Sunteți pe pagina 1din 3

Testul 3

2.1 Precizaţi succint relaţia sociolingvistică cu alte discipline. (sociologia)

Sociolingvistica studiază relaţia limbă - şi societate, felul în care scimbările din societate
determină/influenţează schimbările în limbă, precum şi modul cum funcţionează limba în cadrul
diverselor grupuri sociale şi în diverse situaţii de comunicare. Aceasta reprezintă, în fond, aspectul
funcţional al limbii, spre deosebire, de exemplu, de gramatică, disciplină care se preocupă de structura şi
forma ’’ideală”, statică a limbii.

Sunt examinate problemele legate de natura socială a limbii, de diferenţierile care apar în limbă în
funcţie de grupul/clasa/pătura socială/de vârstă etc. celor care o vorbesc. în linii mari, este vorba de relaţia
limbă-societate , la fel cum alte discipline lingvistice studiază aspecte particulare, cum ar fi relaţiile limbă-
gândire, limbă-imagine/imaginaţie, 1 imbă-reprezentare artistică.

Metode de studiu în sociolingvistică. Dat fiind faptul că sociolingvistica reprezintă o arie


interdisciplinară, aflându-se la interferenţa lingvisticii cu sociologia (dar şi cu psiholingvistica şi
etnolingvistica), materialul faptic, ce reflectă starea limbii, variantele uzuale, particularităţile exprimării
locale sau de grup, interferenţele în situaţiile de bilingvism etc., se obţin prin diverse metode, unele fiind
împrumutate, în special, din sociologie. Materialele colectate sunt supuse analizei şi sunt interpretate în
funcţie de scopul propus.

2.2 Caracterizaţi metodele sociolingvistice în studierea limbii.

Astfel, metoda principală de culegere a materialului în sociolingvistică este ancheta. Se practică atât
ancheta directă, care presupune notarea imediată a răspunsurilor la un chestionar elaborat în prealabil, cât
şi ancheta indirectă, care presupune înregistrarea integrală a răspunsurilor pe bandă de magnetofon şi
transcrierea selectivă ulterioară. Date mai exacte despre caracteristicile interacţiunii verbale în diferite
comunităţi se pot obţine nu atât prin anchete cu chestionar, cât prin înregistrarea diferitelor conversaţii
dintre membrii comunităţii. Dirijarea discretă a conversaţiei de către anchetator permite obţinerea unor
date referitoare la atitudinea membrilor comunităţii faţă de persoanele din afara acesteia.

Ancheta sociolingvistică presupune folosirea simultană a unui număr mare de informatori, de vârste şi
profesiuni diferite, originari din localitatea espectivă sau de curând stabiliţi etc. Sociolingvistica este
preocupată de stabilirea “invariantelor sociale” ale limbii, confruntarea lor dându-ne imaginea diferenţierii
pe verticală a limbii; pentru fiecare localitate, juxtapunerea “invariantelor sociale” oferă o imagine-mozaic
a structurii limbii.

Ancheta sociolingvistică nu se limitează la comunităţile rurale sau conservatoare (cum se procedează la


ancheta dialectologică), ci urmăreşte cele mai diverse tipuri de comunităţi, inclusiv din marile aşezări
urbane.

Anchetarea este una dintre cele mai răspândite metode în sociologie şi în sociolingvistică. Conţinutul
anchetei, formularea întrebărilor, ordinea lor, ş.a. variază în funcţie de scopul cercetării. Cele mai simple
sunt anchetele de constatare - de ex., ancheta dialectală, când se formulează întrebări de tipul: cum se
numesc uneltele folosite la torsul lânii; la mestecat mămăliga etc.

Mai complexe sunt anchetele care fixează întrebări cu privire la respondent. Se pot face anchete pentru
a constata ce lexeme, în ce condiţii se folosesc, cum se accentuează etc. In sociolingvistică se fac anchete
pentru a studia bilingvismul - nivelul de cunoaştere a limbilor, modul de întrebuinţare a vocabularului, a
formelor gramaticale tipice, motivul alegerii unei limbi sau alteia etc.

Interviul este colectarea materialului prin intermediul unui set de întrebări, pregătite de cercetător, la
care persoanele trebuie să răspundă. Interviul poate da mai multă informaţie, deoarece se pot pune
întrebări pe parcurs, respondentul îşi mai aminteşte ceva, astfel că, de regulă, lista de întrebări se modifică,
apar noi nuanţe etc.

Observarea nemijlocită - se face cel mai des prin participarea cercetătorului - fie ca observator pasiv,
care consemnează (notează) anumite fapte. In felul acesta se adună materialul de cultivarea limbii când
diverse tipuri de greşeli sunt înregistrate în context - fie din ziare, fie de la radio, TV sau din vorbirea
curentă. Materialul astfel înregistrat, de regulă, pe fişe separate, ulterior este analizat din diverse puncte de
vedere - lexical, fonetic, sintactic etc.

Observarea participativă este cazul când cercetătorul culege şi înregistrează informaţia participând el
însuşi la actul de comunicare, înregistrează la magnetofon un dialog, o convorbire cu cineva. Poate fi
utilizat procedeul fixarea „cu camera ascunsa”, când vorbitorul nu ştie că este înregistrat discursul lui. Se
poate recurge la fixarea cu ştirea interlocutorului, însă acest procedeu generează de multe ori efectul de
„frică de microfon” - unele persoane se bâlbâie, se pierd în faţa microfonului sau încearcă să vorbească
altfel decât în mod obişnuit, astfel că vorbirea autentică este modificată.

Fixarea modului de vorbire trebuie să fie însoţită şi de o paşaportizare a materialului, care conţine
date despre: vârsta vorbitorului; sexul; studiile; starea socială / familială; ocupaţia; condiţiile în care s-a
făcut înregistrarea (data, locul, situaţia de comunicare, de ex., la o zi de naştere, la o conferinţă etc.). De
regulă, asemenea înregistrări dau rezultate bune când se fac într- un cerc de prieteni, cu oameni care
cunosc cercetătorul / anchetatorul, au încredere în el şi nu se sfiiesc să vorbească liber, „uită” de microfon.

2.3 Determinaţi importanţa studierii docimentelor scrise.

Analiza surselor documentare reprezintă colectarea materialelor din arhive, documente, texte,
studierea surselor mass-media, examinarea datelor statistice din diferite izvoare. De exemplu, unele date
cu privire la modul de exprimare pot fi colectate din literatura artistică, din textele în care scriitorii îşi
individualizează personajele prin limbaj (de ex. în romanul lui Paul Goma „Din calidor”. Datele statistice
sunt utile pentru caracterizarea situaţiei sociolingvistice, pentru evaluarea limbajului în anumite situaţii de
comunicare etc. Sunt foarte importante sursele istorice, care fixează anumite realităţi socciale în cadrul
comunităţii de vorbitori, în diverse perioade de timp.

Testarea este o metodă prin care se colectează materiale ce ţin de repertoriul lingvistic, interferenţele în
cazul contactului lingvistic, alegerea şi comutarea/schimbarea codului de comunicare etc. Multe teste
vizează stabilirea modului în care se respectă norma limbii literare, se constată dificultăţile şi erorile de
exprimare mai frecvente.

Datele obţinute prin diverse metode se prelucrează, se elaborează tabele, diagrame, se dau comentarii
pentru anumite aspecte. Partea cea mai importantă o constituie interpretarea şi evaluarea materialelor, cu
scopul de a scoate în evidenţă anumiţi factori specifici în comunicarea într-o anumită limbă, într-o
anumită zonă, într-o anumită perioadă de timp.

Studiind faptele, cercetătorii pot scoate în evidenţă interacţiunea/interdependenţa dintre modul de


utilizare a limbii şi anumite caracteristici sociale ale vorbitorilor ei. De asemenea, se fac recomandări ce
ţin de amenajarea lingvistică, evaluări ale situaţiilor de bilingvism şi multilingvism, prognoze cu privire la
evoluţia situaţiei sociolingvistice.