Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce nu se poate recicla :
- materiale ceramice ;
- spray-uri ;
- ambalajele materialelor toxice ;
- abţibildurile , şerveţelele , hârtia cerată , hârtia de fax ;
- părţile metalice ataşate magneţilor .
RECICLAREA PLASTICULUI
După anul 1950 , materialele plastice au devenit de mare interes ,
în mai puţin de zece ani producţia maselor plastice crescând foarte
mult .Consumul anual poate fi acum comparabil cu cel al metalelor
neferoase .
În prezent , există aproximativ 40 de tipuri de plastic , fiecare cu o
compoziţie chimică şi proprietăţi diferite , care le fac potrivite pentru o
anumită utilizare .
Plasticul este fabricat din petrol , benzină şi cărbune .Cea mai mare
parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin din
reziduurile rafinării petrolului , care altfel ar fi arse sau irosite . Putem
spune că prin fabricarea plasticului nu facem altceva decât să utilizăm
nişte resurse pe care în mod normal le-am risipi .
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se
realizează într-o gamă largă în multe ţări . În loc să polueze apa râurilor
sau suprafeţe mari de sol prin acumularea lor, PET-urile pot fi foarte
uşor colectate şi reciclate , acest lucru se poate face foarte uşor cu
ajutorul containerelor speciale amplasate în multe zone ale oraşului .
Recuperarea ambalajelor de plastic reprezintă o mare provocare ,
datorată în primul rând numărului mare de PET-uri ( polietilen tereftalat
– este un material sofisticat de o rezistenţă mare ) folosit cu foarte mare
eficienţă ca recipient pentru băuturi .
Avantajul reciclării ambalajelor PET este enorm , dat fiind numărul
mare de sticle folosite care pot fi exploatate la un cost acceptabil .
Materiale plastice:
AVANTAJE DEZAVANTAJE
Caracteristicile principale:
Stadiile procesarii:
Punctul Verde (în germană der Grüne Punkt) a apărut în 1995, cînd
organizaţia germană Duales System Deutschland AG a decis transferarea
dreptului de folosire a mărcii sale înregistrate către o organizaţie
europeană, Packaging Recovery Organisation Europe (PRO Europe).
Rolul Punctului Verde este cel al unei asociaţii, iar profitul obţinut se
reinvesteşte pentru dezvoltarea infrastructurii.
Prin sistemul "Punctul Verde", agenţii economici pot transfera, prin
contract, responsabilitatea de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje către organizaţia Eco-Rom Ambalaje SA, care, la rândul său,
încheie parteneriate cu autorităti locale, firme private sau municipale de
salubritate şi cu companii care, ulterior, valorifică sau reciclează
ambalajele colectate şi sortate.
Marca Punctul Verde este o marcă de dimensiune internaţională,
peste 460 de miliarde de ambalaje fiind etichetate cu aceste simbol.
„Punctul Verde" este un simbol care îi arată cumpărătorului că
firma producatoare sau importatoare a produselor respective este o
companie care s-a angajat ca ambalajele produselor sale, colectate de la
populaţie în containere separate, să fie reciclate sau valorificate.
Eco-Rom Ambalaje a optat pentru implementarea în România a
sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, considerând că acesta este
răspunsul cel mai potrivit pentru realităţile sociale şi economice ale
României şi permite îndeplinirea ţintelor europene de valorificare a
deşeurilor de ambalaj fără a împovăra financiar consumatorul. Astfel,
Eco-Rom Ambalaje a decis să pună la dispoziţia clienţilor săi modelul de
colectare „Der Grüne Punkt”, un sistem organizat de management al
activităţii de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaj care şi-a
dovedit fiabilitatea în mai bine de 30 de state din Europa şi America de
Nord.
Eco-Rom Ambalaje funcţionează ca o interfaţă între producători -
care sunt clienţii săi - societăţile de colectare a deşeurilor şi autorităţile
centrale şi locale. Clienţii Eco-Rom Ambalaje raportează către societate
cantităţile totale de deşeuri şi tipul acestora şi plătesc în funcţie de
cantităţi şi tipologia deşeurilor un anumit tarif către Eco-Rom Ambalaje.
Din acel moment, obligaţia legală de colectare a deşeurilor de
ambalaj revine Eco-Rom Ambalaje. Aceasta, la rândul său, plăteşte un
anumit tarif către societăţile de salubritate şi de colectare a deşeurilor
care trimit spre reciclare cantităţi de deşeuri în contul clienţilor Eco-
Rom Ambalaje.
În plus, societatea raportează periodic către autorităţi cantităţile de
ambalaje introduse pe piaţă, cantităţile colectate şi cele trimise spre
reciclare. În anul 2004, societatea a început cu o bază iniţială de 81 de
clienţi, în prezent societăţile incluse în sistemul de gestionare a
deşeurilor al Eco-Rom Ambalaje sunt în număr de peste 1150.
Pentru a fi atinsă ţinta naţională de valorificare de 60% la orizontul
anului 2013, va fi nevoie ca ponderea cantităţilor de deşeuri de ambalaj
colectate de la populaţie să crească
în următorii 5 ani de aproximativ şase ori faţă de nivelul actual, ţinând
cont de faptul că la populaţie se regăsesc peste 60 de procente din
cantităţile totale de ambalaje aflate pe piaţă, restul fiind generat în fluxul
industrial-comercial.
Pentru aceasta, Eco-Rom Ambalaje a implementat sistemul de
colectare selectivă în 42 de localităţi din România, localităţi având o
populaţie însumată de peste 1,8 milioane de locuitori. Obiectivul pe
termen mediu al Eco-Rom Ambalaje este de a extinde acest sistem de
colectare selectivă a deşeurilor de ambalaj la nivel naţional.
La finalul anului 2009, portofoliul de clienţi al Eco-Rom Ambalaje
se ridica la 1.470 de companii (faţă de 1.153 în anul 2008), în creştere cu
peste 25% comparativ cu sfârşitul lui 2008.
Concluzii