Sunteți pe pagina 1din 35

Recuprerarea, Reutilizarea si Reciclarea materialelor plastice

În urma unor studii efectuate , s-a demonstrat că fiecare cetăţean


generează zilnic aproximativ 1,5 – 2 kg de gunoi , din care cel puţin
jumătate este reciclabil .
În trecut oamenii obişnuiau să repare şi să refolosească tot ce
puteau . Populaţia era mai mică şi oamenii trăiau în grupuri mai puţin
concentrate . Pe lângă toate acestea , ambalajele folosite erau din
materiale care se descompun uşor şi în acest fel reîntoarcerea materiilor
prime în natură era mult mai rapidă şi mai simplă . Revoluţia industrială
a permis fabricarea pe scară industrială a ambalajelor uşoare , rezistente ,
care menţin diversele produse alimentare în condiţii adecvate pentru mai
mult timp . În acest fel confortul şi accesul la produse din ce în ce mai
variate este automat mult mai mare . Evoluţia este în folosul omenirii dar
care este tributul pe care trebuie să-l plătim ? Populaţia Globului a
crescut foarte mult şi este în continuă creştere , în timp ce resursele sunt
din ce în ce mai puţin accesibile . În acest fel în scurt timp riscăm să nu
mai avem materiile prime din care să ne realizăm produsele necesare
vieţii de zi cu zi .
Ce putem face pentru ca şi generaţiile viitoare să aibă parte de
aceleaşi resurse ca şi noi ? Cei trei „ R „ pot reprezenta un răspuns !
Reducerea utilizării resurselor în fabricarea produselor
necesare în viaţa de zi cu zi ( preferarea produselor vrac , sau puţin
ambalate , în locul celor supraambalate ) .
Refolosirea obiectelor , fie pentru acelaşi scop pentru care au fost
realizate ( ex . o sticlă de suc folosită la udatul florilor ) , sau pentru alte
întrebuinţări ( ex. o sticlă de plastic folosită pe post de ghiveci de flori ) .
Reciclarea deşeurilor ( prin deşeu se înţelege orice obiect care nu
mai este folosit şi este aruncat sau risipit ) .
Efectele reciclării :
- reducerea cantităţii de energie şi de materii prime necesare
fabricării de noi produse ;
- redă circuitului economic importante cantităţi de materie primă ;
- reduce cantităţile depozitate la rampele de gunoaie sau la
incineratoare ;
- reduce riscurile asupra sănătăţii noastre şi a mediului , cauzate de
deversarea improprie a unor deşeuri periculoase ;
- reduce poluarea aerului şi a apei .
Durata de degradare naturală a diferitelor categorii de deşeuri se prezintă
astfel:
- cotor măr – 3 luni
- deşeuri de hârtie – 3 luni
- ziare – 3-12 luni
- chibrituri – 6 luni
- filtru de ţigară – 1-2 ani
- guma de mestecat – 5 ani
- cutii de aluminiu – 10-100 ani
- sticle din plastic – 100-1000 ani
- pungi din plastic – 100-1000 ani
- cărţi de credit – 1000 ani
- recipiente din sticlă – 4000 ani

Ce nu se poate recicla :
- materiale ceramice ;
- spray-uri ;
- ambalajele materialelor toxice ;
- abţibildurile , şerveţelele , hârtia cerată , hârtia de fax ;
- părţile metalice ataşate magneţilor .
RECICLAREA PLASTICULUI
După anul 1950 , materialele plastice au devenit de mare interes ,
în mai puţin de zece ani producţia maselor plastice crescând foarte
mult .Consumul anual poate fi acum comparabil cu cel al metalelor
neferoase .
În prezent , există aproximativ 40 de tipuri de plastic , fiecare cu o
compoziţie chimică şi proprietăţi diferite , care le fac potrivite pentru o
anumită utilizare .
Plasticul este fabricat din petrol , benzină şi cărbune .Cea mai mare
parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin din
reziduurile rafinării petrolului , care altfel ar fi arse sau irosite . Putem
spune că prin fabricarea plasticului nu facem altceva decât să utilizăm
nişte resurse pe care în mod normal le-am risipi .
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se
realizează într-o gamă largă în multe ţări . În loc să polueze apa râurilor
sau suprafeţe mari de sol prin acumularea lor, PET-urile pot fi foarte
uşor colectate şi reciclate , acest lucru se poate face foarte uşor cu
ajutorul containerelor speciale amplasate în multe zone ale oraşului .
Recuperarea ambalajelor de plastic reprezintă o mare provocare ,
datorată în primul rând numărului mare de PET-uri ( polietilen tereftalat
– este un material sofisticat de o rezistenţă mare ) folosit cu foarte mare
eficienţă ca recipient pentru băuturi .
Avantajul reciclării ambalajelor PET este enorm , dat fiind numărul
mare de sticle folosite care pot fi exploatate la un cost acceptabil .
Materiale plastice:

AVANTAJE DEZAVANTAJE

• greutate mică • volum mare la descărcare

• mare varietate de proprietăţi • război biodegradabil

• proprietăţi care nu pot fi atenuate • un grad mare de poluare la


cu ale altor materiale incinerarea lor

• longevitate • numeroşi aditivi care poluează


mediul
• mod de fabricare uşor
• mod dificil de reciclare
• consum redus de energie pentru (diversitate mare, proces de
fabricarea lor descompunere dificil)
• preţ redus • substantele de bază sunt in parte
cancerigene sau toxice (ex.PVC)

Ce se întâmplă cu plasticul după ce este folosit ? Deşi nu există date


concrete în acest sens , estimările spun că descompunerea plasticului
poate dura sute şi chiar mii de ani , astfel că , dacă aruncăm o sticlă de
plastic la întâmplare şi nimeni nu o va ridica în urma noastră , putem fi
siguri că va fi găsită acolo şi de multe generaţii după noi .
IDENTIFICAREA DIFERITELOR MATERII PLASTICE
Material / Proprietăţi Aplicaţiile Produse cu
Simbol material produsului conţinut de
reciclare material reciclat

PET Claritate Butelii (sticle) Fibre, saci pentru


/PETE/PETP/ (transparenţă), plastic băuturi păstrare şi
Polietilen rezistent, nealcoolice, apă, transport
tereftalat durabil, solid, suc, bere, sifon îmbrăcăminte,
bariera pentru (apă folie şi plăci,
gaz şi umiditate, carbogazoasă), containere pentru
reţine sos picant alimente şi
carbonatarea, (ketchup) şi ulei. băuturi, covoare,
rezistent la Borcane unt de curele (benzi,
căldură . arahide, murături, chingi) de legat,
jeleu şi gem lâna tocită, butelii
(dulceată). Film (sticle, flacoane),
(folie) şi tăvi jachete
pentru alimente scămoşate, folie
preparate la pentru retenţia
cuptor, curele solului, filtre.
(benzi, chingi) de Observaţii:
legat şi containere Pentru reciclarea
alimentare sau containerelor din
nealimentare. PET: - spălaţi şi
aplatizaţi; puteţi
lăsa etichetele, nu
însă capacele
(sigiliile de la
capace); - nu
puneţi sticle de
produse petroliere
(ex.: ulei de
motor), de
pesticide sau
ierbicide.

HDPE Proprietăţi bune Butelii (sticle) de Butelii (sticle,


Polietilenă de de barieră pentru lapte, apă, suc, flacoane) colorate
mare (înaltă) umiditate, cosmetice, de
densitate rigiditate, şampon, detergent detergent lichid
rezistenţă, lichid pentru pentru veselă şi
durabilitate, veselă şi lenjerie, lenjerie, balsam
rezistenţă la înălbitor, de rufe, şampon,
chimicale, recipiente iaurt şi ulei de motor şi
permeabil la margarină, cutii butelii (sticle,
gaz, uşor de cereale, carne, flacoane)
procesat şi uşor navete, pungi, transparente de
de format saci şi sacoşe. lapte şi apă; ţevi,
(prelucrat). coşuri, navete,
ghivece de flori,
margini (borduri)
de grădină, folie
şi plăci, lăzi de
gunoi (reciclare),
mobilier din
plastic (scaune,
bănci), căsuţe
pentru câini,
produse lumber
(compozit
plastic+lemn),
dale, masă picnic,
cutie postală,
garduri,
containere, lăzi
pentru compost,
granule.
Observaţii:
Rezistenta
chimica face să
fie bun pentru
ambalaje casnice
şi produse
chimice
industriale ca
detergenţi şi
înălbitori. Butelia
(sticla) cu
pigment
(colorant) are o
mai bună
rezistenţă la
crapare decât
sticlele fără
pigment
(colorant).

PVC /V/ Versatilitate, Ambalaje Ambalaje,


Policlorura de claritate transparente legatură pentru
vinil (transparenţă), alimentare si foi detaşabile
uşor de nealimentare, (şină plastic
amestecat, tuburi îndosariere),
rezistentă, medicamente, pardoseli, panouri
durabilitate, izolaţii fire şi (casete),
rezistent la cabluri, folie şi lambriuri, rigole,
grăsimi, ulei şi plăci, produse din flaps noroi, folie
chimicale, industria şi plăci, dale şi
caracteristici de constructiilor ca rogojini,
curgere şi ţevi, fitinguri, ştergătoare de
proprietăţi apărători, dale, picioare,
electrice stabile. benzi duşumea
transportoare şi elastică , tavă
ferestre; butelii (suport) casete şi
(sticle, flacoane), CD-uri, cutii
pungi pentru electrice, izolaţii
sânge, produse cabluri, semnale
din piele sintetică. de trafic, furtun
de grădină ,
lizieră mobilă
pentru casă,
butelii (sticle,
flacoane) pentru
detergent vase,
geamuri; dale,
ţigle, articole
instalaţii (ţevi,
fitinguri),
denivelări pentru
viteza, capace
(canale) pentru
drumuri de acces
industriale .
LDPE Uşor de Pungi (sacoşe) Învelitori de
Polietilenă de procesat, alimentare pentru transport, cutii de
mică (joasă) rezistent, pâine şi produse gunoi, dale,
densitate durabil, flexibil, congelate, pungi mobilier, folie şi
uşor de lipit (la (sacoşe) pentru plăci, containere
cald), barieră lăzi/cutii haine, compost, butelii
pentru butelii (sticle, (sticle, flacoane)
umezeală. flacoane) de suc natural de
comprimate lamâie, cutii de
pentru miere, muştar, articole
muştar. plastic-lemn
Deasemeni este (cherestea gard,
folosită pentru etc.).
producerea
capacelor flexibile
şi este folosită în
aplicaţii cu fire şi
cabluri electrice.
Fibre, covoare,
mobilier, caserole
şi tăvi pentru
alimente, ţevi şi
canalizări (rigole).

PP Rezistent, Butelii (sticle, Carcase baterii


Polipropilena durabil, rezistent flacoane) pentru auto, semnalizări
la căldură, ketchup, lumină, cabluri
chimicale, containere iaurt şi baterii, perii
grăsimi (unsori) margarină /unt, maturi,
şi ulei, bariera tuburi, flacoane ştergătoare
umezeală. de medicamente, gheaţă, pâlnie
Punctul înalt de aplicaţii textile ca ulei, rastel pentru
topire face ca şi covoare, sfoară, biciclete, greble,
produsele să fie şnur, frânghie benzi de legat,
rezistente pentru (funie, corzi), granule, plăci,
umplerea cu navete rigide tăvi, recipiente
lichide şi componente pentru
calde. auto. iaurt siropuri.

PS Polistiren Versatil, izolator, Ambalaje de Termometre,


claritate protejare, comutatoare
(transparenţă), containere, lumină, izolaţii
uşor de format, capace, pahare, termice, cartoane
punct relativ sticle (butelii, ouă, orificii de
scăzut de topire. flacoane) şi tăvi, ventilaţie, tăvi,
carcase CD, rigle, rame,
aplicatii de servire ambalaje, ceşti,
a alimentelor, tăvi farfurii
de expunere a (castroane),
cărnii, cartoane pahare expandate,
ouă, flacoane ustensile (unelte)
aspirină, pahare, diverse.
castroane, cuţite.

Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se


realizează într-o gamă largă în multe ţări. Există încă probleme tehnice,
economice şi structurale de depăşit, dar posibilităţile sunt vaste. Cu toate
că unele mase plastice pot părea identice, de fapt sunt grupe de materiale
diferite cu o structura moleculară diferită. Reciclarea depinde de
procesul de a le separa pe fiecare în parte. Aceasta poate fi obţinută în
mod eficient în fabricile unde materialele reciclabile generate în procesul
de producţie sunt uşor de separat.
Infrastrucura. Infrastructura de colectare si prelucrare pentru
plastice nu trebuie stabilita la nivel national. In general, aceasta este
limitata la zone locale. Insa, multi consumatori care doresc sa recicleze
deseurile din plastic constata ca nu exista centre specializate de preluare
a acestor deseuri. In multe zone au fost realizate proiecte pilot de
colectare separata a deseurilor din plastic, in special a sticlelor PET,
acestea avand un rezultat destul de bun.
Greutate specifica mica. Raportul volum/greutate pentru deseurile
din plastic este foarte mare, in special pentru produsele cu polistiren
(PS). Din acest motiv, comunitatile izolate nu-si pot permite sa colecteze
si sa transporte plasticele separat.
Potentialul de contaminare. Deseurile din plastic aduse la unitatile
de procesare sunt, in general contaminate cu materiale straine.
Materialele straine, cum ar fi alimentele cauzeaza uzarea granulatorilor
si a altor echipamente utilizate in sortarea si reciclarea acestor materiale.
Oportunitati de reutilizare si reciclare. Dezvoltarea infrastructurii
de colectare trebuie sa
urmareasca cerintele pietei, astfel incat valoarea materialelor valorificate
sa poata acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele
de colectare pot asigura o compactare si balotare a deseurilor din plastic
in vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, in cazul mai
multor tipuri de deseuri din plastic cu destinatii diferite pentru fiecare,
centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor deseuri in functie de
cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare si balotare a
deseurilor gata sortate. Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate in functie de
evolutia pietei de desfacere a produselor din materiale reciclate.
Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile isi stabilesc in general
instalatiile de prelucrare in zone dens populate, in care se genereaza
cantitati mari de materiale valorificabile. Reciclatorii
trebuie sa plateasca costurile de transport la unitatile centralizate.
Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricatie mai
ieftin fata de cele realizate din materii prima.
Reciclarea PET

Dintre toate materialele reciclabile, plasticul poate fi reciclat cu


efortul cel mai puţin.
Majoritatea supermarketurilor au început să introducă pungi
biodegradabile. Acestea sunt fabricate din plastic ce se biodegradează în
anumite condiţii şi după o anumită perioadă de timp.
Există două tipuri de pungi de acest fel. Există pungi din plastic
biodegradabil, care conţine un mic procent de material care nu este
fabricat pe bază de petrol, şi pungi din plastic foto-degradabil, care se va
degrada atunci când va fi expus la soare.
Biodegradarea plasticului este în permanenţă un subiect de studiu,
iar experţii şi organizaţiile nonguvernamentale se străduiesc din ce în ce
mai mult să eficientizeze acest proces, pentru ca nouă să ne fie cât mai
uşor să reciclăm.
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se
realizeză într-o gamă largă în multe state, deşi mai există unele probleme
tehnice, economice şi structurale de depăşit.
Deşi masele plastice pot părea identice, ele sunt grupe de materiale
diferite, având o structură moleculară diferită. Reciclarea depinde de
procesul de separare a acestor materiale. Acest lucru poate fi obţinut într-
un mod eficient în fabricile care generează materile reciclabile, în urma
procesului de producţie.
Identificarea materialelor reciclabile pe categorii poate fi dificilă,
existând probleme de identificare, separare şi contaminare. Reciclarea
este însă realizată cu succes acolo unde materialel reciclabile
clasificabile sunt în cantităţi suficiente, de exemplu ambalaje de paleţi
sau saci utilizaţi în industrie sau agricultură.
Cele mai scumpe produse secundare din plastic, cum ar fi cele ce
provin din calculatoare, fotocopiatoare şi o gamă largă de echipamente
electronice similare, sunt foarte solicitate. Identificarea cu precizie a
acestor materiale se realizează printr-o tehnică specială numită
spectometru. În urma procesării materialele sunt utilizate în
manufacturarea echipamentelor electronice şi electrice noi.
Proprietăţile mecanice ale maselor plastice pot fi schimbate în
timpul reciclării şi de aceea nu este posibilă reciclarea unei cantităţi
mare din acelaşi material după care acesta să fie supus unui nou proces
de reciclare.
Cel mai bun exemplu de reciclare a plasticului poate fi reciclarea
PET-urilor. Sticlele PET sunt utilizate în cantităţi mari în multe state.
Polyethzlene terephalate este numele complet al cuvântului PET. Acesta
este un material de o rezistenţă mare care este utilizat cu foarte mare
eficienţă ca recipient pentru băuturi.
Sticla de plastic a fost inventată în SUA în anul 1973, reciclarea
acesteia începând în 1977.
Având în vedere numărul mare de sticle folosite care pot fi
exploatate la un cost acceptabil, avantajul reciclării acestora ar fi enorm.
O problemă în reciclarea acestor materiale este colectarea lor în
cantităţi mici de la multe surse, ceea ce presupune un cost ridicat. În
unele state politicile administrative îşi asumă o mare responsabilitate în
recuperarea de ambalaje şi alte produse. Acest lucru presupune
dezvoltarea reciclării maselor plastice prin acoperirea unor elemente ale
costurilor comerciale tradiţionale prin manufacturare şi distribuire, şi în
final de către consumator prin preţurile de producţie unor crescute.
Un alt obstacol în realizarea unui proces eficient de reciclare este
reciclarea diferitelor tipuri de plastic, ceea ce reprezintă o problemă în
ceea ce priveşte incompatibilitatea polimerilor.
O soluţie în acest sens este introducerea aşa numiţilor
„compatibilizatori” care crează stabilitate polimerică între legăturile
dintre structura diferită a moleculelor maselor plastice.
Compatibilizatorii pot face posibilă producerea unui tip de aliaje din
plastic de calitate inferioară. Există şapte tipuri de materiale plastice
diferite.
Reciclarea plasticului este necesară deoarece descompunerea
naturală a acestuia în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani. Prin
reciclarea unei tone de plastic se economisesc între 700 şi 800 kg de
petrol brut iar din 10 PET-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un
metru patrat de covor.
Conform unui studiu Europa a avut în 2008 o rată de reciclare a
plasticului de 29%, fiind depăşită ţinta stabilită de 22,5%. Acest raport a
fost realizat de patru organizaţii importante din domeniu şi anume
PlasticsEurope, EuPC, EuPR şi Organizaţia Europeană a Asociaţiilor
Reciclatorilor de Plastic (EPRO).
Datele arată că în 10 state europene (Germania, Estonia, Cehia,
Belgia, Suedia, Austria, Olanda, Norvegia, Slovenia şi Elveţia) au
reciclat peste 30% din plasticul utilizat. În schimb, Grecia, Lituania şi
Malta au realizat o rată de reciclare de 10%.
Raportul a evidenţiat aportul pozitiv al unor iniţiative europene de
reciclare precum şi introducerea schemelor de sortare a deşeurilor mixte
din plastic. Se pare că în 2008, în Europa a fost colectat aproximativ
51% din plasticul post-consum, restul ajungând la gropile de gunoi.
Au fost reciclate 5,3 milioane de tone de deşeuri din plastic, 7,8
milioane de tone fiind destinate ca sursă de energie. În ciuda creşterii cu
3% a ratei de reciclare, cantitatea de deşeuri din plastic ajunsă la gropile
de gunoi a rămas constantă.
Conform statisticilor efectuate de Comisia Europeană, Europa este
sufocată de PET-uri. În ciuda faptului că plasticul este reciclabil, în
fiecare zi se reciclează doar un sfert din cantitatea produsă şi pusă în
vânzare.
Strategia marilor companii transnaţionale producătoare de băuturi
răcoritoare este de a-şi maximiza valoarea brandurilor prin adoptarea
conţinutului de PET reciclat în ambalajele lor. Recent a fost inaugurată şi
în România, la Caracal, prima capacitate de reciclare a deşeurilor PET şi
producţie a granulelor pentru uz alimentar.
Iniţiatorul este o firmă cu capital integral autohton, unul din
pionierii PET-ului alimentar din România. Debutul companiei a avut loc
în 1996, prima activitate fiind suflarea preformelor PET importate din
Europa şi obţinerea flacoanelor PET.
Producţia de preforme a continuat începând cu anul 2000, pentru
ca apoi, după o susţinută activitate de analiză şi documentare, să urmeze
decizia investiţiei în 2008 în singura capacitate de reciclare bottle to
bottle din România. Proiectul a devenit operaţional în cursul lunii
septembrie 2009.
Investiţia în reciclarea PET-ului a totalizat peste 4 milioane de euro
şi a fost finanţată preponderent din credite bancare. Capacitatea de
producţie este de 1.000 de tone de deşeuri PET lunar, ceea ce asigură
companiei româneşti o cotă de piaţă de 2,75% din totalul capacităţilor de
reciclare PET food grade din Europa.
Procesul de reciclare presupune două etape distincte: etapa de
spălare, măcinare şi transformare a deşeurilor PET în fulgi PET, realizată
printr-o instalaţie Sorema Italy, şi etapa de granulare şi cristalizare a
fulgilor PET şi transformare în granule PET reciclat, realizată prin
intermediul unei instalaţii complexe Ereama din Austria, doi dintre cei
mai mari producători mondiali de tehnologii în reciclarea plasticului.
Potrivit statisticilor naţionale, în România se consumă anual peste
133.000 de tone de PET alimentar, din care, conform ultimelor estimări,
rata de colectare a deşeurilor este de 25%-26%. Până la apariţia
investiţiei Esox, cea mai mare parte a acestor deşeuri era reciclată şi
transformată în fibre sintetice de Greentech SA Buzău, o investiţie
taiwaneză, de pionierat în reciclarea PET-ului din România, altă parte
fiind transformată de o serie întreagă de mici antreprenori în fulgi PET
destinat exportului, în special de China.
Compania Eco-Rom Ambalaje a recuperat şi valorificat în anul
2009 49% din cantitatea totală de ambalaje pusă pe piaţă de clienţii
societăţii, adică aproape 320.000 tone de deşeuri de ambalaj, în scădere
cu 6% faţă de 2008, din cauza diminuării activităţilor economice. La
sfârşitul anului 2009, portofoliul de clienţi al Eco-Rom Ambalaje
ajunsese la 1.470 de companii, în creştere cu 25% faţă de 2008.
Balotarea sticlelor din material plastic tip PET a devenit o
aplicatie din ce in ce mai importanta avand in vedere ca schemele de
colectare si sistemele de depozitare a sticlelor si recipientelor tip PET
sunt introduse in tot mai multe tari. Sistemul Presona pentru reciclarea
PET este folosit acum de catre toate fabricile de bere din Suedia si de
catre unele dintre cele mai mari fabrici de gen din Europa. Specificatii:
Caracteristici speciale
1. perforatorul nostru garanteaza baloti compacti cu cea mai mare
greutate posibila
2. pentru a usura manevrarea, balotii finisati sunt dotati cu traverse de
prindere pe partea inferioara pentru ridicarea normala cu ajutorul
elevatorului cu furca - nu mai este nevoie sa investiti in dispozitive
de prindere costisitoare pentru manevrarea balotilor
3. In cadrul procesului de reciclare este adesea important ca sticlele
sa ramana intregi si sa poata fi separate - acest lucru va deveni
posibil atunci cand sunt balotate cu presa de balotare Presona,
datorita tehnologiei sale unice premergatoare operatiei de presare.
Sticlele nu vor fi taiate sau deteriorate prin forfecare in timpul
operatiei de presare

Principalul punct de desfacere pentru sticlele reciclare de tip PET este


piata de fibre. De exemplu, tesatura plusata tip polar este fabricata din
PET reciclat. Alte aplicatii includ cablaj, foi de tabla si chiar materiale
de constructii. Sortarea de inalta calitate si spalarea permit sticlelor
reciclate sa fie refolosite tot ca sticle.
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant si se
realizeaza intr-o gama larga in multe tari. Exista inca probleme tehnice,
economice si structurale de depasit, dar posibilitatile sunt vaste.
Cu toate ca unele mase plastice pot parea identice, de fapt sunt
grupe de materiale diferite cu o structura moleculara diferita. Reciclarea
depinde de procesul de a le separa pe fiecare in parte. Aceasta poate fi
obtinuta in mod eficient in fabricile unde materialele reciclabile generate
in procesul de productie sunt usor de separat.
Utilizarea materialelor plastice prezinta probleme de identificare,
separare si de contaminare. Dar acolo unde sunt suficiente cantitati de
materiale reciclabile clasificabile, de exemplu ambalaje de paleti sau
saci utilizati in industrie sau agricultura, reciclarea este realizata cu
succes. Cele mai scumpe produse secundare din plastic, precum cele ce
provin din calculatoare, fotocopiatoare si o gama larga de echipamente
electronice similare, sunt foarte solicitate. Spectrometrul este una din
tehnicile utilizate pentru a asigura precizia identificarii acestor materiale
care, dupa procesare, sunt deseori folosite in manufacturarea
echipamentelor electronice si electrice noi.
Reciclarea schimba proprietatile mecanice ale maselor plastice,
astfel incat nu poate fi posibila reciclarea unor cantitati mari de un
anumit tip reintegrandu-le imediat in acelasi proces de productie. In
unele sectoare, prejudecatile impotriva materialelor secundare ramane
un obstacol important in reciclarea plasticului, dar aceasta atitudine se
schimba rapid o data cu luarea in considerare a protectiei mediului si a
altor influente.
Recuperarea ambalajelor de plastic reprezinta cea mai mare
provocare, si nu doar in realizarea economica privind colectarea de
material suficient segregat pentru a face reciclarea viabila. Sticlele PET,
care sunt utilizate in cantitati mari in multe tari pentru bauturi, este un
excelent exemplu de reciclare ale ambalajelor . Polyethylene
terephthalate - numele complet al cuvantului PET- este un material
sofisticat de o rezistenta mare care este utilizat cu foarte mare eficienta
ca recipient pentru bauturi. Avantajul reciclarii ambalajelor PET este
enorm, data fiind numarul mare de sticle folosite care pot fi exploatate la
un cost acceptabil.
Costul de colectare a materialelor in cantitati mici de la o
multitudine de surse este principalul obstacol in dinamizarea progresului
in reciclarea multor polimeri. In unele tari, politicile administrative isi
asuma o mare responsabilitate in recuperarea de ambalaje si alte
produse. Aceasta "responsabilitate" presupune dezvoltarea reciclarii
maselor plastice prin acoperirea unor elemente ale costurilor comerciale
traditionale - initial prin manufacturare si distribuire, si in final de catre
consumator prin preturile de productie usor crescute.
Reciclarea diferitelor tipuri de plastic prezinta o problema in ceea
ce priveste incompatibilitatea polimerilor. Oricum, introducerea asa -
numitilor " compatibilizatori" care creaza stabilitate polimerica intre
legaturile dintre structura diferita a moleculelor a maselor plastice,
faciliteaza utilizarea de combinatii. Compatibilizatorii pot face deja
posibila producerea unui tip de aliaje din plastic din materiale de calitate
inferioara.
Procesele continua sa se dezvolte pentru a obtine substantele
utilizate in producerea maselor plastice, si pentru a folosi aceste
materiale ca materie prima in producerea unor substante diferite.
Gunoiul, plasticul nereciclabil, au valoare calorica si pot fi utilizate prin
urmare drept combustibil.
Exista sapte tipuri diferite de materiale plastice. Puteti determina
gradul plasticului privind aproape in partea de jos a recipientului. Acest
numar corespunde gradului materialului din plastic, conform tabelului de
mai sus. Nu sunt incluse toate exemplele posibile. Gruparea separata pe
tip de material este obligatorie inainte de a recicla.
Populaţia, mare generatoare de deşeuri trebuie să ştie că, cu cât
colectarea selectivă la sursă este mai bună, cu atât efortul de valorificare
al lor – şi implicit costurile de operare – se reduc. În plus, după cum se
ştie, serviciile de salubritate se plătesc la metru cub de deşeu colectat,
iar, spre exemplu, 70 % din volumul total al deşeurilor menajere, îl
constituie PET-urile.

Managementul ecologic durabil consta in compatibilitatea


sociala,economica si ecologica. Investitia care se va face asupra
deseurilor este oportuna din punct de vedere ecologic,economic si social.

Din punct de vedere ecologic


- se elimină posibilitatea de poluare a apelor subterane şi de
suprafaţă , cu
levigatul rezultat din fermentarea deşeurilor;
- se micşorează efectele asupra calităţii aerului;
- se micşorează efectele asupra solului;
- se micşorează posibilităţile de răspândire haotică a deşeurilor
de mase plastice,
haotic sau alte deşeuri uşoare;
- se elimină focarele de apariţie a unor boli;
- se elimină disconfortul creat cetăţenilor.

Din punct de vedere economic


- se diminuează cantităţile de deşeuri depozitabile, prin
recuperarea deşeurilor
valorificabile;
- se reduce taxa de salubrizare în funcţie de cantitatea de deşeuri
diminuată prin recuperarea deşeurilor valorificabile se aduc
venituri beneficiarului,
reducându-se nivelul taxei;
- composturile rezultate pot fi folosite cu bune rezultate în
agricultură;
- prin sortarea în staţia de sortare şi tratare se extrag cantităţi
suplimentare de
materiale reciclabile;
- în viitor cantitatea de gaz metan extrasă poate fi folosită (după
o tratare
prealabilă) în scopuri energetice.

Din punct de vedere social


- - se îmbunătăţeşte calitatea serviciilor de salubritate;
- - se creează noi locuri de muncă;
- scade taxa de habitat.

Echipamente pentru reciclarea buteliilor din PET

REDOMA ofera un sistem unic de reciclare a buteliilor din PET


care exceleaza prin eficienta costurilor, proiectare flexibila si usurinta in
exploatare. Echipamentele sunt disponibile in cateva versiuni: PET 300,
PET 700, PET 700-F, PET 1000, PET 1300, PET 1300-F. Versiunile
care contin litera F sunt echipamente simplificate, care produc fulgi ce
pot fi folositi doar pentru producerea fibrelor.

Caracteristicile principale:

● Usor de manipulat si de intretinut;


● Accesibilitate usoara;
● Inalt nivel de automatizare, echipamentele sunt dotate cu
panouri de comanda individuale si comanda centralizata;
● Capacitatea la intrare 300, 700, 1000 sau 1300 kg / ora;
● Produs finit deosebit de curat (fulgi PET);
● Fulgii de PET sunt usor de vandut fiind utilizati in multe
domenii;

Materialul folosit la intrare:


Butelii sau containere pre-sortate din PET, chiar si cele murdare
colectate din gunoi.
Produsul finit: fulgi de PET foarte curati

Exemple de reutilizare a fulgilor de PET:

● Fibre pentru carpete, umplutura pentru perne, saltele, jucarii


umplute cu fibre, izolatie pentru saci de dormit, imbracaminte,
textile pentru imbracaminte, tapiserie etc.
● Folii sau placi pentru izolarea acoperisurilor, folii subtiri sau
mai groase, cutii pentru hrana (rezistente in frigidere si in cuptoare
cu microunde) diverse tipuri de cutii sau containere, ambalaje
pentru jucarii etc.
● Benzi pentru fixarea produselor pe paleti, pentru inchiderea
cutiilor etc.
● Forme injectate: componente pentru industria auto (grila din
fata radiatorului, manere pentru usi), componente pentru corpuri de
iluminat, bunuri de uz casnic, dale pentru pardosele etc.
● Fulgi de PET pentru aplicatii tehnice: adaos de material
reciclat la PET virgin, vopsele (supraconcentrate), amestecuri cu
alte mase plastice (ex. policarbonate) si vata de sticla pentru
scopuri industriale.

Stadiile procesarii:

● Premanipularea si pre-sortarea butellilor din PET inaintea


introducerii in instalatie;
● Dozarea;
● Tocarea;
● Granularea umeda;
● Separare murdarie 1 (murdarie, etichete din hartie, granule mici
din PET, noroi);
● Spalarea;
● Separare murdarie 2 (noroi si etichete);
● Clatire;
● Separare murdarie 3 (noroi fin si etichete);
● Separarea inelelor si a capacelor;
● Separarea murdariei 4 (noroi deosebit de fin);
● Centrifugare;
● Uscarea;
● Umplerea cutiilor sau a sacilor mari.

Masurile de valorificare a deseurilor

Masurile de valorificare a deseurilor contribuie ca produsele,


ambalajele, ca si alte materiale, de care proprietarul lor nu mai are
nevoie, sa nu mai ajunga in depozitul de deseuri. Aceste masuri trebuie
sa faciliteze mentinerea deseurilor in circuitul economic sau aducerea lor
în aceasta zona.
De asemenea, masurile care contribuie intr-un mod incurajator la
cresterea capacitatii de valorificare a produselor, ambalajelor si a altor
materiale sunt masuri de valorificare a deseurilor (masuri calitative de
valorificare), cum ar fi de exemplu masurile de minimizare a
continutului de materiale daunatoare al deseurilor, respectiv al
produselor secundare, ca si substituirea produselor, ambalajelor si a altor
materiale
nevalorificabile cu unele valorificabile.
Valorificarea fractiunilor individuale ale deseului presupune însa o
separare între componentele sale valorificabile. Deoarece o separare a
gunoiului deja amestecat, mai ales in domeniul deseurilor menajere, nu
este posibilă decat cu mari cheltuieli si de cele mai multe ori cu rezultate
insuficiente, materialele individuale sau grupele de materiale trebuie
colectate separat, cu ajutorul sistemelor de colectare si supuse unei
valorificari înca înainte de amestecarea cu alte parti ale gunoiului.
Aceste masuri prealabile, (care trebuie luate de producatorul,
respectiv posesorul deseurilor, astfel incat o valorificare sa fie posibila),
apartin de asemenea domeniului masurilor de valorificare a deseurilor.
Masurile prealabile cuprind, pe langa organizarea transportului, mai ales
separarea deseurilor la locul lor de obtinere (de exemplu în gospodarii,
în intreprinderi, în locuri publice si in firme de prestari servicii) în resturi
valorificabile si nevalorificabile, ca si strangerea lor în recipiente
separate. Acest lucru presupune colaborarea motivata a cetatenilor,
extrem de importanta pentru ca este singura care mentine sau
falimenteaza sistemul colectarii selective.
Si pentru componente din deseuri cu continut toxic, a caror
ramanere în deseuri ar însemna un pericol pentru om si mediu, ar trebui
instituite sisteme de colectare selectiva. Acest lucru este de mare
importanta, atat din punctul de vedere al obtinerii unor materiale
secundare sarace în substante toxice, ca si al detoxificarii gunoiului
ramas, care trebuie îndepartat.
In principiu, trebuie avut grija ca masurile colectarii selective sa nu
intre în contradictie cu cele de împiedicare a formarii deseurilor. Prin
colectarea selectiva a deseurilor valorificabile trebuie încurajat
comportamentul responsabil al cetateanului fata de gunoiul sau, ca si o
exploatare rationala a resurselor, însa nu trebuie distruse nici eforturile în
vederea împiedicarii formarii deseurilor.
Asa cum s-a aratat, valorificarea deseurilor reprezinta doar a doua
dintre cele mai bune solutii de gestiune a deseurilor, deaorece prin
colectarea si tratarea componenetelor valorificabile ale deseurilor se
realizeaza un consum de energie si de resurse destul de ridicat.
Deasemenea, exista diferente între valorificarea materiala si
energetica a deseurilor, dupa cum urmeaza:
Valorificarea materiala presupune substituirea materiilor prime, deseul
fiind utilizat din nou datorita caracteristicilor sale materiale - cu exceptia
folosirii lui imediate ca material combustibil pentru obtinerea de energie.
Valorificarea biologica (compostare, fermentatie) este tot valorificare
materiala a resturilor organice, fie ca este vorba despre tratarea realizata
conform standardelor industriale ale instalatiilor cu tehnica înalta, fie ca
ne situam în zona gospodariilor particulare, a administratiilor comunale
sau a gradinilor particulare, unde valorificarea se face pentru nevoile
proprii (gospodarii: de exemplu compostare, hranirea animalelor.
Valorificarea energetica presupune folosirea deseurilor ca material
combustibil înlocuitor pentru obtinerea de energie. La reciclarea
materialelor din plastic mai facem diferenta si între valorificarea
materiilor prime si valorificarea materialelor industriale. Alegerea unei
metode de valorificare trebuie sa adopte întotdeauna maniera ecologica
de valorificare.
Impactul deseurilor asupra mediului

Nici o fiinta de pe Pamant nu poate trai fara oxigen, iar oxigenul


nu poate exista fara spatiile verzi. Pentru a putea trai, omul trebuie sa
aiba mare grija si sa acorde o importanta speciala spatiilor verzi. Zilnic,
mii de metri patrati de padure sunt defrisati. Desi oamenii nu realizeaza,
aceste resurse se vor sfarsi intr-o zi. Acest lucru poate fi evitat prin
reciclarea deseurilor biologice.

Cand au inceput sa fie constietizate ca problema deseurile? La


aceasta intrebare nu se poate da un raspuns clar. Se stie ca inca de la
inceputul epocii crestine in Imperiul Roman exista un sistem de
salubritate organizat. Dar, asa cum s-a intamplat si cu multe alte realizari
valoroase, si aceasta a fost temporar pierduta in timpul migratiilor.

Cererea de imbunatatire a starii de salubritate a reaparut masiv abia


in Evul Mediu. La inceput au existat insa doar putine orase in care
cetatenii erau obligati sa pastreze curatenia din fata caselor lor.
Conditiile igienice erau in general extrem de precare. Ele au contribuit in
mare masura la aparitia devastatoarelor epidemii de ciuma din secolele
al XV-lea si al XVI-lea.

Intretinerea curateniei zonelor locuite a inceput sa ia forme


organizate in secolul al XVII-lea, dar mai ales in secolul al XVIII-lea.
Despre o rezolvare continua si permanenta a problemelor de igiena,
prezente in toate tarile Europei, se poate vorbi insa abia abia incepand
din secolul al XIX-lea. Cautand cauzele epidemiei de holera din anul
1831 din Anglia, s-a descoperit legatura izbitoare dintre lipsa igienei si
riscul de infestare. Astfel, inlaturarea gunoaielor s-a instituit nu numai ca
mijloc de prevenire a epidemiilor, ci si ca masura generala de protectie a
sanatatii. In anul 1876 a fost inaugurata in Anglia prima statie de
incinerare a deseurilor.

Secolul al XX-lea in Europa a stat sub semnul dezvoltarii


domeniului salubritatii. Astfel, procesul continuu de mecanizare a
muncii a avut drept consecinta aparitia tehnicii de salubrizare, asa cum o
folosim si astazi, intr-o forma mai avansata.

Practici existente mult timp, ca depozitarea deseurilor in aer liber


sa arderea lor necontrolata, sunt in mare masura depasite, iar eliminarea
necontrolata de substante toxice pe calea aerului, a apei si in sol a fost
limitata. Depozitarea necontrolata a deseurilor problematice, respectiv
toxice, a dus in multe locuri la aparitia unor zone care reprezinta un
pericol pentru mediu si resursele naturale, precum si pentru sanatatea
umana.

Pentru binele comunitatii de azi, dar mai ales in scopul protejarii


mediului, evacuarea monitorizata a deseurilor trebuie urmarita in Europa
prin toate mijloacele. Activitatile de evitare a producerii deseurilor si de
revalorificare a acestora stau pe primul loc in cadrul strategiilor de
gestionare a deseurilor. Evacuarea extinsa poate fi realizata doar avand
in vedere toate componentele unui sistem complet de gestionare a
deseurilor, constituit din colectare, revalorificare, tratare si depozitare.

O privire aruncata intr-un recipient de deseuri confirma de fiecare


data ca multe lucruri nu trebuie sa ajunga acolo. Este pacat sa ajunga!
Nu este deloc inutil sa vorbim despre „comoara din pubela de gunoi"!

In urma unei vizite la rampa de gunoi se pot trage urmatoarele


concluzii: excesul de materiale refolosibile si o mentalitate gresita a
aruncarii. Hartii, cartoane, sticle, metale, plastic, jucarii, imbracaminte
intacta, ustensile gospodaresti inca folosibile si alimente-chiar paini
intregi- se regasesc in amestecul de gunoi. Pentru cel sosit in rampa de
gunoi, totul dovedeste ca traim intr-o adevarata „societate a risipei".

Cantitatea si natura deseurilor sunt influentate de mai multi factori:


clima, frecventa de ridicare, gradul de educare a populatiei, nivelul de
trai, gradul de urbanizare si industrializare al orasului. Campioni
mondiali la aruncat deseuri sunt S.U.A, cu o cantitate de
720kg/persoana/an. Portughezii arunca 260kg/persoana/an, iar cehii
250kg/persoana/an. Si noi???

Fiecare cetatean al orasului contribuie la cresterea stratului de


gunoi cu 350-400 kg/persoana/an. Scopul reducerii deseurilor:

-scad costurile de colectare si transport deseuri si, implicit, tariful platit


de populatie si agentii economici;
-scad costurile de depozitare; in prezent, construirea unui nou depozit
ecologic de deseuri se ridica la suma de 11 milioane de EURO;

-se elimina materialele periculoase/toxice din volumul deseurilor si,


implicit, se reduce poluarea mediului ambiant.

Caldura, umiditatea, bacteriile, lumina... Care este influenta acestor


factori in biodegradarea deseurilor aruncate de noi?

Durata de degradare naturala a diferitelor categorii de deseuri in


rampa de gunoi: hartie-3-12 luni; cotor mar-3 luni; sticla-4000 de ani;
sticla plastic-100-1000 ani; cutie aluminiu-10-100 ani; chibrite-6 luni;
filtru tigarete-1-2 ani.

În încheiere, iată câteva din ţintele pe care România trebuie să le


atingă în ceeea ce priveşte valorificarea şi reciclarea unor deşeuri:

- până la sfârşitul anului 2008 trebuiesc reciclate 60 % din


ambalajele de sticlă, 60 % din cele de hârtie şi carton, 50 % din metale,
22,5 % din plastic şi 15 % lemn (ceea ce înseamnă o foarte bună
colectare selectivă pentru a putea obţine aceste procente de valorificare);

- până în anul 2010 materialele biodegradabile din deşeuri trebuie


reduse cu 25 %;

- până în anul 2007 rata medie anuală de colectare a deşeurilor de


echipamente electrice şi electronice este de cel puţin 2 kg/locuitor.
Eco-Rom Ambalaje

Eco – Rom Ambalaje este o organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului


2003 de mai multe companii din industria bunurilor de larg consum, ce
are ca obiect de activitate preluarea de la producători a obligaţiilor legale
de colectare şi valorificare a deşeurilor de ambalaj. Înfiinţarea Eco-
Rom Ambalaje a reprezentat răspunsul producătorilor la modificările
legislative generate de aderarea României la Uniunea Europeană.
Potrivit aquis-ului comunitar, toate statele membre au obligaţia legală de
a colecta şi valorifica cel puţin 60% din cantităţile de ambalaj puse pe
piaţă de către producători şi importatori.
Dacă în vechile state membre, ţinta minimală de valorificare a
deşeurilor de ambalaj de 60% a fost atinsă la sfârşitul anului 2008,
România a negociat o perioadă de tranziţie graduală, timp în care ţinta
anuală de colectare creşte eşalonat, până ajunge să se alinieze cu
standardul european de 60%, la orizontul anului 2013. Pentru anul în
curs, ţinta minimală de valorificare a deşeurilor de ambalaj este de 45%
din cantităţile totale introduse pe piaţă de producători.
Eco-Rom ambalaje este deţinătoarea licenţei mărcii „Punctul
Verde” în România şi liderul pieţei de preluare de la agenţii economici a
obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje.

Punctul Verde (în germană der Grüne Punkt) a apărut în 1995, cînd
organizaţia germană Duales System Deutschland AG a decis transferarea
dreptului de folosire a mărcii sale înregistrate către o organizaţie
europeană, Packaging Recovery Organisation Europe (PRO Europe).
Rolul Punctului Verde este cel al unei asociaţii, iar profitul obţinut se
reinvesteşte pentru dezvoltarea infrastructurii.
Prin sistemul "Punctul Verde", agenţii economici pot transfera, prin
contract, responsabilitatea de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje către organizaţia Eco-Rom Ambalaje SA, care, la rândul său,
încheie parteneriate cu autorităti locale, firme private sau municipale de
salubritate şi cu companii care, ulterior, valorifică sau reciclează
ambalajele colectate şi sortate.
Marca Punctul Verde este o marcă de dimensiune internaţională,
peste 460 de miliarde de ambalaje fiind etichetate cu aceste simbol.
„Punctul Verde" este un simbol care îi arată cumpărătorului că
firma producatoare sau importatoare a produselor respective este o
companie care s-a angajat ca ambalajele produselor sale, colectate de la
populaţie în containere separate, să fie reciclate sau valorificate.
Eco-Rom Ambalaje a optat pentru implementarea în România a
sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, considerând că acesta este
răspunsul cel mai potrivit pentru realităţile sociale şi economice ale
României şi permite îndeplinirea ţintelor europene de valorificare a
deşeurilor de ambalaj fără a împovăra financiar consumatorul. Astfel,
Eco-Rom Ambalaje a decis să pună la dispoziţia clienţilor săi modelul de
colectare „Der Grüne Punkt”, un sistem organizat de management al
activităţii de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaj care şi-a
dovedit fiabilitatea în mai bine de 30 de state din Europa şi America de
Nord.
Eco-Rom Ambalaje funcţionează ca o interfaţă între producători -
care sunt clienţii săi - societăţile de colectare a deşeurilor şi autorităţile
centrale şi locale. Clienţii Eco-Rom Ambalaje raportează către societate
cantităţile totale de deşeuri şi tipul acestora şi plătesc în funcţie de
cantităţi şi tipologia deşeurilor un anumit tarif către Eco-Rom Ambalaje.
Din acel moment, obligaţia legală de colectare a deşeurilor de
ambalaj revine Eco-Rom Ambalaje. Aceasta, la rândul său, plăteşte un
anumit tarif către societăţile de salubritate şi de colectare a deşeurilor
care trimit spre reciclare cantităţi de deşeuri în contul clienţilor Eco-
Rom Ambalaje.
În plus, societatea raportează periodic către autorităţi cantităţile de
ambalaje introduse pe piaţă, cantităţile colectate şi cele trimise spre
reciclare. În anul 2004, societatea a început cu o bază iniţială de 81 de
clienţi, în prezent societăţile incluse în sistemul de gestionare a
deşeurilor al Eco-Rom Ambalaje sunt în număr de peste 1150.
Pentru a fi atinsă ţinta naţională de valorificare de 60% la orizontul
anului 2013, va fi nevoie ca ponderea cantităţilor de deşeuri de ambalaj
colectate de la populaţie să crească
în următorii 5 ani de aproximativ şase ori faţă de nivelul actual, ţinând
cont de faptul că la populaţie se regăsesc peste 60 de procente din
cantităţile totale de ambalaje aflate pe piaţă, restul fiind generat în fluxul
industrial-comercial.
Pentru aceasta, Eco-Rom Ambalaje a implementat sistemul de
colectare selectivă în 42 de localităţi din România, localităţi având o
populaţie însumată de peste 1,8 milioane de locuitori. Obiectivul pe
termen mediu al Eco-Rom Ambalaje este de a extinde acest sistem de
colectare selectivă a deşeurilor de ambalaj la nivel naţional.
La finalul anului 2009, portofoliul de clienţi al Eco-Rom Ambalaje
se ridica la 1.470 de companii (faţă de 1.153 în anul 2008), în creştere cu
peste 25% comparativ cu sfârşitul lui 2008.

Eco-Rom Ambalaje a recuperat şi a valorificat 49% din cantitatea


totală de ambalaje pusă pe piaţă de clienţii societăţii, adică aproape
320.000 de tone de deşeuri de ambalaj, din totalul de 652.000 de tone de
ambalaje puse în circulaţie de aceştia.
Datorită investiţiilor de la începutul anului 2009, dar şi ca urmare a
colaborării companiei cu partenerii săi, numărul localităţilor conectate la
serviciile de colectare selectivă în sistemul Eco-Rom Ambalaje a crescut
de la 42 la 70, în timp ce numărul de cetăţeni care beneficiază de acest
serviciu a ajuns la 2.625.000, comparativ cu 1.800.000 în 2008.
Obiectivele companiei stabilite pentru anul 2009 au fost depăşite
cu 25%. Conform rapoartelor de la sfârşitul anului 2009, în cazul
ambalajelor din plastic, au fost recuperate şi reciclate 28% din totalul
scos pe piaţă, faţă de limita minimă de 12% impusă de lege.
Pentru anul 2010, Eco-Rom Ambalaje şi-a propus ca obiective
strategice extinderea parteneriatului public-privat, a serviciilor în
localităţile urbane cu precădere şi creşterea eficienţei acţiunilor sale prin
monitorizarea atentă a performanţei fiecărei localităţi.
Reciclarea plasticului în alte state

În Europa, plasticul se întâlneşte cel mai frecvent în sectorul


ambalajelor (aproape 40%), în sectorul de uz casnic (21,3%) şi în cel al
construcţiilor (18%).
Pentru ca populaţia să fie receptivă şi să fie motivată să participe la
procesul de reciclare a materialelor din plastic, trebuie implementate
anumite tehnici şi soluţii care să faciliteze în primul rând colectarea
acestora.
De exemplu, în Suedia, în magazinele alimentare există aparate
speciale care compactează PET-urile. În funcţie de numărul de sticle
introduse, se eliberează un bon iar la casă cetăţenii încasează suma
corespunzătoare.
Astfel sunt motivaţi cetăţenii să strângă sticlele pentru colectare în
loc să le arunce, deoarece primesc bani în schimb. De asemenea este
protejat mediul, dar sunt conservate şi resursele naturale şi energie.
O astfel de metodă este utilizată şi în Grecia sau în Croaţia.
În Danemarca, la cumpărarea unui suc de la supermarket de
exemplu, pe bon este trecută o garanţie pentru sticlă, iar la returnare,
clientul primeşte banii pe sticlă înapoi. Sticla poate fi returnată în
majoritatea magazinelor.
În Statele Unite ale Americii sunt amplasate aparate speciale de
colectare a ambalajelor din plastic sau din sticlă, pentru fiecare astfel de
deşeu cetăţenii primesc un bon de 10 cenţi, în schimbul căruia se pot
face cumpărături sau se pot primi bani.
În Germania taxa pe PET a avut un rezultat foarte bun, ducând la
menţinerea curăţeniei. Garanţia pentru ambalajele din plastic trecută pe
bon este de 0,25 Euro. Aceasta se plăteşte la cumpărarea produsului şi
poate fi recuperată la returnarea ambalajelor. Fiecare cetăţean german
colectează săptămânal aproximativ 1,5 kg de deşeuri din plastic.
În anul 2008, în Marea Britanie şcolile au găsit o nouă metodă de a
lupta cu poluarea. Sticlele de plastic sunt transformate în fibre, din care
vor fi confecţionate uniforme pentru elevi.
Aşa-numitele „uniforme verzi” vor duce la economisirea simţitoare
a energiei. Preţul uniformelor este cu doar o liră sterlină mai mult decât
cele obişnuite. Uniformele vor arăta la fel ca orice haine confecţionate
din fibre sintetice, doar că fibrele acestora sunt obţinute doar din sticle
de cola, fiind utilizate doar sticle din plstic transparent.
Reciclarea nu este singura formă de valorificare a plasticului.
Acesta mai poate fi şi recuperat energetic.
În Europa, mai mult de jumătate din deşeurile de plastic colectate
sunt valorificate energetic, fiind folosite în locul combustibililor
convenţionali. Asta, datorită puterii calorice mari, comparabile cu cea a
cărbunilor superiori.
De pildă, polistirenul expandat are o mare putere de încălzire, chiar
mai mare decât a carbonului. El suportă să fie topit în instalaţiile de
recuperare energetică, fără a elibera noxe, emisii toxice şi fum.
Recuperarea energetică devine o soluţie atunci când reciclarea
costă foarte mult. În plus, uneori, reciclarea devine aproape imposibilă,
dacă deşeurile nu sunt colectate direct de la sursă, ajungând în gunoiul
menajer, doar dacă provin de la ambalaje foarte murdare.
Argumentele care pledează în favoarea utilizării acestora ca
înlocuitor de combustibil convenţional se referă la:
 puterea calorică mare, comparabilă cu cea a cărbunilor superiori;

 costurile mari de reciclare – atunci când deşeurile de mase plastice

nu sunt selectate direct de la sursă şi ajung în gunoiul menajer sau


când ele provin din ambalajele alimentare cu un grad mare de
impurificare;
 sunt deşeuri nebiodegradabile; prin urmare, trebuie eliminate.
Cel mai bun exemplu de reciclare a plasticului poate fi reciclarea
PET-urilor. Sticlele PET sunt utilizate în cantităţi mari în multe state.
Strategia marilor companii transnaţionale producătoare de băuturi
răcoritoare este de a-şi maximiza valoarea brandurilor prin adoptarea
conţinutului de PET reciclat în ambalajele lor.
În România, procedeul cel mai utilizat astăzi este reciclarea
mecanică a deşeurilor de mase plastice. Acesta se face fără modificarea
structurii materialului (polimerului), şi constă în operaţiile de extrudare
– granulare şi injecţie. Reciclarea prin procedee chimice presupune
modificarea structurii intime a materialului (descompunerea
polimerului) şi obţinerea materiei prime (monomerul de bază ).
Pentru deşeurile de mase plastice (PE, PP, PVC, etc.) există în
România instalaţii de reciclare care însumează o capacitate de peste 22
de mii de tone. Pentru deşeurile de ambalaje din PET există instalaţii de
reciclare cu o capacitate de circa 16 mii de tone, care sunt supuse
operaţiilor de prelucrare prin măcinare şi spălare, pentru a se obţine fulgi
din PET.

Concluzii

Calamităţile naturale din ultimii ani indică faptul că impactul uman


asupra mediului este cu adevărat negativ, chiar distructiv. Mai mult,
astăzi nu se mai pune accent pe conservarea mediului natural ci pe
supravieţuirea speciei umane.
Reciclarea este un concept modern în gestiunea deşeurilor şi
presupune reprocesarea materialelor în produse noi. Prin reciclare este
prevenită pierderea unor materiale potenţial folositoare, reduce
consumul de materii prime, reduce consumul de energie şi astfel
producerea de gaze cu efect de seră.
Materialele reciclabile pot proveni atât din gospodăriile particulare
cât şi din industrii: sticlă, hârtie, aluminiu, fier, textile şi plastic. Pentru a
putea fi reciclate aceste materiale trebuie sortate pe categorii şi tipuri de
produse.
Reciclarea presupune avantaje atât din punct de vedere economic,
cât şi în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător.
Majoritatea materialelor plastice nu sunt biodegradabile şi persistă
în mediul înconjurator timp de sute de ani. De exemplu, pungile de
plastic se biodegradează în 20-30 de ani, în timp ce sticlele pot rămane
intacte pe termen nedefinit.
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se
realizeză într-o gamă largă în multe state, deşi mai există unele probleme
tehnice, economice şi structurale de depăşit.
Proprietăţile mecanice ale maselor plastice pot fi schimbate în
timpul reciclării şi de aceea nu este posibilă reciclarea unei cantităţi mari
din acelaşi material după care acesta să fie supus unui nou proces de
reciclare.
Reciclarea plasticului este necesară deoarece descompunerea
naturală a acestuia în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani. Prin
reciclarea unei tone de plastic se economisesc între 700 şi 800 kg de
petrol brut iar din 10 PET-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un
metru patrat de covor.
Conform unui studiu Europa a avut în 2008 o rată de reciclare a
plasticului de 29%, fiind depăşită ţinta stabilită de 22,5%. Acest raport a
fost realizat de patru organizaţii importante din domeniu şi anume
PlasticsEurope, EuPC, EuPR şi Organizaţia Europeană a Asociaţiilor
Reciclatorilor de Plastic (EPRO).
Cel mai bun exemplu de reciclare a plasticului poate fi reciclarea
PET-urilor. Sticlele PET sunt utilizate în cantităţi mari în multe state.
Strategia marilor companii transnaţionale producătoare de băuturi
răcoritoare este de a-şi maximiza valoarea brandurilor prin adoptarea
conţinutului de PET reciclat în ambalajele lor.
Pentru ca populaţia să fie receptivă şi să fie motivată să participe la
procesul de reciclare a materialelor din plastic, trebuie implementate
anumite tehnici şi soluţii care să faciliteze în primul rând colectarea
acestora.
Reciclarea nu este singura formă de valorificare a plasticului.
Acesta mai poate fi şi recuperat energetic.
Recuperarea energetică devine o soluţie atunci când reciclarea
costă foarte mult. În plus, uneori, reciclarea devine aproape imposibilă,
dacă deşeurile nu sunt colectate direct de la sursă, ajungând în gunoiul
menajer, doar dacă provin de la ambalaje foarte murdare.
Eco – Rom Ambalaje este o organizaţie înfiinţată la sfârşitul anului
2003 de mai multe companii din industria bunurilor de larg consum, ce
are ca obiect de activitate preluarea de la producători a obligaţiilor legale
de colectare şi valorificare a deşeurilor de ambalaj.