ca un sfârşit de lume. Copacii în vânt îşi aruncă epoleţii de aur şi fug în neştire.
Adorm în camera amintirilor
ca în casa cea mare ocrotită de mirosul gutuilor coapte.
O, mamă, dacă ochii tăi s-ar deschide în zori şi ai învia pentru o clipă din morţi, cred că tot în vârful picioarelor ai umbla ca să nu-mi tulburi somnul.
