Sunteți pe pagina 1din 2

Cum apare rasfatul

Parintii ocupati, care isi petrec mai putin timp cu copiii lor decat si-ar dori, au un sentiment de vinovatie destul
de pronuntat fata de aceasta situatie, motiv pentru care incearca sa compenseze aceasta lipsa prin diferite
forme.
Cum apare rasfatul
Parintii ocupati, care isi petrec mai putin timp cu copiii lor decat si-ar dori, au un
sentiment de vinovatie destul de pronuntat fata de aceasta situatie , motiv pentru care incearca
sa compenseze aceasta lipsa prin diferite forme. Rezultatul? Copii rasfatati. Contrar a ceea ce se
crede, rasfatul nu are nicio legatura cu iubirea "exagerata" (de parca ai putea vreodata iubi prea
mult), n-are legatura nici cu tinutul in brate, sarutatul copilului sau numele de alint des folosite
sau cu oferirea de independenta sau posibilitatea de a decide copilului. Toate cele pe care le-am
enumerate pana acum sunt comportamente dezirabile din partea oricarui parinte.

Dar ce inseamna rasfatul?

De unde stim ca avem un copil rasfatat? Rasfatul apare


atunci cand limitele/regulile stabilite sunt incalcate in mod
frecvent (presupunand, desigur, ca au existat niste limite!)
atunci cand copilul fie plange sau se tavaleste pe jos, fie te
roaga in felul acela in care nu-i poti refuza nimic, fie e un
copil care se imbolnaveste des si simti ca esti prea drastic cu
el. Problema este urmatoarea: copiii au nevoie de limite.
Le cauta si le provoaca, aceasta fiind cauza continuei lor
tendinte catre negociere si convingere. Atata vreme cat noi
le incalcam la presiunea lor, copiii invata ca acest lucru este
posibil si chiar probabil daca...

Sa va dau un exemplu: regula intr-o familie ar putea sa fie


ca nu mancam

dulciuri inainte de masa. In schimb, tatal ajunge tarziu acasa, se simte vinovat pentru asta,
copilul nu se mai desparte de el nici 5 minute, apoi cere, inainte de cina, un biscuit. Mama
incerca sa-i reaminteasca copilului regula, spunandu-i, foarte corect: Inteleg ca-ti doresti un
biscuit, si-l vei primi, dar dupa ce mananci. Tatal intervine: Dar ce-are daca manaca copilul un
biscuit? Da-i un biscuit, nu vezi ca incepe sa planga? Mama cedeaza si copilul primeste biscuitul.
Ce tocmai s-a intamplat este ca pruncul a invatat, cu ajutorul nostru, cum se obtin lucrurile pe
care le doresti: punand presiune si santajand emotional. Noi invatam copiii sa se comporte asa,
iar asta pe termen lung inseamna: din ce in ce mai multe cedari, din ce in ce mai multe negocieri,
din ce in ce mai multi nervi de tinut in frau, din toate partile. De aceea, ce va incurajez sa
faceti, sunt urmatoarele lucruri:

- Stabiliti impreuna reguli/limite si tineti-va de ele . Daca ati spus NU si sunteti convins de
ceea ce spuneti, ramaneti calm, cald, dar ferm si nu cedati presiunilor de niciun fel. Oferiti in
schimb alternative, de ex: inghetata n-o sa manaci acum, pentru ca...dar ce pot sa-ti ofer este un
mar, sau facem inghetata acasa din iaurt si fructe.
- Atunci cand incalcati totusi o regula (ora de culcare, fiindca ati mers impreuna la un concert
sau in vizita sau i-ati dat voie sa manance o prajitura pe care in mod normal n-ar manca-o,
fiindca e la o petrecere de copii), spuneti-i copilului ca faceti o exceptie si de ce o faceti.

Un alt tip de comportament al parintelui care genereaza rasfat este incearcarea compensarii
lipsei lui din viata copiilor cu diverse atentii, avand "grija" sa se intoarca aproape in fiecare zi cu
cate o jucarioara, un ceva dulce, o hainuta. Mai mult, sunt multi parinti care, ca majoritatea
adultilor de azi, neavand ce si-au dorit in copilarie, ofera copiilor lor tot ce-si doresc, cand isi
doresc, chiar fara macar sa ceara. Doar ca frustrarea este buna. Este absolut normal ca un copil sa
treaca prin frustrarea de a nu primi tot ceea ce-si doreste, daca intelege ca va primi mereu tot
ceea ce are nevoie de la parintii lui.

Oamenii care au succes in cariera lor si in business-urile pe care le conduc au ajuns aici si
pentru ca au fost motivati, intern, sa creasca, sa se dezvolte, sa obtina bunuri pentru ei si pentru
familiile lor. Daca invatam copiii ca tot ceea ce-si doresc este dinainte pe tava, le ucidem exact
motivatia de care vor avea nevoie pentru a se ridica pe propriile picioare si a obtine lucruri
pentru ei si frustrarea face parte din procesul motivational. Va incurajez, de aceea, sa puneti frana
numarului de jucarii si de hainute si de alte atentii, sa oferiti copiilor sansa sa se bucure si atunci
cand primesc o simpla ghinda sau o frunza, sa poata renunta la o jucarie veche si s-o daruiasca cu
manuta lui altui copil care are mai putine, pentru a putea primi o jucarie noua. Mergeti cu copiii
la centrele de copii si incurajati-i sa daruiasca hainutele mici si jucariile lor acestora, lasati-i
sa se joace cu copii din alte clase sociale, ajutati-i sa inteleaga valoarea banilor si efortul din
spatele obtinerii lor. Despre "educatia financiara" la copii, intr-o discutie urmatoare...

www.parentsmasterclass.ro
Urania Cremene este singurul expert de Parenting din Romania al Parent s Toolshop. Urania este trainer, consultant de business de peste 12 ani si mama
unui baietel de 2 ani si jumatate. Isi doreste sa schimbe ceva in mentalitatea parintilor de acum si sa ofere sanse in plus copiilor de astazi sa devina oameni
MARI, centrati in ei insisi, fericiti, dotati cu toate cele necesare pentru a urca Everestul, daca asta si-ar dori sa faca.

De aceea a adus in Romania licenta celui mai prestigios workshop de parenting din SUA si nu numai: Parent s Toolshop. Crede ca parintii au multe de
invatat de la copiii lor si ca, daca vrem o relatie fericita cu copilul nostru, suntem primii care avem de schimbat lucruri la noi.