice, al gazelor naturale, al apei pota-
cială a achziţiilor publice; iar pentru toate contractele bile şi menajere sunt considerate, în sensul legislaţiei
cu clauze standard, fie cu participarea persoanelor de contenciosului administrativ, în calitate de acte admi-
drept public sau de drept privat, este creat un meca- nistrative şi pot fi contestate în ordinea contenciosului
nism de reglementare juridico-civilă eficient, stabilit administrativ. În esenţă, ele reprezintă nişte probe,
de art.712-720 C.civ. RM, care corespunde principi- care urmează a fi analizate în cumul cu alte probe de
ilor fundamentale ale legislaţiei civile şi nu are nimic aceeaşi forţă juridică, vis-à-vis de faptul neexecutării
comun cu raporturile juridice administrative.
sau executării necorespunzătoare a acestor contracte
Contractele de furnizare a energiei electrice şi
civile. În mod obişnuit, urmează să fie contestat în
termice, a gazelor naturale, a apei potabile şi mena-
ordine generală contencioasă faptul juridic, adică
jere, de asemenea, sunt catalogate de către susţină-
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
torii teoriei contractului administrativ ca contracte
contractului civil, dar nu o simplă probă, care în cele
administrative, deoarece, după părerea lor, clauzele
mai dese cazuri este perfectată în mod unilateral de
obligatorii pe care le conţin au apărut din necesitatea
către persoana juridică învestită cu dreptul de a exer-
intervenţiei statului în raporturile juridice. Aceasta,
susţin ei, datorită faptului că prin aceste contracte sunt cita atribuţii publice.
reglementate raporturi sectoriale de monopol natural, Prin art.2 al Legii contenciosului administrativ sunt
iar rolul deţinut de ANRE este de a echilibra interesele asimilate contractelor administrative şi contractele de
consumatorilor, ale agenţilor economici şi ale statului muncă, încheiate de autorităţile publice cu funcţionarii
(este relevantă modalitatea formării tarifelor la aceste publici. Această prevedere la fel vine în contradicţie
servicii, modalitate stabilită de Regulamentul ANRE, cu norma de la alin.(2) art.2 C.civ. RM, care la ca-
Legea administraţiei publice locale, Legea cu privire tegoria raporturilor reglementate de legislaţia civilă
la statutul municipiului Chişinău etc.). Regimul public stabileşte şi raporturile de muncă în aspectul stabilirii
al acestor contracte rezidă în necesitatea protejării drepturilor şi obligaţiilor contractuale.
consumatorului de un eventual abuz care ar putea fi În concluzie, am putea menţiona că dezvoltarea
exercitat de furnizor asupra consumatorilor. teoriei contractului administrativ nu are repere sigure
Dar şi la acest capitol sunt argumente forte în pri- conceptuale şi legislative; ea contravine dogmei şi
vinţa susţinerii poziţiei civilistice a esenţei şi naturii ideologiei legislaţiei civile.

85
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Armonizarea legislaţiei penale – o tendinţă


a justiţiei penale în spaţiul european
Maria STRULEA,
doctor în drept
Mihaela VIDAICU,
doctor în drept

R eflecţii substanţiale privind funcţionalitatea


racordării legislaţiilor penale naţionale la cea
poate exclude totalmente cooperarea judiciară dintre
state, atâta timp cât scopul creării Uniunii Europene
penală europeană constituie obiectul cercetărilor atât etse asigurarea unui spaţiu comun de libertate, sigu-
în doctrină, cât şi în practica juridică a statelor Uniunii ranţă şi justiţie. Iată de ce unii doctrinari2 susţin ide-
Europene. Recunoaşterea funcţiilor racordării legislaţi- ea interpretării lato sensu a funcţiei auxiliare clasice:
ilor europene penale ar asigura temeinicia unui spaţiu nu doar a o restrânge la necesitatea instaurării dublei
de libertate, de securitate şi de justiţie. incriminări, dar şi la cea a recunoaşterii mutuale. O
Există tendinţa de a neglija uneori rolul şi funcţiile astfel de construcţie ar facilita activitatea celui de al
armonizării, invocându-se deosebirile dintre dreptul treilea pilon al Uniunii Europene, care este preponde-
material şi cel procesual în materie penală în statele rent de natură organică.
membre. În acest sens se invocă dublarea reglementă- Exigenţa dublei incriminări este tradiţională, ea
rilor incriminatoare. De exemplu, în art.4 al Convenţiei permiţând statelor de a refuza asistenţa proprie în
din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie represiunea faptelor care nu cunosc incriminare în
penală între statele membre ale UE se stipulează: „În legislaţia lor naţională.3 Acordarea asistenţei va de-
cazurile în care asistenţa este acordată, statul membru pinde de categoria asistenţei: primară sau secundară.
solicitat respectă formalităţile şi procedurile expres De exemplu, în art.2 al Convenţiei europene din 1957
indicate de către statul membru solicitant, cu excepţia privind extrădarea se impune exigenţa de a acorda
dispoziţiilor contrare prezentei Convenţii şi dacă nu extrădarea doar la invocarea dublei incriminări, timp
ar contraveni principiilor fundamentale ale dreptului în care Convenţia din 1996 privind extrădarea dintre
statului membru solicitat”. statele membre ale Uniunii Europene a introdus ex-
Trebuie totuşi de subliniat că acestă impresie este cepţia acestei exigenţe pentru cauzele de conspiraţie
una inexactă; or, în acest sens se identifică existenţa a sau asociaţii criminale. Un pas important în avansarea
două funcţii ale armonizării: recunoaşterii mutuale s-a făcut prin Decizia-cadru din
1) funcţia auxiliară care are rolul de a susţine 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare
două dimensiuni ale spaţiului penal european (pe de o şi procedurile de remitere între statele membre. Acest
parte, cooperarea judiciară şi, pe de altă parte, subiec- instrument suprimă exigenţa unei duble incriminări,
ţii sau organele asistenţei judiciare europene); însă numai parţial, pentru treizeci şi două infracţiuni
2) funcţia autonomă care este independent reali- expres enumerate şi sub exigenţa ca legislaţia statului
zată de coordonatele precedent indicate.1 de emitere a mandatului să prevadă pedepse privative
Armonizarea este deseori privită în sens direct ca o de libertate de cel puţin trei ani.
modalitate de facilitare a cooperării juridice. În acest Un alt instrument în sensul suprimării paţiale a
sens, pentru a o realiza este necesară incriminarea în dublei incriminări revine Deciziei-cadru din 22 iulie
ambele legislaţii a faptei imputate unui individ. Ten- 2003, OJ L196/2003, cu privire la executarea în UE
dinţa actuală este însă de a simplifica şi a accelera me- a ordonanţelor de indisponibilizare a bunurilor sau a
canismul de cooperare (a cărui construire este o func- materialului probator, care la fel este valabilă pentru
ţie clasică a armonizării), în acest sens urmărindu-se treizeci şi două de infracţiuni pentru care în legislaţia
suprimarea dublei incriminări (de exemplu, prin su- statului solicitant se prevede o pedeapsă privativă co-
primarea parţială a dublei incriminări în deciziile-ca- relativă de minimum trei ani. Scopul Deciziei-cadru
dru privind emiterea mandatului european de arestare, este de a stabili regulile după care un stat membru va
ceea ce este o primă exprimare a recunoaşterii mutu- recunoaşte şi va executa, pe teritoriul său, o ordonanţă
ale). Cu toate acestea, în pofida absenţei uneori a du- de indisponibilizare emisă de autoritatea judecăto-
blei incriminări în legislaţiile penale, funcţia auxiliară rească a unui alt stat membru în cadrul unei proceduri
clasică a racordării materiale nu va dispare. Mai mult penale. Dacă statul emitent nu face trimitere la lista
decât atât, absenţa uneori a unei duble incriminări nu de infracţiuni, dubla incriminare se poate verifica de

86
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

către statul de executare. Ordonanţa de indisponibili- principiului non bis in idem. Potrivit acesteia, „princi-
zare va fi recunoscută fără alte formalităţi, statul de piul non bis in idem, consacrat în art.54 al Convenţiei
executare urmând a lua imediat măsurile ce se impun de aplicare a acordului Schengen, ca să poată fi apli-
pentru a o executa la fel ca pe o ordonanţă de acelaşi cat prin procedura extinderii la o acţiune publică în
fel dată conform dreptului intern. Printre temeiurile care intervine o jurisdicţie sau câteva decizii, implică
de respingere sau neexecutare ar fi cazul când lipseşte în mod obligatoriu existenţa unei încrederi mutuale
dubla incriminare în cauzele referitoare la fapte ce nu între statele membre, chiar dacă punerea în aplicare a
se regăsesc pe lista celor 32  de infracţiuni, deşi, în propriului drept naţional ar conduce la o soluţie diferi-
ceea ce priveşte impozitele, taxele (vamale sau de alt tă”.5 În această cauză recurgerea la aplicarea încrede-
fel) şi schimburile valutare, executarea unei ordonanţe rii mutuale a fost în interesul justiţiabililor.
de indisponibilizare nu poate fi refuzată pe motiv că În final, nu este de neglijat funcţia auxiliară a armo-
legea statului de executare nu prevede acelaşi tip de nizării care se exprimă prin lupta contra criminalităţii
impozite sau taxe sau că nu prevede aceleaşi reguli şi construirea unei politici penale ferme şi eficace,
referitoare la taxe, impozite şi schimb valutar ca legea fortificând astfel principiile justiţiei penale în spaţiul
statului emitent. european.
În toate cazurile când exigenţa dublei incriminări
statuează, ceea ce formează un motiv obligatoriu sau
facultativ de a refuza cooperarea, funcţia auxiliară
clasică a racordării legislaţiilor penale de asemenea Note:
rămâne în vigoare. În fapt, stipulările nominalizate nu
sunt doar de ordin declarativ, dar în paralel s-a recurs şi 1
A.Weyembergh. L’armonization des législation: con-
la incriminarea comună a participaţiei la o organizaţie dition de l’espace pénal européen et révélateur de ses ten-
sions. – Edition de l’Université de Bruxelles, 2004, p.138.
criminală într-un stat membru al Uniunii Europene4, 2
Ibidem.
fapt care tinde să apropie legislaţiile penale în materie 3
J.Pradel, G.Corstens. Droit pénal européen. – Paris,
ale diferitelor state. 1999, p.116.
Legitimitatea încrederii mutuale a fost proclamată 4
Acţiunea comună din 21 decembrie 1998 privind in-
şi în practica Curţii de Justiţie a Comunităţii Europe- criminarea participaţiei la organizaţii criminale în statele
ne în cauza Gözütok şi Brügge, şi anume: în materia membre ale UE.
5
Ibidem, p.148.
recurgerii la încredere mutuală în cazul interpretării

87
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Conduita agresivă – fenomen psihosocial


şi de drept penal
Mariana GRAMA,
doctor în drept, conferenţiar universitar

F ără îndoială, problemele pe care le suscită mani-


festările agresive, îndeosebi cele cu caracter anti-
general, dar se pare că evantaiul punctelor de vedere
exprimate este mai mare decât în cazul altor fenomene
social, sunt de mare actualitate, mass-media semnalând psihologice.
zilnic omniprezenţa violenţei în societatea noastră sub Ce este totuşi agresiunea? Astăzi, majoritatea
aspectul ei extrem şi spectacular: asasinate, tâlharii, psihologilor sociali sunt de acord în a spune despre
vătămări etc. Din acest motiv, agresivitatea şi este agresiune că este un comportament efectuat cu intenţia
privită ca o problemă socială pentru care se aşteaptă de a face rău, de a cauza prejudiciu unei alte persoane.
o soluţie, studiul ştiinţific al cauzelor violenţei, la fel Aceasta se prezintă a fi cea mai simplă definiţie. Însă,
şi al mijloacelor de reducere a creşterii agresivităţii la dacă vom sta să le enumerăm pe toate cele existente,
nivelul relaţiilor interpersonale. vom ajunge la a ilustra acel fapt că definirea acestui
Definirea fenomenului agresivităţii nu a găsit un fenomen este dificilă şi o poţi face doar prin a aborda
consens general, existând o mare diversitate de puncte unul sau alt aspect al ei.
de vedere datorită complexităţii acestui fenomen, întâi Unii autori chiar identifică noţiunea de agresiune
de toate, ca unul psihosocial. cu cea de violenţă, alţii însă sunt de părere că violenţa
Agresivitatea este o dispoziţie fundamentală pre- este doar o formă a conduitei agresive, având anumite
zentă la toate formele de viaţă şi manifestată ca mijloc caracteristici proprii.
principal al acestora de a-şi asigura realizarea necesi- În ultimii ani a fost întreprins un număr conside-
tăţilor în vederea perpetuării speciei. rabil de cercetări asupra agresivităţii umane, cercetări
Prezentă într-un mediu extern care apare nu de care şi-au fixat ca obiective identificarea cauzelor şi
puţine ori ca ostil şi luptă pentru supravieţuire, mani- condiţiilor favorizante sau frenatoare în apariţia condu-
festată, inclusiv, ca luptă pentru întâietate, conduce la itelor agresive, precizarea proceselor care le mediază şi
exprimarea acestei conduite. Fie că se prezintă în formă încercarea de a explica mijloacele de modelare a unui
intraspecifică, fie interspecifică, agresivitatea apare astfel de comportament.
întotdeauna atunci când instinctele ori necesităţile per- S-au propus mai multe ipoteze privind etiologia
sonale ale unor indivizi vin în conflict cu ale altora. comportamentelor agresive, fiecare încercând să ofere
Fără a adera în mod necesar la o folosofie, potrivit cea mai bună explicaţie şi să reliefeze factorii respon-
căreia omul este bun, şi deci societatea este cea care îl sabili implicaţi. După G.Moser, există patru concepţii
perverteşte, sau rău – şi atunci oricum societatea este cea majore în ceea ce priveşte comportamentul agresiv:
care direcţionează, canalizează şi inhibă natura sa – omul a) teoriile instinctuale – potrivit cărora agresiunea
de pe stradă şi-a făcut o idee mai mult sau mai puţin este o maniferstare a unei pulsiuni sau instinct înnăs-
clară asupra originii comportamentului agresiv. În sens cut;
larg, se pot distinge următoarele puncte de vedere, cum b) teoriile reactive – potrivit cărora comporta-
că agresiunea ar fi: mentul agresiv este o reacţie la situaţiile frustrante,
1) un comportament natural şi instinctual propriu dezagreabile;
fiecăruia; c) teorii ale învăţării – potrivit cărora compor-
2) un fapt social generat de dificultăţile vieţii în tamentul agresiv este un comportament achiziţionat
comun; prin intermediul unor diferite mecanisme cum ar fi, de
3) o reacţie la frustare; exemplu, învăţarea prin imitaţie şi/sau observaţie;
4) un comportament invăţat. d) abordarea cognitivă – care pune accentul pe pro-
Aceste concepţii reflectă, cel puţin în parte, diferi- cesele cognitive centrale interne inserate între stimuli
tele abordări teoretice care au fost întreprinse în acest şi răspunsul comportamental al individului.
domeniu: biologice, etologice, sociologice, psiholo- Teoria de specialitate deosebeşte mai multe feluri de
gice şi psihosociologice. În ce priveşte încercările de agresivitate, însă cel mai des este întâlnită clasificarea
definire, analiză şi interpretare a agresivităţii de către în două tipuri principale:
specialişti, nu numai că nu întâlnim un consens mai 1) reactivă (biologic adaptativă);

88
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

2) instrumentală (spontană, biologic nonadaptativă, de a lovi, a cauza suferinţe fizice, deformare cu originea
malignă). în tulburările instinctului sexual.
Agresiunea reactivă este îndreptată spre pedepsirea După J.Dollard şi al., agresiunea este o reacţie la
răului provenit de la o altă persoană. frustrare. A.Bandura consideră că agresiunea poate
Agresiunea instrumentală este îndreptată spre pro- fi învăţată ca orice alt comportament. Spre exemplu,
ducerea unor dezavantaje unei alte persoane pentru a M.Dordea vorbeşte chiar despre o posibilă pedagogie
atinge un anumit obiectiv. a formării comportamentelor agresive, însă aici ea
Agresiunea reactivă este prezentă şi la animale. menţionează că formarea comportamentului agresiv
Când un animal sălbatic puternic întâlneşte un grup este esenţial pentru educaţia militară.
de oameni înarmaţi, de obicei fuge, dar dacă este lovit Potrivit altor autori (de ex., Zillman) comportamen-
sau rănit, se întoarce şi atacă furios. Agresiunea, în tul agresiv antisocial este rezultatul unui proces decizi-
acest caz, este de fapt o apărare disperată. Astfel şi la onal, prin care, pe baza unor informaţii, indivizii doresc
oameni, de exemplu, în caz de legitimă apărare sau stare să obţină, prin propriile acţiuni, anumite beneficii.
de extremă necesitate. Agresiunea spontană, însă, este Dacă ar fi să rezumăm, putem spune că la orice om
lipsită de o cauză aparentă, pare a fi specific umană, nu normal există structura anatomofiziologică implicată
e adaptativă. Omorul şi crizimea pot fi producătoare de în declanşarea unor acte agresive. În mod normal ele
plăcere, în afara oricărei alte finalităţi. Oricum, agresi- se pun în mişcare doar în cazul încălcării abuzive şi
unea este, de obicei, ostilă, vizând direct prejudicirea brutale a unor drepturi. Frustrarea are şi ea, fireşte, un
unei personae (sau instituţii), dar poate fi numai instru- rol, violenţa replicilor şi modul de manifestare apar în
mentală: de exemplu: omorul care permite comiterea funcţie de influenţele sociale şi de educaţie. Cât des-
unui furt; în acest caz, scopul vizează mai degrabă nu pre agresivitatea „malignă”, nejustificată prin situaţie,
persoana, ci obţinerea de bunuri materiale. ea este de origine patologică, având la bază dereglări
Anume agresivitatea instrumentală (malignă) naşte hormonale sau de ordin fiziologic. Din punct de vedere
cele mai multe discuţii. Mai cu seamă, şocante sunt pedagogic, însă, se vădeşte importanţa educaţiei pentru
cazurile în care lipseşte într-adevăr orice lezare prea- o conduită civilizată, precum şi necesitatea reducerii
labilă, orice motiv. De exemplu, în 1966, un american modelelor de agresiune, mult prea răspândite prin
de 25 de ani s-a instalat pe o platformă de observaţie mass-media sau chiar în familie, stradă, mediul de
a unei universităţi din Texas şi de acolo, folosind o aflare a persoanei.
puşcă cu lunetă, trăgea asupra trecătorilor: a atins 38
de personae, din care 15 au murit. Împuşcat de poliţie
Bibliografie:
şi identificat, s-a constatat că acesta îşi omorâse mama
şi soţia. S-a găsit un jurnal în care făcea însemnări şi 1. A.Cosmovici. Psihologia generală. – Iaşi: Poli-
din care rezultau, de mai multe luni, simptome bizare, rom,1996, p.206.
impulsul de a-şi omorî soţia (deşi nu avea nimic să-i 2. M.Florea. Teorii psihologice asupra agresivităţii//
reproşeze). Autopsia a evidenţiat o tumoare pe creier, www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Florea.htm,pag.4-5.
unde se presupune existenţa unor centri în relaţie cu 3. G.Moser. L’agression. – Paris,1987.
4. E.Fromm. Anatomia distructivităţii umane. – În: Texte
comportamentul agresiv.
alese (trad.). – Bucureşti: Editura Politică, 1983, p.454.
Există şi agresivitate instrumentală manifestată la 5. M.Dordea. O posibilă pedagogie a formării compor-
oameni bolnavi mintal. E.Fromm stabileşte o corelaţie tamentelor agresive//www.armyacademy.ro/reviste/2-2001/c
între această formă de agresivitate şi sadism, plăcerea 15.html.

89
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Условия наступления уголовной ответственности


медицинских работников за совершение
преступлений, связанных с их
профессиональной деятельностью
Лилия Гырла,
доктор права, доцент

H аний,сегодняшний день количество преступле-


совершаемых медицинскими работни-
и экспертиз; в 2003 – 14 (5,49%); в 2004 – 20 (7,46%);
в 2005 – 23 (7,34%) и, соответственно, в 2006 году
ками в сфере их профессиональной деятельности, – 35 (9,33%). Судебно-медицинские экспертизы,
неуклонно возрастает. Права пациента, обративше- проведенные по факту упущений в хирургической
гося за медицинской помощью, часто нарушаются практике, назначенные органами уголовного пре-
медицинскими учреждениями. Жертвой врачебной следования и судебными инстанциями, составили
ошибки может стать каждый. 6,56 % случаев от общего количества комиссионных
Следует констатировать, что многие права па- экспертиз.
циента при получении им медицинской помощи В структуре специальностей хирургического
грубо нарушаются. Это выражается: профиля преобладают экспертизы по профессио-
в неуважительном отношении к пациенту на нальной оценке деятельности акушеров (36,0%),
всем протяжении лечебного процесса; хирургов общего профиля (27,0%) и нейрохирур-
в нарушении прав пациента на получение ин- гов (10,0%). Намного реже претензии пациентов
формации о состоянии своего здоровья и тяжести были адресованы гинекологам (6,0%), хирургам-
конкретного заболевания; эндоскопистам (3,0%) и стоматологам (2,0%). В
в нарушении прав пациента на получение ин- исключительно редких случаях (по 1,0%) были
формации о методах диагностики и лечения, в том проведены комиссионные экспертизы и судебно-
числе о ближайших и отдаленных его результатах; медицинские освидетельствования по поводу
в неоказании либо в некачественном оказании оценки качества профессиональной деятельности
медицинской помощи; анестезиологов, детских хирургов, хирургов эсте-
в проведении медицинских экспериментов без тической медицины, офтальмологов, онкологов,
согласия человека. отоларингологов.
Многие из деяний, совершаемых медицински- Сравнительный анализ изученных материалов
ми работниками, характеризуются повышенной экспертиз показал, что подавляющее большинство
общественной опасностью, влекут полную или пациентов – 85,0%, находилось в стационарных
частичную утрату здоровья пациентов, подрывают условиях, в то время как 6,0% больных пользова-
авторитет медицины в глазах населения. лись амбулаторной медицинской помощью. В 2,0%
В рамках данной работы полагаем целесообраз- случаев в лечении пациентов принимали участие
ным привести некоторые экспертные выводы по де- как врачи из амбулаторий, так и из стационара. В
лам о преступлениях, совершаемых по данной кате- последние годы (2005-2006) резко возросло коли-
гории дел. Так, в частности, судебно-медицинским чество жалоб на деятельность медицинских работ-
экспертом А.Пэдуре были представлены результаты ников частных медицинских учреждений.
анализа информации, положенной в основу за- Детальный анализ стационарных медицинских
ключений, вынесенных комиссионными судебно- учреждений, к деятельности работников которых
медицинскими экспертизами по поводу оценки предъявлялись различные претензии, показал зна-
качества медицинской помощи хирургического чительное преобладание медицинских упущений в
профиля. Исследованию было подвергнуто 100 районных больницах (45,88%). Относительно реже
комиссионных экспертиз, проведенных с 2002 по инкриминировались неправильные действия медра-
2006 годы. Анализ полученной информации выявил ботников в муниципальных больницах из Кишинева
продолжающееся количественное и процентное и Бельц (29,41%). Наиболее редки такие случаи в
увеличение комиссионных экспертиз по тяжелым больницах республиканского уровня (21,18%).
случаям из хирургической практики. Так, в 2002 Исходя из изученного экспертного материала,
году было проведено 8 (3,2%) освидетельствований 47,0% случаев оказания некачественной или несво-

90
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

евременной медицинской помощи заканчивались о приеме на работу), в неинформировании руковод-


смертельным исходом. В 53% случаев с требовани- ства о возникновении чрезвычайных ситуаций, в
ем экспертной оценки качества и своевременности непредоставлении для морфологического иссле-
оказанной медицинской помощи и определения дования изъятых хирургических инструментов и
причинной связи между оказанной помощью и на- т.д.
ступившим вредным последствием обращались па- Упущения диагностического характера были за-
циенты или их представители, в остальных случаях регистрированы в 21% случаев и выражались чаще
экспертиза проводилась по ходатайству стороны всего в запоздалой, неполной или неправильной
обвинения (защитника или самого обвиняемого). диагностике патологического состояния. Наиболее
Возникает необходимость в определении и частыми случаями упущений А.Пэдуре признал не-
формулировании оснований уголовной ответствен- достатки лечебного процесса, составившие 26,0%
ности за ненадлежащее оказание медицинской от общего количества экспертиз. Рассматриваемые
помощи. упущения были систематизированы в операцион-
По мнению профессора И.Г. Вермеля, уголовная ные и консервативные и были изучены отдельно.
ответственность медицинских работников за не- Было отмечено, что в структуре лечебных упуще-
надлежащее лечение должна наступать только при ний преобладают главным образом операционные
наличии следующих трех условий: (65,38%). Упущения в консервативном лечении
– действия данного медицинского работника в были допущены реже, в 26,92% случаев. Вместе с
рассматриваемом конкретном случае были объек- тем, в 7,69% случаев были допущены нарушения
тивно неправильными, находящимися в противо- как консервативного, так и оперативного характера.
речии с общепризнанными и общепринятыми В 15% случаев экспертиз были обнаружены такти-
правилами медицины; ческие упущения, чаще всего связанные с диагно-
– медицинский работник, в силу полученного им стическими и лечебными нарушениями. Гораздо
образования и занимаемой должности, должен был реже были отмечены упущения технического ха-
осознавать, что его действия являются неправиль- рактера (7,0%), включившие в себя нарушения тех-
ными и потому могут причинить вред больному; нических требований, инструментальное повреж-
– эти объективно неправильные действия спо- дение внутренних органов и других анатомических
собствовали, прямо или косвенно, наступлению структур, недостаточное выполнение отдельных
неправильных последствий – смерти больного или операционных манипуляций, оставление инород-
причинению существенного вреда его здоровью. ных тел во время операции и т.д. Важным является
Первое условие. К действиям медицинского то обстоятельство, что каждая десятая история
работника (правильным или неправильным) по болезни содержала различные недостатки.
оказанию помощи больному относятся не толь- В данном контексте А.Пэдуре отмечает, что в це-
ко назначение и проведение всех видов лечения лой серии случаев основанием возникновения жалоб
(режим, диета, медикаментозная терапия, опера- на качество оказанной медицинской помощи явилось
тивные вмешательства, физиопроцедуры и др.), нарушение элементарных деонтологических норм в
но и решения о госпитализации, выписке, транс- отношениях медицинский работник – пациент или
портировке в лечебное учреждение, направление на его близкие родственники. В большинстве подоб-
консультацию и т.д. Во многих случаях принятием ных случаев экспертная комиссия не установила
решения на одном из этапов оказания медицинской каких-либо нарушений этических норм со стороны
помощи обусловливается успех или неудача всего медицинского персонала.
последующего лечения. Действия медицинского работника будут не-
Медицинские нарушения и упущения А.Пэдуре правильными в том случае, если он не выполнил
систематизировал на организационные, диагно- какие-то обязательные, известные в медицине
стические, лечебные, тактические, технические и требования (при переливании крови не определил
упущения в заполнении документации. групповую и резус-принадлежность крови донора
Упущения организационного характера состави- и реципиента; не провел биологическую пробу и
ли 3% от общего количества медицинских упуще- пробу на индивидуальную совместимость; при
ний, совершенных чаще администрацией медико- операции по поводу травмы живота не произвел
санитарного учреждения и состояли, главным тщательную ревизию органов брюшной полости;
образом, в нарушениях в процессе трудоустройства необоснованно превысил установленные до-
медработников (в частности, в отсутствии приказов зировки лекарственного вещества или нарушил

91
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

требование относительно способов его введения; ращать внимание на полноту содержащихся в них
без достаточного основания допустил существен- сведений двоякого рода:
ные отступления от схемы или принципов лечения с одной стороны – это данные, характери-
определенной болезни и т.д.). зующие профессиональный уровень медицинского
В процессе лечения больного врачу постоянно работника;
приходится принимать определенные решения (на- с другой стороны – его личные качества, от-
пример, о целесообразности назначения какого-либо ношение к работе, к больным, к коллективу и т.п.
препарата, о необходимости, характере, объеме, Чтобы иметь представление о профессиональ-
методике оперативного вмешательства), учитывая ном уровне характеризуемого, сведений лишь о
особенности патологического процесса, состояние сроке, в течение которого он работал, по такой-то
больного, имеющиеся возможности, собственный специальности и в таком-то учреждении, разуме-
опыт и умение и т.п. Принятое решение в конечном ется, явно недостаточно. Любая оценка врача как
итоге может оказаться полностью или в какой-то его специалиста должна вытекать из сведений о про-
части правильным либо неправильным. хождении врачом специализации; о результатах
При оценке правильности тех или иных конкрет- его аттестации (как последней, так и предыдущей);
ных действий необходимо иметь в виду, что может из данных о количестве, например, проведенных
существовать несколько методов лечения болезни, и хирургом операций, однородных той, правиль-
врач в таких случаях имеет право выбора исходя из ность которой является предметом расследования.
своего опыта, знаний, обеспеченности лекарствен- Последнее обстоятельство имеет огромное значе-
ными средствами, наличия оборудования и других ние для решения вопроса о форме вины хирурга,
обстоятельств. Если из нескольких равноценных допустившего профессионально неправильное
методов лечения болезни, принятых в современной действие. В содержание рассматриваемой задачи
медицине, врач остановился на каком-то одном, расследования входит также установление объек-
действия его являются правомерными. тивной возможности для обвиняемых действовать
Второе условие. Важнейшим принципом уго- должным образом и предвидеть результаты своих
ловного права является наступление уголовной действий. Разумеется, вопрос этот может быть
ответственности только при наличии вины. Для разрешен с помощью судебно-медицинской экс-
того, чтобы решить вопрос действовал ли меди- пертизы. Однако, эти данные могут быть получены
цинский работник с преступной небрежностью или и с помощью показаний свидетелей.
он проявил преступную самонадеянность, важно Исследование личных качеств медицинских
установить его профессиональную компетент- работников позволяет выяснить обстоятельства,
ность на проведение лечебно-диагностических смягчающие или отягчающие ответственность;
мероприятий, правильность которых проверяется решить вопросы о целесообразности привлечения
в связи с наступлением для пациента вредных по- медицинского работника к уголовной ответственно-
следствий. сти; о виде и мере наказания. Вместе с тем, данные
Принадлежность медицинского работника о личности врача не могут служить основой для
к категории врачей или среднего медицинского суждения о наличии и форме вины медицинского
персонала, а также его профессиональная группа работника.
(хирург, терапевт и т.д.) устанавливаются без труда. Уголовная ответственность за неправильные
Компетентность же врача-специалиста в пределах действия может наступать лишь в случаях, когда
его профессиональной группы обычно уточняется медицинский работник в соответствии с получен-
двумя путями: ным им образованием и занимаемой должностью
– во-первых, путем постановки перед ним во- обязан был понимать, что его действия находятся
просов о стаже, о времени окончания института и об в противоречии с определенными правилами ме-
обучении в других учебных заведениях, о характере дицины и способны привести к неблагоприятным
выполнявшейся им работы за весь период трудовой последствиям. Понимание правильности своих
деятельности; действий означает и осознание того, что эти дей-
– во-вторых, это делается путем истребования ствия могут повлечь за собой вредные последствия
официальной характеристики с места работы для больного.
врача. Для подтверждения вышеизложенного приведем
Оба этих метода необходимо сочетать. При по- пример из судебной практики (Уголовное дело
лучении официальных характеристик следует об- № 1ra-1123/08).

92
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

06.10.2004 года, в 16.40 Л.Л., 1975 года рож- 15.07.2005 года, было установлено следующее:
дения, была госпитализирована в стационарное в клинической практике, в случае возникновения
отделение Медицинского Центра «Инкомед» мун. осложнений в виде внутрибрюшного кровотече-
Бэлць с диагнозом: «вторичное бесплодие без со- ния в результате лапароскопии, показана срочная
путствующих патологий». 07.10.2004, в 08.20, лапаротомия (вскрытие брюшной полости) для
врач Б.В. провел пациентке Л.Л. хирургическую окончательной остановки кровотечения. В данном
лапароскопию с двусторонней сальпингостомией и же случае лапаротомия была проведена с опозда-
адгезиолизисом. Ранний послеоперационный период нием, что привело к развитию гемморагического
был осложнен синдромом дефибринации (диссе- шока, повлекшего необратимые полиорганические
минированное внутрисосудистое свертывание), изменения. Конкретные инструкции по оказанию
а также внутренним брюшным кровотечением, с медицинской помощи в подобных случаях отсут-
последующим гемморагическим шоком, обнаружен- ствуют. Вместе с тем, врачи действуют, руковод-
ным спустя 6 часов после проведенной лапароско- ствуясь современными требованиями медицинской
пии. Не предприняв необходимых предоперационных практики, согласно которым при подтверждении
мер по профилактике гипокоагуляции, в 16.25, после диагноза «внутрибрюшное кровотечение» должна
6 часов от проведенной лапароскопии, Б.В. прини- быть срочно проведена лапаротомия в целях пре-
мает решение о повторной лапароскопии, во время кращения кровотечения.
проведения которой источник кровотечения так и В свою очередь, Высшая Судебная Палата
не был найден, хотя факт кровотечения был уста- Республики Молдова установила, что, поступив
новлен. Б.В. своевременно не обратился в службу таким образом, апелляционная инстанция не учла
«AVIASAN», известив последнюю лишь 08.10.2004 положения ч.(3) ст.414 и п 8) ч.(1) ст.417 УПК РМ,
в 15.30. Клиническое наблюдение и мониторинг со- что, в свою очередь, приравнивается к судебной
стояния здоровья пациентки в постоперационный ошибке, предусмотренной п.6) ч.(1) ст.427 УПК
период в медицинской документации отражены РМ.
фрагментарно. Халатность Б.В. и его диагно- Мотивы судебной инстанции относительно
стические ошибки, выразившиеся в нераспознании того, что прокурор не привел закон или иной норма-
синдрома дефибринации, большая кровопотеря, тивный акт, нарушенный обвиняемым на момент
гемморагический шок, а также множественная оказания медицинской помощи пациентке Л.Л.,
недостаточность внутренних органов повлекли представляются неубедительными для Расширен-
наступление смерти пациентки Л.Л. 09.10.2004 ной Коллегии по уголовным делам ВСП РМ для выне-
года. сения оправдательного приговора. В то время как,
Апелляционная инстанция посчитала, что суд согласно письменным заключениям специалистов
первой инстанции правильно оценил доказатель- и экспертов в данной области, устанавливается,
ства в судебном заседании, и правильно вынес что если как таковых специальных правовых
оправдательный приговор. Апелляционная инстан- норм регламентирующих ситуацию подобную
ция установила, что правила и методы оказания той, в которой оказалась пациентка Л.Л., не
медицинской помощи должны иметь нормативный существует, то применяется общепризнанная
характер, независимо от того, какой орган их при- клиническая практика, которая предписывает,
нял. Как следствие, квалификация преступления как следует поступить в подобных случаях. Обе
должна основываться в обязательном порядке судебные инстанции, решения которых обжалуют-
на конкретных статьях и пунктах нормативно- ся, не высказались по поводу того обстоятельства,
правовых актов, содержащих правила и методы почему врач не поступил так, как это принято в
оказания медицинской помощи, которые предпо- общей клинической практике, и каков был бы про-
ложительно были нарушены. гноз в случае, если бы все предписания медицинской
Обе инстанции ссылались на то обстоятельство, практики были бы соблюдены.
что предъявленное обвинение не содержит ссылки Как следствие, в результате подобного под-
на какие-либо инструкции, правила, методы, на- хода апелляционная инстанция необоснованно и
рушенные обвиняемым, и, как следствие, отсут- преждевременно сделала вывод о невиновности
ствует объективная сторона инкриминируемого обвиняемого, в то время как доказательства, пред-
преступления. ставленные стороной обвинения, указанные в апел-
Вместе с тем, согласно заключению комисси- ляционной жалобе, не были изучены всесторонне,
онной судебно-медицинской экспертизы №89 от полностью и объективно. Таким образом, был

93
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

нарушен принцип состязательности в уголовном повреждении какого-либо органа во время опера-


процессе, предусмотренный в ст.24 УПК РМ, была ции, оставлении инородного тела в операционной
дана явно неадекватная оценка доказательствам, ране, при введении противопоказанного лекарства,
представленным стороной обвинения, что, в свою назначении лекарства в чрезмерно большой дозе
очередь, повлияло на принятое решение. препаратов или их перепутывании). В других случа-
В данном контексте следует отметить, что обя- ях неправильные действия (неполное лечение, отказ
занность сознавать неправильность тех или иных в госпитализации и т.д.) обуслoвливают снижение
действий предполагает также, что данный меди- эффективности оказываемой медицинской помощи
цинский работник не только не должен был, но и и, тем самым, не воспрепятствуют естественному
имел реальную возможность знать как следует неблагоприятному течению болезненного процесса
поступать в определенной ситуации. Как лицо, и наступлению вредных последствий. Не одина-
получившее специальное образование и занимаю- ковы при этом и основания уголовной ответствен-
щее соответствующую должность, медицинский ности. В первых случаях она наступает за прямо
работник обязан обладать определенной суммой причиненный ущерб здоровью или за наступление
знаний и навыков, позволяющих принимать пра- смерти, во-вторых – за непредотвращение вредных
вильное решение в сложившейся обстановке, пра- последствий при непринятии должных мер по их
вильно выполнять показанные в данном случае и предотвращению.
доступные ему манипуляции. Он должен, хотя бы Для наступления уголовной ответственности
в пределах своей компетенции, владеть методикой каждое из трех перечисленных условий является не-
обследования больного, методикой установления обходимым, а все они вместе – достаточными. При
диагноза в типичных случаях, знать принципы отсутствии хотя бы одного из указанных условий
лечения определенного круга болезней и т.д. В ответственность исключается. Так, медицинский
случаях каких-то сомнений он обязан обратиться к работник не несет ответственности при неблаго-
учебникам, руководствам, справочной литературе, приятном исходе болезни, если его действия были
консультациям более опытных и компетентных правильными, если он сделал всё, что следовало
специалистов, то есть сделать всё необходимое, сделать в данной ситуации; ответственность исклю-
чтобы исключить саму возможность неправильных чается, если медицинский работник не мог пред-
действий, способных причинить вред больному. видеть, что его действия являются неправильными;
Если это не сделано, то налицо ненадлежащее вы- если при объективно неправильных действиях не
полнение своих прямых обязанностей, что является наступили вредные последствия или же отсутствует
одним из оснований для наступления уголовной причинная связь между неправильными действия-
ответственности. ми медицинского работника и наступившими не-
Третье условие. Уголовная ответственность благоприятными последствиями.
возникает лишь в случаях, когда вследствие не-
правильных действий медицинского работника
(работников) наступили серьезные неблагопри- Литература:
ятные последствия – смерть пациента, причинен
1. А.Pădure. Evaluarea medico-legală a calităţii
существенный вред его здоровью. asistenţei de profil general // http://library.usmf.md/
В данном контексте следует отметить, что су- downloads/anale/vol_01/3_Medicina_legala.doc.
щественный вред здоровью представляет собой 2. И.Г. Вермель. Судебно-медицинская экспертиза
повреждение, адекватное тяжкому либо средней тя- врачебной деятельности. – Свердловск, 1986, с.27.
жести вреду здоровью. Легкое телесное поврежде- 3. А.Pădure. Evaluarea medico-legală a calităţii
asistenţei de profil general // http://library.usmf.md/
ние, возникшее при аналогичных обстоятельствах, downloads/anale/vol_01/3_Medicina_legala.doc.
может расцениваться как проступок, влекущий за 4. Н.И. Краковский, Ю.Я. Грицман. Ошибки в хи-
собой дисциплинарную ответственность. рургической практике и пути их предупреждения. –
Можно различать две формы связи между Москва, 1959, с.6.
действиями медицинского работника и неблаго- 5. И.Г. Концевич. Долг и ответственность врача. –
Киев: Вища школа, 1976, с.28.
приятным исходом. В одних случаях расстройство
6. Arhiva Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
здоровья или смерть являются прямым следствием Moldova. Dosarul nr. 1ra-1123/08. Decizia Colegiului
неправильных действий (например, при случайном penal lărgit din 28 octombrie 2008.

94
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Aspecte teoretice şi practice ale aplicării


răspunderii penale pentru violarea de domiciliu
(art.179 C.pen. RM)
Vitalie STATI,
doctor în drept, conferenţiar universitar

Î n conformitate cu alin.(1) art.8 „Dreptul la res-


pectarea vieţii private şi de familie” al Conven-
a unui alt drept real) asupra imobilului ales ca domici-
liu. Lipsa consimţământului proprietarului (sau a titu-
ţiei europene a drepturilor omului, orice persoană are larului unui alt drept real) nu este întotdeauna relevantă
dreptul la respectarea, printre altele, a domiciliului său. şi nu poate fi pusă la baza calificării unei fapte conform
De asemenea, potrivit alin.(1) art.29 „Inviolabilitatea art.179 C.pen. RM. Nu întotdeauna aceeaşi persoană
domiciliului” din Constituţia Republicii Moldova, do- cumulează calităţile de titular al dreptului la inviolabili-
miciliul şi reşedinţa sunt inviolabile; nimeni nu poate tatea domiciliului şi de titular al dreptului de proprietate
pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei asupra imobilului aferent acelui domiciliu;
persoane fără consimţământul acesteia. La fel, conform 2) violarea de domiciliu poate avea o tentă patrimo-
alin.(1) art.12 „Inviolabilitatea domiciliului” al Codului nială numai atunci când subiectul săvârşeşte această
de procedură penală, inviolabilitatea domiciliului este infracţiune la comandă, în vederea primirii unei remu-
garantată de lege; în cursul procesului penal nimeni nu neraţii materiale. În alte cazuri, este de neconceput ca
este în drept să pătrundă în domiciliu contrar voinţei interesul material să fie motivul care îl ghidează pe făp-
persoanelor care locuiesc sau deţin sediu în ele, cu tuitor la săvârşirea acestei infracţiuni. Motivele violării
excepţia cazurilor şi modului prevăzute de Codul de de domiciliu sunt: curiozitatea, intenţiile huliganice,
procedură penală. năzuinţa facilitării săvârşirii unei alte infracţiuni etc.
Prin intermediul art.179 C.pen. RM se face apăra- Atunci însă când motivul constă în interesul material
rea penală a relaţiilor sociale cu privire la realizarea (cu excepţia cazului de obţinere a remuneraţiei materia-
dreptului la inviolabilitatea domiciliului. Pe această le), presupunând că făptuitorul are intenţia să-şi atribuie
cale, oricărei persoane i se asigură ocrotirea împotri- ilegal toate sau unele prerogative ale proprietarului
va actelor de pătrundere în spaţiul în care îşi trăieşte bunului imobil aferent unui domiciliu, aplicabil va fi
sub aspectul cel mai intim viaţa personală. Este ab- nu art.179, dar art.193 C.pen. RM;
solut necesar ca oricare persoană să poată beneficia 3) în conformitate cu principiul individualizării
în respectivul spaţiu de confortul psihologic ce i se pedepsei, la stabilirea categoriei şi termenului pedep-
cuvine, să-şi găsească odihna necesară în locul în care sei pentru infracţiunea violare de domiciliu, instanţa
îşi organizează, independent de amestecul altora, viaţa de judecată trebuie să ţină cont, inclusiv, de motivul
personală. În vederea ridicării calităţii interpretării şi infracţiunii. De asemenea, partea descriptivă a sen-
aplicării art.179 C.pen. RM, atenţia trebuie îndreptată tinţei de condamnare pentru violarea de domiciliu
asupra punctelor vulnerabile ce marchează practica de trebuie să cuprindă descrierea, inclusiv, a motivelor
calificare a infracţiunilor în baza acestei norme pena- infracţiunii;
le. Nu întotdeauna această practică este uniformă, iar 4) este posibil ca violarea de domiciliu să subziste
soluţiile, pronunţate în unele cauze legate de aplicarea alături de sustragerea săvârşită prin pătrundere în locu-
art.179 C.pen. RM, denotă ignorarea prevederilor nor- inţă (de exemplu, atunci când, înainte de a pătrunde în
mative şi de recomandare relevante de către cei abilitaţi locuinţă pentru a săvârşi sustragerea, făptuitorul intră
cu aplicarea legii penale. Importanţa protejării eficiente neautorizat pe terenul privat aparţinând victimei; când
a domiciliului persoanei ne îndeamnă să propunem so- domiciliul violat aparţine unei persoane, iar făptuitorul
luţii de sincronizare a acestei practici cu perspectivele săvârşeşte sustragerea în raport cu o altă persoană, care
de regenerare şi evoluţie a justiţiei penale, de reaşezare la acel moment se află în domiciliul primei persoane;
a climatului justiţial în albia europenităţii. când se violează domiciliul comun al mai multor per­
În rezultatul examinării practicii de aplicare a răs- soane, fiind sustrase bunurile doar a uneia sau a unora
punderii conform art.179 C.pen. RM, se prefigurează din acele persoane; când victima uneia din cele două
următoarele concluzii: infracţiuni concurente este titularul dreptului de propri-
1) respectarea inviolabilităţii domiciliului nu este etate asupra imobi­lu­lui, iar victima celeilalte infracţiuni
condiţionată de existenţa unui drept de proprietate (sau concurente este titularul unei drept real derivat (drept de

95
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

abitaţie, drept de servitute, drept de superficie) asupra din 28.06.2004, prin „folosirea situaţiei de serviciu”
unei părţi a aceluiaşi imobil etc.); se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care
5) pentru a fi aplicată răspunderea în baza alin.(2) decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care
art.179 C.pen. RM, este necesar ca violenţa sau ame- sunt în limitele competenţei sale de serviciu. Nu avem
ninţarea cu violenţa să urmărească scopul violării nici un temei să înţelegem altfel noţiunea „folosirea
de domiciliu şi să se aplice înainte de a se consuma situaţiei de serviciu” în contextul infracţiunii prevăzute
violarea de domiciliu; la lit.a) alin.(3) art.179 C.pen. RM;
6) în sensul dispoziţiei de la alin.(2) art.179 10) violarea de domiciliu – săvârşită de o persoană
C.pen. RM, noţiunea „violenţă” (utilizată în sintagma cu funcţie de răspundere, depăşindu-se în mod vădit
„aplicarea violenţei”, nu şi în sintagma „ameninţarea limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege,
aplicării violenţei”) presupune vătămarea intenţionată dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile
uşoară a integrităţii corporale (în acel sens în care îl intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite
cunoaştem din art.78 al Codului contravenţional). de lege ale persoanelor fizice sau juridice – necesită
Dacă, în legătură cu infracţiunea violare de domiciliu, calificare în baza art.179 (cu excepţia lit.a) alin.(3)) şi
violenţa aplicată depăşeşte gradul de intensitate a vă-
art.328 C.pen. RM;
tămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale, va
11) se impune perfecţionarea prevederilor art.179
fi necesară calificarea conform regulilor concursului
C.pen. RM: la lit.a) alin.(3) art.179 C.pen. RM tre-
de infracţiuni: art.179 (cu excepţia alin.(2)) şi art.145,
buie să se conţină nu sintagma „cu folosirea situaţiei
151 sau 152 C.pen. RM;
de serviciu”, dar expresia „de o persoană cu funcţie
7) chiar dacă în dispoziţia de la alin.(2) art.179
C.pen. RM se utilizează la general termenul „violenţă”, de răspundere sau de o persoană care gestionează o
aceasta nu înseamnă că la folosirea aceluiaşi termen organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
trebuie să se rezume cel care aplică legea penală. De nestatală”. În rezultatul unei asemenea modificări,
fiecare dată, urmează să se consemneze în ce s-a con- lit.a) alin.(3) art.179 C.pen. RM s-ar aplica nu numai
cretizat această violenţă. Doar astfel se poate confirma atunci când violarea de domiciliu presupune folosirea
oportunitatea aplicării alin.(2) art.179 C.pen. RM; situaţiei de serviciu. Această prevedere s-ar aplica şi
8) aplicarea lit.a) alin.(3) art.179 C.pen. RM exclude atunci când violarea de domiciliu presupune depăşirea
calificarea suplimentară conform art.327 sau 335 C.pen. vădită a limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin
RM, ori conform art.312 „Abuzul de putere sau abuzul lege. O asemenea remaniere legislativă ar contribui la
de serviciu” al Codului contravenţional; aplicarea uniformă a răspunderii penale pentru infrac-
9) potrivit pct.18 al Hotărârii Plenului Curţii Su- ţiunea de violare a domiciliului. Deci, ar avea ca efect
preme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în reducerea posibilităţii de admitere a erorilor judiciare
procesele penale despre sustragerea bunurilor”, nr.23 la aplicarea art.179 C.pen. RM.

96
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Probleme actuale ale autorităţii judecătoreşti


în Republica Moldova
Andrei Negru,
doctor în drept, conferenţiar universitar

R olul dreptului în societatea contemporană se ma-


nifestă ca unul vital. O caracteristică de o deo-
în condiţiile de democratizare a societăţii. Mai mult ca
atât, reformele în sfera autorităţii judecătoreşti ar avea
sebită importanţă a calităţii şi eficienţei fenomenului drept scop protejarea funcţionarilor din domeniu con-
juridic este justiţia. La etapa contemporană anume de tra situaţiilor de angajare politică în viitor. Reformele
eficienţa şi calitatea acesteia depinde, în mare măsură, legislative solicitate sunt la fel orientate şi la instituirea
dinamica procesului de dezvoltare juridică a vieţii so- unui sistem de garanţii pentru protecţia atât a opoziţiei
ciostatale. În condiţiile actuale ale Republicii Moldova, parlamentare, cât şi a celei ce nu este reprezentată în
dimensiunea organizaţională şi funcţională a autorităţii legislativ.
judecătoreşti obţine o importanţă crucială atât în proce- Modificările legislative necesare în domeniul au-
sul de afirmare a statalităţii democratice, cât şi în cel de torităţii judecătoreşti au, iniţial, un caracter organiza-
integrare europeană. În informaţia destinată de a capta ţional. Acestea vor afecta actele normative, în special
atenţia cititorului, urmărim scopul identificării acelor modificări ale acestora, efectuate de guvernarea pre-
„imperfecţiuni legislative” în domeniul reglementării cedentă pe ultima sută de metri, preponderent în do-
organizaţionale şi funcţionale a autorităţii judecătoreşti meniul organizaţional. Vorbim despre Legea cu privire
în Republica Moldova ce au devenit destul de vizibi- la Consiliul Superior al Magistraturii, nr.947-XIII din
le pe parcursul întregii perioade de existenţă a statului 19.07.19961, Legea privind Institutul Naţional al Jus-
nostru. Problemele actuale generate de menţionatele tiţiei, nr.152-XVI din 08.06.20062, Legea cu privire
„imperfecţiuni legislative” nu sunt şi nu trebuie prezen- la statutul judecătorului, nr.544-XIII din 20.07.19953,
tate în totalitatea lor drept un rezultat al unei adminis- Legea cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din
trări „ineficiente” a guvernărilor precedente; o aseme- 25.12.20084, Legea privind organizarea judecătoreas-
nea afirmaţie nu ar contribui la înlăturarea constructivă că, nr.514-XIII din 06.07.19955, Legea cu privire la
a lor şi nici nu ar corespunde realităţii obiective. Refor- colegiul de calificare şi atestarea judecătorilor, nr.949-
mele legislative în sfera autorităţii judecătoreşti din Re- XIII din 19.07.19966, precum şi despre alte acte norma-
publica Moldova sunt vitale în condiţiile perspectivei tive, cu diferită forţă juridică, ce reglementează relaţii
de dezvoltare a statului nostru. sociale din sfera organizării şi funcţionării autorităţii
Domeniile de reformare a autorităţii judecătoreşti judecătoreşti. Transformările necesare în domeniu sunt
s-au conturat încă începând cu primii paşi de dezvol- orientate spre ridicarea eficienţei şi calităţii actului de
tare statală a Republicii Moldova. Importanţa, necesi- justiţie, fapt ce nu poate fi realizat, la rândul său, fără
tatea şi actualitatea multora dintre reformele solicitate o garantare reală a principiilor independenţei, inamo-
s-au evidenţiat, însă, anume în prezent, când Republica vibilităţii şi imparţialităţii judecătorului. Modificările
Moldova este încercată de o criză politică, poate cea legislative efectuate în ultimii ani au fost orientate spre
mai puternică din propria sa istorie. Atât angajarea po- ocolirea acestor principii, o atenţie deosebită în ultimul
litică, abuzurile justiţiei, imperfecţiunea selectării can- timp acordându-se anume principiului inamovibilită-
didaţilor la funcţiile de judecători şi procurori, pregăti- ţii. Practic, toate noile reglementări au fost orientate
rea profesională ineficientă a cadrelor din sfera justiţiei, spre „dizolvarea” acestuia într-o totalitate de dispoziţii
calitatea joasă şi ineficienţa actului de justiţie, corupţia normative, la prima vedere nevinovate, ce posedă un
în toate aceste domenii, cât şi activitatea de cea mai scop nobil de precizare şi armonizare a legislaţiei. Ne
redusă eficienţă a actualei componenţe a Consiliului amintim despre tentativele de socializare a publicului
Superior al Magistraturii comparativ cu întreaga larg cu ideea „restrângerii” principiului inamovibilită-
perioadă de existenţă a acestei autorităţi – toate cele ţii judecătorului, prin reglementarea normativ-legală a
enumerate constituie numai reflectarea unora dintre competenţei Procurorului General de a intenta dosare
problemele legislative ce urmează a fi soluţionate în penale împotriva judecătorilor fără acordul Consiliului
regim de urgenţă. Superior al Magistraturii. Ideea a fost realizată, ulterior,
Conştientizând efectele crizei economico-financia- printr-o altă modalitate – cea de modificare a actelor
re internaţionale asupra realităţii Republicii Moldova, normative menţionate anterior. Este evidentă legătu-
unele din aceste reforme legislative solicitate urmează ra dintre principiile inamovibilităţii, imparţialităţii şi
a fi efectuate treptat, dar, totuşi, în termene foarte re- independenţei judecătorului (sigur, este necesar a se
duse, în scopul evitării unor situaţii similare în viitor vorbi despre apartenenţa acestor principii corpului ma-
şi diminuării continue a valorii autorităţii judecătoreşti gistraţilor – adică, şi procurorilor), deoarece nici unul

97
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

dintre acestea nu se pot realiza în lipsa celorlalte sau şi procurorilor, ce s-ar manifesta prin acordarea unui
măcar a unuia. Principiile enumerate sunt determinato- concediu plătit, în condiţii strict determinate, prin pu-
rii pentru organizarea şi activitatea tuturor domeniilor blicarea unui număr mai mare de subiecte exacte ce
din sfera realizării justiţiei. Sarcina justiţiei de a fi in- sunt selectate la momentul începerii procesului de eva-
dependentă, imparţială şi inamovibilă urmează a se re- luare, prin efectuarea evaluării în formă scrisă sau prin
aliza şi în procesul de apreciere a gradului de vinovăţie înregistrarea video, pentru a face posibilă contestarea
a diferiţilor funcţionari acuzaţi de ilegalităţi comise în rezultatelor şi a obiectivităţii comisiei de atestare.
contextul alegerilor ordinare şi anticipate desfăşurate în Modificările legislative solicitate, orientate spre
statul nostru. Oare societatea va fi sigură de imparţia- ameliorarea situaţiei în sfera autorităţii judecătoreşti
litatea judecătorilor, dacă nu sunt reflectate suficient în naţionale, nu sunt destinate pentru publicul larg, ele
legislaţia naţională principiile inamovibilităţii şi inde- nu vor avea un efect imediat în societate ce ar ridica
pendenţei judecătorilor? popularitatea unui partid sau a unei coaliţii. Aceste
În prezent, în opinia noastră, este necesară o revi- modificări vor avea un efect imediat pentru specialiştii
zuire a tuturor actelor normative menţionate, în scopul iniţiaţi în sfera juridicului şi vor evidenţia explicit ca-
reinstaurării valorii adevărate a principiului inamovibi- lea de dezvoltare pe viitor a Republicii Moldova, vor
lităţii judecătorului şi independenţei autorităţii judecă- contribui la distrugerea „clanurilor” din sfera autorităţii
toreşti în ansamblu. Modificările legislative solicitate judecătoreşti existente la toate punctele principale din
urmăresc următoarele scopuri: domeniu. Vor înţelege, probabil, înşişi judecătorii, pen-
1) selectarea şi pregătirea candidaţilor la funcţiile tru care la etapa actuală nu este primordial nici chiar
de judecător şi procuror prin intermediul unor metode faptul creşterii salariilor, ci mai degrabă micşorarea
transparente ce ar promova libera concurenţă a candi- volumului de muncă, care reprezintă, în sine, cea mai
daţilor în domeniu, evidenţiind drept criteriu funda- eficientă măsură de perfecţionare a calităţii şi eficienţei
mental cunoştinţele şi calităţile morale; actului de justiţie.
2) eficientizarea activităţii Consiliului Superior al Ma- Toate aceste modificări nu prezintă ceva abso-
gistraturii în domeniul autoadministrării judecătoreşti; lut novator, ele fiind reflectate în Carta europeană
3) identificarea organizaţională a Procuraturii, în privind statutul judecătorilor7 drept condiţii cu
scopul obţinerii unei independenţe funcţionale a aces- caracter de recomandare faţă de autoritatăţile ju-
teia, în conformitate cu prevederile Constituţiei; decătoreşti din statele europene. În pofida faptu-
4) stabilirea oportunităţii existenţei unor instanţe ju-
lui că respectivele condiţii sunt bine cunoscute de
decătoreşti specializate;
membrii Consiliului Superior al Magistraturii din
5) accentuarea atenţiei asupra calităţii actului de
Republica Moldova, ele sunt ignorate până în pre-
justiţie în perspectiva reducerii volumului de lucru al
zent. Totuşi, în opinia noastră, respectarea acestei
judecătorului;
Carte reprezintă o condiţie inerentă pentru valori-
6) elaborarea unui sistem obiectiv şi eficient de con-
trol din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi ficarea şi sporirea încrederii societăţii în justiţie.
examinarea plângerilor adresate prin implementarea
Inspecţiei judiciare în calitate de organ executiv de Note:
control, stabilirea competenţei exacte a acesteia şi, în 1
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr.947-
special, prin modul de selectare a candidaţilor, cerin- XIII din 19.07.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
ţele înaintate urmând a fi mai drastice în coraport cu 2003, nr.186-188/752; Monitorul Oficial al Republicii Moldova
cerinţele iniţiale profesionale ale candidaţilor la funcţia 1996, nr.64/641.
de judecător;
2
Legea privind Institutul Naţional al Justiţiei, nr.152-XVI
din 08.06.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006,
7) elaborarea unui mecanism transparent de selecta- nr.102-105/484.
re a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror, 3
Legea cu privire la statutul judecătorului, nr.544-XIII din
precum şi a unui mecanism transparent de promovare a 20.07.1995. Republicată // Monitorul Oficial al Republicii Moldo-
judecătorilor şi procurorilor; va, 2002, nr.117-119/946; Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.59-60/664.
8) acordarea statutului de magistrat judecătorilor şi 4
Legea cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din 25.12.2008 //
procurorilor; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.55-56/155.
9) determinarea noţiunii terminologice de „carieră 5
Legea privind organizarea judecătorească, nr.514-XIII din
juridică” şi stabilirea exactă a etapelor de pregătire, atât 06.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
din punct de vedere teoretic, cât şi practic; nr.58/641.
6
Legea cu privire la colegiul de calificare şi atestarea judecăto-
10) formarea unui sistem transparent şi unic de se- rilor, nr. 949-XIII din 19.07.1996. Republicată // Monitorul Oficial
lectare a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de al Republicii Moldova, 2003, nr.170-172/693; Monitorul Oficial al
procuror; Republicii Moldova, 1996, nr.61-62/605.
11) stabilirea unor condiţii transparente de pregăti- 7
Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată la
re iniţială şi continuă a candidaţilor şi a judecătorilor Strasbourg, 8-10 iulie, 1998, www.csm.ro.

98
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Cauzele criminalităţii economice


în Republica Moldova
Igor Ciobanu,
doctor în drept, conferenţiar universitar

C rima, ca şi orice faptă umană, nu este un act


impersonal, ci este actul unui om, care este su-
criminalităţii. El relevă că această problemă este atât de
complexă şi examinarea ei atât de dificilă, încât nu i se
pus influenţei condiţiilor sale organice, mediului său poate da o apreciere unică. Lombroso nu împrărtăşeşte
familial, social, fizic; astfel, infracţiunea nu poate fi ideea că criminalitatea este întodeauna efectul mizeriei,
considerată şi tratată ca o entitate abstractă, juridică, ca susţinând că ea poate fi şi efectul bogăţiei. Criminalul
un act al voinţei libere, ci ca rezultatul, produsul unui înnăscut găseşte mai multă ocazie de a comite crime în
concurs de cauze.1 bogăţie, decât în mizerie, iar criminalul de ocazie – şi
„Actuala perioadă a evoluţiei noastre – scria în mai mult. Lombroso conchide că factorul economic
1992 vestitul criminolog rus I.I. Karpeţ – este perioada are o mare influenţă asupra criminalităţii, iar mizeria
tranziţiilor, perioada nestabilă a economiei şi haosului, şi sărăcia nu sunt cauze principale ale fenomenului,
renunţarea de la „vechile” deprinderi, chiar dacă acestea căci şi bogăţia, mai ales cea obţinută rapid, dă o largă
apără toate formele economiei, neclarităţi în relaţiile contribuţie criminalităţii.3
de proprietate şi altele. Nu este nevoie de a dovedi Nici un tip de societate nu a fost ocolit de crimi-
că aceste perioade în orice societate sunt însoţite de nalitatea economică. Lumea complexă şi dinamică a
creşterea criminalităţii”.2 afacerilor a avut şi va avea o componentă ilegală, fra-
În ţările care se află în procesul de tranziţie la uduloasă, a cărei dimensiune este dificil de cuantificat.
economia de piaţă se agravează crimele economice, Nici o ţară nu a fost ocolită de perioade de recesiune
ele căpătând un caracter tot mai amplu şi mai variat. ce au survenit după trei ani de prosperitate şi relansare
Sfera de influenţă a acestora se extinde asupra noilor economică.
ramuri ale economiei naţionale şi mondiale. Este În fiecare din aceste perioade se dezvoltă diverse
vorba de o tendinţă caracteristică tuturor ţărilor lumii. tipuri de afaceri ilegale: insolvabilitatea intenţionată şi
Aceste forme negative guvernează lărgirea sectorului fictivă, obţinerea şi utilizarea creditelor prin înşelăciu-
economic subteran, în care se obţine o supravaloare, ne, acte de evaziune fiscală şi contrabandă etc. Pentru a
dar nu se achită taxe şi impozite şi de care nu se ţine păstra lichidităţile societăţii sale, omul de afaceri aflat
cont în statistica oficială. Odată cu progresul tehnic şi în dificultate recurge la mijloace frauduloase pentru
evoluţiile economice se shimbă doar structura şi gra- a obţine credite, falsificând bilanţurile contabile ale
dul de impact al infracţiunilor economice, influenţând întreprinderii.
corelaţia economie reală – economie subterană. Nivelul presiunii fiscale asupra agentului economic
Trăsăturile distincte ale infracţiunilor economice, este dat de raportul dintre impozitele plătite de acesta
de la începutul sec. XXI, rezidă în extinderea consi- şi valoarea adăugată de el. Profitul, alături de amorti-
derabilă a acestui fenomen ca urmare a globalizării, zare, constituie elementul principal al capacităţii de
întegrării şi liberalizării rapide a sistemelor economice autofinanţare. Cu cât mai mult profitul brut este afectat
oficiale şi neoficiale. de impozite, cu atât capacitatea de autofinanţare este
Din cauza globalizării economiei, accelerări proce- mai mică, precum şi capacitatea de plată a agentului
sului de liberalizare şi aderării la Organizaţia Mondială economic. Iată de ce interesele directe atât ale contribu-
a Comerţului (OMC), statul nu reuşeşte să adopte din abilului individual, cât şi cele ale agentului economic,
timp mediul intituţional, să preîntâmpine unele infrac- vin în contradicţie cu cele ale statului; impozitul este
ţiuni economice. privit ca pe o constrângere, se naşte tendinţa de a evita
Pentru a înţelege tendinţele criminalităţii economi- aceste impozite şi de aici până la comiterea infracţiu-
ce şi pentru a elabora şi aplica măsuri de combatere a nilor fiscale mai este doar un singur pas.4
acestora, trebuie evidenţiate cauzele şi condiţiile acestui Fiscalitatea excesivă a statului devine un important
fenomen, printre care se enumeră factorii economici. factor al evaziunii fiscale, atunci când contribuabilul
Printre primii care s-au preocupat de influenţa nu mai face faţă la impozitele impuse. În condiţiile
acestor factori asupra criminalităţii a fost C.Lombroso, lipsei de capital, agenţii economici au fost nevoiţi, la
care a fost nevoit să recunoască influenţa lor asupra un moment dat, să se sustragă de la plata obligaţiilor

99
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

fiscale către stat pentru a putea să-şi continue afacerea a cheltuielilor statelor tranzitorii, inclusiv Republica
şi, implicit, pentru a-şi putea câştiga mijloacele de Moldova, a provocat o creştere mai mare a ponderii
existenţă în Republica Moldova. împozitelor decât în ţările dezvoltate. Dar, cheltuielile
Sistemul de taxare progresiv, prea accentuat, este statului Republica Moldova, ţinând cont de datoriile
de asemenea considerat factor criminogen. În situaţia externe şi problemele Transnistiei, sunt mult mai mari,
în care 80% din beneficii sunt luate de stat, evaziunea nu numai faţă de ţările dezvoltate, ci chiar şi faţă de
fiscală şi contrabanda se dezvoltă uimitor de repede. cele cu o economie tranzitorie.
Fiscalitatea prea ridicată impusă de stat determină Criminalitatea afacerilor nu este influenţată nu-
creşterea infracţiunilor şi, implicit, scăderea valorilor mai de ciclul economic, dar şi de intervenţia statului
băneşti cuvenite, potrivit legislaţiei statului. asupra pieţei. În acest context se subliniază delictele
Intervenţia directă a statului în domeniul reglemen- subvenţiilor, care sunt ele însele un factor criminogen.
tării stricte a exporturilor şi importurilor prin licenţe Absenţa mijloacelor naturale de prevenire a delicvenţei
pe care le eliberează funcţionarii corupţi constituie, de face necesară adoptarea mijloacelor de control adesea
asemenea, factor criminogen.5 insuficiente, în sistemul complex al legislaţiilor sub-
Republica Moldova, fiind una dintre ţările în curs de venţiilor, cu referire mai ales la subvenţiile Comunităţii
dezvoltate, sub presiunea democraţiei, a fost nevoită să Europene.
accepte strategia de dezvoltare socială, să adopte multe
decizii avansate cu privire la servicii şi facilităţi sociale,
al căror rol revine statului. Drept rezultat, au crescut
în mod firesc cheltuielile suportate de stat. Ponderea
cheltuielilor statului în PIB (Produsul Internaţional Note:
Brut) a crescut de la circa 10%, în 1913, la circa 50%, 1
A se vedea: I.Ciobanu. Criminologie. Vol.II. – Chişi-
în 1995. Această tendinţă se menţine şi până în anul
nău: Cartdidact-Reclama, 2004, p.51.
2009. Totodată, cheltuielile statului orientate spre ne- 2
В.Н. Бурлакова, Н.М. Кропачева. Криминология. –
cesităţile sociale ale ţărilor în tranziţie la economia de Санк-Петербург, 2002, p.252.
piaţă, inclusiv Republica Modova, au sporit mult mai 3
A se vedea: I.Ciobanu. Criminologie, p.65.
lent decât în ţările dezvoltate şi depăşeşte 50% din 4
A se vedea: C.Balaban. Evaziunea fiscală: aspecte
PIB (în ţările dezvoltate) şi 25% (în ţările în tranziţie). controversate de teorie şi practică. – Bucureşti: Rosetti,
2003, p.136-137.
Însă, ritmul creşterii cheltuielilor bugetare din ţările în 5
A se vedea: V.Bujor, O.Pop. Criminalitatea economi-
tranziţie este de 2-3 ori mai mare decât în ţările dez- co-financiară, domeniu de cercetare al criminologiei mo-
voltate. De aceea, sporirea mai rapidă, în ultimii ani, derne. – Timişoara: Mirton, 2002, p.10-12.

100
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Problema locului de săvârşire şi a momentului


consumativ al infracţiunii prevăzute
la art.286 C.pen. RM
Vladislav Manea,
doctor în drept, lector universitar

Î ntrebarea care suscită interesul teoriei şi practicii


dreptului penal este, dacă locul de săvârşire a in-
(care, de exemplu, s-a refugiat în timpul dezordinilor
în masă în locul respectiv de pe teritoriul instituţiei
fracţiunii constituie un semn secundar obligatoriu sau penitenciare).
facultativ al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la În altă ordine de idei, spitalele penitenciare şi casele
art.286 C.pen. RM. În alţi termeni, are oare importanţă de arest pot reprezenta locul de săvârşire a infracţiunii
stabilirea locului săvârşirii infracţiunii în procesul de prevăzute la art.286 C.pen. RM. La fel, deţinuţii, în
calificare conform art.286 C.pen. RM? funcţie de calitatea lor procesuală, de tipul peniten-
În primul rând, pe teritoriul instituţiei penitenciare ciarului şi de regimul de detenţie, pot fi antrenaţi la
poate fi săvârşită infracţiunea prevăzută la art.286 muncă în penitenciare sau în afara acestora, în atelie-
C.pen. RM. Aceasta datorită faptului că subiect al acţi- rele şi sectoarele auxiliare, la lucrările de deservire a
unilor, care dezorganizează activitatea penitenciarelor, instituţiilor penitenciare, la întreprinderile din cadrul
poate fi numai persoana care îşi execută pedeapsa cu sistemului penitenciar, precum şi la persoanele fizice
închisoare. Însă, nu toate sectoarele de teritoriu dintr-o sau persoanele juridice cu orice tip de proprietate. Deci,
instituţie penitenciară pot reprezenta întotdeauna locul pe parcursul antrenării condamnaţilor, care îşi execută
de săvârşire a acţiunilor care dezorganizează activi- pedeapsa cu închisoare, la munci în afara penitencia-
tatea penitenciarelor. Or, persoanele, condamnate la rului, locul de săvârşire a infracţiunii analizate nu mai
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, îşi execută pedeapsa este instituţia penitenciară.
în penitenciare de tip închis, în sectoare specializa- Privitor la locul săvârşirii infracţiunii examinate,
te, la regim iniţial de detenţie; preveniţii îşi execută este necesar să specificăm că, în regim de resociali-
măsura preventivă a arestării şi în secţiile cu statut de zare, condamnaţii pot beneficia de dreptul de a locui
izolatoare de urmărire penală din cadrul penitencia- împreună cu familia într-un spaţiu locativ separat pe
relor nespecializate. Nici persoanele condamnate la teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui. Aşa-
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, nici preveniţii nu pot fi dar, în aceste condiţii, la fel este posibil ca în afara
subiecţi ai infracţiunii prevăzute la art.286 C.pen. RM. penitenciarului să fie săvârşită infracţiunea prevăzută
În aceste condiţii, este foarte redusă posibilitatea ca la art.286 C.pen. RM. În situaţia dată, ca victimă a
locul de săvârşire a respectivei infracţiuni să-l consti- infracţiunii poate să apară fie reprezentantul adminis-
tuie sectoarele specializate ale penitenciarelor de tip traţiei instituţiei penitenciare, fie condamnatul pornit
închis, în care îşi execută pedeapsa cei condamnaţi la pe calea corectării, care beneficiază de acelaşi drept
detenţiune pe viaţă, ori secţiile cu statut de izolatoare ca şi făptuitorul.
de urmărire penală din cadrul penitenciarelor nespeci- La fel, mijlocul de transport poate reprezenta locul
alizate. Ipotetic, aceste locuri pot reprezenta locul de de săvârşire a acţiunilor care dezorganizează activitatea
săvârşire a infracţiunii analizate. Însă, pentru aceasta ar penitenciarelor. Două sunt ipotezele care se raportea-
fi nevoie de acumularea câtorva condiţii: 1) persoana, ză la situaţia dată: trimiterea condamnaţilor la locul
care îşi execută pedeapsa cu închisoare, a pătruns ile- executării pedepsei; transferul condamnaţilor dintr-o
gal (de exemplu, ca urmare a unor dezordini în masă) instituţie penitenciară în alta.
pe teritoriul secţiei cu statut de izolator de urmărire Până acum ne-am referit la locul de săvârşire a acţi-
penală din cadrul penitenciarului nespecializat ori al unilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor,
sectorului specializat al penitenciarului de tip închis, atunci când, nemijlocit până la săvârşirea infracţiunii
în care îşi execută pedeapsa persoanele condamnate date, este respectat cadrul normativ de rigoare. Există
la detenţiune pe viaţă; 2) această persoană săvârşeşte însă şi ipoteze de alt gen. Astfel, în primul rând, situaţia
infracţiunea nu asupra prevenitului, nici asupra celui premisă poate constă în eschivarea de la executarea
condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Dar asupra pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece
condamnatului pornit pe calea corectării sau asupra pe scurtă durată din locurile de deţinere (infracţiune
reprezentantului administraţiei instituţiei penitenciare prevăzută la art.319 C.pen. RM). În astfel de cazuri

101
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

nu se exclude ca infracţiunea, prevăzută la art.286 afara penitenciarului, cu trimiterea condamnaţilor la


C.pen. RM, să fie săvârşită în afara penitenciarului (de locul executării pedepsei, cu transferul condamnaţilor
exemplu, pe calea săvârşirii unui atac asupra reprezen- dintr-o instituţie penitenciară în alta, cu aflarea ilegală
tantului administraţiei instituţiei penitenciare) de către a făptuitorului în afara penitenciarului etc.)”.
condamnatul căruia i s-a permis să plece pe scurtă În continuare, ne vom referi la momentul de consu-
durată din locurile de deţinere şi care se eschivează de mare a infracţiunii prevăzute la art.286 C.pen. RM.
la executarea pedepsei. În al doilea rând, situaţia pre- Momentul de consumare a infracţiunii, prevăzute
misă poate consta în evadarea din locurile de deţinere la art.286 C.pen. RM, trebuie caracterizat diferenţiat,
(infracţiune prevăzută de art.317 C.pen. RM). Persoana privitor la fiecare din cele patru modalităţi normative
care îşi execută pedeapsa cu închisoare, în perioada de alternative, descrise la art.286 C.pen. RM. Astfel,
evadare, îşi păstrează statutul procesual de condamnat. momentul de consumare a infracţiunii, prevăzute
De aceea, este cu putinţă, aflându-se în afara peniten- la art.286 C.pen. RM, este momentul: 1) aplicării
ciarului, să comită infracţiunea prevăzută la art.286 violenţei sau ameninţării cu violenţa, în cazul moda-
C.pen. RM (de exemplu, atacând un reprezentant al lităţii de terorizare a condamnaţilor porniţi pe calea
administraţiei instituţiei penitenciare). corectării; 2) săvârşirii atacului exprimând violenţa
În concluzie, se cer a fi formulate următoarele teze: sau ameninţarea cu violenţă, în cazul modalităţii de
instituţia penitenciară nu este unicul loc în care poate fi săvârşire a atacurilor asupra administraţiei; 3) orga-
săvârşită infracţiunea prevăzută la art.286 C.pen. RM; nizării grupului criminal, chiar dacă membrii acestuia
locul de săvârşire a infracţiunii nu este semnul secundar nu au reuşit nici să terorizeze condamnaţii porniţi pe
obligatoriu al infracţiunii în cauză. calea corectării, nici să săvârşească atacuri asupra
Considerăm oportun ca în Proiectul Hotărârii Ple- administraţiei, în cazul modalităţii de organizare a gru-
nului Curţii Supreme de Justiţie, consacrate practicii purilor criminale (în scopul terorizării condamnaţilor
de aplicare a răspunderii penale pentru acţiunile care porniţi pe calea corectării sau al săvârşirii atacurilor
dezorganizează activitatea penitenciarelor, să se ex- asupra administraţiei); 4) participării active chiar şi
plice: „Infracţiunea, prevăzută la art.286 C.pen. RM, la o singură acţiune a grupului criminal, exprimată în
poate fi săvârşită pe teritoriul instituţiei penitenciare terori­zarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării sau
(inclusiv al izolatorului de urmărire penală, al casei în săvârşirea atacurilor asupra administraţiei, în cazul
de arest, al spitalului penitenciar, al sectorului specia- modalităţii de participare activă la grupurile criminale
lizat al penitenciarului de tip închis în care îşi execută (constituite în scopul terorizării condamnaţilor porniţi
pedeapsa cei condamnaţi la detenţiune pe viaţă, al pe calea corectării sau al săvârşirii atacurilor asupra
secţiilor cu statut de izolatoare de urmărire penală din administraţiei).
cadrul penitenciarelor nespecializate, al zonelor de Propunem ca aceste explicaţii să-şi găsească reflec-
producere ale penitenciarului etc.), în celulele mijloa- tare în Proiectul Hotărârii Plenului Curţii Supreme de
celor de transport special (automobil sau vagon) sau Justiţie a Republicii Moldova, consacrate practicii judici-
în afara penitenciarului (în legătură cu munca prestată are privind aplicarea răspunderii penale pentru acţiunile
de condamnaţi, cu locuirea împreună cu familia în care dezorganizează activitatea penitenciarelor.

102
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Principiile de bază ale falimentului


transfrontalier
Victor BURAC,
magistru în drept, lector universitar

Î nzează
contextul transnaţional, dreptul falimentului se ba-
pe anumite principii, unele dintre care aparţin
priorităţi în funcţie de aceasta (lat. secuta ruptura seu
decoctione, creditoris possunt agere ante diem).
domeniului falimentar în genere, altele însă decurgând O altă consecinţă a principiului colectivităţii, ce este
din dimensiunea transfrontalieră ca particularitate a conexă cu regula scadenţei tuturor creanţelor, este prin-
falimentului în cauză. cipiul pari passu al distribuirii masei debitoare: egali-
Gradul înalt de eterogenitate între legislaţiile naţio- tatea creanţelor din cadrul aceluiaşi rang de prioritate, la
nale cu privire la faliment creează pericolul potenţial al distribuire. În acest caz, fiecare creanţă va fi satisfăcută
superficialităţii încercărilor de a generaliza legislaţiile în volumul rezultant din diminuarea valorii creanţei cu
respective pentru evidenţierea unor concepte şi principii valoarea obţinută prin ajustarea aritmetică a valorii in-
ale falimentului transfrontalier.1 Totuşi, unele trasături, tegrale a creanţelor din categoria respectivă la valoarea
comune pentru toate statele, pot fi cu o cauţiune re- obţinută din realizarea masei debitoare. Este lesne de
zonabilă deduse în rezultatul unui studiu comparat al observat că în asemenea condiţii proporţia reducerii va
normelor naţionale cu privire la falimentele cu element fi similară pentru toate creanţele din categoria repsecti-
de extraneitate. vă – fiecare creditor va primi o parte din creanţele sale,
1. Principii generale calculată pro rata prin utilizarea unui algoritm similar
Probabil, una dintre trăsăturile comune pentru toate pentru toţi creditorii categoriei respective.5 Creanţele
legislaţiile în materie de faliment este recunoaşterea din următoarea categorie de prioritate vor beneficia de
caracterului colectiv al procesului falimentar – ceea ce acelaşi tratament, cu unica deosebire că masa debitoare
în doctrină este desemnat ca principiul colectivităţii va fi în cazul lor diminuată cu suma, necesară pentru
falimentului. Principiul respectiv se bazează pe re- satisfacerea maximă a creanţelor din categoria superi-
cunoaşterea faptului că insolvabilitatea ca fenomen oară de prioritate; or, daca după distribuirea masei între
economic constituie un exemplu al problemei totalităţii creanţele de prioritate superioară nu a mai rămas nimic,
(engl. common-pool problem), ce apare ori de câte ori aceasta va însemna neachitarea creanţelor categoriilor
mai mult decât o persoană are dreptul asupra unuia şi inferioare de prioritate.
aceluaşi volum limitat de resurse – situaţie în care efi- Principiul colectivităţii este comun pentru toate legile
cienţa solicită acţiuni comune ale tuturor creditorilor cu falimentare naţionale, trecând fir roşu prin procedurile de
preferinţă faţă de cele individuale2 (i), un anumit nivel de faliment stabilite de aceste legi: el stă la baza distribuirii
îndepărtare a debitorului de la gestiunea patrimoniului masei debitoare în cazul procedurii lichidării judiciare, el
său3 (ii) şi un anumit nivel al controlului extern exercitat constituie, de asemenea, fundamentul pentru procedurile
de o persoană specială autonomă atât faţă de creditori, cât falimentare alternative lichidării judiciare – cea mai frec-
şi faţă de debitor – administratorul, şi de către instanţele vent întâlnită în legislaţiile naţionale fiind concordatul,
judiciare.4 Prin aprecierea tutoror titularilor de creanţe încheiat între debitor şi creditorii săi.6
împotriva debitorului drept membri ai unei entităţi co- Un alt principiu comun pentru legislaţiile în materie
lective, legislaţia falimentară transformă ceea ce anterior de faliment este principiul supravieţuirii priorităţii
forma o totalitate de relaţii juridice separate între fiecare creanţelor, achiziţionate legal, după iniţierea procesului
creditor, pe de o parte, şi debitorul, pe de alta, într-o falimentar. Cu alte cuvinte, prioritatea oferită de legea
relaţie socială ce le înglobează pe toate împreună – cu naţională creanţelor personale sau contractuale se perpe-
scopul eficientizării gestiunii şi distribuirii patrimoniului tuează după apariţia situaţiei de faliment, cu consecinţa
debitorului falit. rămânerii intacte a drepturiloor in rem sau a altor drepturi
O consecinţă notorie a acestei transformări este anu- patrimoniale, constituite înaintea procesului falimentar
larea semnificaţiei juridice a consecutivităţii cronologice şi după iniţierea acestuia. Creditorilor garantaţi li se
a apariţiei creanţelor faţă de debitor – regulă inclusă în menţine astefel posibilitatea protejării – iniţial urmărită
toate legislaţiile falimentare, conform căreia la momentul prin constituirea garanţiilor sus-menţionate – de riscurile
declarării falimentului toate creanţele devin scadente nesatisfacerii creanţelor lor. Modalitatea de implementa-
(regula scadenţei tuturor creanţelor), fără a ţine seama re a acestui principiu este totuşi diferită de la o legislaţie
de momentul apariţiei lor şi, deci, fără acordarea oricărei la alta: în unele legislaţii este prevăzută excluderea credi-

103
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

torilor asiguraţi de la participarea în procesul falimentar interesele (sau alte circumstanţe relevante) ale debito-
în legătură cu satisfacerea creanţelor garantate înainte de rului prezintă o proximitate maximă10, conform lex fori
începerea distribuirii masei debitoare; în alte legislaţii concursus, pune sub semnul întrebării securitatea juri-
naţionale creanţele garantate sunt plasate înaintea celor- dică a creditorilor care la momentul tranzacţionării cu
lalte creanţe, în normele referitor la prioritatea satisface- debitorul se bazau pe legislaţia lor naţională în ceea ce
rii creanţelor.7 Logica acestui principiu se explică prin priveşte remediile juridice de recuperare a datoriei. Mai
necesitatea menţinerii securităţii juridice a creditorilor mult ca atât, unitatea procesului falimentar e de natură să
referitor la valabilitatea garanţiilor in rem constituite creeze dificultăţi practice în gestiunea masei debitoare,
pentru protejarea creanţelor lor – element necesar pentru aflate sub incidenţa jurisdicţiilor străine – situaţie în care
menţinerea unui sistem de credit asigurat. costurile gestiunii „de la distanţă” a acestor patrimonii
Un alt principiu este principiul unităţii procesului conduc la concluzia că administrarea masei debitoare
falimentar, exprimat prin regula transmiterii instanţei locale (conform legii locale) ar fi mai eficientă din punct
ce examinează cazul cu privire la faliment a tuturor de vedere economic.
cazurilor şi dosarelor examinate de alte instanţe, având Finalmente, trebuie de ţinut cont de reticenţa tradiţi-
ca obiect pretenţii patrimoniale sau cereri de executare onală a legislaţiilor naţionale falimentare, în acordarea
silită, împotriva debitorului insolvent. efectului extrateritorial deciziilor judiciare străine de-
2. Principii speciale claratorii de faliment, în ceea ce priveşte patrimoniul
Evoluţia principiilor falimentului transfrontalier a aflat sub jurisdicţia lor. În absenţa unor relaţii bazate pe
mers pe calea juxtapunerii a două seturi distincte de tratate internaţionale, raţiunile pragmatice ale pluralităţii
tind să prevaleze asupra concepţiilor idealiste ce apără
principii – cele elaborate în doctrină, pe de o parte, şi cele
principiul unităţii, cel puţin în prezent.
elaborate de jurisprudenţă, pe de altă parte (cu începere
Iată de ce sarcina primordială a tuturor eforturilor
din secolele XVIII-XIX).
de uniformizare a regimului juridic al falimentului
Primul paradox istoric este juxtapunerea între prin-
transfrontalier a devenit „concilierea” acestor două
cipiul unităţii procesului falimentar transfrontalier şi
principii, prin crearea unui sistem care ar permite coor-
principiul pluralităţii proceselor falimentare concu-
donarea eficientă a proceselor falimentare concurente
rente, iniţiate în diferite ţări străine în privinţa unuia şi şi, pe cale de consecinţă, ar facilita atingerea de facto a
aceluiaşi debitor.8 unităţii lor. Această soluţie ar putea depăşi inconveni-
Primul principiu are la bază ideea acordării unei juris- enţele sus-menţionate ale principiului unităţii (costurile
dicţii exclusive asupra cazului de faliment unei singure ridicate ale procesului falimentar, şi posibila discriminare
instanţe, ceea ce ar simplifica mult soluţionarea pro- a creditorilor străini).
blemelor legate de conflictele de legi, nivelul diferit de Al doilea paradox11 constă în contradicţia între prin-
protecţie a unor sau altor categorii de creditori (oferit de cipiul universalităţii efectelor falimentului transfronta-
diverse legislaţii naţionale); în acelaşi rând, ar dinamiza lier şi principiul territorialităţii acestor efecte.12
şi eficientiza soluţionarea cazurilor de către instanţe. Primul principiu, după cum poate fi dedus din for-
Al doilea principiu reiese din necesitatea iniţierii şi mularea lui, indică asupra faptului că decizia de faliment
gestiunii concurente a proceselor falimentare în toate trasnfrontalier, emisă de instanţa judiciară, beneficiază de
statele unde debitorul işi are domicilii sau sedii comerci- efecte juridice „universale” (adică de extrateritorialitate
ale, sau chiar activităţi comerciale separate (ex., filiale, nelimitată) asupra întregului patrimoniu al debitorului
reprezentanţe etc.). Principiul respectiv se fundamen- (amplasarea geografică a acestuia neprezentând nici o
tează pe ideea autonomiei proceselor falimentare con- relevanţă). O asemenea ambiţie transcendentă se con-
curente (1) şi a coordonării acestora în scopul atingerii fruntă cu aceleaşi contraargumente, care sunt aplicabile
optime a scopurilor falimentului transfrontalier (2). şi principiului unităţii falimentului – legislaţiile naţio-
Din punct de vedere istoric, principiul unităţii a apă- nale, cu foarte puţine excepţii, nu acceptă fără echivoc
rut primul, fiind recunoscut chiar de primele tratate în vocaţia extrateritorială a deciziilor falimentare emise de
domeniul falimentului transfrontalier.9 În plus, aparent, instanţele străine (mai ales în privinţa imobilelor aflate
principiul în cauză este în armonie cu principiul colec- sub jurisdicţia naţională).13
tivităţii procesului falimentar şi cu ideea tratamentului Pe de altă parte, principiul teritorialităţii presupune
egalitar al creditorilor. fracţionarea efectelor juridice ale deciziilor falimentare,
Totuşi, la o examinare mai atentă devine evident că în limitele teritoriilor jurisdicţiilor care le-au emis. Altfel
principiul gestionării exclusive a procesului falimentar spus, legislaţiile plasate pe principiul teritorialităţii nu
transfrontalier de către instanţa locului, cu care afacerile/ acceptă nici un efect extrateritorial al deciziilor falimen-

104
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

tare străine, în privinţa patrimoniului debitorului situat Una dintre ultimele soluţii propuse să stabilească un
în aceste state (unele dintre care chiar prevăzând şi vi- compromis lucrativ în baza unei combinări pragmatice
ceversa acestui principiu: lipsa efectelor extrateritoriale ale elementelor din toate principiile sus-menţionate –
ale deciziilor falimentare, emise de instanţele statului Unitatea, Pluralitatea, Universalitatea şi Teritoriali-
în cauză, în afara teritoriului lui14, altele combinând tatea – este aşa-numitul principiu internaţionalist.17
extrateritorialitatea „activă” (adică, efectul universal al Fundamentul principiului internaţionalist se axează
deciziilor falimentare emise de instanţele judiciare ale pe trei concepte de bază:
statelor în cauză) cu refuzul extrateritorialităţii „pasive” menţinerea integrităţii şi intereselor fiecărui sistem
(adică a admiterii aplicării extrateritoriale a deciziilor fa- naţional de drept, prin prevederea posibilităţii aplicării
limentare străine). În alţi termeni, aplicarea principiului extrateritoriale a deciziilor judiciare străine doar cu
universalităţii în cazul deciziilor falimentare emise de acordul autorităţilor din sistemul respectiv. În absenţa
instanţele judiciare ale statului respectiv, combinată cu unui cadru juridic de cooperare stabilit printr-un tratat
aplicarea principiului teritorialităţii în cazurile cererilor internaţional, efectele transfrontaliere ale deciziilor
instanţelor străine de aplicare a deciziilor lor falimentare judiciare străine pot fi acordate prin utilizarea activă a
pe teritoriul statului respectiv.15 normelor de drept internaţional privat din ambele state
Pe cale de concluzie, principiul territorialităţii – deşi în cauză. Prin aceasta principiul teritorialităţii – care,
bazat pe conceptul tradiţional, conform căruia legile stră- după cum a fost indicat supra, este unul din „calcâiele
ine nu pot prin efectul propriu să se aplice pe teritoriul lui Ahile” în uniformizarea regimului internaţional al
altor state (aceasta venind în contradicţie cu unul dintre falimentului transfrontalier – rămâne intact. Totuşi, în
fundamentele dreptului internaţional pulbic – ideea epoca modernă, când statele lumii acordă persoanelor
suveranităţii statelor) – oferă soluţii nesatisfăcătoare fizice şi/sau juridice din jurisdicţia lor posibilitatea de a
pentru problemele juridice specifice ale falimentului avea afaceri şi relaţii comerciale peste hotare – aceasta
transfrontalier. incubă datoria statelor respective de a se implica într-un
Oponentul său – principiul universalităţii – pare mod mai responsabil în edificarea regulilor materiale şi
însă a fi în armonie cu scopurile prosesului falimentar conflictuale, care să fie în armonie cu activităţile transna-
transfrontalier, prin asigurarea gestiunii integrale a ţionale ale persoanelor fizice şi/sau juridice menţionate.
masei debitoare de către o singură instanţă. Totuşi, Altfel spus, legea şi jurisprudenţa trebuie modificate,
examinarea mai apropiată a acestuia scoate în vileag astefl încât să permită instanţelor şi altor autorităţi din
neajunsurile principiului în cauză, anume: inconve- statele respective să răspundă pozitiv la exigenţa men-
nienţa pentru creditorii, care ar prefera declararea ţionată, păstrând totuşi valorile esenţiale ale sistemului
creanţelor sale instanţei locale şi satisfacerea lor de de drept la care aparţin;
pe contul masei debitoare aflate în jurisdicţia instanţei modificarea doctrinei universalităţii, astfel încât
menţionate, mai curând decât participarea „prin cores- aceasta mai curând să complementeze, decât să refuze,
pondenţă” la acest process, menţinând relaţia cu fori principiul teritorialităţii. Propunerea constă în eficienti-
concursus străin. În plus, creditorii locali pot să nu zarea colaborării între diferiţi participanţi într-un proces
ştie de iniţierea procesului falimentar străin, deoarece falimentar transfrontalier, ceea ce ar conduce la o uni-
formalităţile de publicitate ordonate de fori concurus versalitate de facto (depăşind dogma bazată pe cerinţa
au rareori efecte peste hotarele jurisdicţiei respective. extrateritorialităţii de iure);
Finalmente, creditorii locali pot să considere (uneori în al treilea rând, se propune renunţarea la vechile
justificat) că în eventualitatea proceselor falimentare reguli referitor la contradicţia unitatea vs. pluralitatea.
străine ei vor beneficia de un tratament discriminatoriu Nici unul din aceste principii nu trebuie să ocupe un loc
comparativ cu creditorii de naţionalitatea locului unde dominant, ci să fie apreciat ca o soluţie potenţială, în func-
este examinat cazul dat.16 ţie de circumsanţele cazului. Astefel, dacă dispersarea
Prin urmare, necesitatea găsirii unui compromis afacerilor debitorului este de o aşa natură încât să determi-
rezobabil între principiile universalităţii şi teritorialităţii ne ineficienţa economică a gestionării mai multor procese
efectelor deciziilor de faliment ale instanţelor străine – falimentare în diferite ţări, atunci în interesul creditorilor
concluzie similară cu cea referitor la contradicţia între este de a iniţia şi conduce un proces falimentar unic (şi
principiile unităţii şi pluralităţii proceselor falimentare – viceversa). Cu alte cuvine, criteriul eficienţei, stabilit în
este un imperativ pus în faţa comunităţii internaţionale funcţie de raportul între masa debitoare şi costul total al
în cadrul eforturilor de elaborare a unui cadru juridic proceselor falimentare concurente, trebiue să stea la baza
internaţional echilibrat pentru gestionarea proceselor alegerii între utilizarea doctrinei unităţii, sau, din contra,
falimentare cu dimensiune transfrontalieră. a pluralităţii. Această atitudine flexibilă necesită modifi-

105
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

carea regulilor de drept internaţional privat în fiecare stat, 8


Totuşi, principiile sus-menţionate au semnificaţia simbolizării a
în direcţia permiterii „jonglării” sus-menţionate, pentru a două poziţii extreme mutual incompatibile într-un proces falimentar
internaţional. Confruntarea între aceste două principii în forma sa
proteja interesele creditorilor. În acest sens, un model din „pură” nu este regăsită în nici o legislaţie falimentară naţională; în
ce în ce mai frecvent utilizat de legiuitorii naţionali este toate cazurile, legislaţiile naţionale falimentare „combină”, într-o
cel bazat pe dualismul proceselor falimentare „primar” manieră ce variază de la ţară la alta, principiile sus-menţionate.
9
Începând cu tratatul din 9 mai 1715, dintre Franţa, cantoanele
şi „secundar” 18, interconexiunea între care asigură o
catolice elveţiene şi provincia Valais. Dacă în primele tratate acest
universalitate de facto. principiu era formulat într-o redacţie ce permitea excepţii de la
Principiul internaţionalist este, deci, acela care, aplicarea lui (a se vedea: tratatul din 1715 şi cele ulterioare), în
prin substituirea unei atitidini dogmatice flexibilităţii şi „concordatele” încheiate în perioada anilor 1804-1810 principiul
unităţii dobândeşte forma sa modernă.
pragmatismului, tinde să combine elementele celorlalte 10
Problema stabilirii unui aşa centru al intereselor principale ale
patru principii ale falimentului transfrontalier, pentru debitorului nu trebuie să fie subestimată – aceasta constituie tema
a oferi o soluţie maxim de lucrativă, care să asigure o dezbaterilor doctrinare până în prezent.
balanţă rezonabilă şi eficientă a protecţiei intereselor
11
Contradicţia de bază constă mai curând nu între principiile
universalităţii şi territorialităţii, ci între aspiraţiile pragmatice ale
tuturor părţilor implicate într-un proces falimentar cu legislaţiilor naţionale de a limita efectul extrateritorial al deciziilor
dimensiune transnaţională – strategie pentru gestionarea judiciare străine în materie de faliment pe teritoriul lor şi scopul de
acestor falimente în mileniul trei. bază al procesului falimentar transfrontalier – controlul asupra inte-
Implementarea acestui principiu este imposibilă fără gralităţii masei debitoare, pentru asigurarea unei gestiuni şi lichidări
cât mai efeiciente a acesteia, şi, ca rezultat, satisfacerea maximă a
implicarea activă a judecătorilor din diferite state, deoa- creanţelor creditorilor.
rece doar activismul şi iniţiativa lor pot asigura un răs- 12
Unii autori au evidenţiat acest principiu drept contradicţie de
puns la exigenţele noi ale falimentelor transfrontaliere. bază în dreptul falimentului transfrontalier. A se vedea: M.Bogdan.
International Bankruptcy Law in Scandinavia în International and
Comparative Law Quaterly. Vol.34. Part 1. – London, 1985, p.49.
Note: 13
După cum s-a indicat în doctrină, deşi în legislaţiile naţionale
1
După cum sistemele de drept ale contemporaneităţii se divizează falimentare sunt frecvente normele ce conferă efecte extrateritoriale
în diferite tradiţii, sau „familii” (ex., tradiţia common law, tradiţia deciziilor de faliment emise de instanţele judiciare ale acestora, totuşi
dreptului continental, tradiţia latinoamericană etc.), tot aşa aceste nici un stat din lume deocamdată nu a acceptat unilateral aplicabi-
legislaţii se clasifică şi din punctul de vedere al acceptării unor sau litatea extrateritorială a deciziilor falimentare emise de instanţele
altor principii ce determină atitudinea legiuitorului din ţările respec- străine. A se vedea: I.Fletcher. Insolvency in Private International
tive faţă de falimentele internaţionale. Ca efect, legislaţiile cu privire Law. – Oxford, 1999, p.12.
la falimentul transfrontalier din familia common law diferă, uneori 14
Ex., fosta lege falimentară a Japoniei din 1922, în secţiunea 3.
substanţial, de legislaţiile de inspiraţie continentală în domeniu. A se vedea: K.Nadelmann. Bankrutpcy treaties // University of Penn-
2
Aceasta decurge din riscul pe care îl prezintă executarea sepa- sylvania Law Review, 1944, nr.93, p.325.
rată asupra debitorului de către creditor – în acest caz e posibil ca un 15
Ex., legea Olandei cu privire la faliment (a se vedea: I.Fletcher.
creditor norocos sau diligent să valideze întregul activ al debitorului. Cross-Border Insolvency: National and Comparative Studies (Re-
Pentru detalii, a se vedea: I.Turcu, Reorganizarea şi lichidarea judi- ports delivered at the XIII International Congress of Comparative
ciară. – Bucureşti, 1996, p.29 et seq. Law, Montreal 1990), Part II. – Oxford, 1992, p.187-188, 196-198;
3
Ca rezultat al falimentului, debitorul este în mod necesar privat legea Suediei cu privire la faliment. Ibidem, p.206-214.
de libertatea de a-şi gestiona afacerile, pentru a elimina riscul agra- 16
Ex., obstacolul formidabil în calea recunoaşterii deciziilor
vării dezechilibrului său financiar. Ibidem.
falimentare străine – creanţele fiscale, care au în majoritatea cazu-
4
Pentru o expunere clasică a problemei totalităţii a se vedea:
rilor prioritate faţă de celelalte (fiind executate conform legii ţării
T.H. Jackson. The logic and Limits of Bankrutpcy Law. – New York,
de origine a creanţelor): transferul necondiţionat al patrimoniului
1986.
debitourlui jurisdicţiei străine (unde creanţele fiscale locale nu vor
5
Egalitatea menţionată a creditorilor fiind exprimată prin maxima
mai beneficia de prioritate) va fi apreciat cu foarte mari rezerve de
latină par est condicio omnium creditorium.
orice stat. Drept soluţii posibile din acest impas, a fost propusă men-
6
În cazul concordatului, supremaţia principiului colectivităţii
ţinerea universalităţii cu anumite restricţii (ex., menţinerea dreptului
se manifestă în faptul că cvasitotalitatea legislaţiilor naţionale în
creditorilor locali de a constitui dreptul de retenţie asupra bunurilor
domeniu prevăd interzicerea validării de către instanţă a acordului
locale ca titlu de garanţie a satisfacerii creanţelor lor, sau a dreptului
de concordat, în situaţia în care acesta încalcă drepturile minorităţii
de iniţiere a unui proces falimentar (distinct) local; sau cu condiţia
creditorilor (ce au votat contra concordatului sau nu au participat în
ca patrimoniul local să fie distribuit conform legii locale – ceea ce
genere la votare). Numai în cazul în care moratoriul prevede condiţii
ar însemna universalitatea procesului falimentar transfrontalier, cu
egale atât pentru majoritatea creditorilor care au votat pentru, cât şi
rezerva teritorialităţii distribuirii masei debitoare).
pentru minoritatea sus-menţionată, acordul va fi validat dobândind 17
Denumirea sa se bazează pe esenţa principiului în cauză –
forţă juridică şi, ca efect, obligativitate pentru toţi creditorii. Concep-
răspunsul colaborativ al tuturor statelor, ale căror interese legale sau
tul obligativităţii moratoriului pentru minoritatea creditorilor care nu
materiale sunt afectate de cazul particular al falimentului transfron-
acceptă concordatul este deseori definită în literatura de specialitate
talier, la exigenţele acestuia.
prin termenul englez „cram-down”. 18
A se vedea: M.Balz. The European Union Conventions on
7
Pentru un studiu comparat al regimurilor judicice ale creanţelor
Insolvency Proceedings // The American Bankruptcy Law Journal.
asigurate prin drepturi in rem, în contextul falimentului transfron-
Vol.70. – Lexington, 1996, p.519-527; D.T. Trauman, J.L. West-
talier, a se vedea: I.F. Fletcher. Cross-Border Insolvency: National
brook, E. Gaillard. Four Models for International Bankrutpcy // The
and Comparative Studies (Reports delivered at the XIII International
American Journal of Comparative Law. Vol.41, nr.4. – California,
Congress of Comparative Law, Montreal 1990). Part II. Oxford,
1993, p.589-590.
1992, p.289-291.

106
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Взаимодействие адвоката с подзащитным и


выработка позиции защиты по делу
Татьяна ВИЗДОАГА,
доктор права, доцент

П осле ознакомления с материалами уголовного


дела, исследования доказательственной базы,
личности подзащитного можно использовать следу-
ющие источники информации и пути ее поиска:
выявления процессуальных ошибок, формирования 1) сведения биографического характера;
адвокатского досье, защитник приступает к вы- 2) получение и сопоставление сведений о лице
работке собственной позиции по делу. Для этого из различных источников (письменные и устные
в первоочередном порядке выясняется позиция по биографические данные, информация, полученная
делу подсудимого, для чего необходима специаль- из показаний потерпевшего, свидетелей, истории
ная беседа с ним. болезни, личного дела и т.д.; 3) сбор и сопостав-
Нам представляется, что понятия „позиция ление независимых характеристик, в том числе и
защитника” и „позиция защиты” следует диффе- заключения судебно-психологической, судебно-
ренцировать. психиатрической экспертиз, если они имеются в
Позиция защитника – это его мнение по вопро- материалах уголовного дела; 4) анализ учебной,
сам вины и ответственности обвиняемого, которое трудовой (производственной, коммерческой и пр.)
он отстаивает всеми законными средствами и деятельности лица, его отношение к учебе (труду),
способами. Позиция защитника предопределяет успехи (в том числе в спорте), способности, склон-
предстоящую тактику в судебном разбирательстве ности к какому-либо виду деятельности или их
по конкретному уголовному делу. отсутствие; 5) непосредственное наблюдение за
Позиция защиты – это совместно выработанное человеком, изучение его логики рассуждения – ха-
отношение защитника и подзащитного к предъяв- рактером оценок, реакции на те или иные обстоя-
ленному обвинению, к юридической квалификации тельства его речью и эмоциями.
деяния и к обстоятельствам доказанности или не- Определяя различные ситуации поведения под-
доказанности деяния, отягчающим или смягчаю- защитного в ходе судебного разбирательства, кратко
щим ответственность, а также освобождающим от остановимся на наиболее типичных.
уголовной ответственности. Если подзащитный на уголовном преследо-
При этом, позиция защитника и позиция за- вании виновность не признавал, необходимо вы-
щиты не являются некой жесткой конструкцией яснить, какими доказательствами он собирается
и формируются на протяжении всего судебного оперировать, отстаивая свою невиновность. Для
разбирательства. Обязательно следует учитывать этого защитнику необходимо провести проверку
и тот факт, что ситуация судебного расследования этих доказательств на предмет их соответствия
имеет динамический характер и по мере проведения требованиям закона. Поскольку после такой про-
судебного разбирательства возникает качественно верки часть доказательств, на которые рассчитывал
новая ситуация, имеющая более полную информа- обвиняемый, могут оказаться недопустимыми, то
ционную базу. встанет вопрос о поиске новых доказательств, ко-
Вырабатывая совместную позицию защиты, не- торые соответствуют требованиям закона.
обходимо получить какую-либо информацию о лич- Обязательно нужно выяснить, какую позицию в
ности подсудимого, построить информационную суде займет подзащитный: будет ли он признавать
модель его личности, провести биографический вину полностью, частично, либо вообще не при-
анализ личности подзащитного. Биографический знавать, будет ли он придерживаться тех показаний,
анализ представляет собой сбор и систематизацию которые давал на уголовном преследовании, либо
сведений биографического характера, характери- будет их менять, будет ли он вообще давать пока-
зующих личность в связи с рассматриваемым в зания и какие. Защитник обязан разъяснить подза-
судебном заседании преступлением. Для наиболее щитному, каковы будут последствия того или иного
полного изучения личности подзащитного, весьма его действия, но в любом случае решение должен
эффективен метод моделирования. Для этого це- принимать сам подзащитный. Для этого защит-
лесообразно построение информационной модели нику следует проанализировать вместе с ним все
личности подзащитного. чтобы построить модель показания, которые подзащитный давал в ходе до-

107
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

судебного производства, имеющиеся в материалах зицию; г) не признать виновность и отказаться от


уголовного дела. В различных вариантах они могут дачи показаний; д) признать виновность частично и
содержать: а) последовательное признание вины во дать показания; е) признать виновность частично и
всех показаниях и полное раскаяние, а также актив- отказаться от дачи показаний; ж) вообще отказаться
ная помощь органам уголовного преследования, от дачи каких-либо показаний.
возмещение ущерба; б) сначала признание вины, Для выбора оптимального варианта поведения
раскаяние, помощь органам уголовного преследо- подзащитного, защитник должен совместно с под-
вания в изобличении соучастников преступления, защитным смоделировать возможные ситуации
в последующем отрицание вины и отказ от данных судебного заседания. При этом обязательно следует
ранее показаний; в) сначала отрицание вины, а за- учитывать то, что судебный процесс имеет дина-
тем ее признание; г) частичное признание вины; мический характер, и по мере проведения в ходе
д) отказ от дачи показаний. судебного расследования тех или иных действий
В процессе выработки совместной позиции возникает качественно новая ситуация, имеющая
защиты по делу, защитник должен разъяснить более полную информационную базу.
подзащитному его права в судебном заседании.
Кроме того, защитником должны быть приняты во
внимание возможные варианты поведения подза-
щитного: Литература:
а) признать свою виновность и дать показания по
существу предъявленного обвинения; б) признать 1. В.Д. Адаменко. Сущность и предмет защиты
обвиняемогo. – Томск, 1983.
свою виновность, но отказаться давать показания 2. Защита по уголовному делу: Пособие для адвокатов
по существу предъявленного обвинения; в) не при- / Под ред. Е.Ю. Львовой. – Москва,1998.
знать виновность по предъявленному обвинению 3. С.А. Калачев, Е.С. Калачев. Адвокат в уголовном
и дать показания, обосновывающие занятую по- процессе. – Москва, 2001.

108
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Semnificaţia contenciosului administrativ


într-un stat de drept
Gheorghe Costachi,
doctor habilitat în drept, profesor universitar
Diana Stratulat,
doctorand

S tatul, pe parcursul istoriei, până la perioada mo-


dernă, a dominat persoana ce se afla într-o stare de
Legea Fundamentală a Republicii Moldova, adoptată în
1994, în art.53 alin.(1). Paralel, a fost adoptată şi Legea
inferioritate, subordonare şi „ascultare” faţă de acesta, cu privire la petiţionare, care a fost apreciată de către
indiferent de raţiunile şi justificările (sau în lipsa oricăror unii specialişti în domeniu (dr., conf. univ. M.Orlov)
justificări) a unei asemenea situaţii. În perioada modernă ca fiind de natură să împiedice fondarea şi dezvoltarea
s-a pus începutul reevaluării relaţiei stat-persoană şi, în instituţiei contenciosului administrativ şi a principiului
rezultat, a demarat procesul de diminuare a inegalităţii responsabilităţii statului.
dintre autorităţile publice, ce deţin monopolul forţei de Cu toate acestea, o primă reglementare în republica
constrîngere, şi persoană. noastră de natură să consacre un regim juridic adecvat de
Astfel, acum două sute de ani şi mai bine, odată cu soluţionare a litigiilor dintre administraţie şi cei adminis-
principiul separaţiei puterilor în stat, care a destrămat traţi născute din acte de putere publică este considerată
puterea absolută a regilor, s-a pus şi problema responsa- a fi Legea contenciosului administrativ.
bilităţii statului în faţa particularilor. Semnificaţia deose- Fiind un domeniu nou de reglementare, legea trasează
bită a acesteia a determinat valorificarea ei ca fiind drept scopul de bază al instituţiei contenciosului administra-
unul dintre principiile Revoluţiei Franceze de la 1789. tiv, şi anume: „contracararea abuzurilor şi exceselor de
Cu toate acestea, principiul dat nu şi-a găsit o exprimare putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor per-
practică imediată. Abia în a doua jumătate a sec. al XIX- soanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor
lea (mai ales după decizia Blanco din 1873) este pusă în publice, asigurarea ordinii de drept” (art.1 alin.(1)). În
aplicare teoria răspunderii statului pentru daune. plan teoretic, acest scop este demn de invidiat de orice
Este cazul contenciosului administrativ, instituţie ce stat democratic, în practică, însă, se va realiza cu ade-
a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare diferită atât vărat doar atunci, când autorităţile publice şi instanţele
de la stat la stat, cât şi în cadrul unuia şi aceluiaşi stat. de contencios administrativ se vor pătrunde de esenţa
Referindu-ne la Republica Moldova, notăm că, odată acestuia şi vor accepta ideea responsabilităţii statului şi
cu destrămarea Imperiului sovietic, ea şi-a ales calea a rigorilor justiţiei administrative.
democratică de dezvoltare, având drept scop de bază În acelaşi timp, se poate susţine că aportul acestui
instaurarea ordinii de drept şi protejarea drepturilor şi act normativ la dezvoltarea contenciosului administrativ
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor ca valori de este enorm, deoarece: - a creat o instanţă de judecată
bază ale societăţii. specializată, pe principiile existente în practica statelor
În acest sens, eforturile legiuitorului de la 1990 în- democratice; - a asigurat realizarea principiului consti-
coace de a perfecţiona cadrul legislativ şi de a-l aduce tuţional de verificare a actelor administrative de către
în concordanţă cu normele şi standardele democraţiilor instanţe specializate şi supunerea acestora controlului
moderne nu pot fi negate. Astfel, sub influenţa opiniei judecătoresc; - a sporit accesul persoanelor fizice şi ju-
publice mondiale şi sub presiunea forţelor democratice ridice la justiţie; - a oferit posibilitatea de contestare în
interne, s-a impus cu intensitate şi consecvenţă regle- justiţie a actelor administrative ilegale; - a extins cercul
mentarea juridică a răspunderii statului (administraţiei) subiecţilor ce pot contesta deciziile administrative în
pentru erorile, abuzurile şi pagubele aduse particularului contencios administrativ; - a contribuit la sporirea res-
prin actele ilegale ale autorităţilor publice şi ale funcţi- ponsabilităţii autorităţilor administraţiei publice pentru
onarilor acestora. procesele decizionale etc.
E de remarcat în acest sens rolul major al aderării şi Din aceste considerente, Legea contenciosului admi-
ratificării de către Republica Moldova a instrumentelor nistrativ are o importanţă deosebită pentru construcţia
internaţionale şi regionale de protecţie a drepturilor şi statului de drept în ţara noastră. Prin această lege se
libertăţilor omului, care au stat la baza democratizării pune la dispoziţia oricărei persoane un instrument efi-
relaţiilor dintre stat şi cetăţeni. cace împotriva abuzurilor autorităţilor administrative,
O primă formulare clară a principiului responsabilită- creându-se mijloace de restabilire a legalităţii încălcate,
ţii administraţiei în faţa particularului a fost consacrată în de repunere în drepturi a celor vătămaţi prin actele ad-

109
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

ministrative ilegale, de sancţionare a celor care folosesc judecătoreşti, în principal, de cele de contencios ad-
abuziv competenţa pe care o au în legătură cu emiterea ministrativ. Doar în aşa mod, în viziunea sa, se poate
actelor administrative. menţine echilibrul şi încrederea între cetăţeni şi stat, între
Întru dezvoltarea acestei idei, ţinem să ne referim la administraţi şi cei ce administrează, condiţii esenţiale de
esenţa instituţiei juridice investigate. În acest scop notăm fiinţare a unei societăţi democratice.
că noţiunea de „contencios administrativ” exprimă acti- În mod similar opinează şi unii cercetători autohtoni,
vitatea de soluţionare de către instanţele de contencios care susţin că contenciosul administrativ rezultă din
administrativ, prevăzute de lege, a conflictelor în care principiul separaţiei puterilor în stat, care stabileşte le-
cel puţin una din părţi este o autoritate a administraţiei gătura dintre puterea judecătorească şi cea executivă prin
publice, un funcţionar al acesteia sau un serviciu public modalitatea de control judecătoresc a activităţii organelor
administrativ, conflicte înnăscute din acte administrative administraţiei publice. Deci, contenciosul administrativ
ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare este instituţia care reprezintă controlul exercitat de o
la un drept recunoscut de lege. putere – cea judecătorească – asupra unei alte puteri prin
În ceea ce priveşte semnificaţia instituţiei date, intermediul cenzurării actelor administrative ilegale.
considerăm important de a sublinia că în dreptul statelor Prin urmare, controlul exercitat de instanţele de
dezvoltate organizarea contenciosului administrativ este contencios administrativ asupra actelor administrative
explicată prin grija de a ocroti interesele particularilor constituie atât o garanţie suplimentară a exercitării depli-
faţă de abuzurile administraţiei. ne de către cetăţeni a drepturilor lor, o protecţie juridică
O asemenea semnificaţie este sugerată de formula împotriva eventualelor încălcări ale acestor drepturi, cât
prin care contenciosul administrativ este consacrat şi o garanţie pentru asigurarea echilibrului între puterile
în Constituţia Republicii Moldova, adică ca drept al statului, a legalităţii în cadrul administraţiei publice,
persoanei vătămate de o autoritate publică (art.53). pentru îmbunătăţirea activităţii organelor administraţiei,
Deci, prin esenţă, contenciosul administrativ este, în a activităţii generale a statului.
primul râd, o instituţie juridică de apărare a drepturilor Respectiv, instituirea contenciosului administrativ în
omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor Republica Moldova s-a impus ca o necesitate evidentă
administraţiei publice şi a funcţionarilor ei. Or, funcţia a timpului, fiind un principiu de bază pentru edificarea
principală a instituţiei respective rezidă în protejarea şi consolidarea unui stat de drept.
drepturilor omului. Un rol deosebit în instituirea şi dezvoltarea acestei
În acest sens, prof. E.Aramă, susţine: „Contenciosul instituţii în cadrul statului nostru le revine, cu precădere,
administrativ este un mijloc foarte important pentru actelor internaţionale din domeniu, la care Republica
apărarea drepturilor omului, ajutându-l să se opună unor Moldova este parte.
autorităţi abuzive şi să obţină câştig de cauză împotriva Astfel, protecţia drepturilor şi libertăţilor omului
abuzurilor şi actelor ilegale ale autorităţilor publice”. împotriva activităţii ilegale a autorităţilor publice îşi are
Respectiv, alţi autori notează că în accepţiune con- suportul în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
temporană contenciosul administrativ este instrumentul care în art.8 stabileşte: „Orice persoană are dreptul să se
juridic la îndemâna fiecărui cetăţean folosit pentru a fi adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente
protejat de abuzurile autorităţilor; mijloc fundamental împotriva actelor care violează drepturile fundamentale
de protecţie a drepturilor cetăţenilor, de rezolvare a care îi sunt recunoscute prin Constituţie şi lege”.
conflictelor de interese dintre stat şi particulari. O prevedere similară conţine şi Convenţia Europeană
Din această perspectivă, contenciosul administrativ pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
nu este altceva decât totalitatea mijloacelor juridice puse Fundamentale, care în art. 13 stipulează: „Orice per-
la dispoziţia cetăţenilor pentru a putea acţiona în vede- soană, ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute de
rea restabilirii ordinii de drept şi a drepturilor lor legale prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se
tulburate prin actele juridice şi faptele materiale ale adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci
organelor administraţiei de stat, intervenite în aplicarea când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat
legilor şi în funcţionarea serviciilor publice. în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.
Totodată, rolul şi importanţa acesteia pot fi privite În dezvoltarea celor menţionate, Pactul Interna-
şi din alt unghi de vedere. Astfel, după cum susţine ţional cu privire la drepturile civile şi politice, în
cercetătorul român T.Mrejeru, într-un stat de drept, în art.2 alin.(3) lit.a), stabileşte: „Statele se angajează
care distribuţia puterilor nu este rigidă, ci bazată pe co- să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau
laborare şi control reciproc, aplicarea raţională şi suplă a libertăţi recunoscute de prezentul Pact au fost violate
principiului separaţiei puterilor impune atât respectarea va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar şi atunci
legalităţii de către autorităţile publice, cât şi controlul când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând
legalităţii actelor acestora, înfăptuit de către instanţele în exerciţiul funcţiilor lor oficiale”.

110
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Respectiv, temeiul constituţional al contestării actelor Răspunderea intervine, în principal, ca finalitate a


autorităţilor publice şi a răspunderii acestora pentru vătă- controlului judecătoresc, exercitat în cadrul procesului
mările aduse prin nesocotirea sau încălcarea drepturilor şi de contencios administrativ şi poate să îmbrace forma
libertăţilor legitime ale persoanei, după cum am enunţat „plăţii despăgubirilor stabilite de instanţa judecătorească
deja, rezultă nemijlocit din art.53 alin.(1) din Constituţia (dacă reclamantul a solicitat acordarea acestora) şi obli-
Republicii Moldova, care prevede: „Persoana vătămată garea autorităţii publice de a emite actul administrativ
într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act solicitat”.
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a Astfel, îndreptăţirea persoanei vătămate într-un drept
unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea drep- al său de o autoritate publică nu poate fi făcută în alt mod
tului pretins, anularea actului şi repararea pagubei”. decât prin tragerea la răspundere a autorităţii pârâte.
Acest drept este garantat prin instituirea unui con- Prin urmare, răspunderea administrativ-patrimo-
trol judecătoresc asupra actelor administrative, dar şi nială este o formă nouă de răspundere nu doar în
a răspunderii patrimoniale a statului pentru vătămările dreptul administrativ, dar şi în legislaţia ţării noastre,
aduse persoanelor prin fapte ilegale sau erori ale funcţio- a cărei apariţie a fost determinată de instituirea insti-
narilor publici. Dreptul menţionat, după cum susţin unii tuţiei contenciosului administrativ şi care poartă un
cercetători, este o garanţie constituţională de asigurare a caracter complex şi urmează a fi abordată de ştiinţa
celorlalte drepturi şi libertăţi constituţionale, un suport dreptului administrativ într-o manieră multiaspectuală
juridic pentru exercitarea diverselor forme de control şi interdisciplinară.
asupra activităţii autorităţilor publice. Referindu-ne la formele răspunderii în contencios
Dezvoltând prevederile constituţionale, Legea con- administrativ, notăm că acestea sunt recunoscute a fi:
tenciosului administrativ, în art.1 alin.(2), stabileşte: răspunderea autorităţii publice şi răspunderea funcţio-
„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept narilor publici.
al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, Răspunderea autorităţii emitente a actului adminis-
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în trativ ori care refuză să emită un act administrativ se va
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei angaja, în principal, prin plata despăgubirilor stabilite
de contencios administrativ competente pentru a obţine de instanţa de contencios administrativ, fie cu prilejul
anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repa- soluţionării acţiunii în care cel vătămat a cerut anularea
rarea pagubei ce i-a fost cauzată”. actului administrativ sau obligarea autorităţii adminis-
Reieşind din dispoziţiile normative expuse, putem trative la emiterea unui act administrativ ori la eliberarea
susţine că mecanismul concret de protecţie a drepturilor unui certificat, a unei adeverinţe sau orice alt înscris, fie
omului prin intermediul contenciosului administrativ cu prilejul soluţionării unei acţiuni separate, care are ca
se materializează în anularea actelor administrative ce obiect numai plata de despăgubiri.
lezează drepturile persoanei, recunoaşterea drepturilor Ideea răspunderii autorităţii publice, în general, se
pretinse şi repararea pagubelor ce au fost cauzate par- fondează pe caracterul specific al raporturilor adminis-
ticularilor. Evident, rolul fundamental în cadrul acestui trative (în special, de subordonare) şi pe particularităţile
mecanism îi revine, în special, soluţiei date de instanţa procesului de luare a deciziilor administrative (adesea
de contencios administrativ în cuprinsul hotărârii sale. în mod colegial). În acelaşi timp, este de necontestat şi
În ceea ce priveşte autorităţile publice, contenciosul necesitatea răspunderii individuale (personale) a func-
administrativ are un impact continuu asupra acestora (pe ţionarilor.
tot parcursul procesului judiciar), urmărind contracararea Respectiv, destul de clar la acest capitol se expune
abuzurilor şi exceselor de putere, ordonarea activităţii şi M.Orlov, care susţine că în practica judiciară în conten-
asigurarea ordinii de drept. cios administrativ ideea dominantă este că despăgubirea
Astfel, contracararea abuzurilor şi a exceselor de se face din patrimoniul autorităţilor publice, adică al
putere se realizează prin evaluarea de către judecătorul statului, ceea ce nu este întotdeauna corect. Indirect,
administrativ a puterii discreţionare a autorităţii publice statul poate şi este vinovat că a selectat astfel de funcţi-
pârâte, raportând-o la situaţia de caz concretă pentru a onari care aduc prejudicii, dar în mod direct vinovat este
stabili dacă limitele acesteia sunt depăşite, iar autoritatea funcţionarul care trebuie să răspundă personal.
publică a intrat în zona excesului de putere. Acest fapt Prin urmare, este de competenţa instanţei de con-
nu trebuie interpretat ca fiind o imixtiune în activitatea tencios administrativ de a stabili, în fiecare caz, în mod
autorităţilor, deoarece actul administrativ este anulat doar individual, gradul de vinovăţie a statului (care răspunde
în cazul când este ilegal şi nu inoportun. cu patrimoniul său pentru risc) şi a funcţionarului public
Ordonarea activităţii autorităţilor administraţiei (care răspunde pentru propriile erori cu propriul patri-
publice este realizată, în principal, prin intermediul moniu), aplicând principiile răspunderii administrative,
răspunderii în contencios administrativ. şi nu a celei civile.

111
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

În aceeaşi manieră şi autorul V.Cobâşnean susţine ipoteza în care aceasta este o justiţie distinctă de cea de
că consecinţele dăunătoare ale faptei ilicite pentru care drept comun.
răspunde un organ al administraţiei publice trebuie să fie Dintre acestea fac parte următoarele principii:
strămutate, până la urmă, asupra funcţionarului vinovat • Principiul responsabilităţii statului, a cărui asigurare
de săvârşirea acelei fapte, împotriva căruia organul de şi realizare constituie baza şi scopul contenciosului ad-
stat obligat faţă de persoana vătămată se poate îndrepta ministrativ. Sub acest aspect, contenciosul administrativ
cu o acţiune în regres, în limita şi condiţiile stabilite de vine să anuleze răspunderea unilaterală a particularului
lege. faţă de stat, caracteristică statelor totalitariste şi să asigu-
Sub acest aspect, însă, răspunderea administrativ- re responsabilitatea acestuia ca parte componentă a prin-
patrimonială a funcţionarului public este grevată de o cipiului răspunderii reciproce a statului şi cetăţeanului.
carenţă destul de evidentă, şi anume: lipseşte consacra- • Prezumţia vinovăţiei statului în materie de anulare
rea legală a procedurii prin care statul să poată chema a actelor administrative.
la răspundere pe funcţionar pentru daunele reparate • Inadmisibilitatea împăcării părţilor, renunţării la
deja, din contul bugetului său, executând hotărârile acţiune şi a scoaterii cererii de pe rol (instituţii folosite
irevocabile ale instanţei de contencios administrativ, pe larg în cauzele de drept comun). Sub acest aspect, într-
ca în cazul răspunderii patrimoniale a statului pentru un stat de drept împăcarea cu nelegiuirile guvernanţilor
erorile judiciare. este inadmisibilă, chiar dacă iniţiativa ar veni din partea
Astfel, existenţa unor măsuri concrete de răspundere persoanei vătămate; cu atât mai mult, o propunere în
a administraţiei pentru daunele cauzate prin acte de acest sens nu poate fi făcută de către instanţă. Justiţia
administrativă are scopul principal de asigurare a lega-
putere publică impune o atitudine mult mai serioasă şi
lităţii în administraţia publică şi nu cel de a o încuraja
exigentă a funcţionarilor publici faţă de atribuţiile cu
la noi fapte ilegale, camuflându-le pe cele existente prin
care sunt învestiţi, faţă de nivelul lor de profesionalism
acceptarea renunţării la acţiune sau împăcării părţilor.
şi necesitatea de perfecţionare continuă a performan-
• Principiul inadmisibilităţii instituţiei martorilor şi a
ţelor profesionale din domeniul de activitate. Faptul intervenienţilor accesorii în materie de anulare a actelor
consacrării în legislaţie a acestei forme de răspundere administrative contestate, rolul cărora s-ar reduce doar
este o garanţie a restabilirii particularului în dreptul său la intimidarea reclamantului şi complicarea examinării
subiectiv vătămat de către o autoritate publică şi sporeşte acţiunii în contencios administrativ.
încrederea acestuia în natura democratică a guvernării. • Principiul promptitudinii examinării litigiilor de
Revenind la impactul contenciosului administrativ contencios administrativ, care presupune că persoana
asupra administraţiei, notăm că un scop final al acestei vătămată de către o autoritate publică nu poate fi ţinută în
instituţii ţine de asigurarea ordinii de drept, care în cazul această situaţie juridică mult timp, deoarece se amplifică
dat este redusă doar la cazurile când autorităţile publice zi de zi nemulţumirea cetăţenilor faţă de puterea de stat,
(guvernanţii) se abat de la normele dreptului. În acest care ar putea degenera în revolte.
sens, controlul judecătoresc asupra executării întocmai • Principiul asigurării de către stat a executării hotărâ-
a legii de către organele administraţiei publice este o rilor judecătoreşti. În acest sens, este important ca într-un
condiţie necesară şi importantă pentru întărirea ordinii stat de drept cetăţeanul să fie sigur că administraţia pu-
de drept. blică execută hotărârile judecătoreşti rămase definitive,
Din cele relatate este evident că rolul şi semnificaţia chiar dacă acestea au fost pronunţate împotriva admi-
deosebită a Legii contenciosului administrativ pentru nistraţiei şi că statul are capacitatea să asigure măsurile
edificarea statului de drept în Republica Moldova sunt necesare pentru executarea acestora.
de necontestat. Totodată, cu toate avantajele pe care le Aşadar, asemenea principii, precum şi altele pe care
prezintă cadrul legal actual al instituţiei date, totuşi el este le va scoate în evidenţă practica judiciară în materie de
grevat şi de o serie de neajunsuri, care reduc considerabil contencios administrativ, trebuie să stea la baza elaborării
eficienţa contenciosului administrativ, în special în ceea şi adoptării unui Cod al jurisdicţiei administrative (după
ce priveşte atingerea scopurilor sale. Sub acest aspect, în modelul Codului jurisdicţiei constituţionale) pentru a pu-
doctrină, în repetate rânduri a fost subliniată necesitatea tea fi judecat statul (administraţia) după alte reguli decât
unor norme procesuale proprii justiţiei administrative particularii, iar instituţia contenciosului administrativ să
(Cod de procedură administrativă), a unor instanţe speci- devină un instrument eficient de asigurare a drepturilor
alizate în contencios administrativ cu magistraţi pregătiţi şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
în domeniu, pentru ca definitiv să se delimiteze justiţia În acelaşi timp, aceasta nu este suficient. Realitatea
de drept comun de cea de contencios administrativ. demonstrează, spre regret, că după multe decenii de
În acest sens, sunt relevante, după cum susţine regim dictatorial prin care a trecut statul nostru, în care
M.Orlov, o serie de principii (materiale şi procesuale), puterea era considerată infailibilă, este foarte dificil de
care trebuie să stea la baza justiţiei administrative, în a implementa prevederile contenciosului administrativ

112
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

şi de a determina autorităţile publice să conştientizeze 3. L.Lavric. Unele considerente privind instituţia răspunderii
faptul că pot fi chemate în instanţă în calitate de pârât. organelor autorităţilor publice pentru prejudiciul patrimonial cauzat
prin acte administrative individuale. – În: Edificarea statului de drept.
Justiţia continuă şi astăzi să protejeze, mai mult interesele Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice (Chişinău,
autorităţii pârâte, decât drepturile şi libertăţile persoanei 26-27 septembrie 2003). – Chişinău: Transparency International –
vătămate în litigiile de contencios administrativ. Drept Moldova, 2003 (Tipografia „Bons Offices”), p.179.
rezultat, statul răspunde în faţa particularului, în mare 4. Legea cu privire la petiţionare, nr.190-XIII din 19.07.1994
parte, doar datorită jurisprudenţei Curţii Europene a / Republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003,
nr.6-8.
Drepturilor Omului, în cazurile când persoanele vă- 5. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul
tămate de autorităţile publice din Republica Moldova Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.
declanşează un astfel de proces. 6. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New
Astfel, eficienţa acestei instituţii depinde în mod York la 10 decembrie 1948 // Hotărârea Parlamentului Republicii
direct de corpul magistraţilor. În acest sens, se susţine Moldova nr.217-XII din 28.07.1990 (publicată în ediţia oficială
„Tratate internaţionale”, 1998, Vol.I, p.11).
că pentru soluţionarea obiectivă a litigiilor de conten- 7. M.Orlov, Şt.Belecciu. Drept administrativ (pentru uzul stu-
cios administrativ este nevoie de anumiţi judecători denţilor). – Chişinău: „Elena – V.I.”, 2005, p. 234.
sau instanţe specializate, care, pe lângă cunoaşterea 8. A.Baurciulu. Controlul asupra activităţii organelor admi-
jurisprudenţei de drept comun, să cunoască foarte bine nistrative în dreptul comparat. – Chişinău: S. n., 2002 (Fundaţia
însuşi procesul de administraţie, în toată complexitatea Draghişte), p.183.
9. T.Mrejeru. Contenciosul administrativ. Doctrină. Jurispru-
sa, competenţa tuturor organelor administraţiei publice,
denţă. – Bucureşti: ALL Beck, 2003, p.4.
cerinţele de valabilitate a actelor administrative şi princi- 10. V.Zubco, A.Pascari, I.Creangă, V.Cobâşneanu. Ghidul cetă-
piile de bază care guvernează administraţia publică într- ţeanului în contenciosul administrativ. – Chişinău: Ulysse (Combi-
un stat democratic. Pe lângă profesionalismul corpului de natul poligrafic), 2003, p.11.
magistraţi, e necesar şi un pronunţat spirit de echitate şi 11. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului
dreptate manifestat de aceştia în soluţionarea cazurilor de şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie
1950 / Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
contencios administrativ, deoarece numai dacă vor acţio- nr.1298-XIII din 24.07.1997 (publicată în ediţia oficială „Tratate
na cu toată responsabilitatea morală, vor reuşi să asigure internaţionale”, 1998, Vol.I, p.341).
legalitatea în cadrul administraţiei publice, ordonarea 12. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,
funcţionarilor publici şi respectul drepturilor cetăţenilor adoptat la 16 decembrie 1966 la New York / Ratificat de Republica
ca valori fundamentale ale statului de drept. Moldova prin hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990,
în vigoare din 26 aprilie 1993 (publicat în ediţia oficială „Tratate
De rând cu aceasta, pentru ca contenciosul adminis-
internaţionale”, 1998, Vol.I, p.30).
trativ să-şi atingă scopurile prestabilite e necesar ca ce- 13. Legea contenciosului administrativ, nr.793/XIV din
tăţenii să nu ezite în nici un caz să profite de posibilitatea 10.02.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.57-
de a acţiona în judecată autorităţile publice, indiferent 58/375 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
de modul în care îşi imaginează şansele unui eventual Ediţie specială din 03.10.2006, p.30).
câştig de cauză. Acest fapt va fi de natură să intensifice 14. E.Aramă. Cadrul legislativ şi protecţia eficientă a drepturilor
omului. – În: Buletinul Asociaţiei Tinerilor Jurişti, 1997, nr.3.
controlul judecătoresc asupra administraţiei, să spo- 15. V.Cobîşnean. Evoluţia contenciosului administrativ // Ad-
rească, respectiv, responsabilitatea autorităţilor publice ministrarea publică, 2003, nr.1.
pentru respectarea drepturilor omului şi îndeplinirea 16. I.Creangă, C.Gurin. Drepturile şi libertăţile fundamentale.
conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu (conştientizarea Sistemul de garanţii. – Chişinău: TISH, 2005 (F.E.-P. „Tipografia
că sunt în serviciul cetăţeanului şi al societăţii) şi, nu Centrală”).
17. A.Dastic. Răspunderea administrativ-patrimonială în con-
în ultimul rând, să contribuie la dezvoltarea societăţii
tenciosul administrativ // Legea şi Viaţa, 2005, nr.9.
civile în cadrul statului nostru, în special a activismului 18. Ghidul funcţionarului public în contenciosul administrativ.
juridic al cetăţenilor. Desigur, în cazul dat, stimularea – Chişinău: Bons Offices, 2005.
cetăţenilor se va datora în mare partea obiectivităţii şi 19. M.Orlov. Răspunderea administrativ-patrimonială – o nouă
justeţei promovate de puterea judecătorească, factor formă a răspunderii în dreptul administrativ. „Administraţia publică:
indispensabil edificării unui stat de drept. aspecte practico-ştiinţifice, probleme şi perspective”, Materialele
Conferinţei ştiinţifico-practice. – Chişinău: CEP USM, 2004.
20. M.Orlov. Curs de contencios administrativ. – Chişinău:
Bibliografie: „Elena-V.I.” SRL, 2009, p.76-77.
1. E.Aramă. Un traseu dificil: de la administraţie la justiţie. – În: 21. M.Orlov. Principii şi elemente de procedură ale justiţiei
Administraţia publică în perspectiva integrării europene. Sesiune administrative. „Administrarea publică şi buna guvernare”, Materiale
de comunicări ştiinţifice (27-28 octombrie 2006). Caietul Ştiinţific, ale sesiunii de comunicări ştiinţifice, 27-28 octombrie 2007. Caietul
2006, nr.1. – Chişinău: S. n. (Tipografia „Elena-V.I.”), 2007. ştiinţific 2/2007. – Chişinău: S. n. (Tipografia „Elena-V.I.”), 2008.
2. M.Orlov, Şt.Belecciu. Drept administrativ (pentru uzul stu- 22. V.I. Prisacaru. Contenciosul administrativ roman. Ediţia a
denţilor). – Chişinău: „Elena – V.I.”, 2005, p. 234. II-a. – Bucureşti: ALL Beck, 1998.

113
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Experienţa legislativă a unor state ca posibil


model de perfecţionare a prevederilor
art.190 C.pen. RM
Igor Botezatu,
doctorand

E xperienţa legislativă a altor state poate fi un fac-


tor care să contribuie eficient la perfecţionarea
a victimei. Din această definiţie reiese că legea penală
oferă o apărare mai eficientă drepturilor şi intereselor
reglementărilor autohtone. Însă, uneori, recepţionarea cetăţenilor din categoria socialmente vulnerabilă a
fără discernământ a modelelor legislative, concepute populaţiei. În ipoteza aceleiaşi mărimi a prejudiciului
în alte condiţii economice, politice şi sociale, poate cauzat, circumstanţa agravantă „cu cauzarea de daune
condiţiona blocajul sau regresul în aplicarea eficientă în proporţii considerabile” funcţionează dacă victima
în practică a prevederilor normative autohtone. În acest face parte din această categorie a populaţiei, şi nu
sens, îi îndemnăm pe cei învestiţi cu creaţia legislativă funcţionează dacă victima are o situaţie patrimonială
penală să ia în consideraţie că reperele originale de certă satisfăcătoare. În mod clar, în acest caz se face o discri-
valoare şi utilitate din cadrul legilor penale ale altor minare pe criterii de avere. Dintr-un alt unghi, noţiunea
state trebuie analizate în vederea contribuirii acestora „cu cauzarea de daune în proporţii considerabile” este
la perfecţionarea propriei legislaţii. Totuşi, înainte de extrem de interpretabilă. De fapt, judecătorul este cel
orice receptare a modelelor de împrumut, legiuitorul ar care fixează limitele de aplicare a legii penale, atunci
trebui să cunoască mai bine spiritul poporului pentru când constată prezenţa sau lipsa circumstanţei agra-
care întocmeşte legile şi pe care voieşte să-l aducă vante examinate. În aceste condiţii, judecătorul nu mai
pe calea progresului. Preţioasa moştenire acumulată interpretează legea penală, dar o creează. Prin aceasta,
de veacuri în ce priveşte apărarea penală a celor mai judecătorul îşi depăşeşte competenţele, fiind încălcat
importante valori sociale nu poate fi neglijată şi dată principiul separaţiei puterilor în stat.
uitării. Aplicarea prevederii „aduce o altă persoană la
Studiind experienţa altor state ca posibil model paupertate”, din Codul german, nu implică asemenea
de perfecţionare a prevederilor art.190 C.pen. RM, dezavantaje. În concluzie, propunem ca o prevedere
putem menţiona că există o diferenţă principală între similară să fie stabilită în normele din Capitolul VI al
formularea „aduce o altă persoană la paupertate” de Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova.
la pct.3 alin.(3) § 263 din Codul penal german şi „cu Ea ar fi aplicabilă atât în cazul când o persoană avută
cauzarea de daune în proporţii considerabile” de la ar fi adusă la starea de totală sărăcie, cât şi în cazul
lit.c) alin.(2) art.190 C.pen. RM. Or, conform alin.(3) când la aceeaşi stare ar fi adusă o persoană cu situaţie
art.1 C.pen. RM, Codul penal se aplică în conformitate patrimonială modestă. În paralel, ar trebui să opereze în
cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova. De continuare agravanta „cu cauzarea de daune în proporţii
asemenea, conform alin.(1) art.5 din Legea Republicii considerabile”. Însă, ar trebui schimbat semantismul
Moldova privind actele legislative, adoptată de Parla- acestei noţiuni. În acest sens, se impune revenirea la
mentul Republicii Moldova la 27.12.2001, apărarea accepţiunea iniţială a conceptului „daune în proporţii
drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţe- considerabile” din art.126 C.pen. RM: valoarea, ex-
nilor, egalitatea şi echitatea socială constituie o condiţie primată în bani, a bunurilor materiale sustrase, care
obligatorie a oricărui act legislativ. Considerăm că depăşeşte 250 unităţi convenţionale. Renunţarea, de
definiţia noţiunii „daune în proporţii considerabile” către legiuitorul moldovean, la această accepţie a fost
din art.126 C.pen. RM este în dezacord cu principiile contraproductivă, deoarece a avut ca efect reducerea
constituţionale de egalitate a cetăţenilor în faţa legii şi dramatică a sferei de aplicare a prevederii „cu cauzarea
de separaţie a puterilor în stat. de daune în proporţii considera­bile”. Prin aceasta se
Astfel, potrivit art.126 C.pen. RM, caracterul con- ignoră dispoziţia de la lit.e) alin.(3) art.53 din Legea
siderabil al daunei pricinuite se stabileşte luându-se privind actele legislative, conform căreia un Cod trebuie
în consideraţie valoarea, cantitatea şi însemnătatea să se caracterizeze prin caracterul său practic. Dacă
bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul un Cod, inclusiv Codul penal, devine inaplicabil sub
acesteia, existenţa persoanelor întreţinute de ea, alte anumite aspecte, legiuitorul ar trebui să se autosesizeze,
circumstanţe care influenţează esenţial starea materială examinând cauzele acestei lipse de aplicare.

114
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În alt context, vom acorda spaţiu analizei reglemen- Preluarea parţială a modului reglementar al escro-
tării care, cu siguranţă, pe parcursul istoriei, a influenţat cheriei din legea penală a Federaţiei Ruse are repercu-
primordial evoluţia concepţiei de escrocherie în legis- siuni negative în planul interpretării şi aplicării corecte
laţia Republicii Moldova. Ne referim la reglementarea a art.190 C.pen. RM. Acum, dilema care se profilează
răspunderii penale pentru escrocherie în conformitate este următoarea:
cu art.159 al Codului penal al Federaţiei Ruse din 1) legiuitorul autohton a folosit termenul „dobândi-
24.05.1996. re” în accepţie restrânsă, având în vedere înţelesul de
La concret, potrivit numitului articol, prin „escro- sustragere, însuşite. Cu alte cuvinte, a avut în vedere
cherie” se înţelege sustragerea bunurilor străine sau dobândirea bunurilor în sensul strict al cuvântului, a
dobândirea dreptului asupra bunurilor străine prin lucrurilor privite în corporalitatea lor. Nu şi a dreptu-
înşelăciune sau abuz de încredere. rilor asupra acestora;
Considerăm că anume acest model de definire a 2) legiuitorul autohton a utilizat termenul „dobân-
noţiunii de escrocherie a fost ales pentru formularea dire” în accepţie extinsă, având în vedere ceea ce în
în art.190 C.pen. RM a definiţiei noţiunii de escroche- limba rusă e denumit „sustragerea bunurilor străine sau
dobândirea dreptului asupra bunurilor străine”. Sau,
rie: „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
altfel spus, a raportat termenul „dobândire” la noţiunea
înşelăciune sau abuz de încredere.” Concluzia despre
„bunuri”, aşa cum aceasta e definită în alin.(1) art.285
influenţare este cu mult mai evidentă, dacă luăm în
al Codului civil al Republicii Moldova, adoptat de
consideraţie că în Proiectul Codului penal al Republicii
Parlamentul Republicii Moldova la 6.06.2002: „Bunuri
Moldova noţiunea de escrocherie era definită altfel:
sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale
„însuşirea bunurilor altei persoane, prin înşelăciune sau colective şi drepturile patrimoniale”.
sau abuz de încredere”. În realitate, în art.190 C.pen. RM prin „dobândire
Este necesar a menţiona că, având intenţia să fie ilicită” se înţelege „sustragere”. Există o diferenţă doar
originali, autorii textului din art.190 C.pen. RM nu de formă, nu şi de conţinut, între cele două construcţii
au reprodus mot a mot definiţia din art.159 al Codului terminologice. Acţiunea principală din cadrul faptei
penal al Federaţiei Ruse din 24.05.1996. Le-a reuşit să prejudiciabile de escrocherie se exprimă în sustragere.
fie originali, însă consecinţele sunt nefaste. Or, în legea De lege lata, nu există nici un temei pentru a se afirma
penală rusă termenul „dobândire” este utilizat în raport că escrocheria nu este o infracţiune săvârşită prin sus-
cu noţiunea „dreptul asupra bunurilor străine”. În opo- tragere. De lege ferenda, vom putea vorbi despre aceea
ziţie, în art.190 C.pen. RM acelaşi termen se raportează că escrocheria nu mai este o formă a sustragerii doar
la noţiunea „bunurile altei persoane”. Cu alte cuvinte, în în eventualitatea adoptării amendamentelor la legea
legea penală rusă, dreptul asupra bunurilor se consideră penală (amendamentele presupunând abrogarea art.196
obiectul imaterial al infracţiunii de escrocherie. Pe cale C.pen. RM, secundată de formularea dispoziţiei de la
de consecinţă, în contextul acestei legi, componenţa de alin.(1) art.190 C.pen. RM în felul următor: „Cauzarea
escrocherie depăşeşte cadrul componenţei generice de de daune materiale în proporţii mari prin înşelăciune
sustragere. sau abuz de încredere”).

115
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Particularităţile angajării răspunderii


subsidiare în cadrul raporturilor
contractuale civile
Sorin Brumă,
doctorand

P ezatălângăexpres
faptul că răspunderea subsidiară este utili-
de articolele din Codul civil în vigoare
direct faţă de locatar pentru garanţiile legale sau
convenţionale inerente unui contract de vânzare-cum-
care reglementează persoana juridică, răspunderea sub- părare”. Totodată, aceasta nu dă locatarului dreptul de
sidiară poate fi dedusă şi din articolele al căror conţinut a rezolva sau modifica contractul de vânzare-cumpărare
se referă la raporturile contractuale. fără acordul locatorului.
Despre răspunderea subsidiară se menţionează indi- La fel, livrarea bunului cu încălcarea condiţiilor
rect în cadrul reglementării raporturilor de administrare contractuale dă dreptul locatarului să rezilieze contrac-
fiduciară. Astfel, în temeiul art.1058 alin.(4) C.civ. RM, tul de leasing. Şi e logic să fie aşa, deoarece, având un
„fondatorul administrării fiduciare şi beneficiarul contract cu societatea de leasing, neobţinând bunul în
răspund pentru acţiunile administratorului fiduciar termenul agreat sau obţinând un bun de calitate proastă,
numai atunci când li se poate imputa un compor- locatarul este îndreptăţit să tragă la răspundere partea
tament ilicit”. În acest caz, răspunderea subsidiară contractantă, în cazul dat, având dreptul să rezilieze
poate fi dedusă din natura relaţiilor dintre fondatorul contractul şi să ceară repararea prejudiciilor. Iar loca-
administrării şi administratorul fiduciar. Răspunderea torul, la rândul său, va trage la răspundere vânzătorul.
în acest raport juridic se limitează la bunurile pe care Vânzătorul, însă, nu răspunde în faţa locatarului şi a
le-a primit în administrare fiduciară fiduciarul, iar în caz locatorului pentru acelaşi prejudiciu.
de insuficienţă a patrimoniului, acestea pot fi urmărite În plus, art.13 alin.(1) lit.c) din Legea 59/2005 dă
în continuare pentru pretenţiile născute în legătură locatarului dreptul de a refuza recepţionarea bunului ce
cu administrarea fiduciară, chiar dacă şi au fost deja nu corespunde condiţiilor contractuale şi de a suspenda
transmise fiduciantului. achitarea ratelor de leasing până când va fi eliminată
La 28 aprilie 2005 Parlamentul Republicii Moldova încălcarea clauzelor contractuale.
a adoptat două acte legislative importante pentru ope- Ca rezultat al analizei date, se cere concluzia că
raţiunile de leasing, acestea intrând în vigoare doar în anume aceste drepturi ale locatarului (rezilierea con-
momentul publicării: la data de 8 iulie 2005. Primul tractului cu repararea prejudiciilor, acţiunea directă
act legislativ este Legea nr.59/2005, care aduce mult împotriva vânzătorului, refuzul de a primi bunul cu
liberalism raporturilor de leasing, şi al doilea – Legea suspendarea achitării ratelor de leasing), acordate de
cu privire la modificarea şi completarea unor acte legis- lege în temeiurile prevăzute mai sus şi reprezintă o
lative, prin care au fost modificate şi completate: Codul măsură de garanţie a locatarului împotriva neexecutării
civil în vigoare, Codul de procedură civilă, Codul fiscal, obligaţiilor de către locator. În cazul în care locatarului
Codul vamal, Legea cu privire la tariful vamal, Legea nu îi este convenabilă rezilierea contractului, dreptul
cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, la acţiune împotriva vânzătorului, de asemenea, este
precum şi Legea privind protecţia consumatorilor. privit ca un remediu legal exclusiv în beneficiul lo-
În raporturile de leasing, de asemenea, persistă catarului.
răspunderea subsidiară a vânzătorului faţă de locatar Ţinând cont de faptul că vânzătorul furnizează bu-
(utilizator), în cazul în care locatorul îşi asumă răs- nul direct locatarului, acesta va exercita unele dintre
punderea alegerii vânzătorului. Acest lucru se explică drepturile cumpărătorului generate de contractul de
prin faptul că locatorul, prin alegerea vânzătorului, vânzare-cumpărare încheiat între locator şi vânzător.
garantează utilizatorului calitatea bunului transmis în În acelaşi timp, art.12 alin.(4) din Legea 59/2005
leasing şi, deci, cerinţa despre despăgubire în privinţa stabileşte că locatorul nu poartă răspundere faţă de
calităţii bunului urmează să fie adresată locatorului. locatar pentru modul în care vânzătorul (furnizorul)
În cazurile în care bunul este livrat locatarului cu execută clauzele contractului de vânzare-cumpărare
încălcarea condiţiilor contractuale, acesta are dreptul (furnizare) şi nici pentru prejudiciul adus vieţii şi să-
să acţioneze împotriva vânzătorului. Conform art.927 nătăţii cetăţenilor, bunurilor locatarului sau ale terţilor
alin.(1) C.civ. RM, „vânzătorul bunului este obligat în procesul folosirii bunului, cu excepţia cazurilor

116
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

în care răspunderea pentru alegerea bunului şi/sau a prejudiciului cauzat prin iregularităţile sechestrului
vânzătorului a revenit locatorului ori când acesta, în- sau ale vânzării.
călcând clauzele contractului de leasing, a intervenit în În norma indicată, legiuitorul a omis, de asemenea,
alegerea bunului şi/sau vânzătorului (furnizorului). În indicarea ordinii prin care vor fi urmăriţi cei responsa-
astfel de cazuri, locatorul poartă răspundere subsidiară bili de evicţiune, adică repararea prejudiciului simultan
cu vânzătorul. de la vânzător şi de la creditorul vânzătorului, căruia
Pornind de la prevederile legale, stabilite în Codul i-a fost transmis bunul. Considerăm corectă soluţia
civil în vigoare, precum că curatela se instituie asupra angajarea răspunderii subsidiare a vânzătorului, care
minorilor în vârstă de la 14 la 18 ani, iar tutorelui şi se face principalul vinovat de evicţiune.
curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte Formula răspunderii cumpărătorului în temeiul pre-
în educarea minorului, apare întrebarea despre răspun- vederilor art.820 C.civ. RM: „Cumpărătorul răspunde
derea curatorului pentru acţiunile minorilor în vârstă solidar cu vânzătorul, în limita activelor care i-au fost
de la 14 la 18 ani. Considerăm că şi în acest caz poate transmise, pentru datoriile vânzătorului efectuate până
fi invocată răspunderea subsidiară a curatorilor pentru la vânzarea întreprinderii, iar răspunderea cumpără-
prejudiciile cauzate de minorii care se află în educarea torului prevăzută la alineatul precedent nu poate fi
şi supravegherea lor. exclusă sau limitată prin întelegere cu vânzătorul” o
Considerăm că, de asemenea, nu este clară pozi- considerăm inadecvată. Aceasta deoarece, în cele mai
ţia legiuitorului în cadrul art.703 din Codul civil în dese cazuri, cumpărătorul se află în calitate de debitor
vigoare cu privire la neexecutarea promisiunii de a al creanţelor terţilor, şi faptul că ar trebui să răspundă,
contracta: iniţial, cumpărătorul pentru datoriile vânzătorului
„Contractul încheiat cu încălcarea promisiunii efectuate până la vânzarea întreprinderii, chiar şi în
de a contracta date unei alte persoane este opozabil limita activelor care i-au fost transmise, ar fi un non-
beneficiarului promisiunii fără a-l priva pe acesta de
sens. Logică şi consecventă ar fi instituirea răspunderii
dreptul de a cere promitentului şi terţului de rea-credin-
subsidiare a cumpărătorului în limita acelor active
ţă care a contractat cu ultimul repararea prejudiciilor
primite prin contract, deoarece persoana vinovată de
suferite”.
formarea datoriilor este vânzătorul, şi ar fi oportun ca
Astfel, beneficiarul promisiunii poate cere ambilor
el să răspundă pentru aceasta.
subiecţi, care s-au făcut vinovaţi de încălcarea promisi-
La fel, în raporturile de locaţiune poate fi invocată
unii, repararea prejudiciilor suferite, însă modalitatea de
răspunderea subsidiară, cum ar fi în cazul prevederilor
reparare – solidară, subsidiară sau pe cote-părţi – nu este
specificată de lege. Promitentul şi terţul de rea-credinţă art.883 C.civ. RM: „Locatorul este obligat să repare
sunt codebitori în raport cu beneficiarul promisiunii şi, în prejudiciul care rezultă din perturbarea de către un terţ
cazul cererii de reparare a prejudiciului, ambii sunt obli- a folosirii bunului numai în cazul în care terţul este un
gaţi să-l acopere, fiind antrenaţi într-un eventual proces locatar sau dacă locatorul i-a permis folosinţa bunului
de judecată în calitate de coreclamaţi. Considerăm că, în sau accesul la el”.
acest caz, ar fi oportună invocarea răspunderii subsidiare Locatorul poate fi chemat să repare prejudiciul cau-
a promitentului, care a încălcat promisiunea de a contrac- zat locatarului prin angajarea răspunderii lui subsidiare,
ta şi a încheiat contract cu terţul de rea-credinţă. pentru faptul că un terţ a perturbat folosirea bunului.
Aceeaşi situaţie se desprinde şi din prevederile Acesta răspunde ca debitor de bază, iar locatorul va fi
art.816 C.civ. RM cu privire la dreptul adjudecatarului chemat subsidiar ca debitor accesoriu. Condiţia juri-
la despăgubiri: dică a răspunderii locatorului constă în vinovăţia sa,
(1) Adjudecatarul al cărui drept de proprietate exprimată prin faptul folosirii bunului de către un alt
asupra unui bun dobândit la licitaţie este lezat printr-un locatar, sau dacă locatorul a permis folosinţa bunului
sechestru exercitat de un creditor al vânzătorului poate sau accesul la el unui terţ, contrar prevederilor con-
cere de la vânzător preţul plătit, dobânzile aferente şi tractuale sau legale.
costurile. El poate, de asemenea, obţine preţul, dobân- Condiţiile în care se dezvoltă economia naţională
zile aferente şi costurile de la creditorul vânzătorului impun ca toate persoanele implicate în activitatea de
căruia i-a fost transmis bunul. întreprinzător să poarte răspunderea corespunzătoare
(2) Adjudecatarul poate cere de la creditorul în pentru acţiunile lor, iar interesele creditorilor să fie
a cărui favoare a fost instituit sechestrul repararea apărate în măsura necesară.

117
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Informaţia electronică în legislaţia penală


a unor state
Flavius-Vasile Onofrei,
doctorand

L egislaţia penală a Ucrainei, Republicii Belarus,


Federaţiei Ruse şi a Republicii Kazahstan în ceea
Suntem de acord cu sistematizarea propusă şi, ca
urmare, recomandăm ca sintagma „prin intermediul
ce priveşte protecţia informaţiei electronice a cunoscut informaţiei electronice sau cu folosirea tehnicii speci-
transformări esenţiale îndată după adoptarea şi intrarea ale de calculator” să fie introdusă în calitate de semn
în vigoare a codurilor penale actuale, în urma reforme- calificativ în legislaţia penală actuală atât a României,
lor legslative ce au avut loc în anii 1996-2002. cât şi a Republicii Moldova.
Aşadar, cu adoptarea noului Cod penal al Ucrainei, Codul penal al Federaţiei Ruse, adoptat la 24
la 5 aprilie 20011, în special, pentru prima dată în mod mai 1996,5 prin introducerea Capitolului XXVIII al
separat a fost introdus Titlul XVI dedicat infracţiunilor Părţii Speciale „Infracţiuni în sfera informaţiei com-
săvârşite în sfera utilizării computerelor, a sistemelor puterizate”, a reuşit să înlăture lacuna care a existat în
şi reţelelor informaţionale. domeniul protecţiei juridico-penale a informaţiei în
Legislaţia penală a Ucrainei asigură protecţia pro- legislaţia rusă.
ceselor legale de culegere, prelucrare, stocare, păstrare, În doctrina penală rusă majoritatea savanţilor
căutare şi de răspândire a informaţiei electronice. sunt de părere că infracţiunea săvârşită în sfera
Reprezentanţii doctrinei penale din Ucraina au re- informaţiei computerizate este o faptă socialmente
cunoscut unanim accepţiunea, conform căreia noţiunile periculoasă (acţiune sau inacţiune) ce atentează la
„informaţie” şi „suport de informaţie” nu sunt identice, informaţie electronică care îi aparţine statului, per-
deoarece informaţia este un obiect imaterial care, la soanei juridice sau fizice, sau ce atentează la ordinea
rândul său, se conţine şi poate fi transmis în timp şi în stabilită de stat sau de alt proprietar în sfera creării,
spaţiu prin intermediul suporturilor materiale.2 obţinerii sau utilizării acestei informaţii, dacă cele
Mai mult, putem menţiona că Codul penal al Ucrai- săvârşite au cauzat sau au creat pericol real de ca-
nei în privinţă la săvârşirea infracţiunilor în sfera in- uzare a prejudiciilor materiale posesorului acestei
formaţiei electronice nu s-a limitat numai la aceste trei informaţii sau a dispozitivelor tehnice automatizate
componenţe (art.361-363 C.pen.), dar şi a indicat expres în care se conţine, se prelucrează, se transmite sau se
în art.163 C.pen. la posibilitatea încălcării secretului distruge informaţie electronică; ori dacă au condus
corespondenţei, inclusiv prin intermediul reţelelor de la survenirea altor urmări grave.6
telecomunicaţii şi calculatoare. După părerea mai multor savanţi şi practicieni din
Totodată, Codul penal al Republicii Belarus, adop- Federaţia Rusă,7 legea penală actuală trebuie completa-
tat la 9 iulie 1999,3 se caracterizează printr-o diversitate tă cu un articol de sine stătător, care ar prevedea răspun-
amplă a componenţelor de infracţiuni comise în sfera derea penală pentru sabotajul informaţional, obţinerea
informaţiei electronice. În cadrul acestui studiu ne vom ilegală a informaţiei computerizate prin escrocherie şi
strădui să evidenţiem doar anumite momente particu- confecţionarea sau înstrăinarea mijloacelor speciale
lare, fără a supune unei analize juridico-penale amă- pentru efectuarea accesului neautorizat la sistemul sau
nunţite a componenţelor existente în sfera informaţiei reţeaua de calculatoare.
electronice în legea penală a Republicii Belarus. Analiza legislaţiei penale în vigoare a Ucrainei,
E de menţionat că în aceste cazuri informaţia elec- Republicii Belarus şi a Federaţiei Ruse ne-a provocat
tronică (computerizată) este folosită fie în calitate de concluzia, că, în general, infracţiunile informatice se
mijloc al săvârşirii infracţiunilor contra proprietăţii referă la folosirea unuia sau a mai multor calculatoare
(art.212, 214 C.pen.), fie în calitate de obiect imaterial pentru a facilita sau realiza comiterea unei infracţiuni
al infracţiunii (art.458 C.pen.). şi care trebuiesc împărţite în următoarele categorii
Doctrina penală a Republicii Belarus tratează infor- generale:
maţia electronica ca fiind o informaţie care se conţine infracţiuni în care calculatorul este o ţintă (cal-
în sistemul calculatorului sau în alte dispozitive tehnice culatorul sau calculatoarele unei părţi inocente sunt
dacă se asigură descifrarea ulterioară a acestei infor- atacate, exemple incluzând vandalismul sau sabotajul
maţii prin intermediul calculatorului.4 informatic, şantajul etc.);

118
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

infracţiuni în care calculatorul este o armă sau кримінально-виконавче право / Автореферат дисертації
unealtă a infracţiunii (folosită pentru comiterea de на здобуття наукового ступеня кандидата юридичних
наук. – Київ, 2003, p. 2.
infracţiuni „tradiţionale”, cum ar fi falsul, încălcarea 3
Уголовный кодекс Республики Беларусь от 9 июля
dreptului de proprietate intelectuală, înşelăciune, spă- 1999 года // Переопубликован: Национальный реестр
larea banilor etc.) şi правовых актов Республики Беларусь, 2006, nr.122.
infracţiuni în care calculatorul este incidental în 4
A se vedea: В.Вехов. Проблема определения понятия
comiterea unor infracţiuni (spre exemplu, pentru păs- компьютерной информации в свете унификации
trarea evidenţelor asupra infracţiunilor comise). уголовных законодательств стран СНГ // Уголовное
право, 2004, nr.4, p.15.
În baza celor expuse, recomandăm ca sintagma 5
Уголовный кодекс Российской Федерации от 24
„prin intermediul informaţiei electronice sau cu folo- мая 1996 года // Собрание законодательства Российской
sirea tehnicii speciale de calculator” să fie introdusă în Федерации, 1996, nr.25, art.2955.
calitate de semn calificativ în legislaţia penală actuală 6
A se vedea: М.М. Менжега. Некоторые
atât a României, cât şi a Republicii Moldova. дискуссионные вопросы понятия и содержания
статьи 273 УК РФ (создания, использования и
распространения вредоносных программ для ЭВМ)
// Следователь, 2004, nr.3, p.9-12; Ю.А. Мерзогитова.
Понятие компьютерной преступности // Вестник МВД
Note: России, 2001, nr.5-6, p.84-88; Н.Селиванов. Проблемы
борьбы с компьютерной преступностью // Законность,
1
Уголовный кодекс Украины от 5 апреля 2001 года 1993, nr.8, p.36-40.
// Ведомости Верховной Рады Украины, 2001, nr.25- 7
A se vedea: Г.В. Семенов. Телекоммуникационное
26. мошенничество: введение в проблему // Воронежские
2
A se vedea: М.В. Карчевський. Кримiнальна криминалистические чтения. Вып. 1 / Под ред. О.Я. Баева. –
вiдповiдальнiсть за незаконне втручання в роботу Воронеж: Издательство Воронежского государственного
електронно-обчислювальных машин (комп’ютерiв), университета, 2000, p.100-106; В.И. Федоров. Борьба с
систем та комп’ютерних мереж (аналiз складу транснациональной организованной преступностью
злочину). Спеціальність 12.00.08 – кримінальне право в сфере «высоких технологий» // Прокурорская и
та кримінологія; кримінально-виконавче право / следственная практика, 1999, nr.3, p.29-34; В.С. Карпов.
Автореферат дисертації на здобуття наукового ступеня Уголовная ответственность за преступления в сфере
кандидата юридичних наук. – Харків, 2003, p.14; Д.С. компьютерной информации: Автореферат диссертации
Азаров. Кримiнальна вiдповiдальнiсть за злочини на соискание ученой степени кандидата юридических
у сфере комп’ютерної информацiї. Спеціальність наук. – Красноярск: Красноярский Государственный
12.00.08 – кримінальне право та кримінологія; Университет, 2002, p.11.

119
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Funcţionarea instituţiilor democratice


statale în perioada de criză politică:
reglementări şi oportunităţi
Alexandru Arseni,
doctor în drept, conferenţiar universitar

Î n doctrina constituţională contemporană vorbindu-


se despre instituţiile care asigură democraţia într-un
poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod
direct şi prin organele sale reprezentative, în formele
stat se are în vedere următoarele: Parlamentul – organ stabilite de Constituţie”.3
reprezentativ suprem şi autoritate legislativă, Executivul Vom observa că tot Constituţia determină acest or-
(ca ramură a puterii) prin prisma şefului statului şi a gan reprezentativ, şi anume: prin alin.(1) art.60, potrivit
Guvernului; Puterea judecătorească şi, în fine, Curtea căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem
Constituţională, ca unic organ de jurisdicţie constitu- al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate
ţională, adică garant al supremaţiei Constituţiei şi, în legislativă a statului”. Aşadar, Parlamentul, ca organ
consecinţă, garant al respectării drepturilor şi libertăţilor reprezentativ, este „o instituţie politică şi juridică formată
fundamentale ale cetăţeanului – fundament al statului de din una sau mai multe corpuri, adunări sau „camere”,
drept şi democratic. fiecare alcătuită dintr-un număr de membri (deputaţi,
Această abordare a subiectului este una in stricto senatori), dispunând... de putere de decizie”.4
sensu, deoarece în societatea organizată în stat sunt şi În acest context, Parlamentul Republicii Moldova
alte instituţii democratice care contribuie şi veghează la tinde să se încadreze plenar în doctrina dreptului con-
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ce- stituţional comparat, potrivit căreia, „... instituţia Par-
tăţeneşti. Spre exemplu, instituţia avocatului poporului, lamentului şi-a câştigat un loc bine definit în gândirea,
mass-media, precum şi un şir de ONG-uri. în practica şi în conştiinţa popoarelor, devenind una din
Însă, dat fiind situaţia concretă creată în Republica verigile esenţiale ale înfăptuirii democraţiei, ale statorni-
Moldova după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 ciei unor rânduieli democratice, în măsură să garanteze
şi stabilirea alegerilor anticipate, la 29 iulie curent, drepturile şi libertăţile cetăţenilor”.5
studiul de faţă urmăreşte scopul de a demonstra ce pot Parlamentul, aşa cum am stabilit anterior, este com-
face şi ce trebuie să facă instituţiile democratice statale pus dintr-un număr de membri: deputaţi, senatori, într-un
indicate pentru a nu afecta procesul democratic, precum cuvânt, parlamentari, adică ei sunt persoanele cărora
şi de a „prezice” care pot fi urmările nefaste în caz de poporul – unic deţinător al suveranităţii – le încredinţează
deviere de la funcţiile constituţionale prescrise. mandatul pentru a-i reprezenta. Anume parlamentarii
Întru realizarea scopului trasat vom analiza funcţio- sunt delegaţii poporului, care, la rândul lor „ ... nu pot
narea instituţiilor în ordinea descrisă anterior, devizând delega, în nici un caz, prerogativele lor unor funcţionari
studiul în secţiuni corespunzătoare. ai statului”.6
a) Alegerea deputaţilor
Secţiunea 1. Organul legislativ Această legătură organică dintre popor şi parla-
Democraţia directă presupune o „adunare a poporului mentari este garantată constituţional prin două artico-
care îndeplineşte ea însăşi actele vieţii statale, votând le, şi anume: 1) art.38, care la alin.(1) stabileşte franc
legile (s.n.), elaborând acte administrative şi acordând că ,,voinţa poporului constituie baza puterii de stat.
dreptatea”.1 Şi dacă aceasta era practicabil în cetăţile an- Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care
tice greceşti, apoi în statele cu teritorii întinse şi populaţie au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal,
numeroasă „democraţia directă” a devenit irealizabilă. direct, secret şi liber exprimat”; 2) art.61, potrivit
Ca urmare a acestui fapt, apare necesitatea reprezen- căruia „(1) Parlamentul este ales prin vot universal,
tării, dând, astfel, naştere instituţiei democratice repre- egal, direct, secret şi liber exprimat”. Această pre-
zentative, materializată astăzi în instituţia „Parlament”. vedere este redată în art.1 alin.(3) din Regulamentul
De altfel, democraţia reprezentativă presupune că „po- Parlamentului7 şi în art.73 alin.(1) din Codul Electoral
porul, singurul titular al suveranităţii, să aleagă, în mod al Republicii Moldova.8
periodic şi limitat în timp, un anumit număr de persoane Aşadar, unica cale de a dobândi mandatul de deputat
care să exercite suveranitatea în numele său”.2 şi, în aşa fel, de a intra în funcţia reprezentativă sunt
De remarcat faptul că aceste idei îşi găsesc oglin- alegerile, modalitate ce se încadrează în dreptul electo-
dire în alin.(1) art.2 din Constituţia Republicii Mol- ral. Modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor este
dova, potrivit căruia „suveranitatea naţională aparţine stabilit în Codul Electoral al Republicii Moldova.

120
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

b) Durata mandatului parlamentar mentului se prelungeşte până la întrunirea legală a noii


În conformitate cu prevederile alin.(1) art.63 din componenţe.
Constituţie, Parlamentul este ales pentru un mandat de Această prevedere este pe deplin justificată graţie
4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz principiului continuităţii exercitării puterii de stat de
de război sau de catastrofă. Prevederi similare găsim către Parlament ca organ reprezentativ suprem al po-
în alin.(3) art.1 din Regulamentul Parlamentului şi, porului. Ce-i drept, pentru a evita posibilele abuzuri ale
respectiv, în art.73 alin.(1) din Codul Electoral, precum parlamentarilor, Constituţia în mod expres şi limitativ
şi în alin.(5) art.2 din Legea despre statutul deputatului stabileşte că în această perioadă, adică de la data alege-
în Parlament.9 rilor noului Parlament şi până la întrunirea lui legală,
Din această normă rezultă clar că, la modul general, Parlamentul precedent nu poate modifica Constituţia şi
mandatul deputaţilor este de 4 ani şi începe să decurgă nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice.
din data alegerilor, deoarece în această zi poporul prin c) Atribuţiile Parlamentului
votul său şi-a desemnat reprezentanţii. În acelaşi timp, Din momentul constituirii legale, Parlamentul intră
aşa cum menţionează, pe bună dreptate, prof. V.Popa, în exerciţiul deplin al funcţiilor şi atribuţiilor stabilite
trebuie să distingem două faze de începere a mandatului în textul Constituţiei, urmând o ordine de formare a
parlamentar: „de facto şi de iure”.10 instituţiilor statale.
De facto, într-adevăr durata mandatului de depu- În condiţiile concrete din Republica Moldova, când
tat începe din data alegerilor, deoarece are ca efect s-au numit alegeri anticipate în legătură cu dizolvarea
„aplicarea imunităţii parlamentare şi a responsabilităţii Parlamentului în conformitate cu alin.(5) art.78 din
pentru opiniile exprimate, precum şi a unor drepturi Constituţie, adică nealegerea Preşedintelui Republicii
materiale din cele cuvenite parlamentarilor. Ea implică Moldova după data de 29 iulie 2009 (ziua alegerilor),
şi obligaţia de a da curs convocării”11 Parlamentului de Preşedintele interimar urmează să emită decret, prin
către Preşedintele Republicii Moldova (alin.(2) art.63 care să convoace, în conformitate cu prevederile alin.(2)
din Constituţie). art.63, şedinţa de constituire a Parlamentului nou-ales.
Aceste argumente au stat la baza alin.(4) art.2 al Legii În conformitate cu prevederile art.3 din Regulament,
despre statutul deputatului în Parlament, potrivit căruia Parlamentul se consideră legal constituit din data şedinţei
„Deputaţii intră în exerciţiul mandatului din momentul de constituire. Această şedinţă trebuie să fie prezidată
alegerii (s. n.) cu condiţia validării lui ulterioare”. de cel mai în vârstă deputat, iar ulterior, după alegeri,
De iure, conform prevederilor alin.(1) art.69 din de Preşedintele sau de unul dintre vicepreşedinţii Par-
Constituţie, deputaţii intră în exerciţiul mandatului lamentului.
sub condiţia validării. Obligativitatea validării este Preşedintele şedinţei de constituire a Parlamentului
stipulată expres în art.62 din Constituţie, potrivit că- nou-ales oferă cuvântul Preşedintelui Curţii Constituţi-
riua Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei onale care prezintă raportul privind rezultatele alegerii
Parlamentului şi validarea mandatelor deputaţilor aleşi.
Electorale Centrale, hotărăşte validarea mandatului de
Din acest moment, Parlamentul nou-ales este constituit
deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legisla-
şi urmează să întreprindă următorii paşi.
ţiei electorale. Această prevedere nu ştirbeşte cu nimic
În primul rând, în conformitate cu prevederile
caracterul reprezentativ al mandatului. Cu toate că
alin.(1) art.4 din Regulament, în vederea formării
mandatul parlamentar este expresia votului corpului
organelor de lucru şi a organizării activităţii Parla-
electoral, el „nu poate dobândi o confirmare juridică
mentului, deputaţii constituie fracţiuni parlamentare
decât din momentul validării, întrucât parlamentarul,
în baza listelor concurenţilor electorali.
chiar ales în condiţii concrete, fără nici un fel de fra-
Fiecare grup parlamentar care a acces în Parlament
udă, poate să fie afectat de anumite incompatibilităţi,
convoacă şedinţa grupului, unde soluţionează următoa-
care să nu-i permită să exercite mandatul”.12 rele chestiuni: 1) decid formarea fracţiunii parlamentare
Totodată, alin.(2) al acestui articol stabileşte preve- cu indicarea componenţei numerice nominale; 2) aleg
derea, potrivit căreia calitatea de deputat încetează la preşedintele şi secretarul fracţiunii. Toate aceste acţiuni
data întrunirii legale a Parlamentului nou-ales, deoarece cu hotărârile respective sunt incluse într-un proces-
anume la această şedinţă şi se validează oficial mandatul verbal.
de deputat ales în noul Parlament. După constituirea fracţiunilor parlamentare, preşe-
Iar, potrivit alin.(2) art.63 din Constituţie, Parlamen- dintele fiecărei fracţiuni trebuie să prezinte Parlamen-
tul se întruneşte, la convocarea Preşedintelui Republicii tului componenţa numerică şi nominală a fracţiunii
Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri. Prevedere parlamentare. Această prezentare se face verbal, iar
completată prin alin.(3), potrivit căruia mandatul Parla- procesul-verbal corespunzător se transmite Preşedin-

121
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

telui şedinţei. Tot la această şedinţă, în conformitate cu Secţiunea 2. Preşedinţia


alin.(12) art.4 din Regulament, prin declaraţie trebuie Istoriceşte, s-a consolidat practica că toate colecti-
să fie anunţată majoritatea parlamentară care poate fi vităţile statale au un şef de stat. Problema care se pune
constituită dintr-o fracţiune sau o coaliţie a fracţiunilor. este relaţia dintre Parlament şi instituţia şeful statului,
Şi acest moment se stenografiază, Parlamentul doar va indiferent dacă acesta este monarh sau preşedinte de
lua act de faptul împlinit. republică, ţinând seama de faptul că ambele instituţii se
După aceasta, Parlamentul urmează să aleagă, pentru bazează pe elemente de legitimitate.
început, organele directorii ale Parlamentului, adică Acest raport dintre Parlament şi şeful statului depinde
Preşedintele şi vicepreşedinţii de Parlament. de tipul de regim politic. Pentru Republica Moldova
Pentru aceasta, la propunerea fracţiunilor parlamen- este caracteristic regimul politic de tip parlamentar,
tare se constituie comisia pentru alegerea Preşedintelui stipulat în art.1 alin.(2) şi, respectiv, în alin.(1) art.78
Parlamentului, comisie aprobată prin votul majorităţii din Constituţie.
deputaţilor aleşi. Cu toate că în regimurile politice parlamentare
În conformitate cu prevederile alin.(2) art.64 din Preşedintele Republicii este o figură mai mult decora-
Constituţie, Preşedintele Parlamentului se alege prin tivă, are totuşi funcţii importante, cum ar fi funcţia de
vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, pe reprezentare, de garant şi funcţia de mediere. Totodată,
durata mandatului Parlamentului. Din contextul consti- Preşedintele Republicii Moldova acţionează cu succes
tuţional nu rezultă obligativitatea alegerii Preşedintelui prin conferirea mandatului viitorului premier, dar „...
Parlamentului pe bază de alternativă, lăsând acest lucru numai după ce va avea girul forurilor politice şi se va
pe seama legiuitorului însuşi. confrunta cu acestea”.13
Această situaţie este prevăzută în art.9 alin.(7) din a) Modalitatea alegerii Preşedintelui Republicii
Regulament, care admite şi situaţia alegerii pe bază de Moldova
alternativă, dar nu o implică în mod obligatoriu. După În conformitate cu alin.(1) art.78 din Constituţie,
ce a fost ales Preşedintele Parlamentului, Preşedintele Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament
comisiei de constituire a Parlamentului nou-ales îşi prin vot secret, pe bază de alternativă. Însăşi procedura
încheie misiunea, transmiţând funcţia Preşedintelui de alegere este reglementată prin Legea cu privire la
Parlamentului. procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Mol-
În continuare, Parlamentul trebuie să purceadă, dova.14
conform art.10 alin.(8) din Regulament, la alegerea Potrivit art.2 din Legea indicată, data alegerii pentru
vicepreşedinţilor Parlamentului, care sunt aleşi la pro- funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se stabileşte
punerea Preşedintelui Parlamentului, după consultarea prin Hotărâre a Parlamentului cu cel mult 45 de zile
fracţiunilor parlamentare. înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în exer-
Următorul pas pe care trebuie să-l facă Parlamentul ciţiu. Dacă e să pornim de la faptul că actualul Preşedinte
este formarea Biroului permanent – organ de lucru al a depus jurământul la 7 aprilie 2005, dată la care începe
acestuia. Din Biroul permanent fac parte din oficiu Preşe- exerciţiul funcţiei, apoi Parlamentul precedent urma să
dintele Parlamentului şi vicepreşedinţii. Iar componenţa stabilească alegerea pentru 20 februarie 2009.
numerică nominală a Biroului permanent se va stabili Însă, acest lucru nu s-a întâmplat, fapt ce a atras după
prin hotărârea Parlamentului la propunerea fracţiunilor sine şi alegeri anticipate.
parlamentare. Revenim la procedura alegerii. Concomitent cu
După ce va fi format Biroul permanent, acesta trebuie stabilirea datei alegerilor, Parlamentul, la propunerea
să stabilească numărul comisiilor permanente, denumi- fracţiunilor parlamentare, instituie o comisie specială
rea, componenţa numerică şi nominală a fiecărei comisii. de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte,
Propunerea Biroului permanent urmează să fie adoptată care dispune de un şir de drepturi organizatorice şi de
prin hotărârea Parlamentului. control, stabilit în art.4 al Legii.
Cu adoptarea acestei hotărâri, Parlamentul va încheia Propunerea candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte
procesul de formare a organelor de lucru ale sale, ca al Republicii Moldova poate fi depusă începînd cu ziua
ramură autonomă a puterilor în stat. fixării alegerilor şi se încheie cel târziu cu 5 zile înaintea
Din acest moment, Parlamentul, conform preve- alegerilor.
derilor constituţionale cu regim politic parlamentar, Dreptul de a depune candidatura la funcţia de Preşe-
trebuie să purceadă la formarea a două instituţii ale dinte îl au: 1) însăşi persoana care îşi înaintează propria
puterii executive, şi anume: alegerea Preşedintelui candidatură susţinută de cel puţin 15 deputaţi şi 2) un
Republicii şi investirea noului Guvern, prevederi grup de cel puţin 15 deputaţi.
stipulate în art.78 şi 98 din Constituţie, precum şi în Alegerea pentru funcţia de Preşedinte al Republi-
art.124-128 din Regulament. cii Moldova se desfăşoară în şedinţă publică specială

122
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

a Parlamentului la data stabilită. La această şedinţă, ales se face în cadrul şedinţei solemne a Parlamentului,
Preşedintele comisiei speciale sau unul din membrii convocată, cel târziu, la 45 de zile de la alegeri. Şedinţa
ei prezintă Parlamentului candidaţii înregistraţi. După este condusă de către Preşedintele Parlamentului în
aceasta, fiecărui candidat i se acordă dreptul de a se prezenţa candidatului a cărui alegere a fost validată de
adresa Parlamentului cu o scurtă alocuţiune şi de a răs- Curtea Constituţională.
punde la întrebări. În cadrul acestei şedinţe, Preşedintele Parlamentului
Următoarea etapă este însăşi procedura de votare oferă cuvântul Preşedintelui Curţii Constituţionale care
stabilită în art.8 al Legii. dă citire hotărârii Curţii cu privire la confirmarea rezul-
Dat fiind faptul că la funcţia de Preşedinte al Repu- tatelor alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova şi
blicii Moldova pot candida două şi mai multe persoane, validarea mandatului declarându-l Preşedinte ales.
în art.78 alin.(3), (4) şi (5) al Constituţiei şi, respectiv, După aceasta, candidatul declarat ales Preşedinte al
în art.9 şi 10 ale Legii se stabilesc prevederi speciale Republicii Moldova, în conformitate cu alin (2) art.79
privind alegerea. din Constituţie, depune următorul jurămînt: „Jur să-mi
Potrivit acestor reglementări, este ales Preşedinte dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii
candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din nu- Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr
democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale
mărul deputaţilor aleşi. În caz dacă nici un candidat nu
omului, suveranitatea, independenţa şi integritatea teri-
a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al
torială a Moldovei”. Din această dată începe exercitarea
doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi
mandatului Preşedintelui nou-ales.
în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în b) Durata mandatului Preşedintelui Republicii
primul tur. Moldova
În aceste condiţii intervine turul doi. Şi dacă nici în Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova, în
acest tur nici un candidat nu va întruni numărul necesar conformitate cu prevederile art.80 alin.(1) din Consti-
de voturi, se organizează alegeri repetate. tuţie, este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii
În cazul în care şi după alegerile repetate Preşedintele jurământului până la depunerea jurământului de către
Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exer- Preşedintele nou-ales (alin.(2)).
ciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în În acelaşi timp, Constituţia prevede şi o excepţie ce
noul Parlament. ţine de prelungirea mandatului, adică depăşirea celor
Atunci când alegerile au avut loc, comisia specială patru ani. Astfel, la alin.(3) art.80 din Constituţie se
totalizează rezultatele votării şi prezintă informaţia stabileşte că mandatul Preşedintelui Republicii Moldova
respectivă Parlamentului. În baza acestei informaţii, poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război
Parlamentul adoptă o hotărâre prin care confirmă că sau de catastrofă.
Preşedintele Republicii Moldova este ales. Deci, prelungirea mandatului Preşedintelui nu se
Dat fiind că, în conformitate cu alin.(1) art.79 din produce de la sine, ci numai în baza unei legi organice
Constituţie, rezultatul alegerilor pentru funcţia de Pre- special adoptate de Parlament şi doar fiind motivată fie
şedinte al Republicii Moldova trebuie validat de Curtea de cazul de a) război sau b) de catastrofă.
Constituţională, hotărârea Parlamentului şi actele Comi- De menţionat că Republica Moldova nu a utilizat
siei speciale se prezintă de îndată Curţii. aceste prevederi şi, deci, temeiuri pentru a prelungi
Curtea Constituţională, în baza art.135 alin.(1) lit.e) mandatul Preşedintelui Republicii Moldova lipsesc.
din Constituţie şi în conformitate cu art.4 alin.(1) lit.e) Concomitent, Constituţia, prin alin.(4) art.80, stabi-
din Legea cu privire la Curtea Constituţională15, cu art.4 leşte încă o normă limitativă ce ţine de durata mandatului
alin.(1) lit.e), art.62 lit.d) din Codul Jurisdicţiei Consti- şi, anume: nici o persoană nu poate îndeplini funcţia
tuţionale16 şi, respectiv, cu art.12 din Legea cu privire la de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel
procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldo- mult două mandate consecutive. Sub incidenţa acestei
va, în termen de trei zile de la primirea documentelor va prevederi a căzut Vladimir Voronin, care a îndeplinit
examina în şedinţă publică constituţionalitatea alegerii două mandate consecutive, respectiv, anii 2001-2005 şi
Preşedintelui Republicii Moldova şi va emite o hotărâre 2005-2009, 7 aprilie.
Acum revenim la norma generală ce ţine de durata
cu privire la validarea rezultatelor alegerilor, care se dă
mandatului de 4 ani. La 7 aprilie 2005 Vladimir Voronin,
publicităţii imediat.
depunând jurămîntul, a intrat în exerciţiul celui de-al
Însă, în cazul în care Curtea Constituţională nu va- doilea mandat de Preşedinte al Republicii Moldova pe
lidează rezultatele alegerilor, se va organiza, în termen durata de 4 ani (alin.(1) art.80 din Constituţie), care a
de trei zile de la pronunţarea hotărîrii, alegeri noi în expirat la 7 aprilie 2009, dat fiind că nu a fost adoptată
conformitate cu procedura deja descrisă. o lege organică de prelungire a mandatului.
Potrivit prevederilor art.124 din Regulament, insta- În acest caz, conform alin.(1) art.90 din Constituţie,
larea în funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova nou- intervine vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii

123
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009

Moldova în legătură cu expirarea mandatului. Iar dacă încredere al Parlamentului asupra programului de acti-
funcţia de Preşedinte devine vacantă, potrivit art.91 vitate şi a întregii liste a Guvernului.
din Constituţie, intervine interimatul funcţiei care se La data stabilită se convoacă şedinţa Parlamentului.
asigură în ordine de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru desemnat va da citire programului de
Primul-ministru. activitate şi listei nominale a Guvernului. Aceste docu-
Pentru a legifera această stare de fapt, Curtea Con- mente se dezbat public în şedinţă.
stituţională, la sesizarea Parlamentului, în conformitate După încheierea dezbaterilor, Preşedintele Parlamen-
cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, urmează să tului supune votului de încredere Programul şi, separat,
constate, printr-un aviz, circumstanţele care justifică lista Guvernului, în conformitate cu alin.(1) şi (2) art.128
interimatul funcţiei. Şi, întrucât conform art.63 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului.
din Constituţie mandatul Parlamentului se prelungeşte Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul
până la întrunirea legală a noii componenţe, interimatul majorităţii deputaţilor aleşi, adică cu cel puţin 52 de
urma să-l asigure Preşedintele Parlamentului – Marian voturi „pro”.
Lupu. După acest vot „pro” al Parlamentului intervine
Însă, contrar prevederilor legale, funcţia de Pre- din nou Preşedintele Republicii Moldova, care, potri-
şedinte al Republicii Moldova cu mandatul expirat a vit alin.(4) art.98 din Constituţie, în baza votului de
exercitat-o Vladimir Voronin, ceea ce echivalează cu încredere acordat de Parlament, numeşte prin decret
uzurparea puterii de stat. Guvernul.
Apoi, după constituirea legală a Parlamentului b) Durata mandatului Guvernului
nou-ales, prin scrutinul din 5 aprilie 2009 şi alegerea Pentru început vom remarca că textul Constituţiei nu
lui Vladimir Voronin în funcţie de Preşedinte al Par- stabileşte în mod special durata mandatului Guvernului,
aşa cum aceasta e stipulată pentru Parlament şi Preşe-
lamentului, exercitarea interimatului de Preşedinte al
dintele Republicii. Din contextul prevederilor legale se
Republicii Moldova îi revenea dumnealui. Dar, nici de
prezumă că Guvernul se investeşte pe durata mandatului
data aceasta nu s-au respectat normele constituţiona-
Parlamentului. Însă, practica rareori confirmă această
le, aflându-ne în situaţia nelegitimităţii Preşedintelui
prezumţie, guvernele fiind tentate la demisii pe durata
Republicii Moldova. unei legislaturi a Parlamentului.
După scrutinul din 29 iulie 2009 şi constituirea legală Constituţia vorbeşte doar despre momentul începutu-
a noului Parlament şi formarea organelor de lucru, in- lui exerciţiului mandatului şi momentul încetării lui.
clusiv alegerea Preşedintelui Parlamentului, pe ordinea Aşa, în conformitate cu alin.(5) art.98 din Constitu-
de zi din nou va fi pusă problema interimatului funcţiei ţie, Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii
de Preşedinte al Republicii Moldova. jurământului de către membrii lui în faţa Preşedintelui
Republicii Moldova. Iar alin.(1) art.103 din Constituţie
Secţiunea 3. Guvernul Republicii Moldova stipulează că Guvernul îşi exercită mandatul până la data
Instituţia Guvernului ocupă un loc dintre cele mai validării alegerilor pentru un nou Parlament.
importante în toate Constituţiile lumii, dat fiind că el Totodată, trebuie să detaşăm mandatul Guvernului
este titularul puterii executive. Acest lucru este stipulat ca instituţie de mandatul membrului de Guvern. Astfel,
şi în Constituţia Republicii Moldova – în art.96, potrivit art.100 din Constituţie stabileşte că funcţia de membru
căruia Guvernul asigură realizarea politicii interne şi al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare,
externe a statului şi exercită conducerea generală a ad- de incompatibilitate sau de deces.
ministraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor, Guvernul În acelaşi timp, Constituţia mai stabileşte două
se conduce de programul său de activitate, acceptat de cazuri de încetare a mandatului Guvernului, şi anume:
Parlament. a) exprimarea votului de neîncredere de către Parlament
Pe aceste prevederi constituţionale se bazează relaţia şi b) demisia Primului-ministru.
dintre Parlament şi Guvern, care îmbracă o gamă largă În conformitate cu art.106 din Constituţie, Parlamen-
de modalităţi, prin care Guvernul este chemat să justifice tul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi
îndeplinirea programului său de guvernare, lucru asigurat poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majo-
prin funcţia de control al Parlamentului. Dar să trecem rităţii deputaţilor. Această iniţiativă se examinează după
toate etapele în revistă. trei zile de la data prezentării în Parlament.
a) Investirea Guvernului Odată exprimat, votul de neîncredere atrage după
În secţiunea precedentă am expus procedura de sine demisia întregului Guvern.
desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim- Al doilea caz este stipulat în alin.(3) art.101 din
ministru. Constituţie, potrivit căruia în cazul demisiei Prim-
În conformitate cu art.98 alin.(2) din Constituţie şi, ministrului, demisionează întregul Guvern.
respectiv, cu art.127 alin.(2) din Regulament, candidatul c) Atribuţiile Guvernului Republicii Moldova
desemnat prin decret prezidenţial pentru această funcţie Pe lângă atribuţiile prevăzute direct în textul Consti-
va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de tuţiei, Guvernului îi revin un şir de competenţe stabilite

124
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

expres în Legea cu privire la Guvern, atribuţii pe care Dacă în termen de trei zile de la prezentarea acestor
le exercită nelimitat. acte este depusă o moţiune de cenzură, adoptată cu votul
Interes pentru studiul nostru prezintă excepţiile sau majorităţii deputaţilor, atunci Guvernul este demis. Iar
limitările stabilite în activitatea Guvernului în anumite dacă moţiunea de cenzură nu a fost adoptată şi, deci,
situaţii concrete legate de mandatul lui. Guvernul nu este demis, atunci proiectul de lege se con-
Aşa, conform alin.(2) art.103 din Constituţie, Guver- sideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică
nul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către generală devine obligatorie pentru Guvern.
Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în cazul Al doilea moment, asupra căruia îngăduim să ne
validării alegerilor pentru un nou Parlament „îndeplineş- oprim, se referă la încetarea funcţiei de membru al
te numai funcţiile de administrare a treburilor publice, Guvernului. Potrivit art.100 din Constituţie, funcţia de
până la depunerea jurământului de către membrii noului membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de
Guvern”. revocare, de incompatibilitate sau de deces – caz în care
O competenţă similară de care dispune Guvernul intervine vacanţa funcţiei. Iar potrivit alin.(6) art.98 din
este stipulată în textul Regulamentului Parlamentului. Constituţie, în caz de vacanţă a funcţiei sau de remani-
Aşa, potrivit art.126 din Regulament, după constituirea ere guvernamentală, Preşedintele Republicii Moldova
legală a Parlamentului şi formarea propriilor organe de revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe
lucru, Parlamentul audiază raportul Primului-ministru unii membri ai Guvernului.
şi acceptă declinarea de către Guvern a împuterniciri-
lor. În acest caz, Guvernul va îndeplini numai funcţiile Secţiunea 4. Puterea judecătorească în Republica
de administrare a treburilor publice, până la acordarea Moldova
încrederii noii liste a Guvernului. Ideea statului de drept este indisolubil legată de
Într-un cuvânt, în aceste perioade Guvernul nu poate justiţie, chemată să promoveze legalitatea în activitatea
şi nu are dreptul să adopte hotărâri, să emită ordonanţe, organelor de stat, să apere ferm drepturile şi libertăţile
să dea iniţiative legislative etc. cetăţenilor. În acest context, profesorul I.Deleanu sub-
d) Interimatul funcţiei de Prim-ministru liniază că printr-un original circuit feed-back, dreptul
În regimurile politice semiprezidenţiale şi parlamen- odată creat se impune statului – el însuşi subiect de
tare, Guvernul este condus de un Prim-ministru eficient drept – asemenea altor subiecte. Pentru a avea forţa de
şi cu largi împuterniciri, care coordonează activitatea a se impune, câteva minime condiţii sunt inalienabile:
membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin.
postularea prin normele dreptului a unor valori morale
Aşadar, capul Guvernului este Primul-ministru.
şi politice autentice şi persuasive pentru societatea civilă
Anume din aceste considerente Constituţia îi acordă
globală şi pentru individ; instaurarea unei ambianţe
un rol deosebit funcţiei de Prim-ministru care determină,
democratice; consolidarea principiului responsabilităţii
în fond, soarta întregului Guvern.
statului; instituţionalizarea unor mijloace de control efi-
La alin.(2) art.101din Constituţie legiuitorul stipu-
ciente asupra activităţii lui; instituirea unei ordini juridice
lează expres că în cazul în care Prim-ministrul este în
coerente şi stabile; promovarea strictă a principiului
imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul
decesului acestuia, Preşedintele Repub