Iată că din fundurile Pantelimonului şi ale Cluceresii —

ale mahalalei şi satului — mijeşte deodată un alt gand, o a treia soluţie.

A! nu, umilinţa cedării e de la diavol. In jur nu-i ceaţă, in mine nu-i
delir: sunt in plină realitate, ce văd e adevărat. Pantelimonul şi Clucereasa
imi şoptesc — asemenea unor colegi de nădejde care suflă precis: ce, te
laşi prins de fantasmagorie? Ia vino-ţi in fire.