Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid practic
Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu
METEOR rţ\ PUBlISHINGliy
Redactor: Viorica Horga Tehnoredactor: Mariana Radu Copertă: Roxana Geantă Foto copertă: www.shutterstock.com
Titlul original: CLUES TO DECE1T. A practicai list Copyright © 2011 Joc Navarro
© 2012 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii METEOR PUBUSHING
Contact: CP. 41 -128 Distribuţie la:
Tel./Fax: 021.222.83.80 TelVFax: 021.222.83.80
E-mail: editura@meteorpress.ro E-niail: carte@meieorpress.ro
www.meteorpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NAVARRO, JOE
Indicii de înşelăciune / Joe Navarro : trad.: Mihai-Dan Pavelescu. - Bucureşti •' Meteor Publishing, 2012
Biblioar.
ISBN 978-606-93177-0-9
I. Pavelescu, Mihai Dan (trad.)
316.772.2 159.925
Cuprins
Introducere.....................................................................................7
Patru oportunităţi pentru detectarea înşelăciunii .......................13
Adevărul despre detectarea minciunilor ....................................22
Comportamente utile în detectarea înşelăciunii ..........................25
Capul............................................................................................29
Fruntea .......................................................................................40
Ochii ...........................................................................................51
Nasul............................................................................................75
o 5
Buzele şi gura.............................................................................83
Obrajii şi maxilarele .................................................................117
Bărbia ......................................................................................132
Gâtul .......................................................................................141
Umerii .....................................................................................155
Pieptul şi abdomenul ...............................................................159
Mâinile ....................................................................................174
Şoldurile şi trunchiul ................................................................217
Picioarele .................................................................................229
Concluzii .................................................................................245
Bibliografie ..............................................................................247
Despre autor .............................................................................254
Introducere
În anul 1973, când am început să lucrez în forţele de ordine şi aplicare a legii, am căutat un ghid de referinţe rapide pentru comportamentele asociate
înşelăciunii... dar n-am găsit niciu-nul. De aceea, tot timpul cât am fost agent special FBI, am ţinut un jurnal în care mi-am notat comportamentele ce-mi
treziseră interesul în timpul chestionărilor/interogatoriilor. Pe unele le-am observat când m-am ocupat de crime şi violuri în rezervaţia indiană Colorado River,
pe altele când am chestionat spioni, atât în Statele Unite, cât şi peste hotare. Am îmbogăţit lista aceasta pe parcurs, testându-mi şi validându-mi observaţiile, iar
cu timpul a devenit acel ghid de referinţă de care
avusesem nevoie la început. Nu mă nemulţumise doar faptul că nu putusem găsi un ghid cuprinzător, ci şi acela că majoritatea cărţilor despre
comportamentul de disimulare, ca şi mulţi dintre instructorii mei, ofereau informaţii pur şi simplu eronate. Mai mult chiar, erorile difuzate puteau fi chiar
periculoase. De exemplu, în ultimii zece ani, graţie testelor ADN (nu prin testarea salivei, a sângelui sau a spermei), am aflat cu toţii că destui oameni
nevinovaţi (261 la momentul scrierii acestor rânduri) au fost condamnaţi pe nedrept, deoarece poliţiştii perce-puseră semnele de stres ale unor nevinovaţi ca
fiind indicii de minciună. Ştim actualmente că multe dintre comportamentele asociate cu minciuna, înşelătoria şi tăinuirea adevărului sunt valabile atât pentru
nevinovaţi, cât şi pentru vinovaţi, în funcţie de stresul căruia îi sunt supuşi, de vârsta lor, de procesul de
chestionare în sine (numărul de anchetatori din cameră, intensitatea interogatoriului etc.) şi de alţi factori.
Am descoperit de asemenea că în literatura dedicată comunicării nonverbale continuă să se pună un accent exagerat asupra reacţiilor feţei. Bănuiesc că
asta se datorează faptului că sunt concluziile unor cercetători din laboratoare, nu ale anchetatorilor care acţionează printre oameni şi care văd situaţii pe care
niciun laborator nu le-ar putea reproduce. Mai exact, am constatat că în lumea reală trebuie să fii atent la întregul corp al persoanei interogate, nu doar la faţa
ei, deoarece fiecare centimetru al corpului îţi spune ce se întâmplă în creier. Pielea, muşchii, mâinile, picioarele, gâtul, ochii, trunchiul, degetele mari şi umerii
- toate transmit informaţii despre ceea ce prelucrează creierul, ce simte, ce doreşte, ce intenţionează sau de ce
anume se teme. Până şi anticii recunoscuseră asta. Cartea biblică a lui Solomon (capitolul 6, 12-13) ne spune că cei cu gânduri necurate au manifestări
specifice: „...omul necinstit şi viclean... face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele". Situaţia nu s-a schimbat cu nimic în prezent.
Când am scris What Every Body îs Saying1, am menţionat câteva comportamente asociate cu minciuna, înşelătoria şi tăinuirea adevărului (capitolul 8),
pentru a-i satisface pe curioşi. Cartea aceea a fost scrisă însă ca referinţă generală pentru descifrarea limbajului corpului, nu ca ghid practic pentru descifrarea
limbajului corpului mincinoşilor într-un cadru de natură judiciară. După apariţia ei, mulţi membri ai forţelor de ordine
1 Secretele comunicării nonverbale, Editura Meteor Press, 2008. (n. trad.)
şi de aplicare a legii, dar şi din domenii profesionale asociate (avocatură, resurse umane, asigurări) au solicitat un ghid rapid şi cuprinzător al
comportamentelor sau indiciilor asociate cu minciuna sau tăinuirea adevărului, deoarece aşa ceva nu exista... pe atunci. Acum situaţia s-a schimbat!
Acesta este produsul care a stârnit atâta interes şi cerere. Un ghid de referinţă simplu şi uşor de utilizat, cu o listă de două sute şaisprezece (216)
comportamente şi indicii frecvent asociate cu înşelătoria şi tăinuirea adevărului. Cartea aceasta nu este menită a fi un manual pentru anchetatori, ci mai degrabă
o sursă de referinţe rapide pentru cei care se ocupă deja de anchete, investigaţii şi interviuri şi care ar beneficia de pe urma unei liste clare de comportamente
asociate cu minciuna, tăinuirea de informaţii sau cunoaşterea unor fapte ilegale. Ea este
destinată tuturor celor care pun întrebări pentru a ajunge la adevăr. Ca abordare practică, v-aş recomanda să citiţi toate comportamentele de minimum
două ori, după care să ţineţi ghidul la îndemână pentru consultare rapidă. Ediţia paperback este îndeajuns de mică (de buzunar) pentru a o lua cu dvs., iar
versiunile electronice pot fi descărcate pe orice smartphone, computer, iPhone, iPad, iTouch, Blackberry sau Kindle pentru consultare imediată.
Ghidul se dovedeşte a fi cu adevărat util, fiindcă şi aceia dintre noi care studiem zilnic limbajul corpului uităm uneori ceea ce am ştiut bine. Cu acest
ghid puteţi descoperi rapid indiciile oferite de orice zonă a corpului, începând de la cap şi coborând spre picioare, pentru a găsi exact ceea ce căutaţi.
Patru oportunităţi
PENTRU DETECTAREA ÎNŞELĂCIUNII
Lista aceasta de comportamente sau indicii asociate înşelăciunii ar fi prea puţin utilă fără câteva indicaţii de utilizare a ei, oricât de succinte. în primul
rând, în orice interviu, anchetă, interogare etc, căutaţi semne de confort şi disconfort din partea persoanelor interogate. Corpurile noastre reflectă confortul şi
disconfortul în timp real, ceea ce permite înţelegerea şi descifrarea comportamentelor pe care le-am enumerat în lista mea. La aceasta se adaugă indiciile
siguranţei de sine, care fac parte
din „etalările de confort", ca şi ale lipsei de siguranţă, care sunt asociate „etalărilor de disconfort". Odată ce aţi înţeles asta, pentru a afla adevărul va
trebui doar să puneţi întrebările cuvenite în decursul unei chestionări juridice şi să observaţi reacţiile în context.
Din fericire, într-un cadru de natură judiciară (unde deţineţi controlul mediului, iar timpul nu reprezintă un factor), există modalităţi pentru a pune
întrebări care vă pot ajuta la evaluarea minciunii şi ascunderii informaţiilor, despre care sper că vă vor duce la aflarea adevărului. Observaţi că am spus „să
puneţi întrebări", deoarece detectarea minciunilor este dificilă dacă celor interogaţi li se îngăduie să facă declaraţii dezlânate sau când ei controlează scena
anchetei. Dacă însă un anchetator competent le va pune întrebări focalizate, într-o
succesiune bine gândită, va dispune practic de patru oportunităţi excelente pentru a aprecia dacă ei ascund ceva, dacă i-a tulburat o întrebare, dacă mint
sau dacă tăinuiesc cunoaşterea vinovăţiei. Iată care sunt acestea:
Prima oportunitate: punerea întrebării
Prima oportunitate pentru a detecta minciuni apare chiar în clipa când puneţi o întrebare. Fiţi atenţi la comportamentele (enumerate în continuare) care
arată că cel interogat şi-a reţinut mişcările când a auzit întrebarea (reacţia de încremenire), că este afectat negativ de întrebare (buze strânse, bărbie retrasă,
evitare frontală etc.) sau că recurge la mişcări de autocalmare sau autoliniştire pentru diminuarea stresului. Cu alte cuvinte, observaţi dacă este tulburat
fizic de întrebare şi, dacă da, încercaţi să aflaţi care este motivul.
Un anchetator bun trebuie să pună întrebarea şi să observe fără să fie agresiv, fără să trădeze îndoieli sau suspiciuni. El trebuie să rămână permanent
întrebător şi curios, dar nu acuzator, deoarece în clipa în care devine acuzator, cel interogat se va retrage în defensivă şi comportamentele sale vizibile în acest
caz vor fi asociate cu nemulţumirea faţă de anchetator, nemaifiind indicii certe de culpabilitate. De aceea, anchetatorul trebuie să aştepte şi să observe după
fiecare întrebare pe care o pune.
De asemenea, ţineţi minte că nu toate cuvintele au aceeaşi greutate pentru o persoană vinovată. Un ucigaş care a folosit un topor va reacţiona diferit la
auzul acestui cuvânt, decât în cazul în care va fi întrebat despre un pistol sau despre un cuţit. Cuvintele respective nu vor avea acelaşi efect „limbic" sau
emoţional, deoarece doar cuvântul „topor", arma reală a crimei, reprezintă o ameninţare pentru el.
A DOUA OPORTUNITATE: PRELUCRAREA ÎNTREBĂRII
A doua oportunitate pentru a descoperi minciuna sau tăinuirea vinovăţiei cuiva este când cel interogat prelucrează întrebarea tocmai auzită. Unii oameni
prelucrează întrebările
foarte rapid, pe când altora le ia mai mult timp. Indiferent care ar fi cazul, anchetatorul caută să vadă reacţiile celui anchetat în timp ce acesta
prelucrează întrebarea.
Câteva exemple: Cere să i se repete întrebarea, poate ca o tactică de tărăgănare? Este tulburat de întrebare? Şovăie? Arată de parcă ar rezolva mental o
problemă de trigonometrie? îşi petrece brusc gleznele în jurul picioarelor scaunului? Priveşte drept înainte, ca încremenit? Mişcă ochii de jur împrejur? I se
iuţeşte viteza de clipire a ochilor? Modificări ale comportamentului sau ale expresiei faciale înseamnă modificări în gândire sau în emoţii. Dacă cel interogat
are probleme cu întrebarea sau dacă pare neliniştit ori tulburat de ea, anchetatorul trebuie să-i determine motivul reacţiilor.
A TREIA OPORTUNITATE: RĂSPUNSUL
A treia oportunitate pentru a evalua dacă aveţi de-a face cu informaţii incomplete (neclaritate sau confuzie), cu minciuni sau cu tăinuirea deliberată a
vinovăţiei cunoscute este momentul când cel interogat răspunde la întrebare. O face cu convingere, fără ezitare, cu glas ferm, cu siguranţă? Sau îşi reţine
mişcările braţelor? Recurge la mişcări de autocalmare şi auto-liniştire? Revendică mai puţin spaţiu? îşi ascunde degetele mari sau alte degete? Palmele mâinilor
sunt orientate în sus, nu în jos? Bărbia este coborâtă, nu împinsă în afară? Ridică din umeri? Dacă pare supus, lipsit de siguranţă, cu un umăr mai sus decât
celălalt, cu vocea mai ascuţită, cu ezitări în răspuns sau cu glasul lipsit de forţă, pot exista aspecte care trebuie explorate
ulterior. îşi ilustrează vorbele prin mişcări ale mâinilor sau, din contră, mâinile îi sunt rigide, reţinute sau chiar ascunse? Toate aspectele acestea sunt
utile pentru anchetator.
A patra oportunitate: după răspuns
A patra oportunitate de evaluare a celui interogat pentru detectarea înşelăciunii este după ce a răspuns la întrebare. Un anchetator bun va aştepta şi va
privi, creând o pauză firească, dar semnificativă, astfel încât să poată observa dacă anchetatul expiră eliberator, prezintă mişcări de autocalmare, se foieşte în
scaun sau dacă îşi bombează pieptul. Comportamentele acestea pot spune foarte multe lucruri. De câte ori se află în situaţii de stres, oamenii recurg la mişcări
de autocalmare sau liniştire, aşa
încât, fiind atenţi la genul acela de comportamente, putem identifica motivul lor - de exemplu, după întrebarea „Deţineţi o armă?".
Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama că, după ce a răspuns la o întrebare, anchetatul (dacă se ştie vinovat sau dacă este stresat) se va foi sau se va
mişca în scaun, va recurge la gesturi de autocalmare, va răsufla adânc, îşi va freca palmele de coapse, îşi va aranja hainele etc, pentru a se elibera de stresul
provocat de o întrebare care nu i-a plăcut, de prelucrarea întrebării respective şi, finalmente, de răspunsul la întrebare. Aşadar, o oportunitate suplimentară de a
descoperi indicii de minciună apare după ce anchetatul răspunde.
Adevărul despre
DETECTAREA MINCIUNILOR
Deşi la fiecare întrebare beneficiem de câte patru oportunităţi pentru a estima posibilitatea înşelăciunii, trebuie ştiut că nu există un comportament unic
şi universal care să indice minciuna, iar aceasta trebuie să fie o mantra pentru toţi investigatorii şi căutătorii adevărului. Puteţi fi atenţi la comportamente care
să sugereze disconfort sau nelinişte, dar nu veţi putea afirma niciodată şi, cu certitudine, nu veţi putea depune niciodată mărturie că vreunul dintre
comportamentele respective ar indica, în sine, minciuna. De ce?
Pentru că nu există date ştiinţifice care să vă susţină afirmaţia. Mai mult chiar, cercetările desfăşurate după anul 1986 au concluzionat, iar exonerările
pe baza testelor ADN au confirmat că indiciile de stres nu sunt în mod implicit şi indicii ale minciunii (Ekman 1991, p. 162; Vrij 2000, pp. 5-31). Aşa cum mi-
a spus în mod repetat prietenul meu dr. Mark G. Frank, „.. .din păcate nu există niciun «efect Pinocchio» atunci când vine vorba despre minciună!"
(WhatEveryBodyîs Saying, p. 230).
în plus, oricât de mare ar fi lista aceasta, niciunul dintre comportamentele prezentate nu este util dacă cel interogat este stresat sau intimidat de
anchetator în timpul procesului de chestionare. Dacă îi violaţi spaţiul, dacă vă comportaţi ca şi cum nu l-aţi crede, dacă strigaţi sau loviţi în masă, dacă în
cameră sunt prea multe persoane sau dacă purtaţi o armă în faţa lui,
veţi cauza stres - şi atunci multe dintre comportamentele pe care le veţi vedea la persoana interogată se vor datora exclusiv acţiunilor dvs., nu neapărat
vinovăţiei sau întrebărilor pe care le-aţi pus.
Aşa cum le-am spus întotdeauna elevilor mei şi aşa cum ştiu toţi anchetatorii foarte buni, în timpul chestionării cel. interogat trebuie să se simtă
confortabil şi să nu fie stresat, pentru ca modificările de comportament detectate să fie valabile ca indicii. Stabilirea unui raport interuman este utila în acest
proces, ca şi limitarea numărului de persoane din cameră (eu prefer să existe un singur subiect şi un singur anchetator). Cu cât în cameră vor fi mai multe
persoane, cu atât va fi mai stresant pentru cel interogat şi cu atât mai dificilă va fi „citirea" indiciilor.
Comportamente utile
ÎN DETECTAREA ÎNŞELĂCIUNII
Aşa cum aminteam la început, m-am apucat să întocmesc lista aceasta în anii 1970 şi am completat-o constant de-a lungul timpului. Unii pot considera
că este suficientă, alţii pot crede că ar fi nevoie de mult mai mult. Eu sunt convins că există mai multe indicii nonverbale şi sper că, în timp, şi alţi autori vor
contribui cu observaţiile lor. Până atunci, cele peste două sute de comportamente enumerate ar trebui privite în context pentru a-1 ajuta pe anchetator să ajungă
la adevăr sau să determine dacă persoana interogată are dificultăţi, tăinuieşte
informaţii, ştie ceva valoros pentru investigaţie, are cunoştinţa unor fapte condamnabile sau minte.
M-am concentrat în principal asupra comunicării nonver-bale, întrucât este specialitatea mea. Alţii, ca prietenul meu John „Jack" Schafer şi Sue Adams,
s-au concentrat asupra laturii verbale a detectării minciunii, aşa încât activitatea lor ar trebui examinată independent. Nu mă străduiesc să repet lucrările altora
despre acest subiect - lista aceasta reprezintă doar descoperirile şi observaţiile mele.
Când veţi analiza diferite comportamente, ţineţi minte că aveţi responsabilitatea de a fi mereu neutri, pentru că propriul dvs. limbaj corporal, conduita şi
întrebările puse vor afecta limbajul corporal al celui pe care-1 chestionaţi. Orice stres pe care-1 veţi crea îi va afecta deopotrivă pe nevinovaţi ca şi pe
vinovaţi, şi de aceea anchetatorii excepţionali au învăţat să creeze confort psihologic pentru toţi cei interogaţi, pentru a detecta semne de disconfort sau
stres ca rezultat al cunoaşterii vinovăţiei.
Căutaţi să observaţi grupuri de comportamente asociate, care vă vor valida observaţiile. De câte ori este posibil, încercaţi să determinaţi persoana să-şi
repete ulterior comportamentul, punându-i aceeaşi întrebare, dar în mod diferit. Acesta este un mod excelent pentru a confirma o observaţie. De asemenea,
ţineţi minte că în majoritatea cazurilor doar dvs. puteţi face observaţiile acestea, aşa încât învăţaţi să observaţi fără a fi suspi-cioşi sau agresivi. Cu timpul,
observarea vi se va transforma într-o a doua natură; deocamdată însă urmăriţi lista aceasta pentru a vă reîmprospăta memoria.
Lista porneşte în mod logic de la cap şi coboară spre picioare (partea cea mai onestă a corpului nostru). Fiecare comportament are propria lui istorie
desprinsă din chestionările pe care le-am derulat de-a lungul timpului. Mi-ar fi plăcut să pot relata povestea fiecăruia, dar asta ar fi durat prea mult; sper to tuşi
că cititorii nu vor fi deranjaţi dacă, ocazional, voi relata o experienţă personală în observarea acestor comportamente. Iată aşadar Indiciile de înşelăciune.
Capul
1. Ridicarea pălăriei/şepcii pentru aerisire
Bărbaţii îşi vor ridica în mod brusc pălăria/şapca pentru a-şi aerisi capul, când se confruntă cu o dilemă, când sunt stre-saţi sau când au griji. Căutaţi şi
alte comportamente de confirmare, ca încordarea feţei, ridicarea umerilor etc. Este bine de ştiut că, pe stradă, scoaterea unor obiecte de îmbrăcăminte
(pălăria/şapca, cămaşa, ochelarii de soare) precedă frecvent o încăierare, aşa încât fiţi prudenţi.
2. Masarea sau tragerea de lobul urechii
Masarea sau tragerea de lobul urechii tinde să aibă un efect liniştitor subtil asupra noastră când suntem stresaţi sau pur şi simplu când reflectăm la ceva.
Aş asocia masarea lobului urechii cu îndoiala, ezitarea sau cântărirea opţiunilor. Humphrey Bogart era renumit pentru gestul acesta în filme.
3. Scărpinarea în cap
Scărpinarea în cap ne linişteşte când avem îndoieli, suntem stresaţi sau îngrijoraţi. Vedem gestul acesta la oamenii care încearcă să-şi amintească ceva
sau care sunt derutaţi. Indiferent de situaţie, este un comportament de autocalmare, aşa încât denotă existenţa unor probleme sau o luptă mentală.
4. Trecerea degetelor prin păr
Când sunt stresaţi, bărbaţii îşi vor trece degetele prin păr, atât pentru aerisirea capului, cât şi pentra stimularea pielii. De obicei, acesta este un semn de
îngrijorare sau îndoială. Pentru confirmare, căutaţi şi alte indicii, în alte zone ale corpului (strângerea buzelor, apropierea coatelor pe masă etc).
5. Jocul cu părul
Jocul cu părul (răsucirea, învârtirea, mângâierea) este un comportament de autocalmare, utilizat de obicei de femei, care contribuie la creşterea bunei
dispoziţii (în timp ce citesc) sau poate fi folosit pentra calmarea stresului (în timpul susţinerii unui examen, al unui zbor cu zdruncinături etc). Când palma este
îndreptată spre cap, este mai probabil să fie un comportament de calmare, pentru diminuarea tensiunii, spre deosebire de cazul palmei orientate spre exterior
(indiciul 6 de mai jos).
6. Jocul cu părul cu palma în afară
Când femeile se joacă cu părul cu palma orientată în afară, este mai degrabă o etalare de confort, aşadar ar trebui să fie percepută ca semn de siguranţă
şi încredere în sine. Diferenţa dintre acest indiciu şi indiciul 5 de mai sus este faptul că ne expunem spre alţii încheietura mâinii doar când ne simţim con -
fortabil sau suntem relaxaţi. Gestul poate fi văzut frecvent în cazul unor întâlniri romantice, când femeia se joacă cu părul în timp ce vorbeşte cu o persoană de
care este interesată - cu palma în afară.
7. Aerisirea părului (femei)
Aerisirea părului este un comportament de răcorire şi autocalmare (atât împotriva căldurii, cât şi a stresului). Femeile procedează diferit faţă de bărbaţi,
ridicându-şi rapid părul de la ceafă când sunt îngrijorate, tulburate, stresate sau nervoase. Dacă o fac în mod repetat, este cel mai probabil că sunt stresate.
8. Tragerea părului (bărbaţi)
n mod subconştient, bărbaţii vor trage sau vor mângâia şuviţe de păr când sunt tulburaţi, stresaţi sau neliniştiţi. Tragerea părului slujeşte
pentru autocalmare în cazuri de stres. Din acest motiv, veţi vedea bărbaţi smulgându-şi fire de păr din urechi, sprâncene, mustaţă etc. când se află în condiţii de
stres intens. Un caz extrem este smulgerea patologică a părului (bărbaţi şi femei) ca formă de eliberare de stres. Boala se numeşte tricotilomanie şi se observă
şi la animale, inclusiv la păsări (care îşi smulg penele).
9. Aprobarea din cap
în mod reflex, oamenii vor încuviinţa din cap când aud informaţii corecte, de pildă când un detectiv descrie în mod corect desfăşurarea evenimentelor. Uneori
persoana pare doar să se legene, dar în mod subconştient ea admite ceea ce aude, chiar dacă este pregătită să nege verbal spusele respective. Aveţi grijă mai
ales dacă vedeţi capul încuviinţând şi buzele strânse (indiciul 72), deoarece aceasta înseamnă de obicei că eu aud ce-mi spuneţi (încuviinţez), dar nu sunt de
acord cu dvs.
10. încuviinţarea eronată din cap
Altă formă de încuviinţare din cap apare când un anchetator întreabă „Tu ai făcut asta?" şi persoana răspunde „Nu, n-am făcut eu asta", dar
încuviinţează aprobator, în loc să mişte capul dintr-o parte în alta în semn de negaţie. S-ar putea crede că este un indiciu de minciună, însă au fost şi cazuri de
persoane nevinovate care au reacţionat în felul acesta, pur şi simplu pentru că recunoscuseră întrebarea. Este în mod clar un comportament care să alerteze, dar
nu este sută la sută concludent. Ţineţi minte că în unele ţări est-europene (de exemplu, Bulgaria) o încuviinţare din cap poate însemna de fapt „nu".
11. Netezirea părului
Uneori cei interogaţi îşi vor netezi părul cu palma, pentru a se autocalma, când sunt stresaţi sau când se confruntă cu o dilemă, la fel cum obişnuiau
mamele lor să procedeze când ei erau copii. Este un comportament de liniştire şi aducere a confortului. L-aş asocia cu tentativa de eliberare de stres.
Fruntea
12. Indicii generale de stres
fruntea este un loc excelent pentru a căuta indicii de stres, derută, îndoială sau neîncredere, ca şi anxietate şi probleme potenţiale. Ne trădăm stresul pe
frunte şi ne eliberăm de el tot acolo (masare, frecare etc). Când vedeţi indicii generale de stres pe frunte, sau de fapt oriunde pe corp, căutaţi comportamente
corespondente în alte părţi ale corpului, care să confirme cele văzute. Spun asta deoarece indiciile de stres seamănă uneori cu concentrarea sau cu
neînţelegerea.
13. încărcarea cognitivă
Mincinoşii au frecvent dificultăţi în a răspunde la întrebări simple (întrebarea cauzează o încărcătură cognitivă). Aceasta se observă de obicei în zona
frunţii şi a ochilor, care par concentraţi asupra rezolvării mentale a unei probleme de trigonometrie. Plasez comportamentul acesta aici, deoarece există
numeroase comportamente generale asociate cu încărcătura cognitivă, care lasă impresia că persoana se căzneşte cu informaţia sau cu o întrebare simplă de
felul „Unde ai fost în noaptea trecută?". Aveţi totuşi grijă: alcoolicii, dependenţii de droguri sau bătrânii pot avea de asemenea probleme în a-şi reaminti lucruri
simple.
14. Transpiraţia frunţii
Dacă stresul este suficient de intens, veţi vedea apariţia bruscă a transpiraţiei, în situaţii generatoare de tensiuni, temeri sau. griji. Ţineţi seama în acelaşi
timp că unii oameni transpiră abundent la prima sorbitură de cafea, aşa încât stabiliţi-vă mai întâi pentru fiecare persoană un nivel de referinţă înainte de a trece
la concluzii:
15. încreţirea frunţii
încreţirea frunţii indică în general destul de precis o dificultate, existenţa de probleme sau nesiguranţă. Poate fi văzută de asemenea când oamenii se
concentrează sau încearcă să priceapă. ceva. Este asociată de obicei cu îndoiala, tensiunea, anxietatea sau îngrijorarea.
16. Apropierea sprâncenelor
Apropierea sprâncenelor este un semn universal că există griji, probleme sau neplăceri. Uneori gestul este foarte rapid, dificil de detectat, dar foarte
precis, deoarece reflectă sentimente reale. Unele persoane îl vor etala fulgerător când aud o întrebare, după care gestul va dispărea, pe când altele îl pot păstra
câteva minute. în ambele cazuri, este un indiciu foarte exact în privinţa grijilor, problemelor sau neplăcerilor.
17. Masarea frunţii
Tindem să ne masăm fruntea când ne doare capul sau când prelucrăm informaţii, avem griji, îndoieli sau când suntem neliniştiţi. în general gestul este
vizibil când cineva este preocupat, indiferent dacă este sau nu afectat direct. Este un comportament de autocalmare, aşa încât vă poate arăta dacă există ceva
stresant sau o cauză de disconfort.
18. încordarea frunţii
La unele persoane, stresul este vizibil sub forma încordării bruşte a frunţii şi a muşchilor ei. Desigur, trebuie să fi văzut persoana şi când nu este stresată
pentru a face o comparaţie, totuşi încordarea frunţii este foarte evidentă. Este un indiciu excelent al unor dificultăţi sau al unor probleme. Are un grad mare de
precizie mai ales dacă l-aţi corelat şi cu alte comportamente, ca încordarea mâinilor, a gâtului sau a zonei umerilor.
19. Acoperirea frunţii cu pălăria/şapca
Fiţi atenţi la persoanele care-şi aranjează brusc acoperământul de cap (căciulă, şapcă, glugă), pe măsură ce sporeşte intensitatea întrebărilor. Acoperirea
capului, îndeosebi când este asociată cu întrebări incisive, sugerează că persoana încearcă să se elibereze de stres, poate din cauza unei vinovăţii sau din alt
motiv.
20. Apăsarea frunţii
Apăsarea palmei pe frunte este folosită pentru a diminua tensiunea cauzată de stres, îndoieli sau lipsă de securitate. Este un gest complet diferit de
pocnirea palmei peste frunte - acela pare ca şi cum persoana încearcă să-şi împingă capul spre spate. Ca şi în cazul multor alte comportamente, se foloseşte
pentru autoliniştire.
21. „Botoxarea" frunţii
Avertisment: Atât bărbaţii, cât şi femeile profită actualmente de Botox pentru a-şi şterge cutele de stres de pe frunţi. A devenit o problemă pentru
cuplurile care nu-şi pot citi cu acurateţe expresiile feţelor şi a intrat şi în lumea infracţională. Anchetatorii descoperă că „botoxarea" frunţii le afectează într-
adevăr capacitatea de a citi feţele celor pe care-i chestionează. O modalitate de a detecta botoxarea este să vedeţi dacă imediat sub linia părului există o dungă
lată de o jumătate de centimetru care reacţionează în mod normal la emoţii - este un indiciu destul de bun ca să nu mai căutaţi alte indicii pe frunte, deoarece au
fost neutralizate chimic.
Ziâmbetul nervos sau încordat indică anxietate, îngrijorare sau stres. Cel mai frecvent, apare ca parte din managementul imaginii personale pentru a-i
determina pe alţii să creadă că totul este în regulă. „Managementul imaginii personale" se referă la tot ceea ce facem pentru a influenţa felul cum ne percep
alţii. Persoanele vinovate se angajează frecvent într-un management intens al imaginii.
Zâmbetele false, ca şi cele nervoase, sunt folosite în managementul imaginii pentru a-i face pe alţii să creadă că totul este în regulă. Pare bizar, fiindcă
uneori este implicată doar o singură parte a feţei sau zâmbetul se îndreaptă spre ureche, nu spre ochi. Pare forţat şi este un semn evident al existenţei unor pro-
bleme sau al nesiguranţei. Când suntem puternici şi siguri pe noi, zâmbetele ne sunt calde, relaxate şi mulţumite. Un zâmbet adevărat angajează ochii şi
muşchii faciali în mod lin de ambele părţi ale feţei.
76. Scoaterea unor sunete nearticulate
Plescăitul buzelor, ţâţâiturile sau vibrarea buzelor la expirare (efectuată în principal de bărbaţi) reprezintă o formă de autocalmare. Este observată în
principal la persoanele plictisite sau care trebuie să se elibereze de stres. Am văzut comportamentul acesta de obi jei înainte de începerea chestionării sau când
persoana interogată părăseşte camera.
77. Fluieratul nervos
liste un comportament ocazional: cel interogat fluieră pe neaşteptate, pentru a se elibera de stres. Fiind un comportament de autocalmare bun, oamenii îl
folosesc când călătoresc singuri în zone pustii, pe întuneric. Repet: se întâlneşte de obicei când individul rămâne singur.
78. Uscarea gurii
otresul, teama şi neliniştea pot cau:.a uscarea gurii. Nu însemnă că cineva minte, ci pur şi simplu că este stresat; apropo, reacţia aceasta contribuie la
acumularea inestetică de salivă în colţurile gurii.
79. Frecarea limbii peste dinţi
frecarea limbii peste dinţi şi/sau gingii, cu gura deschisă sau închisă, este folosită pentru eliberarea de stres. Unele persoane recurg desigur la gestul
acesta după ce mănâncă, dar în general, dacă îl vedeţi, persoana se descarcă de stres prin mişcări repetitive şi umezirea buzelor. Uneori, când gura este închisă,
puteţi vedea deplasarea limbii peste dinţi, pe sub buze.
80. Mişcările limbii
Pentru a se elibera de stres, unii oameni îşi vor mişca limba dintr-o parte în cealaltă, de la un colţ la altul al gurii (gest vi zibil prin obraji), în anticipare
nervoasă sau îngrijorată. De obicei ei nu cred că sunt observaţi sau că înţelesul comportamentului respectiv poate fi descifrat.
81. Expiraţia eliberatoare
Jjxpiraţia eliberatoare are loc când ne scapă o indicaţie importantă sau suntem surprinşi asupra unui fapt. Este foarte lungă (1-2 secunde) şi anunţă în
esenţă: „Jocul s-a terminat, gata, am fost prins." Este audibilă; de obicei, vedeţi cum pieptul se ridică imediat înainte de expiraţie şi cum buzele tind să se
ţuguie, iar persoana are o privire mai resemnată.
82. Reţinerea respiraţiei
Experţii în poligrafe ştiu că oamenii îşi reţin respiraţia când sunt stresaţi şi adesea trebuie să li se reamintească să respire. Reţinerea respiraţiei face parte
din reacţia încremenire, fuga, luptă despre care am vorbit în Secretele comunicării nonver-bale. Dacă vedeţi că un individ îşi reţine respiraţia, este cel mai
probabil că există o teamă sau o nelinişte ce poate fi cauzată de sentimentul de vinovăţie sau de procesul chestionării în sine, aşa încât fiţi atenţi.
83. Mestecarea gumei
JM.estecarea gumei este un element de autoliniştire foarte eficient. Când ritmul mestecării se înteţeşte, este foarte probabil că persoana respectivă
încearcă să se calmeze, pentru că este neliniştită sau anxioasă.
84. Lovirea dinţilor cu unghia
ir
Lovirea dinţilor cu unghia degetului mare este un mod de
eliberare de stres. Cei care recurg în mod repetat la gestul acesta încearcă să se calmeze, deoarece sunt stresaţi sau anxioşi. Nu uitaţi totuşi că, la fel ca
în cazul tuturor comportamentelor repetitive, dacă persoana respectivă procedează aşa permanent, trebuie să ignoraţi gestul, cu excepţia cazului când încetează
în mod neaşteptat.
85. încordarea sau zvâcnirea colţului gurii
IJacă un colţ al gurii se încordează şi zvâcneşte sau se ridică uşor, comportamentul respectiv este cauzat de stres şi îngrijorare. Acestea sunt
microexpresii, aşa cum le-a definit Paul Ekman, care dezvăluie foarte precis sentimente suprimate, mai ales emoţii negative.
86. Umezirea buzei superioare
Unele persoane îşi reflectă emoţiile pozitive prin umezirea buzei superioare (limba atinge iute doar buza de sus). întrucât acest gest al limbii „sfidează
gravitaţia" (se ridică spre buza superioară), este vorba probabil despre emoţii de natură pozitivă. Gestul diferă de umezirea obişnuită a buzelor, care are loc pe
buza inferioară şi este asociată cu eliberarea de stres. Ca în cazul tuturor comportamentelor, există şi excepţii, iar unii indivizi vor recurge la gestul acesta
tocmai pentru a se elibera de stres, aşa încât urmăriţi şi alte gesturi care să vă confirme sau să vă infirme observaţia.
87. Inspirarea aerului prin colţurile gurii
In cazul acestui comportament, colţurile gurii se deschid brusc şi foarte puţin, iar aerul este inspirat rapid, cauzând un sunet evident. Este un indiciu
important de teamă, îngrijorare sau anxietate. Comportamentul poate fi văzut şi auzit, şi este foarte precis. Aproape că vă puteţi închipui individul gândin-du-se
„Aoleu, asta n-o să fie bine!". Este semnificativ faptul că în cea mai mare parte gura rămâne închisă; persoana îşi reţine mişcarea liberă a buzelor, ceea ce se
petrece în cazuri de stres.
88. Ascuţirea glasului
Cjând suntem agitaţi, nervoşi, glasurile tind să crească în intensitate şi înălţime. Ascultaţi cu atenţie dacă vocile persoanelor interogate devin mai
ascuţite sau mai sparte când vorbesc, acestea fiind indicii de insecuritate, stres sau îngrijorare cauzate de încordarea coardelor vocale. Ţineţi seama în acelaşi
timp că scena de desfăşurare a anchetei sau chestionării poate fi stresantă chiar şi pentru persoanele nevinovate, aşa încât nu este un indiciu concludent pentru
minciună, ci doar pentru stres. Cercetările confirmă totuşi că atunci când ascultăm mincinoşi şi persoane oneste, mincinoşii ies în evidenţă prin încordarea din
glas. Rămâne în seama dvs. să aflaţi ce anume cauzează stresul respectiv.