Sub zodia lecturii - experienţe

1. O profesoară a făcut un experiment privind contactul cu cartea: a ales 100 de volume, jumătate dintre
ele proaspăt achiziţionate de la librărie, cu titluri spectaculoase, dar cu un conţinut discutabil, slăbuţ şi
cealaltă jumătate cu cărţi foarte bune luate de la biblioteca şcolii sale aflate într-o stare vizibilă de uzură.
I-a rugat pe elevi să aleagă 5 titluri din toate acele cărţi aranjate de altfel ca la muzeu. Niciunul din cei 30
de elevi solicitaţi nici măcar nu a aruncat o privire spre cărţile vechi, în ciuda valorii autorilor. De unde s-
a tras concluzia că prelectura, actul prin care suntem atraşi spre a citi o carte depinde în mare măsură de
coperta cărţii. Fără un veşmînt de calitate, un text bun va fi greu de descoperit. Evident, prelectura
depinde şi de alţi factori care vin ulterior. Când mergi la un târg de carte, acolo toate cărţile sunt noi, dar
prea multe. Şi atunci te uiţi şi la autor, şi la recomandările editurii de pe spate, la genul cărţii, te gândeşti
cu ce scop o cumperi - pentru divertisment, instruire, dezvoltarea unei componente de personalitate,
etc.

2. Alt colectiv. Alt profesor. Elevii au fost rugaţi să-şi imagineze că au nemaipomenita şansă de a se afla
în faţa Înţeleptului Lumii şi că au posibilitatea de a-i pune o întrebare. După ce au formulat-o, profesorul
i-a rugat pe ceilalţi elevi să joace rolul Înţeleptului Lumii şi să dea un răspuns la care să asocieze şi un
titlu de carte care tratează problema aleasă.

3. Undeva la o şcoală de ţară s-a aplicat metoda Noe. Elevilor li s-a solicitat să-şi imagineze că sunt Noe şi
că trebuie să aducă pe faimoasa corabie vietăţi-cărţi pentru 7 zile. Cum această cerinţă era adresată
unor elevi, cele 7 zile au fost stabilite pentru vârste de la 5 ani la 19 ani, doar ziua a şaptea fiind dedicată
restului vieţii.

4. O profesoară entuziastă a propus câtorva eleve să facă un maraton de lectură pentru o noapte în
cadrul şcolii. Au adus mai multe saltele de la sala de sport şi, aşezate comod, - ca la o petrecere în pijama
- participantele şi-au dezlănţuit caii lecturii, ţinând în acelaşi timp un jurnal despre activitatea lor din
jumătate în jumătate de oră. Din păcate, dimineaţa, la ora 5 propusă ca termen final nu mai rezistase
decât o singură elevă. Restul adormiseră -ha! - cu cartea în mână.

5.La Mediaş s-a realizat în 2007 un marş şi un miting Pro Lectura până în faţa Primăriei oraşului. Câteva
şcoli, sporadic, sărbătoresc Ziua Cărţii pe 23 aprilie. Ici-acolo, în funcţie de entuziasmul profesoral apar
cercuri de lectură în care tinerii trec pe neştiute spre lectura profesionistă, cu accente critice.

Tandemul părinţi - elevi. Piedici ale lecturii:

Mai mult, aceşti profesori ignoraţi cu desăvârşire de mass-media noastră au făcut nişte chestionare
terifiante prin rezultatele lor. Iată câteva constatări din consultarea elevilor şi a părinţilor:
1.Mulţi copii nu îndrăznesc să ceară părinţilor să cumpere altceva decât "cărţile obligatorii" pentru
şcoală. Au în familie fie o atmosferă tiranică, fie una explicită de dispreţ la dresa cărţii cât şi a
personalităţii lor.

2. Cei mai mulţi elevi nu discută cu părinţii despre cărţile citite şi nici nu-i văd pe aceştia citind. Motivaţia
cea comodă a părinţilor are doar 2 cuvinte: "N-AM TIMP". Au însă timp din belşug pentru telejurnal,
pentru seriale şi filme, pentru chefuri şi tămbălăuri. Pentru ordinea casei şi pentru shopping. Doar
pentru dezvoltarea inteligenţei propriului copil nu are săracul părinte timp. Această atitudine este
oarecum explicabilă şi fiindcă mai mult de jumătate dintre părinţi nu au decât cel mult studii medii. Deşi
asta nu e o explicaţie de mare scofală pentru simplul motiv că am întâlnit o grăma de părinţi cu studii
superioare care nu mai citesc nimic pe motiv că le-a ajuns până la gât în facultate de la carte. Mai mult,
părinţii nici nu cunosc care sunt preferinţele literare ale copiilor, ba chiar n-au habar care e ultima carte
citită a lor. Şi se mai plâng ulterior de lipsă de comunicare cu odrasla?

3. majoritatea elevilor au doar câteva cărţi acasă, deseori ţinute de către părinţi într-o stare de
fetişizare. Să nu cumva să atingi această carte fiindcă o am amintire de la mătuşa Vasilica. Cărţi şterse de
praf, puse pe post de bibelouri în vitrină, dar necitite niciodată.

4. mulţi elevi citesc doar în scopuri pragmatice de genul informare, examene, căutarea unor informaţii.
Nu au habar de lectura de plăcere, de explorarea pe cont propriu a universului cărţii. Această
mentalitate pragmatică poate fi dusă de nas prin seducţie. Scopul din păcate nerealizat al şcolii este să
scoată pe bandă nu posesori de diplome, ci cititori.

5. elevul contemporan crede că a citi înseamnă pierdere de timp.

Cercurile de lectură

Numeroase relatări ale acestei cărţi, "Lecturiada" vorbesc de iniţiativa creării unor cercuri de lectură:

Experienţa 1: Un prof şi câţiva elevi îşi găsesc un loc prin şcoală sau în afara ei şi discută despre o carte,
fac alte scenarii pe marginea ei, schiţează harta ţinutului Fantaziei acelui roman, desenează personaje,
fac caricaturi ori asociaţii muzicale. Scriu un jurnal al cărţii sau desenează un poster, întocmesc fluturaşi
de lectură ori primesc răsplată papirusuri parfumate.

Experienţa 2: Nişte profe de la un liceu sportiv au reuşit să aducă spre carte şi tineri care nu aveau
aproape deloc timp din cauza antrenamentelor. Au realizat un cerc de lectură la sala de sport, folosindu-
se de peretele-oglindă pentru o lectură de interpretare, iar de spaliere ca de suporturi de cărţi, pe bara
cea mai înaltă fiind amplasată cartea cea mai citită.

Experienţa 3: Alte profe i-au dus pe copii la muzeele scriitorilor pentru a face cercuri de lectură, în
excursii pe urmele unei cărţi sau ale unui scriitor, la târgurile de carte.

Experienţa 4: S-a citit într-un mod culinar ajungându-se la Cartea trasă în ciocolată, în fond se poate citi
şi se pot totodată mânca simultan niscaiva dulciuri, sau a fost o şedinţă olfactivă în care fiecărei cărţi i se
asocia un anumit parfum. Rezultate mai deosebite au obţinut anumite cercuri care au ţinut un jurnal al
lecturilor, au editat ziare ori cărţi din păcate cu o arie de răspândire microscopică.

Drumul spre lectură, un drum spre Mekka

Din mai multe articole, s-a conturat ideea că drumul spre lectură nu trebuie să fie un drum al
imperativelor. De aceea, listele obligatorii de cărţi au aşa puţin succes. Elevii au fost îndemnaţi spre
propria lor explorare, au mers singuri sau cu proful lor în librării şi rugaţi să-şi facă o listă cu 5 titluri care
le stârneşte pofta de lectură. Într-un liceu a fost iniţiat un Târg de Carte al elevilor, fiecare aducându-şi
de acasă câteva titluri de vânzare. Se consemna faptul că era acolo o reclamă la cărţi ca la piaţă: în loc de
ia, nene, morcovul! se ajunsese la 3 cărţi la 10 lei! sau Am un Kant fierbinte şi-un Eminescu la minut!

Categorii de cititori

La un alt cerc, s-au stabilit categoriile de cititori: cititorul facil, cititorul pretenţios, cititorul snob, cititorul
pe sărite, cititorul de week-end, cititorul pe sub bancă. O profă crede că modul cel mai bun de a citi este
când scrii despre ce ai citit. Abia astfel îţi clarifici ideile despre carte şi eventual o poţi recomanda şi
altora.

Ceva despre blogurile de guerillă culturale

Alina Petri, una dintre autoare, căutând locuri de recomandare ale cărţilor pe net, a ajuns la blogurile de
cultură, unde a remarcat prezenţa bookblog.ro sau terorism de cititoare. Iată câteva argumente pentru
care sunt creditate sfaturile de pe aceste bloguri:

- există un ton prietenesc, tineresc diferit de cel aspru, scorţos al criticii literare autentice

- există argumente empatice, afective, ingenioase

- se remarcă caracterul nondirectiv al sugestiilor

- nu există o impresie de etichetare absolutistă, ci opiniile sunt exprimate dezinvolt

- foarte multe cărţi nu au de-a face cu canonul şcolar

- accesul este nemediat, gratuit şi mai ales există posibilitatea de a interacţiona cu recenzenţii.

Ce reproşez cărţii?

Este un puzzle cu piese inegale ca valoare. Unele articole se cunoaşte că au fost scrise din obligaţie
profesională, iniţiativele lecturale constând doar în câteva discuţii cu elevii clasei. Multe articole suferă
de o lipsă de fantezie cronică, se oferă recompense pentru citit?!, sau există un ton doctoral, imposibil
de agreat. Intenţia celor care au realizat antologia este lăudabilă, după locul lecturii, tipuri, scopuri, dar
materialele au fost eterogene şi strânse sub semnul unei idei, nu a calităţii lor ori a nivelului de adresare.
Strategiile de atragere spre lectură diferă radical la şcoala generală de liceu. E până la urmă diferenţa
dintre spiritul de turmă şi spiritul independent, dintre spiritul pentru care lumea se reduce la şcoală şi
casă şi spiritul pentru care lumea abia începe cu aceste două spaţii.

Aşa" la final

Cartea aceasta, "Lecturiada" poate părea o carte specializată, adresată doar elevilor şi profesorilor
implicaţi. De fapt însă ne priveşte pe toţi, fiindcă atitudinea antilectură este vizibilă la nivelul întregii ţări.
Aceşti puţini profesori şi cele câteva bloguri culturale, nu mai zic de revistele de cultură lipsite de orice
politică agresivă de promovare, sunt armata firavă a lecturii. În rest, totul e tăcere, manele, seriale de
duzină, termopane şi iubiri de mahala.

Ceva de genu"™