Direcţia Generală Educaţie Tineretului şi Sportului

MATINEU LITERAR ARTISTIC

Tema: „ O, MAMĂ, DULCE MAMĂ!”

CHIŞINĂU 2010
 Obiectivele de referinţă

O1 – Educarea sociabilităţii, prieteniei, colectivizmului, prudenţei, independenţei, etc.

O2 – Educarea dragostei de a petrece conţinutul deverselor sărbători şi de a se
manifesta emotiv.
O3 – Educarea sentimentului de dragoste şi mîndrie pentru tradiţiile naţionale.

Obiective operaţionale:

O1 – Să recite expresiv poeziile;

O2 – Să intoneze cîntecele adecvat şi să utilizeze gesticulaţia corectă;
O3 – Să ţie cont de indicaţiile prealabile în timpul dramatizării scenetelor;
O4 – Să execute expresiv mişcările de dans;
O5 – să creeze dispoziţie de sărbătoare pentru cei prezenţi.

Materiale: ghiocei vii; felicitări pentru mămice; flori din carton confetii; panglici cu
flori.
 ( se aude: un ciripit de păsări; se ridică soarele mai sus, curge un izvoraş, reînvie
natura)
Un copil: - Vai ce se aude?
Cine eşti auzi, răspunde?!

Un copil: - Sunt frumoasa Primăvară!

M-am întors din nou în ţară,
Dar tu aşteaptă un pic,
Nu ma-i înţeleg nimic,
Unde îmi sunt nepoţeii,
Drăgălaşii, voiniceii?

Un copil: - Pe aici nimeni n-a venit,

Poate că sau rătăcit?

Un copil: - A – u – u! O - le – lei!
Unde sunteţi, dragii mei,
Toporaşi şi ghiocei,
Lalele şi viorele,
Narcise şi trandafiri,
Romaniţe, brebenei
Drăgălaşi şi voinicei?

Un copil: - Iată aici, iată aici,

( vin toţi copii cu diferite panglici cu flori pe cap)

Un copil: - Primăvară – ncîntătoare,

Ce – ai adus pe aripioare?

Un copil: - V- am adus din depărtare

Pe voi flori pe aripioare,
Hai, veniţi, ce aşteptaţi,
Floricele v-adunaţi?!

Dansul: „ Hora” în jurul Primăverii (Primăvara în mijloc mîngîie floricelele şi

aruncă cu conffeti).
Poezia: „ Primăvara”
De prin viscol şi ninsori,
Îmbrăcată - numai flori,
A sosit acuma iară
Mult dorita primăvară.
( folclor popular)

Un copil ( arătînd spre un ghiocel):

Poezia: „ Ghioceleul”
Spre sfîrşit de iarnă grea
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel,
El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare
Pentru fiecare.
( folclor popular)

Poezia: „ Ghiocelul”
Sunt ghiocelul,
Mică şi plăpînda floare.
Şi chem razele de soare
Văd copii la joacă acum,
c-a venit la noi în ţară
prea vestita primăvară.
( folclor popular)

Poezia: „ Primăvara”
A trecut iarna geroasă.
Cîmpul iată-l înverzit,
Rîndunica cea voioasă
La noi iarăşi a venit.

Dintr-o creangă- n alta zboară

Sturzul galben, auzit,
Salutare primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturele se îngină,
Mii de fluturi vezi zburînd
Şi pe harnica albină
 Din flori miere adunînd.
Cîntă cucu – n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit
Salutare primăvară
Timp frumos, bine-ai venit!
( V. Alecsandri)

( se aude o bătaie în uşă)

Conducător: - Da poftim, intraţi.

( Apare un copil îmbrăcat în hăinuţe albe)

Copilul musafir: - Bună ziua, copii. Mă scuzaţi, am întîrziat, dar ştiu că fără mine nu
puteţi începe sărbătoarea.

Un copil: - Dar tu cine eşti?

Copilul musafir :- Cum adică, nu ştiţi cine sunt? Priviţi - mă mai atent. Cine vine la
voi în ospeţie în prima zi de primăvară?

Copiii: - Mărţişorul!

Copilul în alb: - Păi, eu sunt Mărţişor!

Un copil: - Ba nu eşti Mărţişorul. Mărţişorul e compus din 2 culori: alb şi roşu. Dar tu
eşti numai alb.

Copilul în alb: - Şi ce dacă sunt alb? Semnific adevărul, curăţenia, sinceritatea... Port
cea mai frumoasă şi cea mai principală culoare.

Un copil: - Poate eşti cea mai frumoasă culoare, dar nu eşti Mărţişor.

( se aude altă bătaie în uşă)

Conducător: - Da poftim, intraţi.

( Apare un copil îmbrăcat în hăinuţe roşii)

Copilul în roşu: - Bună ziua, dragii mei. Am întîrziat, fiindcă m-am rătăcit. Dar slavă
Domnului, v - am găsit. Acum puteţi începe sărbătoarea.

Un copil: - Dar tu cine eşti?

Copilul în roşu :- Nu mă recunoaşteţi? Sunt Mărţişorul, cine aş putea fi?

 Un copil: - Ce fel de Mărţişor eşti, doar ai o singură culoare, roşie.
Copilul în roşu: - Şi ce dacă am o singură culoare? Este culoarea victoriei, a iubirii, a
dorinţei, a curajului. Sunt un adevărat Mărţişor!

Un copil: - Ai o culoare frumoasă, dar nu eşti Mărţişor.

Copilul în roşu: - Tare vă mai pricepeţi voi la culori. Sunt Mărţişor, şi hai, începeţi mai
repede sărbătoarea că de nu ... plec la alţi copii.

Conducător: - Ce ne facem, dragii mei, cum rezolvăm problema care a apărut? Cine
ne poate ajuta?

Un copil: - Fiţi atenţi culoare albă şi roşie...!

„LEGENDA MĂRŢIŞORULUI”
Una din legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele a coborît pe pămînt,
luînd chipul unui tînăr , pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău văzînd că
luat chipul unui tînăr, l-a răpit şi l-a închiş într-o temniţă, provocînd suferinţa întregii naturi.
Se spune că rîurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cîntau... pînă cînd nici copiii nu
mai rîdeau. Nimeni nu ştia ce să facă pînă cînd, un tînăr voinic s-a hotărît să-l înfrunte pe
zmeu şi să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, avînd puterea multora, dintre
pămînteni. Călătoria tînărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. Spre sfîrşitul
iernii, acesta a găsit castelul zmeului şi s-au luptat zile întregi pînă cînd zmeul a fost
doborît. Slăbit şi grav rănit, tînărul a reuşit să ajungă pînă la temniţa soarelui, l-a eliberat,
după care a murit, sîngele acestuia curgînd pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer şi a vestit
venirea primăverii, umplînd de fericire inimile pămîntenilor.
De atunci oamenii împletesc doi cuicuraşi, unul alb şi unul roşu, oferindu-i celor
apropiaţi pe care-i iubesc.

( cele două culori se iau de mînă auzind legenda).

Conducător: - Iată acum avem un adevărat Mărţişor care semnifică unirea destinelor,
fericirea, bogăţia, etc.
Cîntecul: - „ Mărţişorul”
Am doi cuicuri mărunţei
Parc – ar fi doi clopoţei
Care sună – n toată ţara, cling, cling, cling
Şi tot cheamă primăvara cling, cling...

Alb şi roşu, cling, cling...

Grăuraşi pe ram se strîng
Ghiocelul prin zăpadă, cling, cling, cling
Numai în cămaşă albă, cling, cling, cling...
Muzica: V. Velenciuc
Versuri: T. Dumitriu

Poiezia: - „ Mărţişorul”
Pe aripi de vînt în zbor
Vine – n ţară mărţişor
Şi cum suflă, de soseşte
Tot omătul ni - l topeşte!
Vine, vine mărţişor –
Bucurie – a tuturor,
Căci, venind din depărtare
El ne – aduce-o sărbătoare:
Ziua Mamei luminată
Cum nu – i alta – n lumea toată!
( folclor popular)

Un copil: - Sunt atît de fericit?

Primăvara a sosit!

Un copil: - Vai ce fericire mare,

O să purtăm mărţişoare!

Un copil: - Sunt atît de fericită,

Că mămica mea iubită,
A venit azi la serbare
Să asculte o urare!
Urare de ziua ei,
Urare pentru femei,

Un copil: - Că e ziua tuturor;

Mamelor, bunicilor
Şi – a surorilor de – aici,
Cele mari şi cele mici,
Toţi copii vor cînta
 Poezii vor recita
Cîntecul: - „ Mama şi primăvara”
Eu lumină clară
Vine primăvara
Semănînd sub soare
Floare lîngă floare...

Refren:
Cu un mărţişor
Cu un cînt de dor
Mîna îţi sărut, mamă
Pentru mine eşti
Zîna din poveşti
Mulţi ani să trăieşti, mamă

Stelele şi luna
Cerului cuvînt
Mama este una
Ea-i făptură sfîntă
Refren:

Un copil: - ... Ştiţi voi cum se roagă mama? Pentru voi în orice seară? Sigur! N-aţi luat
seama. Cînd, cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii Sfinte,
Îşi rosteşte – n blînde şoapte rugăciunea ei fierbinte. Uite-aşa grăieşte dînsa:
(îngenunchează în faţa icoanei)
„ Maică Sfîntă, Preacurată,
Vezi – i ce frumos dorm dînşii!
Ei sunt averea toată,
Pentru ei, din greu mă zbucim,
Pentru ei trăiesc în lume
Şi îndur atît, noianul
De durere fără nume!
I-am culcat şi – acuma spre Tine vin,
Ca ei să nu mă vază
Şi te rog Măicuţă Sfîntă,
Să cobori o blîndă rază
Raza bunătăţii tale,
Pe frumoasele lor plete,
Ca să n - aibă vise rele
Şi nici pleoape muiete.
Şi mi-l fă c – an zori de ziuă,
Cînd ar fi să se scoale
Să – i văd blinzi cuminţi şi veseli,
Îndreptînd spre tine paşii
Cum i – ndreaptă către Tine,
Colo – n cer, sus, ingeraşii.
 Amin!
Un copil: - „Mă rog...”
Mă rog de tine, ploaie,
Cînd zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi - o apără de sete
Mă rog de tine, codru
( căci anii tăi tot fi – vor)
Cuprinde - i drag fiinţa
Şi – o apără de vifor,
Mă rog de tine, iarbă
Mîngîei talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi - o apără de boală
Mă rog de tine, munte,
Cît zboru – mi o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Şi – o apără de moarte.
(G. Vieru)

Un copil: - Poezia „Mama”

Primul zîmbet rază pură
Primul drag cuvînt rostit
Primul geamăt în arsură
Primul dintre răsărit
Toate mamei le aducem
Şi dureri şi zîmbet dulce!
Prima floare desenată
Şi întîia albăstrea,
Degetul lovit c - o daltă
Notă bună, notă rea.
Toate mamei le aducem
Şi dureri şi zîmbet dulce!

Un copil: Şi sărutul cald pe frunte,

Jumătatea unui măr
Şi chiar firele cărunte
Strălucind la ea în păr
Toate mamei le aducem
Şi dureri, şi rîmbet dulce!
(P. Zadnipru)

Un copil: Mamă ...

 întinde încă o dată, te rog, mîna ta magică şi ţine - mi sufletul pe palma
ta magică, unde toate durerile se risipesc, iar lacrimile învaţă să danseze
sarabande de fericire, transformîndu – se în flori.
Un copil: Mamă ...
lasă – mă încă o dată, te rog, să îmi aşez fruntea pe genunchii tăi, iar
tu ... cîntă – mi, mama mea, dragă.

Un copil: Mamă ...

lasă – mă pentru tot restul vieţii să cred, că eşti îngerul care niciodată nu
va şti decît... să rămînă.

Dansul ritmic ( dansează şi cîntă)

Cîntecul: „Mama”
Mamă dragă, mamă scumpă
Te – oi iubi cît voi trăi
Pentru tine - i acest cîntec.
Nu fi tristă – n astă zi
Luna raze împleteşte
Fir cu fir în părul tău
Soarele – n cer îţi zîmbeşte
Să fii tînără mereu
(M. Gîlcă)

Jocul cu mămicile: ( copiii sunt legaţi la ochi ca prin pipăitul mîinilor mamelor
să-şi recunoască mama)
Cîntecul: „Ochii mamei”
Soarele se – ascunde – n ochii mamei
Şi duios priveşte ea la noi
Mult îmi place să pun capu – n poală
Ca să simt căldura mîinii moi
Nu te supăra mămică dragă
Te iubesc şi cînd mă dogeneşti
Şi de ar dura o viaţă – ntreagă
Orice –ar fi eu ştiu că mă iubeşti
Mama este raza cea de soare
Ce mă face, să zîmbesc uşor
Chiar şi atuncea cînd voi creşte
De blîndeţea ei îmi va fi dor
( I. Manciu)

Un copil: Poezia „ Bunicuţa mea”

Bunicuţa mea!
Anii au trecut,
Părul ţi – i de nea
Şi noi am crescut.
Tu ne – ai legănat
 Cu glasul duios
Şi nea-ai alintat!
(folclor)
Un copil: Poezia „ Bunica”
Bunic – o în ochii tăi semeni,
De unde ard adînci lumini?
Şi părul tău de ce – i aşa
Curat, ca fulgii albi de nea?
De ce cînd umbli te apleci?
Să vezi cum calci, pe unde treci?
Bunico dragă cît aş vrea
Să fii tu nepoţica mea.
Poveşti să-şi spun, să – ţi dau mîncare,
Să simţi cît te iubesc de tare!

Cîntecul: - „Bunicuţa mea”

Cu ochii de rouă
Ca o zi nouă
E bunica mea
Cea mai frumoasă
Şi mai duioasă
E bunicuţa mea,
Refren
O, bunicuţa mea
Astăzi e ziua ta
O, bunicuţa mea
Cu tine voi dansa

Zile senine, cu soare pline

Domnul mereu să - ţi dea
Noroc în toate şi sănătate
Neobosita mea

Sunt prea micuţă,

Dar hărnicuţă
Şi te voi ajuta
Cu turtă coaptă şi ciocolată
Eu te voi ajuta
(A. Zaporojan)

( formează un semicerc cu darurile pentru mămici în mînă)

Un copil: Mamă eşti ca un soare!

Un copil: Mamă eşti ca o stea!

Un copil: Mamă eşti un înger!

Un copil: Mamă eşti universul!

Un copil: Mamă eşti o floare!

Un copil: „ Nu – i nimic mai gingaş şi nu – i nimic mai frumos decît dragostea

mamei”
Un copil: „ Creşterea şi fericirea neamului omenesc stă pe braţele mamei”

Un copil: „ Nu – i sfîntă mai blajină între sfinte, ca mama ce ne leagănă pe braţe”

Un copil: „ Pentru lume eşti o persoană oarecare, iar pentru mine eşti lumea”

Un copil: „ Avem o singură mamă şi o singură viaţă. Nu aştepta să - i spui mamei că o

iubeşti!”

Toţi copiii: TE IUBESC, MĂMICO!!!

( sub fonul muzicii împart darurile mămicilor)