CONSTRÂNGERI ȘI FAVORABILITĂȚI ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII

DURABILE A SPAȚIULUI MINEI PETRILA

Samuel BEJAN, Alexandru Radu AMZUCU

Facultatea de Geografie, Universitatea București

Rezumat: Restructurarea economiei din perioada posdecembristă a însemnat pentru spațiul Depresiunii Petroșani,
prăbușirea mineritului, principalul vector economic al regiunii, iar efectul concret l-a reprezentat închiderea vechilor
unități industriale. Mina Petrila, reprezentant de tradiție al acestei activități, a fost închisă în anul 2015, generând o
serie de consecințe negative în plan local și ridicând o serie de frământări și incertitudini cu privire la managementul
și valorificarea vechiului areal minier. Studiul evaluează din perspective multiple posibilitatea unei dezvoltări durabile
vizând fostul spațiu minier din localitatea Petrila. Acest demers a fost realizat prin evidențierea unor factori restrictivi
și favorabili manifestați în cadrul celor mai relevante domenii legate de acest spațiu și interpretarea lor în ideea de a
oferi un diagnostic cât mai realist privind această posibilitate. Rezultatele obținute în urma studiului nostru certifică
faptul că este posibilă o dezvoltare durabilă în acest areal, datorită existenței unor elemente de favorabilitate și a unor
oportunități cu potențial de fructificare. În același timp, o analiză obiectivă a contextului local și regional relevă o serie
de elemente de restrictivitate și riscuri asupra cărora trebuie acordată o maximă atenție. În concluzie, există
oportunitatea implementării unui proiect de dezvoltare durabilă în fostul spațiu industrial, însă considerăm necesară o
fundamentare științifică consistentă și o amplă înțelegere a realității locale, deloc simplă de altfel.
Cuvinte cheie: Dezvoltare durabilă, patrimoniu industrial, comunitate locală, mediu

INTRODUCERE
Mina Petrila reprezintă în mod cert unul din monumentele cele mai de seamă ale patrimoniului
industrial minier din Valea Jiului, atât prin prisma faptului că marchează începutul unei activități
care va deveni emblematice pentru imaginea acestei zone, dar și fiindcă multitudinea obiectivelor
patrimoniale reprezintă elemente importante ale evoluției mineritului de aici. Mai mult de atât,
comunitatea locală și-a asumat ca in nicio altă localitate din Valea Jiului, mina ca pe o componentă
definitorie a identității culturale, lucru dovedit de eforturile lăudabile de salvare a patrimoniului
industrial în contextul pericolului de distrugere care părea la un moment dat inevitabil.
Făcând o scurtă retrospectivă a dezvoltării Minei Petrila, putem considera punctul de început,
primele prospecțiuni ale zăcămintelor din proximitatea acestui areal care au loc în anul 1840,
derulate fiind de către baronul Viktor Maderspach împreună cu frații Karol și Rafael Hoffman.
(Gălațan-Jieț, 2009). Primele concesiuni miniere vor fi realizate în anul 1859 de către Statul
Maghiar iar în deceniul următor, se fac o serie de lucrări menite a pregăti activitatea industrială
dintre care cele mai importante rămân construirea liniilor ferate Simeria-Petroșani, Petroșani-
Petrila și a Puțului Deak. În decembrie 1869, se va deschide aici prima exploatare oficială denumită
Mina Deak-Ferenc, iar în aceeași perioadă apar primele colonii de muncitori. (Baron, 1998)
 În perioada 1879-1895 exploatarea minieră se află în posesia Societății Anonime de Mine și
Furnale Brașov iar între 1895-1920, în posesia Societății Salgotarjan, care întreprinde o serie de
îmbunătățiri relevante pentru dezvoltarea activității industriale. Astfel, în anul 1900 este instalată
prima stație de rambleere hidraulică din Valea Jiului, iar în anul 1913, se montează o nouă mașină
de extracție și este construit turnul metalic al Puțului Deak.
După primul război mondial, intrarea minelor în proprietatea statului român justifică eforturile
de modernizare a Exploatării Miniere Petrila, intrată din 1920 în administrația Societății Anonime
Petroșani. A fost amenajat un nou puţ în anul 1926, prevăzut cu un turn metalic, deoarece bătrânul
puţ Deak (dat în folosinţă în 1869), nu mai făcea faţă necesităţilor producţiei. Lângă noul puţ, au
fost construite sala cazanelor, sala maşinii de extracţie, sala compresoarelor şi instalaţia de
rambleu. Planul de raționalizare al producției de la sfărșitul deceniului al treilea prevedea
construirea Preparaţiei Petrila, precum şi a furnicularului Aninoasa-Petrila. La acestea s-au adăugat
realizarea unei legături de transport între Mina Petrila, Preparaţia Petrila şi Gara CFR din
Petroşani. În anul 1938, se începe construirea noului puţ centru şi a turnului de extracţie, iar în
1943 a fost montată o nouă maşină de extracţie, de tip Leonard-Ilgner, cu o putere de 2150 KW.
(Jujan, Svoboda, 2009)
În perioada postbelică, Mina Petrila este încadrată pe rând în SovRom Cărbune (1949- 1953),
Combinatul Carbonifer Valea Jiului (1954-1969), Centrala Cărbunelui Petroșani (1970-1977)
Combinatul Minier Valea Jiului (CMVJ – 1977- 1989). Au loc acum o serie de îmbunătățiri majore
datorate implicării masive a regimului comunist, în planurile căruia industria energetică juca un
rol central în economia țării. Astfel, în anul 1948, este finalizat Puţul Centru, numit generic în
epocă “Puţul Ana Pauker”, iar între anii 1970-1975 s-a construit Puţul 2 Est, care deservea şi
areajul minei.
Pe fondul restructurării economiei din perioada postdecembristă, Mina Petrila a cunoscut o
evoluţie profund descendentă. Reorganizarea mineritului din Valea Jiului plasează exploatarea în
componența Regiei Autonome a Huilei din România (1990-1998), apoi în Compania Națională a
Huilei (1999-2012). Aceste încercări s-au dovedit ineficiente, iar în anul 2012 unitatea este
încadrată alături de cele de la Paroșeni şi Uricani în categoria exploatărilor neviabile. Pentru
gestionarea acestora s-a constituit Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului al cărei
program reglementa închiderea acestora până în anul 2018.
 Prima exploatare închisă a fost chiar Mina Petrila în ziua de 30 octombrie 2015, punându-se
capăt unei activități de un secol și jumătate. Necazurile nu s-au oprit aici, deoarece primăria a
hotărât demolarea vechiului areal minier în locul căreia urma să fie amenajat un spaţiu pentru
investiţiile viitoare. Din fericire, la puţin timp după începerea demolărilor, Ministerul Culturii ca
răspuns la solicitările alarmante ale comunităţii locale, a impus aplicarea unui climat de conservare
a bunurilor industriale motivând decizia prin încadrarea unora din acestea în Lista Monumentelor
Istorice. (Cosma, C., 2015)
Cu toate acestea, situaţia s-a menţinut dificilă deoarece, în contextul implementării noului
proiect de conservare a patrimoniului industrial, este necesară o ecologizare a arealului minier iar
o parte din clădirile deteriorate trebuiesc dărâmate. Indecizia autorităţilor în ceea ce priveşte
clădirile respective, costurile ridicate pe care le presupune protecţia arealului, dar şi apariţia unor
dificultăţi în gestionarea acestuia conturează o realitate tot mai complicată.
Ipoteza sugerată în acest studiu este faptul că, bazându-ne pe valoarea patrimonială crescută
a sitului minier și luând în considerare o serie de elemente favorabile precum și specificitățile
contextului general al localității, există o posibilitate importantă de aplicare a unui model de
dezvoltare durabilă.

SCOP ȘI OBIECTIVE
Scopul acestui studiu este de a oferi un diagnostic cât mai apropiat de realitate în ceea ce
privește posibilitatea unei dezvoltări durabile ca manieră de gestionare și valorificare a fostului
spațiu industrial al minei Petrila. Obiectivele prin care ne dorim să atingem acest scop reprezintă
identificarea elementelor favorabile și limitative din cadrul complexului local, respectiv,
interpretarea acestora în perspectiva implementării dezvoltării durabile.

MATERIALE ȘI METODE
Informațiile necesare studiului au fost prelevate în maniere diferite. Astfel s-a recurs la
cercetarea bibliografică pentru date legate de istoricul minei, caracteristicile mediului înconjurător,
valoarea patrimonială a ansamblului și modalități de reconversie a acestuia, etc. La acestea s-au
adaugat consultarea mediei de specialitate pentru informații de actualitate despre gestionarea
spațiului, observații pe teren și discuții cu persoane abilitate (Dumitru Pușcașu – directorul
Muzeului Mineritului; As. Univ. Dr. Merciu Cristina, etc.). Pentru aflarea opiniei cetățenilor față
de perspectiva dezvoltării durabile, a fost folosită metoda chestionarului. Rezultatele obținute în
urma analizei au fost prelucrate și redate prin metoda cartografică, cea descriptivă și cu ajutorul
imaginilor, iar interpretarea lor a fost realizată prin metoda analizei diagnostic.

REZULTATE
Municipiul Petrila se află în partea estică a depresiunii Petroșani, zonă care, în ultimul secol s-a
identificat cu industria mineritului, a cărei decădere însă, din perioada postdembristă a provocat
înrăutățirea întregului sistem regional. (Ursuța, 2015). Petrila nu a făcut excepție de la regulă. Cu
toate acestea, pe fondul închiderii exploatării miniere, s-a conturat ca în nicio altă localitate din
Valea Jiului perspectiva regenerării fostului spațiu industrial printr-o dezvoltare sustenabilă,
organizată. (Merciu C., 2011; Lazăr M și Faur, 2016)

Fig. 1., Patrimoniul Industrial Minier din Depresiunea Petroșani. (Sursa: Aster GDEM V 2)
 Mediul natural
Componentele mediului au fost afectate puternic de activitatea minieră, luând în considerare
amploarea deosebită a acesteia. În consecință, o parte însemnată a mediului natural, în special cel
aflat la altitudini mai reduse a suferit modificări drastice cu rezultate din cele mai nefericite.
Răurile și aerul au suferit poluări importante, vegetația a fost afectată prin defrișări și alte
operațiuni, iar solul a fost contaminat. (Braghină et all., 2012)
În cazul regiunii Petrila, zona cea mai afectată se află la sud și est de Jiul de est, respectiv în
arealul Petrila Sud-Jieț-Lonea-Cimpa, de fapt pionierul mineritului din Valea Jiului. Aici a
funcționat de-a rândul istoriei un întreg ansamblu industrial format din mai multe exploatări (Mina
Petrila, Petrila Sud, Jieț, Lonea, Lonea Pilier, Cimpa), două depouri CFR, o preparație, o linie
ferată industrială, un funicular și altele. (Merciu, 2011)
În mod particular, haldele de steril reprezintă un prejudiciu adus mediului prezentând riscuri
însemnate din pricina posibilității de alunecare. Ele sunt de fapt, aglomerări de mari dimensiuni
formate din deșeuri rezultate în urma transportului, sortării și prelucrării cărbunelui.
Mina Petrila a utilizat halda de steril Ramura R-V Petrila aflată în partea sudică, pe dealul din
apropiere. Aceasta are o suprafață de 195 900 m2, un volum destinat de 3 755 454 m3 și un volum
utilizat de 336 231 m3. Condițiile antropice și naturale sunt caracterizate de prezența unor
gospodării, existența la o distanță de aproximativ 500 m în sud a drumului DN7A, rute de legătură
cu trafic limitat și mișcare restricționată a persoanelor. Lacul din partea nordică aparține
Organizației Pro Pescar iar Lacul Știurț se află în partea sudică. Terenul cuprinde vegetație săracă,
pășuni, tufișuri și arbuști în special mesteceni, salcii și salcâmi; de asemenea, se produce eroziune
și slabe alunecări de teren (Lazăr M., Apostu I.Z., Faur, 2016).
Un studiu realizat de un colectiv de la Universitatea din Petroșani determină pentru această
haldă, un coeficient de vulnerabilitate mare (mișcări active și necontrolate, componentele naturale
și/sau antropice având o importanță mare sau foarte mare), o probabilitate de alunecare mică și un
risc de mediu de nivel mediu (distrugere parțială a habitatelor și biotopurilor asociate; pericole
asupra mediului antropic; consecințe pe termen mediu) (Lazăr M., Apostu I.Z., Faur, 2016). Acești
indicatori sunt deosebiți de relevanți deoarece evaluează cu precizie pericolul asupra mediului pe
care îl prezintă această haldă și pot reprezenta puncte de plecare în procedurile de intervenție și
ecologizare.
 De asemenea, trebuie menționat și spațiul din incinta unității care pe alocuri, este caracterizată
de aglomerări masive de reziduuri industriale, în special dărâmături, bolovăniș, resturi de
echipamente, vagoneți, șine de cale ferată, etc.
Nu trebuie uitate spațiile din proximitatea minei, care au fost și ele afectate de fosta activitate
industrială, conținând clădiri aflate în ruină, resturi de utilaje iar terenul este îmbibat cu materiale
reziduale și năpădit pe alocuri de vegetație spontană.

Fig. 2. Harta riscurilor de mediu în arealul Petrila. Sursa: CLC 2012

Managementul patrimoniului
Mina Petrila se remarcă prin valoarea deosebită a patrimoniului industrial, datorită calității
de pionier în minerit, fiind prima exploatare minieră oficială (decembrie 1869) și implicit, a
obiectivelor care marchează etape importante din istoria acestei activități dintre care cele mai multe
s-au păstrat. Probabil, de aceea, reacția oamenilor a fost atât de virulentă la ideea unei posibile
demolări a spațiului.
Dintre monumentele cele mai valoroase se remarcă cele de la începutul exploatării: Puțul Deak
(1868), clădirile Atelierelor Mecanice, clădirea veche a compresoarelor (1879), Coșul de fum
(1912). O altă serie aparține anilor 1930: Preparația Veche (1931), Puțul Centru și Hala de Acces
(1938), clădirile Administrației, castelele de apă. Importante sunt și cele mai recente: clădirile
silozurilor, de sortare dar mai ales Puțul cu Schip (1987) (Iamandescu I et. all, 2013).
 Cu toate acestea, situația actuală a sitului minier este una neplacută. Frământările și
incertitudinile din ultima perioadă, soldate cu repetate distrugeri și-au pus amprenta in mod
profund asupra obiectivelor. În ciuda acestora, speranța implementării noului proiect pune situația
actuală într-o lumină mai pozitivă.

Fig. 3, Complexul Industrial E. M. Petrila, Sursa: Google Satelite

Încadrarea în teritoriu
Analizând amplasarea Minei Petrila în raport cu spațiul rezidențial, se remarcă o falie
semnificativă. Evident, în contextul exercitării vechii activități industriale, situarea la periferia
orașului a avut rațiuni pertinente, pentru a proteja locuitorii de efectele negative ale acesteia, dar
și pentru ca să se poată desfășura o serie de procese indispensabile industriei, care nu s-ar putea
realiza în interiorul orașului. Apropierea de râul Jiul de Est, cât și de zona piemontană din sud a
asigurat o aprovizionare eficientă cu resursele naturale necesare.
Pe fondul închiderii unității, însă, această stare de izolare a contribuit semnificativ la
înrăutățirile care s-au produs. Lipsa unui contact cu spațiul public, a permis ca locuitorii să nu
aibă acces la demolările și alte pagube produse în arealul minier. Degradarea treptată a acestui
spațiu s-a produs astfel, nestingherit.
Luând în considerare recunoașterea puternică de care se bucură mina în colectivitatea locală,
ca veritabil factor de identitate și observând amplasarea altor situri cu valoare culturală din
localitate, putem deduce faptul că exploatarea minieră este fracturată de spațiul public. Această
situație are implicații negative datorită lipsei unei conexiuni eficiente a sitului cu localnicii, dar și
dacă luăm în considerare faptul că singura alternativă concepută (sub forma studiului de
prefezabilitate) și care probabil va fi reprezenta ideea centrală a noului proiect de finanțare care
sperăm să fie trimis, propune o dezvoltare durabilă în care spațiul minier să fie integrat în spațiul
public (Iamandescu I et. all, 2013).

Fig. 4. Principalele obiective ale municipiului Petrila și legăturile dintre ele.

Sursa: Open Street Map

Elementul care desparte arealul minier de localitate este Jiul de Vest, care este străbătut
transversal de o stradă care pătrunde în incinta unității și de câteva poduri. Acestea sunt singurele
căi de acces în spațiul Minei Petrila.
Cu toate acestea, se pot enumera și câteva aspect pozitive care, prin metode adecvate de
gestionare, pot contribui la îmbunătățirea accesului și la integrarea acestui areal în spațiul public.
Probabil cel mai important aspect îl reprezintă existența unei alei paralele Jiului de Est care poate
fi reamenajată și utilizată ca liant de conexiune a zonei comunitare cu cea industrial-minere. Mai
mult de atât, va fi scos din starea de izolare cartierul Bosnia, aflat în extremitatea estică a acestei
alei (Iamandescu I et. all, 2013).
 Un alt factor favorabil îl constituie existența unor spații virane în apropierea incintei miniere
care, în condiții de amenajare propice, pot contribui la sporirea atractivității zonei. Acest spațiu
prezintă totuși și aspecte negative prin aflarea unor ruine, urme ale vechii activități. Terenul se află
mai degrabă în stadiul de paragină, abandon, lucru care contribuie la întărirea acelei stări de
îndepărtare față de comunitatea locală.

Contextul social
Cadrul social reprezintă o componentă deosebit de importantă în ceea ce privește
realitatea Minei Petrila, deoarece a reușit să influențeze puternic evoluția recentă a sitului printr-o
mobilizare realmente impresionantă
Având in frunte personalitatea artistului local Ion Barbu, cu sprijinul mai multor
specialiști în domeniu, s-a izbutit redactarea unui studiu de prefezabilitate care a fost apreciat viabil
de către autoritățile locale. Mai mult de atât, la aflarea refuzului Ministerului Economiei în ceea
ce privește noul proiect, respectiv menținerea deciziei de demolare, o parte a comunității locale a
ținut să argumenteze în mod practic, posibilitatea de reconversie a minei transformând stația de
pompe în Centrul cultural Pompadou. În scurta lui istorie, acesta a găzduit câteva evenimente
culturale și a fost implicat în cadrul unor festivaluri precum Zilele Patrimoniului Industrial la
Petrila. (Mitrache D, 2014)
Aceste acțiuni confirmă din plin, atașamentul populației față de mină, identificat drept
un reper de neînlocuit din sufletul colectiv. Patrimoniul industrial-minier, prin grandoarea istorică
reprezintă o valoare memorială, iar prin importanța de netăgăduit pe care a avut-o în dezvoltarea
localității, conține o puternică valoare simbolică și identitară.
Pentru aflarea opiniei rezidenților asupra minei Petrila, a fost elaborat un chestionar
format din 8 întrebări semistructurate și 4 întrebări structurate. Acesta a fost aplicat pe parcursul
zilei de 4 ianuarie 2016 în diferite zone ale localității Petrila, unui eșantion de 20 de persoane cu o
distribuție egală pe genuri, iar din punct de vedere al vârstei, 5 sunt tineri (18-30 ani), 10 adulți
(31-64 ani), iar 5 vârstnici ( peste 65 de ani).
 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100%

Are you interested about the case of Petrila Mine ? Yes No

In your opinion, how important is this place for the local

Very important Important Other
community?

But for you, how important is it? Very important Important Less important Other

Would you agree with the demolition of Petrila Mine? Yes No

How do you think this space could be used? Industrial space Other

How would you evaluate the pre-feasibility study's

Excelent Interesting Other
proposals?

Processing plant of
Which one seems to be the most interesting for you ? Other
residues

In your opinion, what are the chances for such a project to

Very small Small Medium Other
be implemented?

Which one do you think it would be the biggest obstacle? The project financing The authorities Other

If you had the opportunity, would you involve in such a

Yes No
project?

What impact do you think could have such a project? Low Positive Other

Do you think it would enhance the area's attractiveness

Yes No
and tourism?

Fig. 5. Rezultatele chestionarului aplicat unui eșantion de 20 de persoane

Centralizarea răspunsurilor acestui chestionar relevă o serie de informații extrem de

interesante. Astfel majoritatea respondenților exprimă a atitudine de prețuire a minei, lucru întărit
și de vehemența față de posibilitatea demolării. O parte semnificativă dintre aceștia se consideră
încântați de implementarea unui proiect de dezvoltare durabilă iar cei mai mulți apreciază că acesta
va aduce rezultate benefice pentru localitate inclusiv în ceea ce privește stimularea turismului.
 Cu toate acestea, nu trebuie neglijat impactul puternic negativ al deteriorării economiei locale,
care se relevă în mai multe aspecte. Astfel majoritatea se declară neîncrezători în ceea ce privește
șansele de aplicare unui asemenea proiect. De asemenea, dorința de îmbunătățirea a situației
materiale primează asupra atașamentului față de acest bun cultural, drept urmare, cei mai mulți
sunt interesați de oportunitatea economică pe care o prezintă acest spațiu.

DISCUȚII
Pentru a ușura procesul de analiză al contextului general, considerăm benefică sintetizarea și
centralizare premiselor discutate anterior sub forma unei analize SWOT. Pe lângă acestea, vor fi
amintite și altele, precum cele referitoare la situația economică sau condiționări regionale, care din
cauza lipsei datelor, nu au putut fi dezbătute în capitolul anterior.

Puncte tari Puncte slabe

-Existența sterilului și a râului Jiul de Est cu -Starea deteriorată a mediului înconjurător
posibilități de valorificare. -Izolarea arealului minier față de spațiul
-Existența unei alei și a unor spații virane în public
apropierea minei, care pot înlesni procesul de -Situația economică precară a regiunii.
reamenajare. -Starea de deteriorare a multor clădiri cu
-Importanța deosebită și caracterul identitar a importanță patrimonială.
sitului pentru comunitate. -Lipsa resurselor financiare în ceea ce privește
-Valoarea patrimonială deosebită a autoritățile locale.
ansamblului. -Neîncrederea și scepticismul populației.
-Valoarea imobiliară a terenurilor și -Gestionarea deficitară a arealului care a
structurilor provocat o serie de pagube.
Oportunități Amenințări
-Posibilitatea accesării fondurilor europene -Tergiversarea înaintării unui nou proiect
-Valorificarea unor resurse în scop economic de gestionare a spațiului minier care ar duce la
prin diferite initiative. sistarea finanțării europene.
-Utilizarea incintei miniere în diferite proiecte -Gestionarea deficitară a arealului care
culturale. poate înrăutăți starea acestuia.
 Premisele pot fi interpretate cu ajutorul graficului de analiză diagnostică a dezvoltării
durabile. În funcție de numărul premiselor din cadrul celor patru categorii, acestea din urmă
primesc câte o valoare numerică,ce va fi înscrisă pe axele graficului. Prin corelarea valorilor, se
obțin patru puncte dispuse în cele patru cadrane ale graficului, cadrane care au asociate câte un
diagnostic în privința dezvoltării durabile. Unirea punctelor creează un patrulater. Cadranul care
ocupă cea mai mare suprafață din interiorul patrulaterului dictează diagnosticul de dezvoltare
durabilă.

S (puncte tari)

Dezvoltare Dezvoltare
durabilă durabilă
probabilă sigură

T O (oportunități)
(amenințări)
Dezvoltare DEZVOLTARE
durabilă DURABILĂ
imposibilă POSIBILĂ

W (puncte slabe)

În privința Minei Petrila, graficul analizei diagnostic sugerează faptul că dezvoltarea durabilă
e posibilă, confirmând în acest mod, teoria noastră. Acest diagnostic a fost determinat de valorile
ridicate asociate oportunităților, respectiv punctelor slabe. Remedierea punctelor slabe și
înlăturarea amenințărilor pot crea premisele unei dezvoltări durabile sigure.
Calitatea demersului metodologic al acestui studiu poate fi considerată moderată, acesta fiind
limitat de lipsa unor indicatori economici reali dar și de neputința accesului în interiorul
perimetrului minier care ar fi oferit o analiză mai judicioasă a situației acestuia. Aceste aspecte
sunt de o importanță majoră, deoarece reprezintă printre cele mai stringente probleme în chestiunea
regenerării spațiului industrial. Cu toate acestea, centralizarea și interpretarea premiselor sub forma
analizei diagnostice reprezintă o metodă ajutătoare de întărire a obiectivității studiului și implicit
a rezultatelor acestuia.
Studiile anterioare privind această temă, chiar dacă sunt puține la număr, confirmă rezultatul
nostru și anume că este posibilă o dezvoltare durabilă în arealul menționat. În acest sens, Merciu
și Stoica (2010), Merciu (2011, 2012), Lazăr și Faur (2016) ilustrează valoarea patrimonială
deosebită a Minei Petrila și se pronunță pentru o dezvoltare sustenabilă care să amelioreze întregul
complex local. Studiul de prefezabilitate (2013), redactat de un echipă de cercetători din domenii
variate reprezintă fără îndoială cel mai complex material în această chestiune și oferă o serie de
argumente fundamentate științific din perspective multiple pentru regenerarea peisajului
industrial. Mai mult de atât, studiul respectiv, creionează mai multe scenarii de dezvoltare durabilă,
vizând îmbunătățirea tuturor componentelor sistemului teritorial. Aceste rezultate sunt cât se poate
de îmbucurătoare deoarece întăresc ideea că Mina Petrila poate fi încadrată într-un plan de
reabilitare sustenabil și confirmă totodată concluziile noastre.
Bazați și pe acest considerent, chiar dacă problematica studiată este deosebit de complexă, nu
considerăm ca validitatea cercetării de față este influențată, dar sunt necesare analize mai
amănunțite. Acestea pot fi îndreptate asupra premiselor economice în ceea ce privește derularea
unui asemenea proiect, precum și legate de starea sitului minier și a spațiilor adiacente pentru a
determina cu precizie posibilitățile de valorificare al acestuia și măsurile care se impun în acest
sens.

CONCLUZII
Complexul industrial al fostei mine Petrila constituie un monument de patrimoniu valoros
care poate fi încadrat cu succes într-un proiect de dezvoltare durabilă care să contribuie la
ameliorarea situației locale. Argumente care întăresc această ipoteză sunt legate de importanța
deosebită a sitului în conștiința colectivă, exponent de netăgăduit al tradiției miniere a regiunii, de
existența unor resurse care pot fi utilizate în mod benefic pentru comunitate, dar și de necesitatea
remedierii problemelor de mediu și a regenerării fostului spațiu industrial în acord cu realitățile
și tendințele actuale. Situația economică deficitară, precum și probleme legate de gestionarea
arealului se constituie opreliști redutabile în calea unui asemenea proiect. Sunt necesare analize
suplimentare, dublate de argumente obiective, cuantificiabile în ceea ce privește impactul
dezvoltării durabile în zona industrial-minieră din Petrila și totodată pentru a selecta măsurile
adecvate care trebuiesc aplicate.

BIBLIOGRAFIE

Baron, Mircea, 1998, Cărbune și societate in Valea Jiului, Editura Universitas, Petroșani.
Gălățan-Jieț, Dumitru, 2011, Petrila în oglinda timpului, Editura Măiastra, Târgu-Jiu.
Gălățan-Jieț, Dumitru, 2013, Petrila, dincolo de legende si povestiri, Editura MJM, Craiova.
Jujan, Constantin; Svoboda, Tiberiu; Mina Petrila, 150 de ani în mineritul industrial,
Editura Cetate, Deva.
Merciu, Florentina-Cristina, 2011, Managementul spațiilor restructurate funcțional:
regenerarea spațiilor industriale din Depresiunea Petroșani prin dezvoltarea activităților
turistice, Editura Universitară, București.
Braghină C, et all., 2012, Environment Management in the Mining Areas Functionally
Restructured. Case Study – the Petrosani Depression, Romania, Journal of Environmental
Protection and Ecology vol. 13, nr. 4, pp. 2394–2403.
Iancu, Florentina-Cristina, 2007, Efectele economice, sociale, demografice şi
environmentale ale procesului restructurării economice din Depresiunea Petroşani, Analele
Universităţii din Craiova, Seria Geografie, vol. X, pag. 127-135, Editura Universitaria,Craiova.
Lazăr, M. ; Faur, F., 2016, Petrila Mine’s Industrial Heritage - Source of Sustainable
Development for the Community, Conference: 67. Berg – und Hüttenmännischer Tag “Schätze
heben – Innovative Methoden, Prozesse, Technologien, At TU Bergakademie Freiberg.
Lazăr, M.; Apostu, I., M., ; , Faur, F., 2015, Methodology for assessing the environmental
risk due to mining waste dumps sliding - Case study of Jiu Valley, Carpathian Journal of Earth and
Environmental Sciences, vol.10, nr.3, pp. 223-234.
Merciu, Florentina-Cristina; Merciu George-Laurenţiu, Stoian Daniela, 2012,
Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent, Revista Urbanism, Arhitectură,
Construcţii, vol. 3, nr. 3, pp. 25-36.
Merciu, Florentina-Cristina; Stoica Ilina-Valentina, 2010, Tourist capitalization of
industrial heritage elements: a strategic direction of sustainable development. Case study: the
Petroşani, Depression Geojurnal of Tourism and Geosites, vol.5, nr. 1, pp. 62-70, Editura
Universităţii din Oradea.
Ursuța, Paul, 2015, Valențele turismului cultural în Depresiunea Petroșani, Repere
Geografice, Nr. 10 (1), pp. 129-143.
Carmen Cosma-Preda, Demolarea istoriei de la mina Petrila, stopată de Ministerul Culturii,
avântulliber.ro, 10 ianuarie 2016 (http://www.avantulliber.ro/2016/01/10/demolarea-istoriei-de-
la-mina-petrila-stopata-de-ministerul-culturii/, accesat în data de 14. 03. 2016).
Iamandescu I. et. all., 2013, Studiu de prefezabilitate. Păstrarea, punerea în securitate și
conversia funcțională a structurilor cu valoare patrimonială din cadrul Exploatării Miniere,
Petrila, atelierul româno- francez ”Patrimoniul industrial ca sursă de regenerare urbană”, Petrila,
14 – 21 octombrie 2012, 7 – 14 mai 2013.
Mitrache Diana, Mina Petrila se va conecta la oraş prin cultură, servus.ro, 20 octombrie
2014 (http://www.servuspress.ro/mina-petrila-se-va-conecta-la-oras-prin-cultura_100774.html,
accesat în data de 21. 12. 2016).
Reportaj România furată, Jaf de miliarde in Valea Jiului, Digi24, 7 iulie 2015,
(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Marirea+si+
decaderea+industriei+miniere+din+Valea, accesat in data de 14. 03. 2016).
Hărțile au fost realizate în Qgis de către Samuel Bejan.