Sunteți pe pagina 1din 52

2460-1481 :.N.S.S.

5
6002/)9(5.rn ,II lunA
ARTSAIĂM moc.oohay@artsaiam_latrop.www
LURTNEC & UIJ-UGRÂT A L A I L I F – A I NÂ M O R N I D E C I G O L O L I F EŢ N I I TŞ E D A E T A T E I C O S e d t a t i d e ărutluc ed l a i r t s e m i r T
JROG NAEŢEDUJ IULUILISNOC lunijirps uc JROG ELANOIŢIDA RT IIRUTLUC AERAVOMORP IŞ AERAVRESNOC URTNEP NAEŢEDUJ

ăţniderc ed aerisirutrăM ITŞERĂCĂV ED IŞAMRU


işamru iş itşerăcăV tnus eiţpecxe ă ţ i h c ă n e I i u l l u t n e m a t s eT

…IEIZEOP AERERUD ,aivocaB iţeop irtşon iiram raD


un şiba L ,ubraB ,agalB ,izehgrA
…itşerăcăV ed -aretil urtnep eiutitsnoc ucserăcăV
ătlanî ed tca lumirp ărtsaon arut
a e r a u l , i e r o l e n i t s e d a e ta t i d i c u l
ed aetaticapac rotiulu tiţăgobmî ua aetatilpmis nÎ .enis ed ieţniitşnoc
. e pm u c s e t r a o f tn u s e l e t e l i b -seb ed ic ,ărepodopac ed etşeb -eop ia ineiciteroet iinU nirp iş-udnivăls ,iibmil a eiserpxe ed tâta tot iş ralpmexe etse le ,iul
-es o era timuner teop nu ăcaD ic nub etse ec nub e uN .rellest d n â c l e g eH a l ă z a e l e p a i e i z atsaeca nirp iamun un iş atsaeca ed tâc ep tnemucod ac tnatropmi
-mu es ăcad aiba ,ăciteop ătar !enib edniv es ec aeec - o c i n h e t a e ta t e i c o s ă c ă m r i f a ?airtap -ureiob aeraosircs etse ătnatropmi
… ă l a s o e lp , i n a b ă n m a e s n î l u pm i T e d n u p s e r o c r a un ă l a i r t s u d n i un ucserăcăV iul lutnematseT a c g n u l u p m â C a l e d u ş c a eN i u l
iim emul nî ătsixe izătsA .tot etse p iză tsa enups e s .i e i z e o p etaop un icin iş irăzilaivirt ătropus a l e s i r c s i i b m i l a e r a t s e ta ă m i r p
ep vizolpxe lairetam ed enot ed , e i ţa e r c i ş t e l f u s e t s e l u pm i T l e f t s a o ă tp e c c a e s ă c a D nu ac taterp retni fi .ion
.tsilpmis txet i ş t e o p u r t n eP
etâc :bertnî ăM .rotiucol ed pac -ucnî iş ănijirps lunaB .ue nups elec nî ăc ănmaesnî ,einipo ed
iam lec lusnes nÎ rotiircs eciro urtnep
ă n ub e i z e o p e d e ma r g i l i m -ocinhet irăţ etatlovzed iam i er e po l a d n u forp le ,ereneg nî nâmor
etaoP ?mo ed pac ep ătsixe varg if ra aizeop elairtsudni a a v e ctl a e c ,e l a s e g e l e d er a o l a v er a
iş acin reuG ă pud ăc nî iamun un iŞ .ătaţninema ucsenimE tucăf eiţidnoc ed ;ălibaumi
es ăs iubert ra-n amihsoriH izătsa ăc tarăveda etsE .ele a eretş er c « tâ c e d iet ra a ăranimil
nÎ .eiz e o p ei rc s iam -op ăniţup etraof etşetic es a-ş itşenâmor iebmil a bm i l n î i ul u s i r c s
eimonoce nî iş ac ărutaretil ăzaejilgen o iirotitic ăc ,eize » ? er i t sn i c i e i r ta p i ş m i r p e d ; ă n â m or
nu ătsixe iş eraolav o ătsixe -ilen lutot uc dom nu-rtnî iibmil aeretşerC )…( uiretirc latnemadnuf
i i n e mo d e l e bm a nÎ . t e o p emul o-rtnî miărT .rotitşin un itşenâmor ed iiţăceduj la
-epxe ănmaesnî .eraolav
edicnioc un a eraolav , i u l u s e r t s a i ş i e i ţa t s e r p a c i ts i v gn i l tn e m i r eram ă tsixe uN
atsa iş luţerp uc anuaedtotnî -if eliigrene ăzaeziupe erac ărofatem iş tsilamrof e d nâ mor roti i r c s
n î l a i c e p s n î e t ş e s ă g er e s iş iulumo ela ecihisp iş eciz un ieirtap aeritsniC .erirepoca ărăf i f un ă s e r a c u c s e r ă c ăV ă p u d
eiţaerc o etse aizeoP .eizeop to t e pa orpa ă m u s no c i î ua s ă t s i v i t s e f ă c n i z o l ă n m a e s n î i i p i c n i r p ă u o d e l e c ta d n u f o r pa
- o c i t e t s e er a o l a v ă tl a n î e d arutaretil irO .rebil lupmit eiserpxE .ădratoirtap ălaegărvălăp ertăc ed srev nî esircsnart ,emilbus
etraof ţerp nu era rad ,ăraretil cuda ec elesudorp raod ăzaejar iş trofe rotitic al ed erec ănub , e l a i c o s i ş e c i r o t s i r o l i ţă t i g e l a :iăs iişamru urtnep reiob lunârtăb
i c i n e uN .i roti ti c n î tu z ă c s nu icin ecuda un aizeoP .tiforp i ş ă s a e l e ţn î i f a u r tn e p pm i t e r a u c s e r ă c ăV i u l l u tn e m a t s e t itşerăcăV iem rolişamrU«
.ătitic icin ,ătarăpmuc .elesam ănuda un icin iş tiforp etşerolfnî ie lucol nÎ .ătaruvas l e pa r d i un u a ă n m e l o s a i ţ e r ă m erinetşom ăuov sal
-ilim izătsa ătsoc tsilabtof nU ,musnoc ed ărutaretil o muca iirutaretil aetnu r f nî ărutufl erac itşenâmor iibmil aeretşerc
ŞOLIM noI tâc :bertnî ăM .iralod ed enao ”…enâmor ».eritsnic ieirtap a-ş
: ă m i r c e d , x e s e d , ă m ia p s e d
aideuS ed rats nu dnâC ?teop nu ătsoc ietseca ia i rotii rc s ii ram iţoT
etşerăpit es erac raretil luicihc ,UCSENĂTS ATIHCIN( -lud ia ilautirips iişamru tnus irăţ
e un t r e c n o c e r a p o p ă c i z um -nâmiăpsnî ejarit nî edniv es iş
a-2 a.gap nî eraunitnoc  işed ,noidats nu icin tneicifus
)991-891 .pp ,2891 ,irăripseR o icin ărăf iiţot uc ,ăţihcăneI iulec
-rov iam es un izătsA .eraotăt

- IŞUCNÂRB ,AGALB ,UCSENIME


itşenâmor iiţătilautirips lunruid iş lugruma ,lunrutcon
n î a e n ui z i v / a e n i g a m i d nâ t ro p e l e t l u z a t x e aerirădopsog nî dnâtsnoc ieţnetsixe lusnes enemreg nu ”ecun nî“ ătsixe ,ătatsefinamen n i tna t s o C l u fo s o l i f u r tn e
l ută r u ra i ; i eţn i iF a iă tn i d a i ţi d no c
, ă l i t s o e m ul o e d l umo ă z a e t ră p e d n î
e n u i s e r p i e r ă c a , ă tn a s a o g n a , e r a o t i ş e l p o c
i e n u a er e i e m e tn î : n i rp ti n e m i ul u c o l
i ş i r ă ţ / i n u i ţa n , i ţă t i l a c o l , i i r ă d o p s o g
a eracude iş a eretşerc ;iilimaf
rotiiv nu ,”iros iş elets ed“ soah nu ,rua ed
o erp s d nâ z n i t ”u r t s er et s i d a ra p“
;ăţnifi nî snes uc eraoflnî ărutan
,)siraP al tilibats( /1/ ieţuirămA
i a m ă m i r p x e e r a t s l u tn â v u c
tâced ertsaon iicizfiatem lucfiiceps tnangerp
P
nî ezeizatxe es ăs ănimreted lî ătsilairepmi u c e ta tă n i c e v a n ub ; ro l i ipo c o ,ieţniiF a col ep aerats nî rai e d ta z i ta i d e m e d tâ ta l e c , u r t n î l u tn â v u c
.ieţnifieN a enines iicăp aţaf l ef t s a – l a ro m l uia r t , i i n e m e s o i ş eţ enâ r tă b ă ră f eţ er e n i t“ .acioN .C ed iopa iş ucsenăcluV aecriM
,i eţui ră m A . C i ul a i ţp e c no c n î , a t r A l - ă s l um o e ţ e n â r tă b a l tâ c n î .”etraom ed ărăf ăţaiv -or ,ăbrov ed dnâts iş irudnâg ep dnâtS
s o m u rF e d i i r ă t s a e r i u t i t s n i u c ă z a e l a v i h c e ep etatinmed uc imirp ătaop lumo ,itş a urtnep tisrU e l i m i z n u forp n î e t ş e po tno c e s l unâ m
e c a e e c , c i t s i t ra i ul ut c e ib o a era er c n i rp , ă r ută tă b n î u e z e n m u D nid eredăc o tâta ătnizerper erats ,iimul a iâtnid aerats uc uăs iuluteflus
etadroba iemet aeratumsnart uc ăzaelavihce - u c e n ib e d e s - ud nâ r u c ub o ( u l p m i s - i ş -r u p - l u c s e r i F iş aţnifieN erac nî ,ălaud ăcigolotno-erp
ătulosba aerats nî ,târu uas rod nirp ,citsitra
a e tn i a n î a i u t s e c a a e r a tn a v nu iş tâc ,)erazilaudividni nî ”dnupsăr iş-iş ănâgn-es“ aţniiF
.iaâtnid
raI .rolimul iuluratoh iirecert l a tna i d a r i u r tn e c . tul o s ba
aemiznuforp iş aetatilanigirO
n i rp ă ra o s ă m e s i ul uts i t ra ecaf e s ”erecerT a eraM“ - ş no c e l a s i e i rp orp eriF o ua elirurcul etaoT
a er e iporpa e d l ud a r g ăcitiroim eitbroser nirp n î a i e r a c , e ţn i i t ă ţn i i F o e l i ţă t e i v e ta o t i ş
e l i ră t s e d e l a s ro l i n ui z i v nî ,aeriF uc iuleniS a ,luialp eise so p , e l a r o pm e ta e ţn e t s i x e –
nirp un iş ecigolotno-erp a ă n r e t e e c a p a e c l ud e d a et ra p ă c i d a ieţnifieN ela col ep irăts
i ş e l a r utl u c e l etpa f . c o l e p i i ră t s )eriF( uiţaps ă ră f ro l i r u r c ul a e n i S (
elpmis ,ecigolotim a erecert-e p nÎ ed ătanimul a c a er iF , ă ţn i i t ş no c
elarutcnujnoc eţnezerp -fisnart lumo ărtseret - i d n i a s a er i d nâ g - i ş -r u p - l u c s e r i F , e r i F
.ătra ed arepo nî ăzaednecsnart iş ăzaerug a c ,l uia lP . ă l a ud i v i eţn i iF i ş ) ulpm i s
elicitsiretcaraC e r p s – r o d n i r p a ţn e t s i x e -erper ,taţnifi-nî uiţaps fi A ,eriF-nî-lucseriF(
c senâmor l u ci fice ps n i r p ua s , i e ţn i i F a i â tn i d a e r a t s ,ăcigolotno-erp erats o ătniz .)eriF nî
- ă m A . C ,l ano i ţi d a r t a c o l e p a era t s erp s – tâ r u urtnep ăcizfiatem eredihcsed o t o t ă c d n â l u t s oP
n i d e d n i rp s e d e l i e ţui r i ră t s ă uo d e l e C . i e ţn i i f eN n î i f rov i ş tn u s e c e l e c tu c s ă n a - s l unâ mor
e l e c e c i r o l c l o f e l i i ţa e r c n i d l i x e n u n u p u s e r p e ta n o i ţn e m .ătnetsixe ărtsaon acizfiatem( teop
n î e s i m sna r t ( i hc ev ia m arpusa eiţatidem ed jelirp( eriumerv , a i g o lotno e p e c n î l ef tsA ,)ăciril etnigros ed dnifi
,)ălaro elac ep etrap eram luzatxe ed tamru ,)enamu ieiţidnoc n î e i c i n ş e v n i d i e ţn i iF a e r e d ă c a e n ui z i v n î ă c egr u c e d
,eliruiecibo ,elinitad .etulosba elirăts nid anu uc iiripotnoc ,luialP .aetraom iş aeriumerv ,pmit a col ep iirăts a ănothotua
a ă t u l o s b a a ţn e l a v ă z a e v e l e r l u r o D e i ub er t , ă n i v i d ă n i m ul e d r up cr e c l u d i v / l u c i m i n n î i e ţ n i i f eN
a-51 a.gap nî eraunitnoc  , ) l u l i x e ( a i u t s e c a a ţn e s b a n î i u l u t c e i b o ,ăţniitşnoc ărtsaon airporp ed iş tiţnfis ărup a eridnâg i ro tulo sba
► tăţi ceea ce este şi de a umaniza în Doar Pegas mai poate apăra lu-
MEMENTO frumuseţe lumea. Mai mult decât mea de caii apocaliptici ai războaielor.
oricine, poetul trebuie să fie conştiinţa Să-l lăsăm să zboare liber.
omenirii.Adevăratul poet trebuie să stea Trebuie să găsim calea care duce
Masa tăcerii are ceva de spus mereu de partea adevărului, pentru al
cărui triumf să fie oricând gata să se
poezia spre cititori, pentru a fi cumpă-
rată, citită şi posibilitatea de a asigura
„…O coloană răsărită temerar pe aceste gorjean. sacrifice chiar şi fizic. Destinul creato- mijloacele materiale de existenţă ale po-
meleaguri, atât de dăruite de natură, o coloa- Olteanul este esenţă de român şi gorjeanul rului a fost întotdeauna tragic. Abia etului, dacă dorim ca poezia să nu mai
nă smulsă dintr-un pridvor şi mutată într-o e spumă de oltean, îmi şoptea mai deunăzi un după ce Justiţia i-a omorât pe Iisus şi însemne sărăcie. Speranţa mea este to-
poiană, transformând-o dintr-o dată din po- prieten, zâmbind. O zicală de-a locului, spiri- Socrate şi i-a alungat pe Lao Tzi şi tuşi că viitorul va rezolva această situa-
iană în casă cu pridvor… Stâlpul lui Brâncuşi tuală, lapidară şi exactă în acelaşi timp Ovidiu, şi l-a nesocotit pe Platon, lumea ţie atât de importantă pentru poeţi şi
a făcut din întregul Gorj o imensă casă: cu Aminteam altădată, ca mostre de literatu- le-a preamărit învăţăturile. Cred că cel implicit pentru poezie. O întâlnire mai
acoperiş de stele şi pereţi de munţi, locaş al ră, proclamaţiile lui Tudor, care dincolo de
mai bun mijloc de a apăra lumea împo- fericită între Poet şi Societate nu numai
spiritului şi al du- însemnătatea cu-
hului binecuvân- noscută, dincolo triva degradării culturii şi literaturii că trebuie să se producă, dar şi să dea
tat al acestor lo- de şfichiul de re- este Poezia. Baudelaire a spus că fără roade. Fără rezolvarea problemelor
curi. De câte ori voltă şi mânie care pâine poţi trăi câteva zile, fără Poezie existenţiale ale poetului, vă asigur că
m-au purtat paşii cutremură, ne în- nici o zi. Poezia este vitamina sufletului nici o femeie nu va dori să fie muză.
prin acest ţinut (şi fioară şi azi prin, şi sufletul limbii.
tot mai des în ulti- ca să zic aşa, mă-
ma vreme), aş zice iestria literară,
chiar familiar, deşi nu la aceasta TUDOR ARGHEZI
pentru că, pe har- îi stătea
tă, Bulzeştii se află Vladimirescului „Gorjul e o regiune de surprize… Întâi, căci
imediat sub gândul atunci. se cuvine spus întâi, e gorjeanul. E el român, e el
Novaci, şi în zilele Însă grija de-a se
senine se vede adresa într-o for-
oltean, dar e mai mult decât atât, cu toate că va fi
Parângul, simt mă aleasă, cât mai prea deajuns să rămâie şi fără alte originalităţi. E
tentaţia de a mă plastic, norodului altfel de român şi altfel de oltean. Gorjeanul, com-
fixa precum muşchiul într-o casă care parcă din rândul căruia se ridicase şi pe care dorea parat cu ceilalţi români, consideraţi pe judeţe, are
mă aşteaptă pe undeva pe la Runcu, Sohodol, să-l aibă alături, precum şi instinctul de fru- nu ştiu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de
Rânca, Novaci, Polovragi, Tismana şi în atâtea mos al gorjeanului care se manifestă şi în vor- aristocraţie (…) Dacă n-aţi văzut gorjencele acelea,
alte locuri bune; să-mi ridic un acoperiş şi să bă şi în port – iată până şi în proclamaţii – fac cocoanele acelea în opinci şi-n cojoace, cu chipul
mă împac cu natura din mine, căci după cea din eroul şi martirul de la 1821 un precursor rotunjit într-o bogată năframă boierească, n-aţi vă-
mare am aflat demult împăcarea. Dar acestea al literelor – şi de data aceasta nu numai gor-
zut nimic şi duceţi-vă să le vedeţi. Pictorii, care
sunt avânturi subiective, nostalgii declanşate jene…
acum de entuziasmul de-a putea contribui cu Şi Oltenia, ca şi Hobiţa lui Brâncuşi, e tot
ne-au îmbuibat capul cu Balcicul, să-şi ia şevaletul,
ceva la propăşirea Gorjului. în Europa…” paleta şi s-o apuce pe Jiu în sus, la dreapta şi de-a
Gorjul, voiam să zic, a fost dintotdeauna Marin SORESCU stânga lui, ca să ne spuie în expoziţiile de la
literar. El este un păstrător grijuliu de tradiţii Bucureşti cum li s-a agăţat pensulele de sprânceana Smarandei, de iţarii lui Marin,
şi datini, cântecele lui de dor ne încălzesc ini- („Ramuri”, nr. 9/1983, - editorial la supli- de genele Parângului şi de acea lumină de aur, mare, care fulgeră pământul celui
mile. E o albie din care pot oricând ieşi genii mentul „Gorjul literar”, Anul XV, nr. 9 (serie mai sărac judeţ, cu oamenii cei mai zdraveni şi mai teferi la minte. Gorjeanul are
şi nu întâmplător Arghezi s-a voit neapărat nouă), septembrie 1983) stilul lui în vorbă, în port, în inteligenţă. Aş pune rămăşag că nu-i în tot judeţul
un singur prost. În felul lui, fiecare gorjean este o individualitate.”
Mărturisirea de credinţă („Impresii de la sfinţirea unei biserici”, semnat ALFA, în ,,Gorjanul” , 9
decembrie 1943)

DUREREA POEZIEI… PETRE PANDREA


Omul precum şi societatea în ge- cuvinte frumos fardate şi colorate, „Pandurul şi haiducul dispreţuiesc adânc
neral tinde spre o stare de inerţie şi de şi nici sub influenţa şarlatanilor es- nevoile personale şi se conduc după nevoi gene-
închistare. Poetul este necesar pentru tetici, a târguielilor unor editori sau rale. Ei posedă un nucleu ideativ precum şi as-
tulburarea acestei (mătase a broaştei) autorilor, criticilor dogmatici. piraţii spre infinit cu turmentele fatale. Acest
sufleteşti. Oamenii preferă distracţiile Unii poeţi pleacă de la zicala nucleu ideativ se prelucrează cu lirism magic şi
ieftine şi superficiale în locul celor su- că hainele îl fac pe om. Ei iau cu- cu incantaţii folclorice.
perioare şi înălţătoare ale poeziei. vinte şi metafore strălucitoare şi fac Noi ştim că din judeţul Gorj au plecat sol-
Poetul trebuie să poezie; îşi daţii politici şi filosofii revoluţionari ai lui Tudor
introducă neliniş- împodobesc Vladimirescu în cioareci. Noi mai ştim de feno-
ti în cele mai si- versurile atât menul pandurilor care n-au plecat, câteva seco-
gure unghere: în de mult de le, la moarte contra turcilor, în Ada-Kaleh, pen-
camera de zi, în nu se mai tru satisfacerea nevoilor personale. Au plecat
dormitor, în ceaş- văd decât pentru idei. Aceste idei şi sentimente înflăcărate
ca de cafea, şi să podoabele. reprezentau numai nevoile vieţii comunitare şi
pună spini flori- Însă o poezie naţionale. Îndeobşte pandurii au fost moşneni,
lor de plastic. El care nu con- care aveau acoperite «bietele nevoi» ale vieţii
trebuie să zgudu- ţine un mesaj personale. Ei au luptat pentru pălmaşi, pentru desfiinţarea iobăgiei, pentru eman-
ie sufletul edito- universal nu este ciparea ţiganilor din robie şi pentru alungarea fanarioţilor din ţară.”
rului mercantil şi o poezie bună
al cititorului le- oricât de fru- („BRÂNCUŞI. Amintiri şi exegeze”, Ed. „Meridiane”, 1967, pp. 145-146).
neş, somnoros, şi moasă ar fi ea şi
al duhului gândi- hainele limbii na-
rii pozitive, lansat ţionale. Deci şi
cu încăpăţânare poeţii pot fi tra- I.S.S.N.: 1841-0642
de unii politici- ducători. Sunt www.portal_maiastra@yahoo.com
eni, psihiatri şi mulţi care bat Revistã de culturã editatã de SOCIETATEA DE ŞTIINŢE FILOLOGICE
alţi hoţi psiho-so- poezia în piua DIN ROMÂNIA - FILIALA TG-JIU & CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU
CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ,
ciali. Poetul nu cuvintelor şi a CU SPRIJINUL CONSILIULUI JUDEÞEAN GORJ

poate gândi pozitiv. metaforelor. A fi poet nu înseamnă a fi


COLEGIUL DE REDACŢIE
Cineva a spus că într-o zi lumea sumbru şi de nepătruns. A fi profund
ZENOVIE CÂRLUGEA - fondator-coordonator * OVIDIU DRIMBA - preşedinte de onoare
va scrie poezie. Cu câteva sute de dolari înseamnă a fi simplu. O poezie autenti- ION CEPOI * ALEXANDRA ANDREI * VIOREL GÂRBACIU
oricine poate să-şi publice o carte de că cere multă experienţă de viaţă, înţe- ION POGORILOVSCHI * NINA STĂNCULESCU * SORANA GEORGESCU-GORJAN * LUCIAN GRUIA *
versuri, şi să se considere poet. Se pu- lepciune şi adevăr. Sufletul nu se vede, CONSTANTIN ZÃRNESCU * DUMITRU DABA * VALENTIN TAŞCU * ROMEO MAGHERESCU
blică enorm de multă poezie astăzi, fi- hainele se văd! ION POPESCU-BRÃDICENI * ŞTEFAN STĂICULESCU * ELENA ROATĂ * CORNEL PECINGINĂ * EUGEN VELICAN * ROMULUS
IULIAN OLARIU * DUMITRU BONDOC * VASILE PONEA * GEORGE DRĂGHESCU
indcă se înţelege greşit rolul poeziei. Ea Poezia trebuie să rămână o artă a
trebuie să acţioneze în adâncime, nu în adevărului, nu a modei literare. Ea tre- EDITURA CENTRULUI JUDEÞEAN
Tehnoredactare computerizată: ADINA ANASTASIU
PENTRU CONSERVAREA ªI
larg. Poezia nu trebuie lăsată să fie pă- buie să rămână o aventură şi nu un risc PROMOVAREA CULTURII Pre-press şi tipar:
S.C. TIPOGRAFIA PROD
COM S.R.L.

trunsă de gustul vulgului şi al mediei ontologic, cum scria Heidegger, ea tre- TRADIÞIONALE GORJ, TG-JIU 210135, Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col.
Dumitru Petrescu, nr.20
Tel. 0253-212.991, Fax 0253-
218.343
Calea Eroilor, Nr. 15, tel/fax: 0253/213710
buie să rămână arta de a îmbună- ►
E-mail: prodcom@intergorj.ro

literare, nici să cadă într-o flecăreală de


Pag. 2 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Istorie literară O „integrală” a Văcăreştilor
Între personalităţile de marcă ale Gorjului, 11/1983) ediţia POEŢII VĂCĂREŞTI – preromantice. Încercarea de a spiritualiza cu privire la Văcăreşti (P. Eliade) ori săvârşind,
istoricul literar CORNEL CÂRSTOIU (n. 9 OPERE (Ed. Minerva, 1982), ediţie ca aduna emoţia erotică nu convinge, lirismul său pe baze documentare, unele restabiliri ale
mai 1917, Godineşti-Câlceşti, Gorj – m. 29 la un loc, pentru prima dată, toate operele disimulat are prea mult „meşteşug” pentru un adevărului, evitând capcanele metodei
iunie 1999, Târgu-Jiu) ocupă un loc distinct. poetice, lingvistice şi istorice ale Văcăreştilor începător (de limbaj poetic). comparatiste în care au căzut unii
Profesor târgujian de notorietate în perioada (Ianache, Alecu, Nicolae). Era vorba de o mi- Celălalt fecior, Nicolae, spirit mai gospo- cercetători.
postbelică, C. Cârstoiu a debutat publicistic nuţioasă şi completă ediţie critică, prevăzută dăresc, modest în erudiţia sa, aminteşte de Aceeaşi rigoare academică o întâlnim şi în
relativ târziu, în 1967, cu articole referitoare cu note, glosar, bibliografie şi indice, dar mai învăţatul său părinte. El face loc unui pesi- a treia lucrare, în 1184 de pagini, care repro-
la istoria învăţământului (în presa locală) şi a ales cu un amplu şi persuasiv Studiu introduc- mism liric convingător şi astfel ne apare mai duce integral opera poetică şi dramatică a lui
semnat, apoi, substanţiale studii de istorie şi tiv, semnate de istoricul literar târgujian în spiritul poeziei ce se va scrie în curând IANCU VĂCĂRESCU (Ed. Minerva, 1985),
critică literară în revista „Ramuri”, dar şi în Cornel Cârstoiu. Pentru realizarea respectivei (este, deopotrivă, executor testamentar şi edi- prevăzută şi aceasta de autor cu Studiu intro-
periodicul Societăţii de Ştiinţe Filologice din ediţii, autorul investigase fondul de manuscri- tor, cu mândria neamului în sânge, ocrotind ductiv, Note, Glosar, Bibliografie şi Indice. Şi
România, - „Limbă şi Literatură” – fiind, de se existent, de la Biblioteca Academiei, con- zborul celui ce avea să devină IANCU de această dată, biograful, istoricul şi criticul
fapt, conducătorul filialei judeţene, de la înfi- fruntând şi stabilind textele, rezolvând toto- VĂCĂRESCU, om al altui veac, cu „psihologie literar îşi dau mâna în mod fericit, în elabo-
inţare (1962) până la pensionaree (1979) şi al dată cu succes dificultăţile ridicate de de poet profesionist” (E. Simion). rarea unei ediţii critice solide, care vine, de
Cercului metodic de specialitate. L-au preo- transcrierea după textele chirilice – ope- Dacă primul Văcărescu încercase fapt, să încheie acea „integrală” a Văcăreştilor,
cupat îndeosebi legăturile cu Gorjul ale unor raţii necesare în vederea doctei să fundamenteze întâiul tratat de căreia prof. dr. Cornel Cârstoiu i-a dedicat, cu
mari scriitori români: Şt. O. Iosif, Liviu monografii IA NACHE poetică la noi, ultimul, care va pasiune şi stăruinţă, mai bine de un deceniu
Rebreanu, George Coşbuc, N. Iorga, Al. VĂCĂRESCU – VIAŢA ŞI fi Iancu Văcărescu, avea să de viaţă.
Vlahuţă, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica. A OPERA (Ed. Miner va, impună un nou limbaj E vorba de un moment de pionierat în
susţinut multă vreme în „Gorjeanul” local ru- 1974). prozodic şi imagistic, o cultura română, când, alături de versuri oca-
brica „Cum scriem, cum vorbim” Ediţia integrală de voce lirică diferenţiată, zionale şi erotice, nu lipsite de „sentiment” şi
Debutul editorial are loc în 1969 cu un Opere din 1982 va absor- îndepărtând considerabil „meşteşug”, putem vorbi de tipărirea primei
mic îndreptar turistic ilustrat „Târgu-Jiu” (Ed. bi, de fapt, materia mono- tenebrele şi ajutând să se gramatici a limbii române în limba română
Meridiane), o istorie in nuce a acestei aşezări grafiei din 1974, adăugân- ridice viguros zorii („Observaţii sau Băgări-de-seamă asupra re-
străvechi de pe Jiul de Sus. Au urmat docto- du-i lui Ianache Văcărescu poeziei moderne. gulilor şi orânduelelor grammaticii rumâneşti”
ratul (cu specializarea în „Epoca Văcăreştilor” Opera integrală a celor doi Sunt date la iveală (Râmnicu-Vălcea,1787), de alcătuirea primu-
şi editarea integrală a operelor acestora în edi- fii ai acestuia, Alecu şi fapte şi întâmplări din lui tratat de poetică („Păntru Poetică”), în spi-
ţii critice de o riguroasă formulă ştiinţifică). Nicolae. viaţa de familie a acestora ritul epocii, de realizarea primelor dicţionare
Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, Ca poet, Ienăchiţă (conjugată cu interesele bilingve şi de atâtea alte merite pe tărâmul po-
prof. dr. Cornel Cârstoiu dă la iveală prima Văcărescu (1740-1797) a scris Curţii domneşti), din eziei şi culturii române, ceea ce ne îndreptă-
monografie a Liceului „Tudor Vladimirescu”, versuri ocazionale şi erotice, de culisele vieţii politice şi ţeşte a crede că opera Văcăreştilor stă sub pe-
al cărei cadru de nădejde (şi chiar director) un sentimentalism naiv, descope- diplomatice, într-o expoziţie cetea spiritului întemeietor (fenomenul
fusese: „Un secol de lumină: 1890-1990”, lucra- rind poezia populară ca izvor poetic. relativ corectă, în care freamătă o cultural respectiv fiind abordat, desigur, în
re scrisă cu pasiune sub forma unui documen- „Înr-o grădină”, „Amărâtă turturea” şi mare pasiune de istoric în travesti. contextul mai larg al iluminismului euro-
tar, care pune încăodată în lumină profilul „Testament” sunt memorabile, în măsură să-l Documentul prinde viaţă, căci, dincolo de pean).
dascălului de excepţie, figura clasicistă a unui confirme drept „primul nostru poet mo- ariditatea inevitabilă, autorul ştie să facă loc Această integrală a Văcăreştlor este o con-
mare pedagog, care, după cum însuşi mărtu- dern”. anecdotei şi să valorifice elemente de umor, strucţie solidă, ridicată din aproape în aproa-
riseşte, „a ţinut ca elevii să cunoască temeinic Primul său fiu, Alecu, dezvoltă figurile acolo unde citirea paginii ameninţă să fie pur pe, peste care nu se poate trece. Este un „do-
limba şi literatura română, să sădească în ini- acestei poezii erotice, făcând din naivitate pre- istorică ori filologică. meniu” pe care cercetătorul târgujian este
mile lor dragostea de ţară, limbă şi neam” (din făcătorie. Uşuratic, însă dominat de har, el Autorul ediţiei integrale de OPERE din suveran şi, în acelaşi timp, monumentul cel
autoportretul de la pag. 289). versifică facil pe subiecte improvizate. Cultivă 1982 se mişcă uşor, cu dezinvoltură chiar, mai de preţ ce s-a dedicat vreodată poeţilor
cu precădere „iubirea, tendinţa morală şi sa- printre documente şi fapte de epocă, Văcăreşti.
În urmă cu peste două decenii, subsem- tira” şi anunţă, prin lirismul său revărsat cam restabilind genealogia Văcăreştilor (cu erori
natul recenzam în revista „Ramuri” (nr. excesiv, de jurnal intim, marile predispoziţii chiar la G. Călinescu), corectând unele opinii Alexandru Ovidiu MESEŞAN

M E M E N T O

O autentică şi ultimă urmaşă a Văcăreştilor - ELENA VĂCĂRESCU


Marea iubire a prinţului M. Prost, Ana Brâncoveanu de Noilles, André Gide, Paul Morand, Nicolae Titulescu, ca membră de delegaţiei române la Conferinţa
Ferdinand (îndepărtată din G. Duhamel, Pierre Loti, dar şi cu românii Ilarie Voronca, C. de Pace de la Versailles (să precizăm că în delegaţia respectivă se
ţară printr-o dispoziţie a Brâncuşi, G. Enescu ş.a. afla, din partea tineretului român, propusă de Guvernul Vaida-
regelui Carol I şi petrecân- Volumul de debut din 1886, tipărit la Paris, Chants d’Aurore voievod, Cornelia Brediceanu, viitoarea soţie a poetului Lucian
du-şi viaţa de exil mai întâi (Cântecele zorilor), va obţine Premiul Academiei Franceze, fapt ce Blaga, din creaţia căruia Elena Văcărescu va traduce în limba
în Italia, apoi la Paris), se va repeta în 1899 cu acea reprezentativă culegere de folclor La franceză). În perioada 1920-1940 a fost reprezentantă a României
ELENA VĂCĂRESCU (21 Rhapsode de la Dâmboviţa (Rapsodul Dâmboviţei) – volum onorat la Liga Naţiunilor, numărându-se printre fondatorii acestei orga-
septembrie / 3 octombrie cu celebrul premiu „julien Fabré”. A semnat traduceri, prefeţe şi an- nizaţii. În 1925, recunoscându-i-se valoroasa contribuţie atât pe
1864, Bucureşti – 17 tologii din Eminescu, Goga, Blaga şi Minulescu, contribuind astfel plan literar cât şi diplomatic, devine membră a Academiei Române,
februarie 1947, Paris, - la o mai bună cunoaştere a valorilor culturale româneşti în Occident rostindu-şi discursul de recepţie abia în februarie 1934.
reînhumată în 1959 în (de menţionat prelucrările folclorice: Cântece şi balade româneşti, Punându-se, cu o pasiune înrobitoare şi o dăruire exemplară,
cripta familiei Văcăreştilor menţională deja, 1889; Nuits d’Orient, Paris, 1907; Dans l’or du soir / în slujba culturii şi diplomaţiei româneşti, Elena Văcărescu era
din cimitirul Bellu) a În auriul înserării, 1927. conştientă de povara unui destin ingrat, asumat, însă, cu demni-
debutat cu versuri scrise în Autentica urmaşă a Văcăreştilor a evocat, în tablouri lirice tate şi onorând astfel, pe multiple planuri, cauza naţiunii române.
limba franceză, resimţite de remarcabile, imaginea patriei natale, istoria dramatică şi satul Prin testamentul din 15 septembrie 1945, scriitoarea lasă moşte-
influenţe romantice şi tradiţional, mirificul peisaj românesc şi bogăţia tradiţiilor noastre nire, ca altadată Generalul Berthelot, averea sa Academiei
parnasiene. S-a îndreptat, populare, oferind , în acest fel, străinătăţii, prilejul de a cunoaşte Române
apoi, spre o poezie plină de complexitatea sufletului românesc, diferenţa specifică a românis- “Subsemnata Elena Vacarescu, in plenitudinea facultatilor mele,
echilibru şi armonii clasice, de acel sentimentalism ce-i insufla o mului în concertul universal de valori (Chants d’Aurore / Cântecele doresc ca dupa moartea mea averea mea mobila si imobila, situata
autentică legătură cu spiritul românesc. zorilor, Paris, 1886; L’Amé séreine / Cu inimă senină, 1896; Lueurs in Romania si Franta, sa se imparta in modul urmator:
„Ambasadoare a sufletului românesc” (N. Iorga), Elena Văcărescu et Flammes / Licăriri şi văpăi, 1903; Le Jardin passioné / Grădina (…)Eu si sora mea, in dorinta noastra ca numele parinţilor şi
„n-a fost niciodată despărţită de ţara în limba căreia n-a scris (…) O dorului, 1908; La Dormeuse éveillée, 1914). al străbunilor noştri sa fie amintite generaţiilor viitoare, am ho-
româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care îşi afirmă cu or- Dacă poezia sa (romantico-parnasiană cu armonii şi limpidi- tărât să lăsăm Academiei Romane nudei proprietati a partii mele
goliu şi originea şi sufletul românesc (…) O asemenea personalitate tăţi clasiciste) va evolua, în mod mărturisit, sub influenţa lui indiviza a conacului şi parcului specificată mai sus (moşia
onorează două literaturi” (Camil Petrescu). Baudelaire sau Verlaine, proza, izvorâtă din aceeaşi matcă a rea- Văcăreşti, jud. Damboviţa).
Născută „într-o foarte veche şi vestită familie de boieri” (fiică lităţilor româneşti, va fi puternic marcată de vocaţia memorialis- (…) Deşi am fost adusă din cauza împrejurărilor nenorocite ale
a diplomatului Ioan Văcărescu şi a Eufrosinei Fălcoianu, descen- tică a autoarei. Indiferent că vor fi scrise sub formă epistolară vieţii mele să trăiesc departe de România, inima mea nu a încetat
dentă din vechi boieri olteni, slujitori devotaţi ai lui Mihai (Amor vincit, 1908) sau cu directe trimiteri autobiografice (Le un singur moment de a bate pentru dânsa. Toata activitatea mea
Viteazul), Elena Văcărescu este nepoata de linie directă a poetului Sortilege / Vraja, 1911) – autoarea transpune aici gânduri şi trăiri de jumatate de veac a fost consacrata intereselor neamului nostru,
paşoptist IANCU VĂCĂRESCU. Aparţinând, aşadar, unui ilustru autentice legate de lumea satului aureolat de spiritul mythosului cautand sa strang raporturile dintre Franţa şi România. Franţa,
neam de boieri „prezenţi în toate cronicile de altădată ale Valahiei”, popular, de elementele pregnante ale etno-folcloristicii româneşti. care pentru mine a fost a doua mea patrie şi unde, din fericire, nu-
cum însăşi cu mândrie consangvină mărturiseşte, Elena îşi petre- După un Memorial sur le mode mineur / Memorial la modul minor mele meu e şi va rămâne simbolul a celor doua popoare pe care le
ce copilăria şi adolescenţa la moşia Văcăreştilor de lângă (1946), a scris, începând din 1942, acel interesant roman al vieţii slăvesc. Mor in religia ortodoxa a parintilor mei şi doresc sa fiu în-
Târgovişte, loc atins de graţia geniului scriitoricesc, mărturisit ca sale, Le Roman de ma vie, rămas, din păcate, în manuscris. Sunt gropată lângă mormintele lor, lângă părintele poeziei româneşti,
atare: lucrări de mare valoare atât sub aspect memorialistic, cât mai ales Iancu Văcărescu, lângă marele maestru Ienăchiţă, a carui nedemnă
„Dintre toate locurile unde au vieţuit poeţi, Văcăreştii din documentar. urmaşă am fost.”
Dâmboviţa aduc mai mult cu ei semnul unei ursite şi vraja unei Şi-a încercat, de timpuriu, condeiul şi în dramaturgie, culti- Ştefan Marian COBIANU
amintiri.” vând aceleaşi teme şi motive întâlnite în poezie şi roman: Stana Şerban Cioculescu
Din 1895 se stabileşte definitiv în Franţa, dedicându-se acti- (1904), Pe urma dragostei (1905). Postum, au fost alcătuite câteva „Aşa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el ţara întreagă,
vităţii literare şi diplomatice (încă din perioada 1888-1890 făcuse culegeri, ediţii şi traduceri din opera Elenei Văcărescu: Scrieri ne putem minuna de sensibilitatea exponenţială a înzestratei poete de limbă france-
ză, care cu fapta, cu cuvântul şi cu versul, el însuşi acţiune, a stat necontenit în ser-
parte din suita reginei Carmen Sylva, dar din 1891 se găsea deja alese (1975, ediţie îngrijită de I. Stăvăruş), Ţara mea (1977,cule- viciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.”
în exil, în Italia, - destin oarecum asemănător, sub acest aspect, gere de poezii patriotice realizată de Sevasta Bălăşescu), Hoinari Ion Stăvăruş
cu al lui Zizi Lambrino, consoarta lui Carol al II-lea, îndepărtată în ţara zânelor (traducere, prefaţă şi note de Ileana Scipione, „Deocamdată în linie directă din spiţa glorioasă a Văcăreştilor - poeţi (nepoată
din ţară de regele Ferdinand). La Paris va întreţine un salon lite- 1991). a lui Iancu, autorul “Primăverii amorului”), Elena Văcărescu a încheiat şirul
rar, va publica intens în presa culturală, fiind atotprezentă în via- Menţionăm şi referinţele critice: Ion Stăvăruş, Elena Văcărescu strămoşilor care au răspuns, cu pana şi inima, celebrului Testament al lui Ienăchiţă.
Prin opera literară cât şi prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste şi
ţa literară a metropolei. Va lega prietenii cu mari scriitori, precum (1974) şi Mircea Zaciu, Lecturi şi rocade (1975). cu ambiţie, de la vârsta adolescenţei la octogenat, în slujba culturii române şi
Leconte de Lisle, Victor Hugo, Sully Prudhomme, Francis Jammes, Pe linie diplomatică, Elena Văcărescu a activat, alături de afirmării spiritului naţional dincolo de meridianul locului.”
Pag. 3 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
plecărilor, unde sentimentul nostalgic năvăleşte cu durere, într-o crispată detaşare.
S c r i i t o r i g o r j e n i „Apele Motrului sunt mai sfinte ca revărsările Nilului”, afirmase poetul într-o lapidară stare
de graţie lirică. E un vers singur în măsură să exprime întreaga gamă a trăirilor sale, reverbe-
Centenar rând o plenară dorinţă de regăsire spirituală.
Imaginea Motrului natal este orchestrată pe diferite game prozodice, de la forma clasică a
EMIL VORA catrenului până la troheii de factură populară din „Balada Motrului”. Tematic, poezia lui Emil
Vora este lirica unui oltean dezrădăcinat, un fel de semănătorism prelungit într-o generaţie ce-
i cuprinde pe un Virgil Carianopol sau Aurel Chirescu. Spiritul creştin îl
(1906-1979) ajută pe pot să depăşească dureroasa „ruptură” de lumea satului şi-i des-
chide acolada unui vizionarism reflexiv, precum în culegerea Înaltele vâr-
Născut la 14 septembrie 1906 în pitorescul sat Meriş de lângă Apa furi.
Motrului, poetul EMIL VORA (Emanoil Măroiu) s-a afirmat în perioada O notă dramatică, de fatalism şi resemnare, ia în primire spiritul ul-
interbelică printr-o lirică de incantaţii nostalgice, deschisă optimismului timelor două volume de poezii : „Poarta destinului” (1968) şi „Nestinsa
manifest şi luminozităţii febrile. Încă de la debutul sub auspiciile lui uimire” (volume aureolate de o calmă şi înţelegătoare asumare a senectu-
Panait Istrati (pe care-l cunoaşte într-un sanatoriu din Bucureşti şi-i de- ţii: „Viaţa e o taină, adânc ne-nţeleasă / Ce-alunecă asemenea luntraşului
dică pe loc un poem), Emil Vora s-a dedicat unei poezii delicate, intimis- pe-un lac cu nuferi, / Îndrăgostit de-a undelor mişcare / Ca de-o iubire mare
te, melancolizând în surdină pe tema timpului ireversibil, dar făcând loc, ce te-a făcut să suferi.” (Viaţa e o taină, 1966).
totodată, unui mesaj umanitarist. Nu lipseşte acea fervoare caldă, con- Poezia lui Emil Vora intră, în cele din urmă, sub zodia „tainei” şi a
templativă a liricii de idei, care rămâne mai mult un exerciţiu stilistic „uimirii”, recunoscând, astfel, miracolul universului în care a trăit şi ale
decât o vocaţie a reflexivităţii ontice. cărui înţelesuri a încercat să le aproximeze în poezia sa. Ultimul volum,
Contactul poetului cu „Revista Fundaţiilor Regale”, în perioada în care din 1974, Nestinsa uimire, vine să exprime o poezie rarefiată a miraculo-
aceasta era sub conducerea lui Camil Petrescu, ne determină să credem sului imanent, în imagini cursive şi în tonuri calde, ideatice, de caligrafie
că „lirica de idei” către care mergeau primele două volume Floare amară sapienţială (deşi revin şi acum, mai potolit, desigur, imaginile unei bio-
(1936) şi Fântânile tăcerii (1940), ca şi Cartea plecărilor (1941) ori Înaltele grafii itinerant-nostalgice, ale natalităţii oltene).
vârfuri (1943) – ultimul distins cu Premiul Academiei Române – era o Emil Vora a decedat la 17 martie 1979, la Bucureşti, fiind apreciat de
formă „în travesti” a unui spirit melancolic, de sorginte nostalgică şi de critica literară ca un poet de tranziţie literară, de la poezia sămănătorist-
un intimism lăuntric şi retrospectiv. Într-adevăr, încă de la debut, poezia nostalgică la lirica modernă interbelică, fixat, aşadar, într-o generaţie de
sa e marcată de o „dramă a dezrădăcinării” (Pericle Martinescu), trăită „continuitate” şi „discontinuitate” – Emil Manu (Literatura română con-
de tânărul care, părăsind pitorescul sat de pe Motru, îşi pierde identitatea temporană, Poezia, I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980, coordona-
în lumea zgomotoasă a metropolei bucureştene. Acelaşi sentiment de în- tor Marin Bucur).
singurare în Fântânile tăcerii, ba un pesimist mult mai acut în Cartea Mircea IERUBA

„OM în vis! OM la apă! OM la Orizont!”

În bătaia Săgetătorului şi Capricornului


marcat de tăria geniului: Filologiei bucureştene. Nu-l iubeam – cealaltă copertă. Vor vedea ele cancelariile
„V-aş supăra, prieteni, dacă v-aş spunemărturisesc cu ruşine că eram topit de invidie. maniheiste ale istoriei literare unde ne va fi
că sunt contemporan şi cu teiul, care din El fusese îndrăgostit de femeie pe care o iubeam. locul fiecăruia, însă până atunci eu contez pe
pricina lui Eminescu nu îmi mai tihneşte să-l El publica şi semnul tipărit al literei mi se părea luminatul daimon al bulzeşteanului şi sper să
miros ca lumea?”… Prin vaporizantele-i miraculos şi de neatins. Atâta vreme cât el a ne iertăm, cât de curând, la găleata blândului
miriaunde, prezenţa Teiului îi indica trăit, eu nu am publicat nici un vers. El a murit Samaritean şi pentru totdeauna, fie şi sub o
prezenţa Geniului la Ipoteşti, la Copou şi în decembrie, eu am debutat în martie. tufă de liliac înflorit de lângă biserica luminată
aiurea… Acum, mai am să-i cer iertare în noaptea Învierii christice.
Sau poate era teiul din curtea casei SORESCULUI, şi el căzut într-un decembrie Aveţi grijă de voi, dragilor, luaţi căldu-
părinteşti, din Ploieşti, de pe fosta stradă de marmură, la fel de ingrat şi mizerabil, în ră din candela poeţilor căzuţi în decembrie!
„General Cernat”, nr. 2, devenită strada urmă cu un deceniu. Răpus şi el de acelaşi De-aţi putea să-mi iertaţi înnimbarea de pă-
Buciumului, nr. 1, ce ne-ar place să credem Corn al Capicornului, predestinat numai po- mântean, îndatorat veşnic v-aş rămâne.
că deja poartă numele poetului. eţilor ce-şi dispută, cu invidie şi gelozie, întâ- Eu am refuzat să fiu fluturele năuc în
Oricum, e semn dumnezeiesc că ietatea. Ca şi cum zăpada spiritului ar urmări globul arzător al gloriei, căci simţeam puter-
prezenţa Teiului în ograda pruncului născut să niveleze orgoliile, sub geniala mantie a pu- nic în nări mirosul carbonizării de aripi…
la început de calendar rităţii veşnice… Aveţi grijă de voi, dragilor, uitaţi-vă
predestinează poeţi… Însă cu SO- bine pe unde călcaţi, căci în pulberea acestui
* RESCU îmi este mai lung drum zac spinii Coroanei însângerate.
grea mucenicia Să nu uitaţi, de dragul Sărbătorilor
2 dec. 1935-22 dec. 1956 „ – M-aţi uitat, metaniei, căci el mi-a Capricornice, să vă iubiţi iertându-vă şi să vă
dragilor, prea nu ştiu supravieţuit şi lumea îl iertaţi iubindu-vă, cu acuta conştiinţă a păcă-
Avui un vis: cum şi prea aşa şi plânse cu toată durerea toşeniei pământene.
aşa… Când eu ei, cum făcuse cu mine Vă zic cu mâna pe mărul inimii mele:
Pe o dungă înnisipată de orizont, zâmbeam neîncrezător înainte de a mă uita! A «Ferice de poeţii consacraţi în decembrie!»”
trecea silueta lui NICHITA HRISTEA osanalelor şi mai venit o dată din AVE!
STĂNESCU. Îi auzeam paşii viscolind ţărâna ditirambilor de care Serbia sârbo-valahul
şi-i vedeam faţa de o hyperionică transfigurare. Hristea NICHITA”
eram cocoşniţat, voi Adam Puslojici, să
Deşi trecea pe linia orizontică a Mării Negre, Pt conf. Theodor Cernea
credeaţi poate că eu joc plângă la căpătâiul
desluşeam de aproape expresia feţei, încreţita o comedie a scepticului Po eziei române…
frunte adumbrită de şuviţe rebele, ochii mântuit! Deşi mi-e bine Auzisem că Sorescu,
himerici în ardoarea pacificată a Clipei. aici şi am toate motivele dorindu-şi a fi liderul
Murmura un poem sau o rugăciune, ceva de-a fi preafericit, mă generaţiei mele, mă
indistinct ca gen, amestec de mesaj cuvintelnic gândesc din când în suspecta cu aceeaşi
şi gestică expresă, ceva ce ne îmbia să când la mărşăluiala gelozie şi invidie pe
deschidem urechile pentru a-i auzi oftatul… voastră de pământeni care eu le avusesem
Mi-e imposibil să descriu aici înfăţişarea lui solitari. Vă iubesc cu 31 martie 1932-13 dec. 1983 faţă de bucălăiatul
pe dunga mişcătoare şi tot atât de incriminantă ardoare îndurerată şi mustăcios al „Primelor
devine încercarea-mi de a-i reproduce nu pot uita nicicând că mi-aţi stat aproape şi iubiri”. Nu ştiu cine se mai ocupă cu
cuvintele. Dar, mai ales, mi-e teamă de m-aţi copleşit chiar, când eu aveam nevoie să ierarhiile, în care nu prea cred, dar până la
vulgarizarea acestui vis sublim: cum să pui în respir nisip sideral cutreietat de sidefii moartea acestui solitar între poeţi eu
proză, cum să împiedici în fraze epifania unui îngeri… închideam CARTEA generaţiei şaizeciste, pe
duh îmblânzitor de Poezie?! Iată, tocmai bătusem metanii în a cărei primă copertă soarta aşezase,
* Catedrala poeziei, încoronat ca un voievod implacabil şi merituos, zic eu, pe LABIŞ.
din vremi viitoare, şi gândul îmi fugea mereu Acum, din 1996 încoace, Olteanul acesta, cu
Mă izbi în nări revelaţia florii de tei, către voi. Tocmai mi s-a iertat invidia ce mi-o care impetuosul ADAM PUSLOJICI m-a
mirosul transfigurator şi ideatic pe care, cum stârnise liderul generaţiei noastre NICOLAE împăcat de atâtea ori încununându-l chiar cu
închid ochii, îl percep dureros şi intens. Cu LABIŞ, în toamna lui 1956, când, deşi nu de- onoarea laurilor nichitieni, îşi cere dreptul
siguranţă e „teiul sfânt”, asupra căruia butasem, îl auzeam recitând „Moartea căpri- de a încheia plutonul şi de a iscăli, cu spiritul
Ploieşteanul Poeziei Române glossa în oarei” în Amfiteatrul „ Al. Odobescu” al lui universal care trece prin Oltenia Liliecilor,
19 febr. 1936-8 dec. 1996
„Respirări” (1982) deopotrivă îndurerat şi
Pag. 4 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Nichita Stănescu şi lumile sale paralele
Nichita Stănescu adoră şi devoră cuvinte- generează viaţă şi moarte. Suferinţa şi neantul sunt numele celor mai mici existenţe, / punc-
le, e stăpânul dar şi robul lor: le alintă, le ad- sunt şi ele atribuite formei sferice: “Aici e sin- tele” (Aleph la puterea Aleph - LAUS 3. Necuvintele
monestează, le mângâie – ca şi cum ar avea gurul loc tragic / pentru că domneşte unu, / PTOLEMAEI). Tărâmul necuvintelor se instaurează în
substanţă – se proclamă “învingător” în lupta iar nu zero, / pentru că domneşte singurăta- golul neexprimat de cuvinte şi care este chiar
cu sensul lor imanent, ori se lasă copleşit de tea, / iar nu numicul, / pentru că domneşte cel al esenţelor. Necuvintele nu pot fi numite.
frumuseţea şi nemărginirea lor. Cu ele con- moartea, / iar nu nefiinţa” (Contemplarea lu-
2. Cuvintele
De aceea, “mai marele peste vorbire” nu are
struieşte, mai mult în joacă, “lumi simultane” mii din afara ei – EPICA MAGNA). De la microcosmosul numerelor la univer- gură. Ele se exprimă prin fapte. Poetului nu-i
şi iluzorii: “Dorm într-un pat dintr-o mansar- În consecinţă, poetul visează un pământ sul uman, trecerea o fac tocmai cuvintele, care rămâne decât posibilitatea de apropiere de ne-
dă / în lumea simultană patul meu / e jumă- plat (LAUS PTOLEMAEI), o formă în care aprofundează semnificaţia numerelor. Geneza cuvinte, arderea totală la limita imposibilului:
tate într-un zid / jumătate-ntr-un motor; / timpul şi moartea să fie abolite. Mobilul neli- număr – nume este concepută astfel: “Punctul “Să cauţi un cuvânt ce nu există / Un cuvânt
şi-n lumea cealaltă, simultană, plouă / şi nă- niştii lui poetului devine acum teama de sferă. cu viteza cea mai repede / este tatăl tuturor pe care l-ai auzit, şi brusc / simţi că nu există”
pădesc ciuperci” (Certarea lui Euclid - LAUS În lumile simultane p u n c t e l o r. / (În grădina Ghetsimani – NECUVINTELE).
PTOLEMAEI). nivelele posibile de Numărul său, care În lumea necuvintelor, fantezia devine totală,
Simultane sunt şi “prezenţele” strămoşilor ordonare/structu- e numele său / sugestiile, aromele, cu alte cuvinte poezia şi
în trupul poetului - sufletele lor în sufletul rare încearcă să este tatăl tuturor lumile simultane sunt în largul lor.
său, privirile lor în privirea sa – din desfăşu- convertească sfera ideilor” (Aleph la
rarea verticală a ochilor lor suprapuşi s-ar pu- în trei plane parale- puterea Aleph - *
tea reconstitui coloanele globulare din tablo- le cuprinzând: nu- LAUS PTOLE- * *
Cu toate că în lumea necuvintelor avem
urile lui Ţuculescu. De altfel, imagini merele, cuvintele şi MAEI). libertate absolută, pentru a exprima cam ce
picturale găsim la tot pasul în poezia lui necuvintele. Orice idee în- pot ele, apelăm tot la cuvintele decretate ca
Nichita, îndeosebi din registrul suprarealist: cepe cu litera A, imperfecte: “Urcă moartea ca apa atrasă de
timpane cu dinţi, ochi cu dinţi, suliţe etc., în literă “borţoasă de lună / Viaţa mea pluteşte deasupra ca o arcă /
general fragmente ale lumilor dezagregate de
1. Numerele toate literele”. Dar Din mine se va salva numele meu” (Mai puţin
trecerea timpului. Numerele, ca cuvintele nu pot decât a fi – EPICA MAGNA).
În amalgamul lumilor simultane, exteri- proporţii, nu comunica întregul În lumea sferică a suferinţei, poetul trebu-
oare şi interioare eului, nu există ierarhie ori divulgă o structură sens al lucrurilor ie să existe pentru că: “Nimeni n-are nevoie
transcendenţă: “dar numai gândul că ceea ce matematică a lumii. desemnate. Trage- de el / dar fără el nu se poate”. Şi nu se poate
ceea ce este sus - / este aidoma cu ceea ce este Pentru Nichita Stă- dia comunicării, întregi nici sfera liricii noastre moderne fără
jos - / că orice azvârlire nu are direcţie / că nescu,orfic de data înţeleasă astfel, Nichita Stănescu. Lui i se datorează – aşa cum
orice lepădare e statică …” (O confesiune – aceasta, contează este trăită paroxis- remarcă Ion Pop “degajarea de poncifele lim-
EPICA MAGNA). numele numerelor, tic de poet: bajului din deceniul al şaselea”.
Universul relativist al cuvintelor păstrează care sunt asociate “Cuvintele – tris- De la Arghezi încoace, când nu rătăceşte
legături tot mai slabe cu realitatea. Cuvintele insistent cu noţiuni tele / jumătate prin abstracţiuni, Nichita Stănescu, sub un-
nu pot exprima fidel obiectele, semnificantul ori categorii. În timp – jumătate ghiul inventivităţii limbajului, este cel mai
şi semnificatul nu se suprapun. Edificiul liric aceste sintagme lirice oculte, misterul genezei lucruri, / atât de lucruri încât / nelămuresc mare.
stănescian devine inconsistent. Legea funda- se exprimă astfel: “De la zero la unu, de la ni- timpul, / atât de timp / încât adumbresc lu- Acolo unde poetul se află acum, în lumea
mentală e destrămarea – manifestată simpto- mic la punct / se întinde miracolul” (Un om crurile” (Împotriva cuvintelor - LAUS necuvintelor sale, numele său se rosteşte Ne-
matic prin deplasarea spre roşu a liniilor spec- de cal - EPICA MAGNA). PTOLEMAEI). Nichita cel Ne-Stănescu. Necuvintele numelui
trale sentimentale – eul înstrăinându-se de Unul, nu e întregul, ci partea, unitate a Sensul cuvântului o ia uneori înainte, al- său spun totul despre Nichita Stănescu, tot
sinea lui: “Deplasarea spre roşu, mereu, mereu întregului, întrucât cifrele nu pot acoperi teori rămâne în urma obiectului denumit. misterul şi inefabilul pe care-l întruchipează
aceeaşi deplasare / spre roşu / o, linii spectra- TOTUL/COSMOSUL, care reprezintă mai Prin conotaţiile lor aluzive, cuvintele generea- versurile sale, pe care nu le-au putut rosti nici
le ale vieţii mele, / îndepărtare secretă şi per- mult decât suma părţilor sale constitutive: ză, manevrate oniric de fantezia dictatorială, el însuşi, nici criticii şi cu atât mai puţin ese-
petuă / a insului de sine însuşi …” (Axios, “Există o singură viaţă mare, / chiar şi cifra lumile imaginare simultane. Se ajunge la li- ul de faţă.
Axios - LAUS PTOLEMAEI). unu face parte din ea”(Metamorfozele - EPICA bertatea de dragul libertăţii, stadiu de la care Lucian GRUIA
Dincolo de inconsecvenţele şi contradic- MAGNA). abia începe creaţia. Deşi teoretizează creaţia NOTE:
ţiile cosmosului sau haosului liric nichitastă- Lumea numerelor se constituie într-un lirică de la concepte la imagini, Nichita 1. Nichita Stănescu – LAUS PTOLEMAEI (Ed.
Tineretului, Bucureşti, 1968)
nescian se pot detecta germenii unor încercări microcosm guvernat de forţe nucleare extrem Stănescu, din fericire, nu uzitează prea des de 2. Nichita Stănescu – EPICA MAGNA (Ed. Junimea, Iaşi,
de structurare. Suma imaginilor unui obiect, de puternice. Ele reprezintă primul stadiu de această poietică şi tocmai din acest motiv este 1978)
3. Nichita Stănescu – NECUVINTELE (Ed. Tineretului,
din infinitele lumi simultane, tinde să ocupe aglutinare al universului liric nichitastănesci- un mare poet. Bucureşti, 1969)
o sferă. Iar sfera, prin veşnica-i rostogolire, an: “Numerele sunt numele punctelor. / Ele 4. Ion Pop – NICHITA STĂNESCU (Ed. Albatros,
Bucureşti, 1980)

Trecerea şi puntea Da, călugărul (la Blaga) ar vrea să ştie, pe


când Sorescu îşi simte vina de a fi văzut, fără voie,
cât să-i fie măsura pentru straşnicu-i suflet –
semn de dumnezeire în omul pieritor ?
ceva ce nu trebuia văzut, un fel de nuntă – ritual Nu recunoştea Sorescu – de-a fi stat prea
în abur de mascaradă cosmică în care se vor fi multă vreme în intimitatea minunii – pe

Mistere latente topit şi brazi, şi păltinaşi, şi stelele, şi luna, iar, în


locul chipului zâmbitor, iradiind de fericire, tot
mireasă – dar cu alt semn... care îi face semn spre
Dumnezeu (din spate) în cate-un munte semeţ,
în curgerea fluviului, într-un deal, într-o pădure,
pretutindeni - Cel cu nu-Şi arată faţa / Marele
Ciudată temniţă, trupul, în veşmintele sale de o punte... a semn de rau. Anonim ?
Sisif modern, Sisif etern condamnat de nu se lut, pentru sufletul vajnic şi totuşi infim în miş- Greu e totul, drumul, pasul, grea-i purcederea, Vedeţi, nici nume n-are Cel care pretutindeni
mai ştie care zei să-şi poarte în scurta trecere pe carea imobilă a veşnicei trecerii... popasul... îşi ingăduie poetul-filosoful răgazul de- este ! Doar aşa, pentru simplificare, omenii îi dau
puntea – cărare îngustă cu numele de viaţă – pie- Să fie lumea cealaltă o temniţa mohorâta de a cântul-plânsul, pentru că el simte că pâna la nume sinonime cu minunile sfintele – cu pietre
troiul – stânca, spre vârful înşelator al muntelui dincolo de o vamă a văzduhului neinventariată de capătul de cale timp ar mai fi – măcar cât cântecul cu ape, cu dealuri ori copaci punând în fiecare
de brume străluminat de sori, omul este poate un teologi, se întreaba Marin Sorescu, cel care ştia de de vatră al greeruşei ; în vreme ce Sorescu simte ceva din acest suflet bun la toate pentru miracu-
zeu căzut care-şi aminteşte de ceruri când munţii, o punte de versuri care ar aduce cu poezia / dacă ca pe o paloşă pentru turnir, haina prea grea şi loasa comunicare cu lumea când vorbele-s tăcere
şi mările, şi pământul tot sunt prea mărunte pen- n-ar fi atât de disperat de adevărate ? O, nu, raspun- încălţările care parcă târăsc după ele tot pâmântul şi gândurile dor.
tru sufletul său cel fară de măsură. de Blaga , „că-n vreme, la capăt, ne-aşteaptă / nu colindat cândva... Amare foarte sunt cuvintele când pentru marea
Înconjurat de mistere – latente, deschise, ate- moartea ci altă poveste...” Aşa o fi, dar în această Mai uşoară decât viaţa / e cenuşa, e cenuşa... trecere prea şubredă rămâne puntea, ca o părelnică
nuante, potenţate permanentizate, el va căuta me- altă poveste, vor mai fi şi goruni, şi copaci curgă- Şi, ca un ecou de colopot din străfunduri, strigă- zidire de fum dincolo de care începe marea spove-
reu să le dezlege prin cunoaştere. Numai că de tori, şi braţe care sa cuprindă, şi ochi, şi flori, şi turul celuilalt : O, ce grele sunt toate / O, ce greu, danie a celui ce-şi va fi pus veşminte de pământ :
fiecare dată, ceva ca o umbara a luminii (dacă lu- buze, in lumea de cuvinte din care puţini lipsesc ? ce greu ! Am trăit şi ei printre făpturile Tale. Am făcut
mina ar avea umbră), verbul a iubi işi aşterne eco- Gorunul cu frunza jucăuşă este la Blaga îmbi- Ştiu rămâne că unde nu e moarte , nu e nici rău ?
ul cu gust de paradis peste lucifericul a cunoaşte. ere, învingere de pace cu aripi moi, si dezmierdate iubire dar nu cumva ceasornicul cu care ni se Şi, nu ştiu cum, poate de uimire, ceru-şi des-
Blestem sau binecuvântare ? Şi, venite de este, ca o promisiune latentă de linişte ce creşte-n măsură destrămarea nu mai poate fi oprit nici de chide un ochi în pământ.
unde ? Mister. Mister, desigur, pe care Blaga, fi- trupul–trunchi cu fiecare clipa care trece... Acela Carele Toate le-a făcut ? Nu cumva liniştea Mistere latente – puntea şi trecerea sunt me-
losoful-poet, s-a străduit să-l ridice „la demnita- La Sorescu, stejarul, şi ulmul, şi fagul, şi bra- aceea, în care parcă se aude cum se izbesc de geam reu prezente, mereu bănuite în creaţia blagiană şi
tea de noţiune” . dul, salcâmii şi carpenii, sunt ştiutoare entităţii razlele de luna în nopţi de necuvânt, e doar un soresciană, traversând şi însemnând parcă prin
La misterul latent al trecerii din lirica lui pentru care problema frunzelor căzânde se rezol- strop din marea de tăcere sinonimă cu lumina / carate de lumină cu umbră împletită, dorul pă-
Blaga spre puntea înpletită din Ultimele- versuri vă prin firească ordine a retragerii, pe când omul şi ea de nepătruns care astupă o gură învinsă ? mântului de-a fi mai lângă cer.
de Marin Sorescu, aş vrea sa întârzii puţin, nu cât rămâne o sălbătiiciune a codrului, rătăcită pe O fată frumoasă e lutul ce-şi umple tiparele în- La Blaga întâlnim şi cuvântul sicriu pe care-l
să încerc a-l dezlega din ţesătura lui de nevăzute străzi şi dezorientată, mereu cu simturile de veghe tru desăvârşiere, spune Blaga şi, peste timp, Sorescu simte crescând în chiar trunchiul gorunului în um-
fire, ci, mai curând spre a-l spori întru al tainei cu un foşnet duios cât să facă să i se umple inima : Cândva arheologii vor descoperi pe teritoriul tru- bra căruia fără griji se odihneşte într-o aşteptare ce
cânt-descânt-tăcere. de bucuria firii. pului meu un vas de lut în formă de inimă... seamănă cu viaţa – poate a vreunei fete frumoase
Corola de minuni a lumii e o aureolă de lim- Călugărul orb care aude trecând prin iarba Apropape că nu-i nevoie de comentariu. E din cele ce sunt cerului cer şi inelului podoabă.
pezi ne-nţelesuri străluminând în jurul sâmbure- schitului său pas tânar, ar vrea sa ştie de-a mai de-ajuns să asculţi acest cântec fără sfârşit care La Sorescu, misterul copacilor ţine de speran-
lui de taină nicicând deschis de gând de muritor, rămas mult până apune soarele. Să stie, nu să vadă este marea poezie a lumii în care mari creatori de ţa într-o sponsorizare cu viaţă, când braţele lui de
mereu râvnit şi veşnic refuzat pe lângă care fruc- că, de-ar fi să dăm crezare Micului Prinţ de cuvânt de limbă româna şi-au împletit propiile om cuprind trunchiul vegetelelor zeităţi ca pen-
tul interzis rămâne doar un joc de-a v-aţi ascun- Antonie de Saint-Exupery, personaj uluitor din acorduri cu viaţa pre moarte călcând. tru o secretă înţelegere care să eludeze şi trecere,
selea a cărui miză nu e decât moartea. cel mai limpede roman filosofic al secolului al Satul românesc, plaiul, spaţiul mioritic ca ma- şi punte într-o sfâşietoare ne-odihnă care tot aş-
Precara măreţie a omului – trestie gânditoare XX-lea (limpede doar pentru că se adreasează, trice stilistică, fabulosul folclor, totul se regăseşte teptare este, de n-ar fi rugă-cânt-descânt, surâs
– să fie doar aceea de a sti de o plecare de unde- lăsândus-se înţeles la toţi cei care n-au uitat să în lirica celor doi poeţi atât de diferiţi şi totuşi amar şi lacrimă, sudoare a privighetorii care cân-
ntoarceri nu-s ? Dar cine hotărăşte când, unde, şi rămâna copii : „on ne voit bien qu avec le coeur, asemănători cu lumina, cu brumele, cu seminţe- tă toată viaţa şi toată moartea în vreme ce stelele
de ce ? Şi stopul de lumină, cel din urmă, rămas l’essentiel est invisible pour les yeux” (doar cu le, cu munţii, cu mările, cu lutul... ne fac semn de tăcere.
din „lumina creată în ziua dintâi” sa-i fie de ajuns sufletul putem vedea cu-adevărat esenţialul ră- Nu munţilor şi mărilor le cere Blaga alt trup Paula ROMANESCU
în viaţa de o clipă cât pentru-a spune „sunt” ? mâne invizibil privirii).
Pag. 5 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Nicolae Labiş ,,P ă m â n t a d â n c”
1935-1956 ,,În poezia mea poţi intra ca într-un sat de munte”

(N. Labiş)
I-a fost dat generaţiei ,,lui Nichita”, în mo- care ar constitui ,,fenomenul originar” al adân- puternice de răşină carpatică. Metafora-cadru a rostogolirea vibratilă a monorimelor: ,,Mi-a fost
mentul restabilirii normale a legăturii cu tradiţia, cimii sale (E.Papu – ,,Labiş şi redescoperirea nostalgiei imaginative este, ca şi la Eminescu, dat pe bărăgane / Să văd fetele morgane / Ori pe
să valorifice, în regimul unui subtil filtraj trans- adâncurilor”, în Luceafărul, XIV, nr.51/1971). pădurea, spaţiu de proteguire paradisiacă şi de crestele de munte / Joc de trăsnete rotunde, /
figurator, filoanele mitologiei populare, ritmu- Acel ,,m-am cufundat în mine la mare adâncime” eternă reîntoarcere spirituală. Poetul simte cur- Scurgerea cocorilor / Pacea înălţărilor / Semeţia
rile sempiterne ale mythosului arhaic, pulsiu- exprimă, în primul rând, o întemeiere ontologi- gându-i în vine ,,harul” pădurii, căreia îşi spo- pinilor / Plini de scama norilor.”
nile acelui substrat de ,,geografie magică” şi de că şi nicidecum un ,,rău de adâncime” (acea vedeşte ,,păcatul” şi aude pământurile cum ,,ră- Socotită pe rând o premoniţie a unui impla-
ethos mirabil. E o ,,civilizaţie” de specificitate ,,abisalitate” pe care J.P.Richard o citea în poezia suflă în cadenţe vii”… În acest fel poezia sa cabil destin, când un poem alegoric al despărţi-
verificată în timp şi, în mod egal, de diferenţiere lui Verlaine), instituţia codului etic readucându- devine intuiţia unui eu profund, înregistrând rii de vârsta candorilor (alături de celelalte mi-
cursivă, ale căror mesaje, receptate de antenele l repede pe romanticul antinomiilor esenţiale pe ecourile primigenităţii şi ancestralităţii motivice, turi ale candorii ucise: Liliacul timpuriu,
sensibile ale unei întregi generaţii, reverberează terenul urgenţei sociale şi imperativităţii morale. punând psyche-ului poetic semnul unor tulbu- Albatrosul ucis) sau de-a dreptul o dramatică
o mitologie în datele ei esenţiale şi o mentalitate De aceea toată mitologia sa poetică se sprijină rătoare reverberaţii. E, în ultimă analiză, şi un aventură cinegetică, Moartea căprioarei impli-
în sedimentări mitice. pe fiorul prelung al rememorărilor lirice, fiind demers poetic structurat pe o imaginaţie a ele- că, de fapt, în structurile sale intime mitul ime-
Acest frison secret al tradiţiei, deloc ostenta- exprimată de o sintetică antinomie esenţială: mentelor, punând în valoare ,,fascinaţia” acesto- morial al jertfei. Am apropiat cândva textul de
tiv deci, chiar la o repede ochire, angajând spiri- evocare nostalgic-iniţiatică şi program angajat ra (amintim, nu lipsită de interes, interpretarea Ifigenia în Aulis a lui Euripide, încercând, pe
tul ,,generaţiei Labiş”, este, de fapt, detectabil şi în numele „Revoluţiei”, cu sarabanda ei de amă- bachelardiană, întreprinsă în monografia ce i-a baza unui posibil paralelism, să pun în evidenţă
uşor recognoscibil pretutindeni. Mărturie ne stă giri umanitariste… Spectrul amintirilor îl opre- dedicat-o Ion Bălu, în 1982). structura triadică a mitului ifigenic implementat
aproape întreaga operă a şaizeciştilor, poeţi sează, tocmai pentru că nu poate, în numele Această mitologie de carpaticitate bucovinea- în baladă: natură / altar – împuşcare / jertfă –
(Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, acestui cod moral al angajării sale, să evadeze, nă este purtătoare de informaţie etnopsihologi- căprioară / fecioară (v. Ifigenia ,,căprioara”, în
Cezar Ivănescu…), dar şi prozatori (D.R.Popescu, să dezerteze, să abjure. ,,Era rupere barbară / că imemorială. Şi nu e lipsit de interes a urmări ,,Luceafărul”, nr.49/1985).
Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Fănuş Neagu, Dinăuntru în afară” notează poetul undeva, sim- aici, cum nu s-au făcut încă, însemnele unui to- Aş apropia acum ,,Moartea căprioarei” de
Ştefan Bănulescu, Vasile Rebreanu…), care n-au ţindu-se fierăstruit de undele de şoc ale propriu- temism naturistic, pulsiunile fondul fabulos al mentalităţii poporane, de anu-
construit castele de nisip la răscruce de vânturi, lui vulcan sufletesc niciodată stins… Emotivitatea sempiternului, ecourile primigenităţii moti- mite datini şi eresuri, de ritualul unor cutume
ci opere adânc împlântate, orizontal şi vertical, eufonică a poeziei sale traduce bine febra unui vice, ritualistica arhaică. Elementele de substrat imemoriale, străvechi, pentru care Labiş avea un
în mitologia spirituală a naţiei… funciar energetism. arhaic, dar şi figuraţii de adstrat aluvionar creş- sentiment de ,,religiozitate” (,,o minte îndrăgos-
Nicolae Labiş, însă, a fost ,,primul poet tânăr Acest ,,spirit al adâncurilor”, fascinat de ,,al- tin, nelipsind unele sugestii mitice de ritualisti- tită «religios» de populaţia basmelor şi a legende-
care a propus confraţilor o aplecare spre mit, spre cooluri tari”, exprimă mai întâi o civilizaţie de că vânătorească, pastorală, agrară, chiar lor” – Mihail Petroveanu): ,,Bătăile versului am
miracolul folclorului” (Gheorghe Tomozei). condiţie carpatină, un habitat ocrotit de ecouri de totemism primitiv – toate prins a deprinde / Nu din cărţi, ci din horă, din
G.Călinescu intuia de la bun început permanen- mentalitatea unor cutume imemori- la un loc alcătuiesc jocul de ape danţ, / Rimele din bocete şi colinde, / Din doinele
ta stare de vrajă sub presiunea căreia se desfăşoa- ale, un topos cufundat în tradiţia al unor irizări inconfundabile seara cântate pe şanţ.”(Începutul – ,,Primele iu-
ră discursul poetic labişian… Dar această stare locului (durabil, etern, nelipsit de netăgăduit, detectabile la biri”). Episoadele vânătoarei sunt tipice. Paralel,
poetică nu e decât meditaţie întoarsă mereu spre de drame), rezonând o abisa- un examen atent până şi însă, poetul dezvoltă o întreagă filozofie existen-
edenul amintirii, sprijinită pe un fond etic şi pe lă specificitate, inexpugna- în structurile lexicului. ţială şi un scenariu ritualico-iniţiatic. În imagi-
un destin al întâmplărilor, scrutându-şi acut cu- bil şi, la nevoie, justiţiar, Ritualistica primitivă a naţia copilului, această aventură are ca scop pro-
getul şi optând pentru marile promisiuni umani- un topos structurat pe o ,,vânătorii sacre” (uşor ducerea unei ,,crime”. Pretutindeni în imaginea
tariste. Viaţa nu e ,,cucernic dom”, înţelege auto- stabilitate specifică, în- recognoscibilă în căprioarei el identifică chipul tinerei fecioare ce
rul Luptei cu inerţia, şi, câtă vreme instituţia cărcat de spiritualitate, oraţia de nuntă), va fi jertfită (o empatie ce angajează raţionalul şi
valorilor morale şi sociale se află în cauză, atitu- violentat uneori de ca- precum şi aluziile iraţionalul, un cutremur emotiv transfigurator,
dinea sa e manifestă şi, în mod naiv, plină de lamităţi istorice, socia- străvezii la străve- câtă vreme ,,datina” şi ,,mila” sunt deşarte, sub
crezul justiţiar al unanimismului de marcă revo- le, naturale, a căror chile ritualuri de imperiul necesităţii). De aceea copilul vrea să
luţionară. Poetul a ales între ,,tăcere”şi ,,zbucium”. agresivitate itinerantă, însănătoşire şi de amâne evenimentul, să-l împiedice, să-l opreas-
Chiar ,,întoarcerea” în amintire din prima etapă tranzitorie nu poate aducere a ploii că. Vrea să deturneze atenţia tatălui şi, probabil,
(care e, de fapt, eterna poveste a fiinţei pornită în dura (târgul ,,opre- sunt împlementate să pună în cauză, să prevină: ,,Mă iau după tata
aventura întemeierii-de-sine), scrutarea ori inte- sor”, Războiul, Seceta, în Moartea căpri- la deal…”, ,,spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn
rogarea fondului de umanitate înseamnă, la un dar şi exponenţi din oarei. Marcat de să tac, / Ameţitoare apă ce limpede te clatini”. Se
loc, un gest dătător de încredere şi calm, de mă- interior precum tică- „ursitoarea” neli- simte ,,legat prin sete de vietatea care va muri /
reţie şi vigoare, de relansare tonică şi ideal revi- losul Panaite din niştii, poetul se ara- La ceas oprit de lege şi de datini…”
gorat, toate vizând un crez ce prinde pulsul ma- ,,Puiul de cerb”). De aici tă interesat de faptul Pus în faţa evidenţei, copilul caută un ,,rea-
jor: ”ritmul energiei fără moarte, / Al înnoirii fără cerul îndurerat-roşiatic că „zac nedezgropat zem”, o ,,explicaţie”, un ,,subterfugiu” intelectiv,
sfârşit”. Cinstea ,,traiului onest” poate fi laşă şi al evocărilor labişiene încă mituri, doine şi în definitiv o negare, şi pentru aceasta ,,apelează”
poetul îşi asumă chiar riscul ,,greşelii” în lupta (impact acut), la orizontul balade”. Într-un Început la transfigurarea motivică a eposului, la o expli-
cinstită şi dreaptă vegheată de conştiinţa umană. cărora Istoria se profilează de an sunt evocate, suc- caţie în regimul fabulosului folcloric. E vorba de
El înţelege de timpuriu ,,Vârtejul înnoitor” ce dinamic. Absorbit, mai apoi, cint, obiceiurile de iarnă: tipul alegoric al oraţiei de nuntă, unde se mai
trece peste ţară şi imposibilitatea de a te substra- de o insurgenţă naiv-unani- „Apoi, alai de jocuri, cu urşi păstrează ecourile primitive ale ,,vânătoarei sa-
ge acestui clocot de proporţii, incendiar, ,,vârsta mistă, ce-l angajează definitiv ce veseli saltă, / Cu sclipitoare cre”, convertită în anecdotă de ceremonial (obi-
de bronz” fiind o vârstă a prezentului tumultuos, (nu e lipsită de consecinţe valoriza- capre şi cu-mpăraţi bărboşi / Vin ceiul fusese sesizat exact de Dimitrie Cantemir
ce promitea limanul marilor prefaceri… toare mai largi convingerea de a vedea în vârtej de sunet de tobă, laolaltă, / în ,,Descriptio Moldaviae”, 1714). ,,Povestea” spu-
E ,,frământarea intimă” a celui ce lasă în în Labiş pe… copilul legitim al Revoluţiei), Cu datinile noastre rămase din strămoşi…” ne că vornicul mireului evocă pe un ,,tânăr îm-
urmă peisajele arcadice (,,uitatele poveşti cu făt- poetul trăieşte intens sentimentul ireparabil al Iată transpus în metafora ceremonialului de ora- părat”, care s-a sculat de dimineaţă şi pleacă la
frumos”, chiar fascinaţia iraţională a unui Cosma ,,pierderii paradisului”: ,,Dar pentru mine azi ţie justiţiarul mesaj insurgent al zilei: „Sculaţi, vânătoare. Are loc o căutare fabuloasă (totul se
Răcoare) şi păşeşte în lume, în necunoscut, în străini îs codrii…/ Iar visele-ncărcate de voi, boieri mari, s-arată zorii, / Voci tragice pe petrece în alegoria basmului), se descoperă o
provizoriu, în incertitudine. De aceea evocările coşmaruri…”(Omul comun); ,,De cel ce-am fost vânturi se aprind. / Treziţi-vă, vă vin colindătorii, urmă, care îi duce la casa miresei (,,urmă de
labişiene, cu sunetul lor baladesc, pun în vibra- atunci azi mă desparte / Ceva ca un troian ori ca / Acuzatorii, asprul lor colind.” (Zurgălăul – zână”). În momentul descinderii cetei în curtea
ţie, mai peste tot, o nostalgie a spaţiului, o nă- un nor… / Nu mai păstrez simţirile de-atunci, / ,,Primele iubiri”). miresei are loc formularea cererii, care constitu-
zuinţă de sine spre ,,matca” fiinţei, spre icoana Îmi par imaginare, de poveste…” (Rapsodia Uşor identificabil este, în acelaşi timp, un ie punctul de interes al oraţiei. Tânăra (,,zâna”,
ce exprimă magica geografie natală… Însăşi ,,iu- pădurii, III). El se simte luat în primire de ,,vâr- ,,presentiment mioritic”, trăit pe latura dolorifică ,,căprioara”, ,,floricica”) va deveni ,,cinstita mi-
birea”, ca sentiment plenar, devine motiv poetic sta de bronz” a responsabilităţii şi integoraţiei a predestinării. Este vorba de o interiorizare fi- reasă”, după tipicul unui protocol alegoric.
al pierderii, lăsările în urmă, irecuperării… clarificatoare, a intransigenţei morale, a luptei rească, de o asumare organică a acestui mit, în Obsesia crimei face ca realitatea să fie imperios
Plecarea în lume e ,,ieşire” din spaţiul privilegi- spinoase împotriva tuturor prejudecăţiilor iner- cheia de boltă a psihologiei labişiene reflexiv- asumată de mitul transfigurator, sprijinit pe ,,da-
at şi, pentru a-i înregistra proteguitorul fond mi- ţiale. Loial sieşi şi devotat – fără şovăire – vremii premonitorie. ,,Războiul”, ,,Seceta” constituie tină”. O fiinţă umană va fi sacrificată, iar copilul
tic, poetul convocă o întreagă figuraţie de epos sale, nu şi imposturii ideologice, liricul, incrimi- factorii coagulanţi ai unei crize ce ameninţă încearcă să găsească resorturile mai intime ale
poporan: ,,Florile-ntrebau cu glasuri moi: / - nând, undeva, ,,extazul nepăsării”, a manifestat structurile satului, violentează codul arhaic al acestui act sacrificial, să-i dea un sens, să-l cir-
Unde te duci şi mic şi fără noi? / Ţi-a spus regina de atâtea ori o temeritate… incomodă. Acest ac- spiritualităţii rurale. Poetul îsi poartă prin lume cumscrie datinii, în ideea unei transfigurante
surelor furnici: / - Nu mai putem să te urmăm tivism adolescentin al conştiinţei sale morale viza o ,,mândrie codreană” şi mărturiseşte undeva că absolviri: ,,Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata
de-aici…/ Iar ursu-a dat înduioşat din labă…” un cod stabil de norme etice etern-umane, spri- ,,în poezia mea veţi intra ca într-un sat de mun- prefăcută-n căprioară…” Pretutindeni el iden-
(Imprecaţie). Aşadar, un eden al existenţei co- jinit pe tradiţia umanismului carpatic, dar şi pe te”, copleşitoare fiind senzaţia tare de ,,pământ tifică în Căprioară pe ,,fecioara” supusă ceremo-
drene, de o pregnantă tradiţie folclorică, cu fa- năzuinţele lui de armonie existenţială, pe îndem- adânc”. nialului sacrificial.
buloasă vegetaţie silvestrală şi o faună artemidi- nurile irenice ale etnopsihologiei poporane. Că e vorba de o mitologie a satului de mun- Instinctul dramatic al poetului, afirmă şi
că, conservând un fond de umanitate arhaică, o Născut, însă, întru-un decembrie al oraţiilor te, scrutată în infrasctructura spirituală a cutu- Cezar Ivănescu într-un memorabil eseu (poetul
,,geografie magică” (J.P.Richard) de fond antro- şi înălţărilor ceremoniale, Labiş manifestă o melor, se poate vedea de peste tot, atât din cele valorificând la rându-i tema!) ,,simte ambivalen-
pologic, de fabulozitate poporană, pentru care emotivitate de primitiv. E, altfel zis, în poezia vreo şase ,,Sadoveniene”, cât mai ales din valori- ţa simbolului funerar – nupţial (nunta / moar-
condiţia ,,eternei reîntoarceri” devine soluţie sa,o frenezie telurică de motivaţie ontologică şi ficarea mitului mioritic (asumat de cel ce a an- tea) în actul vânării” (v. ,,Mitul icaric”, în
spirituală. E vorba de acele ,,întâmplări care nu chiar de ecou orfic. Ca şi eposul eminescian ori gajat definitiv un destin literar agitat), într-o tul- Luceafărul, XIX, nr. 51/1976). Balada bate în
mai sunt”, depozitate într-o memorie ancestrală cel sadovenian, vom întâlni la el vocaţia chtoni- burătoare Mioriţă, o altă ,,artă poetică” din seria acest fel spre alegoria transfiguratoare a unor
şi ale căror irizări/reflexe/pulsiuni dau poeziei cului până la viziunea romantică a materiei cos- premoniţiilor uimitor de acute: ,,Pe-un picior de astfel de mituri, spre sublimarea în speculaţie
acea fascinaţie arhaică irezistibilă. Câteva arte mice în ,,deplasări spasmodice”, cu ecouri de plai, pe-o gură de rai / Zbuciumat se plânge flu- poetică înaltă a unui mesaj confesiv-anecdo-
poetice (Căutătorul de comori, Meşterul) inculcă cosmogeneză (Geneza). Preeminenţa peisajului ierul de fag. / Inima mi-o strânge şi-mi pătrunde- tic…
mirificul sentiment al raportării la mythosul po- cumulează funcţii şi efecte esenţiale. Liricul se n sânge / Acest cântec dureros şi drag. /…/ El cu Poezia lui Nicolae Labiş exprimă, astfel spus,
pular. Labiş pune uneori ethosului, anecdoticii descoperă în peisaj când cu ingenuă uimire ori ochii ca mura, tras ca prin inel, / El cu plete ne- relaţia unei antinomii de profunzime, de o par-
fabuloase un prelung fior ontologic, ca în inte- extaz devălmaş, când cu nostalgie tumultoasă, gre-n vânturi scuturate, / N-are să mai poată te vârsta eternă a mitului, de altă parte impera-
resantul poem postum Poveste (dată, cândva, pu- alinare anteică ori înnegurări de ,,pierdere para- mândrul ciobănel / Înaintea ta să se arate…/…/ tivitatea Istoriei (marşul „inaugural” al marilor
blicităţii de Nicolae Cârlan, în ,,Tribuna”), din disiacă”. De aici o mitologie a sempiternului, de De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări / Despletit promisiuni), termeni aflaţi, de fapt, într-o relaţie
care ar fi ieşit, evident, o poemă celebră de ale- rezonanţa unui carpatism bucovinean, şi mai ţi-i părul, – albă vâlvătaie… / Vezi, de vânturi de completitudine şi definitorie interferare, ser-
gorie dialogică Viaţă-Moarte. apoi o angajare ideologică de marş, în fecunda-i dusă, s-a topit sub zări / Mioriţă laie, bucăla- vind deopotrivă un sens moral şi un ideal pri-
Poetul e, de fapt, veşnic în căutarea purităţii şi temerara-i febrilitate. ie…” menitor-social.
,,ascunsă-n miezuri ori prea topită-n spaţii”, o E, mai întâi de toate, în poezia labişiană, o E aici o emotivitate empatică aparte, un tul-
,,redescoperire” pe cont propriu a adâncimilor, feerie de plai, o mitologie silvestrală, cu miresme burător dangăt prozodic. Dar şi eufonia emotivă, Constantin BRAIA BARAŢCHI
Pag. 6 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Reflecţii eminesciene
paronimică faţă de violenţă. Sc zice, de pildă, discurs virulent, urmele amorfe ale grăbirii spre forma pură. El se punea în acord
1. vrând a se spune violent. Prin virulenţă înţelegem, în medicină mai curând cu matricea ideala decât cu cerinţele felurite ale citi-
Orice cuvânt răspicat în ce-l priveşte presupune riscul bana- cel putin, puterea unei culturi bacteriene de a se înmulţi într-o torilor contemporani.
lităţii şi al decolorării, ca în formularea adevărurilor esenţiale; progresie sau alta, deoarece virtutea (vir!) înmulţirii era atribuită Pentru scurtimea vietii lui, poetul a scris enorn şi continuu,
orice şoaptă, soră a muţeniei, trezeşte spaima vinovăţiei, căci în mod greşit, până nu de mult, exclusiv bărbatului ... a lăsat multe capodopere, lucrând, într-un itinerar circular, cu
Eminescu ne este strămoş de obşte absolut şi nici un român nu se Mă întreb dacă Tudor Vianu l-ar fi avut în vedere pe Emineseu deprinderea de a reveni mereu asupra ultimei forme. Dar sunt şi
poate sustrage celestei lui descendente: Eminescu ramâne fatali- în studiul său ramas neterminat, Istoria ideii de geniu, la a cărui scriitori care au scris puţin şi intermitent, lăsând şi ei capodope-
tatea noastră. Caută-l printre sfinţi şi ai să-l întâlneşti, dar mai geneză am fost oarecum martor. Primele douăzeci şi cinci de ca- re. Miza acestora e inspiraţia, veşnic pândită în fundalul nesigu-
înainte de a-i afla lumina şi de a-l iubi, vei sângera în spinii cu- pitole au fost scrise şi au apărut în Posfume (1966). Schiţa celor ranţei pc care o au în relaţia cu timpul: Bacovia e un exemplu.
nunii lui purtate, bob de mac ţi se va face inima când iţi va izbi ce urmau să fie scrise, destul de amănunţită, nu-l pomeneşte. Nu- Alţii scriu parcurgând un itinerar liniar, necontenit şi fără reve-
privirea dilacerata lui carne de Iov la poţi nepăsătoare, îţi va trebui i exclus ca problema geniului eminesecian sa fi urmat a fi risipită niri, mizând pe nimerire. Ei fie că sunt siguri pe inspiraţie, fie o
aripă îngheţată de acvilă ca să planezi peste abisul durerilor lui. în substanţa restului neelaborat al cărţii. nesocotesc fără să tremure în aşteptarea c1ipei de har. Aceştia sunt
Va trebui să nu uiţi nici o clipă că el este Durerea Româneascaă. In polisemantismul ei, noţiunea de geniu sugerează şi unici- fecunzii, iar Sadoveanu e unul dintre ei. Mă întreb dacă în spate-
Există o încercare Eminescu, probă de suflet heraklean; abia dupa tatea. In cazul geniilor artistice, faptul e şi mai evident, obiectul le hărniciei lor nu arde combustibilul anxietăţii, dar nu pare să fie
înfrângerea ei simţi iubirea ca pe un drept. de artă însuşi fiind caracterizat prin unicitate, pluralitatea apro- acesta adevărul, deoarece un Bacovia, exact invers, a fost un an-
În mod paradoxal, opera lui e vazută cu atât mai clar cu cât piindu-l mai degrabă de artizanat decât de artă. Unică într-adevăr xios depresiv, iar Sadoveanu un ataractic echilibrat.
este vazută mai de sus. Reflectia privitoare la specificul ei national ramâne numai opera de artă ce nu există, şi nu poate exista, decât Eminescu e însuşi spatiul sufletesc al neamului său. A-l nega,
nu se urzeşte atât printr-o taietură frontală în inefabilul etniei într-un singur exemplar, fără dublură deci, ca Dumnezeu ... aşa cum se întâmplă astăzi şi, probabil, se va mai întâmpla, în-
noastre, cât prin aruncarea unui fulger în susul ei, care să strălu- Originalitatea este elementul ce îngăduie părăsirea condiţiei de seamnă nu numai a ne iluziona cu ocultarea unei evidenţe, în-
mineze viaţa în timp a neamului, deci prin regeneratoarea regre- “unu”. Ea dispersează aglutinarea valorilor, dându-le individuali- seamnă şi negarea noastră de sine. În ultimă instanţă, întrebarea
siune în arhaic, de unde ni se comunică mesajul înfiorat al adân- tate şi halou propriu. Genii pot fi mai multe, fiecăruia genialitatea nu este daca Eminescu e mare sau mic, etern sau perisabil, speci-
cimii. Eminescu este poetul mileniilor româneşti, în număr de îi este legată, într-o anumită măsură, de originalitate, ceea ce este fic sau comun, important sau anodin etc., ci dacă, prin totalitatea
două, lăsându-le de 0 parte pe cele nenumărabile. Ideea de altceva. Eminescu se află însă deasupra acestei exigenţe, ca operei lui, reveleaza o nouă dimensiune a neamului, iar răspun-
succesiune prin dreptul sacru la timp şi de sol al vechimii dă un Shakespeare: geniul nu i-l asigură numaidecât originalitatea. Dacă sul e da! Exista o dimensiune Eminescu ce nu dispare decât oda-
farmec grav şi-i încifrează melancoliile. Pentru împăratul-poet, ar fi excelat întâi de toate prin ea, valoric l-am simti sub ceea ce tă cu realitatea românească. Ea nu poate fi nici trecută cu vederea
stelele bat în lac pentru a-i lumina adâncul nu suprafaţa, împăratul simţim că, în realitate, este ... şi nici smulsă din intregul careia îi este parte. A-l nega pe
poet se cutremură descoperind din ce imense depărtări temporale Génie! O longue impatience! clama Paul Valéry în Ebauche d‘un Eminescu, vizând cine-ştie-ce fantasme, e ca şi cum ai darâma
i s-au ivit în suflet atât cânturile (Din ce noian îndepărtat / Au serpent. Eminescu e cea dintâi erupţie a geniului românesc. biserica din Densuş, ridicată din pietrele scrise ale Sarmizegetusei,
răsărit în mine!) cât şi iubirea mistuitoare (Că te iubeam cu ochi Pregătită lent în retortele misterioase ale sufletului şi limbii unui ca să reclădeşti capitala unei ţări care nu mai există. Amândouă
păgâni / Şi plini de suferinti, / Ce mi-i lăsară din batrini / Părinţii neam, apariţia lui a fost explozivă. Până să i se dumirească gene- demersurile sunt amăgiri, deoarece, dacă grăim în limba eterni-
din părinţi) ... raţia, văpaia geniului îi trecuse în sufletul embrionar al viitorimii, tăţii, biserica din Densuş există fiindcă a fost, iar reînalţarea
Undă a infinitului românesc, poezia lui Eminescu se captează iar cenuşa îi intrase în neantul de sub rădăcinile unui tei tânăr. .. Sarmizegetusei e în afara logicii, fără să mai adăugăm faptul că
prin revelaţie, ca în cele sfinte. Dincolo de valoarea în sine, ea are Spiritualului Voltaire, teoretician al artei extrase din civilizaţie, deturnarea unui rost mistic spre unul civic înseamnă, chiar dacă
valoare de descoperire, de către fiecare şi în orice secundă, astfel deci adept mai întâi al elaborării şi mai apoi al inspiraţiei, îi re- e cu putinţă, a merge înapoi spre mortificare, nu înainte spre via-
că totdeauna e alta deşi ramâne aceeaşi: în asta îi stă eternitatea. ţă.
Caută spre ea ori de câte ori nu te mai regăseşti, ori de câte ori
3.
ţi-a scăzut sufletul şi te simti sărac şi pierit, în înserările grăbite
şi in preatărăgănarea zorilor. Recuperatoare, poezia lui te va re-
În jurul unui vers din Eminescu
stitui intact după pierdere, continuu după seisme, totdeauna mai
pur, mai dulce, mai bun. Ca soarele de după ploaie şi sufletul de Creatorul “Luceafărului” scria în viteză mare. În revărsările
după plâns. Iar dacă nu ai suflet ori ţi l-ai pierdut, cedează 0 clipă primordiale, în viitura aluvionară a postumelor, plină de scorii
şi, frângându-ţi împietrirea, oferă-i un avans de credit, citeşte-l stranii, cristalizări imperfecte, roci amorfe, reziduuri negre stră-
şi-ţi vei recăpăta sufletul pentru veşnicie. Şi nu te feri sa fii duios, luminate de fulgere, nimicuri ce intrigă, giuvaere de o frumuseţe
căci totdeauna sara pe deal buciumul sună cu jale… dumnezeiască, am dat de un vers ce m-a pus pe gânduri. el se află
în structura vastului poem Povestea magului călător în stele şi
poartă numărul 284 în ediţia lui Perpessicius. Este disfonic, in-
2. discutabil, dar nu asta mă interesează. Iată-l:
În planu-eternităţii viaţa-ţi greşeală fu…
Glose prilejuite de Eminescu Versul are semnificaţii diferite, şi chiar opuse, după cum îl
În scrisoarea trimisă din Iaşi la Bucureşti, în ziua de 18 lăsăm în contextul poemului (aşa cum se şi cuvine), sau îl smul-
februarie 1882, lui Eminescu, scrisoare divinatorie prin unele gem din context, şi putem, atâta vreme cât nimc nu ne împiedică
parţi, Veronica Micle îşi caracterizează prietenul printr-un s-o facem, ba chiar intră în paradigma analizei.
admirabil oximoron, atunci când vorbeşte despre neajunsurile În prima situaţie, în care-l privim nedislocat, viaţa prinţului
perfectei lui fiinţe. Geniu nu înseamnă negreşit desăvârşire, ba, fără de stea reprezintă o imperfecţiune (“greşeală”), întrucât nea-
uneori, dimpotrivă. Zeii aveau geniu, dar erau departe de a fi tribuirea unei stele protectoare, fiecare om avându-şi steaua lui,
perfecţi, iar Creatorul nu e geniu, fiindcă nu-i făptură umană. înseamnă un deficit, o destructurare, o infinitezimală regresiune
Eminescu a impus în limba românească noţiunea de geniu, spre începutul universului, din care nu trebuie să plecăm, spre
cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, în acce- haosul care a fost perfect, înseamnă o apropiere de Neant. Însăşi
epţiunea pe care o înţelegem noi astăzi, întâi de toate cu înţeles apocatastaza din finalul Luceafărului, adică întoarcerea astrului
de unicitate întru creaţie, ceea ce-l sanctifică: Afară de Tine pe acolo de unde plecase, ilustrează sensul unui recul care, continu-
altul nu ştim, numele Tău numim .... deşi apliecăm fără nici o at până la capăt, ar fi condus la perfecţiunea Neantului Absolut al
ezitare epitetul şi altor spirite, ca Iorga, Enescu ori Brâncuşi. începutului.
Secolul scurs după moartea lui i-a lărgit semantica prin împinge- În a doua situaţie, în care smulgem versul din ţesătura poe-
rea ei spre ştiinţă şi tehnică (Gogu Constantinescu a fast inventa- mului şi-l privim în optica budistă, mai mult decât familiară ma-
tor de geniu) ori prin împrumutarcea unor expresii din alte limbi: relui poet, “greşeala” stă în viaţa însăşi, sumă de structuri dezvol-
geniu tutelar, geniu al Răului etc., însă în aceste cazuri geniu e mai tate din haosul originar, “greşeala” înseamnă soluţie de
curând un sinonim al cuvântului spirit. Că geniul nu e desăvârşi- continuitate sau imperfecţiune raportată la perfecţiunea pe care-
re o spune Eminescu însuşi: Geniul? O nefericire. Nefericirea nu o reprezintă Neantul Absolut. Fiind structură, viaţa atentează la
poate fi genială, întrucât înainte de toate nu e creatoare. Geniul desăvârşirea Neantului şi se îndepărtează de ea. Exprimând
dă viata cea mai înaltă unui mănunchi de însuşiri mentalo-psihi- Neantul prin termenii termodinamicii, viaţa este o “greşeală” în
pugna bruscheţea ivirii şi a pulsaţiilor unui geniu. Curios e faptul măsura în care s-a îndepărtat de echilibrul termodinamic, de imo-
ce, în timp ce nefericirea rezidă in prăbuşirea uneia singure, a că, în posteritate, scriitorului francez îi sunt gustate mai mult vor-
vieţii suf1eteşti. În cazul lui, geniul era cauză a nefericirii şi nu bilismul absolut (exceptăm agitaţia termică). În această situaţie,
bele de duh decât tomurile savant alcătuite. S-ar putea, prin ur- exprimându-ne prin prisma entropiei, parametru ce ilustrează
nefericirea însăşi, deoarece au fost şi genii fericite; ajunge să ne mare, ca lui Voltaire să nu-i fi placut un scriitor ca Eminescu, nu
gândim la Mozart, căruia nu-i putem lega fericirea de genialitate, tendinţa de organizare, sursa de entropie este nulă, iar variaţia
numai datorită izbucnirii lui într-o literatură anacreontică, fără entropiei este şi ea nulă. În accepţiunile filozofiei budiste, viaţa e
ci de fire. accente şi pedală, dar şi seriozitaţii prin care se privea. Ea tradea-
Eminescu avea econştiinta predestinării şi a propriei o greşeală şi pentru că se îndepărtează de idealul Nirvanei, al
ză o viziune mesianică a sinelui. Stingerii. Iată cum vede Eminescu acest punct suprem de referin-
gcnialităţi; o spune undeva (mss. 2254, f. I X) explicit: ,,Dumnezeul Eminescu dispunea de un puternic simt al datoriei, dictat de
geniului m-a sarbit din papor… Pe de altă parte, el nu numai că a ţă: La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe când totul
înzestrarea proprie, coborâtoare prin succesiunea de parinti (… era lipsă de viaţă şi voinţă…” Sau: Umbra celor nefăcute nu-ncepu-
vorbit despre geniul său, dar am impresia că a şi întrebuinţat cel din bătrâni / Părinţii din părinţi), deci din adâncurile trecutului.
dintâi cuvântul în felul cum î1 înţelegeam noi de-un secol încoace. se-a se desface / Şi în sine împăcată străpânea eterna pace!…
Geniu-structură, nu geniu-linie, fie el şi zig-zag al fulgerului, (Scrisoarea I).
Această realitate arată puterea lui de a fi impus în limbă noţiuni Eminescu e cel mai shakespearian scriitor român. Febra scrisului
fundamentale privind superioritatea întru spirit, dintre care Poetul îşi plasa psihologic setea de odihnă în nefiinţă, în echi-
este explicabilă în parte şi prin fluxul ideilor, pe care le traia in- librul termodinamic, unde amestecul a tot atinge apogeul. Dar ce
noţiunea de geniu e azimutală. În ce ne priveşte, faptul de a-l simţi tens, ca mai toti moldovenii, idei puternice, apte să-i structureze
geniu ţine de aceea că e reprezentativ pentru neam, că prin el odihnă poate fi acolo unde domneşte eterna neodihnă a agitaţiei
eruditia şi fantezia. o singură pildă de idee stăpânitoare e de ajuns. termice?! Las la o parte faptul că, în aceste condiţii, Hyperion n-
însuşirile ni s-au exprimat într-o modalitate nemaiîntâlnită şi că În cea mai frumoasă poezie a reproşului de iubire cunoscută de
prin el ne-am descoperit, întâia oară după două mii de ani, ar mai fi existat… Eroarea mai poate consta şi în viaţa geniului,
lirica românească, Pe lângă plopii fără soţ… , versurile Ai fi trăit excepţie de la media autarhiei universale. Geniul este tocmai prin
împliniţi prin mijlocirea artei. Se adaugă existenţa lui eroică, în veci de veci / Şi rânduri de vieţi ... exprimă, pe lângă conştiinta
aureolată de moartea în apogeul tinereţii, şi purificarea prin aceasta hărăzit solitudinii pe care-o implică unicitatea, ceea ce-i
propriei genialităţi, afirmată cu o splendidă bărbăţie, ideea me- subminează speranţa de a găsi reazem în altcineva. E însuşi mo-
suferinţă. Eminescu e primul nostru model christic. Şi mai e ceva. tempsihozei. În fine, la originile febrei lui s-ar putea să se mai afle
Geniul e un atribut bărbătesc, iar în subconştientul colectiv tivul Leceafărului, ale cărui multe determinări se găsesc în Povestea
şi aprehensiunea vieţii scurte. Ea îi biciuia lăuntrul, concentrân- magului călător în stele, scrisă cu zece ani mai înainte… Haosul
Eminescu ramâne emblematic în această privinţă prin forţă, du-i-l în speranţele creaţiei. Cu tot acest zbucium şi tempo înfri-
splendoare, suferinţă stăpânită eroic, pasiune, puritate, biruinţă. originar e o constantă legendară a multor mitologii, dar cea hin-
gurat, Eminescu poate fi dat exemplu în privinţa echilibrului bine dusă, care l-a inspirat pe Eminescu, pare să fie matricea tuturora.
De altfel, cuvântul geniu coboară din latinescul gigno, gignere stăpânit dintre inspiraţie şi elaborare, dintre ceea ce Tudor Arghezi
(genui, genitum), a crea, a naşte, în vechime puterea procreatoare Prin versul acesta, poetul se plasează în centrul ei.
numea, în Testament, slova de foc şi slova făurită, iar Paul Iată însă ce descoperim! Cu aproape 50 de ani mai târziu, ide-
fiind pusă numai pe seama bărbatului. Vir din latină, bărbat, l-a Valery, în La Pythie, discours prophétique et pare, mesaj decurgând
dat pe viril şi, în limbajul neologizat de astăzi, pe virulenţă, prin ea greşelii cosmogonice revine, în mod apropiat lui Eminescu, în
din reducerea dezordinii sufleteşti a Pitiei de către dicteul ordo- lirică, de data aceasta în cea franceză. În Ebauche d’un serpent
care se înţelege îndeobşte tăria unei otrăvi. Termenul în discuţie nator al zeului de la Delfi. Întreaga operă a lui Eminescu vuieşte
ne joacă însă uneori festa, printr-un fenomen de atracţie (Charmes) de Paul Valéry, poem consacrat păcatului originar şi
de ritmul precipitat al alergării spre sonul celest, dar păstrează şi
Pag. 7 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
problemei Răului, deci problemei cunoaşterii, Satana blamează Ştim dintr-o scrisoare a Mitei Kremnitz catre Emilia Humpel, luase ca model mari creatori de edificii artistice: Shakespeare,
Creaţiunea şi glorifică Neantul, căruia - afirmă el - Demiurgul i-a sora lui Maiorescu, trimisă îndată după întoarcerea din călătoria, Goethe, Byron, Hugo sau Wagner. Aprehensiunea prabuşirii o
pulverizat Unitatea prin multiplicarea astrală: Cieux, son erreur! prescrisă de medici, în Italia (27 martie 1884), că poetul era avea chiar înainte de a scrie Luceafărul.
Temps, sa ruine!… Eva, către care, spune Şarpele, Les plus purs s’y “amarnic supărat pe Titus fiindcă i-a publicat poeziile”. Idealul de Ioan Slavici îşi aminteşte că pe Eminescu îl iritau contrazice-
penchent les pires, / Les plus durs sont les plus meurtris, exprimă a scrie poeme gigantice, care să străbată cu nervuri de fulger rea, şuierăturile şi, de cele mai multe ori, muzica. Dimpotrivă,
greşeala prin înmulţire: Tu peux repousser l’infinit / Qui n’est fait imensitatea universului din afară şi dinauntru, se naruise. Ştefan Cacovean, prieten care îl cunoştea bine, ne asigură că fre-
que de ta croissance… Concreteţea cărţii din faţa ochilor îi validase brusc vechi temeri dona deseori vechi cântece româneşti, ceea ce este adevărat. Se şi
Ideea însă biruie în strofa a treia, în care “greşala” din de sleire a geniului creator. Într-adevăr, încă din 1876 începuse să ştie care. Ar fi interesanta o cercetare a semnificaţiilor ce s-ar pu-
Eminescu pare să primească o exemplificare din partea lui Paul renunţe la proiectele grandioase, “renunţări tragice” şi “semne de tea extrage din preferinţele lui muzicale.
Valéry: Soleil, soleil!…Faute éclatante! / Toi qui masques Există în Masa umbrelor un admirabil paragraf,
la mort, Soleil (…). / Tu gardes les coeurs de connaître intitulat Ramurile nu mă lasă, în care Ionel Teodoreanu
/ Que l’Univers n’est qu’un défaut / dans la pureté du narează episodul vizitei pe care Eminescu, “luminos
Non-être!… de palid” şi cu mintea din nou înstrăinată, i-o face la
Nu numai soarele strălucitor este o “greşeală”, ci Iaşi bunicului său, Gavriil Musicescu, rugându-l să
şi, în pura nefiinţă, / Întregul cosmos e-un defect! intervină pentru a fi numit… stareţ la Mănăstirea
Aşadar, o incheiere brahmanică, după care universul Neamt. Se aşeza în cerdacul casei din ograda
este triumful iluziei. Mitropoliei şi murmura încetişor un cântec iubit: Foaie
verde şi-o răsură, / Am un pom în bătătură, / Roade
4 face, nu se coace / Şi nu ştiu ce m-aş mai face. / L-aş tăia
să-l bag în casă, / Ramurile nu mă lasă etc ....
“Ramurile nu mă lasă ...” Se regăsea oare Eminescu în înţelesul dureros, şi
Care va fi fost oare clipa cea mai teribilă din viaţa, într-o anumită măsură enigmatic, al acestui cântec? El,
zbuciumată peste măsură, a lui Eminescu? Momentele arborele ale cărui ramuri nu puteau intra în casa
cumplite sunt nenumărate şi e greu sa-l alegi pe cel ce primitoare a sufletului obişnuit, el, osânditul la
le întrece pe toate în cruzime. Mă gândesc însă la clipa neîmplinire? Ca într-o anaforă obsesivă, se repeta la
când cuiele L-au fixat pe crucea osândirii definitive. începutul fiecărui distih vocabula tragică: l-aş’ tăia. L-
Nu m-am îndoit niciodată că aceasta e legată mai mult aş tăia să-l bag în casă, l-aş tăia să-l bag în tindă, l-aş
de viaţa operei şi mai puţin de viaţa poetului. taia să-l bag în şură…
Vizita lui Titu Maiorescu, din 1 ianuarie 1884, la Dezolarea se consumase, putea de acum să cânte
sanatoriul de la Ober Döbling de lângă Viena, unde senin. Se putea privi din afară, existenţă încheiată înainte
Eminescu, la începutul unei perioade de remisiune, se de vreme. Cântecul Am un pom circula pe atunci în
dezmeticea, a fost, deşi importantă şi benefică pentru aranjamentul contemporanului său, muzicianul Bazil
subconştientul poetului, un eşec pentru amândoi. Anastasescu, de loc de prin Neamt, pe care nu-i exclus
Criticul se făcuse luntre şi punte să-i tipărească sa-l fi cunoscut. Gasea în el alegoria vieţii terminate. O
volumul de Poesii şi venise să i-l ofere în speranţa, care ataraxie de om sfârşit îl rupea de orice: de el însuşi, de
s-a dovedit deşartă, că vederea lui îl va scoate pe poet lume şi de speranţă. Organele erau sfărmate ...
bolnav din marasm. Se pare însă că efectul a fost invers. disperare”, cum le numea bătrânul eminescolog D. Murăraşu, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit…
Clipă teribilă! Poeziile dintre coperţi1e patronate de imaginea “obicei”, în interpretarea lui I. Cretu. Aşa se face că pentru .. . Aşa că, în 1884, când, la Ober Döbling, Maiorescu îi oferea
conventională a doi amoraşi i-au apărut ca un rezumat penibil al Sărmanul Dionis sacrificase părţi întregi din romanul Naturi ca- volumul Poesii, i se va fi părut că uriaşului arbore ce nu putea să
uriaşului său demers poetic rămas neterminat, 0 imagine a tilinare, de pilda. Melancolie se află în drama istorică Mira, Peste intre în casă îi fusese tăiată creangă cu creangă, stivuit cucernic
condamnării infinitului subiectiv la finitul realităţii. Odihna prin virfuri în drama Bogdan Dragoş, Rugăciunea unui dac în Sarmis- şi apoi ars. Mâna mentorului Junimii îi intindea, pe un făraş batut
nebunie trecuse şi era prea slăbit, prea deprimat şi prea speriat de Gemenii etc. “Ticăirile”, de care se plângea dupa 1877, erau de fapt în diamante, cenuşa ramurilor ce arseseră cu tot cu aştrii aninaţi
viaţă pentru a desfăşura în faţa nobilului vizitator exteriorităţile poticniri în soluţiile de continuitate ale exceptionalei lui detente de ele ...
unei noi prabuşiri. Şocul rămânea potenţial. şi vigori constructive, care-l supărau cu atât mai mult cu cât îşi C. D. ZELETIN

MARIN SORESCU - Puntea (Ultimele)


Poezia lui Marin Sorescu - parte constitutiva a valului liric viata se banalizează, insul îşi pierde identitatea. Neavând idealuri, către Dumnezeu şi prieteni pentru a-l ocroti cu mila .
din anii ‘60 - a actionat in contextul confruntarilor literare de automatizaţii citadini ajung să se confunde cu lucrurile în care Poemul pătrunde brutal in inima suferinţei şi atacă pe faţă
atunci, mai izbitor chiar decat poezia lui Nichita Stanescu, ca for- trăiesc. Marin Sorescu denunţă consimţirea fiinţei la propria în- tema mortii : “Strângeţi-va în jurul meu, prieteni, / Vino, Doamne,
ta innoitoare spectaculoasa. strainare. şi Tu şi plânge-mi de milă.”
Eficacitatea actiunii ei a fost mai prompta decat a oricarei alte Tema este reluată apoi sub diferite forme şi asociată cu dife-
creatii poetice din aceeasi perioada. Extraordinara audienţă şi Puntea lui Sorescu - Eugen Simion, fragmente critice : rite imagini în jurul cărora geniul lui Marin Sorescu inepuizabil,
accesibilitatea au facut din zicerea soreciana un factor realmente “Deschizand cartea, vezi o tragedie traita zi de zi într-o luptă ine- chiar şi în situaţii limită, ţese o pânză subţire, din două fire fragi-
“miraculos” de educare a gustului estetic, a sensibilităţii pentru gală şi cu maximă luciditate”. le: spaima şi speranţa. Firul speranţei se rupe des, spaima se în-
arta modernă, de spargere a şabloanelor, de rupere a inerţiei . Marin Sorescu a notat ideile, fantasmele, stările de dinaintea groaşă şi câştigă teren. Fiinţa s-a instalat în starea de boală - o
Pseudopoezia impusă, cu mijloace administrative, a început morţii în niste poeme din care a alungat orice urmă de retorică singurătate populată de un coşmar fără capăt .
să se scufunde în neantul din care iesise sub efectul sclipitoarelor (afară doar de ceea ce numim “retorica sincerităţii”). O trecere pe o P U N T E lungă şi şubredă, deasupra unui
parodii din volumul “Singur printre poeti” (1964). In deceniul al Marin Sorecu are puterea pe patul mortii să zâmbească şi să- teribil vârtej, aceasta este metafora carţii
şaptelea, prin autorul Poemelor (1965) şi al Morţii ceasului (1966), şi încercuiască imensa neliniste cu o ironie plină de milă şi bună- Prometeu, Iov, mitul mioritic, mitul alungării din paradis,
logosul românesc s-a articulat într-un mod altfel artistic decât la tate omenească. Acest lucru arata adancimea si forta spiritului iesirea printr-o crăpătură a timpului, tema timpului care se topeş-
toţi ceilalţi poeţi ai timpului. Cu Marin Sorescu intrară sau reve- său. te, tema argheziană , a plecării de acasă, în fine , ideea fatalităţii
niră în teritoriul liric românesc toţi romanticii moderni, toţi co- PUNTEA -este o carte a morţii, o carte scrisă de un Iov care oarbe, salbatice.
medianţii sublimi ai poeziei universale: de la maeştri ai persiflării are curajul să-si numere bubele si zgaibele care i-au năpădit tru- Numai Arghezi în Psalmi a coborat atât de adânc în interiorul
şi ai ghiduşiei lirice, frecventaţi cândva de Ion Minulescu, de pul. Spiritul singur dialoghează cu Dumnezeu, dar mai ales cu fiinţei care suferă. Câteva poeme sunt în această carte, mici capo-
Adrian Maniu (un Tristan Corbiere, un Jules Laforgue), de la vir- sine, în legătură cu încercarea prin care trece. dopere de poezie religioasă pe un fond de meditaţie existenţială.
tuozi ai umorului grotesc şi absurd, precum Alfred Jarry, la per- A doua poezie - Singuratatea - singuratatea este rugaciunea
formerii contemporani ai ludicului : Jacques Prevert s.a. lui Francesco d”Assisi, ajuns la capătul răbdării şi credinţei: “La
Departe de a fi pierdut prin acest ceva, din caracterul naţio- căpătâiul bolnavului / Doar căpătâiul / Şi-a ridicat capul de pe el
nal, poezia româneasca şi l-a recuperat tocmai şi pe această cale / Şi, de parcă acum l-ar vedea / Îl întreabă : - Ai venit si tu să stai
a reluat o fecundă tradiţie . cu mine,/ Căpătâiule? “.
Prin Marin Sorescu, poezia româneasca şi-a reînsuşit propria In alt poem - Doamne! - ruga are un destinatar precis :
modalitate burlescă, dându-i o versiune inedită. Estetica lui, po- Dumnezeu. Poemul este memorabil : o joacă argheziană într-un
eticul, se realizează în orice material, inclusiv in cel mai corupt scenariu tragic. Poetul fuge din lume sub ocrotirea divinitatii :
limbaj cotidian. “Doamne, / Ia-mă de mână / Si hai sa fugim din lume , / Sa iesim
Teoretic, ea este o demonstraţie a posibilitaţilor de moderni- putin, la aer. / Poate schimbând curenţii, / O să mă simt şi eu în
zare a lirismului şi de recuperare a esenţei sale temporar înstrăi- larg, / Lângă Tine.”
nate prin demersuri ostentativ depoetizante. Programatic impura, Poezia este un fel de “De-a v-aţi ascuns”, cu elemente voit
sfideaza eufonia, cultiva oralitatea cea mai spontana, stilul coloc- banale, ca şi poezia “Dusul “, unde marea trecere este prezentată
vial, familiar, anacolutic, recoltează materie lexicala de peste tot, ca o simpla pregatire de plimbare : “A plecat fără să mai verifice /
din sfere naţionale savante şi din lumea rurală oltenească. Dacă a închis gazul / Şi dacă a strâns robinetele de apa .”
In dispretul tuturor normelor, poetul amestecă genurile si
speciile, debitează enormităţi şi nimicuri vesele pe fond de ironie Marin Sorescu şi Titu Rădoi - 1996 “Scara la cer” - poetul imaginează ieşirea din lume pe un fir
amară, desolemnizează prin paradox, practică in poeme cu carac- de păianjen, trimis de Dumnezeu, ca un semn la căpătâiul bolna-
ter meditativ felurite şotii, acrobatii verbale. Poetul pune aceste nelinişti în scurte poeme aritmice, ca niş- vului. Păstorul mioritic s-a împăcat cu ideea morţii, dar ea trebu-
Potrivit spusei sale ,”trece facând tumbe printre silogisme”, co- te suspine întrerupte de reflecţii despre existenţă si inexistenţă. ie să mai străbată încă o fantezie pentru ca mintea iscoditoare a
munică anxietăţi pe ton umoristic. Dimensiunea interioară de PUNTEA -este in felul ei “marea trecere” a lui Marin Sorescu. poetului nu şi-a pierdut încă toate energiile.
adâncime a poemelor nu se oferă cu usurinţă percepţiei imediate. Nu e o trecere cosmică, pregătirea pentru contopirea cu marele Puntea lui Sorescu dovedeste ca moartea poate fi primita prin
Lirismul său se comunică doar cu condiţia coparticipării la univers, ci doar o încercare de a gândi propria dispariţie. Marin geamul afumat al poeziei. Şansa omului de a vedea ce se petrece
declanşarea lui, a “colaborării” cu poetul. Laitmotivele meditaţie Sorescu a reuşit în această imposibilă ipostază, şi-a stăpânit teama dincolo e nulă. Rămâne doar şansa poeziei de a spune ceva despre
lirice sunt : moartea, timpul, singuratatea, dezolarea generată de şi ne-a lăsăt poeme profunde, deşi când le-a scris nu s-a gândit la drama existenţială a omului, care n-ar vorbi despre moarte dacă
spectacolul blazării, dezumanizării, alienarii. literatură (practic, majoritatea au fost dictate sotiei, Virginia n-ar şti că ea îl aşteaptă, inexorabil.
In reprezentarea lui, întreaga existenţă urmează un curs pre- Sorescu) . Marin Sorescu a încercat să noteze această aventură până-n
stabilit : tot ce vedem şi facem se petrece în virtutea unui deter- În Puntea -o altă faţă a lui Marin Sorescu - de poet metafizic, ultimul său ceas de viaţă. Poezia rămâne ultima lui legătură cu
minism ineluctabil. religios putem spune, o formulă ce nu se potriveste cu reputaţia lumea din afară, ultima lui speranţă .
Pamântul e ca o mare “ popicărie” în care “totul e calculat de poet ironic, fantezist . O mărturie cutremurătoare , o victorie a spiritului poetic
dinainte”. Angajaţi într-un concurs de “sărituri în înalţime” la care PUNTEA reia în chip mai direct marile teme în nişte poeme asupra fragilităţii timpului .
nu renuntă, oamenii se aleg doar cu “pocnituri in cap” . Cu toate înfiorate şi pure, ca nişte rugăciuni, în anticamera morţii . Prof. Adriana LUNGU
eşecurile, ei continuă să se avânte spre cer,”cu o îndârjire diavo- Prima poezie - Cineva - este o invocare a Soarelui, simbol al
leasca”, asemenea lui Iona. vietii, de a veni la căpătâiul bolnavului. Poetul invocă apoi cerul, Comunicare susţinută în cadrul Societăţii de Ştiinţe Filologice din România
Într-un asemenea univers, lupta cu inerţia e pierdută mereu, pentru a-i da o fărâmă din energia lui şi apoi formulează o rugă - Filiala Gorj, 5 decembrie 2006

Pag. 8 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


Eul eminescian şi instaurarea în fiinţă
aradoxal, pentru romanticul Eminescu doua realitaţi va- catre principiile artificiale care impun diferentierea. Ierarhiile - momentul în care eliberaţi de sub imperiul voinţei, ne-am cufun-

P dit contrastante conduc la acelaşi efect: deopotrivă pre-


zenţa şi absenţa Celuilalt provocă nostalgii. A tânji dupa
insingurare ramâne totuşi apanajul laturii înalte a umanitaţii, men-
sociale, intelectuale, etice şi estetice - sunt consacrate prin lec-
tura simultană a interiorului şi exteriorului, a individului şi a
societaţii. Argumentul nu trebuie neapărat căutat în istorie şi în
dat în cunoaşterea pură şi independentă de voinţă, intram într-o
altă lume, unde nu mai există nimic din ceea ce ne solicită voinţa
şi ne zdruncină atât de puternic. Această eliberare a cunoaşterii
talitatea descinzând, evident, pe linia Ecclesiastului, cu ajungere evoluţia socială şi culturală, ci in intimitatea fiinţei care îşi asu- ne fereşte de această tulburare într-un mod la fel de perfect, la fel
în miezul filosofiei grecilor antici şi până în nucleele de referinţă mă responsabilitatea existentei, precum şi in dihotomiile agresi- de complet ca somnul şi ca visul, dispar şi fericirea şi nefericirea,
ale discursului schopenhauerian. Dacă fiinţa se defineşte prin în- ve dintre esenta şi aparenta, dintre condiţia dată şi cea dorită, individul este uitat; nu mai suntem individ, suntem purul subiect
vecinari, devine activ mitul oglinzii, păstrat în puritatea semnifi- dintre real şi ideal. Eminescu notează, în manuscrisul 2257: ,,Eu care cunoaşte; suntem ochiul unic al lumii, acel ochi care aparţi-
caţiilor lui, neaglomerat (decât in anumite contexte) de conotaţi- nu pot întelege cum poate să-i impună cuiva un om aşa-numit ne fiecărei fiinţe care cunoaşte” (Ibidem).
ile narcisice şi privat de exuberanţa dionisiacă. mare, 0 aşa-numită escelenţă. Acelor timizi pe cari-i orbeşte 0 În cazul eului liric eminescian, fascinaţia individualităţii vine
Ieşirea pe cale ontologică din mrejele preajmei a fost adesea stea, 0 trasură or un blazon li sfătuim ca să şi-i închipuiască pe dintr-un apogeu al determinarii fiinţei alese prin co-substantiali-
interpretată ca evadare din profan, ca şansă de izolare spre armo- aceşti în goliciunea lor trupeasca şi sufletească. Corpul fără ste- tatea divina: “Că-n lumea din afară tu nu ai moştenire, / A pus
nizarea fiinţei cu sine însăşi. Dar şi ca gest cu funcţie de libatie, le, spiritul fără a adăoga lângă el epitetul prejudiţios a unui post în tine Domnul nemargini de gândire.” - Povestea magului călă-
ca livrare de sine a eului unei drame (aceea a rupturii de o sec- mare - şi atuncea va vedea fiecare ce idioţi, ce urâţi, ce corupţi tor. Manifestarea unui astfel de spirit înalt converge sistematic
venţă a lumii care nu-l înţelege şi nu-l merită) în centrul careia pot să fie şi aceste fiinţe, vor vedea cumcă acele corpuri putrede spre motivarea deopotrivă a stării cathartice şi a mărturiei iden-
s-ar putea realiza reechilibrarea şi re-identificarea de sine, chiar de desfrânări ce conţin suflete şi mai putrede sunt tot aşa cuiburi, titare cu privire la inventarul fiintial care a destinat omul sufe-
în datele cutumiare ale starii paradisiace. Acel imperativ din fi- cuiburi ale morţii, ca şi corpul cerşitorului din pragul unei bise- rinţei ancestrale. Poetul nu cultivă atât vocaţia opoziţiei dintre
nalul Odei (in metru antic) - “Pe mine mie redă-mă!” tocmai rici” (Ms. 2257). identitate şi alteritate, cât satisfactia de a defini cele două instan-
acest aspect îl vizează. Tânguirea, plângerea sunt numai apanajul Sistemul se autoreglează prin oglindire, a individului în ţe prin complementaritatea lor sau prin decisiva oglindire reci-
Înţeleptului şi al Zeului (“De plânge Demiurgos doar el aude Ceilalţi/Celălalt şi reciproc, ambii poli instituindu-se prin prisma procă. Se garantează, astfel, din chiar interiorul sistemului, ar-
plânsu-şi ... “), singurii care au profunzimea necesară înţelegerii interferenţei la nivelul ideatic, prin comunicarea după regulile monizarea contrariilor dincolo de fondul matricial, predispus, în
rosturilor lumii, cu pricepere în a lamuri limita şi limitarea ome- limbajului corporal şi ale discursului sau, pur şi simplu, prin iu- cheie romantică, să accentueze mai ales dihotomiile, adesea cu
nescului, perisabilitatea fiinţei, “voinţa oarbă de a trai”, fatali- 0 gravă desconsiderare a semnificatiilor spiritului rasturnat, ci-
tatea şi ratarea transcendentei, răul perceput hegelian ca motor tit în răspăr. Examenul critic este concentrat prioritar pe plăcerea
al lumii, într-un cuvant - toate “neînţelesurile” devenite “enigma descoperirii de sine şi pe neostoita încercare a eului liric de a-şi
vieţii”. marturisi sensul.
De la un capăt la celălalt, opera eminesciană respiră un sever “Ce suflet trist mi-au dăruit / Parinţii din părinţi, / De-au în-
sentiment de nelinişte, acest aspect amintindu-ne un gând cio- căput numai în el / Atâtea suferinţi?” (Ce suflet trist .. .) se în-
ranian din Cartea amiigirilor: “În paroxismul neliniştii omul treabă, la un moment dat, poetul... A nu pricepe până la capăt
devine subiect absolut, fiindcă atunci a luat în mod total conşti- sensul intrării în lume devine clivaj pentru fiinţa cunoscătoare,
intă de sine însuşi, de unicitate şi de existenţa exclusivă a des- rupere de armonii şi, evident, duce la fisura armoniei interioare.
tinului său”. Insa nu “melancolia obosita şi blazarea precoce, Ne-priceperea de sine sparge în cioburi verticalitatea fiinţială şi
tristeţea vagă” - tarele Weltschmertz-ului romantic - sunt, în induce poate cea mai severa angoasă: despărţirea de sine, refuzul
cazul lui Eminescu, efectele pe termen lung ale neliniştii onto- propriei esenţe, criza de comunicare lăuntrică dusă până acolo
logice, ci unul mult mai important şi mai transparent în linia încât se eclipsează vivacitatea în favoarea mortificării sentimen-
semnificaţiilor de adâncime: instituirea omului întrebător, a tului:
condiţiei gânditorului livrat unui lung proces introspectiv. Şi “Şi când gândesc la vieaţa-mi, îmi pare ca ea cură
suntem, cu acest aspect, pe pragul teoriei moderne a mentalită- Încet repovestită de 0 străină gură,
ţilor şi al filosofiei de secol XX, până la graniţa crizei de iden- Ca şi când n-ar fi vieaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
titate şi de comunicare ce va fi suport pentru teoria şi estetica Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
absurdului. De-mi ţin la el urechea - şi râd de câte-ascult
Există, la nivelul operei eminesciene, numeroase şi sistema- Ca de dureri străine? ... Parc-am murit de mult.”
tice secvenţe de tip încercare de lămurire a dimensiunilor sine- (Melancolie)
lui, prins într-un angrenaj sofisticat de relaţii sau vădit coche- Complexul înstrăinării trunchiază, indiscutabil, raporturile
tand cu însingurarea şi izolarea. Omul însuşi este, pentru poet, cu preajma şi cel care îşi permite luxul distanţării, din spirit de
o problemă care se încăpătânează să rămână nerezolvată, aşa protecţie sau din pricina incapacităţii organice şi ontologice de
încât transpunerea de sine în dimensiunile artei şi în imaginarul a accepta nivelul discutabil al valorilor omului de rând şi ale
creator îi poate da definiţii parţiale. Într-o pagină de corespon- societăţii, se condamnă singur la drama singurătăţii. Eul liric
denţă cu Iacob Negruzzi, datată “Viena, 16/4 septembre 870”, eminescian are permanent formidabila intuiţie a efectului:
Eminescu scria, în acest sens: “Scumpe Domnule Negruzzi, suferinţa şi, de cealaltă parte, inocenţa recuperata. Starea de a fi
Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul. Astfel, un singur / de a se însingura echivalează, în fluxul liric, cu opţiunea
individ care crede că se cunoaşte bine pe sine, care-şi urmează, pentru starea de graţie reechilibratoare, în ciuda filosofiei crude
liniştit, treburile lui, or concrete, or abstracte ţăsături de păian- a tristeţii care se insinueaza în miezul fiintei:
jăn filozofice sau poetice, se trezeşte într-o buna dimineaţă c-o “ ... La mine,
întamplare oarecare - în sine aceeşi pentru toata lumea - că Ce singur stau cu fruntea-ntunecata,
stârneşte în el porniri de cari nici nu visa măcar că esistă în su- Ce nu pot plânge pentru că durerea
f1etul lui; aceasă întâmplare nimiceşte toate ţesăturile combi- Ochii-mi a stors şi sufletul meu aspru
nate de mintea lui şi el singur se trezeşte deodată că e alt om, L-a împietrit... la mine
adesea negaţiunea individualitaţii lui de pân-atuncea.” Deruta Nimeni nu va gandi, nici a gandit.”
aceasta existenţială naşte, în cazul omului romantic şi al proiec- (Odin şi poetul)
bire. Calitatea de oglinda a omului şi a conştiintei sale, ca şi ca-
ţiei sale lirice, lungi episoade de autoref1exivitate care, pe pali- “Fruntea-ntunecată”, mereu prezentă în lirica eminesciană, a
pacitatea de a fi ecou şi proiecţie, îmbracă numeroase aspecte în
erul mitic şi simbolic, trimit la platonicianul ochi interior din devenit aproape un mit personal, asociat cel mai adesea anxietă-
operă, de la analiza eonditiei omului de geniu (eu variatele sale
dialogul Timeus. Privirea care se priveşte pe sine (,,Iară ochiu- ţii, tristeţii fără limite. Ne punem totuşi întrebarea dacă nu i-am
maşti adaptative), pana la intreaga recuzita de sentimente, de la
nchis afară, înlăuntru se deşteaptă ... “), discursul introspectiv, putea asocia (şi nuanţa aceasta se vădeşte constant în poeme, în
scepticism până la semnificaţiile apocaliptice sau exuberanţa di-
motivaţiile în serie cu privire la punctele nevralgice ale situării antume şi în postume deopotrivă) şi un alt sens: repunerea în
onisiacă. Retorica eminesciana functioneaza pe acest palier au-
omului într-un cosmos desacralizat devin tot atâtea nuclee pentru drepturi a “timpului” care “creşte în urma mea” şi “întunecă”.
tonom stimulată de starea contemplativă cu toate achiziţiile ei
imaginarul poetic eminescian. Mitizarea timpului şi transformarea sa în principal factor activ în
filosofiee. Vorbind, bunăoară, despre condiţia şi despre “biogra-
Două sunt, aşa cum precizam anterior, mişcările de mare for- ordinea cunoşterii permite extensia simbolurilor până la intensi-
fia unui geniu”, Eminescu evadează din punct de vedere teoretic
ţă atitudinală care aşează individul pe făgaşul cunoaşterii şi îl tatea care avantajează discursul romantic al poetului, în acest caz
de sub tensiunea schopenhaueriană, lăsând să se întrevadă mai
liniază însingurărilor lucrătoare: retragerea voită, plecarea adică până la emanciparea trecerii şi petrecerii omului prin lumea de
degrabă perspectiva separaţiei valorilor şi etica unicitaţii, a indi-
dinspre social spre individual, refuzul, şi, pe de alta parte, pără- sub codurile kantiene, în favoarea celor ale Ecclesiastului (vani-
vidualitaţii: “De ce, când cineva (oricine ar fi) citeşte biografia
sirea eului de către ceilalţi/celălalt, abandonarea dinspre exterior tas vanitatum). Sincronizarea definirii de sine cu acest palier
unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individua-
către interior, generând nu doar sentimentul prizonieratului într- seducător al interogaţiilor transformă scenariul cunoşterii într-un
lităţii sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindca
un cerc închis, ci şi un lung şir de reflecţii care, ele însele, sunt spectacol al oglindirii condiţiei în reprezentarea ei, a conceptului
într-adevar în fiece organism omenesc sunt potentia coardele
purtatoare de mit. in personaj:
omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite.
Nu dorim să intrăm în abordarea raportului dintre eul social “Căci ce-i poetu-n lume şi astăzi ce-i poetul?
Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii 0 găsesc în
eminescian şi reprezentarea sa lirică, problema aceasta fiind frec- La glasu-i singuratec s-asculte cine vra.
operele poeţilor, şi de acolo coincidinta cea ades uimitoare în
vent analizată de către istoricii literari. Intentionăm însă să sur- Necunoscut strecoară prin lume cu încetul
pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari.
prindem punctul unde începe aşezarea în pagină şi care sunt Şi nimene nu-ntreabă ce este sau era ...
Este acelaşi om care traieşte în toţi, şi naturi inferioare cred cum-
simbolurile care instaurează solitudinea cautată, fuga ontologică o boabă e de spumă, un creţ de val, un nume,
că s-a plagiat unii pe altii, pe când poate nici nu s-au citit. Şi
din datele lumii empirice şi escapada extraordinară a spiritului Ce timid se cutează în veacul cel de fier.
fiindcă fiecare regăseşte sâmburele individualităţii sale în cei
romantic înspre un substitut al spaţiului paradisiac ratat prin des- Mai bine nici odată el n-ar fi fost pe lume
mari, crede de datorie a reda în comentarii şi ramificatiunile in-
tinul arhetipal al fiinţei umane: însingurarea. Aducem totuşi în Si-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri.”
dividuale ale acelui sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiţii glo-
discuţie un fragment dintr-o scrisoare eminesciană catre Ioan (Pierdut in suferinfa ...)
satori şi esplicatori, cari de cari mai proşti, <ale> [ai] autorilor
Slavici (“Iaşi, 20 septemv. 1877”), pe care am găsit-o relevantă Începe, în acest punct, povestea lui Alter, Celălalt, de care
mari.” (Ms. 2287).
pentru gestul cotidian al retragerii specific poetului într-o anu- eul romantic se desparte fie prin demers propriu, fie în urma rup-
Accentul cade, la Eminescu, pe teoria faliei dintre ceea ce
mita perioada a vietii sale: “Recunosc că sunt un ticălos de frun- turii venite dinspre exterior. Se poate vorbi, în cadrul operei emi-
Schopenhauer numea Voinţă oarbă de a trai şi predispoziţia ge-
te, pentru că nu scriu. Dar tu ştii c-am fost totdeauna caracter nesciene, de 0 categorie aparte a despărţirilor, alta decât cea
niului, a înţeleptului, pentru revizuirea importanţei acestei voinţe
melancolic şi n-am avut niciodată destul curagiu de viată; prin care implica Eros-ul, dar care nu diminuează, ci intensifică ten-
care, în fond, nu este decât arcada ce conduce spre marile tare
urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât înainte. N-am siunea opoziţiilor. Optiunea primă este aceea de a institui, în plan
sociale şi individuale, spre egoismul fundamental al omului şi,
inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, poetic, despărţirea eului liric de lume din raţiuni ontologice şi
implicit, spre ratarea condiţiei sacre care a destinat fiinţa umană
nici la lume, nici la însumi. Singura deosebire e c-am devenit fără a însemna mortificarea de sine sau tentaţia extincţiei. Dacă
iubirii aproapelui. În discursul lui Schopenhauer, optiunea este
susceptibil, că orice atac, cel mai nevinovat, mă iritează încât am lumea oferă un imens carnaval existenţial şi îşi activează măşti
radicală: “Orice act de voinţă provine dintr-o nevoie, adică dintr-
o adevărată Berserkerwuth, că s-au înmulţit oamenii cu cari nu înşelătoare, prima treaptă pentru ieşirea din criza cunoaşterii este
o lipsă, dintr-o suferinţă. Satisfacerea îi pune capăt; dar dacă 0
mai vorbesc nici un cuvant şi c-am s-ajung să nu mai vorbesc aceea de a conştientiza Ideea de adevar şi de a sesiza amăgirea.
dorinţă este satisfăcută, alte zece sunt deranjate; în plus, dorinţa
chiar cu nimeni, nici cu mine însumi. Nu-i vorba, s-a suparat vă-
este de lungă durată, iar exigenţele sale tind la infinit, satisfacerea
carul pe sat şi satul habar n-are. Dar dacă-i aşa, se vede ca nu Lect. univ. dr. Diana CÂMPAN
este de scurtă durată şi dată cu parcimonie” (Arthur Schopenhauer,
poate fi altfel.” Ironia răzbate constant din numeroase aserţiuni Universitatea “1 Decembrie 1918”
Lumea ca voinţă şi reprezentare) şi, implicit, “Într-adevăr, din
eminesciene, fiind orientată nu atât către Celălalt, cât mai ales ALBA IULIA
Pag. 9 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
GHEORGHE GRIGURCU

Amarul Târg
biete case bătrâneşti clătinându-se în râul Amarului Târg
aidoma unor bărci în furtună aidoma unor căţei
înecaţi de o mână haină
şi-o iarbă albicioasă pe-obrazul neras (dar nu există oare
puhav al Amarului Târg. o milă-a necruţării
un Bine al Răului?)
Însângerata lună aidoma unor căţei
care n-au deschis măcar ochii.
Însângerata lună periodic
deasupra Amarului Târg Dacă
luna la ciclu Dacă lui Cuvier
aidoma unei femei. îi trebuia un os
spre-a reconstitui o fiinţă
Ilustrată subsemnatului nu-i stă la-ndemână vai
decât Amarul Târg
La picioarele mele spre-a reconstitui Lumea-ntreagă.
Jiul cel negru ca mâinile minerilor
demonizatul râu în care nu-mi mai pot Centru
oglindi chipul nici fiinţa lăuntrică
Încinsă-i catedrala cu chipuri
obscuritate curgătoare ca şi mine. de filosofi şi profeţi
literele usucă nisipuri
Avantaj inscripţia citeşte ochii
Jiul se scurge alene
E o cursivitate totuşi prin mâneci de poeţi.
Nimicul din lucrurile Târgului
un scris pe care Amarul Târg e-n mine
mai-mai că-l poţi citi.
Amarul Târg e-n mine şi eu mă aflu-n el
Confruntarea Amarului Târg de-atât amar de ani tot mai mişel
cu Kant chiar şi pământul Târgului e îmbibat de ură
morţii-n cimitir se păruie se-njură.
E oare comic
Dulcele Târg / Amarul Târg şi spaima mea revine pe asfalt
cum norul prefăcut în ploaia
Amarul Târg? Zi la-ntâmplare
aşa s-ar părea
Prin Dulcele Târg al Ieşilor saşie şi peltică cerându-şi scuze
dacă ţinem seama Bolnavă de pestă apa Jiului
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg de-o vorbă a lui Kant: cum o turmă de porci
unde tatăl meu fusese student ori se vinde pe tarabele umede
„Comicul e-o aşteptare
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg prefăcută-n gazete cu numele meu
ce se transformă în nimic”. norii matinali miros a clor
şi pe care-l îndrăgisem nespus atât de întârziat neverosimil.
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg până şi poezia crapă
am trecut (plutit?) într-o după-amiază Vesperală Soarele Amarului Târg şi cum smalţul unui dinte.
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg
Amarul Târg te pândeşte când te dezbraci
Soarta
târzie a tinereţii cu soţia-mi a doua După mai multe decenii
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg prin gura cheii
Soarele alb şi amar cum chinina
dar ce cumplită furtună porni apoi ţi se uită-n suflet
a tăcut dintr-o dată După mai multe decenii revii
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg prin ochi precum prin gaura cheii.
Soarta cea maşteră n-a tăcut niciodată la aceleaşi naive contradicţii
ne-am găsit adăpost în casa unor necunoscuţi vocea Sorţii a suduit (omlete intelectuale)
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg Nimic nu se mai vede
Soarele care oricum se-apropie de vid. şi maliţia aceloraşi dimineţi de nepătruns
cu înflorate covoare bătrâneşti pe perete
Nimic nu se mai vede nimic
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg
nu se-ascultă pe sine
Din exces şi glezna Ei îşi îndreaptă din nou văpaia
oasele ni le-am stors cum rufele ude spre visul tău de atunci
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg bucuria se bucură şi se pierde
din exces spre ochii tăi închişi de atunci
şi după ce ne-am uscat cât de cât mâhnirea se mâhneşte şi rămâne.
vă asigur domnilor îi simţi rigoarea fierbinte pe piele
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg doar din simplu exces dar acum şi umbra-i mototolită lipicioasă.
ne urmarăm drumul pe panta de vis a Ţicăului Seară înaltă amarul devine dulce
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg
Seară înaltă
iar în intuneric mijeşte lumina. Prea tare
către faimoasa bojdeucă
între blocurile scorojite
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg
şi stelele ei
Cum lucrurile Prea tare nu te speria
spre-a ne convinge în cele din urmă
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg cu miros de pătrunjel proaspăt.
Cum lucrurile orânduite strajnic stihiile umblă de-a buşilea
că tunetele şi fulgerele miros trăsnitor ca de la-nceputul dumnezeiesc al Lumii aidoma copiilor
mie-mi fu hărăzit Amarul Târg O schiţă a Târgului cum toate lucrurile
a regina nopţii. Amarului Târg te privesc fragilă e moartea
Din tuburile de beton ies gaiţe
fără-ncetare te privesc asemenea unui ou
Scrii şi transcrii fălcile afaceristului strălucesc aidoma unor goarne
aidoma unor ochi saşii.
în telefonul blocat zornăie monezile umede de sudoare
nepăsătoare cântă-n tării
gazele ard înfundat irită pielea calendarului
Scrii şi transcrii faci şi desfaci
care se-acoperă de pete roşii
Şi te-au întâmpinat neîmplinirea cum o ciocârlie.
cuvinte monstruoase ca şi cum
pietrele-n curte sunt roase asemenea hainelor în coate
te-ai juca fără păs cu un dinozaur
de plictiseală oglinda şifonierului
Şi te-au întâmpinat semenii Psalm
cu un dinozaur ce te lasă să te joci cu el aşa cum se cuvine
înainte de-a te mânca. se strâmbă latră miaună ca un copil neastâmpărat.
cu-o grijă meticuloasă Când dispar lucrurile rămâi
precum ţăcănitul unei maşini de scris faţă-n faţă cu oamenii
Să fie-Amarul Târg Cuvinte cochetând într-un birou muced.
când dispar oamenii rămâi
Cuvinte cochetând între ele
Să fie-Amarul Târg măsura mea
cum muştele
Două decenii faţă-n faţă cu tine însiţi
ori eu să fiu măsura lui?
Două decenii când dispari tu însuţi rămâi
mă cutremur de indiferenţă copaci extraşi din ţărână
din viaţa mea faţă-n faţă cu Dumnezeu.
căci iată am obosit cum dinţii într-un cabinet dentar
au pierit

Pag. 10 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


VALENTIN TAŞCU
Târgul de dulce
Parcul central Încălţările sunt aşa cum erau la Paris
cu doi ani mai demult,
Demult, demult au murit dar şi cu
ultimii trompetişti, ultimul purtător de tur- unul ceva mai târziu
bă decât în cetatea lui Bucur, cu o jumătate
şi toboşarii care ritmau mersul după Bănie, mereu mai târziu, încât
umbrelor, umbrelelor de soare şi boncănitul e foarte probabil ca moda cea nouă,
botinuţelor de satin, precum şi căutatul orb tocul pătrat, jupa prea scurtă, de pildă,
al bastoanelor fără folos, al meloanelor s-aştepte să vină din urmă, din nou
uşor ridicate aproape la fiecare pas, pentru că la Paris, moda cea nouă fiind
toţi se cunoşteau cu toţi aceeaşi cu moda cea veche.
şi se salutau, ca în satele de unde au venit, Ce dulci sunt: demodate fiind,
doar cu un fin zâmbet adus de la Paris. ele par în pas cu moda cea nouă,
Cimitirul ajuns şi el aproape central ce nici n-a venit, ce abia peste ani
îi acoperă cu pământul lui dulce, va ajunge de fapt pe aici.
dar nu stinge sunetul ultimului marş
sau al ultimului vals vienez. Trec astfel pe stradă, era să spun
că «pe străzi», de fapt pe unica stradă
Pe marginea acestei parade stăteau căci nu sunt mai multe, deşi par a fi,
în zdrenţe cei care nu peste mult vor umple trec fără grijă pe stradă, frumoase
cu sunetul bocancilor lor, cu şepcile lor tocmai fiindcă sunt veşnic
proletare aceleaşi alei, ignorând în urma propriei vârste, mereu aceleaşi,
marile lor valori ce veniseră şi ele nostalgice deci, cu atât mai frumoase;
tot de la Paris, pe sub şapca ponosită nu ţipă în fuste prea noi, nu sparg
a marelui Constantin. În inima lor băteau peisajul cel molcom decât
doar inimle nenăscute ale celor ce azi cu formele lor rugătoare, din cale afară
trec cu platforme greoaie, cu jeanşi, de dulci.
cu adidaşi ce nu se mai trec
din mode, cu plete în vânt, Cel ce priveşte nu vede că una şi-aceeaşi
dar care nu mai ştiu drumul la cimitir, trece în sus şi în jos, cu pasul uşor
nu mai aduc aminte de fanfara, de vremile şi crede că multe mai sunt,
de altădat’ şi nici nu se sinchisesc la fel de frumoase,
de tăcere, de sărut, de infinituri, oriunde, aceeaşi trecând, cu pasul înalt. Iar
oriunde e loc de sărut, fără de teamă, de el este cel ce se mişcă, în sus şi în jos,
fără de jenă, fără sărut de fapt. o vede la fiece colţ, sub fiece
umbră de casă, crezând:
scormonind prin gunoaie, şi morţii bacovieni, câţiva,
E două mii unu – anul Brâncuşi – «Vai, Doamne, ce multe superbe femei
ţevi care crapă de cât sunt de vechi cei din oraş, iubito,
cui să-i mai pese de el şi de ce? şi dulci sunt
deşi totul e nou pe aicea, se tânguie de moartea lor amară,
şi trec prin oraşul acesta atât de pustiu!»
până şi moartea! Şi ce ce dulce fi-va, ea, fără-ndoială.
Şi totuşi, parcul Ca Jiul de Sus e vorba să le spun? Bine-aţi venit
în «Târgul de dulce», târziu! Şi curge apă goală dupe Jiu
Nimic deci nu e definitiv, chiar ca pe Siret. Din sus, din jos,
Vorba aceea prea dulce
şi atunci când te crezi profet în altă ţară,
te duce,
Dulce toamnă de peste tot pe unde-i cer pustiu.
desigur, decât a ta de baştină: iată, Şi printr-atâţia morţi orânduiţi frumos
au revenit trompetiştii, şi chiar şi în grabă te-aduce
A început să mai cadă, da, doar eu mai sunt amar de viu.
purtătorul de turbă, dar nu de unde nu eşti, de unde vei fi
puiule, câte ceva din coroana aceasta
şi vrea, şi ştie s-apuce
din morminte, deoarece ziua
lobul urechii tale plăpânde.
făcute din pietre strălucitor de false, din Primul om
de apoi tot n-a venit, deşi frunze care veşnice se cred.
trecut-au şi anii 2000, două mii unu Multă lume s-ar fi vrut să fie
chiar, cum s-a văzut, Îţi intră în ochi şi-n auz, Adam, cel cu un singur păcat, cel
Mai cade deci câte o creangă plină,
secolul, însuşi mileniul, te miroase, ce a pătimit la despărţirea de Rai, la fel
un cap de om mai cade, fără a fi
fără cutremur te-nvârte, te lasă, precum cei ce s-au despărţit de Goethe sau
măcar atins, ca o frunză. E toamnă
de ţări, de ţărână şi fără de te ia şi te-mbată, încă nu mai ştii de aromânul Noica, cel
şi mustul e încă dulce, dar
stele căzând, fără trompeţii de unde-ai venit, dar nici ce şi-a pus craniul cu mâinile lui la
nu mai e mult până ce va fi vin,
apocalipsei şi nici chiar cei patru cai încotro ai vrea, ai putea să te duci. temelia Crucii dumnezeieşti, cel ce n-a ştiut
aspru vin, ca vorba celor din nord,
ai celebrului Dürer, mult mai deci mustul dulce al celor din sud sau n-a cunosut, cum se spune
siguri dec\t arhanghelii biblici, mult Rămâi sub inima ei grăbită, mai sfânt, decât o singură femeie şi ea,
se va-năcri, se va-năcri, fără-ndoială.
mai drepţi şi mai sunetul ei te-nconjoară vai, păcătoasă dintru început.
traşi din condei, din cărbune. şi chiar de îi este amară
Sau amărui va fi, sau amărui
nădejdea ei împietrită Şi nu putea să mai vie pe lume
vin de pelin, neîndoielnic, cum
Toţi au revenit la chioşc, ca stă să-şi facă miezul mai dulce, altul decât în Târgul de Dulce,
ai vrut să spui,
la o dreaptă judecată de azi fie chiar şi pe lemnul de cruce. aici, pe Rhabon
aşa, de pelin.
şi nu de apoi, cu vechile lor şi lângă Kogaion, iarăşi se zice.
instrumente şi doar cu noi chipie, cu Te-ntorci şi din pământ să asculţi
Mai cade o frunză, zic şi eu,
mundire strălucind şi cu cum repede curge cuvântul, Şi cum să vină în alt fel decât
însumi mai cad, mai decad,
muzica lor de anţărţ, în apele lui să te pierzi, călare pe roţi şi cu aripi de steag
ca o frunză, ce bine ar fi, la cingătoare, zburând
parcă strivind şi te-mbeţi cu apele lui
doar ca o palidă frunză, aşa, astel peste tot, ca gândul,
vorbele vechi despre şi să afli
doar de-aş cădea. cu gândul adică, rostind peste tot
«zăpezile, damele din alte dăţi». că gustul apei e bun,
nici amar, nici sărat, vorbe şi chipuri de oameni,
Dar cad ca întregul copac, neobosit, tânăr în veci,
Iar la muzică vin, adică doar trec numai bun şi demn de-nchinat.
intru în ceaţă, iar gustul ceţii călărind pe dulcele lui Ducipal
pe acolo tot cei cu jeanşi, cu adidaşi încă e dulce, zic, Puiule,
alte cântări fredonând însă, La curte şi nu vreau să cred
cu nobile spiţe, cu şa
şi cârmă de fier.
ieftine mult, dar scumpe în amarul din frunze, din care
la nunţi şi petreceri fără de soi, Vin şi la «curtea mea» cea nouă «prieteni»
tu ai gustat şi ai zis că «amin»! Şi a mai venit nu demult un altul Adam,
celor reveniţi cerându-le şi nu am cum să-i primesc în ogrăzi,
nici cu păsări şi flori, cu frunze de nuc cu barbă de sârb ca Nicodim, vorbind
parcă să plece ‘napoi.
şi nici nu-i pot alunga
Ploaia cea dulce româna şi dulce armâna,
cu câinii cei slobozi şi răi. la braţ cu Nichita cel veşnic,
Oare de ce nu mai sunt Plouă ca la Bacău, deşi la fel de utopic şi clar,
scumpe cele fanfare, ci doar Îi primesc şi ei mă întreabă
nu vine nici un strop de pe la Cluj, în dulce-amar, desigur.
mica lor dulce-amintire, ca alt poet de pe-aici:
nici o pală de vânt,
ca şi Brâncuşi ? «sănătoşi, voinici? şi cum
vreun cuvânt Mai că-mi vine să cred,
o mai duceţi (deci cum păcăliţi) eu, Cronicarul, că este
sau vreun nor
fericirea?» Ce să le spun? atât Machedon, cât şi bunul Quijote,
rătăcitor.
Moda vine, moda trece De una, de alta, nimicuri, toţi dornici aici să se nască
de cum se mărită aproape în fiece zi în dulce şi grea utopie,
Şi plouă, şi plouă, şi plouă!
Doamnele, ce dulci sunt toate aceste femei, Gioconde, Smarande, cum cântă alături, iată de una, nebuna Chaillot, de
Nici vreme de beţie nu-i, fiind
cu aerul lor veşnic de promenadă, întruna manele; din când trubadurul cel de târziu, de toată
că-i dulce încă mustul,
în drum spre operă, parcă, nu spre piaţă, în când câte-un viol, o bătaie lumea şi limba aceasta ce
prea dulce. Îl spală această ploaie, vai,
cu hainele lor cât mai lucioase, pe cea mai femeie, ţânţari dulce mai minte zicând
îl curăţă de zahăr, uleiul
dimineaţa la opt, ca la şapte spre seară. şi câini vagabonzi adevăr în SFÂRŞIT!
din candelă îl face mucegai,
Pag. 11 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Un roman de excepţie:
„C E N U Ş A” de Aurel ANTONIE
fesor de educaţie fizică”. De vreme ce „munca fizică nu turiseşte pictorul Iosif lui David -, am senzaţia că ce- condiţiile care au generat apariţia acelui kilowatt, unde
VALEA din cenuşa Termocentralei… era pentru el” (p. 65), proaspătul venit va constata că nuşa o să ne îngroape ca pe cei din Pompei, şi atunci îl se găseşte el în prezent, precum şi căutarea unor metode
După debutul Valea are nevoie nu atât de specialistul în pictură mu- mai trimit pe Iscariotean să o măture” (p. 80). eficiente de stocare a lui”.
editorial cu rală, ci de aportul profesorului de sport „la călirea tru- Mărşăluind „prin cenuşa termocentralei” şi prin Aceste „izbânzi” ale „neobosiţilor noştri energetici-
apreciata culegere purilor fragede ale minerilor de mâine şi ale celor de noroiul clisos al Văii, fiinţele acestea dezumanizate se eni, ajutaţi îndeaproape de fraţii lor mineri” constituie
de povestiri scurte poimâine”. Va realiza deîndată că „şcoala era un loc al refugiază în tutun şi, mai ales, în băutură cu o sete ire- tot atâtea prilejuri de mândrie onorate cu Imnul
„Mozaicul” („Scri- pierzaniei”, şi nu va mai trece pe acolo. Hotărăşte, însă, presibilă. Valea e un infern existenţial, o bolgie de vi- Minerilor „Din Vale vom scoate ultimul cărbune” sau
sul Româ nesc”, a ucenici pe lângă pictorul Iosif, un tip ciudat, care, ziune dantescă, în care diabolicul sistem al puterii pri- cu poemul „Cu pumnii vom scoate cărbunele-afară”…
1 9 8 3 ) , Au r e l pictând scena „aducerea Chivotului la Ierusalim”, va fi mariale este întruchiparea fidelă a terorismului totalitar După cum uşor se poate vedea, prozatorul are nu
Antonie a trecut la acuzat că a întruchipat în personajul biblic, înveşmân- „cu faţă umană”. Aici, îi comunică David lui Solomon, numai un ochi ager, analitic, profund, dar şi un crud ape-
registrul mai tat în albul efod de in, pe tânărul David. Mai mult secretarul Preafericitului de la Patriarhie – „se respiră tit pentru grotesc şi ironic, frizând absurdul şi la fel de
amplu al roma- chiar, pictorul Iosif îşi împodobeşte pictura cu texte din un aer cenuşiu, care te determină să-ţi fie o teamă me- demistificant faţă de ideologia lozincardă a epocii defunc-
nului, publicând în Tratatul asupra puterii, alcătuit de istoricul Ieremia tafizică şi să te comporţi anormal (…). Este un maso- te, care constituia, de fapt, esenţa unui sistem surprins în
1986, la aceeaşi acreditat de Domnul Primar să scrie istoria Văii, pe chism colectiv din care nu te poţi rupe. Totul se face în ampla lui desfăşurare agonică, în răstălmăcirea valorilor
editură, „Scrisoare baza Jurnalelor ţinute obligatoriu de toţi angajaţii. Era ideea unei construcţii gigantice, care nu se mai termină şi ampla operă de creare a Omului Nou (este sugerat eşe-
către animalele nu textul oficial, ci unul scris cu o cerneală a adevăru- de început. Se vorbeşte mult, enorm de mult, despre cul vecinătăţii istorice a doctrinei nietzscheene). O per-
mici”, iar acum, lui gol-goluţ, privind realitatea de infern a sistemului muncă şi nimeni nu are chef de muncă, de parcă vorbe- fidă retorică se pusese în mişcare, dimpreună cu o supra-
aşadar după totalitar, o radiografie minuţioasă a opresiunii (ne vine le ar ţine locul faptelor…” (p. 46). veghere draconică a individului, urmăritul urmăritorului
douăzeci de ani, în minte „Pavilionul canceroşilor” al disidentului Personajele par, inhalând acest aer nociv, atinse de devenind el însuşi urmărit, în slujba blindatului sistem
revine în forţă cu Soljeniţîn sau teribilele scrieri ale lui Zinoviev la adre- morbul alienării, vorbind „anapoda”, deviind în registre (Tratatul asupra puterii al lui Efraim parcă e izvorât din
romanul „Cenuşa” („Scrisul Românesc”, Craiova, sa totalitarismului sovietic, din deceniile precedente ale absurdului imaginar şi halucinant (scena cu Secta acuzele şi reflecţiile lui Lucian Blaga, din romanul Luntrea
2006). căderii ideologiei comuniste). Istoricul Văii putea scrie Cenuşii care reuneşte pe „vânătorii de licurici” frizează lui Caron, la adresa instaurării totalitarismului, adus în
E vorba de o temă mereu tatonată în lucrările pre- cu două cerneluri, ceea ce ne încredinţează de „afinita- un realism magic ţesut în ghergheful fantasticului voi- România de tancurile sovietice).
cedente, a cărei exploatare se face de data aceasta cu o tea lui Ieremia cu metoda lui Dio Cassius de a scrie is- culescian). Protagonistul romanului Cenuşa nu va reuşi, în
acută observaţie socială şi caracterologică, izvorâtă, toria” (amicalmente fie zis, nu poate fi vorba de con- Preţul acestei Gigantomachii nu contează, ceea ce, cele din urmă, să se „integreze” şi va evada din acest
desigur, dintr-o experienţă de viaţă, în contextul de- temporanul Apostolilor, onorabilul Dio Cassius, ci, cu de fapt, este subliniat chiar de la început, în motto-ul univers straniu, cu reguli şi situaţii absurde, autorul
functului terorism totalitar (autorul a lucrat efectiv, ca siguranţă, de istoricul antic duplicitar PROCOPIUS romanului: excelând în portretul grotesc şi şarja caricaturală.
economist, în cadrul complexelor miniere, cunoscând DIN CESAREEA, sec. VI d. Hr., care în „Istoria secretă” „Vom construi o catedrală Hotărât să părăsească această Vale a morţii şi să se apu-
îndeaproape întreaga sarabandă a acestui mod de viaţă, – operă de sertar, intenţionat testamentară – îşi încon- Cu sfinţi subţiri şi plini de bunătate, ce de scris, „descoperindu-şi această vocaţie tot scriind
cu prelungiri până în zilele noastre). deia Împăratul în cele mai defăimătoare culori, în timp Dar până ce construcţia e gata la scrisori” (aspectul epistolar al cărţii este unul de re-
Acţiunea romanului – căci despre o naraţiune uşor ce în varianta oficială îl copleşea de elogii, - aşadar, un Ne vor muri din oameni jumătate.” ţinut în ideea de autenticitate, dar şi în economia die-
deviată în strategiile fantasticului ironic şi sarcastic regretabil lapsus calami!). Recunoscut deîndată ca fiind „nou pe aici”, David gezei), David e convins că prima lui carte va fi „un
(asimilând perfect fantasticul absurd din proza lui Multe curiozităţi se petrec în această Vale, „unde va fi repede taxat drept „intelectual”, căruia Moş periplu al dezastrului”, intitulându-se „Zeii din bucătă-
Kafka, Dino Buzzati, chiar Mircea Eliade, dar şi lecţia toate lucrurile devin inutile înainte de a fi începute, unde Grămadă secretarul îi precizează, folosind mincinosul ria prietenului mei”. E vorba de Natanael (cu care locu-
realismului magic sud-american) – se petrece într-un oamenii se îndârjesc împotriva altora, fără motiv, şi de slogan comunist, „importanţa” categoriei cu pricina ise în casa lui Sofronie cel tânăr cinci nopţi, în tovără-
topos al pierzaniei, adică în Valea plină de barăci şi unde Dumnezeu şi-a luat mâna” (p. 90). pentru sistem: „Avem nevoie de intelectuali aici. Ei sunt şia imensei damigene cu ţuică, după noaptea petrecută
corturi – „o învălmăşeală imensă de excavatoare, ma- Interesant este personajul Natanail, întruchipând cei care, alături de mineri, trebuie să ridice Valea noas- la Iscariotean, calfă a pictorului Iosif), cel care e hotă-
şini, gropi uriaşe, benzi transportoare, blocuri de locu- spiritul (demoniac) al contactării energiilor cosmice, tră pe noi culmi.” rât a rămâne aici cu mai vechea lui „misiune divină”,
inţe, case, movile de pământ şi cărbune, printre care se în relaţie cu care energia umană poate anihila şi unde- Dar în toată această colonie de barăci şi pentru având în dotare un instrumentar al investigaţiilor pa-
strecura timid un pârăiaş”. Pe scurt zis – „o culme a le gama. Posesor al unei crenguţe de alun bifurcate, tabăra de corturi sezoniere intelectualul se dovedeşte ranormale (busola, sextantul, cronometrul, binoclul,
mizeriei umane”. Acest vacarm peisagistic era dominat Natanail este, de fapt, purtătorul magicei „baghete”, cu inutil. compasul marin, globul de cristal, cărţi, hărţi, creioane
de o termocentrală, ale cărei coşuri vărsau un fum ajutorul căreia caută comoara întruchipând spiritul Inginerul Natanael, preotul cel vechi care fugise, şi „o mie de alte lucruri”).
gros, ce se răspândea lent peste Valea albită, desigur, de Vasiliscului, ascunsă de Sofronie-tatăl (scena săpături- profesorii alienaţi din unitatea şcolară, pictorul Iosif Tocmai când se hotărâse să părăsească Valea, David
spornica cenuşă. lor în miez de noapte este una antologică, ca şi întâlni- (transpunând texte şi chipuri profane în pictura din află de la poştaşul Gherasim că i se făcuse dreptate:
Aici descinde tânărul David, absolvent de Belearte, rile cu Domnul primar, ori pitoreştile „descinderi” la biserică), Sofronie cel tânăr obsedat de ideea comorii Comisia de anchetă (care-l acuzase de complicitate la
cu misiunea de a ajuta pe maestrul Iosif la zugrăvirea Miaua a batalioanelor ascunse şi de viziunea opera de ridicare şi împodobire a bisericii – similitu-
bisericii: „Eu am terminat Beleartele, cu specialitatea pic- de mineri, aceştia Vasiliscului, iar acum dine, mutatis mutandis, cu kafkianul Josef K. din
tură murală, şi am fost recomandat de domnul Solomon, rânduindu-se pe David faţă în faţă cu „Castelul”, pomenindu-se implicat absurd într-un pro-
de la Patriarhie, să-l ajut pe domnul Iosif la pictarea bise- eşaloane ca să dea pe această sarabandă de ces) şi, desigur, Domnul Primar hotărâseră ca pictorul
ricii din Vale” (p. 86). gât zilnica ţuică (preţul ciudăţenii, - toţi sunt Iosif, care se abătuse de la canonul erminic, să răzuias-
Dar, odată ajuns aici, el descoperă o lume atinsă de acesteia nu se ştie decât „victime” ale acestui că pereţii bisericii, iar el să preia executarea picturii.
morbul alienării, peste care trona Primarul, atotputer- de contabilii care despotism „cu faţă David refuză şi, scârbit de cele văzute şi trăite, urcă
nicul întregii Văi reflectând tipul dictatorului „de ome- o p e r e a z ă , l u n a r, umană”, vieţuind într- fără nici o urmă de regret dealul ce mărginea Valea,
nie”, care ţinea sub control nu numai activitatea din reţinerile din salariu). o atmosferă de incerti- văzând că pe monumentul acoperit cu cenuşă nu se mai
minerit, ci întreaga reţea instituţională (şcoala, biserica, Aici, în această Vale tudine şi anonimat. poate citi decât „Nu vom pleca de aici”. E vorba de mo-
poşta…). Amestec de despotism local şi activism ideo- a pierzaniei, totul se numentul de pe creasta dealului ce străjuia drumul de
logic naţional, personajul ilustrează ideea de putere dis- cumpără şi se consumă Sunt atâtea scene acces spre Valea învăluită în fum şi care i se părea acum
creţionară, înţeleasă ca un mecanism perfect de perver- (la cantină, la baraca cu în roman în care verva o groapă uriaşă (aşa cum lui Ilie Moromete îi apare,
tire a omului, de încălcare grosolană a drepturilor, cizme, la cârciuma de un comic negru într-o vedere panoramatică, satul supus „noii religii”,
demnităţii şi libertăţii sale. – Domnul Primar „este Miaua…) în contul aduce în prim-plan violentat, în structurile sale tradiţionale, de doctrina
Dumnezeul nostru”, spune un personaj (Moş Grămadă) salariului, ţinându-se cu realităţi concrete din stalinistă a colectivizării).
– „un om ca el se naşte o dată la o mie de ani!” (p. 20). mare grijă listele viaţa văilor minereşti. Romanul Cenuşa implică şi anumite semnificaţii
El, în numele incriminantului cult al personalităţii, datornicilor. Băutura, în O puşcare în subteran biblice, căci dincolo de onomastica vetero- şi neo-tes-
hotărăşte destinul tuturor, iar noul venit în obştea colo- această Vale a plângerii, cu „astralită” trans- tamentară (David, „zămislitor al lui” Solomon, apoi
nială nu putea face excepţie: „Dar să ştiţi că pe aici pe este la ordinea zilei, toţi formă un cimitir întreg Efraim / Ieremia, Natanael, Sofronie; Iosif, Iscarioteanul,
la noi nimeni nu se angajează până nu vorbeşte cu beau ţuică şi bere. E, de într-o groapă uriaşă, pe Gherasim…), apar şi nume profane şi prozaice (Moş
Domnul Primar. Numai dânsul poate decide cine rămâne altfel, unicul mijloc de a care pompierii prompţi Grămadă, „subprimarul”, - văr din fraţi cu Domnul
şi cine nu.” (p. 20). Singura încercare mai delicată la care trăi iluzia bucuriei şi a şi zeloşi pun furtunurile Primar, cunoscuţi în sat ca „ai lu’ Piţifelnicu”, - care are
este supus pateticul personaj priveşte „atacul asupra libertăţii. Sărăcia aceasta ca să „stingă” primejdia! la birou cleanţa legată cu sfoară, asigurându-şi, astfel,
cârciumii” de către hoarda ieşită din abataje şi, desigur, îi ţine pe oameni legaţi (p. 119). Sau descin- neridicarea din scaun, la eventualele audienţe, dar şi
„asaltul final” de la Miaua, vestita cârciumă… „Mersul de mizeria inumană a derea protagonistului, acel Gâju, şef al administraţiei coloniale de baracamen-
abatajelor” era indisolubil corelat cu „şarja de pahare” locului de muncă şi constituie una din metodele prin în calitate de membru al „Comisiei multidisciplinare te, care-i dă repartiţie într-o baracă inexistentă…).
(tradiţionala ţuică este un viciu generalizat, de care nici care sistemul îşi asigură viabilitatea. pentru cercetarea kilowaţilor dispăruţi”, în interiorul Care alta să fie semnificaţia lor decât aceea că David,
David nu scapă…). O figură atotprezentă este cea a poştaşului termocentralei, care, după ce fusese curentat de mânerul marele ratat al Văii, dar şi istoricul Efraim (în varianta
Societatea de aici devine, astfel, terenul manifestării Gherasim (de reţinut povestea ironică a naşterii sale porţii aflate sub tensiune, înoată în noroiul de la cazane nemistificată a Tratatului asupra puterii) vor avea drep-
anormalului, în care noul tip de humanoid, odată creat, prin magie neagră), cel care citeşte scrisorile înainte de şi se loveşte zdravăn de o ţeavă. Aici, în interior, odată tate. Sub semnul magiei negre intră Natanael,
devine rotiţă angrenată viabil în acest mecanism al oro- a le trimite, iar pe cele netrimise le depozitează în sor- intraţi, muncitorii îşi pun viţa în pericol, în orice moment, Iscarioteanu – nume predestinate -, ca şi Gherasim,
rii. E, bineînţeles, vorba de un mecanism subtil şi perfid, didul dulap), un fel de alter ego al „dictatorului-pri- mai ales dacă ar fi încercat să plece înainte de terminarea purtător al unei şepci albe de legionar, coborât parcă
funcţionând după un plan ideologic bine pus la punct, mar”, oricum o mână de oţel într-o mănuşă de catifea, programului. Un loc concentraţionar, aşadar, căci din buzzatianul „Deşert al tătarilor”.
în toată complexitatea pârghiilor sale, căci „dacă aici, în sistemul de informaţii din Vale funcţionând perfect. termocentrala este metafora temniţei, iar serviciul devine, În finalul romanului, David, - în care trebuie să ve-
prăpădita Vale, nu joci după cum ţi se cântă, vei fi elimi- David realizează că e urmărit şi în zadar protestează cu în acest fel, un prizonierat al forţei de muncă. Peste tot dem şi un alter ego al scriitorului, ce a trăit efectiv ex-
nat”. Una din soluţii – află personajul nostru de la bunul petiţii la adresa şefului de oficiu. Se va împăca cu gân- lume de coşmar şi o birocraţie funcţionând după reguli perienţa complexului miner din zona Rovinari-Gorj, -
său prieten Natanael – „este să mimezi adaptarea la sis- dul că aici totul funcţionează după oculta ideologiei absurde, în care oamenii par fantoşe stranii şi insolite ale ajuns pe culmea dealului, aruncă o ultimă privire spre
tem pentru a nu fi eliminat şi să aştepţi prăbuşirea lui”. totalitare, integrarea lui rămânând o chestiune amâna- imaginarului coşmaresc. „Valea înecată în cenuşă şi fum” şi meditează că „stătu-
Ca orice sistem dictatorial, şi acesta pare încremenit tă de pe o zi pe alta. Munca istovitoare a minerilor abrutizaţi (a căror se aici o săptămână întreagă. Tot atât zăbovise şi Domnul
(„încremenirea în sistem”, definită de filosoful Gabriel Metafora cenuşii care împresoară Valea este de un singură plăcere este raţia zilnică de ţuică şi bere la care crease lumea. El numai o descoperise. Mai rămânea
Liiceanu, presupune ca totul să fie „planificat” ireproşa- realism crud, halucinant, de-a dreptul kafkian, putând Miaua) abia reuşeşte să asigure producţia de energie pe să o înţeleagă. Poate altădată şi în altă parte…”
bil, condus cu vigilenţă propagandistică şi autoritate, şi deveni exponenţională pentru unele zone asemănătoa- care Termocentrala o consumă pentru desfăşurarea ac- Structurat în aceste scene-cadru de incipit şi final,
controlat sub toate aspectele, inclusiv sub acela al vieţii re (să reţinem că o referenţialitate expresă la zona tivităţii economico-sociale, în această Vale a plângerii. adică într-o viziune a „corpului sferoid”, sugerând ideea
personale – „va avea nevoie, desigur, şi de oameni care Rovinarilor din Gorj nu rezultă de niciunde). Cu un sarcasm teribil se precizează că „harnicii noştri de perfecţiune (cum ar zice Rebreanu, maestru al con-
gândesc, dar, întrucât inteligenţa e gânditoare şi refuză „Cenuşa termocentralei înalţă solul Văii cu doi cen- energeticieni au reuşit să producă un kilowatt mai mult strucţiilor narative de acest gen: vezi „Ion”, „Răscoala”,
dictatura, dictatura însăşi, în acest fel, îşi creează propri- timetri pe an”, constată protagonistul nostru. decât se consuma la noi în Vale”. Acest kilowatt atât de „Pădurea spânzuraţilor), romanul Cenuşa este, din
ii germeni care o vor distruge” – ciclu inevitabil, legitate Permanentul „gust de cenuşă” remarcat de David (care mic, dar atât de bogat în semnificaţi „a creat un puter- punct de vedere compoziţional, bine echilibrat, fluent,
istorică implacabilă). preferă hrana rece, conservele lui Gâju, pentru a evita nic entuziasm în rândul muncitorilor, care şi-au azvârlit imaginat pe dimensiunea unui realism social şi carac-
Pervertirea caracterului şi mimarea integrării în deplasarea până la cantină „prin cenuşa termocentralei”, băştile în sus, reuşind să producă un scurt-circuit în li- terologic convingător, plin de substanţă autentică, alu-
sistem îi vor rămâne străine novicelui David. Întrezărind p. 85), dar căruia nimeni nu-i mai acordă atenţia cuve- niile de înaltă tensiune, pe unde tocmai trecea kilowat- zivă, recognoscibilă, în care ficţiunea, se îmbină fericit
şi el „prăbuşirea dictatorului primar” (Ziua a treia, p. nită, dă însuşi tonul romanului, la modul generic şi cu tul.” „Măreaţa realizare” nu scapă Domnului Primar, cu momente de realism magic menite a evidenţia pre-
63), dar trebuind să suporte toate mistificările şi abu- o specificitate aparte. care dispune imediat constituirea unei comisii, forma- zenţa şi revelarea sacrului în relieful realităţii profane.
zurile întâlnite în cale, David se pomeneşte numit „pro- „Cum stau aici şi pictez direct sub cupolă – îi măr- te din oameni ai muncii şi savanţi, „care să cerceteze Zenovie CÂRLUGEA

Pag. 12 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


A D R I A N F R Ă Ţ I L Ă
Un căţel îmi muşcă inima spre prieteni Când tropăiau în preajmă un soi de pitpalaci
Iar când mi-e gura arsă de cuvinte Spânzuraţi de gâtul unui nou chiolhan Înverşunaţi că-n ouă nu cântă catedrale
Şi fraţii îmi trimit iubire-n plic
Doar el îmi udă buzele cuminte Vântul mă izbeşte dur de pragul casei Oligarhia vremii tot macină nisip
Nebunul meu din suflet vreau să Când răsare luna în biografii C-un râcâit statornic din şarpele zidirii
zic.” După mine uşa cade ca o ceaţă Până acolo unde la propriul ei chip
Şi-nfioară praful de pe sonerii Se prosterna celebra fantomă a iubirii
CLOVN Pegas iar nechează şi despică ora Vedeam prin nava porţii acel cortegiu stins
Ne vor prinde oare zorile-mpreună Tăcui enorm în calea străinelor vedenii
„Sunt poate clovnul prăvălit pe
De pe altă lume-i fulgeră copita În inima pustiei numai ciudatul Sfinx
spate
Atingându-mi cerul frunţii. Noapte bună.” Îşi oferea pe-un urlet imperiul de muţenii.”
Un zâmbet de mătase pe covor
Sfidând de-a pururi rănile-i pictate
– BALADA PIRAMIDEI
Şi nu-nţelegi că-ntr-adevăr îl dor.”
CĂLĂTOARE BALADA GALEREI DE AUR
DRUMUL „Mai colindăm prin lande nesupuşi „Aici a fost un naufragiu
Tot mai lăsăm în urmă spaţii vaste Printre bureţi şi peşti suavi
„Drumule-drum, neostoit balaur
Şi, cum luptăm, alcătuirăm oaste În miezul vâslelor de aur
Veşnică fiară vămuind păcate
SPAŢIUL FĂRĂ CĂUTARE Din mari absenţe năvălind pe uşi A ruginit un cor de sclavi
O, solzii tăi m-au luminat că-n toate
Un pumn de sare-i cât un pumn de aur
„Mi-au venit prietenii la curte Sunt munţii fără margini pe aici Navigatori pe multe veacuri
Amânăm tristeţea după sărbători În solzul mării universu-ncape I-a mistuit un dor flămând
Ades te-am părăsit fără ruşine
Zilele-mpreună sunt şi-aşa prea scurte Dar pe aceste lungi cărări şi ape Şi toate porturile lumii
Cu paşii grei arşi de subţiri speranţe
Preacinstite sfetnic, umple-i cu erori Secundele sunt rozătoare mici Nu i-au zărit decât plecând
Din plumbul lor făcut-am mii de gloanţe
Care-au bătut cu lungi rafale-n mine
Cât eu bat şindrilă proaspătă pe casă Eroii nărăviţi la vechi iubiri În larg incendiau odoare
Du-i să afle tihnă colo sub arţari Despică valuri mari de tămâioasă Şi erau parcă ireali
Am şi pierdut îndemnul ce mă poartă
Spune-le că-n vremea asta fumegoasă Precum o joncă tânără îşi lasă Însă aveau pe trup imense
Ca un soldat cu zalele crăpate
Nu ne mai găseşte moartea necesari Pe uragane stemele subţiri Brăţări de umbră şi corali
Te du, bătrâne vameş de păcate
La fel de tainic şerpuind în soartă
Spune-le că-s prinţul fericit al lumii Memoria se face greu talaz Îi aşteptau la ţărm popoare
Apoi adevărul că-i iubesc pre ei Sclipind, un gest escaladează fruntea Care-auzeau de ei în vis
Rămân la liziera unui gând
Poartă-i lângă stâlpul nefiresc al mumii Dar până-acolo se destramă puntea Dar care mări îi luminează
Să-ascult, sedus de tihnă şi răcoare
Unde se topeşte ceară de trei lei Lângă sprânceana ochilor de gaz N-a ştiut nimenea precis
Cum în pădure sevele amare
Înalţă cruci sub coajă. Pe curând.”
Întru-ntâmpinare s-ar fi cuvenit Târziu suntem pe-un astru arzător: Numai când stele mari de sare
Să trimit alaiuri mândre la hotare Deşertul – piramidă călătoare Printre furtuni albeau egal
Dar strânsura toată mi s-a risipit CÂMP DE LUPTĂ (I) Umbriţi de ascuţişuri şi de sare Era găsit printre moluşte
Guvernând în spaţiul fără căutare Gură-nsetată-i fiecare por Un chip cu duh de portocal
„Priviţi, acesta e un câmp de luptă
Până vărui casa iată se termină Priviţi-ne cât suntem de eroi Acolo-n zare-s râuri cu balsam Dar cum această-nfăţişare
Cântecul acesta pentru două scoici Priviţi – deşi privirea voastră-i ruptă Dar zarea-i o republică pribeagă Se întâmplase foarte rar
Parcă o incertă floare de rugină Priviţi cum se retrage câmpu-n noi Dintre tiparniţi barca îşi dezleagă Cântau şi-l arătau prin târguri
Bate anotimpul dintre noi şi doici Şi ne-nsoţeşte blând Omar Khayyam.” În sarcofage de cleştar
Priviţi intens, lăsaţi-vă în voia
Sfetnice, e vremea să aduc merinde Lentilelor albastre sau căprui De mii de ani scriau istorii
Suiţi-vă-n coroane de sequoia Că nava nu-i decât un mit
Oare va fi prânzul searbăd şi puţin
Care-nfrunzesc în ţara nimănui
BALADA SOLDAŢILOR DE Dar o-ntâlneau în larg pescarii
Pe colina zilei sceptrul meu cuprinde
Cât respiră-n aer trupul unui crin.” PLUMB Care-napoi n-au mai venit.”
Priviţi-ne din faţă şi din spate Ioanei
Medaliile sfârâind în piept
BANCHET Priviţi aceste răni îmbelşugate „Pe colţul mesei e război BALADA PUSTIULUI
Reglaţi-vă lentilele. Aştept Armata luptă glorioasă
„Vouă vă datorez acest banchet Toate păpuşile-au fugit
La care-n cupe distilez lumine Nu vă miraţi că scormonim deodată În cel mai tainic loc din casă
Astăzi perdeaua se retrage-n sine „Aflând că ei aveau mai multă faimă
Pământul: ne e sete,-i lupta-n toi
În locul uşii cade-un epitet Decât visa o-ntreagă dinastie
Dăm sub pământ de-o pasăre ciudată Ochi cenuşii ţintesc uşor I-au condamnat pe cântăreţi şi sculptori
Cu mult mai însetată decât noi.” Prin ţevi umplute cu tăcere
Să bem, prieteni, de la A la Z Mai-marii lumii,-n vasta lor trufie
Soldaţii dintr-un plumb mai nou
Acum cât trupul încă ne-aparţine Aliniaţi pe etajere
Puneţi în capul mesei să închine CÂMP DE LUPTĂ (II) În cel mai arzător dintre deşerturi
Din voi pe cel mai talentat poet Să urle cioplitorii şi poeţii
Aproape toţi au şi uitat Fără de braţe toţi şi fără limbă
„Eu sunt un câmp imens de lupte grele
De ce porniră la bătaie Abandonaţi în geometria ceţii
Dacă fereastra zboară violet Aceste răni se muşcă între ele.”
Şi uneori cad de pe cai
Ca reci banchize navigând prin vine Sau câte-un braţ li se mai taie I-au adunat şi de prin vechi provincii
Privirea voastră încă mă susţine NOAPTE BUNĂ Un soi de lazaret era pustiul
Pe vrejul pragului să ard încet Primesc un ordin scurt şi orb Când n-a mai fost de la o vreme nimeni
„Navighez pe strada cu arţarii umezi Să rupă rândul şi să moară S-a aşternut cu legea lui târziul
Aşa precum un strugure-n oţet Coşurile-s tunuri descărcate-n piept Şi asta de mai multe ori
Din beciul unei jalnice cantine Zilele sunt ţărmuri unde pescăruşii De dimineaţă până-n seară
Mâncat distins cum astfel se cuvine Un veac întreg a măcinat oraşe
Mai ratează-n valuri zborul alb şi drept Popoarele către apus orbiră
De-o tânără din corpul de balet Şi plâng în somn visând că n-au Şi toţi copiii se năşteau pe gânduri
Rumegă vitrine umbra mea stătută Măcar o inimă să-i doară.” Înfometaţi de forme şi de liră
Aş vrea să spun că n-am niciun regret De poet balcanic trist şi fără rost
Că la desert nu vă ofer smochine.” Chiar dacă-n perdeaua burgului se zvântă
Genele pe care răstignit am fost
CELEBRA FANTOMĂ A IUBIRII La foarte-ndepărtate anotimpuri
Veneau încet uscate caravane
„Sever se aşezase al nopţilor totem Care şopteau ceva despre nisipuri
Pâinea grea aruncă brutării în aer Unde cântau palatele morgane
NEBUNUL MEU DIN SUFLET Adulmecând căderea pe ultimele trepte
Ceasul primăriei pendulează-n vid
Era târziu şi n-aveam corăbii să rechem
Cinematografe se lipesc de ziduri Coroanele trimiseră armate
„Ţin un nebun în suflet vreau să zic Şi nici arhipelaguri spre care să se-ndrepte
Oferind regate de celuloid Crescând pe cai din lungile oţele
Ţin un nebun frumos pe cât se pare
Să speri în timp ce podul se retrăgea pe roţi Duceau porunci să vânture deşertul
Unde credeam că n-ar mai fi nimic Aş pleca în trenuri arse de lumină
Prietenii strigându-i peste câmpia goală Şi-un ger imens mărşăluia cu ele
Neliniştit descuie coridoare Când vor trece şeful gării va orbi
Nu s-a deschis pământul când i-am zărit pe toţi
Însă dintre linii ceferişti eterici
Când mintea pietruită nu mai taie Cum aruncau din turnuri cu pietre şi cu smoală Ajunseră cândva-ntr-un vis de aur
Trag pe aşteptare o cortină gri Această plăsmuire nu-i nisipul
Decât orizontale-alcătuiri
Şi să învingi în lupta de-a învăţa să taci În faţa ei de-atâta frumuseţe
Nebunul meu frumos umblă-n tramvaie Seara-şi arborează vechile stindarde
Însuţi duşman şi stemă pe flamurile tale Le înfrunziră armele şi chipul.”
Şi-mparte lumii straiele-i subţiri Şi-a închis geamia turlele-n Coran
Pag. 13 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Medalion aniversar – 160
Un lampadofor al gorjenismului –
DINCĂ SCHILERU „Foaie verde de trei boji,
Cine-a fost stăpân în Gorj?
Fost-a Tudor şi Magheru,
Şi-a mai fost Dincă Schileru…”
Spiritul gorjenesc – numit, deseori, şi „spirit pandur”, (satul soţiei sale), Dincă Schileru s-a arătat interesat şi de va- său, sinceră şi gata de luptă şi sacrificiu; sunt minunaţi. S-au
printr-o deja consacrată sintagmă – a devenit, în ultima jumă- lorificarea unor bogăţii naturale, fiind, în acest fel, un pionier înscris în mişcare cu to-
tate de secol, o temă al industriei extractive în Gorj. Astfel, parlamentar fiind, el a ţii şi au promis a lucra şi
de meditaţie pentru adunat bulgări de cărbune risipiţi pretutindeni la Schela şi i-a a lupta solidari cu arge-
etno-folclorişti, so- dus la Bucureşti, convingând, în acest fel, pe Socec şi pe cole- şenii.”
ciologi, filosofi, lite- gii parlamentari asupra acestei importante bogăţii naturale. La 28/29 august 1682
raţi, artişti… Aceleaşi mostre de cărbune le-a dus la Londra, prezentându-le are loc, la Corbeni-
E vorba de o pe- lorzilor, în parlamentul marelui regat britanic, reuşind, astfel, Argeş, Congresul mişcă-
cete inconfundabilă să atragă, în Gorj, investitori englezi. Aşa s-a deschis mina de rii Ţărăniste, la care vin
a mentalităţii oltene, antracit de la Schela, rămasă în exploatare până azi… delegaţi din mai toate
care a fascinat şi in- Aceleaşi resurse carbonifere (de astă dată lignit) a identi- judeţele ţării. În fruntea
citat spiritele crea- ficat în zona Rovinari, în punctele „Spuza” şi „La arderea”, nu- delegaţiei gorjene se afla,
toare în definirea mite astfel după muşuroaiele fumegânde… bi n e î nţ e l e s , D i n c ă
exactă a unui speci- Şi în ceea ce priveşte identificarea unor bogate resurse pe- Schileru. Întrunirea, deşi
fic socio-psiho-men- trolifere (înainte ca savantul gorjean Ion Popescu-Voiteşti să a clarificat şi dezbătut
tal. alcătuiască harta grospecţiunilor geologice gorjene), numele probleme de interes ma-
În primul rând lui Dincă Schileru capătă proeminenţă, căci, după căsătoria sa jor pentru cauză, a fost
trebuie amintiţi oa- cu o fiică a Bâltenilor, el a săpat aici cele dintâi puţuri de ţiţei, îndeaproape sabotată de
menii de cultură scoţând din acestea, cu ajutorul scripeţilor, butoaie întregi de poliţie. Chiar steagul
care au intenţionat „aur negru” şi determinând astfel o intervenţie industrială mişcării din mătase ver-
să identifice marca şi eficace in zonă. de, adus de Dincă CONSTANTIN DOBRESCU-
emblemele spiritua- Foarte interesantă este lansarea sa în viaţa parlamentară. Schileru de la Budapesta ARGEŞ (1856-1903)
lităţii regionale, di- Aceasta trebuie legată şi de apariţia, pe eşichierul politic, a (se păstrează unul asemă-
ferenţa specifică a Congresului Ţărănesc din Muşăteşti-Argeş, iniţiat de mai tâ- nător şi azi la Muzeul din Goleşti) a trebuit să fie îngropat în
DINCĂ SCHILERU unui modus vivendi nărul învăţător CONSTANTIN DOBRESCU-ARGEŞ (1856- curtea casei de delegatul vâlcean…
(1846-1918) şi cogitandi – acea 1903), bun prieten al renumitului gorjean. Organul de presă Acest Congres Ţărănesc de la Muşăteşti (precedat de ma-
expresivitate coagulantă de forma mentis uşor de identificat al acestei formaţiuni politice era gazeta „ŢĂRANUL”, ce se ti- nifestări de amploare ce-au avut loc la Bâ1teni, Corbeni şi
în etno-folcloristica gorjenească, dar şi în opera unor genii de părea la Piteşti (primul ziar de la noi pe probleme specifice) şi Nămăeşti) s-a destrămat repede datorită atât unor impedimen-
talia lui Constantin Brâncuşi şi Tudor Arghezi… la apariţia căreia contribuise substanţial şi deputatul din te sociale cât mai ales supravegherii poliţieneşti, însă nu atât
Pentru înţelegerea fondului de specificitate trebuie, mai Bâltenii Gorjului. Aici, la reşedinţa din Bâlteni, îi va avea ca de meteoric a fost crezul fruntaşului gorjean pe tărâmul ţără-
întâi, să apelăm la cultura populară şi, în cadrul acesteia, ne- oaspeţi pe fruntaşii ţărănişti din ţinuturile muscelene, vâlcene, nismului militant.
am putea raporta, bunăoară, la una din figurile reprezentative, teleormănene, mehedinţene. La 20 iulie 1882, la banchetul de Legătura deputatului gorjean cu liderul ţărănist argeşean
personalitate marcantă în ceea ce priveşte portul popular gor- la Bâlteni, se hotărăşte ca viitorul Congres Ţărănesc să aibă a rămas una de vie amiciţie, astfel că, în 1890, acesta participă,
jenesc, dar mai ales spirit civic în acţiune, conştiinţă reforma- loc la Corbeni-Argeş şi se stabilesc însemnele steagului de alături de înalte oficialităţi, la nunta lui C. Dobrescu-Argeş cu
toare a statutului ţărănesc, într-o perioadă de mari frământări luptă al mişcării ţărăniste. învăţătoarea Maria-Avida Poenăreanu. Celebră a rămas „cân-
sociale, identitate inconfundabilă premergătoare Marii Uniri În memoriile sale, fruntaşul ţărănist C. Dobreanu-Argeş, tarea” cerută de deputatul gorjean lăutarului vâlcean Ţugui,
din 1918. amintindu-şi de amploarea şi impactul popular al unor acţiuni care „horea”, în atmosfera de mare veselie şi chef, cam aşa:
E vorba de celebrul DINCĂ SCHILERU, un fel de “Moş „Aolică, neică Dincă,/ Geaba ai casă de sticlă,/ Şi n-ai
Ion Roată al gorjenilor”, militant de seamă al cauzei ţără- Casa lui DINCĂ SCHILERU - Bâlteni, Gorj nici o ibovnică./ Că eu stau într-un bordei,/ Şi mai am
neşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul seco- vreo două, trei…”
lului nostru. Dincă Schileru exprima, în întreaga lui făpturî, un
Dar, spre deosebire de pilduitorul personaj al lui spirit de solidaritate cu clasa din care provenea (ca
Creangă, care dă o înaltă lecţie de morală civică spiritelor moşnean, din tată în fiu). În acest fel se explică marea
mărginite şi obtuze, Dincă Schileru exprimă un pragma- influenţă pe care o avea asupra celor năpăstuiţi. La sfâr-
tism eficace, căci, dincolo de personajul pitoresc pe care-l şitul lui martie 1907, el este acela care reuşeşte să-i de-
întruchipează ca „întemeietor” al portului gojenesc, el este, termine pe ţăranii strânşi la capătul podului de peste
mai întâi de toate, un militant pe tărâmul cauzei ţărăneşti, Jiu să renunţe la intenţia de a pătrunde in oraş, hotărâţi
un lider al ţărănismului luminat şi al emancipării acestei a merge la gară pentru a se deplasa la Romanaţi, „la
clase. revoluţie”. Dincă îi lămureşte pe ţărani că, la capătul
Puţini conjudeţeni ştiu că portretul lui Dincă Schileru podului, îi aşteaptă tunurile şi le dă câte 5 lei, spunân-
– frescă în mărime naturală – poate fi admirat atât la schi- du-le: „Duceţi-vă acasă, mă, şi lăsaţi revoluţia, că ăştia
tul Locuri-rele, cuib de vultur pe vârf de munte şi metoc dau cu tunurile în voi.”
al Mănăstirii Lainici, de pe defileul Jiului, cât şi la Şcoala Într-un mod asemănător procedase popa Ilie
generală din Bâlteni – în ambele situaţii se impune o ur- Roşoga (deputat şi, mai apoi, senator), la Turburea şi
gentă operă de conservare. în alte sate din sudul Gorjului, el însuşi unul din cola-
Bravul ţăran (născut la 1846, la Schela şi mort la 21 boratorii lui Dobrescu-Argeş, la crearea Partidului
mai 1918) făcea parte din categoria acelor ţărani luminaţi, Ţărănesc (1895), desfiinţat în 1897, când liderului ar-
înzestrat cu darul cuvântului şi cu duhul convingerii, ceea geşean i se intentează un proces de bancrută.
ce i-a permis să urce treptele ierarhiei sociale, de la ipos- Acest „Moş Ion Roată al Gorjenilor” care a fost „nei-
de acest fel, preciza: „Pe la 20 ale lui iunie 1882, mişcarea ţă-
taza de consilier judeţean (1877) până la aceea de deputat al ca Dincă”, atât de amintit în versurile populare mai ales în
rănească, începută în 1881, avu prima sa întrunire mai nume-
Gorjului In Parlamentul României (1881-1910), unde, coleg partea de nord a Olteniei, a fost primul ţăran român într-un
roasă şi în altă parte decât în Argeş.
deci cu Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti sau Vasile Lascăr, parlament. Amintim aceasta azi, în condiţiile în care aşa-nu-
Pentru că deputatul ţăranilor gorjeni intrase in mişcare cu
a devenit celebru printr-o oratorie sinceră, cu argumente di- mita Lege a fondului funciar (1991) a fost dezbătută de bravul
mare zgomot şi se manifestase aşa de hotărât şi pe faţă, pentru
suasive, pusă în slujba cauzei ţărăneşti, militând pentru redu- nostru parlament timp îndelungat, fără a se auzi de la tribună
o acţiune cât mai vie, era necesar ca o întrunire să facă
cerea prestaţiilor şi impozitelor. Era conştient că gorjeanul gânduri venite din mijlocul acestei clase, căreia, de fapt, i se
Comitetul la Gorj, de unde să recruteze şi alţi membri, şi când
locuieşte ţinutul „cel mai sărac şi pietros din regiune”, după adresase această lege…
intrarea deputatului gorjean în mişcare să fie publică şi solemn
cuvintele lui T. Arghezi, de aici solidaritatea lui militantă cu În personalitatea lui „neica Dincă” găsim, aşadar, acea
confirmată.”
ţărani din multe localităţi, mai ales din partea de nord a mentalitate insurecţională a spiritului pandur, izvorâtă dintr-
La banchetul de la Bâlteni, liderul ţărănist argeşean anun-
Gorjului. Căsătorit cu frumoasa fată a lui Z. Cilibiu, din co- un simţământ de justiţiaritate colectivă.
ţa şi programul mişcării: „renovarea claselor cârmuitoare ale
muna Bâlteni (vezi fresca în mărime naturală a soţiei sale afla- Găsim, de asemenea, vitalitatea unei rezistenţe sociale în
oraşelor; formarea unei partide democratice rurale(…) şi a
tă pe holul Şcolii generale Bâlteni), Dincă Schileru, care, se timp şi, desigur, acea expresivitate de pitoresc etno-folcloric,
unei politici curat ţărăneşti; eliminarea cu totul a rămăşiţelor
zice, a impus o linie specifică în portul gorjean (cămaşă ţesu- un fel de reprezentativitate a unui model receptat ca atare de
străine din sânul claselor noastre diriguitoare. Pentru a se
tă în ochiuri, cojoc şi iţari cu volute – astfel apare în frescele o colectivitate şi transmisă, ulterior, generaţiilor. Şi, dimpreu-
ajunge la acest ţel trebuie ca ţărănimea luminată şi conştientă
menţionate) era, aşadar, o personalitate de seamă şi un gospo- nă cu toate acestea, acea „noimă de aristocraţie” pe care un
să-şi dea mâna, alcătuind un partid mare.”
dar cu ţinută exponenţială în rândul gorjenilor de odinioară. Tudor Arghezi o citea pe faţa gorjenilor (mai târziu, un Marin
Încă de la început formaţiunea ţărănească a lui C.
Neîntrecut la hore şi de o vitalitate debordant-molipsitoa- Sorescu va aprecia, într-o tabletă inspirată de la faţa locului,
Dobrescu-Argeş îşi propunea „ocuparea de săteni a celor 32
re, chipul lui „neica Dincă” a devenit o imagine proverbială, că, dacă olteanul e esenţă de român, atunci gorjeanul e spumă
de scaune de deputaţi, date lor prin legea electorală.”
generând, la rândul ei, în mentalitatea poporană, expresii re- de oltean – o zicere atât de anecdotică în gravitatea ei!)
Un astfel de program îl animă, cu mult entuziasm, pe
ferenţiale şi, desigur, un folclor pe măsură. Amintirea lui Dincă Schileru se conturează, iată, într-o
Dincă Schileru, care îşi declară totala adeziune faţă de ţelurile
Ţăranul înstărit de pe Hărăbor, binecunoscut în salba de legendă vie şi productivă în datele ei esenţiale, capabilă să lu-
mişcării, ceea ce îl determină pe liderul argeşean să noteze în
sate de la poalele Vâlcanului, se ocupase mai întâi cu negoţul mineze, dintr-un anumit unghi, complexitatea spiritului pan-
memoriile sale:
de vite, după care devenise un întreprinzător foarte prosper, dur şi mentalitatea gorjenească, într-un cuvânt pecetea dife-
„Caracteristica gorjenilor ţărani este: fiecare se crede în
deţinând mai multe mori şi joagăre pe Valea Gilortului. renţierii regionale…
stare a vorbi. Şi toţi vorbesc cald, entuziast şi convinşi.
Ales preşedinte de onoare al Băncii “Victoria” din Bâlteni Bogdan Arieşanu
Gorjeanul de baştină e natură simţitoare, mândră de trecutul
Pag. 14 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
EMINESCU, BLAGA, BRÂNCUŞI -
nocturnul, amurgul şi diurnul spiritualităţii româneşti
 urmare din pagina 1 ge vechimea, arhaicul) (…) Masa tăcerii. Iată cum descrie această stare de tăcere absolută
“Rugăciunea! – o comandă obişnuită ca oricare altă însuşi sculptorul:” … Şi viaţa şi moartea, la fel ca şi materia,
meşteşugurile şi însuşi modul de viaţă al ţăranului nostru ar- comandă. Dar era prima mea ciocnire cu responsabilitatea. se confundă, în ultim, într-o forma unică (tăcerea). Căci totul
haic. Monumentul trebuia să reprezinte o femeie plângând. Însă cum se scurge în vasul tăcerii – marea oceanică unde se revarsă
Referindu-se la Eminescu, exegetul consideră că poetul a era să fac, oare, o femeie goala într-un cimitir? Am făcut, atunci, întregul nostru Univers. Acţiunile noastre, la fel ca orice act
creat sintetizand genial: limba literară, estetica şi metafizica din materia ce mi se pusese la dispoziţie o … rugăciune”. al existenţei pământeşti, tot ce este viu, se prăvăleşte în acest
românească. mut şi imens vas: Tăcerea! – Tăcerea a cărei efigie ne relevă
Filosoful şi folcloristul Ion Pogorilovschi demonstrează că noţiuni duale: Timpul şi eternitatea.”
Eminescu şi Brâncuşi sunt arheii spiritualităţii noastre, primul 2 Starile pre-ontologice (starile pe loc) Cosmosul artistului este ovoidal. Începutul lumii - având
al rostirii lirice, al doilea al formelor plastice /2/. Vasile Băncilă 2.1 La Eminescu această formă perfectă, pură, gestantă -, conţine “in nuce” evo-
/3/, Eugen Todoran /4/, Zenovie Cârlugea /5/ şi acelaşi Viziunea eminesciană asupra stării dinâi a Fiinţei luţia formelor fiinţelor brâncuşiene: “Cu această formă (Oul
Pogorilovschi /2/, atestă că Lucian Blaga a stabilit matricea marchează limita în profunzimea metafizicii româneşti a sau Începutul lumii) eu aş putea ca să mişc Universul … noi
stilistică românească din care îşi trag sevele atât Eminescu, câmpului sensibil al Nefiinţei, imagine sublimă care ne ne aflăm într-o sferă însă ne jucăm mereu cu alte sfere. Le
Brâncuşi, cât şi Blaga însuşi dezrădăcinează sufletele când ajungem cu lectura la punctul combinăm şi le facem să strălucească. Am pus în Sculptura
Cu această observaţie începem desfăşurarea cercetării terminus al zborului Luceafărului: ”Căci unde-ajunge nu-i pentru orbi curiozitatea pentru ceea ce nu poate fi cunoscut:
noastre, aceea a regăsirii caracteristicilor specificului românesc hotar, / Nici ochi spre a cunoaşte, / Şi vremea-ncearcă în zadar un ou unde clocesc cuburi mici, o o ţeastă omenească…” spu-
stabilite de C. Amăriuţei la triada Eminescu - Blaga - / Din goluri a se naşte // Nu e nimic şi totusi e / O sete care-l nea sculptorul .
Brâncuşine (extinzând problemele analizate de Amăriuţei, la soarbe, / E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.”
Blaga şi Brâncuşi). Apoi vom regăsi în operelor celor trei titani, Cosmogonia şi apariţia vieţii sunt descrise vizionar în
elementele provenite din matricea stilistică românească. Scrisoarea I : “Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface
3 Stările ontologice (vremuirea)
/ Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace / Dar deodat-un 3.1 La Eminescu
1. Operele de cotitură punct se mişcă… / Cel dintâi şi singur. Iată-l / Cum din chaos Cosmosul eminescian născut din gandirea demiurgică,
face muma, iara el devine Tatăl / De-atunci răsare lumea, lună, supus degradării continue, este menţinut în stare funcţională
1.1. La Eminescu soare şi stihii… / De atunci şi până astăzi colonii de lumi pier- prin efortul noesic neîncetat al magilor, care păstrează nede-
C. Amăriuţei consideră că cele trei poezii publicate de dute / Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute / Şi în viate traseele astrelor.
Eminescu în revista “Convorbiri literare” în perioada 1870- roiuri luminoase izvorând din infint, / Sunt atrase la viaţă de Văzut din depărtare, universul liric eminescian apare în-
1871: Epigonii, Venere şi Madonă şi Mortua est!, constituie un dor nemărginit.” tunecat: “(…) Ceru-i negru şi pustiu, / Nu-i nălţime, nu-i al-
schimbarea la faţă a poetului nostru naţional (fapt remarcat la Acelaşi poem acreditează şi viziunea morţii termice a uni- bastru, e o noapte de sicriu.”
timpul său şi de Titu Maiorescu, în1872, când vorbea de o versului (stare absolută de repaos, întuneric, înghet, tăcere), Viaţa apare ca un accident nefericit în planul eternităţii.
“nouă direcţie” în poezia românească instituită de aceste po- spre care se îndreaptă irefutabil lumea lirică eminesciană prin Oamenii, cu anumite exceptii, au îngeri de paza şi astre pentru
eme). pierdere continuă de energie (radiaţie): “Timpul mort şi-ntin- odihna sufletelor lor eliberate de materie: “ Un om se naşte –
Pentru exegetul menţionat, Epigonii constituie discursul de trupul şi revine veşnicie, / Căci nimic nu se întâmplă în un inger o stea din cer aprinde / Şi pe pământ coboară în
liric eminescian, prin care se elogiază cântecul nostru vechi, întinderea pustie, / Şi în noaptea nefiinţei totul cade, totul tace, corpul lui de lut. / A gândurilor aripi în om el le întinde / Şi
revelator al stărilor pe loc; Venere şi Madonă reprezintă dis- / Când în sine împăcată reîncep-eterna pace…”. pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. / O candela a vieţii,
cursul estetic al poetului, prin care femeia idealizată cu dor 2.2. La Blaga de cer steaua depinde / Şi îmbla scriind soartea a omului năs-
este înălţată în starea absolută a Fiinţei (Madona) şi cu urât în Starea dintâi constituie un mare mister existenţial, pe care cut. / Când moare a lui suflet, aripile şi-a-ntins / Şi renturnând
starea dintâi a Nefiinţei (Venere); iar Mortua est! descrie tre- demiurgul (Marele Anonim) un ne îngăduie să-l cunoaştem, în ceruri pe drum steaua s-a stins.” (Povestea magului călător
cerea mioritică a sufletului fecioarei moarte prematur, din lu- instituind între el şi oameni, cenzura transcendentă. Marele în stele).
tul murdar în castelele cerului. Anonim reprezintă centrul metafizic absolut, misterul existen- Supuse reîncarnărilor, vieţile oamenilor se repetă identic,
1.2. La Blaga nu avem o cotitură, el şi-a găsit din prima ţial central, cunoaştera absolută, pozitivă, adecvată, nelimitată, într-u univers de tip morişcă/vârtelniţă.
încercare stilul specfic, prin Poemele luminii şi Pietri pentru supralogică, imposibil de revelat, inaccesibilă omului /7/. El În cazul excepţiilor amintite (entităti care nu au îngeri de
templul meu, publicate în 1919. În continuare, stilul său a câş- este posesorul logosului demiurgic (gând = cuvânt = faptă). pază şi care la naştere nu au băut din vinul uitării, plângând
tigat în profunzime, de pe urma cunoştinţelor sale filosofice Copărtaş la facerea lumii este şi Diavolul (Natanail), frate de-a lungul întregii lor existenţe singurătatea Demiurglui),
tot mai vaste. cu demiurgul. Cei doi, îşi dau mâna, coborând cenzura traves- samsara este anulată, sufletele acestora contopindu-se dupa
1.3. La Brâncuşi tiţi în Daimonion, inspirând creaţia sau destructivitea umană. moarte cu veşnicia, înseninându-se.
Sculpturile care marchează noua orientare stilistică a artei Pentru autorul TRILOGIEI CUNOAŞTERII există trei nivele 3.2 La Blaga - în lumea cenzurată i se îngăduie omului
brâncuşiene au fost create în anul de graţie 1907, la Paris (ora- ale motivaţiei instituirii cenzurii transcendente şi anume /7/: doar minus cunoaşterea. Toate posibilităţile de cunoaştere
şul adoptiv atât al sculptorului cât şi al filosofului C. - minimă: cunoscând totul adecvat omul şi-ar pierde spi- umană:
Amăriuţei), şi sunt tot în numar de trei (ca şi poemele de co- ritul creator; - concretă (serveşte materialul brut celorlaltor moduri de
titură ale liricii eminesciene): Sărutul, Cuminţenia pământului - medie: cunoscând absolutul am fi dezrădăcinaţi existen- cunoaştere);
şi Rugăciunea. ţial (bio-echilibrul fiinţial ar fi perturbat); - înţelegătoare (paradisiacă - admisă fragmentar în ştiinţe
După cum mărturisea însusi sculptorul, Sărutul a repre- - maximală: accesul tuturor oamenilor la logosul demiur- şi luciferică - diminuează, perpetuază, accentuează misterul,
zentat pentru el “drumul Damascului”. gic şi utilizarea lui fără discernământ ar genera o instabilitate fără să-l anuleze);
Cred că nu greşim afirmând că sculpturile menţionate re- existenţială absolută, Demirugul şi-ar pierde poziţia sa cen- - mitică (creează analogii şi simboluri disimulate ale fap-
prezintă totodată şi discursurile asupra metodei şi esteticii trală, iar fără o conducere unică desfăşurarea normală a între- telor genezei demiurgice);
brâncuşiene. gii existenţe ar fi imposibilă. - ocultă (relevări inconştiente a unor fenomene şi fapte
Ca discurs asupra operei plastice, Sărutul elogiază ciopli- În funcţie de puterea creatoare a cuvintelor, Lucian Blaga care nu pot fi sesizate prin simţuri);
tura directă, definitivă, Rugăciunea omagiază polisarea meta- imaginează trei trepte posibile: sunt cenzurate.
lului, iar Cuminţenia pământului mediază între cele două me- cuvintele demiurgice, creatoare de lume; Minus cunoaşterea (cunoaşterea luciferita – extática, dog-
tode, după cioplirea pietrei urmând supraşlefuirea îndelungă cuvintele adamice, prin care omul paradisiac putea comu- matică, ilogică) se ridica spre transcendent prin potenţarea
şi răbdătoare a materialului. nica nemijlocit cu Dumnezeu; misterelor. Momentele ei sunt următoarele /7/:
Ca discurs estetic, cele trei scupturi marchează evoluţia limbajele omeneşti, diferenţiate după episodul babilonic, deschiderea misterului în fanic (posibil de revelat/cunoscut
formelor brâncuşiene de la naturalismul practicat în epocă la în care doar artiştii, gânditorii şi sfinţii crează lumi imaginare, deja) şi criptic (imposibil de revelat);
stilizarea arhaică esenţializantă, procedeu prin care statuile se în măsura redescoperirii unor scântei ale logosului demiurgic. acentuarea cripticului;
apropie de categorialitatea ideilor platonice, prototipurile fi- /8/ punerea unei idei teorice (noi teorii justificative) ca punte
inţelor şi obiectelor reale/materiale. Astfel Sărutul transpune Marele Anonim este singurul posesor al logos-ului (gând de salt între fanic şi criptic;
iubirea cu dor în absolutul Fiinţei; Cuminţenia pământului – cuvânt – faptă). revelarea cripticului printr-o construcţie teoretică;
reprezintă pendularea Firii între Fiinţa şi Nefiinţa stărilor pe Cuplul uman primordial, în Eden, poseda limbajul degradarea fanicului;
loc; iar Rugăciunea ilustrează smerenia, umilinţa şi nuditatea înţelegător, atât al celui Demiurgic (putând comunica nemijlocit reducerea misterului la cripticul revelat, trecut astfel într-
sufletului la trecerea vămii lumilor. cu acesta), cât şi al celui Diabolic (Eva înţelege şoaptele şarpelui) o nouă latenţă. Planurile de revelaţie, în funcţie de complexi-
Din fericire, marcându-le importanţa, asupra sculpturilor - cuvintele lor neavând însă puteri creatoare în plan material. tatea lor pot fi: al sensibilităţii înţelegătoare (empiric concret),
cotiturii artei sale s-a pronuntat însuşi artistul, în maniera-i Omenirea după alungarea din Eden, înaintea episodului al imaginaţiei înţelegătoare (imaginar concret) şi al înţelegerii
aforistică specifică /6/: babilonic, utiliza un limbaj unic în a doua încercare a creatu- conceptuale.
“În Sărutul nu a fost vorba despre o copie fidelă a doua rilor umane de a-şi egala Tatăl (prin înălţarea turnului până 3.3 La Brâncuşi
modele – bărbat şi femeie, care se drăgostesc, ci despre o vi- la EL), motiv pentru care Marele Anonim a încurcat limbile, Crestând cu sabia timpului, ţâşnită din eternitatea stării
ziune a iubirii fără de moarte, pe care eu am văzut-o cu ochiul creind şi risipind astfel popoarele. dintâi, ovoidul pur al Începutului lumii, acesta scoate Primul
minţii. Am eliminat din opera mea tot ceea ce nu era esenţi- Omenirea după episodul babilonic - naţiile posedă limba- strigăt, devenind Nou născut. De acum înainte, metamorfoza
alul. Găsiţi în această sculptură numai o sugerare a braţelor şi je diferenţiate fără forţă faptică. Toate posibilităţile de cunoaş- formelor brâncuşiene a fost asumată.
a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor. Iar cu cât veţi privi tere umană: concretă, înţelegătoare, mitică şi ocultă sunt cen- Există şi o versiune mitologică a cosmogoniei artistului
mai mult această operă, cu atât mai uşor îi veţi descoperii sen- zurate. nostru. În interiorul oului, Demiurgul desparte Cupa Cerului
sul: misterul fecundităţii şi al morţii rămâne însuşi misterul Omului damnat nu-i rămâne decât cunoaşterea luciferică de Cupa Pământului, aşezând între ele axa lumii, prin care
acestei iubiri – care va supravieţui chiar şi dincolo de mor- (minus-cunoaşterea), prin care se potenţează misterele. Cu lumile comunică nemijlocit.
mânt…” ajutorul limbajului cenzurat, el poate totuşi crea (în plan şti- Popularea universului se face însă după modelul biblic,
“Am urmărit să aduc aminte (prin sculptura Sărutul) nu inţific, artistic, moral etc.) întrucât limbajul uman mai păs- Demiurgul din Hobiţa creind fiinţe pentru toate ecosistemele
umai de această unică pereche de îndrăgostiţi, ci şi de toate trează unele rudimente ale logosului demiurgic, pe care le posibile: vieţuitoarele chtoniene (Cuminţenia pământului,
acele perechi anonime, ce s-au iubit vreodată pe această lume, caută cu disperare diabolică poeţii, gânditorii şi sfinţii. Animalul nocturn); vietuiţoarele acvatice (Peştii); vieţuitoare-
înante de a o părăsi (…)” 2.3. La Brâncuşi le amfibii (Focile, Pinguinii, Ţestoasele normale şi cele zbură-
“Cumiţenia pământului… a fost încercarea mea de a da Starea dintâi a universului brâncuşian este simbolizată de toare); oamenii; vieţuitoarele aeriene Păsăruicile, Măiestrele,
de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atin- Păsarile în spaţiu) şi himerele.
Pag. 15 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
“ Datoria flăcăului mic – valah, este să intre repede în rân- acestui templu, ar fi contopit individualul cu absolutul, într-o
dială; căsătorie – la nouăsprezece ani, cazarma la douazeci şi flacără eliberatoare de toate nimicniciile existenţei terestre.
4. Gospodărirea plaiului unu de ani, să intemeieze o gospodărie separată – măcar un
4.1 La Eminescu bordei, să nu-i bată toba fiscului în bătătură, să aibă copii care
Probabil suferind din cauza destinului propriu, ursirea in- îi sunt mai scumpi decât însăşi lumina ochilor; şi să moară la 6. Mandalele
dividuală este mai puţin pregnant realizată în opera poetică. bătrâneţe, în propria lui gospodărie înconjurat de nepoţi, de 6.1 La Eminescu
În Muşat şi ursitoarele, mama cere ielelor să-i menească fiice, de gineri şi de nurori.” De sorginte asiatică, mandala materializează o
pruncului un destin aparte, acela de a căuta permanent perfec- “ Datoria fecioarei din Gorj este să fie frumoasă la sapte- cosmopsihogramă, topografia unei iniţierii spirituale specifice
ţiunea, temă care în Miron şi frumoasa fără corp devine iubire sprezece ani, măritată la optsprezece-nouăsprezece ani, gospo- unei persoane sau naţii. Conturul inchis al geografiei ţări noastre,
platonică pentru femeia eterică, desăvârşită minune imaterială, dină harnică întreaga viaţă, să nu se vorbească baliverne despre cu cercul munţilor, înconjurat de dealuri, câmpii şi ape, se
amplasată în starea dintâi a Fiinţei. ea, ca despre nevasta lui Iulius Caesar, să îşi spele şi să îşi hră- potriveste de minune unei viziuni mandalice asupra lumii
Când e vorba de naţie, soarta colectivitătii devine tema nească fraţii, pe urmă soţul, copiii; mai târziu să fie chemată ca (subliniaza autorul MITOLOGIEI ROMANE, Romulus
centrală a creaţiei eminesciene. În Dochia şi ursitoarele naşă, alături de soţul ei iubitor şi iubit – până dincolo de mor- Vulcanescu /11/).
Eminescu doreşte pentru fiul Dochiei/Daciei, România, “tine- mânt. (…) Mandala eminesciană a fost studiată de Silvia Chiţimia şi
reţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. “ Datoria fiului către părinte este de a îi continua gospo- Ion Pogorilovschi. Aceşti cercetători remarcă în imaginea esen-
Aşa cum subliniază George Călinescu, poetul urmărea să dăria – pilda muncii; şi de a nu îi păta niciodată obrazul. “ ţială eminesciană un paradis vegetal terestru, ascuns într-un
creeze un univers în semicerc “având ca orizont naşterea şi “ Datoria fiicei către tată este de a-l ajuta la slăbiciunile codru de nepătruns, prin care, după îndelungi rătăciri iniţiati-
moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale bătrâneţei; şi de a îi inchide ochii.” ce ajungi la un luminiş în care descoperi un lac, un izvor, o
(…)”, în care istoria naţională ar fi ocupat un loc important “ Datoria părintelui carpatin şi balcanic este de a-şi asigu- fântână, o poiană mirifică (alteori gradina este ascunsă pe o
/9/. ra casa şi masa copiilor săi – oricât de numeroşi ar fi ei şi la insulă stâncoasă marină; sau este înlocuită de o domă/castel/
Într-adevăr, Eminescu dorea să scrie: orice oră din zi şi din noapte chiar dacă iasă din puşcărie sau templu/piramidă). Aici işi chema poetul iubita spre a ieşi o
epopeea dacică (Egipetul, Sarmis, Rugăciunea unui dac, dau faliment; şi la orice vârstă. Căminul său devine astfel, o clipă din vremelnicie, mandala fiind amplasata în axa lumii.
Decebal, Dochia şi ursitoarele etc.); insulă a paradisului, unde ei îşi aruncă ancorele, la naufragiu. Majoritatea poemelor eminesciene descriu acest peisaj fasci-
epopeea Decebal; Faliţii sunt puşi imediat la muncă pe picior de egalitate. Familia nant, în care iubirea este proiectată cu dor în starea dintâi a
geneza fabuloasă a poporului român (Horiadele); este şi trebuie să rămână sacră. “ Fiinţei (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Crăiasa din
ciclul dramatic al Muşatinilor (Gruie-Sânger, Bogdan- “ Datoria mamelor către copii este o iubire nemărginită poveste, Dorinţa, O, rămai, Freamăt de codru, Şi dacă, Diana,
Dragos, Nunta lui Dragos, Ana etc.); – aliată cu jertfa; iar către bărbaţi, ascultarea şi fidelitatea. “ Ondina, Somnoroase păsărele, Lasă-ţi lumea, La mijloc de co-
dodecameronul dramatic al Muşatinilor; În existenta sa efemera, sacrificată pe altarul atei, Brâncuşi dru, Să fie sara-n asfinţit, Sara pe deal etc).
poemul românismului ardelean (Doja, Horia, Iancu); nu s-a căsătorit, dar s-a Aşa cum menţionează Ion Pogorilovschi /2/, cele mai clare
etc. logodit simbolic, pe patul de moarte, cu fiica dramaturgu- imagini ale mandalei eminesciene le întâlnim în proza poetu-
Întemeierea unei familii se întamplă extrem de rar în lirica lui Eugen Ionescu, pentru a nu trece nelumit pragul lumilor. lui. Exemplară prin gradul de elaborare şi frumuseţe lirică este
eminesciană, în general iubirile eşuează, dar amintirea lor ide- În apropierea mutării sale în veşnicie, l-a aşteptat pe Dumnezeu aceea descrisă în Insula lui Euthanasius, alcatuită din cinci cer-
ală se proiectează cu dor în absolutul Fiinţei, sau cu urât (când în patul pregătit anume în camera de oaspeţi a locuinţei sale curi concentrice realizate de: mare, insula marină, stâncile pro-
nu este împărtăşită) în pacea nefiinţei. Singura împlinire cu – atelier – sanctuar al artelor plastice. După o viaţă exemplară, tectoare, lacul interior, insula fericiţilor cu grădina edenică,
prunc o reprezintă căsătoria zburatorului Călin cu fata de îm- înaintea sfârşitului a spus: “ Eu mă aflu, acum, foarte aproape peştera-locuinţăa.
părat, rezolvându-se astfel avatarul alungării de acasă a viitoa- de bunul Dumnezeu: şi nu îmi trebuie decât să întind mâna Traseul iniţiatic spre ieşirea din timp, trece printr-o cără-
rei mirese (Călin, file de poveste). În Sarmis, regele get îmbră- înspre El, ca să-l pipăi! ... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în ruie îngustă printre stânci şi printr-o abluţiune prin apele lim-
ţişat de mireasă, pluteşte pe mare în deriva fericirii stării dintâi, Atelierul meu…” pezi ale lacului (fenomen întâlnit şi în Făt frumos din lacrimă
iar în Strigoii, iubirea neconsumată în decursul vieţii se conti- sau Avatariile faraonului Tla – unde lustraţia se petrece în ape-
nuă o perioadă între protagoniştii deveniţi strigoi. le unui lac subteran, amplasat în marea piramidă).
Împiedicat de viziunile poetice colosale să-şi întemeieze o 5. Sensul existenţei Rolul mandalei (intrarea în eternitate) îl îndeplinesc şi
familie, Eminescu a întemeiat în schimb o limbă literară, o es- 5.1 La Eminescu transpunerile unor imagini fulgurante perfecte (momente de
tetică şi o metafizică. Viaţa omului este o greşală în programul Divinitatii. iubire desăvârşită, în tinereţea “corpului de slava” cu care vechii
4.2 La Blaga Zădăricia existenţei istorice este relevată in: Mureşan, Memento egipteni işi înveşniceau faraonii pe pereţii piramidelor) trans-
Pentru Lucian Blaga creaţiile majore ale unui popor îşi ca- mori (panorama deşertăciunilor, Veneţia, Egipetul etc.: “ Căci puse cu dor sau cu urât în stările pe loc ale Fiinţei sau
pătă durata (forma, conţinutul, valoarea) de la matricea stilis- a noastre vieţi sunt toate ca şi undele ce curg, / Vecinic este nu- Nefiinţei.
tică specifică /10/. În perioadele de restrişte, când libertatea de mai râul, râul este Demiurg.”. Cu dor: “ Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, / Cu ochii
manifestare a unei naţii este îngrădită, ea supravieţuieşte dato- Imperiile, civilizaţiile şi viaţa omului sunt la fel de efemere. mari şi umezi, cu zâmbet de copil.”
rită aceleaşi matrice stilistice care-i modelează acum speranţe- În spatele cortinei aparenţelor, se desfăşoară monologul acelu- (Zadarnic şterge vremea…)
le şi visele. Destinul unui popor se compune aşadar din pre- iaşi actor, care: “ Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de Cu urât, când femeia capricioasă, uşuratică, demonică, nu-
zenţe şi goluri istorice. ori / Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, / i împărtăşeşte iubirea, urmând fireste reproşul: “ Ai fi trăit în
Epocile de afirmare ale poporului român au fost puţine şi Pan` ce soarele s-a stinge în genunea cea adâncă!”. veci de veci / Şi rânduri de vieţi, / Cu ale tale braţe reci /
scurte (formarea statelor, domnia lui Ştefan cel Mare, perioada (Scrisoarea IV) Înmărmureai măreţ.”
interbelică), în schimb petele albe, numeroase şi imense (ulti- În ciclul reîncarnărilor, viaţa omului se repetă identic, ca o (Pe lângă plopii fără soţ)
mul dintre ele, etapa comunistă). melodie pe un disc stricat: “ Căci toţi se nasc spre a muri / Şi Comunicarea nemijlocită a lumilor efemeră şi eternă o re-
În planul creaţiei personale, Lucian Blaga a încercat să re- mor spre a se naşte.” alizează şi raza pe care coboară Luceafărul sau demonul din
învie mitul renascentist al omului cultural deplin. (Luceafărul) basmul Fata din gradina de aur, raza îndeplinind perfect rolul
A publicat, în timpul vieţii, următoarele volume de versuri: Excepţiile nesupuse acestei reguli au fost inventariate de metafizic de axă a lumii (exemplificările sunt de prisos).
Poemele luminii (1919), Pasii profetului (1921), În marea trece- Ion Negoiţescu /5/.
re (1924), Lauda somnului (1929), La cumpana apelor (1933), Glossa redă şi mai pregnant condiţia tragică a omului: “ 6.2. La Blaga
La curtile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943). În anul Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe, / Vede-n capăt înce- Mandala blgiană este matricea stilistică. Ea reprezintă sub-
1995, Editura Humanitas îi publică întreaga Operă poetică, putul / Cine ştie să le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent stratul de creaţie permanente pentru un individ, o nadie sau
incluzând şi ciclurile postume: Vârsta de fier, Corăbii de cenuşă, le-avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă şi so- chiar o parte de omenire, în aceeaşi epocă Este constiruită
Cântecul focului, Ce aude unicornul, Ultimile poezii (1958-1960) coate.” abisal, la nivelul inconştientului de unde răzbate la suprafaţă
şi Addenda, cuprinzând poeziile neicluse în celelalte cicluri. Sau încă şi mai poetic: “ Se pare cum ca alte valuri / Cobor prin fenomenul personanţei. Matricea stilistică /10/ este alcă-
A scris următoarele piese de teatru: Zamolxe, mister pagin mereu pe-acelaşi val, / Se pare că-i o altă toamnă, / Ci-n veci tuită din:
(1921); Daria; Fapta; Ivanca; Invierea (1925); Mesterul Manole aceleaşi frunze cad.” 1) orizontul spaţial inconştient, care pentru anumite culturi
(1927); Cruciada copiilor (1930); Arca lui Noe (1944), postum (Cu mane zilele-ti adaogi …) studiate de Blaga (pe urmele lui Spengler) poate fi: spaţiul ge-
aparind Anton Pann (1964). În continuare, în codul genetic al universului eminescian minat – cultura babiloniană, spaţiul din rotocoale – cultura
Este singurul filosof român care a realizat, până în prezent, este înscrisă moartea sa termică. chineză, spaţiul sferic – cultura grecească, spaţiul perdelat –
un sitem închegat. Creatia filosofica blagiană este grupata in 5.2. La Blaga cultura arabă, planul nemărginit – cultura rusească, spaţiul
trei trilogii: Trilogia cunoasterii (1943), Trilogia culturii (1944), Prin instituirea cenzurii transcendente, condiţia omului ondulat – cultura românească;
Trilogia valorilor (1946). Cea de-a patra, Trilogia cosmologica, devine de două ori precară - i s-a sădit în suflet dorul trans- 2) orizontul temporal inconştient care poate fi de tip: havuz
a ramas in stadiul de proiect. cendenţei dar nu i se permite revelarea acesteia /7/. (orientat spre viitor), cascadă (orientat spre trecut) şi fluviu
Aforismele lui Lucian Blaga sunt grupate in volumele Pietre Ce-i rămâne de făcut pentru a-şi salva existenţa? Strădania (orientat spre prezent);
pentru templul meu (1919), Discobolul (1945) şi Elanul insulei permanentă în încercarea zadarnică de revelare a misterului. Şi 3) accentul axiologic care poate fi: pozitiv (când solidarita-
(adnotat 1946 şi publicat postum). astfel omul crează lumi imaginare, cosmoide (spre a le deosebi tea axiologică şi cea organică sunt consonante) şi negativ (când
A publicat proză autobiografică: Hronicul şi Cântecul vâr- de cosmosul material creat de Marele Anonim) şi obiecte teh- solidaritatea axiologică şi cea organică sunt disonante);
stelor (adnotat 1946 şi publicat postum), romanul Luntrea lui nice pentru uşurarea existenţei. Lucrul este posibil întrucât lim- 4) atitudinea în faţa destinului: anabasică (preţuirea vieţii),
Caron apărând postum, la Editura Humanitas, în anul 1990. bajul uman mai păstrează unele rudimente ale logosului demi- catabasică (dispreţuirea existenţei) şi neutră (indiferenţă);
urgic, pe care le caută cu disperare diabolică poeţii, gânditorii 5) năzuinţa formativă (apetitul formei) care poate fi: indi-
4.3 La Brâncuşi şi sfinţii. Instigarea la o creaţie perpetuă se datorează şi prezen- vidualizantă (cultura germană), tipizantă (cultura greacă) şi
Prin ovoidul imponderabil denumit Începutul lumii ţei Daimonionului (despre care vom vorbi la locul potrivit). - elementarizantă (culturile egiptene şi bizantină).
Brâncuşi şi-a întemeiat universul plastic; prin Leda, Sărutul, ‘’Nu ştii / că numa-n lacurile cu noroi în fund cresc nuferii?’’ Peisajul deal-vale, omologat ca SPAŢIUL MIORITIC, a fost
Coloana sărutului, Templul iubirii, motivul ochilor alipiţi etc) (Vei plânge mult ori vei zâmbi? - POEMELE LUMINII, 1919). valoroficat drept orizontul soaţial inconştient al matricei stilis-
a eternizat iubirea înălţând-o în starea absolută a Fiinţei; rodul Oricum concluzia filosofului este următoarea: ‘’ Dacă prin tice româneşti, ceea ce explică nu numai pitorescul ornamen-
dragostei familiare l-a materializat în Capetele de copii şi gru- cenzura transcendentă se creează o condiţie prealabilă pentru ticii şi ritmul cântecelor populare, dar şi psihologia noastră
purile de Doi şi Trei pinguini; iar dorul pentru Ardealul şi destinul creator al omului prin frânele transcendente (catego- alternând momentele de concentrare cu cele de destindere.
Basrabia rupte din trupul ţării prin Diktatul de la Viena l-a riile abisale) se garantează permanenţa acestui destin, iar prin Chiar şi destinul nostru ca naţie, prin prezenţe şi goluri istori-
plâns cu Pietre de hotar. conversia transcendentă se asigură intensitatea şi randamentul ce, apare marcat de ritmul ondulat al matricei stilistice speci-
Concepţia brâncuşiană despre viaţă este aceea a ţăranului maxim al acestui destin.’’ /7/ fice. Dar iată principalele aspecte ale acesteia:
român, cugetările sculptorului corespunzând întocmai catego- 5.3 La Brâncuşi spaţiul ondulat;
riilor specificului noatru stabilite de C. Amăriuţei şi de Lucian Sensul vieţii fiinţelor plasticii brâncuşiene este înălţarea preferinţa pentru organic şi sofianic;
Baga în doctrina matricei stilistice mioritice. Să exemplificăm spirituală continuă (ieşirea din Labirynt, cum afirma sculptorul năzuinţa formativă spre geometric şi stihial;
cu aforismele cele mai reprezentative în acest sens: în aforismul 169), în vederea contopirii cu divinitatea, miraco- dragostea de pitoresc;
“ Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ceea ce lul fiind posibil. Coloana fără sfârşit şi proiectul Templului simţul măsurii şi al întregului;
este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse descătuşării sufletului de corp (din pacate nerealizat) sublini- nuanţa şi discreţia.
în proverbele, în datinile şi în doctrina străbunilor – ca şi în ază acest lucru. Lumina soarelui zenital, căzută pe bronzul 6.3 La Brâncuşi
filosofia naturalităţii.” Păsării de aur a sufletului nostru, din celula de meditaţie a Axa lumii, desprinsă din rostul stâlpilor de casă şi al stâlplor
Pag. 16 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
funerari din casele ţărăneşti tradiţonale şi din cimitirele cendentă este aceea care ne face să ne menţinem în cea mai care a dus la apariţia curentului minimalist în artele plastice.
ancestrale, constituie un motiv central al plasticii brâncuşiene, bună dispoziţie creatoare. Aşadar, împreună cu Albert Camus, 8. Nuanţa şi discreţia se regăsesc în stilizarea brâncuşiană,
de la socluri la coloanele de lemn, sfârşind în monumentala teoreticianul existenţialismului francez, trebuie să ni-l închi- în integrarea tot mai profundă a elementelor care marchează
Coloană fără sfârşit de la Târgu-Jiu. puim pe Sisif fericit. evoluţia spre esenţă şi în simplitatea formală a marilor cicluri
Dar orice sculptură brâncuşiană este amplasată în axa lu- Atitudinea în faţa destinului pare catabasică, întrucât poetul tematice: D-şoarele Pogany, Păsările în spaţiu, Sărutul, Începutul
mii, după cum considera artistul nostru ilustru: “O sculptură nu acordă valoare existenţe cenzurate: “Pe căile vremii se duc lumii, Capetele de copii, Torsurile de băieţi şi fete etc.
nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în şi vin / cu pas adânc ca de soartă / albe fecioare şi negre 9. Simţul măsurii şi al întregului este propriu ansamblurilor
cer, în piedestal – şi în pământ.” fecioare: /îndemnuri cereşti / să fim încă o dată, / să fim încă brâncuşiene şi templelor proiectate, menţionate anterior.
Reprezentările tipice ale mandalei brâncuşiene au fost iden- de o mie de ori, / să fim, să fim! / Dar eu umblu lângă ape În sfârşit, cea mai vizibilă legătură a lui Brâncuşi cu matri-
tificate de Ion Pogorilovschi /2/: desenul Sinea mea oarecum, cântătoare / şi cu faţa-ngropată în palme – mă apăr: / eu nu! cea stilistică autohtonă este fotografia făcută în 1946 de Wayne
alcătuit din şase cercuri concentrice şi din piramida fatală su- Amin.” (Tăgăduiri - Lauda somnului, 1929). Miller, dată la care universul artistului era încheiat şi care îl
gerând egalitarismul social şi proiectul amintitului Templu al Perspectiva sofianică nu este anulată decât într-un singur reprezintă cu barda în mână în poarta mioritică a atelierului
eliberârii sufletului de corp. sens, de la om spre lumea transcendentă, prin cenzură. Dar său din Impasse Ronsin 11, ca Demiurgul în ziua a şaptea a
Realizarea acetui priect ar fi marcat împlinirea artistică a Marele Anonim şi Natanail trimit mesageri în lumea cenzura- Genezei (foto 9).
genialuli sculptor român şi ar fi transmis posteritătii mesajul tă: Demiurgul, pe Fârtate şi Pan, iar Deavolul pe Nefârtate. Prin opera plastică brâncuşiană, realizată ori proiectată,
luminos al unei religii universale fireşti totodată. Vizitatorul ar Neposedând logos demiurgic, confruntarea dintre Fârtate şi categoriile stilistice româneşti, gândite şi rostite de Lucian
fi fost invitat să se reculeagă într-o celulă de meditaţie indivi- Nefârtate se duce în conştiinţa oamenilor. Mai există un per- Blaga, au devenit vizibile şi eterne.
duală, la care ar fi ajuns parcurgând un pasaj subteran urmat sonaj trecut prin cenzură în lumea umană, în care îşi dau mâna 9. Eminescu, Blaga şi Brâncuşi – nocturnul, amurgul şi di-
de o abluţiune şi apoi de un drum ascendent purificator. cei doi stăpâini ai lumii, Daimonion, care posedă atât calităţi urnul spiritualităţii româneşti
Interiorul templului ar fi reunit patru sculpturi (trei Păsări în creatoare cât şi distructive. El ilustrează supoziţia blagiană asu- În viziunile asupra lumii, arheii liricii şi plasticii noastre
spaţiu şi Spiritul lui Bouddha) încadrând un bazin cu apă, trei pra potenţării prin întuneric a luminii: ‘’De unde-şi are raiul sunt complementari. Văzut din infinit, universul eminescian
fresce reprezentând Păsări în zbor şi urna cu cenuşa funerară - / lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul / cu flăcările lui !’’ (Lumina apare întunecat. Prezenţa dominantă a morţii umbreşte diafan
a soţiei maharadjahului de Indor, odihnindu-se pe Coloana raiului - POEMELE LUMINII, 1919). în lumina selenară tragica noastră existenţă.
sărutului. Starea pe loc a Nefiinţei reprezintă o fântână arteziană în
Când razele soarelui zenital ar fi pătruns prin orificiul prac- 8.3. La Brâncuşi care visul vieţii, visat de moarte, încearcă zadarnic să se nasca
ticat în tavanul încăperii obscure, transformând în vâlvătaie Lucian Blaga afirmă cu dreptate că Brâncuşi reprezintă cea din golurile uitării veşnice.
Pasărea de bronz polisat, omul aflat în meditaţie ar fi văzut cum mai înaltă ridicare a spaţiului mioritic. Întrucât autorul Naşterea fiinţei, care totuşi se produce, reprezintă o eroare
lumina reflectată de pasărea suflet se contopeşte cu cea inci- Poemelor luminii nu ne spune mai mult, ca în cazul lui în planul divinităţii.
dentă, divină, astrală. Eminescu, să încercăm justificarea afirmaţiei. Starea pe loc a Fiinţei reprezintă o lume ideală, eterică, în
Spre sfârşitul vieîii atistului, rolul templului nerealizat a Spaţiul ondulat brâncuşian apare materializat în: care iubirea devine “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
început să-l joace tot mai pregnant însăsi atelierul sculptoru- seria porţilor, începând cu Arcada bombată (aflată astăzi la moarte”.
lui. muzeul de artă Modernă din Philadelphia) şi sfârşind cu Poarta În sfarsit, existenţa vremuieşte în repetările ei identice spre
atelierului parisian din Impasse Ronsin 11 (aflată astăzi la moartea termică absolută.
Muzeul Naţional se artă Modernă din Paris), având fierăstruit Ursit ca şi Miron să dorească desăvârşirea, Eminescu nu s-
7. Trecerea hotarului lumilor exteriorul tocului; a împlinit în viaţa terestră, nu a întemeiat o famile, nu a avut
7.1 La Eminescu soclurile zimţate, scaunele clepsidrice din jurul Mesei tă- urmaşi, dar a întemeiat o limbă literară, o estetică şi o metafi-
Pentru poetul în a cărui viziune viaţa nu este decăt visul cerii, şi de pe Aleea scaunelor din Grădina Publică citadină, zică românească specifică.
morţii eterne, tema este foarte frecventă şi o ilustăm cu imagi- modulele Plantei exotice, “vertebrele” lui Socrate, “şurubul” Pentru Ion Pogorilovschi /2/, miracolul eminescian constă
nea halucinantă a sufletului înaripat al copilei ce strabate vama torsului lui Buddha, “zimţii” lui Adam, alternanţa celor 40 de în faptul că prin geniul său, poetul român a parcurs în scurta
lumilor: “Te văd ca o umbră de-argint strălucită, / Cu-aripi ri- Săruturi incizate în lintoul Porţii omonime; sa viaţă secole întregi de evoluţie a poeziei universale.
dicate la ceruri pornită, / Suind, palid suflet, a norilor schele, maniera brâncuşiană de asamblare a sculpturilor în faimo- Între nocturnul fantastic selenar eminescian şi diurnul so-
/ Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.” sul său atelier, alternând formele cu axe verticale cu cele ovoi- lar brâncuşian, intermediază amurgul blagian. L-am numit
(Mortua est) dale (cu axe orizontale), după cum se poate constata din fo- amurg întrucât poezia, dramaturgia şi filosofia sa iscodesc mis-
7.2. La Blaga tografiile făcute de artistul însuşi /13/; terul, taina, transcendentul – care un este luminos, întrucât este
Şi în finalul existenţei, la modul sublim, fiinţa umană de- - traseul Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, în ca- cenzurat, dar nici total întunecat, omului îngăduindu-i-se per-
păşeşte cenzura transcendentă. Prin moarte, diferenţialele di- drul căruia Coloana nesfârşită este amplasată în punctul cel petua potenţare a misterelor şi creaţia. Lucrul este posibil în-
vine (categoriile abisale) inoculate în sufletul fiecăruia dintre mai înalt /5/, ea însăşi reprezentând spaţiul mioritic verticali- trucât limbajul uman mai păstrează unele rudimente ale logo-
noi se întorc/resorb în Marele Tot = Marele Anonim = Marele zat, devenit axa lumii spiritului arhaic al satului românesc tra- sului demiurgic, pe care le regăsesc, în operele lor, gânditorii,
Orb: ‘’ Dumnezeule, de-acum ce mă fac? / În mijlocul tău mă diţional; artiştii şi sfinţii. Creaţia salvează omul de efemer: “eu cu lumi-
dezbrac. Mă dezbrac de trup / Ca de o haină pe care o laşi în pasajul subteran (deal-vale) ce ar fi constituit calea de acces na mea sporesc a lumii taină - / şi-ntocmai cum cu razele ei
drum.’’ (Psalm - ÎN MAREA TRECERE, 1924). Amin! în Templul descătuşării sufletului de corp, proiectat pentru albe luna / un micşorează, tremurătoare /măreşte şi mai tare
7.3 La Brâncuşi maharadjahul Holcar din Indor (din păcate nerealizat); taina nopţii, /aşa îmbogăţesc şi eu întunecate zare / cu largi
Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu ilustrează ritul ma- modul de lucru al sculptorului, alternând lungi meditaţii fiori de sfânt mister / şi tot ce-i nenţeles / se schimbă-n nenţe-
rii treceri al sufletului tânărului mort nelumit (ostaşul erou din asupra subiectului sculptural abordat cu scurte perioade de lesuri şi mai Mari / sub ochii mei - / căci eu iubesc / şi flori şi
Primul război mondial), prin Poarta lumilor (Poarta sărutului) muncă extrem de concentrată şi eficientă. ochi şi buze şi morminte.” (Eu un strivesc corola de minuni a
şi urcarea la cer pe stâlpul de nuntă funerară reprezentat de 2. Perspectiva sofianică devine vizibilă când lumina trans- lumii - Poemele luminii, 1919).
Coloana nesfârşită. formă într-o vâlvătaie de aur bronzurile polisate şi marmurile La Brâncuşi, starea pe loc a Nefiinţei este un amestec de
şlefuite ale: Măiestrelor, Păsărilor de aur, Păsărilor în spaţiu, viaţă şi de moarte, un hău fără fund, în care recad toate ce sunt
Focilor, Peştilor, D-şoarelor Pogany, Principeselor X, Negreselor şi vor fi, cele ce nu au fost şi nu au fost să fie.
8. Matricea stilistică românească albe şi blonde, Ledei, Torsurilor de băieţi şi fete, modulele Starea pe loc a Fiinţei este lumina divină.
Trsăturile matricii stlistice mioritice se regăsesc nunaţat şi Coloanei fără sfârşit de la Târgu-Jiu (care întruchipează însăşi Universul materializat este fără umbre, lumina condensată.
în operele titanilor spiirtualităţii româneşti: Eminescu, Blaga, scara transcendentului coborâtor /5/). Dar cea mai clară per- Scopul suprem al existenţei pentru finţele brâncuşiene este
Brâncuşi. cepţie a acestei stări specifice nouă ar fi comunicat-o Templul contoprea cu lumina divină.
descătuşării sufletului de corp), în care lumina “coborâtă” prin- Astfel, Eminescu, Blaga şi Brâncuşi reprezintă nocturnul,
8.1 la Eminescu tr-un orificiu practicat în tavan, ar fi transfigurat Pasărea în amurgul şi diurnul spiritualităţii noastre. Şi toţii descind din
Asupra matrici stilistice eminesciene s-a pronunţat extrem spaţiu din bronz polisat într-un potir plin de har. Prezenţa maatricea stilistică mioritică.
de pertinent, însuşi Blaga, constructorul acesteia /10/. graţiei divine ar fi fost amplificată de cele două fresce repre- Ion Pogorilovschi în cartea amintita /2/. Exegetul ne incită
Foarte interesant şi original, pentru Blaga, orizontul spaţi- zentând păsări în zbor, precum şi de reflexele sculpturilor (trei la sfârşitul studiului său cu viziunea lui Eminescu meditând în
al inconştirnt eminescian este un atât plaiului ci imagina mă- Păsări, Spiritul lui Buddha şi Coloana sărutului purtând urna Templul brâncuşian al eliberării, materializat într-o clipa sub-
rii şi a apei, ondularea valurilor, legănarea lor, dublată de un funerară cu cenuşa fostei soţii a maharadjahului) în bazinul cu limă. Cu aceasta ocazie s-ar implini celebra dorinţă eminesci-
melancolic semntiment al destinului, elemente ce induc un apă, amplasat în mijlocul celulei de meditaţie individuală. ană exprimată în ultimele versuri ale Odei (in metru antic): “
ritm interior de suişuri şi coborâşuri. Astfel, cosmosul emines- 3. Năzuinţa formativă spre geometric şi stihial se regăseşte (…) pe mine / Mie redă-mă!”
cian este contaminat de legănare. în concepţia modulară a Coloanelor; în forma ovoidală a Fără-ndoială, Eminescu s-ar fi regăsit deplin în mandala
Întîlnim şi năzuinţa spre pitoresc (în basmul Călin – file de Capetelor de copii, bărbaţi şi femei; cilindrică a Torsurilor de brancuşiană, din moment ce amândoi artiştii descind direct
poveste), iar simţul măsurii şi al discreţiei sunt caracteristicile băieţi; în soclurile cubice, zimţate/fierăstruite ori paralelipipe- din maricea noastră stilistică. Astfel noctrurnul eminescian şi
primordiale ale poeziei Sara pe deal. dice. diurnul brâncuşian se întâlnesc prin intermediul amurgului
Determinarea sofianică prezentă în coborârile 4. Accentul axiologic brâncuşian este pozitiv, ocuparea şi blagiian. Dacă ne imaginăm, continuând reveria pogorilovs-
Luceafărului. modelarea spaţiului realizându-se prin gruparea sculpturilor chiană, că prin orificiul din plafonul Templului brâncuşian
Tipul uman cu care tinde să se confunde poetul este al tâ- în cupluri (Sărutul, Monumentul funerar din cimitirul pătrund razele lunii şi mai ales ale Luceafărului eminescian,
nărului voevod (pentru omul balcanic este haiducul, menţionat Dumbrava Buzău), amenajarea interiorului atelierului, noaptea şi ziua spiritualităţi noastre se contopesc deplin în
şi de Constantin Amăriuţei, desiiigur, în descendenţă blagiană). ansamblurile arhitectonice realizate sau proiectate (Fântâna lui amurgul încăperii.
Tânărul voevod devine alter-ego al subconştientului său şi e Narcis, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, Templul iubirii Lucian GRUIA
atât de puternic încât, conferă o demnitate aproape sacră na- şi Templul descătuşării sufletului de corp).
turii eminesciene, ca şi cum am simţii prezenţa invizibilă a 5. Atitudinea catabasică în faţa destinului se regăseşte în Note:
1). Constantin Amariuţei – Eminescu sau lumea ca substanţă poetică – Ed.
tânărului voevod. concepţia despre viaţă a sculptorului, pe care o denumeşte “na- Jurnalul Literar, Bucureşti, 2000;
turalitate” - şi care nu e alta decât accea a ţăranului nostru tra- 2). Ion Pogorilovschi – Miracolul Eminescu (Ed. Axa, Botoşani, 1999);
8.2 La Blaga diţional -, conform căreia toate fenomenele se petrec firesc, la 3). Vasile Băncilă – Lucian Blaga energie românească (Ed. Marineasa, Timişoara,
1995);
După părerea mea, orizontul spaţial inconştient, blagian timpul potrivit, împlinind ursirea individuală (naturalitatea 4). Eugen Todoran – Lucian Blaga mitul poetic (Ed. Facla, Timişoara, 1983)
este, mai mult decât plaiul, muntele. Pe panta abruptă, în apro- brâncuşiană) ce se regăseşte în maximele artistului, reunite 5). Zenovie Cârlugea – Lucian Blaga dinamica antinomiilor imaginare (Sibiu,
pierea piscului, gânditorul din Lancrăm caută transcendenţa. într-un volum de Constantin Zărnescu /12/). 2005);
6). Constantin Zărnescu – Aforismele şi textele lui Brâncuşi (Ed.Scrisul
Descoperă o ideee teorică, prin care despică fanicul de criptic, Brâncuşi s-a conformat doctrinei sale trăind simplu, mo- Românesc, Craiova 1980);
apoi potenţează cripticul. Apare un nou mister, mai profund, dest, logodindu-se simbolic la bătrâneţe cu fata dramaturgului 7). Lucian Blaga - Trilogia cunoaşterii (Ed. Minerva, Bucureşti, 1987);
ceea ce-l face pe cercetător să se îndepărtându-se de pisc. Şi Eugen Ionescu, pentru a nu pleca “nelumit” în marea călăto- 8). Lucian Blaga – Isvoade (Ed. Minerva, Bucureşti, 1972);
9). George Călinescu – Opera lui Mihai Eminescu (Editura Pentru Literatură,
urcă iar, printr-o nouă idee teorică şi iar alunecă şi tot aşa la rie. Bucureşti, 1969);
nesfârşit. Condiţia omului cenzurat transcendent, este întru- 6. Lipsa dogmatismului brâncuşian constă în tratarea mi- 10). Lucioan Blaga – Trilogia culturii (Ed. Fundaţia Regală pentru Literatură şi
chipată perfect prin Mitul lui Sisif, cel damnat de zei să urce tologică a motivelor statuarei sale, îmbinând aspecte româneşti, Artă, Bucureşti, 1944)
11). Romulus Vulcănescu - Mitologia română (Ed. Academiei, Bucureşti,
un bolovan rotund în vârful muntelui, de unde, piatra se ros- mediteraneene, orientale şi universale. 1987).
togolea la vale şi efortul trebuia reluat la nesfârşit. 7. Pitorescul sculpturilor se revelează în dimensiunile re-
Totuşi, accentul axiologic blagian este pozitiv, cenzura tran- duse, armonioase, pline, pure, luminoase, umane - manieră
Pag. 17 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
DUMITRU IFRIM
(7 februarie 1937, Răducăneni-Iaşi - 13 iulie 2005, Bucureşti)
Poet, eseist, traducător. Membru al Uniunii (poeme), Broderii de amurg (haiku în limba
Scriitorilor din România, membru al Asociaţiei română, franceză, engleză), Umbră şi lumină
Internaţionale de Drept şi Relaţii Interrnaţionale. (antologie de haiku în limba engleză).
Vicepreşedinte al Societăţii Române de Haiku (1993). Premii: Premiul de Excelenţă pentru haiku în
Jurist, specialist în drept internaţional. Director- limba engleză (Itoen new haiku, Tokyo, 1995),
consilier în Senatul României. Premiul special pentru poezie al Societăţii
Cărţi publicate: O fugă a melancoliei (poeme), Academice “Titu Maiorescu” (1999), Premiul
În numele omeniei (eseuri de călătorie din Franţa, Juriului pentru kaiku în limba engleză (Itoen new
Spania, Italia, Grecia, Olanda), Lumi paralele haiku, Tokyo, 2001), Iga town prize (2002).
(poeme), Graviora forte (poeme), Cartea rozelor

Apele se limpezesc pe întinderi mai vaste


Apele se limpezesc pe întinderi mai chiar lumina pe care o ştim ni se pare să-ţi spui: este ultima oară
zidită. mănuşa aceasta s-o ai
vaste şi să simţi din nou acea primăvară
Drumeţi. Bat drumurile – parcă desprinsă din rai –
Apele se limpezesc pe întinderi mai vaste Cele care n-au fost, nu sunt când el ţi-a pus-o odinioară
Mai e şi mâine o noapte. şi poate nici n-or să fie – în timp ce tu – sfioasă, pierdută
Când vor atinge oceanul, Ce urmă să laşi pe această câmpie în neştire îl sărutai.
cea din urmă stea Ţesută de trecerea lor, Marţi, 1 februarie 2005, ora 15
din adâncul albiei sale ce-i mai subtilă decât însăşi lumina?
se va trezi – Luni, 24 ianuarie 2005, ora 2145
Ea singură are să vadă Se întunecă sub cer –
cum se desprinde cerul de pământ
Mă voi întoarce mereu pe pământ –
şi cum pe bolta mereu înstelată
se mai adaugă nopţilor o lumină – şi mereu Se întunecă sub cer – pe pământ –
Ea singură se va pătrunde Se-ntunecă soarele.
de adevăr – fără cuvânt – Mă voi întoarce mereu şi mereu Aştept un cuvânt
şi de tăcerea veciei îndestulată de cânt, să mă pierd iar prin păduri umbroase, Să lumineze altarele.
retrasă în sine Mă voi înveşmânta ca un zeu
să-şi afle hodina. Doar în suflet, până la oase. Mă desprind de pământ –
Marţi, 8 martie 2005, ora 445 Mă voi întoarce cât vă e greu Dezmărginesc hotarele –
Cât cărările nu vă sunt luminoase, Aştept încă un gând
Dacă ar fi să despic Universul Să vă învălui în sufletul meu să dezlege troparele –
Cum face cu sine, un cocor de mătase.
Dacă ar fi să despic Universul Marţi, 22 februarie 2005, ora 5.20 Plutesc mai deasupra
ar arăta ca o rodie: De orice cuvânt
şi-mi deschid călătoarele
Două emisfere egale Nu se poate să fii atât de părăsită într-un ultim avânt –
ţinute în palmele celor două mâini –
Aş pune o altă lume la cale Nu se poate să fii atât de părăsită –
Fiecare dintre noi în despicătura Ce departe e soarele
Nu se poate să fi plecat
deschisă – învârtind un pământ!
şi cea care erai când ai iubit –
optând pentru dreapta sau stânga Mă întorc la izvoarele
şi nici nu ştiu unde
sau nehotărât – suspendat – Unui singur cuvânt
şi nici de se va mai întoarce –
între două genuni. Înălţat pe altarele
Să nu ştii dacă nu cumva suferă
Când voi închide ochii Cele fără veşmânt.
şi ar voi să revină –
se vor apropia emisferele – Vineri, 4 februarie 2005
Nopţile – lungi – când nici tristeţea
Cercul se va închide din nou – nu te mai primeşte în apele sale
Eu înăuntru voi rămâne cu sferele – iar uitarea se amână – indefinit – Sprijinit – fără voie – de moarte
Rodia refăcută zadarnic cauţi cu ochii închişi.
va purta împrejuru-i Din starea de părăsire Iarăşi ne vom afla adunaţi
firul subţire. numai cea care a iubit a ieşit La poalele dealului
Sâmbătă, 1 ianuarie2005, ora 1445 iar tu – care încă mai eşti îndrăgostită în partea lui despădurită –
Din manuscrisul „Ceară şi miere” în lumina întunericului tău să mai petrecem o sărbătoare.
te sfâşii ca o flacără.
Drumeţi Marţi, 1 martie 2005, ora 21 vom bea, vom mânca, vom cânta,
vom dansa – cât e ziua de mare.
Cei mai plini de sârg şi ardoare
Drumeţi. Bat drumurile. Se întâmplă să te se vor retrage din când în când
De unde vin?
Cine să ştie. podidească plânsul să se odihnească la marginea pădurii – la răcoare –
Unde se duc?
E fără importanţă. Se întâmplă să te podidească plânsul Iar eu,
Nu călători. Nu pelerini. Drumeţi. - pe neaşteptate – către seară,
Bat drumurile prin pustia de oameni Un râs prea mult stăpânit tocmai când cineva
pe nemaisfârşita distanţă şi stăpânindu-ţi lacrimile ne va îndemna să ridicăm paharele pline –
ce leagă trecerea de veşnicie. plânsul se întoarce în tine -să închinăm pentru ultima mea carte –
- se înşurubează într-un finit – voi fi, sus, pe coama dealului,
Drumeţi. În zori sau în asfinţit. care întotdeauna revine – cu chipul fericit pierzându-mă, liniştit, în depărtare.
În plină zi sau în miez de noapte. al celui iubit,
Bat drumurile – Ţes nevăzut peste care ai dat Vom fi de atunci împreună
O câmpie – În care altă lumină aşa într-o doară, un timp nemăsurat – o eternitate –
Tremură – şi decât roua, mai vie. scoţând o mână din buzunar cât timp mă veţi vedea pe coama dealului
Ţes o lumină – chiar decât ei mai departe şi punând-o într-o mănuşă – de primăvară –
În plină zi sau în miez de noapte – dintr-o piele subţire de căprioară – sprijinit – fără voie – de moarte
şi-n câmpia aceasta, atât de subţire aflată stingheră într-un sertar – Bucureşti, 16 februarie 2005
şi de nemaisfârşită Se-ntâmplă aşa

Pag. 18 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


ROMULUS IULIAN OLARIU
„Bănăţean trăitor în Gorj şi purtând cu sine o mărturisită mândrie mijloace de expresie originale, capabile să pună în vibraţie o meta-
a mirabilei origini, ROMULUS IULIAN OLARIU a abordat, cu proban- fizică a lirismului.
tă vocaţie, atât eseul de formulă iniţiatic-arhetipală, cât mai ales poezia Angajat în largi ocoluri vizionare, poetul – virtuoz al acestei
de substrucţie intelectualistă, izvorâtă din aceeaşi matcă adâncă a spiri- maniere de transcriere lexicală – şi-a clădit un fel de mythosophie
tului. lirică, în care se ţes, laolaltă, difuz şi nostalgic, însemne ale propri-
Reflexivă într-un compozit registru imaginativ şi contemplativă ei deveniri cu ideograme din spiritualitatea euro-asiatică.
pe un portativ plin de freamăt ideatic, această poezie e mărturia Elin platonician cu nostalgii yogine şi orientale, poetul – de astă
unui rafinament şi, deopotrivă, a unei perseverente redimensionări dată CĂLĂTOR ÎN EGIPET – manifestă, sub aspectul compoziţiei,
lexicale a gândului. Poetul se complace în jocul alternant al voca- acel ésprit geometrique de colofon, ce insuflă lirismului devălmaş
bulelor, în disjunctivitatea persuasivă a fonemelor, scontând pe noi echilibru, armonie, rafinament şi, desigur, diferenţiere.”
sensuri şi efecte estetice, venind astfel în întâmpinarea poeziei cu C.M.

Ritual erotic iradia, stingher şi nelumesc,


lamură adamantină... Ca sedus de ochi de cobră,
Stau pe liziera poemului încă nescris Doamne, câte avataruri am parcurs cad din gând şi vis, în
şi invoc venirea ta, înălţându-mă până la plutirea lină, unde Isis uitare.
fus de coloană cu fine caneluri şi-a ascuns misterele sub văl
şi brâuri de lotus ocult:
albastru. ca să pot întrezări şi-n vise Ochiul lui Horus
Şi te desprinzi, cum o Ideogramă din piramida, înotam prin
sânge, peşte de Mă vizitează deseori oaspeţi
nobila scriere hieratică, iar eu din conul de umbră; hieroglife.
te întâmpin (îmbrăcat în demult.
aristocraţii ocultului Tot atunci am bătut un şarpe
cămaşa lungă de cânepă ) ştiu că şarpele nu-i uraeus pe coroana
şi păşesc ca-ntr-o Papirus decât lumina reginei şi i-am
legănătoare astrală… dăruit trestia
visare şi Strălucită Katanefer, mai frumoasă ames, odată
port la decât hieroglifa reginei, amantă Călătoresc în Egipt (înţeleptul cu sufletul
gât divină şi nemuritoare, te-am va înţelege), împătimit, eu meu:
crucea cu aşezat în templul, al cărui practic scriitura sacră ce tandru, fidel,
ansă. prag eu însumi îl poate fi citită doar şi
Îndrăgostit recent, te visez capitel trec cu mare cu ochiul lui nemuritor.
lotiform sau friză din sfială, Horus.
capete de cobre fiind pentru totdeauna hierofant fidel
regale. şi osirian toiag, din dragoste pentru În marele templu ocult
Îndrăgostiţii
tine cioplesc obeliscuri, le plachez poposesc (vizibil şi
Înlănţuiţi în (să)rut, amândoi
vârfurile cu electrum şi le ornez invizibil), să ador,
dobândiseră lin consistenţa
cu vrăjite texte hieroglifice – în miez de august,
Îndreptar pietrei; inimile lor, după
insolit jurnal erotic, al spuza cernută din
năvala de început,
celui mai trist şi umil Perseide.
Amicului Gheorghe Pârja băteau acum rar,
îndrăgostit din
egal, ca dalta
Heliopolis;
Nu-mi cântăriţi cu pana de zeu, ard pe rug în portal de amurg, Constatare unui tăietor
sufletul luminos, ci, mai din cariera
cum pasărea legendară, şi
degrabă, cu firul de Trăiesc demult pe-o dungă de străveche.
te cinstesc de aici,
vi(a)ţă lungă, ori cu viaţă şi jalea îmi bate Ochi al dreptăţii, luna însăşi
din miezul
mireasma de clopotele din interior, veghea prin întunericul
tăcerii.
verbină... mai acut decât ce oculta oaza
umbrele, temuta Fayyum.
Eu încă mai contemplu Vale a Regilor; Roua înfiorase (răsă)ritul, iar
(de undeva de sus, din Freamăt fermecat farmece şi mistere mă grădina terasei îi
templu) discul solar seduc la tot pasul: îmi vălurea cu
şi strig spre marea, Călător tânăr, rătăceam prin Egipt, piere lin văzul, parfum.
cosmica surdină: fidel al florilor de lotus, auzul şi
închinător lui glasul.
PREDRAG
- Fă-mă, Doamne,
Lumină! Ra pentru
viaţă.
Renunţare
Mi-e tot mai frig, frig dureros,
nu-mi cântăriţi cu pana
de zeu, sufletul
Căzut adânc în starea hipnotică,
purtam la gât hieroglifa
eternităţii, Lângă stela cea mare a lui Horus
BOGDANOVIC
luminos! deseori visând sânii
perfecţi ai
iubitei.
ţi-am vorbit mai întâi despre
dragoste şi nemurire, eu,
scribul sacru şi cel mai
CI
rapid cioplitor de
Închinare Tu, incantaţie senină, fă hieroglife din Ploile nasc ritmuri
să îi mai aud întregul
Tu Soare sfânt, tu argintie Lună, freamătul Egipt... Vânturile curg
dăruiţi-mi tinereţe fără bătrâneţe fermecat, Slujisem ani buni prin altare prin pieptul sculpturilor
şi nu viaţă fără de şi memfite; harpist renumit (la lui Henry Moor
moarte, astăzi, când, de mult prea curtea regală) am modelat
să pot sluji îngerului Ei păzitor, multe săruturi, cum aerul din jurul femeilor Doar ploile cunosc
că mă usuc de dragoste sacrul Nil se frumoase, sculpturile lui Brâncuşi
pentru Ea şi îi dedic cu unduieşte dar, păşind pe flăcări şi jar, ca faguri de miere,
devoţiune lucrările lin am lăsat totul în urmă, pulsul pământului.
gândului; şi din iubire neţărmurită
fie ca dragostea mea şi veneraţia abia pentru tine, Kata– În formele
mea să dăinuie suspină, Nefru, parfumat
veşnic.
curentului de aer
Ea, însăşi, nenufar.
Eu, împătimitul de scriere, visul cerbului
Hatşepsut, pururi regină! înainte de răget.
cer, nu pentru mine, ci
doar pentru Ea, Fulguraţii
nemurire: Ploile au învăţat
măriţi-i numele, sporiţi-i Invocaţie Când încă mai eram sculptor
şi mag în secretul Egipt,
în pâraie de munte
gândirea şi luminaţi-i odiseea pietrei de râu.
trupul (cu mult mai Sirius, Sirius, tu lacrimă a adorator al peştilor pe
strălucitor decât al lumii, te plânse invers Nil, Henry Moor şi Brâncuşi
reginei). însăşi zeiţa îmbătat fără băutură de cu oglinzi mici
tristeţii; beţia divină, practicam se orbesc reciproc, iar
rugăciuni în elevaţii sculpturile lor
Viziune îmi port crucea egipteană, extatice clădesc un Stonehenge nou.
ostenit peste măsură, (fie mestecând iederă
Pentru R d`Anyn călăuză mi-e o nemuritoare, fie mai
Înotam prin ceruri peşte dezinvolt; În natură tot
ansă; fierbând satyrion,
proteic, îmi schimbasem chipul, mandragoră sau grăieşte o singură limbă
rău muşcat de răul vieţii şi numai oamenii asta nu văd,
gândul, aura şi-acel grăunte de sorb vin cu iasomie laur)
lumină...cineva (un ochi) chiar şi rosteam cuvinte alese, nu văd deloc.
şi nufăr: la ce bun Traducere din sârbă:
asista regalul, transformând în să mai tot cuvinte constelate ori
curcubeu cuvântul nerostit, ce pictam neobosit ADAM PUSLOJIĆ
sufăr?

Pag. 19 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


CASE VECHI RONDELUL PODULUI DE
PORTRET CASĂ
Case vechi, poveşti uitate,
Am furat-o pe Gioconda Broderii din fier forjat
şi i-am sărutat sânul. Pe sub grinzi desperecheate, Pod de casă, straşnic pod,
M-a văzut Leonardo, Bătrânul... La ferestre cu canat. Grinzi cu capetele arse,
Cu penelul m-a pictat pe orbită.
E întuneric. Te-am pierdut.
Vincle-n unghi, subţiri, tăioase
Oh, iubită!... Umbre, focuri de muşcate, Ca o ancoră de nod.
Riduri aspre, lemn uscat,
Case vechi, poveşti uitate, Şi sub streşini, cuib cu rod,
AM AVUT TRAC Broderii din fier forjat. Puf şi aripi de mătase,
Pod de casă, straşnic pod,
Am jucat rolul unei păsări. Un hrisov cu literi sparte, Grinzi cu capetele arse. Oracol împlinind destinul,
Toţi îngerii m-au aplaudat Scris stingher şi-nvolburat, În amforă domneşte vinul
numai îngerul meu s-a întristat. Cine oare să-l mai poarte Semne, linii într-un nod
Am avut trac,
Prin furtuni de timp turbat. De vechi scrieri luminoase,
am uitat să zbor
Veac răpus de nişte oase RONDELUL PROEMIAL
deasupra tuturor.
Case vechi, poveşti uitate. Ca o siglă de rapsod,
Amfitrion de circumstanţă,
VIS RONDEL AUTUMNAL Pod de casă, straşnic pod. „Amarul Târg“ m-a înfiat
Semnând în alb, ca ordonanţă
L-am visat pe Isus Poemul unui „magistrat“.
mai trist decât mine. Cum vin cu dulcele averii, RINDELUL PODULUI
Din ziua aceea Sub chinga pasului întoarsă, Potrivnică acea viaţă
toată moartea Cad brumele în piepţi de coasă DE PESTE JII Pe când eram…asociat,
mă vorbeşte de bine. Ca-ntr-un poem secret al serii. Amfitrion de circumstanţă
*** Peste pod, pe lângă Jii,
„Amarul Târg“ m-a înfiat.
Mi-ai cântărit Şi-n gresii torc lumina merii Când ajungi în Piaţa Mare
cadourile de sărbători: Cu furcile argilei arsă, Dai de-o amplă adunare
într-un sac aveam
Cum sunt a lui, am o chitanţă,
Când vin cu dulcele averii, Lâng-un ţarc de colivii.
câteva grame de nori Un preţ plătit şi cenzurat,
iar în altul Sub chinga pasului întoarsă. Un vers cu aură-ndrăzneaţă
Marfă-adusă de copii
datorii fără rost; Şi scris pe-un pergament privat.
Îi arde-n piept rugul poverii La vânat de zburătoare,
datorii la cel care Peste pod, pe lângă Jii
am fost. Şi fructul sân agonic lasă Amfitrion de circumstanţă.
*** Ca urma vinului pe masă Când ajungi în Piaţa Mare.
Ce-ar fi să mor Despoticul blestem al mierii,
când unii se nasc Preţul, n-ai cum să-l mai ştii, CALE, CRUCE DE BĂRBAT
din lipsă Cum vin cu dulcele averii. Când răspunsu-i o-ntrebare
de ocupaţie? Şi doar ei, cu-nfrigurare Pe la morile de vânt
*** Cred că tu, îl poţi plăti. Nu mai trece om şi sfânt,
Muza m-a căutat RONDELUL MORII Nici lăstuni nu mai domnesc
pe la ţară desculţă. Peste pod, pe lângă Jii. Nici agrişe nu-nfloresc,
A râs tot satul DE GRÂNE ŞI POEZIE Doar un cuib de barză-ndeamnă
când a văzut-o:
Caii nopţilor de toamnă,
„Uite-o, bă, cin’se-aseamănă se adună!” Moară de grâne, loc de-nceput SONETUL TOAMNEI Să desfacă din izvoare
*** Celui ce vine ca să nu piară,
Barbu Lăutaru Celui ce trece orb şi tăcut Stelele, lângă izvoare
Belşug în vii cu diamante
nu mai cântă la cobză. Umbrele porţii mi-l înconjoară, Şi colindul la-nviere,
Şi bronz topit în miez de ceară,
Cobzarul acesta Strâns în suflet de muiere.
În bolerouri de bacante
s-a detaşat de istorie
Tot cu odihnă de aşternut, Lumini suave ne-nconjoară.
pe-o coardă Cale, cruce de bărbat,
de viţă de vie. Tot cu lipia din miez de ceară,
Moară de grâne, loc de-nceput Dinspre ziuă aşteptat
*** Şi-n licărul fecund de rouă,
Celui ce vine ca să nu piară. Cu grâu verde dat în spic
Când aveam zece ani Un scenograf, artist de geniu,
Pe catrinţă şi ilic,
învăţătorul meu Aşează vechea lume nouă
Apele tale curg ca un Prut Să-l ferească de jungher
m-a bătut cu linia la palmă; Ca pe-un grăunte de seleniu.
şi de-atunci liniile vieţii Şi-mpart în două ziua solară, Şi de fulgerul din cer
se-ntâlnesc la răscruce de cruce. Fiul iubirii azi s-a născut Şi de colţii şarpelui,
Ce lege, ce profund omagiu
Versul să-l strângă într-o comoară. De sămânţa macului,
Acestei împliniri a lunii,
George DRĂGHESCU Însoţindu-l sub cojoc
În podgorie un carnagiu
Moară de grâne, loc de-nceput. Cu lăstar de busuioc.
De mirodenii şi petunii
George DUMITRU

e
c a rte d „Logosul întrupat în tradiţie şi Scriptură”
O a re
v a l o de preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu
Slujitor consacrat al Altarului şi încercat articlier de rever- date privind organizarea vieţii creştine în Ţările Române până ale acestui demers istoriografic din care ideea de continuitate
beraţie filocalică, preotul iconom Alexandru la autocefalie şi Patriarhie”, pentru ca în fi- nu lipseşte. Autorul susţine teza teologiei dogmatice potrivit
Eugen Cornoiu (paroh la Biserica „Sfinţii nal să fie trase unele concluzii legate de căreia Logosul s-a întrupat nu numai în Scriptură, dar şi în
Apostoli Petru şi Pavel” din Târgu-Jiu) şi-a „păstrarea şi promovarea unităţii spirituale Istoria şi Tradiţia românească, aducând argumente arheolo-
aşezat numele, în ultimul deceniu, pe câteva şi morale a poporului român”. gice şi de filologie creştină. Apelul la mirabilele „Isvoade” pri-
cărţi de reflecţie şi mărturisire ortodoxă, Elogiul „strămoşilor noştri geto-daci vind „creştinismul popular şi cosmic” (este citat Blaga cu
precum : Reînvieri (1997), Forme spirituale care locuiau acest pământ binecuvântat de „Trilogia culturii”) şi la o sursologie documentară de largă cu-
– ecouri (1998), Monografia Bisericii „Sfinţii Bunul Dumnezeu cu optsprezece veacuri prindere privind istoria bisericii româneşti şi a celei universa-
Apostoli Petru şi Pavel” (2003) şi „Sensuri şi înainte de Iisus Hristos Mântuitorul lumii”, le, ca şi frecventele referinţe la textele neo-testamentare fac din
strădanii spirituale” (2005). această lucrare un adevărat excurs de istorie a Bisericii
Recent, Editura „Măiasatra” a S.C. Ortodoxe de Răsărit, în special al ortodoxismului românesc,
Prodcom – Târgu-Jiu a editat lucrarea de la primele sale manifestări din sec. I în ţinuturile nord-du-
Logosul întrupat în tradiţie şi scriptură. nărene (acţiunea apostolică a Sf. Andrei în Sciţia Minor) până
Într-un „Argument (irenic)”, în care spiritul la autocefalia de azi a B.O.R.
ecumenismului se resimte din plin, autorul Dacă în celelalte lucrări pr. ic. Al. E. Cornoiu manifesta un
mărturiseşte că a avut ca punct de pornire activism fi localic şi o fervoare misionar în spiritul Sfintei
o conferinţă clericală a Sfântului Sinod al Evanghelii, în prezenta lucrare mărturisirea de credinţă dez-
B.O.R. din 25 septembrie 1975, privind voltă o temeinică şi admirabilă documentare, în sprijinul în-
„Formele şi manifestările vieţii creştine pe pă- tâietăţii credinţei noastre ortodoxe bimilenare, confruntată azi
mântul românesc, ca premise ale organizării cu unele „aventuri neo-protestante, penticostale, adventiste şi
for-
primelor mitropolii şi contribuţia lor la promovarea unităţii baptiste existente în Gorj” (Gorjul etnografic religios, pp. 35-
mând „elita societăţii
spirituale şi morale a poporului român”. 36).
antice”, ca şi credinţa
În cele XIII capitole avem de a face cu o schiţă densă a pă- În încheiere, un cuvânt de gratitudine pentru dl dr. Doru
acestora în dreptate şi
trunderii Creştinismului în Dacia înainte de cucerirea romană V. Fometescu, editor şi al acestei lucrări: - Fericit cel ce are un
în nemurirea sufletu-
şi după aceasta (sec. I-III), cu organizarea acestuia în sec. IV- asemenea duhovnic!
lui (zalmoxianismul
VII, continuând cu dezvoltarea vieţii creştine la gurile Dunării
s ol ar) c onst itu i e
şi în Carpaţi de la primele episcopii la mitropoliile din veacu-
punctele de plecare
rile XIII-XIV – „încununând centura de mărgean a temei cu Z. C.

Pag. 20 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


Se anunţă un nou roman

,,Cele şapte ape ale Vavilonului’’


- fragmente - de ION CEPOI
cele mortului. Du-te băiatule, până nu se atare. Câte-or fi fost înainte numai Dumnezeu nu-l împiedica pe vreunul din ei să mânce şi
răzgândeşte prăpăditul ăsta. Du-te! ştie. După cum numai el ştie şi în ce fel a să bea ca spartul pe ambele stiluri -, iar Leiba,
Atârnat de tavanul nefiresc de înalt al ca- reuşit să-i împace pe unii cu alţii, să-i facă să deşi purta iarnă-vară fesul pe creştet, era un
merei, un singur bec încerca să alunge semiîn- nu se certe pe cine-i mai mare şi mai tare din- adept mai puţin fanatic al mozaismului decât
tunericul din jur hotărât de Panaiotiţa pe mo- tre dumnezei, ba chiar mai mult, cum de i-a frate-său de pe strada a treia, cel care-şi trans-
tiv că, dacă nu acoperi imediat cu pânză convins să accepte de aşa natură lucrurile, în- formase casa în sinagogă şi copia zi şi noapte
sinilie geamurile, oglinzile şi orice altceva care cât micul Babilon ăsta să se transforme într-o Tora având grijă să nu greşească nu un cu-
reflectă lumina, are moartea în ce să se cetate a desfătărilor şi sărbătorilor perpetue, vânt, ci o literă sau o virgulă amărâtă.
privească şi nu-i a bine, că nu ştii ce blestemăţii în care fiecare naţie îşi ocroteşte cu acribie Dintre imprevizibilii şi esenţialii bărbaţi
îi mai trec prin minte. obiceiurile din vechime, practicându-le rigu- ai cetăţii numai marele Mu şi Franzeluţă nu
Obosit de-atâta vorbărie, Barba Dondos ros şi voluntar şi găsind în acelaşi timp destulă păreau a fi sclavii niciunei doctrine. Dacă la
dădu să-l împingă spre uşă pe Franzeluţă, putere şi înţelegere în ei ca la prăznuirea bu- Franzeluţă lucrurile puteau fi eventual expli-
când, spre nedumerirea, apoi spaima celorlalţi, curiei sau tristeţii sorocite în calendarul pro- cate prin aceea că etnia lui împrumuta formal
se pomeniră cu el înlemnind ca din senin. priu să-i cheme şi să-i omenească din sătul pe credinţa celor lângă care o azvârlise soarta, cu
Numai ochii i se roteau îngroziţi în găvane, ceilalţi de altă religie. Mu lucrurile stăteau puţin altfel. E drept că
iar capul, care bâţâia ca de febră, arăta undeva O să spui că fiind izolaţi de restul lumii - mut fiind nici nu puteai afla prea multe despre
spre duşumea. între noi fie vorba, le păsa lor de restul ăsta el, cum şi ce gândeşte, ori dacă gândeşte cu
De sub catafalc, fără ca să fi ştiut cineva până în părţi, care lume, că lumea erau ei, iar adevărat ceva, aşa că preferam cu toţii să-l
ceva, se iţise dintr-o dată flacăra unei cozi ca chestia asta o ştiau până şi copiii de ţâţă catalogăm drept liber cugetător.
de vulpe, care chiţăia şi se dădea de ceasul darămite bătrânii gâlcevitori şi ciufuţi care-şi Pica şi bine de altfel şi suna a naiba de
morţii vrând să scape din cleştele gleznelor făceau veacul la cafeneaua ,,Imperial’’ a lui interesantă şi de exotică povestea asta cu ati-
împietrite ale lui Barba. Barba Spiru -, trebuia să înveţe încă din leagăn tudinea lui Mu faţă de religia oficială şi de
a) În buza de sus a ziarului, cu litere de-o - A înviat mortu! îşi dădu cu părerea să fie toleranţi. Alminteri, s-ar fi dărâmat toată cultele din Selina. La o adică, ne puteam chiar
şchioapă şi chenar negru învârstat cu auriu - Franguli. Ăsta-i sufletul lui, care vrea să ne ia şandramaua, fiecare ar fi făcut ce-ar fi vrut, mândri cu el: uite, domnule, lucrurile nu sunt
peste care fuseseră imprimate bucheţele de nu cu el, oameni buni! La o parte madamelor, mulţi ar fi plecat unde vedeau cu ochii şi, în ceea ce par a fi, nu sunt bătute definitiv în cuie
mă uita -, trona ferparul adus de Barba păzea nene Spirule, că eu mă duc! mai puţin de-o viaţă de om, oraşul ar fi rămas nici aici, în Selina, unde nu toată lumea cade
Dondos pe la două noaptea, cu doar câteva Ca la un semnal de trompetă, în câteva dacă nu cu desăvârşire pustiu, cel mult un biet în fund de admiraţie în faţa cerurilor, mai
minute înainte de închiderea ediţiei: clipe camera se goli de bărbaţi. Panaiotiţa, adăpost pentru gunoaiele fluviului. există şi indivizi cu şira spinării dreaptă, care
,,Cu adâncă durere şi neţărmurit respect, care ieşi ultima, îi ajunse din urmă abia în Mă rog, asta-i părerea ta, o respect deşi nu se opun din răsputeri robiei cugetului şi care...
prietenii şi cu toţi colegii anunţă fericita tre- fundul curţii, sub pâlcul de arţari umbroşi o aprob. Toată viaţa am fost un liberal, pricină pam, pam... Înţelegi?
cere în nefiinţă a celui care a fost incomensu- răsăriţi nu se ştie cum în nisipul sărac al pentru care nu vreau să conving pe nimeni de La fel de adevărat era şi faptul că marele
rabilul şi incomprehensibilul Mu, tată ce pu- Selinei. şubrezenia argumentelor tale şi nici să impun Mu ăsta nu era mut tot timpul, vorbea o
tea fi iubitor, soţ ce ar fi dat dovadă de - Halal să vă fie, hăndrălăilor! chicoti în cuiva punctul meu de vedere. Cert este însă singură dată pe an, câte o oră fără întrerupere.
fierbinte devotament conjugal şi cetăţean de pumni femeia. Suflet pe dracu, care suflet? Era că dacă Dumnezeu n-o fi creat cumva în Partea proastă în afacere era că nu ştia nime-
valoare dacă i-ar fi cerut cineva aşa ceva. căţeaua lui Leiba, n-o ştiu eu? Roşie ca Selina, fără să ştie, cetatea ideală a înţelepţirii ni când, cred că nici el sau, mai degrabă,
Înmarinarea va avea loc spre seară, la apusul stăpână-su şi la fel de moartă de foame. A
soarelui, în locul cuvenit. văzut lume şi-o fi crezut că-i rost de vreun os
Dumnezeu să-l ierte, şi pe noi odată cu de ros. Şi viteazul ăsta se muiase pe el de parcă
el!’’ se pregătea de în...ma...rinat. Hihihi!
* Râsul strident ca sunetul cuiului tras pe
- Domnule, stai aşa, că povestea-i alta de- suprafaţa unui geam îi aduse cu picioarele pe
cât crezi! explica îndârjit pe la prânz Barba, pământ.
vizibil deranjat de icnetele înfundate ale celor Deloc ruşinat, Barba se aşeză sub copaci,
veniţi la priveghi. V-arătaţi fasolele degeaba, scoase taşca de mahorcă din buzunarul hala-
ca tâmpiţii! Ăsta cred că murise de câteva zile, tului de molton cărămiziu şi-i îmbie şi pe
de când nu mai venise la serviciu, de credeam ceilalţi să mestece pasta negru-maronie de tu-
că-l supărasem cu ceva. tun.
Când m-am dus peste el şi-am deschis - Domnule, că mă ştiţi, eu am cunoscut
uşa... mai bine nu vă spun ce-am văzut! Şi- frica la viaţa mea. Treijdeani am muşcat din
atunci, ce era să fac mai întâi? Să anunţ poliţia, ea pe mare, zi de zi şi ceas de ceas, dimineaţa,
să fug după ajutor sau să dau anunţul la ziar? la prânz şi seara. M-am spălat în ea, am curvit
Aud? cu ea în oase şi mi-am făcut nevoile cu ea de
De-ntors tot nu-l mai puteam întoarce, aşa mână, dar ca acum... Am crezut că-mi dau
că m-am apucat de scris. Râzi ca un bou, duhul când mi-a trecut jivina aia printre pi-
Spirule! Şi tu Panaiotiţă, că mi-eşti ca şi rudă cioare, tu-i odgonul mamii ei de viaţă! Acum
şi ştiu că omul ăsta a stat şi la tine o vreme - şi ce facem, se întoarse el spre Panaiotiţa, mer-
nu degeaba după cum spune lumea! -, ar tre- gem înapoi sau... Zii, că tu eşti muiere şi te
bui să-ţi fie ruşine să nechezi ca o iapă-n pricepi la treburile astea.
călduri. Zău aşa! A, gata, am priceput cum - Pentru el e totuna unde stăm, în casă ori
vine treaba! Bun, deci eu, Barba Dondos din lângă casă. Să nu ieşim afară de tot, asta
Selina, prostul proştilor şi nimicul nimicului contează. Şi-apoi, nu mai e mult şi vine popa,
m-am apucat de scris. Mulţumiţi? Aferim! De îl urcăm în căruţă şi plecăm cu el de aici. Mai
ce m-am apucat? Pentru că era şi el suflet aco- de timpuriu şi a iubirii dezinteresate a aproa- având în vedere că anotimpurile şi zilele dife-
bine, adăugă femeia, cu un surâs maliţios pe
lo, chiar dacă nu credea în Dumnezeu şi de pelui, atunci, cu siguranţă, a creat un teritoriu reau de la un an la altul, el era ultimul care
obrazul ca de mumie scoasă la licitaţie, până
aia nu putea fi îngropat în pământ ca tot omul, cât o frunză înconjurată de ape mai mereu să-şi dea seama de asta, într-atât de ticăit şi de
s-o întoarce Franzeluţă, dacă s-o mai întoarce,
ci numai în apă. Cum vroiaţi să scriu alta de- vrăjmaşe, de care oamenii, ca să nu fie târâţi mototol se dovedea a fi în astfel de cazuri. Ca
mai zi-ne cum ai scris matale anunţul ăla. Că
cât că-l înmarinăm, adică îl aruncăm în mare de valuri, au fost obligaţi să se agaţe cu destu- atare, trebuia să ai răbdare şi să aştepţi de la
mie tare mi-a plăcut cum ai adus lucrurile din
fă, tuto - doamne, că proastă mai e! -, nu-i lă disperare, întreprindere ce i-a solicitat în- o zi la alta producerea imprevizibilului şi ne-
condei! Cât despre chestia aia cu incon-sura-
punem ceapă, ulei, bulion şi lămâie ca la pla- deajuns de serios pentru a mai da importanţă maipomenitului fenomen, momentul în care
bilu... m-a dat gata, ce mai!
chia de stavridă. C-atâta lucru m-a dus şi pe şi altor lucruri aflate oricum dincolo de ei. Or individul binevoia să-şi arate preţiosul cer al
mine capul, de-aia n-am zis că-l marinăm, ci asta i-a făcut să nu-şi piardă vremea şi puterea gurii. Chestia e că de la o vreme te plictiseai
b) În Selina, domnule cal, oamenii mer-
că-l înmarinăm. Uite cu cine mi-a dat filosofând preţios şi inutil despre cine era în- aşteptând şi-l băgai în măsa cu vorbele lui cu
geau la biserică nu dintr-un imbold lăuntric,
Dumnezeu să trăiesc, uite cu cine-mi mănânc ceputul şi sfârşitul lucrurilor: Dumnezeu, tot.
nici că ar fi fost nişte practicanţi deosebit de
eu zilele şi cu cine stau de vorbă! Dacă nu vă Budha sau Alah. Ei, cu mintea lor cea veşnic Cei care l-au auzit vorbind - şi în primul
zeloşi, ci fiindcă aşa făcuseră părinţii înaintea
potoliţi, vă dau pe toţi afară, pe cinstea mea, chinuită între singurătate şi speranţă, au pri- rând Barba Dondos, pentru că Mu era uce-
lor, înaintea acestora alţi părinţi şi aşa mai
şi rămân singur cu mutul. ceput mai devreme ca noi că cei trei nu sunt nicul lui, cel care lua măsura şi confecţiona
departe, până în veacul vecilor dintâi.
- Franzeluţă! înnodă Barba firul vorbei altceva decât numele diferit dat aceleiaşi su- mulajele de ghips pentru toţi dinţii căzuţi în-
Mic şi adesea pedant cum îl ştii, oraşul
după ce-i mai trecu supărarea. Băi Franzeluţă! preme surse a creaţiei. Şi dacă stai să gândeşti tre Galaţi şi Istambul -, afirmau că, de altfel,
avea totuşi atâtea case ale Domnului câte naţii
continuă el cu un licăr poznaş în privire. Tot că apa, aerul, pământul şi focul sunt aceleaşi mare scofală nu spunea Mu nici în clipele alea
se nărăviseră la bucata de plaur numită
eşti tu mai tânăr, nu te duci pân-la bodega pentru toţi, zău că începi să le dai dreptate. de graţie, când se opintea să grăiască în limba
Selina.
Imperialu a lu’ nen-tu Spiru aici de faţă - taci, Urmare, în vreme ce Barba Dondos era oamenilor. Cică nu făcea altceva decât să
Nu erau puţine, devreme ce la anul
ghiaure, că nu sărăceşti dacă dai şi tu ceva de ortodox, ca şi Barba Spiru de altfel, ori ca bolborosească îngălat despre o apă a
descălecării mele aci vieţuiau sau supravieţuiau
pomană mutului -, şi ne-aduci vreun coş cu Pictorul, Panaiotiţa şi Polinia, surorile Vavilonului, din coasta căreia s-ar fi născut
- mare diferenţă între cele două oamenii lo-
de-ale gurii şi unul cu apă, da’ vezi să fie de Leonardi se considerau catolice practicante şi cetatea cea nouă, replică pământeană a ordi-
cului n-au făcut niciodată - încă treisprezece
secară, c-aia de rumeguş mă freacă al dracului Sadula mahomedană. Zodig, la fel Franguli, nii, armoniei şi ierarhiei cosmice, regatul
etnii mulţumitor conturate şi îndeajuns de
de tare la burtă. Să-nchinăm şi noi de toate se închina la dumnezeul de rit vechi - ceea ce care-i aidoma deasupra ca şi dedesubt, care ar
bine reprezentate pentru a fi considerate ca
Pag. 21 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
fi în număr de şapte, dracul ştie ce şapte: şapte Mu. da, ce părere aveţi despre el? Niciuna! A, simplă speculaţie. Urmare, mărturiile lor des-
ape, şapte Vavilonuri, şapte regate... Mister La rândul ei, ca la o poruncă secretă, sunteţi grăbită, tocmai vă îndreptaţi spre pre popasul şi faptele lui Mu în Selina au de-
total, c-avea şi Barba ăsta prostul obicei de a Dunărea începea să fiarbă ca un cazan plin cu Oficul Stării Civile. Casă de piatră, atunci. Nu, venit pur factuale, ficţiuni de doi bani, nimic
amesteca în aşa hal ideile şi sunetele încât, leşie, iar apa - care chiar căpăta culoarea aia nu a inventat el contraceptivele, nici prezer- mai mult decât un fenomen cultural ordinar,
atunci când le dădea drumul să iese, aduceau vânătă, de leşie - năvălea orbeşte peste ma- vativele cu miros de banană, altcineva, care... un produs derivat generat de imaginaţia lor.
cu zornăitul unor pietre aruncate de-un copil luri acoperind strada I şi aruncând sub feres- În sfârşit, la revedere, la revedere! Paradoxal, deşi în chestiunea asta există
năzdrăvan pe-o bucată de tablă, înnebuneai trele caselor joase scheletele păstrând încă - Şi dumneavoastră, domnule, că tot doi termeni concreţi - Selina şi Mu -, deşi Mu
pur şi simplu de cap când le auzeai, darmite fragmente de carne aburindă ale unor peşti trageţi de minute bune cu urechea, ce credeţi a trăit efectiv alături de ei ani buni, le-a scos
să mai şi încerci să le descifrezi sensul. apocaliptici, bănuit a fi trăind acolo din to- despre marele Mu? A fost un bou cu ,,b’’ măselele şi le-a făcut tiparul pentru altele, i-a
- Domnule, merită toţi banii să-l vezi pe tdeauna dar zăriţi de ochiul omenesc doar în mare?! Atât? Mă rog... bătut odată pe an la cap încercând să le comu-
mut cum se-nfoaie când cască gura! bârfea asemenea momente de graţie. - Moartea lui a avut vreo semnificaţie pen- nice ceea ce a crezut el de cuvinţă că ar fi
extaziat de plăcerea maculării Barba Dondos, tru dumneavoastră, stimată doamnă? Nu ştiţi, adevărul lumii, Selina e privită de toţi aceştia
adresându-se amicilor de bodegă, dar asta nu- c) ,,Atunci când nu ştii ce să faci, e bine să nu l-aţi cunoscut şi nu s-a bucurat niciodată ca o realitate incontestabilă iar Mu ca o la fel
mai dacă Mu nu era de faţă. Să-l vezi cum se faci ce ştii!’’ de serviciile dumneavoastră! Dacă nu sunt de incontestabilă ficţiune, între cele două va-
învârtoşeşte ca cocoşul pe gard! Juri că-i bă- (Nota cu vorbele astea cam în doi peri fu- indiscret, ce profesie aveţi de fapt? Curvă de riante de cunoaştere a lumii, din punctul lor
dica Traian călare pe Ducipal! sese găsită de Franzeluţă printre mulajele de lux! Oh, iertaţi-mă, n-am nimic contra cur- de vedere, nefiind nici-o legătură. A le fi su-
Acum, ce legătură vedea Barba între Mu, ghips din laboratorul dispensarului, preţ de velor, dimpotrivă aş zice. E o meserie la fel de gerat contrariul, însemna a da naştere unei
împăratul Traian şi Ducipal habar nu am, si- vreo lună de la eveniment. onorabilă ca oricare alta. Sărut mâinile şi erezii. Ori, deşi asta era şi intenţia mea secretă,
gur e că vorbele astea deveniseră în Selina un N-a aruncat-o, pentru că era scrisă de Mu mulţumesc! Sigur, acum, dacă mi-aţi lăsat car- încă nu aveam suficientă forţă să mă încumet
fel de blazon pentru vajnicul palicar, era des- cu mâna lui - ori, în Selina, toată lumea ştia tea de vizită, îmi va face deosebită plăcere să la aşa ceva.
tul să le spună cineva ca toţi ceilalţi să urle la de prietenia strânsă dintre cei doi -, dar şi pe apelez la serviciile dumneavoastră dezintere- Pentru scopul pe care mi-l propusesem în
unison: Ăsta-i Barba Dondos!... motiv că, la o adică, ar fi putut constitui un sate. Cum, şi garantate? Dar nu m-am îndoit această primă fază a cercetărilor, nu puteam,
Dar să ne întoarcem la marele Mu şi la punct de plecare într-o eventuală anchetă nici-o clipă de asta, prea cinstită doamnă. Şi totuşi, accepta logica lor drept autoritate
lipsa lui de apetenţă pentru cele sfinte. deschisă asupra morţii individului. Trebuie să domnul primar, în fiecare zi de luni, vă... definitivă şi de necombătut. Trebuia să dis-
Zicea tot Barba Dondos - şi nu am motive menţionez faptul că, spre deosebire de mine, Onoarea va fi, deci, cu atât mai mare pentru cern faptele de fantezie, să mă familiarizez cu
nici să-l cred nici să nu-l cred - că în momen- de Barba şi de toţi ceilalţi, Franzeluţă a fost mine. Mii de mulţumiri. Nu, n-am să vă dau realitatea istorică şi cu circumstanţele ei. Mu
tele alea Mu lua o poziţie de mare înţelept, se singurul care nu a crezut în dispariţia naturală uitării. Pe veci! nu era, nu putea fi o entitate autonomă, scoasă
ridica adică în vârful picioarelor ca să pară a mutului. Nu ştiu pe ce se baza când făcea - Ce spui dumneata, tinere? Om politic?! din context şi plutind, etern şi universal, pes-
mai înalt (odată, cam prea bine dispus după astfel de afirmaţii, dar le făcea zilnic oriunde Mda, se poate spune şi aşa. Ei, nu cred că era te veacurile Selinei. Fusese un produs al unui
ce golise o ladă întreagă de bere, acelaşi mi-a s-ar fi aflat: la bodega lui Spiru, la chioşcul de mason, nici că el conducea Organizaţia pen- anumit loc, al unui timp, al unei comunităţi
şoptit chiar că Mu era în fapt o piticanie urâtă gablonzuri al Panaiotiţei, pe ponton în tru Eliberarea Palestinei. Aşa aţi citit în ziare! şi al unor foarte specifici factori istorici. Dar
şi scundă, purta ghete cu tocurile cât palma, aşteptarea lungului lanţ de turişti creduli - pe Posibil, dar ziarele, ştiţi foarte bine asta, pe ici, care? Şi cum să procedez în continuare?
ca muierile sau ca ăia, transsexualii, de care care îi năucea de cap povestindu-le câte-n pe colo, mai înfloresc lucrurile. S-o întreb şi Nu era suficient nici să mă limitez exclusiv
se umpluse la un moment dat Selina din cauză lună şi-n stele despre minunile săvârşite de pe logodnica dumneavoastră? Poftim, o în- la faptele nude. Eram obligat să iau în calcul
că era port, ori porturile... Domnule, jurai că- Mu cât era în viaţă, de ajunseseră bieţii naivi treb. Nu, n-am cameră de luat vederi. Care repercusiunile şi ramificaţiile lor, deoarece
s muieri, duhnea la urechea mea a băutură să se teamă şi de umbra lor, şi pe care îi fraie- CNN? Nici un CNN, o simplă întrebare des- acestea străbat secolele, de multe ori sub for-
stătută amestecată cu tutun ordinar Barba, rea cu chestia asta uşurându-i de bani, nece- pre... Stai, domnişoară, ce faci cu pălăria mea, ma unor legende şi mituri. Iar Mu, în mare
mi-a plăcut şi mie de una, am dus-o la sari, chipurile, pentru ridicarea unui mauso- de ce-o calci în picioare? Ei drăcia dracului, parte şi datorită excluderii pe care o
Imperialu lu’ Spiru, i-am dat să mănânce şi să leu în cinstea mutului. În fine, cred că nu era dar potoleşte-te odată femeie. Lasă şi porcăria practicaseră locuitorii Selinei, avea deja
bea pân’a făcut pe ea, i-am luat şi cameră localnic sau venetic să nu ştie despre ăla mai aia de umbrelă din mână. Hei, nu m-aude ni- consistenţa gratuită a unui mit.
singură la etaj, cu oglindă şi perdele ruginii la mult decât ştiuse vreodată despre sine ori des- meni? Poliţia! Po-lii-ţiiiaaa! La fel de sigur e şi că faptele, la rândul lor,
geamuri, şi tocmai când mă-ncinsesem oleacă pre proprii săi părinţi. - Da, domnule gardian. Nu, domnule gar- puteau fi denaturate în decursul acestui proces
umblându-i pe la fofoloancă, unde nu dau în Până la urmă Franzeluţă, ca orice ţigan dian. Evident, un tâmpit, domnule gardian. numit viaţă, asemenea unui ecou care
nădragii nemernicului de-o mătărângă mai autentic - pe deasupra şi deştept fiind - s-a Chiar aşa, opream oamenii pe stradă şi-i în- provoacă sunetul printre stânci. Faptele, de
groasă ca braţul meu. Grijania mamii lui de plictisit singur de farsa asta, a lăsat baltă orice trebam cine-a fost Mu. Dobitoc! Vită încălţa- cele mai multe ori, sunt aidoma ecoului. Sau,
curvă!) şi să poată privi în voie peste creştetele iniţiativă de sacralizare a lui Mu, ba mai mult, tă, asta eram. Auzi întrebare pe mine: cine-a mai curând, a unei pietre aruncate în bulboa-
celor adunaţi ca la circ în faţa lui, înghiţea de a căzut în partea cealaltă, a celor care spuneau fost Mu, de parcă... A propos, dumneata ştii? nele istoriei. Piatra dispare repede, deseori
câteva ori spasmodic ca peştele pe uscat, te- cui vroia să-i asculte că şi aşa s-a făcut destulă A avut o viaţă frumoasă, deşi nu vă plăcea fără a lăsa vreo urmă. Dar produce valuri,
rorizat la gândul că trebuie să vorbească, şi da vâlvă cu surdomutul (!) ăla, că şi când trăia vocea lui... care, dacă suntem destul de deschişi la minte,
drumul unui firicel subţire de glas, care de nu puteai deschide un ziar sau televizorul fără {...} Era frumos. ne pot conduce la locul unde a căzut piatra.
departe şi cu multă îngăduinţă putea fi consi- să dai nas în nas cu mutra lui, de parcă în Era putred de bogat, avea un rând de case- În acelaşi timp, nu era corect nici să
derat textul unei incantaţii: Selina nu se mai întâmplase altă minune de la n Selina, un ostrov la Lumina, în mijlocul înlătur definitiv opinia lor, aşa anarhică şi de-
Şapte ape, şapte ape, facerea lumii decât venirea, scurtul popas şi Deltei, başca o unitate militară specializată în molatoare la adresa lui Mu cum era, pentru
vine cerul să s-adape moartea nebunului. scufundări oceanice şi piscină cu jacuzzi... simplul motiv că am considerat dintotdeauna
la râul din Vavilon Că aveau sau nu dreptate cei care-l contes- Era un nimeni, o pacoste aruncată de istoricul a fi aidoma unui poliţist rutinat, care
doar cu lacrimă de om. tau cu atâta vehemenţă pe cel trecut dincolo, Dumnezeu pe capul oamenilor... nu înlătură nici una dintre informaţiile care-i
Şapte ape, şapte ani, n-am încercat niciodată să aflu. În general, Un gunoi. parvin, oricât de irelevante i s-ar părea şi ori-
vis albastru de trei bani, contestatarii cuiva sau a ceva anume de genul Un înger din ceruri... cât de improbabil şi de nefamiliar ar fi terenul
cade steaua şi ne udă acesta sunt nişte introvertiţi de proastă cali- Un curvar şi un beţiv ordinar. Îl ridicau spre care îl împinge cercetarea lor.
ca roua pe iarba crudă. tate, care neavând curajul şi forţa unei opinii oamenii în fiecare dimineaţă de sub tarabele Într-o astfel de situaţie, puteam face un
Şapte ape, doi copaci, personale se ascund în masa amorfă a de zarzavat din piaţă. Puţea îngrozitor. singur lucru: să mă apropii cât mai mobil şi
chip cioplit din nou să faci, mulţimii, îmbrăţişând fără discernământ şi cu Avea douăsprezece neveste şi tot atâţia co- flexibil cu putinţă de indivizi total diferiţi ca
că, de sus şi până jos, inexplicabilă ardoare orice zvon care poate pii din flori, ştie toată lumea...’’ structură dar asemănători prin aceea că îl
ia urâtul ce-i frumos. aduce prejudicii morale grave imaginii unor Era un început prea modest însă şi puţin cunoscuseră într-un fel sau altul pe Mu. Să mă
Şi din toate câte-s şapte personalităţi autentice. Am încercat, în relevant pentru ceea ce aveam eu în minte. În mişc liber prin spaţiul şi timpul pe care
visului sunt date-n parte. schimb, să aflu părerea necenzurată a plus, s-a dovedit încăodată că o astfel de Dumnezeul mi-l dăduse canon. Să caut un alt
De-aia vine să s-adape majorităţii locuitorilor despre nota în cauză, procedură este ştiinţific greşită: indiferent de mod de abordare a problemei. Să construiesc
unde-s cele şapte ape. apelând la instrumente sociologice de ultimă circumstanţe, de mărimea sau micimea anver- un scenariu conform căruia între mine şi Mu
N-are auz, nici văzul bun, oră, datorită cărora marja de eroare devenea gurii unei personalităţi, contemporanii nu pot comunicarea să fie înlocuită prin cuminecare.
zice lumea că-i nebun, practic nulă. da dovadă de onestitate în judecăţile de va- Să mă împărtăşesc din carnea şi sângele lui
numai ceru-i spune-n somn Mare lucru n-am reuşit. Indivizii, cărora loare. Ceva tot iese din haznaua minţii, ceva devenind una cu el. Să sintetizez, cu alte cu-
că-i Mesie-n Vavilon. le acordasem încredere nelimitată, s-au măr- pute undeva, ceva nu corespunde imaginii pe vinte. Ceea ce nu făcusem până acum.
Nu ştiu dacă ai priceput ceva din toată ginit la a mă toca de bani completând ei înşişi care orice muritor şi-o face despre altcineva. Desigur, un asemenea scenariu putea fi
brambureala asta, dacă are în definitiv vreun rubricile chestionarului, zece, douăzeci, o sută Care altcineva, pentru a fi îndreptăţit să as- atât consistent din punct de vedere logic, cât
sens ori dacă foloseşte cuiva să o amintesc de chestionare de om, când le-am adunat nu- pire la nemurire, obligatoriu trebuie să fie co- şi intrigant. După cum putea apărea unora
aici, dar, vrând-nevrând, eu, ca istoric volun- mărul lor depăşise deja cu câteva mii popula- pia fidelă a celui care dă nota la purtare. fără noimă. Oricât de atractivă ar fi fost ideea
tar al Selinei a trebuit să iau în calcul şi va- ţia reală a Selinei, bătaie de joc, ce mai tura- Pe parcursul zilelor, însă, mi-am dat sea- reconstrucţiei din vorbe a lui Mu, rămânea,
rianta autenticităţii ei, pentru că din vura. Şi eu, care mă chinuisem să le gândesc ma că locuitorii Selinei nu erau exclusiv şi în totuşi, una ridicată pe o fundaţie îndeajuns de
experienţa atâtor ani de studiu şi reculegere în amănunt, astfel ca imaginea lui Mu să apa- totalitate vinovaţi de o astfel de percepţie. şubredă ca să reziste prea mult timp. Deşi, în
ştiu bine că tot ceea ce pare neexplicat şi ne- ră dintr-o dată limpede şi clară şi, mai ales, Exista şi o altă perspectivă a lucrurilor, anume felul acesta puteam explica multe lucruri,
motivat reprezintă de fapt o aluzie străvezie la rotundă, completă, perfectă ca o hologramă că ei toţi, cultura şi conştiinţa lor mai exact au acestea nu puteau fi demonstrate. Existau încă
ceva superior, alegoria nefiind altă minune de mari proporţii! Asta e, lume proastă, de fost orientate de-a lungul veacurilor mai prea multe goluri, prea multe inconsistenţe şi
decât o formă extremă de comunicare unde nu-i nici Dumnezeu nu cere! degrabă spre analiză decât spre sinteză, fapt anomalii, prea multe neclarităţi.
ezoterică, deci adevărată. A trebuit să renunţ şi să găsesc altă moda- care a implicat şi încurajat segregarea Înainte de a lua în considerare o asemenea
Că nu m-am înşelat, o dovedeşte şi faptul litate de lucru, una fără intermedierea cunoştinţelor lor despre om în domenii dis- idee, trebuia să determin dacă existau destule
că Barba însuşi recunoaştea cu jumătate de nimănui, drept care m-am apucat să opresc tincte, în funcţie de aptitudini intelectuale şi dovezi care să o susţină. În încercarea de a
gură ce urmări avea asupra ascultătorilor dis- oamenii pe la colţuri de stradă, prin bodegi, morale moştenite, de tare ereditare, de tem- găsi astfel de dovezi, trebuia să studiez cât mai
cursul aparent neinteligibil al lui Mu: la auzul pe malul Dunării, să-i opresc şi să-i intero- perament şi educaţie. Astfel, fiecare dintre ei temeinic tipul de cultură în care s-a format
cuvintelor mutului, oamenii cădeau din pi- ghez direct, fără pudori inutile: a ajuns să tindă la a privi zestrea de judecăţi mutul, contextul istoric al apariţiei lui în
cioare ca seceraţi, scotocind înnebuniţi cu ‘’- Iertaţi-mă, domnişoară, nu, nu vreau să de valoare a celorlalţi cu o tot mai evidentă Selina, regimul marital al individului,
mâinile goale în ţărână ca şi când ar fi vrut să vă acostez. Sunt om de ştiinţă, cronicar, nu un suspiciune- în cel mai rău caz catalogând-o proporţia în care opiniile celorlalţi reprezen-
descopere mijlocul şi locul prin intermediul vagabond oarecare de pe stradă. Probabil, da, drept falsă, în cel mai bun - irelevantă. tau adevărul sau erau simple proiecţii în viaţa
cărora să scape cu viaţă ascunzându-se şi-n laţele mele vă pot da de gândit, evident, nu, e Cercetarea eclectică a lucrurilor şi fiinţelor lui Mu a ceea ce se aşteptau ca el să facă în
gaură de şarpe de acel ceva cumplit şi impla- în regulă acum, deci permiteţi-mi să vă în- înconjurătoare - şi facem acum referire directă numele lor- ei fiind prea mărunţi şi concreţi
cabil intrat în funcţiune odată cu vorbele lui treb: - L-aţi cunoscut cumva pe Mu, şi dacă la Mu - a început să fie considerată, aşadar, ca să încerce pe pielea lor fascinaţia nebuniei

Pag. 22 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


eliberatoare-, în sfârşit, să dau verdictul final dacă recent vânt în afară de ,,Vivat!’’ ar fi de prisos. Deci: ,,Vivat!’’, de trei calul, iarba, cerul nu erau alte simple forme de manifestare a
dispărutul era un ereziarh de înaltă ţinută ori un farseur ordi- ori ,,Vivat!’’ vieţii ci însăşi măsura arhetipală a acesteia, începutul şi sfâr-
nar. - ,,Domnule, eu când aud de globalizare îmi vine să vomit. şitul eternului vis dumnezeiesc numit când pământ, când oa-
Au trecut astfel alte câteva săptămâni de lehamite şi Nu mă interesează cine-a fost sau ce-a zis dobitocul ăla. Vrei meni, când amândouă la un loc.
lâncezeală năucă. Nu făceam altceva decât să despic firul în pa- o reacţie sinceră la chestia asta, da? Uite-o! Pupă-mă-n cur pe M-aş abţine să-l consider ceea ce îndeobşte se numeşte
tru fără să ajung la vreun rezultat palpabil. În cele din urmă, pielea goală, OK?’’ erou. Eroii sunt văzuţi mai mereu ca o sinteză a binelui ele-
pentru că timpul trecea şi eram obligat fie să renunţ, fie să conti- - ,,Viaţa lui Mu a fost tumultuoasă şi plină de neprevăzut. mentar, a sacrificului în numele unor idei şi principii general-
nuu, am ajuns la concluzia că metoda cea mai bună de a afla A implicat coordonate psihice şi culturale inevitabile într-un umane, nişte modele imuabile de virtuţi ancestrale şi colective-
opinia pertinentă şi totodată sinceră a cuiva despre ceva anume caz ca al său. Faţă de toţi ceilalţi care moştenesc averi, castele care, atenţie însă, devin în timp tot mai puţin recunoscute şi
este tot aceea clasică, a multiplicării sibilinicei notaţii - căreia ori regate, el a moştenit doar experienţa ctitorială a strămoşi- acceptate ca atare de cei cărora le sunt destinate, pentru că
i-am adăugat textul: Ce părere aveţi despre această afirmaţie lor săi. Iar moartea, moartea lui Mu - jumătate de gând prost oamenii ajung la un moment dat să se plictisească de virtuţi
făcută de Mu cu doar puţin timp înainte de moarte? - şi a trans- ce eşti - este una sacrificală! Este vorba, adică, de moartea ego- - implicit, şi de eroi - şi să caute mijlocul de a se elibera de sub
miterii ei prin poşta electronică la adrese luate la întâmplare. ului, a simţului individualităţii şi izolării pe care acesta o pre- tirania lor şi de limitarea excesivă pe care o presupune orice
Iniţial, rezultatul a fost un fâs de proporţii. Primeam două- supune. Şi, bineînţeles, de renaşterea şi reînvierea lui într-o gen de adulaţie.
trei semnale pe săptămână, majoritate în băşcălie, gen: ,,Iepuraş altă dimensiune, cea a unităţii şi armoniei universale. Mu era departe de a fi un erou clasic sau, dacă vrei, era mai
scump şi mumos, ce ţi-aş da-o pe la dos!’’, ori ,,Foaie verde stuf Transenderea egou-lui, cap de oaie scălâmbă, înseamnă trece- degrabă un erou non-conformist, unul care acceptă primatul
de baltă, trece mândra cea înaltă, ca o iapă deşelată!’’. Tâmpenii rea dincolo de lumea formelor în cea lipsită de forme, price- părţii în defavoarea întregului, cu tot ceea ce presupune aceas-
absolute, care mă îngreţoşau şi mă îndemnau să renunţ la o pi? ta: mare-mic, sus-jos, drept-strâmb ş.a.m.d.
cauză ce părea deja pierdută pentru mine. Ceea ce m-a făcut - ,,Ăsta-i nume, domnule? Pe bune, te-ntreb, ăsta-i nume L-am divinizat, recunosc, şi am dorit întotdeauna să fiu
să merg mai departe a fost apropierea zilei când trebuia pusă de om cu scaun la cap? Ce-a fost Mu? Păi, ce să fie: un rahat asemenea lui. Când eram tânăr, îmi imaginam că mi-e tată.
crucea definitivă pe mormântul mutului, zi în urma căreia, în ploaie. Un accident ecologic şi semantic, asta a fost.’’ Dumnezeule, ce senzaţie divină trebuie să fie aceea de a ştii că
speram eu, lucrurile ar fi putut evolua într-un fel sau altul în - ,,Privită ontologic, problema şoarecilor de laborator poa- eşti carne din carnea şi sânge din sângele lui!
beneficul întreprinderii mele. te avea, desigur, şi o conotaţie morală. Pe de altă parte ulti- N-a fost să fie! A murit ca ultimul nenorocit, trădat de cei
Intuiţia a fost una fericită, pentru că din chiar noaptea de mele studii arată, paradoxal, că un şoarece care moare de foa- care ar fi trebuit să-i sărute tălpile şi-n culcare şi-n sculare.
dinaintea împlinirii sorocului s-a pornit o avalanşă de misive, me trăieşte mai mult ca unul care se-mbuibă zilnic ca porcul. Dar asta e soarta geniilor, a celor unşi, a chriştilor de pretu-
care de care mai bizare sau mai pline de miez- depinde cât de Din pricina asta foametea abătută asupra omenirii trebuie tindeni.
personală considerai a fi problema. Iată, în rezumat, câteva privită ca un prim pas spre încetinirea procesului de Numai că moartea-i eroică va fi răzbunată mai curând de-
dintre ele: îmbătrânire a individului şi, de aici, spre nemurire. cât se aşteaptă detractorii şi asasinii lui din umbră. Apocalipsa-
- ,,Prin geniala clarviziune cu care a demonstrat că Părerea mea fermă, aşadar, este că, prin moartea sa, i aproape!’’
experienţa de viaţă este superioară oricărei improvizaţii- cât şobolanul Mu nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă de mult: - ,,Zoloto, ia liubliu la Mu foarte, foarte tare. El pus la mine
de seducătoare şi productivă pe moment ar părea aceasta, Mu să se ducă, în sfârşit, în p.... măsii, odată pentru totdeauna.’’ dinţi de aur degeaba, eu dam degeaba la el ce rămânea de la
se dezvăluie a fi unul - dacă nu cumva cel mai important - din- - ,,Uneori, un singur cuvânt este suficient pentru a pune peşte. Triaba miergea la iuţală, că prin faţă nu prea avea ţânere,
tre pilonii pe care trebuie să se bazeze acţiunea de reconstrucţie în lumină anumite conexiuni între lucruri, pe care majoritatea da-ncoloşa, cum ar veni prin dos, ma-ncalarea ca pi vacă. Fain
morală a ţării.’’ oamenilor nu le sesizează. În fapt, legăturile astea se adresează barbat şi vârtos, cu madulari ca di chiatră.
- ,,Va rămâne veşnic în amintirea noastră ca cel (sic!) care unei elite. Deasupra şi dincolo de mase, emiţătorul şi recepto- Dacă ti doare ciava undiva şi pi tini, caută-mă la www.
a ştiut cel mai bine să dea substanţă concretă celui mai scump rul se înţeleg şi comunică. Ei sunt iniţiaţii iar misiunea lor newsex.ro. Da’ fuguţa, c-acuşi dau muscalii cu bomba şi ramân
vis al omenirii: aterizarea pe Lună, apoi pe Jupiter, Saturn şi principală este de a acoperi realitatea prin alegorie. Gloata fată batrână.’’
Marte, şi, în cele din urmă, pe pământ.’’ ajunge astfel să nu vadă altceva decât ,, mesajul’’. Ăsta-i chi- - ,,De ce nu laşi morţii-n pace, Antichristule? ºie ţi-ar con-
- ,,Ăsta cine dracu a mai fost, papa de la Roma? Că pe ra- chirezul şi cu Mu al tău.’’ veni să te bată cineva la cap şi după ce-ai dat ortul popii?
bin parcă-l cheamă altcumva!’’ - Nu pot spune că l-am cunoscut prea bine. Era un mizan- Poponarul dracului, că numai de-astea aveţi în minte! Huuooo!
- ,,Perioada după cel de-al treilea război mondial ar putea trop, nu în sensul că ura oamenii - cred că nici nu ştia prea La oase!’’
fi numită cea a “anilor nebuni”, când expansiunea spre interio- bine că în jurul lui există oameni -, ci în acela că era un taci- - ,,Domnul meu, l-am cunoscut îndeajuns de bine ca să-i
rul omului a cunoscut succese neatinse vreodată. turn, un ursuz, un introvertit, un mare timid în esenţă. port sămânţa în pântece. Nu ştiu dacă l-am iubit cum merita,
Suprapopularea nu mai constituia o problemă pentru nimeni Am urmărit pe viu şi studiat apoi înregistrarea video a câ- nici dacă el a simţit, la rându-i, vezuviul sentimentelor mele.
- fiecare putea găzdui cinci-şase persoane în el -, iar omenirea, torva dintre discursurile lui - fără sonor, pentru că vorbele nu Ştiu însă că am reprezentat pentru el mai mult decât oricine
în sfârşit, avea şansa să cunoască o nouă vârstă de aur. Ceea pot înlocui mirajul comunicării non-verbale, glasul trupului, altcineva din oraşul ăsta nenorocit.
ce-i lipsea era un individ inspirat, care să lupte şi să moară al feţei, al minţii - şi pot spune fără nici o umbră de îndoială Din motive lesne de înţeles, în fiecare noapte cu lună plină
pentru o astfel de idee. Ei bine, individul ăsta a fost Mu, Marele că a fost un spirit uriaş. Iubea viaţa ca nimeni altul, şi-o asuma mă reculeg lângă mormântul lui.’’)
Mu din Selina, omul căruia mapamondul şi nu numai îi până la cea mai infimă particulă cu un soi de tandreţe angeli- Fragment din romanul ,,Cele şapte ape ale Vavilonului’’,
datorează mai mult decât se consideră de obicei, şi orice cu- că şi o dăruia necondiţionat celorlalţi. Pentru el copacul, râul, în curs de apariţie

eşti splendidă când te îmbracă luna să ţină Scaraoţchi luna-n geam


Meditaţii nocturne nici geam cu lună nici odaie
din patul tău iubita lipsă
în haine aurite şi-n dantele să vadă cum schimbi iadul când iubeşti
6
ni-i viaţa-aici un foc de paie devii ca printr-un farmec un mister
plecarea-i o apocalipsă o taină pentru simţuri colosală uger plin e luna plină şi din el întreaga noapte
astrat de lună şi uitat de cer mulge-o mână nevăzută peste bune mări de lapte
câştigu-i că nimic nu ştii dau simţurilor mele toate-n boală nu-i de vacă de cămilă laptele şi nici de iapă
ba degradării eşti supus ci de lună-i şi-i mai mult decât e-n oceane apă
vor spune-n urma ta cei vii: eu iubito-ţi dau o mare (nu o cadă) o piscină
„vezi bă ce repede s-a dus!”
4
plină ochi cu lapte-n valuri să te scalzi pe lună plină
lumina lunii iarăşi se aşterne şi vom face-amor în mare căci vom fi feriţi de noapte
peste noi peste lume şi peste luna va mâna spre noi mari talazele de lapte
2 bucuriile durerile noastre „eterne” căci ea vrea iubirea noastră o vecie să dureze
peste această iubire-eternă poveste de aceea-ncearcă luna mările să le-alăpteze
azi soarele răsare foarte trist dacă marea va ajunge până-n ţărmul nalt de piatră
ci nu-i doar trist e şi mirat un pic o privire cum suie parcă mirată eu din valuri îţi voi smulge trupul tău de Cleopatră
că încă-l mai privesc şi mai exist că ne găseşte din nou împreună şi din tălpi şi până-n creştet ne-ncetat am să-l sărut
că ochii către el mi-i mai ridic ne sărutăm bucuroşi că ni se arată că iubirea mea e una şi-i un veşnic început…
şi tu eşti toată colbăită de lună
el mă ştia de dorul ei pierdut te văd frământând dezbracă-te dar
că sufăr şi îndur peste putinţă te fă din nou pe mine stăpână
şi nu pricepe cum de am putut şi hai să ne bălăcim în colbul lunar 7
să-nving ucigătoarea suferinţă ca două vrăbiuţe-n ţărână
astfel ne-am fost iubit şi-am petrecut
1 aşa mirat îmi pare-ntr-o ureche – atâtea nopţi fantastice ca una
nu pot să cred că s-a-mbătat cu rouă
5
că după viaţă-i nu ştiu ce pe-acelaşi pat cu proaspăt aşternut
hei, soare drag, s-a dus iubirea veche în odăiţa mea – eu ea şi luna
fac unii-alţii propagandă –
da-n locu-i a sosit iubirea nouă de unde oare ne tot izvorâm
ce-o să mai ştiu ce-o să mai ce
şi ne iubim pân’ nu mai ştim de noi aveam de-o vreme-o stare nu prea bună
când am să trec pe altă bandă
mi s-a părut de-odată mai distant îmi dai mereu din prospeţimea ta simţeam că-n mine totul se prăvale
şi-a clocotit în el mânii solare te voi iubi şi-n ziua de apoi ea într-o zi de început de lună
în alte lumi – la revedere
„da dragul meu eu am rămas constant s-a măritat cu unul cu parale
doar duh fiind lipsit de cele
iubirii noi iubirii-nnoitoare” şi dacă Tatăl nostru te va da
cinci simţuri: gust auz vedere
în iad la nesupuşi tu grijă n-ai „de-acum încolo ţine-te băiete”
miros şi pipăit – cu ele
că pretutindeni eu te voi urma doar timpul curge în aceeaşi urnă
3 şi amândoi vom face iadul rai
îmi percepeam iubita doar ea o să-ţi facă vizite secrete
ce-i atingeam un şold o ţâţă şi veţi trăi o dragoste diurnă
parcă-s bolnav când sunt astrat de lună – dar aş voi în spaţiul din infern
când luna prin dreptunghiular
iubito simt iubirea ca pe-o boală – unde-i şi fum şi beznă berechet PS.
se strecura precum o mâţă
cu cât mai rea e cu atât mai bună să-i cer de-acum Părintelui etern ne vom iubi secret pe mai departe
iar tu mă năuceşti când te văd goală să ne trimită luna la pachet pe ea am s-o împart cu-acel cretin
cum pleci ca-ntr-un autobuz –
nici văz nici pipăit – nu-i just că lumea asta totuşi se împarte
de tine-mi amintesc întotdeauna odaia patul să-mi trimită ce-am în spirit şi materie AMIN!
în alte lumi lipsit de-auz
te-au tras la xerox simţurile mele în iad unde sunt toate diavoleşti
fără parfum şi fără gust
Pag. 23 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Se anunţă o nouă carte
„ Tăcere lustruită ”
atâtea prestigioase premii naţionale şi transnaţionale, însă Se regăsesc în această lucrare monumentală atât elemente
Cuvânt înainte având cu literatura română o legătură specială, Adam Puslojič din morfologia esenţializată a statuarei brâncuşiene cât mai
Poetul belgrădean Adam exprimă o charismă deopotrivă „fantasmagorică” şi „sentimen- ales o concepţie înaltă şi clară a renumitului artist sârb.
Puslojič îmi trimite, în tală”, aşa cum bine l-a „citit” bunul lui prieten şi marele nostru Amplasată nu departe de operele ce alcătuiesc Ansamblul
manuscris, 43 de poeme Nichita. sculptura brâncuşian din Grădina publică, portretul în mar-
dedicate lui Brâncuşi şi, nu Spirit „integralist” şi emblematic al impetuoasei mişcări mură al Titanului din Hobiţa Gorjului este chiar ceea ce Târgu-
apuc bine să mă uit pe ele, că cultural-artistice clocotriste, ce a agitat viaţa Belgradului mai Jiului îi lipsea:
mă şi sună pentru a mă întreba bine de zece ani (a se vedea recentele sinteze ale literaturii sâr- „Noi facem parte dintr-o familie Brâncuşi – a spus Adam,
dacă nu vreau să scriu două-trei be), neliniştitul autor al Gurii încătuşate (1982) şi Pandemoniu- la inaugurarea operei din 31 august 2006, - care este mai vechi
rânduri introductive. Încerc să lui (1989) şi-a aşezat numele şi pe coperţile a vreo zece volume decât ne închipuim noi. Cred în «Enigma Brâncuşi», care şi-a
amân, după obiceiul pămân- scrise în limba română, - astfel că „sârbo-valahul” din început miraculoasa aventură odată cu începutul de secol XX
tului, să justific negraba mea, Kobişniţa Timocului (Serbia de Răsărit) s-a implicat adânc în şi care continuă şi astăzi, iar noi poeţii am rămas mulţumiţi
dar cu impetuosul, profeticul, ambele culturi, rămânând, desigur, zidit în limba de aur a că el a creat-o. Eu însumi, ca omagiu adus marelui nostru
agitatul Adam Puslojič nu poţi Poeziei, unică şi univeralistă în idealitatea ei. Maestru, am scris 43 de poeme pe care le-am încredinţat con-
să amâni în nici un fel istoria. Invitat la Târgu-Jiu, în mai 2006, la Festivalul Naţional de fratelui nostru Zenovie spre tipărire. Deşi strategia artistică
Îmi vine să zic: ah, prietenii, ah, Literatură „Tudor Arghezi” (ediţia a XXVI-a), ca să-şi adjude- este mult mai luminoasă decât cea literară, am încercat şi eu
poeţii!… Când o convorbire ce Marele Premiu pentru traducerea în sârbă a marelui sărbă- să lustruiesc cu cuvântul chipul luminos al Marelui Magician.
este mai bine legată şi mai torit, Adam Puslojič a revenit, în două rânduri, în mai puţin Am călătorit două nopţi (18 ore) cu trenurile noastre balcani-
gravidă de idei, poetul propune, deodată, să citească un poem de două luni, în oraşul lui Brâncuşi, însoţind o echipă de fil- ce ca să ajung aici, la întâlnirea cu sufletul lui Brâncuşi şi cu
nemaipomenit, miraculos pe care tocmai l-a scris. Imposibil mare şi pe bunul său prieten sculptorul Nikola Kolja sculptorii lumii. Geniul Lui ne luminează atât de puternic în-
să rezişti. Poemul este citit şi prietenii lui Adam, veniţi de peste Milunovici, la Simpozionul Internaţional de Sculptură (1-31 cât nu ne dă pace – şi nici nu trebuie să ne dea pace, dimpo-
tot, modernişti şi postmodernişti, spun că poemul este august 2006), ediţia a VI-a. I-am propus, într-o frumoasă trivă… De aceea, după cum el spunea, voi încerca şi eu fie să
miraculos şi nemaipomenit. Trebuie urgent însoţit de altul după-amiază de august, lui şi prietenilor săi sârbi, o „descin- tac, fie să spun ceva mai bun decât tăcerea…
pentru că poemele frumoase zboară, ca păsările toamna, dere” la Hobiţa lui Brâncuşi, unde – întâmpinaţi cu pâine şi Străjuit de acest moto, volumul Tăcere lustruită este o su-
numai în stol… Aşa că lectura unui poem miraculos se vin de binecunoscutul ciclist gorjean Gh. Adam – a putut cu- ită de „patruzeci şi trei de poeme cu Constantin Brâncuşi”,
transformă în lectura uni volum întreg de poeme proaspete, noaşte casa memorială cu toate ale ei dinăuntru şi dinafară, structurat în şase cicluri: O poveste mare, La Brâncuşi,
sângerânde, luminoase… Mi-a plăcut totdeauna această cimitirul cu mor- Purtătorul de tăcere, Nemuritorul trecător, Astăzi,
impacienţă a poeţilor pentru că ea traduce nerăbdarea lumii mintele părinţilor tăcerea mea şi Piatra răsucită.
de a-şi cunoaşte, cu adevărat, miracolele, miturile, şi cu bisericuţa de Desigur, întâlnirea cu geniul lui Brâncuşi nu poat,
inefabilele… lemn ridicată de fulgurant, a fi ajuns: „în fine / am ajuns / în spaţiu”.
După aceste fraze ce n-au alt rost decât să mă pună în sta- bunicul sculptoru- Antrenat într-un zbor „invizibil” şi, totodată, vizionar,
rea de a scrie în această dimineaţă de toamnă când n-am nici lui, zăvoiul Bistriţei sufletul poetului nostru se simte pătruns de o
o dorinţă de a scrie, ajung la tăcerea lustruită a lui Adam cu lucrările de artă „lustruită tăcere” într-o zi divinatorie şi fastă: „surâsul
Puslojič, prietenul lui Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. El rămase acolo din ei / dumnezeiesc / e ziua” (De viaţă).
scrie, în ultimii ani, din ce în ce mai mult în româneşte. Scrie taberete organizate Tăcerea, ca şi la Blaga, bunăoară (din care a tradus
acum despre tăcerea lui Brâncuşi, mai exact: despre tăcerea altădată, între care şi pentru care a fost premiat de trei ori), este o temă
operei sale. Un pretext, bineînţeles, pentru ca poetul să vor- spiritul său iscodi- plenară, cu profund ecou onto-gnoseologic. Poetul
bească despre tăcerile sale. Mici notaţii fulgurante, crâmpeie tor şi neliniştit a dezvoltă aici, - în versuri strunite, laconice, eliptice
de vedere, reflecţii despre surâsul dumnezeiesc al zilei şi despre identificat, aproape chiar -, o poetică a tăcerii, în care spiritul său neliniştit
tăcerile lustruite ale operelor de la Târgu-Jiu. În faţa lor, poetul instinctiv, lucrarea se regăseşte, într-o fericire deplină, printr-o sophianică
venit de la Kobişniţa din valea Timocului, acolo unde locuiesc conaţionalului ar- detaşare de contingent: „masa tăcerii mele / mă
valahii săi şi sârbii săi, se ascultă, se caută, se sufocă şi dispare.
Dispare ca să revină. merge la Hobiţa, apoi la Tismana unde
tist Sava (ce bucu-
rie şi ce imortali-
TĂCERE LUSTRUITĂ urmăreşte ca un scaun/ ca un sărut uitat” (Stele şi
tăcere).
s-a aşezat Nicodim, venit şi el de peste Dunăre. „Doi migratori zări foto-filmice!). „Stăpânul meu”, spune poetul intrând în
de lumină”, zice numaidecât poetul care circulă prin lume cu Amurgul se lă- reverberaţie cu imaginea magicianului hobiţean, „tot
o raniţă de simboluri în spate. Îi place să vadă peste tot semne sase, soarele cobo- mai departe merge” şi „tace ca stâlpul”. Printr-o
şi să semene oriunde simboluri. Ca să spun până la capăt gân- ra dincolo de mun- empatie de mare forţă expresivă, Adam Puslojič s-a
dul meu: el lustruieşte cu vederea pietrele şi se roagă de te în dangăt de identificat cu mentorul său atât de mult încât îşi
Dumnezeu să-i lustruiască vederea pentru ca ea să fie rodnică. clopote mănăsti- mărturiseşte bucuria curată a acestei consacrări şi
Când se întoarce la Kobişniţa îşi caută fiinţa între „tăcere” şi reşti, aşa că la Editura „Măiastra” „dezmărginiri”:
Târgu-Jiu, 2006
„ţipăt”, ascultă veşnicia şi conversează cu cerul… Creionul lui Tismana am ajuns „Văd eu bine, oamenilor, / unde-mi merge mâna,
este un înger ce pluteşte peste abisuri şi existenţa lui se umple când vecernia se nebuna / şi cugetul eliberat de chin / şi de durere. Şi
de miturile, simbolurile lui Brâncuşi… terminase. Zăbo- pe unde / să-mi înfig eu dalta ascuţită. / Cu cine să
Nu ştiu cum să numesc aceste notaţii lirice, în ce compar- vind în muzeul stau de vorbă / şi de tăcere. Sunt stăpân. / Am ajuns la
timent să le pun… Ele traduc, oricum, o stare lirică şi încear- „descifrat” nouă de maica Evloghia, cea mai veche vieţuitoare marginea / tăcerilor alese. Sunt / bucuria bucuriei voastre” /
că să atingă, cu degetele lor de lumină, conturul unor fiinţe de de aici (peste 40 de ani), dar şi în sfântul locaş ce adăposteşte (Stăpânul, 2)
aer. Curios, un poet care în viaţa de toate zilele pare a nu avea mormântul, crucea şi o parte din moaştele Preasfinţitului „Purtătorul de tăcere” primeşte mesaje şi scrisori de la
astâmpăr caută, în poezie, tăcerile asurzitoare, tăcerile de pia- Nicodim, întemeietorul monahismului ortodox la noi (sârb Brâncuşi, pe ruta Hobiţa – Kobişniţa (O scrisoare de la
tră, tăcerile lustruite de vederea divinităţii. Dar ce-ar mai fi din Prilepul Macedoniei, ce a trecut Dunărea ca să înfiinţeze Brâncuşi), îi cere Magului cioplitor să-i împrumute „sufletul
poeţii şi ce rol ar mai avea ei pe lume dacă n-ar pune întrebări , în Ţara Românească, mănăstirile Vodiţa, Tismana, Prislop şi şi vederea” pentru a le înţelege cu „mintea calmă / a nebuniei
care nu aşteaptă răspunsuri şi n-ar citi lumea din jur prin fan- altele, cu viaţa de obşte după învăţătura milenară în care uce- mele” (Un fel de serviciu). Avându-l în faţă pe mai vechiul
tasmele, miturile ei? Fantasme, mituri pe care, bineînţeles, tot nicise la Mănăstirea Hillandaru de pe Muntele Athos), atot- prieten Petre Stoica, constată unele afinităţi elective, dincolo
ei le crează!… prezentul Adam a tradus, confraţilor săi, în amănunt, toate de identităţi portretistice: „Nu se deosebesc în / prea multe
Bucureşti, 12 octombrie 2006 explicaţiile date de maica-ghid, încât nici nu observasem că puncte / la barbă / şi la
Acad. Eugen SIMION seara îşi intrase de mult în drepturi, pe când noi întârziam să idei // unul noaptea
descifrăm, încetul cu încetul, monumentala pictură cu sute de doarme / şi visează
sfnţi a vestitului Grigorie Popescu din Câmpulung-Muscel, imagini / altul doarme
O poetică a tăcerii împodobitor ce aceeaşi mare artă şi al noii mănăstiri Lainici ziua / şi zboară //
din defileul Jiului (între timp, acest film documentar despre tăcerea sărutului / şi
Când, în 1971, Nichita Stănescu publica Belgradul în cinci Brâncuşi şi împlinirea a 6oo de ani de la urcarea la Cer a lui Coloana / este şi la
prieteni, cel dintâi menţionat în dedicaţie era poetul Adam Nicodim de la Tismana a şi fost difuzat, ne încredinţează Târgu-Jiu / şi la
Puslojič. Timpul a consacrat această prietenie, aşa cum s-a Adam, la Televiziunea din Belgrad). Jimbolia // stau acolo
întâmplat şi în cazul lui Marin Sorescu sau Nichita Stănescu, Nu bănuisem nici o clipă că, încă de atunci, în neliniştitul de vorbă / cu
ba chiar şi cu alţi scriitori români, din care a tradus texte esen- Adam Puslojič se ivise acea inextricabilă dorinţă de a scrie Dumnezeu” (Brâncuşi
ţiale (de la Eugen Simion, Nicolae Manolecu şi D.R. Popescu ceva. Un puternic „sentiment Brâncuşi” pusese stăpânire pe şi Petre Stoica).
până la Ana Blandiana, Petre Stoica, Mircea Dinescu…). întreaga sa fiinţă, mai ales că, timp de o lună, bunul său Maestrul care „a
Secretarul Uniunii Scriitorilor din Serbia şi secretarul ge- prietem Kolia Milunovici avea să lucreze asiduu şi să dea clădit atâtea capete”, s-
neral al Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia a pus bazele Târgu-Jiului, pe lângă o „Arcă a lui Noe” (travertin de Geoagiu), a decis, în ceea ce-l
Asociaţiei de Creţie şi Prietenie „Frăţia sârbo-română” din cea mai frumoasă operă de artă – Capul Sculptorului, priveşte, pentru un
Belgrad, derulând ample programe culturale şi militând cu marmură de Ruşchiţa (locul de amplasare: Bd. C. Brâncuşi, nr. „desen l i n i a r ”,
generozitate pentru o mai bună cunoaştere reciprocă a valo- 6, lângă Hotelul Sport şi Stadionul municipal): „Lucrarea este renunţând la piatră,
rilor literar-artistice. concepută ca o sculptură imaginară, stilizată, ca expresie a metal, lemn,
Mărturisindu-se a fi „un sârb de valah / şi un valah sârb” unei forme verticale cu contururi subliniate şi suprafeţe rezumându-şi
(adică un daco-român din Valea Timocului cu adâncul freamăt geometrizate. Mi-am dorit să exprim o metaforă dedicată autoportretul într-o
istoric al Serbiei în venele şi conştiinţa sa), Adam Puslojič nu marelui sculptor Brâncuşi, dar să nu semene a portret clasic, combinaţie de cercuri
putea să rămână în afara breslei noastre scriitoriceşti, ba chiar cum se face de obicei. şi un triunghi zburând intitulată „relativement, tel que moi – C.
să devină membru de onoare al Academiei Române (ales la 7 Această sculptură este mai degrabă o aluzie la portretul Brâncuşi” (Linia lui). Vis-à-vis de acesta, poetul încearcă
februarie 1995). Tradus în peste 20 de limbi şi încununat cu unui sfânt din icoanele creştine.” propriu-i portret din linii şi zboruri, dar, nereuşindu-i,
apelează la operele mentorului său pentru a-şi exprima pe
Pag. 24 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
deplin fiinţa: „astăzi m-am decis / pentru un singur / scaun de universul întreg i se desluşesc într-o apogeică strălucire: „un cuvinte, este dincolo de acestea, sugerând inefabilul,
piatră neant întreg / mă atrage / cu adâncul lui / luminos” (Numai inexprimabilul, o trăire totală în spirit până la identificarea cu
/ toată tăcerea lui a veni / atunci când voi aduce aici / o aici). idealitatea transcendentă, un mit al lucidităţii extreme care se
Masă şi Unsprezece clepsidre” (Embleme de aer). Creând o poezie esenţializată, de o profunzime poliedrică retrage în Sinea transcendentă. „Artă anahoretică” – cum i-a
Propria-i „întemeiere” / clădire spirituală este exprimată – asemenea artei lui Brâncuşi, spirit tutelar – Adam Puslojič zis poetul G. Benn – poezia modernă, dominată de
de oximoronica sintagmă „ţipătul tăcerii”, prin care îşi înalţă scrie „pentru Nichita Stănescu” acest frumos poem, Trăind în „transcendenţe verbale”, va fi obsedată de acea tăcere
„Stâlpul / şi Coloana vertebră / a aerului” (Ţipătul tăcerii). decembrie, în care mesajul prieteniei de neclintit se conjugă conţinutistică, o tăcere împovărată de reflexivitatea extremă a
„Tăcerea” ca ţipăt al Cuvântului exprimă, desigur, o valoa- cu un omagiu al redefinirii artistice şi al idealităţii ca excelsior spiritului, aşa-zis „epistemică”. Această mitologie a tăcerii către
re onto-poetică, atât de prezentă la Blaga, pe care îl simţim în programatic: „Tare aş merge şi eu / la Târgu-Jiu, astăzi / să-mi care s-a îndreptat poezia modernă în ultima sută de ani este,
preajma duhului brâncuşian ce animă aceste versuri pline de refac vederea / la Poarta sărutului // să-mi repar auzul / cu de fapt, o „expresie a preaplinului” (L. Blaga), poetul ajungând
miez, asigurându-le zboruri înalte, ocoluri vizionare. Masa tăcerii / de dalta cuvintelor / scoasă din neant // şi proptit „mut ca o lebădă”…
Pe aceeaşi esenţializare oximoronică este structurat şi ciclul în Măiastra / să zbor la ceruri / spre Coloana cea mare / din „Limba” tăcerii are, aşadar, un profund conţinut onto-gno-
„Nemuritorul trecător”, în care identificăm iarăşi un ecou bla- aerul Domnului // sătul de imagini memoriale / sub o ploaie de seologic şi exprimă acea „armonizare a contradicţiilor” (G.
gian, mai bine zis, un răspuns retoric la o mai celebră zicere stele… / trăind în decembrie / o viaţă întreagă trăită.” Durand), o poetică explicită prin care artistul intră în rezo-
privind veşnicia născută la sat: „De unde ne vineri veşnicia la Celuilalt mare prieten, Marin Sorescu, i se dedică Undeva nanţă cu idealitatea, cu miracolul dezmărginirii spirituale.
ţară, / atunci când / va veni? // Din inima largă / a ţăranului în cer, un elogiu al „creionului” eliberat de cuvinte, „dincolo Condiţie sine qua non a intrării eului în comuniune cu esenţa
(…) // Şi ţăranul nostru / cine este? / Orice om din lume / cu de tăcere / şi de mişcare”, devenind: „un înger plutind / plin de lumii, cu substanţa veşnică în prefirări iminente, dar şi a „cân-
inima veşniciei! // Aşa, ori cam aşa, / vorbea ţăranul Constantin.” orbire / printre lumânări // o pasăre sfântă / lustruită de aer / tecului” consonantist, ca instituire onto-gnoseologică a poeti-
(Ţăranul nostru). undeva în Cer” cului, liniştea şi tăcerea sunt, aşadar, concepte corelative, oa-
Ultimul ciclu, Piatra răsucită, dezvoltă o viziune privind recum congenere. Nu este vorba de o sinonimie
La această „Masă a tăcerilor române” se aşază şi sârbo-va- neliniştea creaţiei care consacră: „lui Nichita i-a spus / că este consonantistă, ci de o dezvoltare a poeticului în structuri ima-
lahul Adam Puslojič, împrumutându-i maestrului său vocea o pasăre sonoră / iar lui Blaga că e sfântă / numai lui Eminescu ginare corelative şi de reciproce determinări (vocea Maestrului
pentru a-şi exprima un crez, programatic şi deopotrivă testa- / nimic nu-i spune…” vs. vocea Poetului), în sensul „armonizării” acelui freamăt de
mentar: „Ce am avut de spus – / eu am depus în piatră / şi ce- Ba i-ar fi spus ceva, zicem noi, şi poetului naţional, izomorfism semantic, ce animă această poezie, printr-o dina-
am dorit să ating / am regăsit în lumină (…) // de sus în jos vă amintindu-i sârbo-valahului Adam de Puslojič doar un vers mică lăuntrică a gândirii imagistice şi conceptuale.
privesc din zbor / tot eu, primul şi ultimul punct / al Coloanei din Memento mori, cel mai amplu poem eminescian de 217 Dincolo de cuvintele denominatoare, Adam Puslojić – ca
infinite şi Masa / tăcerilor române, de pe lume // despre care v- poet „redus la propriul meu limbaj” care a asimilat în profun-
am cântat bucuros / toată bucuria şi taina vieţii / ca un nou zime poezia lui Lucian Blaga – descoperă tăcerea ca pe un
Iisus iscusit la noi / acasă şi pornit spre Univers” (Pornit spre „superlativ al liniştii, din care provine treptat, al liniştii care,
Univers). la rândul ei, este un grad redus al sonorizării” (Mircea Tomuş,
„M-am obişnuit cu nemurirea / la mine, în atelier”, spune cronica la „Apă de băut”, ed. Minerva, 1986). Dar această ab-
Adam, în aceeaşi manieră de retorsiune a vocilor, în poezia senţă a cuvântului ea însăşi numeşte, ba mai mult, în cazul de
Maria Tănase, o altă privighetoare a Gorjului subcarpatic, pe faţă, generează un fel de orfism empatic. Vocea poetului intră
care, - „ascultându-i buzele” - , o numeşte Muza Adormită. în rezonanţă cu vocea artistului – unul răspunde celuilalt şi
Că Brâncuşi este mult mai vechi decât ne închipuim noi amândoi se înţeleg de minune -, relevând o acută conştiinţă a
sau că el vine din afundurile aurorale ale preistoriei, - din mi- postmodernităţii creatoare (tăcerea aceasta „lustruită” a poe-
turile atlantidice ale umanităţii, revelând o operă cu simţul melor trimite şi la subţiatele figuri anahoretice din tradiţia
antropologicului, engramată enigmatic pe esenţialitatea Fiinţei, picturală bizantină). E, în definitiv, vorba de o convenţie po-
a existenţelor, de la idee şi arhetip la peşte, pasăre, animal şi etică, care face ca piatra şi cuvântul să comunice, să se substi-
Om - ,acesta e un lucru clar pe care-l afl ăm din poemul tuie, sub acelaşi semn zodiacal, şi să se regăsească, până la
Brâncuşi la Lepenski vir (o vestită locaţie paleolitică de pe urmă, sub semnul tăcerii onto-poetice.
malul drept al Dunării, la Cazane, în Serbia, de o vechime in- strofe senarii, mai exact, din episodul Daciei legendare: Aşa cum Brâncuşi nu vede păsări, ci zboruri, tot aşa Adam
credibilă de 9000 de ani, „probabil cu primele sculpturi ome- „Pe-umărul Dochiei mândre cântă pasărea măiastră…” Puslojić vede, dincolo de piatră, ideea de piatră, de care amin-
neşti”, de vreme ce toate figurinele preistorice descoperite sea- Poetului nostru i-a rămas o enigmă „de tors şi de şlefuit”, tea în volumul de acum două decenii, iar azi merge la esenţi-
mănă cu sculptura marelui hobiţean: Facerea lumii, Noul aşa cum Brâncuşi a încifrat în Coloana lui un mesaj către alizarea concretă a acestui demers scriitoricesc.
născut, Prometeu, Sculptură pentru orbi, Peştele, Leda…) Dumnezeu, ca un ecou pierdut în sine - „o scrisoare deschisă Metaforă tutelată, dacă nu „obsedantă”, tăcerea acută
Şi ciclul Astăzi, tăcerea mea păstrează unitatea tematică a / adorată acolo cui trebuie / cu multă tăcere de ţipăt / la care („lustruită”) defineşte, la Adam Puslojič, o poveste plină de
volumului, însă conceptul este îmbogăţit cu noi semnificaţii şi nu vă mai revine / nici un cuvânt de răspuns” (Nici un penumbre ale spiritului neliniştit, iscoditor, într-un mereu
sensuri poetice, reuşind să exprime, în primul rând, acel „mi- cuvânt). neastâmpăr generator de asonanţe şi consonanţe elective…
racol” al înţelegerii profunde, al tăcerii esenţializate, „şlefuite”, În acest fel, tăcerea „se închide” în sine, poezia devine albă,
- cum îi zice poetul, la modul generic, cu gândul, probabil, la căci, nu-i aşa, vorba lui Blaga, marea poezie nu se face cu Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA
opera de şlefuire/polizare minuţioasă aplicată de sculptor unor
capodopere: „Astăzi, tăcerea mea / e un miracol – / e nouă
înţelegere între / întregul cer şi mine. // Ce fel de înger alb / îmi
ocroteşte imperiul / auzul şi ce iarbă divină / mi-a salvat vede- Lepădarea de Timp a lui Adam Adam întrebat
rea?” (Tăcerea mea, astăzi). - lui Flora Ioan poetul cel Mare –
Ca un nou Iona „în burta lumii deschise” (Adam Puslojič
a tradus în sârbă piesa lui Sorescu încă din 1968!), poetul con- Ce mai ştii, frate Adam, despre Flora al tău cum al
semnează şi unele angoase existenţiale (Nu văd, nu aud), însă Serbiei toate,
acel „ţipăt al tăcerii” este aducător de „aur curat”, lumea şi despre moartea-mbrăcată în lemn scrijelită în coate?
Ce mai ştii despre iarbă, despre Dunărea asta a noastră,
Cuvintele cheie despre ploaia ce strânge de gât nourii-n glastră?
Tot mai aprig frigul înalţă pe deal ţipătul dinspre absenţa
Cu volumul Tăcere şi în versurile lui Adam unui metal.
lustruită, Adam Puslojić vrea Puslojić: zbor, spaţiu, cer, Iapa lui Flora a pornit într-o vineri la păscutul de seară
să resculpteze, de această lumină, bucurie, Dumne- spre deal.
dată în cuvinte, operele lui zeu. Cu specificaţia că ele Ce mai ştii, frate Adam, despre cal?
Brâncuşi. O face cu delicate- provin nu atât din textele şi
ţe, măiestrie şi har, lustruind aforismele sculptorului, cât
- Cetăţene Adam! Dar Adam se preface şi el în uşă de brad, în scânteie de
tăcerea pietrelor până când mai ales din inima poetu-
acestea încep să lui. Te lepezi de limba română? pasăre de Nichita, se preface şi el în poem ca şi când
vorbească. Ba Adam (nume - Nu mă lepăd de limba română. calul lui Flora era calul Adam din pământ.
chiar face şi tă- predestinat), ca (Se face semnul crucii de trei ori, se dă drumul
cerea să ţipe. La om liber zboară cocoşului de lemn, celui de apă, de aer, acestuia încă nu, Este o oră, o alta de dat prin gara de nord,
Dumnezeu. şi el şi se avântă după care se prăfuieşte drumul cu cântecul lor.) unde iată parcă vine Flora domnul păşind ca un lord.
Aceste poe- să îşi urmăreas- - Cetăţene Adam, ştii dumneata pentru care faptă ai Trenul expres pleacă spre Belgrad, pleacă de-acum
zii scrise dintr-o că Stăpânul (al pricină de eşti condamnat? un minut mai devreme postum.
suflare sunt în lui şi al nostru - Nu! Nu, domnule, nu am cunoştinţă. Poate că Timpul,
duh brâncuşian totodată), care domnule, o fi făcut el ceva…eu-unul, El-altul. Nu, nu, Ce mai ştii despre Flora al Serbiei toate?
şi fac revelaţia merge însă mai domnule, eu nu am făcut nimic. Totuşi, din cântecul lui Mai nimic, spune Adam, mai nimic…
unui spirit avân- departe, aparent de piatră, Brâncuşi a cioplit paserea cu trei aripi. Iată Iapa lui Dunărea se preface în toate.
tat spre absolut. indiferent, şi maica mea plângând…Nu, domnule, eu nu am făcut
Pentru că şi „tace ca stâlpul”. nimic. Sibiu, 13 februarie 2005
atunci când pare În acest fel el ne-
- Cetăţene Adam, îţi reamintim că te afli sub jurământ…
să vorbească în voieşte (ca noi
şi spui dumneata că nu ai făcut înţelegere cu piatra, cu
numele lui Brâncuşi, poetul toţi) pe Calea Eroilor, unde
vorbeşte de fapt în numele „linia vieţii merge de jos în semnul?!
său. De fapt, Adam Puslojić sus” şi „din adâncul apei - Vorbiţi de Nichita-fratele, domnule? Cu el am făcut
vrea „să scape”, căutând zboară spre înâlţimea ceru- înţelegere doar de viaţă, domnule, şi de pajişte, de cântec
„mai departe în viaţă”, por- lui”. Ceea ce demonstrează că orb de duminică…
nind spre univers şi căutând marele poet sârb (şi mare - Cetăţene Adam, de ce plângi?
în cer „ceva cunoscut”, pe prieten al românilor) a înţe- - Nu, nu plâng, domnule,
care cu siguranţă că odată îl les mesajul lui Brâncuşi şi doar mă lepăd de Timp în limba română.
va „regăsi în lumină”. sensul vieţii deopotrivă.
Cuvintele cheie ale lim- Dr. Ing. Sorin Lory
bajului brâncuşian le găsim BULIGA

Pag. 25 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


Cu scriitorul GHEORGHE GRIGURCU despre

LUCIAN BLAGA
ÎNTRE AMINTIRE ŞI ACTUALITATE
ate mergând, fireşte, de la literatură la amintirile ilustrului nu k s-a mai îngăduit nici o prezenţă publicvă, a ţinut-o
meu interlocutor căruia îi plăcea să le depene, şi de la eve- Blaga în primăvara anului 1957, la Biblioteca Universităţii,
nimentele curente la condiţiile mele de viaţă faţă de care Întâlniri cu Goethe. Deşi anunţată doar prin câteva afişe de
acesta vădea o neaşteptată solicitudine. Uneori poetul im- format mic, a fost un triumf. Majoritatea celor ce doreau
proviza mici eseuri pe teme ce-k stăteau la inimă, despre să fie de faţă, n-au mai încăput în sală. Promisiunea pe care
stil, specific naţional, gândirea mitică şi cea magică etc. Nu a făcut-o istoricul D. Prodan, care avea rol de moderator,
o dată, Blaga a intervenit când aveam necazuri. Astfel mi-a cum că manifestarea se va repeta, desigur că n-a putut fi
dat sfaturi şi a vorbit cu un medic când mă ameninţa o în- respectată. Îmi imaginez câţi băieţi cu ochi albaştri au fost
corporare militară intempestivă, iar când m-am pomenit mobilizaţi atunci în clădirea unde vorbea Blaga…
eliminat pentru câteva “absenţe nemotivate” la cursurile de
marxism-leninism, n-a pregetat a face un drum până la 3. Într-o scrisoare de recomandare (pe care o reproducem
decanul Facultăţii de filologie, temutul Iosif Pervain, pentru alăturat) către „amicul Jebeleanu”, Lucian Blaga spunea că
a drege lucrurile. Dar marea mea bucurie era legată de po- vă cunoaşte „de vreo câţiva ani”, că vă „urmăreşte evoluţia
ezia pe care începusem a o sluji cu febrilitate. Periodic îi literară” şi vă apreciază „în chip deosebit pentru darurile
înfăţişam marelui poet versurile pe care le comiteam. Blaga intelectuale şi creatoare” cu care v-a înzestrat natura:
a binevoit a emite asupra lor o opinie hiperelogioasă - mi- „Tânărul este într-o situaţie foarte grea, şi mai este pe dea-
e jenă s-o reproduc -, care mă înaripa, dar care, având un supra foarte neajutorat. Găsesc că aţi face o cu totul strălu-
oarecare ecou în Clujul acelui timp ingrat, a provocat o cită achiziţie, dacă l-aţi angaja la «Scrisul Bănăţean». Vi-l
undă de antipatie la adresa neînsemnatului copilandru ce recomand cu toată căldura. Al Dtale cu veche şi mare pri-
eram din partea literaţilor oficializaţi. Revista Steaua la care etenie, Lucian Blaga”.
am debutat, după destule luni de aşteptare, la începutul Vă rugăm să evocaţi această împrejurare, dar şi cealaltă
anului 1956, cu un ciclu de poezii şi unde înfăţişam şi câte scrisoare de recomandare către Tudor Vianu, director general
o recenzie, mă publica… cu pipeta. Între Blaga şi stelişti la Biblioteca Academiei RPR, din 24 decembrie 1958, rugân-
funcţionau relaţii reci. I.D.Sârbu consemnează un gest ne- du-l să vă găsească „o slujbă la Biblioteca pe care o condu-
spus de grobian al lui A.E.Baconsky, săvârşit pe stradă, la ceţi”. Citez în continuare din scrisoarea-recomandare: „E un
o întâlnire cu poetul interzis, întâmplare verosimilă, întru- om care promite enorm prin harul său poetic, dar care din
cât redactorul şef al mensualului în chestiune (era pe atunci pricina stângăciei şi a timidităţii cu care păşeşte în viaţă are
unicul periodic literar românesc din capitala Ardealului) toate şansele să se prăbuşească, dacă nu i se întinde o mână
îmi vorbea şi mie despre înaintaşul său pe un ton condes- de ajutor. Te rog să.i întinzi această mână. El va trece în
cendent, ca despre un personaj perimat, “clasat”. El se so- curând pe la tine (…). Pe lângă darurile intelectuale ce le
cotea de bună seamă cel menit a-l continua şi a-l “depăşi”, are, tânărul mai are şi o foarte sănătoasă origine. E nepot
sun egida unui “umanism nou”, “socialist”, pe care se stră- al Elenei Pavel. Din păcate, aspectul fizic nu-l ajută deloc
1. Domnule Gheorghe Grigurcu, aţi avut norocul şi pri- duia să-l teoretizeze în tandem cu Petru Dumitriu, emulul în viaţă.” (Pavel Ţugui, Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga,
vilegiul de a-l cunoaşte îndeaproape, ca student la său bucureştean. Afând asemenea lucruri, Blaga surâdea. Călinescu, Ed. „Floarea Darurilor”, Buc., 1998, pp. 31-181.
Universitatea din Cluj, pe marele nostru LUCIAN BLAGA. Nu l-am surprins niciodată crispat, revoltat, alarmat. Vădea A se vedea şi nota 352, la Viaţa lui Lucian Blaga, aprilie
Vă rugăm să evocaţi acea perioadă estudiantină din viaţa un calm imperturbabil, aşa cum se cuvenea unui veritabil 1944 - iunie 1947, vol. III, de Ion Bălu, Ed. Libra, Bucureşti,
dumneavoastră, împrejurările în care l-aţi cunoscut pe filo- olimpian. La adresa lui Baconsky, care domina atunci viaţa 1997).
soful şi scriitorul devenit unul din reperele de prim-plan ale literară clujeană “la vedere”, mi-a spus doar atât: “Ce vrei, Aţi mărturisit undeva că Blaga „a fost singura persoană
culturii române. e deprins cu un anume standard de viaţă şi scrie aşa cum care s-a străduit (…) să-mi dea o mână de ajutor. A vorbit
scrie pentru că nu mai are încotro” (pe atunci producţia pe unde a putut”, inclusiv cu rectorul C. Daicoviciu, cu
GHEORGHE GRIGURCU: - Cu adevărat a fost pentru “angajată” era remunerată copios). Valeriu Bologa, profesorul de istoria medicinii. V-ar fi dat o
mine un ,,noroc” şi un “privilegiu” să-l cunosc pe Lucian scrisoare de recomandare către redactorul şef al revistei
Blaga. Era unul din idolii mei tainici ai anilor de liceu 2.Cum era „acceptat” profesorul-academician Blaga de Orizont (cf. P. Ţugui).
orădean, înneguraţi de proletcultismul afl at în culmea către universitarii clujeni şi cu ce sentimente La toate acestea, dumneavoastră aţi fi
dezlănţuirii sale, când îi citeam cu nesaţ poezia din ediţia era înconjurat de tânăra generaţie? Aţi declarat undeva că Blaga v-a „oferit bucu-
Fundaţiilor Regale pe care o subtilizasem dintr-o bibliotecă putea şi exemplifica? ria unui sprijin moral, din păcate nu şi
publică, ţinută sub lacăt. Aveam simţământul că, alături de unul afectiv” (v. nota citată)…Ne-aţi putea
Arghezi, de G. Călinescu, e o fiinţă mitologică, trăind într- GHEORGHE GRIGURCU: - Din detalia?
un Olimp inaccesibil pentru muritorii de rând, a cărei rândul profesorilor mei de la Facultatea de
lumnă augustă sporea în întunericul prohibiţiei ideologice. filologie clujeană, Blaga avea un prieten GHEORGHE GRIGURCU: - La
La plecarea, forţată, de la Şcoala de literatură, după numai apropiat în persoana vârstnicului Ion terminarea facultăţii, în vara anului 1958,
un trimestru de studii, Labiş mi-a dăruit în semn de Breazu, care ne preda perioada “clasică” a nutream o aspiraţie cred că naturală, aceea
despărţire volumul I din Opera dramatică, pe care autorul literaturii române. Om blajin, cu un chip de a rămâne la Cluj, urbe de care mă
său mi-a aşternut, peste câţiva ani, o dedicaţie. Dată fiind ce iradia bunătate, respectat de studenţi, legasem sufleteşte. În anul precedent,
calitatea mea de student în Capitală, Olimpul a început din păcate s-a îmbolnăvit în curând şi a dobândisem un premiu întâi pe ţară ce
totuşi a-şi întredeschide porţile. L-am vizitat pe Tudor decedat în 1957. Am fost să-l văd o dată la mi-a fost înmânat la Bucureşti, în cadrul
Arghezi în cuibul său de la Mărţişor (vizita a constituit spitalul unde se afla internat, prilej în care unei ample festivităţi, de către celebrul Al.
capul de acuzare principal în excluderea mea de la “fabrica mi-a vorbit cu căldură despre Blaga, Rosetti şi pe deasupra eram singurul
de poeţi”), l-am auzit cuvântând pe Mihail Sadoveanu, am exprimându-şi regretul că poezia pe care student din seria mea care începuse să
participat la câteva şedinţe ale Academiei, una din ele fiind acesta a scris-o după război, prin care lira apară în presa literară. Nu-mi dădeam
închinată unei conferinţe a lui G. Călinescu despre Cehov… k s-a “clasicizat”, nu poate vedea lumina seama, Doamne, că aveam un dosar şi că
Primul gând cu care am debarcat la Cluj, la începutul anului tiparului. Mi-am dat seama că Blaga se afla mai mult ca sigur eram suspectat fără
1955 (mi se făcuse un hatâr, acela de a putea continua acolo în centrul preocupărilor sale. În schimb, încetare ca un “element duşmănos”,
pregătirea universitară), a fost - mai încape vorbă? - cel de Mircea Zaciu, lector tânăr, cu un rictus de pesemne şi mai… “duşmănos” ca efect al
a-l întâlni pe marele Blaga. Aflând că lucrează la Biblioteca rigiditate care-k contracta figura, prea puţin comunicativ relaţiilor mele cu Blaga ce nu puteau scăpa arhivigilentelor
Universităţii, m-am înfăţişat într-o dimineaţă geroasă în cu studenţii, nu ştiu să-l fi pomenit vreodată, fie şi “organe”. Aşa încât m-am adresat dascălilor mei, în primul
clădirea acesteia. nu voi uita niciodată clipa în care, aflat la tangenţial, în cursul său consacrat literaturii noastre rând lui Mircea Zaciu despre care mi s-a spus că se ocupă
etaj, am zărit creştetul cărunt al celui căutat care urca aga- contemporane. Din frazele puţine şi încărcate de rezervă în cu “cadrele” şi care m-a primit cu mare răceală, ca şi
le scările. Înalt, grav, cu o ţinută dreaptă, cu o mască expre- care autorul Jurnalului s-a referit ulterior, în scrisul său, la diriguitorilor de reviste, lui Ioanichie Olteanu de la Tribuna,
sivă tăiată în linii decise, “latine”, autorul Poemelor luminii, Blaga, am tras concluzia că nu-l agrea. Lucru curios, reînfiinţată de puţină vreme şi mai ales lui Aurel Rău, care
chiar dacă întâlnit aievea, mi s-a părut (şi am rămas cu întrucât Zaciu era un zelator al literaturii ardelene al cărei moştenise scaunul lui Baconsky la Steaua ce mă publica.
aceeaşi impresie în decursul întregii perioade în care l-am astru de primă mărime era indiscutabil Blaga. Oare ce s-a Ioanichie Olteanu, care mă cunoştea de când eram elev, s-
frecventat) a transcende cumva condiţia umană, a fi mai petrecut între ei? Iată un subiect pentru cercetătorii literari! a rostit ezitant. După obiceiul d-sale, Aurel Rău m-a purtat
curând zeu decât om. Alura statuară i se percepea încă din Cât priveşte tineretul cu deschidere spre literatură, acesta cu vorba-i “diplomatică” până mi-am dat seama că nu prea
timpul vieţii şi-l prindea de minune. Mi-a arătat din capul nu putea să nu-l admire pe cel pe care-l resimţea, în pofida se poate conta pe promisiunile ce mi le-a făcut. Chiar, ca
locului o bunăvoinţă şi o atenţie ce m-au copleşit. Ritmul interdicţiilor şi a ideologizării aflate în floare, drept un stâlp să zic aşa, în toiul acestora, am aflat că fusese angajat în
întâlnirilor noastre era cam de două-trei ori pe lună, ele al spiritualităţii româneşti dintotdeauna. Intuiţia tinerilor redacţia Stelei un critic care, deşi se mai află în viaţă, de
continuând până la finele lui 1958, când am părăsit Clujul nu greşea. Dovada: imensa, frenetica lor participare la vreo două decenii e complet căzut în uitare. A fost opţiunea
definitiv. Subiectele convorbirilor noastre erau foarte vari- faimoasa conferinţă pe care, după un lung răstimp în care poetului Rău, pe care eu unul continui a-l preţui. În fine:
Pag. 26 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Singurul om care a încercat să mă ajute cu adevărat în acel preocupat de ordonarea operei sale în vederea unei reeditări acest loc şi necazurile ce le-a avut Blaga în legătură cu tra-
moment de cumpănă a fost Lucian Blaga. Explicabil, ce « va veni odată şi odată». În consecinţă, dactilografia ducerile sale, scrieri care au, din motive lesne de inteles, o
ajutorul său a fost însă, în ochii autorităţilor ca şi ai unor unele texte răzleţe (era mulţumit, bunăoară, că regăsise o pondere mare în perioada comunistă. Acest capitol al
acoliţi ai puterii, contraproductiv. Avea loc o conjugare ne- conferinţă mai veche despre Dimitrie Cantemir). «Nu ţi se activităţii sale a fost iniţial încadrat, în chip umilitor, de
fastă a situaţiei de interzis a lui Blaga cu cea de indezirabil pare că sunt prea multilateral?», mă întreba Blaga în glumă. către Uniunea Scriitorilor (preşedinte : Mihai Beniuc, neîn-
a celui ce vă vorbeşte. Oricum îi port genialului creator o «Aşa procedează natura. Pe unii îi creează prea ... unilate- duplecatul său vrajmaş, care n-a ezitat să-mi spună, într-o
eternă gratitudine pentru ceea ce s-a străduit să facă în rali, pe alţii prea multilaterali». «Poate că sunt o bună zi, la telefon, în legătură cu poetul care nu mai era în
sprijinul unui tânăr “cu probleme”. În fond, pentru tot ceea reminiscenţă a Renaşterii», mai declara. «O faţă târzie, viaţă: « Aş vrea să-i spun, scoală, stârvule, ca să te pun la
ce a însemnat în viaţa mea. În mediul clujean, m-a reco- compensatoare a Renaşterii de care românii n-au prea avut punct»), la categoria a treia, iar din prefaţa la Faust, semnată
mandat atotputernicului rector şi politician Constantin parte». În anii petrecuti în preajma lui Blaga am citit cred de Tudor Vianu, după cum mi s-a plâns traducătorul, a fost
Daicoviciu, ca şi unor personalităţi ce mi-ar fi putut acorda că toate cărţile care i-au apărut până atunci. Nebănuitele «radiat» paragraful final, conţinând laude privitoare la ca-
un ajutor colateral, precum profesorul universitar de istoria trepte completau ediţia poeziilor de la Fundaţii, rezonând litatea traducerii.
medicinii, venerabilul savant Valeriu Bologa. A adresat o în chip aparte în viaţa mea juvenil-sentimentală. Natural,
scrisoare poetului Alexandru Jebeleanu, redactor şef al re- am zăbovit îndelung asupra trilogiilor. Spatiul mioritic l-am 6. Ce ne puteţi spune de modesta „contribuţie” la tradu-
vistei Orizont de la Timişoara, şi o alta lui Tudor Vianu, recitit de vreo trei-patru ori. Un moment hazliu s-a petre- cerea unor texte din limba rusă, prelucrate apoi de Blaga
profesor al meu în efemera-mi trecere pe la Şcoala de lite- cut atunci cand i-am spus lui Blaga că citesc Spaţiul pentru volumul din 1956, Din lirica universală. Citez din
ratură, care ocupa fotoliul de director al Bibliotecii mioritic,seara, pentru a putea ... adormi mai uşor. Autorul Ion Bălu (vol. IV, p. 283, dar mă refer şi la confesiunea Dv.
Academiei RPR, dar totul s-a dovedit zadarnic. Intram într- său şi-a îndreptat asupră-mi privirea, cuprinsa o clipă de inserată în vol. IV, 1999, la nota 352): Cerându-i-se de către
o perioadă de şapte ani dificili când n-am mai avut practic nedumerire. «Cum aşa?» «Adorm cu ochii pe perfectiune», editură să sporească numărul traducerilor din literatura
nici un contact cu lumea literară şi nici o speranţă. Până am dres-o prompt, împăcându-1. rusă, pentru «sumarul» volumului Din lirica universală,
când, ca prin miracol, am devenit redactor al revistei predat în noiembrie 1856, Blaga – îşi amintea Al. Balaci – l-
Familia, resuscitată la Oradea sub conducerea lui Al. 5. Într-o discuţie, Lucian Blaga aprecia că “există două a propus pe Gheorghe Grigurcu: „Fiindcă îl ştia pe Gh.
Andriţoiu, în vara anului 1965, fără ca inestimabilul meu feluri de traducători”. Cată vreme unii sunt “simpli agenţi ai Grigurcu «cititor de poezie rusă în original, Lucian Blaga l-
mentor să mai poată fi martorul satisfacţiei mele… Mă văd autorilor, adeverind notarial produsele lor”, alţii “ramân ei a rugat să-i dea câteva traduceri brute. Din textele puse la
dator în acest loc cu o lămurire. În epistola către Tudor înşişi în textele traduse”, încadrându-se “în destin”: “ Atât eu dispoziţie, poetul s-a oprit asupra unei poezii de Lermontov,
Vianu, Blaga vorbeşte, în spiritul cerinţelor epocii, despre cât şi Arghezi facem parte din categoria a doua. Traducerile în două strofe, pe care a intitulat-o Iubire mândră» ”.
“o foarte sănătoasă origine” (socială) a mea, ca “nepot al noastre poartă un sigiliu al fatalităţii. Astfel îmi îngădui a
Elenei Pavel”. Cine a fost Elena Pavel? Un “erou al clasei socoti traducerile din poezie pe care le-am făcut un fel de GHEORGHE GRIGURCU: - Este riguros adevărat. Mai
muncitoare”, militantă comunistă în “ilegalitate”, ucisă în creaţii proprii» (cf. Ion Bălu, Viaţa lui Lucian Blaga, IV, p. adaug un fapt. Sunt autorul celei dintâi (foarte posibil uni-
1943, într-un bombardament anglo-american efectuat asu- 268; de văzut şi nota 352 din vol. III). Acest lucru a fost deja cei) recenzii de care a avut parte volumul de tălmăciri al lui
pra penitenciarului din Ploieşti, unde se găsea închisă. Lucian Blaga”Din lirica universală, solicitata pentru
Numele său avea odinioară o îndeajuns de largă circulaţie Steaua, cu o uşoară ironie de către Aurel Gurghianu,
propagandistică, alături de cel al altor “eroi” similari: redactor al mensualului clujean: «Dacă tot eşti prietenul
Vasile Roaită, Ilie Pintilie, Olga Bancic ş.a., fiind atribuit lui Blaga, n-ai vrea să scrii ceva despre cartea lui?». Spre
unui cinematograf din centrul Bucureştilor, situat pe surprinderea mea, un condei redacţional s-a amestecat
actualul Bulevard Elisabeta, precum şi căminului în textul pe care l-am predat, cu o nuanţă mustrătoare
studenţesc de fete din Cluj, de pe Calea Moşilor. Ce relaţii care, peste multă vreme, mi-a fost reproşată într-o
am eu cu Elena Pavel? Era o îndepărtată rudă, prin diatribă lăţită pe două pagini ale Literatorului, sub
alianţă. Bunica mea avusese un prim soţ (mama mea e semnătura lui Mihai Drăgan. M-am pomenit cu acea
rodul celui de-al doilea mariaj al său), decedat de tânăr, imixtiune, în pagina tipărită, fără să fi fost anunţat în
prin care devenise cumnată cu mama Elenei Pavel. Am prealabil, aşa cum cred că ar fi fost firesc ... Oricum,
păstrat legături, mai curând de bune cunoştinţe decât de Blaga mi-a mulţumit pentru acel modest comentariu ce
familie, cu mătuşa şi cu surorile celei din urmă, aşijderea va fi contribuit şi el la veninoasele admonestări ideolo-
militante comuniste antebelice, dintre care una, Maria gice de care am avut parte la finele anilor ‘50, care au
Sârbu, a deţinut o seamă de demnităţi politice şi a ajuns determinat eliminarea mea pentru mai mulţi ani din
profesor universitar de geografie, găzduindu-mă, în câmpul publicistic, acuzat fiind de idealism, misticism,
răstimp de decenii, în sejururile mele bucureştene, iar influenţă blagiană. Autorii lor, nume de prim-plan în
alta, Victoria Sârbu, e cunoscută pentru colaborarea şi epocă: Ov. S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu,
convieţuirea sa cu Ştefan Foriş, fost secretar general al Georgeta Horodincă.
partidului comunist, asasinat de confraţii săi, din care
pricină tanti Victoria a suferit ani de temniţă sub 7. În ce relaţii eraţi cu colaboratorii apropiaţi ai
Gheorghiu-Dej. Nici una din persoanele în cauză nu mai profesorului Blaga (asistentul din 1946, Ovidiu Drimba,
trăiesc. Nici una din ele nu mi-a înrâurit în nici un fel Gheorghe Pavelescu, ambii cu doctorate la Blaga, ş.a.). I-
convingerile, activitatea şi comportarea. Cred că e mai au rămas toţi aceştia loiali Maestrului lor?
mult decât limpede că relaţiile vagi de rudenie pe care
le-am menţionat nu-l îndreptăţesc pe Marian Popa să GHEORGHE GRIGURCU: - Nu i-am cunoscut per-
afirme peremptoriu în Istoria pe care o semnează că m-aş sonal pe dnii Ovidiu Drimba şi Gheorghe Pavelescu. În
trage “dintr-o familie de activişti comunişti”. De unde schimb am facut cunoştinţă în preajma lui Blaga cu alte
până unde? Nici părinţii, nici bunicii mei n-au fost personalităţi: esteticianul Liviu Rusu, istoricul Pompiliu
membrii niciunui partid, ţinându-se departe de politică Teodor, folcloristul Ion Muşlea pe care-i întâlneam
şi cu atât mai vârtos de cea comunistă. Cât priveşte frecvent cand îl vizitam pe autorul Laudei somnului. Din
pretinsa mea aserţiune cum că Blaga nu mi-ar fi oferit rândul acestora o mai mare apropiere am realizat-o cu
“un sprijin efectiv”, e o eroare. Una grosolană. Cred că dl Alexandru Husar, pe atunci universitar clujean, în
mi-a jucat festa tiparul, prin înlocuirea cuvântului efectiv curând mutat la Iaşi, unde a desfăşurat o îndelungată
cu cuvântul afectiv. Cum aş putea declara aşa ceva când carieră didactică. Un amănunt straniu. Dl. Husar avea
tocmai benevolenţa dezinteresată, afecţiunea părintească ochii...asemănători cu cei ai lui Blaga, de-o ardenţă
aş putea spune, pe care mi-a purtat-o poetul, a constituit orgiastică, îmi plăcea să zic, ţintuindu-şi interlocutorul
temeiul relaţiei noastre şi constituie în prezent legitimarea observat de specialişti, încă de la început. Astfel germanistul în raza lor puternică. Era un om cald, generos, cu care
amintirii luminoase ce i-o port? Mihail Isbăşescu, referindu-se la traducerea lui Faust, ob- aşijderea stăteam îndelung de vorbă, căruia îi citeam stihu-
serva că «Blaga filtrează pe alocuri imaginile şi ideile goethee- rile mele începătoare. Îl resimţeam ca un fel de locotenent
4. La ce lucra Blaga în perioada în care l-aţi cunoscut? ne prin prisma unor viziuni personale», sporind textul cu un al Maestrului…
În discuţiile ce le aveaţi, vă refereaţi şi la unele idei şi aspecte număr considerabil de versuri, poate şi datorită faptului că
ale preocupărilor sale mai vechi sau mai noi? Ce părere «posibilităţile de expresie ale limbii române sunt mai anali- 8. După plecarea din Cluj, unde şi când v-aţi mai
aveaţi conturată, atunci, despre scriitorul plurivalent, şi tice prin comparaţie cu concentrarea şi forta de sintetizare a reîntâlnit? Ce părere aveţi despre revenirea în presă, din
filosof pe deasupra? Ce parte a operei sale vă interesa, vă limbii germane»(I. Bălu, ibidem, IV, 269). Unora le-a părut 1960, a celui ce lucra în secret la romanul antitotalitar
incita, vă mobiliza în mod deosebit? că «textul românesc» suna mai mult blagian decât goethean “Luntrea lui Caron”, o zguduitoare mărturisire de conştiinţă
(V. Iancu), Blaga luându-şi o mare libertate faţă de «vers, scriitoricească, dar şi civică, umană, care, dacă ar fi căzut în
GHEORGHE GRIGURCU: - Ca “funcţionar”, cum zicea prozodie şi formă, care pentru Goethe aveau o importanţă mâna celor ce îi întocmiseră înca din 1955 Dosarul de
cu o moale persiflare, al Bibliotecii Universitare din Cluj, estetică hotărâtoare»... Cunoscându-i traducerile din lirica urmarire informativă, publicat recent de Dorli Blaga, i-ar fi
Blaga avea “sarcina” de a studia aspecte ale culturii transil- universală, inclusiv celelalte opere din germană, ce părere v- adus ani grei de inchisoare politică?
vane din veacurile anterioare. Altminteri, elabora Luntrea ati format, domnule Grigurcu, asupra acestor evidenţe?
lui Caron (“o autobiografie care se citeşte ca un roman”, ţi- GHEORGHE GRIGURCU: - O ultimă întalnire cu
nea să-mi precizeze), scria poezii (“ele vor cam schimba GHEORGHE GRIGURCU: - N-aş putea fi decât întru- Blaga am avut-o în vara anului 1959, la poet acasă. Era o zi
faţa de azi a poeziei romaneşti”) şi se pregătea să realizeze totul de acord pentru ceea ce s-a afirmat în legătură cu tra- de un senin înalt, copleşitor, precum un decor adecvat
o piesă de teatru cu temă dacică (“ vreau să mai scriu tea- ducerile efectuate de Lucian Blaga. Ele poartă o pecete Poemelor luminii. Blaga era concentrat asupra “organizării”
tru cu mijloacele mele de-acum”), rămasă, se pare, un sim- pregnant personală, sună a evident blagian. Nu sunt acte vieţii sale de “proaspăt pensionar”... Prezenta habitualul său
plu proiect. La suprafaţă, facea act de prezenţă cu tradu- “notariale”, ci de creaţie personalizată într-un nou tipar. Aşa aer calm, netrădând nimic din boala ce avea să-l cuprindă
cerile, singurele sale texte care puteau fi publicate. Ţinea pot fi integrate în bună măsură creaţiei proprii a poetului, şi să-i curme zilele în curând. Am discutat, ca de regulă,
mai cu seamă la tălmăcirea Faustului goethean. în care ve- conturând imaginea unui “autor-orchestră”, care a atacat despre multe, nu în ultimul rând despre eşecul proiectului
dea şi ,,o câtime de operă personală». De asemenea era con brio toate formele expresiei literare. Să menţionez în meu de a mă stabili la Cluj. N-au avut sorţi de izbândă nici

Pag. 27 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


recomandările amintite mai înainte pe care mi le-a făcut GHEORGHE GRIGURCU: - Permiteţi-mi să răspund când-o la o putere metafizică. E un cântec de lebăda al
poetul către Alexandru Jebeleanu de la Orizontul timişorean în ordine inversă la cele două chestiuni. Vă mărturisesc că spiritului românesc valorificat abisal, adus la o decantare
şi către Tudor Vianu (cu care avusesem între timp o între- m-am simţit atât de absorbit de opera blagiană în calitate ultimă. Ştim că astfel, în ochii unui postmodern, Blaga ar
vedere la Biblioteca Academiei, unde era director), de simplu cititor, încât mi-a fost greu a mă ocupa în mai putea apărea nu altminteri decât un exponat fastuos în
răspunsul fiind «nu avem locuri disponibile». Eram şomer. largă măsură de ea în calitate de exeget. E ca atunci când Muzeul Satului! Sacrificat în chip brutal în era totalitară,
Nu ştiam pe ce drum să apuc. Atunci Blaga a rostit un în- te uiţi la un tablou prea de aproape, cufundat în detaliile poetul e azi întrucâtva neglijat în cadrul unei istorii ce pare
demn ce-mi sună şi azi în urechi, dupa o viaţă în decursul sale, pierzând şansa unei priviri mai detaşate, de la distanţă. a-şi reveni la normal, însă pe anume coordonate ce presu-
careia am avut prilejul de a mi-l reaminti de multe ori : Am evocat însă relaţiile mele cu autorul Nebănuitelor trep- pun schimbări ale mentalităţilor, inclusiv restructurări
«Înţarcă-te, Grigurcule!». Cât priveşte «revenirea» în presă, te în doua serii de însemnări, apărute în câteva numere din axiologice. Trist, dar real. Sunt convins ca va sosi din nou
din 1960, a lui Blaga, va referiţi probabil la cele câ- “vremea” genialei sale personalităţi, însă deocamdată
teva articole prin care poetul tenta o uşoară apro- contextul nu-i este foarte prielnic. . .
piere de regim. Reflectând, posibil, şi o slăbiciune
de om suferind, ele nu schimbă poziţia de rezistent 12. Ce s-ar putea face, în literatură şi în viaţa culturală
a lui Blaga, nu ştirbesc figura sa de mare demnitate românească, pentru o mai dreaptă punere în valoare şi
morală. Mă mir că unul din foştii săi studenţi, mar- cinstire a uriaşei moşteniri blagiene? S-a făcut chiar tot ce
cant membru al Cercului literar de la Sibiu, insistă trebuia făcut sau e nevoie de o nouă strategie culturală de
pe potenţialul compromis cuprins în acele neîn- relansare?
semnate texte, uitând pesemne că el însuşi deve-
nise, pentru ani buni, un soi de ideolog al partidu- GHEORGHE GRIGURCU. - S-au făcut destule
lui, într-o vreme în care se afirmase deja, în care nu lucruri, însă nu suficiente. Avem un şir de cărţi despre
era neapărată nevoie de servilismul ideologic pe Blaga, datorate unor Ovidiu Drimba, Marin Bucur,
care l-a manifestat înainte de-a se stabili în Mircea Vaida , G. Gană, Ion Pop, Alexandra Indrieş,
Franţa… Eugen Todoran, AI. Teodorescu, Dan. C. Mihailescu,
Basil Gruia, V. Fanache, Lelia Rugescu, Ion Bălu, Dumitru
9. Cum aţi primit vestea morţii poetului? Unde Stăniloaie, Ioan Oprişan, Const. I.Turcu, Mihai Cimpoi,
vă aflaţi în perioada 6-9 mai 1961? Zenovie Cârlugea. Nu mai puţin, Blaga apare sub pana
Din ceea ce aţi aflat apoi, ce sentimente v-au mai tuturor criticilor şi istoricilor literari semnificativi.
încercat? Dar în pofida unei atari ofrande exegetice şi
memorialistice, autorul Spaţiului mioritic riscă, aşa cum
GHEORGHE GRIGURCU: - Vestea morţii lui arătam mai sus, un reflux din pricini contextuale. Oare,
Blaga a căzut ca un trăsnet asupră-mi. Mă aflam la pentru a ne opri doar la acest fenomen de ultimă oră,
Oradea, unde primisem cu chiu cu vai nişte ore erupţia neoavangardistă, din belşug asezonată cu
plătite «cu bucata», necesitând căciuleli trimestria- pornografia, caracteristică ultimului val «douămiist», al
le pentru menţinerea lor, la un curs de ucenici- producţiei literare indigene, nu distonează strident cu
vânzători pentru comerţul sătesc. Încercam să mă verbul solemn, cu postura hieratică a marelui predecesor?
«înţărc», dar nu prea izbuteam. Tristeţea mea era Poate că această etapă a destinului său postum e
cu atât mai mare cu cât ne găseam încă sub jugul asemănătoare cu cea a lui Rainer Maria Rilke, unul din
«realismului socialist», adică al politizării furibunde obiectele admiraţiei sale constante (îmi povestea cu
a vieţii literare din care Blaga era, prin forţa lucru- emoţie cum s-a aşezat, la Berna, în locuinţa unor prieteni
rilor, exc1us. Presa a consemnat plecarea sa dintre comuni, pe scaunul pe care a stat autorul Elegiilor
noi în note laconice. «Toate porţile erau închise», duineze), ocultat în lirica germană atrasă între timp de o
cum scrisese G. Călinescu, la finalul uneia din reţetă «prozaică», modelată de traumatismele istorice,
Cronicile optimistului, publicată în Contemporanul, având între prototipurile sale versurile sec-provocatoare
cu câţiva ani înainte, adnotând astfel, sibilinic, o ale lui Bertold Brecht.
consemnare a unei călătorii pe traseul careia figura
şi Lancrămul. “ Nu ştiu ce voia să spună Călinescu 13. Este Blaga un “model cultural de excepţie, cum ti-
cu aceste cuvinte, sigur că voia să spuna ceva”, mi tram noi (şi am reafirmat în alte lucrări) un capitol final
s-a confesat atunci Blaga. din» Poezia lui Lucian Blaga» (1995), în spiritualitatea
«România literară» şi într-un număr din «Familia», reu- romanească?
10. Ar fi meritat Lucian Blaga Premiul Nobel, in 1956? nite în volumul În pădurea de metafore, Editura «Paralela
Ce credeţi - a fost o propunere reală sau o “legendă” (cum 45», 2003, precum şi în unele pasaje din volumul în GHEORGHE GRIGURCU: - Vă imaginaţi ca v-aş putea
se exprimau Şerban Cioculescu şi Ioan Oprişan)? pregătire, Fişele unui memorialist, astfel încât sper că se contrazice?
dovedeşte că nu am «reţineri de ordin biografic», ci
GHEORGHE GRIGURCU: -N-aş exprima decât o ba- dimpotrivă! La ora de faţă, Blaga trece într-adevăr printr- 14. Conform aprecierii filosofului Constantin Noica,
nalitate dacă aş spune că Blaga merita mai mult decât ori- un «con de umbră», discret însă nu mai puţin real. Cioran, rămâne Blaga spiritul tutelar şi reprezentativ pentru secolul
care creator roman Premiul Nobel. Ştiu că există o Mircea Eliade, Ionescu, dintre contemporanii săi, e drept, al XX-lea, precum Eminescu pentru secolul precedent?
controversă în privinţa candidaturii sale
la prestigioasa distincţie. Blaga însuşi mi- GHEORGHE GRIGURCU: - Nu găsim în
a dat bucuros vestea pe care o avea de la secolul XX românesc un spirit mai
câteva posturi de radio străine, dar ... care reprezentativ decât Blaga. Îi privesc figura pe
e realitatea? Să fie oare o pioasă născocire bacnotele puse în circulaţie în anii din urmă
menită a-l consola pe marele «exilat in- şi mă bucur naiv ca de-o formă de dreptate
tern». E adevărat că cercetătorul Ioan “democratizata” de care are parte în sfârşit
Oprişan a primit din partea Academiei personalitatea sa supusă atâtor ultragii.
suedeze răspunsul că nu posedă un dosar
Blaga. Sunt la mijloc nume demne de în- 15. În ce sens Opera lui Lucian Blaga,
credere precum Basil Munteanu şi Rosa geniul său plurivalent capătă deschidere
del Conte, la care putem asocia mărturia europeană şi legitimare universală?
lui Basil Gruia cum că Blaga ar fi avut în
mână chiar referatul întocmit de Basil GHEORGHE GRIGURCU: - Aş fi tentat
Munteanu. Consider că trebuie să ţinem să vă aprob iaraşi, domnule Zenovie Cârlugea,
cont de relativa condiţionare politică a zicând : da, «geniul său plurivalent capătă o
premiului în chestiune. E mai mult ca si- deschidere europeană” etc. În realitate
gur că statuI comunist era profund deran- lucrurile se complică prin, aşa cum men-
jat de ideea unei în-Nobelari a lui Blaga, ţionam, o zodie mai puţin favorabilă pe plan
eveniment ce ar fi constituit un afront mondial pentru anume tipuri de poezie, de
adus concepţiei sale ideologice, nu-i aşa? artă în genere. Valoarea, observa Valery, este
Drept care s-a zvonit ca l-a trimis la “relaţia unică şi inconstantă între operă şi un
Stockholm pe Zaharia Stancu, «om bun cititor oarecare, în timp ce meritul propriu şi
la toate», el însuşi visând la celebrul pre- intrinsec al autorului este o relaţie între el
miu, pentru a-i împiedica pe suedezi să-l însuşi şi planul său”. Să recunoaştem cu
ceva mai tineri, sunt indiscutabil mai în atenţia noastră.
premieze pe autorul pus la index. Astfel încat e foarte pro- emoţionată încredinţare meritul covârşitor al lui Blaga,
Oare de ce? Trăim într-un timp al globalizării, ceea ce
babil că dosarul Blaga, deşi existau elementele ce l-ar fi nădăjduind că valoarea i se va impune, la noi şi în lume, în
implică o oarecare împingere în umbră a produselor spe-
justificat, să nu se :fi alcătuit... dimensiunile-i naturale, ca o proiecţie la urma urmei
cificului etnic, a «localismelor» naţionale în raport cu ori-
inexorabilă a acestui merit.
zontul mondial. De asemenea, într-o epocă a citadinizării
11. Trece, la ora de faţă, Blaga printr-un “con de umbră”?
rapide, legate de reducţia mediului rural şi, implicit, a
Dumneavoastră consideraţi că, în tot ceea ce aţi scris până Interviu realizat de Zenovie CÂRLUGEA
tradiţiilor sale. Or, Blaga reprezinta o supremă înflorire a
acum referitor la opera lui Blaga, ati spus ce aveaţi de spus? Târgu-Cărbuneşti - Târgu-Jiu
etnosului nostru, e un celebrator al satului în care vedea
Iertată fie-ne indiscreţia, însă aveţi şi unele reţineri, fie ele Toamna 2006
un nucleu sui generis al lumii, aşezat, în fond, pe o nervură
şi de ordin biografic?
eminescian-sămănătoristă pe care o transfigurează, ridi-
Pag. 28 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
NICODIM 600
Rolul Sfântului Nicodim de laTismana
în viaţa monahismului românesc
Simpozionul din Albania, Serbia, Bulgaria, Grecia. arhimandritului Teofil Părăianu de la Sfânta „Nu toţi din mănăstire se mântuiesc, nici toţi
cu titlul de mai PS Nicodim Gorjeanul Episcopul Severinului Mănăstire Sîmbăta de Sus, despre Sfântul din lume se prăpădesc”!
sus organizat la şi Strehaiei a ţinut să mulţumească d-lor Zenovie Nicodim şi nu numai. „Înmulţeşte rugăciunea ta ca atunci, când uiţi
Sfânta Mănăstire Cârlugea şi Nicolae N. Tomoniu pentru efortu- Oricând şi oriunde este o mare bucurie să te de Dumnezeu, Dumnezeu să nu uite de tine”!.
Tismana în data rile depuse în editarea revistei Portal – întâneşti cu părintele Părăianu; emană atâta „Slujba de Liturghie este vuietul duhului”!. „Inima
de 23 septembrie MAIASTRA: ,,Acest număr special, în care aţi bunătate, lumină, bucurie! Nu este prima dată are intrări, nu şi ieşiri”!
2006 a reunit inserat nu mai puţin de 22 de pagini din cele 52 când avem privilegiul de a-i fi auditori. „În mintea strâmbă, lucrul drept se strâmbă”!.
peste 70 de exarhi câte are revista, nu se putea face fără eforturi Evocă cu duioşie anii copilăriei, anii de „Unde-i lumină, acolo e şi umbră”!
şi stareţi de la Centrele Eparhiale din ţară. deosebite din partea dvs. şcoală, părinţii. Se „Înainte de a ne întâlni cu Dumnezeu, ne
După cuvântul de deschidere al P. S. Vă mulţumim, consideră un ucenic al întâlnim cu mizeria din sufletul omenesc”!
Nicodim, episcopul Strehaei şi Mehedinţiului, a Dumnezeu să vă răsplă- părintelui Arsenie Boca „Bătrâneţea este rezumatul vieţii fiecăruia dintre
fost lansată revista „Portal-Măiastra”, numărul tească pentru aceasta şi de la Prislop, care a trăit noi”!
8, editată de Centrul Judeţean pentru vă invităm să rămâneţi şi la Sîmbăta de Sus o „Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu cu
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale în continuare la lucrările parte a vieţii, şi pe care-l deplină ştiinţă şi voinţă”!
Gorj şi de Societatea de Ştiinţe Filologie - Filiala noastre.” consideră un îndu- „Omul este o sinteză a părinţilor, influenţat
Tg. Jiu, fondator-coordonator prof. dr. Zenovie În continuarea sim- hovnicit şi un înţelept. de ereditate, mediu şi destin”!
Cârlugea. pozinului s-a prezentat Cuvântul său despre Au mai fost prezentate referate de P.S.
Revista cuprinde pe parcursul a 20 de pagini f i lmul do c u ment ar charisma isihast-misi- Visarion - episcop al Sibiului; preot C. Timotei
documente inedite despre viaţa Sfântului „Oltenia poartă spre cer” onară a monahismului - exarh al mănăstirilor din Mitropolia Moldovei,
Nicodim în Serbia şi la Athos, despre misiunea realizat de preot Sever ortodox, despre iubire arhimandrit Simion Stana - episcop de Strehaia,
sa la Bizanţ, despre satele donate stareţului Negrescu, redactor şef al şi Jertfă a captivat arhimandrit-exarh Teofil Roman de la Episcopia
Nicodim de prinţul Ştefan în Serbia. De asemeni „cetăţii creştine”, periodic atenţia auditorului. Clujului şi Domboş Stelian - secretar de stat în
cuprinde un istoric al mânăstirilor şi bisericilor al Sfintei Arhiepiscopii a Redăm câteva din Ministerul Culturii.
ridicate de Sfântul Nicodim în Ţara Românească, Craiovei, cuprinzând cuvintele de duh spuse Simpozionul a adus multe clarificări privind
minuni ale secvenţe din viaţa de de părintele Părăianu: viaţa şi lucrarea în Duh a Sfântului Nicodim,
Sfântului săvârşite la Tismana. Revista s-a obşte a mânăstirii: imagini de la atelierele de „Sfântul duh a înlăturat tina de pe ochii întemeietorul monahismului în Ţara
bucurat de aprecieri din partea Î.P.S. Teofan - ţesăturie, de pictură, slujba de la biserică, bătaia minţii”! Românească.
Mitropolit al Olteniei, din partea ierarhilor de toacă. „Cunoştiinţa vine de la Dumnezeu prin Zoia Elena DEJU
din ţară şi a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Un punct de interes a fost conferinţa inspiraţie”!

TRIPTICUL DE TISMANA
MĂICUŢA EVLOGHIA La Tismana,în ziua mă mistui şi mă caut, mă refac
LUMEA E O RUGĂCIUNE de Unu septembrie după răsuflarea pură a lui Isus
Măicuţa Evloghia şi astăzi tot
Lumea e o mare rugăciune, Doamne, veghează la somnul lin din Isus din anul Două mii şase de la Cina de taină, de trei zile
iar eu sunt o mică lumânare a Ta - al Sfântului nostru Nikodim! tot aşteptată din ceruri ca un dar
de tine dăruită tuturora şi numai Ce chip umil şi atât de liniştit mirositor şi salvator prin chinuri.
uneori aprinsă, de ziua binecuvântată
DEPARTE E NIKODIM Am de gând să nu mai mor, pentru că
şi ce gardă grea de veghe! Am fost
şi eu pe-aici şi acum am venit – Departe e Nikodim, al nostru sunt şi eu un trecător nemuritor
iată, a treia oară. Nimic, nimica frate şi zidirea lui din visuri doar astăzi, Doamne, când pe-aici
cum, bunăoară, ne este şi astăzi… nu uit şi nu adorm sub cerul trăite la Hilandar, şi aduse Începe nesfârşitul rugăciunilor mele.
pe-aici, la Sfântul nostru Nikodim tisăi binecuvântate şi schimbate aici – pe pământul românesc
de la care ne-a rămas doar lumina la faţă – în masa Cinei de taină de oltenesc, ca o lumânare! Fratele nostru sfânt, Nikodim –
degetul Lui Arătător şi salvat – plină de anaforă şi de vinuri. Unde este cerul Tău, Părinte? tot mai departe este, sub stele…
Exact asta ne întreabă El, astăzi din credinţa Universului pur şi simplu,
«Din moaştele Sfântului nostru, şi are secole, şase secole de mare blând şi nemilos cu noi, mut şi mult
ca un miracol necesar, fără de care aici, la mormântul Lui, ne-a mai răbdare, şi are o credinţă tare mai mutual decât tăcerea şi frigul
un neam întreg de credincioşi isihaşti rămas doar un singur deget, dar adusă sus – spre stânca cerului din sclipirea iute a Ochiului sfânt!
nu va mai supravieţui mai departe… acela zis – Arătătorul…şi asta răsfoit şi răstignit, suspendat artă-mă, Doamne, bunul meu Stăpân,
şi de care lumea noastră nevoie are acum ne este de ajuns!», ne spune pe rugul rugăciunilor lumii… că asta şi aşa ne eşti, astăzi –
Măicuţa Evloghia, aici încoronată ACUM ŞI ÎN VECII VECILOR, AMIN!
şi are Rugăciune şi Izbăvire – o taină Cu un surâs veşnic, de neuitat. Cât de măreaţă e biserica asta La Belgrad, în Serbia, spre
şi o destăinuire a trunchiului de tisă zidită doar din bucuria pietrelor sfârşitul lui Septembrie –
din care o apă vie răsare ca o anforă «Şi ce arată degetul Lui?», aerisite, de sigă, ce pluteşte acum anul două mii şase, numai
cât o viaţă, şi o viaţă douămilenară! o întrebă unul dintre noi. direct pe cerul senin şi albastru
«Cum, tu nu vezi?! El ne arată şi eu mă las suspendat ca o pană Adam PUSLOJIĆ
Belgrad,3.9.2006. cerul Lui!» de iarbă, de lumină şi de apă –

„Constantin Brâncuşi … la Târgu-Jiu”


de Monahia IEROTEIA CIOLAC
Nu ne aşteptam ca la Mănăstirea Tismana plată viaţa veşnică. Prin Poarta sărutului – Brâncuşi nu a impresionant „testament” gorjenilor.
să găsim tipărită o asemenea carte. Scrisă de Dintre simbolurile primordiale, Oul – for- înfăţişat niciodată moartea ca pe un eveniment Coloana Infinitului este cea mai mare ope-
regretata maică Ieroteia Ciolac, recenta abor- mă şi semn încărcate de sensuri – se repetă cu tragic, ci, dimpotrivă, ca pe o componentă ră realizată de Brâncuşi. Într-un catalog al
dare vine din această direcţie a credinţei stră- atâta insistenţă la Brâncuşi încât multora din- necesară a vieţii. Expoziţiei de la New York (1934), Brâncuşi
bune, cu multe deschideri către consacratul tre prietenii lui le plăcea să spună cu umor că Cele două fiinţe îmbrăţişate în sărut se notase, sub fotografiile unor Coloane de lemn:
vizionarism exegetic. artistul se străduieşte să reducă lumea la un transformă într-un ochi-fereastră a sufletului. „Aceste proiecte odată realizate vor sprijini
Pe parcursul a 40 de pagini întâlnim o Ou. Desăvârşit în sine, Oul primordial, Poarta Sărutului Ceresc este întâlnirea cu Cerul.” Este pentru prima dată când o sculp-
nouă interpretare a operei brâncuşiene, privi- Început al Lumii, este însăşi esenţa organică a Taina Supremei Iubiri. tură nu este realizată prin cioplire, ci este se-
tă cu ochiul sensibilităţii, al feminităţii, al tră- sculpturii. Crearea Lumii şi crearea unei Biserica „Sfinţii Apostoli”, care se află pe riată. Coloana impresionează prin splendoare,
itorului în Duh. Autoarea manifestă cunoaş- Opere de artă îşi au izvorul în Iubire; axă, întruchipează Cerul, zidit pe pământ, cu măreţie, atmosferă de calm şi rugăciune:
tere, meditaţie, înţelepciune. Dumnezeu-Creatorul a atins profunzimile fi- ajutorul simbolurilor, pentru că nu se poate „Elementele din care mi-am alcătuit stâl-
Broşura evocă Memorialul brâncuşian de iţei artistului şi-l influenţează în măsura în zidi o realitate cerească. pul reprezintă o adevărată scară spre cer.”
la Târgu-Jiu, pornind de la Masa tăcerii, Aleea care iubeşte. Brâncuşi a avut un mare respect pentru „Artistul trebuie să ştie a scoate la supra-
scaunelor, Poarta Sărutului, Calea Eroilor cu Masa tăcerii evocă cercul fără început şi eroii gorjeni care au luptat pentru glia străbu- faţă fiinţa din interiorul materiei.”
Biserica Sfinţii Apostoli până la Coloana fără sfârşit, expresie ideală a dragostei. nă. Ei au urmat Drumul Eroilor spre Infinit, „Patria mea, familia mea sunt pământul
Infinitului.Ea conţine şi o spicuire de date bi- Arta adevărată are misiunea să-l conducă dând prin jertfa lor plată câte o vamă pentru care se învârteşte în briza vântului, norii care
ografice, fotografii, aforisme, foaia matricolă pe om la cumunicarea cu Dumnezeu: a-şi lua cununa: „Ca fiecare operă să se des- trec, apa care curge, focul care încălzeşte, iar-
de la Scoala de Meserii din Craiova, actul de „Ca să pui în operă foc divin, trebuie să te prindă de tine, să fie desăvârşită, se cere o jert- ba uscată, noroiul, zăpada.”
donaţie făcut de Arethia Tătărescu, preşedin- contopeşti cu ea, să te aprinzi, tu însuţi, înlă- fă” (C. Brâncuşi). „Nu căutaţi formele obscure sau mistere,
ta Ligii Femeilor Gorjene către Primăria untrul ei. Trebuie să-ţi pui în joc timpul, viaţa. Construcţia Bisericii „Sfinţii Apostoli”, ca căci ceea ce vă dăruiesc este bucurie curată.”
Târgu-Jiu cu operele brâncuşiene etc. Atunci opera ta se va preface în flăcări de bu- şi a întregului Ansamblu, a fost luată pe răs- „Contemplaţi lucrările mele până când le
Mesajul transmis de Maica IEROTEIA curie” (C. Brâncuşi). punderea Ligii Femeilor Gorjene, a Arethiei vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”
este că Sfinţii strălucesc în Împărăţia veacuri- Între Masă şi Poartă este un mic răgaz de Tătărescu, preşedinta ei, care şi-a legat nume- (Constantin Brâncuşi)
lor şi pentru osteneala lor au primit drept răs- meditaţie – Aleea scaunelor. le de C. Brâncuşiu în nemurire, lăsând un Zoia Elena DEJU
Pag. 29 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Universul psihosocial al creştinismului cosmic
În ontologia umanului condiţia de „homo religiosus” este în parte, dar care a dat prin vreme românului probatul său niciodată doar „european” în general, doar „lume” în general:
un parametru definitoriu. Istoria comparată a religiilor relevă echilibru fiinţial. „Creştinismul cosmic” evidenţiază lămuritor, dispariţia determinaţiilor particularului n-ar face decît să in-
o diversitate uluitoare de forme prin care comunităţile umane aşadar, un tip de comportament uman, o forma mentis şi o dice, global, o gravă leucemie a umanului.
(şi, în cadrul lor, indivizii) posedă sentimentul sacrului, expri- specifică situare în lume, ca Weltanschauung. Creştinismul cosmic – postură religioasă autohtonă cu ra-
mă o conştiinţă a sacrului şi, în fine, revendică „pentru sine” Cîndva psihologia folosea o sintagmă, astăzi intrată în de- dianţă balcanică mai largă (de parcă ar fi acum revelatorul
sacrul: ca modus vivendi, ca soluţie existenţială psihomentală, suetudine: „l’âme du peuple”. Să se fi perimat însuşi fondul tîrziu al arealului traco-daco-geţilor, în care stăpînea cîndva
compensatorie în raport cu perisabilitatea fiinţei umane. problemei? Imediat după Revoluţia din 1989, cînd Academia credinţa zamolxiană în putinţa de a deveni nemuritor) – re-
Dacă, prin tradiţie, fiecare comunitate etnoistorică se în- Română a putut relua seria prestigioaselor sale „discursuri de prezintă un concept deschis. Pus în termeni de către menţio-
chidea – adesea ermetic – în propria experienţă a sacrului, recepţie”, începutul îl făcea (la 6 septembrie 1990), ca un simp- natul hermeneut al religiilor, conceptul e încă în curs de con-
conştiinţa modernă a mileniului III (mileniu al propensiunilor tom al posibilei noastre renaşteri de neam, academicianul solidare teoretică şi ca atare încă insuficient valorizat cultural
globalizante) caută simptomatic să elibereze valenţele diver- Mihai Drăgănescu, cu o expunere intitulată „Tensiunea filoso- în planul interogărilor umaniste ale prezentului. Cartea pos-
selor trăiri particulare ale sacrului, să le capitalizeze şi com- fică şi sentimentul cosmic”. Discursul folosea, drept pretext de teliadescă cu totul promiţătoare în domeniu rămîne pînă la
patibilizeze într-un proiect de viitor, autotelic, de dăinuire a omagiere academică a unui înaintaş, lucrarea „Dimensiunea ora actuală cea datorată lui Vasile Avram (dispărut, din păca-
speciei umane în vasta ei fenomenalitate. Un proiect dezirabil, românească a existenţei” a filosofului Mircea Vulcănescu, mort te, prematur, la începutul acestui mileniu) intitulată semnifi-
dacă nu imperios, ştiut fiind că actuala devenire a omenirii în închisorile comuniste. După Mihai Drăgănescu, cativ „Creştinismul cosmic – o paradigmă pierdută?” (1999).
comportă - pentru filosofi mai ales - multă inautenticitate şi „Dimensiunea românească a existenţei” (o putem socoti o an- Trebuie semnalată tendinţa de operare tot mai proprie cu acest
derută axiologică, deodată cu importante pierderi de potenţi- ticipare, în felul ei, a conceptualizării creştinismului cosmic, concept în lucrările româneşti de cuprindere filosofică, - bu-
al uman planetar. - I.P.) cuprinde o analiză strălucită a ceea ce se poate numi năoară în monumentala „Noologie” (2002) a profesorului Ilie
Examinarea formelor comunitare distincte de practicare a matricea minţii româneşti. În consecinţă, evocarea reparatorie, Bădescu, al cărei indice de materii trimite, în cazul „creştinis-
sacrului prezintă nu doar un interes teoretic generalizator (ri- în 1990, sub cupola Academiei, a suprimatului Mircea mului cosmic”, la numeroase pagini de text.
dicare ideativă la categorial), ci şi un interes de plan orizontal, Vulcănescu – gânditor reprezentativ pentru vocaţia filosofică Creştinismul cosmic, ca tip reprezentativ de religiozitate
în sensul dialogului posibil între forme particulare de institu- românească (întrucît există o asemenea vocaţie) – devine un ce normează, în partea noastră sub soare, o esthezie şi un mod
ire a credinţei religioase; dialog, desigur, nu în felul disputelor prilej de omagiere, mai cuprinzătoare, a însăşi dotării psiho- de viaţă comunitară „aşezată”, nu aparţine, evident, de mode-
teologale, ci ca deschidere a ochilor omului ancorat în cîmpul mentale a poporului român. „Vor fi totdeauna români care să lul religiilor scriptice, eventual logicizate, propovăduite de
definit al credinţei sale, spre alterităţi oricît de depărtate ale aducă la suprafaţă această matrice, conştient sau inconştient misionari ai Transcendenţei; pe o asemenea direcţie nu va ex-
acesteia; deschidere avînd drept rezultat o mai bună conside- (...) Această matrice a produs mari personalităţi şi departe de cela, oricît ar fi să fie teoretizat. Competenţa sa este alta: de a
rare a prezenţei sacrului din propria vatră şi, prin aceasta, o exprima măsura (în sens filosofic) universului psihosocial ro-
mai avizată situare de sine în existenţă. Conştiinţa identitară mânesc patriarhal, ca mod de vieţuire umană; o vieţuire au-
a unei etnii (a unei naţiuni) comportă implicit o conştiinţă de tentică, întrucît e infuzată în toate componentele ei de trăirea
neam a raportării specifice la sacru; aceasta chiar în cazul apar- în notă creştină (dar nu exclusiv creştină) a sacrului, de cos-
tenenţei la o religie – cum e creştinismul – îmbrăţişată de va- mism existenţial. Adesea auzim o sintagmă a gîndirii existen-
rii comunităţi umane. Într-o revistă academică ieşeană am ţialiste: „a fi în lume”. A fi în lume (ca individ sau colectivita-
obiectat de curînd în privinţa naturii prea generale a caracte- te) sub semnul creştinismului cosmic apare ca un exemplar
rizării gîndirii filosofice româneşti reprezentative ca modula- mod de a fi.
tă întrucîtva dinspre „religia Răsăritului”, dinspre cadrul ecu- Mircea Eliade ne-a oferit prima caracterizare expresă a
menic larg, bizantin/slav al ortodoxiei. Mai fecundă explicativ „creştinismului cosmic” prin două atribute specifice: 1) pro-
– spuneam – ar fi constatarea că opera filosofică românească iectarea misterului cristologic asupra naturii întregi şi 2) di-
a unor Blaga, Mircea Vulcănescu, Noica, Nichifor Crainic sau mensionarea liturgică a existenţei omului în lume (în „De la
Mircea Eliade comportă condiţionări dinspre tradiţia autoh- Zalmoxis la Genghis-Han, Studii comparative despre religiile
tonă, fără egal, a religiozităţii, numită „creştinism cosmic” sau şi folclorul Daciei şi Europei Orientale”, trad. rom. 1980, p.
„creştinism popular”. Aş adăoga aici că şi domeniul psiholo- 246), atribute care au puterea de a conota implicit viziunea
giei transpersonale româneşti, în notabila sa afirmare din ul- mioritică asupra condiţiei umane, viziunea etericei balade care
timii ani, pare să-şi configureze profilul prin consonanţă pro- s-a impus şi rămîne „piatra de încercare” şi „cheia de boltă” a
blematizatoare cu viziunea tradiţională a creştinismului antropologiei filosofice româneşti în continuitatea ei istorică:
cosmic. Dacă psihologia transpersonală americană – să zicem trecută, prezentă şi viitoare. (Dintre ultimile lucrări în proble-
– poate fi astăzi interesată de sora ei carpatică, socot că expli- mă aş menţiona cartea Ştefaniei Mincu, „Mioriţa – o herme-
caţia rezidă în faptul că aceasta din urmă se edifică sub zodi- neutică ontologică”, 2002, îndeosebi capitolul „Spaţiul religio-
ile unui univers generativ distinct, un univers decantînd în sului în Mioriţa”, p. 405-426).
sinea-i o proprie asumare a condiţiei pămîntene a omului. De bună seamă, nu poate fi lămurită aici consistenţa teo-
În Institutul de Filosofie şi Psihologie al Academiei Române retică a semnalatelor atribute puse în pagină de Mircea Eliade;
este în curs de antamare un proiect în cadrul unui program am făcut o încercare în acest sens prin articolul „Spre o antro-
de cercetare susţinut de Elon University din Carolina de Nord pologie a creştinismului cosmic” publicat în 1999 într-o revis-
(SUA) şi Universite de Paris (Franţa), proiect intitulat tă de cultură populară. În timpul acordat unei comunicări
„Perspective asupra modului de a trăi oferite de creştinismul nu-mi rămîne decît să enunţ unghiul personal diferit din care
cosmic”. În ansamblul său programul se numeşte „Perspective socot să detaliez teza lui Mircea Eliade, prin contribuţia mea
globale ale ştiinţei şi spiritualităţii” – şi merită semnalat faptul la proiectul pomenit la început, „Perspective asupra modului
că din partea universităţii americane programul este condus de a trăi oferite de creştinismul cosmic”; anume – trecînd în
de un gînditor de origine depărtat orientală, dr. Pranab Das, subsidiar dominantele interpretative ale comparatistului reli-
iar din partea universităţii franceze de un gînditor apartenent, giilor şi reaşezînd accentele pe manifestările fenomenale con-
prin origine, de o spiritualitate situată la cumpăna dintre Modelul synalethic al creştinismului cosmic crete ale viziunii carpatice populare a existenţei din planul
Orient şi Occident, profesorul Basarab Nicolescu, autor, între universului psihosocial autohton. Vizez cuprinderea sintetiza-
altele, al unui tulburător „Manifest al transdisciplinarităţii”. În a-şi fi redus potenţialul, va mai produce cu siguranţă” (Acad. toare a vieţuirii noastre patriarhale, exemplar structurate sub
largul orizont de aşteptare al programului menţionat, proiec- Mihai Drăgănescu, „Tensiunea filosofică şi sentimentul cos- zodiile creştinismului cosmic, prin introducerea şi utilizarea
tul românesc – analiza relevanţei creştinismului cosmic pentru mic”, Discurs de recepţie, Bucureşti, Editura Academiei a patru descriptori de conţinut; îi voi numi lapidar imediat,
o reconsiderare postindustrială a situării omului în existenţă Române, 1991, p. 12-13). După cum se vede din chiar intitu- pentru ca în final să supun reacţiei dvs. modul cum adiţionea-
– sperăm să prezinte interes. larea textului omagial, „sentimentul cosmic” este reliefat ca ză ei într-o diagramă sintetică; o diagramă, apreciez, de largă
După cum se ştie, „creştinismul cosmic” este un concept paradigmă definitorie a mentalului autohton. Filosofia, psiho- actualitate umană.
introdus în istoria comparată a ideilor şi credinţelor religioa- logia, sociologia nu pot ignora o atare paradigmă în construc- Primul descriptor cu valoare categorial-filosofică al uni-
se de către Mircea Eliade spre a desemna modul reprezentativ, ţiile lor teoretice, căci de inducţia ei atîrnă chiar şansa teore- versului psihosocial în discuţie este cel al LOCUIRII, al ipos-
puternic individualizat, de trăire comunitară a sacrului propriu tizărilor româneşti de a deveni elocvente pentru cultura de azi tazei româneşti, imemorial instituite, de locuire a lumii: de la
vieţuirii patriarhale româneşti. Este forma noastră populară a Occidentului, de a fi luate în considerare universală. geografia asumată mitic, pînă la locuinţa poziţionată cosmic;
de asimilare/transfigurare a literei religiei creştine prin absorb- Cincizeci de ani de comunism în răsăritul şi în sud-estul topografii şi arhitecturi consistente simbolic şi, prin aceasta,
ţia organică a acesteia în arheitatea spiritualităţii precreştine Europei (pînă în zona fostelor republici sovierice asiatice) au de o deosebită relevanţă antropologică, de la care mentalul
a locului. Nu oarecine, ci tocmai cunoscătorul performant al demonstrat că „gena” etnicului, proprie comunităţilor sociale modern s-a abătut în favoarea unor criterii de confort consu-
hierofaniilor de pretutindeni, Mircea Eliade, numeşte creşti- constituite în timp e prea adînc engramată în inconştientul mist cu bătaie scurtă. În miezul acestei locuiri de respiraţie
nismul cosmic „formă de creaţie religioasă” de un interes colectiv spre a fi scoasă „prin decret” - prin forţa intereselor cosmică se află, desigur, casa familială întemeietoare, habitatul
uman deosebit. În largul geografic sud-est european, unde bi- supranaţionale – din istoria omenirii. O dată cu descompune- domestic. Mi-au trebuit cîndva paginile unei întregi cărţi
serica ortodoxă este predominantă, „creştinismul cosmic” apa- rea imperiului sovietic – şi exprimînd chiar un factor impor- („Viziunea axială a lumii”, 2oo1) ca să vorbesc numai de mor-
re teoreticianului ca o problemă de antropologie creştină dife- tant al acestui proces de descompunere – „gena” a răbufnit fologiile arhetipale sacre, încărcate de noimă cosmică, ale st-
renţială; sau, cu vorbele lui Lucian Blaga: în cazul arealului anarhic. A vorbi, pe acest fond, de „naţionalism”, absolutizînd îlpilor de casă patriarhală sculptaţi geometric, - holomeri ex-
românesc, adică în lăuntrul „spaţiului mioritic” sunt de dis- conotaţiile negative reale ale fenomenului nu rezolvă proble- presivi ai simbolicii de întreg a adăpostului uman românesc,
cutat „diferenţierile pe care timpul le-a operat în substanţa ma, ci numai o incriminează extraştiinţific. ai condiţiei pămîntene de „locuitor”.
creştină”, astfel configurîndu-se un stil, un mod aparte de a fi În chiar proiectul de viitor al umanităţii, o dată cu realiza- Al doilea descriptor categorial este cel al SĂRBĂTORII
în lume. rea unei Europe oricît de comunitare, preocupările ştiinţifice („sărbătorescului”) prin care individul, colectivitatea sedimen-
După cum deja se întrevede, creştinismul cosmic nu are de etnopsihologie diferenţială nu vor dispare, devenind automat tată socio-cultural trăiesc o miraculoasă regăsire de sine.
relevanţă numai în sfera de preocupări a fenomenologiei sa- caduce; socot că dimpotrivă, teoretizările în chestiune vor Trăirea autentică a sărbătorii e ca o maximizare a umanului
crului. Conceptul eliadesc – nu fără consonanţe de gînd în cîştiga în interes, - unul, de astă dată, al practicii istorice cu din om, luminoasă arenă a comunicabilităţii şi consensului
scrieri anterioare de filosofia culturii şi de etnopsihologie – se deosebire atentă la particularităţile şi nuanţele cîmpurilor psi- spiritual, iar mai presus de toate, prilej optim al comuniunii
dovedeşte a fi decisiva poartă hermeneutică de intrare în uni- hosociale organice, din diferitele locaţii geografice ale conti- de taină cu realitatea cosmică, de cosubstanţializare cu divinul.
versul psihosocial autohton, imemorial constituit, azi degradat nentului, ale Terrei. Nu va putea exista (n-ar trebui să existe) Intensificată, simţirea încearcă revelaţia timpului sacru al în-

Pag. 30 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


ceputurilor, al unei globale proclamări festive a existenţei. S-au noi s-a acumulat, din secolul al XIX-lea şi pînă în prezent, o a lumii, de autentica trăire a timpului totalizant al sărbătorii,
scris la noi lucrări excelente preocupate să fixeze coordonate- literatură (îndeosebi etnografică şi etnologică) aş zice – covîr- de autentica rînduire sacrală a sorţii în deschiderea eternităţii.
le sărbătorescului trăit în nota creştinismului cosmic autohton: şitoare, semn că instituţia socială a asumării elevate a morţii, E polul fiinţării inautentice, alienante pînă la disoluţie antro-
de la „Duhul sărbătorii” (1936) a filosofului gîndirist Vasile a pregătirii pentru moarte şi a înmormîntării după o rînduia- pologică. Acest descriptor, înstrăinarea umană, apare ca fertil
Băncilă, pînă la „Practica fericirii, fragmente despre sărbăto- lă ziditoare în postexistenţă a deţinut şi deţine încă un rol teoretizabil astăzi, în lumea modernă, tocmai prin felul speci-
resc” (1985), cartea – cenzurată la vremea ei – a etnologului fundamental în universul psihosocial românesc. Spaţiu geo- fic în care se configurează el în cîmpul creştinismului cosmic.
Paul P. Drogeanu şi pînă la mai recenta cercetare a Ozanei grafic al creştinismului cosmic fiind, românitatea conservă (cel E cu totul propriu culturii şi spiritualităţii noastre tradiţiona-
Cucu-Oancea, „Trăirea sărbătorilor, între meditaţie şi petre- puţin „în idee”, aidoma „satului” elogiat de Blaga), în fuziune le să privească lumea prin binoclul întors al înstrăinării: anto-
cere” (2001). Departe de a fi datoare resemnării paseiste, ase- cu fondul ceremonial creştin, cele vechi „ale mortului” ca pe logiile noastre de lirică populară, de exemplu, conţin constant
menea scrieri privesc mai de grabă constructiv spre criza uma- o nepreţuită zestre antropologică, în chiar mijlocul unei grupaje ample de „cîntece de înstrăinare”; descriptorului în-
nului proprie lumii moderne. Încă Vasile Băncilă observa, Europe îndestul de secularizate, în care pînă şi funeraliile au străinării existenţiale ethosul carpatic i-a descoperit nenumă-
deplîngînd degradarea instituţiei psihosociale a sărbătorii: devenit formale, oficializate, expeditive, - simple succedanee rate faţete şi nuanţări. Dar pare că nu s-a preocupat încă ni-
„Situaţia omului modern este dureroasă: cu lumea nu mai şi simulacre ale veritabilului rit de trecere care, în arealul car- meni să realizeze, pe nevoile vremilor avenire, o operă
poate comunica în adînc, pe el nu se mai poate găsi. Viaţa i se patic, vădeşte încă puterea de a fixa „fără rest” omul, cu tot cu comparatistă care să examineze în paralel „înstrăinarea” ro-
transformă într-o cursă de căutare a sa, pentru ca la urmă să viaţă şi moarte, cu tot cu neam, în armonia Firii. mânească şi „alienarea umană” cea mult pritocită de filosofi-
vadă că a pierdut şi lumea, şi pe sine însuşi. Principiul sărbă- În fine, al patrulea descriptor al mediului de viaţă al cărui ile Occidentului.
torii trece astfel prin zile de grea cumpănă” (op. cit., ediţia factor de organicitate înseamnă creştinism cosmic este cel al Despre felul cum corelează în sinoptica unui model grafic
1996, p. 74-75). ÎNSTRĂINĂRII. Aşa cum credinţa religioasă incumbă în si- factorii locuirii, sărbătorii, trecerii şi înstrăinării – nici un cu-
Al treilea descriptor al fiinţării româneşti pătrunse de creş- nea-i polul păcatului, al rătăcirii, universul psihosocial al cu- vînt. Risc o testare: să văd dacă ideograma adăogată prezentei
tinism cosmic priveşte TRECEREA („marea trecere” dincolo, tumelor româneşti – univers judicios abordat, şi nu pastoral- comunicări poate sau nu să intereseze doar pe baza prelimi-
sau „marele drum” al existenţei fiecăruia). Pe problematica idilic – comportă în sinea-i polul înstrăinării: al distanţărilor nariilor expuse.
morţii – congeneră conştiinţei filosofice a speciei umane – la (dramatice prin conştientizare) de autentica locuire cosmotică Ion POGORILOVSCHI

Clelia Ifrim Cântece pentru


Mioara
pe un drum fără hotare, tărâmul cel mut,
pe un drum cu stâlp de foc, într-o iarnă seacă
plânse toate la un loc. ce lumea îneacă,
din nou eşti lumină
şi trup fără tină
O zi de iarnă şi nu te mai doare
vorba muritoare.
Norocul nu ţine
Din cântec încet,
de ziua de mâine,
sora mea de sufet,
ci de-un stol de vrăbii
îti aduc un rând
duse pe corăbii,
şi lăsate-n larg
unde stelele se sparg,
ce n-a fost nicicând
scris de mine-aici, MOR PE DRUM
ci de rândunici,
de lasă în urmă Nataşei mele
de pui zburători
umbra de ţărână.
sora mea de flori,
şi un rând de-acum Tu mori pe drum, Adame,
Norocul nu ţine dacă mai călătoreşti
sora mea de drum.
de ziua ce vine, aşa, nebunule...aşa, atât de
ci de-un stol de vrăbii nebun ca un nebun! Opreşte-te
trecute prin săbii, mă, omule, salvează-te!
MIOARA POPESCU a fost traducătoarea
ajunse departe Lasă la o parte, odată...
Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
cum scrie în carte, toată literatura românească!
Aveam să o „cunosc” peste ani, din fotografiile
cu stele pe gură Lasă-te de Eminescu, Blaga, Bacovia.
şi povestirile mamei ei, Maria Popescu, sora
pe unde trecură. Uită-l pe Barbu şi Arghezi, uită-i.
scriitorului Ion M. Iovescu, autor printre altele
Cântecul grâului şi al romanului „Se întorc morţii din mormin- Nu vezi cum dispari din cauza lui Bogza
Norocul mai are şi tot te micşorezi, acum, de la Naum?
te”, roman pentru care avea să facă 13 ani de
Grâuşor din grâu de iarnă ziua de scăpare Ce-ai tu cu Urmuz şi Caragiale!
închisoare. Mioara provenea dintr-o familie în-
lumea vine să te cearnă, când intră în stol Şi ce dacă este pe lume Oda
stărită din satul Bughea de Jos, de lângă Râul
să te-mpartă până-n seară cu sufletul gol, în metru antic şi Rugăciunea
Doamnei. A fost o femeie foarte frumoasă şi-i
cu o lacrimă de ceară. şi zboară spre soare unui dac, Poarta sărutului
plăceau lucrurile clare ca lumina zilei. Era în-
umbră de ninsoare, şi Coloana infinită?
zestrată cu o energie deosebită şi sufletul ei
Grâuşor pus în hambar cu sufletul plin
aducea ordinea şi blândeţea credinţei în jurul
lumea plânge cu amar, de dulcele vin. Lasă-te de toţi, lasă-te de tot.
ei. A plecat din lumea aceasta la 43 de ani,
că nu ştie unde se duce într-o zi de decembrie 1990, spre a cânta acolo Vină, mă, acasă, omule sălbatic.
Nemernicule, muritorule!
sufletul zburat din cruce, Sora mea de drum în cer, un colind întru întâmpinarea Naşterii
Mălaiul mă-ti, auzi!
Domnului Iisus Hristos, în care a crezut cu toa-
sufletul zburat de-aici tă bucuria şi tăria fiinţei sale. Ştiu că lumina
ca un bob de licurici, dimineţilor albastre de iarnă, curate ca lacrima Dar, crede-mă, vei muri
Din cartea de şoapte
ce-a lăsat prin el să treacă care ne spală şi îmbogăţeşte, este şi pentru ea. aşa,pe drumuri trăind.
sora mea de lapte,
sunetul din lemn de toacă, Sau cum spune Psalmistul „spăla-mă-vei şi Tot la masa cu hârtie
soră neştiută,
mai vârtos decât zăpada mă voi albi”. şi de munca de tradus. Viaţa ta
din cartea-ncepută,
sunetul din fir de vânt, atunci, adevărată, unde-i?
începută-n cer
din zăpezile de rând, Din ce mâncăm acasă, ce pâine de Cristos
cu un ram de ler,
din zăpezile de-acasă, şi unde sunt vinurile noastre de altă dată
pus peste zăpadă
grâuşor pentru mireasă. albe şi grele, carnea afumată,
lumea să nu vadă
cu cartofi mărunţi pentru copii,
tot ce te-a durut
din ce sumă fabuloasă încă
Lacrima în primul sărut.
mai trăim şi noi doi, spune-mi
traducătorule răstignit
Din cartea de soare,
din răsărit?
Patruzeci de mărgeluşe sora mea mai mare,
stau ca fetele la uşe, soră de la munte
Şi eu spun
stau cuminţi la căpriori ca un stâlp de punte,
înmulţite de trei ori. ce ţine în spate
Poetul, ca şi
Stau ascunse pe la geam, ape multe toate,
soldatul...asta este, iubito
înmulţite peste an, ca un stâlp de pod
aşa ne este, aşa, frate Hristea
înmulţite pân-la soare din lemn fără nod,
al meu!Eu nu mă las, Nichita.
patru sute de mioare. din lemn ce-a-nflorit
Lăsaţi-mă
Înmulţite pân-la lună ca un trup iubit.
să mor!
unde turma se adună,
înmulţite pân-la stele Din Cartea cea dragă
patru mii de mieluşele. ce-o ştiai întreagă,
(În trenul spre Belgrad, 11 mai 1994)
Înmulţite iar spre soare, soră ce-ai trecut
Adam Puslojić
Pag. 31 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Dacismul sadovenian
„Creanga de aur” şi sensul tradiţiei
1. S-a vorbit, nu întotdeauna în consens, toate. Cel pe care îl servim e unul, născut din îngroaşă portretele până la grotesc şi „ştiind că va fi cel din urmă slujitor al muntelui
despre caracterul iniţiatic al romanului el însuşi; şi din acest unul toate au ieşit şi el e caricatură. Devenită împărătiţă, Maria de la ascuns”. Această conştiinţă de sine îl face pe
„Creanga de aur”, operă unică în universul în toate şi le învăluie pe toate. Nmeni dintre Amnia, o floare pură şi rară de Orient, e Kesarion un om superior, capabil a înţelege
artistic sadovenian. Dar tema de fond a cărţii muritori nu l-a văzut (…). Dragostea noastră dezamăgită curând de moravurile tânărului mersul vremurilor şi convins aproape că va
este ucenicia, prezentă, de altfel, şi în alte cătră fraţii noştri cei neluminaţi trebuie să se împărat Constantin („fiul împărătesc urmează oficia în gol. În inerţia datinii, al XXXIII-lea
scrieri – în sens generic, ucenicie şi iniţiere împace cu tot ce poate fi de folos sufletului lor. legea lutului; lumina cea deapururi n-o poate Decheneus va realiza „pactul”, salvând astfel
fiind, de fapt, consubstanţiale în sens tematic Dacă pot fi astfel mai buni, să rostească bănui; va pipăi până la sfârşitul timpului său”. mistica dacică prin noua religie. E bucuria
şi conceptual, definind o completitudine numele lui Isus…Slujesc pe acelaşi Izgonită de la palat, merge în Insula bătrânului mag adusă în faptă de Kesarion
reciprocă de sensuri şi deschideri spirituale. Dumnezeu… Căci o lege care pare nouă nu Principelui. Spiritul credinţei şi al înţelepciunii Breb.
„Creanga de aur” e cartea deschiderii spre schimbă nici frica, nici nădejdea, nici viaţa, îl ţine treaz episcopul Platon, retras şi el la Acesta este înţelesul romanului, spre
lume, spre spiritul nou vehiculat de creştinism nici moartea. După cât înţeleg, această silă mănăstirea Sakkoudion din Bithynia, căzând această semnificaţie este dirijat. Pasionatul
şi nicidecum catehismul unei inerţii/închideri vine de cătră împărăţia Bizanţului (…). Aş pradă furiei Isaurianului; tot astfel Alexie profesor Stamatin explică studenţilor săi
mistice. Iniţierea (etapa egipteană), în sens dori să aflu dacă popoarele lor sunt mai Moseles, printr-un joc de intrigi urzit de sensul tradiţiei: „Duhul magului e o realitate
teoretic, şi ucenicia, în sens practic (etapa fericite şi dacă preoţii legii nouă au sporit cu- Despina Irina. Vrednicul om de stat Stavrichie vie nu numai în civilizuaţia preistorică a
bizantină), cu alte cuvinte, învăţătura şi un dram înţelepciunea.” (s.n.) dă dovadă de multă pricepere şi abilitate, dar pământenilor noştri (…). Părinţii noştri geţi
praxisul (folosinţa ei trebuincioasă, după Aceasta e starea de criză mistică a magului. va sfârşi în surgiun. Peste tot foiesc iscoadele şi elini, domnilor, au învăţat de la Egipet şi de
oameni şi locuri) sunt dimensiunile evidente Pentru jertfa iniţierii (la Egipt) şi uceniciei (la Marelui Papias, şeful poliţiei secrete. la Babilon cele douăsprezece simboluri şi cele
ale operei, canavaua ideatică a unui mirabil Bizanţ) este ales Kesarion Breb. Magul Totul l-a dezgustat pe tânărul monah geto- şapte simboluri, şi pătratele, şi imaginile
scenariu epic. intuieşte spiritul înţelept al tânărului monah, dac la Bizant: decăderea moravurilor, politica constelaţiilor, şi toate câte trebuie pentru a
Suntem în anul 870 „de la izbăvitorul receptivitatea şi deschiderea sa spre noua lege, opresivă şi ambiţioasă a împăraţilor, contrastul ceti în eternitate şi în clipa trecătoare. (…)
Hristos” – perioadă în care procesul de înştiinţându-l că i-a „sunat ceasul”. dramatic între lux şi putreziciune. Înşişi Isus e soarele inimii. În această inimă dorm
formare a poporului român era, în linii mari, Şi după câteva precepte şi sfaturi de taină, „cuvioşii monahi” din sfintele mănăstiri nu practicile vechi… Practicile vechi îmbinându-
format – „lumea îşi întorsese faţa către o lege Kesarion Breb ia drumul Egiptului pentru sunt decât „cerşetorii vieţii şi zarafii se cu legea nouă a inimii frăţeşti îmi devin
nouă”. Creştinismul prindea cât mai mult în şapte ani de iniţiere, pentru ca imediat rugăciunilor”. Dar Kesarion nu stă astfel cu mult mai scumpe; îmi evocă imaginea
Dacia. Bătrânul mag, al XXXII-lea Decheneus, în capitolul al IV-lea să înceapă în preajma acestora, el stă mamei care-mi şoptea basme şi murmura
sălăşluia în muntele ascuns, întreţinând focul povestirea venrii sale în mereu (parte copleşitoare descântece rămase de la dânsul”.(s.n.)
magic. În această peşteră iniţiatică, bătrânul Bizanţ, unde îşi consumă din roman) în preajma „Străbunii mei de la Burebista şi mai de
mag „practica, în epoca regilor daci, după o ucenicia în cadrele vizionarului episcop demult stăteau c-o inimă nouă în faţa
rânduială antică de la Memfis (!), grafia sacră dogmei creştine. Platon. Iar minunilor”, afirmă profesorul Stamatin, făcând
a cunoaşterilor spirituale. Hieroglifele Contactul cu reşedinţa lui elogiul acelui tip de cunoaştere intuitivă
cuprindeau un principiu de înţelegere această lume de Platon nu-i (Blaga i-ar zice „luciferică”), superioară în
universală a noţiunilor, înfrăţind pe iniţiaţi gală şi decor Bizanţul, ci mu lte pr ivinţe mo du lui p ozitivist
într-o limbă mută…” Cale de trei zile de mers or i e nt a l , d e mănăstirea („paradiziac”), tocmai pentru că acele practici
împrejurul peşterii nu calcă picior de om. În splendoare, „legau pe om mai strâns de stihii”.
solitudine mistică, Decheneul tălmăceşte muzică şi „Acolo unde dumneavoastră raţionaţi şi
zodiile, întreţine focul mistic şi veghează bogăţie nu-l încercaţi a trece spre adevăr prin silogisme şi
crugul datinilor şi eresurilor oculte („Pe ipoteze, înţeleptul de demult avea o cale
altarul luciu de piatră stăteau semnele tainice deschisă, o împărtăşire directă, o însuşire de
ale vieţii şi ale morţii”). Trăieşte o senectute a pătrunde nesilit în miezul lucrurilor.
cosmică. E trist, „n-avea bucuria pe care o Aspectele lumii şi fenomenele naturii magul
arăta de obicei la adunările ucenicilor săi. le prezenta în embleme: le punea deci cheie
Rămânea aspru şi părea a se întoarce veşnică. După aceeaşi metodă, sub simbol,
necontenit în sine”.1 adevărul cel mai abstract putea deveni
Prorocul se arăta lumii la cinci sau la şapte sensibil; o propoziţie uscată se mişca în
ani o dată, adus fiind în văi de ucenicii săi. imagini; astfel necunoscuturile se îmblânzeau,
Acum, însă, îngrijorat, primeşte pe „monahii zidirile neanimate şi entităţile morale se
lui Zalmoxis”, făcând asupra lor „semnul celor poetizau; metafizica se înfăţişa într-o horă de
patru puncte, care înseamnă nemărginirea în zeiţe.”
spaţiu, regenerarea necontenită a vieţi, jertfa 2. De fapt, elogiul spiritualităţii arhaice în
şi mângâierea. Era vechiul semn al iniţierii, pe „Creanga de aur” este un pretext pentru a
care, în văile depărtate, unde se alină apele, la impresionează. recunoaşte elemente recente ale altei doctrine:
D u h u l Sakkoudion,
acelaşi ceas, preoţii legii nouă, a lui Isus, îl o fortăreaţă a „Am ajuns să preţuiesc şi să iubesc aceste
făceau asupra poporului, vestind Învierea”. înţelepciunii îl alcătuiri vii ale religiei vechi a pământului
ţine mereu treaz spiritului
Magul ştia „de mult de legea nouă către creştin, un acestuia – afirmă profesorul Stamatin -, găsind
care noroadele se îndreaptă” şi pe care în ideea că „toate în ele însăşi gândirea strămoşilor mei şi însuşi
cele omeneşti sunt avanpost al
încăodată, acum, Kesarion Breb i-o confirmă. acesteia către lumea sufletul lor. Religia nouă, care n-are decât zece
Tânărul monah geto-dac, venit din mijlocul părere şi sub lumină veacuri, nu s-a putut substitui puterilor
viermuiesc putreziciunile.” traco-geto-dacă.
semenilor, unde „legea nouă” devenise o Kesarion trăieşte la trecutului decât în parte şi superficial. Poporul
realitate inevitabilă, susţine, convingător, în În scaunul imperial, după însă practică legea veche.”
moartea lui Leu-Împărat, Bizanţ în această lume
faţa magului, cauza acesteia: „În văile apelor pestriţă, se amestecă printre Gândirea şi practica omului primtiv sunt
noastre şi cătră câmpia Istrului, preoţii noştri iconoclast al ortodoxiei ca şi tatăl său dominte de miturile vârstei de aur. Eterna
Copronimul, provizorea împărăteasa Vasilisa oameni, văzând mai peste tot lipsă de credinţă
trebuie să deschidă biserici.” şi pragmatism bizantin. Iubirea pentru tânăra reîntoarcere dă consistenţă vieţii şi întreţine
Mai mult chiar,în grota iniţiatică, bătrânul Irina „luptătoarea pentru ortodoxie împotriva focul sacru, iniţiatic, al ritualului.3
arienilor”. Însă neliniştea vechilor mercenari şi nefericita împărătiţă Maria de Amnia îi
Decheneus al XXXII-lea oficiază ritualul pune în încurcătură spiritul său de înţelept. Timpul „roade şi degradează” (Anii de
străvechi alk legii „zalmoxiene”. Ritualul ai viteazului împărat răposat Isaurianul (care ucenicie), abolirea lui înseamnă un triumf al
erau convinşi că „războiul împotriva sfintelor Înţeleptul, însă, nu se dezminte – tot ceea ce
scoate pe om din circumstanţialitatea istorică a fost înălţător în această iubire va rămâne, spiritului, o şansă a absolvirii. Pe această
şi îl proiectează într-un timp mitic. Sub acest icoane era bun şi pentru că le deschidea coloană vertebrală se înalţă schelăria
pivniţele, cămările şi tainiţile monarhilor”) nu prin spirit, eternitate („creangă de aur”).
semn trăieşte bătrânul mag. Existenţa sa Iniţiatul şi înţeleptul Kesarion e prea înarmat misticismului geto-dac, a spiritualităţii
precum şi a cultului său nu pot fi concepute poate fi potolită „cu bucăţi de aur bătute”, căci arhaice. Neputincios în plan material şi vital,
„acei oşteni erau deprinşi nu numai cu cu teoria vieţii pentru a se găsi în criză de
dincolo de practicile ritualice. Însăşi trimiterea personalitate ori pentru a greşi. „Egipteanul” omul recuperează totul în plan mistic. (Tema
lui Kesarion Breb la Egipet şi Bizanţ este un războaie cătră varvarii bulgari şi cătră păgânii ritualului poate fi urmărită şi în alte opere, ca
ismailiteni şi se socoteau ruşinaţi având la sesizează formele trecătoare ale lumii sub care
semn de alegere şi o speranţă temeinică în dăinuie legi eterne. legile îşi schimbă Demonul tinereţii, Baltagul, Paştele blajinilor,
continuitatea credinţei. împărăţie braţ care nu putea purta sabie; dar Ochi de urs, Nopţile de Sânziene, Fraţii
mai aveau şi deprinderi spurcate de a sfărâma numerele. ceea ce ţine însă de domeniul
Decheneus nu vede o ieşire din criză a esenţei este citit cu repeziciune de înţelept. Jderi…)
noroadelor decât pe o cale de compromis. sfintele icoane şi a prigoni pe cinstiţii În grota iniţiatică, ritualul presupune
monahi.” Formele trecătoare înşală pe neiniţiaţi, de aici
Consimte ca preoţii să acţioneze în acord cu superioritatea „egipteanului” în a citi lumea, deliberat o abolire a timpului istoric, totuşi
ordinea oficială („să le dăm sfat să se plece Căpetenia era Alexie Moseles, ai cărui soli starea de criză începe în Creanga de aur în
tainici veneau din Armenia şi Tracia, de la în a o înţelege, dincolo de aparenţele
stăpânirii”), ba mai mult, printr-un sofism de înşelătoare. momentul în care bătrânul mag ia cunoştinţă
înţelepciune, echivalează religiile, dându-le Agatocle şi de la Lahonodracon. Astfel, de triumful religiei noi în rândul mulţimilor.
Constantin-fiul este aclamat de mulţime şi se Al. Paleologu,2 consideră – pe baza schemei
numitorul comun al celor mai bune moravuri: consacrate a scenariului iniţiatic - că şederea Între respingerea totală (fără audienţă) şi calea
„Fiule, răspunde bătrânul, am în mine şi anunţă vestea căutării miresei. Viitoarea „abilă” a coexistenţei (care oferă şansa
împărătiţă va fi Maria, nepoata cuviosului la Bizanţ constituie ultima treaptă a iniţierii lui
bucurie. Veştile pe care mi le aduceţi nu mă Kesarion Breb, ba mai mult chiar, „o necesară subzistenţei, a coexistenţei organice),
pot mâhni, căci tot ce se întâmplă e rânduială Filaret şi a doamnei Teosva, aleasă de Kesarion înţelepciunea ultimilor Dechenei înclină spre
Breb (splendidă scena încercării condurului!) probă a coborârii în infern”. Dar infernul
a Celui prea Înalt pe care noi îl servim. Bizanţului vine din lipsa de credinţă şi cea din urmă.
Mi-aţi vorbit de mult de legea nouă cătră prin crecomandarea episcopului Platon. De altfel, şi magul din Carpaţi ştia aceste
Până la un punct lumea sclipitoare a decăderea moravurilor. Dialogurile cu
care noroadele se îndreaptă; dar sub cuvintele înţeleptul episcop Platon şi prietenia care se înţelepciuni, de vreme ce acceptă că
ei proaspete eu văd aceleaşi semne vechi, căci Bizanţului e prea învăluită de fast şi spirit ca „Dumnezeu are o mie de nume şi o mie de
să mai fie sesizate contradicţiile, însă cu leagă între ei sunt de înaltă comuniune/
Domnul Dumnezeu are o mie de nume şi o mie empatie spirituală. Kesarion Breb îndeplineşte forme”, că „ceea ce e veşnic nu se poate clăti”.
de forme. Poate ochii oamenilor de rând au intrarea în scenă a tânărului Isaurian, în care Cu alte cuvinte, religiile, sub oricâte forme s-ar
înflorea abjecţia, decrepitudinea şi prigoana unele servicii pe lângă curtea bizantină, se
nevoie de altceva şi sufletul lor doreşte alt joc comportă şi gândeşte ca un bun creştin în manifesta, recunosc esenţa divinităţii. Ceea ce
de colori, dar cel ales trebuie să rămâie într- creştină a înaintaşului, peisajul se întunecă. e permanent ţine de esenţe, nu de forme
Scena se întoarce şi ne arată schelăria putredă toate împrejurările, la Amnia şi Paflagonia.
acelaşi loc al său, îndreptat cu toată puterea Întors în ţară, devine al XXXIII-lea Decheneus trecătoare. Pentru mag, etapa bizantină a lui
spiritului spre înţelepciunea cea mai presus de a decorului. Palatul Elefterion, Augusteonul Kesarion Breb va fi o „bucurie a sufletului”. „A
şi grădinile splendide rămân mult prejos de
1 Toate citatele din ediţia „Creanga de aur”, B.P.T., decăderea moravurilor! O Sodomă bizantină 2 „Treptele lumii sau calea către sine a lui mihail Sadoveanu” 3 Mircea Eliade, Le mythe de l’éternel rétour, Galimard,
1973. (C.R., 1978, p. 53). Paris, 1969.
Pag. 32 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
sosit ceasul” ca tânărul Kesarion să intre pe condiţia.” 5 conştiinţa unui popor. Mesajul pe care îl silvestre, poate fi tot atât de bine ţinutul
scena istoriei „vrednic de jertfă” (bineînţeles, o Bizanţul este o adevărată „prăpastie a aduce acestei lumi este că „pe acest fond vechi Făgăraşului. Brudur e numele unui preot,
altă jertfă decât aceea a legii vechi privind desfătărilor”, o Sodomă a Orientului. s-a altoit civilizaţia romană la începutul erei vânător de ţapi sălbatici şi urşi, şi e destuil ca
„sacrificiul Mesagerului” pe altarul de andezit Creştinismul nu fusese îmbrăţişat cu creştinismului”. Suntem urmaşii unui neam şi numele lui să-i sugereze scriitorului o oarecare
de la Sarmizegetusa). Când eşti primul într-o convingere, iar Irina Vasilisa, împărăteasa nu cunoaştem toate generaţiile care s-au onomastică autohtonă („era deci dac”).
întreprindere, şi rolul e copleşitor! De aceea moştenitoare, îşi exercită tirania puterii la succedat până la noi. A rămas însă muntele, Numele e un pretext pentru a face cu mândrie
Kesarion are nevoie de iniţiere şi ucenicie în adăpostul acestei religii. Kesarion Breb cu întreaga sa metafizică, ca un simbol al o supoziţie evocativă: „Printre ţancurile
ale noii credinţe ce cucerise sufletul oamenilor rămâne totuşi lucid, chiar dacă nu poate găsi permanenţei, spaţiu originar, sediu al magului, caprelor şi potecile urşilor umblă păstori cu
înainte ca aceasta să fie oficializată în ţinuturile în această lume macerată de duhuri malefice leagăn al civilizaţiei dace („Muntele ascuns” turmele, acum ca şi în domnia lui Decebal
nord-dunărene. Într-o ecuaţie mai generală, decât un singur înţelept, pe episcopul Platon. – „Muntele Sfânt”, Kogaionul de care vorbeşte Rege.”
abilitatea magului şi receptivitatea celui din Îşi dă seama că adevăratul creştinism e o Strabon în „Geografia” sa şi căruia i s-au găsit, Moldova lui Ştefan cel Mare (Viaţa lui
urmă Decheneu la noua credinţă semnifică doctrină superior organizată, atâta timp cât e azi, mai multe localizări în coroana muntoasă Ştefan cel Mare, 1934) este stăpânită de acei
firea înţeleaptă a unui popor de a înţelege utilă prin convingere (scenele cu nobleţea a Dacoromâniei). „vechi pământeni ai Daciei”. Mircea Eliade
imperativele unei situaţii mai generale şi cu cuviosului Filaret sunt de-a dreptul Viziunea lui Sadoveanu asupra Daciei sesizase că „descălecatul” principatului avea
totul speciale. Într-o mai sporită lumină apare înălţătoare). O afirmă însuşi, convins că arhaice concordă cu a unui amfiteatru cu la bază motivul vânătoarei. Sadoveanu priveşte
astfel coagularea unui popor şi într-un sens ucenicia sa în misterele acestui cult divin va treptele în coborâre spre exterior, deci un mai realist problematica, când susţine că
mai puţin dramatic. Creanga de aur este o servi ideea binelui în Dacia sa: „Se cuvine, platou, al cărui prim cerc ar fi „un loc care se daco-romanii ardeleni, stăpâni „de la munţii
parabolă barocă, scriere unică prin profunzimea deci, să mă veselesc că peste fluviul Istru a chema La Prelunci, nu departe de două Apuseni la Maramureş, în tot nordul
concepţiei, o formulă stilistică în care freamătă pătruns legea cea nouă.” Aşadar, interpretarea izvoare ale apelor celor mari şi acolo (…) Ardealului”, „căutaseră aici peste munte o
Dacia şi lumea orientului bizantinizat. regiune de dezvoltare liberă”. Surprinzător de
„Din perspectiva acestei cărţi dacice se modern este Sadoveanu când susţine influenţa
clarifică tot universul spiritual al operei lui factorului cosmic asupra spaţiului populat:
Sadoveanu” apreciază Zoe Dumitrescu- „Îmbrăcămintea, locuinţa, firea, calităţile,
Buşulenga: „O adevărată viziune pare a se cusururile pământeanului din Dacia sunt un
constitui în culise misterioase, dar viziune rezultat al influenţelor cosmice, îndelungi şi
rară, de excepţie, legată de substratul arhaic covârşitoare influenţe. Pe acest fond vechi s-a
şi înţelepciunea tradiţională a strămoşilot altoit civilizaţia romană la începutul erei
noştri autohtoni. Cel care rosteşte referiri la creştinismului. aşa încât acest popor a trăit un
daci ştie valoarea gnoseologică a drumului important răstimp într-o formă de viaţă
către obârşii care presupune recufundare în evoluată, când şi-a alcătuit caracterul său
arhaitate şi mit, reversibilitatea timpului, deci special sufletesc subt influenţa civilizaţiei
întinerirea lui şi a puterilor sufletului. Pentru mediterane. Vicisitudinile istoriei nu i-au
Sadoveanu, deci, cum se vede de la acest îngăduit o dezvoltare armonioasă. O mie de
simplu nivel onomastic, Dacia şi lumea ei ani invaziile au covârşit acest pământ.”
reprezintă un timp şi un spaţiu mitic. Illo Dacismul lui Sadoveanu este congruent şi
tempore s-au întâmplat toate cele esenţiale ale congener cu cel al lui Eminescu8, având un
genezei noastre spirituale, pe lângă cea caracter organic şi profund livresc.9 Deşi
istorică. Şi toate sunt încă în ordinea eternului. „idilicul lui Sadoveanu e în înţelesul cel mai
Important este să ştii a intra întru aceea, să larg asiatic, scitic”, observă G. Călinescu, el
găseşti drumul în stare să te poarte înspre rămâne totuşi „fără înnegurări slave”. Criticul
acolo”.4 afirmă că scriitorul „a fugit de document,
Starea de criză nu mai îngăduie practicarea ridicându-se la o idee generală” , considerând
ritualului pur consacrat de o străveche opere ca Uvar sau Nopţile de Sânziene „de un
credinţă în nemurirea sufletului, de epic superficial, a căror valoare stă în
zalmoxianismul solar. Itinerariul iniţiatic al lui încercarea de reconstrucţie a unei Dacii
Kesarion Breb ia pulsul unui nou ritual , în absolute, a unei societăţio rare, pierdute pe
etapa bizantină a uceniciei sale. Fisurile teritoriul geto-scitic, trăind după rituri
mitului arhaic sub presiunea noii credinţe imemoriale, într-un belşug fabulos”.10
sunt fatale. Bizanţul în ceea ce are el mai conform căreia Kesarion îşi dă seama la Bizanţ bătrânul din muntele ascuns se arăta…”, De fapt, motivul magului, muntele sfânt,
înţelept (Platon, Filaret) îi confirmă ideea de inutilitatea noii religii, care nu a adus dincolo de „zidul brădetului”. Zona Dacia spirituală, conştiinţa descendenţei
unei noi ordini spirituale. Ideile generale, în nimic fatal, este falsă. Kesarion nu este „ un intermediară între „muntele sfânt” (peştera organice sunt motive supralicitate de
sens platonic, despre religie rămân identice, fatalist sceptic”, el nu vine în Dacia după nouă iniţiatică, lăcaşul magului) şi pământenii din romantism. sadoveanu leagă o verigă trainică
cercul suprem al tuturor religiilor este ani de ucenicie la Bizanţ ca să se închidă în văi şi de la câmpie era interzisă piciorului de de viziunea eminesciană. El evoluează în plin
trancederea, idealitatea. Dar spiritualitatea lui Muntele Sfânt ca ultim Decheneu.6 Este un om „până la trei zile de umblet”. Marcată cu realism şi, dacă lumea Bizanţului e înfăţişată
Kesarion (şi a episcopului Platon) are sens ultim Decheneu în ceea ce priveşte investirea embleme iniţiatice pe copaci străvechi, acest ca atare, nici Dacia nu este scutită de
practic, aceasta este nuanţa pe care o comportă sa cu acest nume. Kesarion va deveni mai spaţiu securizant, misterios constituia însăşi contradicţii (cele două religii faţă în faţă
înţelepciunea Kesarionului. întâi primul mare iararh creştin instruit, convenţia şi esenţa mitului. Odată călcată (în constituie, s-a arătat, „starea de criză” ce
Mai este o sugestie în Creanga de aur: capabil să păstorească peste un popor. Nu afară de monahii ce aduceau
elogiul deschis al mythosului antic, înţelegerea fusese el oare cel ales, de către bătrânul mag? locuitorilor cuvântul magului),
culturii Vechiului Orient ca factor de iradiere Cei nouă ani de şedere la Bizanţ i-a folosit convenţia transforma pe om în
spirituală. Preliminariile teoretice ale din plin. În mai puţin, însă, s-ar fi convins de eretic şi necredincios. O
romanului aduc în discuţie acele elemente zădărnicia legii şi a împărăţiei. Timp în care asemenea viziune coboară din
arhetipale comune ariilor de cultură. Şi toate a şi greşit cu Maria de Amnia (aceasta este Dacia eminesciană („Munţi se-
ab origine (cf. Mircea Eliade) găsindu-se sub semnificaţia celor nouă zile de meditaţie în nalţă, văi coboară…”) şi se
un mit unic. Elemente ale culturii şi chilia sa, de penitenţă isihastă), dar un înţelept întâlneşte cu teoria „spaţiului
spiritualităţii arhaice geto-dace se originează ştie să profite de greşeală şi iată-l pe Kesarion mioritic” a lui lucian Blaga. de
în culte antice egiptene sau asiatice (a se vedea ajuns la simbolul „crengii de aur”. Iubirea nu provenienţă eminesciană este şi
interpretarea „Baltagului” sadovenian, de constituie al treilea cerc al iniţierii sale, ci una portretul fizic al bătrânului mag,
către Al. Paleologu, pe structura iniţiatică a din greşelile uceniciei sale la Bizanţ, recuperată D e ch e n e u a l X X X I I - l e a ,
mitului Osiris-Isis, în lucrarea sus-menţionată). prin transfigurarea actului în idealitate mistică Sadoveanu citând chiar din
Etapa egipteană a iniţierii viitorului Decheneu – metafora „crengii de aur”. poemul romantic „Strigoii”.
al XXXIII-lea (cifră simbolică, desigur, Dacia lui Mihail Sadoveanu preia sugestii Dacă din onomastica dacă
sugerând naşterea mitului christic) confirmă livreşti în ceea ce priveşte ideea continuităţii Sadoveanu reţine câteva nume
şi această nouă sugestie, oarecum spiritualităţii autohtone. Ideile lui Vasile (Brudur, Breb ş.a.), unele
programatică, a Crengii de aur. Pârvan (îndeosebi din Getica), ca de altfel şi denumiri sugerează o toponimie
3. Dar cine este acest monah al stră- teoria lui Blaga asupra „revoltei fondului sui-generis. Nu departe de
vechimii noastre spirituale? nostru nelatin” incitaseră în epocă. Vie era în peştera iniţiatică, în topografia
Kesarion Breb descinde dintr-un neam discuţie şi monumentala Dacie preistorică a „Muntelui ascuns” există locul La
foarte ramificat în aria carpato-dunăreană lui Nicolae Densuşianu. Sadoveanu înţelege Prelunci, toponim regăsit în
(„din neamul oamenilor balauri de sub în sens organic permanenţa civilizaţiei şi povestirea Ochi de urs. Aici
muntele Om. Şase fraţi ai lui se aflau stăpâni spiritualităţii dacice, ideea de continuitate magul se arată noroadelor de la
ai turmelor din acele locuri, având sub fiind, de fapt, canavaua ideologică a câmpie. Data coincide cu ziua
ascultarea lor ciobani şi argaţi (…), trăiau romanului: „Civilizaţia, portul şi datina de solstiţiului de vară (scrierea 24
după rânduiala muntenilor. Unele turme acum zece mii de ani subzistă încă. Trecerea iunie prezintă această
ajungeau la sfârşitul toamnei, pentru iernatic, culturii romane de cetate se simte întrucâtva semnificaţie). Sublimele Nopţi de
în strufurile şi grindurile Istrului (…) având în limbă şi inteligenţă, fără ca fondul originar Sânziene sunt dovezi că elemente
bună înţelegere cu barbarii de la câmpie”). să fie prea alterat.”7 profane îşi dau întâlnire în chiar
Deci „Brebii făcuseră adunare a neamului lor Dacismul sadovenian este prin urmare, una din sărbătorile creştine
la mijlocul lunii lui septembrie, pentru mai întâi de toate, o conştiinţă activă, cinstind Naşterea lui Ioan
despărţirea de egiptean. se ducea acum într-o dominantă asupra istoriei unui popor. Toată Botezătorul.
călătorie fără întoarcere” (s.n.). de ce plecarea ficţiunea aceasta enunţiativă este alimentată Foarte interesantă este
la Egipet şi Bizanţ este „o călătorie fără de convingere, observaţie îndelungată şi onomastica dacică, întâlnită în
întoarcere”? Tocmai pentru că acolo Kesarion instinct. Sagacitatea acestei convingeri, unele cărţi care ar avea mai
urma să se iniţieze în ale înţelepciunii şi să-şi devenită o constantă tematică, străbate multe puţină tangenţă cu dacismul său atât de declanşează scenariul epic). Chestiunea este
facă ucenicia în cele practice, venind apoi în opere şi duce la o concluzie: „Sadoveanu pronunţat în Creanga de aur. Valea Frumoasei, rezolvată într-un stil de maestru cu o
Dacia ca un om cu totul nou, înarmat cu noua colindă geografia spirituală a Daciei cu Poveştile de la Bradu-Strâmb sunt opere de concepţie cuprinzătoare şi o înţelegere
religie. „Dacia lui Mihail Sadoveanu – scrie descripţie naturală, pe fondul cărora evoluează profundă.
Zaharia Sângiorzan – este a noului Decheneu, 5 Teme fundamentale, Ed. Minerva, 1976. oameni, fie într-o pastă mai realistă (ca în
8 Zaharia Sângiorzan, Teme fuindamentale, Ed. Minerva,
e bolta sub care istoria îşi va duce de-acum 6 Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau Utopia cărţii, Ed. Ochi de urs), fie într-o stampă de epocă, 1976.
înainte viaţa, destinul, paradoxurile, dramele, Eminescu, 1976, p. 221. precum în Vechime. În Creanga de aur
7 În articolul Pe marginea Dicţionarului Academiei, 9 Zoe Dumitrescu-Buşulenga, loc. cit.
„muntele sacru” era situat împrejurul
4 „Semnificaţia amintirilor dacice în creaţia sadovenia- Sadoveanu se arată înflăcărat a fi urmaşul viteazului Boerebista. 10 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini
nă” , comunicare la ediţia a IX-a a Sadovenianei, Piatra Această stare de mândrie publicistică e contrabalansarea da- leagănului celor două râuri (evident Mureşul până în prezent, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Minerva,
Neamţ, 15-21 octombrie 1978. cismului său epic pronunţat. şi Oltul), dar muntele, ca spaţiu al Daciei 1982, pp. 628 şi 631.
Pag. 33 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
De astă dată, sub imperativul adevărului aur. S-au dat acestuia interpretări erudite şi episcopul, ne-a rugat să-l aducem aminte este chemată la moartea bunicii sale Teosva şi
istoric, Sadoveanu scrie cu nostalgie despre fanteziste, care depăşesc semnificaţia operei. măriei tale. Bătrâna Teosva adaose: împărătiţa Maria. E ultima întâlnire a celor
ultimul Decheneu, care ceruse înaintaşului În ciuda aparenţelor, Creanga de aur este -Astăzi, când se arată steaua amurgului, se doi, prilej cu care îşi destăinuie sufletele:
său instituţionalizarea noii religii: „În văile un roman de dragoste. O iubire tainică împlinesc doi ani tocmai de când te-am văzut „ - Mărită stăpână, nefericirea nu ţi-a
apelor noastre şi cătră Câmpia Istrului, preoţii născută între Kesarion „egipteanul” şi la Amnia. adus-o purtarea Împăratului, ci iubirea mea.
noştri trebuie să deschidă biserici.” Că scrie împărătiţa Maria. Dezamăgită de purtarea Tânăra împărăteasă tresări şi închise ochii. -E adevărat? ţipă înăbuşit Maria.
cu nostalgie (dar rezolvarea nu poate fi decât Isaurianului, care îşi pierdea nopţile cu hetaire Apoi, deschizându-i nu-i mai văzu pe cei de -E adevărat.
una istorică, ficţiunea fiind aici nu o „abatere” şi copilandri persiani, împărătiţa Maria de lângă ea. se întoarse cătră asfinţit rămânând Ea îl cuprinse strâns, plângând.(…)
cât o reinterpretare a evenimentului) ne Amnia mărturiseşte doamnei Teosva şi neclintită. Acolo scânteia luceafărul. -Iată, ne vom despărţi. se va desface şi
încredinţează însuşi resoneur-ul romanului, episcopului Platon nefericirea sa, dar şi o [Egipteanul îi trimisese veste că atunci când amăgirea care se numeşte trup. Dar ceea ce e
profesorul Stamatin - alias autorul -, ale cărui taină adâncă, care nu poate fi decât iubirea va răsări luceafărul el va fi părăsit Bizanţul[. între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur
convingeri preludează, de fapt, toată fabulaţia pentru Kesarion Breb: O umbră se desprinse de la un ţărm singuratic care va luci în sine, în afară de timp.” (s.n.)
aceasta barocă: „Poporul practică legea cea şi venea pe luciul Propotindei cătră dânsa. era Împărătiţa veni şi-şi plecă fruntea pe
veche”. Preambulul teoretic al romanului „Când vine asupra mea balaurul, mă simt o părere. Era o pătrunzătoare şi dulce otravă umărul egipteanului.”
repetă un procedeu de construcţie narativă pângărită până în fundul fiinţii. a întregii ei fiinţe.” (Cap. XII. Steaua Aşadar o iubire spiritualizată, departe de
(romanul documentului găsit ori transmis), -Crezi că împăratul nu te mai iubeşte? amurgului). freamătul simţurilor. O dragoste pură, distilată
uzitat în toată literatura romantică. Sadoveanu -De asta sunt încredinţată. Kesarion o iubeşte în taină şi are dese la înalte combustii. O stare de sublim care
face apel la acest procedeu în mod conştient -Deci aceasta ţi-i mâhnirea? remuşcări: devine lucru etern şi scoate pe om din
pentru a da de la început un sens precis -Mărturisesc cu rişine, părinte, că nu. „ – O, părinte, îi şopti Breb [lui Platon], circumstanţialitatea coercitivă a clipei. Un
romanului. astfel că toată fabulaţia nu este Bătrâna doamnă Teosva se întoarse înspre eu am fost solul care am adus o floare curată triumf al Spiritului, o absolvire.
decât o „demonstraţie” în manieră epică a trandafiri, ca să-şi poată strânge lacrimile în şi am aruncat-o într-o volbură prihănită”. Pe trunchiurile acestor copaci îngemănaţi
tezelor privitoare la persistenţa elementelor colţul vălului. Episcopul era înfricoşat de Îl urăşte pe Isaurian cu tot sufletul – o creangă de aur eternă, simbol al sacralizării
de spiritualitate autohtonă alături de forme necunoscuturile vieţii. Bănuie, din ce-i („Isaurianul face parte din acele vietăţi în care în timp şi dincolo de durată…11
ale noii religii, de asimilare a zalmoxianismului, spusese Breb şi din puţinul pe care-l afla întârzie formele fără conştiinţă” – e un
pe acelaşi fundament al ideii de acum, că se află în faţa unor taine, a căror animal!). Silvian PAULESCU
transcendenţă. deslegare nu-i poate veni decât după rugăciuni Izolându-se de lume, el rămâne nouă ziule 11 A se vedea cap. LXVIII – Creanga de aur, din amplul
4. Din toată această ficţiune serioasă se lungi în vedeniile-i sfinte (…) în chilia sa, pentru a se duce apoi cu studiu comparativ „CREANGA DE AUR” de James George
detaşează un simbol tainic: acela al crengii de -Prietenul nostru egipteanul, şopti episcvopul Platon la mănăstirea Rodolfia. Aici Frazer, Ed. Minerva, B.P.T., Bucureşti, vol. V, pp.161-180.

Dacism şi iniţiere în romanul

„Creanga de aur”
de Mihail Sadoveanu
Mai înainte de a pătrunde în miezul lucrurilor, îi invoc pe cel orb, care stă „palid şi semeţ în jilţul dăltuit în stâncă”, ţinând pe alţii vindecându-i de boli grele”. La cina ascetică, iniţiaţilor în
Zalmoxis şi pe cei mai iniţiaţi decât mine însumi în tainele mun- „toiagul de fildeş cu dreapta”, are „muşchi în plete şi pe sân”, „bar- straie albe, sosiţi în pelerinaj, li se servesc mâncăruri fără carne şi
telui ascuns: să privească îngăduitori aceste scăpărări de am(â)nar ba îi ajunge la pământ şi genele la piept”, iar „ deasupra fâlfâiau fără băutură, precum şi o „lamură care nu se mestecă şi nu se
înspre secretele nepătrunse ale strămoşilor noştri daci. Ştiut este gonindu-se în roate: „Cu-aripile-ostenite un alb ş-un negru corb”. soarbe, necunoscută oamenilor de rând”. Bătrânul mag le reamin-
că marii înţelepţi în straie albe îşi ascundeau ştiinţa şi puterile Citatul din Strigoii lui Eminescu ne scuteşte de alte comentarii, teşte că Dumnezeu / Zalmoxis „are o mie de nume şi o mie de
miraculoase sub pecetea unor semne criptice şi a simbolurilor. Fie cu atât mai mult cu cât,spune undeva G.Călinescu, poetul, în ti- forme” şi că „Dragostea noastră către fraţii noştri cei neluminaţi
ca marea tăcere şi cele 12 lacăte să reînflorească după ce vom fi nereţe, a fost el însuşi fulgerat de ideea unei mitologii dace. Prin trebuie să se împace cu tot ce poate fi de folos sufletului lor. Dacă
tulburat misterele dace, la fel cum comoara lui Decebal, ori soa- gura lui Stamatin, autorul adaugă: „Numere de aur continuau să pot fi astfel mai buni, să rostească numele lui Iisus”. Lui Kesarion
rele şi luna în cerul răsturnat ca un ceaun prin apele de cristal ale clipească sub bolta frunţii lui (a magului), scriind misterios tim- Breb „i-a sosit ceasul” pentru ultimele două probe : călătoria în
Sargeţiei...A fost odată ca niciodată, o vreme când, spune poetul: purile”. La sfârşitul drumului cotit (motivul spiralei, al labirintu- Egipt (7 ani) şi la Bizanţ (alţi 7 ani). Este consiliat să facă binele
„Vorbeai cu zeii de sunai din corn”. lui) Stamatin le mărturiseşte novicilor:” trebuie să vă spun că şi să fie „ mlădios ca izvorul şi tot aşa de stăruitor”. La Bizanţ, după
Proba de foc a dacismului sadovenian este Creanga de aur. Al. străbunii mei de la Burebista şi mai de demult stăteau ... cu inimă revenirea din Egipt, dacul se recomandă: „Sunt călător de la Egipt
Piru descoperea în roman „ o actualizare a mitului descris de nouă în faţa minunilor”, „ înţeleptul de demult avea o cale deschi- către Dacia. Mă numesc Kesarion, zise călătorul. Neamul meu e
Frazer în The Golden Bough”, cu pagini foarte asemănătoare epi- să, o împărtăşire directă, o însuşire de a pătrunde în miezul lu- din ţara Daciei”. Episcopului Platon, cu care leagă aleasă prietenie,
sodului dacic dinMemento mori, de M. Eminescu. Pompiliu crurilor.Aspectele lumii şi fenomenele naturii magul le prezenta Kesarion îi mărturiseşte că „spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat în
Marcea, în prefaţa ediţiei din 1981 a cărţii, preciza că „acţiunea în emblemă, le punea deci o cheie veşnică”. Novicii mai aud: ”de sfânta Treime ,dar că „în afară de această alcătuire a cugetului
se petrece într-o perioadă bine definită, între anii 780 -794”. O la acel mag de demult, ... le-au rămas mamelor noastre poveştile” omenesc şi deasupra ei, stă curat şi în sine ceea ce este, cuprinzând
părere apropiată emite Z. Sângeorzan în M. Sadoveanu fiinţa şi nefiinţa” (adică Dumnezeul Unic, Zalmoxis).
– Teme fundamentale: „Reconstrucţia lui Sadoveanu se Kesarion ajunge, ironie a sorţii, peţitor (a se vedea
sprijină pe o intuiţie a Daciei secolului VII. Romanul este problema peţitului şi în Descriptio Moldaviae, a lui D.
o viaţă a lumii geto – dacice”. Pentru N. Manolescu, ro- Cantemir sau în Gura satului de I. Slavici). El o peţeş-
manul în cauză e „ corintic” şi „ ezoteric”, o operă „în te pe frumoasa Maria de Amnia pentru fiul împără-
care realismul e înlocuit de parabola morală sau de ale- tesc, Constantin, urmaşul Irinei, chiar atunci când se
goria filosofică (Arca lui Noe,I).Am descoperit la o re- îndrăgosteşte de ea, scenariul mintind de basmele
lectură (termenul lui M. Călinescu) asemănări izbitoare Harap-Alb şi Cenuşăreasa. Lui Filaret, bunicul Mariei,
între opera sadoveniană şi romanul Dumnezeu s-a născut Kesarion i se recomandă : „de neamul meu sunt din
în exil ( ap.1960 ) de V. Horia. Amândouă au un caracter Ţara care se cheamă Dacia. La Egipet m-am născut a
iniţiatic.Dacă la M. Sadoveanu, pretextul regresiunii în doua oară (Egipteanul) . Pe condurul viitoarei mirese
Dacia secolului VII este un manuscris atribuit Domnului „era cusut cu fir de argint un stârc luându-şi zborul”,
Stamatin, un dascăl „ venit de pe ceea lume”, manuscris iar Kesarion îşi păstra lucrurile personale în „scoarţă
conţinând o frumoasă poveste de dragoste, la V. Horia de inorog”. Stârcul simolizează puterea regală şi sacer-
întoarcerea în timp merge până în secolul I ( între anii dotală, iar scoarţa de inorog glosează despre androgi-
9-17, anii exilului ovidian la Tomis), pricina fiind aici nia lui Breb (= re bis = Androginul); scoarţa a fost a
jurnalul apocrif al poetului latin (de văzut aparatul critic unui inorog, unicorn, sedus de puritatea unei fecioa-
minimal al cărţii). Deosebirea esenţială constă în depla- re.Kesarion va părăsi învelişul de lut, sacrificându-şi
sarea unghiului de vedere: Sadoveanu aduce în lumină iar magul „ în epoca regilor daci practica grafia sacră a cunoaşte- iubirea şi fiinţa pe altarul vechii credinţe, devenind
vechea credinţă a dacilor, în Zalmoxis, (după două călătorii iniţi- rii spirituale” (hieroglifele), „magia şi fenomenele de telepatie erau Lumină şi Spirit. Deloc întâmplător, în vorbele sale sună o strună
atice în Egipt şi Bizanţ, Kesarion Breb–Egipteanul, Ascetul, în veacurile acelea practici curente”. Bătrânul mag i-a deschis lui de aur (limbajul aleşilor). Maria de Amnia este unica fiinţă care a
Străinul, intră definitiv în muntele ascuns, înlocuindu-l pe magul Stamatin „înţelegerea eresurilor, a datinilor, a descântecelor, în reuşit, cu zâmbetul, să înflorească „ochii aceia îngheţaţi” (hipno-
dac, devenind Decheneul cel Nou şi al 33-lea preot al lui Zalmoxis; timp ce „la picioarele lui, şarpele uroboros, încolăcindu-se cu tici, raţionali, clarvăzători). „Un moment inima de pulbere îl umi-
V. Horia reface două itinerarii iniţiatice ale poetului Ovidiu prin coada la gură, comunica semnul eternităţii şi al ciclurilor” şi i-a li, primind lovitura unei clipe singură în veşnicie şi nemuritoare”.
teritoriul dacilor liberi. Poetul Metamorfozelor se metamorfozea- înlesnit ştiinţa descifrării „păianjenilor criptografici” şi a celor 12 Abia înmugurită, creanga de aur a iubirii perfecte (androgine) de
ză radical: el renaşte întru spiritînvaţă o nouă limbă şi înţelege că / 7 simboluri. Domnul Stamatin regretă: ”Lumea nouă a pierdut dincolo de cădere, începe să lumineze asupra celor două suflete
noul Dumnezeu / Iisus s-a născut şi el în exil. Sub ochii lui Ovidiu, cheia semnelor tainice” (ideea o regăsim şi la scriitorii: L. Blaga, preacurate: unul aparţine Daciei zalmoxiene,celălalt Bizanţului
Dacia şi poporul ei primesc pe Dumnezeul cel Nou / Iisus, care, V. Voiculescu, M. Eliade,V. Lovinescu etc.). Din încâlcitele mean- creştin. Logodna lor e posibilă doar prin „nenuntită nuntă” ,
ca şi Zalmoxis, nu este decât o reîntrupare a Dumnezeului tuturor dre ale manuscrisului stamatinian, M. Sadoveanu extrage elixirul oglindită atât în deltha mistică (ochiul lui Dumnezeu), cât şi ne-
veacurilor). unei superbe poveşti de dragoste. Kesarion Breb şi Maria de pătrunderea muntelui ascuns. Căci Dacia e „ raiul lumii şi buricul
Revenim la/pe Creanga de aur: în 1926 şi 1930, un grup de Amnia trăiesc o dragoste ce „lămurită în foc e o creangă de aur pământului, acolo sunt livezi cu mere de aur şi cântă pasărea mă-
tineri / ucenici, călăuziţi de mentorul lor, Domnu Stamatin, refac care va luci în sine, în afară de timp”. iastră la ferestele împodobite cu mărgăritare”.
drumul către izvoare. După ce trec de Obârşii, ajung înţara necu- Incipitul, intrarea în poveste sunt plasate „de la fericitul În preajma nunţii Mariei cu fiul împărătesc, tablele de fildeş
noscută. Călătorii se îndreaptă spre centrul spiritualităţii dacice Zalmoxis într-al cincilea ciclu (de 365 ani), mai precis în anul 120 ci hieroglife îi tâlcuie iniţiatului apropiata moarte a lui Constantin,
unde „ stăruinţa bătrânului mag de odinioară e departe de a fi o al ciclului 5, sau „anul 780 de la izbăvitorul Hristos”, când ”În mirele neluminat şi ignorant sau orbit de plăcerile lumeşti. După
simplă iluzie” şi este o realitate în care mocnesc „alcătuiri vii ale muntele cel ascuns care va rămâne necunoscut (neiniţiaţilor, igno- nuntă, Constantin devine pentru nefericita Maria (căreia Kesarion
religiei vechi a acestui pământ – credinţa în Zalmoxis, Dumnezeul ranţilor, desigur) până la sfârşitul timpurilor, bătrânul legii vechi îi mărturiseşte că dragostea lui i-a adus ei nefericirea), balaur (aur
unic”. Stamatin invocă sub bolta peşterii din poiană umbra severă (a lui Zalmoxis, Dumnezeul tuturor veacurilor) privea, din gura alb, adică Mercur), deoarece în fiinţa sa nu ard decât patimi jos-
a bătrânului mag, mărturisind: „duhul acestuia încă mai stăruie în peşterii lui, lucirea nouă de primăvară”. „Magul îi va primi pe cei nice. Doar Breb şi Maria se înalţă la / pe acea creangă de aur, mai
el şi în atâtea generaţii succesive”. Domnu Stamatin îşi avertizează 9 monahi ai lui Zalmoxis care aveau obrazurile întristate deoare- presus de dragostea pământească – neabătuta credinţă în
discipolii că „asemenea misterioasă fiinţă (purtătoare de mesaj ce „Dumnezeul luminii se afla coborât în mormânt, dar în ochii Dumnezeul tuturor veacurilor.
zalmoxian- n.n.) nu poate apărea decât poeţilor şi credincioşi- lor lucea bucuria învierii apropiate”. Monahii „ se bucurau de lu- Urmaşii dacilor nemuritori locuiesc şi azi ţara Tinereţii fără
lor”. mină şi o socoteau întoarsă din veşnicie”.Ni se spune că „locul bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte.Ei „ nu pot avea linişte până
Aflăm că în muntele ascuns, „trei izvoare vii saltă pe sub pia- muntelui sfânt era oprit până la trei zile de umblet”. Odată la 5 / când nu vor afla menirea pentru care s-au născut”.Restul nu-i de-
tră, piatră, 7 ani magul se arăta păstorilor, satelor şi tuturor neamurilor în cât poezie şi...timp.
zbătându-se ca viperele înţelepciunii”.Acolo „cenuşa veche stă locul numit „La Prelunci” (de solstiţiul de vară) şi binecuvânta Romulus Iulian OLARIU
încă în vatra părăsită, latră în adâncime căţelul pământului”.Magul poporul, dând unora învăţături pentru pământ şi vite înfricoşate,
Pag. 34 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
„DORUL” EMINESCIAN,
ÎN TĂLMĂCIREA REGRETATULUI CORNELIU M. POPESCU
DOR este un cuvânt greu de definit în ro- toate monosilabice în engleză şi plurisilabice în *** That pain shall it enfold,
mâneşte, dar şi greu de tradus în alte limbi, română. Diferenţa de lungime a cuvintelor în cele 3. În “La Steaua” (p. 240, ed. Murnu), în ul- As does the clinging water-weed
întrucât denumeşte o complexitate de stări su- două limbi a permis traducătorului “mobilitate tima strofă citim: About a swimmer hold” (p. 77)
fleteşti. şi amplitudine”, pentru a păstra “parfumul speci- “Tot astfel când al nostru dor Aici cuvântul PAIN (durere, suferinţă) a
În Dicţionar universal al limbei române (ed. al şi frumuseţea naturală a acestui mare poet Pieri în noapte-adâncă, fost ales ca echivalent pentru DOR.
VI din 1929), Lazăr Şăineanu definea dorul român”. Lumina stinsului amor 7. Tot PAIN apare şi ca echivalent pentru
drept “dorinţă amestecată cu durere”. Recentul Din Prefaţa lui Andrei Brezianu spicuim: Ne urmăreşte încă.” DOR, DULCE JELE, în traducerea cuvintelor
Dicţionar explicativ al limbii române “Luptând cu asperităţil unui material lingvistic Soluţia găsită în “To the Star” (p. 206) adresate iubitei de “Călin”:
consemnează o multitudine de sensuri: refractar, Corneliu Popescu, cu o stăruinţă este: “Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vie-
1.Dorinţă puternică de a vedea sau de a exemplară, a reuşit să dea /…/ o mărturie emo- “So is it when our love’s aspire ţii mele
revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la ţionantă a unei lecturi de adâncime a lui Is hid beneath night’s bowl, Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce
o îndeletnicire preferată; nostalgie. (Loc.adv.) Eminescu, transpus în engleză cu dragoste şi The gleam of its extinguished fire jele” (p. 208/157)
Cu dor = duios, pătimaş. 2. Stare sufletească a pietate până la graniţele posibilului.” Enkindles yet our soul.” În tălmăcire,
cuiva care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzu- Traducătorul a izbândit în a croi “vestmânt De data aceasta, pentru DOR s-a ales “And when our thirsty lips unite, I drink thy
inţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragos- sonor, în general adecvat, mai cu seamă pe pla- LOVE’S ASPIRE – o formă arhaică, cu sensul breath into my soul
tea pentru cineva (care se află departe). 4. nul rimei, ritmului şi metrului, dar, nu mai pu- de “năzuinţa dragostei”. Our hearts grown heavy in our breasts, that
(Pop.) Durere fizică. 5. Poftă, gust (de a mânca each the other’s pain console.” (p.134)
sau de a bea ceva). 6. Atracţie erotică. ***
În Dicţionarul de sinonime al limbii româ- 8. Versurile 5-7 din “Înger de pază”:
ne, DOR este echivalat cu : 1. alean, nostalgie. “Dar cum te văzu într-o palidă haină,
2. aspiraţie, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
râvnă, tendinţă, vis. 3. durere. Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.”(p.
Cuvântul dor se regăseşte şi în sintagme ca 103/63)
“dor de ducă”, “dor de ţară”, “dor de părinţi”, “a devin în engleză în “Guardian Angel”:
duce dorul”, “în dorul lelii” (fără ţintă, la întâm- “But you, when he spied, in your snowy whi-
plare), dar şi în proverbe: “Nici o boală nu-i te dress,
mai grea ca dorul şi dragostea”, “Celor ce duc O child of sweet wonder and secret caress,
mai mult dorul, le pare mai dulce odorul”, “De Quite awed and astonished my guardian
dorul fragilor mănânci şi frunzele”. fled.” (p.88)
În dicţionarele bilingve din biblioteca mea, De această dată, traducerea asociază cu-
pentru DOR am găsit următoarele echiva- vintele DOR si TAINĂ în expresia SWEET
lente: WONDER AND SECRET CARESS (“dulce mi-
- (Franceză) 1.Désir mêlé de regret; nostal- nune şi tainic alint”).
gie, souhait; 2. passion, tourment d’amour. 9. “Anii mândri de DOR” din poezia
- (Germană) 1.Sehnsucht, Sehnen, Verlangen. “Despărţire” devin “Hours of WONDER” (cea-
2. Liebessehnen, Liebesweh. 2. Verlangen, suri de miracol) în versiunea engleză din
Begierde, Lust. “Separation”.
- (Italiană) 1. desiderio nostalgico, desio, nos- Versurile 18-20 de la p. 35/44
talgia; struggimento, voglia, brama. 2. sofferenza “Să fie neagră umbra în care-om fi perit,
causata dall’amore; amore, languore. 3. dolore. Ca şi când nic-odată noi nu ne-am fi găsit,
4. voglia, appetito, gusto. Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi.
- (Spaniolă) 1. añoranza, saudade; nostalgia; Că te-am iubit atâta, putea- vei tu să ierţi?
moriña. 2. deseo. 3. amor. 4. gana. 5. dolor. sună astfel în tălmăcire la p. 44:
- (Engleză) 1. (great) longing (for), yearning “Let in the depths of shadow my memory be
(for, after); homesickness; nostalgia; ardent desi- gone,
re (of, for); appetite (for); striving (for, after); As though we midst our loving each other
heart’s desire. 2. torment of love. 3. grief, sor- had not known,
row. As though those hours of wonder in fact we
*** did not live.
Dorul de Eminescu m-a făcut să recitesc, a ţin, pe planul mesajului esenţial, poetului nos- *** That I so deeply love you dear one can you
câta oară?, poeziile din ediţia princeps, îngriji- tru naţional Mihai Eminescu.” (p.8) 4.În “Pe lângă plopii fără soţ”, strofa IV forgive?”
tă de Titu Maiorescu şi apărută în 1894 la Am căutat, pentru a le confrunta cu versu- este: ***
Editura Librăriei Socec. Maiorescu îl descria pe rile în română cuprinzând cuvântul DOR, ver- “O oară să fi fost amici, 10. DOR cu înţelesul de “ultima dorinţă”
Eminescu ca “autor care a fost înzestrat cu da- siunile în engleză din cartea menţionată. Pentru Să ne iubim cu dor, se regăseşte în poezia “Mai am un singur dor”.
rul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai identificare, la textele în română am indicat pa- S’ascult de glasul gurii mici, “Mai am un singur dor:
înalte gânduri într-o frumuseţe de forme, sub ginile din cele două ediţii, iar la cele în engleză O oară şi să mor.” (p. 140/104) În liniştea sării
al cărei farmec limba română pare a primi o pagina din ediţia din 1978. În “Down Where the Lonely Poplars Grow” Să mă lăsaţi să mor
nouă viaţă”. Iată ce am constatat. găsim: La marginea mării. (p.179/137)
Am parcurs şi frumosul volum de Poesii, 1. În poezia “Când amintirile…”, în penul- “To know one hour of tenderness, Aici DOR este tradus prin WISH (dorin-
îngrijit de George Murnu şi publicat în 1928 la tima strofă citim: One hour of lovers’night. ţă):
“Naţionala Ciornei”. Murnu îl defineşte pe poet “Putut-au oare atâta dor To hear your whisper’s soft caress “One wish alone have I
drept “pasărea măiastră care ne aduce glas vră- În noapte să se stingă, One hour, then come what might.” (p. 106) In some calm land
jit din paradisul inimii” şi socoteşte că acesta Când valurile de isvor DOR, cu sensul de pasiune, este înlocuit Beside the sea to die,
“purcede deadreptul din fondul nostru etnic şi N-au încetat să plângă,” (p. 174/132) prin LOVERS’NIGHT, “noaptea iubiţilor”. Upon its strand.” (p. 124)
înfăţişează o lature caracteristică din virtuali- În versiunea engleză, “When Memory…”, *** 11. DORUL DE MOARTE, pomenit în
tăţile sufletului românesc.” găsim: 5. În “Nu mă înţelegi” (p. 163 din ediţia poezia “Peste vârfuri”, este înlocuit în “O’er the
În poeziile citite am întâlnit adesea cuvân- “Could ever such a love as ours Murnu) se află versurile: Woods” prin PROMISE OF ETERNAL SLEEP
tul DOR şi m-am întrebat cum poate fi trans- In night’s oblivion wane, “Când dorul meu i-atâta de adânc şi atât de (“făgăduinţa somnului veşnic”).
pus în traducere. Într-o conferinţă la Ateneu While still among the thirsty flowers sfânt Versurile 4-8:
din 27 februarie 1943 Tudor Arghezi afirmase The bubbling springs complain.” (p. 122) Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ” “Melancolic cornul sună.
că “Eminescu nu poate fi tradus nici în româ- DOR este tradus aici prin LOVE (dragoste) Transpuse în engleză în poemul “You Never Mai departe, mai departe,
nă”. Mi-am amintit de inspirata traducere în 2. În sonetul “Iubind în taină” (p. 51 din Knew My Soul”, sună astfel: Mai încet, tot mai încet,
engleză a versurilor eminesciene, datorată tâ- ediţia princeps), strofa II este: “When my desire is boundless, so gentle and Sufletu’mi nemângâiet
nărului Corneliu M. Popescu (1958-1977), a “Dar nu mai pot. A dorului tărie so high Îndulcind cu dor de moarte.” (p. 165/125)
cărui viaţă a fost curmată prea devreme. Am Cuvinte dă duioaselor mistere, As on the earth is nowhere and nowhere in sunt transpuse inspirat în engleză:
recitit de aceea volumul postum, apărut în 1978 Vreau să mă’nec de dulcea’nvăpăiere the sky” ( p.205) “Sounds the horn its plaintive note.
la Editura Eminescu: Mihai Eminescu, Poems, A celui suflet, ce pe al meu ştie.” Traducătorul a optat pentru DOR = Farther through the forest deep,
English version by Corneliu M. Popescu. În versiunea engleză,“Sonnet (Loving in DESIRE (adică “dorinţă”). Farther yet, and yet more faint,
În “Cuvânt înainte”, Corneliu M. Popescu Secret)”, la p. 58, avem: *** Blows again its sweet complaint,
preciza: “În limba engleză, aproape toate cuvin- “ I can no more. My aching love must tell 6. Ultima strofă din “Ce e amorul” este: Promise of eternal sleep.” (p.118)
tele care exprimă formele primare ale naturii şi The mystery that does my heart enfold; “Căci scris a fost ca viaţa ta ***
care se află la temeliile poeticei eminesciene, fiind I wish I could drown within the radiance De doru-i să nu’ncapă 12. În poezia “Egipetul” (p. 74 din ediţia
de origine foarte veche, în cea mai mare parte din cold Căci te-a surprins asemenea princeps), întâlnim versurile:
rădăcini anglo-saxone, celtice şi germanice vechi, Of that sweet soul that knows my own so Lianelor din apă.” (p. 85/60) “Nilul mişc’a lui legendă şi oglinda-i galben
sunt monosilabice. Pe de altă parte în limba ro- well.” Versiunea engleză a strofei finale din “What clară
mână inversul apare aproape invariabil.” (p.26) Traducătorul a folosit şi aici echivalarea is love” este o reuşită a traducătorului. Cătră marea liniştită ce îneacă a lui dor.”
Cuvintele legate de natură, numele părţilor cor- DOR =LOVE. “For of your life has fate decreed Traducătorul interpretează textul, nu tra-
pului omenesc, denumirile emoţiilor sunt mai duce literal cuvântul DOR, ci-l înlocuieşte prin
Pag. 35 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
SOUL (suflet). “Cum ea pe coate-şi răzima nă.” Doruri vii şi patimi multe”(p. 302/238)
“The Nile its silent legend and its restless Visând ale ei tâmple, În ‘Tis eve on the hillside”, la p. 199 din În versurile din “To the Critics”, traducă-
mirror swings De dorul lui şi inima ediţia engleză, găsim: torul alege pentru DORURI doar cuvântul
Towards the placid waiting sea, where does Şi sufletu-i se împle.” (p. 278/218) “Now over the dome of the sky all the pla- YEARNINGS:
its soul at last belong. (p. 69) devine: nets are gleaming, “But the day one’s heart is flooded
*** “And sitting thus with rested head, And heavy your breast with its longing, Yearnings deep and passions dear” (p.
13. Conform definiţiei lui Lucian Blaga, Her elbows on the sill, your brow with its dreaming.” 190)
DORUL este “organ de cunoaştere al infinitu- Her heart by youthful fancy led
lui”. Nu se poate să nu ne gândim la această Did with deep longing fill .” (p. 177) 21. Tot în ediţia Murnu, la p. 249, se pot 25. În schimb, în cazul versului din
definiţie când citim versurile din “Scrisoarea 16. Cuvântul DOR, cu conotaţia de sufe- citi următoarele versuri din “Dalila”: “Scrisoarea întâia”:
întâia”: rinţă, din strofa “Căci cu dorul tău demonic va vorbi călu- “Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea
“De atunci şi până astăzi colonii de lumi “Ea trebui de el în somn găreşte ne scoate” (p. 243 / 191)
pierdute Aminte să-şi aducă Pe când craiul cel de pică, de s’arată, piep- opţiunea traducătorului s-a îndreptat spre
Vin din sure văi de haos pe cărări necunos- Şi dor de-al valurilor Domn tu-i creşte.” LONGINGS:
cute De inim’o apucă.” (p. 283/222) În versiunea engleză, “Delilah”( p. 204), “Out of the depth of memory’s night
Şi, în roiuri luminoase izvorând din infi- va fi tradus prin grupul “aching LOVE” soluţia pentru DOR este tot LONGING: countless hidden longings rise” (p. 157)
nit, (chinuri de iubire) şi “cruel LONGING” (dor “Before your wild demonic longing she ***
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.” cumplit): will like a hermit speak, În câteva din poeziile studiate, DOR se
(p. 235/187) “And scarce his beam waved bright above, But when appears the knave of spades, the află la sfârşit de vers. Astfel “dor” rimează cu
Traducerea accentuează ideea: Her dreams to him were borne, youthful blood mounts to her cheek.” “amor” (în “Egipetul”şi “La steaua”), cu “mor”
“After that day in endless swarms countless Her heart again by aching love *** (în “Mai am un singur dor” şi “Pe lângă plopii
flying worlds have come And cruel longing torn.” (p. 179) În poemele studiate am întâlnit de mai fără soţ”), sau cu “isvor” (în “Când
Out of the soundless depth of space each 17. Versurile multe ori forma de plural a cuvântului “dor”, amintirile”). Nici unul din echivalentele sale
drawn towards its unknown home, “O, de luceafărul din cer cu sensuri complexe. în engleză nu este folosit ca rimă.
Have come in shining colonies rising from M-a prins un dor de moarte.” (p.289/227) 22. Când a tradus prima strofă din “O ră- ***
out infinity, devin în engleză mâi”: Din cele prezentate mai sus reiese că
Attracted to the universe by strange and “Ah me! The longing for that star “O rămâi, rămâi la mine, traducătorul a fost confruntat cu tălmăcirea
restless urge to be.” (p. 154) Will drive me to the grave.” (p. 183) Te iubesc atât de mult! cuvântului DOR (DORURI) în 25 de versuri.
“DORUL nemărginit” de viaţă al lumilor 18. Pentru următoarele versuri, Ale tale doruri toate A preferat LONGING sau LONGINGS în
ce izvorăsc din infinit este exprimat în engle- “Vei pierde dorul de părinţi Numai eu ştiu să le-ascult” (p. 31/41) multe situaţii, iar în alte cazuri a ales
ză prin sintagma “strange and restless URGE Şi visul de luceferi” (p. 193/230) Corneliu Popescu a simţit nevoia să folo- YEARNING sau YEARNINGS. Uneori a optat
to be” (“imboldul straniu şi fără de istov de a traducerea în engleză formulează puţin sească două cuvinte pentru DORURI, şi anu- pentru folosirea perechilor DREAMINGS and
fiinţa”). diferit ideile: me DREAMINGS şi LONGINGS, cu sensul LONGINGS sau YEARNINGS AND HOPES.
*** “Till soon your parents you’ll forget de “visări şi năzuinţe”: Ideea de dor-dragoste a exprimat-o fie prin
14. Vorbind de Alecsandri în “Epigonii”, Nor dream your longings nightly. (p. 185) “O remain, dear one, I love you cuvântul LOVE singur, fie prin sintagme ca
Eminescu spune, între altele: 19. În sfârşit, în traducerea versurilor Stay with me in my fair land LOVE’S ASPIRE, LOVERS’NIGHT, sau LOVE
“El deşteaptă’n sânul nostru dorul ţărei cei “El zboară, gând purtat de dor, For your dreamings and your longings AND LONGING. În anumite cazuri a folosit
străbune”. (p. 199/146) Pân piere totul, totul.” (p. 294/231) Only I can understand.” (p. 48) echivalarea cu PAIN, WONDER, DESIRE sau
Traducerea este cum nu se poate mai fi- DOR este echivalat cu YEARNINGS: 23. În penultima strofă din “Împărat şi WISH. În câteva situaţii a recurs la soluţii mai
delă: “Still further flew he /…/ proletar” întâlnim: îndepărtate de sensul primar – PROMISE,
“He wakes again within our hearts the Spurred by the yearnings of his heart “În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă ha- SOUL, URGE. Lectura versurilor în engleză în
yearning for our father’s land.” (p.128) Far back into the void.” (p. 185) ină, paralel cu originalul românesc nu poate decât
DOR este tradus prin YEARNING, cu- Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om.” să ne facă să apreciem poeticele soluţii
vânt care în Dicţionarul englez-român al Se cuvine menţionată şi soluţia dată de (p.103/93) alese.
Academiei Române are ca sensuri : “dorinţă Corneliu Popescu pentru titlul poemului. Şi de această dată, în traducerea din Bucuria de a mă reîntâlni cu minunatele
fierbinte/arzătoare, dor, alean”. “Luceafărul” este denumit “Lucifer”, explicân- “Emperor and Proletarian”, DORURI este în- stihuri ale marelui nostru poet a fost ampli-
În acelaşi dicţionar găsim şi sensurile cu- du-se că în mitologia engleză acesta este prinţ locuit prin două cuvinte, YEARNINGS şi ficată de constatarea că aceste bijuterii litera-
vântului LONGING. Aici sensul 1 este “dor, al luminii simbolizat printr-o stea. HOPES, cu sensul de “aspiraţii şi speranţe”: re au devenit accesibile cititorului străin.
alean”, sensul 2 este năzuinţă/ dorinţă înflăcă- *** “Throughout the length of time, different Acest lucru s-a datorat neobositei strădanii a
rată, iar sensul 3 este poftă, sete. Traducerea lui DOR prin LONGING se and still the same unui tânăr de numai 19 ani, a cărui viaţă a
În corpusul de poeme cercetat, cuvântul află şi în alte poezii. Their yearnings and their hopes are of one fost nedrept curmată în timpul catastrofalului
DOR se regăseşte cel mai frecvent în poemul 20. Astfel, la p. 241 din ediţia Murnu, ci- kind composed.” (p. 105) cutremur din 1977. Gândurile mele se în-
“Luceafărul”, fiind tradus în general prin tim în “Sara pe deal”: dreaptă cu recunoştinţă atât către poet, cât şi
LONGING. “Stelele nasc umezi pe bolta senină, 24. În “Criticilor mei”, poetul scrie: către tânărul traducător, care ar fi putut deve-
15. Astfel, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e pli- “Dar când inima-ţi frământă ni la rându-i un mare scriitor.

Voroavele Vavilonului
Fulgerul stelei precum * cu trei zăbrele! alta se face * natale.
o rece iscălitură Poemul cum o insectă * mărgean în Ocean. Săgeata lui Zenon *
pe neant. prinsă-ntr-o floare La marginea somnului * ori broasca ţestoasă Deschid fereasta -
* carnivoră…. Icoana Maicii Domnului La schit, în afund de munte nu m-ar ajunge! năpădeşte un scârţâit
Măceşii aprinşi * trează. clopotul raiului * din Carul Mare…
în octombrie Învolburări de ape * adăstând… Coborâtoare *
şi Rugul Amurgului. cu dor de moarte În ochii ei cicoarea - * pe gresia Neantului La pragul casei
* La Cataracte! nori ducăuşi Stepa cu corturile steaua aprinsă… seara târziu coboară
Zace aici * boltind curcubee. ei umblătoare - * gândul în perini…
o mare iubire - Viaţa - o lume plimbată * galop milenar… Scăpărătoare *
guarda e passa! de la fereastra Dulcea mea Doamnă, * pe gresia Neantului Uită-mă, zare!
* vagonului. icoana a plâns Ruină-i tot: Stea pieritoare… Vultur în largi ocoluri
Tremură marea * la vreme mieznoptică… cine mai ţine minte * fixând Şarpele!
de vasele morţii - O rândunică * Ziua Victoriei!? Părerea-de-rău - *
Delenda Carthago! revenind cu precizie Ceara poveştii * pasăre în zig-zag Poemul - zăvorul
* la cuibul ei. şi amintirea Amorul - panglică de asfalt atinsă de glonţ… ce-nchide o uşă
Poetul - aidoma * aţă de lumânare… prin taigaua * pe dinăuntru…
somnambulilor Vârf de creion ascuţit * Iluziei… Poemul - buzdugan *
pe acoperişuri… pe hectarele Se coace iarba! * azvârlit înainte Chivot despicând
* eternităţii…. Mări de seminţe Deasupra apelor cu-o moarte… apele Mării Roşii
Se-aruncă apa * ca nouri stârni-se-vor… în rătăcire * şi Iordanului…
blândă-n jertfelnice Cuib de vrabie * duhul lui Dumnezeu… Maelstromul *
La Cataracte! în ţeava lungă Un cal în deşert * cu binecuvântata Vulturul urcă
* a unui tanc părăsit. înşeuat adastă Duh din pricina lui curăţenie… Cerul în largi ocoluri
Turla bisericii * martor dezastrului… harului - * şi-i tot mai singur!
învăpăind Înflori şi lămâiul! - * trupdin lipsa răscumpărării… Cu soarele în faţă *
un rug al amurgului! În irişi privirea iernii Mai dulce * târăşti după tine Precum curcubeul
* de-afară…. robia Egiptului Pe stânca arsă o umbră! în unirea cerului
Multe se pierd în viaţă - * decât mana deşertului!… de Soare - seminţele * cu pământul…
azi eu cu versuri Ultima treaptă * dreptei-credinţe… De-ar ţine minte *
perdidi diem? şi piciorul calcă în gol: Deşertul pecum * toate imaginile drumului Un puf de înger
* Neantul! o femeie lascivă Deşertul apa! cădelniţând
Un puf plutind în aer * ispitind zarea… ca o almee * în arama litaniei…
semn al trecerii Ochii, seara - * cu rotunzimi ispititoare… Se-nalţă zmeele *
Îngerului alb. vii licurici în balans Oricât s-ar întinde * dorului În răsăritul
* deasupra cascadei… Neantul - Pe locul fiecărui copac pe cerul copilăriei… de soare -
Departe munţii, * Cineva veghează - atât! tăiat * Voroavele Vavilonului…
dorul lor susură Ordin de merit: * visează-o driadă. O bozie te-aşteaptă
la robinetul deschis! S-a mai cârpit Neantul O stea se-aprinde în cer, la scara casei ADI HELADI

Pag. 36 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


“ETERNELE IUBIRI” ALE PROFESORULUI EMIL LAZĂR
Profesorul Emil Lazăr Dejeanul iubeşte, mai presus decât ori- b) În ceea ce priveşte şederea lui Eminescu la Blaj dispunem tivelor iubirii, care învăluie corespondenţa partenerilor într-o
ce pe lume, două lucruri sublime: arealul spiritual someşean că- de mărturiile certe ale unor someşeni care l-au cunoscut nemij- broderie de diamante. Nu vom stărui asupra acestor lucruri în-
ruia îi aparţine şi poezia lui Mihai Eminescu. locit: Ioan Neamţu, Gregoriu Dragoş, Ioan Goron, Iacob Onea, trucât ele trebuie citite.
Acestor idealuri le dedică trei cărţi, după care trece în nefiin- Ilarie Mănăstireanu şi Ioniţă Scipione Bădescu. Primii cinci au Dintre someşenii care l-au cunoscut pe Eminescu, unii l-au
ţă: “SOMEŞENI UNIŢI ÎN SPIRITUL EMINESCU (Ed. Astra, împărţit aceeaşi cameră cu marele poet la Seminarul Teologic de ajutat material în momentele grele. Ştefan Emilian, prin fiica sa
Dej, 1999), EMIN ŞI VERENA – APELATIVELE IUBIRII ( Ed. la Blaj; iar ultimul, despre care nu avem amănunte asupra primei Cornelia, înfiinţeaz liste de subscripţii, în şcoli, pentru ajutorarea
Astra, Dej, 2000) şi COMPOZITORUL GUILELM ŞORBAN CU sale întâlniri cu Eminescu în “Mica Romă”, se va reîntâlni cu aces- poetului bolnav; iar Ioniţă Scipione Bădescu organizează, la
EMINESCU, PESTE MERIDIANE ŞI VREME (Ed. “ASTRA”, Dej, ta la Iaşi, unde îşi va face studenţia şi apoi la Bucureşti, unde vor Botoşani, un spectacol de binefacere, cu trupa de teatru Fanny
2001). În primele două, autorul reiterează: deveni colegi de redacţie la revista “Timpul”. Tardini şi fraţii Vlădiceanu, banii adunaţi fiind donaţi pentru în-
a. peregrinările poetului nepereche prin Transilvania ca De la aceşti someşeni, dintre care unii vor deveni personalităţi grijirea poetului aflat în suferinţă.
sufleur şi copist (uneori actor de rol secund) în trupele de teatru importante, rezidă imaginea adolescentului Eminescu, destul de Emil Lazăr analizează şi activitatea valorificării poeziei emi-
conduse de Fanny (1864-1866) şi Mihai Pascaly (1867-1868); pre- neglijent, dormind uneori îmbrăcat, plăcându-I să hoinărească nesciene de către personalităţi care nu i-au fost contemporani
cum şi popasul acestuia le Dej (mai 1866), în drum spre Blaj (ve- prin târgurile Blajului ciugulind căte un bob de strugure de pe “Luceafărului” nostru (critici literari, folclorişti, muzicieni). Între
nind din Cernăuţi) pentru susţinerea unor examene gimnaziale ciorchine, uimindu-şi colegii (chiar şi pe cei mai mari) prin vas- aceştia menţionăm pe:
programate în perioada iunie – iulie 1866; titatea cunoştinţelor şi vehemenţa peroraţiilor aspra temelor pre- • Ion Apostol Popescu (oltean devenit profesor la Gherla,
b. mărturiile personajelor născute în bazinul someşan pre- dilecte. Aventura blăjeană a poetului se termină după trei luni, apoi la Facultatea din Târgu-Mureş) care a dedicat cercetări im-
cum şi a celor naturalizate aici, care l-au cunoscut pe Eminescu fugind de teama unui examen la greaca veche, pentru care nu era portante pe relaţia liricii eminesciene cu folclorul;
la Blaj, Viena, Iaşi şi Bucureşti; suficient pregătit. • Mina Stanciu (porofesor botoşănean de muzică,
c. realizările deosebite ale personajelor stabilite în zona La Viena, pe când Eminescu era student şi membru activ al transferat la liceul dejean “Andrei Mureşanu”) care va realiza cărţi
Dejului, care şi-au dedicat activitatea studierii şi valorificării ope- societăţii “România Jună”, el a cunoscut următoarele personalităţi poştale cu versurile lui Eminescu;
rei poetului nostru naţional. provenite din bazinul someşean: Grigore Silaşi (născut la Beclean, • Guillelm Şorban (marele compozitor arădean, stabilit la
Totodată, Emil Lazăr omagiază, nu în ultimul rând, pe crea- profesor, apoi rector la Institutul Teologic Sfânta Barbara, peda- Dej) care a compus nemuritoarele cântece pe versurile eminesci-
torul anonim someşan prezent în folclorul cules de marele poet gog, lingvist şi publicist – va ţine un discurs răscolitor cu ocazia ene: “Pe lângă plopii fără soţ” şi “Mai am un singur dor”, care au
în arealul menţionat. serbărilor de la Putna din 1871, iar din anul 1877 va deveni aca- făcut înconjorul lumii. Totodată, Guillelm Şorban este autorul
Să sintetizăm succint temele cercetate de profesorul Emil demician); Ioan Pop Florantin (din Potpeleac,, om de vastă cul- “Mazurcii” cântate multă vreme de celebrul pianist polonez Jan
Lazăr. tură, licenţiat la Cluj, Viena şi Londra, autorul unor lucrări de Paderewschi, iar melodia sa pe versurile cântecului popular
a. Referitor la peregrinările poetului prin Ardeal şi la per- pionierat în filosofia, etica, logica şi estetica românească – premi- “Cucuruz cu frunza-n sus” a devenit muzica imnului naţional a
sonajele pe care le-ar fi putut întâlni în zona Dejului, nu există at la Paris cu “Estetica” sa, precursor al romanului modern româ- statului Israel. Fondurile adunate în urma concertului de autor G.
mărturii certe, aşa că nu vom comenta supoziţiile autorului. Marea nesc); avocatul Ionică Moldovan, care, după spusele sale (necon- Şorban, la Opera din Cluj, în 1923, au fost folosite la realizarea
nostalgie a lui Emil Lazăr, legată de aceste evenimente, constă în firmate din alte surse) era coleg de mansardă şi de cafenea cu primului bust al lui Eminescu pe pământ ardelenesc, la Grădina
faptul că Eminescu şi Slavici nu s-au întâlnit întâia oară pe valea Eminescu şi Veronica Micle (năsăudeanca Ana Cîmpan, pe nu- Botanică din Cluj Napoca (sculptură realizată de Oskar Hann).
Someşului, în 1868, ci mai târziu, la Viena, Ardealul pierzând ast- mele de fată), care-l va îndrăgi pe poet înainte de al cunoaşte, Profesorul Emil Lazăr omagiază în final creatorul anonim so-
fel şansa de a intra în istoria literaturii române sub semnul acestei numai citindu-i versurile. meşan, ale cărui opere l-au impresionat şi pe poetul nostru naţi-
prietenii celebre. La Iaşi îl va mai cunoaşte pe Eminescu (pe lângă Ilarie onat, aşa cum reiese din numeroasele poezii populare culese de
Prilejul ar fi putu fi sesiunea ASTREI desfăşurată la Gherla Mănăstireanu, Ioniţă Scipione Bădescu şi Veronica Micle – pe care acesta în peregrinările sale pe meleagurile transilvane (identifica-
(24 – 26 august 1868), la care era aşteptată şi trupa de teatru Mihai i-am amintit) şi Ştefan Emilian din Bonţida, devenit profesor de te de cercetătorul dejean în volumul trei al ediţiei Perpesicius –
Pascaly şi ar fi putut ajunge şi Slavici, care peregrina prin aceste renume chemat în 1850 la Academia Mihăileană (ca arhitect a MIHAI EMINESCU – OPERE ALESE, vol III – Literatura popu-
locuri, după susţinerea bacalaureatului la Satu Mare (14 august proiectat Teatrul Naţional din Bucureşti, distrus de bombarda- lară).
1868). Dar n-a fost să fie, doamna Matilda Pascaly îmbolnăvindu- mentul german din 1944; a restaurat conacul moruzeştilor, care Ce ar mai fi de spus?
se, invitaţia nu a mai putut fi onorată. va deveni Universitatea ieşeană etc.). Actele de caritate făcute de Cartea lui Emil Lazăr palpită de dragostea pe care o poartă
Prin Dej Eminescu a trecut însă cu siguranţă, mai devreme cu Ştefan Emilian faţă de familia poetului reies din publicarea la Iaşi, acestor personalităţi ardelene, care l-au cunoscut pe Eminescu,
doi ani, la sfârşitul lunii mai 1866, venind de la Cernăuţi la Blaj în 1893, a celor 77 de scrisori de recunoştinţă primite de el de la reconstituindu-le cu multă grijă şi emoţie biografiile.
pentru susţinerea unor examene. Tocmai debutase cu versuri în Eminescu şi sora acestuia, Henrieta. Mai trebuie menţionat că Autorul îşi extinde cercetările şi asupra celor care s-au stabilit
revista “Familia” şi trimitea din Dej câteva nuvele aceleaşi reviste. Ştefanm Emilian şi Ilarie Mănăstireanu erau membrii activi ai în zona Dejului, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului
Faptul este atestat de rubrica “Poşta redacţiei” a celebrei reviste (nr. “Junimii” şi organizau cenacluri literare chiar în casele lor. XX, şi au contribuit la cunoaşterea lui Eminescu pe plan naţional
17 din 15-27 iunie 1868), prin care Iosif Vulcan confirma primirea La Bucureşti, coleg de redacţie la revista “Timpul” cu şi mondial. Într-o nouă ediţie, Emil Lazăr ar fi dorit să adauge un
scrisorii, anunţându-l pe Eminescu faptul că i le va publica. Eminescu, Slavici şi Caragiale era şi Ioniţă Scipione Bădescu, aşa capitol dedicat eminescologilor contemporani proveniţi sau adap-
Mai menţionăm un fapt demn de interes, semnalat de Emil cum am menţionat. taţi de arealul someşan (Dimitrie Vatamaniuc – fost profesor al
Lazăr, şi anume că, în drum spre Blaj, poetul a mai trecut prin Un capitol important al cercetărilor sale le dedică profesorul liceului “Andrei Mureşanu” în perioada 1947-1952; Teodor Tanco,
Cluj, Gherla, Ţaga şi Sucutard, refăcând astfel traseul surghiunu- Emil Lazăr relaţiei dintre Eminescu şi Veronica Micle. Cercetând Elie Daianu, Nicolae Trifoiu etc), dar “timpul nu a mai avut răb-
lui marelui cărturar Gheorghe Şincai (exilat aici de şla Blaj, între cu delicateţe această iubire care continuă şi după moartea prota- dare…”
anii 1797 – 1803, datorită patriotismului său înflăcărat). goniştilor, autorul dejean relevă un frumos şi bogat joc al apela- Lucian GRUIA

Emil Lazăr – COMPOZITORUL GUILELM ŞORBAN (Ed. “ASTRA” - Dej, 2001)

CU EMINESCU, PESTE MERIDIANE ŞI VREME


După ce a sintetizat activitatea compozitorului Guilelm Şorban devenind, conform afirmaţiei lui Tiberiu Brediceanu, cel mai titrat A susţinut peste 300 de concerte în ţară şi străinătate, ultimul,
în cartea SOMEŞENI UNIŢI ÎN SPIRITUL EMINESCU (Ed. compozitor ardelean al generaţiei sale. În paralel, compozitorul în 03.02.1923, la Cluj, cu scopul filantropic de a aduna fonduri
“ASTRA” Dej, 1999), profesorul dejean Emil Lazăr îi dedică o lu- urmează studii juridice, după absolvirea cărora se stabileşte la Dej, pentru ridicarea primului monument Eminescu la Cluj Napoca.
crare separată. Motivul constă, desigur, în faptul că acest compozi- în anul 1901. Mazurca lui Şorban a cântat-o 20 de ani celebrul pianist po-
tor (insuficient cunoscut), care a realizat nemuritoarele melodii pe Până în anul 1917, înmdeplineşte aici mărunte funcţii admi- lonez Jan Paderewski.
versurile eminesciene ale poeziilor: Mai am un singur dor, Pe lângă nistrative, apoi, în 1919, după reîntregirea Ardealului, devine pri- Posteritatea a fost nemiloasă cu memoria compozitorului
plopii fără soţ, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, a trăit la Dej în- mul subprefect român al comitatului Solnoc-Dobâca, prefect fiind Guilelm Şorban. Casa de pe strada Kogălniceanu nr 49 (stradă pe
cepând din 11.10.1901 şi până la moartea sa prematură, survenită memorandistul Teodor Mihali. Activitatea citadină se concreti- care am locuit şi eu când eram elev la Dej), pe care în anul 1931
la 07.07.1923, în condiţii suspecte, după cum afirmă fiul compozi- zează prin publicarea cărţii ADMINISTRAŢIA ARDEALULUI în prefectul de Someş, actorul Aurel P. Bănuţ a montat o placă me-
torului, profesorul de istoria artei, Raoul Şorban. anul 1921. morială cu următorul conţinut:
Compozitorul s-a născut în Arad la Între anii 1897 – 1898 este dirijorul corului “În această casă a locuit compozitorul Guilelm Şorban, auto-
10.02.1876, într-o familie ilustră: mama – Tinerimea Universitară Română din Cluj, în 1910 este rul cântecului MAI AM UN SINGUR DOR, care a făcut ocolul
Wilhelmina Holzmazer Dubois (franco-germană ales membru al Societăţii Muzicale din Bucureşti şi în lumii întregi şi a fost cântat de toate neamurile pământului”,
din Würtemberg, a cărei mamă a fost doamnă de 1918, membru al Comitetului pentru înfiinţarea Operei melodie despre care George Enescu i-a spus amfitrionului, după
onoare la curtea reginei Carola de Saxonia), tatăl Române din Cluj. Se stinge prematur din viaţă, în anul ce a cântat la pianul din această locuinţă: ”De când o cunosc, nu m-
– avocatul Ştefan Şorban de Cerneşti (descenden- 1923. am despărţit de ea: ţine de ţară”, casa a fost demolată în anul 1986.
tul unor cneji maramureşeni). Pe lângă lucrările amintite, Guilelm Şorban a mai Placa omagială a fost distrusă în anul 1940, când Dejul era
Viitorul muzician, rămas orfan de tată la nu- compus melodii pe versuri de: Mihai Eminescu – Peste ocupat de trupele horthyste, în urma Dictatului de la Viena şi a
mai patru ani, urmează şcoala elementară în vârfuri, O rămâi, Lacul, Pe aceeaşi ulicioară, Somnoroase fost refăcută în 1976 de sculptorul Vasile Rus-Batin, la iniţiativa
Arad, apoi cea muzicală în Blaj, unde studiază la păsărele, Şi dacă ramuri bat în geam, La mijloc de codru autorului acestei cărţi, profesorul Emil Lazăr, directorul Muzeului
clasa de pian, iar în particular vioara şi violonce- des, Ce te legeni codrule; George Coşbuc – Şchiopul, Bea municipal local, la acea vreme.
lul. Aici are colegi pe viitorii compozitori: Tiberiu câmpia ploi vărsate, Logică, Balada albaneză; Octavian Bustul compozitorului a fost realizat în 1971 de acelaşi sculp-
Brediceanu, Nicolae Gane şi Leonida Neamţu. La 18 ani scrie pri- Goga – Lună, lună, stea vicleană, Măi crâşmare Niculae, Fată tor, la iniţiativa Comitetului municipal local, condus de Emil
mele lucrări muzicale: “Din Banat” şi “De pe Someş”, publicate în mare, fată mare; Ştefan Octavian Lazăr şi instalat în Parcul public al localităţii.
revista MUSA ROMÂNĂ, condusă de compozitorul Iacob Iosif – Hăis şi cea, Nu mai sunt pe luncă flori, Dragă codrule, În anul 1995, placa memorială a fost montată pe casa memo-
Mureşianu. te las, Singurel ca un haiduc, Stau la Bălgrad trei fârtaţi. rială Guilelm Şorban din satul Stoiana (judeţul Cluj), unde func-
În anul 1894, la o şezătoare, acelaşi compozitor îi propune În total a compus aproximativ o sută de creaţii muzicale (din- ţionează astăzi Fundaţia culturală omonimă, condusă de reputatul
tânărului Guilelm să compună melodii pe versuri eminesciene, tre care una a devenit melodia imnului de stat al Israelului), 21 istoric de artă Raoul Şorban, fiul compozitorului.
pariu deja rezolvat la modul sublim. Într-adevăr, în acelaşi an, dintre ele fiind adunate în ALBUMUL DE COMPOZIŢII Cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă de către Raoul
Imprimeriile Roeder din Leiptzig publică trei cărţi poştale cuprin- ROMÂNESCI (publicat la Leiptzig în 1899), altele în cele patru Şorban, în anul 2002, la iniţiativa primăriei Dej (primar Ioan
zând compoziţiile lui Guilelm Şorban pe versurile poeţilor: Mihai caiete cu PIESE LIRICE ŞI JOCURI ROMÂNEŞTI (reeditat în Ungur), au fost realizate două cópii ale bustului compozitorului
Eminescu - Mai am un singur dor, Pe lângă plopii fără soţ şi George 1985 la Editura Muzicală) şi în CÂNTECE PENTRU VOCE ŞI Guilelm Şorban, unul montat la mormântul acestuia (pe Dealul
Coşbuc – Pr umeri pletele-i curg râu, melodii care vor face încon- PIAN (Editura Cartea Românească 1921, reeditat în 1943). Florilor), iar celălalt la Stoiana. La acest ultim eveniment (la care
jorul pământului. Compoziţiile vor fi reeditate în anul 1999, îm- Activitatea publicistică s-a concretizat pri colabărările la re- am participat), unul dintre directorii Primăriei Dej, fostul meu
preună cu altele, în ALBUMUL DE COMPOZIŢII ROMÂNEŞTI, vistele Românul, Pagini literare, Tribuna şi Adausul muzical al coleg de liceu Marius Pugna i-a adresta sărbătoritului Raoul
tipărit de editura Geidel din Leiptzig. Luceafărului (condus de Tiberiu Brediceanu). Şorban, cu ocazia dezvelirii bustului compozitorului, această fra-
După absolvirea şcolii muzicale blejene în 1895, Guilelm A mai scris studii muzicologice, eseuri despre muzică şi pic- ză memorabilă: “ Acum tatăl dumneavoastră s-a întors acasă”!
Şorban îşi continuă studiile muzicale la Viena, Cluj şi Budapesta, tură, monografia pictorului Libaz Lajos, cronici de spectacole. Lucian GRUIA

Pag. 37 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


Eminescu şi Caragiale

,,Pezevenchiul de grec” din Kefallonia


de care Eminescu află, în disperata sa gelozie pro- cum se va vedea mai jos, pe baza unor recente revelaţii docu-
verbială, mărturisită de atâtea ori în scrisorile in- mentare - , prin caracterul său josnic dovedit faţă de Eminescu,
time, dar şi în unele din poeziile sale: ,,În decem- moştenea, de fapt, tare fanariote specifice, pe care autorul
brie (1881), Eminescu află de la acelaşi Bădescu Luceafărului le intuise exact, de la început, adresându-i-se cu
despre recenta legătură dintre Caragiale şi ,,Caraieli”, ca unui grecotei demn de celebra graeca fides!
Veronica, cu care poetul se împacă”(Şerban Bunicul acestuia, Ştefan, venise în Ţara Românescă în suita
Cioculescu, Op. cit., p. XVI). domnitorului Gheorghe Caragea (de la care istoriografii con-
Se confirma, încăodată, recenta acuză adusă, sideră că şi-a tras şi numele: Caragiali).
de liricul aşa-zis naţionalist, alogenilor ,,Bulgăroi Doi din fiii acestuia, Costache şi Iorgu, se vor dedica artei
cu ceafa goasă, grecotei cu nas subţire, / Toate mu- teatrale, Costache – profesor la Conservatorul dramatic din
trele acestea sunt pretinse de roman, / Toată greco- Bucureşti – exercitând asupra nepotului Ion Luca o înrâurire
bulgărimea e nepoata lui Traian…” ( Scrisoarea hotărâtoare. Chiar tatăl dramaturgului nostru fusese o vreme
III, mai 1881). actor, devenind apoi administrator al moşiei mănăstireşti
În scrisoarea din 7 februarie 1882 (publicată, Mărgineni, închinată Sinaiului.
iată, pentru întâia oară, azi, în epistolarul emines- În monumentala sa ,,Istorie a literaturii române de la
cian dat la iveală, după o odisee custodială, de origini până în prezent” (1941), G.Călinescu ne spune că
către cercetătoarea Christina Zarifopol Illias, Ed. însuşi Caragiale ,,se socotea idriot”. Adică din Insula Idra, din
,,Polirom”, 2000), Eminescu se adresează Veronicăi, spaţiul grec, dar cu locuitori albanezi. Se va dovedi ,,zglobiu
pe care o iertase, cu sintagme aspre, teribile la ca un palicar, gălăgios ca un barcagiu, sarcastic, mistifica-
În februarie 1878, I.L.Caragiale îşi începe, la solicitarea lui adresa ,,pezevenchiului cde grec”, ingrată arhi- tor”. Născut în localitatea Haimanale de lângă Ploieşti (,,hai-
Eminescu, colaborarea la ,,Timpul”, oficiosul Partidului canalie” şi ,,şarpe veninos”, calificând ,,trădarea” lui Caragiale mana sanguină el însuşi”, zice G.Călinescu, Op. cit, Ediţia
Conservator, în redacţia căruia marele poet, venit la Bucureşti - graeca fides! – drept injurie ,,neagră” şi ,,mortală”: ,,Minerva”, 1982, pp.488-489), Caragiale, ca fizionomie spiri-
la chemarea lui Maiorescu, lucra din toamna trecută, devenit ,,Pe pezevenchiul cel de grec nu-l mai primi, te rog, sau tuală, ,,e de la marginea de jos a rasei noastre”, ,,un balcanic
repede prim-redactor. – dacă-l primeşti – te oblig să fie şi Câmpeanca da faţă, pen- traco-elen”, crede acelaşi Călinescu, observând că autorul ce-
În vara aceluiaşi an, aflat pentru odihnă la conacul juni- tru că nu voi să rămâi tu, om sincer şi adevărat. Incapabil de lebrei comedii umane create ,,ne-a îngroşat o notă pe care noi
mistului Nicolae Mandrea din Floreşti-Dolj (azi Gorj), viclenie şi minciună, sub impresia acestui şarpe veninos, aces- o avem de pe vremea întrepătrunderii prin Scitia Minor şi
Eminescu trimite colegilor din redacţia ,,Timpului” o scrisoa- tei arhicanalii ingrate, mincinoase şi spioane. Eine schwache Tracia cu sufletul elen. Probabil că Mitică getic exista la
re plină de umor şi bună dispoziţie, ,,certându-i” că nu se Stunde – zici tu că e partea slabă a femeilor. De aceea mă Tomis.”
învrednicesc să-i scrie, ştiindu-i ,,leneşi” şi ,,cu frică de chel- tem şi eu mai mult decât de orice şi de aceea găsesc preferabil Spre deosebire de Caragiale, geniu în zeflemea şi teatrali-
tuială”. Important e că, dintre toţi cei vizaţi, Caraieli e cel să nu-l găsesc de loc şi să-i ceri prin madame Câmpeanu scri- tate, Eminescu vine dintr-o altă ,,substanţă medulară”: cu
,,alintat” cu vădită aluzie…rasială: ,,Fiindu-mi teamă că de sorile, dacă va veni. siguranţă că ,,zeflemeaua nu-i place”, ca oricârui român ,,se-
lene şi de cheltuială mare şi ruină nu veţi merge niciunul la Ce mai are a-ţi spune azi, când a aruncat asupra fericirii rios, măsurat”, nutrind ,,o vie aspiraţie eugenică de puritate
poştă, ca să cumpăraţi mărcuţa, vede-v-aş la Mărcuţa, vă noastre cea mai neagră injurie? Eu nu ştiu cum tu nu ai sen- a rasei”, el însuşi venind dintr-o străvechime a spiritului au-
trimit suma de 15 bani, ca să-mi scrieţi o scrisoare: tu, timentul pe care-l am eu şi nu recunoşti că apropierea acestui tohton, dacismul său manifest, în largi registre artistice, fiind
Ronetti Roman, s-o scrii, că eşti mai priceput, şi tu, Caraieli, mizerabil de tine e o injurie mortală (s.n.) pentru noi amân- o dovadă a indubitabilei conştiinţe medulare naţionale.
să pui degetul, pentru ea în loc de iscălitură(…)”. În conti- doi? Din purtarea ta, în această cestiune delicată (s.n.) voi
nuare, poetul îi ironizează pentru ,,multele scrisori ce mi le-aţi face un merit, dacă va fi bună, un merit pentru care îţi voi fi *
trimis, punându-mă pururi la curent cu ceea ce se întâmplă recunoscător toată viaţa mea. La începutul lunii iunie 2002, în Insula grecească
în lume şi în ţară. De la voi am aflat, de ex. îmbucurătoarele Nicuţă, fii cuminte. Pe mine m-apusă iar furia înnăscută Kefallonia, din Marea Egee, s-au desfăşurat lucrările unui
ştiri, cum că Vodă Carol e ales rege al bulgarilor şi îm- Congres dedicat în exclusivitate dramaturgului ION
părat al turcilor, că se va muta în curând, în împără- LUCA CARAGIALE.
ţie, la Ţarigrad, şi că Caraieli (sic) va fi numit acolo Congresul, organizat de CENTRUL DE
ministru al tuturor mascaradelor din ţara turcească.” CERCETĂRI TEATRALE din ATENA, l-a avut ca
(Scrisoarea din 13 iulie 1878, reprodusă în invitat şi pe scriitorul ieşean IOAN HOLBAN (critic
,,L’Independence roumaine”, la 29 iunie 1919, de către literar afirmat în ultimele decenii prin lucrări de un
Augustin Z.N. Pop, Pe urmele lui Eminescu, Ed.,,Sport- real profesionalism şi, devenit între timp, director al
Turism”,Bucureşti, 1978, p. 204). Teatrului Naţional ,,Vasile Alecsandri” din Iaşi),
Anul următor, la 18 ianuarie 1879, are loc, pe scena care a prezentat comunicarea ,,I.L.Caragiale – fiul
Teatrului Naţional, întâia reprezentaţie a comediei ,,O unui emigrant din Kefallonia - fondatorul drama-
noapte furtunoasă sau Numărul 9”, aducându-i tână- turgiei române”.
rului dramaturg o primă recunoaştere, binevenită, - de Încă din titlu, după cum se vede, criticul Ion
altfel, însuşi Eminescu, într-un articol din 8 aprilie Holban pune în paranteză o întreagă dramaturgie
1879, relevând originalitatea comediei şi mai ales a ti- naţională (prepaşoptistă, paşoptistă şi postpaşoptis-
pologiilor, oprindu-se la Rică Venturiano, cu observaţii tă), care precede opera dramatică a lui I.L.Caragiale,
juste. Drept recunoaştere şi preţuire, de Sfintele Paşti, însă, referindu-se, desigur, la realizarea estetică pe
Maiorescu îl duce pe Caragiale la Viena, pe cheltuiala care autorul ,,Scrisorii pierdute” o înalţă la rang de
sa, unde dramaturgul are prilejul să vadă, reprezentată capodoperă, putem înţelege tranşarea axiomatică a
la Burgtheater, feeria ,,Visul unei nopţi de vară”. În caracterului meu, gelozia, cea mai rea şi mai amară din toa- chestiunii în discuţie.
acelaşi an, cam pe când ,,Convorbirile literare” publică ,,O te patimile. Te rog să n-o hrăneşti, dacă nu vrei să-mi iei li- Mult mai interesantă ni s-a părut declaraţia de presă pe
noaptea furtunoasă”, Caragiale lecturează într-o seară la niştea trebuincioasă pentru a iubi atât de senin, precum te- care referentul, întors în ţară, o face, impresionat de felul cum
Maiorescu comedia ,,Conul Leonida faţă cu Reacţiunea”. am iubit în momentele cele mai bune ale vieţii. grecii ştiu să-i cinstească pe cei ce, afirmaţi în alte culturi, au
Dacă prestaţia sa gazetărească de la ,,Timpul”, vreme de Te sărut din creştet până în tălpi, al tău Emin.” ( Scrisoare dus peste fruntarii faima naţiei lor:
trei ani, rămăsese, vorba lui Şerban Cioculescu, ,,anonimă şi din 7 februarie 1882). ,,Majoritatea comunicărilor au avut ca punct de plecare o
neremarcată” (,,Viaţa şi opera lui I.L.Caragiale”, Ed. Caragiale simte că Eminescu, pe care-l cunoscuse bine, a descoperire recentă făcută de gazde, care a revoluţionat pur şi
,,Minerva”, Buc., BPT, 1972, p. XV), gazetarul retrăgându-se aflat de relaţia sa cu Veronica, de aceea, mai mult de temere simplu biografia scriitorului Ion Luca Caragiale.
pe la începutul lunii iulie 1881, politica din articolele sale ră- decât din pocăinţă, cere, în februarie 1882, să fie mutat în cir- Este vorba de câteva acte prin care se atestă faptul că buni-
mânând ,,mai mult formală şi de oportunitate” (G. Călinescu, cumscripţia Argeş-Vâlcea (în toamnă fiind înlocuit cu un alt cul celebrului dramaturg, Ştefan, este originar din insula elenă
Istoria…, 1941), - nu acelaşi lucru se poate afirma cu privire revizor). Kefallonia, şi nu din Idra, cum au susţinut George Călinescu
la activitatea sa scriitoricească, steaua consacrării sale teatrale (Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1941)
urcând vertiginos, sub pavăza junimiştilor şi, îndeosebi, sub II şi Şerban Cioculescu ( Viaţa şi opera lui Ion Luca Caragiale,
preţuirea şi îndrumarea lui Maiorescu. Autorul ,,Cercetării 1972).
critice asupra teatrului românesc”, publicată într-o serie de Să rămânem puţin la expresiile din scrisoarea lui Eminescu Mai mult, familia nu se numea Caragiale, ci Karaialis ( –
foiletoane în ,,România liberă” în decembrie 1877 – ianuarie adresate lui Caragiale, în episodul compromiţător cu Veronica Eminescu ştia foarte bine acest lucru, de vreme ce în scrisoarea
1878, era deja, pe terenul dramaturgiei, o prezenţă literară no- Micle: ,,pezevenchiul de grec” - ,,şarpe veninos” - ,,arhica- din 1878 îl… gratulează cu apelativul ,,Caraiali”, n. n., Z.C.)
tabilă, bucurându-se de o oarecare recunoaştere. Cu o astfel nalie ingrată, mincinoasă şi spioană”, care, lipsit de demni- - , noul nume fiindu-i dat , după toate probabilităţile, chiar de
de aură scriitoricească, tânărul dramaturg, în vârstă de aproa- tate şi scrupule morale, aruncase asupra celor doi amanţi mai către domnitorul Caragea, împreună cu care a sosit în Ţara
pe 30 de ani, era numit, în octombrie 1881, prin Decret regal vechi ,,o injurie mortală”. E o ,,cestiune delicată”, apreciază Românească.” (Consemnare de Gabriel Neagu, în ,,România
şi la recomandarea ministrului culturii şi instrucţiunii publice Eminescu, chinuit de o gelozie cumplită pentru Veronica (v. liberă”, din 11 iunie 2002).
, V.A. Ureche, revizor şcolar pentru circumscripţiile districtu- poemul ,,PIERDUTĂ PENTRU MINE, ZÂMBIND PRIN Iată cum, în sărbătoritul An Caragiale, au fost posibile noi
ale Suceava şi Neamţ, înlocuindu-l pe Scipione I. Bădescu, un LUME TRECI”), gelozie care-l face, după mărturisirea unor revelaţii privind originea genialului dramaturg român, meni-
bun amic al lui Eminescu, care devine provisor la Internatul contemporani, să poarte în buzunarul paltonului său un pistol, te a corecta date din lucrări de istoriografie literară româneas-
Liceului din Iaşi. desigur, în vederea unei proxime răfuieli cu cel ce-i întinase că, de altfel de prim-plan în materie.
Acum, în vara lui 1881, Caragiale o cunoaşte pe Veronica amorul.
Micle (rămasă singură la Iaşi, dar într-o afectuoasă relaţie ,,Pezevenchiul de grec” – originar nu din Insula Idra, cum Dan Mircea ABRUDAN
epistolară cu Eminescu), atrăgând-o într-o aventură erotică, susţin G. Călinescu şi Şerban Cioculescu, ci din Kefallonia,
Pag. 38 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Eminescu în poezia Veronicăi
„Despre Veronica nu se mai poate spune decât un singur cuvânt: Eminescu. Numele ei
adevărat este Veronica Eminescu. Nici nu cred să fi avut alt nume decât numele de
Veronica Eminescu.”
(NICHITA STĂNESCU)

1. Placheta Poe- trage, jignită, în înălţimea aristocraţiei sale, convinsă de riscu-


s i i , e d it at ă l a rile unui ceas de prefăcătorie şi mai ales mângâiată de versurile Rămâi tu dar,
Bucureşti în 1887 ce i le inspirase marelui poet… Ea însăşi scriitoare, va publica rămâi cu bine,
(editor Ig. Heimann) mai târziu nişte amintiri despre Eminescu. Puse, aşadar, un Rămâi cu suflet
şi recomandată cu punct atât de categoric în această fază a sentimentelor sale pen- liniştit...
căldură de poet unui tru poet, încât acesta uită repede rătăcirea de o clipă şi se înto- Un dor se duce
tânăr publicist arse repede la Veronica blestemelor sale. şi-altul vine,
buc ureşte an, în Şi vei uita că te-
termeni de exaltată 4. G. Călinescu apreciază că mai toate aspiraţiile lui am iubit...”
recunoştiinţă astfel: Eminescu în iubire sunt „la modul grec” şi că ele consistă în vo- (Nu plânge...)
„Cartea ei e veşnic luptăţile lui Cupidon: „Gât şi umere frumoase,/ Sânuri albe şi
nouă pentru mine... rotunde / El le ţine-mbrăţişate / Şi cu mâinile le-ascunde...”. Poezia Amăgire
Ce frumoase versuri sa de dragoste este frecventată nu rareori de viziuni carnale, de sublimă, toane de
întâlneşti în cărticica imaginea statuară a iniţierii în senzualitatea cuplului. Poetul se femeie îndrăgostită,
asta. Citeşte-le, complace în combinaţiile romantice de tipul: „O, vino iar în al care iubeşte cu
citeşte-le şi-o să vezi meu braţ, / Să te privesc cu mult nesaţ, / Să razim dulce capul patimă, căci:
câtă dreptate am!”, meu, / De sânul tău, de sânul tău!” ori cântă mai direct „marmo-
constituie unica reele braţe”, „alba strălucire a gâtului tău gol”, „dulcea rotunzime „Am plecat făr’
apariţie editorială a a sânilor ce cresc”. de căinţă
Veronicăi Micle. Cu toate astea, se înşeală cine crede că poezia erotică a lui Şi m-am dus fără
Avem în alb şi negru Eminescu suferă de senzualism sau, cum s-a zis, este o poezie de dor,
multe din schiţele „senzuală”. Înseşi amorurile sale îi trădează apetitul şi aspiraţia Ca să uit a ta fiinţă,
acestui roman al iubirii, cu strălucirile şi umbrele sale, mai exact ideală - şi acestea se rezumă la femeia distinsă, intelectuală Ca să uit al tău amor...
zis - sublimările sufletului şi ale consemnărilor epistolare. (Cleopatra Poenaru, Mite, Veronica...), cu graţii „marmoreene”.
După o lungă suferinţă, Eminescu aprecia în 1887, aproape Veronica întrunea tocmai alianţa rafinamentului de clasă (oricât De-am mers mult pe-acea cărare
din posteritate, măreţia, duioşia, căldura şi patetismul sentimen- de recent!) cu aceste graţii şi poezia sa nu era lipsită de fină sen- Nu mai ştiu de-atâta chin,
telor, al căror subiect direct fusese, iubirea aceasta fiind pentru sibilitate de poetesă, chiar dacă nu depăşeşte factura unei poezii Căci cu dor şi disperare
amândoi, în mod reciproc, stimulent de poezie şi sprijin mo- de album; pe deasupra, tânăra femeie, care nu era numai blondă, Îndărăt la tine vin...”
ral. corespundea pe deplin unui ideal mai vechi: (Am plecat…)
„Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,
2. Născută la 22 aprilie 1850, la Năsăud, în familia cizmaru- Încât ai ce strânge-n braţe, numai bună de iubită.” Aceeaşi supărare („plecarea”) o trăieşte şi poetul. Iată acum
lui Ilie Câmpeanu, participant la revoluţia patruzecioptistă din Deşi intrase prin alianţă în clasa aristocraţiei, Veronica ră- - paralelă cu poezia Am plecat - poezia Ai plecat... După o des-
Ardeal şi decedat în urma rănilor primite în Munţii Apuseni, măsese modestă, trăind în discreţie complexele saloanelor şi părţire pripită, poeta rămâne cu „sufletul zdrobit”, stropeşte cu
Veronica va fi adusă de mama sa, văduva Câmpeanu, în Moldova, etichetei. Evita societatea, stând mai toată ziua în casă, citind lacrimi „urma pasiunilor tale”, trăind în chinurile despărţirii:
statornicindu-se la Târgu-Neamţ, apoi la Iaşi, unde se întreţineau romanele timpului, scriind, găsind ritmuri proprii pe claviatura
din spălatul rufelor pe la casele boiereşti ori din modeste servi- pianului, îngrijind de copii ori făcându-şi pur şi simplu de trea- „Ai plecat mânat de dor
cii de moaşă. În 1864, fiind elevă în clasa a V-a la Şcoala Centrală bă. Evita balurile clubului (spre consternarea soţului!), nu pen- Şi te-ai dus tot înainte,
din Iaşi, instituţie de pregătire gimnazială, Veronica absolvă tru că n-ar fi avut cei 40 de galbeni pentru toalete, ci tocmai din De cumplitul tău amor
şcoala, fiind luată în căsătorie de profesorul universitar Ştefan cauza acelui complex al saloanelor care, într-o franceză elegantă, Nu ţi-ai mai adus aminte...
Micle (1820-1879), cu treizeci de ani mai în vârstă, rodul acestei o determina să scrie unei amice: „Decât doar ca să apari într-o
alianţe fiind Valeria şi Virginia, care cultivă poezia şi muzica. lume a cărei eleganţă te va uimi şi care va privi cu milă la broas- Eu cu sufletul zdrobit
La 20 de ani se găsea alături de soţul ei într-o călătorie prin ca proletară („la grenouille proletaire”) care se îndeasă în mijlo- Am privit în a ta cale,
Europa şi întâmplarea face să-l întâlnească pe poet la Viena. cul ei, spune şi tu dacă merită şi dacă nu e mai cuminte să rămâi Şi cu lacrimi am stropit
Eminescu, la această dată, tipărise câteva poezii în „Convorbiri acasă.” Ceea ce constituia un atuu în plus pentru a fi agreată de Urma pasurilor tale...
literare”, revistă mult apreciată în casa profesorului Micle. poet.
Remarcase numele poetului talentat şi văzuse în treacăt (?!) por- Accesele de gelozie ale poetului sunt îndreptăţite, nu numai Şi mă-ntreb de ce-au spus
tretul lui Eminescu: la zvonurile colportate de anumiţi intriganţi, dar după înseşi O iubire-atât de-adâncă,
„Şi-acum mă-ntreb eu: simţire adâncă mărturisirile pe care Veronica i le face, socotindu-se vinovată în Şi mă întreb de ce te-ai dus
Cum de se naşte printr-un portret? episodul cu I.L.Caragiale. Scene de gelozie încep să apară înain- Şi de ce te mai plâng încă?”
Căci nu văzusem ochii tăi încă, tea dragostei adevărate, încă din 1875, pe ideea luceafărului
Ştiam atâta că eşti poet!” („obiect de convertire încă din aceşti ani” - G. Călinescu), de- 5. Cel puţin în ultimii ani de viaţă ai lui Ştefan Micle, zbu-
Întâlnirea de la Viena, episod mult romanţat de biografi, oarece Veronica publică în acelaşi an în „Convorbiri literare” ciumul erotic al Veronicăi nu era lipsit de prejudecăţi, în sufletul
pare să fi mişcat mai mult pe poet care, după ce se stabileşte la versuri mai puţin discrete de tipul acesta, în care vedem mai ei dându-se o bătălie cumplită între raţiune şi sentiment, între
Iaşi, frecventează salonul Veronicăi, unde citeşte chiar poezii. O mult toane de flirt decât o ceartă posibilă: minte şi inimă. Iubita, cu o identitate de stare civilă, îşi dojeneş-
afecţiune reciprocă îi leagă pe cei doi şi discreţia acestei comu- te partenerul cu „cuvinte rele”, raţiunea i-l îndepărtează, sufletul
nicări sufleteşti nu poate ceda, întrucât însăşi starea civilă a „Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată şi dorul i-l apropie:
Veronicăi o cerea. Dar pe măsură ce faptele trădează nestăvilirea Dar ce-a fost n-a să mai fie,
zi de zi a sentimentelor, lumea taxează ca atare şi astfel încep să Am văzut c-această lume «„Fugi” îţi zic, căci a mea minte
vină pe biroul bătrânului soţ anonimele intriganţilor, care, din Făr’ de tine nu-i pustie. prevesteşte numai rău;
fericire pentru cei doi, erau socotite de profesor drept „plasto- „Nu te du”, şopteşte-n taină
grafii”. Veronica rupe tăcerea, mai mult scuzându-se decât să-l Şi luceafărul pe ceruri Sufletul şi dorul meu...
prevină pe poet asupra comportării sale: „Nu e aşa că indiferen- Place mult cum străluceşte, ...................................................................
ţa mea ţi-a zdrobit inima, inimă plină de fiinţa mea? Dar iau pe Dar apune şi dispare
Dumnezeu de martur dacă această indiferenţă era adevărată; Soarele când se iveşte. Şi nu ştii cui a te-ncrede
această răceală prefăcută nu era decât o contrabalansare a dra- Vorbelor ce ţi-am rostit,
gostei tale nemărginite, ce o arătai fără încetare. Privirea ta, în El cu discul său cel falnic Sau iubirii făr’ de margini
fine întreaga ta fiinţă, faţă de mine nu dovedea decât iubire. Erai Te deşteaptă la viaţă Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
aşa de puţin stăpân pe tine, încât cel mai prost om îşi dădea sea- Şi te face să uiţi iute
ma că eşti îndrăgostit de mine; de aceea nu trebuia oare ca să dau Steaua cea de dimineaţă. Vai! şi eu nedumerită
o dezminţire şi să ascund ochilor scrutători reciprocetatea unei Mă numesc cu mult mai mult,
dragoste tot aşa de mari?” Tu luceafăr mi-ai fost mie Căci nu ştiu ce-o fi mai bine:
Ce în zori de ziuă luce, Mintea, inima s-ascult?»
3. Întâmplarea face ca la 6 august 1879 să decedeze Ştefan Şi-ai apus - acum la soare (Fugi...)
Micle, ceea ce pune capăt acestei „dragoste platonice de aproape Eu privesc cu mult mai dulce...”
un deceniu” (G. Călinescu), pentru că, venită la Bucureşti să-şi (Drag mi-ai fost...) Cât de neîngrădită este iubirea Veronicăi se poate vedea şi
reglementeze pensia mult aşteptată, Veronica gustă „Beţia divi- din poezia De dorul tău..., o renaştere a dorului de altădată
nă şi nebuniile fericite”- cum zice ea însăşi - „după o lungă iarnă Suntem în acel „deceniu de dragoste platonică” (1875) când pentru poet:
casnică”, apreciază acelaşi Călinescu, alături de „instinctivul” în Eminescu era încă la Iaşi şi scenele de dragoste tăinuită alternau
iubire Eminescu. cu toanele oricărei iubiri nevinovate. Câteodată, poeta realiza „De dorul tău este legată
Episodul Mite Kremnitz lasă în viaţa poetului o urmă de sentimentul despărţirii definitive şi lasă să se înţeleagă că va re- Încă şi azi viaţa mea,
regret, trecută însă de acesta cu superioritate. Faptul că poetul cupera cu un nou dor „care vine” lipsa poetului, consolată în Tu stăpâneşti ca altădată
ajunsese cu sentimentele până la a-i dedica versuri, o face pe ideea „aşa a fost să fie” („Când soarta vrea aşa să fie/ Zadarnic Sufletu-mi care te iubea.
Veronica să simtă că o fiinţă „souverenement superieure m-a vrei să faci altfel...”):
alungat afară din sufletul tău.” Îngerul care-i ieşise în cale dintre O vorbă numai de mi-ai spune
oameni în calea vieţii era găsit în persoana Mitei Kremnitz, iar „Şi nu mai e nimic în lume La glasul tău aş tresări,
poezia Atât de fragedă o indispune pe mai vechea sa amică, iu- Să-ntoarcă vremile-napoi Şi toate legile din lume
bita legitimă, prezentată tuturor de poet, prin Bucureşti, drept Şi-acea iubire-atât de mare Călcându-le eu te-aş iubi...”
logodnică. Presată şi de Maiorescu, cumnatul gelos, Mite se re- Ce-a fost odată între noi... O poezie în care sclupulele stării sale civile sunt puse în

Pag. 39 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006


evidenţă este Ştiu c-amorul Sufletului tău aripe, eu din nou iarăşi aş pune
tău...: Ca să zboare cu putere peste ceri şi peste lume „Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
De dragul unei fiinţi!” Încetul la o parte şuviţele le-aş da.
„Ştiu c-amorul tău e mare h) „Privindu-ţi faţa de farmec plină…” Senină să rămâie, curată ca un crin,
Şi-al tău chin adânc şi greu i) „Iată de ce gândind la tine…” Icoană de iubire la care să mă-nchin…”
De aceea eu de tine j) „Ai sosit, dulce uitare” (Să pot întinde mâna)
Mă ascund şi fug mereu...” k) „Acest vis de fericire, l-am plătit atât de scump, 10. Poeziile, frecventarea salonului Veronicăi, ca de altfel şi
Azi şi inimă şi suflet, de durere mi se rump, plimbările dese prin faţa casei acesteia erau tot atâtea mijloace
Dar ideea predestinării sale În sălbatica-mi iubire, te-am iubit cu-atâta foc pentru Eminescu de a-şi face simţită iubirea. Numele Veronicăi,
stă sub matricea unei acute C-am pierdut cu tine-odată orice urmă de noroc.” compus şi recompus în diferite combinaţii metatetice, anagrame
feminităţi: „Să urăsc cu- l)„De câte ori am tresărit romantice jucăuşe, devenise prilej intim de plăcere. Ochiul şi
nverşunare / Când iubită ştiu că La fiece mişcare, urechea căutau febril o formă mai armonioasă şi exotică, astfel
sunt, / Să iubesc când nu-s Crezând că poate ai venit, că numele de Veronica poate trece prin combinări savante de
iubită / Este soarta-mi pe Tu, dulce arătare. sunete, în ideea unui imperativ enigmatic astfel: „Verona, Vreona,
pământ.” Voerna, Vnoera, Vanoer, Anoero, Arnoev, Aernov, Aernev, Anerov,
Ura nu este decât iubire Şi-apoi de câte ori am plâns, Aronique, Enorvica, Vicenora, Acivrone, Civranco, Neociovra,
„travestită”: „Şi când mi-aduc Văzând că noaptea vine, Vranceoi, Narvice, Narvioce” (ms. 2283, f.l). Însăşi Veronica nu
de tine-aminte / Mă îngrozesc de Şi lampa singură-o-am stâns era străină de acest răsfăţ hipocoristic (vizual sau oral!) sensibil
a mea simţire.../ Poate chiar sufletul mă minte / Şi ura nu-i decât Iubite, fără tine… caligrafiat, şi, emoţionată profund de această dovadă de iubire,
iubire.” (Şi te urăsc). va reţine faptul în sine în poezia de mai târziu:
Veronica se va scuza mai târziu, rupând tăcerea, cu cuvin- O, dacă-ai şti de câte ori
tele: Nopţi albe, nedormite, „Dar să pot la vremi trecute să te duc în zbor cu mine,
„Nu e aşa că indiferenţa mea ţi-a zdrobit inima, inima plină Ţi le-a jertfit până la zori Şi-ntorcându-ne la ele, privind bolţile senine
de fiinţa mea (…), această răceală prefăcută nu era decât o con- Sălbatica-mi iubire. Să-ţi repet câte-mi spuneai,
trabalansare a dragostei tale nemărginite(…), cel mai prost om îşi Când prin stelele din ceruri şi prin florile din lume
dădea seama că eşti îndrăgostit de mine …” Măcar o clipă-ai fi venit Visător şi cu iubire căutai un dulce nume
Însăşi Veronica simte că această iubire este imensă: Adus ca de ursite – Care mie să mi-l dai…”
Cu–un sărut să pui sfârşit ………………………………………………………………
„De-aş putea-ntrupa iubirea Durerii nesfârşite!” „Şi întocmai ca atunci tu privindu-mă pe mine
Ce simţesc eu pentru tine, m) „Încetează de-a mai plânge…” Să-mi spui visurile tale de iubire şi de bine
Timpul şi nemărginirea n) „Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată” Ca un vers de dulce cânt;
Dânsa le-ar cuprinde-n sine.” o) „Unde-ţi este-nţelepciunea ce-o aveai în alte vremuri, Ce-ai simţit să mai simţi încă, dragă ţie să-ţi fiu iară,
(De-aş putea…) Când îţi zic să fii cuminte de ce plângi şi de ce tremuri? Fericit cum n-au fost nime, cum am fost odinioară
Astfel, încet-încet Veronica nu mai rămâne stăpână pe sine Nu şti tu că de când lumea dragostea e o poveste? Să mai fim pe-acest pământ!”
(„astăzi nu mai sunt stăpână / Pe mine, pe sufletul meu …”), de- Nu-ţi mai frământa gândirea cu nimicurile-acestea!...” (Dor de trecut)
vine „o slabă jucărie” a lui Cupidon,”o roabă”, chiar un biet „pri- p) „Din valurile vremii apari să dai lumină…”
beag” încălzit de razele soarelui, şi se face pe sine răspunzătoare 11. La 28 august 1885, după doi ani de luptă a poetului cu
de totul: „Ce-ţi pasă ţie că-mi eşti drag!” 7. „Imaginea iubită” a poetului devine tot de atâtea ori pri- stihiile, Veronica îşi reînprospătează omagiile aduse altădată
Neîncrederea prefăcută prin care Veronica îi încearcă dra- lej de patetic omagiu şi de înaltă recunoştinţă, de devotată pre- acelui „om cu minte mare” (Şi pulbere, ţărâna) într-una din cele
gostea („Şiretenii de muiere / Ca să-ncerc a ta iubire…”) îl înde- ţuire şi de reciproc respect. E firesc ca Veronica să facă nopţi mai înălţătoare ode câte au fost aduse vreodată Luceafărului.
părtează pe poet: albe şi, în acele ore târzii ale nopţii, sufletul ei „de lume dezlipit Cea care trăise şi suferise lângă poet trăia încă din contempora-
/ În sfere dulci, senine, ferice el planează…” Poetul este „fiinţa neitatea poetului intuiţia exactă a dimensiunilor sale geniale.
„Dar tu trist şi în tăcere mult iubită”, iar iubita declară răspicat: „…te slăvesc.” Iată imaginea înălţării inaccesibile a acestui „colos de piatră”,
Ai plecat plin de mâhnire.” Dacă Eminescu punea în corespondenţă lirică iubita cu te- piramidal, în antiteză evidentă cu „micimea” („micimea îmi cu-
iul ori şi-o imagina în diferite asociaţii cu elemente din natură, nosc atât de bine”) muritoarei ce îl admiră, adoră şi slăveşte:
Chemarea acestui „împuşcă-n lună” ori „drac ce apa o în- tot astfel şi Veronica trăieşte intens un asemănător complex aso-
cheagă” se face cu multă candoare, peste care adie părerea de rău ciaţional. Privirea florilor („Când înflorile lăcrămioare / Cu drag „Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge…
a vinovăţiei: îmi trimiteai tu mie”– Sunt lăcrămioarele înflorite…) şi admira- Lângă acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt,
rea lunii („Drumeţ eşti tu, ca ea pribeagă / E viaţa şi ce-n lume Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge,
„Haide, vino, fii cuminte, sunt…” sau „Pe tine şi pe mândra lună / Aş vrea din mers să vă Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.
Dacă-ai fost împuşcă-n lună, opresc”– Pe ceruri) devin tot atâtea elemente de laitmotive liri-
Eu am fost, adu-ţi aminte, ce. Şi doreşti a mea iubire…prin iubire pân’ la tine
Şi zglobie, şi nebună… Să ajung şi a mea soartă azi de soarta ta s-o leg,
(Scrisoare) 8. „Astăzi prismele iubirii ţi-au întunecet vederea… Cum să fac când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
S-au schimbat în juru-ţi toate şi tu ţi-ai schimbat păre- Când măreaţa ta fiinţă poate nici n-o înţeleg…
Certurile şi împăcările erau frecvente şi femeia care rea…”
iubeşte ştie să aştepte trecerea furtunii, nu se încrede în cuvin- - versuri de profundă consemnare veroniană (Versuri de la Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorţii
tele de mânie spuse în pripă şi face apel la înţelegerea – oricare un amic), martoră a celor mai răvăşite încercări şi deseninări Şi numai din depărtare, când şi când să te privesc,
ar fi aceasta – pe calea calmului, nu a iritării şi nervilor: „Cu glas câte a trăit din iubire poetul. Într-un spirit de solidaritate cu Martora mării tale să fiu pân’ la pragul morţii
făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita. ”(Şi ura şi iubirea) trecătoarele ipostaze de misoginism („minte scurtă, poale lungi”), Şi ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc.”
Veronica încearcă înseninarea şi consolarea poetului:
6. A existat între Eminescu şi Veronica o mare intimitate a La 16 iunie 1889 în ziarul Dimineaţa apărea poezia Raze de
ceea ce numim pasiunea scrisului. Poetul îi va fi recitând din „Nu-ţi mai tulbura gândirea cu nimicurile-acestea… lună semnată de Veronica Micle, alături de vestea prin care pu-
poeziile sale, ea i le va fi citit cu temeinicie. Atât de sincere şi Nu şti tu că de când lumea dragostea e o poveste? blicaţia îşi înştiinţa cititorii despre moartea poetului (Eminescu
răvăşite, aceste poezii trebuie să fi fost cu necesitate memorate De-o auzi a zecea oară, dulce-ţi sună la ureche, dorise odată să dea titlul Raze de lună unui volum de versuri!).
de Veronica. Numim Complexe lirice obsesiile care cristalizează Ţi se pare că e nouă deşi ştii că este veche…”, Poezia, de o presimţire fatală, care se va adeveri fără ştiinţa po-
permanent şi retroactiv în identităţi de expresie cât se poate mai etei, e una din cele mai emoţionante, reafirmând destinul lor
apropiate, şi Veronica avusese atâtea prilejuri de a le sesiza atât regretând înstrăinarea poetului de lumea imposibilă a can- unic şi nefericit in aeternitate:
în intimitatea cât şi în poezia acestuia. Imaginea poetului aşezat dorii şi liniştii sufleteşti:
la masa de lucru printre „pagini întinse” (preocupat a traduce „Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună?
în expresie toate acele „idei fără de număr”, preocupat în a des- „Când erai cu sânge rece la ispite şi iubire, Ai zis tu şi eu atunci, când pe-a dorului aripe
cifra „veşnicul mister”) vegheatã de Veronica de departe, cu Când cu-o ironie-amară răspundeai la orişicine Duşi de al iubirii farmec, - privind cerul împreună -
somn þi nesomn, e una din imaginile cele mai vii pe care le are Îţi vorbea cu-mpătimire de amoruri pentru tine, Noi visam eternitatea în durata unei clipe…”
poeta, ajutând-o să reducă distanţele şi să-şi aline dorul. Ca o Şi cu inima uşoară tu treceai prin astă lume,
ironie a soartei, peste aceste pagini se varsă cerneala: Nelegat fiindu-ţi gândul, nici viaţa de vre-un nume…” 12. Postuma Lui ne aduce încă o precizare asupra preocu-
părilor şi convingerilor poetului. Cufundat în lumea sa ideală,
„Ce-ai tresărit? misterul aflatu-l-ai tu oare? şi sesizând cu durere schimbarea poetului sub imperiul su- acest „cugetător în budist” (deci Veronica îl citise bine pe iubitul
-Ba s-a vărsat cerneala cuprinsă-n călămare ferinţelor erotice, pe tema „ubi est sapientia quae in altis tempo- ei, avea, aşadar, cunoştinţă de filosofia eminesciană) grăieşte în
Şi pe-ale tale pagini o noapte s-a întins, ribus habebat”: zadar „versete”, întrucât „pigmeii” nu sunt în stare să urce nici-
Nimic nu-ţi mai rămâne din câte-ai fost tu scris.” „Unde-ţi este-nţelepciunea ce-o aveai în alte vremuri, odată treptele sublimului, în superficialitatea lumii în care se
Când îţi zic să fi cuminte de ce plângi şi de ce tremuri…?” complac:
Veronica trebuie să fi văzut printre hârtiile poetului aseme-
nea realităţi, de vreme ce imaginea aceasta obsesivă revine şi- 9. Ironia eminesciană este o realitate şi ea nu scapă neob- „Din valurile vremii apari să dai lumină
ntr-unul din aforismele sale: „Când îţi scrie cea mai frumoasă servată de Veronica. „Ironia amară” de care vorbeşte mai sus, ca Cugetător budist născut în altă lume …”
pagină în cartea vieţii tale, soarta, cu vecinica ei ironie, varsă de altfel, şi „zâmbetul de ironie” surprins în poezia Şterge-ţi la- …………………………………………….
cerneala peste foile ce urmează.” crima (din nou reazem moral veronian) nu sunt decât manifes- „Sublimul niciodată pigmeii n-o să-l ştie,
Foarte multe din poeziile Veronicăi sunt replici şi rezonan- tări ale celui ce, cu superioritate, din înălţimea ipostazei roman- În proza-amară-a vieţii rămâi iutat,hulit…”
ţe la versurile eminesciene, unele se circumscriu de-a dreptul tice şi a detaşării, priveşte lumea de jos. „Vedenia iubită” la care
într-un epigonism mimetic. Iată câteva exemple: se închină poeta („Vedenie iubită la care mă-nchin eu”) nu e de- Încăodată, Veronica omagiază cu sentimentul eternităţii pe
a) „De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân…” cât luceafărul care apare strălucind de departe, apoi dispare, Luceafăr, „farmecul sfânt” al iubirii sale:
b) „Lumea mare şi pustie înaintea mea se-ntinde.” ducând cu sine enigmele eternităţii:
c) „Când noaptea e adâncă şi-i linişte, tăcere…” „Nu-ţi mai rătăci simţirea, căci viaţa-i schimbătoare;
d) „Pe ceruri luna se iveşte…” „Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti, Rămâi în cadrul sfânt poet în altă lume,
e) „O vorbă numai de mi-ai spune Abia câte o clipă în cale-mi străluceşti, Ce-ţi pasă dacă-ai fost o fire trecătoare…
La glasul tău aş tresări…” Apoi dispari…” În cartea Nemuriri se va mai trece-un nume!”
f) „Luminează-n ceruri luna…”
g) „Ah! la ele eu te-aş duce şi te-aş face tânăr iară Veronica are intuiţia exactă a oboselii intelectuale de pe faţa Dan Radu ABRUDAN
Aş reda inimii tale trist pierduta ei comoară Prometeului înlănţuit şi îi aduce omagiul ei de profundă, dra-
De iluzii şi dorinţi! matică înţelegere şi devotament:
Pag. 40 Portal ~ Măiastra - nr. 5(9)/2006
Paula Romanescu
Dar cine-ar putea c-o tăcere să spună Miere de crâng sau vin amar,
De ce râde crângul când frunzele mor… Aromă pâinii sau otravă,
Izvor curat sau râu de lavă.
Sub paşii mei − aur, aramă, argint;
Văd: drumul coboară, cărările mint Şi totuşi oameni, stele, mor:
Şi, totuşi, mă-ndrept spre-un aproape târziu Doar cărţile rămân să spună
Tăcând, povestea tuturor.
Cu sufletu-n palmă − ciudat mărgărint,
Şi-aş vrea să mă pierd în înalt vineţiu
Cocor printre nori car partir c’est… O, ştiu…
Albastră rugă
Nu-i vina mea O frunză s-a oprit uimită
Uitând să cadă sau nevrând
S-atingă floarea-nmugurită
Nu-i vine mea că viile se frâng ‘ntr-o inimă de om; iar când
Sub greul strugurilor brumării El a apus sub cer, departe,
Iar vântul murmură: De ce nu-mi vii? Pe-aleea goală, prinse-a cade
Când apele cu şoapte mă ajung Noianul foşnitor de frunze moarte,
Şi-atunci,
Să-mi dea de veste: Toamnă-i iar să ştii, Frunza uimită se-nălţa
Se scutură, de-aramă, frunza-n crâng, În zbor − cădere,
Cocorii − mişcătoare şiruri, curg Cerul să-l ajungă
Departe de ghicitele stihii Cu o albastră, nerostită rugă.

Cu care vremile ne tot încearcă


Să ne înveţe drumul către stele
Şi cel al neîntoarcerii, de parcă
Când ?
Plecarea-i fulg, popasurile − grele.
Eu unde să te aştept şi când ?
*** Dar vinul vechi de ambră, rubiniu
Mă-mbie: Nu pleca… Şi-aşa-i târziu…
Ve