Moş Crăciun

Fulgii albi incep sa cadă,

Moş Crăciun ca să îi vadă.
Să ştie să pregătească,
Bradul să-l împodobească.
- Moş Crăciun, tu să vii
Cu mulţi saci de jucării,
Să nu uiţi că grupa mică,
Deşi este mai pitică,
A-nvăţat să-ţi spună ţie
Cântece şi-o poezie.
Moş Crăciun
- Cine bate ?
- Moş Crăciun.
- Vai, ce tolbă ai în spate!
Şi ce nins eşti, ce bătrân !
Haide, vino lângă soba,
Încălzeşte-te la mâini.
Moşul bun din tolbă scoate
Darurile mai întâi.
- Moşule, nu mai rămâ?
- Nu, copile, nu se poate,
Mă aşteaptă şi-alţi copii
Şi-am atâtea jucării,
Vreau să le împart pe toate.
Omul de zapada

Sprijinit intr-un toiag

Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
Omul de zapada

Dintr-un bulgare de nea

am facut un om sadea,
i-am pus nas si-o gura mica
si l-am botezat naica.

Primavara, soarele
i-a topit picioarele :
din naica ne-a ramas
o tigaie si un nas
 Omul de zapadă

Ţanţoş stă-n ogradă

Parcă-i o minune
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.

Dintr-un morcov, nasul

Cuşma, o tigaie
Şi-n jur la tot pasul
Mare hărmălaie.

Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
Când o să mă vadă
Soarele, păleşte!

Soarele molcomul
Îi zâmbi oleacă
Şi pe dată omul
Se făcu băltoacă.
Urgenţa

Alo! Alo! Doctore!

Veniţi, vă rog, repede!
A răcit răţuşca mea
Abia poate respira
Toata ziua s-a scaldat
Iar acuma zace-n pat
Nu vrea boabe,
Nu vrea iarba,
Ceai de tei sau ceai de nalbă
Strigă-ntruna mac, mac, mac..
Spuneţi-mi ce pot să fac?
Tratamentul nu e greu
Urmaţi numai sfatul meu
Aspirină o jumatate...
Şi-apoi poate să inoate
Căţeluşul cu mustaţă

Căţeluşul cu mustaţă,
Cu blăniţa albă, creaţă
Şi urechea clăpaugă
Sus la clanţă vrea s-ajungă.

Tare-i speriat căţelul

Vrea în casă mititelul
Căci gânsacul cel năuc
Il ciupeşte de năsuc,
Iar curcanul înfoiat
Îl tot ia la scărmănat.

Stă la uşă şi scânceşte

Cu lăbuţa o loveşte,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într -o gheata se ascunde.
Doua gaste fac galuste

Doua gaste fac galuste

Si gaina da faina
Un boboc sufla in foc
Iar cocosul sus pe prispa
Invarteste o clatita,
Calda, calda, rumenita.
Si cand toate-au fost gatate
Curca lata si gusata
A dat fuga la vecin
S-aduca oala cu vin.
Un motan ce sta pitit
A mancat tot ce-a gasit.
Miau, ce bun e...
Animalele de casa

Mâţa zice miau, miau, miau

Unde-i laptele să-l iau
Grivei zice ham, ham, ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Oaia zice be, he, he,
Cum aţi tuns voi lâna me..
Raţa zice mac, mac, mac
Bine e să înoţi pe lac.
Gâsca zice ga, ga, ga,
Pân’ la râu cum aş zbura.
Puii zic pui, pui, pii,pii,
Nu ne chinuiţi copii.
Găinuşa Ica

Găinuşa Ica
Face pe voinica
Şi cară-n spinare
Patru ouşoare
În cuibar se-aşează
Şi le aranjează
Mândră le veghează
Până la amiază
Şi stând în aşteptare,
Plină de nerabdare,
Croşetează ciorăpei
Pentru puişorii ei
Omul de zapada

Sprijinit intr-un toiag

Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
Pitigoiul
Pe peluza de trifoi
Un pitigoi sta pitit
intr-o tufa de trifoi,
ca vazuse un pisic,
cu o pata pe botic,
ce voia sa-l pape tot,
de la coada pin' la cioc.
Dar de unde, de neunde
aparu si un catel,
suparat ca vai de el
ca obraznicul pisic
il scuipase si-l zgiriase
doar asa, fara motiv.
Ia sa-l scarmene putin!
Aoleu ce taraboi
pe peluza de trifoi!
C-o nuia asa, mai groasa,
iese mama atunci din casa
si-i imprastie pe toti
fara tragere la sorti.
Intr-o tufa de trifoi
stau cuminti un pitigoi,
un pisic cu o pata pe botic
si catelul suparat
ca pisicul a scapat
inc-odat nescarman
Căţelul Mişa C-un schelalait de groaza,
Misa o lua la goana
Misa era un catel, si se-ascunse in vecini
de la noi din cartier, in cotetul de gaini.
c-o blanita spalacita Ce vazuse in poiata
si-o codita-ncolacita, nu era decit o vaca!
cu urechi cam clapauge Cine-a mai vazut vreodata
si ochi negri de carbune. sa te sperii de-o baltata?
Mananca pe unde-apuca Ca sa vezi ca e gresit
si o tine tot pe-o fuga, sa judeci asa… pripit,
sa se-ascunda de dulai, doar dupa infatisare,
de hingheri si copii rai. o fiinta, orisicare.
Dar o doamna mai miloasa
il lua la ea acasa,
numai ca, pe timp de vara,
casa ei era la tara.
Uit- asa o noua viata
Misa intrezari in fata-i,
fara nici o amenintare
cit era curtea de mare.
Pina cind… intra-n poiata
unde se lovi deodata
de o chestie ciudata:
mare, fioroasa, grasa
cu un muget ca de tunet
si cu coarne-ngrozitoare
ce pareau c-o sa-l omoare!
Veverita Rita Omatul sub talpi
scrisneste
iar jivinele-n padure
Rita e o veverita tremura in vizuine
ce traieste in padure si doar foamea le mai
se hraneste cu alune scoate
si din creanga-n creanga la vinat pe inserate
salta cautind infrigurate
fara nici o teama parca. prin troienile inalte
Insa, sunt unii ce zic, de-a ramas cumva intr-o
ca se tine prea faloasa doara
cu codita ei stufoasa vreo farima de-asta vara.
cind de fapt e cam Acum Rita cel fricos,
fricoasa in culcusu-i calduros,
si la orice zgomot mic rontaind un miez de nuca
Rita tremura un pic. sta asa si cugeta:
Ba se teme si de iarna " - Unde le-a pierit
si de-aceea, harnica, curajul
isi aduna-n scorbura ce-l avura asta-vara
gramajoare de alune cind era mai cald pe-
ca din ele sa se-nfrupte afara?
cind va fi gerul mai Nu-i mai bine va sa zica
crincen. sa fi tremurat de frica?"
Iarna intr-adevar soseste.
 Canarul si rindunica

Tineam in sufragerie
un canar in colivie,
galben ca o papadie.
Imi placea sa il alint
si credeam ca-i fericit
auzindu-l ciripind
Pina cind o rindunica,
de la tropice venita,
s-a gindit sa poposeasca
chiar la mine la fereastra.
Nu stiu ce-or fi povestit
dar canarul necajit
de atunci s-a cam lasat
de cintat si de jucat.
Ma gindesc acum ca poate
i-o fi dor si lui sarmanul
de putina libertate.
Ca orice colivie mica,
fie ea si aurita,
tot e ca o inchisoare
pentru cei facuti sa zboare
Rila Iepurila

Urechi lungi, blanita moale

si-asa iute de picioare
ca dispare de indat
cind pericolul se-arata.
E chiar Rila Iepurila
ce se-ascunde-n vizuina
de o frunza-n ram fosneste
sau o creanga de trosneste.
E asa fricos, zic unii,
ca si vuietul padurii
sau chiar propria sa umbra
il fac sa o ia la fuga.
Numai, vezi tu, ca si fuga
o fi buna la ceva.
Ca in timp ce Iepurila
e demult in vizuina
animale mai incete
care nu pot sa alerge
chiar asa tare ca el
o patesc destul de rau
de vreun vinator apare,
ori vreun lup, ori alte fiare
O poveste cu-n arici

Intr-o tufa de urzici

locuieste un arici.
Ghem de ace cu ochi mici.
Copiii din cartier
cind vazura asa jivina
incepura toti sa rida:
" - Ce urit e! Ce aratare!
Plin de tepi.
Zau asa, ca te intrebi
oare-l doare?
Sa vedem!
Hai sa ne jucam cu el!
Dar nici bine incepura
ca pornira toti sa plinga:
"-Au!" si "vai!" si "ce ma doare!"
"-Mama pune-mi plasture!"
Acum stiti si voi copii:
aricii nu sunt jucarii!
Tepii nu pe ei ii dor
ci pe-aceia dintre voi
care nu-i lasati in pace.
Care vrea sa se mai joace?
Pufulet
Pufulet e un pisoi - Miau, miau miau! de-
Cu mustati albe si moi atata trap
Ziua toata el se joaca Am uitat laptic sa pap
Cu un nod de la cravata Iar burtica asta mica
Plange ca ii e fomica
Dar tarziu, pe inserat Dar imi e asa somnic
Se taraste-ncet spre pat. Ca nu pot sa pap nimic.
- Pufulet, ce sa-ntamplat
? Si zacand asa in pat
Toata noaptea s-a vaitat
Din labute a tot dat,
A tot plans, a mieunat...
Dar de zi cand s-a
crapat
Tot lapticul l-a papat
Si acum e vesel tare
Caci burtica nu-l mai
doare
- Sunt bolnav si obosit
Nodul, iar m-a pacalit
Toata ziua-am alergat
M-a tot prins, dar am
scapat.
- Si... de ce esti
bolnavior ?
Iepuraş ce faci aici?

Iepuraş, ce faci aici?

Îl intreabă Moş Arici.
De ce plângi aşa de tare?
M-am speriat de niste fiare.
Stau acolo lângă lac
Şi tot striga oac-oac-oac.
Răţuşca

O răţuşcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată.
- Mac, mac, mac
Şi mac, mac, mac,
Eu în baltă nu mă bag
Că mă ud pe lopăţele,
Nu mai pot merge cu ele.
- Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
- Oac, oac, oac!, strigă brotacul.

Unde aţi mai văzut voi,

Dragi copii de pe la noi,
O răţuşcă supărată
Să nu vrea să intre în baltă?

Măi, răţuşcă mititică,

Intră în baltă fără frică.
Acolo te răcoreşti
Şi prieteni buni găseşti
Păpuşa

Am o păpuşica mică,
E bolnava mititica,
Ii dau ceai - nu vrea sa bea,
Doctorii-nu vrea sa ia.
Vrea bomboane, ciocolata,
Prajituri si inghetata.
Decat sa-i faca rau ,
Mai bine le mananc eu!!!
of,of,of, dragi copii,
Numai mama sa nu fi!!!
Iepurasul

Iepuraşul meu de pluş

Tare-i necăjit că uite:
V-a-mplini un an acuş,
Dar nu are nici un dinte!
Batista

Batista mea-i micuţă

Şi nasu-i mititel,
Voi fi copil cuminte
Să am grijă de el.
Nu vreau să zică lumea:
Uite-o pe "Murdărica".
Eu vreau sa zica lumea:
Uite-o pe "Curăţica"
Cit e de frumuşică!
Ursuleţul

Ursuleţul meu nu ştie

Nici măcar o poezie,
Dar eu ştiu câte pofteşti,
Ţi le spun dacă doreşti.
Ursu-i tare mititel
Învăţ eu şi pentru el.
Mare sunt, ajung la masă

Mare sunt, ajung la masă

Şi din cuburi 'nalţ o casă.
Dintr-o carte cu imagini
Răsoiesc citind pe pagini.
Şi desene ştiu să fac,
O pisică, un copac.
Un căţel, o curte goală
Gata sunt să merg la şcoală!
Că nu merg - mama-i de vină
Zice: -Să mai creşti Nina!
Vulpea hoaţa

Azi vulpiţa
Cumatriţa
S-a întrecut în răutăţi
Şi-a furat dintr-o ogradă
Patru puişori cu moţ
Vă întrebaţi cum i-a furat?
Pâş, pâş, pâş pe după gard
După gard, după uluci
I-a chemat cu vorbe dulci.
Iar bleguţii puişori
Au crezut că-i mama lor.
Dar când colo ce să vezi:
Vulpea rea i-a transformat
În friptură de mâncat.
Numărătoarea

-O aluna, două, trei,

Veveriţă, câte vrei?
-Vreau vreo patru,
cinci, sau şase,
Că alunele-s gustoase.
-Îţi dau şapte, opt sau nouă,
Dac-o să ne spui şi nouă
Când o să mai vină-ncoace
Iarna cu zece cojoace.
Supa de zarzavat

S-a dus gospodina să ia zarzavat

Şi se-ntoarce acasă
Cu coşu-ncărcat:
Cu morcovi, cu varză,
Cartofi, pătrunjel
Şi sfeclă si ceapă,
Că toate-s la fel.
Pe urma încep să se certe toate pe masă:
Ba eu sunt mai dulce,
Ba eu sunt mai frumoasă!
Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urma le taie bucaţi, bucaţele.
Pe oala în clocot capacul tresaltă,
Şi fieb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi , şi varză, cartofi, pătrunjel
Şi sfeclă şi ceapă,
Toate fierb la fel.
Pe urma tac toate.
Ce vreţi să mai spună?!
Că supa-i pe masă,
Şi-i straşnic de bună!
Numărătoarea

1,2,3, îl ştiţi pe moş Matei?

1,2,3,4, s-a-necat cu lapte acru
1,2...5, şi-a turnat şi în opinci
1,2,...6, vine baba şi-l descoase
1,2,...7, ba se supară şi-l bate
1,2,...8, Moş Matei se suie-n pod
1,2,...9, şi gaseşte multe ouă
1,2,...10 babei supărarea-i trece!
Anotimpurile

Eu sunt Iarna geroasă

Aduc mult frig în casă,
Chiciură pe pomi şi ceaţă,
Desenez şi flori de ghiaţă.

Eu alung iarna cea grea,

Înverzesc toată pădurea,
Păsările ciripesc,
Primavara mă numesc.

Eu sunt Vara călduroasă,

Sunt o fată bucuroasă,
Cu cireşe la urechi,
Copiii joacă perechi.

Eu aduc roade bogate

Fructe multe şi sortate,
Flori şi frunze vestejesc,
Toamna eu mă numesc.
Bine ai venit, Moş Crăciune!

Bine-ai venit, Moş Crăciune!

Te-aşteptam cu nerăbdare
Căci păpuşa mea cea mică
A rămas fără picioare.

Şi căluţul lui Costică,

Cel cu numele Harap
I l-a trântit o pisică
Şi-a rămas fără de cap.

Tu! Dar plină ce ţi-e traista!

Ai papuşi, şi cai, şi nuci!
Spune, zău, pe vremea asta,
Unde vrei să te mai duci?

Stai la noi, că-i cald şi bine

Şi ţi-om pune masa mare;
Stai, că-i frig şi-i vai de tine,
Nu se vede nici cărare.
De-a doctoriţa

Astăzi nu mai sunt fetiţă:

voi fi doamna doctoriţă
în halat alb, apretat
şi o boneta pe cap.
mă apuc de consultaţii:
ursul are palpitaţii.
păpuşica s-a lovit
şi năsucul şi-a turtit.
mă uit şi la pisicuţă
are o bubă la labuţă.
cred că am s-o pansez niţel
şi-o să-i dau şi-un şoricel.
Doctoriţa mamei

Mă vedeţi? Sunt doctoriţă!

Am halat şi nu rochită.
Mama mea e mândra tare,
Aşa fată nimeni n-are!!
Fac injecţii, dau reţete şi prescriu
medicamente.
Şi oricui este bolnav
Îi zâmbesc şi-i spun: Nu-i grav!
Pacienţii mă iubesc
Şi când pleacă de la mine
Să le fie numai bine!!
Fiecare pui

Fiecare pui
Are mama lui
Şi eu tot aşa
Am mămica mea
Am o păpuşică
Uite-aşa de mică
Şi-o-ngrijesc mereu
Că-i sunt mamă eu.
Piticul

Un pitic de cauciuc
S-a ascuns într-un papuc.
Când am încălţat papucul,
Se-auzea strigând piticul.
Acum sunt cam supărată
Nu mă lămuresc odata,
Am papuc cu glas şi limba
Sau pitic care se plimbă?
Miaunica

Miaunica, e-o pisică

Mică, mică, mititică,
Cu mustăţile de nea
Şi cu bot de catifea.
Păru-i negru, mătăsos,
Subţirel e şi lucios.

Şi-n picioare e-ncălţată

Cu ghetuţe moi de vată..
Astea-s ghete sau pernţe
Stau în ele cinci gheruţe
Şi când vede-un şoricel,
Ţipă, ţipă, după el...
AZI PISICA MEA E TRISTA

Azi pisica mea e trista,

Ca nu are o batista
Sa-si sterga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata.
Pisicut-o stai nitel!
Iti dau eu un prosopel.
Dar pana ma-ntorc cu el,
Ai grija de soricel?
MELCUL SUPARAT

Vine melcul suparat

O furnica l-a piscat
Si cum vine pas, pas, pas
Intalneste-un carabus.
Si din gura el striga
Fugi de-aicea nu mai sta
Da-te-n colo nu sta-n drum
Ca te iau in coarne acum!
RATOIUL BUCATAR

La vagonul-restaurant
E ratoiul elegant.
Cu un sort legat la gusa,
Scoate capul grav pe usa:
Pentru pranz am sa va fac
Cozonac cu mac, mac, mac. !
TREI PITICI

Suntem trei pitici

Harnici si voinici,
In zori ne trezim
Gata sa muncim.
Coboram in mina
S-aducem lumina,
Din adancuri scoase
Pietre pretioase.
Din fundul pamantului
Sclipirea argintului,
Dupa cum e datina
Aurul si platina.
De sute de ani
Spargem bolovani,
Pe drumul comorilor
Din inima muntilor.
Cand se face seara
Ne intoarcem iara,
Sa ne odihnim
Puternici sa fim.
ADIO GRADINITA - EU MERG LA
SCOALA

Adio papusica
Si calut si ursulica
De acuma in ghiozdan
Voi pune abecedar
Caiete si penar.
De-abia astept sa-nvat
Sa scriu si sa citesc.
Cu mina mea sa pot chiar sa ma iscalesc.
NUMARATOARE DE LA 1 LA 7

Unu este un carlig

Si e singur singurel
Doi e lebada frumoasa
Pe lac tare gratioasa
Trei este un colacel
Care am muscat din el
Trei sint iezii mititei
Si purcelusii sint tot trei
Patru este un scaunel
Rasturnat de-un baietel
Cinci degete sint la o mana
Si-s unite impreuna
Si la picioare
Tot cinci degete omul are
Sase zile noi muncim
Si apoi ne odihnim
Sapte este e ca o coasa
Asezata dupa casa
Sapte sint piticii
Din povestioare
Si tot sapte zile
Saptamana are
ZOOGRĂDINIŢA

În pădure-n poieniţă
Este-o zoogrădiniţă.
Trei ursoaice şi-un arici
Azi au grijă de cei mici.

Cine este mofturos?

Iepuraşul cel pufos
Care cere ziua toată
Numai morcovi şi salată!

Şoricelul vrea lăptic!

Ciocolată nici un pic!
Fiindcă are dinţi frumoşi
Cum să-i ţină sănătoşi?

Purceluşu-i pedepsit!
Cu noroi s-a murdărit
Şi-apoi s-a urcat în pat.
Cu săpun nu s-a spălat!

Cine este bătăuş?

Aţi ghicit! E-un măgăruş!
Cu copita el loveşte
Pe oricine nimereşte.

Veveriţa nuci adună

În cămară de o lună.
Hai la joacă! Eşti micuţă!
O îndeamnă o broscuţă.

Un ieduţ cam răsfăţat

Doarme numai alintat
Me, me, me la mama vreau
Lapte dulce ca să beau!

Vulpea doar friptură vrea

Nu mănâncă altceva.
Cu blăniţa ei roşcată
A rămas la fel: şireată!

Ursuleţu-i obosit
Prea devreme s-a trezit!
Miere bună şi gustoasă
O să-i oferim la masă.

Iepuraşi, ieduţi, arici

Sunt prieteni toţi aici.
În pădure-i gălăgie
Totu-i plin de veselie.

Au venit de la plimbare
Şi-acum stau cuminţi la soare
De pe-o frunză de stejar
Zarvă face un bondar.

Sst! Ia, linişte vă rog!

Spune ursul din bârlog.
Vrea să doarmă fiecare
Că e ora de culcare!
CEARTA

Pe o ramură de măr
Ciripesc tot în răspăr
Două vrăbii mofturoase
Certăreţe şi nervoase.
Nu ştiu cum să-mpartă-n două
De pe-o frunz-un bob de rouă!
Dar un nor întunecat
Le-a văzut şi le-a
udat.
Vrăbiile ciufulite
De-atunci nu s-au
mai certat!
POŞTAŞUL BONDOCEL

Dimineaţa printre flori,

Cărăbuşul Bondocel
Duce-n geantă trei scrisori
Şi la braţ un pacheţel.

Merg la Ruza-Buburuza
Ne-a şoptit grăbit, poştaşul.
I-a trimis o telegramă
Pe-o petală, fluturaşul.

Vai, dar roua de pe flori

Ce greşeală, ce-ntâmplare!
A căzut peste scrisori
Şi le-a umezit cam tare.

Vai de mine! Ce mă fac?

Plânge micul cărăbuş.
Îi răspunde un brotac:
Las\' că se usuc-acuşi!
ARICIUL

În livadă, printre flori,

Am văzut un ghem de ace.
Se dădea de-a dura-n zori
Când încolo, când încoace.

Aduna din iarbă dude

Şi mai coapte şi mai crude,
Pentru şase puişori
Ce stăteau pitiţi prin flori.
ŞORICELUL

Chiţ-chiţ-chiţ e-un şoricel

Mic, sfios şi cuminţel.
Stă în casă la bunica,
E prieten cu pisica.

Eu nu-l cert că seara vine

Şi se joacă-n pat cu mine!
Şi la baie mă-nsoţeşte
Că-i din plastic şi pluteşte
AZOREL

Azorel e, ştiţi şi voi,

Pripăşit de-o zi la noi.

L-am culcat sub plăpumioară

Dar nu-i place, că e vară!
Dintr-o ceaşcă de lăptic
A gustat numai un pic.
Măi, de ce-o fi supărat?
Zice tata încruntat.
Am aflat! Umblând hai-hui
S-a pierdut de mama lui!
DARUL LUI MOŞ CRĂCIUN

Sub brăduţ e o cutie,

Înăuntru ce să fie?
Am deschis-o şi: mirare!
Un căpşor din ea apare.
Moş Crăciun e buclucaş,
Mi-a adus un iepuraş!
Unul viu, nu jucărie!
Stai că-s doi! Ce bucurie!
Două gheme de blăniţă
Cu urechi şi cu codiţă.
Oare pot mai înspre seară,
Să-i înham la sănioară?
URSUL SI ARICIUL

Ţupa, ţupa, prin pădure,

după fragi şi după mure,
umblă ursul îmbufnat.
Pe arici s-a supărat.
Ce şi cum s-a întâmplat
vă voi spune imediat.

Dimineaţa, prin răzor,

strecurându-se uşor,
auzi un scheunat
din tufişu-alăturat.

\"Au şi au, piciorul meu\",

ariciul plângea mereu,
\"picioruşul mi-am rănit
din tufiş când am sărit.\"

\"Oare cum să te ajut?

Oare ce e de făcut?
Rău te doare, puişor?
Poate ştiu vreun lecuşor!\"

\"Pune mâna, ca să vezi,

piciorul să îmi pansezi.\"
Când ursul s-a aplecat
să vadă ce s-a-ntâmplat,

ariciul iar s-a foit

şi îndată a înfipt
în ursul cel prea milos
un ac mare... dureros!

\"Vai, vai, ce m-a durut\",

plânge ursul cel temut,
\"Eu am vrut să te ajut,
însă tu ce mi-ai făcut?!

Altă dată îţi promit

că te las aşa, rănit,
şi nu mă interesează,
dacă toţi te-abandonează!

Eu cu tine am fost bun...

dar stai blând, nu mă răzbun.
Am plecat, sunt supărat!
Mă bucur că te-am salvat!\"
FATA MOŞULUI

Aţi văzut-o, n-aţi văzut-o,

Eu atât vă spun, există.
Când nu râde toată vremea,
E fetiţa cea mai tristă.

Mai ales de se întâmplă

Să înşire jucării,
Trebuind să le adune -
Iarăşi? - La sfârşit de zi.

Ea e Albă ca Zăpada
Tot chemând pitici la masă.
Alteori Cenuşăreasa,
C-un papuc
Intrând în casă.

E şi-Alice şi Frumuşica,
Dulce, precum
Degeţica.

Doar atât, vedeţi, nu e

Fata moşului... De ce?
PRIMA ZĂPADĂ

A căzut prima zăpadă

Albă, rece şi pufoasă...
Miorlăilă n-are ghete
Şi stă supărat în casă.

A văzut roind la geam

Fulgii moi, de dimineaţă
Şi-a dat buzna prin troiene
Dar lăbuţele-i îngheaţă.

Acum stă bolnav şi plânge

Şi nu miaună deloc
Alexandru-i dă pastile
Şi Florina ceai de soc.

Măriuca-i coase-o vestă,

Tudorel i-a pus mănuşi.
Vor să-l însănătoşească
Şi să-l ia la săniuş.
FLUTURAŞUL

Până ieri, ca-ntr-o clepsidră,

Stătea tristă o omidă.

N-a ştiut că-n miez de noapte,

Zânele, cu-albastre şoapte,

I-or aduce ca să zboare

Către cer şi către soare

Aripi cu nectar pe ele,

Praf de aur şi de stele.

Fluture cu zbor vrăjit

Visul ţi l-ai împlinit?
CĂŢ-PISOI LA VÂNĂTOARE

La plimbare-n curtea largă,

Câţ-Pisoiul vrea să meargă
Spre poiată, unde-n soare,
S-a stârnit o zarvă mare.

După stratul cu petunii,

Stă pândind din ochi păunii,
Care ţipă-n disperare
Liniştea s-o înfioare.

Toropite-n clăi de pene,

Cinci găini culeg alene,
Râmele imaginare
În grădină, pe cărare.

Dar deodată, din senin,

Douăzeci de vrăbii vin
La doi paşi. Şi se opresc
Gureşe şi răscolesc

Prafu-n care se-mbăiază

Şi pe pene îl pudrează.
Iar ăst-timp, pisoiul are
Aplecări spre vânătoare.

Cea mai mare dintre vrăbii

Vrea s-apuce-n gheare-săbii.
Se-ncordează şi ţinteşte,
Săritura-şi pregăteşte.

Şi deodată: ţuşti spre ea

Peste-o frunză de lalea.
Însă chiar când e în zbor,
Latră Ham-Căţel de zor.

Supărat că prada-i fuge,

Căţ-Pisoi aproape plănge.
Ba, mai mult se înfioară
Când dă bot în cioc c-o cioară.

Cioclul negru îl priveşte,

Penele şi le zburleşte
Deranjat pentru nimică
De puiuţul de pisică.

Umilit şi speriat,
Câţ-Pisoi s-a resemnat
Şi prima dată simte-n el
Adversitate spre căţel.

- Nu-i nimic ! Când mă fac mare

Şi-o să plec la vânătoare,
O să-l las închis în şură,
Poate-aşa tace din gură.
PRINŢUL MIORLAU

Într-o împărăţie cam ploioasă,

trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit

deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel

El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa

De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte în jurul prinţului –
pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică

să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...

Dragi copii, povestea-i gata,

Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
CÂŢ-PISOI PLONJEAZĂ-N CADĂ

Câţ-pisoi plonjează-n cadă

sigur, doritor să vadă
de ce-i plină ea cu lapte
cum visase el azi-noapte

şi a gustat, mai să se-nnece

din spuma cu apă rece
acum miaună şi plânge
şi lăbuţele îşi frânge

este ud şi-i este teamă

de ce-a păţit căzând în vană
l-am clătit şi l-am uscat
şi desigur, l-am certat

măi pisoi ! nu eşti prudent

şi mai eşti şi neatent !
căci ştii bine, dimineaţa,
mai întâi să faca piaţa

gospodina-şi pregăteşte
treaba ei gospodăreşte
înmoaie rufe şi spre seară
în maşina ea le spală

dar nu-nseamnă că sub spumă

a ascuns mâncare bună
laptele este-n castron
pus cu grijă din bidon

am înţeles ! răspunde mâţul

parcă domolind sughiţul
şi adoarme dus pe-o haină
liniştit după-aşa spaimă
LAPTE ACRU PENTRU CÂŢ

ce mai chin pe bietul mâţ

lapte acru azi la masă
înghite gogâlţ-gogâlţ
c-a făcut deranj în casă

s-a strâmbat, a mieunat

laptele l-a refuzat
însă foamea-l chinuieşte
vrând-nevrând se străduieşte

să manânce acritura
care-i strepezeşte gura
şi gândeşte c-o să-i treacă
dacă fură ciocolată

nu prea multă, doar un pic

sau poate zahăr dintr-un plic
trebuie ceva dulcic
după hrana de nimic.
şi-a pornit ca într-o doară
înspre uşa la cămară
vezi însă că şi vecina
cam aflase ce-i pricina

şi-a închis cu cheia uşa

ce hapsână e mătuşa !
zice Câţ şi-apoi în grabă
fuge şi se-ascunde-n iarbă

şi priveşte insistent
poate vreun neatent
va lăsa uşa crăpată
ca să fure ciocolată

şi-a stat pân-la asfinţit

când în iarbă-a adormit
şi visa că-i mare mahăr
plin de dulciuri şi de zahăr
.....................
foamea iarăşi îl trezeşte
şi Câţ-mâţ se hotărăşte:
mâine torc lângă stăpână
şi-o să-mi dea mâncare bună
CÂŢ-PISOI S-A SUPĂRAT

Câţ-pisoi azi m-a certat

c-a aflat de prin vecine
că pe site l-am publicat
şi acum îi e ruşine.

că de ieri toţi cititorii

au aflat că fură lapte
şi-au ajuns să-l prindă zorii
de nesomn după-aşa noapte

eu i-am spus: nu fi prostuţ !

căci o ţară-acum te ştie
că eşti chiar un pisicuţ,
nu un vers dintr-o poezie

mulţumesc de consolare !
spune Câţ, chiar apăsat,
dar sunt plin de iritare
pentru cum m-ai prezentat !

că n-am personalitate !
că nu mă pricep defel
şi că fur din oale lapte
doar mânat de Ham-căţel !

iaca ! zic. ce poznă mare

tot pisoiu-i bosumflat
chiar cu ruşinica-n care
cu căţelul a intrat !

prind apoi s-aştern pe foaie

nouă boacănă de mâţ
dar îl văd şi mă înmoaie
că e doar un pisicuţ.

nu-l pârăsc, îl iert acuma !

numai dacă dinainte
va veni să ceară spuma
şi va fi din nou cuminte

...........
de citiţi istoria nouă
despre Câţ cel supărat
semn e de călcat pe ouă
sau că-n oale a umblat.
TARE SUNT OCUPATĂ

Tare sunt ocupată

Toată ziua-n livadă.

Nu-mi văd capul de trebi

Printre fructe şi ierbi.

Ieri la ora şase,

S-a copt o cireaşă;

În zorii de sâmbătă,
S-a născut o vânătă;

Azi noapte la trei,

A venit pe lume un ardei;

Într-altă noapte, acum vreo lună,

Au răsărit ridichile, bineînţeles de lună;

Pentru mâine, la ora şapte,

Caisele au anunţat că vor fi coapte;
Dar şi mai devreme, în zori,
Au rândunelele oră de zbor;

Puţin mai târziu, pe la ora opt,

Un piersic întreg va fi copt;

Apoi, pe la ora zece,

E programat un dovlece;

La ora unsprezece, nişte căpşuni,

La douăsprezece, pepenii cei mai buni,

La unu merele,
La două perele,
La patru-s cu struguri pline ciuberele,

La cinci, gutui,
La opt, prune albăstrui,
La nouă nucile n-am un’ să le mai pui,

Şi asta-i din greu numai prima parte:

Apoi trebuie să le mănânc pe toate.
MOTOŞEL ŞI BOTOŞEL

Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

După-o dungă de pe gât,

Iar alteori, mai degrabă,

După-o pată de pe-o labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos, şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făcea vreun rău

Era leit frate-său.
Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea:

Cu labă şi gât pitite,

Torcea fără să ezite

Şi suav, cu glas înalt,

Se jura că-i celălalt,

Pe când bietul Motoşel

Lua bătaie penrtu el.
AVENTURA BROSCUTELOR

O broscuţă şi-un broscoi

Au ieşit dintr-o băltoacă
Şi se zbenguie-amândoi
Ca prietenii de joacă.

Merg în salturi, se agită,

Se distrează foarte bine,
De pe pajiştea-nflorită
Aud zumzet de albine.

Dar broscuţa cea voioasă

Se întreabă cu temei:
“M-am îndepărtat de casă
Ce-or spune părinţii mei?”

Pe asemenea căldură
Le lipseşte bălăcitul,
Limba se usucă-n gură
Le-a pierit orăcăitul.

Se târăsc spre baltă jalnici,

Drumul pare chiar mai lung,
Nu mai ţopăie zburdalnici
Cred că nici nu mai ajung.

S-au salvat cu greu micuţii

Şi-acum, de-i vei întreba,
Nu mai pleacă-n expediţii
Chiar să-i roage cineva.
ROSTOGOL

Pisoiaşul meu simpatic

Dă mereu cozii ocol
Este foarte nebunatic
Şi îl cheamă Rostogol.

Că mereu se tăvăleşte
Ca un înnăscut atlet
Are, şi nu-i prisoseşte,
Timp de joacă berechet.

Savurează tot lăpticul

Delicat, lângă măsuţă,
Apoi îşi spală boticul
Cu pufoasa lui lăbuţă.

El nu seamănă cu alţii,
Nu prinde şoareci deloc,
Are alte înclinaţii
Că e locatar la bloc.

Mângâie prieteneşte
Un şoarece bibelou
Şi pe urmă se zgâieşte
La şoarecii din tablou
BOROBOATE

Va mai amintiti de Cat?

De simpaticul meu mat?
S-a facut mai maricel
Si cu el, si Ham-Catel.

Da-s cuminti? Ce vorba spui?

Parca sunt ai nimanui!
Se prostesc in chip si fel,
Cat-Pisoi si Ham-Catel.

Sa va spun: ieri, inspre seara,

Intra cei doi in camara,
Gand la gand pentru sicane
Si au spart vreo cinci borcane.

Stiind ca nimeni nu-i ia-n brata

Dup`asa o boroboata,
S-au ascuns intreaga noapte,
Dupa un sistar cu lapte.

Si abia spre miezul zilei

Au cercat puterea milei.
Au promis: „ne-am cumintit!”
Insa tot i-am oropsit.

Peste-o ora, alt necaz.

Vrand sa fuga pe pervaz,
Cat a doborat o floare
Peste-o oala cu mancare,

Fugarit de Ham-Catel,
Ce s-a repezit la el.
Si fireste, iar jelanie
Cand i-am strans la spovedanie.

Vin cu nasu-n jos, spasiti,

Stiind ca vor fi pedepsiti:
Ham-Catel in cusca lui,
Cat sub lada patului.

Doua zile, fiecare

Va primi numai mancare.
Fara lapte, numai apa
Si-astfel de patanie scapa.
5 ANI

Cine zice ca sunt mic

Am 5 ani si sunt voinic
Diminieata cand ma scol
Ma spal pe miini, pe gat, pe fata
Fara nici un ajutor
Tiii ce rau m-am incaltat
Stangu-n dreptu-l-am bagat
De ce radeti?
Nu-i nimic, am 5 ani si sunt voinic!
TIE-TI PLACE SA TE SPELI?

Floricica. floricea
Cu obraz de catifea
Si fustita de petale.
Ia sa-mi spui cinstit matale:
Oare-ti place mult sa-ti speli
Minunatele-ti gateli?

Daca-mi place? Asta-i buna!

Ploaia-ntreab-o si-o sa-ti spuna!

Mai pisoiule. zglobiu.

Tare mult as vrea sa stiu...
Tu adeseori te speli?
Numai vezi sa nu ma-nseli!

Uita-te la blana mea.

E curata? Da sau ba?

Mai bobocule de rata

Ti-e penetul alb ca neaua.
Oare-n orice dimineata
Ti-l spoiesti cu bidineaua?
Nu-l spoiesc de fel!
Mac! Mac! Zilnic eu ma spal pe lac!
PAPUSICO, CE MAI VREI?

Marioara si Florica
Isi imbraca papusica:
Ii incalta papuceii
Si-i pun funda in cosita.
Papusico, ce mai vrei?
Vreau sa merg la gradinita.

Hai, papuso, hai la drum,

Gata, am ajuns acum.
Gradinita e aici!
Papusico, tu ce zici?
Buna ziua, dragi copii!
Buna ziua, jucarii!
Trei papusi o-mbratiseaza
Si-i fac loc:
Poftim, te-aseaza!
Supa-i calda si gustoasa,
Vrei sa stai cu noi la masa?
Ti-a fost drumul lung si greu:
Vrei sa-ti dau patucul meu?
Poate-ai obosit, esti mica!
Cum sa dorm, mai ursulica?
Doar nu-i vremea de culcare,
Vreau sa-ncingem hora mare.
Salta sprinten papusica,
Marioara si Florica
Si papusile cu toate,
Ursulica toba bate.
GRADINITA

Gradinita de copii
Plina e de jucarii.
Papusele, ursuleti,
Calusei si tot ce vreti.

Dimineata-n zori de zi
Vezi multime de copii
Venind veseli, multumit
Pentru lucru pregatiti.
Moş Crăciun

Fulgii albi incep sa cadă,

Moş Crăciun ca să îi vadă.
Să ştie să pregătească,
Bradul să-l împodobească.
- Moş Crăciun, tu să vii
Cu mulţi saci de jucării,
Să nu uiţi că grupa mică,
Deşi este mai pitică,
A-nvăţat să-ţi spună ţie
Cântece şi-o poezie.
Moş Crăciun
- Cine bate ?
- Moş Crăciun.
- Vai, ce tolbă ai în spate!
Şi ce nins eşti, ce bătrân !
Haide, vino lângă soba,
Încălzeşte-te la mâini.
Moşul bun din tolbă scoate
Darurile mai întâi.
- Moşule, nu mai rămâ?
- Nu, copile, nu se poate,
Mă aşteaptă şi-alţi copii
Şi-am atâtea jucării,
Vreau să le împart pe toate.
Omul de zapada

Sprijinit intr-un toiag

Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
Omul de zapada

Dintr-un bulgare de nea

am facut un om sadea,
i-am pus nas si-o gura mica
si l-am botezat naica.

Primavara, soarele
i-a topit picioarele :
din naica ne-a ramas
o tigaie si un nas
 Omul de zapadă

Ţanţoş stă-n ogradă

Parcă-i o minune
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.

Dintr-un morcov, nasul

Cuşma, o tigaie
Şi-n jur la tot pasul
Mare hărmălaie.

Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
Când o să mă vadă
Soarele, păleşte!

Soarele molcomul
Îi zâmbi oleacă
Şi pe dată omul
Se făcu băltoacă.
Urgenţa

Alo! Alo! Doctore!

Veniţi, vă rog, repede!
A răcit răţuşca mea
Abia poate respira
Toata ziua s-a scaldat
Iar acuma zace-n pat
Nu vrea boabe,
Nu vrea iarba,
Ceai de tei sau ceai de nalbă
Strigă-ntruna mac, mac, mac..
Spuneţi-mi ce pot să fac?
Tratamentul nu e greu
Urmaţi numai sfatul meu
Aspirină o jumatate...
Şi-apoi poate să inoate
Căţeluşul cu mustaţă

Căţeluşul cu mustaţă,
Cu blăniţa albă, creaţă
Şi urechea clăpaugă
Sus la clanţă vrea s-ajungă.

Tare-i speriat căţelul

Vrea în casă mititelul
Căci gânsacul cel năuc
Il ciupeşte de năsuc,
Iar curcanul înfoiat
Îl tot ia la scărmănat.

Stă la uşă şi scânceşte

Cu lăbuţa o loveşte,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într -o gheata se ascunde.
Doua gaste fac galuste

Doua gaste fac galuste

Si gaina da faina
Un boboc sufla in foc
Iar cocosul sus pe prispa
Invarteste o clatita,
Calda, calda, rumenita.
Si cand toate-au fost gatate
Curca lata si gusata
A dat fuga la vecin
S-aduca oala cu vin.
Un motan ce sta pitit
A mancat tot ce-a gasit.
Miau, ce bun e...
Animalele de casa

Mâţa zice miau, miau, miau

Unde-i laptele să-l iau
Grivei zice ham, ham, ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Oaia zice be, he, he,
Cum aţi tuns voi lâna me..
Raţa zice mac, mac, mac
Bine e să înoţi pe lac.
Gâsca zice ga, ga, ga,
Pân’ la râu cum aş zbura.
Puii zic pui, pui, pii,pii,
Nu ne chinuiţi copii.
Găinuşa Ica

Găinuşa Ica
Face pe voinica
Şi cară-n spinare
Patru ouşoare
În cuibar se-aşează
Şi le aranjează
Mândră le veghează
Până la amiază
Şi stând în aşteptare,
Plină de nerabdare,
Croşetează ciorăpei
Pentru puişorii ei
Omul de zapada

Sprijinit intr-un toiag

Sta-n ograda un mosneag
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sint carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea
Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi.
Si mai are un nas ros
Ca o creasta de cocos.
Pitigoiul
Pe peluza de trifoi
Un pitigoi sta pitit
intr-o tufa de trifoi,
ca vazuse un pisic,
cu o pata pe botic,
ce voia sa-l pape tot,
de la coada pin' la cioc.
Dar de unde, de neunde
aparu si un catel,
suparat ca vai de el
ca obraznicul pisic
il scuipase si-l zgiriase
doar asa, fara motiv.
Ia sa-l scarmene putin!
Aoleu ce taraboi
pe peluza de trifoi!
C-o nuia asa, mai groasa,
iese mama atunci din casa
si-i imprastie pe toti
fara tragere la sorti.
Intr-o tufa de trifoi
stau cuminti un pitigoi,
un pisic cu o pata pe botic
si catelul suparat
ca pisicul a scapat
inc-odat nescarman
Căţelul Mişa C-un schelalait de groaza,
Misa o lua la goana
Misa era un catel, si se-ascunse in vecini
de la noi din cartier, in cotetul de gaini.
c-o blanita spalacita Ce vazuse in poiata
si-o codita-ncolacita, nu era decit o vaca!
cu urechi cam clapauge Cine-a mai vazut vreodata
si ochi negri de carbune. sa te sperii de-o baltata?
Mananca pe unde-apuca Ca sa vezi ca e gresit
si o tine tot pe-o fuga, sa judeci asa… pripit,
sa se-ascunda de dulai, doar dupa infatisare,
de hingheri si copii rai. o fiinta, orisicare.
Dar o doamna mai miloasa
il lua la ea acasa,
numai ca, pe timp de vara,
casa ei era la tara.
Uit- asa o noua viata
Misa intrezari in fata-i,
fara nici o amenintare
cit era curtea de mare.
Pina cind… intra-n poiata
unde se lovi deodata
de o chestie ciudata:
mare, fioroasa, grasa
cu un muget ca de tunet
si cu coarne-ngrozitoare
ce pareau c-o sa-l omoare!
Veverita Rita Omatul sub talpi
scrisneste
iar jivinele-n padure
Rita e o veverita tremura in vizuine
ce traieste in padure si doar foamea le mai
se hraneste cu alune scoate
si din creanga-n creanga la vinat pe inserate
salta cautind infrigurate
fara nici o teama parca. prin troienile inalte
Insa, sunt unii ce zic, de-a ramas cumva intr-o
ca se tine prea faloasa doara
cu codita ei stufoasa vreo farima de-asta vara.
cind de fapt e cam Acum Rita cel fricos,
fricoasa in culcusu-i calduros,
si la orice zgomot mic rontaind un miez de nuca
Rita tremura un pic. sta asa si cugeta:
Ba se teme si de iarna " - Unde le-a pierit
si de-aceea, harnica, curajul
isi aduna-n scorbura ce-l avura asta-vara
gramajoare de alune cind era mai cald pe-
ca din ele sa se-nfrupte afara?
cind va fi gerul mai Nu-i mai bine va sa zica
crincen. sa fi tremurat de frica?"
Iarna intr-adevar soseste.
 Canarul si rindunica

Tineam in sufragerie
un canar in colivie,
galben ca o papadie.
Imi placea sa il alint
si credeam ca-i fericit
auzindu-l ciripind
Pina cind o rindunica,
de la tropice venita,
s-a gindit sa poposeasca
chiar la mine la fereastra.
Nu stiu ce-or fi povestit
dar canarul necajit
de atunci s-a cam lasat
de cintat si de jucat.
Ma gindesc acum ca poate
i-o fi dor si lui sarmanul
de putina libertate.
Ca orice colivie mica,
fie ea si aurita,
tot e ca o inchisoare
pentru cei facuti sa zboare
Rila Iepurila

Urechi lungi, blanita moale

si-asa iute de picioare
ca dispare de indat
cind pericolul se-arata.
E chiar Rila Iepurila
ce se-ascunde-n vizuina
de o frunza-n ram fosneste
sau o creanga de trosneste.
E asa fricos, zic unii,
ca si vuietul padurii
sau chiar propria sa umbra
il fac sa o ia la fuga.
Numai, vezi tu, ca si fuga
o fi buna la ceva.
Ca in timp ce Iepurila
e demult in vizuina
animale mai incete
care nu pot sa alerge
chiar asa tare ca el
o patesc destul de rau
de vreun vinator apare,
ori vreun lup, ori alte fiare
O poveste cu-n arici

Intr-o tufa de urzici

locuieste un arici.
Ghem de ace cu ochi mici.
Copiii din cartier
cind vazura asa jivina
incepura toti sa rida:
" - Ce urit e! Ce aratare!
Plin de tepi.
Zau asa, ca te intrebi
oare-l doare?
Sa vedem!
Hai sa ne jucam cu el!
Dar nici bine incepura
ca pornira toti sa plinga:
"-Au!" si "vai!" si "ce ma doare!"
"-Mama pune-mi plasture!"
Acum stiti si voi copii:
aricii nu sunt jucarii!
Tepii nu pe ei ii dor
ci pe-aceia dintre voi
care nu-i lasati in pace.
Care vrea sa se mai joace?
Pufulet
Pufulet e un pisoi - Miau, miau miau! de-
Cu mustati albe si moi atata trap
Ziua toata el se joaca Am uitat laptic sa pap
Cu un nod de la cravata Iar burtica asta mica
Plange ca ii e fomica
Dar tarziu, pe inserat Dar imi e asa somnic
Se taraste-ncet spre pat. Ca nu pot sa pap nimic.
- Pufulet, ce sa-ntamplat
? Si zacand asa in pat
Toata noaptea s-a vaitat
Din labute a tot dat,
A tot plans, a mieunat...
Dar de zi cand s-a
crapat
Tot lapticul l-a papat
Si acum e vesel tare
Caci burtica nu-l mai
doare
- Sunt bolnav si obosit
Nodul, iar m-a pacalit
Toata ziua-am alergat
M-a tot prins, dar am
scapat.
- Si... de ce esti
bolnavior ?
Iepuraş ce faci aici?

Iepuraş, ce faci aici?

Îl intreabă Moş Arici.
De ce plângi aşa de tare?
M-am speriat de niste fiare.
Stau acolo lângă lac
Şi tot striga oac-oac-oac.
Răţuşca

O răţuşcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată.
- Mac, mac, mac
Şi mac, mac, mac,
Eu în baltă nu mă bag
Că mă ud pe lopăţele,
Nu mai pot merge cu ele.
- Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
- Oac, oac, oac!, strigă brotacul.

Unde aţi mai văzut voi,

Dragi copii de pe la noi,
O răţuşcă supărată
Să nu vrea să intre în baltă?

Măi, răţuşcă mititică,

Intră în baltă fără frică.
Acolo te răcoreşti
Şi prieteni buni găseşti
Păpuşa

Am o păpuşica mică,
E bolnava mititica,
Ii dau ceai - nu vrea sa bea,
Doctorii-nu vrea sa ia.
Vrea bomboane, ciocolata,
Prajituri si inghetata.
Decat sa-i faca rau ,
Mai bine le mananc eu!!!
of,of,of, dragi copii,
Numai mama sa nu fi!!!
Iepurasul

Iepuraşul meu de pluş

Tare-i necăjit că uite:
V-a-mplini un an acuş,
Dar nu are nici un dinte!
Batista

Batista mea-i micuţă

Şi nasu-i mititel,
Voi fi copil cuminte
Să am grijă de el.
Nu vreau să zică lumea:
Uite-o pe "Murdărica".
Eu vreau sa zica lumea:
Uite-o pe "Curăţica"
Cit e de frumuşică!
Ursuleţul

Ursuleţul meu nu ştie

Nici măcar o poezie,
Dar eu ştiu câte pofteşti,
Ţi le spun dacă doreşti.
Ursu-i tare mititel
Învăţ eu şi pentru el.
Mare sunt, ajung la masă

Mare sunt, ajung la masă

Şi din cuburi 'nalţ o casă.
Dintr-o carte cu imagini
Răsoiesc citind pe pagini.
Şi desene ştiu să fac,
O pisică, un copac.
Un căţel, o curte goală
Gata sunt să merg la şcoală!
Că nu merg - mama-i de vină
Zice: -Să mai creşti Nina!
Vulpea hoaţa

Azi vulpiţa
Cumatriţa
S-a întrecut în răutăţi
Şi-a furat dintr-o ogradă
Patru puişori cu moţ
Vă întrebaţi cum i-a furat?
Pâş, pâş, pâş pe după gard
După gard, după uluci
I-a chemat cu vorbe dulci.
Iar bleguţii puişori
Au crezut că-i mama lor.
Dar când colo ce să vezi:
Vulpea rea i-a transformat
În friptură de mâncat.
Numărătoarea

-O aluna, două, trei,

Veveriţă, câte vrei?
-Vreau vreo patru,
cinci, sau şase,
Că alunele-s gustoase.
-Îţi dau şapte, opt sau nouă,
Dac-o să ne spui şi nouă
Când o să mai vină-ncoace
Iarna cu zece cojoace.
Supa de zarzavat

S-a dus gospodina să ia zarzavat

Şi se-ntoarce acasă
Cu coşu-ncărcat:
Cu morcovi, cu varză,
Cartofi, pătrunjel
Şi sfeclă si ceapă,
Că toate-s la fel.
Pe urma încep să se certe toate pe masă:
Ba eu sunt mai dulce,
Ba eu sunt mai frumoasă!
Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urma le taie bucaţi, bucaţele.
Pe oala în clocot capacul tresaltă,
Şi fieb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi , şi varză, cartofi, pătrunjel
Şi sfeclă şi ceapă,
Toate fierb la fel.
Pe urma tac toate.
Ce vreţi să mai spună?!
Că supa-i pe masă,
Şi-i straşnic de bună!
Numărătoarea

1,2,3, îl ştiţi pe moş Matei?

1,2,3,4, s-a-necat cu lapte acru
1,2...5, şi-a turnat şi în opinci
1,2,...6, vine baba şi-l descoase
1,2,...7, ba se supară şi-l bate
1,2,...8, Moş Matei se suie-n pod
1,2,...9, şi gaseşte multe ouă
1,2,...10 babei supărarea-i trece!
Anotimpurile

Eu sunt Iarna geroasă

Aduc mult frig în casă,
Chiciură pe pomi şi ceaţă,
Desenez şi flori de ghiaţă.

Eu alung iarna cea grea,

Înverzesc toată pădurea,
Păsările ciripesc,
Primavara mă numesc.

Eu sunt Vara călduroasă,

Sunt o fată bucuroasă,
Cu cireşe la urechi,
Copiii joacă perechi.

Eu aduc roade bogate

Fructe multe şi sortate,
Flori şi frunze vestejesc,
Toamna eu mă numesc.
Bine ai venit, Moş Crăciune!

Bine-ai venit, Moş Crăciune!

Te-aşteptam cu nerăbdare
Căci păpuşa mea cea mică
A rămas fără picioare.

Şi căluţul lui Costică,

Cel cu numele Harap
I l-a trântit o pisică
Şi-a rămas fără de cap.

Tu! Dar plină ce ţi-e traista!

Ai papuşi, şi cai, şi nuci!
Spune, zău, pe vremea asta,
Unde vrei să te mai duci?

Stai la noi, că-i cald şi bine

Şi ţi-om pune masa mare;
Stai, că-i frig şi-i vai de tine,
Nu se vede nici cărare.
De-a doctoriţa

Astăzi nu mai sunt fetiţă:

voi fi doamna doctoriţă
în halat alb, apretat
şi o boneta pe cap.
mă apuc de consultaţii:
ursul are palpitaţii.
păpuşica s-a lovit
şi năsucul şi-a turtit.
mă uit şi la pisicuţă
are o bubă la labuţă.
cred că am s-o pansez niţel
şi-o să-i dau şi-un şoricel.
Doctoriţa mamei

Mă vedeţi? Sunt doctoriţă!

Am halat şi nu rochită.
Mama mea e mândra tare,
Aşa fată nimeni n-are!!
Fac injecţii, dau reţete şi prescriu
medicamente.
Şi oricui este bolnav
Îi zâmbesc şi-i spun: Nu-i grav!
Pacienţii mă iubesc
Şi când pleacă de la mine
Să le fie numai bine!!
Fiecare pui

Fiecare pui
Are mama lui
Şi eu tot aşa
Am mămica mea
Am o păpuşică
Uite-aşa de mică
Şi-o-ngrijesc mereu
Că-i sunt mamă eu.
Piticul

Un pitic de cauciuc
S-a ascuns într-un papuc.
Când am încălţat papucul,
Se-auzea strigând piticul.
Acum sunt cam supărată
Nu mă lămuresc odata,
Am papuc cu glas şi limba
Sau pitic care se plimbă?
Miaunica

Miaunica, e-o pisică

Mică, mică, mititică,
Cu mustăţile de nea
Şi cu bot de catifea.
Păru-i negru, mătăsos,
Subţirel e şi lucios.

Şi-n picioare e-ncălţată

Cu ghetuţe moi de vată..
Astea-s ghete sau pernţe
Stau în ele cinci gheruţe
Şi când vede-un şoricel,
Ţipă, ţipă, după el...
AZI PISICA MEA E TRISTA

Azi pisica mea e trista,

Ca nu are o batista
Sa-si sterga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata.
Pisicut-o stai nitel!
Iti dau eu un prosopel.
Dar pana ma-ntorc cu el,
Ai grija de soricel?
MELCUL SUPARAT

Vine melcul suparat

O furnica l-a piscat
Si cum vine pas, pas, pas
Intalneste-un carabus.
Si din gura el striga
Fugi de-aicea nu mai sta
Da-te-n colo nu sta-n drum
Ca te iau in coarne acum!
RATOIUL BUCATAR

La vagonul-restaurant
E ratoiul elegant.
Cu un sort legat la gusa,
Scoate capul grav pe usa:
Pentru pranz am sa va fac
Cozonac cu mac, mac, mac. !
TREI PITICI

Suntem trei pitici

Harnici si voinici,
In zori ne trezim
Gata sa muncim.
Coboram in mina
S-aducem lumina,
Din adancuri scoase
Pietre pretioase.
Din fundul pamantului
Sclipirea argintului,
Dupa cum e datina
Aurul si platina.
De sute de ani
Spargem bolovani,
Pe drumul comorilor
Din inima muntilor.
Cand se face seara
Ne intoarcem iara,
Sa ne odihnim
Puternici sa fim.
ADIO GRADINITA - EU MERG LA
SCOALA

Adio papusica
Si calut si ursulica
De acuma in ghiozdan
Voi pune abecedar
Caiete si penar.
De-abia astept sa-nvat
Sa scriu si sa citesc.
Cu mina mea sa pot chiar sa ma iscalesc.
NUMARATOARE DE LA 1 LA 7

Unu este un carlig

Si e singur singurel
Doi e lebada frumoasa
Pe lac tare gratioasa
Trei este un colacel
Care am muscat din el
Trei sint iezii mititei
Si purcelusii sint tot trei
Patru este un scaunel
Rasturnat de-un baietel
Cinci degete sint la o mana
Si-s unite impreuna
Si la picioare
Tot cinci degete omul are
Sase zile noi muncim
Si apoi ne odihnim
Sapte este e ca o coasa
Asezata dupa casa
Sapte sint piticii
Din povestioare
Si tot sapte zile
Saptamana are
ZOOGRĂDINIŢA

În pădure-n poieniţă
Este-o zoogrădiniţă.
Trei ursoaice şi-un arici
Azi au grijă de cei mici.

Cine este mofturos?

Iepuraşul cel pufos
Care cere ziua toată
Numai morcovi şi salată!

Şoricelul vrea lăptic!

Ciocolată nici un pic!
Fiindcă are dinţi frumoşi
Cum să-i ţină sănătoşi?

Purceluşu-i pedepsit!
Cu noroi s-a murdărit
Şi-apoi s-a urcat în pat.
Cu săpun nu s-a spălat!

Cine este bătăuş?

Aţi ghicit! E-un măgăruş!
Cu copita el loveşte
Pe oricine nimereşte.

Veveriţa nuci adună

În cămară de o lună.
Hai la joacă! Eşti micuţă!
O îndeamnă o broscuţă.

Un ieduţ cam răsfăţat

Doarme numai alintat
Me, me, me la mama vreau
Lapte dulce ca să beau!

Vulpea doar friptură vrea

Nu mănâncă altceva.
Cu blăniţa ei roşcată
A rămas la fel: şireată!

Ursuleţu-i obosit
Prea devreme s-a trezit!
Miere bună şi gustoasă
O să-i oferim la masă.

Iepuraşi, ieduţi, arici

Sunt prieteni toţi aici.
În pădure-i gălăgie
Totu-i plin de veselie.

Au venit de la plimbare
Şi-acum stau cuminţi la soare
De pe-o frunză de stejar
Zarvă face un bondar.

Sst! Ia, linişte vă rog!

Spune ursul din bârlog.
Vrea să doarmă fiecare
Că e ora de culcare!
CEARTA

Pe o ramură de măr
Ciripesc tot în răspăr
Două vrăbii mofturoase
Certăreţe şi nervoase.
Nu ştiu cum să-mpartă-n două
De pe-o frunz-un bob de rouă!
Dar un nor întunecat
Le-a văzut şi le-a
udat.
Vrăbiile ciufulite
De-atunci nu s-au
mai certat!
POŞTAŞUL BONDOCEL

Dimineaţa printre flori,

Cărăbuşul Bondocel
Duce-n geantă trei scrisori
Şi la braţ un pacheţel.

Merg la Ruza-Buburuza
Ne-a şoptit grăbit, poştaşul.
I-a trimis o telegramă
Pe-o petală, fluturaşul.

Vai, dar roua de pe flori

Ce greşeală, ce-ntâmplare!
A căzut peste scrisori
Şi le-a umezit cam tare.

Vai de mine! Ce mă fac?

Plânge micul cărăbuş.
Îi răspunde un brotac:
Las\' că se usuc-acuşi!
ARICIUL

În livadă, printre flori,

Am văzut un ghem de ace.
Se dădea de-a dura-n zori
Când încolo, când încoace.

Aduna din iarbă dude

Şi mai coapte şi mai crude,
Pentru şase puişori
Ce stăteau pitiţi prin flori.
ŞORICELUL

Chiţ-chiţ-chiţ e-un şoricel

Mic, sfios şi cuminţel.
Stă în casă la bunica,
E prieten cu pisica.

Eu nu-l cert că seara vine

Şi se joacă-n pat cu mine!
Şi la baie mă-nsoţeşte
Că-i din plastic şi pluteşte
AZOREL

Azorel e, ştiţi şi voi,

Pripăşit de-o zi la noi.

L-am culcat sub plăpumioară

Dar nu-i place, că e vară!
Dintr-o ceaşcă de lăptic
A gustat numai un pic.
Măi, de ce-o fi supărat?
Zice tata încruntat.
Am aflat! Umblând hai-hui
S-a pierdut de mama lui!
DARUL LUI MOŞ CRĂCIUN

Sub brăduţ e o cutie,

Înăuntru ce să fie?
Am deschis-o şi: mirare!
Un căpşor din ea apare.
Moş Crăciun e buclucaş,
Mi-a adus un iepuraş!
Unul viu, nu jucărie!
Stai că-s doi! Ce bucurie!
Două gheme de blăniţă
Cu urechi şi cu codiţă.
Oare pot mai înspre seară,
Să-i înham la sănioară?
URSUL SI ARICIUL

Ţupa, ţupa, prin pădure,

după fragi şi după mure,
umblă ursul îmbufnat.
Pe arici s-a supărat.
Ce şi cum s-a întâmplat
vă voi spune imediat.

Dimineaţa, prin răzor,

strecurându-se uşor,
auzi un scheunat
din tufişu-alăturat.

\"Au şi au, piciorul meu\",

ariciul plângea mereu,
\"picioruşul mi-am rănit
din tufiş când am sărit.\"

\"Oare cum să te ajut?

Oare ce e de făcut?
Rău te doare, puişor?
Poate ştiu vreun lecuşor!\"

\"Pune mâna, ca să vezi,

piciorul să îmi pansezi.\"
Când ursul s-a aplecat
să vadă ce s-a-ntâmplat,

ariciul iar s-a foit

şi îndată a înfipt
în ursul cel prea milos
un ac mare... dureros!

\"Vai, vai, ce m-a durut\",

plânge ursul cel temut,
\"Eu am vrut să te ajut,
însă tu ce mi-ai făcut?!

Altă dată îţi promit

că te las aşa, rănit,
şi nu mă interesează,
dacă toţi te-abandonează!

Eu cu tine am fost bun...

dar stai blând, nu mă răzbun.
Am plecat, sunt supărat!
Mă bucur că te-am salvat!\"
FATA MOŞULUI

Aţi văzut-o, n-aţi văzut-o,

Eu atât vă spun, există.
Când nu râde toată vremea,
E fetiţa cea mai tristă.

Mai ales de se întâmplă

Să înşire jucării,
Trebuind să le adune -
Iarăşi? - La sfârşit de zi.

Ea e Albă ca Zăpada
Tot chemând pitici la masă.
Alteori Cenuşăreasa,
C-un papuc
Intrând în casă.

E şi-Alice şi Frumuşica,
Dulce, precum
Degeţica.

Doar atât, vedeţi, nu e

Fata moşului... De ce?
PRIMA ZĂPADĂ

A căzut prima zăpadă

Albă, rece şi pufoasă...
Miorlăilă n-are ghete
Şi stă supărat în casă.

A văzut roind la geam

Fulgii moi, de dimineaţă
Şi-a dat buzna prin troiene
Dar lăbuţele-i îngheaţă.

Acum stă bolnav şi plânge

Şi nu miaună deloc
Alexandru-i dă pastile
Şi Florina ceai de soc.

Măriuca-i coase-o vestă,

Tudorel i-a pus mănuşi.
Vor să-l însănătoşească
Şi să-l ia la săniuş.
FLUTURAŞUL

Până ieri, ca-ntr-o clepsidră,

Stătea tristă o omidă.

N-a ştiut că-n miez de noapte,

Zânele, cu-albastre şoapte,

I-or aduce ca să zboare

Către cer şi către soare

Aripi cu nectar pe ele,

Praf de aur şi de stele.

Fluture cu zbor vrăjit

Visul ţi l-ai împlinit?
CĂŢ-PISOI LA VÂNĂTOARE

La plimbare-n curtea largă,

Câţ-Pisoiul vrea să meargă
Spre poiată, unde-n soare,
S-a stârnit o zarvă mare.

După stratul cu petunii,

Stă pândind din ochi păunii,
Care ţipă-n disperare
Liniştea s-o înfioare.

Toropite-n clăi de pene,

Cinci găini culeg alene,
Râmele imaginare
În grădină, pe cărare.

Dar deodată, din senin,

Douăzeci de vrăbii vin
La doi paşi. Şi se opresc
Gureşe şi răscolesc

Prafu-n care se-mbăiază

Şi pe pene îl pudrează.
Iar ăst-timp, pisoiul are
Aplecări spre vânătoare.

Cea mai mare dintre vrăbii

Vrea s-apuce-n gheare-săbii.
Se-ncordează şi ţinteşte,
Săritura-şi pregăteşte.

Şi deodată: ţuşti spre ea

Peste-o frunză de lalea.
Însă chiar când e în zbor,
Latră Ham-Căţel de zor.

Supărat că prada-i fuge,

Căţ-Pisoi aproape plănge.
Ba, mai mult se înfioară
Când dă bot în cioc c-o cioară.

Cioclul negru îl priveşte,

Penele şi le zburleşte
Deranjat pentru nimică
De puiuţul de pisică.

Umilit şi speriat,
Câţ-Pisoi s-a resemnat
Şi prima dată simte-n el
Adversitate spre căţel.

- Nu-i nimic ! Când mă fac mare

Şi-o să plec la vânătoare,
O să-l las închis în şură,
Poate-aşa tace din gură.
PRINŢUL MIORLAU

Într-o împărăţie cam ploioasă,

trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit

deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel

El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa

De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte în jurul prinţului –
pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică

să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...

Dragi copii, povestea-i gata,

Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
CÂŢ-PISOI PLONJEAZĂ-N CADĂ

Câţ-pisoi plonjează-n cadă

sigur, doritor să vadă
de ce-i plină ea cu lapte
cum visase el azi-noapte

şi a gustat, mai să se-nnece

din spuma cu apă rece
acum miaună şi plânge
şi lăbuţele îşi frânge

este ud şi-i este teamă

de ce-a păţit căzând în vană
l-am clătit şi l-am uscat
şi desigur, l-am certat

măi pisoi ! nu eşti prudent

şi mai eşti şi neatent !
căci ştii bine, dimineaţa,
mai întâi să faca piaţa

gospodina-şi pregăteşte
treaba ei gospodăreşte
înmoaie rufe şi spre seară
în maşina ea le spală

dar nu-nseamnă că sub spumă

a ascuns mâncare bună
laptele este-n castron
pus cu grijă din bidon

am înţeles ! răspunde mâţul

parcă domolind sughiţul
şi adoarme dus pe-o haină
liniştit după-aşa spaimă
LAPTE ACRU PENTRU CÂŢ

ce mai chin pe bietul mâţ

lapte acru azi la masă
înghite gogâlţ-gogâlţ
c-a făcut deranj în casă

s-a strâmbat, a mieunat

laptele l-a refuzat
însă foamea-l chinuieşte
vrând-nevrând se străduieşte

să manânce acritura
care-i strepezeşte gura
şi gândeşte c-o să-i treacă
dacă fură ciocolată

nu prea multă, doar un pic

sau poate zahăr dintr-un plic
trebuie ceva dulcic
după hrana de nimic.
şi-a pornit ca într-o doară
înspre uşa la cămară
vezi însă că şi vecina
cam aflase ce-i pricina

şi-a închis cu cheia uşa

ce hapsână e mătuşa !
zice Câţ şi-apoi în grabă
fuge şi se-ascunde-n iarbă

şi priveşte insistent
poate vreun neatent
va lăsa uşa crăpată
ca să fure ciocolată

şi-a stat pân-la asfinţit

când în iarbă-a adormit
şi visa că-i mare mahăr
plin de dulciuri şi de zahăr
.....................
foamea iarăşi îl trezeşte
şi Câţ-mâţ se hotărăşte:
mâine torc lângă stăpână
şi-o să-mi dea mâncare bună
CÂŢ-PISOI S-A SUPĂRAT

Câţ-pisoi azi m-a certat

c-a aflat de prin vecine
că pe site l-am publicat
şi acum îi e ruşine.

că de ieri toţi cititorii

au aflat că fură lapte
şi-au ajuns să-l prindă zorii
de nesomn după-aşa noapte

eu i-am spus: nu fi prostuţ !

căci o ţară-acum te ştie
că eşti chiar un pisicuţ,
nu un vers dintr-o poezie

mulţumesc de consolare !
spune Câţ, chiar apăsat,
dar sunt plin de iritare
pentru cum m-ai prezentat !

că n-am personalitate !
că nu mă pricep defel
şi că fur din oale lapte
doar mânat de Ham-căţel !

iaca ! zic. ce poznă mare

tot pisoiu-i bosumflat
chiar cu ruşinica-n care
cu căţelul a intrat !

prind apoi s-aştern pe foaie

nouă boacănă de mâţ
dar îl văd şi mă înmoaie
că e doar un pisicuţ.

nu-l pârăsc, îl iert acuma !

numai dacă dinainte
va veni să ceară spuma
şi va fi din nou cuminte

...........
de citiţi istoria nouă
despre Câţ cel supărat
semn e de călcat pe ouă
sau că-n oale a umblat.
TARE SUNT OCUPATĂ

Tare sunt ocupată

Toată ziua-n livadă.

Nu-mi văd capul de trebi

Printre fructe şi ierbi.

Ieri la ora şase,

S-a copt o cireaşă;

În zorii de sâmbătă,
S-a născut o vânătă;

Azi noapte la trei,

A venit pe lume un ardei;

Într-altă noapte, acum vreo lună,

Au răsărit ridichile, bineînţeles de lună;

Pentru mâine, la ora şapte,

Caisele au anunţat că vor fi coapte;
Dar şi mai devreme, în zori,
Au rândunelele oră de zbor;

Puţin mai târziu, pe la ora opt,

Un piersic întreg va fi copt;

Apoi, pe la ora zece,

E programat un dovlece;

La ora unsprezece, nişte căpşuni,

La douăsprezece, pepenii cei mai buni,

La unu merele,
La două perele,
La patru-s cu struguri pline ciuberele,

La cinci, gutui,
La opt, prune albăstrui,
La nouă nucile n-am un’ să le mai pui,

Şi asta-i din greu numai prima parte:

Apoi trebuie să le mănânc pe toate.
MOTOŞEL ŞI BOTOŞEL

Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

După-o dungă de pe gât,

Iar alteori, mai degrabă,

După-o pată de pe-o labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos, şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făcea vreun rău

Era leit frate-său.
Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea:

Cu labă şi gât pitite,

Torcea fără să ezite

Şi suav, cu glas înalt,

Se jura că-i celălalt,

Pe când bietul Motoşel

Lua bătaie penrtu el.
AVENTURA BROSCUTELOR

O broscuţă şi-un broscoi

Au ieşit dintr-o băltoacă
Şi se zbenguie-amândoi
Ca prietenii de joacă.

Merg în salturi, se agită,

Se distrează foarte bine,
De pe pajiştea-nflorită
Aud zumzet de albine.

Dar broscuţa cea voioasă

Se întreabă cu temei:
“M-am îndepărtat de casă
Ce-or spune părinţii mei?”

Pe asemenea căldură
Le lipseşte bălăcitul,
Limba se usucă-n gură
Le-a pierit orăcăitul.

Se târăsc spre baltă jalnici,

Drumul pare chiar mai lung,
Nu mai ţopăie zburdalnici
Cred că nici nu mai ajung.

S-au salvat cu greu micuţii

Şi-acum, de-i vei întreba,
Nu mai pleacă-n expediţii
Chiar să-i roage cineva.
ROSTOGOL

Pisoiaşul meu simpatic

Dă mereu cozii ocol
Este foarte nebunatic
Şi îl cheamă Rostogol.

Că mereu se tăvăleşte
Ca un înnăscut atlet
Are, şi nu-i prisoseşte,
Timp de joacă berechet.

Savurează tot lăpticul

Delicat, lângă măsuţă,
Apoi îşi spală boticul
Cu pufoasa lui lăbuţă.

El nu seamănă cu alţii,
Nu prinde şoareci deloc,
Are alte înclinaţii
Că e locatar la bloc.

Mângâie prieteneşte
Un şoarece bibelou
Şi pe urmă se zgâieşte
La şoarecii din tablou
BOROBOATE

Va mai amintiti de Cat?

De simpaticul meu mat?
S-a facut mai maricel
Si cu el, si Ham-Catel.

Da-s cuminti? Ce vorba spui?

Parca sunt ai nimanui!
Se prostesc in chip si fel,
Cat-Pisoi si Ham-Catel.

Sa va spun: ieri, inspre seara,

Intra cei doi in camara,
Gand la gand pentru sicane
Si au spart vreo cinci borcane.

Stiind ca nimeni nu-i ia-n brata

Dup`asa o boroboata,
S-au ascuns intreaga noapte,
Dupa un sistar cu lapte.

Si abia spre miezul zilei

Au cercat puterea milei.
Au promis: „ne-am cumintit!”
Insa tot i-am oropsit.

Peste-o ora, alt necaz.

Vrand sa fuga pe pervaz,
Cat a doborat o floare
Peste-o oala cu mancare,

Fugarit de Ham-Catel,
Ce s-a repezit la el.
Si fireste, iar jelanie
Cand i-am strans la spovedanie.

Vin cu nasu-n jos, spasiti,

Stiind ca vor fi pedepsiti:
Ham-Catel in cusca lui,
Cat sub lada patului.

Doua zile, fiecare

Va primi numai mancare.
Fara lapte, numai apa
Si-astfel de patanie scapa.
5 ANI

Cine zice ca sunt mic

Am 5 ani si sunt voinic
Diminieata cand ma scol
Ma spal pe miini, pe gat, pe fata
Fara nici un ajutor
Tiii ce rau m-am incaltat
Stangu-n dreptu-l-am bagat
De ce radeti?
Nu-i nimic, am 5 ani si sunt voinic!
TIE-TI PLACE SA TE SPELI?

Floricica. floricea
Cu obraz de catifea
Si fustita de petale.
Ia sa-mi spui cinstit matale:
Oare-ti place mult sa-ti speli
Minunatele-ti gateli?

Daca-mi place? Asta-i buna!

Ploaia-ntreab-o si-o sa-ti spuna!

Mai pisoiule. zglobiu.

Tare mult as vrea sa stiu...
Tu adeseori te speli?
Numai vezi sa nu ma-nseli!

Uita-te la blana mea.

E curata? Da sau ba?

Mai bobocule de rata

Ti-e penetul alb ca neaua.
Oare-n orice dimineata
Ti-l spoiesti cu bidineaua?
Nu-l spoiesc de fel!
Mac! Mac! Zilnic eu ma spal pe lac!
PAPUSICO, CE MAI VREI?

Marioara si Florica
Isi imbraca papusica:
Ii incalta papuceii
Si-i pun funda in cosita.
Papusico, ce mai vrei?
Vreau sa merg la gradinita.

Hai, papuso, hai la drum,

Gata, am ajuns acum.
Gradinita e aici!
Papusico, tu ce zici?
Buna ziua, dragi copii!
Buna ziua, jucarii!
Trei papusi o-mbratiseaza
Si-i fac loc:
Poftim, te-aseaza!
Supa-i calda si gustoasa,
Vrei sa stai cu noi la masa?
Ti-a fost drumul lung si greu:
Vrei sa-ti dau patucul meu?
Poate-ai obosit, esti mica!
Cum sa dorm, mai ursulica?
Doar nu-i vremea de culcare,
Vreau sa-ncingem hora mare.
Salta sprinten papusica,
Marioara si Florica
Si papusile cu toate,
Ursulica toba bate.
GRADINITA

Gradinita de copii
Plina e de jucarii.
Papusele, ursuleti,
Calusei si tot ce vreti.

Dimineata-n zori de zi
Vezi multime de copii
Venind veseli, multumit
Pentru lucru pregatiti.
Ajutoarele Cezarei
"Cine-mi dă un ou în dar?"
Strigă Cezara de pe pat.
Iar găina din cuibar
Îi răspunde "cotcodac!"
"Lapte bun pentru smântănă
Cine-mi poate da?"
"Mu-mu-mu!"
"Tu îmi dai văcuță, tu?"
"Mulțumesc! Cine-mi dă lâna?"
Și oița îi răspunde
"Be-be-be e rândul meu
Haide vino de mă tunde.
Chiar și lapte-ți pot da eu!"
"Miau", se-aude de sub masă
"Eu te scap de șoricei!"
"Si eu paznic sunt la casă."
Latră vesel foc Grivei.
Albinița
În grădina de flori plină
Vesel zboară o albină,
Zumzăie din floare în floare
Ispitită de culoare.
Florile râd în lumină,
Cântă întreaga grădină,
Ea culege migălos
Polenul cel prețios.
Albinuța Zum
Eu sunt albinuța Zum,
Toata ziua sunt pe drum,
Căci culeg din floricele
Polen galben pentru miere.
Zum-zum-zum și iarăși zum,
Zbor pe florile din drum.
Cezărica
Cezărica-i o fetiță
Cu codiță si fundiță.
Nasul e o bombonică,
Gura cât o cireșică.
Are-n casă o pernuță
Cu figura de bibiță.
Pe ea doarme nopțile
Și-și leagănă visele.
Eu cred că este permis
Să aflăm și noi un vis.
Cezărica a visat
Un pitic care-a dansat
Și piticul spune așa
Eu sunt cel mai mic pitic
Și n-am frică de nimic.
M-am trezit în luna mai
Pe o floare galben pai.
Sunt piticul tropical
Născut într-un portocal.
Și-mi place să stau la soare
Cât este ziua de mare.
Iarna însă -i o problemă
Că nu am aerotermă
De aceea să nu-ngheț
Îmi mai pun pe cap un fes.
Cezărica s-a trezit
Când bunica a venit
Cu o tavă lucitoare
Cu ceva bun de mâncare.
Lapte și cu biscuiți
Pentru copilași cuminți.
Ca desert i-a pus în poală
Și o mare portocală.
Arpagic
Ana Blandiana
Într-o zi pe când lucram
În grădina, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir:
Era mic ca abia îl vedeai,
Dar cu mustăti ditamai;
Încapea printre uluci,
Și avea blănița-n dungi;
Și într-un capat, dintr-o dungă
Îi creștea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaștri îi sclipeau
Și știa să zică: "-Miau!".
Ba sa vezi și să te bucuri
Sarea-n aer dupa fluturi.
Și știa chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce ați fi făcut voi
Cu acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
1
I-am dat și un pic de smântână
Și, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
Balada unui greier mic
de George Topârceanu
Peste dealuri zgribulite,
Peste țarini zdrențuite,
A venit așa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă și zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai.
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipește-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Și cum vine de la munte,
Blestemând
Si lăcrimând,
Toți ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceșii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Doar pe coastă, la urcuș,
Din casuța lui de humă
A ieșit un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș
Și pe-aripi pudrat cu brumă:
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
O grăuntă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată
Că m-am dus și i-am cerut...
Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic și necăjit
Arciul
Măi arici cu țepii mici
Ce mai faci tu pe aici?
Iacă, stau langă cuptor
Jos în iarba cu urzici,
Și mă uit pe la furnici.
Or fi bune, tu ce zici?
Ariciul
Un arici pogonici
stă ascuns în tufe mici
și pândește din urzici
un bondar și trei furnici.
Ariciul și vulpea
Un arici nici mic, nici mare
A pornit-o la plimbare.
O vulpiță stă la pândă
Sub o tufă mai plăpândă .
Vrea să-l prindă, să-l înșface,
Dar ariciul ghem se face
Ascunzându-se sub ace.
Zice vulpea speriată:
"- Ce dihanie ciudată!"
Azorel
de Gellu Naum
Un cățel, nu prea știu cum,
Minte cam nătângă....
A vazut un țap pe drum,
Și-a-nceput sa plângă:
- Vreau și eu pe cap
Coarne ca de țap!!!!
Maica-sa i-a spus frumos:
- Dragă, n-am ce-ți face....
Dac-ai fi dorit un os,
Care știu că-ți place...
Sau dacă ți-ai fi dorit
Un coltuc de pâine...
Însă cine-a pomenit
Coarne la un câine?
Dar degeaba-l sfătuia,
Căci potaia scheuna
Și plângea, plângea, plângea:
- Vreau și eu pe cap
Coarne ca la țap!!!!
Mai târziu veni la el
Un motan. Șiretul,
Mieunând, l-a-ntrebat:
- Ce ai dragă Azorel?
Vrei sa fii încornorat?
Hai să-ți spun secretul:
Înca de demult băiete
E știu că țapul
Dacă vede un perete
Dă în el cu capul,
Și-i cresc coarnele astfel.
Sunt pe-aici pereti destui...
Ia loveste-i tu nițel!
Ascultându-l, Azorel
S-a ales cu un cucui...
Morala:
Vezi ce-ți poate bietul cap
Când dorești coarne de țap?
Și-ncă una să-ți mai spun
(Dar rămână între noi):
Nu te lua dupa pisoi,
Sfatul mamei e mai bun.
Batista
Batista mea e mică
Și nasu-i mititel!
Promit să fiu cuminte,
Să am grijă de el.
Nu vreau să zică lumea
Uite-l pe murdărel.
Batista mea e mică
Și nasu-i mititel!
Bună dimineața
De pe-o "bună dimineață"
Cu tulpina de cercel,
A ieșit un gândăcel
Cu mustățile de ață.
Alți gândaci, mărunți și roșii,
Care-și poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm în soare, somnoroșii!
Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalță drept, din iarba,
Suie-un cărăbuș cu barbă,
În hăinuță aurie.
Suie mândru și grăbit
Să vestească-n lumea mare:
- Prea cinstită adunare,
Primavara a sosit!
Bunica
de Orzan Florin
Bunica-mi spune deseori
Că e un suflet și în flori
Că macul roșu ca un sânge
2
De-l rupem suferă și plânge
Îi cad petalele așa
Cum cade plânsă lacrima.
Bunica-mi spune cu căldură
Cum că și florile au gură
Cu care ele dau săruturi
Albinelor, și-atâtor fluturi!
Cântec
de George Cosbuc
A venit un lup din crâng
Și-alerga prin sat să fure
Și să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu c-o nuia:
„Hai la maica să te joace,
Lup flămând cu trei cojoace”,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
„- Poarta-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu și i-am spus:
„- Puiul meu e bun și tace
Nu ți-l dau și du-te-n pace!
Ești sărac dar n-am ce-ți face!
Du-te, Du-te!” Și s-a dus.
Și-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlvă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubește mama lor
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit și l-am certat:
„- N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere baiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Și-a plecat.
Cântec
Un vulpoi de-o şchioapă în vie a intrat
A mâncat mulţi struguri şi s-a îmbătat.
Vine şoricelul se uită la el
Ar vrea să-l ajute da-i prea mititel.
De prin frunza viţei sare un brotac,
Strigă-n gura mare “Doamne ce mă
fac!”
Grabnic dintre tufe iese un arici
Şi le spune: - Prieteni, cu el în urzici !
Toţi trei pe-o urzică mare l-au trântit
Iar vulpoiul nostru pe loc s-a trezit.
Cântec de leagăn
Nani, nani, puiul mamii
Nani, nani puișor
Dragul mamii scump odor.
Vin' tu pește de mi-l crește!
Vin' tu lin de mi-l alini!
Vin' tu somn de mi-l adormi!
Cântec de leagăn St. O. Iosif
Hai, odor, hai, păsărică,
Dormi, o, dormi fără de frică,
Să te-alinte
Moș cuminte
Și să-ți cânte-ncetinel:
"Mugur, mugur, mugurel..."
Îngeri vin tiptil și-alene
Să te mângâie pe gene
Și mi-ți leagă-n
Dulce leagăn
Fraged trupușor de crin,
Ca s-adormi frumos și lin...
Ce tresari?... Nu-i nime, nime...
Liniște și-ntunecime,
Doar zefirul, musafirul
Cel șăgalnic și pribeag
A trecut pe lângă prag...
Și-a trimis o gâză mică
Să-ți aduc-o scrisorică
Și să-ți spună
Noapte bună
Că și el, sătul de drum
Merge să se culce-acum...
Capșuna nemulțumită
O căpșună cu pistrui
Și cu fes micuț verzui
Se plângea că, de la soare
Toți pistruii-i cresc mai tare
Și că are muuuuuuult necaz
Că-i prea roșie-n obraz,
Și pân’ să răsară luna,
Se tot văicărea întruna
Of și vai, ce-ar fi să fie
De-aș avea precum ciuperca
Pe căpșor.... o pălărie?
Către cei mici
Nimănui să nu faci rău,
Că te vede Dumnezeu.
Tu când vezi un vierme mic,
Nu-l strivi, nu-i fă nimic;
Cât îl vezi de mititel
Dumnezeu știe de el.
Cărticica
Am o carte în culori,
Cu desene și cu flori,
Uite, este și Grivei,
Și-un păstor cu șapte miei.
Carte plină cu povești,
Tare dragă tu îmi ești,
Eu mereu te răsfoiesc
Și-am să-nvăț să te citesc.
Casa
- Casa când o faci îi pui,
Lemne, cărămizi și-un cui.
- Ba, mai multe cuie-mi pare,
Că și casa este mare.
Nu e ca a lui Azor,
Fără geamuri și pridvor,
Casa când o faci tu vrei
Să dureze eheheeeeeei,
Și să-ți placă, nu-i așa?
Fiindcă este casa ta.
Cățelul și fetița
Un cățel mai rotofel
Dă din coadă voinicel
Și se duce la fetiță
Să o tragă de rochiță.
Cățeluș cu părul creț
Cățeluș cu părul creț,
Fură rața din coteț.
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu rața-n gură
Și cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.
Nu mă duc c-am fost o dată
Și-am căzut cu nasu'-n baltă.
Cățelușul cu mustață
Cățelușul cu mustață,
Cu blănița albă, creață
Și urechea clăpăugă
Sus la clanță vrea s-ajungă.
Tare-i speriat cațelul
Vrea în casă mititelul,
Căci gânsacul cel năuc
Îl ciupește de năsuc,
Iar curcanul înfoiat
Îl tot ia la scărmănat.
Stă la ușă și scâncește
Cu lăbuța o lovește,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într-o gheată se ascunde.
3
Chipul mamei mele
Doi ochi blanzi
Un zâmbet cald
Bujori roșii în obraz
Câteva fire de argint
Un glas vesel cristalin
Și o vorbă de alint.
Un sărut pe obrăjor
O-mbrațisare cu mult dor
Și-o poveste minunată
O poveste cu a fost odată...
Doua mâini de catifea,
Aceasta e maicuța mea.
Cine nu se spală
Cine nu se spală
De magiun și tuș
Nu e bun de școală,
E un purceluș!
Dar copiii-ață
Fug la spălător,
Fiindcă au dulceață
Toți pe botișor!
Hai și tu, că-n toamnă
Mergi în clasa-ntâi!
Altfel, știi ce-nseamnă?
Purceluș rămâi!
Ciocănitoarea
Cioc, cioc, cioc și iară cioc!
Bate-n nuc din loc în loc.
"Nucule cu frunza deasă,
Sigur știu că ești acasă,
Ușa dacă mi-o deschizi,
Eu te curăț de omizi!"
Cosmonautul
Dintr-o veche trotinetă
Singur mi-am facut rachetă
Cu elice și motor
Și sunt pregătit să zbor.
Urc pe scările de lemn
Și bunica-mi face semn
- Hai mamaie mergi în lună?
- Nu merg maică că-s bătrână.
Dar de-o fi s-ajungi în lună
Spune-i lunii să-mi mai dea
Douazeci de ani mai mult
Să te văd cosmonaut.
Crăciunul copiilor
Octavian Goga
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Mos Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: vă spune badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă...
Îngerii se uită-n casă,
Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare...
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
Creion
Tudor Arghezi
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
Crinicai
Constanța Buzea
(cântec Tudor Gheorghe)
Știți că băiețelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluți subțiri
La trăsuri cu trandafiri.
Crinicai au frunze-n piele
Și căpestre de zorele.
Crini-cai verzi într-un picior
Au cap alb cu șase flori
Două flori sunt ochii lor
Alte două sunt urechi
Încă două flori perechi
Ce să fie? Ochi mai vechi
Hai să facem o plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai.
Să le dăm la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă
Herghelii de crinicai.
Cum vorbesc animalele
Mâța zice: Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau.
Grivei zice: Ham-ham-ham,
Cum aș roade-un os dar n-am.
Vaca zice: Mu-mu-mu,
Nu-mi văd vițelușul, nu.
Calul zice: Iha-ha,
Vino, mânzișor, nu sta.
Rața zice: Mac-mac-mac,
Bine e să-noți pe lac.
Gâsca zice: Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aș zbura.
Puii zic: Piu-pii, piu-pii,
Nu ne chinuiți, copii.
Cuvinte fermecate
Sunt copil politicos,
Eu stiu sa ma port frumos,
Stiu cuvinte fermecate,
Ce deschid usi ferecate:
"Multumesc" si "Te rog frumos"
Imi sunt mare de folos.
"Sarut mana!" cu glas tare
Ii spun bunicii la plecare.
La pranz, acasa sosesc,
"Buna ziua" glasuiesc.
Cer un lucru cat de mic
Mai intai,"Te rog!",eu zic.
Lucrul daca il primesc
Spun indata:"Multumesc!"
4
Fluturasul
Fluturas din floare in floare
Zbori batand din aripioare
Ia opreste-te o clipa
Sa ma sui pe o aripa
Sa ma duci departe-n zari
Sa mai vad si alte tari!
Furnica
de George Toparceanu
O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate
-Incotro fugi surioara?
-Ia, ma duc si eu la moara
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa ne-ngrijita
Si mi-s rufele la soare
Si copii-mi cer mancare!
Că la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava
Ca de n-ar fi cu isprava
Ar fi vai s-amar de noi!
Gogoneață
Sunt cea mai mica din gradiniță,
Cu rochiță scurtuliță
Și cu părul retezat ,
Am uitat ce-am învățat.
Mie-mi plac bomboanele,
Jocul cu baloanele,
Toata lumea ma rasfață
Și mă strigă Gogoneață !
Gospodari
Mama mea e gospodina
Are o rata si o gaina,
Tata meu e gospodar
Are un leu in buzunar.
Gospodina
Eu sant harnica, isteata,
Stiu sa fiu ca o mamica,
Spal rochitele papusii,
Si pe ea o spal ca-i mica,
Fac mancare si pun masa
O hranesc, o culc si-i cant,
Iar cand doarme ii cos bluza
Si-un cozonacel framant.
"Ce mai fata are mama"!
Si nu stiu: zicea de mine
Ori o lauda pe ea!
Cumpăr frică
de Georgeta Moraru
Pe-un drumeag,
Un moșneag
Merge-ncet, șontâc-șontâc.
Este luna lui Cuptor
Și prin cerul fără nor
Se dau grauri bldâbâc.
În mireasma de pelin,
Liniștea foșnește lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
După dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcă apăsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pașilor i-a sters...
Târâie lăcustele,
Fluturându-și fustele...
Pași-l duc fără de număr.
Și atârnă pe un umăr
Două traiste măricele.
Ce o fi având în ele ?
Iată-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lăsat
Pe o rână, spre apus.
Sfârâind ușor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-și pasul,
Slobozi deodată glasul:
-Cumpăr frică! Cumpăr frică,
Fie mare, fie mică!
De prin case ies grămadă
Tineri si bătrâni să-l vadă
Și-l ascultă cu mirare
Cum tot strigă-n gura mare.
-Moșule, păi cum adică,
S-ar putea să cumperi frică?
-Stați puțin și veți vedea!
Ia chemați copii-ncoa!
Țâncii se adună-n grabă,
Iar moșneagul îi întreabă:
-Iacă tu, că ești mai mare,
Zi, de ce ți-e frică oare?
-Păi... de câini ... că mă mănâncă
Și-apoi de-ntuneric încă.
Zice moșul: -Nu ai vrea
Să-mi vinzi mie frica ta?
Ți-o plătesc cu patru mere
Și o lingură de miere.
-Eu? Ți-o vând, dar nu știu cum?!
Atunci moșul, cum-necum,
Doar că-l scutură de chică
Și îi ia un pumn de frică.
Toți fac ochii mari deodată
Îmbulziți în juru-i roată
Și se-nalță pe picioare:
Cum arată frica oare?
O fi neagră ori verzuie?
Galbenă ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însă moșul, nimănui
Nu arată frica luată,
Ci își vâră deîndată
Pumnul strâns într-o desagă
Și la loc din nou o leagă.
Apoi din cealaltă scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Și plătește bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, că au văzut,
Toți copii se îndeasă
Să îi vândă marf-aleasă:
Frică de scăldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Frică de vreun șoarec mic
Sau... chiar frică de nimic.
Ba, Ionuț al nu știu cui,
Se temea de umbra lui!
Toți buluc, fac gură mare,
Vrea s-aducă fiecare
Marfă multă și de preț
La ciudatul precupeț:
Că de nuci și mere roșii
Poftă au toti mâncăcioșii!
Râd măicuțele-n pridvor,
De strădaniile lor;
Râde moșul sub mustăți
Și împarte bunătăți,
Până când a cumpărat
Toate fricile din sat
-Moșule, ce faci cu ele ?
El se uită la bocele
Și săltându-le pe spate,
Le răspunde: - Mă nepoate,
Frica la nimic nu-i bună!
Când în traista mea s-adună
Fricile din nouă sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largă,
De pe lume să se șteargă,
Iar sămânța lor să piară!
...Seara ușurel coboară,
Aprinzând pe la ferești
Lămpile pentru povești....
...Și unchiașul a plecat.
Parcă n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
5
Urma pașilor i-a sters...
De se-ntâmplă să-ntâlnești
Nu așa.. doar în povești
Ci aievea, pe moșneag,
Tu întîmpină-l cu drag
Și de vrei să fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ți dă moșul patru mere,
Ospătează-te cu ele
Și de n-ai să uiți cumva
Să-l saluți din partea mea.
Gospodina
de Otilia Cazimir
(cântec Tudor Gheorghe)
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Și vine acasă cu coșul
încărcat!
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
patrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel!
Și toate încep să se certe pe
masă
- Ba eu sunt mai dulce! Ba eu mai
frumoasa!
Cu morcovi, cu varză, cartofi, patrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel!
Le ia gospodina pe rând să le
spele,
Pe urmă le taie bucăți-bucățele.
Cu morcovi, cu varză, cartofi, patrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel!
Pe oala în clocot capacul
tresaltă
Și fierb sărăcuțele, fierb laolaltă.
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
patrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel!
Acuma tac toate, ce vreți să mai spună,
Că supa e gata și strașnic de bună.
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
patrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel!
La școala iepurașilor
Iepurașilor li-e dată
O problemă complicată.
Și în bănci, perechi-perechi
Scriu pe frunze de curechi,
Tot cu morcovi subțirei,
Un fel de creion la ei.
 Aricioaica
Unul de atât gândit
Stă în bancă necăjit, Aricioaca-n umbra florii
Supărat peste măsură Îngrijește ariciorii
Cu creionul dus la gură. Și îi spală de cu zori
Stă cu ochii în plafon Pe botic și ochișori
Și tot roade din creion.
Doar pe spate, doar pe spate
Să-i băiască ea nu poate,
Aricioii așadar
Stau cu spatele murdar.
Și spălați abia când plouă,
La o lună, ba chiar două.
Bucurați-vă mai pici
Că nu sunteți pui de-arici.
Gradinita mea iubita
Gradinita mea iubita,
Bine te-am gasit!
Esti atata de frumoasa cat
nici nu am gandit!
Rade soare-n fereastra,
florile imi zambesc
Iar papusile frumoase din
dulap privesc.
Ce sa-ti spun?!
Sunt fericită
Ca pot invata
Intr-o gradinita mare cum
e gradinita mea.
Frunze de toamnă
Frunze aurii roscate
Au batut la mine-n geam;
Le-a smuls vantul de pe ram
Si le poarta fara rost;
Nu stim in ce pom au fost
Vantul bate si e rece
Noaptea unde o vom petrece?
Vantul bate si e ploaie
Da-ne drumul in odaie!
"Nu fiti triste surioare,
De acum sunteti plapumioare;
Pamantul il inveliti
Si de ger voi il feriti."
6
Fiecare pui
Fiecare pui
Are mama lui
Si eu tot asa
Am mamica mea
Am o papusica
Uite-asa de mica
Si-o-ngrijesc mereu
Ca-i sunt mama eu.
Fulg de nea
Pe obraz, pe nas, pe umar
Tot cad fulgii fara numar
S-a oprit in palma unul
Iute,iute inchid pumnul.
Desfac pumnul, unde-i
fulgul?
Am in miina strop de roua
S-au un bob de apa, ploua?
S-a topit in miina mea
Ca o lacrima de nea.....
Fulgul de zapadă
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar.
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute inchid pumnul.
Desfac pumnul
Unde-i fulgul?
S-a topit in palma mea
Ca o lacrima de nea.
Iepurașii
Vine trenul de la Iași
Încărcat cu iepurași.
Unul sare de pe scară,
Altul țup pe geam afară.
Numai unul e mai mic
Cu lacrimi mari pe botic.
Mai încet nene frânar
Că sunt mic, nu pot să sar.
Iepurașul
- Iepuras! Ce faci aici?
Il intreaba Mos Arici...
- De ce plangi asa de tare?
- M-au speriat niste fiare!
Stau acolo langa lac
Si tot striga: "Oac, oac,
oac!"
Iepurașul de paște
cu sfiala-n ochi
si-n pasi,
a sosit un iepuras.
imbracat in haina noua
si in brate-un cos
cu oua.
cate unul incetisor
le asaza binisor,
printre firele de iarba,
dar incet,
sa nu se sparga.
În ograda mea
Ga, ga, ga şi iarăşi ga,
Aşa spune gâsca mea.
Mac, mac, mac si iarăşi mac
Spune raţa neîncetat.
Glu, glu, glu şi iarăşi glu,
Ăsta e curcanul, nu?
Cotcodac şi cotcodac
Un ou proaspăt am sa fac.
Aşa e-n ograda mea:
Un concert cu
Ga,ga, ga, mac, mac, mac,
Glu, glu, glu şi cotcodac.
Îndemn
Hai cu totii, copilasi,
Fete si voi baietasi
Hai la scoala sa-nvatam
Si frumos sa ne purtam.
Cine-i bun si-nvata, are
Bucurie cand e mare.
Cui i-e lene azi sa-nvete
Va fi trist la batranete.
Întâmplarea din grădină
Hei, prin ierburi lungi, subţiri,
Câtă viaţă e, te miri!
Pe-o crenguţă de cârmâz
Trei albine joacă bâz...
Iar bondarii, toată ziua
Joacă prinselea şi piua.
Trece şi-o lăcustă-n zbor:
Parcă e aviator.
Şi-ntre flori, pe-un lunecuş,
Țanc?...Ce-o fi? E-un
cărăbuş!
Lume multă, gâze mici,
Gărgăriţe şi furnici,
Unele şi celelalte
Mici prin firele înalte
Ziulica-ntreagă, toate,
Fug la treburi, ocupate.
Trec vâlcele, urcă stânci,
Pe sub ierburile adânci.
...Pentru micile făpturi
Ierburile sunt păduri!
Şi-o gânganie pitică
Se tot uită-n sus, cu frică:
Sub o frunză, ca-ntr-o casă,
Stă şi zace, sperioasă:
-Ameţeală, parcă-mi vine!
Negru-i codrul, vai de
mine!
Licuriciu-i spune-n şoapte:
-Las', ţi-l luminez, la
noapte...
Înviorare pe lac
Iar gângania, de-a buşa:
-Da, la noapte...Dar acuşa? Rata si bobocii
Poate voi veţi întreba:
-O fi codru chiar?...Sau
ba?
Ce păduri or fi? Ce fel?
...Păi, păduri de pătrunjel!
Nu sunt codrii de stejar?
...Nu: Sunt brazde de
mărar!
Şi pădurea asta vie?
...Leuştean e! Ce să fie?
Cum adică, ăsta mare
Nu-i chiar uriaşul, oare?
7
Vrejul lui sucit, poznaş,
Nu-i chiar bici de uriaş?
...Care uriaş, nepoate?
E-un bostan şi jumătate!
Învață să fii curat
Vezi acea mica pisicuta
Cum tot misca din
limbuta?
De ce face ea asa?
Ea se spala, draga mea.
Vezi micutul porumbel?
Vai, cat e de frumusel!
Trupul lui de ce luceste?
Puiul meu, el se-ngrijeste!
De la aste mici fapturi
Tu sa iei invataturi.
Trupul sa il ingrijesti
Hainele sa-ti primenesti.
Învățătura
Nicolae Labiș
Invatatura e avere
Ce pururea o duci in gand
Si, fara raza ei, puterea
E doar un colb purtat de
vant.
Invatatura e-o comoara
Ce nimeni nu ti-o poate
lua,
Isi va spori podoaba rara
Cu cat imparti mai mult
din ea.
Fac inviorare,
La semnalul: MAC!
Dau din aripioare.
Se aseaza-n rinduri
Doua cite doua,
Una dupa alta
Sar apoi in lac,
Si impreuna
Baie buna fac.
Ionică cel murdar
Dimineata cand se scoala
Niciodata nu se spala
Totdeauna e murdar
Si negru ca un hornar.
Dar ligheanul suparat
Asfel l-a amenintat:
Stai! Te-oi prinde eu Ionica,
Ce de apa-ti este frica?
Si Ionica fuge, fuge...
Si ligheanul tot l-ajunge,
Si mi-l spala drept in drum,
Cu apa si cu sapun.
Îți sărut măicuță
Îți sărut, măicuță,
fața ta frumoasă,
Care e ca raza
soarelui în casă.
Îți sărut, măicuță,
ochișorii tăi,
Care-s numai dragoste
când mă văd în ei.
Îți sărut, măicuță,
minutele care
Mult se ostenesc
să mă crească mare.
La culcare
Cand pe cer luna rasare,
Stiu, ca e timpul de
culcare!
Pana maine dimineata,
Cand mamica imi rasfata
Buclele ca granele,
Obrajorii ca bujorii,
Si ca mura ochisorii.
La drum
Otilia Cazimir
Mos-Craciun, la urcus,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rau, si-i lunecus,
Si mosneagul nu mai
poate.
Lung se uita indarat,
Scuturandu-si barba rara
De omat,
Si ofteaza sub povara:
- Greu tatuca, greu de tine!
Iaca, stau si ma socot
Daca nu cumva-i mai bine
Sa ma mut mai catra vara,
Ca-s batran si nu mai La școală cu Țopăilă
pot!...
Topaila, Topaici,
Un pisoi si doi arici
Se gatesc inca de seara
Ca de maine merg la scoala.
Ghiozdanul e pregatit;
Carti au luat pentru citit,
Iar pentru pauza mare
Si-au luat ceva de mancare:
Iepurii un morcovel,
Pisoiul un soricel,
Iara cei doi frati arici
Si-au pus la pachet furnici.
Si s-au dus toti la culcare
Ca maine e o zi mare,
Dar sa vezi, pe cand dormea,
Topaila ce visa:
Se facea ca in ghiozdan
Iese-un morcov nazdravan
Ce-i spuse:'-Cat ai clipi
Te-nvat sa citesti , sa scrii!
La scoala nu te mai duci
Din mine daca-o sa musti!'
'-Uraaaaaaaa!' zise bucuros
Si morcovul tot a ros.
Dimineata,Topaici,
Pisoiul,cei doi arici
Erau gata de plecare
Cu ghiozdanele-n spinare.
-Topaila, hai la scoala!
Hai , ca-ntarzii prima oara!
-Lasa , frate Topaici,
Ca eu voi ramane- aici!
Stiu deja ca sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc,
Ca azi-noapte-un morcovel
M-a lasat sa musc din el!
-Asta nu-i adevarat!
Nu-ti dai seama?Ai visat!
-Ba nu ! O sa demonstrez
Ca ce spun nu inventez!
-Bine , hai cu noi la scoala
Sa vedem cine se-nsala!
Si-au pornit incetisor
Spre scoala de la izvor.
In scurt timp , gata-au ajuns.
Cartile pe banca-au pus
Si-o-asteptau cu nerabdare
Pe doamna invatatoare.
Cand clopotelu-a sunat,
Doamna-n clasa a intrat.
Mai intai s-a prezentat
Si catalogu-a strigat.
Apoi, pentru fiecare,
A avut o intrebare,
Ca sa vada la-nceput
8
Fiecare ce-a stiut.
Cand Topaila-a urmat,
Doamna n-a mai apucat
Sa-l intrebe mai nimic,
Ca el iute a grait:
-Astazi am venit aici
Sa-i arat lui Topaici
Ca stiu deja sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc.
Si fara sa se gandeasca
Lua o carte sa citeasca,
Dar cand se uita in ea
Doar puncte negre vedea.
-Astea parca sunt furnici!
-Unde? striga un arici...
-Chiar aici, pe-aceste foi
Parca-a fi un musuroi!
Si ariciul , curios,
De fapt , mai mult pofticios,
A luat cartea si-o privi,
Insa brusc in ras pufni.
-Nu-s furnici, sunt litere
Ca in toate cartile.
Vezi ca te-ai facut de ras?
Ai visat , cum noi ti-am spus!
Toti au ras de Topaila
In hohote si fara mila,
Iar el , foarte necajit,
De la scoala a fugit.
-De prieteni mi-e rusine!
Or sa rada mult de mine!
Mai bine sa ma grabesc
Alt culcus sa imi gasesc.
Si mergand spre poienita
Se-ntalni c-o veverita:
-De ce esti tu suparat?
Veverita l-a-ntrebat.
-Cum sa nu fiu necajit!...
Dac-ai stii ce am patit...
M-am facut rau de ocara
In prima mea zi de scoala.
-Nu te cred! Poate gresesti!
Hai , te rog, sa-mi povestesti,
Ca eu n-o sa rad de tine
Si-o sa vezi ca v-a fi bine.
-Am vazut ca m-a-nvatat
Un morcovel fermecat,
Ce in vis mi-a aparut,
Tot ce era de stiut.
Recunosc , m-am inselat!
Morcovul ce l-am mancat
Nu era chiar fermecat,
Dar parea adevarat.
-Haide , fii increzator!
Iti voi fi de ajutor
Sa treci peste acea rusine.
Nu mai plange!...Hai cu
mine!
La casuta din artar
Am un mic Abecedar
Si, de vei fi silitor,
O sa-nveti foarte usor.
Nu-ti prea vine sa ma crezi?
Iti spun sincer , nu visezi!
Sa nu-ti fie cu mirare,
Si eu sunt invatatoare!
Trei zile din zori in seara,
Topaila , ca la scoala,
Alfabetu-a invatat
Si tare s-a bucurat.
-Cred ca azi esti pregatit,
Mergi la scoala linistit!
La citit te descurci bine,
N-or sa mai rada de tine!
In acest timp, Topaici,
Pisoiul si-acei arici
Prin padure-l cautau
Si ingrijorati erau.
-Oare ce i s-a-ntamplat?
-Poate-un urs l-o fi mancat!...
Pe cand il plangeau de mila,
Iata-l vad pe Topaila
Venind sprinten pe carare
Si urland in gura mare:
-Sa citesc am invatat!!!!!
-Off! zic ei.Iar ai visat!
-Nu! Acum i-adevarat!
Veverita m-a-nvatat
Chiar acolo in artar
Dupa-al ei Abecedar.
Sa vedeti ca n-am mintit,
Dati-mi ceva de citit.
-Uite! zice un arici,
Cartea mea e chiar aici.
Atunci, vesel, Topaila
A dat fila dupa fila
Si-a citit cu voce tare
Spre a lor mare mirare.
- Bravo! Nemaipomenit!
Striga Topaici uimit.
Te rugam mult sa ne ierti
Ca am fost asa nedrepti!
- V-am iertat de la-nceput
Am fost mult prea increzut!
Insa am aflat ceva:
Nimic nu vei invata
Daca nu te straduiesti!
Si atunci cand o sa cresti,
De muncesti cu-adevarat,
Poti sa ai tot ce-ai visat.
9
Melcul
Are casa in spinare
Si tot vine pe carare
Printre frunze fosnitoare
Ca o mica aratare.
Ochii sunt niste antene
Mici, micute, subtirele
El se misca foarte-ncet
Si il cheama Domnul
Melc.
Melcul
Urca melcul codobelcul
incetuc pe dealul mare
si rasufla cu greu tare:
-Grea-i casuta din spinare!
Si ce zapuseala mare...
Vine melcul pâș, pâș, pâș
Dupa o frunza, el târâș
Și e tare supărat
C-o furnică l-a pișcat.
Nani, nani
Otilia Cazimir
Dormi fetita somnoroasa
Sa-mi cresti mare si
frumoasa
Sa-i fi draga orisicui
Nani pui.
Dormi cu mama baietel
Sa-mi cresti 'nalt si
subtirel
Si frumos cum altul nu-i
Nani pui.
Somnul dulce si cuminte
Vine-ncet sa te alinte
Fara stirea nimanui
Nani pui
Sa iti lase sub pernita
Jucaria lui pestrita
Jucaria visului
Nani pui
Luna, cit e ea de mare
Dorme-n crucea cerului
Dorm si stelele-n fereastra
Dorma si maicuta voastra
Nani pui.
Nota 10
Un-te duci așa, degrabă?
Vine tata cateodata Gândul meu duios întrebă,
Pe la scoala noastra Încă nu te-ai lămurit
Eu din banca-i vad caciula C-ai greșit și rătăcit?
Trece sub fereastra. Cu merindea înbucată
Ai ajuns pân’ la cravată.
Si cand suna clopotelul Și mai ai până-n chelie
El ma ia deoparte Două dealuri și-o bărbie.
Si ma-ntreaba, ma
descoase Nu vrei tată să-ți arăt
De-am fost bun la carte. Cum să iei drumu-ndărăt?
Îți mai pun o întrebare.
Il cunosc eu ca e tare E aproape de culcare.
Curios din fire Unde dormi așa departe?
Si-i raspund: Luai si astazi Într-o pagină de carte?
Nota 10 la citire. S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie.
Asta-i buna, asta-i buna, Mă gândesc ce-i de făcut,
Asta-i nota grasa, grasa, S-o feresc de neștiut,
Spune tata; si-apoi Înghijat de ce-o să zică
mergem Maica stareță furnică,
Bucurosi acasa. De-o lipsi din furnicar
Și-o așteaptă în zadar.
O furnică
Gărgărița
- Draga mea furnica, Tudor Gheorghe
Ce cari, mititica?
- Boabe car si car Gărgăriță-riță
Sa am in hambar. Vino la fetiță
- Pentru cine oare Vino-n palma mică
Cari tu grauncioare? Tremurând de frică.
- Pentru pui, pui, pui, Mergi pe degețele
Sa ii stiu satui. Nu pe lângă ele.
- Ai carat, carat, Pe pernița moale
Hai si la jucat! De la cot la vale
- Cum sa ma joc? Cum?
Iarna vine acum! Mergi pe unghiuțe
Cu de puf lăbuțe.
O furnică Și să zbori doar când
Tudor Gheorghe Ai s-o vezi plângând.
Zbori, de nu ție greu
O furnică mică mică, Pân’ la curcubeu.
Dar înfiptă va să zică, Zbori de ai putere
Ieri la prânz mi s-a urcat, În văzduh de miere,
De pe vișinul uscat, Hăt în depărtare,
Pe picioare, pentru căci, Dincolo de soare,
Mi le-a luat drept niște Și adu o rază,
crăci. Pe care-o așează
În palmă la fetiță,
Mărunțica de făptură Gărgăriță-riță
Duse repede la gură
O fărâmă de ceva,
Care acasă trebuia
Așezată-n magazie,
Pentru iarna ce-o să vie.

10