De ce avem nevoie de o uniune vamală?

Serviciile vamale joacă un rol esențial în lupta împotriva mărfurilor periculoase,

traficului ilegal, fraudei, terorismului și criminalității organizate, facilitând, în același timp,
comerțul legitim.
Uniunea vamală este una dintre primele realizări ale UE și reprezintă un element
fundamental în lumea globalizată a secolului al XXI-lea. Într-o uniune vamală, țările
participante aplică aceleași tarife vamale pentru mărfurile importate pe teritoriul lor din
celelalte țări din lume și nu aplică tarife vamale pentru cele importate din țările participante.
Uniunea vamală a UE este foarte complexă: se aplică deja numeroase norme comune privind
importurile și exporturile și au fost eliminate integral toate controalele între statele membre.
Uniunea vamală a UE protejează piața internă, permițând mărfurilor să circule liber pe plan
intern prin aplicarea de controale la importurile externe și la exporturile de mărfuri. De fapt,
piața internă, spațiul care le permite întreprinderilor să își vândă mărfurile și să investească în
orice stat membru al UE, ar fi de neconceput fără uniunea vamală. Uniunea vamală este
gestionată pe teren de serviciile vamale din cele 28 de state membre, care acționează ca un tot
unitar. Ofițerii vamali monitorizează traficul de mărfuri atât la granițele externe ale Uniunii
Europene (porturi, aeroporturi și puncte terestre de trecere a frontierei), cât și în interiorul UE.
Astfel, aceștia protejează consumatorii de mărfurile periculoase și de eventualele pericole la
adresa sănătății, precum și animalele și mediul față de bolile fitosanitare și animale. Ei previn
accidentele și reprezintă prima linie de apărare împotriva riscurilor care ar putea afecta lanțul
alimentar și împotriva criminalității organizate și terorismului. Datorită vigilenței serviciilor
vamale, mărfurile de import comercializate în UE, de la jucării la alimente și medicamente,
sunt mai sigure. De asemenea, exporturile sensibile, cum ar fi bunurile culturale, sunt
controlate, garantând că valorile europene nu sunt scoase ilegal de pe teritoriul european. Mai
mult, ca parte a responsabilităților UE față de restul lumii, ofițerii vamali previn exporturile
ilegale de deșeuri. Într-adevăr, protecția mediului figurează printre principalele sarcini care le
revin serviciilor vamale. Acestea implică, de exemplu, controlul comerțului cu specii rare de
animale și lemn exotic din pădurile în pericol sau verificarea condițiilor în care sunt
transportate animalele. Serviciile vamale se ocupă în principal cu traficul comercial, dar ele
verifică și pasagerii pentru a se asigura că aceștia nu transportă mărfuri ilegale sau periculoase
precum droguri ori arme și alte bunuri care, de exemplu, prezintă un pericol întrucât ar putea
fi purtătoare de boli animale. Serviciile vamale nu controlează periodic circulația persoanelor
sau pașapoartele, această sarcină revenindu-le ofițerilor de frontieră sau de poliție. Pentru
întreprinderile implicate în comerțul și transportul internațional, uniunea vamală a UE
înseamnă proceduri comune și armonizate la nivelul Uniunii. Indiferent de statul membru în
care sunt declarate mărfurile, se aplică aceleași reguli și, odată ce au fost îndeplinite
formalitățile vamale, acestea pot circula liber sau pot fi comercializate pe întreg teritoriul UE.
Taxele la import colectate de serviciile vamale, deși nu mai reprezintă cea mai importantă
sarcină a acestora, rămân o sursă semnificativă de venit pentru UE. În 2013, acestea au
reprezentat aproximativ 11 % din bugetul Uniunii, aproximativ 15,3 miliarde de euro.
Uniunea Europeană este cel mai important bloc comercial din lume. Așadar, în termeni
globali, uniunea vamală a UE „are greutate” în comerțul internațional. Poziția sa la masa
negocierilor este mult mai puternică decât cea a unui stat membru care ar acționa pe cont
propriu.
Operațiunile vamale din UE vizează circa 16% din comerțul mondial - importuri și
exporturi de peste 3 400 de miliarde EUR anual. Este o sarcină dificilă: în medie, în fiecare
minut, sunt importate sau exportate 4 200 de tone de mărfuri, sunt prelucrate peste 500 de
declarații vamale și sunt reținute circa 70 de bunuri contrafăcute și piratate. Pe măsură ce
comerțul mondial se intensifică, o varietate tot mai mare de mărfuri sunt puse în circulație.
Coordonarea la nivelul UE ajută autoritățile vamale să țină pasul cu această evoluție.
Ce se înțelege prin uniune vamală?
Vorbim de uniune vamală atunci când un grup de țări decid să aplice aceleași taxe la
import pentru mărfurile provenind din restul lumii. Țările care fac parte din această uniune
convin, de asemenea, să nu aplice taxe între ele. În realitate, de îndată de mărfurile trec prin
vamă, pot circula liber între țările care formează uniunea vamală. Există uniuni vamale și în
alte regiuni din lume. De exemplu, Mercosur reunește mai multe țări din America de Sud; o
uniune vamală există și între Rusia și câteva dintre țările învecinate. Diferența dintre o uniune
vamală și un acord de liber schimb constă în faptul că cel din urmă doar elimină taxele vamale
dintre țările participante, fără să prevadă aplicarea acelorași taxe pentru mărfurile importate
din alte țări.
Scurt istoric
În 1944, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos au creat o uniune vamală (Benelux),
care a devenit funcțională în 1948. În 1951, Franța, Germania și Italia s-au alăturat Benelux,
creând Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. În 1955, președintele său, fostul
prim-ministru al Belgiei, Paul Henri Spaak, a început lucrările privind o uniune vamală mai
mare. Raportul său a reprezentat o parte importantă din elementele care au stat la baza
Tratatului de la Roma din 1957, care a înființat Comunitatea Europeană și a creat o uniune
vamală între toți membrii săi. Membrii secțiunii belgiene a Mișcării Europene au demonstrat
împotriva controalelor la frontiere, la Liège, în 1953. © European Union Uniunea vamală a
fost înființată la 1 iulie 1968, cu 18 luni mai devreme decât fusese prevăzut. Au dispărut
taxele vamale care încă mai existau pentru comerțul intracomunitar și a fost introdus un tarif
vamal comun pentru comerțul cu restul lumii, în locul taxelor vamale naționale. În 1993 au
fost eliminate controalele vamale la frontierele interne, ceea ce a dus la dispariția cozilor lungi
de vehicule comerciale de la punctele de trecere a frontierei. La fiecare extindere a Uniunii
Europene, noile țări au aderat și la uniunea vamală, armonizându-și legislația națională cu
prevederile Codului vamal. Monaco, stat din afara UE, făcea parte deja dintr-o uniune vamală
cu Franța, iar Andorra și San Marino au stabilit acorduri în 1991. Uniunea vamală dintre UE
și Turcia a intrat în vigoare în 1995, însă, ca și în cazul acordului cu Andorra, se limitează la
produsele industriale și la produsele agricole procesate.

Gestionarea uniunii vamale

Consacrată prin lege Tratatul de la Roma din 1957 a inițiat uniunea vamală ca bază
esențială a Comunității. Astăzi, prevederile referitoare la libera circulație a mărfurilor se
regăsesc în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (partea a treia, titlul II). Acestea
interzic taxele vamale pentru mărfurile comercializate între statele membre ale UE și indică
faptul că, de îndată ce se aplică un tarif vamal comun la granițele externe ale Uniunii,
mărfurile trebuie să poată circula liber. Unul dintre obiectivele pe care le urmărește Comisia
Europeană atunci când propune taxe vamale este de a promova comerțul cu țările terțe, ținând
cont în același timp de necesitățile economiilor statelor membre. Consiliul Uniunii Europene
decide asupra taxelor vamale care se aplică și, împreună cu Parlamentul European, răspunde
de supravegherea cooperării vamale dintre statele membre și dintre statele membre și Comisia
Europeană. Politica comercială comună, contrapartidă a uniunii vamale, asigură întreținerea
unor relații comerciale uniforme cu țările terțe și stă la baza regimului comun de import-
export al UE.
Codul vamal al Uniunii (fostul Cod Vamal Comunitar) stă la baza gestionării uniunii
vamale și este convenit de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. Pe măsură
ce se aplică noi proceduri și apar noi provocări, Comisia și autoritățile vamale naționale
lucrează împreună la revizuirea diverselor proceduri de aplicare a Codului. Conlucrarea
Ofițerii vamali naționali lucrează împreună cu omologii lor din UE pentru a asigura buna
circulație a mărfurilor, de la intrarea în vamă până la destinația lor finală. În UE sunt
aproximativ 450 de aeroporturi internaționale, iar granița terestră de est a Uniunii se întinde
pe aproape 10 000 de km, având 133 de puncte de frontieră rutiere și feroviare. La nivelul UE
se depun constant eforturi pentru a asigura proceduri vamale mai bune și pentru a garanta că
mărfurile care intră sau ies din Uniune sunt tratate la fel, indiferent de punctul vamal de
intrare sau de ieșire. Responsabilitatea pentru politica vamală îi revine UE - este unul dintre
puținele domenii de activitate în care Uniunea are competență deplină. Cu toate acestea,
punerea în aplicare a uniunii vamale se bazează pe un parteneriat strâns cu și între statele
membre. Comisia Europeană elaborează propuneri normative în domeniul vamal și
monitorizează punerea în aplicare a legislației. De asemenea, ia măsuri pentru a garanta faptul
că uniunea vamală dispune de administrații vamale moderne, eficiente și interconectate,
pentru a face față provocărilor actuale și viitoare. Comisia ajută la coordonarea activităților
laboratoarelor vamale și la dezvoltarea și punerea în aplicare a sistemelor informatice și a
materialului de formare. Serviciile vamale cooperează cu autoritățile relevante pentru a
garanta securitatea și siguranța cetățenilor și protecția mediului. Ofițerii vamali și autoritățile
de resort sunt parteneri esențiali pentru Oficiul European de Poliție (Europol) în lupta
împotriva criminalității organizate. De asemenea, colaborează cu Eurojust, rețeaua europeană
a autorităților judiciare care asigură cooperarea la nivel european în cazurile penale și cu
Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
Consacrată prin lege
Tratatul de la Roma din 1957 a inițiat uniunea vamală ca bază esențială a
Comunității. Astăzi, prevederile referitoare la libera circulație a mărfurilor se regăsesc în
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (partea a treia, titlul II). Acestea interzic taxele
vamale pentru mărfurile comercializate între statele membre ale UE și indică faptul că, de
îndată ce se aplică un tarif vamal comun la granițele externe ale Uniunii, mărfurile trebuie să
poată circula liber. Unul dintre obiectivele pe care le urmărește Comisia Europeană atunci
când propune taxe vamale este de a promova comerțul cu țările terțe, ținând cont în același
timp de necesitățile economiilor statelor membre. Consiliul Uniunii Europene decide asupra
taxelor vamale care se aplică și, împreună cu Parlamentul European, răspunde de
supravegherea cooperării vamale dintre statele membre și dintre statele membre și Comisia
Europeană. Politica comercială comună, contrapartidă a uniunii vamale, asigură întreținerea
unor relații comerciale uniforme cu țările terțe și stă la baza regimului comun de import-
export al UE. Codul vamal al Uniunii (fostul Cod Vamal Comunitar) stă la baza gestionării
uniunii vamale și este convenit de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. Pe
măsură ce se aplică noi proceduri și apar noi provocări, Comisia și autoritățile vamale
naționale lucrează împreună la revizuirea diverselor proceduri de aplicare a Codului.
Conlucrarea
Ofițerii vamali naționali lucrează împreună cu omologii lor din UE pentru a asigura
buna circulație a mărfurilor, de la intrarea în vamă până la destinația lor finală. În UE sunt
aproximativ 450 de aeroporturi internaționale, iar granița terestră de est a Uniunii se întinde
pe aproape 10 000 de km, având 133 de puncte de frontieră rutiere și feroviare. La nivelul UE
se depun constant eforturi pentru a asigura proceduri vamale mai bune și pentru a garanta că
mărfurile care intră sau ies din Uniune sunt tratate la fel, indiferent de punctul vamal de
intrare sau de ieșire.
În trecut, rolul principal al serviciilor vamale din UE era de a colecta taxe vamale și
taxe indirecte la import, cum ar fi accizele sau TVA-ul. Însă, în ultimii ani, aceste servicii au
început să realizeze diverse controale suplimentare în materie de siguranță și securitate. Este
vorba de siguranța produselor, riscurile alimentelor importate asupra sănătății și respectarea
legislației de mediu și în domeniul veterinar. În ceea ce privește securitatea, agravarea
amenințărilor atacurilor teroriste și internaționalizarea fenomenului de criminalitate organizată
a conferit multe sarcini suplimentare serviciilor vamale. Mai mult, extinderile UE din 2004,
2007 și 2013, care au adus 13 noi state membre în sânul Uniunii, au reprezentat o nouă
provocare și noi granițe terestre și maritime. Pe lângă faptul că verifică mărfurile, pentru a se
asigura că acestea îndeplinesc standardele necesare, serviciile vamale se concentrează și pe
bunurile contrafăcute, precursorii de droguri (substanțe chimice care ar putea fi transformate
în droguri) și comerțul ilegal de specii rare și în pericol. Laboratoarele specializate oferă
uniunii vamale expertiza științifică necesară pentru a stabili autenticitatea și originea
produselor sau pentru a identifica natura substanțelor. De asemenea, ofițerii vamali sunt
implicați și în alte sarcini care le revin statelor membre, cum ar fi prevenirea pornografiei și
combaterea comercializării de droguri ilegale și sprijinirea intervențiilor serviciilor de poliție
și de imigrație, mai ales în lupta împotriva criminalității organizate. Pe măsură ce traficul se
intensifică, este nevoie de mai multă eficiență, de exemplu prin utilizarea celor mai recente
tehnologii de detectare, mai ales în cadrul controalelor de securitate care vizează transportul
de mărfuri, pentru a combate reapariția amenințării teroriste cu care ne-am confruntat în
ultimii ani. O atenție deosebită este acordată utilizării de containere cu scopul de a sustrage
ilegal material nuclear sau dispozitive radiologice: în afară de efectele devastatoare directe ale
unui atac, transportul și comerțul internațional ar fi întrerupte, acest fapt având consecințe
enorme asupra economiei globale. Pentru a reduce timpul necesar pentru examinarea
încărcăturii la punctele de trecere a frontierelor, pe mare și în aeroporturi, sunt utilizate
echipamente neinvazive care utilizează tehnologii cu raze x și raze gamma: ofițerii vamali pot
astfel vizualiza conținutul unui container fără să-l descarce. Cu toate acestea, pentru o
utilizare optimală a resurselor limitate și pentru a evita întârzierile în trafic, controalele trebuie
să fie practicate acolo unde eficiența lor este maximă, utilizând tehnici de gestionare a
riscurilor. Cu ajutorul unor criterii stabilite pentru întreg teritoriul Uniunii, sistemele avansate
de evaluare a riscurilor permit serviciilor vamale să identifice un transport care prezintă un
risc ridicat, cu mult timp înainte ca acesta să ajungă la punctul de frontieră. Coordonarea la
nivelul UE facilitează schimbul rapid de informații privind riscurile, garantând faptul că
mărfurile refuzate la un punct de intrare pot fi detectate dacă s-ar încerca trecerea lor printr-un
alt punct. În mod similar, ori de câte ori se identifică o tendință majoră de comerț ilegal, o
acțiune comună din partea autorităților vamale este esențială pentru combaterea valului și
pentru evitarea unei reapariții ulterioare.
Cooperare în Europa și nu numai
Comisia Europeană coordonează programe de twinning între vechile state membre și
țările care au aderat recent la uniunea vamală. Acest lucru le permite administrațiilor vamale
din noile state membre să contribuie la protejarea întregii Europene și nu numai a frontierelor
lor naționale. Alte programe ajută la consolidarea procedurilor de control și asigură punerea
lor în aplicare în țările candidate și în cele vecine. De asemenea, este esențială existența unei
cooperări internaționale pe scară mai largă, pentru a proteja interesele cetățenilor europeni și a
întreprinderilor europene peste tot în lume. Aspectele vamale sunt importante atunci când
Uniunea Europeană încheie acorduri comerciale bilaterale cu țările terțe, cu scopul de a
asigura și facilita comerțul internațional. Uniunea Europeană a semnat acorduri de cooperare
vamală și de asistență administrativă reciprocă cu SUA, Canada, India, Japonia, Hong Kong,
Coreea și China. Aceste acorduri simplifică și armonizează procedurile vamale, ceea ce
reduce povara administrativă și costurile care le revin întreprinderilor europene. De asemenea,
acordurile internaționale ajută la punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală și
la combaterea fraudei.
Autoritățile vamale din țările UE și din câteva țări din afara UE efectuează periodic
operațiuni vamale comune: acțiuni coordonate și specifice pentru a combate contrabanda sau
frauda pe anumite rute comerciale. Oficiul pentru Lupta Antifraudă (OLAF) sprijină aceste
operațiuni, mai ales prin furnizarea de analize strategice, prin punerea la dispoziție a unei
platforme IT pentru schimbul de informații secrete în timp real și prin mobilizarea de
investigatori și examinatori. Ocazional, operațiunile implică Europol, Interpol și Organizația
Mondială a Comerțului (OMC). De asemenea, autoritățile vamale joacă un rol vital în
colectarea de date statistice. Informațiile privind fluxul comercial îi ajută pe factorii de decizie
europeni să identifice tendințele economice, iar datele culese sunt utilizate pentru a lua decizii
privind necesitatea introducerii unor limite pentru produsele care ar putea face o concurență
neloială bunurilor provenind din UE.

Serviciile vamale și cetățenii

Contrafacerea nu afectează numai mărfurile de lux din lumea modei. Serviciile
vamale confiscă regulat produse de uz comun care ar putea reprezenta un pericol la adresa
sănătății și siguranței cetățenilor, de exemplu articole de îngrijire a corpului, jucării,
dispozitive electrice, ochelari de soare contrafăcuți care pot afecta vederea și piese auto,
inclusiv sisteme de frânare. Medicamentele contrafăcute prezintă un mare pericol - în 2013
acestea au reprezentat aproape un sfert din cele 36 de milioane de articole reținute în acel an,
valoarea lor fiind estimată la circa 770 de milioane EUR. Cantitatea de mărfuri suspectate că
ar încălca drepturile de proprietate intelectuală rămâne stabilă, peste două treimi din articolele
reținute provenind din China. Un factor critic este extinderea comerțului electronic: peste 70
% din articolele reținute au fost expediate prin servicii de transport expres sau prin poștă. Și
consumatorii pot ajuta UE să combată pirateria, refuzând să cumpere articole false. Cei care
acceptă să cumpere mărfuri contrafăcute sunt de fapt complici la furtul de proprietate
intelectuală, o infracțiune care produce victime. Comerțul cu mărfuri contrafăcute și piratate
face ca producătorii articolelor originale să nu poată beneficia de profiturile lor legitime,
descurajează inovarea și creativitatea și duce la pierderea de locuri de muncă. De asemenea,
în mod indirect, poate finanța criminalitatea organizată. De asemenea, autoritățile vamale
protejează sănătatea publică prin întreprinderea de acțiuni de supraveghere a precursorilor de
droguri. Este vorba de substanțe chimice utilizate în procesul de fabricare legală a produselor
farmaceutice, a parfumurilor, a produselor cosmetice, a îngrășămintelor și a uleiurilor.
Acestea pot fi deosebit de periculoase dacă sunt manipulate de infractori pentru a servi la
fabricarea de droguri, cum ar fi heroina, cocaina, ecstasy sau amfetaminele. Comerțul cu
precursorii de droguri nu poate fi interzis, însă este monitorizat în UE și în cadrul inițiativelor
internaționale, prin controale bazate pe măsuri de documentare și etichetare, precum și prin
acordarea de licențe și înregistrarea operatorilor.
Trecerea frontierelor cu alcool și tutun
Cu excepția vehiculelor noi și a sumelor foarte mari de bani în numerar, nu există
limite pentru mărfurile care pot fi transportate de cetățenii care circulă în UE, atâta timp cât
produsele cumpărate sunt pentru uz personal și nu pentru vânzare. Însă se aplică anumite
reguli pentru alcool și tutun. Anumite țări vă permit să transportați peste limitele stabilite de
UE pentru uzul personal. Puteți contacta autoritățile naționale. Dar, pentru a fi siguri că nu va
trebui să plătiți taxe sau o amendă, se recomandă să transportați cel mult:
— 800 de țigarete,
— 400 de țigări de foi,
— 200 de trabucuri,
— 1 kg de tutun,
— 10 l de băuturi spirtoase,
— 20 l de vin alcoolizat,
— 90 l de vin (din care, cel mult 60 l de vin spumos),
— 110 l de bere.
Aceste reguli nu se aplică călătorilor sub 17 ani, aceștia neavând dreptul de a transporta alcool
sau tutun. Când călătoriți în interiorul UE, nu se aplică conceptul de cumpărături fără taxe
(duty-free).

În slujba întreprinderilor
În ultimii ani, Comisia Europeană a întreținut un dialog mai strâns cu
întreprinderile. Acest lucru contribuie la simplificarea și armonizarea eficientă a procedurilor
comerciale internaționale, în special a practicilor și formalităților utilizate pentru colectarea,
prezentarea, comunicarea și procesarea datelor necesare pentru procedurile de import-export.
Organizațiile de comerț sunt invitate periodic să participe la seminarii și grupuri de lucru,
pentru a contribui la dezvoltarea de noi inițiative politice și legislative. Pentru ca serviciile
vamale să nu fie nevoite să proceseze mărfurile în fiecare etapă a drumului lor către
destinație, uniunea vamală armonizează procedurile pentru tranzitul vamal. Acest lucru
permite suspendarea temporară a tarifelor, a taxelor vamale și a măsurilor de politică
comercială care se aplică la import – astfel, formalitățile vamale se efectuează la destinație și
nu în punctul de intrare. În mod similar, Comisia Europeană oferă consultanță cu privire la
depozitarea în vamă, care îi permite proprietarului să stocheze mărfurile importate înainte de a
plăti taxele de import sau de a le reexporta. În unele cazuri, este posibilă transformarea
mărfurilor supuse controlului vamal în produse pentru care se achită o taxă la import
inferioară, înainte de a le introduce în liberă circulație: banii economisiți contribuie la crearea
sau menținerea activităților de procesare. Comisia Europeană lucrează în mod constant la
actualizarea și automatizarea procedurilor, ajutând serviciile vamale să abandoneze
formularele pe hârtie în favoarea unor rețele electronice integrate și să joace rolul de ghișeu
unic pentru comercianți. Pe lângă faptul că introduce controale de securitate corespunzătoare,
menite să asigure protecția pieței interne, programul de securitate vamală al UE permite o
cooperare strânsă cu partenerii comerciali din lumea întreagă, pentru a securiza lanțurile
internaționale de aprovizionare. Operatorii fiabili, care fac eforturile necesare pentru a
securiza partea lor din lanțul de aprovizionare, pot solicita certificarea ca operatori economici
autorizați și pot beneficia de proceduri mai simple.
Acest program este operațional începând din 2008. Statele membre pot acorda acest
statut comercianților care îndeplinesc criterii stricte privind respectarea reglementărilor
vamale, înregistrarea corespunzătoare a datelor, solvența financiară și, dacă este relevant,
aplicarea unor standarde corespunzătoare de securitate și siguranță. Cu toate că acest statut nu
le permite comercianților în mod automat să beneficieze de simplificările prevăzute în
reglementările vamale ale altor state membre, aceștia pot fi autorizați să utilizeze simplificări
dacă îndeplinesc cerințe specifice și fără o altă evaluare a criteriilor care au fost deja
controlate, evitându-se astfel suprapunerea eforturilor.
Contribuția la bugetul Uniunii Europene
În ciuda faptului că, în prezent, pentru aproape trei sferturi din importurile către UE
nu se plătesc taxe sau se plătesc taxe reduse (nivelul mediu este de numai 1,2 %), în 2012 au
fost strânse 22 de miliarde de euro din taxe vamale. Statele membre rețin 25 % pentru a
acoperi costurile de colectare, însă 16,3 miliarde de euro au revenit UE, reprezentând
aproximativ 13 % din bugetul Uniunii. Taxele vamale reprezintă o parte semnificativă din
resursele proprii „tradiționale” ale UE, alături de prelevările agricole și cotizațiile pentru
zahăr. Deoarece rezultă direct din aplicarea politicilor comune, acest venit este considerat
venit al UE și nu „contribuție națională”. Acest aspect este important, întrucât cel care plătește
taxe vamale nu este neapărat rezident al statului membru care le colectează. De aceea, este
dificil să se aplice o colectare echitabilă, pe bază națională. În continuare, UE încheie acorduri
bilaterale de liber schimb cu parteneri majori și este posibil ca acestea să acopere o mare parte
din comerțul UE. Cu toate acestea, în contextul în care comerțul mondial se intensifică, nu
există nicio îndoială că taxele vamale vor reprezenta în continuare o contribuție semnificativă
la bugetul UE.

Perspective
Uniunea Europeană este și își propune să rămână în continuare una dintre cele mai
deschise economii din lume. În perioada 1999-2010 schimburile comerciale cu restul lumii s-
au dublat, UE devenind principalul partener comercial pentru 80 de țări, număr de patru ori
mai mare decât cel al partenerilor SUA. Fiind o piață majoră, UE importă mai multe produse
agricole din țările în curs de dezvoltare decât Australia, Canada, Japonia, Noua Zeelandă și
SUA laolaltă. Uniunea vamală a UE trebuie să țină pasul. În 2003, a fost lansat un proces de
modernizare a uniunii vamale, menit să introducă proceduri electronice – administrațiile
vamale din unele state membre sunt clasate periodic printre cele mai bune din lume. Mai mult
de 98 % din declarațiile vamale din UE au fost făcute pe cale electronică. Sunt necesare
eforturi constante pentru a face față provocărilor viitoare. Serviciile vamale se confruntă cu un
grad ridicat de globalizare în ceea ce privește comerțul, modelele și logistica de întreprindere,
precum și criminalitatea și terorismul. Diferențele în materie de istorie, geografie și rute
comerciale fac ca unele state membre să suporte povara în mod disproporționat, însă niciunul
nu poate răspunde în mod eficient provocărilor globalizării acționând pe cont propriu. În
2013, Comisia a prezentat planuri pentru stabilirea unui serviciu mai robust și mai unificat
până în 2020 prin realizarea procesului de modernizare, soluționând lacunele și reformând
structurile de guvernanță și management ale uniunii vamale. În acest context, un rol central va
avea programul „Vamă 2020”, care se bazează pe inițiative similare din perioada 2007-2013.
Programul a început în 2014 și se va derula pe o perioadă de 7 ani, dispunând de un buget de
peste 500 de milioane de euro. Acesta va sprijini cooperarea dintre autoritățile vamale,
facilitând crearea de rețele, inițierea de acțiuni comune și de cursuri de formare pentru
personalul vamal. De asemenea, va finanța sistemele informatice pentru a sprijini crearea unui
mediu vamal electronic paneuropean, care să permită schimbul de informații în timp real.