Constantin Vlad

CONSTANTIN VLAD
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX
Redactor: DELIA RÆZDOLESCU
Coperta: STAN BARON
Tehnoredactare: OFELIA COØMAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României

VLAD, CONTANTIN
Diplomaflia secolului XX / Constantin Vlad. - Bucureøti: Fundaflia
Europeanæ Titulescu, 2006
ISBN (10) 973-87148-2-6 ; ISBN (13) 978-973-87148-2-3
327(498+100)''19''
© Toate drepturile asupra prezentei ediflii aparflin

FUNDAfiIEI EUROPENE TITULESCU, 2006
ISBN (10) 973-87148-2-6

ISBN (13) 978-973-87148-2-3
FUNDAfiIA EUROPEANÆ TITULESCU
CONSTANTIN VLAD
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX
Bucureøti, 2006
Lucrare sponsorizatæ de Banca Comercialæ Românæ
Lui Beti, Stela, Miruna øi Cælin,
færæ ræbdarea øi înflelegerea cærora
aceastæ carte n°ar fi fost scrisæ
CUPRINS
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Partea întâi:
Diplomaflia — instrument al unui debut predestinat:
prima conflagraflie mondialæ
Cap. I: Jocuri de putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Cap. II: Raporturi de putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Cap. III: Un inevitabil programat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Cap. IV: Diplomaflia sub zodia ræzboiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Cap. V: Pacea de la Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Partea doua:
Diplomaflia în perioada interbelicæ
Cap. VI: Un fundament øubred . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Cap. VII: Securitatea colectivæ øi slæbiciunile sale sub presiunea raporturilor de forfle . . . . . . . 74
Cap. VIII: Fisuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1) Rapallo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2) Locarno . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3) Cætre un apogeu al ineficienflei ideii de securitate colectivæ: Pactul Briand°Kellogg . . . 99
Cap. IX: Dinamica cedærilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Cap. XI: Pactul Ribbentrop°Molotov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Partea treia:
De la diplomaflia ræzboiului, la diplomaflia pæcii
Cap. XII: Diplomaflia sub øocul „ræzboiului fulger“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Cap. XIII: Pearl Harbor — un eøec al diplomafliei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Cap. XIV: De la ræzboi spre lumea postbelicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
1) Diplomaflia la nivel înalt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
2) Diplomaflia în slujba unor orientæri strategice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
3) Diplomaflia øi viitorul Germaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4) Diplomaflia øi problema graniflelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5) Relafliile postbelice dintre URSS øi statele est øi central°europene . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
6) În plin ræzboi, o nouæ speranflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
Partea patra:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (I)
Cap. XV: Unele aspecte generale privind Ræzboiul Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

1) O confruntare globala Est°Vest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
2) Elemente de diversitate a Lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
3) Drepturile omului în condifliile Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
4) O încheiere surprizæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Cap. XVI: Începuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
1) Primele hærfluieli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
2) Motive de discordie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
a. Viitorul Germaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
b. Soarta statelor din Europa centralæ øi de ræsærit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
c. Dilema Atomului: Cutia Pandorei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
d. O lume unicæ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
3) Politica de îngrædire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Cap. XVII: Cætre o lume bipolaræ. De la starea de aliafli la cea de inamici în tranøeele
Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
1) ONU, matricea vieflii internaflionale. Primii paøi într°o lume în scindare . . . . . . . . . . . . . 246
2) Diplomaflia multilateralæ imediat°postbelicæ; credit doar parflial onorat . . . . . . . . . . . . . . 251
3) Spre o justiflie internaflionalæ. Tribunalele dela Nürnberg øi Tokyo . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
4) Tratatele de pace postbelice øi sferele de influenflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
5) Germania øi problema germanæ dupæ Potsdam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
6) Doctrina Truman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
7) Planul Marshall . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
8) Alianfle øi regionalism în primul deceniu postbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
9) Problema Palestinei dupæ 1945. Israelul, un nou stat pe harta lumii . . . . . . . . . . . . . . . . 310
10) Debutul decolonizærii postbelice. Opoziflii, conflicte, avansuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
11) Zona Asia°Pacific øi confruntarea Est°Vest. China, Coreea,Vietnam . . . . . . . . . . . . . . 332
12) Primii paøi în integrarea europeanæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
Cap. XVIII: Confruntæri pe marginea præpastiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360
1) Limite ale diplomafliei: Summit°ul de la Geneva (1955) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360
2) Crize în interiorul blocurilor øi limpeziri în relafliile dintre ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
a. Suezul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
b. Ungaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
3) Diplomaflie øi înarmæri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
4) A doua crizæ a Berlinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405
5) Din nou limite ale diplomafliei: eøecul reuniunii la nivel înalt de la Paris (1960) . . . . . . 414
6) Criza rachetelor (Cuba, 1962) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
7) Avansuri ale integrærii: Tratatul de la Roma (1957); constituirea AELS . . . . . . . . . . . . 436
8) Puncte fierbinfli pe glob: Orientul Mijlociu, Africa, Asia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
Partea cincea:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (II)
Cap. XIX: Avatarurile Destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 463

1) Destinderea — jaloane în relafliile Est°Vest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 464
2) Un test fundamental pentru destindere în Europa: problema germanæ . . . . . . . . . . . . . . 491
3) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 504
a. În centrul destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 504
b. NATO: reticenfle faflæ de destindere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 508
c. NATO: sfidarea francezæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 511
d. NATO: asumarea destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 517
4) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 525
a. Estul: sfidarea chinezæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 525
b. Estul: destinderea øi diplomaflia românæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533
5) Moment de vârf øi tentativæ de instituflionalizare a destinderii: Conferinfla
pentru Securitate øi Cooperare în Europa (CSCE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540
a. Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540
b. Dipoli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 554
c. Helsinki°Geneva°Helsinki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 559
6) Decolonizarea — ultimii paøi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 565
7) Vietnam: neputinfla forflei, valenflele diplomafliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 576
8) „Doctrina suveranitæflii limitate“ în acfliune: Cehoslovacia, 21august 1968 . . . . . . . . . . 589
9) O nouæ etapæ în conflictul arabo°israelian: 1967, 1973 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 596
10) De la „diplomaflia ping°pong°ului“ la contacte la nivel înalt: vizita preøedintelui SUA
în China (1972) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 605
Partea øasea:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (III)
Cap. XX: Un Ræzboi Rece în surdinæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 615

1) Fazæ ascendentæ la Nafliunile Unite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 616
2) Continuitate øi discontinuitate, spirit de confruntare în raporturile dintre supraputeri:
SALT II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 628
3) Un pas pozitiv înainte în Orientul Apropiat: Acordul de la Camp David øi Tratatul de
pace dintre Egipt øi Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 639
4) Poticneli øi avansuri în procesul CSCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 646
Cap. XXI: Contra cronometru: øase ani vis°à°vis de patru decenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 651
1) Un wilsonian întârziat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 651
2) Diplomaflia la nivel înalt øi încheierea Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 657
a. Accelerarea ritmului istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 657
b. De la controlul armamentelor la mæsuri de dezarmare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 668
c. Revoluflie øi diplomaflie; problema germanæ — gong final . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 675
3) Anul fatidic 1991 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 684
4) CSCE: curs ascendent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 696
Partea øaptea:
Dipomaflia post°Ræzboi Rece
Cap. XXII: Diplomaflia într°o lume unipolaræ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703

1) Træsæturi ale Ordinii Mondiale în perioada post°Ræzboi Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703
2) Alianfla Nord°Atlanticæ: staturæ øi roluri noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 707
a. Un nou concept strategic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 708
b. Raporturi noi cu state non°NATO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 710
c. Extindere prin primirea de noi membri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 712
3) Un nou mediu internaflional pentru promovarea drepturilor omului . . . . . . . . . . . . . . . . 715
4) Ræzboaie vechi øi noi; diplomaflie øi factor militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 723
5) De la CSCE la OSCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 737
6) Uniunea Europeanæ. Tratatele de la Maastricht øi Amsterdam. Spre o politicæ externæ øi
de securitate comunæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 739
Încheiere:
Dileme ale diplomafliei mondiale la început de secol XXI
1) Noi ameninflæri la adresa pæcii øi securitæflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 749
2) E posibil un nou consens internaflional în problemele securitæflii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 756
Lista tabelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 772

Repere bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 773
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 780
CUVÂNT ÎNAINTE
Încep cu o mærturisire: cartea de faflæ s°a næscut din curiozitatea pentru tot ceea ce priveøte
relafliile internaflionale, politica øi diplomaflia mondialæ. Ani, apoi decenii de°a rândul, am urmærit
evenimentele ce se petreceau pe marea scenæ a lumii, de atâtea ori derutante. Dupæ ce am citit
câte ceva din Hans Morgenthau, am început sæ væd în spatele lor jocurile de interese, sæ sesizes
pozifliile de putere, sæ judec aranjamentele fæcute la lumina zilei øi sæ surprind din manifestæri
aparent banale conflinutul øi sensul celor stabilite departe de ochii publicului. Mæ uimea câte
oportunitæfli, unele majore, erau pierdute de diplomaflie. Eram intrigat sæ væd câtæ miopie,
îngustime de vederi, lipsæ de orizont øi de imaginaflie se etalau în câmpul diplomatic, cât de
adânci erau, de multe ori, discrepanflele dintre realitæfli øi percepflii în actul diplomatic. Mæ revolta
nonøalanfla, cinismul cu care mari protagoniøti ai politicii mondiale îøi prezentau interesele
egoiste drept cerinfle ale „comunitæflii internaflionale“, frecvenfla cu care statele mici øi mijlocii
erau silite, sub presiunea celor puternici, sæ adopte poziflii care, pe fond, le contraziceau interesele
øi næzuinflele.
Multæ vreme am contemplat jocurile diplomafliei de la adæpostul catedrei, pânæ am coborât
în arenæ. Am avut øansa sæ fac parte din delegaflia românæ care a participat la pregætirea øi
desfæøurarea primei Conferinfle pentru Securitate øi Cooperare în Europa — CSCE. M°am
bucurat de privilegiul de a reprezenta România în capitale precum Helsinki, Tokio øi Canberra.
Am avut prilejul sæ cunosc mai bine proporfliile discrepanflelor dintre Nord øi Sud øi dimensiunile
aberantei curse a înarmærilor lucrând într°un grup de experfli ONU la un raport privind relaflia
dezarmare°dezvoltare. În fine, am putut simfli, pe viu, tensiunea dintre øtiinflæ øi politicæ în
lucrærile unui institut internaflional care se ocupa de problemele securitæflii în relafliile Est°Vest
Am putut astfel vedea mari oameni politici ai vremii în postura de diplomafli, negociatori reputafli
la lucru, limitele øtiinflei atunci când aceasta se încumetæ sæ intre pe tærâmul diplomafliei, dar
øi potenflialitæflile unui dialog onest øi purtat cu bunæ credinflæ între cunoaøtere øi practica
diplomaticæ.
Asemenea implicæri în realitæfli m°au fæcut sæ privesc cu alfli ochi literatura de speciali-
tate — pe care n°am încetat s°o urmæresc —, precum øi informaflia curentæ asupra evenimentelor
diplomatice. Efectul cumulat al meditafliei asupra practicii diplomatice øi reflectærii ei în
cunoaøtere este cartea de faflæ. Ea încearcæ o privire de sintezæ asupra diplomafliei, ca parte
distinctæ, dar implicatæ, a istoriei atât de zbuciumate a secolului XX. Având în vedere extraor-
dinara bogæflie de evenimente care a marcat acest secol pe plan diplomatic, în alcætuirea ei a
trebuit sæ fac o selecflie severæ a acestor evenimente. Selecflia a luat în considerare acele
componente ale vieflii diplomatice care spun ceva esenflial despre domeniu într°o etapæ datæ.
12 CONSTANTIN VLAD
Pe de altæ parte, am avut în vedere gradul de prezenflæ a acfliunilor diplomafliei în literatura de

specialitate din România. Astfel, am acordat un spafliu mai restrâns deceniilor de pânæ la cel
de°al Doilea Ræzboi Mondial întrucât diplomaflia acelor decenii este pe larg øi aprofundat
abordatæ în cærfli øi studii. M°am aplecat însæ mai pe îndelete asupra perioadei Ræzboiului Rece
øi a ultimului deceniu al secolului — primul deceniu post°Ræzboi Rece, mai puflin tratate în
lucræri øi studii, aflate la dispoziflia cititorului român interesat.
Cartea de faflæ nu este o lucrare de teorie a diplomafliei ca domeniu al activitæflii umane, ci
un studiu despre faptele/actele diplomatice în decursul unui secol. Multe astfel de fapte flin
de diplomaflia publicæ. Acolo unde actul diplomatic, clasificat în momentul producerii lui, a
fost publicat în culegeri de documente, reprodus în lucræri de exegezæ sau a devenit accesibil
prin mediile virtuale, diplomaflia desfæøuratæ „în spatele uøilor închise“ a intrat øi ea în atenflia
prezentei lucræri.
Atât în selecflia faptelor diplomatice, cât øi în prezentarea lor am cæutat sæ mæ conduc dupæ
cerinflele obiectivitæflii øtiinflifice. Spun „prezentarea“ faptelor respective întrucât am evitat acele
analize øi interpretæri care introduc, aproape inevitabil, un element subiectiv în abordarea
problemelor tratate. În plus, am læsat cititorului posibilitatea de a descifra, de a înflelege el
însuøi semnificaflia subiectelor examinate, renunflând la orice intenflie de a°l conduce spre anumite
concluzii, de a°i impune propriile opinii ale autorului. Folosesc øi aceastæ cale spre a exprima
mulflumiri prof. Stelufla Vlad pentru contribuflia adusæ la elaborarea pærflilor din carte care se
referæ la drepturile omului øi asist. univ. Cælin Vlad pentru sprijinul pe care mi l°a acordat,
cu pasiunea lui de bibliofil, în documentarea lucrærii în ansamblu øi în elaborarea paragrafului
referitor la Pacea de la Paris, 1947.
În cuprinsul lucrærii, am citat frecvent øi pe larg cærflile øi studiile consultate, inclusiv
volumele cu caracter documentar. Am considerat cæ acest lucru, reclamat de deontologia calitæflii
de autor, nu îngreuneazæ nici textul, nici lectura lui. Formula folositæ pentru trimitere la lucrærile
citate este simplæ øi comodæ pentru cititor. Anume, primul numær dintre paranteze indicæ poziflia
lucrærii respective în reperele bibliografice, cel de al doilea aratæ anul în care aceasta a fost
publicatæ, urmat de indicarea paginii (paginilor) din care citatul a fost extras.
Aduc mulflumirile mele cælduroase Bæncii Comerciale Române, al cærui sprijin generos
a fost decisiv pentru publicarea lucrærii de faflæ.
Apreciez în mod deosebit øi mæ consider onorat cæ rezultatul strædaniilor mele ajunge la
cititor sub egida Fundafliei Europene Titulescu, prestigios for øtiinflific de flinutæ naflionalæ
øi internaflionalæ.
PARTEA ÎNTÂI:
DIPLOMAfiIA — INSTRUMENT AL UNUI
„DEBUT“ PREDESTINAT: PRIMA CONFLAGRAfiIE
MONDIALÆ
CAP. I.
JOCURI DE PUTERE
Noul, pe atunci, secol XX debuta marcat de o predestinaflie: drumul sæu inexorabil cætre
ceea ce avea sæ devinæ prima conflagraflie mondialæ. Era o predestinaflie întrucât modelul
raporturilor care dominau sistemul internaflional, anume cele douæ grupæri de state opuse: Tripla
Alianflæ øi alianfla franco°rusæ era moøtenit de la veacul precedent. Acest model va cunoaøte
unele modificæri, mai ales prin formarea Triplei Înflelegeri, dar dinamica lui, aø spune congenitalæ,
va îndrepta lumea implacabil cætre „Marele Ræzboi“.
Tripla Alianflæ era reînnoitæ în 1902 øi 1912. Articolul 3 al Tratatului dintre Austro°Ungaria,
Germania øi Italia prevedea cæ, dacæ una sau douæ dintre pærflile contractante, færæ provocare
directæ din partea lor, ar fi atacate øi ar ajunge în stare de ræzboi cu douæ sau mai multe mari
puteri nesemnatare casus foederis s°ar ivi imediat pentru toate pærflile. Iar articolul 2 al Tratatului
stipula cæ dacæ Italia, færæ provocare directæ din partea sa, ar fi fost atacatæ de Franfla, indiferent
de motiv, celelalte douæ pærfli contractante erau obligate sæ°i dea ajutor cu toate puterile lor.
O obligaflie similaræ revenea Italiei în cazul unei agresiuni neprovocate a Franflei împotriva
Germaniei (48, 1936, p. 2).
Jocurile de putere dædeau culoare diplomafliei, angajate de°a lungul liniilor trasate de
interesele marilor actori ai vremii, interese care mergeau de la convergenfle pânæ la opoziflii
ireductibile. Pe tabla de øah a diplomafliei mondiale, cele mai multe „mutæri“ erau efectuate
de puterile din afara Triplei Alianfle. Prima miøcare semnificativæ în acest sens o fæcea Marea
Britanie, încheind în 1902 o neaøteptatæ alianflæ cu Japonia. Aceasta prevedea cæ cele douæ
state aveau sæ ræmânæ neutre în cazul când una dintre ele intra în ræzboi cu o singuræ altæ putere
pentru controlul asupra Chinei sau Coreii. Totodatæ, dacæ unul dintre semnatari era atacat de
doi adversari, cele douæ flæri „vor duce ræzboiul împreunæ øi vor face pace printr°o înflelegere
mutualæ“ (153, 1981, p. 105).
Tratatul dintre Marea Britanie øi Japonia urma sæ aibæ un impact major asupra sistemului
relafliilor internaflionale, determinând deblocæri în anumite secvenfle ale acestor relaflii øi realinieri
de poziflii în diplomaflie, context istoric în care apærea configuraflia finalæ a principalelor douæ
grupæri militaro°politice — Antanta øi Puterile Centrale. Ultimele decenii ale secolului XIX
amplificaseræ dilemele politicii externe øi diplomafliei Marii Britanii, puterea care asigurase
timp îndelungat echilibrul de forfle pe continent øi în lume. Anglia se confrunta cu Rusia în
16 CONSTANTIN VLAD
Extremul Orient, Asia centralæ, Orientul apropiat øi Balcani. Politica expansionistæ a Imperiului
flarist constituia o serioasæ ameninflare pentru interesele britanice în toate aceste regiuni. Alianfla
Rusiei cu Germania se erodase treptat, totuøi prevenirea unei apropieri ruso°germane pe seama
Angliei ræmânea o importantæ preocupare a britanicilor. Iar unele reacflii parflial pozitive ale
Londrei la propunerile avansate de Berlin în ultimul deceniu al secolului XIX privind o înflelegere
anglo°germanæ (194, 2001, p. 167) aveau în vedere, între altele, tocmai perspectiva folosirii
de cætre Marea Britanie a Germaniei împotriva Rusiei. Or, politica Germaniei dupæ Bismarck
øi, mai ales, linia înarmærii sale navale contraveneau tot mai flagrant intereselor britanice øi
fæceau din ce în ce mai dificilæ øi mai neverosimilæ o apropiere anglo°germanæ în termenii
dorifli de Berlin, care ar fi însemnat, de fapt, o alianflæ între cele douæ flæri. Pe de altæ parte,
Anglia se confrunta cu Franfla în Africa øi Orientul Apropiat, Londra privind totodatæ cu
îngrijorare paøii fæcufli de Paris în direcflia Petersburgului, alianfla franco°rusæ putând dobândi
oricând øi accente antibritanice.
Tratatul cu Japonia aducea o profundæ schimbare de situaflii. Prin el, diplomaflia britanicæ
profita de pe urma unor noi constelaflii de interese øi de putere în partea de nord a zonei
Asia°Pacific. Anume, în condiflii când politica „porflilor deschise“ faflæ de China materializa
confruntærile marilor puteri pentru poziflii în aceastæ flaræ uriaøæ, dominaflia asupra Chinei de
Nord (Manciuria) øi Coreii devenea repede terenul divergenflelor tot mai acute dintre Rusia
øi Japonia. Competiflia chino°japonezæ pentru Coreea era tranøatæ în favoarea Japoniei prin
ræzboiul din 1894, câøtigat de niponi. Între timp însæ, Rusia încheiase mai multe acorduri cu
China øi pætrunsese masiv în Manciuria. Începea competiflia ruso°japonezæ în regiune, competiflie
care va duce la ræzboiul din 1904°1905, soldat cu înfrângerea Rusiei.
Pe acest fundal, consecinflele tratatului anglo°japonez asupra sistemului internaflional aveau
sæ fie ample øi de duratæ. Marea Britanie nu mai avea nevoie de Germania pentru a fline Rusia
în frâu. Totodatæ, politica germanæ, deschis ostilæ faflæ de Franfla, era de naturæ sæ detensioneze
raporturile dintre Paris øi Londra. La doi ani dupæ tratatul anglo°japonez, în 1904, se încheia
acordul dintre Franfla øi Marea Britanie, intrat în analele diplomafliei ca „Antanta Cordialæ“.
Prin acest acord, problemele litigioase dintre cele douæ flæri se rezolvau ca rezultat al unor concesii
reciproce: Parisul renunfla la orice pretenflii asupra Egiptului, Londra recunoscând, în schimb,
protectoratul francez asupra Marocului; de asemenea, pærflile conveneau mæsuri privind
dezvoltarea comerflului prin Canalul de Suez øi prin Gibraltar. Mai multe articole secrete ale
acordului reglementau interesele reciproce în legæturæ cu Terra Nova øi Africa øi rezolvau o
serie de dispute privind Siamul, Madagascarul øi Noile Hebride. Deøi Antanta Cordialæ nu
constituia o alianflæ, încheierea ei deschidea un câmp larg raporturilor franco°britanice.
Semnificaflia ei nu scæpa Berlinului. Kaiserul Wilhelm al II°lea remarca în aceastæ privinflæ în
legæturæ cu Marea Britanie cæ prietenia ei cu Franfla, siguranfla pe care o atrage aceastæ prietenie
„aruncæ din ce în ce mai mult pe ultimul plan toate menajamentele Angliei în privinfla
Germaniei“ (apud 153, 1981, p. 119). Peste alfli trei ani, în 1907, se încheia convenflia anglo°rusæ.
Øi nu era deloc întâmplætor cæ aceastæ convenflie reglementa raporturile anglo°ruse tocmai în
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 17
ceea ce priveøte Asia centralæ, adicæ Persia, Afghanistanul øi Tibetul. Persia era împærflitæ în
trei zone: cea de nord revenea ruøilor, cea de sud°est englezilor, în timp ce partea de mijloc
ræmânea neutræ. Marea Britanie declara cæ „nu va considera Afghanistanul în afara sferei de
influenflæ ruseøti“, în timp ce Rusia accepta o prezenflæ øi o influenflæ crescândæ britanicæ în
Afghanistan (apud 153, p. 147). În ceea ce priveøte Tibetul, cele douæ pærfli se angajau sæ nu
violeze integritatea acestuia øi sæ nu se amestece în treburile lui interne. Semnarea convenfliei
anglo°ruse ducea la formarea Triplei Înflelegeri. Desigur, nu era vorba despre o alianflæ propriu-zisæ
între cele trei puteri; în zilele fierbinfli ale începutului de august 1914, Sir Edward Grey, øeful
Foreign Office, declara în Camera Comunelor: „Noi nu suntem deloc parte în alianfla franco°rusæ;
noi îi ignoræm clauzele“ (apud 153, 1981, p. 203). Dar, sub imperiul logicii evenimentelor,
prevederile Antantei Cordiale, precum øi cele ale acordului anglo°rus din 1907 duceau la reacflii
specifice unor raporturi de alianflæ. În aceeaøi prezentare fæcutæ Camerei Comunelor, Grey dædea
citire unei scrisori pe care tocmai o trimisese ambasadorului francez la Londra:
„Sunt autorizat sæ væ dau asigurarea cæ, dacæ flota germanæ ar patrula în Canalul Mânecii sau
în Marea Nordului pentru a opera contra teritoriului sau a navelor franceze, flota britanicæ îøi
va face o datorie din a le proteja cu toatæ puterea“ (apud 153, p. 205).
În felul acesta, tratatul anglo°japonez din 1902 transforma pentru Marea Britanie raporturile
sale cu Franfla øi cele cu Rusia dintr°o sfidare, într°o oportunitate strategicæ. În acelaøi timp,
pentru Rusia tratatul cu Anglia permitea îndepærtarea definitivæ de Germania, a cærei politicæ
de sprijinire a Austro°Ungariei în Balcani stânjenea tot mai mult miøcærile Petersburgului în
zona respectivæ. Tocmai într°un astfel de sens afirmam mai sus cæ tratatul anglo°japonez
deblocase raporturile internaflionale într°o serie de segmente ale acestora.
Pe de altæ parte, pentru Japonia alianfla cu Anglia constituia un însemnat pas înainte în
recunoaøterea statutului sæu de mare putere. În Era Meiji, sub cuvântul de ordine „o flaræ bogatæ
øi o armatæ puternicæ“, Japonia devenise o mare putere în zonæ. Tratatele bazate pe inegalitate
øi discriminare semnate în ultimii ani ai perioadei Edo cu diferite puteri occidentale erau
revizuite. Japonia era prima flaræ din Asia°Pacific care ajungea pe picior de egalitate cu statele
vestice, fiind recunoscutæ øi tratatæ ca atare de cætre acestea. Dar pentru dezvoltarea economiei
sale, condifliile de flaræ insularæ, særacæ în materii prime øi resurse de hranæ, se dovedeau înguste
øi împoværætoare.
Cum îøi va rezolva aceste probleme, dificile øi presante, noua putere în ascensiune øi, prin
urmare, cum se va integra diplomaflia japonezæ în sistemul relafliilor internaflionale deja constituit?
Tentaflia de a o face pe seama unor spaflii continentale chineze, cu imense bogæflii exploatate
doar parflial în cadrul unui stat slab politiceøte øi, mai ales, militar, erau mari. Iar cætre aceste
spaflii Coreea, aflatæ în imediata apropiere a coastelor Japoniei, reprezenta un punct de plecare
øi o punte ideale. Asemenea tentaflii spre expansiune se întâlneau cu o „învæflæturæ“ pe care
puterile occidentale o ofereau cu prisosinflæ Japoniei. Mæ refer la faptul cæ, pânæ la finele secolu-
lui XIX, toate flærile zonei Asia°Pacific, bogate, dar însuficient de puternice din punct de vedere
militar, deveniseræ colonii engleze, franceze, spaniole, olandeze, portugheze, americane,
18 CONSTANTIN VLAD
germane, cæ Rusia, Anglia, Franfla, SUA, Germania aveau posesiuni øi drepturi speciale în
largi porfliuni din China. În general, în relafliile internaflionale øi în diplomaflie, în condiflii istorice
date, se impune un anumit mod de conduitæ în promovarea de statele mari øi puternice a
intereselor lor naflionale dincolo de frontierele proprii (192, 1998, p. 51°52). Atunci când Japonia
a început sæ se afirme ca mare putere, resursele naturale øi umane extraordinare ale zonei
Asia°Pacific se aflau deja în posesia sau sub controlul puterilor coloniale. Japonia s°a adaptat,
ea însæøi, la condifliile existente în aria unde este aøezatæ geografic, adoptând, într°un fel în
mod natural, acelaøi gen de comportament precum cel al puterilor europene øi al SUA. Iatæ
explicaflii date de istoricul american Paul Kennedy øi istoricii români Buøe øi Zamfir viziunii
øi modulului de acfliune proprii marilor actori, în care se afla øi Japonia, în ultimele decenii
ale secolului XIX øi în primele ale secolului XX:
„Exista la elitele guvernamentale, în cercurile militare øi organizafliile imperialiste punctul de
vedere precumpænitor asupra ordinii mondiale care punea accentul pe luptæ, schimbare, competiflie,
folosirea forflei øi organizarea resurselor spre a întæri puterea statului. În acest climat, transformærile
efectuate prin Restauraflia Meiji au exprimat hotærârea membrilor influenfli ai elitei japoneze
de a evita sæ fie dominafli øi colonizafli de cætre Vest, aøa cum se întâmplase pretutindeni în Asia“
(108, 1989, pp. 196, 206). „Ca øi Africa, Asia…devenise la sfârøitul secolului al XIX°lea un
câmp deschis al ambifliilor câtorva flæri îndræznefle øi bine înarmate…Aceste împrejuræri explicæ
în mare mæsuræ politica economicæ, militaræ øi externæ practicatæ øi de cætre Japonia în deceniile
ce au urmat restaurærii imperiale“ (26, 1990, p. 46).
Ræzboiul ruso°japonez din 1904°1905, încheiat cu o victorie ræsunætoare a Japoniei, configura
noile raporturi de putere în Pacificul de nord°vest. El era un prilej oportun pentru manifestarea
noului jucætor în afacerile Pacificului, anume Statele Unite. Preøedintele american Theodore
Roosevelt cerea celor douæ state beligerante sæ respecte neutralitatea Chinei øi politica porflilor
deschise faflæ de aceastæ flaræ. Simultan, el fæcea cunoscut Franflei øi Germaniei cæ, în cazul cæ
acestea s°ar fi asociat Rusiei împotriva Japoniei, SUA s°ar fi plasat imediat de partea acesteia
din urmæ, mergând pânæ la capæt (68, 1992, pp. 21°22). Medierea lui Roosevelt avea sæ ducæ
la pacea de la Portsmouth (1905). Prin aceasta, Rusia recunoøtea Coreea drept sferæ de influenflæ
japonezæ øi ceda Japoniei partea de sud a insulei Sahalin, peninsula chinezæ Liaotung — cu
oraøele Port Arthur øi Dairen —, precum øi calea feratæ din Manciuria de sud.
Aceastæ deschidere a Statelor Unite în raporturile cu Japonia va fi în curând urmatæ de alfli
paøi în aceeaøi direcflie. Astfel, în 1905 se încheia un memoranum secret Taft°Katsura (Taft
fiind ministrul de Ræzboi al SUA, iar Katsura ministrul de Externe japonez). Memorandumul
stipula cæ SUA nu se vor amesteca în treburile Japoniei în Coreea în schimbul renunflærii de
cætre aceasta la cuceriri teritoriale în Filipine (aflate din 1898 sub ocupaflie americanæ). Japonezii
au interpretat Memorandumul ca o aprobare datæ de cætre SUA protectoratului japonez asupra
Coreii (159,1976, p. 351). În 1908, între cele douæ flæri se încheia acordul Root°Takahira (Root
era secretarul de stat al SUA, iar Takahira ambasador al Japoniei la Washington). Acordul
prevedea cæ SUA øi Japonia: 1. Vor menfline statu-quo°ul în Pacific; 2. Vor respecta posesiunile
teritoriale ale celeilalte pærfli în Pacific; 3. Vor susfline politica porflilor deschise faflæ de China
øi 4. Vor susfline prin mijloace paønice independenfla øi integritatea teritorialæ a Chinei. Privite
în perspectivæ istoricæ, documentele americano°japoneze din 1905 øi 1908 aratæ cæ SUA, care
flintea sæ devinæ principala forflæ în Pacific, recunoøteau poziflia øi interesele de mare putere
ale Japoniei în aceastæ zonæ, încheiau cu aceastæ flaræ aranjamente care priveau asigurarea
reciprocæ a unor adeværate sfere de influenflæ în Extremul Orient. În acelaøi timp, documente
precum cele menflionate prefaflau viitorul proces de acumulare a unor divergenfle øi conflicte
de interese între Japonia øi SUA, care aveau sæ ducæ în final la ræzboiul din Pacific. Subliniez
în acest sens cæ în 1883, când Statele Unite se pregæteau sæ anexeze Hawaii, Japonia a fost
singura flaræ care protestase împotriva transformærii arhipelagului în cel de°al 50°lea stat din
componenfla SUA (159, 1976, p. 345).
Între timp, în Occident se declanøa ceea ce este cunoscut drept prima crizæ marocanæ. Franfla
urmærea sæ°øi impunæ protectoratul asupra Marocului, pretenflie acceptatæ de Marea Britanie
în 1904. Germania, la rândul sæu, încerca sæ includæ Marocul în sfera sa de influenflæ. Pe 31
martie 1905, Wilhelm al II°lea sosea la Tanger unde rostea un discurs fulminant, cerând ca
Germania sæ beneficieze de libertatea comerflului pe picior de egalitate cu Franfla øi Anglia în
Maroc, iar sultanul marocan sæ ræmânæ un suveran independent (34, 1984, p. 420). Pentru
soluflionarea diferendului, în 1906 avea loc conferinfla internaflionalæ de la Algesiras (Spania)
asupra Marocului. Germania conta pe sprijinul SUA, Italiei øi Austro°Ungariei pentru o politicæ
a „porflilor deschise“ în Maroc; ea considera cæ Rusia era prea slæbitæ prin înfrângerea suferitæ
în Extremul Orient spre a se implica în treburile Africii de nord; de asemenea, spera ca acest
conflict marocan sæ ducæ la slæbirea legæturilor dintre Anglia øi Franfla, legæturi stabilite în
virtutea proaspæt încheiatei Antante Cordiale. Toate aceste calcule s°au dovedit eronate, prima
crizæ marocanæ sfârøindu°se printr°un serios eøec diplomatic pentru Germania (109, 1998, p.
169). Conferinfla va da Franflei øi Spaniei controlul principal asupra Marocului, confirmând
ceea ce Parisul øi Madridul conveniseræ printr°un tratat secret încheiat în 1904, cu acordul
Marii Britanii, acord înscris chiar în prevederile Antantei Cordiale. Germania era izolatæ, ea
beneficiind doar de un sprijin palid din partea Austro°Ungariei. Criza marocanæ întærea relafliile
dintre Marea Britanie øi Franfla. La Algesiras, Londra øi Parisul conveneau asupra începerii
unor negocieri în domeniul militar. Iar øeful diplomafliei britanice, lordul Edward Grey, îl avertiza
pe ambasadorul german la Londra cæ, în cazul unui ræzboi între Germania øi Franfla, Anglia
va lua partea Franflei. Tot la Algesiras, Marea Britanie fæcea primii paøi în direcflia apropierii
de Rusia, politicæ ce avea sæ se finalizeze prin Convenflia din 1907.
Astfel, în a doua jumætate a primului deceniu al secolului XX, cele douæ grupæri milita-
ro°politice erau închegate. Aceste alianfle, în contextul legæturilor unora dintre membrii lor cu
state terfle, deveneau structuri rigide, simpla lor prezenflæ împingând Europa spre un ræzboi
general.
„La finele primului deceniu al secolului douæzeci, echilibrul de forfle degenerase øi provocase
formarea unor coaliflii ostile a cæror rigiditate era egalatæ de dispreflul nesæbuit pentru consecinflele
20 CONSTANTIN VLAD
cu care fuseseræ încheiate. Rusia era legatæ de o Serbie mustind de facfliuni naflionaliste øi chiar
teroriste øi care, neavând nimic de pierdut, nu manifesta nici urmæ de interes faflæ de riscurile
unui ræzboi generalizat. Franfla îi dæduse carte albæ unei Rusii neræbdætoare sæ°øi recâøtige prestigiul
øi stima de sine dupæ Ræzboiul ruso°japonez. Germania fæcuse acelaøi lucru pentru o Austrie
dornicæ pânæ la disperare sæ°øi protejeze provinciile slave de agitaflia pusæ la cale de Serbia, la
rândul ei sprijintæ de Rusia…Timp de câfliva ani, crizele au fost surmontate în continuare, deøi
fiecare dintre ele împingea planeta cu încæ un pas spre conflagraflia inevitabilæ. În aceeaøi ordine
de idei, atitudinea Germaniei în fafla Antantei a dezvæluit o hotærâre neclintitæ de a repeta pentru
a nu se øtie câta oaræ aceeaøi greøealæ: fiecare problemæ s°a væzut transformatæ într°un test de
bærbæflie, care sæ demonstreze cæ Germania era puternicæ øi decisæ, în vreme ce adversarilor le
lipseau atât hotærârea, cât øi forfla propriu°zisæ. Totuøi, cu fiecare provocare din partea Germaniei,
legæturile din cadrul Triplei Antante deveneau mai strânse“ (109, 1998, p. 173).
Inerfliile sistemului internaflional produceau tensiuni în diferite puncte ale globului, având
de regulæ drept protagoniøti principali membri ai celor douæ alianfle. Una dintre aceste tensiuni
era cea de a doua crizæ marocanæ (1911). O ræscoalæ împotriva sultanului Marocului oferea
Franflei øi Spaniei prilejul trimiterii trupelor lor în oraøul Fez, capitala flærii (4 mai 1911).
Germania va reacfliona printr°o demonstraflie de forflæ, canoniera „Panther“ øi cruciøetorul
„Berlin“ acostând în portul Agadâr. Era o provocare la adresa Franflei, cæreia Parisul îi va face
faflæ cu sprijinul hotærât al Marii Britanii, Londra neputând admite o prezenflæ germanæ în
vecinætatea Gibraltarului. Poziflia intransingentæ a Angliei va determina Germania sæ dea înapoi;
pe 4 noiembrie 1911, se încheia un acord franco°german, prin care Berlinul recunoøtea
protectoratul francez asupra Marocului, inclusiv dreptul Franflei de a ocupa militar teritoriul
marocan, în schimbul unor concesiuni franceze în Congo øi Camerun. Aceastæ echilibristicæ
ræzboinicæ a Germaniei va întæri øi mai mult cooperarea franco°britanicæ, în 1912 încheindu°se
între cele douæ flæri un acord naval. Potrivit acestui acord, flota francezæ se deplasa în Mediterana,
Marea Britanie asumându°øi ræspunderea apærærii coastei atlantice a Franflei; semnificaflia acestui
acord avea sæ se dezvæluie pe de°a întregul în 1914, în plinæ crizæ care ducea la declanøarea
Primului Ræzboi Mondial.
Dar zona care devenea tot mai mult punctul de concentrare a contradicfliilor dintre marile
puteri grupate în cele douæ alianfle erau Balcanii, denumifli în mod întemeiat „butoiul cu pulbere
al Europei“. „Moøtenirea“ otomanæ se apropia de scadenflæ, întreflinâd confruntærile vechilor
pretendenfli, lupta de emancipare naflionalæ a unor popoare aflate încæ sub suzeranitatea Porflii,
ca øi unele rivalitæfli între state din regiune, rivalitæfli alimentate øi stimulate de marile puteri.
Rusia, nevoitæ sæ renunfle la ambifliile sale în Pacific øi Asia, îøi îndrepta din nou atenflia cætre
Strâmtori øi regiunile învecinate acestora. Austro°Ungaria continua penetrarea ei în Balcanii
occidentali øi îøi întærea influenfla în Bulgaria. Pe 6 octombrie 1908, Viena anexa formal Bosnia
øi Herflegovina, decretând totodatæ mobilizarea, ceea ce semnifica o miøcare de øah la Rusia.
În aceeaøi zi Bulgaria, încurajatæ de Austro°Ungaria, îøi declara independenfla. Germania sprijinea
actul de forflæ al imperiului dualist, declarându°se, pentru prima oaræ, gata sæ fie alæturi de
Austro°Ungaria în cazul cæ aceasta ar ajunge la un ræzboi în Balcani. Mai mult, Germania

cerea Rusiei øi Serbiei sæ recunoascæ oficial acfliunea Austro°Ungariei. În felul acesta, Germania
se transforma ea însæøi într°un obstacol în calea intereselor ruseøti într°o regiune unde nu avusese
interese vitale øi în care Rusia contase pe sprijinul sæu pentru a tempera ambifliile austriecilor.
Astfel, cum se exprimæ Kissinger, Germania îøi demonstra nu numai nesæbuinfla, ci øi lacune
grave în memoria istoricæ. Cu doar o jumætate de secol în urmæ, Bismarck prevæzuse limpede
cæ Rusia nu va ierta niciodatæ Austria pentru faptul cæ o umilise în Ræzboiul Crimeii. Iatæ cæ
acum Germania comitea aceeaøi greøealæ, contribuind la înstræinarea Rusiei, care începuse la
Congresul de la Berlin. Însæ umilirea unei flæri mari færæ slæbirea ei este de fiecare datæ un joc
periculos (109, 1998, p. 175). În ansamblu, criza provocatæ de anexarea Bosniei øi Herflegovinei
a ascuflit øi mai mult contradicfliile dintre cele douæ blocuri, punând în evidenflæ politica agresivæ
øi duræ a Puterilor Centrale. Totodatæ, în Balcani presiunea blocului german a determinat o
apropiere între statele regiunii, facilitând astfel constituirea alianflei antiotomane din 1912 a
acestor state.
Un efect interesant al aceleiaøi crize va fi slæbirea relafliilor dintre Italia øi partenerii acesteia
din Tripla Alianflæ. Aceasta îøi va gæsi expresia în acordul secret de la Racconigi, semnat între
Rusia øi Italia la 9 februarie 1909, acord îndreptat în principal împotriva expansiunii
austro°ungare în Balcani.
Evenimentele se precipitau în aceastæ zonæ a Europei øi, odatæ cu ele, înaintarea continentului
spre ræzboi. În septembrie, Italia declara ræzboi Imperiului Otoman, pe care°l încheia victoriaosæ.
Prin pacea de la Lausanne (18 octobrie 1912), Italia obflinea Tripolitania, Cirenaica øi
Dodecanezul. Chiar în ziua în care se semna tratatul de pace italo°turc, izbucnea primul Ræzboi
Balcanic, pe care Bulgaria, Serbia, Grecia øi Muntenegru îl purtau împotriva Porflii. În anii
1908°1909, apoi în 1912 Turcia fæcuse mai multe tentative de a încheia o alianflæ cu România,
cærora Bucureøtiul nu le dæduse curs. Faflæ de ræzboiul declanøat, România adopta o poziflie
de neutralitate, condiflionatæ însæ de menflinerea statu-quo°ului în zonæ. Pânæ la sfârøitul lunii
noiembrie 1912, aliaflii balcanici zdrobiseræ principalele forfle ale Porflii în Europa øi eliberaseræ
cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice. Temându°se cæ aliaflii balcanici vor ocupa capitala
turcæ, marile puteri trimiteau trupe la Constantinopol. În decembrie 1912, debutau la Londra
tratativele de pace între cele patru state balcanice øi Poartæ. Totodatæ, în capitala Angliei se
deschidea Conferinfla ambasadorilor marilor puteri (Austro°Ungaria, Franfla, Germania, Italia,
Marea Britanie øi Rusia) în problemele sud°estului european. Tratativele eøuau, în ianuarie
1913 luptele dintre aliaflii balcanici øi Turcia fiind reluate. Pacea între puterile beligerante se
încheia la Londra la 30 mai 1913.
Bulgaria, care considera cæ pacea de la Londra nu°i dæduse satisfacflie (Sofia urmærea
încorporarea întregii Macedonii øi a Traciei), ataca Serbia øi Grecia; pe 29 iunie 1913 începea
cel de°al doilea Ræzboi Balcanic între Bulgaria, pe de o parte, øi Serbia, Grecia øi Muntenegru,
pe de altæ parte. Austro°Ungaria va face presiuni asupra României sæ sprijine Sofia în acfliunea
22 CONSTANTIN VLAD
sa militaræ. România însæ va intra pe 10 iulie în ræzboi împotriva Bulgariei. În nota remisæ de
guvernul român prin care se anunfla starea de ræzboi între cele douæ flæri se aræta cæ acesta
„a prevenit din timp guvernul bulgar cæ dacæ aliaflii balcanici s°ar afla în stare de ræzboi, România
nu ar putea sæ pæstreze rezerva ce°øi impusese pânæ acum în interesul pæcii øi s°ar vedea silitæ
sæ intre în acfliune. Cum guvernul bulgar «nu a considerat necesar sæ ræspundæ acelei comunicæri»
iar trupele sale au atacat Serbia, færæ vreo prealabilæ notificare, armata românæ a primit ordinul
de a interveni“ (28, 1986, p. 156).
Ostilitæflile se desfæøurau în defavoarea Bulgariei, ceea ce determina Sofia sæ cearæ pace.
Conferinfla de pace, la care participau România, Serbia, Grecia øi Muntenegru, pe de o parte,
øi Bulgaria, pe de altæ parte, debuta la Bucureøti la 29 iulie 1913, sub preøedinflia lui Titu
Maiorescu. Tratatul de pace de la Bucureøti era semnat la 10 august 1913. Potrivit prevederilor
sale, Serbia primea partea de sud a Macedoniei, României îi revenea sudul Dobrogei,
„Cadrilaterul“, format din cele douæ judefle: Caliacra øi Durostor, iar Grecia prelua o parte a
Macedoniei. Pacea de la Bucureøti
„…a constituit primul moment când reprezentanflii statelor øi popoarelor sud°est europene nu
s°au mai gæsit în anticamera tratativelor unde li se hotæra soarta, aøa cum se petrecuse cu ocazia
Congresului de la Paris, a pæcii de la San Stefano ori a Congresului de la Berlin, marile puteri,
cu toate încercærile de imixtiune în afacerile balcanice, fiind nevoite sæ asiste aproape
neputincioase la noile reglementæri intervenite într°o zonæ pe care se obiønuiseræ sæ o controleze
din toate punctele de vedere“ (34, 1984, pp. 446°447).
Totodatæ, cel de°al doilea Ræzboi Balcanic constituia un momemt semnificativ în procesul
îndepærtærii României de Austro°Ungaria øi de Tripla Alianflæ; pe de altæ parte, Bulgaria øi
Turcia vædeau o apropiere din ce în ce mai mare de Puterile Centrale.
Tot în 1913, pe 8 noiembrie, Germania semna o convenflie militaræ cu Poarta, în baza cæreia
urma sæ reorganizeze armata turcæ, scop pentru care avea sæ trimitæ la Constantinopol o misiune
militaræ condusæ de un general. Prezenfla misiunii germane în Turcia va prilejui Kaiserului o
declaraflie grandilocventæ, prin care se exprima speranfla cæ „în curând steagurile germane vor
fâlfâi pe meterezele Bosforului“ (109, 1998, p. 176). Pufline lucruri, continuæ autorul citat, ar
fi putut irita Petersburgul mai tare decât faptul cæ Germania emitea pretenflii la controlul unei
strâmtori care îi fusese interzis Rusiei de cætre Europa mai bine de un secol. La rândul lor,
Marea Britanie øi Franfla îøi declarau opoziflia faflæ de convenflia militaræ germano°turcæ.
Aøa arætau relafliile intereuropene în ajunul anului fatidic 1914. În fapt, lucrærile Conferinflei
de la Londra aveau sæ fie ultimul exemplu în care sistemul internaflional de dinaintea Primului
Ræzboi Mondial se dovedea capabil sæ aplaneze conflictele. Dupæ respectiva conferinflæ, fiecare
dintre marile puteri a fost cuprinsæ de panicæ la gândul cæ atitudinea pacifistæ ar putea s°o facæ
sæ paræ slabæ øi nevrednicæ de încredere, putându°se trezi pæræsitæ de aliafli øi abandonatæ de
una singuræ în fafla unei coaliflii ostile. Statele au început sæ°øi asume niveluri de risc nefiresc
de înalte pentru interesele lor naflionale tradiflionale øi care nu corespundeau unor obiective
starategice raflionale pe termen lung. Germania a acceptat riscul unui ræzboi mondial spre a
putea fi consideratæ o susflinætoare a politicii duse de Viena în problema teritoriilor slavilor
de sud, deøi ea nu avea nici un fel de interes în regiune. Rusia, la rândul ei, se aræta gata sæ
lupte cu toate forflele împotriva Germaniei spre a fi perceputæ ca un aliat de nædejde al Serbiei.
„Germania øi Rusia nu se aflau într°un conflict direct major; confruntarea lor era rodul
contiguitæflii; pentru cæ, atunci când Rusia øi Germania ajungeau sæ se calce pe umbræ în centrul
continentului, aceasta însemna ræzboi“ (109, 1998, pp. 156, 178).
CAP. II.
RAPORTURI DE PUTERE
Aøa arætau jocurile de putere în care era antrenatæ diplomaflia pe scena europeanæ øi mondialæ
la început de secol XX. Sæ vedem acum ce raporturi de putere se aflau în spatele lor; pentru
cæ nu numai suportul curent al politicii externe øi diplomafliei, dar øi dinamica politicii mondiale
øi rezultatul ei final — final într°un context istoric dat — depind în ultimæ instanflæ de raporturile
de putere între actori. Voi prezenta aceste raporturi în principal pe baza datelor cuprinse în
lucrarea istoricului american Paul Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers (1989),
care extrage aceste date din surse numeroase øi demne de încredere.
Douæ aspecte mi se par interesante în aceastæ privinflæ: primul, evoluflia raporturilor de forfle
între principalele puteri ale lumii din a doua jumætate a secolului XIX pânæ în 1914; al doilea,
aceleaøi raporturi în 1914 în cazul statelor beligerante. Reproduc øi cifrele referitoare la ultimele
decenii din secolul XIX întrucât, prin ele, comparaflia raporturilor de putere dintre statele
antrenate în ræzboi la momentul declanøærii acestuia are o certæ relevanflæ. Pentru primul aspect,
mæ voi referi la astfel de indicatori cum sunt populaflia, potenflialul industrial total, ponderea
în producflia mondialæ manufacturatæ, producflia de oflel, venitul naflional total øi pe locuitor,
mærimea forflelor armate øi puterea navalæ.
Aøadar, Rusia era de departe cea mai populatæ dintre marile puteri cuprinse în statisticæ,
urmatæ în ordine de Statele Unite øi Germania, care a cunoscut în intervalul 1890°1913 creøteri
semnificative la acest indicator. Totodatæ, este demn de semnalat cæ faflæ de alte mari puteri:
Anglia, Japonia, Italia, cu sporuri ce pot fi considerate normale, populaflia Franflei era aproape
stagnantæ, aceastæ flaræ fiind în 1913 pe penultimul loc între statele la care se referæ datele,
devansând doar Italia. În tabelul 1 sunt prezentate principalele date privind dezvoltarea
economicæ a marilor puteri.
Am prezentat grupat datele privind economia marilor puteri întrucât ele, cumulate, oferæ
imaginea forflei economice a flærilor în cauzæ. Se impune constatarea cæ cea mai dinamicæ
economie în perioada respectivæ a fost cea americanæ. Potenflialul industrial al SUA, care
reprezenta în 1880 doar 46,9% din nivelul atins de Marea Britanie în 1900, va ajunge la 127,8%
în ultimul an al secolului XIX, spre a face un salt la 198,1% în 1913. Dacæ în 1880 Anglia
deflinea cea mai mare pondere în producflia manufacturieræ a lumii, în 1900 ea cedase primul
loc Statelor Unite, pentru ca în 1913 nu mai puflin de 32,0 procente din industria prelucrætoare
Tabelul nr. 1: Populaflia Marilor Puteri (1890°1913)

(milioane) *
1890 1900 1910 1913

Rusia 116,8 135,6 159,3 175,1
Statele Unite 62,6 75,9 91,9 97,3
Germania 49,2 56,0 64,5 66,9
Austro°Ungaria 42,6 46,7 50,8 52,1
Japonia 39,9 43,8 49,1 51,3
Franfla 38,3 38,9 39,5 39,7
Marea Britanie 37,4 41,1 44,9 45,6
Italia 30,0 32,2 34,4 35,1
*108, 1989, p. 199,Table 12
Tabelul nr. 2: Potenflialul industrial total al Marilor Puteri

în procente, 1880°1913 (Marea Britanie1900 =100%) *
1880 1900 1913

Marea Britanie 73,3 100 127,2
Statele Unite 46,9 127,8 298,1
Germania 27,4 71,2 137,7
Franfla 25,1 36,8 57,3
Rusia 24,5 47,5 76,6
Austro°Ungaria 14,0 25,6 40,7
Italia 8,1 13,6 22,5
Japonia 7,6 13,0 25,1
*108, 1989 p. 201, Table 16

26 CONSTANTIN VLAD
Tabelul nr. 3: Ponderea în industria prelucrætoare a lumii

(procente) *
1880 1900 1913

Marea Britanie 22,9 18,5 13,6
Statele Unite 14,7 23,6 32,0
Germania 8,5 13,2 14,8
Franfla 7,8 6,8 6,1
Rusia 7,6 8,8 8,2
Austro°Ungaria 4,4 4,7 4
Italia 2,5 2,5 2,4
*108, 1989 p 202, Table 17.
Tabelul nr. 4: Producflia de oflel a Marilor Puteri

(milioane tone) *
1890 1900 1910 1913

Statele Unite 9,3 10,3 26,5 31,8
Marea Britanie 8,0 5,0 6,5 7,7
Germania 4,1 6,3 13,6 17,6
Franfla 1,9 1,5 3,4 4,6
Austro°Ungaria 0,97 1,1 2,1 2,6
Rusia 0,95 2,2 3,5 4,8
Japonia 0,02 _ 0,16 0,25
Italia 0,01 0,11 0,73 0,93
*108, 1989 p. 200. Table 15

mondialæ sæ fie concentratæ în SUA. În ceea ce priveøte producflia de oflel, Statele Unite aveau
deja întâietate în 1890, avansul lor mærindu°se mereu, ajungând la 31,8 milioane tone în 1913.
Pe locul imediat urmætor ca dinamism economic se situa Germania. Astfel, de unde potenflialul
industrial german reprezenta în 1880 doar 27,4 la sutæ din etalonul de sutæ la sutæ al Marii
Britanii în 1900, va ajunge în 1913 la 137,7 la sutæ faflæ de acest etalon, situându°se ferm pe
locul al doilea în lume. În ceea ce priveøte partea sa în producflia manufacturieræ mondialæ,
Germania va recupera rapid marea ræmânere în urmæ din 1880 faflæ de Anglia, depæøind°o în
mod clar în 1913. Cu privire la producflia de oflel, Germania va cunoaøte cea mai accentuatæ
creøtere, instalându°se în mod hotærât pe locul al doilea mondial încæ din 1910. Prin contrast,
datele referitoare la Franfla relevæ performanfle sensibil mai slabe. Astfel, potenflialul industrial
în 1913 reprezenta doar 57,3 la sutæ din nivelul britanic al anului 1900. Ponderea Franflei în
producflia manufacturieræ a lumii scædea de la 7,8 la sutæ în 1880 la 6,1 procente în 1913. Iar
producflia de oflel, deøi în creøtere de la 1,9 milioane tone în 1890 la 4,6 milioane tone în 1913,
marca o serioasæ ræmânere în urmæ atât relativæ, cât øi în cifre absolute nu numai faflæ de Statele
Unite, dar øi faflæ de Germania.
O viziune sinteticæ asupra nivelului de dezvoltare a marilor puteri, care întæreøte semnificafliile
datelor deja prezentate, este oferitæ de urmætorul tabel privitor la venitul naflional, populaflie
øi venitul naflional pe locuitor în 1914.
Deci, Rusia, cu cea mai numeroasæ populaflie între flærile acoperite de statisticile folosite
aici, avea un venit naflional de doar 7 miliarde dolari, revenindu°i 45 dolari per capita. În schimb,
cu o populaflie de 98 de milioane, Statele Unite dispuneau de un venit naflional de 37 miliarde
Tabelul nr. 5: Venitul naflional, populaflia øi venitulnaflional pe locuitor al Marilor Puteri (1914)*
Venit nafl. Populaflie Venit nafl. /loc

(mlrd. USD) (mil). (USD)
Statele Unite 37 98 377

Marea Britanie 11 45 244
Germania 12 65 184
Franfla 6 39 153
Italia 4 37 108
Austro°Ungaria 3 52 57
Rusia 7 171 41
Japonia 2 5 36
*108, 1989, p. 243, Table 25

28 CONSTANTIN VLAD
dolari, nivelul pe locuitor ridicându°se la 377 dolari. O seconda Germania cu 12 miliarde dolari
venit naflional, 65 milioane locuitori øi 184 dolari pe locuitor, încæ în urma Angliei la acest
ultim indicator, dar înaintea Franflei la tofli trei indicatorii avufli aici în vedere.
În ceea ce priveøte forflele armate, inclusiv cele navale, situaflia era urmætoarea:
Tabelul nr. 6: Personalul militar øi naval al Marilor Puteri (1880°1914) (mii) *
1880 1890 1900 1910 1914

Rusia 791 677 1 162 1 285 1 352
Franfla 543 542 715 769 910
Germania 426 504 524 694 891
Marea Britanie 367 420 624 571 532
Austro°Ungaria 246 346 385 425 444
Italia 216 284 255 322 345
Japonia 71 84 234 271 306
Statele Unite 34 39 96 127 164
*108, 1989, p. 203, Table 19
Tabelul nr. 7: Tonajul marinei militare a Marilor Puteri (1980°1914) (mii tone) *
*108, 1989, p. 203, Table 20
Astfel, numærul cel mai mare de oameni sub arme era constant deflinut de Rusia. O seconda,
la fel de constant, Franfla, urmatæ îndeaproape de Germania, cu excepflia anului 1900 când acest
1880 1890 1900 1910 1914
Marea Britanie 650 679 1 065 2 174 2 714
Franfla 271 319 499 725 900
Rusia 200 180 383 401 679
Statele Unite 169 240 333 824 985
Italia 100 242 245 327 498
Germania 88 190 285 964 1 305
Austro°Ungaria 60 66 87 210 372
Japonia 15 41 187 496 700
loc trei era ocupat de Marea Britanie. În schimb, în ceea ce priveøte puterea navalæ, Anglia
îøi menflinea nedisputat prima poziflie. Totodatæ, ca urmare a ambifliosului program de înarmare
navalæ, Germania se impunea pe locul al doilea, poziflie consolidatæ categoric în 1914.
Este de remarcat cæ asemenea date surprind, în mare mæsuræ, aspectele predominant
cantitative ale raporturilor de forfle dintre marile puteri ale vremii. Desigur, prin ele însele date
precum cele prezentate mai sus spun ceva esenflial øi despre calitatea vieflii unei societæfli, a
unui stat. Totuøi, conceptul de calitate a raporturilor de forfle are un conflinut mai bogat decât
ceea ce este intrinsec calitativ în indicatorii materiali ce mæsoaræ aceste raporturi. Øi, cu
certitudine, aspectele calitative ale acestor raporturi nu sunt mai puflin relevante pentru înflelegerea
dinamicii relafliilor internaflionale, în ansamblul sau în diferite secvenfle ale acestora. Citez în
aceastæ privinflæ cazul Japoniei, flaræ cu cifre modeste referitor la dezvoltarea economicæ, precum
øi cu nivele inferioare de înarmare, de pildæ faflæ de Rusia. Aceasta n°a împiedicat totuøi victoria
Japoniei asupra Imperiului flarist în ræzboiul din 1904°1905. Este doar un exemplu, el reliefând
însæ cu pregnanflæ însemnætatea — ce poate deveni, în anumite condiflii, hotærâtoare — tocmai
a laturilor calitative ale raporturilor de forfle. Prezentæm aici un text pertinent tocmai pentru
înflelegerea a ceea ce înseamnæ conceptul de raporturi de forfle, text reprodus de Paul Kennedy
dupæ autorul englez Correlli Barnett:
„Puterea unui stat°nafliune nu constæ în nici un caz doar în forflele sale armate, ci øi în resursele
sale economice øi tehnologice; în dexteritatea, clarviziunea øi hotærârea cu care este promovatæ
politica sa externæ; în eficienfla organizærii sale sociale øi politice. Ea constæ în cea mai mare
mæsuræ în nafliunea însæøi, în oameni, cu îndemânarea, energia, ambiflia, disciplina øi inifliativa
lor; cu credinflele, miturile øi iluziile lor. Øi, mai departe, ea constæ în modul cum aceøti tofli
factori sunt interrelaflionafli. Mai mult decât atât, puterea naflionalæ nu trebuie apreciatæ în sine,
în întinderea sa absolutæ, ci în relaflie cu obligafliile stræine sau imperiale ale statului; ea trebuie
consideratæ în legæturæ cu puterea altor state“ (apud 108, 1989, p. 202).
Deosebit de relevante pentru mæsurarea raporturilor de forfle dintre marile puteri în momentul
declanøærii Primului Ræzboi Mondial se dovedesc datele comparative privitoare la cele douæ
alianfle militare. Ele sunt cuprinse în tabelele 8, 9 øi 10.
Consider cæ datele din cele trei tabele reproduse mai sus vorbesc de la sine, atât despre
raporturile de forfle dintre cele douæ alianfle care se vor înfrunta în Primul Ræzboi Mondial,
cât øi despre eforturile materiale øi umane fæcute de diferite flæri participante la ræzboi; de aceea,
dupæ pærerea noastræ, ele nu au nevoie de multe comentarii øi interpretæri. Mæ limitez în
consecinflæ sæ remarc faptul cæ alianfla franco°rusæ (aøa cum ea a premers formarea Triplei
Înflelegeri) era inferioaræ Puterilor Centrale la tofli indicatorii luafli în considerare: procentul
în producflia industrialæ manufacturieræ mondialæ, consumul de energie, producflia de oflel øi
potenflialul industrial total. Intrarea Marii Britanii în ecuaflie, schimba situaflia în favoarea
Antantei, cu excepflia nivelului producfliei de oflel. În fine, prin alæturarea Statelor Unite, Antanta
dobândea o superioritate categoricæ faflæ de Puterile Centrale, pe toatæ linia. Kennedy subliniazæ
însemnætatea în ultimæ instanflæ hotærâtoare a acestei superioritæfli:
30 CONSTANTIN VLAD
Tabelul nr. 8: Comparaflii industrial/tehnologice ale Alianflelor din 1914*
Germania + Austro°Ungaria Franfla/Rusia + Anglia

Procente în producflia 19,2% 14,3% + 13,6% = 27,9%
manufacturieræ mondialæ (19
Energie consumatæ, mil. 236,4 116,8 +195,0 = 311,8
tone/metrice echivalent cærbune
Producflia de oflel, 1913, 20,2 9,4 + 7,7 = 17,1
mil. tone
Potenflial industrial total 178,4 133,9 + 127,2 = 261,1
(Anglia 1900=100)
*108, 1989, p. 258, Table 22
Tabelul nr. 9: Comparaflii industrial/tehnologice între Alianfle, cu Statele Unite, dar færæ Rusia
(1913) *
Anglia+SUA+Franfla Austro°Ungaria
Germania
Procente în producflia 51,7% 19,2%
manufacturieræ Mondialæ
Energie consumatæ mil. tone 298,8 236,4
metrice Echivalent cærbune
Producflia de oflel (mil. tone) 44,1 20,2
Potenflial industrial total (Anglia 472,6 178,8

1900=100)
*108, 1989, p. 271, Table 24

Tabelul nr. 10: Cheltuielile de ræzboi øi totalul forflelor mobilizate (1914°1919) *
Chelt. mil. (mld. USD) Total. forflelor la preflurile din

1913 mobilizate (mil.)
Imperiul Britanic 23,0 9,5
Franfla 9,3 8,2
Rusia 5,4 13,0
Italia 3,2 5,6
Statele Unite 17,1 3,8
Alfli aliafli (Belgia, România, 0,3 2,6
Portugalia, Grecia, Serbia)
Total aliafli 57,7 40,7
Germania 19,9 13,25
Austro°Ungaria 4,7 9,00
Bulgaria/Turcia 0,1 2,85
Total Puterile Centrale 24,7 25,10
*108, 1989 p. 274, Table 25
„În timp ce ar fi greøit sæ se pretindæ cæ rezultatul Primului Ræzboi Mondial a fost predestinat,
evidenfla prezentatæ aici [între altele, tabelele reproduse — C.V.] sugereazæ cæ întregul curs al
conflictului — stagnarea iniflialæ a celor douæ pærfli, ineficienfla intrærii în ræzboi a Italiei, epuizarea
treptatæ a Rusiei, caracterul decisiv al intervenfliei americane în menflinerea presiunii Aliaflilor
øi colapsul final al Puterilor Centrale — se coreleazæ strâns cu economia øi producflia industrialæ,
precum øi cu forflele mobilizate efectiv valabile fiecærei alianfle în diferite faze ale luptei. Desigur,
generalii au continuat sæ comande, bine sau prost, campaniile lor, trupele au stimulat pe mai
departe curajul moral individual în asaltul asupra pozifliilor inamicului, iar marinarii au trebuit
sæ îndure în continuare asprimile ræzboiului pe mare; dar înregistrarea ostilitæflilor aratæ cæ
asemenea calitæfli øi talente au existat de ambele pærfli øi nu au aparflinut în mod disproporflionat
numai uneia dintre coaliflii. Ceea ce a aparflinut unei singure pærfli, mai ales dupæ 1917, a fost
o marcatæ superioritate în forflele productive. Ca øi anterior, în lungi ræzboaie de coaliflie, acest
factor a devenit în final decisiv“ (108, 1989, p. 274).
CAP. III.
UN INEVITABIL PROGRAMAT
Aøa cum am arætat mai sus, tratatul anglo°japonez din 1902 øi consecinflele sale aveau
calitatea de a debloca unele dintre verigile importante ale sistemului de relaflii internaflionale.
Adaug aici cæ aceleaøi evenimente erau de naturæ sæ limpezeascæ øi, totodatæ, sæ rigidizeze
raporturile internaflionale, într°o serie de puncte nodale ale acestora.
Limpezire, întrucât relafliile dintre principalii actori ajungeau sæ se alinieze de°a lungul unor
interese fundamentale — comune pentru unele sau altele dintre marile puteri, diferite pânæ la
adversitate între cele douæ grupæri ce cuprindeau aceste mari puteri. În noile condiflii istorice,
interesele reciproce care apropiau Marea Britanie, Franfla øi Rusia prevalau în mod hotærât
faflæ de raporturile fiecæreia dintre ele cu Germania sau Austro°Ungaria. Desigur, contacte øi
acfliuni între diferitele flæri angajate în cele douæ tabere opuse vor continua sæ aibæ loc. În august
1908, regele Angliei, Edward al VII°lea, îl vizita la Berlin pe nepotul sæu, Kaiserul Wilhelm
al II°lea, într°o încercare, eøuatæ însæ, de a tempera politica germanæ de înarmare în domeniul
naval. Chiar øi în 1912, în timpul vizitei la Berlin a lordului Haldane, ministrul Marinei, Marea
Britanie propunea un acord naval, în schimbul unei neutralitæfli binevoitoare a britanicilor faflæ
de Germania, dacæ aceasta ajungea sæ fie atrasæ într°un conflict, færæ însæ a fi agresoare,
propunere ræmasæ færæ ræspuns. Acfliuni asemænætoare întreprindea Rusia. În noiembrie 1910,
flarul Nicolae al II°lea vizita Berlinul, încercând sæ previnæ ca Germania sæ sprijine acfliunile
agresive ale Austro°Ungariei în Balcani. Apoi, în 1911 se încheia un acord germano°rus prin
care se delimitau sferele de influenflæ ale celor douæ flæri în Orientul Mijlociu. Asemenea acfliuni
însæ nu modificau orientarea fundamentalæ a puterilor în cauzæ, ele ræmânând ataøate alianflelor
pe care le încheiaseræ. Mai mult încæ, în cazul Angliei, tentativa lordului Haldane avea sæ fie
ultimul prilej în care Marea Britania øi Germania încercau perfectarea unor aranjamente bilaterale
cu implicaflii pentru politica lor de alianfle. Astfel, limpezirea pe care o evocam mai sus, devenea
rigidizare în raporturile dintre cele douæ blocuri, acestea transformându°se în promotoare ale
unor politici ce duceau în mod fatal la ræzboi.
„În perspectivæ istoricæ, alianflele se formaseræ pentru întærirea forflei nafliunilor în eventualitatea
unui ræzboi; pe mæsuræ ce se apropia Primul Ræzboi Mondial, devenea din ce în ce mai limpede
faptul cæ principalul motiv al ræzboiului era întærirea alianflelor“ (109, 1998, p. 179).
Aceastæ împrejurare diminua în mod dramatic capacitatea sistemului internaflional, deci a

diplomafliei, de a preveni crizele øi de a le solufliona prin mijloace politice atunci când acestea
se declanøau, ceea ce ilustra slæbirea rolului factorilor politici în flinerea sub control a tensiunilor
ce apæreau între state. Prin aceasta, diplomaflia, cu vocaflia sa de a ajunge la înflelegeri prin
compromisuri, devenea neputincioasæ; în raporturile internaflionale, mai precis în cele dintre
cele douæ Alianfle se impunea „jocul de sumæ nulæ“: ceea ce pierdea o tabæræ era neapærat un
câøtig pentru cealaltæ, øi vice°versa.
Rigidizarea raporturilor internaflionale øi descreøterea rolului øi ræspunderilor factorilor
politici erau determinate øi de unele evoluflii în domeniul doctrinelor militare øi strategiilor
de ræzboi. Cazul Germaniei este ilustrativ în aceastæ privinflæ. Bismarck avusese ca obiectiv
principal al politicii externe germane evitarea unui ræzboi pe douæ fronturi — de exmplu, a
unui conflict militar simultan cu Franfla øi Rusia. Helmuth von Moltke, øeful Marelui Stat Major
sub cancelarul de fier, neescluzând totuøi o astfel de posibilitate, optase pentru o strategie
defensivæ, care sæ permitæ rezistenfla eficace, mai întâi împotriva Franflei, apoi împotriva Rusiei,
ceea ce ar fi permis atingerea obiectivelor politice ale ræzboiului prin obflinerea unor acorduri
de pace bazate pe compromisuri, favorabile Kaiserreich°ului. Ieøirea din scenæ a lui Bismarck,
precipitatæ de noul Kaiser, Wilhelm al II°lea, aducea un nou øef de stat major, în persoana lui
von Schlieffen. Acesta schimba sensul strategiei lui Moltke, inaugurând ceea ce avea sæ devinæ
„planul Schlieffen“. Pornind de la premiza cæ „în ræzboiul contra Germaniei Franfla se va baza
în primul rând pe apærare, deoarece nu va primi nici un ajutor activ din partea Rusiei“ (153,
1981, p. 127), planul menflionat preconiza un ræzboi ofensiv pe douæ fronturi, împotriva Franflei
øi Rusiei, declanøat simultan, dar purtat mai întâi în Vest, spre a determina capitularea rapidæ
a Parisului, urmatæ de redirecflionarea efortului militar spre Est, încæ înainte ca Rusia sæ°øi fi
terminat mobilizarea. Era concepflia unui ræzboi total, care excludea orice alt deznodæmânt
decât o victorie completæ. În tabæra cealaltæ, mai precis în cazul Rusiei, se impunea ideea unui
conflict militar desfæøurat simultan cu ambii adversari, deci atât cu Austro°Ungaria, cât øi cu
Germania. Aceasta, întrucât politicienii øi strategii ruøi realizau, mai ales dupæ anexarea Bosniei
øi Herflegovinei, cæ în spatele politicii expansioniste a Vienei în Balcani se afla sprijinul
Berlinului. De aci, concepflia unui ræzboi purtat øi împotriva Germaniei spre a preveni ca aceasta,
ræmasæ în afara conflictului, sæ intervinæ ulterior øi sæ impunæ termenii acordului de pace.
Aceste concepflii strategice fundamentau planurile de ræzboi, inclusiv programele de mobi-
lizare. Am arætat mai sus ce resurse enorme, umane øi materiale, au angajat puterile beligerante
în Primul Ræzboi Mondial. Or, mobilizarea unor armate de milioane de oameni, deplasarea
lor øi a armamentului cu care erau dotate spre câmpurile de bætælie, aprovizionarea forflelor
combatante în timpul luptelor, punerea economiei pe picior de ræzboi etc. presupuneau eforturi
uriaøe, care trebuiau precizate, orientate øi organizate pe timp de pace. Tabæra care tergiversa
mæsurile de mobilizare era condamnatæ sæ piardæ avantajele pe care le asigurau alianflele øi
dædea în acest fel inamicului posibilitatea de a înfrânge fiecare adversar pe rând. Nevoia tuturor
statelor membre ale alianflelor de a mobiliza simultan devenise atât de importantæ în minflile
34 CONSTANTIN VLAD
conducætorilor europeni încât ea s°a transformat în cheia de boltæ a aranjamentelor diplomatice

solemne. Scopul alianflelor nu mai era garantarea sprijinului dupæ începerea unui ræzboi, ci
garantarea faptului cæ fiecare aliat se va mobiliza cât mai repede cu putinflæ øi de preferinflæ
înaintea adversarului.
„Când alianflele alcætuite dupæ acest principiu au ajuns sæ se confrunte, ameninflærile provenind
din mobilizare au devenit ireversibile, fiindcæ încetarea mobilizærii la jumætatea drumului era
incomparabil mai dæunætoare decât refuzul de a o declanøa de la început. Dacæ o tabæræ se oprea,
iar cealaltæ îøi vedea de treburi înainte, situaflia devenea din ce în ce mai grea cu fiecare zi ce
trecea. Acest „sindrom al Judecæflii de Apoi“ a scos efectiv conceptul de casus belli de sub control
politic. Fiecare crizæ avea în ea resortul unei escaladæri armate — decizia de mobilizare — øi
fiecare ræzboi avea toate øansele sæ devinæ general“ (109, 1998, p. 181).
Într°adevær, în gândirea strategico°militaræ a vremii apæruse ideea cæ nu o acfliune militaræ
propriu-zisæ, ci mæsura de mobilizare constituia casus belli. O astfel de idee dominase tratativele
care se finalizaseræ prin încheierea convenfliei militare ruso°franceze din 1894, prevæzutæ a
ræmâne în vigoare atâta vreme cât avea sæ dureze Tripla Alianflæ. Astfel, articolul 1 al Convenfliei
prevedea cæ „în cazul în care forflele Triplei Alianfle sau numai Germania ar mobiliza, la primul
anunfl al evenimentului øi færæ a fi nevoie de acord prealabil pærflile vor mobiliza imediat øi
simultan totalitatea forflelor lor øi le vor aduce cât mai aproape de frontierele lor“ (apud 153,
1981, p. 77).
Dupæ cum aveau s°o arate cercetærile istorice ulterioare, deøi în perioada respectivæ cea
mai mare probabilitate de izbucnire a unui ræzboi care sæ antreneze Germania era în Est, Marele
Stat Major german întocmise planuri pentru o campanie în Vest, cu mæsurile adecvate de
mobilizare. În ceea ce îl priveøte, Marele Stat Major rus avea planuri nu pentru cazul unui
ræzboi separat cu Austro°Ungaria sau cu Germania, ci pentru un conflict militar simultan cu
ambele aceste flæri; în acelaøi fel erau întocmite øi programele de mobilizare. De aceea, pentru
conducætorii militari germani, în cazul unui conflict în Est, problema nu era dacæ Franfla avea
sæ intre în ræzboi, ci dacæ ea s°ar fi flinut deoparte; la fel, pentru militarii ruøi, în cazul unui
conflict cu Austro°Ungaria, problema o ridica nu probabilitatea unei participæri a Germaniei,
ci eventualitatea unei neangajæri germane.
În aceste condiflii, când criza a izbucnit, marja de acfliune a factorilor politico°diplomatici
s°a redus pânæ la anulare. La un moment dat, Wilhelm al II°lea a cerut Marelui Stat Major sæ
refacæ planurile de ræzboi, astfel încât acestea sæ fie îndreptate doar împotriva Rusiei; s°a dovedit
însæ imposibil: nu era timp pentru o astfel de schimbare; în plus, Kaizerul avea sæ afle cæ nu
existau nici un fel de planuri militare de rezervæ. La fel, flarul Nicolae al II°lea a ordonat iniflial
mobilizarea numai împotriva Austro°Ungariei; øi aici însæ nu se putea face nimic øi nici planuri
de rezervæ nu existau.
Criza era provocatæ de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, nepotul împæratului Franz
Joseph øi moøtenitorul tronului, împreunæ cu soflia. Iatæ în relatarea lui Kissinger, evenimentul
care avea sæ constituie scânteia ce aprindea incendiul Primului Ræzboi Mondial:
„Pe data de 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, moøtenitorul tronului Habsburgilor, a plætit cu viafla
nesæbuinfla Austriei de a fi anexat Bosnia°Herflegovina în 1908. Nici mæcar modul în care a fost
asasinat n°a putut fi disociat de acel unic aliaj de tragic øi absurd care a marcat dezintegrarea
Austriei. Tânærul terorist sârb a ratat prima încercare de a°l ucide pe Franz Ferdinand, rænindu°l
în schimb pe øoferul care conducea vehiculul arhiducelui. Dupæ ce a ajuns la reøedinfla guverna-
torului øi a muøtruluit administraflia austriacæ pentru neglijenfla crasæ de care dæduse dovadæ,
Franz Ferdinand, împreunæ cu soflia, s°a decis sæ°i facæ o vizitæ victimei la spital. Noul øofer al
perechii regale a greøit drumul øi, ieøind în marøarier de pe strada pe care se angajase, s°a oprit
chiar în fafla asasinului uluit, care îøi îneca amarul în bæuturæ pe terasa unui restaurant. În condifliile
în care victimele îi fuseseræ aduse pe tavæ într°un mod literalmente providenflial, ucigaøul nu a
mai dat greø a doua oaræ. Ceea ce a început ca un cvasiaccident s°a transformat într°o conflagraflie,
cu acel sentiment al inevitabilitæflii specific unei tragedii greceøti“ (109, 1998, p. 187).
Germania promisese Austro°Ungariei încæ din 1913 cæ va fi alæturi de aceasta în cazul
unui conflict militar. Folosindu°se de respectiva promisiune, pe 30 iunie 1914, contele Berchtold,
øeful diplomafliei vieneze, informa autoritæflile germane cæ Austro°Ungaria va adopta mæsuri
energice împotriva Serbiei. Peste câteva zile, Berlinul lua cunoøtinflæ despre intenflia aliatei
sale de a ataca Serbia færæ declaraflie de ræzboi. Din partea Vienei era vorba, færæ îndoialæ, de
presiuni exercitate ca Germania sæ°øi flinæ promisiunea. Pe 5 iulie 1914, Kaizerul îl invita la
prânz pe ambasadorul austriac øi îndemna la o acfliune rapidæ asupra Serbiei (34, 1984, p. 460).
A doua zi, cancelarul german Bethmann°Hollweg confirma poziflia Kaizerului: Austria trebuie
sæ judece ce are de fæcut ca sæ°øi clarifice relafliile cu Serbia; însæ, indiferent de hotærârea Austriei,
ea poate conta în mod sigur pe faptul cæ Germania o va sprijini în calitate de aliat. Era cecul
în alb pe care Viena îl aøtepta de mult.
În timp ce Wilhelm al II°lea întreprindea o lungæ cælætorie pe coastele Norvegiei, criza îøi
urma cursul. Austro°Ungaria pregætea declanøarea ræzboiului. fiærile din Antantæ nu adoptaseræ
o poziflie comunæ. Rusia considera de datoria ei sæ sprijine Serbia, cel mai fidel aliat al sæu în
regiune, mai ales cæ interpreta pregætirile de ræzboi împotriva acesteia ca o manevræ germanæ
ce urmærea compromiterea Petersburgului în Balcani. Guvernul francez era moderat în aprecieri,
în timp ce opinia publicæ se manifesta hotærât pentru apærarea Serbiei. Marea Britanie nu
respingea ideea unei acfliuni austro°ungare de pedepsire a Serbiei, dacæ aceasta se întreprindea
cu grija de a menaja Rusia. În genere
„Marea Britanie, flara în cea mai bunæ poziflie pentru a opri aceastæ înlænfluire a evenimentelor,
a ezitat. Ea nu avea practic nici un interes în Balcani, cu toate cæ avea un interes major în
menflinerea Triplei Înflelegeri. Se temea de ræzboi, dar îi era de°a dreptul groazæ de un eventual
triumf al germanilor. Dacæ Marea Britanie øi°ar fi declarat færæ echivoc intenfliile øi ar fi fæcut
Germania sæ înfleleagæ cæ era dispusæ sæ intre în ræzboi, ar fi existat øanse reale ca împæratul sæ
refuze confruntarea. Aceasta a fost øi pærerea lui Sazonov [ministrul de Externe rus — C.V.],
care avea sæ afirme ulterior: «Nu mæ pot abfline sæ exprim ideea cæ, dacæ în 1914 Sir Edward
Grey ar fi fæcut un anunfl neechivoc øi oportun prin care sæ proclame solidaritatea Marii Britanii
36 CONSTANTIN VLAD
cu Franfla øi Rusia, aøa cum am insistat s°o facæ, ar fi putut salva omenirea de la acel cataclism
înspæimântætor, ale cærei consecinfle au pus în pericol însæøi existenfla civilizafliei europene»“
(109, 1998 p. 190).
Pe 23 iulie guvernul monarhiei dualiste înainta Serbiei un ultimatum în 10 puncte, la care
se cerea ræspuns în 48 ore. Ultimatumul, întocmit cu øtirea øi aprobarea Berlinului, era astfel
formulat încât sæ fie respins, ceea ce ar fi justificat atacarea Serbiei. Iatæ principalele sale puncte:
• suprimarea publicafliilor îndreptate împotriva Austro°Ungariei;
• dizolvarea organizafliei „Narodna Odbrana“ (Apærarea Naflionalæ) øi interdicflia
înfiinflærii în viitor a unor organizaflii similare;
• interzicerea propagandei antiaustriece în øcoli;
• epurarea din armatæ øi din institufliile de stat a ofiflerilor øi funcflionarilor ce desfæøurau
propagandæ împotriva Imperiului dualist;
• colaborarea autoritæflilor sârbe cu trimiøi austro°ungari în vederea reprimærii miøcærilor
øi organizafliilor subversive;
• pedepsirea celor implicafli în atentatul de la Sarajevo, la cercetæri urmând sæ participe
øi reprezentanfli austro°ungari;
• interzicerea traficului ilicit de arme øi pedepsirea celor ce s°au fæcut vinovafli de trecerea
frontierei de cætre complotiøti;
• interdicflia atitudinii ostile a funcflionarilor sârbi faflæ de monarhia austro°ungaræ (34,
1984, p. 461).
Luând în considerare recomandærile la moderaflie fæcute de Franfla øi Marea Britanie, guvernul
de la Belgrad accepta ultimatumul, cu excepflia cererii ca reprezentanflii imperiului sæ participe
la ancheta asupra asasinatului de la Sarajevo, cerere care contravenea constitufliei øi regle-
mentærilor privind procedurile în cazul crimelor. Pentru Viena, însæ, era îndeajuns: va declara
ræzboi Serbiei pe 28 iulie 1914.
Ultimatumul austro°ungar, apoi declaraflia de ræzboi împotriva Serbiei au dus la o situaflie
nouæ. Vremea diplomafliei trecuse, deøi comunicærile între cancelarii vor continua în ritm alert;
evoluflia evenimentelor scæpa de sub controlul factorilor politici, atraøi ei înøiøi într°o goanæ
contra cronometru spre vâltoarea ræzboiului. Pe 30 iulie Rusia decreta mobilizarea generalæ;
pe 31 iulie, Austro°Ungaria fæcea acelaøi lucru. Tot pe 31 iulie Germania înainta Rusiei un
ultimatum sæ opreascæ mæsurile de mobilizare. Concomitent, o notæ ultimativæ a Berlinului
cerea Parisului sæ°øi precizeze poziflia pentru cazul unui conflict germano°rus; dacæ Franfla øi°ar
fi declarat neutralitatea, Germania se angaja sæ n°o atace, cerând însæ drept garanflii fortæreflele
Verdun øi Toul. Rusia nu ræspundea la ultimatum, iar Franfla ræspundea sibilinic cæ va acfliona
în conformitate cu interesele sale naflionale. Pe 1 august, Germania decreta mobilizarea generalæ
øi, totodatæ, declara ræzboi Rusiei. „Cu sufletul øi cu inima curate tragem astæzi spada“, declara
grandilocvent Wilhelm al II°lea în Reichstag. Berlinul pretexta o violare a graniflelor germane
de cætre Franfla øi, pe 3 august, îi declara ræzboi, invadând Belgia, conform Planului Schlieffen.
Ca ræspuns, pe 4 august Marea Britanie intra în ræzboi împotriva Germaniei. La 5 august
Austro°Ungaria declara ræzboi Rusiei øi Muntenegrului, la 6 august Serbia se declara în stare

de ræzboi cu Germania, iar pe 11 august Marea Britanie intra în ræzboi cu Austro°Ungaria. În
sfârøit, pe 23 august 1914 Japonia declara ræzboi Germaniei, iar pe 25 august Austro°Ungaria
intra în ræzboi contra Japoniei, conflictul dobândind dimensiuni mondiale. Se vor declara neutre
Spania, Statele Unite, Norvegia, Suedia, Elveflia, China, Venezuela, Uruguay. Tot pe poziflii
de neutralitate se va situa Italia, deøi aceastæ flaræ era membræ a Triplei Alianfle.
Pe 3 august, la Castelul Peleø din Sinaia se întrunea Consiliul de Coroanæ spre a stabili
poziflia României faflæ de ræzboi. Regele Carol I, precum øi P. P. Carp s°au pronunflat pentru
intrarea României în ræzboi de partea Puterilor Centrale, invocând alianfla dintre România øi
Austro°Ungaria din 5 febrarie 1913, care reînnoia tratatul româno°austro°ungar din 1983, tratat
cæruia, dupæ cum se øtie, i se alæturase øi Germania, chiar de la semnarea lui. În mod concret,
tratatul din 1913 prevedea la articolul 2 cæ, dacæ Austro°Ungaria ar fi atacatæ færæ provocare
din partea°i „într°una din pærflile flinuturilor sale vecine cu România causus foederis se va ivi
de îndatæ pentru aceasta din urmæ“. Iar articolul 3 al aceluiaøi document stipula cæ „dacæ una
din înaltele pærfli contractante s-ar afla ameninflatæ de o agresiune… guvernele respective se
vor pune de acord asupra mæsurilor de luat în vederea unei cooperæri a armatelor lor“ (apud
48, 1936, pp. 6°7). Or, aceste condiflii nu erau deloc întrunite: Austro°Ungaria nu era victima
unei agresiuni ci, dimpotrivæ, pornise ea însæøi ræzboi împotriva Serbiei; Austro°Ungaria nu
fusese atacatæ din pærflile flinuturilor vecine cu România, ci atacase ea o flaræ vecinæ cu România.
Acestor considerente ce decurgeau din litera øi spiritul tratatului româno°austro°ungar li se
alæturau cele ce flineau de flelul suprem al României, acela de reîntregire a neamului. De aceea,
Consiliul de Coroanæ va hotærî neutralitatea. Istoriceøte vorbind, era poziflia cea mai raflionalæ
øi în deplinæ consonanflæ cu interesele naflionale. În flaræ exista un puternic curent împotriva
alianflei cu Austro°Ungaria øi Germaniei, øi în favoarea apropierii României de Antantæ. Pe
calea acestei apropieri un pas important fusese fæcut pe 13 iunie 1914 — deci, cu puflin înaintea
declanøærii ræzboiului — când flarul Nicolae al II°lea vizitase România. Convorbirile dintre
cei doi monarhi, purtate la Constanfla, apoi între I. I. C. Brætianu øi S. D. Sazonov, constituiseræ
prilejuri potrivite pentru un larg schimb de pæreri asupra situafliei internaflionale øi pentru o
mai bunæ înflelegere a pozifliilor celor douæ flæri. La propunerea regelui Carol, Sazonov fæcea
o scurtæ vizitæ la Sinaia, de unde acesta øi Brætianu, împreunæ în acelaøi automobil, pætrundeau
câfliva kilometri dincolo de granifla dintre România øi Austro°Ungaria, într°un gest pe care
Sazonov îl caracteriza drept o expresie „nepremeditatæ a solidaritæflii crescânde a Rusiei øi
României“ (34, 1984, p. 450).
Astfel, Europa „pornea la ræzboi“ — un ræzboi care avea toate øansele de a depæøi limitele
vechiului continent. Interesele marilor puteri determinaseræ angajamente øi modelaseræ structuri
internaflionale care, la momentul critic, nu numai cæ nu struniseræ pornirile ræzboinice, ci le
încurajaseræ øi facilitaseræ.
„Criza provocatæ de asasinarea arhiducelui a scæpat de sub control fiind cæ nici unul dintre
conducætori nu a fost dispus sæ facæ un pas înapoi iar flærile s°au arætat preocupate în primul
38 CONSTANTIN VLAD
rând de respectarea obligafliilor oficiale ce reieøeau din tratate øi nu de conceptul global al

interesului comun pe termen lung. Ceea ce îi lipsea Europei era un sistem de valori atotcuprinzætor,
care sæ adune puterile laolaltæ, aøa cum existase în sistemul lui Metternich sau în flexibilitatea
diplomaticæ practicatæ cu sânge rece în cadrul conceptului Realpolitik al lui Bismarck. Primul
Ræzboi Mondial a izbucnit nu fiindcæ flærile øi°au încælcat tratatele, ci tocmai pentru cæ le°au
respectat ad litteram“ (109, 1998, p. 189).
CAP. IV.
DIPLOMAfiIA SUB ZODIA RÆZBOIULUI
Declanøarea ræzboiului semnifica eøecul diplomafliei. Mai mult decât atât, diplomaflia însæøi
øi politica externæ a marilor puteri, prin mecanismele internaflionale la a cæror constituire
contribuiseræ din plin, aveau partea lor de vinæ în pornirea conflagrafliei. O vor ispæøi, fiind
obligate sæ acflioneze în slujba ræzboiului, mai ales în primii ani ai acestuia.
Ca atâtea multe acfliuni omeneøti, Primul Ræzboi Mondial punea în relief marea discrepanflæ
dintre scopurile urmærite øi rezultate. În locul unei acfliuni limitate de „pedepsire“ a Serbiei,
ræzboiul dobândea dimensiuni mondiale. Zeci de milioane de morfli øi rænifli, uriaøe suferinfle
umane øi distrugeri materiale — iatæ ce provoca ræzboiul. Bismarck atræsese cândva atenflia:
„Vai de conducætorul ale cærui argumente de la sfârøitul ræzboiului nu vor fi la fel de plauzibile
cum erau la început“; cu menfliunea cæ acel conducætor avea sæ ræspundæ nu numai pentru soarta
lui, ci øi a statului în fruntea cæruia se aflase. Or, „Imperiul peticit“ — Austro°Ungaria —
care pornise ræzboiul spre a se salva prin noi expansiuni în sud°estul continentului avea sæ
disparæ øi, odatæ cu el, dinastia habsburgilor care dominase zone întinse ale Europei timp de
multe secole. Aceeaøi soartæ o împærtæøea tânærul dar trufaøul imperiu german øi, împreunæ
cu el, strævechea Casæ de Hohenzollern, care°øi împletise destinul cu cel al Prusiei încæ din
veacul al XV°lea, apoi cu cel al Germaniei dupæ 1871. Cætre ræsærit, îøi înceta existenfla pe
scena istoriei dinastia Romanovilor, care fæcuse din Rusia o mare putere, din inima Europei
pânæ în Pacific. Ultimul Romanov, Nicolae al II°lea, înlæturat de revoluflie, cædea ræpus de
gloanflele unui pluton boløevic; avea sæ fie canonizat peste 80 de ani de cætre Sinodul Bisericii
Ruse, cu grija ca aceastæ canonizare sæ nu semnifice o repunere în drepturi a monarhiei; vechiul
imperiu va renaøte în forme noi, dar ceea ce fusese pânæ în 1917 devenise istorie. În sud°estul
continentului dispærea øi Imperiul Otoman, præbuøit sub slæbiciunile sale interne, dar øi în urma
unei asocieri nefaste cu Puterile Centrale. Pe ruinele acestor imperii, prin lupta popoarelor
asuprite de ele, principiul naflionalitæflilor dobândea noi confirmæri øi expresii. România se
întregea; apæreau noi state independente — Cehoslovacia, Iugoslavia; se reconstituia statul
polonez; Austria øi Ungaria, deposedate de teritorii întinse locuite de români, polonezi, cehi,
slovaci, sârbi, croafli, sloveni, muntenegreni, bosniaci se vedeau puse în condiflia de a fiinfla
ca state restrânse în dimensiunile lor naflionale fireøti. Harta Europei care intrase în ræzboi era
40 CONSTANTIN VLAD
radical schimbatæ la sfârøitul conflagrafliei; bætrânul continent va lua înfæfliøæri noi; îøi avea
problemele lui, foarte mari øi foarte grele, dar nu mai era cel de pânæ în 1914.
Odatæ ræzboiul declanøat, diplomaflia reintra în scenæ. Chiar în 22 august 1914, Germania
încheia în secret o alianflæ cu Imperiul Otoman. În baza acestuia, Poarta închidea Strâmtorile
pentru navigaflia comercialæ, ceea ce lovea în Rusia øi în interesele celorlalte puteri din Antantæ.
Pe 11 0ctombrie 1914 alianfla dintre Germania øi Turcia devenea publicæ; peste douæ sæptæmâni,
marina turcæ bombarda Sevastopolul øi alte porturi ruseøti; prin aceasta Poarta se alætura Puterilor
Centrale. Pe 2 noiembrie, acelaøi an, Rusia declara ræzboi Turciei, o mæsuræ similaræ fiind
întreprinsæ pe 5 noiembrie de Franfla øi Marea Britanie. În noile condiflii, la inifliativa Rusiei,
puterile Antantei decideau împærflirea teritoriilor Imperiului Otoman. Problema Constanti-
nopolului øi a Strâmtorilor, le scria Sazonov omologilor sæi britanic øi francez, „trebuie rezolvatæ
definitiv øi conform cu dorinflele seculare ale Rusiei. Orice situaflie ar fi insuficientæ dacæ oraøul
Constantinopol, malul stâng al Bosforului, Marea Marmara øi Dardanelele, ca øi Turcia de
sud nu ar face parte din Imperiul Rus (153, 1981, p. 281). Între cele trei pærfli se convenea cæ
Rusia urma sæ intre în posesia Istanbulului øi a pærflii europene a Bosforului øi Dardanelelor,
Franflei i se recunoøteau drepturile în Siria øi Palestina, iar Marii Britanii îi revenea zona neutræ
a Persiei. Deøi planurile puterilor Antantei se vor realiza într°un mod diferit la sfârøitul ræzboiului,
alæturarea Porflii la Puterile Centrale se va dovedi fatalæ Imperiului Otoman.
Pe 4 septembrie 1914 se semna Pactul de la Londra dintre Franfla, Marea Britanie øi Rusia.
Era o operafliune politicæ de rutinæ în împrejurærile date: cele trei puteri se angajau sæ nu încheie
pace separatæ cu Puterile Centrale. Efectele benefice ale Pactului se vor materializa în acfliunile
solidare ale puterilor Antantei în primii ani ai ræzboiului; complicafliile prevederilor sale nu
vor întârzia sæ aparæ însæ dupæ „defecfliunea“ rusæ din 1917.
Încercærile taberelor beligerante de a°i atrage pe neutri în propriile rânduri aveau sæ ocupe
un loc aparte în peisajul diplomatic al vremii. În acest scop øi una øi cealaltæ grupare se vor
întrece în promisiuni; ca un exemplu, o parte din coasta dalmatæ era oferitæ de cætre Antantæ
nu numai Serbiei, spre a preveni ca aceasta sæ încheie pace separatæ cu Puterile Centrale, dar
øi Italiei spre a o determina sæ intre în ræzboi. Popoarele din sud°estul Europei intuiau însæ cæ
ræzboiul putea slæbi puterile asupritoare, în primul rând Austro°Ungaria, creând astfel un context
internaflional favorabil luptei lor de emancipare naflionalæ. În aceastæ situaflie se afla øi poporul
român, milioane de conaflionali continuând sæ se afle sub dominaflie stræinæ — austro°ungaræ
øi flaristæ. De aceea, flelul înfæptuirii pânæ la capæt a idealului naflional va cântæri greu, hotærâtor
chiar, în determinarea atitudinii conducætorilor flærii în problema ræzboiului.
Faflæ de Bucureøti, o primæ tentativæ din partea Aliaflilor o va face Rusia care, încæ din 5
august 1914, propunea încheierea unei convenflii ce urma sæ prevadæ intrarea României în ræzboi,
Petersburgul angajându°se sæ nu ajungæ la pace cu Viena pânæ ce teritoriile locuite de români
în cadrul monarhiei austro°ungare, în baza principiului etnografic, nu vor fi fost reunite cu
statul român. La rândul ei, România nu trebuia sæ înceteze ostilitæflile decât cu acordul Rusiei
øi concomitent cu aceasta. Proiectul convenfliei punea, deci, România într°o stare de subordonare
faflæ de Rusia. La refuzul României de a accepta termenii propuøi de Rusia se adæugau reticenflele
Angliei øi Franflei, care se temeau cæ încheierea øi aplicarea convenfliei va determina intrarea

Bulgariei øi Turciei în ræzboi de partea Puterilor Centrale. Astfel, aceastæ primæ încercare de
a face ca România sæ°øi pæræseascæ neutralitatea nu se finaliza. Va urma alta, care ducea la
încheierea pe 18 septembrie/1 octombrie 1914, a unei convenflii româno°ruse de neutralitate.
Potrivit textutului convenfliei, Rusia se obliga sæ se opunæ la orice atingere a statu-quo°lui
teritorial al României în graniflale sale. Ea se obliga sæ recunoascæ dreptul României asupra
pærflilor din monarhia austro°ungaræ locuite de români øi sæ obflinæ aprobarea guvernelor britanic
øi francez asupra acestui punct. La rândul ei, România se obliga sæ pæstreze o neutralitate
prietenoasæ faflæ de Rusia (48, 1936, p. 8). Convenflia, care pæstra un caracter secret, se încheia
sub forma unui schimb de scrisori efectuat la 1 0ctombrie 1914, între S. D. Sazonov øi
C. Diamandy, ultimul fiind ministrul român la Petersburg.
O miøcare interesantæ pe plan diplomatic angaja România øi Italia. Astfel, pe 23 septembrie
se semna la Bucureøti un acord secret româno°italian, care urmærea apærarea intereselor comune
ale celor douæ flæri, guvernele lor angajându°se sæ nu renunfle la politica de neutralitate decât
cu un preaviz de 8 zile øi sæ se informeze reciproc cu privire la mersul evenimentelor øi mæsurile
ce trebuiau luate. Va fi urmat de un nou acord secret semnat la 6 februarie 1915, care prevedea
cæ cele douæ pærfli vor acfliona solidar în cazul unei agresiuni austro°ungare (34, 1984, p. 469).
Pentru România, convenflia încheiatæ cu Rusia øi acordurile perfectate cu Italia semnificau o
desprindere claræ de tratatul cu Austro°Ungaria, încæ în vigoare, øi în genere, o îndepærtare
ireversibilæ de Puterile Centrale.
Pentru Roma, venise vremea deciziilor. Viena fæcea unele concesii Italiei spre a o atrage
în ræzboi alæturi de Germania øi Austro°Ungaria, færæ succes, însæ. În urma unor negocieri care
dædeau satisfacflie cererilor sale, pe 26 aprilie 1915 Italia încheia alianflæ cu statele Antantei
(Tratatul de la Londra), iar pe 23 mai acelaøi an intra în ræzboi împotriva Austro°Ungariei.
Roma se va declara în stare de ræzboi cu Turcia pe 4 august 1915, iar în anul urmætor, pe 28
august, intra în ræzboi øi împotriva Germaniei.
Pe de altæ parte, Puterile Centrale vor atrage Bulgaria tot mai mult în orbita lor. Pe 6
septembrie 1915, Sofia semna o alianflæ militaræ cu Germania øi Turcia, la 11 octombrie, acelaøi
an, declarând ræzboi flærilor Antantei. Intrarea Bulgariei în conflict aducea date noi în mersul
ræzboiului. Serbia ajungea într°o situaflie disperatæ, fiind nevoitæ sæ lupte pe douæ fronturi; în
curând apærarea sa se va præbuøi. De acum Puterile Centrale controlau un teritoriu continuu,
pânæ în Orientul Apropiat, în Caucaz øi în bazinul estic al Mediteranei.
Era rândul României sæ°øi definitiveze poziflia faflæ de ræzboi. Douæ erau preocupærile
conducætorilor flærii: sæ obflinæ înfæptuirea pânæ la capæt a idealului naflional øi sæ se asigure de
o cooperare militaræ eficientæ cu Aliaflii. Dupæ tratative îndelungate øi laborioase, pe 4/17 iulie
1916 erau semnate la Bucureøti Tratatul de alianflæ øi convenflia militaræ dintre România, pe
de o parte, øi Rusia, Franfla, Anglia, Rusia øi Italia, pe de altæ parte.
Tratatul de alianflæ prevedea:
• Garantarea integritæflii teritoriale a României øi reunirea Transilvaniei, Bucovinei øi
Banatului cu Vechiul Regat;
42 CONSTANTIN VLAD
• Intrarea României în ræzboi numai împotriva Austro°Ungariei;

• Încetarea legæturilor economice cu Puterile Centrale;
• Drepturi egale pentru statul român la viitoarea conferinflæ de pace;
• Puterile semnatare se angajau sæ nu încheie pace separatæ.
Întrucât, potrivit Tratatului, întregul Banat urma sæ revinæ României, aceasta se obliga sæ
nu ridice fortificaflii în fafla Belgradului, într°o zonæ ce urma a fi stabilitæ ulterior, øi sæ nu flinæ
în aceastæ zonæ decât forflele necesare serviciului de poliflie. De asemenea, guvernul român se
obliga sæ despægubeascæ pe sârbii din Banat care doreau sæ emigreze (48, 1936, p. 9°11)
Convenflia militaræ stabilea urmætoarele:
• Intrarea României în ræzboi cel mai târziu la 15/28 august 1916;
• Concomitent, Rusia urma sæ declanøeze o puternicæ ofensivæ, în vederea facilitærii
operafliunilor împotriva Austro°Ungariei;
• Rusia se angaja sæ asigure securitatea portului Constanfla øi sæ trimitæ douæ divizii de
infanterie øi una de cavalerie în Dobrogea;
• Corpul expediflionar anglo°francez de la Salonic trebuia sæ treacæ la acfliuni ofensive
pentru evitarea unui atac bulgar contra României;
• Cooperarea militaræ pe bazæ de egalitate øi în fronturi distincte pentru armatele românæ
øi rusæ;
• Aliaflii sæ furnizeze României muniflii øi material de ræzboi într°o cantitate de 300 tone
pe zi,
• Armistifliile vor fi hotærâte de comun acord; Convenflia urma sæ ræmânæ în vigoare pânæ
la pacea generalæ (48, 1936, p. 12°15).
La 14/27 august 1916 avea loc la Palatul Cotroceni Consiliul de Coroanæ, sub conducerea
regelui Ferdinand I. Se hotæra intrarea României în ræzboi de partea Antantei, declaraflia de
ræzboi a României împotriva Austro°Ungariei fiind prezentatæ în aceeaøi zi la Viena. Declaraflia
de ræzboi preciza cæ politica Austro°Ungariei luase un curs ameninflætor pentru interesele esenfliale
ale României, ca øi pentru aspirafliile sale naflionale cele mai legitime. În legæturæ cu acest
ultim aspect, Declaraflia sublinia cæ, în deceniile trecute de la încheierea alianflei
româno°austro°ungare
„românii din monarhie nu numai cæ n°au væzut niciodatæ într°adevær vreo reformæ de naturæ a
le da o aparenflæ de satisfacflie, dar din contræ, au fost tratafli ca o rasæ inferioaræ øi condamnafli
sæ sufere apæsarea unui element stræin, care nu constituie decât o minoritate în mijlocul
naflionalitæflilor diferite din care se compune statul austro°ungar“.
România, aræta Declaraflia în încheiere, împinsæ de dorinfla de a contribui la græbirea
sfârøitului conflictului øi sub imperiul necesitæflii de a°øi salva interesele sale se vede nevoitæ
sæ intre în luptæ alæturi de aceia care pot s°o sprijine în înfæptuirea unitæflii sale naflionale (48,
1936, pp. 16°19).
„Astfel începea, în mijlocul nu al unui entuziasm popolar, care nu e în firea unui popor trecut
prin atâtea încercæri øi care se øtie totdeauna înconjurat de primejdii, ci într-o atmosferæ de seninæ
acceptare a jertfei ce se prevedea lungæ øi grea, ræzboiul pe care°l ceruse zgomotos strada øi
care formase un nou obiect de ceartæ între partidele politice, ræzboiul care la unii era platforma
pentru stæpânirea îndelungatæ a flærii, iar la regele însuøi rezultatul unei dureroase cercetæri a
propriei sale conøtiinfli“ (103, 1, X, 1939, pp. 363°364). „Încheierea convenfliilor din 12 august
1916 reprezenta un deplin succes diplomatic, România bucurându°se de egalitate în drepturi
cu cele patru mari puteri europene øi urmând a°øi împlini, prin lupta eroicæ a armatei, prin
sacrificiile întregului popor, dezideratul secular, constituirea statului naflional unitar; important
era faptul cæ România intra în ræzboi într°un moment greu pentru Antantæ, acfliunea armatei
române fiind destinatæ sæ slæbeascæ presiunea germanæ asupra frontului de vest“ (34, op. cit.
p. 482).
România intrase în ræzboi doar contra Austro°Ungariei. Tofli aliaflii acesteia: Germania,
Bulgaria øi Turcia vor declara însæ ræzboi României. Armata românæ declanøa o ofensivæ în
Transilvania, pe întreg arcul Carpaflilor. Începerea ostilitæflilor de cætre Bulgaria va obliga
România sæ lupte pe douæ fronturi. Se vor purta bætælii grele în perioada august°decembrie
1916, dar armata românæ era nevoitæ sæ se retragæ în Moldova, douæ treimi din teritoriul flærii,
inclusiv Capitala, fiind ocupate de Puterile Centrale. Înfrângerile suferite de România în 1916
se datorau unei serii de cauze, între care nerespectarea angajamentelor luate de aliafli privind
asigurarea cu armament øi muniflii, inactivitatea contingentelor anglo°franceze de la Salonic,
oprirea ofensivei ruseøti øi slaba angajare a unitæflilor ruse în Dobrogea, precum øi dotarea
necorespunzætoare a armatei române cu tehnicæ de luptæ. În condiflii extrem de grele, armata
românæ se va reface cu sprijin aliat, prin bætæliile de la Mæræøti, Mæræøeøti øi Oituz din vara
anului 1917 ea înscriind pagini nemuritoare de glorie øi înfrângând ofensiva armatelor Puterilor
Centrale, care urmæreau obiectivul de a ocupa Moldova øi a scoate România din ræzboi. Dar
din punct de vedere strategic, victoriile de pe frontul românesc nu puteau fi valorificate datoritæ
evenimentelor din Rusia anilor 1917°1918.
Desfæøurarea ræzboiului, angajarea totalæ a marilor puteri de o parte sau de alta a fronturilor,
pierderile uriaøe suferite de cætre tofli beligeranflii, miza extraordinaræ a luptelor fæceau imposibilæ
ieøirea din conflagraflie prin negocieri øi înflelegeri. Diplomaflia antebelicæ nu putuse elabora
formule de compromis pentru pæstrarea pæcii; diplomaflia din timpul ræzboiului, în lipsa unei
voinfle politice adecvate a beligeranflilor, nu avea resurse spre a pregæti compromisuri care sæ
ducæ la restabilirea pæcii. Diferitele tentative fæcute de o parte sau de alta în primii ani ai
ræzboiului eøuaseræ. Va interveni øi Vaticanul, mai întâi în 1915, apoi în 1917, încercând sæ
opreascæ mæcelul. Propunerile inifliale ale Sfântului Scaun preconizau menflinerea Austro°Ungariei,
nafliunile dominante din monarhia dualistæ fiind catolice. Deøi la Paris øi Londra existau cercuri
influente adepte ale pæstrærii Austro°Ungariei, ideea în sine va întâmpina rezistenfla hotærâtæ
a României, Italiei, Serbiei, a minoritæflilor asuprite din Imperiu, inifliativa Vaticanului ræmânând
færæ urmæri. Nici tentativa papei Benedict al XV°lea din 1 august 1917 nu ducea la un rezultat
mai bun. Circulara lui cætre beligeranfli sugera ca bazæ pentru o pace justæ øi durabilæ urmætoarele
puncte: renunflarea la despægubiri de ræzboi; substituirea ræzboiului prin arbitraj; evacuarea
44 CONSTANTIN VLAD
Belgiei øi garantarea independenflei sale complete; examinarea pretenfliilor teritoriale într°un

„spirit de echitate øi justiflie“. Erau propuneri limitate øi prea generale.
Pe de altæ parte, se pregætea sæ intre în joc un actor cu resurse øi prestigiu deosebite: Statele
Unite ale Americii. Conturarea øi evoluflia atitudinii Statelor Unite faflæ de ræzboi constituie o
interesantæ paginæ de istorie diplomaticæ. În fafla iminenflei conflictului european, America
adoptase o poziflie de neutralitate. Dar nu era o neutralitate pasivæ, ci una „mediatoare“. În
mai°iunie 1914, colonelul House, din însærcinarea preøedintelui Wilson, cælætorea în Marea
Britanie, Franfla øi Germania. Era primit de conducætorii acestor flæri, inclusiv de Kaiserul
Wilhelm al II°lea. Trimisul american pleda în favoarea unei „Antante pentru pace“ a statelor
civilizate, dar realiza repede cæ predica în pustiu, mai ales cæ se pronunfla pentru limitarea
înarmærilor: fiecare mare putere vizitatæ avea propriile interese øi poziflii. Sarajevo avea sæ punæ
capæt acestei inifliative a diplomafliei americane. Logica ræzboiului avea sæ atragæ, pas cu pas,
Statele Unite în conflict. Douæ categorii de mæsuri luate de cætre beligeranfli vor avea ecouri
peste ocean, atât în cercurile oficiale, cât øi în opinia publicæ. Mai întâi, Marea Britanie impunea,
la puflin timp dupæ declanøarea ostilitæflilor, o blocadæ navalæ împotriva Germaniei; mæsura
era un act de voinflæ færæ suport în dreptul internaflional. În virtutea ei, marina de ræzboi britanicæ
reflinea, forflat, orice navæ stræinæ care se îndrepta cætre coastele germane; inspectarea acestor
nave dura uneori zile întregi. Vor fi afectate numeroase nave americane, deøi acestea nu se
fæceau vinovate de încælcarea normelor internaflionale privind bunurile transportate. În al doilea
rând, în replicæ, la 4 februarie 1915, guvernul de la Berlin declara apele din jurul insulelor
britanice øi o regiune întinsæ dincolo de ele „zonæ de ræzboi“; era o acfliune de forflæ luatæ de
Berlin cu de la sine putere. În „zona de ræzboi“, submarinele germane scufundau færæ advertis-
ment vasele civile aparflinând puterilor Antantei. Mæsura afecta imediat øi statele neutre, inclusiv
Statele Unite: mai multe vase britanice, care aveau la bord øi cetæfleni americani, erau scufundate.
În curând, se petrecea un eveniment grav de acest gen: la 7 mai 1915, era scufundat pachebotul
britanic Lusitania; vor fi 1198 de victime, între care se aflau 128 cetæfleni americani.
Washingtonul cerea asiguræri formale cæ asemenea incidente nu se vor repeta; Berlinul ræspundea
cæ încærcæturile legale americane nu vor întâmpina nici un obstacol, iar cetæflenii americani
vor putea cælætori în siguranflæ cu vase aparflinând statelor neutre; cu nave ale statelor beligerante
se va cælætori pe propriul risc. Statele Unite vor cere apoi Marii Britanii sæ renunfle la blocadæ,
iar Germaniei la „zona de ræzboi“, demers care nu se solda cu nici un rezultat. În schimb, la
19 august 1915, transatlanticul britanic Arabic era scufundat de un submarin german, færæ
avertisment. Exista un numær mic de victime americane, dar Arabic era lovit în timp ce se
îndrepta spre New York, deci spre un port neutru, øi în apropierea coastelor americane; criza
ce se declanøa în relafliile americano°germane era færæ precedent prin gravitate. La Departa-
mentul de Stat se examinau mæsuri de ræspuns, cum sunt ruperea relafliilor diplomatice cu
Germania, eventual urmatæ de o declaraflie de ræzboi, precum øi exercitarea de presiuni asupra
Berlinului pentru încetarea campaniei submarinelor. La 5 octombrie 1915, Germania da asiguræri
cæ incidente de genul pachebotului Arabic vor fi excluse în viitor, comandanflii submarinelor
germane primind instrucfliuni categorice în acest sens; guvernul german exprima regrete pentru
cele întâmplate øi era gatæ sæ acorde despægubiri familiilor victimelor. Statele Unite nu renunflau
la medierea între statele beligerante, care ar fi trebuit însæ sæ ducæ la o impunere a pæcii. În
acest sens, la Washington începea sæ se vorbeascæ despre posibilitatea ca America sæ se alæture
statelor care acceptæ medierea øi sæ declare ræzboi pærflii (pærflilor) beligerante care refuza(u)
aceastæ mediere; era un mare pas înainte în apropierea de ræzboi. Pe asemenea preocupæri se
grefa ideea lui Sir Edward Grey, øeful Foreign Office°ului, privind crearea unei organizaflii
mondiale de securitate colectivæ. El îi va spune lui House:
„Am din ce în ce mai mult convingerea cæ greøeala fatalæ, de anul trecut, când ne°am angajat
în ræzboi, a fost refuzul deschiderii unei conferinfle internaflionale. Metoda cea mai fericitæ pentru
viitor ar fi sæ înfiinflæm un fel de «Ligæ a Nafliunilor», care sæ rezolve orice neînflelegere între
douæ popoare printr°un arbitraj, printr°o mediere sau prin convocarea unei conferinfle a diferitelor
puteri. Pânæ în acest moment, dreptul internaflional n°a fost susflinut prin aplicarea unor sancfliuni.
Lecflia pe care trebuie s°o învæflæm din acest ræzboi este cæ guvernele trebuie sæ se uneascæ pentru
a elabora aceste sancfliuni“ (apud 195, 2003, p. 147).
La Washington, sugestiile diplomatului englez erau primite cu entuziasm. Ele græbeau
cristalizarea viziunilor americane privind medierea. La 17 octombrie 1915, House îi scria lui
Grey, într°un text aprobat de Wilson: „Intenflia mea, dupæ ce aø consulta guvernul dumneavoastræ,
ar fi sæ merg la Berlin. Forflele Statelor Unite se vor pune în slujba acelei pærfli care va accepta
medierea“ (apud, 195, 2003, p. 147). Ceea ce fusese pânæ atunci doar o formulæ în elaborærile
eøaloanelor superioare ale puterii de la Washington devenea astfel o poziflie politicæ împærtæøitæ
unui potenflial aliat. Între Washington øi Londra se convenea ca guvernul britanic sæ pregæteascæ
un proiect de memorandum în baza convorbirilor House°Grey. Proiectul de memorandum,
întocmit de Grey, care cuprindeau textul unui acord anglo°american, era înaintat
Departamentului de Stat la 22 februarie 1916. El era examinat de Wilson øi aprobat de cætre
acesta în urmætoarea formulare:
„Colonelul House mi°a declarat cæ preøedintele este pregætit, de îndatæ ce Franfla øi Anglia vor
socoti cæ este momentul potrivit, sæ convoace o Conferinflæ pentru a pune capæt ræzboiului. În
cazul în care Aliaflii ar accepta aceastæ propunere øi Germania ar respinge°o, atunci Statele Unite
ar intra (probabil) în ræzboi împotriva Germaniei. Colonelul House consideræ cæ dacæ aceastæ
conferinflæ va ajunge sæ se deschidæ, ea va garanta pacea în condiflii care nu ar fi nefavorabile
pentru Aliafli. Dacæ ea n°ar ajunge la stabilirea pæcii, Statele Unite ar pæræsi°o (probabil) øi ar
deveni beligerante alæturi de Aliafli, în cazul cæ Germania s°ar dovedi de neclintit în privinfla
condifliilor finale“ (apud 195, 2003, p. 157).
Singura intervenflie fæcutæ de Wilson în textul propus de Grey privea cuvântul „probabil“,
introdus în douæ rânduri între paranteze; introducerea acestui cuvânt nu semnifica o rezervæ
a preøedintelui, ci avea în vedere faptul cæ starea de beligeranflæ putea fi decisæ doar de Congres.
Memorandumul Grey, devenit document comun anglo°american, nesemnat însæ, reprezenta,
la începutul anului 1916, cel mai înalt punct de înflelegere între Washington øi Londra în privinfla
atitudinii faflæ de ræzboi øi, totodatæ, cea mai avansatæ poziflie americanæ în direcflia apropierii
46 CONSTANTIN VLAD
de ostilitæfli. Alte evenimente aveau sæ consolideze orientarea Statelor Unite în aceeaøi direcflie.
În martie 1916, vasul francez Sussex era torpilat în Canalul Mânecii de un submarin german.
Între victime, mai mulfli cetæfleni americani. Berlinul nega implicarea marinei imperiale în
incident, dar dovezi incontestabile demonstrau contrariul. Protestul Washingtonului va fi, ca
ton øi conflinut, un adeværat ultimatum. Germania va da noi asiguræri pentru viitor, dar cerea
Statelor Unite sæ determine Marea Britanie sæ punæ capæt acfliunilor de limitare a comerflului
Statelor Unite cu Puterile Centrale; dacæ acest lucru nu se obflinea, Germania nu se considera
legatæ prin nici un fel de angajament faflæ de SUA. Deci, „meci nul“. Restul anului 1916 nu
aducea noutæfli importante pe plan diplomatic. De altfel, pentru Washington el era în mare
mæsuræ acaparat de campania electoralæ. La 7 noiembrie 1916, Woodrow Wilson era ales pentru
un nou mandat la Casa Albæ.
În aceastæ calitate, în decembrie 1916, preøedintele Wilson se adresa statelor beligerante,
solicitându°le sæ°øi expunæ punctele de vedere cu privire la încheierea ræzboiului. Germania
va respinge demersul american, exprimând opinia cæ problemele încheierii pæcii priveau doar
statele angajate în conflict; în spatele refuzului german se afla teama Berlinului cæ SUA ar fi
ajuns în postura de arbitru, în timp ce Germania miza în continuare pe victorie. Austro°Ungaria
însæ va gæsi interesantæ inifliativa americanæ, fæcând demersuri discrete pe lângæ Paris pentru
stabilirea condifliilor unei pæci separate, cu garantarea integritæflii teritoriale a monarhiei dualiste.
În ceea ce le priveøte, flærile Alianflei vor fline o conferinflæ la Roma øi pe 10 ianuarie 1917
formulau ræspuns la întrebarea lui Wilson. Acest ræspuns prevedea: restaurarea Serbiei, Munte-
negrului øi Belgiei ca state independente; evacuarea teritoriilor franceze, române øi ruse de
cætre trupele Puterilor Centrale; retrocedarea cætre Franfla a Alsaciei øi Lorenei; respectarea
principiului naflionalitæflilor prin restaurarea statelor polonez øi cehoslovac (34,1984, p. 484°485).
Prezentarea Mesajului preøedintelui nou ales în fafla Congresului la 22 ianuarie 1917 era
un prilej potrivit pentru Wilson de a°øi înfæfliøa viziunea cu privire la organizarea societæflii
viitoare. Potrivit acesteia, pacea doritæ nu trebuia sæ aibæ nici învingætori, nici învinøi; relafliile
internaflionale viitoare trebuiau bazate pe securitatea colectivæ organizatæ, øi nu pe raporturile
instabile de forfle între coaliflii opuse; Statele Unite vor juca un rol esenflial în aceastæ transformare
a societæflii internaflionale (195, 2003, p. 181). Mesajul se constituia într°o chintesenflæ a
wilsonismului. Anunflul angajærii Statelor Unite în edificarea a ceea ce la Washington era definit
tot mai frecvent drept „o nouæ ordine internaflionalæ“ ræmânea, totuøi, general.
Evenimentele vor precipita însæ concretizarea viziunii militante despre rolul Americii în
lume. La 31 ianuarie, acelaøi an, pe canale diplomatice obiønuite, Washingtonul era anunflat de
cætre Berlin cæ Germania luase hotærârea de a intenfifica ræzboiul submarin øi de a continua
lupta pânæ la victoria finalæ. Din acel moment, intrarea Statelor Unite în ræzboi era doar o
chestiune de timp. Departamentul de Stat propunea Preøedintelui ruperea relafliilor diplomatice
cu Germania øi intrarea în ræzboi de partea Antantei. Wilson însæ øovæia, mai ales în ceea ce
priveøte starea de beligeranflæ. La 3 februarie 1917, el anunfla în fafla Congresului ruperea relafliilor
diplomatice cu Germania. Iar diplomaflia germanæ græbea desnodæmântul, de acum aproape
inevitabil. La 27 februarie 1917, Casa Albæ este informatæ de Londra cu privire la conflinutul
unei telegrame adresate de Berlin ambasadorului german la Washington, telegramæ descifratæ

de serviciile speciale britanice. Potrivit acesteia (faimoasa telegramæ Zimmermann), ambasa-
dorul german din capitala americanæ trebuia sæ°i comunice omologului sæu mexican cæ, în caz
cæ Statele Unite intrau în ræzboi cu Germania, Berlinul propune încheierea unai alianfle
germano°mexicanæ, promiflând Mexicului recuperarea unor teritorii ocupate anterior de SUA,
anume Texas, New Mexico øi Arizona. Conflinutul telegramei era publicat în presæ, provocând
un adeværat val de indignare în opinia publicæ americanæ. Într°un gest de frondæ, Zimmermann,
øeful diplomafliei germane, confirma la 3 martie autenticitatea corespondenflei diplomatice cu
ambasada Germaniei la Washington. Se atingea astfel un punct de la care nu exista posibilitate
de întoarcere. La 2 aprilie 1917, în fafla Congresului, Wilson declara:
„Cu sentimentul profund al caracterului solemn øi tragic totodatæ al deciziei ce trebuie luatæ,
conøtient de responsabilitatea pe care aceasta o implicæ, dar færæ sæ ezit în ceea ce priveøte datoria
mea constituflionalæ, cer Congresului sæ declare noile procedee ale guvernului imperial german
drept acte de ræzboi împotriva poporului øi guvernului Statelor Unite øi, prin urmare, sæ accepte
provocarea øi sæ adopte imediat mæsurile necesare apærærii nafliunii, concentrærii tuturor forflelor
øi resurselor sale pentru a determina Imperiul German sæ cearæ pace…Suntem fericifli sæ luptæm
pentru pacea lumii øi pentru eliberarea popoarelor, inclusiv a poporului german, pentru drepturile
popoarelor mari øi mici, pentru libera determinare a oamenilor. Securitatea internaflionalæ trebuie
sæ permitæ instaurarea democrafliei…E îngrozitor sæ conduci acest uriaø popor paønic la ræzboi,
în cel mai îngrozitor øi devastator dintre ræzboaie. Civilizaflia însæøi pare pusæ în pericol. Dar
dreptul e mai presus decât pacea [sublinierea C.V.]. A sosit clipa în care America este chematæ
sæ nu°øi crufle sângele øi puterile pentru principiile cærora le datoreazæ propria naøtere, fericirea
øi pacea. Dumnezeu s°o ajute, cæci pentru ea nu existæ o altæ cale“ (apud 195, 2003, p. 191°192).
Astfel, Statele Unite intrau pentru prima datæ în ræzboi într°un conflict european, pe teatre
de luptæ europene. Diplomaflia „medierii silite“, „neutralitæflii active“ nu fusese capabilæ sæ
menflinæ America departe de ræzboi; logica acestuia înfrânsese øi în acest caz instrumentele
diplomatice. Alæturarea Statelor Unite la Antantæ avea sæ se dovedeascæ în final decisivæ pentru
soarta ræzboiului. Va trece ceva timp pânæ când efectele ei vor apærea. În plus, SUA intra în
ræzboi în anul când Rusia pæræsea Antanta. Cum subliniazæ Kissinger:
„La ora când America s°a alæturat aliaflilor, aceøtia erau disperafli. Forflele reunite ale Marii Britanii,
Franflei øi Rusiei nu fuseseræ suficiente pentru înfrângerea Germaniei øi, mai ales dupæ sfârøitul
Revolufliei Ruse, aliaflii se temeau cæ intrarea Americii în ræzboi nu va face altceva decât sæ
împiedice præbuøirea Rusiei“ (1109, 1998, pp. 204°205).
Intrarea SUA în ræzboi nu avea sæ previnæ ieøirea Rusiei din ræzboi, dar urma sæ reprezente
o contribuflie majoræ, probabil hotærâtoare, la înfrângerea Puterilor Centrale. Numærul militarilor
americani sosifli pe continent va fi de 2 084 000, din care 1 390 000 combatanfli. Între iunie
1917 øi noiembrie 1918 peste 4 400 000 tone furnituri de ræzboi diverse erau transportate de
peste ocean. Iar efortul financiar american în susflinerea ræzboiului va depæøi 21 miliarde dolari
(159, 1976, pp. 366, 368).
48 CONSTANTIN VLAD
Diferitele faze ale revolufliei vor influenfla atitudinea Rusiei faflæ de ræzboi. În martie 1917
flarismul era înlæturat. Noul regim, reprezentat de guvernul provizoriu Kerenski, va continua
luptele alæturi de Aliafli. Dar autoritatea de stat era slabæ, iar armata rusæ intra într°un proces
de dezintegrare. Înfæptuirea Revolufliei din Octombrie (7 noiembrie 1917) aducea la putere
aripa radicalæ din miøcarea revoluflionaræ rusæ, anume partidul boløevic. A doua zi, V. I. Lenin
prezenta în fafla Congresului Sovietelor, care preluase puterea, Decretul asupra Pæcii, adresat
popoarelor øi guvernelor tuturor flærilor beligerante. Decretul propunea deschiderea neîntârziatæ
de negocieri în vederea unei pæci democratice echitabile, adicæ færæ anexiuni øi despægubiri.
Precizând cæ era dispus sæ examineze orice alte condiflii de pace, sub rezerva ca acestea sæ fie
redactate cu toatæ claritatea, færæ cel mai mic echivoc øi færæ cel mai mic secret, guvernul
revoluflionar rus anunfla intenflia sa de a renunfla la diplomaflia confidenflialæ øi de a publica integral
tratatele secrete semnate de cætre flari. El preconiza încheierea færæ întârziere a unui armistifliu
de cel puflin trei luni, interval în care negocierile de pace ar fi trebuit sæ fie în mæsuræ sæ se
încheie (64, 1992, pp. 34°35).
Decretul asupra Pæcii va trece în mare mæsuræ neobservat peste hotare. Puterea Sovietelor
îl desemna comisar al poporului la Afacerile Externe pe Leon Troflki. Acesta a trebuit sæ gæseascæ
un læcætuø care sæ°i deschidæ porflile ministerului, unde funcflionarii prezenfli îi refuzau orice
concurs. El n°a putut nici mæcar sæ impunæ traducerea în limbi stræine a Decretului. Abia la
20 noiembrie 1917 noua putere din Rusia avea sæ comunice Aliaflilor, precum øi Puterilor
Centrale, propunerile sale de pace imediatæ. Aliaflii nici mæcar n°au ræspuns la acest demers
(68, 1992, pp. 35°36). La Berlin însæ, aceste propuneri era salutate. Ostilitæflile pe frontul
ruso°german încetau pe 1 decembrie 1917; la 5 decembrie, acelaøi an, se semna un armistifliu,
iar pe 3 martie 1918 era semnatæ pacea de la Brest°Litovsk dintre Rusia, pe de o parte, øi
Germania, Austro°Ungaria, Turcia øi Bulgaria, pe de altæ parte. Pacea se încheia în condiflii
deosebit de grele pentru Rusia sovieticæ — germanii ocupau teritorii întinse în Belorusia øi
Ucraina, pânæ la Rostov pe Don, iar Turcia prelua unele zone din Caucaz.
Ieøirea Rusiei din ræzboi øi præbuøirea totalæ a frontului de ræsærit a pus România într°o
situaflie extrem de grea. Pe 9 decembrie 1917 ea era nevoitæ sæ încheie armistifliu, iar pe 7 mai
1918 se semna pacea de la Bucureøti cu Puterile Centrale, care impunea României condiflii
dure øi umilitoare. Dobrogea ajungea sub ocupaflie stræinæ, o importantæ zonæ montanæ, de°a
lungul întregului arc carpatic, intra în componenfla Austro°Ungariei, iar armata, bugetul, întreaga
economie treceau sub controlul Puterilor Centrale.
Dacæ Decretul asupra Pæcii fusese ignorat, efecte interesante avea mæsura luatæ de Soviete
de a publica tratatele încheiate de flarism cu puterile occidentale, tratate calificate la Petrograd
øi Moscova drept imperialiste. Între 29 noiembrie°3 decembrie 1917 avea loc la Paris o conferinflæ
interaliatæ menitæ sæ formuleze o declaraflie care sæ ia poziflie faflæ de acuzafliile sovietice, færæ
însæ a se ajunge la rezultate concrete. În aceste condiflii, premierul britanic Lloyd George expunea
public pe 5 ianuarie 1918 flelurile participærii Marii Britanii la ræzboi.
Va face acelaøi lucru preøedintele american Wilson pe 8 ianuarie 1918. Statele Unite insistau
pentru adoptarea de cætre Aliafli a unei declaraflii comune asupra flelurilor lor în ræzboi. O
asemenea declaraflie ar fi contracarat propaganda foarte intensæ a Puterilor Centrale, care atribuia
Aliaflilor din Antantæ scopuri agresive, urmærirea acaparærii de teritorii øi noi poziflii de forflæ
pe plan internaflional. Din însærcinarea preøedintelui Wilson, colonelul House tatona Parisul,
Londra, Roma în legæturæ cu pregætirea unei astfel de declaraflii. Ræspunsurile erau negative.
Aliaflii încheiaseræ, înainte øi dupæ declanøarea ræzboiului, o serie de tratate secrete, toate
cuprinzând øi clauze teritoriale; asemenea clauze nu puteau fi fæcute publice, dar era riscant
øi sæ declari public care sunt scopurile participærii la ræzboi, trecându°le sub tæcere. Franflei i
se promisese realipirea Alsaciei øi Lorenei. Italia urma sæ obflinæ malul estic al Adriaticii øi o
parte din Tirolul germanofon. Mai multe aranjamente anglo°franco°ruse vizau împærflirea Turciei:
în 1915, Rusiei i se acordase Constantinopolul; în 1917, acorduri franco°engleze împærfleau
Asia arabæ în cinci zone. Anul 1917 aducea însæ în aceastæ problemæ un element fundamental
nou: poziflia Rusiei Sovietice.
„Evenimentele din Rusia îl stimuleazæ pe Wilson: boløevicii încercaseræ sæ negocieze o pace
separatæ cu Germania; la 8 noiembrie ei au publicat o declaraflie ræsunætoare în favoarea unei
pæci de tip nou, bazate pe renunflarea la cuceriri øi pe dorinfla popoarelor de a dispune de propria
soartæ. Ei pledeazæ pentru o «pace færæ victorie», pe care o îndrægise Wilson; denunflæ vechea
diplomaflie secretæ øi publicæ o serie de texte care urmæreau sæ dovedeascæ ambifliile Aliaflilor
la începutul conflictului…Apelul revoluflionarilor ruøi poate avea un efect dezastruos asupra
opiniei publice internaflionale: Wilson trebuie sæ ræspundæ, sæ explice de ce ræzboiul trebuie sæ
continuie, sæ evite ca Germania sæ pozeze în victima «imperialismului» Aliaflilor øi sæ transmitæ
un mesaj de principiu care sæ justifice sacrificiile de ræzboi øi sæ menflinæ participarea mediilor
«liberale», chiar «socialiste» în Europa Occidentalæ“ (195, 2003, p. 225).
Preøedintele american pregætea o astfel de luare de poziflie ca o acfliune unilateralæ, punându°øi
principalii aliafli în fafla faptului împlinit, mai ales cæ unul din obiectivele de bazæ al Øefului
Casei Albe era sæ°i previnæ pe Aliafli cæ trebuie sæ°øi revizuiascæ aranjamentele teritoriale
convenite prin acordurile secrete. Aøa se vor naøte faimoasele „paisprezece puncte, aplicare
concretæ a eticii democratice la relafliile internaflionale, manifestul politicii externe wilsoniene,
clipa moralæ a ræzboiului“ (195, 2003, p. 225). Ele aveau sæ încheie un mesaj al Preøedintelui
prezentat Congresului la 8 ianuarie 1918. Conflinutul Mesajului se concretiza treptat. O parte
esenflialæ a acestuia va formula ceea ce avea sæ devinæ „Principiul Naflionalitæflilor“. Sensul
acestui principiu era legat direct de soarta Austro°Ungariei. Iniflial, Wilson reflectase la
imperativul echilibrului european øi considera cæ trebuie acordatæ autonomia internæ a nafliunilor
supuse øi menflinerea unei „uniuni federale“, sub autoritatea habsburgilor; cu alte cuvinte, se
avea în vedere menflinerea Austro°Ungariei øi democratizarea ei. Poziflia era împærtæøitæ øi de
Londra. Consultæri discrete ale colonelului House arætau însæ cæ, în rândul nafliunilor asuprite
din Imperiul austro°ungar domina ideea cæ orice pace în regiune trebuia precedatæ de dezmem-
brarea acestui imperiu; deci nu o formæ sau alta de autonomie pentru aceste nafliuni în cadrul
Imperiului, ci realizarea dreptului lor la independenflæ statalæ. Acesta era punctul de vedere
care, în final, avea sæ fie înscris în cele „paisprezece puncte“.
50 CONSTANTIN VLAD
Datæ fiind importanfla lor în istoria diplomafliei secolului XX, le reproduc integral în forma
lor iniflialæ, aøa cum acestea sunt publicate în Enciclopedia Istoriei Americane:
1. Tratate de pace deschise, la care sæ se ajungæ prin tratative deschise;
2. Libertatea absolutæ a navigafliei pe mæri, atât pe timp de pace, cât øi în timp de ræzboi,
cu excepflia cazurilor când mærile sunt închise prin acfliune internaflionalæ menitæ sæ asigure
aplicarea acordurilor internaflionale;
3. Înlæturarea pe cât este posibil a tuturor barierelor economice øi stabilirea egalitæflii în
domeniul comerflului;
4. Garanflii adecvate cæ armamentele naflionale vor fi reduse pânæ la cel mai jos nivel,
compatibil cu securitatea internæ;
5. O ajustare absolut imparflialæ a pretenfliilor coloniale, bazatæ pe principiul cæ interesele
populafliei trebuie sæ aibæ aceeaøi greutate ca øi pretenfliile echitabile ale administrafliei;
6. Evacuarea tuturor teritoriilor ruseøti øi determinarea independentæ de cætre Rusia a propriei
politici de dezvoltare øi a politicii naflionale;
7. Evacuarea øi restaurarea Belgiei;
8. Evacuarea øi restaurarea tuturor teritoriilor franceze øi revenirea la Franfla a Alsaciei øi
Lorenei;
9. Reajustarea frontierelor italiene de°a lungul liniei clar de recunoscut a naflionalitæflii
populafliei;
10. Oportunitatea dezvoltærii autonome pentru popoarele din Austro°Ungaria;
11. Evacuarea României, Serbiei øi Muntenegrului, retrocedarea teritoriilor ocupate øi accesul
liber la mare pentru Serbia;
12. Porfliunilor din Imperiul otoman locuite de turci sæ le fie asiguratæ suveranitatea, iar
celorlalte naflionalitæfli, aflate sub control turcesc, sæ le fie oferitæ posibilitatea unei dezvoltæri
autonome; Dardanelele sæ fie deschise permanent pentru trecerea liberæ a navelor tuturor
nafliunilor, sub garanflii internaflionale;
13. Stabilirea unei Polonii independente, care sæ includæ teritorii locuite de populaflie
neîndoielnic polonezæ, cu acces liber øi sigur la mare;
14. O asociaflie generalæ a nafliunilor sæ fie creatæ pe baza unor tratate specifice cu scopul
de a se acorda garanflii mutuale pentru independenflæ politicæ øi integritate teritorialæ, atât pentru
statele mari, cât øi pentru statele mici“ (159,1976, p. 368).
La 24 ianuarie 1918, cancelarul german Hertling øi ministrul de Externe de la Viena, Czernin,
ræspundeau mesajului lui Wilson. Ei îøi declarau sprijinul pentru unele principii generale din
Mesaj: diplomaflia deschisæ, libertatea mærilor, eliminarea barierelor economice, ø. a. Dar Hartling
refuza orice dezmembrare a Germaniei (aluzie la Alsacia øi Lorena), pretindea restituirea
coloniilor germane, susflinea cæ rezolvarea problemelor privind Rusia øi Polonia era de
competenfla exclusivæ a Puterilor Centrale. La rândul sæu, Czernin respingea orice retragere
a trupelor austro°ungare din teritoriile ocupate.
Dupæ scoaterea Rusiei din ræzboi, în primævara anului 1918, Germania îøi concentra forflele
pe frontul de vest. Vor urma câteva ofensive succesive; forflele germane se apropiau pânæ la
40 km. de Paris øi ajungeau la un pas de a rupe unele de altele zonele francezæ øi englezæ ale
frontului, ceea ce ar fi putut da peste cap apærarea aliatæ. Dar, dupæ bætælia de la Marna din
iulie°august 1918, inifliativa era preluatæ de forflele aliate, comandate de mareøalul Foch. Vor
urma câteva ofensive aliate, situaflia frontului german deteriorându°se rapid. La 5 octombrie
1918, noul cancelar german Max von Baden îi adresa lui Wilson, prin intermediul guvernului
elveflian, propunerea sæ ia inifliativa de a invita statele beligerante sæ deschidæ negocieri în vederea
realizærii pæcii pe baza celor „paisprezece puncte“. Un demers similar întreprindea
Austro°Ungaria, folosind intermedierea Suediei. La 6 octombrie, Wilson publica ræspunsul
Washingtonului. Berlinului i se puneau patru condiflii: Germania trebuie sæ accepte toate cele
paisprezece puncte; trebuie sæ se retragæ din teritoriile aliate; trebuie sæ înceteze violarea
drepturilor altor state pe mare øi pe uscat; trebuie sæ garanteze cæ guvernul care va semna
armistifliul va reprezenta într°adevær poporul german øi nu clanul militarist. Vienei, Øeful Casei
Albe îi cerea sæ recunoascæ dreptul la independenflæ pentru naflionalitæflile din Imperiul
austro°ungar. Prin aceasta, Washingtonul mergea mai departe decât ideea „autonomiei“, cuprinsæ
în punctul 10 din Mesajul lui Wilson. Se flinea astfel cont de faptul cæ, sub impulsul miøcærilor
de eliberare naflionalæ a popoarelor asuprite din Austro°Ungaria, Statele Unite recunoscuseræ
deja legitimitatea acestor miøcæri. Pe 6 octombrie 1918 Germania cerea încheierea unui
armistifliu. La aceeaøi datæ, o cerere asemænætoare venea din partea Austro°Ungariei. Pe 4 no-
iembrie Austria capitula; Ungaria va face acelaøi lucru pe 13 noiembrie. Pe 9 noiembrie Wilhelm
al II°lea abdica. Armistifliul dintre Germania øi Aliafli era semnat pe 11 noiembrie. El prevedea:
1. evacuarea de cætre Germania a teritoriilor ocupate; 2. evacuarea malului din stânga al Rinului
øi a capetelor de pod de la Mainz, Köln øi Koblenz; 3. rezervarea de cætre Aliafli øi SUA a
dreptului deplin de a cere despægubiri; 4. capitularea submarinelor øi distrugerea flotei germane;
5. anularea tratatelor de la Bucureøti øi Brest°Litovsk; 6. distrugerea aviafliei, tancurilor øi artileriei
grele germane; 7. menflinerea blocadei Aliaflilor pânæ la încheierea pæcii; 8. reîntoarcerea
prizonierilor de ræzboi øi a civililor deportafli øi 9. preluarea de cætre Aliafli a 150 000 vagoane,
5 000 locomotive øi 5 000 camioane (159, 1976, p. 372).
Puterile centrale, acum învinse, cunoøteau valuri de miøcæri revoluflionare. Pe întinse teritorii
ce aparflinuseræ Imperiului austro°ungar sau Rusiei, acestea aveau caracterul unor miøcæri de
emancipare naflionalæ, urmærind constituirea, reconstituirea sau întregirea unor state inde-
pendente. La 28 octombrie 1918 era proclamatæ independenfla Cehoslovaciei, pe 7 noiembrie
Polonia renæscutæ devenea independentæ, iar la 24 noiembrie se proclama statul sârbilor, croaflilor
øi slovenilor, devenit regat pe 1 decembrie, acelaøi an. În contextul istoric dat se înscria øi
România øi românii care, pânæ atunci træiseræ în componenfla imperiilor flarist øi habsburgic.
Încæ la 9 aprilie 1918 Sfatul fiærii de la Chiøinæu hotæra unirea Basarabiei cu România. Era
denunflat Tratatul de la Bucureøti, iar pe 10 noiembrie 1918 armata românæ relua operafliunile
împotriva trupelor austro°ungare øi germane. La 28 noiembrie era rândul Bucovinei de a se
uni cu România. Punctul culminant al acestui proces avea sæ fie la 1 decembrie 1918 când
Marea Adunare de la Alba Iulia vota unirea Transilvaniei cu România. Astfel, se desævârøea
52 CONSTANTIN VLAD
procesul formærii statului naflional unitar român, început prin Unirea Principatelor în 1859 øi
consolidat prin cucerirea independenflei naflionale în 1877.
„Marea Unire nu a fost rezultatul participærii României la ræzboi. Nici partizanii Antantei, nici
cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluflia din Rusia øi destræmarea monarhiei
austro°ungare. Raflionamentul lor s°a înscris formulei tradiflionale a raportului de putere interstate:
victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania øi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va
da Basarabia; o biruinflæ o excludea pe cealaltæ, astfel cæ nimeni nu vedea cum ar fi cu putinflæ
ca toate aceste provincii sæ intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat“ (43, 1997,
p. 301).
La nivel european, ræzboiul început în 1914 încetase. Învingætorii, mai precis, marile puteri
învingætoare, se pregæteau pentru a impune învinøilor pacea. Dar în estul continentului nu era
liniøte, ceea ce afecta øi raporturile internaflionale, atât în zonæ, cât øi pe plan general. Revoluflia
rusæ îøi urma cursul. Noua putere recunoøtea la nivel de principiu dreptul popoarelor neruse,
asuprite de flarism, la autodeterminare, pânæ la despærflirea de Rusia; la nivel practic însæ, va
încerca în toate cazurile sæ menflinæ popoarele respective în cadrul marelui stat rus, dominat
de Puterea Sovietelor. Tentativele ucrainenilor, beloruøilor, ale mai multor popoare din Caucaz
øi Asia centralæ vor fi rând pe rând anihilate. Finlandei, mare ducat rus din 1809, i se recunoøtea
independenfla în decembrie 1918, recunoaøtere însoflitæ însæ de apelul de a ræmâne legatæ de
Rusia. Vor urma o tentativæ de instaurare a unei republici sovietice, apoi un ræzboi civil, din
care în final se næøtea Finlanda, stat naflional independent. În 1920, Sovietele încheiau tratate
de pace cu Finlanda, precum øi cu fiærile Baltice. Tot în 1920 vor fi reglementate problemele
dintre Polonia øi Rusia Sovieticæ, la capætul unor evoluflii dramatice, care au luat forma unui
adeværat ræzboi ruso°polon. Dupæ ce°øi proclamase independenfla, Varøovia cerea revenirea
la situaflia primei împærfliri a Poloniei (1772), ceea ce însemna cæ frontierele estice poloneze
sæ treacæ prin pærflile oraøelor Kiev øi Smolensk. Pi‡sudski, preøedintele noului stat polonez,
plænuia sæ separe Ucraina øi Belorusia de Rusia øi sæ formeze o federaflie condusæ de Polonia.
Trupele poloneze vor intra în Ucraina, dar vor fi respinse, Armata Roøie, creatæ de Soviete,
ajungând în apropiere de Varøovia. Øeful diplomafliei britanice, lordul Curzon, propunea ca
frontiera ruso°polonæ sæ coincidæ cu linia de demarcaflie dintre populaflia polonezæ, pe de o
parte, øi cea ucraineanæ øi belorusæ, pe de altæ parte (Linia Curzon). Polonia va obfline însæ ca
frontiera sæ fie fixatæ la cca 200 km. est de Linia Curzon, înglobând astfel teritorii locuite de
ucraineni øi beloruøi. În mare, Linia Curzon va fi acea care va despærfli în 1939 trupele sovietice
de cele germane. Patru ani mai târziu, Roosevelt øi Churchill o vor recunoaøte ca graniflæ
definitivæ (68, 1992, pp. 57°58).
România întregitæ va cunoaøte în primii ani de dupæ 1 decembrie 1918 o serie de mari
dificultæfli în consolidarea sa ca stat naflional unitar, fiind chiar nevoitæ sæ°øi apere cu forfla armatæ
noile frontiere din vest øi din est. Rusia Sovieticæ øi Ucraina Sovieticæ nu acceptau unirea
Basarabiei øi Bucovinei cu România. În ianuarie 1919 în zona Hotin aveau loc incursiuni ale
detaøamentelor sovietice. Situaflia României s°a agravat în urma instituirii unui regim de tip
sovietic în Ungaria (21 martie 1919), regim care devenea un focar de tensiune, în condiflii când
la Conferinfla de pace de la Paris pericolele care planau asupra regiunii din politica Budapestei
erau minimalizate, dacæ nu ignorate. Pentru România apærea pericolul unui ræzboi pe douæ
fronturi (43, 1997, p. 306). Pe 16 aprilie 1919 trupele maghiare din Criøana atacau teritoriul
românesc; erau respinse øi armata românæ înainta pânæ la Tisa (1 mai) spre a pune un obstacol
natural în fafla agresivitæflii puterii sovietice din Ungaria. În aceeaøi perioadæ (2 mai), guvernul
de la Moscova adresa un ultimatum României sæ°øi retragæ imediat trupele din Basarabia øi
Bucovina; la 27 mai trupe sovietice treceau Nistrul øi ocupau oraøul Tighina. Pe de altæ parte,
pe 20 mai 1919 armata maghiaræ declanøa o ofensivæ împotriva tânærului stat cehoslovac.
Încurajat de succesele obflinute împotriva cehoslovacilor, guvernul maghiar, pe 20 iulie, îøi
va trimite trupele peste Tisa, reuøind sæ creeze un cap de pod pe acest râu. Prin lupte îndârjite,
armata românæ a lichidat capul de pod într°o sæptæmânæ øi a continuat înaintarea, pe 4 august
1919 ajungând la Budapesta. Alæturi de considerente de securitate
„Ocuparea Budapestei de cætre armata românæ avea, pentru români, o valoare simbolicæ: era
ræscumpærarea secolelor de oprimare øi umilinflæ îndurate în Transilvania. Færæ o astfel de
satisfacflie oferitæ opiniei publice româneøti, reconcilierea între cele douæ popoare øi state apærea
anevoioasæ. Ocuparea Budapestei nu a fost o ræzbunare (autoritæflile militare române au avut o
atitudine corectæ øi au întreprins acfliuni umanitare în beneficiul populafliei), personalitæfli politice
ca Al. Vaida°Voevod luând în considerare raporturi normale sau chiar amicale. «Ungurii, spunea
fruntaøul ardelean amintit, sunt inamicii noøtri de ieri, sunt învinøii de azi øi vrem ca ei sæ fie
prietenii noøtri de mâine»“ (43, 1997, p. 307).
Revenind la Rusia, aceasta va træi în anii 1918°1920 un sângeros ræzboi civil, aøa numitele
armate albgardiste, comandate de ofifleri care serviseræ sub imperiu, disputându°øi cu puterea
centralæ regiuni întinse, din Europa pânæ în Extremul Orient. Puterile învingætoare, fostele aliate
din timpul ræzboiului, nu vor ræmâne în afara a ceea ce se petrecea în Rusia. În fapt, revoluflia
rusæ constituia o provocare istoricæ pentru ordinea capitalistæ existentæ în statele occidentale,
Petrogradul, apoi Moscova proclamând obiectivul înfæptuirii revolufliei mondiale, pe baze
comuniste. În noiembrie 1917, un proiect al lui Foch, sprijinit de Churchill, propunea deschiderea
unui front în ræsærit, împotriva Sovietelor. Marea Britanie îl respingea însæ, de teama unei
coalizæri a Rusiei cu Germania. Dar în decembrie acelaøi an, guvernele britanic øi francez
încheiau o convenflie ce delimita regiunile în care cele douæ flæri urmau sæ intervinæ, la nevoie:
Transcaucazia, Kazahstanul, Kurdistanul, Statele Baltice øi regiunea arcticæ — pentru Marea
Britanie; Ucraina, Basarabia, Crimeia — pentru Franfla (68, 1992, p. 47). În ianuarie 1918
vase de ræzboi japoneze, engleze øi americane erau trimise în fafla Vladivostokului. Detaøamente
japoneze øi americane vor pætrunde în Siberia. Iatæ cum descrie Enciclopedia Istoriei Americane
acfliunea Aliaflilor:
„În iarna 1917°1918 au început sæ se formeze armate albe, contrarevoluflionare, în zone periferice
ale fostului Imperiu rus. Paisprezece nafliuni aliate, inclusiv SUA, au trimis forfle, iniflial pentru
a asigura depozitele de ræzboi øi a proteja porturile din nord împotriva unui posibil atac german,
54 CONSTANTIN VLAD
forfle care apoi au dat asistenflæ grupurilor de rezistenflæ antiboløevicæ. Trupe aamericane au fost
trimise în zonele de nord ale Rusiei lângæ Arhanghelsk (2 aug. ) øi Murmansk øi în partea de
est a Siberiei (Vladivostok,16 aug. ); ele au fost retrase din prima regiune în iunie 1919, iar din
Siberia la 1 aprilie 1920 (spre deosebire de forflele japoneze care au ræmas pânæ în octombrie
1922). Deøi Wilson a refuzat sæ recunoascæ guvernul sovietic, el i°a convins pe Aliafli sæ
abandoneze încercarea lor intervenflionistæ“ (159, 1976, p. 373).
CAP. V.
PACEA DE LA PARIS
Pe 18 ianuarie 1918 debuta Conferinfla de pace de la Paris. La lucræri participau 27 state

independente, patru dominioane (Canada, Australia, Noua Zeelandæ, Uniunea Sud°africanæ)
øi India. Nu vor fi pærfli la negocieri statele care constituiseræ Puterile Centrale; ele vor fi invitate
sæ ia cunoøtinflæ de tratatele pregætite la Conferinflæ øi sæ le semneze. De asemenea, nu va fi
invitatæ Rusia Sovieticæ. Preøedinte al Conferinflei era primul ministru al Franflei, Georges
Clemenceau.
Statele participante formau patru categorii, cu statute diferite, øi anume:
• puteri învingætoare beligerante (Franfla, Marea Britanie, SUA, Italia øi Japonia; aceste
state era considerate ca participanfli cu interese generale øi aveau dreptul de a fi prezente
în toate comisiile øi la toate întrunirile ce se desfæøurau în cadrul Conferinflei;
• state beligerante (Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Finlanda, Polonia, Portugalia,
România, Serbia, precum øi Brazilia, China, Cuba, India, dominioanele engleze),
considerate state cu interese speciale, având dreptul de a participa doar la lucrærile
Conferinflei care se ocupau de chestiuni care le priveau nemijlocit;
• state neutre øi
• state în formare, care puteau sæ°øi expunæ dezideratele în scris øi sæ participe numai
la øedinflele ce se ocupau direct de probleme privindu°le pe ele.
Pe acest statut de inegalitate între statele participante la Conferinflæ se clædea o adeværatæ
ierarhie a structurilor care dirijau negocierile. Astfel, un Consiliu Suprem Interaliat din 5 membri
era format din preøedintele Statelor Unite øi primii miniøtri ai Franflei, Marii Britanii, Italiei
øi Japoniei. Acest Consiliu constituia un adeværat directorat, care adopta toate hotærârile ce
se luau în cadrul Conferinflei. El va impune deciziile sale puterilor învinse; dar el va impune
punctele sale de vedere øi statelor „cu interese speciale“, ignorând rolul acestora în înfrângerea
Puterilor Centrale — în cazul României, încælcând propriul angajament al marilor puteri
europene de a trata România pe picior de egalitate la viitoarea conferinflæ de pace, angajament
consemnat în iulie 1916. Un Consiliu al celor 10 era constituit din aceiaøi øefi de state øi de
guverne øi din miniøtrii de Externe ai flærilor respective. Iar miniøtrii de Externe menflionafli
alcætuiau Consiliul celor 5, care se ocupa de problemele curente ale lucrærilor. Asistat de
numeroøi experfli, Consiliul celor 10 dirija activitatea a 52 de comisii constituite pe flæri sau
56 CONSTANTIN VLAD
probleme. În total, lucrærile Conferinflei s°au desfæøurat în 1646 øedinfle, aceasta ræmânând în
istorie ca una dintre cele mai mari negocieri internaflionale.
La 7 mai 1919, Conferinfla de Pace se întrunea la Versailles în øedinflæ oficialæ cu plenipo-
tenfliarii germani, cærora li se punea la dispoziflie proiectul Tratatului cu Germania. Clemenceau
anunfla delegaflia germanæ cæ are la dispoziflie cincisprezece zile spre a°øi prezenta în scris
observafliile la Tratat. Conducætorul delegafliei, contele Brockdorff°Rantzau, avea sæ prezinte
un adeværat rechizitoriu împotriva Tratatului. Urma un memorandum de o sutæ de pagini de
observaflii. Memorandul începea cu o respingere a întregului proiect de tratat; urmau o serie
de obsrvaflii privind diferitele clauze cuprinse în proiect, de la cele teritoriale la cele economice.
Se va susfline cæ proiectul de tratat nu corespunde cu cele „paisprezece puncte“ øi nici nu
concordæ cu termenii armistifliului din 11 noiembrie 1918. Aliaflii erau divizafli în ceea ce priveøte
ræspunsul ce trebuia dat Germaniei. Londra dorea mai multæ flexibilitate în formularea unora
dintre clauze. Parisul va fi însæ de neclintit. Wilson punea însæ capæt divergenflelor
anglo°franceze: la 16 iunie 1919, Aliaflii informau delegaflia germanæ cæ Tatatul ræmânea aøa
cum fusese redactat: Berlinul avea la dispoziflie cinci zile pentru a decide ceea ce va face. În
aceeaøi zi, mareøalul Foch prezenta Consiliului celor Cinci planul operafliunilor militare împotriva
Germaniei, în caz de respingere a Tratatului. Potrivit planului, la 23 iunie 1919, orele 19,00,
urma sæ înceapæ marøul în direcflia Berlinului. Nu era însæ nevoie de aceastæ mæsuræ extremæ.
La 22 iunie, guvernul german accepta sæ semneze Tratatul, exprimând însæ o ultimæ rezervæ:
sæ fie eliminate clauzele privind crimele de ræzboi øi responsabilitatea Germaniei. În aceeaøi
searæ, Aliaflii respingeau aceastæ solicitare. La 23 iunie, parlamentul german aproba Tratatul
de la Versailles. Ceremonia de semnare avea loc la 28 iunie 1919 în Marea Salæ a Oglinzilor,
aceeaøi unde în 1871 Imperiul German impunea pacea care îngenunchea Franfla.
Vor urma Tratatul de pace de la Saint°Germain-en-Laye cu Austria la 19 septembrie 1919,
Tratatul de pace de la Neuilly cu Bulgaria la 27 noiembrie 1919, Tratatul de pace de la Trianon
cu Ungaria la 4 iunie 1920 øi Tratatul de pace de la Sèvres cu Turcia la 10 august. Pe 28
octombrie 1920 se semna tratatul de la Paris, prin care Franfla, Marea Britanie, Italia øi Japonia
recunoøteau unirea Basarabiei cu România. Toate tratatele de pace includeau ca un preambul
Pactul Societæflii Nafliunilor. De asemenea, tratatul de pace cu Austria era însoflit de un tratat
privind protecflia minoritæflilor naflionale. Aceste tratate, luate împreunæ, constituiau „sistemul
de la Versailles“ care, în viziunea multor contemporani, urma sæ aducæ o pace perpetuæ vechiului
continent; ca øi în alte împrejuræri însæ, realitatea va dezminfli asemenea aøteptæri.
Tratatul cu Germania cuprindea 440 articole øi conflinea prevederi care duceau la micøorarea
teritoriului acesteia cu 13 la sutæ øi la reducerea populafliei cu 1/10. Franfla recupera Alsacia
øi Lorena, Belgia primea cantoanele valone Eupen, Malmedy øi teritoriul Moresnet. Germania
recunoøtea independenfla Poloniei øi îi ceda Posnania øi Prusia occidentalæ; oraøul Danzig
(Gdansk) se transforma în oraø liber, sub jurisdicflia Societæflii Nafliunilor; o fâøie din Prusia
Orientalæ asigura ieøirea Poloniei la mare („Coridorul polonez“). Schleswigul de nord, în urma
unui plebiscit, revenea Danemarcii. Germania recunoøtea independenfla Cehoslovaciei, cæreia
îi ceda øi o parte din Silezia superioaræ. Memelul øi teritoriul adiacent revenea Lituaniei. Malul
stâng al Rinului ræmânea ocupat de trupele Aliaflilor, urmând sæ fie evacuat în urmætorul fel:
în anul 1925 — zona Köln; în anul 1930 — zona Koblenz øi în anul 1935 zona oraøului Mainz.
Regiunea Saar intra sub jurisdicflia Ligii Nafliunilor pentru o perioadæ de 15 ani, dupæ trecerea
cæreia un plebiscit urma sæ determine dacæ teritoriul respectiv revenea Germaniei sau Franflei.
Renania era demilitarizatæ. Coloniile germane erau împærflite între Marea Britanie, Franfla,
Japonia, Belgia, Portugalia sub aøa-numitul principiu al Mandatului, „o creaflie pe cât de
ingenioasæ, pe atât de ipocritæ“ (Kissinger). Germania era practic dezarmatæ. Ea avea dreptul
sæ flinæ forfle armate formate doar dintr°un numær de 100 000 militari. Flota era redusæ la øase
cruciøætoare øi alte câteva nave mai mici. I se interzicea sæ deflinæ arme ofensive, cum sunt
submarinele, avioanele de luptæ, tancurile øi artileria grea. Marele Stat Major german era
desfiinflat. Potrivit art. 231 din Tratat, Germania era consideratæ singura ræspunzætoare pentru
declanøarea ræzboiului. Ea era obligatæ la plata unei uriaøe sume ca despægubire de ræzboi,
anume 132 miliarde de mærci°aur (aproximativ 40 de miliarde dolari, ceea ce la valoare
actualizatæ la sfârøitul secolului XX însemna aproximativ 323 miliarde dolari. În cadrul
despægubirilor, pentru prima oaræ în practica internaflionalæ, Germania era obligatæ sæ plæteascæ
pensii øi diferite compensaflii pentru victimele de ræzboi øi familiile acestora.
În ceea ce priveøte Austria, Conferinfla de pace n°a fæcut altceva decât sæ constate consecinfla
fireascæ a luptei de emancipare naflionalæ a popoarelor asuprite, luptæ ce dusese la destræmarea
monarhiei dualiste. Tratatul de pace consemna faptul cæ Austria devenea ea însæøi un stat
naflional, care recunoøtea independenfla statelor vecine øi încorporarea de cætre acestea a
teritoriilor locuite de conaflionali, pe care Imperiul habsburgic le acaparase de°a lungul secolelor.
Menflionæm cæ, prin art. 59 al Tratatului, Austria renunfla la Bucovina în favoarea României.
Prin tratatul de pace, Bulgaria ceda Greciei unele teritorii din Tracia apuseanæ, iar Iugoslaviei
anumite pærfli din Macedonia. Frontiera dintre România øi Bulgaria se restabilea aøa cum fusese
la 1 august 1914.
Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria devenea stat de sine stætætor. Graniflele sale cu
Cehoslovacia, Iugoslavia øi România erau trasate în conformitate cu principiul wilsonian al
naflionalitæflilor, în mare aøa cum acestea rezultaseræ în urma miøcærilor naflionale care duseseræ
la præbuøirea monarhiei austro°ungare. Articolul 45 din Tratat consfinflea apartenenfla la statul
român a Transilvaniei, Banatului, Criøanei øi Maramureøului, recunoscându°se astfel actul din
1 decembrie 1918, când aceste strævechi teritorii româneøti se uniseræ cu România. Conferinfla
nu reflinea observafliile Ungariei la textul Tratatului de pace. Într°o scrisoare adresatæ autoritæflilor
de la Budapesta de A. Millerand, se spunea:
„Puterile Aliate øi Asociate, exprimându°øi speranfla cæ Ungaria viitoare va fi în Europa un element
de stabilitate øi pace, n-ar putea, totuøi, tocmai ele sæ uite partea de ræspundere care°i revine
Ungariei în dezlænfluirea ræzboiului øi, în genere, în politica imperialistæ urmatæ de dubla
monarhie“. În legæturæ cu politica faflæ de minoritæfli, aceeaøi scrisoare sublinia: „Mæsurile târzii
luate de guvernul ungar pentru a acorda satisfacflie nevoilor de autonomie ale naflionalitæflilor
n°ar mai putea sæ dea iluzii: ele nu schimbæ cu nimic adeværul esenflial, anume cæ, în decurs de
58 CONSTANTIN VLAD
mulfli ani, toate sforflærile politicii ungureøti au urmærit sæ înæbuøe glasul minoritæflilor etnice“
(apud 48, 1936, pp. 46, 48).
Tratatul de la Sèvres era deosebit de greu pentru Turcia. Când acesta se semna pe 10 august
1920, Constantinopolul era ocupat de trupele aliate. Prin tratat, Anglia, Franfla øi Italia deveneau
stæpâne absolute ale Imperiului Otoman. Tratatul consacra dezmembrarea acestui imperiu, care
pierdea toate posesiunile sale europene, cu excepflia Constantinopolului, øi toate provinciile
din Orientul Apropiat øi Caucaz: Arabia, Armenia, Egiptul, Irakul, Kurdistanul, Palestina, Siria.
Turcia se va opune însæ cu hotærâre învingætorilor øi în 1922 la Lausanne obflinea un alt tratat
conflinând termeni mult îmbunætæflifli faflæ de cel din 1920.
Aøa cum am menflionat, Tratatul de la Paris consfinflea recunoaøterea de cætre 4 mari puteri:
Franfla, Anglia, Italia øi Japonia a unirii Basarabiei cu România. El va fi însæ ratificat cu întâr-
ziere — de cætre Marea Britanie în 1922, de cætre Franfla în 1924 øi de cætre Italia în 1927.
Cealaltæ semnataræ, Japonia, nu°l va ratifica niciodatæ, cedând astfel presiunilor sovietice. În
ceea ce priveøte SUA, acestea deciseseræ în 1920 sæ nu recunoascæ nici o schimbare teritorialæ
afectând vechiul Imperiu rus, atâta timp cât la Moscova nu exista un guvern reprezentativ.
Faflæ de cererile øi protestele guvernului român øi având interesul de a pæstra relaflii economice
bune cu România, în 1933, la sugestia secretarului de stat Cordell Hull, Basarabia era inclusæ
în cota de imigraflie a României pentru SUA, ceea ce echivala cu recunoaøterea suveranitæflii
româneøti asupra teritoriului dintre Prut øi Nistru (43, 1997, p. 311°312).
Conferinfla de pace de la Paris a pus faflæ în faflæ douæ concepte øi viziuni despre ordinea
internaflionalæ ce urma sæ fie instauratæ la capætul conflagrafliei ce zguduise lumea întreagæ.
De o parte, erau conceptul øi viziunea americanæ, întruchipatæ în cele 14 puncte wilsoniene,
dominatæ de ideile securitæflii colective øi autodeterminærii; de cealaltæ parte, era experienfla
istoricæ europeanæ, obsedatæ de ideea interesului naflional øi echilibrului de forfle.
Concepflia americanæ fæcea interesul naflional øi echilibrul puterilor — concretizat adesea
în alianfle politico°militare — vinovate de ræzboaiele care izbucneau periodic, culminând cu
cel din 1914°1918. Ea le opunea securitatea colectivæ, care sæ fie asiguratæ tuturor statelor
prin structuri internaflionale adecvate: Societatea Nafliunilor, øi care sæ se bazeze în ultimæ instanflæ
pe forfla moralæ a opiniei publice internaflionale. Era o viziune romanticæ despre relafliile
internaflionale, propulsatæ însæ de statul care contribuise substanflial, într°o perioadæ criticæ, la
victoria Aliaflilor, øi a cærei prezenflæ øi angajare pe continentul european era væzutæ de mulfli
europeni drept o condiflie esenflialæ a construirii unei ordini mondiale de pace øi securitate.
Concepflia puterilor europene despre ordinea mondialæ postbelicæ se inspira dintr°o premisæ
realistæ, care socotea cæ nu ignorarea, ci luarea în considerare a intereselor naflionale este calea
construirii unor raporturi internaflionale paønice øi sigure; cæ nu echilibrul de forfle în sine, ci
ruperea lui ducea la ræzboi; cæ „premisa de bazæ a securitæflii colective — aceea cæ toate nafliunile
vor evalua ameninflærile în acelaøi fel øi cæ… vor ajunge la concluzii identice despre cea mai
bunæ modalitate de a se opune“ (109, 1998, p. 212) era, în fapt, falsæ.
Rezultatul negocierilor purtate pe asemenea puncte de pornire diferite, opuse chiar, va fi
un compromis acceptat în final de toate marile puteri învingætoare, compromis care determinæ
atât originalitatea, cât øi fragilitatea sistemului de relaflii internaflionale, în primul rând intra-
europene, creat de Conferinfla de pace de la Paris. Principiul naflionalitæflilor, asumat øi promovat
de Conferinflæ, va facilita consacrarea politicæ øi juridicæ internaflionalæ în 1919°1920 a noilor
state independente, a cæror constituire (reconstituire) sau întregire fuseseræ hotærâte prin ample
miøcæri populare, inspirate din flelurile emancipærii naflionale, încæ din 1918; dar el nu va fi
recunoscut flærilor°colonii; mai mult, marile puteri europene, care erau øi mari puteri coloniale,
îøi vor consolida acest statut øi°øi vor extinde posesiunile. Ideea „securitæflii colective“ va patrona
elaborarea concepfliei despre Liga Nafliunilor, precum øi organizarea øi funcflionarea acesteia,
generând virtuflile, dar øi neputinfla congenitalæ a acestui forum internaflional, incapacitatea lui
de a apæra pacea øi securitatea, de a proteja statele, mai ales cele mici øi mijlocii, în fafla noilor
manifestæri ale politicii de forflæ øi agresiune, ce nu vor întârzia sæ aparæ. În fapt, securitatea
colectivæ, ca principiu de bazæ al ordinii mondiale, structurile øi aranjamentele de securitate
pe care ea le°a inspirat, aveau sæ capoteze în scurt timp sub presiunea forflelor care modificau
raporturile de putere în favoarea statelor revizioniste øi animate de revanøæ motivatæ tocmai
de unele sau altele dintre solufliile date de Conferinfla de la Paris. Cu alte cuvinte, cedærile în
favoarea unor viziuni romantice despre relafliile internaflionale øi securitatea colectivæ, aøa cum
aceasta din urmæ fusese gânditæ øi aplicatæ în anii ’20 ai secolului XX, aveau sæ fie ræsturnate
cu brutalitate de realitatea schimbærilor în relafliile de putere, adicæ de ruptura echilibrului de
forfle petrecutæ în deceniul al 4°lea al aceluiaøi secol.
Dileme mari øi grave vor caracteriza condiflia øi poziflia Franflei în cadrul Conferinflei. Ea
era una dintre flærile învingætoare, dar intuia mai acut decât alte puteri anumite consecinfle
strategice de duratæ ale ræzboiului. Statele Unite ieøeau din ræzboi mult întærite, cu o economie
înfloritoare, cu finanfle solide, cu o industrie de apærare øi putere militaræ de prim rang øi cu
un prestigiu internaflional uriaø; în plus, ele se puteau oricând retrage în spatele scutului
reprezentat de cele douæ oceane care°i scældau flærmurile — ceea ce vor face, într°adevær, foarte
curând, reluând din vechea politicæ izolaflionistæ aspectele considerate potrivite în noile condiflii
istorice. Marea Britanie, în ciuda eforturilor fæcute øi pierderile suferite, termina ræzboiul cu
un imperiu colonial extins øi îøi pæstra poziflia privilegiatæ de principalæ putere navalæ a lumii
øi o mare influenflæ pe continent. Anglia punea øi de acum înainte Canalul Mânecii între ea øi
evolufliile negative ce se petreceau în Europa, atâta vreme cât aceste evoluflii nu ajungeau sæ°i
afecteze direct propriile interese.
Revenind la Franfla, aceasta recuperase Alsacia øi Lorena, îøi extinsese posesiunile coloniale,
terminase ræzboiul ca unul dintre marii învingætori. Dar la încheierea acestuia, ea se afla din
nou alæturi de o Germanie care, potenflial øi ca perspectivæ, se dovedea cel mai puternic stat
al continentului; de o Germanie a cærei refacere, inclusiv din punct de vedere militar, era doar
o problemæ de timp. De aceea, la Conferinflæ, Franfla a încercat sæ dezmembreze Germania,
cerând graniflæ pe Rin øi o Renanie independentæ, ca un stat tampon între teritoriile franceze
øi cele germane. Solicitarea ei va întâmpina refuzul celorlalfli aliafli. Va obfline doar ca Renania
sæ aibæ statutul de zonæ demilitarizatæ, ca malul stâng al Rinului sæ ræmânæ sub ocupaflia
temporaræ a trupelor aliate. Era, din punct de vedere francez, prea puflin. Parisul va cæuta cu
60 CONSTANTIN VLAD
disperare sæ obflinæ constituirea unor forfle armate internaflionale sau mæcar a unui stat°major
internaflional, sub egida Societæflii Nafliunilor. Washingtonul se opunea, însæ; Wilson declara
cæ, prin Constituflie, Statele Unite nu puteau accepta o astfel de cedare a suveranitæflii în materie
de apærare. Londra adopta o poziflie similaræ. Atunci Franfla încerca sæ primeascæ garanflii formale
din partea Statelor Unite øi Angliei pentru sprijin militar în cazul unui conflict cu Germania.
Asemenea garanflii vor face obiectul unui acord între cele trei mari puteri, semnat chiar în ziua
de 28 iunie 1919, prin care SUA øi Marea Britanie se angajau sæ intre în ræzboi de partea Franflei,
dacæ aceasta era victima unui atac neprovocat german. Era, în fond, un tratat de alianflæ, care
contrazicea, în fapt, principiile pe care se clædea Societatea Nafliunilor. Acordul celor trei mari
va ræmâne însæ færæ efect întrucât Congresul Statelor Unite refuza sæ ratifice tratatele adoptate
de Conferinfla de pace de la Paris; în aceste condiflii, Marea Britanie ieøea din angajamentul
faflæ de Franfla. La fel de nerealistæ se va dovedi øi încercarea Franflei de a crea în Est o
contrapondere pentru Germania. Franfla va sprijini consolidarea statelor din estul Europei —
Polonia, România, Cehoslovacia, Iugoslavia, care, în afara unui rol de „cordon sanitar“ faflæ
de Rusia sovieticæ, ar fi putut
„crea iluzia unei provocæri pe douæ fronturi la adresa Germaniei… Totuøi, aceste state abia næscute
nu°øi puteau asuma sub nici o formæ rolul pe care°l jucaseræ pânæ atunci Rusia øi Austria…
Aøa se face cæ stabilitatea continentului a ajuns sæ depindæ de Franfla. Fusese nevoie de forflele
combinate ale Americii, Marii Britanii, Rusiei øi Franflei pentru supunerea Germaniei. Dintre
acestea, America era din nou izolaflionistæ, iar Rusia fusese despærflitæ de Europa de o dramæ
revoluflionaræ øi de aøa°zisul cordon sanitar al statelor mici din Europa de Ræsærit, care stæteau
în calea ajutorului direct oferit de Rusia Franflei. Pentru menflinerea pæcii, Franfla ar fi trebuit
sæ se joace de°a jandarmul prin întreaga Europæ. Pe lângæ cæ îøi pierduse curajul øi forfla pentru
un asemenea rol de politicæ intervenflionistæ chiar dacæ ar fi fæcut vreo tentativæ în acest sens,
ar fi descoperit cæ ræmæsese singuræ, abandonatæ atât de Statele Unite, cât øi de Marea Britanie“
(109, 1998, p. 219).
La Conferinfla de pace de la Paris, România øi°a promovat interesele prin mari eforturi
politico°diplomatice. Dupæ actele de unire cu flara (Basarabia, Bucovina øi Transilvania), „a
urmat «bætælia diplomaticæ» pentru confirmarea prin tratate a actelor de unire, liderii politici
români dovedind…o foarte bunæ cunoaøtere a contextului internaflional øi o remarcabilæ
demnitate naflionalæ“ (163, 2003). Condiflia sa la lucræri era, pe de o parte, îngreunatæ de faptul
cæ SUA nu recunoøteu nici unul dintre acordurile semnate de Aliafli înainte de intrarea lor în
ræzboi, deci nici convenfliile României cu Antanta din 1916; pe de altæ parte, flærile Antantei
se considerau eliberate de obligafliile luate faflæ de Bucureøti prin aceleaøi convenflii întrucât
România semnase pace separatæ cu Puterile Centrale (43,1997, p. 308). La aceste dificultæfli
se adæugau cele ce decurgeau pentru „statele beligerante“ din statutul lor inferior la Conferinflæ,
faflæ de cel al „puterilor învingætoare beligerante“. Celor care de pe poziflii de superioritate
încercau sæ impunæ României mæsuri luate peste capul ei, I. I. C. Brætianu le amintea:
„Noi nu am intrat în ræzboi ca niøte solicitatori nepoftifli. Noi am intrat în ræzboi ca niøte aliafli
dorifli øi cerufli. Noi am intrat în acfliune atunci când ambasadorul Franflei la Petersburg spunea:
«Dacæ România nu intræ în ræzboi se poate compromite frontul occidental». Am intrat în ræzboi
atunci când ruøii ne spuneau: «Acum or niciodatæ!»“ (apud. 34, 1984, p. 482).
Probleme deosebite s°au ridicat în legæturæ ce Tratatul privind minoritæflile naflionale. Marile
puteri, aratæ în acest sens Florin Constantiniu,
„preocupate de situaflia minoritæflilor naflionale de pe teritoriul statelor succesoare
Austro°Ungariei…øi în primul rând de situaflia minoritæflii evreieøti, au dorit sæ aibæ un drept
de supraveghere asupra regimului aplicat acestor minoritæfli. În acelaøi timp, ele au voit sæ°øi
asigure avantaje economice prin includerea unor clauze privind comerflul exterior øi de tranzit.
Deosebit de supærætoare pentru România era referirea în preambulul tratatului minoritæflilor la
faptul cæ «în tratatul de la Berlin, independenfla Regatului României nu a fost recunoscutæ decât
sub anumite condifliuni»“ (43, 1997, pp. 309°310).
Brætianu a protestat energic împotriva orientærii care se încerca a se da lucrærilor Conferinflei
în aceastæ problemæ. Delegaflia românæ a pledat ca tratamentul preconizat faflæ de minoritæfli
sæ fie cerut tuturor statelor participante la Conferinflæ øi nu numai statelor din estul øi centrul
Europei, punct de vedere ce nu va fi însæ reflinut de cætre marile puteri. În ceea ce priveøte
situaflia din România, guvernul îøi exprima hotærârea de a recunoaøte cele mai largi libertæfli
minoritæflilor etnice sau confesionale øi propunea urmætoarea formulare a articolului privind
drepturile minoritæflilor: „România acordæ tuturor minoritæflilor de limbæ, rasæ øi religie care
locuiesc în cadrul noilor sale granifle drepturi egale acelor pe care le au ceilalfli cetæfleni români“
(apud 43, 1997, p. 310). În acelaøi timp, I. I. C. Brætianu declara cæ România este gata sæ acorde
orice drept pentru minoritæfli care s°ar afla în sistemul constituflional al altor state participante
la Conferinflæ. Intransigenfla României nu era pe placul puterilor care dominau lucrærile la Paris.
Pe 15 noiembrie 1919, Consiliul Interaliat Suprem adresa un ultimatum guvernului român prin
care îi cerea sæ accepte în termen de 8 zile „færæ discuflie, færæ rezerve øi færæ condiflii“ tratatul
cu Austria øi cel privind minoritæflile (43, 1997 p. 310). Noul prim°ministru român, Alexandru
Vaida°Voevod, obflinea unele reformulæri de texte, eliminarea referirii din preambul la condiflia
cu care fusese recunoscutæ independenfla României, øi tratatele erau semnate.
Este interesant de remarcat cum aveau sæ fie væzute în perspectivæ istoricæ pretenfliile ce
fuseseræ impuse României la Paris cu privire la minoritæfli. Redæm aici în aceastæ privinflæ opinia
fostului rege Carol al II°lea, care scria în cartea În zodia Satanei:
„Protecfliunea datæ minoritæflilor (prin tratate) a fost democraticæ øi adânc umanæ. Ea a avut însæ
marele defect de a fi unilateralæ: s°a omis de a cere acestor minoritæfli sæ fie cetæfleni loiali ai
noii lor patrii øi s°a uitat de a cere Germaniei, Ungariei øi Bulgariei reciprocitate…Færæ îndoialæ,
cea mai agitatæ minoritate în decursul celor douæ decenii interbelice a fost cea maghiaræ…Ungaria
nu era însæ decât… un instrument docil în mâinile expansionismului pangermanist“ (30, 1994,
pp. 56, 42).
62 CONSTANTIN VLAD
Dificultæfli suplimentare în timpul Conferinflei de pace de la Paris apæreau pentru România

øi alte state independente din cauza inifliativei de creare a unei „Confederaflii Danubiene“, „idee
consideratæ în epocæ drept o formulæ valabilæ de refacere cu concursul Franflei øi Angliei a
fostei monarhii austro°ungare“ (120, 1993, p. 88). Voi reproduce în cele ce urmeazæ din diverse
surse istorice drumul acestei idei, devenitæ øi cu o semnificativæ contribuflie a Budapestei, un
proiect politic, pânæ când avea sæ eøueze, mai ales ca urmare a opozifliei ferme a României,
Cehoslovaciei øi Iugoslaviei.
Ideea unei Confederaflii Danubiene apærea într°un context istoric în care viziuni federale
sau confederale dobândeau o anumitæ audienflæ (29, 1993, pp. 25°26). Împæratul Carol al
Austro°Ungariei, într°o încercare disperatæ de a salva imperiul dualist, propunea în 1918 un
plan federal de reorganizare a acestuia, plan respins însæ categoric de cætre Consiliile naflionale
ale românilor, cehoslovacilor, polonezilor øi sârbilor, care°øi aveau sediile la Paris. Tot ideea
federalæ stætea la baza unei tentative pangermane întreprinse în 1918°1919 de realizare a unei
uniuni între Germania øi nou proclamata Republicæ Austria; o astfel de formulæ contravenea
însæ intereselor puterilor învingætoare, Tratatul de pace cu Austria interzicând Anschluss°ul.
Era rândul Parisului sæ avanseze concepte øi formule federale pentru Balcani øi Orientul
Apropiat, precum øi pentru Europa centralæ. Acestea din urmæ flinteau sæ ducæ la „reconstruirea
Europei centrale în spirit antigerman øi în contextul unei supremaflii vædite a politicii franceze“
(29, 1993, p. 29)
În aceste condiflii, ideea Confederafliei Danubiene prindea contururi concrete, în elaborarea
lui Maurice Paléologue, secretarul general la Quai d’Orsay (Ministerul de Externe francez).
Ungaria va folosi acest context spre a lansa propria viziune despre organizarea Europei centrale
øi de sud°est, desigur cu centrul la Budapesta. Ea se va disocia de Austria, „singura vinovatæ“
pentru intrarea monarhiei dualiste în ræzboi împotriva Franflei øi°øi va descoperi „vechi afinitæfli“
francofile. În condiflii când la Conferinfla de pace era la ordinea zilei „problema ungaræ“, cercurile
conducætoare de la Budapesta au pus în miøcare un adeværat arsenal de mijloace spre a deschide
calea revizuirii, cu sprijinul Franflei, a realitæflilor teritoriale stabilite în anul 1918. Ungaria oferea
perspectiva unei masive penetræri economice în zonæ, punând, practic, economia ungaræ în
condiflie de subordonare faflæ de cercurile economico°financiare franceze. În acelaøi timp, Franfla
urma sæ se bucure de un statut privilegiat la Budapesta. S°au purtat negocieri secrete între grupul
francez Creuzot°Schneider øi autoritæflile maghiare, ajunse aproape de finalizare. La Paris, trimiøi
ai conducerii ungare: guvern, regentul Horthy, vor fi oaspefli frecvenfli ai lui Paléologue, cu
informarea lui Alexandre Millerand, prim°ministru øi ministru de Externe; la Budapesta, Fouchet,
înaltul comisar francez, va avea întâlniri regulate cu Teleki, ministrul de Externe, cu alfli
reprezentanfli ai guvernului, precum øi cu Horthy. Vor fi schimbate documente cuprinzând
propuneri de mæsuri, proiecte de acfliuni, contacte care vor continua chiar øi dupæ ce la 4 iunie
1920 Ungaria semna Tratatul de la Trianon. În schimbul facilitærii penetrærii Franflei în zonæ,
preflul politic cerut de Budapesta era în curând formulat. „Nu pot cere Franflei sæ modifice
condifliile pæcii, îi scria lui Paléologue pe 18 martie 1920, reprezentantul conducerii ungare.
Dar acele condiflii nu ar putea fi modificate de nafliunile øi statele interesate?“ — desigur, cu
ajutorul Franflei. Iar pe 12 mai 1920 un proiect de acord trimis de guvernul maghiar celui francez
va fi foarte explicit. Iatæ câtea pretenflii ungare, formulate pe puncte: 1. Modificarea frontierelor
fixate prin condifliile de pace astfel încât teritoriile cu caracter net maghiar formând un bloc
unit cu majoritatea rasei maghiare sæ nu fie detaøate de Ungaria. 2. Pæstrarea unei pærfli a fostelor
teritorii care sæ producæ un minimum de materii prime øi forflæ motrice indispensabile pentru
menflinerea vieflii economice øi mai ales a producfliei industriale a flærii. 3. Autonomia regionalæ
pentru teritoriile locuite în majoritate de maghiari, secui øi saøi, aflate sub dominaflie românæ.
Libertatea de cult, limbæ øi securitate de existenflæ materialæ pentru minoritæflile maghiare din
teritoriile cu majoritate, românæ øi iugoslavæ (135, 1991, pp. 87°88).
Pe 18 mai 1920 Fouchet dædea citire unei Declaraflii a guvernului francez în fafla
conducætorilor maghiari, declaraflie primitæ cu vie satisfacflie de Teleki øi Horthy. „Contele
Teleki, îi scria în aceeaøi zi Fouchet lui Millerand, mi°a exprimat o foarte vie satisfacflie. Politica
francofilæ pe care el a adoptat°o — în profitul flærii sale — este foarte bine servitæ de textul
pe care i l°am prezentat verbal“ (135, 1991, p. 89). Partea maghiaræ va cere øi textul scris al
Declarafliei, ceea ce va pune în încurcæturæ guvernul francez, întrucât între timp Tratatul de
la Trianon era încheiat. Declaraflia scrisæ, semnatæ de Millerand, „interesantæ mostræ de echivoc
politic“, fæcutæ publicæ pe 22 iunie 1920, aratæ cæ „guvernul francez, respectând cu fidelitate
tratatul de pace, este dispus sæ°øi ofere bunele sale servicii tuturor tentativelor de înflelegere
amiabilæ între Ungaria øi vecinii sæi pentru a face sæ disparæ orice cauzæ de ostilitate între pærflile
interesate“. Sensul adeværat al acestei formulæri din Declaraflie era dat însæ de o scrisoare adresatæ
de Millerand lui Fouchet, ce însoflea Declaraflia, scrisoare în care se vorbeøte de „condifliile în
care guvernul francez este dispus sæ acorde asistenfla sa pentru rectificarea, spre satisfacflia
comunæ a pærflilor, a nedreptæflilor etnice øi economice“. Iatæ de ce mi se pare pe deplin întemeiatæ
observaflia istoricului Viorica Moisuc: „În realitate, guvernul francez nu excludea deloc
posibilitatea rectificærilor de frontieræ, dar evita sæ se angajeze scris în acest sens“ (135, 1991,
p. 93). Este de subliniat cæ, pentru partea francezæ, Declaraflia urma sæ aibæ efect doar „din
momentul în care acordurile încheiate cu grupul francez (Creuzot°Schneider) vor cæpæta deplinæ
valabilitate din punct de vedere al legislafliei ungare“; deci, angajarea politicæ a Franflei era
direct condiflionatæ de adjudecarea de cætre firmele franceze a proiectelor economice în Ungaria.
Aceastæ condiflionare se exprima în contextul unei competiflii ce se contura clar între Franfla
øi Marea Britanie pentru poziflii dominante în bazinul Dunærii. Competiflia menflionatæ se extindea
øi asupra domeniului economic. Dupæ ce Ungaria oferise Londrei participarea øi controlul
industriilor øi cæilor ferate (29, 1993, p. 32), la 26 mai 1920 Hohler, înaltul comisar al Marii
Britanii la Budapesta, prezenta oferte de colaborare lui Horthy øi Teleki. Declaraflia fæcutæ de
Hohler cu acest prilej este semnificativæ pentru modul cum se desfæøura competiflia
anglo°francezæ:
„Franfla este ruinatæ. Ea nu va putea nicidecum sæ iasæ din situaflia financiaræ dezastruoasæ în
care se aflæ færæ ajutorul Statelor Unite, de la care nu va obfline nimic, iar Anglia nu va face
nici ea nimic pentru Franfla. Anglia fline foarte mult în momentul de faflæ sæ se apropie economic
de Germania a cærei dezarmare completæ o va împiedica. Interesul Germaniei fiind de a coloniza
64 CONSTANTIN VLAD
Rusia boløevicæ, Marea Britanie o va ajuta în aceastæ acfliune, iar noua grupare de trei (Germania,
Marea Britanie, Ungaria) va fi invincibilæ. Franfla, izolatæ, va fi neputincioasæ. Numai cu un
astfel de ajutor Ungaria va putea renaøte“ (apud 135, 1991, p. 91).
Desigur, intervenflia englezæ provoca o contraacfliune francezæ, cu supralicitærile de rigoare
în direcflia pretenfliilor maghiare. De fapt, Conferinfla de Pace era o imensæ scenæ în care se
confruntau cele mai diverse interese, nu în ultimul rând de naturæ economicæ. „Se bat ca câinii
pentru ciolan în curte“, caracteriza Alexandru Vaida°Voevod Conferinfla, din acest punct de
vedere (apud 120, 1993, p. 256). Pe plan politic, guvernul ungar continua øi dupæ semnarea
Tratatului de la Trianon acfliunile menite sæ°i asigure sprijinul Franflei pentru mæsuri de revizuire
a clauzelor tratatului de pace. Un Aide°mémoire în acest sens era prezentat la Quai d’Orsay
pe 23 iunie 1920. Totodatæ, conducætorii Ungariei, sub lozinca „luptei împotriva pericolului
boløevic“ luau calea unor acfliuni menite sæ ducæ la refacerea vechii Ungarii. În prima decadæ
a lunii iulie 1920 Parlamentul maghiar formula cererea „ca Europa sæ dea mandat Ungariei
sæ organizeze rezistenfla pe Carpafli cu armata ei reconstituitæ“ (135, 1991, p. 96). La 26 iulie
acelaøi an øeful guvernului ungar îi convoca pe reprezentanflii SUA, Angliei, Franflei øi Italiei
la Budapesta spre a°i informa oficial despre neliniøtile pe care le creazæ avansurile Armatei
Roøii øi spre a le cere „sæ intervinæ pe lângæ guvernele lor pentru a obfline, în favoarea Ungariei,
autorizaflia de a apæra militar Carpaflii“ læsând sæ se înfleleagæ cæ, în caz de refuz, guvernul
maghiar îøi pæstreazæ toate rezervele de a lua decizia pe care o consideræ potrivitæ. Încercând
sæ forfleze obflinerea unui ræspuns favorabil din partea celor patru mari puteri, guvernul ungar
a trecut imediat la mæsuri practice: s°a început mobilizarea rezerviøtilor, s°au fæcut diferite
pregætiri militare, s°au înaintat cereri la Londra øi Paris pentru furnizarea de arme øi echipamente
militare necesare dotærii a cinci divizii de infanterie øi unei divizii de cavalerie (135, 1991,
p. 97). Aøadar, lucrurile ajunseseræ departe; Franfla va fi nevoitæ sæ dea înapoi:
„În aceste împrejuræri, guvernul francez a socotit cæ angajarea sa alæturi de Ungaria a devenit
compromiflætoare prestigiului Franflei øi dæunætoare intereselor ei chiar în Europa Centralæ. Ungaria
nu era un partener docil în mâna Franflei; ea dorea sæ ia inifliativa øi sæ se erijeze în factor politic
determinant în Europa Centralæ øi sud°esticæ. În telegrama circularæ trimisæ oficiilor sale
diplomatice la 29 iulie, ministrul de Externe, A. Millerand, dupæ ce aræta în ce consta cererea
ungaræ øi relata opoziflia netæ manifestatæ de România øi Cehoslovacia, preciza: «Guvernul ungar
are în mod evident dorinfla ascunsæ de a profita de circumstanflele actuale pentru a eluda tratatul
de pace pe care l°a semnat. Nu ne vom preta la o tentativæ de acest gen. De aceea, consider cæ
trebuie sæ respingem propunerea“ (135, 1991, pp. 98°99).
Referirea din circulara respectivæ la opoziflia României øi Cehoslovaciei este semnificativæ.
Într°adevær, România, Cehoslovacia øi Iugoslavia au luat în mai multe rânduri poziflii categorice
împotriva proiectelor maghiare de a obfline revizuirea clauzelor tratatului de pace øi de a°øi
instaura dominaflia în Bazinul Dunærean cu sprijinul Franflei øi al altor mari puteri. Astfel, pe
4 iulie 1920 Take Ionescu îl convoca pe ministrul Franflei la Bucureøti øi îi atrægea atenflia cæ
„România se va opune categoric oricærei tentative de modificare a frontierelor“. Delegaflia
României la Conferinfla de Pace desfæøura o activitate susflinutæ împotriva ideii privind Confe-
deraflia Danubianæ. În acelaøi timp, guvernele de la Bucureøti, Praga øi Belgrad trimiteau o notæ
ultimativæ guvernului ungar, cerându°i sæ ratifice færæ întârziere Tratatul de pace de la Trianon.
Aceastæ poziflie categoricæ a flærilor vecine, precum øi darea înapoi a Franflei, determina
guvernul maghiar sæ declare pe 13 august 1920 cæ „Ungaria nu duce o politicæ agresivæ“ øi
„nu intenflioneazæ sæ se lanseze în nici o aventuræ“ (135, 1991, p. 99). În condiflii când proiectele
economice legate de Ungaria øi bazinul dunærean cæzuseræ, atât Franfla cât øi Anglia se vor
græbi sæ se descotoroseascæ de afacerea „Confederafliei Danubiene“.
Am relatat mai pe larg aici aceastæ „afacere“ din mai multe motive. Mai întâi, spre a ilustra
cæ România, ca øi alte state din centrul øi sud°estul Europei, a trebuit sæ ducæ adeværate bætælii
politico°diplomatice spre a°øi apæra drepturile la Conferinfla de pace de la Paris. În al doilea
rând, pentru a pune în relief faptul cæ, abia terminat ræzboiul, vechea, mai bine zis, strævechea
competiflie dintre Franfla øi Anglia reizbucnea în forflæ, împrejurare de ræu augur pentru perioada
postbelicæ ce urma. În sfârøit, în al treilea rând, pentru a sublinia øi în acest mod cæ poziflia
Ungariei de revizuire a graniflelor øi a altor clauze ale Tratatului de la Trianon a început încæ
în timpul Conferinflei de pace de la Paris. În aceastæ privinflæ, episodul relatat mai are o
semnificaflie, øi anume una majoræ: Ungaria a cæutat întotdeauna aliafli în rândul marilor puteri
spre a°øi realiza flelurile revizioniste, nefiind capabilæ de una singuræ sæ atingæ asemenea fleluri.
Øi s°a orientat întotdeauna spre mari puteri aflate în momentul respectiv în condiflii favorabile,
în contextul raporturilor de forfle în relafliile internaflionale. Ca o ironie a istoriei, prima dintre
marile puteri cæreia Budapesta încerca sæ°i atribuie acest rol ingrat era Franfla, flara ale cærei
interese fundamentale vor fi legate în perioada interbelicæ de formarea øi menflinerea unui front
antirevizionist.
Ca un ecou al „afacerii“ Confederafliei Danubiene, pe 21 aprilie 1921 se consuma urmætorul
episod: ministrul român de Externe, Take Ionescu, remitea ministrului Franflei la Bucureøti,
Daeschner, copia textului unui „acord secret“ ce ar fi fost semnat la Budapesta, la 23 iulie
1920, de Fouchet, Horthy øi Teleki; prin acest acord, Franfla promitea Ungariei sprijinul sæu,
inclusiv concursul militar, pentru rectificarea frontierelor în dauna Austriei, Iugoslaviei,
Cehoslovaciei øi României. Documentul conflinea o lungæ listæ de revendicæri teritoriale ale
Ungariei. În încheiere, se vorbea despre un acord convenit între guvernul ungar øi cel francez
în virtutea cæruia „Ungaria era autorizatæ ca, în cazul când în România se va instala un regim
boløevic, sæ ocupe imediat teritoriile româneøti care i°au aparflinut înainte de ræzboi. În acest
caz, dacæ Ungaria va fi atacatæ, ea va avea sprijinul efectiv al Franflei“. Guvernul francez a
dezminflit prompt existenfla unui astfel de „acord secret“, fie el chiar øi în proiect (135, 1991,
p. 101). Aøa încheia diplomaflia un capitol deschis tot de ea, în calitatea pe care o are de
instrument al jocurilor de putere politice. Ræmâne de væzut dacæ informaflia istoricæ va læsa
perpetuu aceastæ chestiune aøa cum ea era tranøatæ de diplomaflie în aprilie 1921 sau va furniza
noi date în aceastæ problemæ.
66 CONSTANTIN VLAD
Privite în ansamblu,
„tratatele din anii 1919°1920, færæ sæ reuøeascæ pe deplin a realiza o Europæ a naflionalitæflilor,
au marcat un real progres în acest sens. Tratatele de pace de la Paris, cu toate lipsurile lor, au
avut meritul istoric de a fi consemnat zdrobirea marilor monarhii multinaflionale øi de a fi
recunoscut dreptul de autodeterminare naflionalæ øi de constituire a unor state unitare øi
independente. Consacrarea internaflionalæ — în cazul României a unirii teritoriilor cu populaflie
româneascæ — a statelor europene, care øi°au desævârøit unitatea naflionalæ, a fost în primul rând
rodul efortului maselor populare din statele respective, impus diplomaflilor la masa tratativelor.
Astfel, revolufliile din anul 1918 din centrul øi sud°estul Europei au dus la constituirea sau
întregirea statelor independente, naflionale øi unitare din aceastæ zonæ, fenomen major progresist,
rezultat din Primul Ræzboi Mondial“ (34, p. 502).
PARTEA DOUA:
DIPLOMAfiIA ÎN PERIOADA INTERBELICÆ
CAP. VI.
UN FUNDAMENT ØUBRED
Pacea care punea capæt primei conflagraflii mondiale era încheiatæ. Lumea træia un sentiment
de uøurare. „Marele ræzboi“ cu victimele, suferinflele, distrugerile, coømarurile sale ræmânea în
urmæ. Pentru cei care vedeau în el „ultimul“ ræzboi — ultimul nu în sens cronologic, ci în sens
absolut, începea perioada „postbelicæ“; primul ministru englez David Lloyd George anunfla
pe 11 noiembrie 1918 semnarea armistifliului cu Germania prin urmætoarele cuvinte: „Sper sæ pu-
tem spune cæ în acest fel, în aceastæ dimineaflæ hotærâtoare, s°a pus capæt tuturor ræzboaielor“
(apud 109, 1998, p. 196). Øi de aceastæ datæ însæ realitæflile contraziceau aøteptærile: ea se va do-
vedi, în fapt, perioada „interbelicæ“. Privind în perspectivæ istoricæ, André Maurois socoteøte cæ
„Pacea de la Versailles a fost o pace nereuøitæ. Franflei, cæreia Lloyd George îi refuzase frontiera
Rinului, i se propuse un tratat de alianflæ, care nu a fost niciodatæ ratificat. Italia, faflæ de care
s°au luat angajamente precise în momentul intrærii în ræzboi, fu tratatæ de americani øi englezi
cu o rea°voinflæ vecinæ cu ostilitatea. În sfârøit, Germania fu adusæ la disperare printr°un tratat
«prea blând în partea lui duræ øi prea dur în partea lui blândæ»“ (125, 1970, pp. 297°98). Øi alfli
autori au insistat asupra slæbiciunii Tratatului cu Germania „prea sever pentru a fi acceptat definitiv
de cætre nemfli øi prea îngæduitor pentru a putea constrânge Germania pe termen lung, datoritæ
absenflei sancfliunilor“ (65, 1996, p. 10). Acelaøi autor îl citeazæ pe renumitul economist englez,
J. M. Keynes: „Naivul Wilson a fost forflat de ræzbunætorul Clemenceau øi de intrigantul Lloyd
George sæ accepte o pace nemiloasæ“ (ibid).
Speranflele privind eliminarea ræzboaielor din viafla internaflionalæ erau învestite mai ales
în Societatea Nafliunilor. Inifliatorul ei, preøedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, îi descria
astfel motivaflia øi rosturile:
„O asociere universalæ a nafliunilor pentru menflinerea securitæflii neøtirbite a mærilor øi oceanelor,

spre a fi folosite în comun øi færæ probleme de toate popoarele lumii, øi pentru împiedicarea
oricæror ræzboaie declanøate fie în contradicflie cu clauzele tratatelor încheiate, fie færæ vreun
avertisment prealabil øi færæ o prezentare completæ a cauzelor în fafla opiniei publice mondiale —
o garantare virtualæ a integritæflii teritoriale øi independenflei politice“… „Prin intermediul acestui
70 CONSTANTIN VLAD
instrument (Societatea Nafliunilor) depindem în primul rând øi în principal de o singuræ mare

forflæ, øi aceea este forfla moralæ a opiniei publice a întregii lumi“ (apud 109, 1998, pp. 201, 211).
Pactul Societæflii Nafliunilor (44, 1936, pp. 51°66) era aprobat de Conferinfla de pace pe
28 aprilie 1919 øi intra în vigoare la 10 ianuarie 1920. Aøa cum am menflionat, el era inclus
în prima parte a tuturor tratatelor de pace elaborate de cætre Conferinflæ. Preambulul Pactului
definea principiile øi fixa obiectivele fundamentale ale Societæflii Nafliunilor. El declara solemn
cæ dezvoltarea cooperærii între nafliuni øi garantarea pæcii øi securitæflii reclamæ ca toate statele
sæ accepte obligaflia de a nu recurge la ræzboi, sæ întreflinæ, în deplinæ transparenflæ, relaflii
internaflionale întemeiate pe dreptate øi pe cinste, sæ respecte în mod riguros normele dreptului
internaflional, sæ facæ sæ domneascæ justiflia øi sæ respecte scrupulos toate obligafliile înscrise
în tratatele încheiate între state.
Pactul Societæflii Nafliunilor stabilea membrii originari ai Societæflii øi preciza cæ, în afara
acestora, orice stat, dominion sau colonie, care se guverneazæ singur, putea deveni membru
dacæ admiterea lui era hotærâtæ cu votul a douæ treimi de cætre Adunarea Societæflii, oferea
garanflii reale privind dorinfla sa sinceræ de a respecta angajamentele internaflionale øi accepta
regulamentul stabilit de Societate privind forflele sale militare, navale øi aeriene (art. 1).
Articolele 2,3,4,5,6 stabileau structurile øi modul de funcflionare ale Societæflii. Astfel,
acfliunea Societæflii era exercitatæ de o Adunare øi de un Consiliu, ajutate de un Secretariat
permanent. Adunarea se compunea din reprezentanflii statelor membre, fiecare stat având drept
la un singur vot. Aliniatul 3 al articolului 3 definea astfel rolul Adunærii: „Adunarea are cæderea
de a se pronunfla asupra oricærei chestiuni care intræ în sfera de activitate a Societæflii sau care
atinge pacea lumii“. Consiliul se compunea din reprezentafli ai principalelor Puteri Aliate øi
Asociate, stabilite în preambulul fiecærui tratat de pace, øi anume Statele Unite ale Americii,
Imperiul Britanic, Franfla, Italia øi Japonia. Pactul acorda aceeaøi calitate de membru al Con-
siliului reprezentanflilor a încæ patru state membre, desemnafli de cætre Adunare, numær ridicat
ulterior la nouæ; de aceastæ prevedere aveau sæ beneficieze, între alte state, Germania în 1926
øi URSS în 1934. De asemenea, din Consiliu fæceau parte un numær de membri nepermanenfli,
hotærâfli de cætre Consiliu, cu aprobarea majoritæflii Adunærii. Aliniatul 4 al articolului 4 stabilea:
„Consiliul are competenfla sæ se ocupe de orice chestiune care intræ în cadrul de activitate al
Societæflii sau care priveøte pacea lumii“. Aliniatul 6 al aceluiaøi articol preciza cæ fiecare membru
al Societæflii reprezentat în Consiliu dispunea de un singur vot øi avea un singur reprezentant.
Articolul 5 prevedea cæ hotærârile Adunærii øi ale Consiliului erau luate cu unanimitatea
membrilor prezenfli, iar chestiunile de proceduræ se hotærau cu majoritatea acestora.
Articolul 8 punea în relaflie menflinerea pæcii øi reducerea armamentelor naflionale. El cerea
reducerea acestora la minimul corespunzætor cu siguranfla naflionalæ øi îndeplinirea obligafliilor
internaflionale impuse printr°o acfliune comunæ. Planurile acestor reduceri trebuiau întocmite
de Consiliul Societæflii øi supuse apoi examinærii øi deciziei guvernelor. Ele urmau sæ fie
examinate øi, eventual, revizuite, cel puflin la fiecare 10 ani. Limitele privind armatele naflionale,
odatæ acceptate de guverne, nu puteau fi depæøite færæ consimflæmântul Consiliului. Membrii
Societæflii se obligau sæ°øi comunice, cu sinceritate øi în mod complet, informafliile privitoare
la armamente, la programele lor militare, navale øi aeriene, precum øi la industria lor de ræzboi.
Articolul 9 al Pactului stipula constituirea unor comisii permanente care sæ dea avizul lor
Adunærii sau Consiliului, îndeosebi în problemele militare, navale øi aeriene. Articolul 10 statua
angajamentul respectærii integritæflii teritoriale øi independenflei politice a statelor membre, ca
øi pentru menflinerea acestei integritæfli teritoriale øi independenfle politice împotriva oricærei
agresiuni provenite din exterior. Alte articole ale Pactului (12, 13, 14, 15) creau, prin prevederile
lor, un ansamblu de norme øi modalitæfli pentru aplanarea politicæ a conflictelor: arbitrajul,
consultarea Curflii Permanente Internaflionale de Justiflie, medierea efectuatæ de cætre Consiliul
Societæflii Nafliunilor. Articolul 16 prevedea sancfliunile ce se aplicau statelor membre care nu°øi
îndeplineau obligafliile asumate (adicæ statelor membre aflate în „rupturæ de pact“), anume
sancfliuni economice, militare, precum øi excluderea din Societate (44, 1936).
Sancfliunile economice aveau în vedere asumarea urmætoarelor obligaflii ale statelor membre:
ruperea imediatæ a tuturor relafliilor economice sau financiare cu statul care a încælcat Pactul;
interzicerea tuturor raporturilor între naflionalii lor øi cei ai „statului în rupturæ de pact“; încetarea
tuturor legæturilor financiare, comerciale sau personale între naflionalii proprii øi cei ai statului
sancflionat. Aceste sancfliuni urmæreau izolarea statului care încælca Pactul, aveau un caracter
automat øi se declanøau obligatoriu „dacæ un membru al Societæflii recurge la ræzboi“, încælcând
astfel angajamentele asumate; în acest caz, statul respectiv era considerat „ca øi cum ar fi comis
un act de ræzboi contra tuturor membrilor Societæflii“. (135, 1991, p. 39). În ceea ce priveøte
sancfliunile militare, potrivit Pactului, Consiliul Societæflii Nafliunilor avea datoria de a recomanda
guvernelor interesate efectivele militare sau navale cu care statele membre urmau sæ contribuie
la constituirea forflelor armate destinate sæ impunæ respectarea angajamentelor Societæflii. În
sfârøit, excluderea din Societate era sancfliunea supremæ prevæzutæ a se aplica statului care s°ar
fi fæcut vinovat de violarea Pactului. Decizia de excludere urma sæ fie luatæ de totalitatea statelor
membre reprezentate în Consiliul Societæflii Nafliunilor, cu excepflia statului aflat în culpæ ( în
caz cæ acesta era membru al Consiliului). Sancfliunile economice, cele militare, precum øi
asistenfla mutualæ constituiau obligaflii individuale øi se bazau pe decizia individualæ a statelor
membre, în timp ce excluderea din organizaflie era o sancfliune pe care o hotæra Consiliul øi
care se înfæptuia în mod colectiv de membrii Societæflii.
Reglementæri controversate, care vor fi folosite pentru promovarea pozifliilor de revizuire
a frontierelor, erau cuprinse în articolul 19. Acesta avea urmætorul conflinut: „Adunarea (Societæflii
Nafliunilor) poate, din când în când, sæ invite membrii Societæflii sæ procedeze le o nouæ examinare
a tratatelor devenite inaplicabile, precum øi a situafliilor internaflionale a cæror menflinere ar
putea pune în pericol pacea lumii“. Nicolae Titulescu fæcea urmætoarea observaflie de principiu
în aceastæ privinflæ:
„În Pactul Societæflii Nafliunilor existæ un articol 19, faimos prin specula ce s°a fæcut în jurul
lui, care dispune cæ Adunarea poate din timp în timp sæ invite pe membrii Societæflii de a proceda
la un nou examen al tratatelor devenite inaplicabile, precum øi al situafliunilor internaflionale a
cæror menflinere ar putea pune în pericol pacea lumii. În ceea ce priveøte tratatele, revizuirea nu
este prevæzutæ deci decât pentru tratate devenite inaplicabile, pentru care se constatæ cæ
72 CONSTANTIN VLAD
aplicafliunea nu este posibilæ. Or, clauzele teritoriale (ale tratatelor) sunt deja aplicate. Revizuirea
lor este deci juridic imposibilæ“ (183, 1967, p. 166).
Pactul avea sæ devinæ fundamentul juridic øi politic pe care se va realiza organizarea,
funcflionarea øi desfæøurarea activitæflii Societæflii Nafliunilor. Era un document færæ egal în teoria
øi practica dreptului internaflional, în gândirea øi experienfla diplomaticæ. Pe baza lui, Societatea
Nafliunilor avea sæ devinæ prima organizaflie internaflionalæ cu vocaflie de universalitate, întemeiatæ
pe egalitatea în drepturi a statelor membre, indiferent de mærimea øi gradul lor de dezvoltare,
pe respectul suveranitæflii øi independenflei naflionale øi care urmærea sæ elimine ræzboiul øi sæ
întroneze soluflionarea paønicæ a disputelor în viafla internaflionalæ. Societatea Nafliunilor se
manifesta în perioada interbelicæ — mai ales în prima parte a existenflei sale — ca un centru
al diplomafliei internaflionale, cu o serie de contribuflii în cæutarea de soluflii menite sæ întæreascæ
securitatea øi pacea. România a contribuit activ la elaborarea Pactului (diplomatul român
Constantin Diamandy fusese membru al comisiei de redactare), a fost membru fondator al
Societæflii Nafliunilor, pe care a considerat°o un pilon de bazæ al organizærii pæcii øi securitæflii.
Profund ataøatæ principiilor înscrise în Pact, România a desfæøurat o susflinutæ activitate în cadrul
Societæflii Nafliunilor, ceea ce i°a adus un înalt prestigiu pe plan internaflional. O expresie
elocventæ în aceastæ privinflæ a constituit°o faptul cæ Nicolae Titulescu a fost ales doi ani
consecutivi (1930 øi 1931, la sesiunile a XI–a øi a XII°a) preøedinte al Adunærii Societæflii
Nafliunilor, caz færæ precedent în istoria organizafliei. Privit însæ în ansamblu øi din perspectiva
deceniilor ce aveau sæ vinæ, rolul Societæflii Nafliunilor în menflinerea pæcii øi asigurarea securitæflii
internaflionale s°a dovedit limitat. Angajamentele statelor de a nu recurge la ræzboi pentru
soluflionarea disputelor, garanfliile împotriva agresiunii, bazate pe aceste angajamente, færæ a
deveni norme juridice obligatorii, s°au dovedit o premisæ øubredæ pentru o ordine mondialæ
care se dorea paønicæ øi siguræ. De aceea, experienfla activitæflii Societæflii Nafliunilor bazate pe
Pact aratæ nu numai valenflele, dar øi slæbiciunile factorului moral în desfæøurarea raporturilor
internaflionale. Pentru cæ Pactul øi Societatea se bazau pe moralitatea statelor membre, fæceau
din comportamentul paønic al statelor un înalt comandament moral øi nu o obligaflie fundatæ
pe constrângere juridicæ. Însuøi preøedintele Wilson declara, cu referire la sancfliunile cuprinse
în articolul 16 al Pactului: „Avem de a face cu o foarte solemnæ øi gravæ obligaflie moralæ. Ea
aparfline doar conøtiinflei, nu øi dreptului“ (apud 135, 1991, p. 42). Or, atunci când Societatea
Nafliunilor a fost pusæ în fafla unor acte de agresiune, ea s°a dovedit neputincioasæ. Ideea cæ o
agresiune împotriva unui stat membru era consideratæ o agresiune împotriva tuturor statelor
membre era foarte avansatæ pentru vremea constituirii Societæflii Nafliunilor. Ea avea sæ devinæ
un adeværat fundament pentru mari alianfle politico°militare multinaflionale (NATO,
Organizaflia Tratatului de la Varøovia, de pildæ); dar, aøa cum era încorporatæ în Pact, ea nu
transforma Societatea Nafliunilor într°o alianflæ. Solidaritatea statelor membre, care trebuia sæ
determine acfliunea lor comunæ în fafla agresorului nu se putea clædi doar pe principii etice.
Cu o perspicacitate remarcabilæ, dupæ ce asistase la Versailles la înmânarea tratatului de pace
delegafliei germane, pe 7 mai 1919, I. I. C. Brætianu scria cætre Bucureøti:
„Pacea (cu Germania) este, totodatæ, øi prea aspræ, øi prea slabæ. Ea impune condiflii napoleoniene
øi vrea sæ le execute cu mijloace wilsoniene. Taie toate posibilitæflile expansiunilor economice
unui popor de 80 de milioane; contra exploziunii provocatæ de asemenea compresiuni, prevede
în loc de cingætoare de fier, ghirlandele Societæflii Nafliunilor“ (apud 18, 1991, p. 46).
Era un adeværat verdict asupra destinului Societæflii Nafliunilor. Iar acest destin însemna
eøecul ideii de securitate colectivæ bazatæ pe angajamentele statelor, angajamente înflelese aøa
cum arætam mai sus. Securitatea colectivæ presupune acomodarea reciprocæ a intereselor statelor,
atât a celor generale, cât øi a celor referitoare la securitate, øi raporturi de forflæ generate de
aceste interese care sæ stimuleze înflelegerea øi nu disputele øi conflictele în viafla internaflionalæ.
Iar aceste interese au fost øi ræmân interese naflionale. Motivaflia solidaritæflii sau a lipsei de
solidaritate a statelor în fafla agresiunii aici trebuie cæutatæ. Or, interesele statelor în perioada
interbelicæ au dus la scindarea Europei øi a lumii în grupuri de state opuse øi antagonice. A
cæuta, în aceste condiflii, un numitor comun pentru atitudinea statelor în sfera moralitæflii
internaflionale înseamnæ a clædi ordinea mondialæ pe iluzii, anume pe iluzii foarte periculoase,
dupæ cum istoria avea s°o demonstreze foarte curând.
CAP. VII.
SECURITATEA COLECTIVÆ ØI SLÆBICIUNILE SALE
SUB PRESIUNEA RAPORTURILOR DE FORfiE
Perioada interbelicæ cunoøtea mai multe faze, fiecare cu particularitæflile sale. În paragrafele
ce urmeazæ nu ne propunem însæ identificarea øi analizarea acestor faze. Ni se pare preferabil
sæ ne oprim asupra unor momente de istorie a diplomafliei, care au marcat evolufliile ordinii
mondiale, de la afirmarea securitæflii colective la colapsul acesteia prin declanøarea celui de°al
Doilea Ræzboi Mondial øi apoi pânæ la deznodæmântul acestui ræzboi. Selectæm aceste momente
øi pentru semnificaflia lor în configurarea ordinii mondiale ca un tot, în ciuda diversitæflii de
condiflii, care s°au schimbat adeseori. Aceeaøi diversitate este proprie øi raporturilor de forfle
pe plan european øi mondial, reflectatæ øi întruchipatæ de diplomaflia vremii. Dar nici diversitatea
în ceea ce priveøte raporturile de forfle nu neagæ caracterul relativ unitar al ordinii mondiale
în perioada interbelicæ; dimpotrivæ, analiza evolufliilor pe care le cunoøteau aceste raporturi
oferæ elemente esenfliale pentru înflelegerea proceselor de ansamblu ce se petreceau în lume
în acele decenii. Ca øi pânæ acum, pentru a prezenta raporturile de forfle folosim lucrarea lui
Paul Kennedy (1989). Datele furnizate de Kennedy, preluate din surse numeroase øi demne
de încredere, acoperæ mai ales componentele economice øi militare ale conceptului de putere.
Reproduc câteva dintre ele pentru cæ acestea spun ceva cu adeværat esenflial despre raporturile
de forfle, despre relafliile dintre state øi diplomaflia acestora în perioada interbelicæ øi în timpul
celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. O primæ grupare de asemenea date se referæ la producflia
industrialæ în perioada 1913°1925 (vezi tabelul 11). Aceste date sunt interesante pentru cæ ele
aratæ intervalul øi gradul în care diferitele zone ale lumii depæøeau greutæflile provocate de Primul
Ræzboi Mondial.
Se constatatæ astfel cæ Europa øi fosta Rusie — zonele care suferiseræ cel mai mult din
cauza ræzboiului — vor atinge cel mai greu nivelul antebelic al producfliei industriale. În 1920
Europa va ajunge la 77,3% din acest nivel, iar Rusia Sovieticæ, bântuitæ de ræzboiul civil øi
de intervenflia armatæ stræinæ, va obfline doar 12,8% din ceea ce producea pe plan industrial
înainte de ræzboi. Europei îi vor fi suficienfli alfli cinci ani spre a°øi restabili pozifliile antebelice
în aceastæ privinflæ, la acelaøi termen URSS ræmânând încæ în urmæ cu doar 70,1%. Lumea în
ansamblu se apropia mai repede de nivelul dezvoltærii industriale pe care°l cunoøtea în 1913:
93,6% în 1920, iar în 1925 depæøea sensibil acest nivel ajungând la 121,6%. Alte date incluse
în tabel indicæ faptul cæ aceastæ depæøire se datora Statelor Unite (122,2% în 1920 øi 148,0%
Tabelul nr. 11: Indicatori mondiali ai producfliei industriale, 1913°1925 (1913=100) *
1913 1920 1925

Lumea în ansamblu 100 93,6 121,6
Europa 100 77,3 103,5
URSS 100 12,8 70,1
Statele Unite 100 122,2 148,0
Restul lumii 100 109,5 138,1
*108, 1989, p. 280, Table 26
în 1925), precum øi pærflilor de lume care nu fuseseræ atrase în ræzboi sau nu cunoscuseræ
distrugerile acestuia pe propriile teritorii (109,5% în 1920 øi 138,1% în 1925).
Aøadar, producflia industrialæ mondialæ, dupæ ce în 1932 va atinge cel mai redus nivel datorat
crizei economice mondiale, va ajunge în 1938 la 182,7 faflæ de 1913. Procentul mondial va
beneficia de cifrele foarte ridicate ale URSS: 857,3%, Japoniei: 552,0%, øi Italiei: 195,2%.
Criza economicæ din 1929°1933 afectase cel mai mult, în ordine, Germania, Marea Britanie
øi Statele Unite. Cu o creøtere de aproximativ 11% anual începând cu 1935, Germania va ajunge
în 1938 la 149,3% faflæ de 1913. Foarte semnificative apar cifrele referitoare la Franfla. Efectele
Tabelul nr. 12: Indicatori anuali ai producfliei Industriale (1913=100) *
Lumea SUA Germania M. Franfla URSS Italia Japonia

Britanie
1920 93,6 122,2 59,0 92,6 70,4 12,8 95,2 176,0
1925 120,7 148,0 94,9 86,3 114,3 70,1 156,8 221,8
1929 153,3 180,8 117,3 100,3 142,7 181,4 181,0 324,0
1932 108,4 93,7 70,2 82,5 105,4 326,1 123,3 309,1
1933 121,7 111,8 79,4 83,3 119,8 363,2 133,2 360,7
1938 182,7 143,0 149,3 117,6 114,6 857,3 195,2 552,0
*108, 1989, p. 299, Table 28

76 CONSTANTIN VLAD
crizei vor fi resimflite de aceastæ flaræ pânæ în 1935 inclusiv, dupæ care creøterea va fi lentæ øi
cu dæri înapoi. Iatæ cum caracterizeazæ Paul Kennedy dezvoltarea industrialæ interbelicæ a Franflei:
„În 1938 francul a reprezentat doar 36 procente din valoarea sa din 1928, producflia industrialæ
francezæ numai 83 la sutæ din aceea obflinutæ cu un deceniu în urmæ, producflia de oflel doar 64
procente, iar construcfliile 61 de procente. Probabil cea mai gravæ cifræ — din punct de vedere
al implicafliilor pentru puterea Franflei — a constat în aceea cæ în anul Münchenului (1938) venitul
naflional a fost cu 18 procente mai mic decât în 1929; øi aceasta în fafla unei Germanii care era
fantastic de mult mai periculoasæ, øi într°un timp când înarmarea masivæ devenise vitalæ“ (108,
p. 311).
Elemente noi în ceea ce priveøte raportul de forfle pe plan industrial între marile puteri aduce
tabelul urmætor:
Tabelul nr. 13: Ponderea în producflia industrialæ mondialæ, 1929°1938 (procente) *
1929 1932 1937 1938

Statele Unite 43,3 31,8 35,1 28,7
URSS 5,0 11,5 14,1 17,6
Germania 11,1 10,6 11,4 13,2
Marea Britanie 9,4 10,6 9,4 9,2
Franfla 6,6 6,9 4,5 4,5
Japonia 2,5 3,5 3,5 3,8
Italia 3,3 3,1 2,7 2,9
*108, 1989, p. 330, Table 30
Deci, în perioada datæ, o creøtere semnificativæ va cunoaøte URSS, care°øi va spori ponderea
în producflia industrialæ mondialæ de la 5,0 la 17,6 la sutæ. Creøteri importante vor înregistra
Germania (de la 11,1 la 13,2%) øi Japonia (de la 2,5 la 3,8%). Va scædea masiv ponderea Statelor
Unite, care ræmâneau însæ în continuare cea mai mare putere industrialæ a lumii. Marea Britanie
va cunoaøte unele oscilaflii, în final ajungând la o uøoaræ scædere. Italia va evolua în acelaøi
sens. Confirmând tendinfla evidenfliatæ anterior, ponderea Franflei în producflia industrialæ a lumii
se va reduce simflitor de la 6,6% în 1929 la 4,5 procente în 1938.
Datele pe care le reproduc acum vor pune în legæturæ nivelul dezvoltærii economice øi cel
al cheltuielilor militare. Ele se referæ doar la un singur an: 1937, dar sunt semnificative pentru
a caracteriza efortul pregætirilor de ræzboi fæcut de diferite mari puteri.
Tabelul nr. 14: Venitul naflional al Marilor Puteri în 1937 øi procentul cheltuit pentru Apærare*
Venitul naflional Procent alocat Apærærii

(în miliarde USD) %
Statele Unite 68 1,5
Imperiul Britanic 22 5,7
Franfla 10 9,1
Italia 6 14,5
Germania 17 23,5
URSS 19 26,4
Japonia 4 28,2
*108, 1989, p. 332, Table 31
De departe, deci, Statele Unite aveau cel mai mare venit naflional øi alocau cel mai mic
procent pentru înarmæri. Erau urmate de Marea Britanie, care folosea un procent relativ redus
pentru apærare. Franfla, cu un venit naflional reprezentând mai puflin de jumætate din cel al Marii
Britanii, aloca 9,1 la sutæ din resursele sale pentru cheltuielile militare. În mod semnificativ,
cele mai înalte procente pentru eforturile de înarmare, raportat la venitul naflional, reveneau
Italiei (14,5%), Germaniei (23,5%), URSS (26,4%) øi Japoniei (28,2%). Este, totodatæ, de
remarcat cæ, în termeni relativi, la cel mai redus nivel al venitului naflional între marile puteri,
Japonia îndrepta spre înarmæri cel mai înalt procent.
Tabelul urmætor din lucrarea lui Kennedy are o însemnætate deosebitæ pentru înflelegerea
raporturilor de forfle între marile puteri. Datele cuprinse în el se referæ la „potenflialul relativ
de ræzboi“, indicator ce înmænuncheazæ componenta economicæ øi cea militaræ ale conceptului
de putere, ambele atât de importante pentru capacitatea unui stat de a purta ræzboiul.
Se impune, aøadar, constatarea cæ cele 7 mari puteri cuprinse în statisticæ dispuneau de
90,5% din potenflialul de ræzboi al tuturor statelor lumii. Între aceste mari puteri se distingeau
Statele Unite, cærora le revenea mai bine de 40 la sutæ din potenflialul de ræzboi mondial. Pe
locul al doilea se situa Germania cu 14,4%, urmatæ de URSS cu 14,0% øi Marea Britanie cu
10,2%. La distanfle apreciabile veneau la rând Franfla, cu 4,2%, Japonia, cu 3,5% øi Italia cu
2,5%. Semnificaflia acestor date reiese cu limpezime dacæ se are în vedere angajarea acestor
78 CONSTANTIN VLAD
Tabelul nr. 15: Potenflialul relativ de ræzboi al Marilor Puteri în 1937*
Statele Unite 41,7%

Germania 14,4%
URSS 14,0%
Marea Britanie 10,2%
Franfla 4,2%
Japonia 3,5%
Italia 2,5%
*108, 1989, p. 332, Table 32
mari puteri în ræzboi. Reiese cæ puterile grupate în Coaliflia antifascistæ (Statele Unite, Marea
Britanie, Franfla, URSS) dispuneau, în linii mari, de 70,1 din potenflialul de ræzboi mondial,
în timp ce puterile Axei de 20,4% din acelaøi potenflial. Desigur, procentele respective sunt
relative, componenfla celor douæ tabere fiind diferitæ în diferitele faze ale ræzboiului etc. Totuøi,
procentele menflionate aratæ clar diferenfla de potenflial de ræzboi ale acestor douæ tabere. Pornind
de la cifrele referitoare la Marea Britanie, Kennedy remarcæ „supraangajarea strategicæ“ a
Regatului Unit, care controla (prin imperiul colonial) un sfert din glob, dar nu dispunea decât
de 9°10 procente din puterea industrialæ øi potenflialul de ræzboi mondial (108, 1989, p. 320).
Alte date se referæ la producflia militaræ. Având în vedere importanfla acesteia pentru apre-
cierea raporturilor de forfle între diferite state øi grupæri de state, reproduc în tabelul 16 pe cele
mai semnificative dintre ele.
Examinarea datelor din acest tabel aratæ cæ între 1940°1943 producflia de armament a puterilor
aliate a crescut de 6,25 ori; cel mai mare aport se datora Statelor Unite care, în acelaøi interval,
îøi mæreau producflia de ræzboi de 25 ori. Pe de altæ parte, între anii menflionafli producflia militaræ
a puterilor Axei sporea doar de 2,71 ori. Totodatæ este de menflionat cæ în anul 1943, an de
vârf atât pe teatrele de ræzboi din Europa øi Africa, cât øi în Pacific, producflia destinatæ fronturilor
în flærile Coalifliei era de 3,41 ori mai mare decât în cele ale Axei. Erau discrepanfle în capacitatea
de ræzboi care nu puteau sæ nu°øi spunæ cuvântul asupra mersului ræzboiului.
Aceleaøi tendinfle sunt evidenfliate øi de producflia unor armamente cu mare impact asupra
ostilitæflilor, în genere asupra mersului øi rezultatelor finale ale ræzboiului modern: tancurile
øi aviaflia militaræ (vezi tabelul 17).
Tabelul nr. 16: Producflia de armament a MarilorPuteri, 1940°1943 (în miliarde dolari la valoarea
din 1944)*
1940 1941 1943

Marea Britanie 3,5 6,5 11,1
URSS (5,0)** 8,5 13,9
Statele Unite (1,5)** 4,5 37,5
Total puterile aliate (10)** 19,5 62,5
Germania 6,0 6,0 13,8
Japonia (1,0)** 2,0 4,5
Italia 0,75 1,0 —
Total puterile Axei (7,75)** 9,0 18,3
*93, 1989, p. 355, Table 35

**Estimæri ale autorului
Tabelul nr. 17: Producflia totalæ de tancuri în 1944 (bucæfli)*
Germania 17 800
Rusia 29 000
Marea Britanie 5 000
Statele Unite 17 500 (în 1943, 29 500)
*108, 1989, p. 353, Table 33
Datele privitoare la producflia de tancuri nu cuprind Japonia; aceastæ împrejurare nu schimbæ

însæ semnificaflia respectivelor date, care aratæ superioritatea categoricæ a puterilor din Coaliflie.
În ceea ce priveøte aviaflia militaræ, cifrele nu sunt mai puflin græitoare (vezi tabelul 18).
Astfel, producflia de aparate de zbor militare a crescut în flærile Coalifliei între 1939°1944
de 6,93 ori; øi în aceastæ privinfla contribuflia americanæ a fost impresionantæ printr°o creøtere
de 16,44 ori. De altfel, Paul Kennedy aratæ cæ în anii 1943°1944 Statele Unite singure produceau
o navæ de luptæ pe zi øi câte un avion militar la fiecare cinci minute! Între aceiaøi ani
(1939°1944), puterile Axei creøteau producflia aviafliei militare de 4,66 ori, între care ce a
80 CONSTANTIN VLAD
Tabelul nr. 18: Producflia de avioane a Marilor Puteri, 1939°1945 (bucæfli) *
1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945
SUA 5 856 12 804 26 270 47 836 85 898 96 311 49 761
URSS 10 382 10 565 15 735 25 436 34 900 40 300 20 900
M. Britanie 7 940 15 049 20 094 23 672 26 263 26 461 12 070
Commonwealh 250 1 100 2 600 4 475 4 700 4 575 2 075
Total Aliafli 24 178 39 518 64 706 101 519 151 761 167 654 84 806
Germania 8 295 10 247 11 776 15 409 24 807 39 807 7 540
Japonia 4 467 4 768 5 088 16 693 28 180 11 066 —
Italia 1 800 1 800 2 400 2 400 1 600 — —
Total Axæ 14 562 16 815 19 264 26 670 43 100 67 987 18 606
*108, 1989, p. 354, Table 34
Germaniei de 4,79 ori, iar cea a Japoniei de 6,30 ori. În anul 1944, când eforturile în acest
domeniu al înarmærilor atingea cel mai înalt nivel, producflia aviafliei militare în flærile Coalifliei
era mai mare de 2,46 ori decât cea a flærilor Axei.
Aøadar, discrepanflele dintre cele douæ blocuri în ceea ce priveøte „potenflialul de ræzboi“,
indicator general øi abstract, se concretizau în arme, muniflii, furnituri de ræzboi etc, care aveau
în final sæ contribuie decisiv la deznodæmântul ræzboiului. În acest sens, datele referitoare la
raporturile de forfle constituie un element esenflial în înflelegerea dinamicii proprii ordinii mondiale
în perioada interbelicæ øi a mersului celui de°al doila ræzboi mondial.
CAP. VIII.
FISURI
În primii ani postbelici, Europa cunoøtea o grea situaflie economicæ, care afecta atât puterile
învinse, cât øi pe cele învingætoare. Împreunæ cu problema despægubirilor de ræzboi, tentativele
de a depæøi aceastæ situaflie economicæ grea vor domina agenda diplomaticæ pe continent øi
dincolo de ocean. Conferinfle dupæ conferinfle internaflionale erau dedicate refacerii economice.
1) Rapallo
Una dintre acestea se deschidea la Genova la 10 aprilie 1922, la inifliativa Marii Britanii.
Deøi se va încheia la 19 mai acelaøi an færæ rezultate concrete, Conferinfla de la Genova va
marca ordinea mondialæ aflatæ în proces de cristalizare mai ales prin acordul de la Rapallo
dintre Germania øi Rusia Sovieticæ.
Aceste douæ puteri pæreau predestinate unei apropieri. Øi una øi cealaltæ fuseseræ excluse
de la lucrærile Conferinflei de la Paris, unde hotærârile se adoptaseræ peste capul lor øi, în viziunea
atât a Berlinului, cât øi a Moscovei, împotriva intereselor lor; în consecinflæ, øi una øi cealaltæ
nu recunoøteau sistemul creat la Vesailles — deøi Germania fusese nevoitæ sæ semneze tratatul
de pace — øi manifestau pe faflæ dorinfla de a°l vedea revizuit øi de a contribui nemijlocit la
revizuirea lui. Cu toate cæ erau invitate la Genova — problemele economice nu puteau fi
rezolvate în lipsa celor mai mari state europene — atât Germania, cât øi Rusia Sovieticæ
continuau sæ fie izolate pe plan internaflional øi aveau motive sæ fie circumspecte øi sæ se îndrepte
una cætre cealaltæ pentru sprijin.
Lucrærile Conferinflei aveau sæ le dea dreptate. Ele erau în continuare tratate ca niøte state
paria. Lloyd George, primul ministru englez, ignora trei solicitæri succesive de a se întâlni cu
cancelarul Wirth øi ministrul de Externe german, Walter Rathenau. În ceea ce o priveøte,
delegaflia rusæ, condusæ de G. V. Cicerin, comisarul pentru Afacerile Externe, s°a gæsit în fafla
solicitærii ca Rusia sovieticæ sæ onoreze datoriile fæcute de flarism, sæ achite nota de platæ pentru
pierderile pe care oamenii de afaceri occidentali le suferiseræ în urma revolufliei ruse øi sæ restituie
toate întreprinderile øi proprietæflile stræine expropriate. Tentativa Franflei de a purta, împreunæ
82 CONSTANTIN VLAD
cu Marea Britanie, negocieri separate cu Rusia, færæ Germania crea perspectiva ca cele douæ
flæri sæ fie ridicate una împotriva celeilalte.
Atunci a venit inifliativa rusæ: la ora unu øi un sfert în noaptea de 15 spre 16 aprilie (noaptea
Paøtilor) un colaborator al lui Cicerin a telefonat delegafliei germane spre a propune o întrevedere
pentru 16 aprilie, la Rapallo. Propunerea era acceptatæ imediat, iar întrevederea se transforma
în negocieri, finalizate færæ întârziere în ceea ce devenea acordul germano°sovietic de la Rapallo.
Când a aflat despre negocierile germano°ruse, Lloyd George „a încercat cu disperare“ sæ ia
legætura cu delegaflia germanæ spre a o invita la o întâlnire pe care pânæ atunci o refuzase cu
obstinaflie. Mesajul sæu a ajuns la Rathenau tocmai atunci când acesta se pregætea sæ plece la
ceremonia de semnare a acordului. Dupæ o clipæ de ezitare, Rathenau a spus: „Vinul a fost
destupat; el trebuie bæut!“.
Prin acord, Germania øi Rusia sovieticæ stabileau relaflii diplomatice, renunflau reciproc la
rambursarea datoriilor de ræzboi øi a pagubelor produse de ræzboi øi puneau clauza nafliunii
celei mai favorizate la baza relafliilor lor economice. La 5 noiembrie 1922, acordul era extins
øi la Ucraina, Georgia, Azerbaidjan øi Armenia.
Acordul dintre Germania øi Rusia sovieticæ n°ar fi trebuit sæ constituie o surprizæ pentru
marile puteri occidentale. „Motivul pentru care Rusia boløevicæ øi Germania s°au unit era pura
necesitate. Ele nu aveau altæ alegere… Germania øi Rusia s°au gæsit aruncate una în braflele
alteia, în aceeaøi situaflie. Ca proscrise, fiecare avea ceva de oferit celeilalte“ (119, 1994, p.
92). În fapt, apropierea ruso°germanæ începuse deja de câfliva ani. Încæ din 17 aprilie 1919,
deci înainte de semnarea Tratatului de la Versailles, erau în vigoare acorduri militare secrete
ruso°germane. Ele vor fi confirmate øi amplificate în martie 1921, o treaptæ superioaræ în
cooperarea militaræ între cele douæ flæri reprezentând°o Convenflia secretæ dintre statele majore
german øi rus, semnatæ pe 3 aprilie 1922, adicæ în ajunul Conferinflei de la Genova. Potrivit
acestei convenflii, Germania urma sæ furnizeze Rusiei armamentul øi munifliile necesare înarmærii
a 180 de regimente de infanterie, sæ organizeze flota rusæ din Marea Balticæ øi Marea Neagræ,
sæ livreze 500 avioane, sæ instruiascæ tehnicienii sovietici în întreflinerea lor, sæ acorde asistenflæ
tehnicæ pentru funcflionarea unor noi uzine de armament øi sæ instruiascæ statul major al Armatei
Roøii. În schimb, Germania dobândea posibilitatea de a produce în industria rusæ arme care
îi erau interzise prin tratatul de la Versailles øi de a le experimenta øi de a°øi instrui trupele
în poligoane puse la dispoziflie de partea rusæ. Acordul de la Rapallo, observa Titulescu, „reînvia
politica lui Bismarck“. El ridica raporturile germano°ruse la un nivel superior, având o mare
semnificaflie politicæ. Rusia, scria despre Rapallo ziarul sovietic „Izvestia“, „øi°a obflinut
recunoaøterea internaflionalæ; breøa nu se va mai închide“. Iar Clemenceau nota: prin Rapallo,
„Germania îøi recapætæ independenfla în ochii lumii“ (69, 1992, p. 77). Privind lucrurile în
perspectivæ istoricæ, Kissinger scrie despre semnificaflia politicæ øi practicæ a acordului de la
Rapallo:
„În interval de un an, Germania øi Uniunea Sovieticæ au ajuns sæ negocieze acorduri secrete
pentru cooperarea militaræ øi economicæ. Deøi ulterior Rapallo avea sæ fie considerat simbolul
pericolului reprezentat de apropierea dintre sovietici øi germani, atunci a fost vorba doar de
unul dintre acele accidente fatidice care par inevitabile numai când priveøti în urmæ. Accidental,
fiindcæ nici una dintre cele douæ tabere nu a fæcut planuri pentru ca întrevederea sæ aibæ loc
atunci când a avut. Inevitabil, fiindcæ scena pentru desfæøurarea lui fusese deja montatæ atunci
când aliaflii occidentali au decis sæ ostracizeze cele mai mari flæri de pe continent, sæ creeze între
ele o centuræ de state slabe øi ostile fiecæreia dintre ele øi sæ organizeze atât dezmembrarea
Germaniei, cât øi a Uniunii Sovietice. Toate acestea laolaltæ au însemnat cel mai puternic stimulent
pentru Germania øi Uniunea Sovieticæ de a trece peste ostilitatea de resort ideologic dintre ele
øi de a coopera în scopul surpærii edificiului construit la Versailles… Aøa stând lucrurile a existat
dintotdeauna posibilitatea ca aceøti doi uriaøi ai continentului sæ opteze pentru împærflirea Europei
de Est între ei decât sæ intre într°o coaliflie îndreptatæ împotriva unuia dintre ei. Le°a revenit
astfel lui Hitler øi Stalin, doi oameni neîncætuøafli de povara trecutului øi mânafli de setea de
putere, sæ pulverizeze castelul din cærfli de joc pe care îl ridicaseræ acei oameni de stat bine
intenflionafli, iubitori de pace øi esenflialmente timizi care au populat perioada interbelicæ“ (109,
1998, p. 239).
Nouæ flæri participante la Genova, între care øi România, trimiteau o scrisoare colectivæ de
protest cancelarului Wirth, prin care apreciau semnarea acordului de la Rapallo drept o încælcare
de cætre Germania a principiilor care se aflau la baza Conferinflei. Ulterior, Comisia de reparaflii,
instituitæ în virtutea tratatelor de pace, va susfline cæ, prin acordul de la Rapallo, Germania a
încælcat mai multe prevederi ale tratatului de la Versailles. Astfel de demersuri vor ræmâne
însæ færæ urmæri.
Delegaflia rusæ a folosit Conferinfla de la Genova pentru a propune încheierea unui pact de
neagresiune între Rusia sovieticæ øi vecinii sæi din Europa. Cu acest prilej, reprezentanflii sovietici
fæceau dinsticflie între respectarea statu-quo°ului teritorial øi recunoaøterea acestui statu-quo,
distincflie care contravenea principiilor dreptului internaflional. „«Respectul statu-quo°ului între
Ucraina øi România, de exemplu, aræta Cicerin la Conferinflæ, nu echivaleazæ de loc, pentru
Rusia, cu recunoaøterea statu-quo°ului teritorial actual al României øi, în particular, cu
recunoaøterea ocupærii prezente a Basarabiei de România». Era prima afirmaflie publicæ, din
partea reprezentatului oficial al guvernului sovietic, în cadrul unei Conferinfle internaflionale,
a nerecunoaøterii statu-quo°ului teritorial al României.“ (135, 1991, p. 132).
Afirmaflie ce urma declarafliei din 11 noiembrie 1920, prin care guvernul sovietic nu
recunoøtea Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920. Delegaflia românæ accepta propunerea
lui Cicerin privind un pact de neagresiune, cu menfliunea cæ orice aranjamente între România
øi URSS trebuiau sæ porneascæ de la recunoaøterea reciprocæ a graniflei existente, deci, a
apartenenflei Basarabiei la România. La 17 mai 1922, în cadrul Conferinflei, delegaflia românæ
anunfla „angajamentul permanent de neagresiune faflæ de Rusia, bazat pe statu-quo.
România este gata sæ extindæ acest angajament faflæ de tofli vecinii sæi. România interpreteazæ
acest angajament ca obligând°o sæ nu atace Rusia cu trupele sale regulate øi, bineînfleles, sæ
nu tolereze formarea, pe teritoriul sæu, a unor trupe neregulate de atac contra Rusiei“ (apud
84 CONSTANTIN VLAD
137, 1986, p. 1021). Aceeaøi poziflie este reconfirmatæ într°o declaraflie a guvernului român,
la 10 iunie 1922.
Aøadar, acordul de la Rapallo reprezenta o primæ fisuræ în sistemul construit cu atâta migalæ,
dar øi cu lipsæ de clarviziune, la Conferinfla de pace; o fisuræ care nu va fi niciodatæ închisæ
øi nu va înceta sæ submineze acest sistem øi ordinea mondialæ ce se sprijinea pe el. Douæ mari
puteri, temporar slæbite, dar cu potenfliale uriaøe, operau prima breøæ în politica de izolare
promovatæ împotriva lor de puterile învingætoare øi se uneau pentru a obfline revizuirea tratatelor
de pace.
„Rapallo a reprezentat un semnal de alarmæ în sensul cæ, pentru Germania øi Rusia, era uøor
sæ fie în relaflii prieteneøti… în timp ce Aliaflii ar fi trebuit sæ plæteascæ un prefl mai ridicat pentru
prietenia cu cele douæ state. Dar acest semnal de alarmæ a avut efect abea într°un viitor relativ
îndepærtat“ (171, 1961, p. 53).
Reglementæri postbelice se adoptau în primii ani ai deceniului al 3°lea øi la Conferinfla navalæ
de la Washington (noiembrie 1921°februarie 1922), convocatæ din inifliativa preøedintelui
american Warren G. Harding, cu participarea Belgiei, Chinei, Franflei, Italiei, Japoniei, Marii
Britanii, Olandei, Portugaliei øi Statelor Unite. În cadrul Conferinflei, Marea Britanie accepta
criteriul paritæflii navale cu Statele Unite, lucru færæ precedent în istorie. Un tratat încheiat între
SUA, Marea Britanie, Franfla øi Japonia, cu o duratæ de 10 ani, denumit øi Tratatul de neagresiune
pentru Pacific, prevedea respectarea reciprocæ a drepturilor dobândite de statele menflionate
în zonæ, adicæ a posesiunilor coloniale øi sferelor de influenflæ, precum øi desfæøurarea de
consultæri în caz de diferende între ele. Un alt tratat, al „celor cinci puteri“, anume SUA, Marea
Britanie, Franfla, Italia øi Japonia, prevedea îngheflarea înarmærilor navale, stabilind urmætorul
raport proporflional între flotele militare ale statelor menflionate: 5 pentru SUA øi Marea Britaniei,
3 pentru Franfla, 1,75 pentru Italia øi Japonia. În sfârøit, „Tratatul celor 9“ (Belgia, China, Franfla,
Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, SUA), prevedea respectarea suveranitæflii,
independenflei, integritæflii teritoriale øi administrative a Chinei, sprijinirea acesteia pentru a°øi
constitui un guvern stabil, care sæ promoveze politica „porflilor deschise“ faflæ de aceastæ flaræ
(12, 1982, pp. 211°212). Diplomaflia crea astfel, potrivit raporturilor de forfle ale momentului,
cadrul juridico°politic de cooperare între statele semnatare, dar øi premize ale viitoarelor ciocniri
de interese, mai ale între Statele Unite øi Japonia, într°o perspectivæ deloc îndepærtatæ.
De asemenea, Conferinfla de la Lausanne (noiembrie 1922°iulie 1923), adopta un nou tratat
de pace cu Turcia øi Convenflia privind regimul Strâmtorilor. Potrivit Convenfliei, Strâmtorile
erau demilitarizate, se acorda libertate de trecere vaselor comerciale øi militare, cu unele
prevederi limitative pentru navele militare. Turcia øi Rusia se opuneau trecerii libere a vaselor
de ræzboi ale tuturor flærilor în orice vreme prin Strâmtori, motivând cæ aceasta aducea atingere
suveranitæflii Turciei øi nu putea garanta securitatea statelor riverane ale Mærii Negre. URSS
nu ratifica Convenflia de la Lausanne.
2) Locarno
Pe plan general, sistemul creat la Versailles avea sæ primeascæ o grea lovituræ înainte chiar
de a începe sæ funcflioneze: retragerea Statelor Unite ale Americii din toate hotærârile adoptate
la Paris. Într°adevær, pe 16 ianuarie 1920, Senatul american vota împotriva intrærii SUA în
Societatea Nafliunilor. Reprezentanflii americani vor participa la unele activitæfli ale Societæflii,
dar Statele Unite, inifliatoarele creærii Societæflii Nafliunilor, vor ræmâne în afara acesteia,
privând°o astfel de puterea øi influenfla lor. Peste douæ luni, la 19 martie 1920, Senatul respingea
Tratul de la Versailes; Statele Unite semnau tratate de pace separate cu Austria (24 august
1921), cu Germania (25 august 1921) øi cu Ungaria (29 august 1921). În martie 1923, Senatul
vota împotriva alæturærii Statelor Unite la Curtea Internaflionalæ de Justiflie. Odatæ cu respingerea
Tratatului de la Versailles, SUA nu recunoøteau nici pactul de garanflii acordate Franflei; în
aceste condiflii Marea Britanie îøi anula øi ea angajamentul faflæ de Franfla. Literatura de
specialitate este în genere de acord cæ retragerea Statelor Unite a constituit un factor de seamæ
în eøuarea tratatelor de pace de la Paris. Guvernul francez, prin Clemenceau, a reproøat
Congresului american cæ n°a ratificat nici Tratatul de la Versailles, nici pactul de garanflii.
Republica americanæ, spunea Clemenceau,
„a uitat prea repede cæ ne°a spus cæ Franfla este garanflia libertæflii. Læsând nu numai Franfla, dar
toatæ Europa expusæ la o nouæ reluare a armelor, istoria va spune cæ America a întors prea curând
spatele chemærii destinului. Ea a pierdut 50 000 de oameni, iar noi am avut un milion øi jumætate
de morfli øi mai mult de 700 000 de mutilafli. Ea s°a îmbogæflit în mod miraculos øi noi îi vom
numæra dolar cu dolar mærcile pe care ni le datoreazæ Germania cu titlu de reparaflii.
Desolidarizarea provocatæ de americani ar putea sæ ne aducæ încæ odatæ pe tofli în Europa sau
în Extremul Orient în situaflii grele“ (apud 18, 1991, p. 54).
Primii ani postbelici nu erau deloc liniøtifli. Aveau loc ræzboaie între Polonia øi Rusia
Sovieticæ — în care Varøovia se bucura de sprijinul Franflei øi Marii Britanii —, între Turcia
øi Grecia, conflicte între Anglia øi Egipt, Spania øi Maroc, dispute între Iugoslavia øi Italia,
ciocniri militare între Japonia øi Rusia în Siberia, ca øi în America Latinæ etc. Dar principalele
probleme de securitate internaflionalæ se ridicau în Europa, unde aplicarea prevederilor tratatelor
de pace se dovedea anevoiasæ øi deosebit de complexæ. În diplomaflia vremii, componentele
de securitate ale noii ordini mondiale se vor împleti în modul cel mai strâns cu problema
reparafliilor, preocupærile privind controlul înarmærilor øi dezarmarea, promovarea unor metode
de soluflionare paønicæ a diferendeleor internaflionale, tentativele de interzicere a ræzboiului
agresiv øi de definire a agresorului. În paragrafele urmætoare mæ voi ocupa, pe rând de aceste
probleme; în cel de faflæ, mæ refer cu precædere la aspectele privind securitatea pe continentul
european, din perspectiva acfliunilor diplomatice finalizate prin acordurile de la Locarno.
În condiflii când SUA se retræseseræ din sistemul tratatelor de pace øi refuzaseræ sæ intre
în Societatea Nafliunilor — cea mai cuprinzætoare øi importantæ structuræ de securitate în perioada
datæ — cheia aplicærii hotærârilor Conferinflei de Pace se afla în cooperarea franco°englezæ.
86 CONSTANTIN VLAD
Or, în primii ani postbelici, decisivi pentru cursul pe care°l luau relafliile intereuropene construite
pe reglementærile de la Paris, raporturile dintre Franfla øi Marea Britanie vor fi în genere puflin
prielnice unei astfel de cooperæri. Existau mai multe cauze ale înstræinærii reciproce franco°en-
gleze, cu impact direct asupra situafliei pe continent.
Nu poate fi ignoratæ, în acest sens, moøtenirea istoricæ a raporturilor dintre cele douæ flæri
care, timp de secole, fuseseræ mai ales adversari øi inamici neînmpæcafli. Apropierea, ca fenomen
de duratæ, între Franfla øi Marea Britanie, mergând pânæ la aranjamente cu caracter de alianflæ,
era un fenomen recent, datând din primul deceniu al secolului XX, ca urmare a pericolului
de ræzboi creat de statele germanice. Odatæ înfrântæ Germania, resorturile acestei apropieri
slæbiseræ considerabil. Lumea va asista, de aceea, la reluarea unor vechi rivalitæfli anglo°fran-
ceze pe terenul noilor realitæfli, în primul rând europene. Iatæ mærturii în acest sens fæcute de
doi fruntaøi ai vremii: Lordul Curzon, ministrul de Externe britanic, øi Clemenceau, fost
prim°ministru al Franflei.
Curzon: „în aproape toate colflurile globului…reprezentanflii Franflei desfæøoaræ o politicæ activæ,
fie ostilæ intereselor britanice, fie, dacæ nu, consacratæ intereselor Franflei, care sunt incom-
patibile cu ale noastre“ (119, 1994, p. 13). Clemenceau: „Într°o zi m°am întâlnit la Londra cu
D. Lloyd George. Acesta mi°a zis: «Avefli ceva sæ°mi reproøafli?». «Da, am ræspuns, la o oræ
dupæ armistifliu [cu Germania, 1918 — C.V.] am avut impresia cæ afli devenit inamicul Franflei».
Atunci el mi°a ræspuns: «N°a fost aceasta politica permanentæ, tradiflionalæ a flærii mele?»“ (18,
1991, p. 54).
Un punct central al divergenflalor franco°britanice îl va constitui atitudinea faflæ de Germania
post°Versailles. Ca un reflex întârziat al principiului echilibrului de forfle, grefat pe o gravæ
eroare de calcul, Anglia se va teme cæ eliminarea Germaniei din poziflia de actor de seamæ pe
scena europeanæ va reînvia cunoscutele aspiraflii ale Franflei spre dominaflia continentului. Politica
englezæ, subliniazæ Kissinger în aceastæ privinflæ,
„se baza pe convingerea greøitæ cæ Franfla era deja prea puternicæ øi cæ ultimul lucru de care ea
ar fi avut nevoie ar fi fost o alianflæ cu englezii. Liderii britanici considerau Franfla cea demoralizatæ
drept potenfliala putere dominantæ, ce se cerea deci contracaratæ, în timp ce Germania revizionistæ
era perceputæ ca fiind partea vætæmatæ care avea nevoie de conciliere. Ambele premize — cæ
Franfla era dominantæ din punct de vedere militar øi cæ Germania se bucurase de un tratament
prea aspru — erau corecte pe termen scurt, dar, ca puncte de plecare ale politicii britanice, erau
dezastruoase pe termen lung… Liderii postbelici ai Angliei nu au sesizat pericolele pe termen
lung care le stæteau în faflæ… Dat fiind cæ nu încheiaseræ niciodatæ o alianflæ cu flara pe care o
apreciau drept cea mai puternicæ din Europa, conducætorii englezi începuseræ sæ nutreascæ ideea
cæ Franfla încerca de fapt sæ°øi reînnoiascæ ameninflarea istoricæ, urmærind dominaflia
continentului… Însæ nu exista nici cea mai micæ nædejde de menflinere a unui echilibru de forfle
în Europa atâta timp cât Marea Britanie considera drept ameninflare o flaræ a cærei politicæ externæ
aproape panicardæ se axase doar pe evitarea încæ a unui asalt german. Mai mult decât atât, într°un
fel de reflex istoric, mulfli oameni din Marea Britanie au început sæ°øi îndrepte privirile spre
Germania, aøteptând în acea direcflie contracararea Franflei“ (109, 1998, p. 227).
Am reprodus pe larg ideile de mai sus pentru cæ ele surprind rædæcinile a ceea ce ar putea
fi denumit deruta strategicæ în care s°au aflat politica externæ øi diplomaflia britanicæ în perioada
interbelicæ. Aceleaøi idei explicæ de ce, încæ în timpul Conferinflei de Pace, spre deosebire de
Franfla care acfliona pentru o pedepsire exemplaræ a Germaniei învinse, Marea Britanie va
evidenflia dorinfla de a impune condiflii mai puflin grele acestei flæri; de ce Anglia va fi prima
dintre puterile învingætoare de pe continent care va considera cæ Tratatul de la Versailles
cuprindea o serie de clauze prea aspre pentru Germania; de ce acfliunile Franflei menite sæ oblige
Germania sæ îndeplineascæ prevederile tratatului de pace øi aranjamentele ulterioare vor fi adesea
taxate de Anglia drept o politicæ antigermanæ, imperialistæ, expansionistæ; în sfârøit, de ce tocmai
Londra va fi capitala unde ideea cæ multe din prevederile tratatului de pace ar trebui revizuite
va avansa cel mai repede. Asemenea divergenfle dintre Marea Britanie øi Franfla vor fi cu abilitate
folosite de cætre Germania spre a°øi uøura obligafliile de flaræ învinsæ øi, apoi, spre a eluda sau,
pur øi simplu, încælca unele dintre cele mai importante prevederi ale Tratatului de la Versailles,
atunci când nu obflinea modificarea acestora.
În prima parte a deceniului al treilea al secolului XX, divergenflele anglo°franceze se
concentrau pe problema reparafliilor øi pe cea privind securitatea europeanæ, cu precædere a
securitæflii statelor vecine Germaniei.
În problema reparafliilor, Franfla va insista — øi va acfliona — pentru stabilirea unor sume
cât mai mari ce urmau sæ fie suportate de Germania øi apoi pentru îndeplinirea strictæ øi la
termen a celor stabilite în aceastæ privinflæ. Planul Doumer, discutat de Aliafli în ianuarie 1921,
propunea reparaflii generale de 226 miliarde mærci°aur, sumæ exorbitantæ, a cærei platæ era
eøalonatæ pe 42 de ani. Guvernul german se declara gatæ sæ accepte o datorie de ræzboi de 53
miliarde mærci°aur, plætibilæ în anuitæfli de câte 2 miliarde. Faflæ de propunerile franceze, Anglia
se temea cæ Germania nu va putea sæ plæteascæ; mai mult, cæ impunerea unor reparaflii atât de
mari va duce la colapsul economiei germane. Or, capitalul englez era interesat în pætrunderea
în aceastæ economie, inclusiv prin acordarea de credite. De aceea, deøi Lloyd George declarase
iniflial despre Germania „cæ°i vom umbla la buzunare!“, Marea Britanie va pleda pentru cifre
mai reduse ce urmau a fi achitate de Germania ca datorii de ræzboi; acestei poziflii i se vor
alætura øi Statele Unite. Se ajungea astfel ca în aprilie°mai 1921, Comisia de reparaflii întrunitæ
la Londra sæ fixeze reparafliile la 132 miliarde mærci°aur. Pe 5 mai 1921 hotærârea Comisiei
era înaintatæ Germaniei în formæ ultimativæ: în caz de refuz, dupæ øase zile Aliaflii urmau sæ
ocupe zona Ruhr. Pe 10 mai 1921, Reichstag°ul accepta decizia de la Londra (12, 1982,
pp. 172°173). Înainte de aceasta, în iulie 1920, Conferinfla de la Spa repartizase sumele ce trebuiau
sæ fie plætite de Germania drept reparaflii dupæ cum urmeazæ: Franflei — 52%; Marii Britanii
— 22%; Italiei — 10%; Japoniei øi Portugaliei — câte 0,75%. 6,5% erau rezervate Greciei,
României, Regatului sârbo°croato°sloven. România va fi nedreptæflitæ, în ciuda pierderilor grele
pe care le suferise din cauza ræzboiului øi ocupafliei germanæ øi austro°ungaræ.
88 CONSTANTIN VLAD
Aøadar, Germania era obligatæ sæ achite o sumæ uriaøæ ca reparaflii; va accepta, dar se va
declara insolvabilæ; va værsa pærfli relativ mici øi va cere moratoriu dupæ moratoriu. Franfla va
obfline printr°un acord încheiat cu Germania la Wiesbaden (octombrie 1921) livræri în naturæ
(cærbune, lemn etc,) în contul datoriei. Aranjamentul nu va dura însæ mult; dupæ acordul de
la Rapallo, Germania diminua drastic livrærile. Diplomaflia francezæ avansa atunci ideea
„gajurilor productive“, adicæ ocuparea de cætre trupe aliate a unor teritorii germane de unde
unitæfli economice urmau sæ facæ livræri în naturæ în contul datoriilor. Întrucât Germania se
sustrægea în mod vædit de la îndeplinirea obligafliilor referitoare la reparaflii, pe 11 ianuarie
1923 trupe franco°belgiene pætrundeu în Ruhr, færæ consultarea prealabilæ a celorlalfli aliafli;
era ocupatæ o zonæ industrialæ de aproximativ 2 100 kmp, cu 3 milioane locuitori, care dædea
70% din producflia germanæ de cærbune, 54% din cea de fier øi 53% din cea de oflel. Guvernul
german va reacfliona, suspendând total livrærile øi organizând rezistenfla pasivæ faflæ de ocupanfli.
Marea Britanie va fi împotriva ocupærii regiunii Ruhr, pe care o califica drept încælcare a
Tratatului de pace. Statele Unite îøi vor exprima nemulflumirea faflæ de respectiva mæsuræ prin
græbirea retragerii trupelor americane din Renania. În final, acfliunea franco°belgianæ va fi un
eøec. La inifliativa lui Gustav Stresemann, ministru de Externe al Germaniei, rezistenfla pasivæ
înceta în septembrie 1923; trupele franco°belgine pæræseau Ruhrul în iulie°august 1925.
Folosindu°se de divergenflele franco°britanice, Stresemann va face flexibilæ poziflia faflæ de
reparaflii, Germania urmând sæ°øi achite obligafliile în aceastæ privinflæ dacæ primea credite care
sæ°i permitæ sæ°øi refacæ potenflialul economic. Aceastæ politicæ va întâmpina reacflii pozitive
din partea Marii Britanii øi Statelor Unite. În iulie°august 1924 se elabora la Londra Planul
Dowes, care aducea importante uøuræri în ceea ce priveøte obligafliile germane. Astfel, Germania
urma sæ achite anual pânæ la 2,5 miliarde mærci°aur; værsæmintele erau garantate prin ipotecarea
væmilor, cæilor ferate, industriei øi transporturilor. Pentru a supraveghea modul de îndeplinire
a Planului, era instituit controlul stræin asupra acestor resurse. Cu acelaøi prilej, Franfla renunfla
la politica gajului productiv. Planul Dawes, aprobat de Reichstag, netezea calea pætrunderii
capitalului stræin, în special a celui american øi britanic, în economia germanæ. Planul va ræmâne
în vigoare pânæ în 1928, interval în care Germania a plætit cu titlu de reparaflii 502,2 milioane
mærci°aur øi a primit credite stræine în condiflii avantajoase însumând 21 miliarde mærci°aur
(12, 1982, pp. 179°180). Urma Planul Young, adoptat în ianuarie 1930 de Conferinfla de la
Haga. Potrivit acestuia, datoria de ræzboi germanæ se reducea de la 132 miliarde mærci°aur la
38 miliarde. Era suprimatæ Comisia de reparaflii øi control stræin în Germania. La propunerea
SUA, se crea o altæ instituflie, anume Banca Reglementærilor Internaflionale, având menirea
de a urmæri atât problema reparafliilor, cât øi cea privind datoriile interaliate legate de trecutul
ræzboi. Planul cuprindea totodatæ prevederi referitoare la o evacuare anticipatæ a zonei renane
de cætre trupele aliate.
În condifliile greutæflilor provocate de criza economicæ mondialæ, preøedintele Statelor Unite,
Herbert Clark Hoover, propunea în iulie 1931 suspendarea plæflilor interguvernamentale
(Moratoriul Hoover), ceea ce însemna øi încetarea plæflilor în contul datoriilor de ræzboi.
Moratoriul era conceput pentru un an. Dar exact când el urma sæ înceteze, începeau la Lausanne
lucrærile unei conferinfle care, în final, lichida regimul reparafliilor de ræzboi. Se pretindea
Germaniei plata unei ultime sume de 3 miliarde mærci°aur care, deøi acceptatæ, nu va fi niciodatæ
onoratæ. Berlinul va încerca la Lausanne eliminarea articolului 231 din Tratatul de la Versailles
privitor la vinovæflia Germaniei în declaøarea ræzboiului; nu va reuøi, datoritæ opozifliei Franflei
øi Marii Britanii. În ansamblu însæ, Conferinfla de la Lausanne a marcat încæ un pas înainte
pe linia conciliantæ a marilor puteri faflæ de Germania, în formularea øi promovarea cæreia Anglia
ocupa un loc de frunte. Nicolae Titulescu caracteriza întreaga problemæ a reparafliilor drept
„istoria unei revizuiri neîntrerupte øi pacifiste a unor capitole din tratatul de pace“ (182, 1967,
p. 782). Iar istoricul A. J. P. Taylor apreciazæ cæ, în urma Conferinflei de la Lausanne,
„Franfla s°a simflit escrocatæ, iar Germania jefuitæ. Reparafliile au menflinut vii pasiunile ræz-
boiului…Reparafliile au contat ca un simbol. Ele au creat resentimente, suspiciuni øi ostilitate
internaflionalæ. Mai mult decât orice altceva, ele au netezit calea spre cel de°al Doilea Ræzboi
Mondial“ (171, 1961, pp. 47,48).
Distinct, dar în strânsæ legæturæ cu chestiunea reparafliilor, deceniul al 3°lea al secolului XX
va fi confruntat cu probleme presante privind securitatea internaflionalæ. Orientarea puterilor
învinse spre revizuirea tratatelor de pace va genera preocupæri intense ale statelor antirevi-
zioniste, atât în cadrul Societæflii Nafliunilor, cât øi în afara acesteia. Într°o situaflia particularæ
se vor gæsi noile state independente din Europa centralæ øi de sud°est, care percepeau în mod
acut ameninflærile revizioniste din partea Germaniei øi Ungariei.
Dând expresie îngrijorærilor în aceastæ privinflæ, Bucureøtiul lua inifliativa unei „alianfle în
cinci“, formatæ din România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia øi Grecia. Spre a promova
aceastæ inifliativæ, Take Ionescu efectua un lung turneu diplomatic în perioada septem-
brie°noiembrie 1920, vizitând Parisul, Londra, Roma, Praga øi Varøovia. Proiectul gæsea aprobare
øi sprijin în Franfla, Marea Britanie, Italia øi Cehoslovacia; el întâmpina însæ refuzul guvernului
polonez, motivat prin diferendul teritorial polono°cehoslovac privind regiunea Teschen,
revendicatæ de Polonia (28, 1986, p. 176). Preocupæri asemænætoare se vor concretiza ulterior
în crearea Micii Înflelegeri øi în alte aranjamente de securitate între sau privind unele state din
zonele menflionate (Europa centralæ øi de sud°est).
Astfel, pe 14 august 1920 la Belgrad era semnatæ Convenflia de alianflæ între Regatul
sârbo°croato°sloven øi Cehoslovacia; era primul pas cætre constituirea Micii Înflelegeri (Antanta).
Convenflia preciza caracterul defensiv al alianflei øi scopul sæu de a menfline pacea. Cele douæ
flæri îøi exprimau acordul de a încheia o convenflie militaræ, menitæ sæ concretizeze modalitæflile
în care urma sæ se vinæ în ajutorul pærflii contractante care ar fi devenit victima unui atac
neprovocat din partea Ungariei. Convenflia interzicea încheierea vreunei alianfle cu o terflæ putere
de cætre una din pærfli færæ acordul prealabil al celeilalte.
Peste câteva luni, pe 22 aprilie 1921, se încheia la Bucureøti Convenflia de alianflæ defensivæ
româno°cehoslovacæ. Articolul 1 al Convenfliei stipula: „În cazul unui atac neprovocat din partea
Ungariei contra uneia dintre înaltele pærfli contractante, cealaltæ parte se obligæ a veni în ajutorul
90 CONSTANTIN VLAD
pærflii atacate“ într°un mod ce urma sæ fie stabilit prin o convenflie militaræ (art. 2). Articolul
3 din Convenflia de alianflæ preciza cæ pærflile contractante nu puteau încheia vreo alianflæ cu o
putere terflæ færæ avizul prealabil al celeilalte pærfli. În fine, articolul 4 stabilea cæ pærflile se vor
consulta în toate problemele de politicæ externæ care aveau legæturæ cu Ungaria (162, 1982,
p. 369).
În sfârøit, pe 7 iunie 1921 se semna la Belgrad Convenflia de alianflæ defensivæ între România
øi Regatul sârbo°croato°sloven, al treilea tratat care întemeia Mica Înflelegere. Convenflia avea
un conflinut identic cu cea semnatæ între România øi Cehoslovacia, cu menfliunea cæ articolele
1 øi 4 se refereau nu numai la Ungaria, ci øi la Bulgaria.
Mica Înflelegere va fi un participant activ în frontul antirevizionist øi va promova cu hotærâre
interesele celor trei state cu prilejul tuturor evenimentelor ce marcau relafliile intereuropene
în condifliile interbelice. În conjunctura intensificærii politicii revizioniste, pe 16 februarie 1933
statele membre semnau „Pactul de Organizare al Micii înflelegeri“ prin care aceasta era trans-
formatæ într°o „organizaflie internaflionalæ unificatæ, deschisæ eventual øi altor state“; se hotæra
constituirea „ca organ director al politicii externe comune, a unui Consiliu permanent al Micii
Înflelegeri, compus din miniøtrii de Externe ai celor trei flæri“, fiecare dintre aceøtia exercitând
preøedinflia Consiliului prin rotaflie, pe termen de un an.
Pe de altæ parte, România încheia cu Polonia, pe 3 martie 1921, o Convenflie de alianflæ
defensivæ øi o Convenflie militaræ, iar în 1926 un tratat de prietenie era semnat între Iugoslavia
øi Polonia. Articolul 1 al Convenfliei de alianflæ defensivæ între Regatul României øi Republica
Poloniei prevedea cæ pærflile „se obligæ sæ se ajute reciproc în cazul când una dintre ele ar fi
atacatæ, færæ provocare din partea lui, pe frontierele lor comune de la ræsærit. Ca urmare, în cazul
când unul dintre cele douæ state ar fi atacat færæ provocare din partea lui, celælalt se va socoti
în stare de ræzboi øi°i va da ajutor cu armele“. Potrivit articolului 2, „în scopul de a coordona
eforturile lor paønice, cele douæ guverne se obligæ sæ se sfætuiascæ în privinfla chestiunilor de
politicæ externæ, în legæturæ cu raporturile lor faflæ de vecinul de la ræsærit“. Convenflia preciza
cæ, dacæ cele douæ state s°ar afla în stare de ræzboi defensiv (conform art. 1) ele se obligau sæ
nu încheie nici armistifliu, nici pace unul færæ celælalt (art. 4). Convenflia militaræ româno-polonæ,
parte integrantæ a Convenfliei de alianflæ, prevedea mijloacele defensive de garantare a frontierelor
de est ale ambelor flæri. Convenflia de alianflæ defensivæ ræmânea în vigoare pânæ în 26 martie
1926, când era înlocuitæ de Tratatul de garanflie dintre cele douæ flæri. Acesta prevedea în art.
1 cæ cele douæ state se angajau sæ respecte reciproc øi sæ menflinæ împotriva oricærei agresiuni
exterioare integritatea lor teritorialæ øi independenfla politicæ prezentæ. Articolul 2 preciza cæ
modalitæflile concrete de executare a prevederilor articolului 1 vor fi reglementate printr°o
convenflie tehnicæ. Acest „aranjament tehnic“, semnat simultan cu Tratatul, nu reflinea însæ
caracterul erga omnes dat Tratatului prin articolul 1, prevæzând colaborarea militaræ doar în
cazul unui atac neprovocat asupra graniflelor estice ale celor douæ state. În 1931, cele douæ
pærfli conveneau prelungirea automatæ a Tratatului pe o duratæ de 5 ani, dacæ acesta nu era
denunflat cu un an înainte. În 1936 guvernul român a propus guvernului polonez introducerea
în tratat a unei prevederi referitoare la valabilitatea sa în cazul unui atac din partea Ungariei.
Ministrul de Externe polonez, Józef Beck, nu va accepta însæ. Propuneri asemænætoare ale
României vor fi respinse de Polonia øi în anii 1938 øi 1939, când pericolul unor agresiuni din
vest devenise evident. În genere, atitudinea de rezervæ a Poloniei faflæ de Mica Înflelegere avea,
în afaræ de diferendul teritorial cu Cehoslovacia, o serie de alte cauze. Anume,
„poziflia Poloniei faflæ de chestiunea participærii ei la Mica Înflelegere era influenflatæ în mare
mæsuræ de faptul cæ antirevizionismul declarat al organizafliei øi intervenfliile ei hotærâte ori de
câte ori Ungaria horthistæ încerca vreo acfliune de subminare a Tratatului de la Trianon nu se
potriveau planurilor polone ce vizau realizarea unei frontiere comune polono°ungare øi înjghebarea
unei organizaflii politice în centrul Europei din care Cehoslovacia era exclusæ din capul locului.
Aceste planuri ale cercurilor conducætoare polone pe de o parte, precum øi orientarea lor cætre
aøa°zise «asiguræri» ale frontierelor prin tratate bilaterale spre Vest øi spre Est [în 1931 Polonia
semna un tratat de prietenie øi comercial cu URSS, apoi în 1932 un pact de neagresiune cu
Moscova, iar în 1934 un tratat de neagresiune cu Germania — C.V.] au îndepærtat progresiv
Polonia de aliaflii ei fireøti: statele vecine antirevizioniste, în primul rând Mica Înflelegere“ (135,
1991, p. 151).
Parisul va încuraja øi sprijini încheierea unor astfel de tratate, ca verigi ræsæritene ale unui
front antirevizionist. În ianuarie 1921 Franfla încheia cu Polonia un tratat de alianflæ militaræ,
iar în februarie acelaøi an o alianflæ politicæ. În 1924 era semnat un tratat de alianflæ øi garanflie
între Franfla øi Cehoslovacia. Iar în 1926 erau încheiate un tratat de amiciflie între Franfla øi
România ( 10 iunie) øi un tratat de garanflie øi alianflæ între Franfla øi Iugoslavia (11 noiembrie).
Prin tratatul româno°francez (162, 1982, pp. 375°376) cele douæ pærfli se angajau sæ nu comitæ
nici un atac sau invazie øi sæ nu recurgæ, în nici un caz, la ræzboi una împotriva celeilalte (art. 1);
ele conveneau sæ°øi rezolve orice dispute prin mijloace paønice (art. 2). Prin articolul 3 al
Tratatului, pærflile contractante hotærau sæ examineze în comun chestiunile de naturæ a primejdui
securitatea lor externæ sau care aduceau atingere ordinii stabilite prin tratatele semnate de ambele
state. În cazul unui atac neprovocat împotriva uneia dintre pærfli, guvernele celor douæ state
trebuiau sæ se consulte neîntârziat asupra acfliunilor ce urmau sæ fie întreprinse în cadrul Societæflii
Nafliunilor în scopul salværii intereselor lor naflionale legitime, precum øi al menflinerii ordinii
stabilite prin tratatele ale cæror semnatare erau ambele state. Procedura consultærii era prevæzutæ
øi pentru eventualitatea unei încercæri de modificare a statutului politic al statelor Europei.
Simultan, era semnatæ o Convenflie militaræ, care prevedea schimburi de vederi între statele
majore, dacæ armatele ambelor flæri ar fi chemate sæ coopereze, în special în urma obligafliilor
pærflilor faflæ de Societatea Nafliunilor. Încheiat dupæ mai mulfli ani de tergiversæri din partea
Parisului, motivate de grija de a nu afecta relafliile franco°engleze sau franco°germane în legæturæ
cu Pactul Renan (Locarno), Tratatul de prietenie cu Franfla marca un moment pozitiv în întærirea
pozifliei internaflionale øi integritæflii teritoriale ale României. Dar nici el, nici Convenflia militaræ
care°l acompania nu aveau atributele unei alianfle, întrucât nu prevedeau obligaflii clare øi precse
pe planul securitæflii øi apærærii; aceasta, spre deosebire de acordurile dintre Franfla øi Polonia,
respectiv, dintre Franfla øi Cehoslovacia. Era un motiv întemeiat pentru care Titulescu afirma:
92 CONSTANTIN VLAD
„…spre regretul meu, trebuie sæ spun o datæ mai mult cæ Tratatul nu este altceva decât o repetare
a obligafliilor din Pactul Societæflii Nafliunilor. Dupæ ce acest tratat promite marea cu sarea în
primele articole, un alt articol spune cæ tratatul nu trebuie interpretat ca renunflare la drepturile
sau obligafliile din Pactul Societæflii Nafliunilor“ (apud 137, 1986, pp. 1079°1080).
Totodatæ, Tratatul dintre România øi Franfla era însoflit de un protocol prin care guvernul
român confirma declaraflia fæcutæ de primul ministru I. I. C. Brætianu în sensul angajamentului
permanent al României de neagresiune faflæ de Rusia, bazat pe statu-quo. Guvernul de la
Moscova considera acest angajament drept insuficient øi declara cæ semnarea de cætre Franfla
a tratatului cu România constituia un act neprietenesc îndreptat împotriva intreselor URSS.
Parisul respingea interpretarea tendenflioasæ datæ Tratatului de cætre guvernul sovietic, reafirmând
cæ tratatul era destinat sæ menflinæ pacea, pe baza statu-quo°ului postbelic.
În genere, privite în ansamblu, tratatele dintre Franfla øi flærile central øi sud°est europene
erau însæ insuficiente ca instrumente de angajare a Franflei în garantarea securitæflii acestor flæri.
De altfel, în concepflia francezæ, ele aveau înainte de toate o valoare moralæ, urmærind sæ
descurajeze potenflialii agresori. Soarta acestor tratate avea sæ depindæ de evoluflia generalæ a
raporturilor dintre puterile revizioniste øi cele fidele tratatelor de pace de la Paris. În acest
context, Franfla
„a considerat alianflele sale estice ca avantaje, nu ca responsabilitæfli; care aduc protecflie Franflei,
nu angajamente… De aceea, francezii s°au întrebat: cum aliaflii noøtri ne ajutæ, dar niciodatæ
— cum îi putem ajuta noi pe ei? Propriile pregætiri militare franceze erau în mod crescând
defensive. Armata a fost echipatæ pentru ræzboiul de tranøee; frontiera a fost marcatæ cu fortificaflii.
Diplomaflia francezæ øi strategia francezæ s°au desfæøurat într°o contradicflie claræ. A existat o
contradicflie chiar în sistemul diplomatic. Antanta anglo°francezæ øi alianflele estice nu erau
complementare; ele se anulau reciproc. Franfla ar fi putut acfliona în mod ofensiv pentru a putea
ajuta Polonia sau Cehoslovacia numai cu sprijin britanic; dar acest sprijin ar fi putut fi dat numai
dacæ ea ar fi acflionat defensiv, spre a se proteja pe sine, nu statele independente din Europa
orientalæ“ (171, 1961, pp. 42°43).
Alianflele dintre Franfla øi unele state din Europa centralæ øi de sud°est au fost criticate în
repetate rânduri de cætre Marea Britanie, care vedea în ele o tentativæ francezæ de încercuire
a Germaniei øi o importantæ sursæ de insecuritate în zonæ.
„Marea Britanie a dezaprobat cu putere angajamentele militare ale Franflei faflæ de «statele
succesoare» din Estul Europei, iar când cooperarea anglo°francezæ a devenit inevitabilæ, ea (Marea
Britanie) a exercitat presiuni asupra Parisului spre a repudia aceste angajamente“ (109, 1989,
p. 314).
Dar politica Franflei faflæ de flærile central øi est°europene era doar una dintre sursele
divergenflelor franco°engleze în materie de securitate. Îndatæ dupæ ræzboi, mai precis în urma
eøecului formulei de garanflii anglo°americane, Franfla a cæutat cu insistenflæ sæ încheie o alianflæ
cu Marea Britanie. Londra s°a eschivat însæ, preferând formule care flineau de securitatea
colectivæ. Analiza propunerilor acceptate, ca øi a celor avansate de Marea Britanie în epocæ

aratæ cæ, în politica de securitate, Londra fæcea o distincflie claræ între conceptul de alianflæ, în
sens tradiflional, øi cel de securitate colectivæ, considerând obligafliile presupuse de securitatea
colectivæ mai puflin stricte decât cele ale alianflelor. Kissinger explicæ în mod analitic aceastæ
distincflie:
„în esenflæ conceptul de securitate colectivæ øi cel de alianflæ sunt diametral opuse. Alianflele
tradiflionale erau îndreptate împotriva unor ameninflæri specifice øi stabileau obligaflii precise
pentru grupuri specifice de nafliuni legate între ele de interese naflionale comune sau de preocuparea
pentru securitatea reciprocæ. Securitatea colectivæ nu defineøte nici o ameninflare anume, nu oferæ
garanflii nici unei nafliuni în mod special øi nu comite discriminæri. Teoretic, ea este menitæ sæ
se opunæ oricærei ameninflæri la adresa pæcii, indiferent cine este inifliatorul ei øi împotriva cui
este îndreptatæ. Alianflele presupun întotdeauna un potenflial adversar specific; securitatea colectivæ
apæræ dreptul internaflional în abstract, pe care încearcæ sæ°l sprijine la fel cum un sistem juridic
susfline Codul Penal dintr°o flaræ sau alta. Într°o alianflæ, casus belli este un atac la adresa intereselor
sau securitæflii membrilor ei. Prin casus belli în condifliile securitæflii colective se înflelege încælcarea
principiului reglementærii pe cale paønicæ a disputelor, în care se presupune cæ toate popoarele
lumii au un interes comun… Scopul unei alianfle este sæ producæ o obligaflie mai previzibilæ øi
mai precisæ decât o analizæ a interesului naflional. Securitatea colectivæ funcflioneazæ exact invers.
Ea lasæ aplicarea principiilor sale în seama interpretærii diferitelor împrejuræri, mizând færæ intenflie
pe dispoziflia de moment øi pe afirmarea sentimentului naflional“ (109, 1998, p. 223).
În condiflii când Marea Britanie îi refuza alianfla de care avea nevoie, Franfla øi°a îndreptat
atenflia cætre Societatea Nafliunilor. În 1923, în cadrul Ligii, a fost pus la punct proiectul unui
Tratat de asistenflæ mutualæ, gândit ca un aranjament universal. Tratatul declara în mod solemn
în primul sæu articol cæ ræzboiul de agresiune constituie o crimæ internaflionalæ, fæcând astfel
un semnificativ pas înainte faflæ de Pactul Societæflii Nafliunilor. Dreptul — øi ræspunderea —
de a stabili care este statul agresor øi care cel agresat într°un conflict revenea Consiliului Societæflii.
Tratatul prevedea angajamentul individual øi colectiv al semnatarilor de a acorda asistenflæ
oricærui stat membru, devenit victimæ. Astfel, respingerea agresiunii øi pedepsirea agresorului
urmau sæ dobândeascæ o garanflie universalæ, ceea ce ar fi transformat Societatea Nafliunilor
într°un fel de alianflæ globalæ. Într°o tentativæ sui generis de a stabili o legæturæ între securitate
øi dezarmare, Tratatul condifliona acordarea de ajutor flærii agresate de faptul cæ aceasta ar fi
semnat un aranjament de dezarmare, aprobat de Societate, øi ar fi început reducerea forflelor
sale armate. Se susflinea astfel un adeværat non°sens: pentru a beneficia de prevederile Tratatului,
statul atacat trebuia nu sæ facæ uz de dreptul la legitimæ apærare, ci sæ dezarmeze…În continuare,
se stipula cæ statul agresor era dator sæ plæteascæ toate cheltuielile reclamate de o eventualæ
operafliune internaflionalæ de pacificare.
Adoptat de Adunarea generalæ a Societæflii Nafliunilor la 29 septembrie 1923, Tratatul de
asistenflæ reciprocæ n°a obflinut însæ sprijinul necesar. Doar 18 state øi°au dat adeziunea la Tratat,
26 formulând ræspunsuri negative. Între statele care au dat un astfel de ræspuns s°a aflat øi
România, care a acuzat imprecizia definirii cazurilor de agresiune, lipsa unei proceduri rapide
94 CONSTANTIN VLAD
øi practice pentru asistenfla statului atacat, caracterul vag øi imprecis al idei de sprijin reciproc,
inconsistenfla sistemului de garanflii (135, 1991, p. 222).
Un an mai târziu (1924), în cadrul Societæflii se va pregæti, pe baza unei inifliative franco°britanice,
ceea ce avea sæ fie cunoscut drept Protocolul de la Geneva, care punea în legæturæ nu numai
securitatea øi dezarmarea, ci øi arbitrajul. Protocolul interzicea ræzboiul de agresiune øi afirma
obligativitatea principiului soluflionærii paønice a oricærui diferend internaflional. Protocolul
reclama arbitrajul Societæflii Nafliunilor în cazul tuturor conflictelor internaflionale øi prevedea
sancfliunile care urmau sæ fie aplicate agresorului — economice øi financiare, precum øi militare.
Între sancfliuni intra øi obligativitatea reparafliilor ce trebuiau suportate de cætre statul agresor,
reparaflii ce urmau sæ acopere atât pagubele provocate de agresiune ca atare, cât øi cheltuielile
necesitate de reprimarea agresiunii. „Sensul juridic al Protocolului era acela ca, acceptându°se
arbitrajul obligatoriu, Societatea Nafliunilor sæ devinæ implicit o alianflæ universalæ, care sæ
garanteze securitatea øi integritatea flærilor aderente“ (135, 1991, p. 230). Mica Înflelegere va
sprijini în mod consecvent principiile Protocolului, contribuind activ la elaborarea lui. Franfla
va fi favorabilæ, deøi considera cæ acest document nu era în întregime satisfæcætor. Protocolul
era semnat în octombrie 1924. „Protocolul de la Geneva, promovat de Ramsay MacDonald,
angaja Marea Britanie sæ garanteze orice frontieræ din Europa. Dar Protocolul era atât de generos
cu Franfla pentru cæ (Londra) gândea cæ anxietæflile franceze nu aveau o bazæ realæ“ (171, 1961,
p. 55). Totuøi, gândirea britanicæ în aceastæ privinflæ nu era definitivæ. Socotind cæ Protocolul
împinge prea departe obligaflii pe care ea urma sæ øi le asume, Londra determina amânarea cu
un an a aprobærii proiectului Protocolului. În 1925, când chestiunea va fi reluatæ, Anglia îøi
va retrage sprijinul øi întregul proiect avea sæ cadæ, fiind semnat doar de 19 state øi, în consecinflæ,
neintrând în vigoare. Londra se va orienta spre sprijinirea intrærii Germaniei în Societatea
Nafliunilor, ca alternativæ la orice aranjament de securitate convenit pe baza principiilor Societæflii,
dar în afara acesteia, de genul Tratatului de asistenflæ mutualæ øi Protocolului de la Geneva.
De la Londra, Nicolae Titulescu comenta:
„impresiunea profundæ care se degajæ este cæ tofli conducætorii britanici, din orice partid ar face
parte, în mod conøtient sau inconøtient, sub o formæ sau alta, nu au azi încredere în stabilitatea
politicæ a noii ordini create în Europa centralæ øi orientalæ. Vefli gæsi toate gradafliunile în
expresiunea acestui sentiment de neîncredere, începând cu forma blândæ øi diplomaticæ a lui
Chamberlain care întrevede rectificæri de frontieræ prin înflelegeri amicale, trecând prin forma
precisæ øi rezervatæ a partidului laburist, care a criticat în special exceptarea frontierelor de la
arbitraj… øi sfârøind cu forma brutalæ dar în schimb complet sinceræ a lui Lloyd George. Corolarul
necesar al acestui sentiment de neîncredere este necesitatea de a revizui tratatele în mod amical
ca singurul mijloc de a împiedica ræzboiul… În toate conversafliunile politice ce am avut zilele
acestea am insistat asupra absurditæflii acestei concepfliuni. Ideea posibilitæflii revizuirii tratatelor
creeazæ nesiguranflæ, nesiguranfla întârziazæ consolidarea noii stæri de lucruri øi lipsa de consolidare
aflâflæ poftele de revanøæ. Acesta este drumul cel mai sigur care duce la ræzboi“ (182, 1967,
pp. 168°169).
În aceste condiflii, sunt reluate inifliativele care vor duce la Locarno. Ideea nu era nouæ. În
1922, cu intenflia de a preveni o eventualæ ocupaflie francezæ în Ruhr, cancelarul german Wilhelm
Cuno propunea încheierea unui pact renan care, sub garanflia Statelor Unite, sæ protejeze statutul
demilitarizat al Renaniei. În 1924, o notæ înaintatæ de premierul francez Edouard Herriot lui
Ramsey MacDonald, primul ministru al Marii Britanii, conflinea propunerea încheierii unui
pact defensiv de securitate între cele douæ flæri, la care sæ se asocieze Belgia, øi care sæ fie
însoflit de un tratat de neagresiune între Franfla øi Germania. MacDonald promitea sæ studieze
propunerea francezæ øi nimic mai mult. Începutul anului 1925 aducea intrarea în scenæ în
problema datæ a Marii Britanii øi, din nou, a Germaniei. Austen Chamberlain, ministrul de
Externe englez (frate vitreg cu Neville Chamberlain) a emis ideea unei alianfle limitate între
Marea Britanie, Franfla øi Belgia, care sæ garanteze doar graniflele ultimelor douæ cu Germania.
Stresemann se va opune, declarând: un pact færæ Germania ar fi de fapt un pact împotriva
Germaniei. Berlinul va prezenta Memorandumul sæu din 9 februarie 1925, întocmit cu sprijinul
lordului Edgar d’Abernon, ambasadorul englez în Germania, care cuprindea propunerile germane
privind un Pact Renan. Memorandumul evoca pericolul în care s°ar fi aflat granifla vesticæ a
Germaniei, ca rezultat al ameninflærilor franceze øi belgiene. El cuprindea proiectul unui pact
de garanflie a statu-quo°ului pe Rin, însoflit de un tratat de arbitraj bilateral franco°german.
Memorandumul desconsidera eficienfla Societæflii Nafliunilor întrucât propunea ca statele
semnatare sæ se angajeze solemn faflæ de guvernul Statelor Unite cæ nu vor duce ræzboi unul
împotriva altuia. Garantarea pactului urma sæ revinæ Marii Britanii, care ar fi trebuit sæ intervinæ
cu mijloacele sale militare øi navale în cazul unei agresiuni neprovocate, fie în favoarea Franflei,
fie în favoarea Germaniei (18, 1991, p. 144). Contacte diplomatice intense între Paris, Londra
øi Berlin vor pregæti terenul pentru Conferinfla de la Locarno.
Aceasta se desfæøura între 5 øi 16 octombrie 1925, cu participarea Franflei, Marii Britanii,
Germaniei, Belgiei, Italiei, precum øi a Poloniei øi Cehoslovaciei. În cadrul ei erau adoptate
urmætoarele documente:
1. Tratatul dintre Germania, Belgia, Franfla øi Marea Britanie, numit øi Pactul Renan. Pactul
cuprinde garanflia Angliei øi Italiei, oferitæ Franflei, Belgiei øi Germaniei, urmatæ de angajamentul
marilor puteri de a menfline statu-quo°ul teritorial pe frontierele germano°belgiene øi ger-
mano°franceze, precum øi inviolabilitatea acestor frontiere, aøa cum acestea fuseseræ stabilite
prin Tratatul de la Versailles, inclusiv respectarea prevederilor referitoare la zona demilita-
rizatæ. Statele cu frontiere garantate: Franfla øi Belgia, pe de o parte, Germania, pe de altæ parte,
se obligau sæ nu întreprindæ nici un act de agresiune øi în nici un caz sæ nu recurgæ între ele
la ræzboi; dacæ s°ar fi ivit conflicte, acestea trebuiau supuse arbitrajului obligatoriu pentru pærfli.
Conflinutul garanfliilor era clar exprimat în art. 2 al Tratatului, care prevedea: „Dacæ Germania
invadeazæ zona demilitarizatæ, Puterile vor putea sæ recurgæ la forflæ. Însæ dacæ Germania
invadeazæ Polonia øi Cehoslovacia, Franfla poate sæ intervinæ“ (apud 12, 1992, p. 218);
2. Convenflia de arbitraj dintre Germania øi Belgia;
3. Convenflia de arbitraj dintre Germania øi Franfla;
4. Tratatul de arbitraj dintre Germania øi Polonia;
96 CONSTANTIN VLAD
5. Tratatul de arbitraj dintre Germania øi Cehoslovacia;

6. Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Polonia;
7. Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Cehoslovacia;
8. O notæ colectivæ a statelor participante referitoare la articolul 16 din Pactul Societæflii
Nafliunilor în vederea intrærii Germaniei în Societate.
Prin Actul Final era anunflat cæ Franfla, Polonia øi Cehoslovacia conveniseræ, în timpul
lucrærilor Confernflei, acorduri „având drept scop de a le asigura în mod reciproc beneficiul“
tratatelor semnate la Locarno. Era vorba despre Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Polonia,
precum øi despre Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Cehoslovacia, documente nenominalizate
însæ în Actul Final.
Tratatul de garanflie mutualæ dintre Germania, Belgia, Franfla, Anglia øi Italia (care constituia
Pactul Renan propriu°zis) prevedea (art. 1) cæ pærflile garanteazæ individual øi colectiv menflinerea
statu-quo-ului teritorial rezultând din frontierele dintre Germania øi Belgia øi dintre Germania
øi Franfla øi inviolabilitatea ziselor frontiere, astfel cum acestea sunt fixate prin Tratatul de
Pace de la Versailles din 28 iunie 1919; acelaøi articol obliga Germania sæ respecte dispozifliile
din Tratatul de la Versailles privind interzicerea de a menfline sau construi fortificaflii, precum
øi de a efectua concentræri de forfle armate sau manevre militare într°o zonæ de 50 km. la est
de Rin. Articolul 2 al Tratatului stipula cæ Germania øi Belgia, precum øi Germania øi Franfla
se obligau sæ nu întreprindæ vreun atac sau invazie una asupra alteia øi sæ nu recurgæ în nici
un caz la ræzboi între ele. Iar articolul 3 prevedea ca pærflile sæ rezolve pe cale paønicæ orice
chestiune, de orice naturæ care ar apærea în relafliile lor reciproce. Tratatul urma sæ intre în
vigoare dupæ ratificare øi dupæ ce Germania va fi devenit membræ a Societæflii Nafliunilor (art. 10).
Deci Tratatul de la Locarno se referea exclusiv la graniflele dintre Franfla øi Belgia, pe de
o parte, øi Germania, pe de alta. El nu cuprindea nimic despre graniflele Germaniei cu Polonia
øi Cehoslovacia. În toate demersurile diplomatice pregætitoare ale Conferinflei de la Locarno,
Berlinul arætase færæ echivoc cæ viitorul pact renan nu va garanta graniflele germane de est;
mai mult decât atât Germania va acfliona pentru revizuirea acestora, prin aranjamente cu flærile
în cauzæ. Aceastæ poziflie fusese din nou exprimatæ de Stresemann chiar în ajunul deschiderii
Conferinflei de la Locarno, odatæ cu formularea pretenfliilor germane în ansamblu, dupæ cum
urmeazæ:
„1. Combaterea politicii agresive a Franflei øi punerea teritoriului german la adæpost de invaziile
franceze; 2. Germania… metropola germanismului, trebuie sæ devinæ tutore al tuturor grupurilor
germane din Europa; 3. Germania trebuie sæ tindæ la revizuirea frontierei sale orientale a cærei
imposibilitate e recunoscutæ de toatæ lumea; 4. Trebuie sæ cearæ dreptul la colonii; 5. Trebuie
sæ lupte în primele rânduri pentru ca sæ fie recunoscut dreptul popoarelor de a dispune de ele
însele, drept care, în chestiunea alipirii Austriei la Germania a fost violat cu un cinism færæ pereche
øi a devenit iluzoriu“ (apud 135, 1991, p. 193).
Marea Britanie socotea fireascæ poziflia Germaniei øi a respins orice idee privind garanflii
engleze pentru graniflele ræsæritene. Astfel, Neville Chamberlain declara în Camera
Comunelor: „Orice nouæ obligaflie contractatæ de guvernul Majestæflii Sale trebuie sæ aibæ un
caracter specific øi sæ se limiteze la menflinerea statutului teritorial existent pe frontiera de vest
a Germaniei. Guvernul Majestæflii Sale nu este dispus sæ°øi asume obligaflii noi“. Era luarea
de atitudine pe care Titulescu avea s°o critice prompt: în felul acesta, Anglia „a descoperit toate
graniflele Europei Centrale øi Orientale, prin afirmaflia cæ nu le garanteazæ“.
În ceea ce o priveøte, Franfla va fi mulflumitæ cu garantarea propriilor frontiere øi va adopta
o poziflie duplicitaræ faflæ de aliaflii sæi estici. Întrucât este imposibil sæ se ajungæ la un tratat
de garanflie mutualæ înglobând øi frontiera orientalæ a Germaniei, va argumenta Herriot „un
tratat de garanflie mutualæ numai pentru Europa occidentalæ, chiar având mult mai puflinæ
importanflæ, prezintæ unele avantaje pentru Europa centralæ… Tratatul de securitate simplæ pe
Rin va fi o garanflie foarte puternicæ pentru pace în toatæ Europa øi în special în Europa centralæ.
Cehoslovacia øi Polonia trebuie sæ fie convinse de acest lucru“ (135, 1991, p. 189).
Erau, în modul cel mai evident, vorbe færæ nici o acoperire. Astfel, cum se exprimæ Kissinger,
Locarno crea în Europa douæ categorii de frontiere: unele acceptate de Germania øi garantate
de celelalte puteri, øi altele care nu erau acceptate de Germania øi nu erau nici garantate de
alte puteri (109, 1998, 248). Sau, în alte cuvinte: Locarno garanta graniflele europene care nu
erau ameninflate øi nu garanta graniflele ameninflate cu revizuirea. Într°adevær, tratatele de arbitraj
dintre Germania øi Polonia, respectiv dintre Germania øi Cehoslovacia nu aveau în spatele
lor un acord de recunoaøtere øi garantare a frontierelor lor cu Germania, ca în cazul celor
franco°germane øi germano°belgiene; în mod concret, Germania se angaja doar sæ nu revizuiascæ
aceste frontiere prin forflæ. Iar garanfliile acordate celor douæ flæri de cætre Franfla nu se ridicau
în nici un fel la valoarea juridicæ øi, mai ales, politico°militaræ a celor ce angajau Marea Britanie
øi Italia faflæ de Pactul Renan. Mai mult, aceste garanflii slæbeau chiar obligafliile pe care Franfla
øi le asumase prin tratatele sale bilaterale cu Polonia, respectiv, cu Cehoslovacia. Aceasta,
întrucât, prin Tratatul de la Locarno, Franfla se angajase sæ nu recurgæ la ræzboi cu Germania,
ræzboi care, în realitate nu putea fi evitat dacæ ea ar fi vrut sæ saræ în ajutorul aliaflilor sæi din
Est, în cazul cæ aceøtia ar fi fost atacafli de vecinul lor apusean. Postura defensivæ ce se întærea
în politica francezæ (la 2 ani dupæ Locarno Franfla începea construirea Liniei Maginot) învedera
orientarea tot mai claræ a Parisului de a°øi pæræsi aliaflii est°europeni.
Acordurile de la Locarno au fost salutate ca un eveniment major pentru pacea øi securitatea
Europei. „Versailles a pus capæt ræzboiului, Locarno aduce pacea“ se afirma în multe capitale
de pe continent, iar „spiritul de la Locarno“ a gæsit mulfli aderenfli entuziaøti. În realitate, Locarno
consolida cursul spre o politicæ conciliatoare faflæ de Germania, în genere faflæ de flærile øi cercurile
revizioniste, politicæ promovatæ înainte de toate de Marea Britanie, øi urmatæ tot mai docil de
cætre Franfla. Prin efect, Locarno va încuraja tocmai forflele revizioniste øi revanøarde, care nu
vor înceta sæ câøtige teren pe seama statelor mici vecine Germaniei, dar øi pe seama marilor
puteri antirevizioniste, în primul rând a Franflei, în ultimæ instanflæ pe seama pæcii øi securitæflii
europene øi mondiale. Este semnificativ în acest sens cæ, încæ în perioada Pactului Renan,
Germania nu°øi ascundea obiectivele de a obfline revizuirea øi a graniflelor cu Franfla øi Belgia
chiar în cadrul reglementærilor de la Locarno, invocând în acest sens øi faimosul articol 19
98 CONSTANTIN VLAD
din Pactul Societæflii Nafliunilor. Dezbaterile din Reichstag prilejuite de ratificarea Pactului Renan
erau semnificative în acest sens. Temerilor cæ frontierele vestice nu mai puteau fi modificate
le ræspundea clar Stresemann:
„posibilitatea revizuirii frontierei vestice, reluarea Alsaciei øi Lorenei de cætre Germania,
revizuirea frontierei cu Belgia, erau chestiuni asupra cærora consensul anglo°german fusese deja
realizat, punerea în practicæ depinzând de o conjuncturæ internaflionalæ favorabilæ“ (apud 135,
1991, p. 201). Pe un plan mai larg, „dacæ pentru Aliafli Locarno punea capæt perioadei de ostilitate
øi permitea aplicarea tratatului de pace, pentru germani el avea cu totul alt înfleles. Spiritul de
la Locarno, pentru ei, însemna distrugerea Tratatului de la Versailles“ (18,1991, p. 168).
Acordurile de la Locarno erau semnate în mod solemn la Londra pe 1 decembrie 1925,
într°o ceremonie în care declarafliile optimiste øi liniøtitoare pæreau a avea motivaflie øi temei.
Într°o perspectivæ istoricæ, A. J. P. Taylor scria în 1961:
„Pentru Franfla, Locarno a înmormântat alianfla occidentalæ cu Marea Britanie, dar, totodatæ, a
pæstrat alianflele estice cu cele douæ state°satelit. Locarno a constituit punctul de cotituræ al anilor
dintre ræzboaie. Semnarea lui a pus capæt Primului Ræzboi Mondial; repudierea lui 11 ani mai
târziu a marcat preludiul celui de°al doilea. Dacæ obiectivul unui acord internaflional este de a
satisface pe oricine, Locano a fost, într°adevær, un tratat foarte bun. El a dat satisfacflie celor
douæ puteri garante. Acestea reuøiseræ reconcilierea Franflei øi Gemaniei øi aduseseræ pace Europei
færæ sæ implice, cum se presupunea, nimic în afaræ de obligafliile morale — o formæ puræ de
vorbe. Nici Marea Britanie, nici Italia n°au fæcut niciodatæ nici un fel de pregætire pentru a°øi
îndeplini obligafliile pe care le asumaseræ…Rezultatul practic al tratatului, straniu øi neavut în
vedere, a fost sæ previnæ orice cooperare militaræ între Marea Britanie øi Franfla, atâta vreme
cât el ræmânea în vigoare. Øi totuøi, Locano a satisfæcut Franfla. Germania a acceptat pierderea
Alsaciei øi Lorenei; ea a fost de acord sæ flinæ zona Rinului demilitarizatæ; Marea Britanie øi
Italia contrasemnaseræ pentru promisiunea Germanei în acest sens… Germanii au putut fi øi ei
satisfæcufli. Ei erau ferm protejafli împotriva unei noi ocupæri a Ruhrului; ei fuseseræ tratafli ca
egali, nu ca un inamic înfrânt; øi ei au flinut deschisæ uøa pentru revizuirea frontierei lor estice“
(171, 1961, pp. 57°58).
Într°o perspectivæ istoricæ mai lungæ, Kissinger este încæ mai aspru în aprecieri:
„Salutat în 1925 drept cheia de boltæ a pæcii permanente, Locano a marcat de fapt începutul
sfârøitului pentru ordinea internaflionalæ stabilitæ la Versailles. Din acel moment distincflia dintre
învingætor øi învins a devenit din ce în ce mai imprecisæ — o situaflie care ar fi putut fi beneficæ
dacæ de pe urma ei învingætorul ar fi dobândit un sentiment sporit al securitæflii sau dacæ învinsul
s°ar fi împæcat cu existenfla unui acord modificat. Însæ nu s°a întâmplat nimic de acest gen.
Frustrærile øi sentimentul de neputinflæ al Franflei au crescut cu fiecare an, ca de altfel øi agitaflia
naflionalistæ din Germania. Aliaflii din perioada ræzboiului abdicaseræ cu toflii de la ræspunderile
ce le reveneau — America s°a eschivat de la rolul de arhitect al pæcii, Marea Britanie a renunflat
la partitura ei istoricæ de factor de echilibru, iar Franfla a neglijat postura de apærætoare a acordului
de la Versailles. Doar Stresemann, conducætorul unei Germanii învinse, a avut o politicæ pe
termen lung øi a øtiut sæ°øi conducæ inexorabil flara spre centrul scenei internaflionale“ (109, 1998,
p. 249).
Acelaøi spirit de conciliere patrona øi admiterea Germaniei în Societatea Nafliunilor. Germa-
nia intra în Ligæ în condifliile pe care le fixa ea însæøi øi pe care le vedea acceptate de marile
puteri învingætoare în ræzboi. La 10 septembrie 1926 Germania devenea membræ a Societæflii,
dobândind astfel un statut internaflional care°i permitea sæ aibæ propriul cuvânt de spus în treburile
europene øi mondiale. Greutatea acestui cuvânt creøtea întrucât Germania devenea membræ
permanentæ a Consiliului øi în Secretariatul Societæflii Nafliunilor. În plus, organizaflia mondialæ
adopta o derogare de la obligafliile prevæzute de articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii
Nafliunilor, în sensul cæ Germania, invocând condifliile sale, putea sæ ræmânæ în afara acestor
obligaflii. Pe 10 septembrie 1926,
„Aristide Briand, în mijlocul emofliei generale, a exclamat: «Jos puøtile, mitralierele, tunurile.
Loc concilierii, arbitrajului øi pæcii!» În 1925 øi 1926 Aristide Briand, Austen Chamberlain,
Gustav Stresemann øi generalul Dawes primeau împreunæ premiul Nobel pentru pace. În martie
1936, Hitler, încælcând acordurile de la Locarno, intra în zona demilitarizatæ renanæ, reuøind
prin forflæ ceea ce Stresemann nu reuøise prin mijloace diplomatice. Concesiile oferite Germaniei,
încæ în 1924°1925, øi cele ce vor urma vor fi fatale…Ele vor da cale liberæ lui Hitler sæ declanøeze
cel de al Doilea Ræzboi Mondial“ (18, 1991, p. 169).
Primele beneficiare ale noii calitæfli a Germaniei de membræ a Societæflii vor fi raporturile
sale cu URSS. Derogarea în ceea ce priveøte articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii Nafliunilor
permitea ca Germania sæ nu fie atrasæ în mæsuri cu caracter de sancfliuni împotriva Moscovei,
în cazul când comportamentul URSS în viafla internaflionalæ ar fi cæzut sub incidenfla prevederilor
Pactului. În plus, poziflia Germaniei în conducerea Societæflii putea în orice împrejurare, datæ
fiind regula unanimitæflii, sæ împiedice adoptarea de cætre Consiliu a unor mæsuri de pedepsire
a aliatului sæu sovietic. Rapallo dædea în aceste condiflii noi roade: pe 24 aprilie 1926 se încheia
Tratatul de neagresiune øi neutralitate dintre URSS øi Germania. Tratatul prevedea cæ, în caz
de atac asupra uneia dintre pærfli, cealaltæ va avea faflæ de ea o atitudine paønicæ. Într°una dintre
anexele tratatului era cuprinsæ o declaraflie a URSS prin care aceasta lua act de derogarea
Germaniei de la obligafliile izvorâte din articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii Nafliunilor.
În genere, este de observat cæ Rapallo øi Locarno se înscriu într°o anumitæ logicæ a istoriei.
Privitæ în perspectivæ, perioada 1922°1925 marca o semnificativæ schimbare în raporturile
internaflionale de forfle, înregistratæ ca atare de cætre diplomaflie, tendinflæ care nu numai cæ nu
va fi opritæ de evolufliile ce vor urma ci, dimpotrivæ, va fi consolidatæ de ele.
3) Cætre un apogeu al ineficienflei ideii securitæflii colective:

Pactul Briand°Kellogg
Cæderea Tratatului de asistenflæ mutualæ øi a Protocolului de la Geneva nu epuizaseræ cæutærile
de soluflii pentru problemele pæcii inspirate din principiile securitæflii colective. Asemenea cæutæri
100 CONSTANTIN VLAD
aveau sæ atingæ un fel de punct de vârf prin adoptarea Pactului Briand°Kellogg. Acesta era
semnat în 27 august 1928 de reprezentanflii a 15 state, la el aderând în final 63 de flæri.
Iniflierea semnærii lui îi revenea lui Aristide Briand, prim°ministru øi ministru de Externe
al Franflei. Acesta, „din dorinfla de a se spune despre el cæ nu stætea cu mâinile în sân“, folosea
aniversarea a zece ani de la intrarea Statelor Unite în Primul Ræzboi Mondial pentru a transmite
la Washington un proiect de tratat bilateral prin care cele douæ flæri denunflau ideea ræzboiului
între ele øi conveneau sæ°øi rezolve toate diferendele pe cale paønicæ. Era un demers lipsit de
conflinut pentru cæ propunea „sæ se renunfle la ceva de care nu se temea nimeni øi oferea ceva
de la sine înfleles de toatæ lumea“ (109, 1998, p. 353). Frank Billings Kellogg, secretarul de
stat al SUA, va amâna luni de zile un ræspuns cætre Briand. Apropierea alegerilor prezidenfliale
din 1928 îl va decide sæ dea un astfel de ræspuns. El va propune însæ ca pactul imaginat la
Paris sæ devinæ un instrument multilateral, deschis spre semnare tuturor statelor. Titulescu va
ironiza cu profundæ îngrijorare ping°pongul diplomatic franco°american peste Atlantic:
„Nu pot sæ mæ împiedic a spune cæ atingem aici cu degetul felul în care se trateazæ de cei mari
cele mai grave probleme de politicæ externæ øi sæ exprim îngrijorarea mea pentru viitor o datæ
mai mult. Originea pactului este grandilocvenfla lui Briand care crede cæ cu formula «Ræzboi
contra ræzboiului» se pot rezolva chestiuni aøa de grave. La aceastæ grandilocvenflæ s°a adæugat
interesul politic al lui Kellogg de a avea în vederea alegerilor un succes extern, care pentru
America nu costæ nimic“ (182, 1967, pp. 235°236).
Pactul cuprindea douæ articole de substanflæ. Prin primul, statele contractante „declaræ solemn
în numele popoarelor respective cæ condamnæ recursul la ræzboi pentru reglementarea
diferendelor internaflionale øi renunflæ la el ca instrument de politicæ naflionalæ în relafliile lor
mutuale“; prin cel de al doilea, „Înaltele pærfli contractante recunosc cæ reglementarea sau
rezolvarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice naturæ sau de orice origine ar fi ele,
care se pot ivi între state, nu va trebui niciodatæ urmærite decât prin mijloace pacifice“ (apud
162, 1982, p. 378).
Desigur, în contextul istoric dat, adoptarea Pactului de la Paris avea însemnætatea ei. Pactul
va fi væzut de cætre contemporani ca o condamnare a ræzboiului øi o statuare a principiului
rezolværii paønice a diferendelor internaflionale. Dobândind, prin ratificarea sa de cætre state,
caracter de document juridic, Pactul Briand°Kellogg, „crea o normæ nouæ de drept internaflional
— interzicerea ræzboiului de agresiune — øi consacra un principiu de întindere generalæ —
principiul reglementærii paønice a conflictelor internaflionale“ (12, 1982, p. 220).
Pactul de la Paris avea însæ mari limite. Mai întâi, el nu cuprindea garanflii în vederea
înfæptuirii prevederilor sale øi nici sancfliuni pentru cazurile de încælcare a acestor prevederi;
el nu instituia obligativitatea aplicærii sancfliunilor de cætre statele contractante øi mecanismele
prin care aceastæ aplicare sæ aibæ loc. De aceea, pe plan diplomatic, Pactul poate fi considerat
un moment de vârf al lipsei de eficacitate a ideii de securitate colectivæ. Aceasta, pentru cæ,
deøi respingerea ræzboiului øi soluflionarea paønicæ a disputelor deveniseræ norme juridice —
parte a dreptului internaflional public, respectarea acestor norme era læsatæ exclusiv la latitudinea
statelor semnatare. Cu alte cuvinte, obligativitatea normei juridice depindea de angajamentul

subiecflilor acestor relaflii, în acest caz, øi subiecfli ai dreptului internaflional. Tocmai în acest
sens este semnificativ cæ Kellogg însuøi va declara în Congres cæ Pactul nu obligæ în nici un
fel Statele Unite sæ vinæ în ajutorul victimelor. Având în vedere astfel de carenfle grave ale
Pactului, N. S. Politis, om politic øi diplomat grec afirma cæ
„este o exagerare voitæ, menitæ sæ frapeze imaginafliile, de a spune cæ Pactul de la Paris a pus
ræzboiul în afara legii. În fapt, el se mærgineøte sæ proclame un principiu. Dar el nu organizeazæ
aplicarea principiului øi nu prescrie sancfliunea“ (apud 135, 1991, p. 300).
Apoi, formula generalæ de incriminare a ræzboiului statuatæ de Pact ignora un mare numær
de situaflii particulare nu numai potenfliale, ci øi previzibile. Astfel, Franfla va cere legalizarea
ræzboaielor de autoapærare, a celor duse pentru onorarea obligafliilor cuprinse în Pactul Societæflii
Nafliunilor, precum øi în tratatele sale cu statele din Europa centralæ øi de sud°est. Marea Britanie
îøi va declara libertatea de acfliune necesaræ pentru apærarea imperiului sæu. Statele Unite au
invocat Doctrina Monroe, dreptul la autoapærare øi apærarea legitimæ, precum øi faptul cæ fiecare
nafliune trebuie sæ fie singurul judecætor al cerinflelor pe care le reclamæ legitima apærare (109,
1998, p. 254). În ceea ce o priveøte, România, ca øi celelalte state din Mica Înflelegere, øi°a
rezervat dreptul de apærare a teritoriului naflional în caz de agresiune. Din astfel de cauze —
care provocau rezervele majoritæflii statelor semnatare — Pactul de la Paris nu putea fi pus de
acord cu prevederile Pactului Societæflii Nafliunilor. Un comitet special al Societæflii Nafliunilor
a încercat sæ realizeze un asemenea acord, renunflând însæ pânæ la urmæ la misiunea ce o primise
în acest sens de la Adunarea Societæflii.
Carenfle ca cele arætate mai sus vor îngrædi în mod sever impactul Pactului de la Paris asupra
relafliilor internaflionale. Astfel, dacæ pentru diplomaflia statelor apærætoare ale statu-quo°ului
creat prin Conferinfla de pace prevederile Pactului au furnizat doar argumente politico°morale,
statele revizioniste au folosit Pactul pentru promovarea ideilor favorabile modificærii ordinii
postbelice. Germania, de pildæ, va susfline cæ, întrucât ræzboiul este eliminat dintre instrumentele
de politicæ naflionalæ øi ræmân în vigoare doar sancfliunile ordonate de Societatea Nafliunilor
øi organizate în formæ colectivæ de cætre Consiliu, „pactele regionale defensive ar trebui
desfiinflate pentru cæ nu°øi mai aveau locul“; referirea privea, desigur, grupæri cum era Mica
Înflelegere, precum øi alianflele estice ale Franflei. La rândul ei, Ungaria îøi dædea adeziunea la
Pact, precizând cæ vedea în acesta „un mijloc care va asigura în viitor posibilitatea remedierii
într°o manieræ pacificæ a nedreptæflilor Tratatului de pace de la Trianon“ (apud 135, 1991, p. 301).
Dupæ ce iniflial declarase cæ Pactul e îndreptat împotriva sa, URSS va adera la el øi°l va
folosi pentru iniflierea unei acfliuni diplomatice proprii de o anumitæ întindere. Anume, în
decembrie 1928, M. M. Litvinov, ministrul rus de Externe, propunea Poloniei øi Lituaniei
semnarea unui protocol pentru punerea în aplicare færæ întârziere a pactului de la Paris în relafliile
acestor flæri cu Uniunea Sovieticæ (Protocolul Litvinov). Bucureøtii vor cere Poloniei sæ
condiflioneze participarea ei la Protocol de invitarea României. Cu sprijinul Franflei, s°a ajuns
la semnarea pe 9 februarie 1929 a Protocolului propus de partea rusæ, ca un document încheiat
102 CONSTANTIN VLAD
între URSS, pe de o parte øi toate statele de la frontiera ei vesticæ, anume Estonia, Letonia,
Polonia øi România, pe de altæ parte. Articolele 1 øi 2 ale Protocolului precizau cæ Pactul
Briand°Kellogg intræ în vigoare între statele semnatare (ale Protocolului) dupæ ratificarea de
cætre organele legislative competente din aceste flæri a Pactului, færæ a se aøtepta ratificarea
acestuia de cætre celelalte state (162, 1982, pp. 379°380). Guvernul sovietic va declara cæ prin
aderarea României la Protocol nu se lichideazæ problemele litigioase existente. La Bucureøti
însæ, semnarea Protocolului de la Moscova va fi salutatæ de toate partidele politice, acesta fiind
ratificat în unanimitate de cætre Parlamentul României. În contextul istoric dat, Protocolul a
fost considerat drept un act ce întærea integritatea teritorialæ a flærii øi, în acelaøi timp, un important
pas înainte spre reluarea relafliilor diplomatice cu URSS.
Astfel, la sfârøitul deceniului al treilea al secolului XX, în Europa existau
„trei straturi de angajamente (în domeniul securitæflii). Primul consta în alianflele tradiflionale,
susflinute de maøinæria convenflionalæ a convorbirilor dintre øefii de Stat°Major øi a consultærilor
politice. Dat fiind cæ acestea nu mai erau la modæ, se limitau la aranjamentele francezilor cu
noile state slabe din Europa de Est — alianfle în care Marea Britanie refuzase sæ intre. În
eventualitatea unei agresiuni germane în Europa de Est, Franfla avea de ales între douæ soluflii
neconvenabile: abandonarea Poloniei øi a Cehoslovacie sau lupta pe cont propriu, care era
coømarul ei repetat încæ din 1870 øi, prin urmare, nu avea decât øanse infime sæ fie aleasæ. Al
doilea strat consta în garanfliile speciale de tipul Pactului de la Locarno; evident cæ acestea erau
apreciate drept mai puflin angajante decât alianflele oficiale… În fine, exista propriul angajament
al Societæflii Nafliunilor în sprijinul securitæflii colective, care a fost de fapt depreciat de Locarno.
Asta, pentru simplul fapt cæ, dacæ securitatea colectivæ era demnæ de încredere, nu mai era nevoie
de Locarno; dacæ totuøi era nevoie de Locarno, însemna cæ Societatea Nafliunilor era prin definiflie
inadecvatæ pentru a garanta pânæ øi securitatea membrilor ei fondatori“ (109, 1998, p. 248)
La aceasta s°ar mai putea adæuga un strat, anume cel reprezentat de Pactul Briand°Kellogg,
cu menfliunea cæ acesta coincidea în spirit cu Pactul Societæflii Nafliunilor, dar slæbea prin conflinut
ceea ce însemna Societatea pentru securitatea internaflionalæ. Toatæ aceastæ construcflie, rafinatæ
dar fragilæ, va fi mæturatæ ca un castel din cærfli de joc de cætre valul revizionist øi revanøard
pe care îl va cunoaøte Europa øi lumea în deceniul urmætor.
CAP. IX.
DINAMICA CEDÆRILOR
Pactul Briand°Kellogg va contamina pentru câfliva ani buni spiritul multor oameni politici
øi diplomafli ai vremii. Realitatea însæ îl va contrazice în curând øi cu brutalitate. Când cei
care purtau ræspunderea pentru soarta pæcii øi securitæflii vor înflelege, mai bine zis, vor lua în
seamæ semnalele acestei realitæfli, va fi deja prea târziu: cursul spre ræzboi nu va mai fi oprit.
Evolufliile pe care le cunoøteau raporturile între state la cumpæna dintre deceniile 3 øi 4
ale secolului aveau loc sub zguduirea pe care o provoca sistemului internaflional criza economicæ
din anii 1929°1933. Aceasta începea prin crahul bursei din New York din 24 octombrie 1929
øi avea sæ loveascæ puternic economia americanæ øi, întrucât aceasta era cea mai dezvoltatæ
economie a lumii, va iradia cu intensitæfli diferite în toate zonele globului. Efectele sale pe
plan social vor fi majore: øomajul de masæ, pauperizarea crescândæ a unor largi categorii sociale,
escaladarea nemulflumirilor øi fræmântærilor vor alimenta miøcærile situate la extremele spectrului
politic, anume miøcærile de stânga, inclusiv stânga comunistæ, øi cele de dreapta, reprezentate
mai ales de fascism øi nazism. Anii crizei vor consolida miøcarea fascistæ în Italia, vor aduce
partidul naflional°socialist (nazist) la putere în Germania — øeful acestuia, Adolf Hitler, devenind
cancelar pe 30 ianuarie 1933 —, vor facilita formarea øi afirmarea unor miøcæri de extremæ
dreapta în multe flæri europene. Criza economicæ mondialæ va crea câmp larg de acfliune puterilor
øi miøcærilor revanøarde. Dacæ pactele Locarno øi Briand°Kellogg fuseseræ interpretate ca
documente internaflionale care puteau justifica revizuirea paønicæ a unor prevederi teritoriale
ale tratatelor de pace, venirea la putere a nazismului deschidea calea constituirii unui adeværat
front urmærind revizuirea acestor tratate prin forflæ, adicæ prin ræzboi.
Pe acest fundal, primul test la care principiul øi practica securitæflii colective vor cædea va
fi tentativa de a opri înarmærile, de a introduce un control al armamentelor øi a promova o
linie a dezarmærii. Din inifliativa øi în cadrul Societæflii Nafliunilor se vor desfæøura negocieri
îndelungi în vederea pregætirii Conferinflei pentru limitarea øi reducerea înarmærilor. Aceasta
se deschidea la Geneva pe 2 februarie 1932 øi, dupæ întreruperi øi reluæri, se încheia printr°un
eøec în iunie 1934. La lucrærile sale participau 61 de state, dintre care 54 erau membre ale
Societæflii Nafliunilor. Conferinfla reprezenta — øi avea sæ ræmânæ — cea mai amplæ negociere
multilateralæ organizatæ de Societate, într°o problemæ cardinalæ pentru pacea øi securitatea
internaflionalæ.
104 CONSTANTIN VLAD
În cadrul ei se vor manifesta douæ moduri de gândire øi douæ linii de conduitæ. Astfel, pe
de o parte, Franfla susflinea prioritatea securitæflii, cæreia dezarmarea îi trebuia subordonatæ; în
fapt, Parisul dorea sæ°øi asigure o anumitæ preponderenflæ militaræ pe continent faflæ de un eventual
pericol din partea Germaniei care, evident, ca potenflial economic øi demografic, era cea mai
mare putere europeanæ. Pe de altæ parte, Marea Britanie øi Statele Unite urmæreau realizarea
unui echilibru de forfle în Europa, în condiflii când principalele lor interese se concentrau în
afara continentului. Germania va folosi cu abilitate asemenea abordæri divergente øi va obfline,
inclusiv prin presiuni øi øantaj, recunoaøterea dreptului sæu la paritate în domeniul înarmærilor
cu celelalte state øi, prin aceasta, eliminarea prevederilor restrictive pe plan militar ale Tratatului
de la Versailles. Decizia în acest sens era luatæ pe 11 decembrie 1932 de cætre Anglia, SUA,
Franfla, Italia øi Germania în afara cadrului Conferinflei, ea fiind impusæ celorlalfli participanfli.
fiærile mici øi mijlocii, care îøi puseseræ mari speranfle în Conferinflæ øi au militat pentru a face
din dezarmare un mijloc hotærâtor pentru întærirea securitæflii, s°au væzut astfel puse în fafla
faptului împlinit. Mica Înflelegere, întrunitæ la Belgrad pe 18°19 decembrie 1932, considera
cæ decizia de a acorda puterilor învinse dreptul la paritate militaræ crea o situaflie gravæ pentru
securitatea generalæ pe continent, îndeosebi pentru securitatea statelor mici, ameninflate de
puterile revizioniste.
Venirea la putere a nazismului în Germania avea sæ schimbe radical situaflia. Pe 14 octombrie
1933, baronul von Neurath, ministrul de Externe la Berlin, anunfla retragerea Germaniei de la
Conferinfla dezarmærii. Germania pæræsea, totodatæ, øi Societatea Nafliunilor. În ciuda unor astfel
de evoluflii øi altora ce vor urma, în Europa existau oameni politici influenfli care aduceau elogii
personalitæflii øi politicii lui Hitler. Iatæ ce scria în acest sens David Lloyd George, fost
prim°ministru al Marii Britanii:
„Indiferent ce s°ar putea crede despre metodele lui Hitler…popularitatea lui nu poate fi pusæ
la îndoialæ…Vârstnicii au încredere în el; tinerii îl idolatrizeazæ. Este acea veneraflie faflæ de
eroul naflional care øi°a salvat flara aflatæ în cel mai înalt grad de degradare øi dependenflæ… El
este George Washington al Germaniei [sublinierea C.V.]. Pe de altæ parte, cei care îøi imagineazæ
cæ Germania a revenit la sentimentele sale imperialiste nu dau dovadæ cæ ar fi înfleles caracterul
transformærii produse. Ideea unei Germanii care ar intimida Europa cu trupele sale mærøæluind
peste frontierele altor flæri nu face parte din noua viziune politicæ… Germanii vor rezista pânæ
la ultimul om în fafla oricærei încercæri de cucerire a flærii lor, dar în ceea ce îi priveøte, ei au
renunflat la orice dorinflæ de a cotropi alte teritorii“ (apud 112, 1997, p. 1).
Øi este de subliniat cæ asemenea aprecieri erau fæcute în 1937, la un an dupæ remilitarizarea
Renaniei, cu un an înainte de Anschluss øi cu doi ani mai de vreme de atacarea Poloniei.
Cadrul creat de Conferinfla de dezarmare, ca øi pregætirile anterioare acesteia, oferea prilejuri
pentru diferite inifliative politico°diplomatice. Dintre acestea menflionæm pe cea a URSS de
definire a agresorului, înaintatæ în februarie 1933. Propunerea va fi examinatæ øi îmbogæflitæ
în mai 1933, pe baza unui raport întocmit de reprezentantul grec, Nikolaos Politis, raport care
încorporase øi idei româneøti, între acestea fiind øi propuneri ale eminentului jurist român
V. V. Pella. URSS îøi va reitera propunerea, de acum îmbogæflitæ, în cadrul unei conferinfle
economice mondiale desfæøurate la Londra în iunie°iulie 1933. Se vor încheia cu acest prilej
trei convenflii pentru definirea agresorului, cu un conflinut similar. O primæ convenflie era semnatæ
pe 3 iulie 1933 de cætre reprezentanflii URSS, României, Poloniei, Estoniei, Letoniei, Turciei,
Iranului øi Afghanistanului. A doua convenflie se încheia pe 4 iulie între URSS, flærile Micii
Înflelegeri øi Turcia, în forma unui pact general de neagresiune, fiind deschisæ spre aderare
tuturor statelor. În sfârøit, a treia convenflie era semnatæ pe 5 iulie 1933 între URSS øi Lituania.
În ceea ce priveøte definirea agresorului, convenfliile menflionate specificau urmætoarele fapte
care, comise cel dintâi de un stat, determinau agresorul într°un conflict internaflional (art. II):
„declaraflie de ræzboi unui alt stat; invazie prin forflele armate, chiar færæ declaraflie de ræzboi,
a teritoriului unui alt stat; atac prin forflele sale terestre, navale sau aeriene, chiar færæ declaraflie
de ræzboi, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat; blocadæ navalæ a coastelor sau a
porturilor unui stat; sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul sæu, vor fi invadat
teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toatæ cererea statului invadat, de a lua pe propriul sæu teritoriu
orice mæsuri în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de ajutor sau protecflie“. Iar art. III al Con-
venfliei stipula: „Nici o consideraflie de ordin politic, militar, economic sau de altæ naturæ nu va
putea servi drept scuzæ sau justificare a agresiunii prevæzutæ la articolul II“ (28, 1986, p. 203).
Prin adoptarea convenfliilor pentru definirea agresorului diplomaflia marca un moment
important în dezvoltarea gândirii asupra relafliilor internaflionale øi a dreptului internaflional.
Totuøi, sfera restrânsæ a statelor semnatare demonstra impactul politic øi diplomatic limitat al
acestor acte de politicæ internaflionalæ care, ca de altfel, ansamblul normelor de comportament
al statelor, se vor dovedi neputincioase în fafla apropiatei ofensive a forflelor revanøarde øi
revizioniste.
Circumsrierea geograficæ a Convenfliilor pentru definirea agresorului reliefa, totodatæ,
încercærile ce se fæceau în perioada respectivæ pentru a rezolva problemele securitæflii statelor
din centrul, estul øi sud°estul continentului. Astfel, în 1926, Polonia, cu sprijinul Micii Înflelegeri
øi al altor state est°europene, avansa proiectul unui „Locarno central°european“, proiect respins
însæ de Germania. Câfliva ani mai târziu, ideea va fi reluatæ de Franfla împreunæ cu URSS.
Pentru Franfla, angajarea unor acfliuni în aceastæ direcflie exprima îngrijorarea crescândæ faflæ
de pericolul de ræzboi pe care°l reprezenta politica statelor revizioniste, înainte de toate a
Germaniei. Alæturi de acordurile cu Polonia øi statele Micii Înflelegeri, Parisul va lua cursul
apropierii de Moscova. Aceastæ apropiere devenea posibilæ øi datoritæ evolufliilor pe care le
cunoøtea politica externæ sovieticæ. În primii ani de existenflæ, Puterea Sovieticæ mizase pe
declanøarea revolufliei în principalele flæri occidentale, ca o condiflie hotærâtoare pentru menflinerea
regimului sovietic øi pentru construirea orânduirii socialiste în condifliile Rusiei înapoiate.
Aceastæ aøteptare fusese însæ infirmatæ de realitate. Stalin, succesorul lui Lenin în 1924, va
susfline cæ Rusia, devenitæ URSS, putea construi socialismul chiar în condiflii când „revoluflia
mondialæ“ ar fi ræmas pe termen îndelungat mai ales un obiectiv ideologic øi nu subiectul unui
program politic, de acfliune imediatæ — deøi, prin partidele comuniste, membre ale Internaflionalei
106 CONSTANTIN VLAD
a III°a, creatæ în 1919, partidul comunist rus (boløevic), acfliona pentru subminarea øi înlæturarea
orânduirii existente în alte flæri øi pentru instaurarea unei puteri de tip sovietic. De aici, perspectiva
existenflei paralele a Rusiei Sovietice cu lumea dominatæ de mari puteri capitaliste, multe dintre
ele având regimuri democratice. Se contura astfel linia coexistenflei a douæ sisteme, capitalist
øi socialist, idee enunflatæ iniflial de cætre Lenin. Termenul „coexistenflæ“, cel mai adesea cu
adjectivul „paønicæ“, în accepfliuni ambigue øi cu sensuri multiple, va face, de atunci, istorie.
El va fi interpretat, pe rând ori simultan, ca o fazæ tranzitorie, în condifliile amânærii revolufliei
mondiale, ca o expresie a luptei de clasæ pe plan internaflional, ca o formæ a întrecerii dintre
socialism øi capitalism etc. Atunci însæ, când era elaborat øi devenea o linie de conduitæ în
politica externæ sovieticæ termenul coexistenflæ desemna nevoia presantæ a Puterii Sovietice
de a depæøi izolarea în care se afla øi de a împiedica coalizarea împotriva sa a unor forfle externe
copleøitoare. Rapallo, urmat de tratatul ruso°german din 1926, constituiseræ primii paøi în
înfæptuirea acestor obiective. Invitarea URSS la diferite reuniuni internaflionale — conferinfle
economice, negocieri privind reparafliile de ræzboi etc. era mai de grabæ o recunoaøtere a faptului
cæ Rusia, prin dimensiunile sale, prin implicafliile pe care prezenfla øi acfliunile sale le aveau
pentru situaflia europeanæ øi mondialæ nu putea fi ignoratæ, decât o acceptare a regimului sovietic
de cætre marile puteri occidentale, învingætoare în ræzboi. O asemenea acceptare, cu acomodarea
reciprocæ a celor douæ pærfli pe care ea o presupunea, cerea timp. Or, istoria anilor ’20 era græbitæ.
Rusia Sovieticæ nu se dezicea de poziflia negativæ faflæ de sistemul de la Versailles øi nu ascundea
intenflia de a obfline revizuirea tratatelor de pace într°o serie de puncte în care considera cæ
acestea îi afectaseræ interesele. În ciuda unei afiøate rupturi structurale, ideologice cu imperiul
flarist, URSS se considera nu numai politic, ci øi juridic succesoarea acestui imperiu. Ea nu
va recunoaøte, de aceea, unirea Basarabiei cu România, deøi aceasta era un strævechi pæmânt
românesc, smuls de Rusia flaristæ în 1812. Ea va revendica porfliuni largi din Polonia de est,
pærfli ale Ucrainei øi Belorusiei, dupæ 1922 componente ale URSS. Va râvni la Finlanda, care
din 1809 pânæ la revoluflie fusese mare ducat rusesc, øi nu se va împæca cu existenfla independentæ
a Statelor Baltice, obiect eventual de disputæ cu Germania. Aceste poziflii faflæ de tratatele de
pace vor constitui un puternic liant între Moscova øi Berlin.
Pe de altæ parte, Rusia sovieticæ va adera la ideea securitæflii colective încæ din primele
sale manifestæri internaflionale (Cicerin, 1922, Genova). Apærea astfel un teren comun pe care
URSS øi marile puteri democratice se întâlneau øi se creau premise pentru reînnodarea
raporturilor dintre ele. Marea adversitate ideologicæ: opoziflia dintre capitalism øi socialism,
dintre democraflie øi autoritarism øi totalitarism ræmânea neatinsæ; imensa neîncredere reciprocæ
alimentatæ de aceastæ adversitate, iar în ceea ce priveøte Rusia, øi de intervenflia stræinæ din
perioada ræzboiului civil, se va menfline nealteratæ; totuøi, timpul unui proces de normalizare
a relafliilor URSS cu statele democratice venise. În 1921 Marea Britanie încheia un acord
comercial cu Rusia Sovieticæ. Trei ani mai târziu, Londra øi Parisul recunoøteau URSS, prin
stabilirea relafliilor diplomatice cu aceastæ flaræ. Urma Elveflia în 1927 øi SUA în 1933. În 1934,
erau stabilite raporturi diplomatice între România øi URSS, ca øi între Cehoslovacia øi Uniunea
Sovieticæ. În ceea ce o priveøte, Polonia mersese mai departe øi în 1931 încheiase un tratat
de prietenie øi comercial cu URSS, urmat în 1932 de un pact bilateral de neagresiune. Însæ

miøcærile cu impactul cel mai mare în aceastæ privinflæ le fæcea Franfla. Un pact de neagresiune
franco°sovietic încheiat la Paris în 1932 consemna angajamentul celor douæ pærfli de a nu comite
sub nici o formæ o agresiune una împotriva celeilalte, ori de a sprijini un astfel de act din partea
unei puteri terfle. În 1934, Louis Barthou, ministrul de Externe al Franflei, øi Maksim Litvinov,
comisarul sovietic pentru Afacerile Externe, definitivau o „schemæ a securitæflii colective“ care
cuprindea: un pact regional de consultare, de neagresiune øi de asistenflæ mutualæ (Pactul
Oriental, un fel de „Locarno Oriental“) ce urma a se încheia între URSS, Germania, Finlanda,
Estonia, Letonia, Lituania, Polonia øi Cehoslovacia; un pact franco°sovietic de asistenflæ mutualæ,
prin care Franfla se angaja, în limitele acordurilor de la Locarno, ca øi în baza art. 15 øi 16 ale
Pactului Societæflii Nafliunilor, de a acorda asistenflæ Uniunii Sovietice în vederea garantærii
frontierelor sale apusene, iar aceasta de a acorda asistenflæ Franflei, în limita angajamentelor
contractate faflæ de Franfla de cætre Marea Britanie øi Italia. fiærile Micii Înflelegeri au sprijinit
cu hotærâre încheierea unui Pact Oriental; ideea va fi agreatæ øi de Marea Britanie, deøi în
ansamblu Anglia øi Statele Unite vor adopta o atitudine rezervatæ faflæ de inifliativele Franflei
în estul continentului. În ceea ce o priveøte, Germania va refuza sæ se alæture Pactului Oriental.
O poziflie similaræ va fi luatæ øi de Polonia, ceea ce nu constituia o surprizæ întrucât pe 24 ianuarie
acelaøi an (1934) Varøovia semnase un pact de neagresiune cu Berlinul. Prin acest pact,
Germania urmærea, între altele, tocmai sæ împiedice alæturarea Poloniei la Pactul Oriental. În
aceste condiflii, Pactul Oriental nu se realiza. Un an mai târziu, în 1935, Franfla øi URSS încheiau
un tratat de asistenflæ mutualæ, care concretiza una din ideile de bazæ ale sistemului de securitate
colectivæ preconizat de cele douæ state. Tratatul prevedea cæ, în cazul când una din pærfli devenea
obiectul unei agresiuni neprovocate din partea oricærui stat european, sæ°øi acorde imediat în
mod reciproc sprijin øi ajutor, acflionând în conformitate cu prevederile articolului 16 din Pactul
Societæflii Nafliunilor. Douæ sæptæmâni mai târziu, pe 16 mai 1935, se semna la Praga tratatul
sovieto°cehoslovac de ajutor reciproc. Textul sæu era aproape similar cu cel franco°sovietic,
cu precizarea cæ ajutorul reciproc în caz de agresiune era dependent de intervenflia Franflei de
partea victimei agresiunii.
O datæ cu inifliativa Pactului Oriental, diplomaflia francezæ lansa ideea unui Pact Medite-
ranean øi a unui Pact Dunærean, ultimul referindu°se la zona central°europeanæ. Consiliul
Permanent al Înflelegerii Balcanice, reunit la Bucureøti în mai 1935, sprijinea realizarea unui
Pact Mediteranean, care urma sæ cuprindæ un Pact de neagresiune între Înflelegerea Balcanicæ
øi Italia, precum øi o Convenflie de asistenflæ mutualæ a celor patru state membre ale acestei
alianfle, împotriva oricærei agresiuni. În august acelaøi an, Consiliul Micii Înflelegeri accepta
„în principiu“ ideea unui Pact Dunærean, convenind sæ studieze propunerea francezæ. Evolufliile
rapide de pe continent vor face însæ inoperante cele douæ inifliative.
În condifliile acestor evoluflii, care se extindeau øi în estul øi sud°estul european devenea
evidentæ actualitatea unei politici de normalizare a relafliilor României cu Rusia Sovieticæ, relaflii
care cântæreau greu în condiflia internaflionalæ a flærii. Reamintesc cæ România se opusese oricæror
tentative de a fi atrasæ în intervenflia stræinæ, dupæ cum refuzase solicitærile Poloniei de a i se
108 CONSTANTIN VLAD
alætura în ræzboiul contra Rusiei Sovietice. În vara anului 1920 se desfæøurau mai multe runde
de negocieri româno°ruse. Partea românæ pornea în negocieri de la poziflia cæ actul unirii
Basarabiei cu România era irevocabil øi solicita restituirea integralæ a tezaurului românesc
evacuat la Moscova în timpul ræzboiului. Partea rusæ nu recunoøtea însæ unirea Basarabiei cu
România øi refuza restituirea tezaurului. Negocierile eøuau. Dupæ ce, la 1 noiembrie 1920, prin
Tratatul de la Paris, Franfla, Marea Britanie, Italia øi Japonia recunoøteau apartenenfla Basarabiei
la România, Moscova va contesta oficial valabilitatea acestui tratat øi va acfliona pentru a
împiedicarea ratificærii lui, ceea ce va reuøi în cazul Japoniei, blocând astfel intrarea lui în
vigoare. Reamitesc cæ în 1922, la conferinfla de la Genova, primul ministru Ion I. C. Brætianu
declarase cæ România se angajeazæ sæ nu atace Rusia cu trupele sale regulate øi sæ se opunæ
ca bande înarmate sæ porneascæ de pe teritoriul sæu vreun act de agresiune împotriva Rusiei.
O conferinflæ româno°rusæ desfæøuratæ la Viena în martie°aprilie 1924 evidenflia din nou cæ
pozifliile celor douæ pærfli ræmâneau ireconciliabile, Rusia cerând organizarea unui plebiscit în
Basarabia, ca unic criteriu de determinare a apartenenflei acestei provincii la România sau la
Ucraina. România va respinge ideea plebiscitului, întrucât populaflia dintre Prut øi Nistru se
pronunflase categoric în favoarea unificærii cu România, fapt constatat øi de trimiøi speciali ai
Conferinflei de pace. În plus, autoritæflile române înflelegeau corect obiectivele urmærite de
Moscova prin cererea privind plebiscitul, øi anume, crearea unor tensiuni între România øi
Aliafli, ca urmare a unui precedent în rediscutarea frontierelor stabilite în anii 1919°1920, precum
øi intrarea unitæflilor militare sovietice în Basarabia pentru a „asigura“ libertatea exprimærii
votului (43, 1997, p. 352). Dupæ eøecul convorbirilor de la Viena, Litvinov declara cæ orice
sprijin direct sau indirect dat României în chestiunea Basarabiei va fi considerat de Rusia
Sovieticæ drept un act ostil, cæ pânæ la realizarea plebiscitului, aceasta va considera Basarabia
ca parte integrantæ a teritoriului ucrainean (135, 1991 p. 245). O tentativæ româneascæ de a
relua negocierile în 1928 ræmânea infructuoasæ. Cu sprijinul Poloniei, Bucureøtii vor dejuca
încercarea URSS de a læsa România în afara semnatarilor „Protocolului Litvinov“ (1929),
document cu impact limitat asupra raporturilor româno°sovietice, dar oricum cu un impact
pozitiv.
Acesta era stadiul relafliilor juridico°politice româno°ruse la începutul anilor ’30, când Franfla
lua curs cætre apropierea de URSS în eforturile sale de a crea un sistem de alianfle antirevizioniste
în Est. De menflionat cæ inifliativa francezæ privea încheierea de cætre URSS a unor pacte de
neagresiune øi de asistenflæ mutualæ nu numai cu Franfla, ci øi cu Polonia, Cehoslovacia øi
România, aliatele sale. Când în august 1931 la Quai d’Orsay era parafat tratatul de neagresiune
franco°sovietic, guvernul francez preciza cæ insistæ asupra faptului cæ nu va semna pactul de
neagresiune cu Rusia decât în acelaøi timp cu Polonia øi România, flæri interesate în cel mai
înalt grad în aceastæ chestiune øi legate de Franfla prin tratate øi, de asemenea, având øi acordul
fiærilor Baltice. Comunicarea acestei poziflii era transmisæ la Varøovia øi la Bucureøti (135,
1991, p. 322).
În acest context, România începea negocieri cu URSS la Riga, în ianuarie 1932. Tratativele
se dovedeau deosebit de dificile. Rusia se posta pe poziflia cæ un tratat de neagresiune între
cele douæ flæri trebuie sæ menflioneze existenfla unui diferend teritorial, pe care Moscova se angaja
sæ nu°l rezolve prin forflæ. România socotea cæ un pact de neagresiune trebuie în mod obligatoriu
sæ priveascæ un teritoriu dat, anume teritoriul asupra cæruia fiecare dintre pærflile contractante
îøi exercitæ suveranitatea de facto. Poziflia sovieticæ era reiteratæ la încheierea negocierilor în
forma unei scrisori a lui M. Litvinov în care se preciza cæ URSS nu recunoaøte graniflele de
atunci ale României øi cæ Rusia nu putea încheia un pact de neagresiune cu România færæ a
consemna formal punctul sæu de vedere privind Basarabia.
Poziflia României în negocierile cu URSS devenea încæ mai dificilæ întrucât Polonia, deøi
iniflial declarase cæ nu va încheia tratatul cu Rusia înainte ca România sæ finalizeze un document
similar, va sfârøi prin convenirea pactului de neagresiune cu Rusia pe 25 ianuarie 1932. Franfla
însæøi va face acelaøi lucru în noiembrie 1932. Færæ îndoialæ cæ un sprijin politic mai hotærât
din partea acestor douæ state aliate, mai ales din partea Franflei, ar fi îmbunætæflit condiflia de
negociere a României. Din partea Franflei, încælcarea pozifliei øi angajamentului iniflial nu era
decât expresia unei noi cedæri în fafla politicii revizioniste, de aceastæ datæ promovatæ din estul
Europei.
Contactele româno°ruse nu erau însæ întrerupte dupæ lipsa de rezultate de la Riga. Ele vor
continua cu intermitenflæ în cursul anului 1932. Nicolae Titulescu, revenit în fruntea Ministerului
de Externe în octombrie 1932, fæcea o amplæ declaraflie de politicæ externæ în fafla Adunærii
Deputaflilor, Camera aprobând în întregime linia apærærii integritæflii teritoriale øi independenflei
naflionale, inclusiv poziflia guvernului referitoare la pactul de neagresiune cu URSS. Abilitatea
marelui diplomat avea sæ permitæ o îmbunætæflire generalæ a raporturilor româno°ruse. România
va sprijini inifliativa sovieticæ privind definirea agresorului øi, ca stat individual øi apoi ca membræ
a Micii Înflelegeri, va semna Convenfliile care transformau aceastæ definiflie într°un act de drept
internaflional. În iunie 1934 România øi URSS stabileau relaflii diplomatice, iar în septembrie
România, în cadrul Micii Înflelegeri, sprijinea cu cælduræ inifliativa franco°sovieticæ privind
încheierea unui Pact Oriental. În aceeaøi lunæ, Titulescu øi Litvinov, împreunæ, puneau la punct
o scrisoare prin care 30 de state membre al Societæflii Nafliunilor invitau Uniunea Sovieticæ sæ
se alæture organizafliei internaflionale, ceea ce se petrecea pe 18 septembrie 1934. Astfel, starea
relafliilor româno°sovietice, în care raporturile personale dintre Titulescu øi Litvinov consti-
tuiau un element important, permitea întreprinderea de noi paøi în direcflia cæutærii unor soluflii
problemelor în suspensie. Contextul internaflional era, de asemenea, favorabil. În februarie 1935,
întâlnirea la nivel înalt franco°englezæ de la Londra considera cæ, în organizarea securitæflii pe
continent, încheierea de pacte de asistenflæ mutualæ în Europa orientalæ putea avea importanfla
sa. În mai acelaøi an, la Paris se semna Tratatul franco°sovietic de asistenflæ mutualæ, iar câteva
sæptæmâni mai târziu era încheiat la Praga tratatul sovieto°cehoslovac de ajutor reciproc.
În aceste condiflii, pe 15 iulie 1935 guvernul român îl împuternicea pe Titulescu sæ întreprindæ
mæsurile necesare pentru a încheia un pact de asistenflæ mutualæ cu URSS. Acfliunea era menitæ
sæ stimuleze realizarea Pactului Oriental, completându°l totodatæ cu un nou acord de securitate
regional, care pentru România avea o importanflæ deosebitæ. Mandatul dat de guvernul român
lui Titulescu va fi reînnoit pe 14 iulie 1936, în condifliile înræutæflirii situafliei internaflionale.
110 CONSTANTIN VLAD
În timpul Conferinflei de la Montreaux, care adopta un nou regim al Strâmtorilor, Titulescu

øi Litvinov elaborau øi parafau pe 21 iulie 1936 proiectul de protocol în care erau stabilite
principiile unui pact de asistenflæ mutualæ între România øi Uniunea Sovieticæ. Iatæ
prevederile Protocolului prin care cele douæ pærfli se angajau:
„1) sæ°øi acorde asistenflæ mutualæ în cadrul Societæflii Nafliunilor; 2) Intrarea în acfliune a fiecæreia
dintre cele douæ flæri numai când Franfla va intra în acfliune; 3) trupele sovietice øi române nu
vor putea trece Nistrul în România øi, respectiv, URSS færæ o cerere formalæ a guvernului român,
respectiv sovietic; 4) la cererea guvernului român, trupele sovietice se vor retrage de pe teritoriul
român, la est de Nistru, dupæ cum trupele române se vor retrage de pe teritoriul sovietic la vest
de Nistru. Cei doi miniøtri au cæzut de acord asupra tuturor punctelor, cu excepflia punctului
doi (Litvinov nu°l acceptæ, iar Titulescu declaræ cæ nu poate semna o convenflie færæ acest punct).
Tratatul urma sæ fie definitivat øi semnat în sept.“ (28, 1986, p. 215).
La 29 august 1936, Nicolae Titulescu era înlæturat din funcflia de ministru de Externe. Cauzele
îndepærtærii lui Titulescu au fost øi continuæ sæ fie discutate de istorici. În condifliile eøuærii
încercærilor de realizare a securitæflii colective øi ale amplificærii politicii de conciliere practicatæ
de Marea Britanie øi Franfla faflæ de acfliunile tot mai agresive ale Germaniei øi Italiei, se conturau
deja pericole certe de izolare a României. În aceste împrejuræri, færæ a viza o revizuire a
conflinutului politicii externe româneøti, unele cercuri politice din flaræ considerau necesaræ o
echilibrare a liniei îndreptatæ cætre aliaflii tradiflionali — Franfla øi Anglia, cu o anumitæ apropiere
de puterile agresive — Germania øi Italia, care cæpætau o pondere tot mai importantæ în viafla
internaflionalæ. Nicolae Titulescu, indezirabil la Berlin, Roma øi Varøovia, ca, de altfel, øi pentru
o serie de cercuri politice din flaræ, nu în ultimul rând pentru Carol al II°lea øi cercurile Palatului,
va fi sacrificat. Pentru reacflia Berlinului la înlæturarea lui Titulescu era semnificativæ circulara
trimisæ de Auswärtiges Amt [Ministerul de Externe german — C.V.] oficiilor diplomatice din
stræinætate, din care reproduc:
„Poziflia noastræ faflæ de ræsturnarea lui Titulescu este determinatæ de faptul cæ, de la terminarea
ræzboiului, Titulescu, pe tærâm internaflional, a jucat un rol principal acolo unde era vorba sæ
se întreprindæ ceva, în mod deschis sau pe ascuns, împotriva Germaniei. Titulescu este un adversar
categoric al oricærei revizuiri teritoriale oricât de limitate a situafliei create prin Tratatul de la
Versailles øi s°a stræduit sæ întæreascæ aceastæ stare printr°un sistem de pacte de tot felul øi s°o
facæ ireversibilæ“ (apud 138, 1988, p. 1408).
Era, în fond, un involuntar omagiu adus lui Titulescu øi diplomafliei sale neobosite dedicate
apærærii realitæflilor statornicite prin sistemul de la Versailles, cu menfliunea cæ Titulescu nu
„uneltise“ niciodatæ împotriva Germaniei, ci a cercurilor care îndreptau aceastæ flaræ pe calea
revizionismului øi revanøismului. Eliminarea lui Nicolae Titulescu din politica externæ
româneascæ, pe care timp îndelungat o servise cu strælucire øi înalt patriotism, era facilitatæ
øi de urmætoarea împrejurare: la cererea lui Litvinov, el nu transmisese textul Protocolului
parafat pe calea cifrului, urmând a°l prezenta personal regelui. Întrucât Titulescu nu revenise
la Bucureøti în sæptæmânile urmætoare, în flaræ se ræspândeau zvonuri cæ el ar fi convenit cu
Litvinov dreptul trupelor ruseøti de a trece prin teritoriul românesc — ceea ce, evident, era
fals — zvon care servea însæ foarte bine uneltirilor adversarilor sæi. Iatæ cum se petreceau
lucrurile, chiar în descrierea lui Titulescu:
„M°am conformat dorinflei lui Litvinov, îi scria Titulescu lui Carol al II°lea, care nu vroia ca
eu sæ cifrez actul, ci sæ°l aduc eu însumi la cunoøtinfla Majestæflii Voastre“. Dupæ ce era schimbat
din funcflie, relateazæ Titulescu, primea un telefon de la Litvinov care°l întreba: «Afli depus la
Ministerul de Externe actul din 21 iulie? Nu, i°am ræspuns cu bunæ credinflæ. M°am supus dorinflei
Dvs. Øi am încetat de a fi ministru înainte de a°l fi putut comunica personal la Bucureøti. Atunci,
mi°a ræspuns Litvinov, nu°l mai depunefli, deoarece actul din 21 iulie nu mai are nici o valoare
între noi, cæci noi consideræm cæ demiterea Dvs. în circumstanflele cunoscute echivaleazæ cu o
schimbare în politica externæ“ (apud 135, 1991, p. 329).
Astfel, destinul Protocolului Titulescu°Litvinov se sfârøea înainte a începe. Øi în problema
acestui protocol discufliile continuæ pânæ astæzi. În favoarea aprecierii eforturilor lui Titulescu
în problema datæ s°ar putea, cred, evoca øi modul cum oameni politici influenfli ai vremii, între
aceøtia fiind øi Iuliu Maniu øi Ioan Hudiflæ, considerau cæ protocolul Titulescu°Litvinov „ar fi
rezolvat pentru totdeauna litigiile noastre cu Sovietele“ (96, 1997, p. 104). Hudiflæ aminteøte
în acelaøi sens øi o întrevedere pe care a avut°o cu Litvinov la Geneva, împreunæ cu un alt
fruntaø flærænist, dr. N. Lupu. În contextul internaflional dat, eforturile lui Titulescu, evocate
sumar mai sus, de ameliorare a raporturilor României cu URSS fac, cel puflin într°o mæsuræ,
credibilæ posibilitatea finalizærii Protocolului în cauzæ. Sæ nu uitæm cæ parafarea lui avea loc
dupæ remilitarizarea Renaniei — despre care voi scrie imediat — care arætase cum nu se poate
mai clar cât de departe putea merge politica de cedare a marilor puteri democratice în fafla
revizionismului øi revanøismului. Cu alte cuvinte, reocuparea Renaniei de cætre Germania nazistæ
aræta cât de puflinæ valoare practicæ aveau aranjamentele de securitate dintre Franfla øi statele
din estul continentului, inclusiv cele încheiate cu URSS. Pe de altæ parte, dupæ venirea lui
Hitler la putere, regimul sovietic devenise flinta predilectæ a unor atacuri virulente øi sistematice
ale propagandei naziste. În aceste condiflii, n°ar trebui exclus ca Moscova sæ nu fi întrevæzut
posibilitæfli mai mult sau mai puflin imediate de a°øi realiza pretenfliile revizioniste faflæ de mai
multe state vecine, inclusiv faflæ de România. Ar fi, mai de grabæ, plauzibil ca, în condifliile
date, Moscova sæ fi fost înclinatæ sæ°øi întæreascæ raporturile cu flærile vecine. Oricum, dacæ
Protocolul din 21 iulie 1936 ar fi fost finalizat, acest lucru ar fi avut o importanfla politicæ
majoræ pentru România. Referirile la Nistru, cuprinse în text, specificarea cæ la vest de Nistru
era teritoriu românesc ar fi fæcut din Protocol — repetæm, în cazul finalizærii lui — un document
prin care URSS recunoøtea apartenenfla Basarabiei la România. De aceea, tentativa
Titulescu°Litvinov, oricât de ipoteticæ øi incertæ era soarta ei, ræmâne o încercare pozitivæ, iar
eøuarea ei nu poate fi, cred, consideratæ decât o øansæ istoricæ pierdutæ de România, în nici
un caz imputabilæ lui Titulescu.
Aøa cum menflionam, Protocolul Titulescu°Litvinov era elaborat øi convenit în timpul
conferinflei de la Montreux. Aceasta, desfæøuratæ între 22 iunie°20 iulie 1936, adopta un nou
112 CONSTANTIN VLAD
regim pentru Strâmtorile Mærii Negre (Bosfor øi Dardanele), înlocuind reglementærile hotærâte
la Lausanne (1923). Noua Convenflie menflinea principiul libertæflii navigafliei prin Strâmtori
pentru navele comerciale, în cazul neutralitæflii Turciei. În caz de ræzboi, doar navele statelor
neutre beneficiau de acest drept, cu condiflia de a nu colabora cu inamicul. În ceea ce priveøte
navele militare, în pofida pozifliei Marii Britanii øi Japoniei, care se pronunflau pentru egalitatea
de tratatment a statelor riverane øi a celor neriverane, Conferinfla a stabilit condiflii diferite pentru
riverani øi neriverani, în funcflie øi de faptul dacæ Turcia era flaræ beligerantæ sau neutræ. Turcia
era autorizatæ sæ remilitarizeze zona Strâmtorilor; o datæ cu aceasta, era desfiinflatæ Comisia
Interaliatæ a marilor Strâmtori, creatæ la Lausanne, atribufliile acesteia fiind preluate de statul
turc. Noua Convenflie restabilea astfel suveranitatea Turciei asupra Strâmtorilor, întærea
securitatea acestei flæri øi a celorlalte flæri riverane la Marea Neagræ. România a contribuit activ
la negocierea noilor reglementæri privind Strâmtorile, ea fiind reprezentatæ de diplomafli de
înalt calibru, între care s°au aflat Nicolae Titulescu øi Vespasian V. Pella.
Între timp, relafliile internaflionale în ansamblu, cele intereuropene în mod particular, sufereau
mutaflii importante sub impactul ascensiunii fascismului, în condifliile neputinflei tot mai manifeste
a Societæflii Nafliunilor øi ale politicii conciliatoriste a puterilor democratice faflæ de forflele
revanøarde øi revizioniste, din ce în ce mai active. Tentative de grupare a unor mari puteri
europene se vor dovedi doar o prefaflare a scindærii acestor puteri în douæ tabere inamice —
statele democratice, pe de o parte, cele totalitare, în final cele fasciste, pe de altæ parte. În cadrul
Conferinflei pentru dezarmare, în martie 1933, Italia propunea încheierea Pactului celor Patru:
Marea Britanie, Franfla, Germania øi Italia. Pactul prevedea o cooperare strânsæ între semnatari
pentru a reglementa de comun acord toate problemele economice øi politice în Europa, ceea
ce ar fi dus la instituirea unui adeværat directorat al celor Patru în viafla politicæ a continentului
øi la înlæturarea statelor mici øi mijlocii, ca øi a URSS, de la rezolvarea problemelor
internaflionale. Pactul conflinea øi o clauzæ privind posibilitatea unor revizuiri teritoriale.
„Mussolini a propus un pact al celor patru puteri. Cele patru mari puteri — Germania, Marea
Britanie, Franfla øi Italia — urmau sæ se constituie într°un directorat european, care sæ facæ legea
pentru statele mici øi sæ realizeze «reviziuirea paønicæ». Britanicii au fost încântafli. Ei au dorit
sæ obflinæ concesii de la francezi, în primul rând în beneficiul Germaniei… Hitler era gata sæ°l
lase pe Mussolini sæ realizeze o vânætoare preliminaræ pentru el. Francezii au fost indignafli,
prizonieri între gardienii britanici øi italieni. Ei øi°au dat acordul, deøi cu insistenfla cæ revizuirea
ar trebui efectuatæ prin consens unanim, inclusiv al pærflilor interesate“ (171, 1961, p. 78°79).
În numele Micii Înflelegeri, diplomaflia româneascæ a acflionat cu deosebitæ energie în lunile
urmætoare împotriva Pactului, în general, øi a clauzei privind posibilitatea efectuærii unor revizuiri
teritoriale, în special. În aprilie°mai 1933, Nicolae Titulescu, în numele Micii Înflelegeri, continua
sæ desfæøoare o intensæ activitate diplomaticæ la Paris øi Londra pentru a læmuri øi, în final, a
impune celor douæ guverne punctul de vedere al Micii Înflelegeri privind Pactul celor Patru:
acordul sæ se refere numai la interesele celor patru state; revizuirea duce la ræzboi; Mica
Înflelegere nu poate accepta un acord ce lezeazæ principiul egalitæflii statelor ø.a.m.d.
„Dacæ Franfla, pleda cu vigoare Titulescu la Paris, în acest periplu diplomatic, renunflæ la Sfânta
sa misiune de protectoare a micilor puteri, ne vom lipsi de ea! Nu suntem pânæ într°atât de pæræsifli
de zei încât sæ nu mai putem gæsi prietenii mai loiale øi mai curajoase. Øi chiar de ar fi sæ ræmânem
singuri, nu ne vom înclina în fafla deciziilor clubului vostru…“ (apud 170, pp. 154°155)
În mare mæsuræ datoritæ opozifliei Micii Înflelegeri, la 10 aprilie 1933 guvernul francez înainta
guvernului italian un memorandum în care susflinea intangibilitatea Pactului Societæflii Nafliunilor
øi respingea în mod categoric clauza revizionistæ a Pactului. Se ajungea astfel la elaborarea
unui nou proiect de Pact, care se referea exclusiv la interesele statelor semnatare, færæ sæ afecteze
în vreun fel interesele terflilor øi din care era exclusæ posibilitatea practicæ a revizuirii. Parafat
la 7 iunie øi semnat la 15 iulie 1933 la Roma, Pactul nu era ratificat øi nu intra în vigoare; era
limpede cæ, având în vedere noul sæu conflinut, el nu mai prezenta nici un interes pentru Germania
øi Italia.
La doar un an dupæ venirea la putere a nazismului, Germania fæcea prima tentativæ de
expansiune teritorialæ, prin alipirea Austriei. Germania nu renunflase niciodatæ la ideea
Anschlussului. Cu implicarea directæ a lui Hitler, Berlinul va orchestra un puci la Viena, pe
data de 25 iulie 1934. Cancelarul austriac, dr. Engelbert Dollfuss, era asasinat. Tentativa eøua
însæ, între altele pentru cæ Mussolini — interesat sæ aibæ în Austria un stat tampon între Italia
øi Germania — trimitea în grabæ în pasul Brenner 40 000 de militari, într°o demonstraflie de
forflæ. Hitler primea øtirile despre nereuøitæ în timp ce participa la festivalul muzical de la
Bayreuth, la o reprezentare a operei lui Wagner, Aurul Rinului. Dupæ spectacol, el va ræmâne
un timp la restaurantul teatrului. „Trebuie sæ trec pe acolo pentru o oræ, mærturiseøte el anturajului
sæu, spre a fi væzut, altminteri oamenii vor crede cæ am avut vreun amestec“. Precauflie fariseicæ:
dupæ cum avea sæ se afle la Nürnberg, el plænuise cu øase luni în urmæ asasinarea lui Dollfuss
(92, 1983, p. 161).
În ianuarie 1935 se încheiau acordurile de la Roma dintre Franfla øi Italia, care cuprindeau
un tratat privind reglementarea intereselor franco°italiene în Africa, un protocol prin care Franfla,
in schimbul unor avantaje pe continent, dædea practic mânæ liberæ Italiei în Etiopia, øi o declaraflie
politicæ prin care cele douæ guverne se angajau sæ colaboreze într°un spirit de înflelegere reciprocæ
pentru menflinerea pæcii; era singurul aranjament care s°ar fi putut încadra în preconizatul Pact
Mediteranean, care se îndepærta însæ substanflial de modul în care concepeau acest pact statele
balcanice, devenind, în fapt, rezultatul unei târguieli între Franfla øi Italia øi un nou pas în direcflia
politicii cedærilor din partea Parisului.
În aprilie acelaøi an, la Stresa se desfæøura conferinfla øefilor guvernelor Angliei, Franflei
øi Italiei, care examina situaflia creatæ în urma deciziei Germaniei, adoptatæ recent, de introducere
a serviciului militar obligatoriu øi de creare a unei aviaflii militare. Prin acordul convenit, cele
trei state se angajau sæ colaboreze pentru menflinerea configurafliei existente în Europa øi pentru
respingerea oricæror încercæri de modificare a ei prin forflæ. Pe de altæ parte, ca o concesie fæcutæ
lui Mussolini de cætre Marea Britanie øi Franfla, cele trei mari puteri se pronunflau pentru
revizuirea clauzelor militare ale tratatelor de pace cu Austria, Ungaria øi Bulgaria, recoman-
114 CONSTANTIN VLAD
dând statelor Micii Înflelegeri øi Înflelegerii Balcanice sæ procedeze la modificarea, prin regle-
mentæri juridice adecvate, acestor clauze, mæsuræ respinsæ însæ de statele în cauzæ. Aøa zisul
Front de la Stresa se va dovedi însæ mai mult un exercifliu diplomatic pentru uzul opiniei publice
øi liniøtirea spiritelor cercurilor angajate pe linia concesiilor fæcute politicii revizioniste. La
doar douæ luni dupæ Stresa, în iunie 1935, Marea Britanie semna pactul naval anglo°german,
care permitea Germaniei sæ deflinæ echivalentul a 35% din efectivele marinei militare britanice
øi sæ aibæ paritate în ceea ce priveøte submarinele. Încheiat færæ consultarea prealabilæ a Franflei
øi Italiei, acordul naval anglo°german lovea direct în întelegerile de la Stresa. „Astæzi, îi scria
Hitler lui Ribbentrop, pe atunci ambasador al Germaniei la Londra, este cea mai frumoasæ zi
din viafla mea. Pentru prima oaræ, unul dintre semnatarii Tratatului de la Versailles a admis
teza Reichului asupra reînarmærii“ (apud 138, 1988, p. 1377). În condiflii când Italia lua calea
agresiunii împotriva Etiopiei, pe 28 decembrie 1935, Roma denunfla obligafliile asumate la Stresa.
Italia îøi va întæri legæturile cu Austria øi Ungaria øi se va orienta tot mai clar cætre Germania.
Anii ’30 aveau sæ aducæ eøec dupæ eøec pentru Societatea Nafliunilor. Am evocat mai sus
cazul Conferinflei pentru dezarmare. În domeniul securitæflii, Societatea avea sæ se confrunte
cu criza apærutæ prin pætrunderea trupelor japoneze în Manciuria, justificatæ prin pierderile
economice masive suferite de Japonia din cauzæ cæ aceastæ provincie se afla de vreme îndelun-
gatæ într°o stare de confuzie øi era dominatæ de ilegalitæfli, în condiflii când Manciuria nu se
afla, practic, sub autoritatea guvernului chinez central. Nu era prima astfel de acfliune indepen-
dentæ a unui stat într°o provincie chinezæ — una dintre acestea fiind debarcarea de forfle militare
britanice la Shanghai în 1926 (171, 1961, p. 64). Societatea va constata cu acest prilej cæ nu
dispunea de un mecanism de aplicare a sancfliunilor prevæzute de Pactul Societæflii Nafliunilor.
Va elabora un astfel de mecanism, dar se va dovedi incapabilæ sæ ajungæ la aplicarea de sancfliuni.
Va face apel la pærflile în conflict: Japonia øi China sæ înceteze ostilitæflile, apel ignorat de Tokyo;
va trimite o comisie de studiu (Comisia Lytton) al cærui raport final prevedea suveranitatea
Chinei asupra Manciuriei øi chema statele membre sæ nu recunoascæ „statul“ Manciukuo, creat
de japonezi în Manciuria. „Liga constituia Comisia Lytton, în realitate o infliativaæ japonezæ,
spre a descoperi faptele cu privire la Manciuria øi spre a propune o soluflie. Comisia nu ajungea
la un verdict simplu. Ea a constatat cæ majoritatea plângerilor japoneze erau justificate. Japonia
n°a fost condamnatæ ca agresor, deøi ea a fost condamnatæ cæ a apelat la forflæ, înainte ca toate
mijloacele paønice sæ fi fost epuizate“ (171, 1961, p. 65). Drept rezultat al adoptærii de cætre
Adunarea Societæflii Nafliunilor a raportului comisiei Lytton, Japonia pæræsea Societatea în martie
1933. În octombrie acelaøi an, din organizaflia internaflionalæ se retrægea Germania. Urma criza
etiopianæ, în urma agresiunii Italiei (octombrie 1935). Societatea va declara Italia stat agresor,
va adopta sancfliuni împotriva acesteia, care se vor dovedi însæ insuficiente, fiind aplicate doar
de un numær restrâns de state, printre care øi România. În decembrie 1935, Consiliului Societæflii
Nafliunilor i se va prezenta un plan franco°englez (Planul Laval°Hoare), potrivit cæruia 2/3
din teritoriul etiopian urmau sæ fie cedate Italiei. În fafla protestelor opiniei publice, Londra
øi Parisul abandonau planul respectiv. În mai 1936 trupele italiene ocupau capitala Etiopiei,
Addis°Abeba, iar la 5 iulie acelaøi an Roma proclama oficial anexarea Etiopiei la regatul Italiei.
Societæflii Nafliunilor nu°i ræmânea de fæcut decât sæ ridice sancfliunile împotriva Italiei, ceea
ce øi fæcea la 15 iulie 1936.
Luând în seamæ cursul tot mai evident spre revanøæ adoptat de statele revizioniste, Mica
Înflelegere îøi va strânge rândurile, statele membre adoptând pe 16 februarie 1933 Pactul de
organizare a Micii Înflelegeri (48, 1936, pp. 417°420). Prin pact, cele trei state membre
constituiau un Consiliu Permanent al Micii Înflelegeri, compus din miniøtrii lor de Externe sau
delegaflii lor speciali, ca organ director al politicii lor comune (art. 1). Aceastæ politicæ comunæ
trebuia sæ se inspire din principiile generale conflinute în toate marile acte internaflionale ale
politicii de dupæ ræzboi, cum erau Pactul Societæflii Nafliunilor øi Pactul Briand°Kellogg (art.
10). Hotærârile Consiliului aveau sæ fie luate în unanimitate, exprimând respectarea riguroasæ
a principiului egalitæflii absolute a statelor membre. Consiliul urma sæ se întâlneascæ în mod
obligatoriu de trei ori pe an în fiecare dintre statele membre øi la Geneva, cu prilejul Adunærii
Societæflii Nafliunilor. Preøedintele Consiliului Permanent era ministrul de Externe al flærii unde
avea loc întrunirea anualæ. Se preciza capacitatea Consiliului Permanent de a stabili ca, în
anumite chestiuni curente, reprezentarea øi apærarea punctului de vedere al Micii Înflelegeri
sæ fie încredinflatæ delegatului unuia sau altuia dintre statele membre. Pactul stabilea cæ orice
tratat politic al statelor membre øi orice act unilateral, inclusiv de ordin economic, al acestora,
care putea avea consecinfle politice importante trebuia sæ aibæ asentimentul unanim al Consiliului
Permanent. Un Consiliu economic al statelor Micii Înflelegeri urma sæ asigure coordonarea
progresivæ a intereselor economice. Explicând în Parlamentul României motivaflia reorganizærii
Micii Înflelegeri, Titulescu declara: „Când pacea este ameninflatæ, nu se ræspunde prin ræzboi,
ci prin organizarea pæcii. Aceasta este geneza simplæ øi întreagæ a Pactului de Reorganizare
a Micii Înflelegeri“ (183, 1967, p. 477).
Peste aproape un an, la 9 februarie 1934, reprezentanflii României, Iugoslaviei, Greciei øi
Turciei semnau Pactul Înflelegerii Balcanice. Prin acesta, statele semnatare îøi garantau reciproc
securitatea frontierelor lor balcanice øi se angajau sæ se consulte asupra mæsurilor de luat faflæ
de orice eventualitate ce ar afecta interesele lor, aøa cum erau definite prin Pact. De asemenea,
statele semnatare se angajau sæ nu întreprindæ nici o acfliune politicæ faflæ de orice altæ flaræ
balcanicæ nesemnataræ a Pactului, færæ avizul mutual prealabil øi sæ nu ia nici o obligaflie politicæ
faflæ de orice altæ flaræ balcanicæ nesemnataræ færæ consimflæmântul celorlalte pærfli contractante.
Cu ocazia semnærii Pactului, Tewfik Rüstü°Aras, ministrul de Externe turc, fæcea urmætoarea
declaraflie, consideratæ parte a Pactului: „În numele Guvernului Republicii Turcia, am onoarea
sæ declar cæ în nici un caz Turcia nu va admite sæ fie consideratæ ca angajatæ a lua parte la
nici un fel de acte îndreptate împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice“. Miniøtrii
de Externe ai României, Iugoslaviei øi Greciei luau act de aceastæ declaraflie øi considerau cæ
ea nu este contraræ Pactului Înflelegerii Balcanice øi politicii de pace urmatæ de cele trei flæri.
Declaraflia Istanbul°ului avea în vedere bunele relaflii existente între Turcia øi URSS, precum
øi Tratatul de alianflæ defensivæ turco°sovietic, încheiat în 1925.
116 CONSTANTIN VLAD
Astfel, la mijlocul anilor ’30, relafliile intereuropene, cu impact major asupra politicii
mondiale, configurau viitoarele grupæri de forfle. Statele Unite, deøi prezente masiv pe plan
economic, mai ales financiar, în afacerile europene, ræmâneau politiceøte departe de acumulærile
conflictuale pe continent. Mai mult, vor adopta Legea Neutralitæflii (1935, reînnoitæ în 1936
øi 1937), în virtutea cæruia aveau sæ ia o poziflie similaræ faflæ de statele aflate în conflict, adicæ
atât faflæ de statul°agresor, cât øi faflæ de statul°victimæ a agresiunii. Anglia, implicatæ în toate
marile probleme europene øi angajatæ juridiceøte prin Pactul Renan ræmânea la o viziune depæøitæ
istoriceøte a echilibrului de forfle, politica britanicæ fiind încæ bântuitæ de stafiile trecutului,
când Parisul urmærea øi acfliona pentru dominarea Europei. Franfla, angajatæ în Vest prin Pactul
de la Locarno øi o alianflæ militaræ încheiatæ cu Belgia, crease o adeværatæ reflea de acorduri,
diferite prin conflinut, în centrul øi estul continentului. Astfel, alæturi de tratate de amiciflie cu
România øi Iugoslavia, ea era legatæ prin pacte de asistenflæ mutualæ cu Polonia, URSS øi
Cehoslovacia. Aceasta, în condiflii când Polonia încheiase un tratat de prietenie øi un pact de
neagresiune cu URSS, iar Cehoslovacia un tratat de asistenflæ mutualæ cu Moscova, cu menfliunea
cæ URSS condifliona ajutorarea Cehoslovaciei în cazul cæ aceasta ar fi fost agresatæ de intervenflia
prealabilæ a Franflei în favoarea Pragæi.
Pe termen scurt, puterile revizioniste, mai ales dupæ venirea la putere a nazismului în
Germania, au încercat sæ slæbeascæ diferite verigi ale acestor alianfle. Un asemenea rol avea
pactul de neagresiune semnat de Germania øi Polonia (1934), „pe care colonelul Beck, ministrul
de Externe polonez, va avea slæbiciunea de a se sprijini în întregime“ (66, 1992, p. 106), øi
care „reuøise sæ rupæ sistemul de alianfle al Franflei în Europa de ræsærit øi, în scurt timp, avea
sæ asigure Germaniei flancul de ræsærit“ (111, 1997, p. 123).
„Pi‡sudski øi asociaflii sæi care au condus Polonia au aspirat sæ joace rolul unei Mari Puteri. Ei
au fost indignafli de Pactul celor Patru, care li s°a pærut a fi îndreptat în principal împotriva Poloniei;
de asemenea, ei au fost alarmafli când Franfla øi Rusia s°au înfleles. Polonezii ar fi trebuit sæ nu
uite niciodatæ cæ dacæ Danzigul øi Coridorul au generat resentimentul german la frontiera lor
vesticæ, ei au deflinut teritorii non°poloneize de zece ori mai mari în est…În plus, polonezii fuseseræ
flatafli sæ fie principalul prieten al Franflei în Europa de est; ar fi fost o situaflie diferitæ sæ acflioneze
pur øi simplu ca o avangardæ a unei alianfle franco°sovietice. Ministrul de Externe Beck întotdeauna
a manifestat o încredere de sine absolutæ, dar nimic altceva. El a fost sigur cæ îl poate trata pe
Hitler de la egal la egal øi chiar de pe poziflii de superioritate. El a oferit raporturi mai bune cu
Germania øi Hitler a ræspuns pozitiv. Rezultatul a fost Pactul de neagresiune din iunie 1934
dintre Germania øi Polonia, o altæ panæ înfiptæ în sistemul sfærâmicios de securitate…Pactul a
reprezentat prima mare realizare a lui Hitler pe plan internaflional“ (171, 1961, pp. 81°82).
Un rol asemænætor va fi îndeplinit de tratatul italo°iugoslav de renunflare la forflæ (1937),
care va slæbi solidaritatea Iugoslaviei cu celelalte state din Mica Înflelegere øi Înflelegerea
Balcanicæ. Iar în Vest, sub presiunea evenimentelor, Belgia va denunfla alianfla militaræ cu Franfla
(1936), în final Franfla øi Marea Britanie fiind nevoite sæ elibereze Belgia de obligafliile înscrise
în acordurile de la Locarno. În perspectivæ, tot acest ansamblu de acorduri, pacte, tratate se

va nærui sub presiunea politicii revanøarde øi agresive, care avea sæ ducæ la ræzboi.
Pânæ atunci însæ, el va fi subminat de politica de cedare în fafla statelor revizioniste, a
fascismului, politicæ de cedare ce devenise deja o linie de conduitæ în cazul principalelor puteri
democratice de pe continent, Anglia øi Franfla. Aceastæ politicæ avea sæ cunoascæ un moment
de vârf în 1936 când, pe 7 martie, trupe germane cu efective reduse ocupau Renania demilita-
rizatæ. Într°o notæ trimisæ guvernului francez de cætre guvernul german se afirma cæ pactul
franco°sovietic era îndreptat împotriva Germaniei, cæ, prin acest pact, Franfla îøi lua faflæ de
URSS angajamente care depæøau obligafliile ce decurgeu din Pactul Societæflii Nafliunilor, în-
cælcând, în fapt, atât Pactul Societæflii, cât øi Acordul de la Locarno. În realitate, intrarea trupelor
germane în Renania fusese hotærâtæ de cætre Berlin încæ din mai 1935. Ea încælca flagrant Tratatul
de pace de la Versailles (art. 42 øi 43, care prevedeau crearea zonei demilitarizate a Renaniei),
precum øi art. 1 al Acordului de la Locarno, prin care se consfinflea demilitarizarea aceleaøi
zone. Era o lovituræ de forflæ datæ de pe poziflii de slæbiciune, întrucât în perioada respectivæ
Germania nu era încæ pregætitæ de ræzboi, iar Franfla dispunea de o superioritate militaræ
categoricæ. Aøa cum o dovedeau audierile în cadrul procesului de la Nürenberg, trupele germane
angajate în operafliunea de ocupare a Renaniei aveau ordin ca, în caz cæ ar fi întâmpinat rezistenflæ,
sæ se retragæ luptând. La Nürnberg, Keitel avea sæ declare: „am reocupat Renania cu numai
trei batalioane… un singur regiment francez ne°ar fi dat peste cap… Dupæ ce Hitler a væzut
ce uøor a fost totul, au urmat toate celelalte, una dupæ alta“ (86, 1983, p. 178). Hitler însuøi
mærturisea faptul cæ, „dacæ a træit vreodatæ sub presiunea unei angoase, pe care spera sæ nu o
mai træiascæ, atunci aceasta a fost în timpul crizei renane“ (apud 138, 1988, p. 1386). Franfla
însæ, deøi dispunea de informaflii conform cærora Germania se pregætea sæ intre în zona
demilitarizatæ, nu s°a pregætit øi nu avea de gând sæ se pregæteascæ pentru ripostæ. În momentul
decisiv, Marea Britanie „va deplânge profund situaflia“, dar va chema la prudenflæ. „Nu se pune
problema de a risca un ræzboi pentru aceastæ afacere. Tratatul de pace nu poate fi pus în aplicare
pentru cæ germanii nu fac altceva decât sæ reocupe un teritoriu german“ îi declara cu seninætate
Neville Chamberlain lui Pierre Flandin, ministrul de Externe francez, sosit la Londra pentru
consultæri (138, 1988, p. 1385). Guvernul francez accepta faptul împlinit. La fel øi Societatea
Nafliunilor. Consiliul Societæflii se va întruni pe 19 martie 1936 øi va adopta o rezoluflie, din
care citez esenfla, spre a ilustra modul cum Societatea abdica de la îndatoririle sale fundamentale
privind respectarea legii internaflionale: „Guvernul german a comis o încælcare a articolului
43 al Tratatului de la Versailles, prin trimiterea, la 7 martie 1936, de forfle militare în zona
demilitarizatæ øi stabilirea lor acolo. Consiliul constatæ contravenflia comisæ de guvernul german
prin aceastæ acfliune“ (92, 1983, p. 177). Rezoluflia nu condamna însæ în nici un fel acfliunea
Germaniei øi nici nu prevedea mæsuri pentru a constrânge Berlinul sæ renunfle la actul sæu de
forflæ; doar Litvinov propunea sancfliuni împotriva Germaniei Prezent la lucrærile Consiliului
Societæflii, von Ribbentrop fæcea o declaraflie plinæ de insolenflæ, protestând formal în numele
guvernului german împotriva rezolufliei adoptate.
118 CONSTANTIN VLAD
„Societatea Nafliunilor îl invita pe Hitler sæ negocieze un nou aranjament de securitate în Europa,

care sæ°l înlocuiascæ pe cel distrus. Hitler a ræspuns printr°o invitaflie: el «n°a avut pretenflii
teritoriale în Europa», a dorit pacea, øi a propus un pact de neagresiune între puterile vestice,
cu o duratæ de 25 ani. Britanicii la rândul lor au cerut ræspunsuri la o listæ precisæ de întrebæri,
referitoare la un astfel de pact. Hitler n°a ræspuns în nici un fel. A urmat tæcerea. Ultimele ræmæøifle
ale Versailles°ului s°au dus øi odatæ cu ele øi Locarno… Astfel, 7 martie 1936 a fost un punct
de cotituræ în dublu sens. El a deschis uøa pentru succesele Germaniei. dar el a deschis uøa øi
pentru eøecul ei final“ (171, 1961, pp. 100, 101).
Pærerea cvasi°unanimæ este cæ atunci, în martie 1936, s°a pierdut prilejul de a se opri
evolufliile care aveau sæ ducæ la cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Remilitarizarea Renaniei a
dat o lovituræ de moarte politicii de securitate colectivæ øi a deschis cursul unei schimbæri
fundamentale în raporturile de forflæ pe continent. Înainte de 7 martie 1936, Ruhrul, inima
industrialæ a Germaniei, era la discreflia unui act de forflæ al Franflei, Parisul având astfel
posibilitatea de a°øi trimite trupele în spafliul german. Prin aceasta, aliaflii ræsæriteni ai Franflei
s°ar fi putut bucura de sprijinul acesteia în cazul unui conflict cu Germania. Prin remilitari-
zarea Renaniei Germania asigura securitatea Ruhrului øi dobândea o poziflie avantajoasæ pentru
eventualitatea unui conflict cu Franfla. În plus, aliaflii din Est ai Franflei erau, de acum, lipsifli
de posibilitatea practicæ a unui ajutor militar francez în caz de nevoie. Aceasta, cu atât mai
mult, cu cât Franfla, în momentul dat, nu manifestase hotærârea de a°øi asigura propriile frontiere
(43, 1997, p. 357).
„Dacæ Hitler ræmânea pe poziflie în Renania, scrie Kissinger, Europa de Est ajungea la mila lui.
Nici unul dintre noile state ale Europei de Est nu avea vreo øansæ de a se apæra împotriva
Germaniei revizioniste, indiferent dacæ ar fi fost vorba de un efort pe cont propriu sau în comun
cu alte flæri. Singura lor speranflæ fusese cæ Franfla ar fi putut opri agresiunea germanæ, ameninflând
cu invadarea Renaniei (demilitarizate)“. El îl citeazæ pe Nicolae Titulescu: „Dacæ pe 7 martie
nu v°afli putut apæra pe voi, l°a întrebat ministrul de Externe român pe omologul sæu francez,
cum o sæ ne apærafli pe noi împotriva agresorului?“ (100, 1998, pp. 273, 278).
Cedarea puterilor democratice din martie 1936 urma sæ aibæ consecinfle grave pentru soarta
pæcii pe continent øi în lume. Ea îl încuraja pe Hitler sæ intensifice pregætirile de ræzboi, stimula
gruparea si ofensiva forflelor fasciste øi revizioniste, în genere focarele de tensiune øi ræzboi.
La 1 noiembrie 1936 Germania øi Italia semnau Axa Roma°Berlin. Pe 24 din aceeaøi lunæ,
Germania øi Japonia încheiau Pactul Anti°Comintern, la care ulterior (noiembrie 1937) adera
øi Italia. Dupæ ce în februarie 1936 Frontul Popular câøtiga în mod democratic alegerile în
Spania, pe 18 iulie avea loc o rebeliune militaræ naflionalistæ împotriva guvernului legal, rebeliune
condusæ de generalul Franco, ceea ce ducea la declanøarea ræzboiului civil. Dupæ unele ezitæri,
Franfla øi Marea Britanie îøi declarau neutralitatea faflæ de evenimentele din Spania. Germania
øi Italia însæ, vor sprijini deschis cu armament øi combatanfli tabæra naflionalistæ antirepublicanæ.
URSS se alætura republicanilor, încercând sæ°øi subordoneze regimul Frontului Popular de la
Madrid. Pozifliile faflæ de ræzboiul civil din Spania treceau dincolo de raporturile statale. Zeci
de mii de voluntari se vor situa de partea uneia sau alteia dintre tabere: democrafli, adepfli ai
miøcærilor de stânga vor lupta alæturi de republicani; alflii, înregimentafli în organizafliile
extremiste, fasciste vor întæri rândurile forflelor naflionaliste. În final, acestea din urmæ vor
învinge; era o victorie a fascismului împotriva unui regim rezultat din alegeri democratice øi
un nou pas înainte în ofensiva forflelor revanøarde, în genere a forflelor agresiunii.
„Politica britanicæ øi cea francezæ sau absenfla ei øi nu politica lui Hitler øi Mussolini a decis
rezultatul ræzboiului civil din Spania. Republica a avut resurse mai mari, un suport popular mai
puternic. Ea ar fi învins dacæ ar fi primit un tratament corect, pentru care era îndreptæflitæ, potrivit
dreptului internaflional: arme stræine pentru guvernul legal, nu pentru rebeli. Ea ar fi putut învinge
chiar dacæ ambele pærfli ar fi primit ajutor extern. Sau dacæ le°ar fi fost negat un astfel de ajutor.
Rebelii au avut øansa lor întrucât ei au primit ajutor extern, în timp ce republica n°a primit nimic
sau doar foarte puflin; øi acest aranjament extraordinar a fost oferit, deøi nu în mod deliberat,
de cætre Londra øi Paris“ (171, 1961, p. 120).
În Europa, prima victimæ a cursului cætre ræzboi luat de Germania nazistæ va fi Austria.
La 5 noiembrie 1937, Hitler anunfla principalii øefi militari cæ vrea sæ încheie cât mai repede
socotelile cu Austria øi Cehoslovacia, moment considerat de mulfli istorici ca exprimând
orientarea politicii germane revizioniste spre o expansiune agresivæ. Prezentarea fæcutæ atunci
este cunoscutæ drept Memorandumul Hossbach, dupæ numele aghiotantului cancelarului german
care a notat conflinutul celor spuse de Hitler.
„Pentru Germania, sublinia Hitler, se pune problema unde se poate dobândi cel mai mare câøtig
cu cel mai mic efort. Pentru rezolvarea problemei germane nu poate exista decât calea forflei,
care nu poate fi niciodatæ lipsitæ de riscuri. Luptele lui Frederic cel Mare pentru Silezia øi
ræzboaiele lui Bismarck împotriva Austriei øi Franflei au fost de un risc færæ precedent, dar viteza
acfliunii prusiene în 1970 a flinut Austria departe de intrarea în ræzboi. Dacæ în fruntea
considerentelor de faflæ se trece hotærârea de a se recurge la forflæ cu orice riscuri mai ræmâne
de ræspuns doar la întrebarea când øi cum“.
Într°o primæ urgenflæ în acestæ privinflæ, sublinia Hitler, erau Austria øi Cehoslovacia. În
ansamblu, Hitler considera cæ, in interesul unei politici de perspectivæ, expunerea sa „sæ fie
consideratæ ca moøtenirea sa testamentaræ pentru eventualitatea cæ el ar muri“ (92, 1983, p. 180).
În ceea ce priveøte Austria, lucrurile se vor desfæøura simplu øi rapid. Italia era acum aliatæ
a Germaniei; Roma sprijinea alipirea Austriei. Mussolini îi comunica lui Hitler, printr°un trimis
special al acestuia cæ „Austria nu°l intereseazæ“. Hitler ræspundea imediat prin acelaøi trimis
special:
„Spune°i lui Mussolini cæ nu voi uita niciodatæ! Niciodatæ, niciodatæ, niciodatæ, orice s°ar întâmpla.
Nu voi uita niciodatæ, indiferent ce s°ar întâmpla… Dacæ el ar putea avea vreodatæ nevoie de
orice ajutor sau ar putea fi în pericol sæ fie convins cæ voi fi cu el orice s°ar putea întâmpla,
chiar dacæ întreaga lume ar fi împotriva sa“ (apud 171, 1961, p. 145).
120 CONSTANTIN VLAD
Pe de altæ parte, Londra øi Parisul, deøi bine informate despre intenfliile germane, nu vor
întreprinde nimic pentru a preîntâmpina înfæptuirea lor. Dimpotrivæ. Dupæ puciul eøuat din
1934, printr°un act diplomatic germano°austriac, anume o înflelegere convenitæ în iulie 1936,
„guvernul german al Reichului recunoøtea suveranitatea deplinæ a statului federal Austria“.
Dar, la 12 februarie 1938, din inifliativa Berlinului, aveau loc convorbiri între Hitler øi cancelarul
austriac, Schuschnigg. Hitler va exercita presiuni brutale asupra lui Schuschnigg. Referindu°se
la pretinse persecuflii ale autoritæflilor de la Viena asupra naziøtilor austrieci, el va spune:
„aøa nu mai merge! Eu am o misiune istoricæ øi o voi înfæptui pentru cæ providenfla m°a ales
pentru asta… Eu voi rezolva aøa°numita problemæ austriacæ cât ai clipi. Nu trebuie decât sæ
dau un ordin, øi peste noapte næluca va dispare. Doar nu credefli cæ mæ putefli refline, chiar øi
pentru o jumætate de oræ? Cine øtie, poate peste noapte apar dintr°o datæ la Viena; ca furtunile
de primævaræ…Atunci sæ vedefli!“. (apud 92, 1983, p. 196).
Pânæ la urmæ, Schuschnigg ceda, acceptându°l ca ministru de Interne pe Seyss°Inquart,
øeful naziøtilor austrieci. La puflin timp dupæ aceasta, Halifax, ministrul de Externe de la Londra,
declara în Camera Comunelor la 21 februarie cæ Marea Britanie n°a acordat nici o garanflie
guvernului de la Viena. Era acelaøi lord Halifax care, în 1937, pe atunci preøedinte al Consiliului
Privat, îl vizitase pe Hitler, elogiase în fafla acestuia Germania nazistæ ca pe o „redutæ europeanæ
împotriva boløevismului“ øi declarase cæ, în timp, s°ar putea ajunge la o serie de modificæri,
enumerând între acestea Danzigul, Austria øi Cehoslovacia (109, 1998, p. 279). Poziflia lui
Halifax în Camera Comunelor constituia pentru Hitler o adeværatæ încurajare sæ acflioneze,
ceea ce acesta nu va întârzia sæ facæ.
Guvernul de la Bucureøti reamintea Parisului poziflia comunæ franco°românæ, afirmatæ în
februarie 1936, potrivit cæreia problema Austriei era o problemæ europeanæ, iar orice atingere
adusæ independenflei aceste flæri trebuia consideratæ un casus belli. Deøi nu pe deplin unitare,
Mica Înflelegere øi Înflelegerea Balcanicæ chemau la acfliune fermæ pentru preîntâmpinarea
Anschluss°ului. În condifliile politicii de cedare franco°britanice, asemenea luæri de poziflie
ræmâneau færæ efect. În fafla presiunilor germane, Schuschnigg hotæra pe 6 martie 1938 sæ
organizeze un plebiscit prin care poporul austriac sæ°øi exprime opfliunea pentru o Austrie
independentæ sau pentru alipirea ei la Reichul german. Mæsura cancelarului austriac græbea
lucrurile; Hitler îi cerea imediat în mod ultimativ lui Schuschnigg sæ renunfle la plebiscit. Acesta
demisiona, în locul sæu instalându°se Seyss°Inquart. Noul cancelar chema trupele germane,
care°øi fæceau intrarea pe teritoriul austriac pe 12 martie; a doua zi, Austria era încorporatæ
la Reich. Un plebiscit organizat de autoritæflile naziste ratifica Anschluss°ul. Pe 18 martie 1938,
Germania notifica în mod oficial Secretariatului Societæflii Nafliunilor cæ Austria a încetat sæ
existe ca stat. În timpul crizei, guvernul francez, tocmai atunci demisionar, sonda cu timiditate
øi prudenflæ Londra asupra eventualitæflii unor mæsuri militare. Ræspunsul va fi negativ. Parisul
adresa Berlinului o notæ de protest. Îi va fi înapoiatæ ca reprezentând un amestec în treburile
interne germane (69, 1992, p. 117). Astfel, Germania putea numai în câteva zile sæ facæ sæ
disparæ un stat de pe harta Europei, la doar 5 ani dupæ instaurarea nazismului.
„Punctul de cotituræ între cele douæ ræzboaie mondiale a fost reprezentat în mod precis de doi
ani. Perioada post°ræzboi s°a încheiat atunci când Germania a reocupat zona Rinului pe 7 martie
1936; perioada pre°ræzboi începea când ea a anexat Austria la 13 martie 1938. Din acel moment,
schimbarea øi ræsturnærile s°au petrecut aproape færæ întrerupere pânæ când reprezentanflii puterilor
victorioase în cel de°al Doilea Ræzboi Mondial s°au întâlnit la Potsdam în iulie 1945“ (171,
1961, p. 128).
CAP. X.
DE LA CONCESII LA CAPITULARE:
MÜNCHENUL, DRUM FÆRÆ ÎNTOARCERE
Urmætoarea victimæ avea sæ fie Cehoslovacia. Aceasta, cætre sfârøitul deceniului 4, era o
flaræ înfloritoare, cu instituflii democratice stabile, cu o industrie, inclusiv de apærare, de prim
rang øi forfle armare numeroase — 34 de divizii bine înzestrate øi instruite. O linie de puternice
fortificaflii stræjuiau granifla sa cu Germania; aceasta însæ îøi pierduse peste noapte orice valoare
practicæ dupæ ce Austria fusese alipitæ Reichului, fosta frontiera austro°cehoslovacæ fiind complet
descoperitæ din punct de vedere al apærærii.
„Geografia øi politica au pus în mod automat Cehoslovacia pe agendæ. Ca un aliat al Franflei
øi singurul stat democratic la est de Rin, ea constituia un permanent reproø adus lui Hitler, pætrunsæ
adând în teritoriul german. În plus, nu era uøor de susflinut. Italienii, dacæ doreau, aveau acces
spre Austria. Cehoslovacia era izolatæ pe toate laturile. Germania o separa de Franfla; Polonia
øi România de Rusia Sovieticæ. Vecinii sæi apropiafli îi erau ostili: Ungaria, hotærât revizionistæ;
Polonia, deøi aliatæ cu Franfla, de asemenea revizionistæ din cauza regiunii Teschen, pe care cehii
au ocupat°o dupæ Primul Ræzboi Mondial øi, în plus, cu o încredere oarbæ în pactul sæu de
neagresiune cu Germania. Din toate aceste cauze nu exista o problemæ de «ajutorare» a
Cehoslovaciei. Perspectiva era un ræzboi la scaræ europeanæ sau nimic altceva“ (171, 1961, p. 147).
Nu se poate spune cæ Anschluss°ul, petrecut la puflinæ vreme dupæ remilitarizarea Renaniei,
nu zdruncina într°o oarecare mæsuræ starea de pasivitate a marilor puteri europene, ataøate
flelurilor pæcii. Dar orientarea spre cedare în fafla cursului spre reviziurea tratatelor de pace,
curs tot mai evident în politica statelor totalitare, înainte de toate, în cea a Germaniei naziste,
nu era pæræsitæ. Guvernul britanic, condus de Neville Chamberlain — devenit prim°ministru
în mai 1937 — continua politica concilierii (policy of appeasement).
„De ce n°am spune Germaniei, reflecta Chamberlain «Dafli°ne asiguræri satisfæcætoare cæ nu vefli
folosi forfla împotriva austriecilor øi cehoslovacilor øi væ vom da asiguræri asemænætoare cæ nu
vom folosi forfla pentru a împiedica schimbærile pe care le dorifli, dacæ le putefli obfline pe cale
paønicæ»“ (apud 83, 1993, p. 28).
Cuvintele citate fuseseræ rostite înainte de Anschluss, dar ræmæseseræ pe deplin valabile
øi dupæ. La rândul sæu, premierul francez Daladier îi mærturisea ambasadorului american la
Paris, William C. Bullitt: „Singura speranflæ era aceea cæ împærflirea Cehoslovaciei va avea loc
færæ værsare de sânge, astfel încât sæ se salveze prestigiul Franflei øi Angliei“ (83, 1993, p. 53).
În ceea ce îl priveøte pe Chamberlain, idei ca cea arætatæ mai sus îi determinau conduita politicæ.
În ianuarie 1938, preøedintele Statelor Unite, Roosevelt, preocupat de deteriorarea situafliei
în Europa, cerea pærerea Londrei asupra unei inifliative americane de convocare a unei conferinfle
internaflionale. care, cu participarea tuturor marilor puteri øi a altor state, sæ discute problemele
economice internaflionale, precum øi pe cele privind cursa înarmærilor. Conferinfla ar fi urmærit
„sæ sprijine eforturile anglo°franceze de a se ajunge la o înflelegere cu Germania, færæ a submina
øi mai mult poziflia nafliunilor mici din Europa“. Ea urma sæ fie „o alternativæ la negocierile
directe cu dictatorii“ øi, într°un fel, o modalitate de „conciliere multilateralæ, diferitæ de con-
cilierea bilateralæ“ pe care o ducea Marea Britanie urmatæ de Franfla. Chamberlain avea sæ
respingæ însæ inifliativa americanæ, în care vedea o cale de subminare a politicii sale de înflelegere
cu Germania (83, 1993, pp. 15, 43). Totodatæ premierul britanic promova linia separærii pe
cale diplomaticæ a statelor din blocul agresiv: Germania øi Italia, prin concesii fæcute fiecæruia
în parte“ (65, 1996, p. 103). În 1937, Chamberlain îl trimisese pe lordul Halifax la Hitler, prilej
cu care demnitarul britanic dædea de înfleles cancelarului german cæ Anglia este dispusæ sæ
accepte unele modicæri în ceea ce priveøte Cehoslovacia øi Polonia, cu condiflia ca acestea sæ
fie efectuate pe cale paønicæ. Tot în 1937, premierul britanic îi trimitea o scrisoare personalæ
lui Mussolini, în care insista ca Marea Britanie øi Italia sæ facæ eforturi serioase pentru rezolvarea
diferendelor dintre ele. În ianuarie 1938, aveau loc convorbiei anglo°italiene, care se încheiau
însæ neconcludent; Mussolini dorea ca Italia sæ aibæ supremaflie în Marea Mediteranæ øi în Africa
de nord, ceea ce era dificil de acceptat pe malurile Tamisei. Controversele cu Chamberlain îl
determinau pe Anthony Eden — care credea cæ Marea Britanie mergea prea departe în politica
de conciliere — sæ demisioneze din funcflia de øef al Foreign Office°ului. În aprilie 1938 (dupæ
Anschluss), Marea Britanie încheia un tratat cu Italia, prin care recunoøtea poziflia Italiei în
Abisinia øi se obflinea angajamentul ca Roma sæ°øi retragæ trupele din Spania. În ianuarie 1939,
deci dupæ München, Chamberlain øi Halifax fæceau o vizitæ la Roma. Mussolini „îi primea
cu tot fastul, dar n°a fost impresionat de vizita lor. «Aceøtia, va spune el, sunt fiii ostenifli ai
unui lung øir de bogætaøi, øi ei îøi vor pierde imperiul». Chamberlain, însæ, a fost încântat de
primirea pe care i°au fæcut°o italienii øi s°a gândit [din nou øi, desigur, în van — C.V.] cæ
aceasta ar fi o ocazie favorabilæ sæ°l despartæ pe Mussolini de Hitler“ (65, 1996, p. 119).
În astfel de condiflii, øi în cazul Cehoslovaciei scenariul va fi simplu, dar cu un conflinut
schimbat faflæ de Austria. Pretextul era dat de o pretinsæ asuprire la care va fi fost supusæ populaflia
de etnie germanæ din regiunea sudetæ din partea autoritæflilor de la Praga; înlæturarea acestei
asupriri trebuia sæ revinæ celui de°al Treilea Reich, care îøi aroga ræspunderea pentru soarta
germanilor din alte flæri, înainte de toate din cele vecine. Va fi invocat dreptul la autodeterminare,
ræstælmæcindu°se astfel sensul wilsonian original al termenului, care acorda acest drept nafliunilor
øi nu minoritæflilor naflionale ce træiesc în alte state. Din inspiraflia øi cu sprijinul Berlinului,
organizaflia nazistæ din „Südettenland“ se va agita øi va merge din provocare în provocare îm-
potriva statului cehoslovac. În realitate, germanii sudefli erau doar un pretext: la procesul de
124 CONSTANTIN VLAD
la Nürnberg avea sæ se arate cæ, în toate documentele interne de pregætire a loviturii de forflæ
împotriva Cehoslovaciei, situaflia acestora ( a germanilor sudefli) nici nu este amintitæ. Într°un
astfel de document, adoptat pe 30 mai, un ordin strict secret semnat de Hitler, intitulat Planul
Grün se spune:
„Este hotærârea mea irevocabilæ de a distruge Cehoslovacia printr°o acfliune militaræ într°un
interval previzibil. Conducerea politicæ se ocupæ de aøteptarea sau declanøarea momentului politic
øi militar potrivit. Ca urmare, pregætirile trebuie fæcute neîntârziat. Ca premisæ pentru atacul
proiectat sunt necesare a) un prilej extern potrivit øi b) o justificare politicæ suficientæ, c) o acfliune
la care adversarul nu se aøteaptæ øi care sæ°l gæseascæ cât mai puflin pregætit. Din punct de vedere
militar øi politic ar fi de dorit un atac fulger provocat de un incident, prin care Germania sæ se
simtæ provocatæ într°un mod inadmisibil øi care sæ furnizeze mæcar pentru o parte a opiniei publice
o justificare moralæ pentru trecerea la mæsuri militare“ (92, 1983, p. 218)
Faptic, din punct de vedere al relafliilor internaflionale øi diplomafliei lucrurile se vor derula
în ritm alert. Atacul împotriva Cehoslovaciei. urma sæ fie efectuat dupæ ce în prealabil se purtau
discuflii diplomatice øi se provoca o crizæ în relafliile germano°cehoslovace. Dupæ o vizitæ la
Hitler, Konrad Henlein, liderul Partidului German al Sudeflilor, revendica autonomia pentru
germanii sudefli. În mai 1938, Germania concentra trupe la granifla cu Cehoslovacia. Praga
decreta mobilizarea generalæ a armatei. Astfel de ajungea la „criza din mai“ în problema
cehoslovacæ.
În perioada acestei crize øi în lunile care urmau, alinierile diplomatice vor favoriza dezno-
dæmântul tragic pentru Cehoslovacia. Marea Britanie a optat de la începutul crizei sudete pentru
o linie de aplanare a lucrurilor, astfel încât sæ nu se ajungæ la ræzboi. Chamberlain
„nu avea prea mare încredere în Cehoslovacia, pe care o socotea o creaflie în mare mæsuræ
artificialæ, simpatizându°i, în schimb, pe germanii sudefli. El considera normal ca aceste regiuni
[cele sudete — C.V.] sæ aparflinæ Germaniei, mai ales cæ acest lucru putea fi realizat mai de
grabæ pe cale tratativelor, decât prin forflæ“ (65, 1996, p. 116).
În martie 1938, Chamberlain anunfla în Camera Comunelor cæ interesele vitale ale Marii
Britanii nu implicæ în nici un fel Cehoslovacia. Marea Britanie, continua el, nu era obligatæ
prin nici un tratat sæ apere statul ceh øi, oricum, nu era în mæsuræ sæ°i ofere un sprijin militar
serios. „Nu trebuie decât sæ privifli harta, declara premierul britanic, øi vefli înflelege cæ nici
noi, nici Franfla n°am putea face nimic pentru a°i împiedica pe nemfli sæ intre în Cehoslovacia,
dacæ ei vor sæ facæ acest lucru. Am renuflat, de aceea, de a da garanflii Cehoslovaciei øi Franflei
în legæturæ cu obligafliile pe care aceasta din urmæ le are faflæ de Praga“ (apud 65, 1996,
pp. 106°107). Desigur cæ astfel de declaraflii, unele dintre ele publice, nu puteau decât sæ
încurajeze Berlinul în planurile sale privind Cehoslovacia. Londra va respinge o propunere
rusæ, fæcutæ pe 17 martie de a se acfliona în cadrul Societæflii Nafliunilor pentru gruparea forflelor
antirevizioniste sub motiv cæ propunerea respectivæ ar fi stimulat crearea de grupæri exclusiviste,
ceea ce ar fi fost defavorabil pæcii (171, 1961, pp. 151°152; 648, 1992, p. 118). Pe 22 martie
1938 lordul Halifax le reamintea liderilor francezi cæ pactul de la Locarno era valabil doar
pentru frontiera francezæ øi cæ el putea fi invalidat dacæ Franfla îøi onora angajamentele din
pactul respectiv în ceea ce priveøte Europa centralæ. Singura frontieræ de securitate care conta
pentru Marea Britanie era granifla francezæ cu Germania; dacæ Franfla îøi extindea preocupærile
de securitate, cu alte cuvinte, dacæ Franfla încerca sæ apere Cehoslovacia, o fæcea pe cont propriu
(109, 1998, p. 283). O misiune trimisæ la Praga de cabinetul britanic, condusæ de lordul
Runciman, cu un scop de mediere va formula concluzii lipsite de obiectivitate, favorizând
pozifliile germanilor sudefli øi justificând, în acest fel, lipsa de dorinflæ a Marii Britanii de a
apæra Cehoslovacia. În fafla acestei poziflii a Londrei, Franfla, care avea un tratat de alianflæ cu
Cehoslovacia, va øovæi øi va cæuta sæ°øi decline ræspunderile în aceastæ privinflæ. La rândul ei,
URSS avea un tratat asemænætor cu Praga, care, dupæ cum am menflionat, condifliona acfliunea
sovieticæ de ajutorare datæ Cehoslovaciei de intervenflia prealabilæ a Franflei. Litvinov se va
întâlni cu Georges Bonnet, ministrul de Externe francez, øi va declara cæ dacæ Franfla îøi
îndeplineøte obligafliile faflæ de cehi, URSS va face acelaøi lucru, în cazul cæ obflinea din partea
Poloniei sau României acordul pentru trecerea trupelor ruse pe teritoriul lor sau dreptul de
survol (171, 1961, p. 159). Polonia nu va vrea sæ audæ de un astfel de acord.
Deøi se afla într°o situaflie internaflionalæ deosebit de dificilæ øi avea obligaflii formale faflæ
de Praga doar pentru cazul unei agresiuni ungare, România va sprijini Cehoslovacia pe multiple
cæi. În mai 1938, N. Petrescu°Comnen, ministrul de Externe român, îi declara ministrului german
la Bucureøti, Wilhelm Fabricius, cæ „tot ceea ce primejduieøte existenfla Cehoslovaciei nu ne
va læsa indiferenfli“. Bucureøtii vor avertiza Budapesta cæ, în cazul unui atac ungar împotriva
Cehoslovaciei, România îøi va îndeplini obligafliile asumate în cadrul Micii Înflelegeri, demersul
român contribuind ca Ungaria sæ nu intervinæ militar contra Cehoslovaciei în timpul crizei
din septembrie 1938. Diplomaflia româneascæ va fi activæ la Paris, Londra, Berlin, Roma,
Varøovia øi Budapesta în apærarea Cehoslovaciei. În ceea ce priveøte eventuala trecere a unor
trupe sovietice peste teritoriul românesc, România declara cæ pentru aceasta era necesar acordul
prealabil al aliaflilor sæi din Mica Înflelegere, Înflelegerea Balcanicæ, precum øi al Poloniei. Totuøi,
se va permite survolul avioanelor sovietice prin spafliul aerian românesc, ceea ce atrægea protestul
Poloniei øi al Germaniei (28, 1986, p. 223).
Destinul Cehoslovaciei era însæ decis. La 3 septembrie 1938, Hitler a dat ordinul de atacare
a Cehoslovaciei, fixând acfliunea pentru 1 octombrie. O provocare pusæ la cale între grupæri
rivale ale partidei naziste era folositæ pentru ca germanii sudefli sæ nu mai recunoascæ autoritatea
guvernului de la Praga. Pe 12 septembrie, cu ocazia congresului Partidului Naflional°Socialist,
flinut la Nürnberg, Hitler ataca în termeni violenfli Cehoslovacia. „N°am de gând sæ asist liniøtit
la o nouæ oprimare a conaflionalilor germani din Cehoslovacia, declara el. Germanii din
Cehoslovacia nu sunt nici lipsifli de apærare, nici pæræsifli. Asta sæ se øtie!“ (92, 1983, pp. 216°217).
El cerea Pragæi în mod ultimativ sæ cedeze în 8 ore teritoriile cehe locuite de germani. În aceste
condiflii, cum se exprimæ Kissinger, primului ministru britanic, Neville Chamberlain, i°au cedat
nervii. Aøa cum avea sæ noteze acesta în jurnalul personal „m°am gândit la o ieøire atât de
neobiønuitæ, încât lui Halifax i se va tæia respiraflia“ (92, 1983,p. 221). Aceastæ „ieøire“ era
propunerea înaintatæ lui Hitler de a°l vizita; cei doi se întâlneau la 15 septembrie. Cancelarul
126 CONSTANTIN VLAD
german øi°a arætat dispreflul faflæ de gestul premierului britanic alegând drept loc al întrevederii
Berchtesgaden, o localitate din Germania aflatæ la cea mai mare distanflæ de Anglia øi unde
era cel mai greu de ajuns. Pe vremea aceea, ca sæ te deplasezi de la Londra la Berchtesgaden
trebuia sæ mergi cinci ore cu avionul; aøa se fæcea cæ, la øaizeci øi nouæ de ani, Chamberlain
s°a suit pentru prima oaræ într°un avion (109, 1998, p. 283). În cadrul întrevederii cu Hitler,
Chamberlain declara:
„«În principiu, eu nu am nimic împotriva separærii germanilor sudefli de restul Cehoslovaciei,
dacæ dificultæflile practice ar putea fi depæøite». Era o ofertæ pe care Hitler n°o putea refuza,
deøi ea nu realiza scopul sæu real de a distruge independenfla Cehoslovaciei în problemele
internaflionale. Hitler, la rândul sæu, promitea sæ nu facæ nici o miøcare militaræ în timp ce se
desfæøurau negocierile — promisiune care l°a impresionat mult pe Chamberlain, deøi ea nu
însemna nimic. Era vorba despre un triumf al concilierii — o mare disputæ gata a fi soluflionatæ
færæ a se recurge la ræzboi“ (171, 1961, p. 169).
Era acceptarea desmembrærii Cehoslovaciei. Toate regiunile cehoslovace a cæror populaflie
era de peste 50 la sutæ germanæ urmau sæ fie cedate Germaniei. Cabinetul englez aproba poziflia
lui Chamberlain la întâlnirea cu Hitler. Pe 18 septembrie soseau la Londra Daladier, primul
ministru, øi Bonnet, ministrul de Externe francez. Chamberlain pleda pentru acceptarea împærflirii
Cehoslovaciei, idee care sæ fie pusæ în fafla Pragæi în comun de cætre Marea Britanie øi Franfla.
Liderii francezi acceptau cu condiflia ca Marea Britanie sæ se alæture Franflei în a acorda garanflii
Cehoslovaciei în noile sale granifle. Dându°øi acordul, Chamberlain declara:
„Dacæ guvernul cehoslovac acceptæ propunerile care i se prezintæ acum øi, sub condiflia cæ o
lovituræ militaræ nu are loc între timp, Guvernul Majestæflii Sale este pregætit sæ se alæture
garanfliilor propuse“ (de cætre Paris). În aceastæ manieræ comunæ, guvernul britanic, care refuzase
cu încæpæflânare sæ extindæ angajamentele sale la est de Rin øi se declarase incapabil sæ ajute
Cehoslovacia când aceasta fusese puternicæ, acum subscria pentru Cehoslovacia când aceasta
era slabæ øi, ceea ce însemna mai mult, subscria la ordinea teritorialæ existentæ pretutindeni în
Europa de est. Garanflia a fost datæ în mod sigur cu speranfla cæ ea nu va fi niciodatæ pusæ în
aplicare“ (171, 1961, p. 171).
La 19 septembrie, BeneΩ, preøedintele Cehoslovaciei, se adresa Moscovei cu urmætoarele
douæ întrebæri: va acorda URSS asistenflæ efectivæ imediatæ, dacæ Franfla ræmâne angajatæ faflæ
de Cehoslovacia øi îi acordæ, de asemenea, asistenflæ? Va acorda URSS asistenflæ Cehoslovaciei,
ca membræ a Societæflii Nafliunilor, în concordanflæ cu articolele 16 øi 17 din Pact? În 20
septembrie, guvernul sovietic ræspundea: la prima chestiune — da, imediat øi efectiv; la a doua
chestiune — da, sub orice aspect (171, 1961, p. 172).
La 20 septembrie, guvernul cehoslovac respingea propunerile franco°britanice. Dar primul
ministru cehoslovac, Hodža, læsa sæ se înfleleagæ cæ Praga ar ceda dacæ Londra øi Parisul i°ar
da un ultimatum în acest sens. Un astfel de ultimatum i se prezenta lui BeneΩ în noaptea de
21 septembrie, în urmætorii termeni: „dacæ cehii refuzæ propunerile anglo°franceze, ei vor fi
responsabili pentru ræzboiul care ar urma cu siguranflæ; solidaritatea anglo°francezæ ar fi distrusæ
øi, în astfel de circumstanfle, Franfla nu va întreprinde nimic întrucât asistenfla sa n°ar putea fi
efectivæ“. În cursul aceleiaøi zile (21 septembrie), guvernul cehoslovac ceda.
„Silit de înprejuræri øi la insistenflele extreme ale guvernelor francez øi englez, guvernul Republicii
Cehoslovacia acceptæ cu amæræciune propunerile franco°engleze. Guvernul Republicii
Cehoslovacia constatæ cu mâhnire cæ nici nu a fost consultat la elaborarea acestor propuneri“
(apud 92, 1983, p. 221). „A fost o tranzacflie ruøinoasæ; ea însæ spunea deschis ceea ce devenise
inevitabil din acel moment în aprilie (1938) când francezii au decis cæ ei nu pot merge la ræzboi
færæ suport britanic øi când britanicii, la rândul lor, au decis sæ nu fie implicafli în apærarea
Cehoslovaciei. Færæ îndoialæ, ar fi fost mai bine øi mai onorabil sæ fi fæcut acest lucru clar lui
BeneΩ de la început. Dar flæri care multæ vreme au fost mari puteri eøueazæ în a admite cæ nu
mai sunt mari puteri. În 1938, atât Marea Britanie, cât øi Franfla au fost «pentru pace cu orice
prefl»“ (171, 1961, p. 174).
Pe 22°23 septembrie, noi convorbiri între Chamberlain øi Hitler aveau loc la Bad Godesberg,
în Renania. Hitler îøi mærea pretenfliile faflæ de Cehoslovacia, cerând un teritoriu mai întins
decât cel iniflial, retragerea imediatæ a Cehoslovaciei din acest teritoriu øi satisfacerea de cætre
Praga a revendicærilor teritoriale ungare øi poloneze. Cehoslovacia refuza însæ noile condiflii
øi pe 23 septembrie guvernul ordona mobilizarea generalæ. Ræzboiul plutea în aer. Franfla
chemase sub arme o parte din rezerviøti. Marina britanicæ era pusæ în stare de alertæ. În Elveflia
aveau loc discuflii discrete între N. Petrescu°Comnen øi M. Litvinov, în urma cærora, la
24 septembrie 1938, guvernul român înainta o notæ guvernului sovietic prin care comunica
decizia sa de a permite tranzitul prin nordul României a 100 000 militari, 640 tunuri øi 300
blindate, precum øi survolarea spafliului românesc de cætre aviaflia sovieticæ (43, 1997, p. 360).
Sub presiunea lui Winston Churchill, pe atunci doar deputat în Parlament, Chamberlain va
aproba ca Foreign Office°ul sæ facæ pe 26 septembrie urmætoarea declaraflie în Camera
Comunelor: Dacæ, în ciuda eforturilor primului ministru, Germania va ataca Cehoslovacia,
rezultatul imediat ar fi cæ Franfla s°ar vedea obligatæ sæ vinæ în ajutorul aliatului sæu øi cæ Marea
Britanie øi Rusia se vor alætura în mod sigur Franflei (68, 1992, p. 120). La aceeaøi datæ
(26 septembrie) Hitler declara public:
„L°am asigurat pe dl Chamberlain cæ poporul german nu vrea nimic altceva în afaræ de pace.
L°am mai asigurat øi o repet øi aici cæ — dacæ aceastæ problemæ se rezolvæ [problema germanilor
sudefli — C.V.] — pentru Germania nu mai existæ nici o problemæ teritorialæ în Europa! Øi l°am
mai asigurat cæ, dupæ aceasta, nu mæ mai intereseazæ statul ceh. Øi asta i°o garantez. Nu vrem
deloc cehi!“ (apud 92, 1983, p. 223).
În acelaøi timp, el adresa un nou ultimatum cætre Praga de a se supune pretenfliilor germane,
ameninflând cæ în caz contrar va invada Cehoslovacia. Pe canale diplomatice, Londra fæcea
un demers cætre Mussolini, sugerând ca Roma sæ propunæ o reuniune urgentæ „în patru“. Înainte
de a avea vreun ræspuns, pe 28 septembrie, Chamberlain venea în Camera Comunelor cu o
cuvântare pregætitæ spre a anunfla nafliunea britanicæ de iminenfla ræzboiului. Între timp însæ,
sosea de la Roma ræspunsul cæ Hitler acceptæ propunerea privind întâlnirea în patru. La aceastæ
128 CONSTANTIN VLAD
comunicare „o furtunæ de aplauze a izbucnit în Camera Comunelor. Nimic de felul acesta nu

s°a mai petrecut din ziua când Sir Edward Grey a anunflat la 4 august 1914 intrarea Angliei
în ræzboi“ (92, 1983, p. 225). La 29 septembrie se întrunea la München conferinfla celor patru
øefi de guverne: Chamberlain, Daladier, Hitler øi Mussolini. Marea Britanie øi Franfla acceptau
dictatul lui Hitler prin care se impunea cedarea de cætre Cehoslovacia cætre cel de°al treilea
Reich a regiunii sudete. Era, la o distanflæ de câfliva ani, un fel de „Directorat“ ca cel preconizat
în „Pactul celor Patru“, cu menfliunea cæ prin acceptarea pretenfliilor lui Hitler, Londra øi Parisul
trecuseræ de la concesii la capitulare. Iatæ acum descrierea unuia dintre cei doi oficiali
cehoslovaci, a momentului în care, lui øi colegului sæu, li se comunicau hotærârile celor patru:
„La ora 1,30 am fost introduøi în sala unde avusese loc conferinfla, unde erau prezenfli Neville
Chamberlain, Daladier, Sir Horace Wilson, Léger, Mastny øi cu mine. Atmosfera era apæsætoare…
Francezii erau vizibil încurcafli…Dl Chamberlain, într°un scurt cuvânt introductiv, a amintit de
convenflia ce tocmai fusese încheiatæ øi a dat textul acesteia lui Mastny sæ°l citeascæ… Am cerut
læmuriri cu privire la unele formulæri…Chamberlain cæsca într°una øi nu manifesta nici un fel
de tulburare…Am întrebat pe dnii Daladier øi Léger dacæ se aøteaptæ din partea guvernului nostru
vreo declaraflie sau ræspuns… Dl Daladier a tæcut; dl Léger [Alexis Léger, secretar general la
Quai d’Orsay, alias poetul Saint°John Perse — C.V.] a declarat hotærât cæ nu se aøteaptæ nici
un ræspuns de la noi, cæ ei socotesc planul acceptat øi cæ guvernul nostru trebuie sæ trimitæ
neîntârziat reprezentantul sæu la Berlin… Astfel, nouæ ni s°a explicat într°un fel destul de brutal,
øi încæ de cætre un francez, cæ sentinfla este færæ drept de apel øi færæ posibilitatea de a introduce
în ea ceva modificæri… Republica Cehoslovacæ, în frontierele sale din 1918, încetase sæ existe“
(apud 138, 1988, pp. 1465°1466).
A doua zi, tot la München, Hitler øi Chamberlain adoptau, la inifliativa premierului britanic,
urmætoarea declaraflie comunæ:
„Consideræm cæ atât acordul semnat asearæ [acordul referitor la Cehoslovacia — C.V.] cât øi
Acordul maritim anglo°german demonstrazæ dorinfla acestor douæ popoare de a nu intra niciodatæ
în ræzboi unul împotriva celuilalt. Suntem convinøi cæ metoda consultærilor va fi adoptatæ pentru
a rezolva orice problemæ care implicæ cele douæ flæri øi suntem hotærâfli sæ ne continuæm eforturile
pentru a înlætura orice posibilæ sursæ de discordie, contribuind astfel la asigurarea pæcii în Europa“
(apud 65, 1996, p. 114).
Era hârtia pe care, coborând din avion, Chamberlain o va flutura, spunând: „Am adus pacea
în onoare pentru generaflia noastræ!“. Caustic øi profetic, Churchill va replica: „Anglia øi Franfla
aveau de ales între pace øi dezonoare. Ele au ales dezonoarea øi vor avea ræzboi“ (apud 125, 1970,
p. 308°309). Dar, în acele clipe, la Londra øi la Paris, Münchenul era særbætorit ca o mare victorie,
De la aeroport, Chamberlain era invitat de familia regalæ în balconul palatului spre a fi salutat
de mulflime — ceremonie rezervatæ evenimentelor deosebite. El va declara: „Cât este de oribil,
de fantastic, de incredibil cæ noi a trebuit sæ sæpæm tranøee øi sæ încercæm mæøtile de gaze din
cauza unei dispute intervenind într°o flaræ îndepærtatæ, iscatæ cu niøte oameni despre care noi
nu øtim nimic“ (apud 69, 1992, p. 124). Roosevelt însuøi îi va trimite o telegramæ de felicitare
conflinând un singur cuvânt: „Bravo!“. La rândul sæu, Daladier era aclamat la Paris de o mulflime
care dædea înainte de orice expresie sentimentului de uøurare cæ nu a fost obligatæ sæ se batæ
pentru a°i menfline pe germanii sudefli sub autoritatea guvernului de la Praga.
Mica Înflelegere, ca øi întregul sistem de alianfle ræsæritene ale Franflei primiseræ o lovituræ
de moarte. Însæ calvarul Cehoslovaciei nu era încheiat. Dupæ ce, în plinæ crizæ, pe 21 septembrie
1938, Polonia denunfla acordul polono°cehoslovac în problema minoritæflilor, pe 30 septembrie
colonelul Beck transmitea guvernului de la Praga un ultimatum prin care Polonia revendica
regiunea Teschen. Douæ zile mai târziu, Praga era nevoitæ sæ accepte trecerea acestei regiuni
la Polonia. Pretenfliile revizioniste, de aceastæ datæ din partea Ungariei, se vor îndrepta apoi
cætre Ucraina subcarpaticæ, parte a Cehoslovaciei. Pe 18 octombrie, Beck sosea intempestiv
la Galafli, unde Carol al II°lea asista la manevre militare øi solicita ca România sæ fie de acord
cu preluarea Ucrainei subcarpatice de cætre Ungaria, propunând ca unele pærfli ale acesteia,
locuite de români, sæ fie alipite la România. Regele øi ministrul de Externe Petrescu°Comnen
respingeau aceastæ ofertæ øi subliniau importanfla economicæ, politicæ øi militaræ a existenflei
unei frontiere comune româno°cehoslovace (în zona Ucrainei subcarpatice; 28, 1986, p. 233).
Guvernul maghiar examina posibilitatea alipirii Ucrainei subcarpatice prin forflæ; renunfla însæ
de teama de a nu întâmpina un front unit al României, Iugoslaviei øi Cehoslovaciei. Se va
orienta spre un arbitraj al celor patru mari puteri, soluflie pe care o împærtæøa, de nevoie, øi
Praga. Întrucât Marea Britanie øi Franfla îøi declinau calitatea de arbitri, în curând, ideea
arbitrajului, atât de mult examinatæ øi apreciatæ la Societatea Nafliunilor ca formulæ de rezolvare
paønicæ a diferendelor internaflionale, cæpæta o expresie funestæ: primul arbitraj de la Viena
(2 noiembrie 1938), prin care Ribbentrop, ministrul de Externe german, øi contele Ciano,
omologul sæu italian, acordau Ungariei regiunile de sud ale Ucrainei subcarpatice øi ale Slovaciei,
care însumau 12 000 km. patrafli din teritoriul cehoslovac øi peste un milion locuitori. Pe 30
martie 1939 Edvard BeneΩ demisiona din funcflia de preøedinte al Cehoslovaciei, în locul lui
fiind desemnat Emil Hácha. La 12 martie 1939 Hitler îl forfla pe Hácha, prin presiuni øi
intimidare, sæ accepte un „acord“ în virtutea cæruia punea „destinul poporului øi al flærii cehe,
cu deplinæ încredere, în mâinile Führer°ului Reichului german“ (12, 1982, p. 282). Conform
indicafliilor primite de la Berlin, grupærile naziste proclamau pe 14 martie formarea Statului
slovac, în frunte cu colaboraflionistul Jozef Tiso. Pe 15 martie, încælcându°øi propriul angajament
luat la München, Germania nazistæ cotropea întregul teritoriu cehoslovac. La rândul ei, Ungaria
horthistæ anexa în întregime Ucraina subcarpaticæ. La 16 martie, Germania proclama formarea
Protectoratului Boemiei øi Moraviei, parte a Reichului. Cehoslovacia dispærea de pe harta
continentului. Lordul Rothermere, sprijinitor activ al revizionismului maghiar, îl felicita pe
Hitler pentru anexarea Cehoslovaciei øi îl îndemna sæ invadeze cât mai curând România.
Aceste acte post°München vor trage o linie de demarcaflie în atitudinea puterilor occidentale,
în primul rând a Marii Britanii, faflæ de Germania hitleristæ. În convorbirile sale cu Chamberlain,
Hitler declarase în mod repetat: „Nu°i vreau pe cehi!“. Or, acum se vedea cæ el râvnise la întreaga
Cehoslovacie. Se dovedea cæ Germania nu avea numai scopuri revizioniste, prin înlæturarea
130 CONSTANTIN VLAD
a ceea ce considera nedreptæfli ale Versailles°ului, ci urmærea obiective expansioniste mult mai
ample.
Münchenul øi evenimentele care urmau dupæ el consumaseræ ultimele rezerve de bunævoinflæ
ale Marii Britanii faflæ de Germania. Chamberlain îl caracteriza pe Hitler færæ drept de apel:
„E un mincinos!“. El a hotærât sæ nu se mai lase niciodatæ øantajat øi a lansat un vast program
de înarmare. Lua aceste atitudini sub presiunea opiniei publice care, dupæ ce°l aclamase la
început, vedea în el pe cel care capitulase.
„Ræbdarea Marii Britanii nu era nelimitatæ, dupæ cum nu era nici rezultanta unui caracter naflional
slab; în cele din urmæ, Hitler întruchipase definiflia în cheie moralæ pe care o dædea opinia publicæ
britanicæ conceptului de agresiune, chiar dacæ guvernul englez era de altæ pærere. Chamberlain
øi°a acordat politica în concordanflæ cu opinia publicæ de la el din flaræ. Din acel moment Marea
Britanie avea sæ i se opunæ lui Hitler nu ca sæ justifice teoriile istorice ale echilibrului, ci pur
øi simplu fiindcæ nu mai putea sæ aibæ încredere în el… Dupæ ocuparea Cehoslovaciei de cætre
Germania, opinia publicæ englezæ nu mai era dispusæ sæ tolereze noi concesii; din acel moment,
izbucnirea celui de°al Doilea Ræzboi Mondial a devenit doar o chestiune de timp“ (109, op. cit.
p. 288).
CAP. XI.
PACTUL RIBBENTROP°MOLOTOV
Dar aceastæ „despærflire de ape“ în politica puterilor democratice europene faflæ de Germania
nazistæ nu se va petrece peste noapte. Optimismul, amestecat cu un sentiment crescând de
vinovæflie pentru sacrificarea Cehoslovaciei, va mai dura. El nu va fi tulburat de faptul cæ doar
la câteva sæptæmâni dupæ München, Hitler cerea polonezilor predarea cætre Germania a
Danzigului øi a zonei adiacente acestuia. Pe 6 decembrie 1938 Ribbentrop mergea la Paris øi
semna împreunæ cu omologul sæu francez Georges Bonnet o declaraflie comunæ franco-germanæ,
similaræ cu cea anglo°germanæ din 30 septembrie. Cu acest prilej, Bonnet îi spunea lui
Ribbentrop, într°o convorbire la care era de faflæ doar interpretul acestuia din urmæ, cæ
dezinteresul Franflei faflæ de ræsæritul Europei se referæ la toate flærile de la graniflele estice ale
Germaniei. Bonnet va ascunde aceastæ declaraflie propriului sæu guvern. Ribbentrop îi va aminti
însæ cu brutalitate acest episod, în plinæ crizæ polonezæ, cerând Franflei sæ respecte ceea ce
declarase ministrul sæu de Externe (135, 1991, pp. 355°358).
„Privite cu ochii de dupæ ræzboi — scria Grigore Gafencu referindu°se la deceniul 4 al secolului
XX, cu deosebire la anul fatidic 1939 — eforturile depuse pentru salvarea pæcii denotæ o
slæbiciune, o inutilitate uimitoare, în timp ce acfliunile ce împingeau conøtient spre dezastru capætæ
aspectul unei dezlænfluiri de forfle diabolice… Niciodatæ istoria nu a suportat de o manieræ atât
de exclusivæ voinfla unui singur om. Diplomaflia era de acum înainte neputincioasæ în a înfrânge
voinfla lui Hitler, care îøi træia visul cu voce tare, færæ a°øi ascunde ambifliile øi intenfliile“ (81,
1992, pp. 20, 22)
Schimbarea de poziflie faflæ de Germania hitleristæ va fi determinatæ în special de actul de
forflæ din 15 martie 1939, evocat mai sus, deøi manifestæri ale „spiritului münchenez“ nu vor
lipsi în lunile ce urmau. Aøa cum am menflionat, ea era efectuatæ mai întâi de cætre Marea
Britanie, care decidea sæ°l înfrunte pe Hitler, poziflie la care adera în final øi Franfla. Peste noapte,
Marea Britanie va descoperi însemnætatea strategicæ a Estului øi Sud°estului Europei pentru
securitatea întregului continent, pânæ atunci subiect predilect de disputæ cu Parisul. Acest Est
cuprindea øi URSS.
În acest context, despærflirea de ape în politica europeanæ privea øi raporturile URSS cu
grupærile de state care se conturau în occident, raporturi care dobândeau caracteristici øi dinamici
132 CONSTANTIN VLAD
noi, având un impact major asupra realitæflilor de pe continent. Münchenul era væzut atât la
Berlin cât øi la Moscova ca o acfliune prin care Marea Britanie, Franfla, Germania øi Italia
excluseseræ URSS din afacerile europene. Presa germanæ va scrie cæ aspectul istoric al
Münchenului era eliminarea Rusiei din concertul marilor puteri. Peste ani, la procesul de la
Nürnberg, mareøalul Keitel va susfline aceeaøi idee: scopul Münchenului, va declara el, era
de a elimina Rusia din Europa, de a câøtiga timp øi de a desævârøi înarmarea Germaniei (69,
1992, p. 125). Aceasta era øi percepflia Kremlinului, încæ din 1938. Stalin
„a considerat conferinfla de la München, la care URSS în mod intenflionat nu fusese invitatæ, în
ciuda alianflei sale oficiale din 1935, drept o conspiraflie a Occidentului. Pentru el, Münchenul
a însemnat o întrunire a nafliunilor antisovietice ale Europei cu intenflia de a da Germaniei mânæ
liberæ sæ atace o Rusie izolatæ diplomatic. Pentru a preveni sæ se întâmple aceasta, eforturile
sovietice de a ajunge la o înflelegere cu Franfla øi Marea Britanie s°au intensificat. În anul ce a
urmat Münchenului, Litvinov øi succesorul sæu la ministerul de Externe, Molotov, au înaintat
o serie de propuneri de alianflæ guvernelor francez øi britanic. Acestea au ræmas færæ ræspuns.
Franfla øi Anglia nu se puteau hotærî sæ se încreadæ în Stalin. De asemenea, ambele flæri considerau
sincer cæ o alianflæ cu Polonia oferea o protecflie mai bunæ împotriva unei expansiuni germane“
(119, 1994, p. 102).
Iar Münchenul , remarcæ acelaøi istoric englez, venea dupæ încheierea Pactului anti°com-
intern, condiflii în care „pericolul pe care îl reprezenta atacul pe douæ fronturi asupra Uniunii
Sovietice era imens øi pærea sæ nege toate eforturile fæcute de aceasta începând din 1933 pentru
a°øi asigura securitatea“ (119, 1994, p. 100). În acest context, reacflia Rusiei nu va întârzia.
Primindu°l pe Coulondre, ambasadorul Franflei, prezentat, abia pe 4 octombrie 1938, spre a°l
informa despre hotærârea din 30 septembrie, Potemkin, adjunctul lui Litvinov, avea sæ°i spunæ:
„Constat pur øi simplu cæ puterile occidentale au flinut deliberat URSS în afara negocierilor.
Bietul meu prieten, ce afli fæcut? În ceea ce ne priveøte, nu væd altæ ieøire decât o a patra împærflire
a Poloniei“ (apud 171, 1961, p. 186). Într°adevær, din nou izolatæ pe plan internaflional, URSS
va fi tentatæ sæ reediteze Rapallo. La rândul sæu Berlinul, realizând cæ are loc cristalizarea
unui front occidental împotriva sa, gæsea disponibilitæfli de deschidere spre Moscova. În ianuarie
1939, la o manifestare protocolaræ, Hitler se întreflinea îndelung cu ambasadorul sovietic la
Berlin. Convorbirea avea un conflinut banal, gestul lui Hitler conta însæ, øi el era fæcut. Vor
urma luni de tatonæri, discuflii sovieto°germane, stimulate øi de cætre acordarea de cætre Marea
Britanie øi Franfla a garanfliilor pentru Polonia (44, 2002, p. 58). La începutul lui mai 1939
aghiotantul lui Ribbentrop va exprima parcæ o replicæ târzie la remarca lui Potemkin citatæ
mai sus: Polonezii cred cæ°øi pot permite sæ fie insolenfli cu noi, simflindu°se puternici datoritæ
sprijinului Franflei øi Angliei øi crezând cæ pot conta pe ajutorul material al Rusiei. Ei se înøealæ
însæ. Aøa cum Hitler n°a crezut posibil sæ reglementeze chestiunea Austriei øi cea a Cehoslovaciei
færæ asentimentul Italiei, tot aøa el nu mai intenflioneazæ astæzi sæ reglementeze diferendul
germano°polonez færæ Rusia. „Au fost deja trei împærfliri ale Poloniei; o vefli vedea øi pe a patra“
(69, 1992, p. 141). Este de menflionat cæ aceste informaflii ajungeau repede atât la Paris, cât
øi la Londra.
Astfel, pentru URSS se deschideau douæ posibilitæfli: o alianflæ cu puterile democratice sau,
dimpotrivæ, o înflelegere cu Germania. Este perioada în care, potrivit jargonului politic actual,
sovieticii începeau „sæ joace la douæ capete“, mizând pe douæ soluflii, nu numai alternative,
ci categoric opuse, pe doi parteneri potenfliali a cæror adversitate nu putea duce decât la ræzboi.
Sau, cum se exprimæ Fontaine:
„În momentul Münchenului, conducætorii sovietici au decis sæ punæ, dupæ o expresie care le
era familiaræ, un al doilea cartuø pe fleavæ. Alianfla cu Vestul contra lui Hitler? Sau o apropiere
de acesta, oferind rægazul pentru a plasa URSS într°o poziflie mai bunæ în scopul de a rezista
atacului care va sfârøi prin a avea loc? Se vor pregæti pentru cei doi termeni ai alternativei, între
care vor alege în funcflie de mijloacele fiecæruia, ca øi de starea apærærii URSS“ (69, 1992, p. 128).
Grigore Gafencu surprinde cu acuratefle dilemele anului, mai precis, ale verii anului 1939:
alertatæ, Europa încerca sæ°øi organizeze în pripæ apærarea. Începând din iunie, s°a angajat bætælia
hotærâtoare. Nu a fost o crizæ spectaculoasæ, o succesiune precipitatæ de evenimente senzaflionale.
Lupta dintre cancelarii se ducea în surdinæ, ascunsæ de ochi lumii, cu o încetinealæ insuportabilæ.
Era în joc echilibrul de forfle: unii voiau sæ°l întæreascæ, pentru a apæra pacea; ceilalfli sæ°l distrugæ,
pentru a putea declanøa ræzboiul. Puternicele presiuni care se exercitau de o parte øi de cealaltæ,
øi care puteau declanøa brusc conflictul, scæpau muritorilor de rând; puflini inifliafli le evaluau
cu exactitate importanfla (81, 1992, p. 203).
De fapt, lunile martie°august 1939 vor fi o perioadæ de acfliuni, de opfliuni, dar øi de
tergiversæri, atât pentru puterile europene democratice, cât øi pentru URSS. Deøi chestiunea
ræmâne controversatæ, se poate spune cæ ambele pærfli vor practica un joc dublu, cu menfliunea
cæ Marea Britanie øi Franfla îl practicau faflæ de URSS, pe când aceasta din urmæ îl punea în
scenæ simultan pentru puterile democratice, pe de o parte, cât øi pentru Germania, pe de altæ
parte. Aceastæ menfliune trebuie însæ precizatæ în sensul cæ, în ceea ce o priveøte, Marea Britanie
îøi va încerca øansa øi cu Germania. Astfel, între iunie°august 1939, Londra øi Berlinul aveau
unele contacte secrete, în cadrul cærora partea englezæ pregætea un memorandum care preconiza
încheierea unui pact anglo°german de neagresiune øi neintervenflie (171, 1961, p. 236), caz în
care politica englezæ de garanflii faflæ de Polonia, Grecia, România, Turcia ar fi fost, practic,
înmormântatæ (171, 1961, p. 236). Halifax însuøi va exprima public ideea cæ un acord cu
Germania ar fi dus la o examinare a problemei coloniale, a aceleia privind materiile prime,
limitærii armamentelor etc. (69, 1992, p. 142; 12, 1982, p. 278). În acea perioadæ, Anglia mai
ales, dar øi Franfla care o seconda vor cæuta sæ flinæ URSS departe de Germania øi vor folosi
negocierile cu Moscova spre a amâna o decizie definitivæ, mizând, în fond, pe declanøarea
între timp a unui conflict ruso°german, ceea ce le°ar fi uøurat foarte mult ræfuiala lor cu Hitler,
care pærea inevitabilæ. O va mærturisi cu candoare Georges Bonnet, ministru de Externe al
Franflei în 1938°1939, care nu se va sfii sæ scrie:
134 CONSTANTIN VLAD
„În cursul unei dezbateri hotærâte de Comisia parlamentaræ de anchetæ asupra evenimentelor
intervenite din 1939 pânæ în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges
Bonnet a constat în a°i face pe ruøi øi pe germani sæ se batæ între ei». Ce°i drept, continua Bonnet,
nu doream ræzboiul pentru nici un popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuøi aceastæ interpretare
pætrunzætoare datæ politicii mele“ (apud 69, 1992, p. 111).
La rândul sæu, Stalin va face orice era posibil spre a împiedica împlinirea celui mai negru
coømar al sovieticilor: coalizarea principalelor puteri capitaliste împotriva URSS. Considerând
cæ ræzboiul era inevitabil, el va acfliona în aøa fel încât acesta sæ se declanøeze între puterile
occidentale, astfel încât URSS sæ ræmânæ, fie øi doar pentru început, în afara conflictului øi,
eventual, în final sæ aibæ un cuvânt greu de spus în stabilirea condifliilor de pace. De ambele
pærfli, va fi un joc hazardat øi periculos, ale cærei victime vor deveni în curând securitatea øi
pacea Europei øi a lumii întregi.
Münchenul øi evenimentele ce°i urmau puneau în stare de alertæ statele mici øi mijlocii
antirevizioniste din estul øi sud°estul Europei, care simfleau direct ameninflærile pe care le aducea
cursul agresiv adoptat de Germania øi de Axæ. Între acestea, deosebit de expusæ era România,
înconjuratæ de vecini cu pretenflii teritoriale: Ungaria, URSS, Bulgaria. Pentru a cunoaøte
intenfliile aliaflilor tradiflionali ai României, regele Carol al II°lea fæcea între 15°21 noiembrie
1938 vizite la Londra øi Paris. Va fi bine primit, dar va obfline pufline promisiuni de sprijin
economic øi în domeniul armamentelor, de care România avea o nevoie acutæ. La întoarcere,
Carol se va opri într°o vizitæ neoficialæ în Germania, unde se va întâlni cu Hitler øi Göring.
Hitler i°a vorbit cu însufleflire despre intenfliile sale paønice cu privire la flærile dunærene øi despre
interesul ce°l purta României. Carol al II°lea s°a interesat de atitudinea Germaniei „faflæ de
intenfliile revizioniste ale Ungariei“. Hitler ræmânea evaziv, dar Ribbentrop nota cu cinism cæ
diplomaflia Reichului consideræ fundamental în politica germanæ faflæ de România øi Ungaria
„sæ menflinæ amândouæ fiarele în foc“ (28, 1986, p. 224). În discufliile cu Göring se va evoca
necesitatea dezvoltærii relafliilor economice între cele douæ flæri. Din partea germanæ se exprima
astfel interesul faflæ de resursele economice ale României, înainte toate, cele de petrol, care
se dovedeau vitale pentru planurile de ræzboi ale Berlinului. Regele Carol era temætor cæ
Germania nazistæ va prefera în locul sæu organizaflia Garda de Fier. Îndatæ dupæ întoarcerea
la Bucureøti, el ordona decapitarea miøcærii legionare prin executarea øefului acestei miøcæri,
Corneliu Codreanu, øi a altor 13 fruntaøi legionari. Hitler va considera aceastæ reprimare drept
o sfidare la adresa lui øi a naflional°socialismului. A proferat grave ameninflæri øi a pregætit
acfliuni punitive împotriva Bucureøtilor. Negocierile economice româno°germane, aflate în
desfæøurare, au amortizat, se pare, pericolul unei lovituri contra României asemænætoare cu
cea datæ Cehoslovaciei; în bagajele trupelor germane de ocupaflie din Boemia aveau sæ se
gæseascæ ulterior proclamaflii în limba românæ. Acordul economic semnat la Bucureøti îndepærta
asemenea planuri. Favorabil Reichului, el nu era dezavantajos pentru economia româneascæ
øi nu incomoda raporturile economice cu celelalte flæri. Acordul era privit la Bucureøti ca o
modalitate de a amâna evoluflii politice nedorite øi de a satisface necesitæfli economice ale flærii.
„fiin sæ spun sæ dacæ am fæcut acordul economic cu Germania a fost pentru a câøtiga timp øi
unele avantaje economice, nu pentru a ne apropia politiceøte de Germania“, afirma primul

ministru Armand Cælinescu în 1 aprilie 1939, cu prilejul unei întâlniri la Regele Carol al II°lea,
poziflie pe care Suveranul României o aproba (31, 1990, p. 413). Totuøi, acordul deschidea
procesul înfeudærii economice a României de cætre Germania, cu consecinfle politice ulterioare
majore, în condiflii istorice schimbate.
Pe plan european evenimentele se precipitau øi flintele politicii agresive a Reichului se
precizau. Pe 21 martie 1939 Germania îøi reafirma pretenfliile asupra oraøului øi zonei Danzig.
Simultan, guvernul german cerea ultimativ Lituaniei sæ°i cedeze portul Memel (Klaipeda), pe
care trupele germane îl ocupau a doua zi. Între 26°27 martie aveau loc convorbiri între
Ribbentrop øi ambasadorul polonez la Berlin; Polonia era somatæ sæ reglementeze problema
Danzigului. Alertate de ameninflærile Germaniei, la 31 martie 1939 Marea Britanie øi Franfla
acordau garanflii unilaterale de securitate Poloniei.
„Garanfliile în favoarea Poloniei, scrie autorul englez Alan Farmer, au fost aspru criticate la
vremea aceea øi de atunci încoace. Dintre toate statele est°europene. Polonia, o dictaturæ militaræ
de dreapta, puternic antisemitæ, era probabil cel mai puflin pe placul Marii Britanii. De fapt,
pânæ în 1939, Polonia avea puflini prieteni — în afaræ de Germania! Polonia se distanflase de
Societatea Nafliunilor, acceptase expansiunea Japoniei øi Italiei øi dobândise teritorii din
Cehoslovacia în 1938°1939. Beck, ministrul de Externe polonez, era socotit total nedemn de
încredere. Pretenfliile lui Hitler în privinfla Poloniei — Danzigul øi accesul în Coridor — erau
mult mai rezonabile decât cele pe care le avusese în 1938 faflæ de Cehoslovacia. Mulfli istorici
socotesc garanfliile «un cec în alb» acordat unei flæri cunoscute pentru politica ei necugetatæ.
Mai mult, «cecurile» nu aveau de fapt nici o valoare pentru cæ Marea Britanie øi Franfla nu puteau
face mare lucru pentru a susfline Polonia… Ele reprezentau un avertisment la adresa lui Hitler!“
(65, 1996, pp. 128, 129).
Sosit la Londra pe 1 aprilie 1939, Beck va susfline cæ relafliile dintre Polonia øi Germania
sunt bune øi cæ problema Danzigului este pe cale de a fi rezolvatæ. „Cu aroganfla lui obiønuitæ
de «mare putere», el era pregætit pentru a schimba garanflia unilateralæ a Marii Britanii într°un
pact de asistenflæ mutualæ, «singura bazæ pe care o flaræ cu respect de sine o poate accepta»“
(171, 1961, p. 206). Londra era de acord cu acestæ propunere polonezæ øi, cu toate cæ pactul
propus de Beck ræmânea provizoriu, el urmând a fi concretizat ulterior într°o alianflæ formalæ,
acordul avea un impact semnificativ asupra pozifliei øi raporturilor externe ale Marii Britanii.
Beck insista ca alianfla propusæ sæ fie o afacere exclusiv polono°britanicæ, care sæ nu includæ
nici o referire la România øi sæ excludæ orice cooperare cu URSS.
Dar starea de alertæ nu se reducea la Polonia. Arhivele marilor cancelarii cuprind pentru
perioada martie°aprilie 1939 numeroase øtiri despre iminenfla unui pericol german la adresa
României. În acest climat tensionat se petrecea „cazul Tilea“. În zilele imediat urmætoare ocupærii
Cehoslovaciei, V. V. Tilea, ministrul român la Londra, din proprie inifliativæ, avertiza autoritæflile
engleze cæ Bucureøtiul deflinea informaflii (în realitate, el avea în vedere informaflii neoficiale)
potrivit cærora Germania rezerva României soarta Cehoslovaciei, precum øi cæ, în cadrul
136 CONSTANTIN VLAD
negocierilor economice aflate în desfæøurare, partea germanæ — care pretindea monopolul

Germaniei asupra exporturilor României øi reorientarea industriei româneøti conform necesi-
tæflilor Reichului — ar fi prezentat condiflii care semænau a ultimatum; Tilea solicita precizarea
pozifliei Marii Britanii faflæ de România în contextul dat øi acordarea unui împrumut de 10
milioane lire sterline pentru achiziflionarea de armament øi de alte materiale de ræzboi. În mod
concret, acfliunea lui Tilea devansa urmætoarea telegramæ prin care Grigore Gafencu, ministrul
român de Externe, îi cerea la 16 marie 1939 sæ se prezinte de urgenflæ la Ministerul de Externe
englez øi sæ „atragæ cu toatæ apæsarea atenflia guvernului britanic asupra uriaøelor consecinfle
pe care le poate avea nu numai pentru Europa centralæ, ci øi pentru întreaga Europæ, credinfla
care se întæreøte tot mai mult øi pe care nici o delegaflie øi nici un fapt pornit din apus nu o
îngrædeøte, cæ nu mai este decât un singur arbitru în Europa, care hotæræøte de siguranfla,
neatârnarea øi pacea nafliunilor“ (apud 138, 1988, p. 1484). Era limpede cæ Tilea nu numai cæ
îøi depæøise atribufliile dar, în demersurile sale, mersese mai departe decât linia de conduitæ a
Bucureøtilor în condifliile date. Alertatæ, Londra contacta Moscova spre a întreba dacæ URSS
era dispusæ sæ ajute România în cazul unei agresiuni germane. Totodatæ, guvernul britanic se
adresa Varøoviei, Ankarei, Athenei øi Belgradului spre a cunoaøte atitudinea pe care ar adopta°o
flærile respective faflæ de o agresiune germanæ contra României. Londra informa Parisul cæ, în
funcflie de ræspunsurile primite din capitalele menflionate, dorea ca Marea Britanie øi Franfla
sæ ajungæ la o linie politicæ comunæ în problema datæ (151, 2001, pp. 141°145). Acesta era
contextul în care autoritæflile de la Bucureøti luau cunoøtinflæ despre demersurile reprezentantului
lor la Londra. Guvernul român nega public cæ Germania ar fi adresat României un ultimatum
øi cerea lui Tilea sæ prezinte de urgenflæ autoritæflilor britanice poziflia oficialæ a flærii în ceea
ce priveøte negocierile economice purtate cu Germania. Într°o øedinflæ extraordinaræ flinutæ la
18 martie, Cabinetul Britanic hotæra:
„1. sæ continue acfliunea diplomaticæ pentru a obfline asiguræri de la URSS, Polonia, Iugoslavia,
Turcia, Grecia øi România cæ ele se vor alætura Angliei în rezistenfla la orice act de agresiune
a Germaniei urmærind instaurarea dominafliei sale în Europa sud°esticæ; 2. sæ facæ o declaraflie
publicæ despre intenflia sa de a rezista la orice asemenea act de agresiune germanæ, dacæ va putea
obfline asiguræri satisfæcætoare de la flærile sondate“ (apud 151, 2001, p. 147).
La Londra øi la Paris se enunfla øi ideea negocirii unui pact de asistenflæ mutualæ cu România.
Bucureøtii nu vedeau însæ oportunitatea øi înflelepciunea încheierii unui astfel de pact. Poziflia
României în aceastæ privinflæ era fixatæ într°o întâlnire avutæ la Palat, între Carol al II°lea, primul
ministru Cælinescu øi ministrul de Externe Gafencu. Cu acest prilej, faflæ de propunerile lui
Gafencu, Regele preciza:
„Dacæ suntem atacafli, ne vom apæra. Pericolul, færæ a fi iminent, nu este exclus… Nu dorim sæ
facem o politicæ care ar putea fi interpretatæ ca o provocare pentru Germania, provocare care
ar pricinui o accelerare a impulsului de acfliune germanæ øi ar justifica°o. Ar precipita evenimente
care, atât pe noi, cât si puterile occidentale ne°ar gæsi cu pregætirile insuficiente spre a putea
reacfliona. În consecinflæ, nu credem oportun un pact de asistenflæ. Dar credem absolut util, atât
pentru noi, cât øi pentru ambianfla politicæ europeanæ ca graniflele noastre — pe care suntem
hotærâfli a le apæra — sæ fie garantate printr°o formæ cât mai efectivæ øi mai puflin agresivæ de
cætre cei care au interesul de a menfline cea mai elementaræ siguranflæ europeanæ. Dat fiind cele
de mai sus, atragem atenfliunea cæ pentru a face posibilæ øi rezistenfla noastræ øi a face sæ aibæ
efectiv valoare garanflia hotarelor noastre, este absolut nevoie ca România sæ fie ajutatæ“ (mai
ales prin livræri de armament; apud 31, 1990, pp. 411°412).
Astfel, ideea garanfliilor unilaterale pentru România era lansatæ. În spiritul celor stabilite
la Palat, diplomaflia româneascæ acfliona la Londra, Paris øi în alte capitale.
La 20 martie, guvernul britanic hotæra sæ abordeze guvernele francez, sovietic øi polonez,
propunându°le adoptarea unei declaraflii comune prin care se angajau sæ se consulte imediat,
dacæ ar fi întreprinsæ vreo acfliune care ar constitui o ameninflare pentru independenfla politicæ
a oricærui stat european. Varøovia, însæ, refuza sæ fie parte la o declaraflie comunæ cu Moscova
(139, 2001, pp. 150°151). De fapt, poziflia Poloniei de a nu accepta o înflelegere precum cea
propusæ de Londra avea o motivaflie mai complexæ. Aceastæ motivaflie apærea clar în convorbirile
pe care Gafencu le avea cu colonelul Józef Beck, ministrul de Externe polonez, în vara anului
1939: alianflele cu Franfla øi cu Marea Britanie, afirma Beck,
„nu constituie elementele determinante ale securitæflii poloneze. Aceste alianfle fac parte doar
din sistemul nostru de reasigurare: ele sunt chemate sæ joace un rol numai în cazul în care
aranjamentele directe contractate de Germania cu vecinii sæi apropiafli nu ar fi respectate. fiin
sæ insist asupra acestui argument, deoarece îl consider hotærâtor. Polonia s°a reasigurat la Londra,
aøa cum s°a reasigurat la Paris, contra riscurilor inerente instabilitæflii afacerilor europene. În
realitate, securitatea Poloniei se sprijinæ pe angajamentele directe de neagresiune øi în primul
rând pe acordul încheiat în 1934 cu Reichul“ (apud 81, 1992, p. 60).
În contextul evenimetelor de ansamblu, care se derulau cu rapiditate, la 13 aprilie 1939,
dupæ repetate contacte øi convorbiri diplomatice între Bucureøti, pe de o parte, øi Londra øi
Paris, pe de altæ parte, Marea Britanie øi Franfla se angajau unilateral sæ acorde asistenflæ României
în cazul cæ aceasta ar fi fost supusæ unui act de agresiune. Iniflial, Londra intenfliona sæ acorde
asemenea garanflii pentru Grecia, mæsuræ precipitatæ de atacarea de cætre Italia a Albaniei. La
insistenfla Parisului, se convenea ca respectivele garanflii sæ fie acordate simultan ambelor flæri.
Iatæ textul declarafliei pe care o fæceau în acest sens premierii A. N. Chamberlain øi E. Daladier:
„Guvernul englez øi guvernul francez atribuie cea mai mare importanflæ prevenirii oricærei
modificæri impuse prin forflæ sau prin ameninflarea cu forfla statu°quo°ului în Mediterana øi în
Peninsula Balcanicæ. Având în vedere circumstanflele speciale puse în evidenflæ de evenimentele
din ultimele sæptæmâni, cele douæ guverne au dat, în consecinflæ, României øi Greciei asigurarea
cæ, dacæ va fi întreprinsæ o acfliune punând în pericol independenfla lor în aøa fel încât cele douæ
flæri vor considera cæ este în interesul lor vital sæ reziste prin forflæ, guvernul englez øi guvernul
francez se angajeazæ sæ le dea de îndatæ toatæ asistenfla care le stæ în putere“ (apud 27, 1986,
p. 227).
138 CONSTANTIN VLAD
Deøi de valoare practicæ redusæ — între altele, ele priveau independenfla României, dar nu
øi integritatea ei teritorialæ — garanfliile anglo°franceze au fost primite la Bucureøti cu satisfacflie.
La 14 aprilie 1939, primul ministru Armand Cælinescu mulflumea guvernelor britanic øi francez
pentru garanfliile acordate României, apreciind cæ asemenea manifestæri, din orice parte ar veni
ele, statornicesc o atmosferæ de încredere øi bunæ înflelegere. Dar limitele acestei acfliuni a celor
douæ mari puteri democratice aveau sæ devinæ în curând evidente. Pe 19 octombrie 1939, era
semnat Tratatul tripartit anglo°franco°turc, prin care pærflile se angajau sæ°øi acorde ajutor mutual
în cazul unui atac al unei puteri europene împotriva Turciei sau în zona Mediteranei. Prin art.
3 al Tratatului, Turcia se angaja sæ coopereze cu cele douæ mari puteri în acordarea garanfliilor
franco°engleze acordate Greciei øi României. Printr°un protocol anex, Ankara fæcea rezerve
în ceea ce priveøte participarea la acfliuni care ar avea drept consecinflæ atragerea Turciei într°un
conflct cu URSS (28, 1986, p. 232). Pe de altæ parte, în decembrie 1939, guvernul român
chestiona Londra spre a afla dacæ garanfliile operau øi în cazul frontierei de est. „Sir Reginald
Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureøti, ræspundea cæ flara sa putea sæ acorde sprijin
României în apærarea amintitei frontiere cu douæ condiflii: Turcia sæ permitæ trecerea prin
Strâmtori a vaselor britanice øi Italia sæ ræmânæ neutræ. Se înflelesese de atunci cæ, din partea
Londrei, nu era de aøteptat un ajutor militar în cazul unui conflict armat româno°sovietic, întrucât
Turcia nu avea sæ permitæ, în virtutea relafliilor speciale cu URSS, trecerea prin Strâmtori a
navelor britanice, cu misiunea de a acorda asistenflæ militaræ României împotriva Uniunii
Sovietice“ (43, 1997, pp. 373°374). În acelaøi timp, garanflile anglo°franceze expuneau România
la noi presiuni din partea Germaniei øi Italiei. În condifliile evolufliilor dramatice din vara anului
urmætor, pe 1 iulie 1940 România renunfla la garanfliile acordate de Marea Britanie øi Franfla.
Revenind la acfliunile diplomatice întreprinse de Londra, Paris øi Moscova, menflionæm cæ
o primæ rundæ de consultæri anglo°franco°sovietice avea loc între 21 martie°1aprilie 1939, pærflile
propunându°øi gæsirea unor cæi eficiente de organizare a asistenflei mutuale împotriva agresiunii.
Se vor încheia însæ færæ rezultate concrete.
Câteva zile mai târziu (pe 4 aprilie), Londra propunea ca URSS sæ facæ din proprie inifliativæ
o declaraflie publicæ în sensul cæ, în eventualitatea unui act de agresiune împotriva oricærui
stat vecin al Uniunii Sovietice øi contra cæruia acest stat ar rezista, guvernul sovietic sæ acorde
asistenflæ, dacæ s°ar exprima o dorinflæ în acest sens, ajutorul urmând a fi furnizat în modul cel
mai adecvat. Se solicita, deci, o declaraflie unilateralæ a URSS privind acordarea de asistenflæ.
La 14 aprilie, Franfla înainta la Londra øi Moscova propria propunere: în cazul în care Franfla
øi Marea Britanie se vor afla în stare de ræzboi, ca urmare a acfliunii pe care ele ar fi întreprins°o
în vederea acordærii de ajutor sau de asistenflæ României sau Poloniei, victime ale unei agresiuni
neprovocate, URSS le va acorda imediat ajutor øi asistenflæ. Textul continua arætând cæ, în cazul
cæ URSS s°ar afla în stare de ræzboi în aceleaøi circumstanfle, Marea Britanie øi Franfla îi vor
acorda imediat ajutor øi asistenflæ. Propunerea francezæ viza, aøadar, o declaraflie bilateralæ,
care cuprindea angajæri mutuale, plasând aceste angajæri la nivelul raporturilor dintre Anglia,
Franfla øi URSS.
Pe 19 aprilie, Litvinov fæcea cunoscute propunerile sovietice: 1. încheierea unui pact de

asistenflæ mutualæ împotriva oricærei agresiuni în Europa; 2. extinderea angajamentului de
asistenflæ la toate statele estului european, limitrofe URSS; 3. negocierea unor acorduri precise
de cooperare militaræ (69, 1992, pp. 135°136). Tratative laborioase între cancelariile celor trei
state, mai întâi politice, apoi øi militare, aveau sæ fie purtate pe baza proiectului sovietic pânæ
în a doua decadæ a lunii august.
Între timp, pe 7 aprilie 1939 trupele italiene cotropeau Albania care, pe 14 aprilie era
înglobatæ în statul italian sub forma unei „uniuni personale“ realizatæ prin regele Italiei.
Pe 11 aprilie 1939 Hitler aproba planul operativ de ocupare a Poloniei (Planul alb), iar pe
29 aprilie Germania denunfla pactul de neagresiune germano°polon. Berlinul reclama oficial
oraøul øi zona Danzig øi construirea unei linii ferate care sæ lege Germania de Prusia Orientalæ,
traversând Coridorul polonez. Pe 5 mai Varøovia accepta realizarea cæii ferate, dar respingea
cererea germanæ privind Danzigul. Dupæ aceastæ datæ, pânæ în august 1939 Germania declanøa
un adeværat „ræzboi al nervilor“ cu Polonia, între altele, prin provocarea unor incidente de
frontieræ. Pe 23 mai Hitler comunica comandanflilor armatei germane intenflia sa de a ataca
Polonia „orice ar fi, în toamnæ“ (69, 1992. p. 130°131).
Dispariflia de pe harta Europei øi Africii a patru state independente provoca neliniøte peste
ocean. Pe 14 aprilie 1939, Roosevelt trimitea un mesaj cætre Hitler øi Mussolini prin care le
cerea un angajament cæ treizeci øi una de flæri, a cæror listæ o dædea — lista includea øi România
— sæ nu fie atacate timp de zece ani. Ca reacflie, pe 17 aprilie Ministerul de Externe al Germaniei
transmitea în capitalele a 27 de state din cele 31 cuprinse în listæ (excepflie fæceau Franfla, Marea
Britanie, Polonia øi URSS) o telegramæ prin care le adresa întrebærile: a) dacæ se simt ameninflate
de o agresiune din partea Reichului; b) dacæ l°au autorizat pe preøedintele american sæ le
reprezinte. Ræspunsurile statelor în cauzæ era negative; doar România îøi permitea „sæ iasæ
puflin din rânduri“, arætând cæ guvernul german era mai în mæsuræ sæ øtie dacæ exista vreo
ameninflare asupra României din partea Germaniei. Pe 28 aprilie, într°un discurs flinut în
Reichstag, Hitler îi replica lui Roosevelt enumerând ræspunsurile negative primite øi respingând,
ironic øi în derâdere, propunerile preøedintelui american (12, 1982, p. 277°278).
În ciuda tensiunilor crescânde din relafliile internaflionale pe continent, negocierile
franco°anglo°sovietice se vor desfæøura „cu încetinitorul“; de abia pe 2 iunie se va conveni
asupra primului punct din propunerile sovietice. În paralel, Marea Britanie desfæøura tatonærile
secrete cu Berlinul menflionate mai sus, iar URSS øi Germania ridicau în contacte diplomatice,
la Berlin øi la Moscova, probleme ale dezvoltærii relafliilor lor economice.
La 20 mai 1939, Molotov, øeful guvernului sovietic, devenit de la 3 mai øi ministru de
Externe, îi va spune lui Schulenburg, ambasadorul german, cæ Moscova nu ar accepta desfæ-
øurarea negocierilor economice cu Reichul decât atunci când „bazele politice necesare vor fi
create“. Sub impulsul deciziei lui Hitler din 23 mai privind atacarea Poloniei, Berlinul îi va
comunica pe 30 mai lui Schulenburg: contrar planurilor politice anterioare, s°a hotærât sæ se
angajeze negocieri clare cu URSS. Pe 15 iunie, ministrul bulgar la Berlin mergea la Ministerul
Afacerilor Externe german øi informa cæ fusese vizitat intempestiv de G. A. Astahov, însærcinat
140 CONSTANTIN VLAD
cu afaceri a. i. al URSS în Germania, care îi spusese cæ URSS ezitæ între trei posibilitæfli: sæ
ajungæ la un rezultat cu Franfla øi Marea Britanie; sæ tergiverseze negocierile cu acestea; sæ
se apropie de Germania. Dacæ aceasta din urmæ ar declara cæ se angajeazæ sæ nu atace URSS
sau sæ încheie cu ea un pact de neagresiune, probabil URSS s°ar abfline sæ ajungæ la un tratat
cu Anglia øi Franfla. Diplomatul bulgar va conchide: rusul venise cu gândul cæ întâlnirea lor
va fi relatatæ ministerului de Externe german, ceea ce el øi fæcea (69, 1992, p. 131).
La convorbirile franco°anglo°sovietice problema ariei de extindere a garanfliilor ce urmau
a fi acordate de cele trei puteri flærilor estice stârnea controverse aprinse. Reamintesc cæ Marea
Britanie øi Franfla propuseseræ ca aceste garanflii sæ fie acordate Poloniei øi României. URSS
va insista ca de garanfliile respective sæ beneficieze øi Finlanda øi fiærile Baltice, deci ca sistemul
de garanflii sæ priveascæ toate statele vecine ale URSS, de la Marea Balticæ la Marea Neagræ.
Ea îøi motiva cererea prin vulnerabilitatea sa în materie de securitate în zona Balticii, inclusiv
a Leningradului, în condiflii când aceastæ zonæ fæcea obiectul unei atenflii speciale din partea
Germaniei. Aceastæ atenflie se concretiza în faptul cæ, dupæ ce ocupase Memelul, Germania
propusese Statelor Baltice øi scandinave pacte de neagresiune, idee respinsæ de Finlanda,
Norvegia øi Suedia, dar acceptatæ øi realizatæ de cætre Danemarca, Estonia øi Letonia. Un ræspuns
pozitiv la aceastæ cerere a sovieticilor era cu atât mai dificil de dat cu cât Moscova intervenea
cu propunerea ca garanfliile sæ se acorde atât împotriva cazurilor de agresiune directæ, cât øi a
celor de agresiune indirectæ, prin care înflelegea o acfliune „al cærui scop ar fi sæ utilizeze teritoriul
unuia dintre statele garantate pentru a comite o agresiune împotriva acestuia din urmæ sau
împotriva uneia dintre puterile contractante“ (apud 77, 1992, p. 208). Marea Britanie øi Franfla
considerau cæ includerea unei astfel de prevederi în tratatul aflat în negociere ar fi creat pericolul
ca URSS sæ poatæ interveni oricând dorea în afacerile interne ale statelor beneficiare de garanflii.
Moscova replica invocând cazul destræmærii øi ocupærii Cehoslovaciei. În cele din urmæ, cu
unele amendamente engleze la propunerea de text rusæ, cazul agresiunii indirecte era rezolvat.
Astfel, la începutul lunii iulie 1939 tratatul politic între cele trei puteri fusese, practic, elaborat.
El statua asistenfla mutualæ a statelor în cauzæ împotriva unei agresiuni în Europa øi garanflii
de securitate acordate de Franfla, Marea Britanie øi URSS statelor din estul Europei. Moscova
va condifliona adoptarea finalæ a tratatului de încheierea unei convenflii militare (conform
punctului al treilea din propunerile lui Litvinov). Cererea sovieticæ avea sæ creeze o adeværatæ
crizæ în desfæøurarea negocierilor. Marea Britanie øi Franfla vor respinge poziflia sovieticæ,
motivând cæ, de regulæ, în cazul acordurilor de securitate, aranjamentele politice le preced pe
cele militare. Londra øi Parisul argumentau cæ ele contau pe efectele psihologice pe care le°ar
fi avut anunflul încheierii unui tratat politic între cele trei puteri asupra situafliei din Europa,
mai ales asupra intenfliilor Axei. Ruøii vor contraargumenta cæ tratatul politic, în lipsa unor
angajamente militare precise, îøi pierdea mult din valoarea practicæ, devenind mai de grabæ
o declaraflie politicæ decât un acord propriu zis. Kissinger reaminteøte în acest sens cazul pactului
franco°sovietic din 1935, când liderii francezi refuzaseræ sæ încheie cu URSS øi o convenflie
militaræ, atitudine pe care Stalin o interpretase „ca pe o invitaflie adresatæ lui Hitler de a ataca
mai întâi Uniunea Sovieticæ“ (109, 1998, p. 305). Într°o atmosferæ tensionatæ øi de exacerbare
a neîncrederii reciproce, la insistenflele Parisului, se ajungea la un compromis: pærflile vor

considera tratatul politic „virtual încheiat“ øi conveneau, pe 25 iulie 1939, asupra începerii
negocierilor militare. În aceeaøi zi, la Londra øi Paris se primea o informaflie transmisæ de
ambasadorii englez, respectiv francez la Berlin conform cæreia Hitler fixase 1 septembrie ca
datæ pentru atacarea Poloniei (69, 1992, p. 141).
Pe de altæ parte, pe 22 iulie 1939 se fæcea publicæ începerea convorbirilor economice
sovieto°germane. Pe baza instrucfliunilor primite de la Berlin, Karl Schnurre, øeful delegafliei
germane øi om de încredere al lui Ribbentrop, propunea la 26 iulie extinderea convorbirilor
øi asupra domeniului politic. Iatæ, în relatarea lui Astahov, propunerea care venea din partea
germanæ: „La observaflia mea cæ la noi nu existæ convingerea cæ schimbarea intenflionatæ în
politica germanæ (în sensul apropierii de URSS, C. V. ) are un caracter serios, neconjunctural
øi este plænuitæ pe mult timp în viitor, Schnurre a ræspuns: «Spunefli°mi, ce fel de dovezi dorifli?
Sântem gata sæ dovedim în fapt posibilitatea de a cædea de acord în orice problemæ, sæ dæm
orice garanflie… Dacæ guvernul sovietic doreøte în mod serios sæ vorbeascæ pe aceastæ temæ,
atunci astfel de declaraflii dvs. putefli auzi nu numai de la mine, ci øi de la persoane cu ranguri
considerabil mai înalte» (apud 44, 2002, pp. 60°61). Ideea contactelor între conducerile germanæ
øi sovieticæ era, astfel, lansatæ.
Molotov nu va da nici un ræspuns la inifliativa germanæ pânæ la mijlocul lunii august. Între
timp, la Moscova începeau tratativele militare franco°anglo°sovietice. Ele demarau abia la
12 august, deøi acordul asupra lor fusese obflinut pe 25 iulie. Unul din motive: misiunile aliate —
conduse de generalul Doumenc pentru Franfla øi de amiralul Drax pentru Marea Britanie —
erau prea numeroase spre a cælætori cu avionul pânæ la Moscova; cum nici o navæ militaræ nu
era, s°a spus, disponibilæ, ele se vor îmbarca la bordul unui modest pachebot, City of Exester,
a cærui vitezæ nu depæøea treisprezece noduri pe oræ; de aceea, cælætoria delegafliilor militare
cætre URSS va dura øase zile (între 5 øi 11 august 1939).
Prima reuniune a celor trei delegaflii militare ducea la constatarea cæ amiralul Drax, spre
deosebire de omologii sæi francez øi rus, nu avea împuterniciri scrise pentru a negocia o convenflie
militaræ. În cadrul lucrærilor, mareøalul K. Voroøilov, øeful delegafliei sovietice, va cere repre-
zentanflilor englezi øi francezi sæ expunæ planurile lor privind o reacflie comunæ la o agresiune
hitleristæ. Drax, mai ales, dar øi Doumenc se vor limita la generalitæfli. Generalul Øapoønikov,
øeful statului major al forflelor ruse, va expune cu detalii trei variante de acfliune posibile: cazul
atacærii Franflei øi Marii Britanii, cazul unei agresiuni contra Poloniei øi României øi cazul unui
atac german împotriva URSS (105, 1970, pp. 207°208). Delegaflia sovieticæ va ridica insistent
problema dacæ existæ acordul Poloniei øi României pentru intrarea trupelor ruse pe teritoriul
acestor state în cazul când ele erau obiectul unei agresiuni germane, ceea ce „încælzea“ pânæ
la incandescenflæ climatul lucrærilor. Este puflin probabil, avea sæ observe mai târziu Grigore
Gafencu, ca guvernul sovietic sæ nu fi øtiut ce agitaflie va provoca întrebarea lui Voroøilov.
Este, totodatæ, adeværat cæ necesitæflile convorbirilor cereau ca o asemenea problemæ sæ fie
rezolvatæ. Cum sæ°fli asumi angajamente exacte de ordin militar færæ sæ prevezi un plan de
operafliuni øi færæ sæ clarifici poziflia flærilor intermediare? se întreba Gafencu. Ræspunsul la
142 CONSTANTIN VLAD
întrebarea pusæ de Voroøilov nu mai putea fi evitat; iar acest ræspuns trebuia sæ fie da sau nu.
De acest da sau acest nu avea sæ depindæ direct soarta negocierilor øi pacea lumii (81, 1992,
p. 214°215). Parisul øi Londra se adresau Varøoviei spre a obfline ræspuns la întrebarea respectivæ.
Faflæ de România nu se va întreprinde un astfel de demers; de fapt, aflat la Londra øi la Paris
în aprilie 1939, Grigore Gafencu declarase cæ, în caz de ræzboi, România urma sæ se integreze
în sistemul de securitate anglo°franco°sovietic øi se pronunflase ferm în favoarea unui ajutor
militar sovietic pentru România (28, 1986, p. 228). Oricum, orice accept privind trecerea trupelor
sovietice pe teritoriul românesc ar fi fost condiflionat de recunoaøterea prealabilæ de cætre
Moscova a apartenenflei Basarabiei la România (31, 1990, p. 425). Polonia va spune „nu“ øi
va rezista tuturor presiunilor franco°engleze. Aceastæ poziflie a Poloniei bloca negocierile care,
practic, stagnau din 17 august. Abia în dimineafla zilei de 23 august colonelul Beck îøi dædea
acordul ca statele majore sæ studieze ipostazele colaborærii; era însæ deja prea târziu.
Pe alt plan, este de subliniat cæ, dupæ 15 martie 1939, din partea Ungariei øi Bulgariei se
intensificau provocærile revizioniste faflæ de România. În august 1939 Ungaria concentra la
frontiera de vest a României cca 250 000 militari, motivând aceastæ acfliune prin pretinse mæsuri
militare care ar fost luate anterior de Bucureøti. Ministerul de Externe român respingea asemenea
acuzaflii øi propunea Budapestei încheierea unui pact de neagresiune între cele douæ flæri, ofertæ
respinsæ de Ungaria. Arhivele diplomatice aratæ cæ autoritæflile militare maghiare elaboraseræ
planuri concrete de atacare a României, planuri aprobate de conducerea politicæ de la Budapesta
(138, 1998, pp. 1502°1505).
Este de subliniat, totodatæ, cæ Marea Britanie sprijinea deschis pretenfliile teritoriale ale
Bulgariei øi ale Ungariei, faflæ de România (152, 2001, pp. 197°198). Astfel, la 24°25 aprilie
1939, øeful Forign Office°ului îi vorbea insistent ministrului de Externe român, aflat în vizitæ
la Londra, despre necesitatea concesiilor teritoriale care trebuie fæcute Bulgariei (ibidem, p. 198).
Pretenfliile teritoriale ale Bulgariei erau sprijinite øi de Moscova (55, 1992, p. 6). În cercuri
conducætoare de la Bucureøti nu se excludea un aranjament cu Sofia, care sæ priveascæ o parte
a Cadrilaterului øi schimb de populaflie (31, 1990, p. 418). Opinii de acest gen nu erau însæ
urmate de acfliuni practice. Pe de altæ parte, la 14 iunie acelaøi an, Budapesta ridica într°un
memoriu adresat guvenului britanic urgenfla rezolværii „importantelor probleme teritoriale
existente între Ungaria øi România, ca urmare a prevederilor nejuste ale Tratatului de la Trianon“
(apud 139, 2001, p. 199). La 10 august 1939, însærcinatul cu afaceri britanic la Bucureøti, Le
Rougetel, îi înmâna lui Gafencu o copie a memoriului maghiar øi un aide°mémoire cu privire
la poziflia Londrei faflæ de memoriul respectiv; mæsura era întreprinsæ ca o consultare a guvernului
român asupra ræspunsului pe care Marea Britanie se pregætea sæ°l dea Ungariei. În concluzia
acestui aide-mémoire se afirma:
„Guvernul Majestæflii Sale a luat notæ cu atenflie de observafliile din scrisoarea dv. din 14 iunie,
unde dv. væ referifli la importantele probleme teritoriale ce existæ între Ungaria øi România.
Guvernul Majestæflii Sale nu are nici o dorinflæ sæ°øi închidæ ochii la existenfla acestui litigiu sau
la importanfla pe care guvernul maghiar i°o atribuie. Dar el e convins cæ chestiuni teritoriale nu
pot fi discutate în mod profitabil în actuala atmosferæ încordatæ. El susfline, ca un principu general,
cæ dacæ trebuie obflinute rezultate satisfæcætoare, chestiuni de aceastæ naturæ pot fi abordate numai
prin negociere liberæ øi paønicæ, într°o atmosferæ calmæ øi nu constrâns øi prin ameninflare cu
ræzboiul“ (apud 152, 2001, pp. 208°209).
Era, deci, o recunoaøtere de cætre Londra a legitimitæflii revendicærilor teritoriale maghiare
faflæ de România; mai mult, demersul englez cerea Bucureøtiului sæ accepte o astfel de
legitimitate. prin faptul cæ ræspunsul britanic urma sæ fie transmis la Budapesta dupæ consultarea
autoritæflilor române. Gafencu va protesta ferm, pe loc; o întâmpinare a guvernului român cætre
guvernul britanic fæcea acelaøi lucru pe 11 august. Totodatæ, Bucureøtii acflionau pe lângæ Paris,
cerând sprijin ca Londra sæ nu trimitæ ræspunsul sæu la memoriul maghiar. Contacte diplomatice
repetate între Ministerului Afacerilor Stræine øi Foreign Office, luæri de poziflie clare øi ferme
din partea guvernului român øi a Regelui duceau, în final la renunflarea de cætre Londra la intenflia
de a ræspunde memoriului Budapestei. Acest episod diplomatic aræta odatæ în plus cæ Marea
Britanie îøi menflinea poziflia favorabilæ revizuirii unora dintre frontierele europene, cu condiflia
ca aceasta sæ aibæ loc pe cale paønicæ. Astfel, în convorbiri pe care diplomafli români le purtau
la Foriegn Office, întâlneau explicaflii de genul celei urmætoare. „Guvernul englez nu putea
sæ subscrie la teoria cæ toate frontierele erau pentru totdeauna irevocabile, dar cæ simflea cæ
nu era atunci momentul potrivit, datæ fiind tensiunea mare din Europa, sæ se vorbeascæ despre
revizuirea frontierei dintre România øi Ungaria; cæ era puflin dificil pentru guvernul englez sæ
nu ræspundæ ungurilor sau sæ se angajeze la vreo declaraflie cæ toate frontierele erau etern
sacrosancte“ (apud 152, 2001. P. 219).
Era, în fapt, o nouæ expresie a politicii generale britanice faflæ de tratatele de pace de la
Paris, de aceastæ datæ fiind vorba de sprijinirea directæ a politicii revizioniste. Øi este de notat
cæ aceastæ atitudine era luatæ de Marea Britanie dupæ ce ea acordase României garanflii de
securitate. Asemenea luæri de poziflie britanice îl vor fi fæcut pe Ion Antonescu sæ afirme: „Primii
care au luat în brafle øi au susflinut revizionismul maghiar au fost englezii“ (apud 27, 1990, p. 160)
Revenind la relafliile Rusiei sovietice cu puterile occidentale, devenea limpede cæ mersul
tratativelor tripartite ridica serioase semne de întrebare.
„Era vreun sens sau substanflæ în aceste negocieri internaflionale? În mod cert cursul lor dusese
la o creøtere enormæ a suspiciunii reciproce. Pânæ la sfârøitul lui iulie, ruøii erau færæ îndoialæ
convinøi cæ britanicii øi francezii încercau sæ°i momeascæ într°un ræzboi cu Germania, în timp
ce ei înøiøi ar ræmâne neutri. Destul de straniu, britanicii, în ceea ce îi priveøte, nu anticipau
nici o înflelegere între Moscova øi Berlin. Ei au continuat sæ presupunæ cæ bariera ideologicæ
era prea mare spre a putea fi depæøitæ“ (171, 1961, p. 231).
Este, totodatæ, de subliniat cæ Stalin reuøise sæ menflinæ pânæ la capæt deschise cele douæ
opfliuni pentru Moscova: o alianflæ cu Franfla øi Marea Britanie sau o înflelegere cu Germania.
Lipsa de consistenflæ øi, mai ales, de perspectivæ, a convorbirilor militare tripartite va contribui
decisiv la definitivarea pozifliei finale a URSS. Contactele dintre Ribbentrop øi Astahov
(2 august), între Schulenburg øi Molotov (3 august), aduseseræ unele elemente noi, færæ clarificæri
decisive, însæ. În cadrul primirii sale de cætre Molotov, menflionatæ mai sus, Schulenburg preciza:
144 CONSTANTIN VLAD
în problema Statelor Baltice, Germania este gata sæ concilieze atitudinea sa cu salvgardarea

intereselor vitale sovietice în Baltica. În raportul pe care°l va trimite la Berlin, el va menfliona
cæ a detectat un interes sovietic stârnit de avansurile germane, „dar ræmânea convins cæ URSS
era hotærâtæ sæ încheie o înflelegere cu Marea Britanie øi Franfla, dacæ acestea îi vor satisface
toate dorinflele“ (171, 1961, p. 234; 66, 1992, p. 144).
Cotitura cætre o decizie sovieticæ o va marca întâlnirea lui Molotov cu Schulenburg din
14 august; începuseræ, deci, convorbirile militare anglo°franco°sovietice, Moscova realizând
deja ce putea sæ se aøtepte de la aceste convorbiri. Molotov îi amintea lui Schulenburg de ideea
lui Schnurre privind contacte la nivel înalt sovieto°germane, øi°l întreba ce avea în vedere
Berlinul în legæturæ cu asemenea convorbiri: intenfliona Germania sæ exercite presiuni asupra
Japoniei pentru ca aceasta sæ nu ameninfle Siberia? dorea ea un tratat de neagresiune? sau un
pact asupra fiærilor Baltice? sau o înflelegere cu privire la Polonia? (109, 1998, p. 314). Berlinul
reacfliona prompt, ceea ce avea sæ declanøeze o adeværatæ cursæ diplomaticæ contra°cronometru.
Pe 15 august, Schulenburg îi prezenta lui Molotov ræspunsul la întrebærile acestuia, sub foma
unui memorandum al guvernului german. Memorandumul preciza cæ „între Marea Balticæ øi
Marea Neagræ nu existæ nici o problemæ care sæ nu poatæ fi soluflionatæ spre satisfacflia ambelor
pærfli. Aceasta se referæ la probleme precum Marea Balticæ, spafliul baltic, Polonia, problemele
Sud°Estului“ (apud 44, 2002, p. 27). Molotov øi Schulenburg discutau conflinutul memo-
randum°ului german pe 17 august. Se contura ideea încheierii unui tratat de neagresiune øi a
unui protocol adiflional secret. Schulenburg îi comunica lui Molotov cæ Hitler era gata sæ°l
trimitæ la Moscova pe ministrul sæu de Externe, Ribbentrop, împuternicit sæ discute toate
problemele de rezolvat. Stalin observa cæ Hitler era dispus sæ negocieze la un nivel la care
Marea Britanie se eschivase constant, întrucât nici un ministru englez nu gæsise de cuviinflæ
sæ viziteze Moscova în timpul acelor luni de tratative, deøi unii dintre ei izbutiseræ sæ ajungæ
la Varøovia [într°adevær, cel mai înalt rang diplomatic în delegaflia englezæ îl deflinuse William
Strang, øef al departamentului Europa Centralæ în Foreign Office — C.V.]. Halifax fusese invitat
în URSS, dar se eschivase. Eden, fostul øef al Foreign Office°ului, se oferise sæ plece la Moscova
într°o misiune specialæ, dar primul ministru Chamberlain i°a refuzat oferta (65, 1996, p. 137)
Pe 19 august, Molotov îi înmâna lui Schulenburg proiectul unui tratat de neagresiune
sovieto°german. Totodatæ, din împuternicirea lui Stalin, Molotov exprima aprecierea pentru
o vizitæ a lui Ribbentrop la Moscova, dar declara cæ este necesar un acord de principiu înainte
de a stabili rostul unor contacte la acest nivel. Astfel, Berlinul era invitat sæ formuleze propuneri
precise, care sæ includæ øi clauze secrete privind chestiuni teritoriale de interes pentru cele
douæ pærfli. Mulfli væd în cererea lui Molotov o mæsuræ de prudenflæ: dacæ propunerile în cauzæ
ar fi devenit publice, atunci lumea ar fi øtiut cæ era vorba despre un proiect german. Cred cæ
aceastæ interpretare este corectæ. Totodatæ, însæ, consider cæ motivaflia cererii ruse este mai
cuprinzætoare. Anume, ea exprima acelaøi joc „la douæ capete“ practicat de sovietici, joc care,
atunci, nu se încheiase încæ: în timp ce misiunile militare francezæ øi englezæ continuau sæ se
afle la Moscova, Stalin vroia sæ øtie ce ar fi adus cu sine Ribbentrop în capitala sovieticæ. Pe
20 august, Hitler îi scria direct lui Stalin, venind în întâmpinarea tuturor aøteptærilor acestuia.
„Protocolul adiflional, scria el, poate fi pus la punct, dupæ pærerea mea, dacæ un om de stat
german responsabil ar putea veni personal la Moscova pentru a negocia“; cancelarul german
propunea ca Ribbentrop sæ meargæ în capitala sovieticæ cel târziu pe 23 august. Ræspunsul lui
Stalin venea prompt: Ribbentrop era invitat sæ efectueze o vizitæ de patruzeci øi opt de ore în
URSS, începând cu 23 august 1939. În aceeaøi zi: 21 august, la Berlin era semnat tratatul
economic sovieto°german. A doua zi, în 22 august, în fafla conducætorilor militari supremi,
Hitler declara:
„Distrugerea totalæ a Poloniei este scopul nostru militar… Data atacului: 26 august“. Øi explica
de ce: „Invoc ca motive: propria mea personalitate øi cea a lui Mussolini. În principal, depinde
de mine, de existenfla mea, de capacitatea mea politicæ. În viitor nu va mai exista cu siguranflæ
nimeni care sæ aibæ mai multæ autoritate decât mine. Prin urmare, existenfla mea este un mare
factor de valoare. Dar eu pot fi oricând înlæturat de un criminal, de un idiot. Cel de°al doilea
factor personal este Ducele. Øi existenfla este hotærâtoare… De partea opusæ — un tablou negativ,
în mæsura în care se referæ la personalitæflile determinante. În Anglia øi în Franfla nu existæ
personalitæfli de marcæ. Adversarii noøtri au conducætori sub nivelul mediu. Nu sunt suverani,
nu sunt oameni de acfliune“ (apud 92, 1983, pp. 252°253).
Aøa motiva Hitler iminenfla ræzboiului împotriva Poloniei. Pe 23 august, era semnat tratatul
de neagresiune dintre URSS øi Germania, de cætre Ribbentrop øi Molotov, în prezenfla lui Stalin,
tot numai zâmbet. Protocolul secret care°l însoflea delimita sferele de influenflæ germanæ øi rusæ.
Astfel, Lituania øi o bunæ parte din Polonia intrau în sfera de influenflæ germanæ. În cazul acesteia
din urmæ linia de demarcaflie a sferei de influenflæ germanæ trecea prin centrul flærii, înglobând
Varøovia. Cealaltæ parte a Poloniei, Letonia, Estonia øi Finlanda reveneau sferei de influenflæ
rusæ. Articolul 3 al protocolului prevedea: În privinfla sud°estului Europei, din partea sovieticæ
este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germanæ îøi declaræ totalul dezinteres politic
pentru aceste regiuni.
Pe 24 august, Voroøilov îøi anunfla partenerii francezi øi englezi cæ negocierile nu mai aveau
obiect. A doua zi Molotov îl primea pe ambasadorul Franflei, cæruia îi declara: Constatând cæ,
în pofida eforturilor celor trei guverne, refuzul încæpæflînat al Poloniei face imposibil un pact
de asistenflæ tripartit, guvernul sovietic a fost nevoit sæ rezolve problema, în ceea ce îl priveøte,
prin semnarea pactului de neagresiune cu Germania. Povara profundelor tulburæri pe care le°ar
putea antrena tratatul germano°sovietic va cædea în exclusivitate asupra guvernului de la
Varøovia. O flaræ mare ca URSS nu poate merge pânæ la a implora Polonia sæ accepte o asistenflæ
pe care ea nu o doreøte cu nici un prefl (apud 79, 1991, p. 219). Era o explicaflie punctualæ:
având în vedere arhivele politico°diplomatice øi privite în perspectivæ istoricæ, negocierile
anglo°franco°sovietice din 1939 erau sortite eøecului. Chamberlain nu dorea o alianflæ cu URSS.
„Chamberlain… nu a fæcut de fapt nimic. El nu a pus mare prefl pe negocieri øi a admis în
particular cæ nu l°ar deranja prea tare dacæ aceste negocieri s°ar solda cu un eøec. Principalul
sæu obiectiv era mai de grabæ sæ îl avertizeze pe Hitler de pericolul pe care°l reprezintæ Rusia,
decât sæ se alieze cu aceasta“ (65, 1996, p. 137). La mijlocul lunii iulie 1939, un general britanic
146 CONSTANTIN VLAD
foarte respectat, William Ironside, îi spusese primului ministru: „Alianfla cu Rusia este singurul
lucru pe care°l poate face Anglia spre salvarea situafliei“. Chamberlain îi ræspunsese supærat:
„Acesta este singurul lucru pe care nu°l putem face“ (83, 1993, p. 79). Despre convorbirile
militare de la Moscova, Alan Farmer scrie: „Misiunea britanicæ era condusæ de amiralul Reginald
Aylmer Ranfurly Plunkett°Ernle-Erle°Drax, al cærui nume era mai impresionant decât importanfla
lui în calitate de militar. Francezii aveau instrucfliuni sæ încerce sæ determine semnarea unei
convenflii militare în cel mai scurt timp posibil. Pe de altæ parte, reprezentanflii britanici fuseseræ
instruifli «sæ încetineascæ» mersul tratativelor“ (66, 1997, p. 138).
Stalin, la rândul sæu, „nu agrea Marea Britanie øi Franfla. Singurul lucru pe care i°l putea
oferi Occidentul era perspectiva unui ræzboi imediat, un ræzboi în care Rusia ar fi fost principalul
combatant. Pe de altæ parte, Hitler îi oferea pace øi teritorii… Din punctul de vedere al lui
Stalin, Pactul germano°sovietic pærea sæ protejeze cel mai mult interesele sovietice, cel puflin
pe termen scurt“ (66, 1997, p. 139). În acest sens, Michael Lynch scrie: „Stalin fusese læsat
færæ alternativæ. Datæ fiind ameninflarea foarte concretæ pe care o reprezenta Germania øi
indiferenfla Parisului øi Londrei la ofertele lui de alianflæ defensivæ, care sæ includæ Uniunea
Sovieticæ, el a acflionat conform axiomei «fæ°te frate cu dracul pânæ treci puntea» øi a încercat
sæ reducæ la zero pericolul din partea Germaniei prin singura mutare pe care încæ o mai permiteau
condifliile internaflionale“ (119, 1994, p. 104). Un punct de vedere asemænætor exprimæ Florin
Constantiniu: „Este foarte puflin probabil cæ un alt om politic, aflat în locul lui Stalin, ar fi
fæcut un calcul øi o alegere diferite de cele ale dictatorului sovietic“ (44, 2002, p. 72). Chiar
un critic acerb al lui Stalin, istoricul rus Roy Medvedev, socotind cæ Occidentul purta
ræspunderea pentru compromiterea securitæflii colective, avea sæ scrie: „În aceste condiflii,
Uniunea Sovieticæ trebuia sæ aibæ grijæ de propriile sale interese. Pactul de neagresiune încheiat
cu Germania în 1939 servea tocmai acestui scop“ (apud 83, 1993, p. 82).
În noul context, pe 25 august, la Londra se semna tratatul polono°britanic de asistenflæ
mutualæ. La aceeaøi datæ, Hitler emitea ordinul ca Polonia sæ fie atacatæ a doua zi, în zori. Pe
de altæ parte, Chamberlain îi scria lui Hitler, îl anunfla despre tratat øi declara cæ, în caz de
ræzboi germano°polonez pentru Danzig øi Coridor, Marea Britanie se va situa de partea Poloniei;
Parisul afirma o poziflie asemænætoare. La rândul sæu, Mussolini declarase cæ, în situaflia unui
astfel de conflict, Italia va ræmâne neutræ. Îndeosebi încheierea tratatului anglo°polon îl determina
pe Hitler sæ revoce ordinul de atacare a Poloniei pe 26 august. El voia sæ facæ o ultimæ tentativæ
de izolare a Poloniei prin împiedicarea intrærii în ræzboi a Marii Britanii. Va trimite în acest
scop semnale peste Canalul Mânecii, inclusiv prin omul de afaceri suedez Birger Dahlerus.
Î°l va primi pe acesta în miez de noapte øi°i va încredinfla urmætorul mesaj cætre Londra:
Germania doreøte un acord, chiar o alianflæ cu Anglia; Marea Britanie sæ ajute Germania la
încorporarea Danzigului øi a Coridorului polonez; în schimb, Wehrmachtul va apæra Imperiul
Britanic, dacæ acesta va fi atacat. Pe de altæ parte, Hitler ameninfla: dacæ Anglia vrea ræzboi,
va avea ræzboi pentru un an, pentru doi, pentru zece (92, 1983, pp. 258°259). Londra, deøi
spera încæ într°o depæøire prin negocieri a crizei, refuza sæ se dezicæ de angajamentul în favoarea
Poloniei. Pe 30 august, guvernul german transmitea Varøoviei un ultimatum prin care cerea
Danzigul øi zona aferentæ acestuia. Polonia decreta mobilizarea generalæ. Pe 31 august, Mussolini
propunea pentru data de 5 septembrie o conferinflæ a celor 4 puteri: Germania, Italia, Marea
Britanie øi Franfla, un fel de reeditare a Münchenului. Inifliativa lui venea însæ prea târziu: în
aceeaøi zi, Hitler aproba „Directiva nr. 1“ privind campania împotriva Poloniei. Atacul german
era declanøat în zorii zilei de 1 septembrie; începea cel de°al Doilea Ræzboi Mondial.
În aceeaøi zi de 1 septembrie, guvernele Marii Britanii øi Franflei cereau guvernului german
sæ înceteze imediat ostilitæflile începute contra Poloniei. La sugestia lui Hitler, Mussolini încerca
o mediere între Marea Britanie øi Franfla, pe de o parte, øi Germania, pe de altæ parte. Londra
øi Parisul respingeau medierea øi cereau Berlinului încetarea agresiunii împotriva Poloniei.
Pe 3 septembrie Marea Britanie øi Franfla adresau ultimatum°uri Germaniei sæ înceteze ostilitæflile
øi sæ°øi retragæ trupele din Polonia. Din partea Angliei, ultimatumul era prezentat de ambasadorul
britanic la Berlin, Neville Henderson. Iatæ cuprinsul sæu øi descrierea atmosferei în care el era
prezentat:
„Am onoarea sæ væ aduc la cunoøtinflæ cæ dacæ astæzi, 3 septembrie, pânæ la orele 11 dimineafla,
potrivit orarului de varæ britanic, guvernul Majestæflii Sale nu va primi din partea guvernului
german o asigurare satisfæcætoare în sensul mai sus amntit [al opririi ostilitæflilor øi retragerii
trupelor germane din Polonia — C.V.] de la exact acea oræ se va declara stare de ræzboi între
cele douæ flæri ale noastre“.
Hitler, relateazæ interpretul, dr. Paul Schmidt, øedea la biroul sæu, iar Ribbentrop ceva mai
la dreapta lui, lângæ fereastræ. Eu m°am oprit la o oarecare distanflæ de biroul lui Hitler øi i°am
tradus apoi rar ultimatumul guvernului englez. Hitler stætea ca împietrit, privind drept înainte.
Dupæ o vreme, care mie mi s°a pærut o veønicie, s°a întors cætre Ribbentrop, care încremenise
øi el lângæ fereastræ. „Ei, øi acum?“, l°a întrebat Hitler pe ministrul sæu de Externe; îl privea
cu ochi crânceni, de parcæ Ribbentrop l°ar fi informat greøit asupra reacfliei englezilor. Ribbentrop
i°a ræspuns cu glas scæzut: „Presupun cæ în urmætoarea oræ ne vor înmâna øi francezii un
ultimatum similar“. Øi în anticameræ se læsase o liniøte de mormânt. Göring, aflat acolo, s°a
întors cætre mine øi mi°a spus: „Dacæ pierdem acest ræzboi, atunci Dumnezeu sæ ne aibæ în
pazæ!“ (apud 92, 1983, p. 269°270).
Se susfline cæ, prin tratatul din 23 august 1939, URSS dædea mânæ liberæ Berlinului sæ atace
Polonia, cel de°al Treilea Reich evitând în felul acesta riscul unui ræzboi pe douæ fronturi.
Asemenea susflineri sunt, desigur, adeværate. Nu cred însæ cæ ele exprimæ întregul adevær. Oare,
færæ tratatul respectiv, Hitler n°ar fi atacat Polonia? Informafliile existente permit sæ se ræspundæ
negativ la aceastæ întrebare. Menflionam mai sus cæ încæ de la 23 mai 1939 Hitler îøi propunea
sæ „rezolve“ problema polonezæ pânæ în toamnæ, orice ar fi, iar pe 25 iulie chiar fixase 1
septembrie ca termen al atacului; or, la acele date (23 mai, respectiv, 25 iulie) perspectivele
unei înflelegeri cu URSS erau doar potenfliale øi ræmâneau abstracte. Mai mult, tot ceea ce se
întâmpla dupæ sugrumarea Cehoslovaciei aræta cæ Hitler urmærea obiective care nu puteau fi
atinse decât pe cale militaræ, indiferent de consecinfle, chiar cu perspectiva unui ræzboi pe douæ
148 CONSTANTIN VLAD
fronturi, pe care Hitler nu°l dorea, dar nici nu°l excludea. În perioada când tatonærile secrete
anglo°germane se încheiau færæ rezultate, el îi declara marelui comisar al Danzigului:
„Tot ceea ce întreprind este împotriva Rusiei. Dacæ Occidentul este prea prost øi prea orb ca
sæ°øi dea seama, o sæ fiu obligat sæ ajung la o înflelegere cu ruøii, sæ zdrobesc Occidentul øi,
apoi, dupæ înfrângerea lui, sæ°mi strâng forflele øi sæ mæ întorc øi împotriva Uniunii Sovietice“
(apud 109, 1998, pp. 314°315).
Hitler ræmânea astfel, pânæ la urmæ, consecvent cu ceea ce scrisese în Mein Kampf despre
rolul expansiunii în spafliile ræsæritene pentru dobândirea „spafliului vital“, necesar rasei germane.
Chiar în timp ce negocierile anglo°franco°sovietice continuau la Moscova, el declara principalilor
sæi colaboratori: „Inamicii noøtri sunt niøte viermi. I°am væzut la München… Voi oferi un motiv
propagandistic pentru izbucnirea ræzboiului, fie cæ este sau nu plauzibil. Cuceritorul nu va fi
întrebat dupæ aceea dacæ a spus adeværul. Când începi øi finanflezi un ræzboi, nu dreptatea
conteazæ, ci victoria… Devenifli imuni la sentimentul de milæ. Acflionafli ferm. 80 000 000 de
oameni trebuie sæ obflinæ ceea ce este dreptul lor. Existenfla lor trebuie asiguratæ. Cel puternic
are dreptate“ (apud 86, 1997, p. 104). Astfel, orientarea lui Hitler spre ræzboi în vara anului
1939 era inexorabilæ.
În ceea ce priveøte Moscova, iatæ pærerea unui autor avizat, francezul André Fontaine:
„Au continuat øi continuæ sæ se formuleze diverse pæreri în legæturæ cu intenfliile reale ale URSS
în toatæ aceastæ perioadæ. Ele par totuøi clare. Cele douæ teze — a unui Stalin care ar fi încercat
în van sæ se înfleleagæ cu Aliaflii sau a unui Stalin care ar fi fost de mult timp în cârdæøie cu
Hitler — sunt la fel de tendenflioase. Neavând preferinflæ nici pentru unii, nici pentru alflii, el a
cæutat pânæ în ultimul minut soluflia cea mai bunæ øi cea mai puflin periculoasæ pentru el. Sceptic
—ca øi Führerul — privind voinfla de a se bate a occidentalilor, convins — nu færæ motiv —
cæ aceøtia erau profund ostili faflæ de tot ceea ce reprezenta el, dorind prea puflin sæ°øi angajeze
flara în ræzboi, dacæ putea sæ°l evite sau cel puflin sæ°l amâne, i°a abandonat când a venit timpul
færæ cea mai micæ jenæ. Se va explica cu multæ simplitate în fafla lui Churchill în august 1942:
Avusesem impresia — îi va spune el — cæ guvernul britanic øi guvernul francez nu erau hotærâte
sæ intre în ræzboi, dacæ Polonia era atacatæ, dar cæ ele sperau cæ alinierea diplomaticæ a Marii
Britanii, Franflei øi Rusiei îl va înfrâna pe Hitler. Eram siguri, în ceea ce ne priveøte, cæ nu va
ieøi nimic“ (69, 1992, pp. 147°148).
Un autor nu mai puflin avizat, anume istoricul englez A. J. P. Taylor, scria înainte de Fontaine:
„Rusia Sovieticæ urmærea securitatea în Europa, nu cucerirea; øi este suprinzætor cæ ea nu a cæutat°o
mai de vreme printr°o înflelegere cu Germania. Explicaflia este la îndemânæ: oamenii de stat
sovietici s°au temut de puterea Germaniei øi n°au avut încredere în Hitler. Alianfla cu puterile
vestice le°a apærut a fi un curs mai sigur, atâta vreme cât o astfel de alianflæ ar fi întærit securitatea
pentru Rusia Sovieticæ øi n°ar fi presuspus, pur øi simplu, o obligaflie sporitæ de a sprijini o Polonie
care nu dorea sæ fie sprijinitæ. În condiflii când lipseøte o evidenflæ contraræ…noi putem cu siguranflæ
sæ presupunem cæ guvernul sovietic s°a întors înspre Germania numai atunci când o astfel de
alianflæ [cu Vestul — C.V.] s°a dovedit imposibilæ“ (171, 1961, p. 233).
PARTEA TREIA:
DE LA DIPLOMAfiIA RÆZBOIULUI,
LA DIPLOMAfiIA PÆCII
CAP. XII.
DIPLOMAfiIA SUB ØOCUL „RÆZBOIULUI FULGER“
Între 1939°1945, omenirea a træit cea mai teribilæ conflagraflie cunoscutæ de istorie: cel
de°al Doilea Ræzboi Mondial. În ostilitæfli au fost atrase 61 de state, cu 1,7 miliarde locuitori
(3/4 din populaflia globului). Operafliile militare s°au desfæøurat pe teritoriul a 40 de state din
Europa, Africa øi Asia, iar cele navale s°au extins, practic, în întregul ocean planetar, cu
concentræri deosebite în Atlantic øi în Pacific. Statele beligerante au mobilizat sub arme øi în
deservirea fronturilor cca 110 000 000 oameni. Numærul victimelor s°a ridicat la 40°50 milioane,
peste jumætate din acestea fiind din rândul civililor, iar suferinflele umane øi distrugerile de
ræzboi au sfidat orice precedent. Numai în lagærele de concentrare au fost exterminafli peste
12 000 000 oameni, alte zeci de milioane de oameni fiind obligafli sæ presteze muncæ forflatæ,
iar sute de milioane sæ suporte ocupaflia stræinæ.
În anii ræzboiului, relafliile internaflionale øi acfliunile diplomatice au luat dimensiuni øi au
cunoscut intensitæfli neatinse pânæ atunci. Pactul Tripartit (27 septembrie 1940), încheiat între
Germania, Italia øi Japonia, la care aderau ulterior o serie de state mai mici, constituia una
dintre taberele beligerante. De cealaltæ parte, se forma Coaliflia Nafliunilor Unite, alcætuitæ din
Marea Britanie, SUA, URSS, China øi alte 22 state (2 ianuarie 1942). Diplomaflia la nivel înalt
ocupa primul loc pe scena politicii mondiale, øefii de state øi de guverne concentrând în mâinile
lor øi sub ræspunderea lor directæ toate marile decizii privind ræzboiul øi pacea. S-au desfæøurat
trei conferinfle „la vârf“ anglo°americano°sovietice (Teheran: 28 noiembrie° 1 decembrie 1943;
Ialta: 4°11 februarie 1945; Potsdam: 17 iulie°2 august 1945), întâlniri la nivel înalt între puterile
Axei, pe de altæ parte, între Washington øi Londra, între Londra øi Moscova, nenumærate contacte
între miniøtrii de Externe, ca øi între alfli membri ai guvernelor din flærile angrenate în conflict.
Problematica acestor acfliuni politico°diplomatice era dedicatæ cu precædere eforturilor de ræzboi,
deplasându°se apoi treptat spre încheierea acestuia øi organizarea raporturilor postbelice, øi
nu în ultimul rând, privea soarta statelor învinse øi relafliile dintre marile puteri învingætoare.
Conferinfla de la Bretton Woods (iunie 1944) ducea la constituirea Bæncii Internaflionale de
Reconstrucflie øi Dezvoltare (Banca Mondialæ) øi a Fondului Monetar Internaflional. Conferinfla
de la Dumbarton Oaks (21 august°28 septembrie 1944) a Miniøtrilor de Externe ai SUA, Marii
152 CONSTANTIN VLAD
Britanii øi URSS punea bazele creærii Organizafliei Nafliunilor Unite, hotærâtæ la Conferinfla
de la San Francisco din 25°aprilie°26 iunie 1945, cu participarea reprezentanflilor a 50 de state.
Din aceastæ problematicæ, capitolul de faflæ îøi propune sæ examineze acele acfliuni, eveni-
mente, momente, care aveau cel mai mare impact asupra raporturilor internaflionale øi
diplomafliei, aflate sub semnul ræzboiului øi cuceririi pæcii.
Declaraflia de ræzboi adresatæ de Marea Britanie øi Franfla Germaniei, ca efect al atacærii
de cætre aceasta a Poloniei, punea în evidenflæ, brusc øi brutal, adâncimea crizei în care intra
Europa. Va trece însæ ceva timp pentru ca aceastæ crizæ, odatæ declanøatæ, sæ ducæ la gruparea
forflelor care se vor înfrunta pânæ la urmæ în ræzboi. Primele reacflii vor veni din zone îndepærtate:
pe 4 septembrie Japonia, iar pe 5 septembrie Statele Unite fæceau publice poziflii de neutralitate
faflæ de conflictul european. Pe 19 octombrie, flærile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca øi
Finlanda adoptau aceeaøi poziflie de neutralitate. Doar Canada, dominion englez, declara ræzboi
Germaniei. Un interesant episod, cu importante efecte postbelice, se petrecea în India. Viceregele
Indiei, lordul Linlithgow, færæ sæ consulte liderii locali, anunfla cæ India se aflæ în ræzboi. Cea
mai mare formafliune politicæ, Partidul Congresului, format din hinduøi øi avându°l în frunte
pe Mahatma Gandhi, era împotriva sprijinirii Marii Britanii în ræzboi øi, în general, pentru o
eventualæ participare a Indiei la ræzboi doar ca stat independent, nu în calitate de dominion
britanic. Dimpotrivæ, Liga Musulmanæ, al doilea partid ca pondere, sprijinea participarea flærii
la ræzboi, în speranfla cæ Londra va fi în favoarea creærii statului musulman separat øi independent
pe teritoriul indian. Aceste poziflii aveau sæ cântæreascæ în desfæøurarea evenimentelor dramatice
din 1947, când India devenea independentæ, iar musulmanii indieni constituiau Pakistanul (65,
1996, p. 66).
O poziflie neutræ faflæ de statele beligerante va adopta øi România, pe 6 septembrie. Aceastæ
poziflie nu contravenea alianflei româno°polone, care prevedea asistenfla mutualæ între cele douæ
flæri pentru cazul unei agresiuni din Est. Mai mult, România, deøi va avea de înfruntat presiunile
øi protestele repetate ale Reichului, va acorda Poloniei întregul sprijin ce°i era în putinflæ. Încæ
din 26 august guvernul român va ræspunde pozitiv solicitærii Varøoviei de a permite tranzitul
materialelor de ræzboi destinate Poloniei, stabilind portul Galafli pentru efectuarea unui astfel
de tranzit. Pe 1 septembrie autoritæflile româneøti acordau drept de tranzit pentru o importantæ
cantitate de arme, inclus avioane, însoflite de ofifleri britanici. Pe 2 septembrie guvernul român
intervenea pe lângæ autoritæflile turce øi obflinea asentimentul acestora pentru aprovizionarea
armatei poloneze cu material de ræzboi prin Strâmtori, via România. Pe 12 septembrie, rezerva
de aur a Bæncii Naflionale a Poloniei era încærcatæ în portul Constanfla pe un vas englez. Pe
17°18 septembrie preøedintele, membrii guvernului øi marele stat major polonez treceau granifla
în România. Dupæ înfrângerea Poloniei, cca 100 000 refugiafli, cei mai mulfli militari, gæseau
adæpost în România, majoritatea lor plecând ulterior în alte flæri, cu sprijinul autoritæflilor
româneøti. Dupæ 1 septembrie 1939, România acfliona pentru constituirea unui bloc al neutrilor.
Propunerile româneøti în aceastæ privinflæ (138, 1988, p. 1526) preconizau neutralitatea
desævârøitæ în cadrul conflictului în desfæøurare, neagresiune între statele blocului neutrilor,
neutralitate binevoitoare faflæ de un stat membru al blocului obiect al unei agresiuni externe,
contacte øi consultæri sistematice între statele paticipante la un astfel de bloc. Inifliativa

româneascæ viza statele Înflelegerii Balcanice, dar øi Italia, Bulgaria øi Ungaria. Marea Britanie
øi Franfla sprijineau ideea României, mai ales având în vedere perspectiva menflinerii neutralitæflii
Italiei. Pentru moment, URSS era favorabilæ neutralitæflii statelor balcanice. Interesatæ ca în
Balcani sæ fie liniøte în timpul campaniei sale în Polonia, Germania nu va fi împotriva tentativei
româneøti. Dupæ încheierea acestei campanii însæ, ea va acfliona pentru prevenirea constituirii
oricærei grupæri de state ce nu s°ar fi aflat sub influenfla sa. Întærindu°øi legæturile mai ales cu
Ungaria øi Bulgaria, precum øi prin presiuni asupra unor state din Înflelegerea Balcanicæ,
Germania va torpila în final inifliativa formærii unui bloc al neutrilor.
Cotropirea Poloniei corespundea exact ideii de „ræzboi fulger“. În ciuda rezistenflei eroice
a armatei poloneze, superioritatea militaræ a Germaniei îøi spunea cuvântul. La 17 septembrie,
trupele germane începeau asaltul Varøoviei. Era momentul în care, dinspre est, interveneau
øi trupele ruseøti, care ocupau teritoriile pânæ la fosta Linie Curzon. Pe 27 septembrie Varøovia
capitula.
Polonia s°a aflat singuræ în fafla agresiunii. Încæ de la întâlnirea cu conducætorii militari
din 23 mai 1939, evocatæ în capitolul precedent, Hitler îi avertizase pe aceøtia: sæ nu væ aøteptafli
la o reeditare pur øi simplu a problemei cehe; de astæ datæ, domnilor, va fi ræzboi (111, 1988,
p. 34). Într°adevær, dupæ atacarea Poloniei, Marea Britanie øi Franfla intrau în ræzboi. Totuøi,
aliaflii Varøoviei nu au fæcut, practic, nimic pentru a împiedica præbuøirea Poloniei, cu toate
cæ øi unul øi celælalt îi acordaseræ garanflii de securitate, iar Marea Britanie încheiase chiar un
tratat de asistenflæ mutualæ cu statul polonez. Armata francezæ întreprindea o incursiune în
regiunea Saar, dar se oprea în fafla liniei germane de apærare Siegfried. Kissinger øi istoricul
francez Jacques de Launay au cuvinte aspre pentru a caracteriza inactivitatea Aliaflilor, ultimul
citând mærturii edificatoare aparflinând unora dintre cæpeteniile militare ale celui de°al Treilea
Reich, feldmareøalul Keitel øi generalul Jodl:
„În vreme ce armata germanæ a zdrobit Polonia în mai puflin de o lunæ, forflele franceze, aflate
faflæ în faflæ doar cu câteva divizii germane inferioare numeric, au asistat pasiv din spatele Liniei
Maginot. A urmat o perioadæ bine etichetatæ drept «ræzboiul ciudat»“ (109, 1998, p. 320). „Am
avut 25 de divizii în Vest, în timpul campaniei împotriva Poloniei, afirma Keitel. Dacæ Aliaflii
ar fi atacat, n°am fi putut sæ le opunem decât un simulacru de rezistenflæ“. „Am evitat catastrofa,
va afirma øi Jodl, numai datoritæ inacfliunii celor 110 divizii Aliate în confruntarea cu cele 25 de
divizii ale noastre în Vest“ (apud 111, 1988, p. 70).
Înaintarea sovieticæ pânæ la Linia Curzon era o primæ punere în practicæ a prevederilor
protocolului secret la acordul Robbentrop°Molotov. Urmau la rând fiærile Baltice. Sub presiunea
Moscovei, pe 28 septembrie 1939 era semnat tratatul de ajutor mutual între URSS øi Estonia,
pe 5 octombrie tratatul de asistenflæ mutualæ între URSS øi Letonia, iar pe 10 octombrie un
tratat similar sovietic cu Lituania. Potrivit acestor acorduri, forflele armate sovietice dobân-
deau baze militare în poziflii cheie pe teritoriul celor trei state.
154 CONSTANTIN VLAD
Între timp, la 28 septembrie, Ribbentrop venea din nou în vizitæ la Moscova. Molotov îi
va propune ca partea centralæ a Poloniei care, potrivit înflelegerii anterioare, intra în sfera de
influenflæ sovieticæ, sæ revinæ Germaniei, Berlinul renunflând în schimb la Lituania, aceasta
urmând sæ facæ parte din sfera de influenflæ ruseascæ. Înflelegerea se va perfecta færæ dificultæfli,
dupæ ce Ribbentrop a obflinut aprobarea lui Hitler. Cu prilejul aceleiaøi vizite, s-a încheiat øi
un tratat de prietenie øi cooperare sovieto°german.
Marea Britanie va încerca sæ împiedice alæturarea URSS la ræzboi, de partea Germaniei.
În noiembrie 1939, Churchill declara cæ, din punct de vedere sovietic, pærea firesc ca URSS
sæ profite de situaflia prezentæ „pentru a recâøtiga o parte din teritoriul pe care°l pierduse Rusia
în urma ultimului ræzboi, la începutul cæruia fusese aliata Franflei øi Marii Britanii“ (apud 83,
1993, p. 90). El opinia cæ Finlanda ar fi trebuit sæ facæ concesii Kremlinului, întrucât prezenfla
URSS în zonæ era de naturæ sæ limiteze influenfla germanæ. Cabinetul britanic nu°øi însuøea
aceste opinii, dar era în favoarea unei „noi abordæri prudente“ a Moscovei, cu preocuparea de
a izola Germania de URSS. Sir William Strang, care condusese un timp delegaflia englezæ la
negocierile tripartite din vara anului 1939 sublinia în acest sens cæ „pericolul care trebuie evitat
este orientarea Germaniei spre boløevism øi spre o alianflæ cu Rusia, cu sau færæ Hitler. Cea
mai bunæ soluflie ar fi o Germanie denazificatæ, slæbitæ færæ a fi strivitæ, care pierde din teritorii
sau în orice caz din influenflæ, în Europa de Est, în favoarea Rusiei, øi care sæ formeze o Alianflæ
a celor Patru Puteri, împreunæ ccu Marea Britanie, Franfla øi Italia, pentru apærarea Europei
Occidentale“ (apud 83, 1993, p. 92). Dupæ cum se vede, ideea Pactului celor 4 nu murise încæ;
mai mult, ea servea într°un fel la definirea unor posibile obiective ale ræzboiului, din perspectiva
Londrei. Asemenea idei, afirmate la Foreign Office, dar exprimând pæreri deloc izolate în rândul
factorilor guvernanfli britanici, se dovedeau curând doar iluzii. Germania îøi urma cursul sæu
în ræzboi, iar relafliile dintre Berlin øi Moscova aveau o dinamicæ ce nu se întâlnea cu opiniile
Londrei.
În Est, urma la rând Finlanda. Pe 12 octombrie 1939, Moscova propunea guvernului de
la Helsinki încheierea unui tratat de asistenflæ mutualæ, în baza cæruia solicita facilitæfli în forma
unor baze militare ruseøti pe teritoriul finlandez. Finlanda va rezista însæ acestor pretenflii. Drept
urmare, pe 30 noiembrie trupele ruseøti atacau „flara celor o mie de lacuri“. Contrar aøteptærilor
Moscovei, Finlanda va rezista eroic, stârnind un val internaflional de simpatie. Ca efect, pe 14
decembrie Consiliul Societæflii Nafliunilor excludea URSS din Ligæ; un rol activ în determi-
narea membrilor Consiliului sæ ia aceastæ decizie revenea ambasadorului american la Paris,
William C. Bullitt; Kremlinul nu va uita aceasta øi, atunci când se va negocia constituirea
Organizafliei Nafliunilor Unite, va insista pentru acceptarea dreptului de veto al marilor puteri
în cadrul organizafliei. Franfla øi Marea Britanie îøi declarau sprijinul pentru Finlanda. Vor plænui
trimiterea unui corp expediflionar care, pe de o parte, ar fi ajutat Finlanda, iar, pe de alta, ar
fi tæiat drumul aprovizionærii Germaniei cu minereu de fier suedez. Cum acest corp expediflionar
ar fi trebuit sæ treacæ peste teritoriile norvegian øi suedez, ideea ræmânea færæ obiect, flærile
nordice declarându°øi neutralitatea faflæ de conflictul fino°sovietic. Ca alternativæ, Parisul, sprijinit
cu rezerve de cætre Londra, începea pregætiri pentru atacarea Caucazului de nord. Privite în
perspectivæ istoricæ, asemenea planuri, în condiflii când Franfla øi Marea Britanie se aflau în
ræzboi cu Germania, apar neverosimile, chiar ridicole. Se pare, totuøi, cæ Moscova le lua în
serios, ceea ce ducea în final la încheierea pæcii între URSS øi Finlanda, pe 12 martie 1940.
Potrivit tratatului de pace, URSS obflinea întregul istm al Careliei, unele porfliuni din zona arcticæ,
precum øi concesionarea pentru 30 de ani a portului Hangö, important punct militar în golful
finic. Prin aceste expansiuni teritoriale, Rusia sovieticæ realiza îndepærtarea spre vest a graniflei
sale in dreptul Leningrad°ului øi portului Murmansk. Planurile franco°engleze de lovire a
Caucazului nu vor fi însæ abandonate dupæ încheierea pæcii fino°sovietice. Pe 28 martie
Comandamentul Suprem Aliat de ræzboi (organism mixt franco°englez) încæ examina aceastæ
posibilitate. Aceste planuri vor fi însæ date peste cap de evenimente: pe 9 aprilie 1940, germanii
invadau Danemarca øi debarcau în Norvegia. „Ræzboiul ciudat“ lua sfârøit: începea campania
din Vest.
Pretextul era la îndemânæ: pe 17 februarie 1940 cruciøætorul german „Altmark“, la bordul
cæruia se aflau 300 de prizonieri britanici, va forfla blocada englezæ øi va naviga de°a lungul
coastelor norvegiene. Informat, Churchill ordona ca vasul respectiv sæ fie forflat sæ acosteze,
ceea ce øi obflinea distrugætorul englez Cossak. Prizonierii erau eliberafli øi transportafli în Anglia.
Prin aceastæ acfliune, Marea Britanie încælca neutralitatea Norvegiei. Concluzia afirmatæ public
de cætre Berlin: Norvegia nu este capabilæ sæ°øi protejeze neutralitatea; acelaøi lucru ar fi fost
valabil øi pentru Danemarca. Deci, Germania trebuia sæ ia asupra ei aceastæ protecflie…Cauzele
reale sunt, desigur, altele: aflate în ræzboi, Marea Britanie øi Germania îøi vor disputa supremaflia
în zona nordicæ. În ceea ce o priveøte, Londra va considera cæ o prezenflæ militaræ în Norvegia
devenea un punct°cheie în aplicarea blocadei împotriva Germaniei. Va lua în calcul o asemenea
acfliune încæ din septembrie 1939, dar va ezita s°o întreprindæ. Hitler va cunoaøte intenfliile
britanice øi va fixa ca obiectiv sæ ajungæ în Norvegia înaintea englezilor, sæ asigure libertatea
de miøcare a flotei germane în zonæ øi fluxul de minereu de fier suedez cætre Germania (111,
1988, p. 62). În decembrie 1939, cancelarul german cerea conducerii armatei sæ pregæteascæ
un plan de invadare a Norvegiei, cu sau færæ værsare de sânge. În martie 1940 toate pregætirile
erau terminate. Trupele germane invadau, începând cu 9 aprilie, Danemarca øi, simultan,
debarcau în Norvegia. Danemarca va ceda færæ luptæ, dar Norvegia se va apæra. La cererea
sa, Anglia øi Franfla trimiteau la mijlocul lunii aprilie un corp expediflionar. Dar germanii vor
învinge rezistenfla norvegianæ øi vor obliga trupele engleze øi franceze sæ se retragæ. Pe 10 iunie,
guvernul norvegian semna capitularea. Neutralitatea Danemarcei øi Norvegiei intra sub
„protecflia“ Reichului.
Pe 9 mai 1940, dupæ eøecul expedifliei anglo°franceze în Norvegia, Chamberlain demisiona;
pe 10 mai, funcflia de premier al Marii Britanii o prelua energicul Winston Churchill. Era chiar
în ziua când, în zori, trupele germane treceau frontierele cu Olanda, Belgia øi Luxemburgul.
La câteva ore dupæ atac, ambasadorii germani comunicau în capitalele celor trei flæri cæ motivul
ræzboiului consta în nerespectarea de cætre acestea a neutralitæflii, ceea ce era în întregime fals.
În aceeaøi zi, trupele franceze øi cele engleze staflionate în Franfla treceau frontiera belgianæ
øi angajau luptele cu cele germane. Începea, deci, øi bætælia pentru Franfla. Întreaga campanie
156 CONSTANTIN VLAD
va fi însæ scurtæ. Pe 14 mai armata olandezæ se preda, iar pe 28 mai Belgia accepta capitularea
necondiflionatæ. În fafla înaintærii rapide a forflelor germane, pe 26 mai Amiralitatea britanicæ
începea evacuarea trupelor engleze prinse, împreunæ cu unitæfli franceze, în punga de la
Dunkerque, operafliune care va dura nouæ zile. Acestea erau condifliile în care, în urma unor
contacte între Hitler øi Mussolini — ultimul temându°se cæ Italia nu va beneficia de rezultatele
victorilor surprinzætoare obflinute de Germania — Roma declara, pe 10 iunie, ræzboi Franflei
øi Marii Britanii. La 14 iunie germanii intrau în Paris. Franfla cerea ajutor Statelor Unite, cerere
respinsæ însæ de Washington. Pe 16 iunie guvernul francez condus de Paul Reynaud demisiona,
mareøalul Pétain fiind desemnat prim°ministru. Noul guvern francez încheia armistifliul cu
Germania pe 22 iunie la Rothondes, lângæ Compiègne; „simbolistica“ continua: armistifliul
era semnat în acelaøi vagon în care se consemnase înfrângerea Germaniai în 1918. Conform
termenilor armistifliului, armata francezæ urma sæ fie demobilizatæ, douæ treimi din teritoriul
flærii deveneau zonæ de ocupaflie unde staflionau ca trupe de ocupaflie 400 000 militari germani;
restul de o treime din teritoriu, situat în partea de sud, ræmânea sub administraflia guvernului
francez, ce se instala la Vichy. Astfel, Franfla, marea putere care dominase atâta timp Europa
øi încercase chiar sæ°øi impunæ supremaflia asupra continentului, posesoare a unui întins imperiu
colonial, era zdrobitæ de cætre Germania în mai puflin de øase sæptæmâni. Generalul Charles
de Gaulle lansa pe 18 iunie de la Londra Apelul adresat francezilor în vederea continuærii
luptei contra Germaniei naziste. La 28 iunie, guvernul britanic îl recunoøtea pe de Gaulle drept
conducætor al miøcærii „Franfla Liberæ“. În replicæ, guvernul francez de la Vichy rupea relafliile
diplomatice cu Marea Britanie. O datæ ce steagul cu svasticæ flutura pe Arcul de Triumf din
Paris, o primæ mare etapæ a campaniei din Vest se încheia.
Victoria atât de rapidæ a Germaniei constituia o mare surprizæ pentru Moscova, care conta
pe un ræzboi de duratæ între Axæ øi democrafliile occidentale; se spune cæ Stalin întâmpina fiecare
reuøitæ germanæ cu un potop de înjuræturi. În noile condiflii, URSS accelera punerea în practicæ
a prevederilor protocolului secret la pactul Ribbentrop°Molotov. În urma unor ultimatumuri,
între 17 øi 23 iunie fiærile Baltice erau anexate øi transformate rapid în republici sovietice. Mæsura
provoca o declaraflie usturætoare a Washingtonului, datæ publicitæflii pe 23 iulie 1940: „Statele
Unite sunt împotriva oricæror acfliuni de jaf, indiferent dacæ acestea se realizeazæ prin forfla
armatæ sau prin ameninflæri. Nafliunile mici au nevoie de protecflia legii, færæ de care fundamentul
însuøi al civilizaflei moderne nu poate dæinui“ (apud 83, 1993, p. 105°106). Administraflia
americanæ menflinea recunoaøterea diplomaticæ a Statelor Baltice øi bloca averile deflinute de
aceste state în America, poziflie pe care SUA o vor menfline cu consecvenflæ atât în timpul
ræzboiului, când vor colabora cu URSS, cât øi de-a lungul Ræzboiului Rece, când se vor afla
într°o confruntare totalæ cu aceasta.
Victoriile Germaniei în Europa de vest puneau România într°o situaflie gravæ. De fapt, începea
calvarul României din vara anului 1940. Pe 26 iunie, guvernul sovietic adresa urmætoarea notæ
ultimativæ guvernului de la Bucureøti: „Guvernul URSS propune guvernului regal al României:
1. Sæ înapoieze cu orice prefl Uniunii Sovietice, Basarabia; 2. Sæ transmitæ Uniunii Sovietice
partea de nord a Bucovinei“. Guvernul sovietic aøteaptæ ræspuns în decursul zilei de 27 iunie
(41, 1, 1991, p. 154). Cu câteva zile înainte, Molotov îl informase pe Schulenburg cæ guvernul
sovietic avea sæ cearæ României cedarea Basarabiei øi Bucovinei, în caz de refuz fiind hotærât
sæ recurgæ la forflæ. Hitler îi va aminti iritat lui Stalin cæ Bucovina nu figura în protocolul secret;
Moscova îøi reducea pretenfliile la Bucovina de nord, dar declara cæ nu renunflæ decât temporar
la partea de sud a Bucovinei. În fafla notei sovietice, România se adresa Germaniei; era îndemnatæ
sæ fie de acord cu cererea sovieticæ. Acelaøi îndemn va veni de la Roma øi din capitalele statelor
partenere ale României în Înflelegerea Balcanicæ: Iugoslavia, Grecia, Turcia. La 27 iunie,
guvernul român ræspundea notei sovietice, declarând „cæ este gata sæ procedeze imediat øi în
spiritul cel mai larg la discuflia amicalæ øi de comun acord a tuturor propunerilor emanând de
la guvernul sovietic. În consecinflæ, guvernul român cere guvernului sovietic sæ binevoiascæ
a indica locul øi data ce doreøte sæ fixeze în acest scop“; era o încercare disperatæ de a amâna
inevitabilul. Ræspunsul guvernului sovietic, dat pe 28 iunie, nu læsa însæ loc pentru nici o
speranflæ: Moscova cerea evacuarea Basarabiei øi Bucovinei de nord în termen de patru zile;
ca øi prima notæ, ræspunsul era un ultimatum, prin conflinut øi prin condifliile impuse. În termenul
cerut de Moscova, adicæ în aceeaøi zi: 28 iunie, guvernul român declara cæ „pentru a evita
gravele urmæri pe care le°ar avea recurgerea la forflæ øi deschiderea ostilitæflilor în aceastæ parte
a Europei, se vede silit sæ primeascæ condifliile de evacuare specificate în ræspunsul sovietic“
(28, 1986, p. 235). Astfel, izolatæ politiceøte, ræmasæ færæ aliafli, România ceda un teritoriu de
500 762 km patrafli, cu o populaflie de 3,9 milioane locuitori, formatæ în marea lor majoritate
din români. În baza hærflii sovietice ataøatæ la nota ultimativæ din 26 iunie, era anexat øi
flinutul Herfla, care nu aparflinuse niciodatæ de Basarabia øi Bucovina, ci fusese parte a Vechiului
Regat.
În felul acesta, înainte de a se împlini un an de la încheierea pactului Ribbentrop°Molotov,
prevederile anexei secrete a acestuia erau înfæptuite. „Sfera de influenflæ“ øi „interesul“ sovietic
deveniseræ ocupaflie ruseascæ într°o largæ parte a Poloniei, în fiærile Baltice øi în Basarabia øi
Bucovina de nord; în felul acesta, cum se exprima A. Fontaine, linia de demarcaflie prevæzutæ
în protocolul secret la pactul din 23 august 1939, linie esenflialmente de ordin strategic, era
transformatæ în frontiere politico°statale (65, 1992, p. 160). Or, dacæ teritoriile foste poloneze
pânæ la Linia Curzon erau locuite în principal de ucraineni øi bieloruøi, fiærile Baltice arætau
din punct de vedere etnic total diferite de popoarele slave vecine. Ele fæcuseræ obiectul ciocnirilor
de interese øi ocupafliilor succesive din partea Poloniei, Suediei, Rusiei, dar în final Conferinfla
de pace de la Paris consacrase independenfla lor statalæ. Finlanda øi Basarabia fuseseræ ocupate
de Imperiul flarist în 1809, respectiv în 1812. Finlanda, care rezistase prin ræzboi, reuøise sæ
se menflinæ ca stat, cedând o parte din teritoriu øi acceptând prezenfla ruseascæ la Hangö. România
pierdea pentru a doua oaræ, færæ luptæ, Basarabia. Acest strævechi pæmânt românesc fusese
rupt de la Moldova de cætre Imperiul flarist, în urma ræzboiului ruso°otoman øi cu asentimentul
lui Napoleon. În 1940 Rusia sovieticæ îl smulgea de la România, sub ameninflarea cu forfla øi
cu aprobarea Germaniei hitleriste. Italia, care semnase øi ratificase tratatul de la Paris din
octombrie 1920 prin care se aproba unirea Basarabiei cu România — hotærâtæ de Sfatul fiærii
de la Chiøinæu — îndemna Bucureøtii sæ cedeze pretenfliilor ruseøti. Marea Britanie, øi ea
158 CONSTANTIN VLAD
semnataræ a Tratatului din 1920 øi care, în plus, îi acordase garanflii de securitate pe 13 aprilie
1939, nu schifla nici un gest în apærarea României.
Dar calvarul statului român avea sæ continue. Cu fiecare avans al Germaniei, revendicærile
faflæ de România din partea statelor revizioniste deveneau tot mai fæfliøe, fiind încurajate øi
sprijinite de cætre Berlin, Roma øi Moscova. În august 1939, Ungaria avusese aprobarea Ger-
maniei pentru a respinge propunerea României de încheiere a unui pact de neagresiune
româno°maghiar. În ianuarie 1940 la Roma se desfæøurau convorbiri italo°ungare, în cadrul
cærora Italia promitea sprijin pentru revendicærile maghiare faflæ de România. Molotov îi declara
unui diplomat maghiar la Moscova cæ URSS consideræ întemeiate pretenfliile Ungariei faflæ
de România øi cæ, „în cazul convocærii unei conferinfle internaflionale, la care s°ar pune problema
revendicærilor Ungariei faflæ de România“, URSS va sprijini Ungaria (44, 2002, p. 123).
La 28 mai 1940, în plinæ ofensivæ germanæ în Vest, România începea sæ tatoneze posibilitæflile
apropierii de Germania. În acest context, între România øi Germania se încheiau acordul petrol
contra armament øi un acord al cerealelor, iar la 1 iulie 1940 România renunfla la garanfliile
acordate unilateral de cætre Franfla øi Marea Britanie; regele Carol al II°lea solicita lui Hitler
trimiterea unei misiuni militare øi garanflii pentru România. Grigore Gafencu, adept al neutra-
litæflii, era înlocuit din funcflia de ministru de Externe cu Ion Gigurtu, progerman, care devenea
repede prim°ministru. Berlinul condifliona însæ orice îmbunætæflire a relafliilor româno°germane
de satisfacerea de cætre România a revendicærilor teritoriale maghiare øi bulgare. Pierderea
Basarabiei øi Bucovinei de nord avea sæ încurajeze øi mai mult pretenfliile revizioniste. Ungaria
se pregætea fæfliø pentru o încercare de forflæ cu România. Sprijinind Budapesta, Germania se
temea totodatæ cæ un conflict armat româno°ungar ar fi putut pune în pericol aprovizionarea
sa cu petrol românesc. Pe 15 iulie, într°o scrisoare plinæ de acuzaflii øi ameninflæri adresatæ lui
Carol al II°lea, Hitler cerea României într°un mod ultimativ sæ se alæture definitiv liniei politice
a Germaniei øi sæ soluflioneze în mod satisfæcætor revendicærile teritoriale din partea Ungariei
øi Bulgariei. Apoi, pe 26 iulie la Salzburg aveau loc convorbiri între Hitler øi Ribbentrop, pe
de o parte, øi I. Gigurtu øi M. Manoilescu, primul ministru øi, respectiv, ministrul de Externe
al României. Germania cerea imperativ Bucureøtilor sæ poarte neîntârziat negocieri cu Ungaria
în legæturæ cu pretenfliile teritoriale ale acesteia din urmæ. Asemenea negocieri se desfæøurau
la Turnu Severin între 16°24 august. Ungaria va pretinde mai mult de jumætate din Transilvania.
Delegaflia românæ va fi favorabilæ schimbului de populaflie între cele douæ flæri, cu mici rectificæri
de frontieræ. Tratativele eøuau. Simultan, la Craiova aveau loc între 19 august°7 septembrie
negocieri româno°bulgare în legæturæ cu revendicærile Bulgariei faflæ de România. Pe 26 august,
Hitler decidea ca puterile Axei sæ „arbitreze“ în problema cererilor maghiare faflæ de România;
delegafliile Ungariei øi României erau convocate la Viena pentru 29 august. A doua zi, Hitler
øi consilierii sæi stabileau pe hartæ teritoriul pe care România urma sæ°l cedeze Ungariei. În
palatul Belvedere, Ribbentrop øi Ciano aveau sæ facæ presiuni asupra lui Manoilescu spre a
impune „arbitrajul“. La Bucureøti, Consiliul de coroanæ accepta dictatul germano°italian. Astfel,
43 492 km. pætrafli øi o populaflie de 2 667 000 locuitori din Ardealul de nord, în majoritate
români, treceau la Ungaria. Germania øi Italia garantau noile granifle ale României. Textul
garanfliei, înmânat lui Manoilescu de cei doi „arbitri“, era urmætorul: „În numele øi din ordinul
guvernului german (italian), am onoarea de a comunica Excelenflei Voastre cæ Germania øi
Italia îøi asumæ, cu începere din ziua de astæzi, garanflia de inviolabilitate øi integritate a statului
român“ (apud 44, 2002, p. 125). Iatæ cum descrie contele Ciano momentul „arbitrajului“:
„29 august: Hotærâm, împreunæ cu Ribbentrop, sæ rezolvæm problema printr°un arbitraj…
Ungurii acceptæ în cursul dupæ amiezii. Românii ne vor face sæ aøteptæm ræspunsul pânæ la
patru dimineafla. 30 august: Ceremonia semnærii la Palatul Belvedere. Ungurii, væzând harta
geograficæ, nu mai pot de bucurie. Apoi se aude un zgomot. Este vorba de Manoilescu, care
s°a præbuøit pe masæ, leøinat. Medici, masaje, ulei camforat. Îøi revine, dar acuzæ lovitura“.
Apoi, pe 31 august Ciano se afla cu Ribbentrop la vânætoare, satisfæcufli de ceea ce fæcuseræ.
În ziua urmætoare, îl informa pe Mussolini despre hotærârea de la Viena: Ducele va fi mulflumit
de rezultat… (35, pp. 221°222). La 5 septembrie, guvernul Marii Britanii dædea o declaraflie
oficialæ prin care nu recunoøtea efectele „arbitrajului“ de la Viena în problema Ardealului.
Pe de altæ parte, pe 7 septembrie se încheia un acord de frontieræ româno°bulgar, care prevedea
cedarea Cadrilaterului cætre Bulgaria.
„La începutul lunii septembrie 1940, România Mare încetase sæ existe. Clasa politicæ, intratæ
în panicæ, nu a înfleles cæ interesul Germaniei pentru petrolul românesc este o carte de joc
importantæ. Reichul nu era interesat în dezmembrarea României øi a temperat „ardoarea“
revizionistæ a Ungariei øi Bulgariei (la Viena, el a impus Ungariei o soluflie…sub minimum
revendicærilor Budapestei. Dacæ România ar fi rezistat cu armele Uniunii Sovietice, Germania
nu ar fi permis partenerului de la Moscova sæ treacæ Prutul (s°a væzut cæ sudul Bucovinei ne°a
fost salvat de Hitler!). Abandonarea, færæ luptæ, a teritoriului naflional a putut fi o soluflie
pragmaticæ, dar ea a ræmas dezonorantæ“ (43, 1997, p. 379°380).
În condifliile noilor raporturi de forfle în Europa, rapturile teritoriale din 1940 schimbau
destinul României. Pe plan intern, ele împingeau flara spre dictatura militaræ, trecând temporar
prin regimul unui stat legionar. Pe plan internaflional, ele transformau România într°un satelit
al Germaniei. Încercærile de înlæturare a nedreptæflilor impuse României în 1940 vor cunoaøte
momente dramatice. Hitler va folosi problema Transilvaniei ca un instrument pentru a menfline
atât România, cât øi Ungaria în tabæra Germaniei. Numai încheierea ræzboiului, în condiflii
când România, începând cu 23 august 1944, lupta de partea Coalifliei antihitleriste, va înlætura
efectele Dictatului de la Viena. Basarabia øi nordul Bucovinei vor fi eliberate cu arma în mânæ
doar pentru scurt timp. Moscova, învingætoare în ræzboi, va impune prin convenflia de armistifliu
dintre România øi Nafliunile Unite din 12 septembrie 1944 øi prin tratatul de pace de la Paris
din februarie 1947 reîncorporarea lor în URSS. De abia destræmarea Uniunii Sovietice va permite
ca Moldova dintre Prut øi Nistru sæ°øi dobândeascæ independenfla. Cele trei judefle din sudul
Basarabiei nu vor intra însæ în componenfla Republicii Moldova, ci în aceea a Ucrainei, flaræ
care va include øi nordul Bucovinei. Înainte de destræmarea sa, URSS, printr°o hotærâre a
Congresului Deputaflilor Poporului, condamna încheierea protocolului adiflional la Tratatul din
1939 øi a altor înflelegeri semnate cu Germania øi recunoøtea cæ acestea sunt, din punct de
160 CONSTANTIN VLAD
vedere juridic, lipsite de temei øi valabilitate dintru început. La rândul sæu, România, printr°o
declaraflie a Parlamentului, adoptatæ pe 24 iunie 1991, condamna încheierea Pactului
Ribbentrop°Molotov øi respingea în mod categoric consecinflele anexei sale secrete. Totuøi,
unele din aceste consecinfle nu au fost încæ înlæturate. Istoriceøte, anexærile repetate ale
Basarabiei, politica ruseascæ de forflæ øi dictat s°au aflat, de fapt, la originea existenflei în prezent
a douæ state româneøti. România a fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, dar
aceasta nu anuleazæ conøtiinfla unitæflii de neam între românii de pe cele douæ maluri ale Prutului.
Deøi declaræ cæ Pactul Ribbentrop°Molotov este nul øi neavenit de când era semnat, Federaflia
Rusæ, succesoarea URSS, a refuzat menflionarea lui în tratatul ruso°român. Acelaøi subiect a
creat dificultæfli în finalizarea tratatului dintre România øi Republica Moldova. Din pæcate,
autoritæflile române din 1997 au acceptat încheierea tratatului dintre România øi Ucraina, omiflând
menflionarea în textul sæu a pactului din 23 august 1939. Desigur, relafliile României cu Republica
Moldova, cu Ucraina øi cu Federaflia Rusæ sânt bazate pe tratate internaflionale, deci pe principiile
dreptului internaflional, pe care România le respectæ cu strictefle. De aceea, „contenciosul“
provocat de pactul Ribbentrop°Molotov are în prezent mai ales o rezonanflæ istoricæ; el nu poate
fi totuøi ignorat. Condamnarea pactului Ribbentrop°Molotov continuæ sæ aibæ o valoare de
principiu pentru cæ el a devenit un fel de caz°simbol de manifestare a politicii de forflæ øi dictat,
când mari puteri certate cu legea internaflionalæ pot hotærî în mod discreflionar øi brutal de soarta
altor flæri øi popoare.
Dupæ cæderea Franflei, Marea Britanie se afla singuræ în ræzboi cu puterile Axei. Hitler spera
cæ Anglia va ceda, acceptând pacea. Va avansa propuneri în acest sens pe cæi diplomatice
discrete. Apoi, pe 19 iulie 1940, oferea public Londrei încheierea pæcii. Guvernul britanic va
respinge însæ inifliativa Berlinului. Simultan, cælcând pe urmele lui Napoleon, cum va face øi
în iunie 1941, Hitler va ordona începerea pregætirilor de invadare a insulelor britanice. Pe 16
iulie 1940 aceste pregætiri devin proiectul operafliunii Seelöwe (Leul de mare). La 1 august
era semnatæ Directiva nr. 17, care prevedea: aviaflia germanæ trebuie sæ distrugæ aviaflia englezæ
cu toate mijloacele de care dispune. Ofensiva va începe la 6 august øi va fi însoflitæ de o
intensificare a ræzboiului naval. Debarcarea urma sæ aibæ loc dupæ victoria aeronavalæ, adicæ
în jurul datei de 21 septembrie (111, 1988, p. 176). Începea Bætælia Angliei, care se desfæøura
între 8 august øi 31 octombrie 1940. În ciuda atacurilor furibunde ale aviafliei germane, însoflite
de o blocadæ navalæ, Marea Britanie rezista. Germanii sufereau pierderi grele øi cunoøteau
prima înfrângere din ræzboi. Operafliunea Seelöwe a fost amânatæ, apoi abandonatæ.
Încæ din timpul campaniei împotriva Franflei, Londra va începe sæ pregæteascæ o nouæ
deschidere cætre URSS. Pe 18 mai 1940, Cabinetul britanic decidea sæ°l trimitæ pe Sir Stafford
Cripps, om politic de stânga, într°o misiune specialæ la Moscova. Autoritæflile sovietice îøi
declarau acordul sæ°l primeascæ pe Cripps, dar, pentru a menaja susceptibilitæflile Germaniei,
nu ca trimis special, ci ca ambasador la Marii Britani în URSS. Acesta sosea în capitala sovieticæ
în a doua jumætate a lunii iunie 1940, iar pe 1 iulie era primit de Stalin, cæruia îi înmâna un
mesaj al lui Churchill. Între altele, în mesaj se spunea: „La ora actualæ, problema care se pune
întregii Europe — inclusiv celor douæ flæri ale noastre — este de a øti cum vor reacfliona statele
øi popoarele Europei în fafla perspectivei unei hegemonii germane pe întregul continent. Guvernul
Majestæflii Sale este dispus sæ discute în profunzime cu guvernul sovietic oricare din vastele
probleme ridicate de încercarea actualæ a Germasniei de a urmæri în Europa, în etape, un plan
metodic de cuceriri øi absorflie“ (apud 69, 1992, p. 182). Era, færæ îndoialæ, o propunere serioasæ,
care putea deschide o nouæ perspectivæ în raporturile anglo°sovietice în contextul istoric dat.
Voi aræta mai jos ce va face Stalin cu acest mesaj. Aici menflionez cæ, la Moscova øi Londra,
începeau o serie de contacte, în care Marea Britanie încerca sæ°øi apropie Rusia sovieticæ, iar
Moscova cæuta sæ obflinæ aprobarea de cætre Londra a anexiunii fiærilor Baltice. În aceste contacte
apæreau idei care vor cristaliza, în timp, viziunile englezæ øi rusæ privind sferele de influenflæ
în Europa øi în alte zone. Întrucât Foreign Office, dupæ declaraflia din 23 iulie a Departamentului
de Stat privind Statele Baltice, ezita în angajarea unor discuflii serioase cu Moscova în aceastæ
problemæ, Cripps îi scria lui Halifax, pe 4 august 1940: „Statele Unite ale Americii îøi pot
permite sæ se opunæ guvernului sovietic, prin adoptarea unei atitudini morale în problema
integrærii acestor state, dar sunt înclinat sæ cred cæ orice stat important confruntat cu un atac
german, aøa cum se întâmplæ astæzi cu Rusia, ar fi recurs la ocuparea Statelor Baltice înainte
ca Germania sæ le poatæ folosi ca baze de atac“ (apud 83, 1993, p. 107). Erau pæreri personale
ale ambasadorului Cripps, pe care Foreign Office le consemna doar; Londra era totuøi gata
sæ recunoascæ de facto controlul administrativ al ruøilor asupra Statelor Baltice, dar nu øi dreptul
de a pretinde proprietæflile acestora din Marea Britanie. Dupæ încheierea Pactului anti°Komintern
(septembrie 1940) însæ, Cripps primea noi instrucfliuni spre a le comunica Moscovei. Le reproduc
în versiunea istoricului Lloyd C. Gardner pentru cæ ele pun în relief calea sinuoasæ a începuturilor
de drum al Marii Britanii cætre definirea sferelor de influenflæ postbelice:
„Dacæ Moscova promitea sæ pæstreze o neutralitate binevoitoare în locul atitudinii sale favorabile
Axei; dacæ promitea sæ continuie trimiterea de ajutoare în China [în favoarea forflelor naflionaliste
— C.V.]; dacæ era de acord sæ nu atace Turcia sau Iranul în caz cæ acestea ar fi intrat în ræzboi;
dacæ ruøii semnau acordul comercial øi negociau un tratat de neagresiune anglo°sovietic…
Guvernul Majestæflii Sale, dacæ va câøtiga sæzboiul, se va consulta pe larg cu Moscova øi cu
celelalte nafliuni care manifestaseræ aceeaøi neutralitate binevoitoare în privinfla aranjamentelor
postbelice în Europa øi în Asia… Dacæ ruøii acceptau aceste condiflii, Londra promitea sæ nu
formeze dupæ ræzboi nici o alianflæ împotriva Uniunii Sovietice øi sæ recunoascæ, pânæ la consultæri
ulterioare, suveranitatea de facto a URSS asupra Statelor Baltice, Basarabiei, Bucovinei øi a
acelor pærfli ale fostei Polonii aflate în prezent sub control sovietic“ (apud 83, 1993, p. 109).
Prima reacflie a ruøilor: comunicarea cuprinde sugestii de cea mai mare însemnætate. Când
Cripps cerea însæ un ræspuns detaliat, responsabilii Ministerului de Externe moscovit ræmâneau
tæcufli. Cripps nu era primit de Molotov; ambasadorul britanic va înflelege de ce, atunci când
va afla din ziare cæ acesta plecase în vizitæ la Berlin (13°14 noiembrie 1940). Astfel, în ultimile
luni ale anului 1940 øi în primele ale celui urrmætor, raporturile anglo°ruse ajunseseræ într°o
situaflie færæ ieøire: pe de o parte, refuzul Moscovei de a accepta oferta lui Cripps de recunoaøtere
162 CONSTANTIN VLAD
condiflionatæ a anexiunilor ruseøti; pe de alta, refuzul britanicilor de a restitui URSS averea

în aur a Statelor Baltice (83, 1993, p. 113).
În rezistenfla sa faflæ de Germania nazistæ, Marea Britanie primea un sprijin tot mai substanflial
de peste Ocean. Încæ din 4 noiembrie 1939, preøedintele Roosevelt amenda legile neutralitæflii,
astfel încât sæ se permitæ Angliei øi Franflei cumpærarea de armament american, care sæ fie
achitat pe loc øi transportat de cumpærætor (sistemul cash and carry). Acest sistem era util,
dar se va dovedi în curând insuficient. Mæsurile ce°i urmau au marcat treptata pæræsire de cætre
SUA a izolaflionismului — care va stærui totuøi în politica americanæ pânæ la Pearl Harbor.
Sprijinul acordat Marii Britanii reprezenta o investiflie a Americii în propria°i securitate.
Roosevelt, scrie în acest sens Kissinger, a væzut cæ marja de siguranflæ a Americii se îngusta
øi cæ o victorie a puterilor Axei avea sæ o elimine. Mai presus decât orice, el l°a gæsit pe Hitler
a fi duømanul neîmpæcat øi cea mai mare ameninflare faflæ de toate valorile pe care le reprezenta
istoriceøte America. Dupæ præbuøirea Franflei, el a scos tot mai mult în evidenflæ ameninflarea
iminentæ la adresa securitæflii americane. Pentru Roosevelt, Atlanticul avea aceeaøi semnificaflie
pe care o avea Canalul Mânecii pentru oamenii de stat britanici. Vedea un interes naflional
vital în aceea ca Oceanul sæ nu fie dominat de Hitler (109, 1998, p. 353).
În concordanflæ cu aceastæ poziflie de principiu, Statele Unite vor întreprinde o suitæ de acfliuni
care vor crea o dinamicæ ce le va apropia pas cu pas de ræzboi. Pe 3 septembrie 1940, SUA
cedau Marii Britanii 50 distrugætoare, în schimbul primirii în folosinflæ a unui numær de baze
militare engleze în Atlantic. Acest aranjament constituia substanfla unui acord defensiv
anglo°american. În ianuarie°martie 1941 statele majore american øi britanic desfæøurau în secret
convorbiri privind strategia comunæ de ræzboi (Planul ABC°1). Se convenea ca, în cazul unui
ræzboi purtat de cele douæ flæri simultan împotriva Germaniei øi Japoniei, prioritatea s°o aibæ
frontul antigerman. Se exprima astfel chiar de la începutul cooperærii de ræzboi anglo°americane
convingerea lui Roosevelt cæ înfrângerea Germaniei condifliona zdrobirea Japoniei. Pe 11 martie
1941 intra în vigoare legea de împrumut°închiriere (Lend°Lease Act). Legea permitea ca orice
flaræ a cærei apærare era consideratæ vitalæ pentru Statele Unite sæ primeascæ arme øi alte
echipamente øi materiale prin transfer, schimb sau împrumut, dupæ principiul: „sæ stingem
mai întâi incendiul, pompierul va fi plætit mai târziu“ (69, 1992, p. 203). Legea va fi în vigoare
pânæ în august 1945, SUA punând la dispoziflia aliaflilor sæi furnituri de ræzboi în valoare totalæ
de 50,6 miliarde dolari. În aprilie 1941 se încheia cu ministrul danez la Washington — care,
din punct de vedere diplomatic, nu avea nici o împuternicire întrucât Danemarca era ocupatæ
øi nu se constituise un guvern danez în exil — un acord prin care trupele americane se instalau
în Groenlanda. În mai 1941 în SUA era declaratæ starea de urgenflæ pe termen nelimitat; se
decidea închiderea consulatelor germane øi italiene, mæsuræ la care Berlinul øi Roma vor retalia.
Douæ luni mai târziu ræspunzând unei invitaflii a guvernului local, trupele americane aterizau
în Islanda. Færæ aprobarea Congresului, Roosevelt declara apoi întreaga zonæ dintre Islanda
øi coastele americane ca parte a sistemului defensiv al Emisferei vestice. În aceastæ zonæ, vasele
øi avioanele americane aveau ordin sæ semnaleze orice prezenflæ germanæ. S-a ajuns astfel la
situaflia ca un distrugætor american sæ fie torpilat de un submarin german. Ca reacflie, Roosevelt
a ordonat marinei militare americane sæ scufunde orice submarin german sau italian descoperite
în zona defensivæ, care se întindea pânæ în Islanda. Astfel, sub aspect practic, Statele Unite
se aflau în ræzboi pe mare cu puterile Axei.
America lua cursul unui intens program de înarmæri. Avea loc o puternicæ revenire la tradifliile
wilsoniene. Pe 6 ianuarie 1941, în mesajul anual cætre Congres, Roosevelt enunfla cele „Patru
libertæfli“: 1. Libertatea conøtiinflei øi de expresie; 2. Libertatea religioasæ; 3. Libertatea de a
nu suferi de nevoi; 4. Libertatea de a nu suferi de teamæ. Aceste libertæfli vor sta la baza angajærii
SUA în ræzboi øi a formulærii pozifliilor americane faflæ de lumea postbelicæ. Ele vor fi concretizate
øi dezvoltate în Carta Atlanticului semnatæ de Roosevelt øi Churchill pe 14 august 1941, cu
prilejul conferinflei anglo°americane la nivel înalt, flinutæ la bordul cruciøætorului american
Augusta øi a cuirasatului englez Prince of Wales într°un golf al insulei Newfoundland. Carta
Atlanticului cuprindea urmætoarele puncte: 1. Renunflarea la extinderi teritoriale sau de altæ
naturæ; 2. Opoziflia faflæ de schimbæri teritoriale contrare dorinflei popoarelor în cauzæ; 3. Sprijin
dat dreptului popoarelor de a°øi alege propria formæ de guvernæmânt; 4. Sprijin acordat, cu
respectarea obligafliilor existente, pentru micøorarea restricfliilor comerciale øi pentru asigu-
rarea accesului la materiile prime pe baze egale; 5. Sprijin acordat eforturilor de cooperare
menite sæ îmbunætæfleascæ poziflia economicæ øi securitatea socialæ a popoarelor lumii; 6. Liber-
tatea de a nu suferi de nevoi øi de fricæ; 7. Libertatea mærilor øi 8. Dezarmarea nafliunilor
agresoare, în perspectiva stabilirii unei structuri permanente de pace (159, 1976, p. 436). Pe
baza Cartei se va constitui Coaliflia Nafliunilor Unite. Principiile Cartei fundamentau Declaraflia
Nafliunilor Unite, semnatæ la 1 ianuarie 1942 de 26 state, printre care se aflau Statele Unite,
Marea Britanie, URSS øi China. Ruøii îøi vor aræta nemulflumirea cæ nu fuseseræ consultafli în
formularea Cartei Atlanticului, dar în final aderau la Declaraflie.
Între timp, se acumulau contradicfliile care vor duce la extinderea ræzboiului în Est. Rusia
sovieticæ îøi va îndeplini cu scrupulozitate obligafliile de a livra Reichului fliflei, materii prime,
unele chiar importate din Extremul Orient øi adesea în detrimentul acoperirii propriilor nevoi.
Se pærea cæ relafliile de cooperare dintre cele douæ flæri, bazate pe tratatele din 23 august øi 28
septembrie 1939 vor fi de lungæ duratæ. Dar, strategic, ele erau mæcinate chiar din temelii.
Pentru Hitler, aranjamentul cu URSS urmærise sæ°i acopere spatele pânæ scotea din luptæ Franfla
øi Marea Britanie øi°øi instaura dominaflia în Europa occidentalæ. Urma apoi sæ se ræfuiascæ
cu Rusia, obflinând „spafliul vital“ din Est. Pentru conducætorii de la Kremlin, care cunoøteau
bine Mein Kamf, înflelegerea cu Hitler trebuia folositæ spre întærirea propriilor poziflii øi câøtigarea
de timp prin amânarea confruntærii pe care o considerau inevitabilæ. O va mærturisi Stalin în
august 1942 lui Churchill øi lui Averell Harriman, ultimul fiind ambasadorul american la
Moscova: „øtiam cæ ræzboiul urma sæ izbucneascæ, dar speram sæ mai câøtigæm vreo øase luni…
Dacæ Hitler mi°ar fi læsat un an în plus, nemflii n°ar fi cælcat pe pæmântul Rusiei“ (69, 1992,
p. 198).
Atitudinea Germaniei faflæ de raporturile cu URSS øi de perspectiva acestor raporturi este
reliefatæ pregnant de soarta mesajului lui Churchill cætre Stalin, din 23 iulie 1940, prezentat
mai sus. Stalin îi transmitea lui Hitler un rezumat detaliat al convorbirii avute cu Cripps, însoflit
164 CONSTANTIN VLAD
de copia integralæ a mesajului lui Churchill (69, 1992, p 183). Gestul lui Stalin, neobiønuit în
raporturile diplomatice — el depæøea cu mult prevederile pactului sovieto°german din 23 august
1939 privitoare la consultærile bilaterale —, gest care ar fi trebuit apreciat de partea germanæ,
nu va conta însæ. Probabil, la aceasta contribuia øi împrejurarea cæ, în prezentarea fæcutæ de
Cripps pe marginea mesajului înmânat lui Stalin, ambasadorul britanic se referise la rolul pe
care ar fi trebuit sæ°l joace URSS în stabilitatea Balcanilor (Cripps vorbise despre „dorinfla
Angliei de a vedea stabilizarea situafliei în Balcani sub egida URSS“). În acest sens, Florin
Constantiniu consideræ cæ informarea pe care Moscova o transmitea Berlinului despre
convorbirea cu Cripps, reprezenta „un semnal politic de cea mai mare însemnætate, având douæ
obiective: a) Germania era avertizatæ sæ nu°øi asume în exclusivitate reglementarea proble-
melor Europei de Sud°Est; b) Germania era informatæ cæ Marea Britanie era dispusæ sæ
recunoascæ Uniunii Sovietice rolul conducætor în Europa de Sud°Est“ (44, 2002, p. 118). Alergic
la orice element care putea semnala o eventualæ apropiere sovieto°britanicæ, Hitler le spunea
generalilor sæi pe 30 iulie 1940:
„Se petrece ceva curios dincolo de Canalul Mânecii. Este suficient ca Rusia, neliniøtitæ de
cuceririle noastre în Occident, sæ°i facæ sæ înfleleagæ cæ ea nu doreøte dezvoltarea puterii germane,
pentru ca englezii sæ se agafle ca niøte înecafli de speranfla unei complete ræsturnæri a situafliei
de acum… Dacæ noi vom zdrobi Rusia, ultima soluflie salvatoare a Angliei dispare. Ea trebuie
deci lichidatæ. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Data prevæzutæ: primævara anului 1941“
(apud 69, 1992. p. 180).
De unde se vede cât de neputincioasæ ræmânea diplomaflia, chiar la nivel înalt, în fafla unei
politici hotærâtæ sæ mizeze pe forfla brutæ. În interesanta sa lucrare Preliminarii la ræzboiul din
Ræsærit (1996), Grigore Gafencu analizeazæ trei „fisuri“ în raporturile ruso°germane dupæ acordul
din 23 august 1939: garanfliile date de Axæ României, lupta pentru Gurile Dunærii øi Pactul
Tripartit. Axa, scrie Gafencu în legæturæ cu prima fisuræ, adicæ Germania, a pætruns (prin garanflii)
dintr°un singur foc øi la Budapesta øi la Bucureøti. Era prima etapæ în marøul sæu spre sud.
Pentru a fi foarte clar cæ ea înflelegea sæ întreprindæ acest marø singuræ, færæ însoflitor øi în spirit
exclusivist — spiritul care dominase øi împærflirea Transilvaniei — Axa acorda României o
garanflie teritorialæ. Acest premiu de consolare pentru o flaræ atât de crunt amputatæ semnifica
în realitate cæ, începând cu linia Prutului øi Dunærea de Jos, unde Rusia urma sæ se opreascæ,
începea zona de influenflæ germanæ, în care nici o altæ influenflæ nu mai era toleratæ. Exact în
acest sens a fost înfleleasæ garanflia la Moscova (80, 1996, p. 53). Rusia va critica în repetate
rânduri faptul cæ fusese exclusæ de la stabilirea „arbitrajului“ de la Viena øi, mai ales, acordarea
de garanflii României de cætre Germania øi Italia. Berlinul va respinge de fiecare datæ asemenea
critici; erau semne ale unei confruntæri tot mai evidente a Berlinului øi Moscovei în legæturæ
cu România. Pentru Germania, dupæ capitularea Franflei, importanfla României creøtea enorm.
Planul de a îngenunchea Anglia, ca øi persectivele generale ale ræzboiului (încæ din iulie 1940
Hitler îi vorbise generalului Alfred Jodl despre posibilitatea organizærii unei campanii împotriva
URSS chiar pentru toama anului 1940: 44, 2002, p. 119) ) ridicau la cote foarte înalte interesul
Germaniei pentru România ca furnizoare de petrol, cereale øi alte materii prime, precum øi
datoritæ pozifliei sale strategice. Hitler va vedea în încercarea lui Stalin de a acapara Bucovina
nu numai o încælcare a termenilor pactului sovieto°german, ci øi o tentativæ a URSS de
expansiune spre vest. La Berlin se va refline cu îngrijorare ameninflarea sovieticæ de a folosi
forfla împotriva României, dacæ aceasta n°ar fi cedat Basarabia øi partea de sud a Bucovinei
— pregætirile militare fæcute de ruøi în acest scop în Ucraina nu le scæpaseræ germanilor. Pe
de altæ parte, Moscova urmærea cu atenflie prezenfla tot mai amplæ germanæ în România, inclusiv
de ordin militar, iar diplomaflia rusæ sesiza importanfla strategicæ a României pentru Germania.
„România, opina A. I. Lavrentiev, reprezentantul sovietic la Bucureøti, într°o telegramæ adresatæ
lui Molotov pe 17 septembrie 1940, este privitæ de Germania drept cea mai importantæ bazæ
de atac împotriva Uniunii Sovietice øi drept cel mai important punct strategic, care apropie
Germania de Marea Neagræ øi de Strâmtori“ (apud 44, 2002, p. 133).
În ceea ce priveøte a doua fisuræ, este de reamintit cæ în 1940 funcflionau douæ organisme
care se ocupau de problemele Dunærii. Anume, Comisia Internaflionalæ, creatæ la Versailles
în 1920, era formatæ din statele riverane ale Dunærii superioare øi de mijloc, plus Franfla, Anglia
øi Italia; ea avea sediul la Belgrad øi atribuflii în principal de ordin tehnic. Apoi, funcfliona Comisia
Europeanæ pentru Dunærea de Jos (sau maritimæ), CED, constituitæ dupæ ræzboiul Crimeii; ea
urmærea sæ reprezinte interesele Europei la Gurile Dunærii øi sæ le concilieze cu cele ale Rusiei,
de unde semnificaflia ei politicæ. În 1940, CED era formatæ din Anglia, Franfla, Germania, Italia,
URSS øi România, având sediul la Galafli. Germania convoca în septembrie 1940 o conferinflæ
la Viena pentru a stabili un regim provizoriu pentru cursul superior al Dunærii, cu scopul principal
de a lichida Comisia Internaflionalæ øi, prin aceasta, de a elimina Franfla øi Anglia de la gestionarea
treburilor privitoare la Dunære. Moscova cerea sæ participe la conferinfla de la Viena, dar Berlinul
nu accepta. Se ajungea la o conferinflæ privind Dunærea de Jos, care se deschidea la Bucureøti
pe 28 octombrie 1940, cu participarea Germaniei, Italiei, URSS øi a României. Delegaflia sovieticæ
cerea înlocuirea Comisiei Europene cu o administraflie ruso°românæ pentru Dunærea de la Galafli
la Marea Neagræ, inclusiv pentru toate braflele Dunærii — Chilia, Sulina øi Sfântul Gheorghe.
Eliminarea Marii Britanii øi Franflei din organismul care urma sæ administreze Dunærea de Jos
ar fi înlæturat echilibrul care caracteriza statutul Dunærii maritime de aproape un secol. Pe de
altæ parte, acceptarea propunerii sovietice privind o administraflie comunæ, dat fiind raportul
de forfle dintre cele douæ pærfli, ar fi asigurat stæpânirea absolutæ a Gurilor Dunærii de cætre
URSS. Dacæ în ceea ce priveøte înlæturarea Franflei øi Marii Britanii interesele germane øi cele
sovietice coincideau, perspectiva dominafliei sovietice la Dunærea de Jos contravenea direct
intereselor Germaniei. Negocierile ajungeau într°un punct mort. Conferinfla de la Bucureøti
øi-a suspendat lucrærile pe 21 decembrie 1940 spre a nu le mai relua niciodatæ. Ea reliefase
însæ færæ umbræ de echivoc conflictul de interese sovieto°german, într°o zonæ a cærei importanfla
strategicæ sporea rapid (80, 1996, pp. 63°82).
Urmætoarea fisuræ în înflelegerea dintre URSS øi Germania era provocatæ de Pactul Tripartit.
Acesta era semnat la Berlin pe 27 septembrie 1940 de cætre Germania, Italia øi Japonia. Pactul
reglementa împærflirea sferelor de influenflæ între cele trei puteri: Europa pentru Germania øi
166 CONSTANTIN VLAD
Italia, Asia de ræsærit pentru Japonia. Deøi un articol distinct preciza cæ Pactul nu afecta cu
nimic tratatul sovieto°german, Moscova va protesta împotriva a ceea ce considera o violare
a tratatului din 23 august 1939; i se va ræspunde, amintindu°i°se de Bucovina. La Kremlin se
trægea însæ concluzia cæ Pactul Tripartit situa în umbræ înflelegerea ruso°germanæ. Punerea URSS
în fafla faptului împlinit de cætre „partenerul“ german nu era un caz izolat. Pactul Tripartit se
adæuga unor precedente: Dictatul de la Viena, garanfliile germano°italiene øi intrarea trupelor
germane în România, precum øi prezenfla unor trupe germane în Finlanda. Astfel, forflele armate
sovietice øi cele germane ajungeau faflæ în faflæ pe o linie care mergea de la Oceanul Arctic
pânæ la Marea Neagræ (80, 1996, pp. 83°94).
Aceste ciocniri de interese sovieto°germane aveau prelungiri strategice în Balcani, în condiflii
când Germania, stæpânæ a vestului continentului øi în plinæ ofensivæ împotriva Angliei, îøi
îndrepta atenflia øi cætre sud°estul european. Pentru a°øi atinge obiectivele în aceastæ zonæ,
Germania va miza pe o diplomaflie sprijinitæ de forflæ. Pactul Tripartit urma sæ serveascæ în scopul
penetrærii Balcanilor ca un mijloc de acaparare prin aderare, atunci când armata de la Dunære,
exercitând o presiune decisivæ asupra ezitanflilor, va ataøa Imperiului german noi aliafli, docili
øi supuøi. Germania spera sæ se poatæ extinde astfel, færæ luptæ, pânæ la Mediterana, înglobând
în spafliul sæu vital, prin acorduri succesive urmate de o ocupaflie militaræ, dupæ Ungaria øi
România, celelalte flæri din sud°est: Bulgaria, Iugoslavia, Grecia øi, eventual, Turcia. Agresiunea
italianæ împotriva Greciei, urmatæ de rezistenfla plinæ de succes a grecilor, dejucase însæ planul
german. fiærmurile sudice ale Peninsulei Balcanice, care trebuiau sæ constituie punctul de pornire
într°o expediflie de cea mai mare amploare, deveniseræ un obiectiv militar pe care trupele germane
urmau sæ°l cucereascæ (80, 1996, p. 99). Într°adevær, Mussolini decisese sæ atace Grecia færæ
a se consulta în prealabil cu Berlinul. „Hitler, le va spune el colaboratorilor sæi apropiafli, mæ
pune întotdeauna în fafla faptului împlinit. De data aceasta îi voi plæti cu aceeaøi monedæ: va
afla din ziare cæ am intrat în Grecia. În felul acesta, suntem chit…“. Dincolo de fanfaronadæ,
Mussolini îi va scrie totuøi cancelarului german spre a°l preveni, dar o va face în aøa fel încât
scrisoarea sæ°i parvinæ prea târziu. „Hitler se va græbi sæ meargæ în Italia, dar când va ajunge
la Roma în dimineafla zilei de 28 octombrie, Ducele îi va spune cæ trupele italiene se puseseræ
în miøcare cu trei ore mai de vreme. Hitler îøi va stæpâni mânia øi°øi va exprima solidaritatea
cu Italia; e o catastrofæ, va comenta însæ Keitel, aflat în suita cancelarului“ (111, 1988,
pp. 194, 195).
Divergenflele sovieto°germane privind Balcanii se vor concentra îndeosebi asupra Bulgariei.
Moscova va cere cu insistenflæ øi în mod repetat o prezenflæ în Bulgaria similaræ cu cea germanæ
în România, inclusiv acordarea de garanflii statului slav de la sud de Dunære. Berlinul se va
opune însæ, având propriile planuri cu privire la Bulgaria legate de înaintarea Germaniei în
sud°estul continentului.
Definitivarea planurilor Germaniei în noul context strategic: capitularea Franflei, dar øi eøecul
tentativei de a scoate Marea Britanie din ræzboi, fæceau necesare contacte la nivel înalt între
cele douæ flæri. Ribbentrop îi va trimite lui Stalin o lungæ scrisoare în care vorbea de necesitatea
unei delimitæri a intereselor celor douæ pærfli la scaræ mondialæ øi°l invita pe Molotov la Berlin.
Acesta vizita cel de al Treilea Reich între 11°15 noiembrie 1940. Va avea convorbiri îndelungate
øi repetate cu Hitler øi cu alfli lideri germani. În discuflia cu Hitler, de o ræcealæ dramaticæ (69,
1992, p. 186), cancelarul german avea pentru prima oaræ în fafla sa un om care îi rezista.
Ribbentrop va propune un proiect de extindere a Pactului Tripartit, care sæ cuprindæ øi URSS,
însoflit de douæ anexe secrete care se refereau la împærflirea sferelor de influenflæ între pærfli pe
urmætoarele baze: Germania, în afara revizuirilor teritoriale care urmau sæ fie realizate la
încheierea pæcii, sæ dispunæ de Africa centralæ; Italia, în aceleaøi condiflii — de Africa de nord
øi de nord°est; Japonia — de regiunile din Extremul Orient situate la sud de arhipelagul nipon;
URSS — de zonele de la sud de Rusia, în direcflia Oceanului Indian; se preconiza totodatæ
scoaterea Turciei din sistemul occidental, revizuirea convenfliei de la Montreux spre a se asigura
trecerea prin Strâmtori færæ restricflii doar pentru riveranii Mærii Negre. Molotov va lua notæ
de propunerile lui Ribbentrop øi va insista ca în cazul Finlandei sæ se aplice o soluflie similaræ
cu cea privind Basarabia; ca Germania sæ nu obiecteze dacæ URSS acorda Bulgariei garanflii
similare cu cele germano°italiene pentru România; ca Rusia sæ obflinæ o garanflie împotriva
unui atac contra sa prin Strâmtori (69, 1992, p. 189). Întrucât în timpul unei întâlniri va suna
alarma aerianæ, anunflând bombardamente engleze, Ribbentrop øi Molotov se vor retrage în
adæpost. Ribbentrop, continuând discuflia întreruptæ, va insista cæ Marea Britanie este deja
înfrântæ, dar refuza sæ recunoascæ acest lucru; Molotov îl va întreba cu candoare: dacæ Anglia
este înfrântæ, ce cæutæm noi aici?
Se vor despærfli læsând toate problemele discutate în suspensie. Berlinul era clarificat:
coincidenfla de interese cu Rusia, concretizatæ în pactul din 23 august 1939, încetase. Locul
ei era luat de rivalitatea între cele douæ mari puteri care, latentæ pânæ atunci, devenea tot mai
evidentæ øi dobândea proporflii tot mai mari. Moscova nu sesiza însæ amploarea rupturii
sovieto°germane (44, 2002, p. 157°158). Pe 26 noiembrie Molotov informa Berlinul cæ acceptæ
în principiu propunerile lui Ribbentrop în urmætoarele condiflii: retragerea imediatæ a trupelor
germane din Finlanda; încheierea unui pact de asistenflæ mutualæ sovieto°german; atribuirea
cætre URSS a unei baze terestre øi navale în Bosfor øi Dardanele; recunoaøterea zonei de la
sud de Batumi øi de Baku, în direcflia Golfului Persic, ca un centru al aspirafliilor URSS;
abandonarea de cætre Japonia a drepturilor sale asupra concesiunilor carbonifere øi petrolifere
din nordul insulei Sahalin (69, 1992, p. 190).
Germania nu va ræspunde niciodatæ semnalului dat de Uniunea Sovieticæ. Pe 18 decembrie
1940, Hitler aproba planul de atacare a URSS, Planul Barbarossa (Directiva nr. 21) având
termen 15 mai 1941. Pe 17 ianuarie 1941, Molotov îi va declara ambasadorului german la
Moscova cæ guvernul sæu consideræ Bulgaria øi Strâmtorile drept o zonæ de securitate a URSS.
El ar socoti, de aceea, ocuparea acestei zone de cætre trupe germane drept o ameninflare a
securitæflii ruse. Berlinul va ignora aceastæ declaraflie. Mai mult, pe 1 martie detaøamente germane
îøi fæceau apariflia pe teritoriul bulgar. Era vorba despre o nouæ miøcare în cadrul planului german
cu privire la Balcani. De fapt, încæ în noiembrie 1940, Hitler decisese ca, înainte de a pætrunde
în URSS, sæ încheie socotelile cu Grecia, care rezista eroic atacurilor italiene; planul Marifla
168 CONSTANTIN VLAD
(Directiva nr. 20) pentru invadarea Greciei era semnat pe 13 noiembrie, chiar în timpul vizitei
lui Molotov la Berlin.
Lucrurile se vor precipita în Balcani. Pe 25 martie, guvernul iugoslav semna la Viena
aderarea la Pactul Tripartit. Peste douæ zile, la 27 martie, în Iugoslavia avea loc o lovituræ de
stat antihitleristæ. Imediat Hitler hotæra sæ invadeze Iugoslavia, semnând în acest sens Directiva
nr. 25; câtorva cæpetenii naziste el le va declara: „Iugoslavia trebuie distrusæ færæ milæ“. Într°un
gest temerar de ambele pærfli øi imprudent pentru Moscova, Iugoslavia încheia un tratat de
neagresiune cu Uniunea Sovieticæ. A doua zi, Germania, Ungaria øi Italia atacau Iugoslavia;
li se va alætura Bulgaria. Berlinul oferea øi României posibilitatea de a participa la invadarea
Iugoslaviei; Ion Antonescu declina aceastæ invitaflie. El declara însæ cæ dacæ trupele ungare
vor intra în Banatul sârbesc, România nu va ræmâne pasivæ. Simultan, Germania ataca Grecia.
Sub presiunea trupelor germane, corpul expediflionar britanic, format din aproape 60 000 militari,
era nevoit sæ pæræseascæ Grecia. Pe 17 aprilie rezistenfla Iugoslaviei era înfrântæ øi statul iugoslav
dezmembrat. Pe 27 aprilie cædea Atena. Iugoslavia, învinsæ, ocupatæ nu renunfla însæ la luptæ;
pe 21 iunie 1941, sub conducerea lui Iosip Broz Tito, se constituiau primele detaøamente de
partizani. Prin capturarea insulei Creta (20°31 mai 1941) campania din Balcani era încheiatæ.
Ea întârziase însæ punerea în practicæ a planului Barbarossa cu cca cinci sæptæmâni, o întârziere
ce avea sæ aducæ schimbæri majore, poate chiar hotærâtoare, în desfæøurarea ræzboiului cu Rusia.
În plus, frontul antigerman pe care partizanii aveau sæ°l deschidæ în curând urma sæ blocheze
în munflii Bosniei, în Iugoslavia luatæ ca întreg, peste 20 de divizii germane.
În plinæ campanie împotriva Iugoslaviei øi Greciei, pe 13 aprilie, la Moscova se petrecea
un eveniment diplomatic de ræsunet: semnarea tratatului de neutralitate dintre URSS øi Japonia.
Iniflial, realizarea unui acord sovieto°nipon fusese o idee germanæ, Berlinul fiind interesat sæ
formeze un front comun din centrul Europei pânæ în Extremul Orient, front îndreptat împotriva
Angliei øi a Imperiului britanic. Rezistenfla Marii Britanii, orientarea spre declanøarea campaniei
în Ræsærit færæ sæ aøtepte præbuøirea Angliei, schimbau atitudinea Berlinului în aceastæ privinflæ.
Tokyo însæ manifesta o dorinfla tot mai evidentæ pentru o înflelegere cu Moscova, întrucât
intenfliona sæ°øi îndrepte efortul de ræzboi spre Pacificul de sud°vest øi era vital interesat sæ
aibæ liniøte din partea Rusiei sovietice, în Pacificul de nord øi pe continent. Japonia propunea
un tratat sovieto°nipon de neagresiune, dupæ modelul pactului sovieto°german din 23 august
1939. URSS condifliona încheierea unui astfel de tratat de retrocedarea pærflii de sud a insulei
Sahalin, ocupatæ de Japonia în urma ræzboiului ruso°japonez din 1905. Sosit la Moscova,
ministrul de Externe nipon, Yosuke Matsuoka, propunea ca alternativæ un pact de neutralitate.
Guvernul sovietic va condifliona însæ øi încheierea acestuia de renunflarea de cætre japonezi a
concesionærilor miniere øi petrolifere din Sahalinul de nord, pe care Rusia fusese nevoitæ sæ
le acorde tot în 1905. În final, Japonia accepta øi pactul era semnat. Pentru URSS, pactul
reprezenta un mare câøtig politic. Prin el, Moscova evita prinderea Rusiei sovietice în cleøtele
unui ræzboi purtat simultan cu Germania øi Japonia. Cât de satisfæcutæ era partea rusæ de Pact
se va vedea imediat: la plecarea trenului care urma sæ°l poarte pe Matsuoka cætre ræsærit, spre
surprinderea generalæ pe peron apærea însuøi Stalin, cinste pe care n°o fæcuse øi nu avea s°o
mai facæ nimænui altcuiva. Va folosi prilejul spre a schimba câteva cuvinte cu ambasadorul,
apoi cu ataøatul militar german, cuvinte astfel rostite încât sæ fie auzite øi de alflii: „Noi vom
ræmâne prieteni, nu°i aøa?“
Pregætirile germane pentru campania din ræsærit continuau însæ cu intensitate. Ele vor atrage
în mod inevitabil øi România. Încæ din septembrie 1940, Ion Antonescu declara într°o øedinflæ
de guvern: „Noi mergem sutæ la sutæ, pânæ la moarte, alæturi de Axæ. Ori triumfæm cu Axa,
ori cædem cu Axa“ (apud 28,1986, p. 239). Antonescu vedea în alinierea cu puterile Axei,
mai ales cu Germania, modalitatea de a reface frontierele flærii, atât la est, cât øi la nord°vest.
El va merge la Berlin între 21°24 noiembrie. Va asuma noi obligaflii pe plan economic faflæ
de Germania, va accepta trecerea peste teritoriul românesc a trupelor germane cætre Grecia
øi va semna aderarea flærii la Pactul Tripartit. Antonescu protesta energic faflæ de regimul de
asuprire la care erau supuøi românii ajunøi sub ocupaflia ungaro°horthistæ. Aøa cum se exprimæ
istoricul german Andreas Hillgruber, „Hitler era nevoit sæ suporte din partea generalului
Antonescu un atac de douæ ore împotriva Arbitrajului de la Viena, atac dezlænfluit împotriva
tuturor advertismentelor“ pe care i le adresaseræ colaboratorii lui Hitler, recomandându°i sæ
nu abordeze în fafla cancelarului german problema Transilvaniei (93, 1994, p. 151). Hitler va
fi evaziv: verdictul de la Viena, va spune el, n°a însemnat soluflia idealæ, dar istoria nu se oprea
la anul 1940. Ion Antonescu fæcea o nouæ vizitæ în Germania pe 13°14 ianuarie 1941, când
obflinea sprijinul lui Hitler în conflictul cu miøcarea legionaræ, sprijin care îi permitea sæ înfrângæ
rebeliunea Gærzii de Fier øi sæ preia întreaga putere în stat. Apropierea de Germania ducea la
ruperea de cætre Londra a relafliilor diplomatice cu România pe 10 februarie 1941. Ion Antonescu
se întâlnea din nou cu Hitler pe 12 iunie, când era anunflat de hotærârea Germaniei de a ataca
URSS. El îi declara lui Hitler cu acest prilej:“Poporul român ar fi gata sæ mærøæluiascæ pânæ
la moarte alæturi de Axæ, deoarece are o încredere absolutæ în simflul de dreptate al Führerului.
Poporul român øi°a legat soarta de cea a Germaniei, pentru cæ cele douæ popoare se completeazæ
economic øi politic, au de înfruntat un pericol comun“ (41, 1991, p. 93). Antonescu se angaja
ca România sæ participe la campania din Est, deøi între cele douæ flæri nu se încheia o alianflæ
sau orice alt acord printr°un document politico°juridic.
Intensificarea pregætirilor de ræzboi nu putea ræmâne neobservatæ. Spionajul sovietic obflinuse
încæ din septembrie 1940 informaflii credibile despre intenflia Germaniei de a ataca URSS în
1941. În februarie 1941, Departamentul de Stat al Statelor Unite îl sesiza pe ambasadorul sovietic
la Washington despre planurile de invazie din partea Germaniei. Pe 3 aprilie, Churchill îl
prevenea pe Stalin în acelaøi sens. Pe 13 iunie, Anthony Eden, ministrul de Externe britanic,
informa Moscova cæ agresiunea germanæ era iminentæ. Richard Sorge, faimosul spion rus infiltrat
în ambasada germanæ la Tokyo, transmitea pe 15 iunie: atacul va fi declanøat la 22 iunie. Tot
el va furniza informaflii preflioase potrivit cærora Japonia se angaja spre sud øi, deci, nu avea
intenflia de a intra în ræzboi contra URSS. Stalin, prudent, suspicios, va intensifica mæsurile
de pregætire a apærærii, cu grija ca aceste mæsuri sæ nu fie folosite de cætre germani ca pretext
spre a declanøa ostilitæflile. Pe 7 mai, va prelua direct conducerea guvernului sovietic, concentrând
astfel în mâinile sale întreaga putere militaræ, politicæ øi administrativæ. URSS va continua
170 CONSTANTIN VLAD
sæ°øi îndeplineascæ obligafliile economice faflæ de Reich øi va dezminfli øtirile despre iminenfla
unui conflict sovieto°german. Atacarea URSS începea în zorii zilei de 22 iunie. Primele infor-
maflii despre raidurile aviafliei øi tirurile artileriei germane soseau la Moscova la orele 3,17
dimineafla; declaraflia de ræzboi era prezentatæ la Kremlin de cætre ambasadorul Schulenburg
la orele 4,30. Molotov, luând act de declaraflia de ræzboi, îi va ræspunde: „avioanele voastre
au bombardat deja zeci de sate færæ apærare. Credefli cæ meritam asta?“ (69, 1992, p. 199).
Schulenburg, care acflionase cu convingere pentru menflinerea øi dezvoltarea relafliilor ger-
mano°sovietice, a fæcut faflæ de Molotov un gest færæ precedent în analele diplomatice: el califica
decizia guvernului german drept nejustificatæ (44, 2002, p. 10).
Grigore Gafencu, ministrul român la Moscova, nu avea nici o instrucfliune de la Bucureøti
în legæturæ cu intrarea României în ræzboi. El va afla despre trecerea frontierei de cætre trupele
române, alæturi de cele germane, de la ambasada Germaniei la Moscova; aceasta, îl înøtiinfla
pe Gafencu la telefon în dimineafla zilei de 22 iunie, cæ guvernul român încredinfla reprezentanflei
germane ocrotirea misiunii României la Moscova. Pânæ seara, remarca Gafencu cu
amæræciune, „ocrotitorii“ noøtri erau arestafli… Pe 24 iunie Molotov îl invita pe ministrul român
la Kremlin:
„România, va declara Molotov, nu avea dreptul sæ rupæ pacea cu URSS. Ea øtia cæ dupæ rezolvarea
problemei Basarabiei nu vom avea nici o pretenflie. Declarasem de mai multe ori, în termeni
categorici, cæ am dori o Românie paønicæ øi independentæ“. „Sæ°mi fie permis, îi ræspundea
Gafencu, sæ°mi exprim regretul profund cæ Uniunea Sovieticæ, prin politica pe care a urmat°o
în ultima vreme, n°a fæcut nimic pentru evitarea durerosului deznodæmânt pentru flærile noastre.
Prin ultimatumul sæu atât de brutal de anul trecut când a pretins nu numai Basarabia, dar øi
Bucovina øi un colfl al vechii Moldove; prin violærile permanente ale teritoriului nostru ce au
urmat; prin loviturile de forflæ executate la Dunærea de Jos chiar în momentul în care negocierile
erau în curs de a fixa o nouæ linie de demarcaflie URSS a distrus orice sentiment de încredere
øi de securitate în România øi a trezit teama justificatæ cæ însæøi existenfla statului român se afla
în pericol. Atunci România a cæutat sprijin în altæ parte. N°ar fi avut nevoie de un astfel de
sprijin øi nu l°ar fi cæutat, cu siguranflæ, dacæ n°ar fi fost lovitæ øi dacæ nu s°ar fi simflit ameninflatæ“.
Molotov øi-a reiterat pozifliile øi a încheiat: „Vefli regreta“ (80, 1996, pp. 309, 310, 311).
În pofida unor mæsuri luate în ajunul zilei de 22 iunie 1941, deschiderea unui front din
Finlanda pânæ la gurile Dunærii, cu angajarea a 190 de divizii, era pentru comandamentul sovietic
o surprizæ. Înaintarea germanæ va urmæri direcfliile Leningrad, Moscova, Kiev, Crimeea,
concentrându°se la începutul lunii octombrie spre Moscova. Deøi vor ajunge la periferiile
capitalei sovietice, armatele germane nu vor reuøi sæ repete performanfla lui Napoleon, aceea
de a ocupa Moscova. În pragul iernii, ofensiva germanæ era opritæ. La 5 decembrie, pe un ger
de minus 30 grade, începea contraofensiva rusæ, care împingea forflele germane cu 100°200
km. înapoi. Bætælia Moscovei se încheia prost pentru Germania. O datæ cu ea, ideea „ræzboiului
fulger“ era îngropatæ.
Vestea agresærii URSS era primitæ cu satisfacflie la Londra: Marea Britanie nu mai era singuræ
în fafla Germaniei. Churchill declara chiar în seara zilei de 22 iunie cæ Anglia va ajuta Rusia
øi poporul rus cu tot ceea ce îi va sta în putinflæ. „Nu a existat duøman mai înverøunat împotriva
comunismului decât am fost eu timp de douæzeci øi cinci de ani, aræta el la BBC. Nu voi retrage
nici un cuvânt din câte am spus pânæ acum. Dar toate acestea pælesc în fafla priveliøtii care ni
se înfæfliøeazæ. Trecutul, cu crimele sale, cu nebuniile øi tragediile sale, dispare brusc“ (apud
83, 1993, p. 122). O declaraflie de sprijin va sosi pe 24 iunie øi de peste Ocean. La Tokyo,
Matsuoka va insista ca Japonia sæ intre în ræzboi împotriva URSS; va fi dezavuat øi silit sæ
demisioneze din funcflia de ministru de Externe. Pe mæsuræ ce armatele germane pætrundeau
tot mai adânc în teritoriile ruseøti, Londra øi Washingtonul deveneau din ce în ce mai îngrijorate
de perspectiva scoaterii URSS din ræzboi; de altfel, consilierii militari britanici øi americani
considerau cæ ruøii vor putea rezista doar trei°patru sæptæmâni. Rusia, spunea Churchill, „trebuie
flinutæ neapærat în ræzboi; o pace separatæ pe frontul de Est ar duce la un dezastru“ (83, 1993,
p. 131). Stalin îi propunea lui Churchill încheierea unui tratat oficial de asistenflæ reciprocæ
între cele douæ flæri. Cabinetul britanic fæcea contrapropunerea de adoptare a unei declaraflii
de principii asupra strategiei de ræzboi. Prin contacte diplomatice sovieto°engleze, însoflite de
consultæri ale pærflii britanice cu Washingtonul, de la „declaraflie“ se ajungea la „acord“. Ca
rezultat, pe 12 iulie, la Londra, era semnat între URSS øi Marea Britanie Acordul cu privire
la acfliunile comune în ræzboiul împotriva Germaniei, care prevedea ajutorul reciproc øi obligaflia
ca nici una din pærfli sæ nu încheie pace separatæ cu inamicul.
Un interesant episod diplomatic punea în luminæ dilemele coordonærii politice dintre Statele
Unite øi Marea Britanie în timpul ræzboiului. Washingtonul îl trimitea la Londra pe Harry
Hopkins, unul dintre apropiaflii preøedintelui Roosevelt. Hopkins urma sæ pregæteascæ apropiata
întâlnire dintre liderii american øi britanic de pe insula Newfoundland. În legæturæ cu negocierile
anglo°sovietice, emisarul american aducea punctul de vedere al lui Roosevelt, potrivit cæruia
englezii n°ar fi trebuit sæ facæ promisiuni în privinfla frontierelor postbelice în Europa. Statele
Unite, spunea Hopkins, „nu doreau sæ intre într°un ræzboi numai pentru a descoperi mai târziu
cæ existaseræ tot felul de înflelegeri despre care lor nu li s°a spus nimic“. Anthony Eden îl liniøtea
pe Hopkins, prezentându°i punctul de vedere britanic despre acordul cu Moscova. În legæturæ
cu poziflia lui Hopkins, Eden nota în jurnalul sæu; „Imaginea unui preøedinte american negociind
nestingherit frontierele europene mæ umplea de fiori wilsonieni“ (apud 83, 1993, p. 127).
Întrunifli în prima lor întâlnire din timpul ræzboiului (Newfoundland), Roosevelt øi Churchill
îi trimiteau un mesaj lui Stalin prin care promiteau acordarea de ajutoare urgente. În acest
sens, pe 1 octombrie 1941 se semna un acord între URSS, Marea Britanie øi SUA, în virtutea
cæruia Anglia øi Statele Unite se angajau sæ furnizeze Uniunii Sovietice o serie de materiale
de ræzboi, între care 400 avioane, 500 tancuri øi 30 000 camioane. În sfârøit, pe 2 noiembrie
Congresul american hotæra extinderea la URSS a prevederilor Legii de împrumut°închiriere.
Astfel, se constituiau treptat premize ale Coalifliei antihitleriste, care avea sæ ia efectiv formæ
dupæ ce Germania øi Italia declarau ræzboi Statelor Unite în 10 decembrie 1941.
CAP. XIII.
PEARL HARBOR — UN EØEC AL DIPLOMAfiIEI?
În anii ’30 japonezii ocupaseræ o zonæ întinsæ a Chinei, din nord (Manciuria), pânæ în sud,
la granifla cu statele din Indochina. Ræzboiul din China schimba radical situaflia strategicæ din
regiune. El afecta interese majore ale puterilor occidentale, în primul rând ale Statelor Unite,
dar øi ale Marii Britanii, Franflei øi Olandei.
La 26 ianuarie 1940 expira tratatul comercial dintre SUA øi Japonia, tratat încheiat în 1911.
Secretarul de stat Cordell Hull comunica guvernului japonez cæ, pânæ la negocierea unui alt
tratat, comerflul americano°japonez se va desfæøura pe o bazæ ad°hoc.
În vara øi toamna anului 1940, Japonia desfæøura o adeværatæ ofensivæ paønicæ în direcflia
Indiilor Orientale Olandeze (actuala Indonezie). Douæ misiuni conduse la nivel ministerial
încercau sæ încheie contracte cu autoritæflile coloniale olandeze pentru livræri de petrol, cauciuc,
cupru øi cositor. Autoritæflile olandeze s°au opus acestei inifliative a Japoniei, solicitând sprijinul
anglo°american, care s°a limitat însæ la sfatul de a nu veni în întâmpinarea solicitærilor japoneze.
În cele din urmæ, la 17 iunie 1941, tratativele erau abandonate (26, 1990, pp. 317°318).
În iunie 1940, Japonia începea acfliuni menite sæ°i asigure prezenfla militaræ în Indochina
francezæ, ceea ce øi obflinea pe 22 septembrie, prin acordul guvernului de la Vichy. Pe 4
septembrie 1940, Hull avertizase cæ o pætrundere a Japoniei în Indochina ar afecta interesele
SUA øi ar atrage dupæ sine acfliuni în consecinflæ. Dar, o datæ pornit în China, ræzboiul îøi impunea
logica proprie. Din punct de vedere japonez, prezenfla în Indochina era reclamatæ de necesitatea
de a tæia cæile prin care ajutoarele occidentale erau trimise spre China, peninsula indochinezæ
ræmânând singura posibilitate de sprijin pentru China continentalæ, dupæ ocuparea coastelor
sale ræsæritene. Totodatæ, „mersul spre sud“ presupunea înainte de toate controlul asupra
Indochinei, foarte bogatæ în resurse minerale øi o importantæ bazæ din punct de vedere militar
în caz de conflict în Pacificul de sud°vest. Ca reacflie, pe 26 septembrie 1940, Statele Unite
instituiau embargoul asupra exporturilor de fontæ øi oflel, care viza înainte de toate Japonia.
Guvernul nipon protesta, considerând embargoul un „act neprietenesc“.
În aceste condiflii, în atitudinea politicæ a Japoniei se conturau douæ direcflii principale de
acfliune, care aveau sæ se desfæøoare paralel: pe de o parte, iniflierea unor negocieri simultane
cu Germania, URSS øi SUA øi, pe de altæ parte, pregætirea efectivæ pentru ræzboi, care apærea
tot mai evident drept inevitabil (185, 1971, p. 30).
Cu Germania (øi cu Italia), Japonia încheia Pactul Tripartit. În viziunea lui Matsuoka, Pactul
putea determina SUA sæ acflioneze mai prudent în promovarea planurilor americane împotriva
Japoniei, chiar sæ previnæ un ræzboi între cele douæ flæri. Mai mult, continua ministrul de Externe
nipon, dacæ Germania intra în ræzboi cu Statele Unite, Japonia nu era obligatæ sæ°i vinæ în
ajutor (185, 1971, pp. 72°73). Cu Uniunea Sovieticæ, Japonia încheia tratatul de neutralitate.
Cæ Tokyo lua în serios acest tratat se vedea din debarcarea færæ ezitæri a lui Matsuoka, atunci
când acesta se pronunfla pentru intrarea în ræzboi cu URSS, dupæ 22 iunie 1941.
Negocierile cu SUA aveau sæ se desfæøoare, intermitent, pânæ în prima decadæ a lunii
decembrie 1941. În vederea acestor negocieri, guvernul japonez trimitea ca ambasador la
Washington pe Kichisaburo Nomura, adversar hotærât al ræzboiului, amiral în retragere, fost
ataøat militar naval în capitala americanæ în perioada când Roosevelt era secretar adjunct la
Departamentul marinei militare, cu care Nomura ræmæsese în relaflii apropiate. În ultima fazæ
a negocierilor, lui Nomura i se alætura ambasadorul Saburo Kurusu, un diplomat foarte capabil.
Iatæ momentele principale ale acestor negocieri, intercalate cu acfliuni politice ale autoritæflilor
americane, respectiv japoneze, legate de negocierile în cauzæ, momente semnificative din punct
de vedere diplomatic.
La 16 aprilie 1941, Hull îi înmâna lui Nomura un proiect de document care conflinea patru
principii ce urmau a fi respectate de ambele state: 1. respectul pentru integritatea teritorialæ
øi suveranitatea tuturor statelor; 2. sprijin pentru principiul neintervenfliei în treburile interne
ale altor state; 3. sprijin pentru principiul egalitæflii, inclusiv al egalitæflii în ceea ce priveøte
oportunitæflile comerciale; 4. menflinerea statu-quo°ului în Pacific, cu excepflia modificærii acestuia
prin mijloace paønice (185, 1971, p. 82). Propunerea privind cele patru principii avea sæ urmeze
o cale sinuoasæ; ea era transmisæ cu întârziere la Tokyo, atitudinea japonezæ faflæ de ea fiind
formulatæ øi fæcutæ publicæ în contextul negocierilor ulterioare, întrucât principiile se interferau
cu numeroasele aspecte practice ale relafliilor americano°nipone avute în vedere în decursul
respectivelor negocieri.
Hull a prezentat propunerea referitoare la cele patru principii atunci când Nomura aøtepta
din partea americanæ un ræspuns la un „Proiect de Înflelegere“, redactat din inifliativa a doi prelafli
americani, episcopul Walsh øi preotul Drought, document prezentat anterior Departamentului
de Stat. „Proiectul de Înflelegere“ propunea un consens cuprinzætor între SUA øi Japonia, fiind
redactat într°un ton conciliant. El avea sprijinul unor înalte oficialitæfli japoneze, între care prinflul
Konoe, prim°ministru, øi generalul Tojo, ministru de ræzboi. Pe de altæ parte, Cordell Hull øi
consilierul sæu principal, Stanley Hornbeck, nu credeau în sinceritatea pozifliilor japoneze de
acceptare a Proiectului. Partea americanæ nu°øi preciza atitudinea faflæ de proiectul prelaflilor.
Luæri de poziflie ale lui Matsuoka, provocatoare øi chiar insultætoare la adresa americanilor,
o „Declaraflie oralæ“ a lui Hull, care°l viza pe Matsuoka, precum øi lipsuri în comunicarea dintre
Washington øi Tokyo, agravate de dificultæfli øi inadvertenfle în traducerea mesajelor japoneze —
care erau decodate de americani — aveau sæ ducæ negocierile în impas.
174 CONSTANTIN VLAD
În aceste condiflii, pe 2 iulie 1941 avea loc Conferinfla Imperialæ, care decidea ca Japonia
sæ ræmânæ neutræ în conflictul germano°sovietic øi îøi concentra atenflia cætre Sud. În locul lui
Matsuoka, ministru de Externe era numit amiralul în retragere Teijiro Toyoda.
Conferinfla Imperialæ era cel mai înalt for de decizie politicæ. Ea se desfæøura în prezenfla
împæratului, cu participarea primului ministru, ministrului de Externe, ministrului de Ræzboi,
ministrului marinei, øefilor øi adjuncflilor øefilor statelor majore ale armatei øi flotei, precum
øi a Preøedintelui Consiliului Privat din partea Casei Imperiale. Ca regulæ, în spiritul constitufliei,
dar øi potrivit cutumei, împæratul nu intervenea în desfæøurarea dezbaterilor Conferinflei,
întrebærile øi eventualele lui remarci fiind adresate prin Preøedintele Consiliului Privat. Simpla
prezenflæ a împæratului însæ fæcea orice hotærâre adoptatæ legalæ øi obligatorie.
Un alt organism de conducere a treburilor statului era Conferinfla de Legæturæ, la care
participau principalii conducætori ai guvernului, armatei øi marinei, precum øi experfli a cæror
prezenflæ era socotitæ necesaræ pentru informare øi consultare. Împæratul øi Preøedintele
Consiliului Privat nu erau prezenfli la Conferinflele de Legæturæ. Acestea se întruneau de obicei
foarte frecvent øi examinau principalele treburi curente ale guvernærii. Hotærârile în principalele
probleme dezbætute de Conferinflele de Legæturæ, inclusiv cele asupra punctelor ræmase, eventual,
în divergenflæ, se adoptau de cætre Conferinfla Imperialæ (185, 1971, pp. 92°96).
Dupæ 2 iulie, atât guvernul japonez cât øi conducerea militaræ au ræmas favorabile continuærii
negocierilor diplomatice cu SUA. Pe de altæ parte, în baza deciziei Conferinflei Imperiale, s°a
acflionat pentru extinderea prezenflei japoneze în Indochina. Teijiro Toyoda comunica autoritæflilor
de la Vichy cæ, pe 24 iulie, armata japonezæ va intra în Indochina de sud, cu sau færæ
consimflæmântul francezilor. Era, de fapt, un ultimatum. În ajunul termenului menflionat, guvernul
de la Vichy accepta cererea Japoniei. Trupele japoneze îøi extindeau controlul în întreaga
Indochinæ. Drept ræspuns, pe 26 iulie 1941, SUA înghefla toate bunurile japoneze din America;
urma încetarea tuturor activitæflilor comerciale cu Tokyo. Cea mai gravæ mæsuræ era instituirea
unui embargo total asupra exporturilor americane de fliflei øi produse petroliere. Mæsura se adæuga
eøecurilor anterioare de a importa petrol din Indiile Olandeze. În total, 88% din flifleiul de care
Japonia avea nevoie cædea sub incidenfla embargoului. În momentul când mæsurile menflionate
erau luate de cætre SUA, Japonia avea rezerve de petrol pentru 2 ani, iar în caz de ræzboi,
pentru 18 luni (189, 1988, pp. 345,357).
În noile condiflii, primul ministru Konoe lua inifliativa de a propune o întâlnire cu preøedintele
american, propunere aprobatæ de armatæ øi marinæ øi însuøitæ de împærat. Transmisæ la
Washington pe 7 august 1941, ea era primitæ cu ræcealæ de cætre Hull. Roosevelt nu era împotriva
unei întâlniri, idee în care vedea o negare a politicilor promovate de cætre Japonia în ultimele
luni øi o promisiune de noi concesii în viitor, ceea ce îl fæcea sæ înceapæ a se gândi la planuri
de a petrece câteva zile împreunæ cu Konoe. (189, 1971, pp. 107°108. ). Departamentul de
stat n°a crezut însæ cæ propunerea japonezæ este serioasæ øi a obflinut sæ nu i se dea curs. Pe
28 august, liderii militari japonezi ajungeau la un acord sæ evite ræzboiul cu Statele Unite,
chiar cu preflul unor concesii majore. În aceeaøi zi, douæ mesaje plecau spre Washington. Unul
dintre ele relua propunerea lui Konoe de a se întâlni cu Roosevelt. Celælalt conflinea propunerea
oficialæ privind retragerea trupelor japoneze din Indochina, o datæ ce „Incidentul din China“
era rezolvat ori o pace justæ se instaura în Asia de est. În plus, Japonia consimflea sæ adere la
cele patru principii de bazæ formulate de Hull.
Pânæ pe 3 septembrie, când avea loc o Conferinflæ de Legæturæ, Washingtonul nu dædea
nici un semnal în ceea ce priveøte propunerile japoneze. Aceastæ tæcere din partea americanæ
determina Conferinfla sæ fixeze o datæ limitæ, anume 10 octombrie, pânæ când urma sæ se ajungæ
la o înflelegere cu America prin negocieri; dacæ în acest termen negocierile nu duceau la rezultate,
va fi ræzboi (185, 1971, p. 109).. La câteva ore dupæ ce se adopta aceastæ decizie — care urma
sæ fie supusæ spre aprobare Conferinflei Imperiale — la Tokyo sosea ræspunsul american, prin
care se refuza politicos întâlnirea propusæ de Konoe pânæ când, în prealabil, nu se va ajunge
la un acord în problemele fundamentale øi esenfliale. De asemenea, ræspunsul punea sub semnul
întrebærii seriozitatea acceptærii de cætre Japonia a celor patru principii formulate de Hull.
În aceastæ atmosferæ, pe 6 septembrie avea loc Conferinfla Imperialæ. Prin preøedintele
Consiliului Privat, Hara, împæratul formula cætre conducætorii militari øi cætre militari urmætoarea
întrebare: „Decizia Conferinflei de Legæturæ lasæ impresia cæ accentul se pune mai de grabæ
pe beligeranflæ decât pe diplomaflie; suntefli realmente gata sæ considerafli prioritaræ
diplomaflia?“. Întrucât participanflii tæceau, Hirohito a intervenit direct pentru prima oaræ dupæ
mulfli ani: „De ce nu ræspundefli la întrebare?“ Apoi, Împæratul a scos din buzunar o foaie de
hârtie øi a citit urmætorul poem scris de bunicul sæu, împæratul Meiji, în perioada ræzboiului
ruso°japonez din 1905:
„Toate mærile, pretutindeni,
Sunt surori unele cu celelalte.
Atunci de ce vânturile øi valurile de vrajbæ
Bântuie cu atâta furie prin lume?“
Apoi, Hirohito a vorbit din nou: „Am fæcut o regulæ sæ citesc din timp în timp acest poem
spre a°mi aminti de iubirea pentru pace a împæratului Meiji. Ce gândifli voi despre el?“
Autoritatea împæratului a fæcut ca, atât reprezentanflii guvernului, cât øi conducætorii militari
sæ declare imediat cæ vor pune accentul pe diplomaflie.
O datæ fixat termenul de 10 octombrie, care ulterior avea sæ fie prelungit pânæ la 15 aceeaøi
lunæ, primul ministru a fæcut eforturi deosebite pentru a convinge guvernul american cæ
propunerile japoneze sunt serioase øi meritæ a fi considerate ca atare. Între altele, chiar în seara
zilei de 6 septembrie, dupæ Conferinfla Imperialæ, el s°a întâlnit cu ambasadorul SUA, Joseph
C. Grew într°o locuinflæ particularæ øi în cel mai adânc secret, cei doi fiind însoflifli doar de
câte un interpret. Într°o convorbire prelungitæ târziu în noapte, Konoe i°a spus lui Grew cæ
are aprobarea împæratului, ca øi acordul armatei øi marinei sæ se întâlneascæ cu Roosevelt, cæ
va discuta cu acesta având în spatele sæu — al lui Konoe — doi generali øi doi amirali, cæ
este gata sæ examineze orice probleme care privesc relafliile dintre cele douæ flæri. În plus, peste
câteva zile (8 septembrie) Toyoda îi prezenta lui Grew o propunere oficialæ prin care guvernul
176 CONSTANTIN VLAD
sæu se angaja sæ nu întreprindæ nici o acfliune militaræ în orice regiune aflatæ la sud de Japonia
øi sæ retragæ trupele din China o datæ ce pacea era instauratæ. În schimb, America ar fi trebuit
sæ ridice mæsura de îngheflare a bunurilor japoneze øi embargoul, precum øi sæ suspende propriile
acfliuni militare în Extremul Orient øi în Pacificul de sud°vest (185,1971, pp. 117°118). Grew,
la rândul sæu, întreprindea mai multe demersuri la Departamentul de Stat, ræmase însæ færæ
nici un rezultat. În cele din urmæ, el îi scria direct lui Roosevelt, cu care pæstrase raporturi
prieteneøti de pe vremea studenfliei. Øi aceastæ intervenflie ræmânea însæ færæ rezultat, cu excepflia
unei confirmæri amabile privind primirea telegramei trimise Preøedintelui, confirmare primitæ
la ambasada americanæ din Tokyo dupæ cinci sæptæmâni.
Hull avea sæ ræspundæ pe 2 octombrie, condiflionând din nou întâlnirea Roosevelt°Konoe
de soluflii date în prealabil cererilor americane. Hull saluta ideea unei întâlniri la nivel înalt
øi gæsea încurajatoare acceptarea de cætre Japonia a celor patru principii, dar propunerile japoneze
erau considerate inacceptabile — mai ales cele privind China, de unde trupele japoneze trebuiau
retrase færæ întârziere. De aceea, întâlnirea propusæ trebuia amânatæ pânæ când se realiza „o
întâlnire a minflilor celor douæ pærfli asupra punctelor esenfliale“ (185, 1971, p. 123).
Acest ræspuns cædea la Tokyo în plinæ dezbatere, tot mai aprinsæ pe mæsuræ ce 15 octombrie
se apropia. Presafli de termenul limitæ, prinflul Konoe øi ministrul de Externe Toyoda înclinau
spre a se face noi concesii faflæ de solicitærile americane. Pe 14 octombrie, Konoe avea o discuflie
cu generalul Tojo, prilej cu care exprima opinia cæ ar trebui sæ se vinæ în întâmpinarea SUA,
acceptând retragerea trupelor din China. În øedinfla de guvern, flinutæ în aceeaøi zi, Toyoda
afirma cæ America devine suspicioasæ cu privire la atitudinea Japoniei, întrucât nu înflelege
modul japonez de a discuta despre pace în timp ce se pregæteøte de ræzboi (185, 1971, p. 129).
Opiniile lui Konoe øi Toyoda mergeau, clar, mai departe decât ceea ce fusese stabilit de forurile
de decizie ale flærii. În plus, Toyoda se fæcea ecoul observafliilor frecvente americane cu privire
la discrepanfla dintre negocierile de pace pentru care Japonia se pronunfla øi pregætirile sale de
ræzboi care, evident, nu scæpau celor de la Washington. Privind lucrurile în perspectivæ istoricæ
însæ nu poate sæ nu se observe cæ, la rândul lor, americanii procedau la fel: ei erau adepflii
negocierilor, dar cæutau ca prin acestea sæ câøtige timp spre a întæri capacitatea de luptæ în
zonele potenflial conflictuale øi în genere pentru intensificarea pregætirilor de ræzboi. Urmætoarea
comparaflie în ceea ce priveøte producflia de avioane a Japoniei øi a Statelor Unite în anii
premergætori ræzboiului este semnificativæ în acest sens. Astfel, în 1939 Japonia producea 4 467
aparate, iar SUA 5 856; în 1940, cifrele respective erau 4 768 øi 12 804, iar în 1941 ele ajungeau
la 5 088 øi, respectiv, 26 277 (108, 1989, p. 354).
Tojo øi ceilalfli lideri militari respingeau însæ categoric ideea unor noi compromisuri, aøa
cum propuneau Konoe øi Toyoda. În aceste condiflii, guvernul demisioneazæ. Dupæ ezitæri øi
în lipsa unei alternative, împæratul îl însærcineazæ, pe 25 octombrie, pe generalul Tojo cu
formarea unui nou guvern. Unii atunci øi alflii mai târziu au considerat cæ prin învestirea lui
Tojo ca prim°ministru „partida ræzboiului“ câøtigase, mai ales cæ generalul deflinea, în continuare,
øi postul de ministru de Ræzboi. Tojo însæ fusese numit cu condiflia cæ va urma linia care se
va stabili prin voinfla împæratului. În plus, se conta pe faptul cæ el, cu autoritatea de care se
bucura în rândul armatei, va putea fline sub control grupurile de tineri ofifleri, care s°ar fi opus
unor eventuale înflelegeri cu americanii. Øi, desigur, se pornea de la premisa cæ Tojo va respecta
dorinfla împæratului, exprimatæ færæ echivoc, de a se continua negocierile cu SUA, ceea ce,
trebuie spus, Tojo a fæcut. În noul cabinet, ministru de Externe era numit Shigenori Togo, un
diplomat de carieræ.
Preøedintele Sigiliului Privat, marchizul Koichi Kido, un aristocrat liberal cu mare influenflæ
asupra lui Hirohito, îi transmitea lui Tojo, în calitatea sa de prim°ministru, dorinfla împæratului
ca el sæ nu se considere legat de decizia Conferinflei Imperiale din 6 septembrie, în baza cæreia
10, respectiv 15 octombrie devenise termen°limitæ, astfel încât sæ se poatæ continua negocierile
cu americanii. „Îfli transmit aceasta ca un ordin al Împæratului“, îi preciza Kido lui Tojo. Era
un caz færæ precedent ca împæratul sæ cearæ sæ se revinæ asupra unei hotærâri luate de Conferinfla
Imperialæ. Tojo se conforma øi afirma el însuøi cæ Armata trebuie sæ fie de acord sæ facæ adeværate
concesii referitoare la trupele din China øi la alte probleme astfel încât sæ se ajungæ la o soluflie
pe o bazæ raflionalæ.
O nouæ Conferinflæ de Legæturæ, flinutæ pe 27 octombrie, accepta sæ se propunæ americanilor
un document cuprinzætor, format din douæ pærfli: A øi B; voi relata mai jos prevederile principale
ale acestui document. O datæ cu acest accept, guvernul, armata øi marina considerau cæ trebuie
sæ°øi precizeze în mod definitiv pozifliile. În acest scop este propusæ o Conferinflæ Imperialæ,
care va avea loc pe 5 noiembrie 1941. În cadrul acesteia, conform celor convenite de guvern,
armatæ øi marinæ, Tojo declara: „Am ajuns la concluzia cæ trebuie sæ fim pregætifli sæ intræm
în ræzboi, cu acfliunea militarilor fixatæ aproximativ pentru 1 decembrie, între timp urmând sæ
facem tot ceea ce putem spre a rezolva problema prin diplomaflie“ (185, 1971, p. 149). Împæratul
ræmânea tæcut. Conferinfla aproba poziflia expusæ de general.
Pe 5 noiembrie, la Washington Nomura îi prezenta lui Hull propunerea A, ce viza soluflii
pe termen lung. Secretarul de stat, care cunoøtea deja textul datoritæ decriptærii mesajelor
transmise de Gaimusho (Ministerul de Externe japonez), primeøte documentul cu ræcealæ.
Nomura cere, în consecinflæ, sæ fie primit de Roosevelt, ceea ce se întâmplæ pe 10 noiembrie.
Ca øi Hull, preøedintele nu uitæ însæ cererea generalului Marshall, øeful statului major al forflelor
armate, øi a amiralului Stark, øeful operafliunilor navale, de a câøtiga câteva luni pentru pregætirile
militare în Asia de sud°est. Nafliunile, îi spune el lui Nomura, trebuie sæ gândeascæ pentru o
sutæ de ani înainte, mai ales într°o perioada ca cea prin care trece lumea acum. S°au scurs
doar øase luni de când se negociazæ; trebuie sæ se dea dovadæ de ræbdare (185, 1971, p. 156).
Pe 20 noiembrie, Nomura øi Kurusu îi prezentau lui Hull „Documentul B“. Datæ fiind
importanfla momentului respectiv în negocierile americano°japoneze, iatæ, cu câteva mici
reduceri, textul acestui document intrat în analele diplomafliei drept Nota guvernului japonez
din 20 noiembrie 1941:1. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite se angajazæ sæ nu întreprindæ
nici o înaintare militaræ în nici o zonæ din Asia de sud°est øi Pacificul de sud; 2. Guvernul
japonez se angajazæ sæ retragæ trupele sale staflionate în prezent în Indochina francezæ, în
condifliile fie ale restaurærii pæcii între Japonia øi China, fie ale stabilirii unei pæci echitabile
în aria Pacificului; între timp, guvernul Japoniei declaræ cæ este pregætit sæ retragæ trupele sale
178 CONSTANTIN VLAD
staflionate în partea de sud a Indochinei franceze aflatæ în zona de nord a teritoriilor amintite;
3. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite vor coopera cu scopul de a se asigura achiziflionarea
acelor produse øi bunuri de care cele douæ flæri au nevoie din Indiile Olandeze de Est;
4. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite se angajazæ reciproc sæ restabileascæ relafliile lor
comerciale, aøa cum acestea fuseseræ înainte de îngheflarea bunurilor; Guvernul SUA va furniza
cantitatea solicitatæ de petrol; 5. Guvernul Statelor Unite se angajeazæ sæ se abflinæ de la mæsuri
sau acfliuni care ar împiedica eforturile restaurærii pæcii între Japonia øi China (154, 1986,
pp. 718°719).
Concesia privind Indochina francezæ era, desigur, parflialæ; dar ea putea fi, totuøi, o bazæ
de pornire în negocieri. Apoi, în acest document B nu se fæceau referiri la trupele japoneze
aflate în China. Propuneri în acest sens se gæseau însæ în documentul A, în concepflia japonezæ
Documentele A øi B constituind un corp comun. Hull se uita prin text — pe care, ca de obicei
îl cunoøtea deja — øi menfliona politicos cæ°l va studia cu simpatie; în jurnalul sæu însæ va
nota cæ îl considera un ultimatum.
Între timp, Kurusu adresa o scrisoare Departamentului de Stat în care, având în vedere
preocuparea SUA pentru o eventualæ implicare a Japoniei în ræzboi datoritæ Pactului Tripartit
declara cæ guvernul japonez nu va antrena flara într°un ræzboi pentru vreo putere stræinæ; va
accepta ræzboiul numai ca o necesitate de ne evitat pentru menflinerea propriei securitæfli øi
pentru pæstrarea vieflii naflionale. Era o negare lipsitæ de echivoc, în termeni practici øi în sensul
interpretærii date iniflial de cætre Matsuoka, a angajamentelor Japoniei luate prin Pact. Kurusu
îøi dædea acordul ca partea americanæ, dacæ doreøte, sæ publice scrisoarea sa. Dar Hull ræmânea
suspicios. O nouæ telegramæ transmisæ de Gaimusho la ambasada japonezæ din Washington,
ca de obicei descifratæ de americani, preciza: „De aceastæ datæ, termenul limitæ (1 decembrie)
în mod absolut nu mai poate fi schimbat. Dupæ el, lucrurile se vor derula automat“. Textul
era interpretat în mod corespunzætor de cætre conducerea SUA, dupæ cum vom vedea imediat.
Pe 22 noiembrie, Hull îi primea pe Nomura øi Kurusu, la cererea acestora; cei doi insistau
sæ se dea færæ întârziere ræspuns la propunerea cuprinsæ în Documentul B. Informat despre
demers, Roosevelt îi cerea lui Hull sæ pregæteascæ o propunere proprie americanæ, un Modus
Vivendi, care sæ ræspundæ urmætoarelor patru puncte: 1. SUA sæ reia relafliile economice cu
Japonia — ceva petrol øi orez imediat, altele mai târziu; 2. Japonia nu va trimite alte trupe în
Indochina sau la graniflele Manciuriei, ori în alt loc din sud; 3. Japonia este de acord sæ nu
invoce Pactul Tripartit, chiar dacæ SUA intrau în ræzboi în Europa; 4. Statele Unite sæ mijloceascæ
discuflii între japonezi øi chinezi, færæ ca SUA sæ ia parte la acestea (185, 1971, p. 159).
Departamentul de Stat întocmea un Modus Vivendi, pe baza acestor puncte. Îl discuta cu
reprezentanflii Angliei, Chinei, Australiei øi Olandei, dar Chiang Kai°øi se opunea negocierilor
cu Japonia pe aceastæ bazæ. Astfel, Modus Vivendi murea înainte de a se naøte. Tojo, aflând
dupæ ræzboi despre acel document, avea sæ exclame: „Dacæ noi am fi primit acel Modus
Vivendi!“ (185, 1971, p. 162).
Pe 25 noiembrie Roosevelt convoca o øedinflæ a aøa-numitului Cabinet de Ræzboi, la care
participau, alæturi de el, ministrul de Externe, Hull, ministrul de Ræzboi, Henry Stimson, ministrul
Marinei, Frank Knox, øi øefii statelor majore ale armatei øi marinei, Marshall øi Stark. Stimson
nota în jurnalul sæu: „Preøedintele a prezentat relafliile cu Japonia. A dezvæluit faptul cæ este
probabil sæ fim atacafli lunea viitoare [1 decembrie; a se vedea legætura cu telegrama de la
Tokyo, citatæ mai sus — C.V.]. Întrebarea a fost ce atitudine vom lua. Problema este cum sæ
manevræm astfel încât ei sæ tragæ primul foc, færæ sæ ne provoace pierderi prea mari“ (67,1993,
p. 116).
Stimson avea sæ repete aceste cuvinte ale lui Roosevelt øi dupæ încheierea ræzboiului, între
altele în fafla Comisiei Congresului de investigare a evenimentelor de la Pearl Harbor. În urma
discufliilor purtate în Cabinetul de Ræzboi øi a indicafliilor Preøedintelui (67, 1993, p. 116), pe
26 noiembrie 1941 Hull prezenta celor doi: Nomura øi Kurusu, o notæ ca ræspuns la propunerea
japonezæ din 20 noiembrie. Într°o primæ secfliune, documentul american cuprinde unele aspecte
generale, principiile relafliilor în domeniul politic øi principiile raporturilor economice, pe plan
bilateral øi faflæ de terfli. În secfliunea a doua erau incluse 10 puncte, din care reproduc, pe scurt,
urmætoarele: 1. Cele douæ guverne se vor strædui sæ încheie un pact mutual de neagresiune
între Imperiul Britanic, China, Japonia, Olanda, Uniunea Sovieticæ øi Statele Unite; 2. Cele
douæ guverne se vor strædui sæ se încheie un acord între guvernele american, britanic, chinez,
japonez, olandez øi thailandez, prin care fiecare dintre acestea sæ se angajeze cæ respectæ
integritatea teritorialæ a Indochinei franceze; 3. Guvernul Japoniei va retrage toate forflele militare,
navale, aeriene øi de poliflie din China øi Indochina; 4. Guvernul SUA øi guvernul Japoniei
nu vor sprijini militar, politic øi economic alt guvern sau regim în China, cu excepflia Guvernului
Naflional la Republicii China; 5. Amândouæ guvernele vor renunfla la drepturile lor de
extrateritorialitate în China. Celelalte puncte se refereau la încheierea unui nou acord comercial
bilateral, la dezgheflarea reciprocæ a bunurilor, la stabilirea ratei de schimb yen°dolar ø. a. (154,
1986, p. 729°732).
La Tokyo, Nota lui Hull, care ajungea pe 27 noiembrie, chiar în timpul unei Conferinfle
de Legæturæ, era consideratæ un ultimatum, cu atât mai mult cu cât se interpreta cæ punctul 3
din Notæ privea întreaga Chinæ, deci inclusiv Manciuria; abia dupæ ræzboi avea sæ se clarifice
cæ propunerea americanæ nu se referea øi la Manciuria. De fapt, partea americanæ însæøi considera
Nota un ultimatum, cum avea sæ se exprime chiar Roosevelt (67, 1993, p. 116°117).
Eøecul øi umilirea noastræ nu puteau fi mai mari, telegrafiau Nomura øi Kurusu la Gaimusho
(Ministerul Afacerilor Externe) dupæ primirea Notei. Iar Kurusu va mærturisi dupæ câfliva ani
(în 1943): „În cadrul întâlnirii din 26 noiembrie, Hull ne°a remis o Notæ incredibilæ. America
vroia — ceea ce mai târziu s°a adeverit — sæ pecetluiascæ soarta negocierilor cu ajutorul acelei
Note“. Observaflia diplomatului japonez era corectæ: în seara zilei de 26 noiembrie, dupæ
remiterea Notei, Stimson îi telefona lui Hull, întrebându°l „unde afli ræmas cu japonezii?“. Iar
ræspunsul lui Hull suna astfel: „Mæ spæl pe mâini de toatæ aceastæ afacere. De acum înainte,
ea trece în mâinile voastre, ale armatei øi marinei“ (111, 1988, p. 367).
Pe 1 decembrie avea loc Conferinfla Imperialæ. Tojo declara: Treburile au atins un punct
în care Japonia trebuie sæ porneascæ ræzboi împotriva Statelor Unite, Marii Britanii øi Olandei.
Împæratul tæcea din nou. El înfrânsese o datæ tradiflia øi acflionase împotriva propriei educaflii,
180 CONSTANTIN VLAD
cerând modificarea unei hotærâri anterioare a Conferinflei. Acum, nu mai putea face nimic.
Decizia în favoarea ræzboiului era luatæ. Mai târziu, înainte de a se pune sigiliul Tronului pe
aceastæ decizie, Hirohito îi spunea lui Kido: cerinflele lui Hull au fost prea umilitoare (185,
1971, p. 209).
Între timp, militarii (armata øi marina) încheiaseræ pregætirile, în cel mai adânc secret. Pe
26 noiembrie, forfla de lovire (Kido Butai), grupatæ în insulele Kurile, îøi începea deplasarea
cætre Pearl Harbor. Viceamiralul Chuichi Nagumo, comandantul acestei forfle, avea ordin sæ
se întoarcæ din drum dacæ negocierile de la Washington duceau la un rezultat pozitiv (111,
1988, p. 353).
Pe 6 decembrie, Roosevelt decidea sæ transmitæ un mesaj împæratului, prin care îøi exprima
speranfla cæ cele douæ flæri vor ajunge la o înflelegere. Hirohito îi ræspundea în termeni asemænætori,
duminicæ, 7 decembrie, la orele 13,00. Totul era, deja, prea târziu.
Nomura øi Kurusu primiseræ instrucfliuni sæ prezinte lui Hull ræspunsul japonez la Nota
americanæ din 26 noiembrie, la orele 13,00, ora Washingtonului. Textul ræspunsului, care preciza
cæ, în condifliile date, negocierile dintre cele douæ flæri erau întrerupte, nu era însæ dactilografiat
la timp øi cei doi ajungeau la Departamentul de Stat abia la 14,05. Atacul de la Pearl Harbor
începuse deja, øi Hull era anunflat de acest lucru. La ora 14,30 îi primeøte pe Nomura øi Kurusu,
nu le strânge mâna øi îi dæ pur øi simplu afaræ; diplomaflii japonezi pleacæ færæ sæ înfleleagæ
nimic; abia la ambasadæ aveau sæ afle cæ ræzboiul începuse…
Pentru cititorul de azi se ridicæ, probabil în mod firesc, o serie de întrebæri. De ce s°a ajuns,
totuøi, la ræzboiul din Pacific? A fost acesta inevitabil? Cine poartæ vina pentru declanøarea
lui? Având în vedre punctele de vedere exprimate în aceastæ privinflæ în bogata literaturæ existenflæ
asupra subiectului, redau în continuare câteva posibile ræspunsuri la întrebæri precum cele
formulate mai sus.
Mai întâi, ræzboiul a fost rezultatul ciocnirii de interese, aø spune geopolitice øi strategice,
dintre Statele Unite øi Japonia. Cele douæ puteri, øi una øi cealaltæ în ascensiune, ajunseseræ,
practic, faflæ în faflæ încæ de la cumpæna dintre veacurile XIX øi XX. Evenimentele dintre
1894°1905, remarcæ în acest sens istoricul Geoffrey Barraclough, au transformat Orientul În-
depærtat într°un centru internaflional de rivalitæfli øi conflicte. Iar dupæ 1905, cele trei puteri
direct implicate îu conflictul din Extremul Orient erau Statele Unite, Rusia øi Japonia, puterile
europene fiind treptat marginalizate (11, 1967, pp. 107°109). În ceea ce priveøte Statele Unite,
ele începuseræ sæ°øi asume rolul unei mari puteri mondiale tocmai în Extremul Orient. Iar victoria
japonezæ din 1905 demonstra cæ Rusia nu era singura putere capabilæ sæ ameninfle interesele
americane în zonæ (11, 1967, p. 109). Mai precis, interesele Rusiei se ciocneau cu cele americane
pe coastele continentale ale Pacificului de vest, mai ales de nord°vest. Japonia însæ, datæ fiind
poziflia sa geostrategicæ, avea interese proprii nu numai în zone continentale ale Pacificului
de vest, ci øi în Pacificul de sud°vest øi de sud, ca øi în Pacificul central. De aceea, ca tendinflæ,
întâlnirea øi confruntarea de interese americano°nipone aveau sæ se impunæ pe un prim°plan.
Interesele japonezilor se ciocneau, permanent øi peste tot în Extremul Orient, cu cele americane
(26, 1990, p. 140).
În al doilea rând, cele douæ flæri îøi asumau roluri misionare. Statele Unite o fæceau în America
Latinæ, în Pacific øi în Europa, în numele valorilor øi principiilor democratice. La rândul ei,
Japonia revendica un asemenea rol în zona Asia°Pacific, în scopul declarat, pe de o parte, de
a împiedica extinderea øi perpetuarea dominafliei albilor øi, pe de altæ parte. al prevenirii
acaparærii pærflilor continentale ale Pacificului de vest de cætre comunism. În ceea ce priveøte
prima motivaflie, este de menflionat cæ atunci când Japonia a început sæ se manifeste ca mare
putere, practic, toate flærile din zona Asia°Pacific, cu populaflii aparflinând altor rase decât celei
albe, erau fie colonii, fie semicolonii ale Occidentului. Or, aøa cum o aratæ istoria, rolul øi
zelul misionar, atunci când cuprind mari puteri, se pot suprapune pe øi combina cu propriile
interese ale acestora, ceea ce mæreøte riscurile confruntærii øi conflictelor. Într°un anumit sens,
ræzboiul din Pacific, care a opus rase øi religii diferite, prefigureazæ în timp, „ciocnirile dintre
civilizaflii“, considerate de cætre Samuel Huntington — într°un mod discutabil — drept sursele
principale ale conflictelor militare, dupæ depæøirea Ræzboiului Rece (97, 1998).
În al treilea rând, neîncrederea reciprocæ a dominat relafliile americano°japoneze. Japonezii
nu aveau încredere în SUA, interpretau intenflia, evidentæ, a negociatorilor americani de a câøtiga
timp pentru înarmare drept o dovadæ de duplicitate. Încæ øi mai grav era sentimentul cæ se
urmæreøte izolarea øi încercuirea Japoniei pe criterii rasiale. La rândul lor, americanii nu credeau
în onestitatea japonezilor, îi suspectau cæ în spatele dorinflei afiøate de negociere nutresc planuri
de acaparare a zonei Asia°Pacific în beneficiul exclusiv al Imperiului nipon. La aceasta se
adæuga convingerea, de o parte øi de alta, cæ adversarul potenflial este slab øi incapabil de spiritul
de bravuræ øi de sacrificiu pe care°l presupune orice mare ræzboi. Japonezii considerau America,
Occidentul în general, drept societæfli decadente; la rândul sæu, lumea anglo°saxonæ nu înflelegea
psihologia niponæ øi ironiza pregætirea øi capacitatea militaræ a japonezilor.
Se ridicæ, în al patrulea rând, întrebarea: oare Japonia a declanøat ræzboiul cu încrederea
cæ va învinge, ignorând uriaøa capacitate industrialæ, øtiinflificæ øi, în consecinflæ, militaræ a
SUA øi, în genere, a Occidentului? Desigur, s°a contat pe o serie de succese militare øi pe
cucerirea unor poziflii importante în faza iniflialæ a ræzboiului, care sæ permitæ ulterior Japoniei
sæ facæ faflæ presiunilor, inevitabil crescânde, din partea SUA øi aliaflilor lor. De aceea, punându°øi
în valoare superioritatea flotei, mai ales în portavioane, øi a aviafliei de luptæ, s°a urmærit
distrugerea dintr°o singuræ lovituræ a flotei americane din Pacific, prin atacul de la Pearl Harbor.
De asemenea, se miza pe cucerirea unor teritorii în Pacificul de sud°vest, de unde sæ se asigure
aprovizionarea cu materii prime øi resurse energetice, precum øi poziflii strategice uøor de apærat,
prin care se urmærea stabilirea unor raporturi de forfle în zonæ, favorabile Japoniei. În condifliile
date, o astfel de strategie se impunea. În acest sens, Paul Kennedy subliniazæ: „Pentru astfel
de strategi sobri cum era Amiralul Yamamoto [comandantul marinei militare japoneze — C.V.],
un atac împotriva unei flæri atât de puternice ca Statele Unite pærea nebunesc; dar a nu se ridica
182 CONSTANTIN VLAD
împotriva Statelor Unite dupæ iulie 1941 ar fi læsat Japonia expusæ øantajului economic, ceea
ce era o nofliune intolerabilæ“ (108, 1989, p. 303).
În sfârøit, este de subliniat în mod deosebit rolul Notei lui Hull în declanøarea ræzboiului.
Nu întâmplætor, literatura se referæ adesea la ea caracterizând°o drept „Nota fatalæ“. Pe fundalul
mæsurilor de rupere a Japoniei din circuitul comerflului mondial, în condifliile embargoului asupra
importurilor sale de materii prime øi resurse energetice, Nota suna, într°adevær ca un „ultimatum
de ræzboi“. În fapt, acceptarea ultimatumului ar fi reprezentat pentru Japonia „o sinucidere“.
Condifliile din Notæ „erau o insultæ, care n°a læsat japonezilor, popor mândru, decât alternativa
ræzboiului“ (67, 1993, pp. 116,117). Acelaøi autor, membru al Congresului american, introduce
un nou aspect în discuflie citând urmætoarea declaraflie a lui Churchill în fafla Camerei Comunelor,
fæcutæ în anul 1942: „Politica dusæ de guvernul britanic a cæutat sæ evite cu orice prefl un conflict
cu Japonia, înainte de a fi sigur cæ øi Statele Unite se vor angaja într°un astfel de conflict. Pe
de altæ parte, dupæ conferinfla Atlanticului [întâlnirea celor doi din insula Newfoundland —
C.V.] la care am discutat aceste probleme cu Franklin Roosevelt, era probabil cæ americanii
s°ar fi implicat într°un ræzboi în Extremul Orient, chiar dacæ nu ar fi fost atacafli“ (apud 67,
1993, p. 112).
În lumina tuturor acestor date øi observaflii, consider cæ Statele Unite poartæ o ræspundere
cel puflin la fel de mare ca Japonia în declanøarea ræzboiului Pacificului. Aceastæ opinie contrazice
pærerile tradiflionale, devenite adeværuri comune în numeroase lucræri de istorie. Dar ea, este,
cred, întemeiatæ. Desigur, Japonia a luat inifliativa øi a lovit prima, iar conform definifliei datæ
la vremea respectivæ un asemenea act era socotit drept agresiune. Dar, într°o viziune sociologicæ
øi politologicæ mai cuprinzætoare, potrivit formulei faimoase a teoreticianului german Clausewitz
„ræzboiul este continuarea politicii cu alte mijloace“ (36, 1982, pp. 67, 745). În acest sens,
granifla dintre ræzboi øi pace între SUA øi Japonia era deja trecutæ prin Nota lui Hull, aceastæ
„tragedie din 26 noiembrie 1941“, cum Toland nu ezitæ s°o numeascæ. Japonia intra în ræzboi
urmærindu°øi propria politicæ prin alte mijloace, anume prin mijloace militare; dar ræzboiul
era continuarea nu numai a acestei politici, ci øi a politicii americane, care nu læsase Japoniei
decât calea armelor. Privit în perspectivæ istoricæ, este posibil ca factorii de gândire strategicæ
din Statele Unite sæ fi ajuns la concluzia cæ Japonia tindea sæ devinæ o serioasæ sfidare pentru
interesele pe termen lung ale Americii în Pacific. Ea trebuia, de aceea, înfruntatæ øi înlæturatæ
înainte de a fi prea târziu, Este, desigur, o supoziflie, dar o supoziflie care nu aleargæ alæturi de
logica faptelor, ci o urmeazæ pe aceasta. Supoziflia este întæritæ de una dintre susflinerile
importante ale lui Huntington, care afirmæ:
„De aproape 200 de ani Statele Unite au încercat sæ previnæ naøterea unei puteri dominante în
Europa. De aproape 100 de ani, începând cu politica „uøilor deschise“ faflæ de China, au încercat
sæ facæ acelaøi lucru în Asia de Est. Pentru a realiza aceste scopuri, Statele Unite au luptat în
douæ ræzboaie mondiale øi într°un Ræzboi rece împotriva Germaniei imperiale øi a celei naziste,
a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice øi Chinei comuniste“ (97, 1998, p. 339). Iar fostul
ambasador american la Tokyo, Grew afirma cæ „politica lui Roosevelt faflæ de Japonia viza presiuni
politice øi economice care nu puteau decât sæ determine aceastæ flaræ sæ declanøeze un ræzboi“
(111, 1988, p. 380).
Or, în 1945, lui Cordell Hull, secretarul de stat al SUA pânæ în 1944, i se decerna Premiul
Nobel pentru pace; în schimb, trei ani mai târziu, Tribunalul de la Tokyo îl condamna pe
Shigenori Togo, ministrul de Externe japonez, colegul de negocieri al lui Hull, la 20 de ani
temniflæ grea. Se vedea, astfel, cæ judecata oamenilor, spre deosebire de cea a istoriei, putea
fi pærtinitoare øi nedreaptæ.
CAP. XIV.
DE LA RÆZBOI SPRE PACE ØI LUMEA POSTBELICÆ
A doua zi dupæ atacul de la Pearl Harbor, pe 8 decembrie 1941, Statele Unite øi Marea
Britanie declarau ræzboi Japoniei. La 11 decembrie, Hitler punea Germania în stare de ræzboi
cu Statele Unite; urma o mæsuræ similaræ din partea Italiei. Potrivit unor surse, decizia lui Hitler
urma unui argument care suna astfel: dacæ Germania nu intra în ræzboi împotriva Statelor Unite,
din Pactul Tripartit nu mai ræmânea nimic. Øi, desigur, el conta pe faptul cæ Japonia va proceda,
la rândul, ei ca o aliatæ øi va ataca URSS, ceea ce nu se întâmpla însæ, în ciuda presiunilor pe
care Berlinul le fæcea în acest scop la Tokyo. Unii istorici consideræ cæ, în lipsa hotærârii lui
Hitler, Statele Unite n°ar fi intrat în ræzboi împotriva Germaniei. „Dacæ Hitler nu ar fi declarat
ræzboi, scrie în acest sens Alan Farmer, America øi°ar fi putut concentra energiile pentru ræzboiul
împotriva Japoniei, øi nu pentru ræzboiul din Europa“ (66, 1997, p. 25). Concluzia n°are însæ
nici un fundament; am citat deja unele fapte care o contrazic. Aici adaug cæ, la procesul de
la Nürnberg aveau sæ se dezvæluie unele idei generale despre ræzboi ale Germaniei, în care
intra øi atacarea Statelor Unite. Oricare i°ar fi fost motivaflia, gestul Germaniei fæcea din ræzboi
o conflagraflie cu adeværat mondialæ. Churchill ræsufla uøurat: soarta lui Hitler este pecetluitæ,
va exclama el. Victoria finalæ împotriva Germaniei naziste nu mai putea fi pusæ la îndoialæ.
Dupæ aflarea veøtii, mærturisea premierul britanic, „s°a dus la culcare øi a dormit somnul celui
salvat øi recunoscætor“ (apud 66, 1994, p. 25). Coaliflia antihitleristæ cæpæta contururile care
aveau sæ facæ din ea tabæra victorioasæ în ræzboi. Aceastæ coaliflie se închega din necesitate:
dacæ Hitler n°ar fi atacat URSS, Marea Britanie nu putea rezista mult timp de una singuræ,
ceea ce ar fi dus mai de vreme sau mai târziu la înfrângerea sa ori la o pace de compromis
cu Axa. Angajarea Germaniei pe douæ fronturi în iunie 1941, punea sub semnul întrebærii un
succes final german, dar nici victoria celor doi aliafli, Marea Britanie øi URSS nu devenise o
certitudine pânæ în decembrie 1941. Intrarea Statelor Unite în ræzboi era miøcarea care deschidea
perspectiva victoriei. La baza constituirii Coalifliei antihitleriste se afla un fundament care se
va dovedi solid: interesul comun al celor trei mari puteri de a înfrânge Germania nazistæ,
principala forflæ a Axei. Istoricul englez Eric Hobsbawm (94, 1994, pp. 174°175) relateazæ
urmætorul fapt: printre primele sondaje de opinie efectuate de institutul Gallup, era unul care
ar fi uimit pe tofli preøedinflii americani înainte de Roosevelt øi îi va uimi pe cititorii care ajungeau
la maturitate dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial; anume, în ianuarie 1939, când cetæflenii
americani au fost întrebafli cine ar dori sæ câøtige în cazul isbucnirii unui ræzboi între Uniunea
Sovieticæ øi Germania, 86% au fost în favoarea unei victorii a URSS. Rusia sovieticæ øi SUA,
concluzioneazæ Hobsbawm, au fæcut cauzæ comunæ pentru cæ au væzut în Germania lui Hitler
un pericol mai mare decât cel pe care°l reprezentau una pentru cealaltæ. O stare de spirit
asemænætoare a opiniei publice era reliefatæ de sondaje efectuate în Marea Britanie. Astfel, în
decembrie 1938, la întrebarea „dacæ ar avea loc un ræzboi între Germania øi Rusia, care dintre
ele afli dori sæ iasæ învingætoare?“, 15% ræspundeau: Germania, 85% — Rusia, 10% fiind
nedeciøi. Într°un alt sondaj de opinie, la întrebarea: „dacæ ar trebui sæ optafli între fascism øi
comunism, pe care l°afli alege?“, 26% din ræspunsuri erau pentru fascism, 74% pentru comunism,
iar 10% nu øtiau (66, 1994, p. 135). Desigur, era vorba de stæri de spirit ale momentului dat,
însæ tocmai de aceea ele conteazæ întrucât se înregistrau în ajunul ræzboiului. Coaliflia avea sæ
se destrame atunci când acest interes comun al marilor puteri înceta sæ existe.
1) Diplomaflia la nivel înalt
Între decembrie 1941 øi 9 mai 1945, în relafliile reciproce øi în diplomaflia statelor din Coaliflie
au dominat douæ mari teme: strategia ræzboiului øi configurarea lumii postbelice. De prima
temæ se vor lega în principal poziflia capitulærii necondiflionate a puterilor Axei øi deschiderea
celui de°al doilea front în Europa; în cazul celei de a doua, se vor impune problemele privind
viitorul Germaniei, situaflia flærilor din estul continentului, raporturile dintre puterile învingæ-
toare øi crearea unor structuri de cooperare øi pace pentru perioada postbelicæ.
Momente de vârf în activitatea diplomaticæ la nivel înalt aveau sæ fie reprezentate de
Conferinfla anglo°americanæ de la Casablanca (Maroc), flinutæ între 14°24 ianuarie 1943,
Reuniunea Miniøtrilor de Externe american (Cordell Hull), englez (Anthony Eden) øi sovietic
(Viaceslav Molotov), desfæøuratæ la Moscova între 19°30 octombrie 1943, cele trei conferinfle
la nivel înalt: Teheran (28 noiembrie°1 decembrie 1943), Ialta (4°11 februarie 1945), Potsdam
(17 iulie°2 august 1945), precum øi o serie de alte întâlniri, inclusiv la „vârf“, anglo°americane
øi anglo°sovietice.
La Casablanca, Roosevelt propunea øi Churchill accepta ideea capitulærii necondiflionate
a Germaniei øi aliaflilor acesteia. Cei doi conveneau asupra deschiderii celui de°al doilea front,
færæ însæ a°l localiza: se cædea de acord asupra debarcærii în Sicilia øi apoi în Italia. Se examinau
problemele derulærii Operafliunii Torch (debarcarea în Africa de Nord), iar generalul Dwight
Eisenhower era numit comandat suprem al forflelor aliate pe acest teatru de ræzboi. În pregætirea
reuniunii, Roosevelt îl invitase øi pe Stalin sæ participe; acesta declina însæ invitaflia, motivând
necesitæfli interne legate de conducerea ræzboiului.
Conferinfla de la Moscova a Miniøtrilor de Externe ai puterilor aliate øi Conferinfla de la
Teheran erau precedate de mari evenimente în desfæøurarea ræzboiului. Forflele sovietice
învinseseræ la Stalingrad øi câøtigaseræ bætælia de la Kursk, inifliativa strategicæ trecând definitiv
de partea URSS. Aliaflii occidentali încheiaseræ operafliunea Torch øi debarcaseræ cu succes
186 CONSTANTIN VLAD
în Sicilia øi apoi în Italia continentalæ. În iulie 1943, Mussolini fusese înlæturat de la putere
øi se formase guvernul Badoglio; pe 13 octombrie acelaøi an, Italia declara ræzboi Germaniei.
În urma succeselor partizanilor iugoslavi, Marea Britanie trimisese o misiune militaræ pe lângæ
comandamentul lui I. B. Tito. În Pacific, americanii câøtigaseræ bætælia de la Midway øi
începuseræ sæ împingæ înapoi forflele japoneze.
În aceste condiflii, Conferinfla de la Moscova examina problmele pregætirii deschiderii celui
de°al doilea front în Europa øi se ocupa de chestiuni privind guvernul polonez din exil, stabilit
la Londra. Se hotæra constituirea unei Comisii Consultative Europene, având menirea de a se
pronunfla asupra politicii postbelice faflæ de Germania. La solicitarea partenerilor occidentali,
Molotov promitea cæ, dupæ înfrângerea Germaniei, URSS avea sæ intre în ræzboi contra Japoniei.
Erau adoptate Declaraflia cu privire la Italia, în care se stabilea cæ politica puterilor aliate urmærea
deplina lichidare a fascismului øi instaurarea unui regim democratic în flaræ; Declaraflia cu privire
la Austria, prin care era anulat Anschlussul; Declaraflia cu privire la ræspunderea hitleriøtilor
pentru atrocitæflile comise în ræzboi. În sfærøit, cei trei miniøtri, cærora li se va alætura ministrul
de Externe chinez, semnau o Declaraflie cu privire la securitatea generalæ, în care erau cuprinse
o serie de principii ce aveau sæ stea la baza constituirii Organizafliei Nafliunilor Unite.
Cei „trei mari“: Roosevelt, Churchill øi Stalin, se întâlneau pentru prima oaræ la Conferinfla
de la Teheran. Înainte de aceasta, Roosevelt cochetase cu ideea unei întâlniri în doi, el cu Stalin;
alarmat, Churchill protesta øi Roosevelt dædea înapoi. Subiectul principal discutat la Teheran
era deschiderea celui de°al doilea front în nordul Franflei, cu sprijinul unei debarcæri simultane
pe coasta mediteraneeanæ francezæ øi al unei ofensive de amploare sovietice în Est. Va fi pe
larg discutatæ problema viitorului Germaniei. Stalin însuøi va promite intrarea URSS în ræzboi
împotriva Japoniei, la 3 luni dupæ încheierea ostilitæflilor în Europa. Va fi pregætit un plan de
acfliuni în vederea constituirii viitoarei Organizaflii Mondiale. Se va pune, færæ a fi rezolvatæ
însæ, problema atragerii Franflei, reprezentatæ de generalul de Gaulle, la deliberærile Puterilor
Aliate. Conferinfla va fi un bun prilej pentru cei trei conducætori de state de a stabili relaflii
personale apropiate, væzute ca o importantæ condiflie pentru cooperarea statelor membre ale
Coalifliei, atât în timpul ræzboiului, cât øi dupæ terminarea acestuia. De teama unor eventuale
atentate ale unor agenfli germani, la invitaflia lui Stalin, Roosevelt era gæzduit într°o vilæ a
complexului unde funcfliona ambasada sovieticæ în Iran. Conferinfla de la Teheran reliefa „pierderea
de vitezæ“ a Marii Britanii faflæ de cei doi mari: Statele Unite øi URSS, care începeau sæ se
individualizeze ca supraputeri în devenire. Roosevelt aræta cæ, în anumite probleme, era gata
sæ se separe de premierul britanic øi sæ trateze direct cu Stalin (în timpul conferinflei asemenea
probleme fuseseræ cele referitoare la Statele Baltice øi la Polonia). „Acolo am stat, avea sæ
remarce cu amæræciune Churchill mai târziu, având de o parte ursul sovietic cu labele ridicate
øi de cealaltæ parte uriaøul bizon american, iar între cei doi se afla bietul mægæruø englez…“
(apud 33, 1998, p. 31).
Va trece aproape un an øi jumætate pânæ la urmætoarea conferinflæ la nivel înalt, cea de la
Ialta, ræstimp în care mersul ræzboiului cunoøtea mari ræsturnæri de situaflie, în Europa el
apropiindu°se de sfârøit. Pe 2 iunie 1944 se constituise guvernul provizoriu al Republicii
Franceze, în frunte cu generalul de Gaulle; va fi recunoscut de cætre SUA, Marea Britanie øi

URSS pe 23 octombrie acelaøi an. La 6 iunie 1944, trupele americano°engleze debarcaseræ
în Normandia (Operafliunea Overlord), deschizând astfel cel de°al doilea front. Dupæ eliberarea
Franflei, forflele aliate pætrundeau pe teritoriul german. Churchill va pleda pe lângæ Roosevelt
pentru lovituri aplicate în direcflia Berlinului, Vienei øi Pragæi, astfel încât forflele anglo°ame-
ricane sæ ajungæ în aceste centre înaintea celor sovietice. Nu va avea succes, preocuparea Statelor
Unite fiind de a încheia ræzboiul cât mai repede, conform planurilor generalului Eisenhower,
comandantul suprem al forflelor aliate pe frontul de vest. Acesta, trecând peste orice reguli
protocolare, îi scria din proprie inifliativæ lui Stalin pe 28 martie 1945 spre a°l informa cæ nu
va avansa spre Berlin øi pentru a°i propune ca trupele americane øi cele sovietice sæ se întâlneascæ
pe Elba, lângæ Dresda.
„Færæ îndoialæ uimit cæ un general se adresa unui øef de stat, indiferent în ce problemæ,
nemaivorbind cæ într°o problemæ de o asemenea importanflæ politicæ, Stalin nici nu avea obiceiul
de a refuza darurile politice fæcute gratuit. În 1 aprilie, el i°a ræspuns lui Eisenhower cæ era de
acord cu aprecierea sa; øi el considera cæ Berlinul era de un interes strategic secundar øi avea
sæ aloce numai forfle sovietice minore pentru capturarea sa. Mai era de acord øi cu o joncfliune
în lungul Elbei, în regiunea Dresdei. Darul fiindu°i oferit, Stalin a purces la a aræta cæ el, cel
puflin, avea prioritæflile politice clare. Încælcându°øi asigurærile date lui Eisenhawer, el a ordonat
ca principala direcflie a ofensivei terestre sovietice sæ fie îndreptatæ spre Berlin, dându°le
mareøalilor Jukov øi Konev douæ sæptæmâni pentru a lansa un atac despre care îi spusese lui
Eisenhower cæ nu va avea loc înainte de a doua jumætate a lui mai“ (109, 1998, p. 380).
Pe frontul de est, dupæ ce atingeau frontierele URSS din 1941, forflele sovietice îøi continuau
înaintarea spre vest. Pætrunderea lor în sud°estul Europei era facilitatæ de o ræsturnare politicæ
majoræ operatæ în România: actul de la 23 august 1944, prin care dictatura antonescianæ era
înlæturatæ, România ieøea din ræzboiul dus împreunæ cu Germania øi se alætura Nafliunilor Unite.
Perspectivele înfrângerii Germaniei determinaseræ atât guvernul antonescian, cât øi opoziflia
democraticæ sæ încerce stabilirea unor contacte øi începerea unor tratative cu puterile Coalifliei.
Asemenea contacte aveau loc la Berna, Lisabona, Madrid, Stockholm, Ankara, Cairo. Færæ a
încerca o analizæ a acestor tentative, prezint în cele ce urmeazæ principalele acfliuni diplomatice
menite sæ ducæ la ieøirea României din ræzboi. Astfel, în cursul anului 1943, Mihai Antonescu,
prim°ministru øi ministru al Afacerilor Externe, dupæ tatonæri în unele flæri neutre, va interveni
în mai multe rânduri pe lângæ Mussolini, apoi pe lângæ guvernul Badoglio ca Italia sæ ia inifliativa
unor tratative diplomatice cu Nafliunile Unite; demersurile ræmâneau infructuoase. La Stockholm
vor avea loc convorbiri cu diplomafli sovietici, purtate în paralel din partea guvernului øi a
opozifliei. La Cairo, asemenea convorbiri se vor desfæøura între reprezentanfli ai opozifliei
democratice, cu acordul autoritæflilor de la Bucureøti, øi reprezentanfli ai celor trei puteri ale
Coalifliei — diplomafli englezi, americani øi ruøi. În 17 martie 1944, la Cairo se prezentau
cerinflele României pentru ieøirea ei din ræzboi: menflinerea independenflei; respectarea drepturilor
teritoriale; primirea statutului de cobeligerant; sprijin aliat în cazul unui atac bulgar sau ungar.
188 CONSTANTIN VLAD
Pe 22 martie 1944, din partea Nafliunilor Unite, se cerea guvernului Antonescu ca trupele române
sæ capituleze imediat în fafla celor trei mari puteri øi sæ nu opunæ rezistenflæ armatei sovietice.
În completarea acestei comunicæri, pe 27 martie 1944, reprezentanflii Nafliunilor Unite înaintau
trimiøilor opozifliei democratice la Cairo mæsurile pe care ar trebui sæ le ia România, øi anume:
1. capitularea trupelor aflate în contact cu armata sovieticæ; 2. trupele ce vor capitula vor fi
trimise sæ lupte contra germanilor; 3. stabilirea de contacte între comandamentul român øi cel
rus. Pe 12 aprilie 1944, la Stockholm, apoi la Cairo, guvernului român i se comunicau „condifliile
minimale ale armistifliului“ cu România, dupæ cum urmeazæ: a) armata românæ sæ se predea
armatei sovietice øi sæ înceapæ operafliuni împreunæ cu aceasta împotriva germanilor; ruperea
relafliilor cu germanii øi lupta alæturi de Nafliunile Unite în scopul restaurærii independenflei øi
suveranitæflii României; b) granifla sovieto°românæ se stabileøte în concordanflæ cu „acordul“
din 1940; c) despægubiri pentru pierderile cauzate URSS; d) repatrierea prizonierilor de ræzboi
ai Nafliunilor Unite; e) libertate neîngræditæ de miøcare pentru trupele sovietice øi aliate pe întreg
teritoriul României; f) guvernul sovietic consideræ cæ hotærârile Dictatului de la Viena sunt
nejuste øi este gata ca împreunæ cu românii sæ întreprindæ operafliuni împotriva ungurilor øi
germanilor cu scopul ca întreaga Transilvanie sau cea mai mare parte a acesteia sæ fie înapoiatæ
României; g) dacæ România doreøte, guvernul sovietic este de acord ca, pe lângæ un reprezentant
militar, sæ aibæ øi un reprezentant politic pentru legæturi cu URSS. Opoziflia democraticæ anunfla
la Cairo cæ primeøte propunerile Nafliunilor Unite. Pentru început, Antonescu nu accepta
propunerile respective, pe care le respingea pe 15 mai. Câteva zile mai târziu, pe 29 mai,
guvernul român trimitea, prin legætura de la Stockholm, guvernului sovietic un aide°mémoire
prin care, pentru încheierea armistifliului, cerea: sæ se acorde germanilor un rægaz de 15 zile
sæ pæræseascæ România; administraflia civilæ în teritoriul ocupat sæ ræmânæ româneascæ; în zona
unde se afla sediul guvernului român sæ nu pætrundæ trupe stræine; negocierea despægubirilor;
reluarea vechilor propuneri prezentate la Cairo privind problemele teritoriale. Pe 31 mai guvernul
sovietic ræspundea acestui aide°mémoire, precizând: punctele a, b øi d din propunerile din
12 aprilie nu pot fi schimbate; la pct. c, guvernul sovietic este dispus sæ reducæ într°o oarecare
mæsuræ suma reparafliilor; nu sunt obiecflii în ceea ce priveøte acordarea unui termen de 15 zile
pentru retragerea germanilor din România; este gata sæ se ajungæ la un compromis referitor
la pæstrarea administrafliei civile româneøti; nu este aprobatæ cererea de a se pæstra o zonæ în
care sæ nu pætrundæ trupe stræine (28, 1986, pp. 244°245). Convorbirile nu aveau sæ depæøeascæ
aceastæ fazæ. La ultima întâlnire cu Antonescu (5 august 1944), Hitler avea sæ°l întrebe pe
acesta „dacæ România øi, în special conducætorul ei, mareøalul Antonescu, sunt deciøi sæ urmeze
pânæ la sfârøit Germania“. Antonescu va consemna cæ s°a despærflit de Hitler „færæ sæ°i fi dat
vreun ræspuns, nici negativ, nici pozitiv la întrebarea intempestivæ pe care mi°a pus°o“. În nota
de convorbire întocmitæ de traducætorul german se spune însæ altceva, øi anume: „România
va ræmâne de partea Germaniei øi va fi ultima flaræ care va pæræsi Reichul, pentru cæ øtie cæ
sfârøitul Germaniei înseamnæ øi sfârøitul României“ (41, 1991, pp. 172, 176, 194). Între altele,
Antonescu îi ceruse lui Hitler sæ ia mæsuri care sæ ducæ la stabilizarea frontului. Or, o astfel
de stabilizare nu era posibilæ. Pe 20 august, trupele sovietice spærgeau frontul la Iaøi. Antonescu
va fi gata sæ semneze armistifliul în termenii propuøi de Aliafli, cu condiflia ca acesta sæ fie acceptat,
în scris, de liderii partidelor politice, ceea ce nu se întâmpla însæ. În încheierea întâlnirii lor
din 5 august, Hitler îl avertizase: „Antonescu!, Antonescu! Sub nici un motiv sæ nu punefli
piciorul în Palatul Regal!“; Hitler îi atrægea astfel atenflia sæ nu împærtæøeascæ soarta lui Mussolini
(43, 2002 p. 34). Antonescu s-a dus însæ la rege; a fost arestat în dupæ amiaza zilei de 23 august.
România ieøea din ræzboiul dus alæturi de Germania øi se alætura Coalifliei Nafliunilor Unite.
Pe 12 septembrie 1944, la Moscova era semnatæ convenflia de armistifliu între România øi
Nafliunile Unite. Convenflia stabilea condifliile participærii României la ræzboiul împotriva
Germaniei, ale trecerii trupelor sovietice pe teritoriul românesc, fixa la 300 milioane dolari
despægubirile cætre URSS, declara nul Arbitrajul de la Viena. Executarea clauzelor Conven-
fliei era supravegheatæ de Comisia Aliatæ de Control, cu sediul la Bucureøti, în care cuvântul
hotærâtor revenea reprezentanflilor sovietici. Ieøirea României din ræzboi ducea la præbuøirea
întregului front german în Europa de sud°est øi împiedica folosirea de cætre germani a arcului
Carpaflilor, ca un obstacol natural redutabil. Armatele germane erau retrase pricipitat din
Bulgaria, Grecia, Albania øi cea mai mare parte a Iugoslaviei.
Pe frontul de Vest, aliaflii ajungeau sæ poarte luptele pe teritoriul Reichului, dupæ ce germanii
încercaseræ în decembrie 1944 o puternicæ ofensivæ în munflii Ardeni. În Est, trupele sovietice
le alungau pe cele germane din Polonia øi ajungeau pe Oder. În Iugoslavia se forma un guvern
provizoriu, prezidat de I.B. Tito. În Pacific, trupele americane øi engleze restrângeau treptat
spafliul controlat de japonezi, prin lupte îndârjite, soldate cu mari pierderi de ambele pærfli.
În aceste condiflii se desfæøurau lucrærile conferinflei la nivel înalt de la Ialta, care se încheia
cu „unul dintre documentele cele mai importante ale istoriei“, prin consecinfle (44, 2000, p. 295).
La Conferinflæ, Roosevelt, Churchill øi Stalin
„declarau solemn hotærârea de nezdruncinat de a anihila militarismul øi nazismul german øi de
a face în aøa fel încât Germania sæ nu mai poatæ tulbura niciodatæ pacea mondialæ. Suntem hotærâfli
sæ dezarmæm toate forflele armate germene, sæ dizolvæm Statul Major General german care, în
mai multe rânduri, a reuøit sæ determine renaøterea militarismului german, sæ capturæm sau sæ
distrugem întregul material militar german, sæ suprimæm sau sæ controlom industria germanæ
care ar putea fi utilizatæ pentru producflia de ræzboi, sæ aplicæm tuturor criminalilor de ræzboi o
pedeapsæ promptæ øi justæ…Suntem hotærâfli sæ facem în aøa fel încât sæ disparæ partidul nazist,
legislaflia naflional°socialistæ, organizafliile øi institufliile naflional°socialiste, sæ eliberæm serviciile
publice, viafla culturalæ øi economicæ a poporului german de orice influenflæ naflional°socialistæ
øi hitleristæ“ (apud 91, 1991, pp. 36°37)
Cele trei puteri aliate cædeau de acord asupra împærflirii Germaniei în zone de ocupaflie,
conveneau în principiu asupra problemelor privind graniflele Poloniei øi formærii guvernului
polonez, ajungeau la o înflelegere referitoare la funcflionarea øi sistemul de vot în Consiliul de
Securitate al Organizafliei Nafliunilor Unite. Conferinfla adopta Declaraflia Europei Eliberate,
care afirma:
190 CONSTANTIN VLAD
„Stabilirea ordinii în Europa øi refacerea vieflii economice naflionale trebuie sæ fie realizate prin
procese care vor da posibilitatea popoarelor eliberate sæ distrugæ ultimele vestigii ale nazismului
øi fascismului øi sæ creeze instituflii democratice potrivit propriilor opfliuni. Acesta este un principiu
al Cartei Atlanticului — dreptul popoarelor de a alege forma de guvernæmânt sub care sæ træiascæ
— restaurarea drepturilor suverane øi autoguvernærii pentru acele popoare cærora le°au fost smulse
prin forflæ de cætre nafliunile agresoare. Pentru crearea condifliilor în care popoarele eliberate sæ°øi
poatæ exercita aceste drepturi, cele trei guverne vor ajuta în comun poporul din fiecare stat
european eliberat sau fost stat din Europa, satelit al Axei, unde, dupæ pærerea lor, se impune:
a) sæ stabileascæ condiflii pentru pacea internæ; b) sæ întreprindæ mæsuri de urgenflæ pentru ajutorarea
oamenilor care au avut de suferit; c) sæ formeze autoritæfli guvernamentale interimare, larg
reprezentative pentru toate elementele democratice ale populafliei øi care s°au angajat pentru
stabilirea cât mai curând posibil, prin alegeri libere, a unor guverne care sæ corespundæ voinflei
poporului; d) sæ faciliteze, unde este necesar, flinerea unor astfel de alegeri“ (apud 91, 1991,
p. 89).
Cele trei guverne ale puterilor aliate conveneau cæ se vor consulta în toate problemele ce
decurgeau din responsabilitæflile comune ce rezultau din Declaraflie. La Conferinflæ, URSS
confirma angajamentul de a intra în ræzboi contra Japoniei; în schimb, aliaflii occidentali îøi
dædeau acordul ca Rusia sæ redobândeascæ partea de sud a peninsulei Sahalin, sæ preia insulele
Kurile øi sæ aibæ o zonæ de ocupaflie în Coreea. I se restabileau, totodatæ, privilegiile pe care
Imperiul flarist le avusese în Manciuria øi în mai multe porturi chineze, printre care Port Arthur.
Desfæøuratæ în condiflii când trupele britanice se aflau în Grecia, iar cele sovietice din Balcani
pânæ în centrul Europei, Ialta consfinflea ca o stare de fapt sferele de influenflæ în aceastæ parte
a continentului. Declaraflia asupra Europei Eliberate devenea un mijloc de a aprecia atitudinea
URSS faflæ de statele est øi central°europene øi un barometru al raporturilor Moscovei cu
actualii — care aveau sæ devinæ în curând foøtii — sæi aliafli.
Dupæ conferinfla din Crimeea domnea o atitudine euforicæ. Roosevelt considera cæ Ialta
urma sæ punæ capæt sistemului acfliunilor unilaterale, al alianflelor exclusive, al sferelor de
influenflæ, al echilibrului puterii øi al tuturor celorlalte expediente care au fost încercate vreme
de secole øi au dat întotdeauna greø (109, 1998, p. 379). Eden însæ, „pleca din Crimeea dezgustat
de întreaga afacere. Roosevelt fusese ambiguu, slab øi ineficient, Churchill flinuse prea multe
discursuri… Atitudinea lui Stalin faflæ de flærile mici mi s°a pærut sumbræ, ca sæ nu spun sinistræ“
(apud 83, 1993, p. 305). Ialta a ræmas în istoria politicii øi diplomafliei mondiale drept simbolul
împærflirii lumii în sfere de influenflæ. Deøi unii sau alflii neagæ conflinutul, mai ales sensul
înflelegerilor la care s°a ajuns acolo, istoria postbelicæ le°a confirmat pe deplin: comportamentul
principalilor „actori“, anume supraputerile øi cele douæ blocuri militare în tot timpul Ræzboiului
Rece avea sæ fie întemeiat pe acele înflelegeri. Privind din perspectivæ istoricæ occidentalæ,
Lloyd Gardner susfline:
„Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite refacerea economicæ færæ sfera de influenflæ
sovieticæ în Europa de Est. Ce motiv ar fi avut Congresul pentru a sprijini inifliative majore ale
lui Truman, dacæ n°ar fi existat ræzboiul rece?… Færæ un duøman comun împotriva cæruia sæ
lupte, cum s°ar fi putut pune capæt rivalitæflilor europene din perioada interbelicæ?… Sferele de
influenflæ ofereau — la un prefl considerabil, desigur — securitatea temporaræ pentru desfæøurarea
evenimentelor politice din Vest øi chiar øi din Est“ (83, 1993, p. 333). Molotov mærturisea la
bætrânfle din perspectiva Estului: „Ce înseamnæ ræzboiul rece? Bineînfleles cæ s°au înverøunat
împotriva noastræ, dar trebuia sæ ne consolidæm cuceririle… A trebuit sæ facem ordine peste
tot, sæ øtim unde sæ ne oprim. Cred cæ, din acest punct de vedere, Stalin a respectat cu strictefle
limitele“ determinate prin sferele de influenflæ (apud 83, 1993, p. 335). Iar cunoscutul comentator
american Walter Lippmann, un condei foarte respectat în epocæ, remarca: „sferele de influenflæ
erau singura soluflie pentru lumea postbelicæ, pânæ atunci când adversarii ræzboiului se vor fi
convins cæ pacea era durabilæ. Singura alternativæ faflæ de acceptarea realistæ a acestei situaflii
era ræzboiul“ (apud 83, 1993, p. 11).
Optimismul lui Roosevelt øi al altor lideri occidentali nu va fi confirmat de fapte. El va
deceda în curând — pe 12 aprilie 1945. Îi succeda Harry Truman, pânæ atunci vicepreøedinte
al SUA. În Europa, prima decadæ a lunii mai aducea capitularea necondiflionatæ a Germaniei:
Hitler se sinucisese pe 30 aprilie, iar cu o zi înainte, la Milano, partizanii îl executaseræ pe
Mussolini. În Extremul Orient, pe 22 iunie cæzuse Okinawa; trupele americano°engleze se
pregæteau sæ ia cu asalt arhipelagul nipon, pe care japonezii intenflionau sæ°l apere cu orice prefl.
În atari condiflii se întrunea Conferinfla de la Potsdam, ultima întâlnire la vârf între con-
ducætorii celor trei mari puteri aliate. Va debuta cu participarea lui Truman, Churchill øi Stalin.
Întrucât tocmai atunci în Marea Britanie se desfæøurau alegeri parlamentare, în care partidul
conservator era înfrânt, Churchill — reprezentant al acestui partid — pæræsea Conferinfla, fiind
înlocuit de noul premier britanic, laburistul Clement Attlee. În ajunul Conferinei, pe poligonul
de la Alamogordo, în deøertul New Mexico, fusese experimentatæ cu succes prima bombæ
atomicæ. Conferinfla va definitiva chestiunea participærii URSS la înfrângerea Japoniei, dupæ
ce la 5 aprilie Moscova denunflase tratatul de neutralitate cu Tokyo. Truman îi înainta lui Stalin
o scrisoare prin care îl invita sæ se alæture în acest scop celorlalte mari puteri în numele
Comunitæflii Nafliunilor. Acordul Chinei fiind obflinut, URSS declara ræzboi Japoniei pe 8 august.
Înainte de aceasta, Conferinfla adresase un ultimatum Japoniei prin care se cerea capitularea
necondiflionatæ. Douæ bombe atomice distrugeau oraøele Hiroshima (la 6 august) øi Nagasaki
(la 9 august). Sub impactul distrugerilor îngrozitoare provocate de aceastæ nouæ armæ øi în
condifliile înaintærii sovietice în Manciuria, Japonia accepta capitularea necondiflionatæ pe
15 august 1945. Astfel, øi ræzboiul din Pacific era încheiat.
Revenind la Potsdam, Conferinfla a examinat chestiunile privitoare la organizarea postbelicæ
a Europei øi a decis crearea Consiliului Miniøtrilor Afacerilor Externe, compus din reprezentanflii
Chinei, Franflei, Marii Britanii, SUA øi URSS. Acesta urma sæ funcflioneze ca organism
permanent pentru încheierea tratatelor de pace, mai întâi a celor cu Italia, Austria, Ungaria,
Bulgaria, România øi Finlanda, apoi a celui cu Germania, atunci când un guvern central german
avea sæ fie constituit. Conferinfla decidea asupra problemelor referitoare la funcflionarea forflelor
de ocupaflie în Germania, care trebuia tratatæ ca un întreg, øi stabilea principiile dupæ care Aliaflii
aveau sæ acflioneze pentru dezarmarea øi democratizarea flærii. Se hotæra trecerea la pregætirea
192 CONSTANTIN VLAD
mæsurilor de pedepsire a criminalilor de ræzboi. Se convenea asupra graniflelor vestice ale

Poloniei øi a frontierelor sovieto°poloneze în Prusia Orientalæ. URSS renunfla la cererea sa
anterioaræ privind despægubirile de ræzboi din partea Germaniei, în valoare de 20 miliarde dolari;
se stabilea cæ fiecare din cele patru puteri aliate aveau dreptul de a ridica din zona proprie de
ocupaflie utilaje øi materiale în contul datoriilor germane de ræzboi; Uniunea Sovieticæ urma
sæ primeascæ 50% din totlul reparafliilor datorate de Germania, inclusiv din zonele de ocupaflie
occidentale. Conferinfla se pronunfla în favoarea revizuirii Convenflei de la Montreux privind
Strâmtorile. Cu acest prilej, Truman pleda pentru libertatea de navigaflie pe toate marile cæi
maritime internaflionale. Stalin se va opune însæ categoric. „No, I say no!“ [nu, eu zic nu! —
C.V.], a exclamat el în limba englezæ, singurul prilej în care era auzit exprimându°se altfel
decât în rusæ. Chestiunea ræmânea neexaminatæ. Statele Unite aveau s°o ridice în mai multe
rânduri ulterior, la fel de færæ succes. Astfel, ultima conferinflæ a marilor puteri care înfrânseseræ
Germania lua sfârøit. Preøedintele Truman îøi exprima speranfla cæ „viitoarea întâlnire a celor
Trei Mari va avea loc la Washington“. Îl auzea pe Stalin replicând: „Dacæ va vrea Dumnezeu“.
Drumurile celor Trei Mari se despærfleau însæ definitiv øi irevocabil.
„Se încheia o epocæ. Dispariflia inamicilor comuni, a cæror agresivitate îi scosese din izolaflionism,
va revela dintr°o datæ Americii capitaliste øi Rusiei sovietice atât amploarea forflelor cât øi
incompatibilitatea ambifliilor lor. Arareori o alianflæ supraviefluieøte victoriei“ (68, 1992, pp. 337,
338).
2) Diplomaflia în slujba unor orientæri strategice fundamentale
Aøa cum arætam mai sus, poziflia privind capitularea necondiflionatæ a Germaniei era
enunflatæ de Roosevelt øi convenitæ de acesta împreunæ cu Churchill la Conferinfla de la
Casablanca. Stalin va adera la aceastæ poziflie mai târziu.
Atât în timpul ræzboiului, cæt øi dupæ încheierea acestuia, cerinfla capitulærii necondiflionate
a fost criticatæ pentru cæ ea nu încuraja acfliunea forflelor interne din Germania, eventual
interesate în înlæturarea lui Hitler øi în realizarea unei pæci de compromis. În viziunea lui
Roosevelt, impunerea pentru Germania a capitulærii necondiflionate ræspundea mai multor
necesitæfli, øi anume: ea servea la concentrarea energiilor aliaflilor asupra câøtigærii ræzboiului,
obiectiv care ar fi fost subminat de eventualele preocupæri pentru o pace de compromis; ea
avea menirea sæ°l liniøteascæ pe Stalin (în ianuarie 1943 bætælia de la Stalingrad era încæ în
desfæøurare) cæ aliaflii sæi occidentali nu aveau în vedere o pace separatæ cu Germania; în sfârøit,
cerinfla capitulærii necondiflionate urmærea sæ previnæ o rundæ ulterioaræ de pretenflii revizio-
niste ale Germaniei, sub motiv cæ aliaflii i-ar fi fæcut promisiuni pe care nu le onorau, cum se
întâmplase dupæ Primul Ræzboi Mondial (109, 1998, p. 369). Privitæ în perspectivæ istoricæ,
ideea capitulærii necondiflionate — extinsæ ulterior øi faflæ de Japonia — chiar dacæ a contribuit
la prelungirea ostilitæflilor, a avut un rol important în menflinerea unitæflii Coalifliei Nafliunilor
Unite pânæ la obflinerea victoriei finale. Au existat, în unele momente, contacte america-
no°germane sau sovieto°germane, în care pærflile au sondat terenul pentru eventuale aranja-
mente separate spre a pune capæt ræzboiului, dar ele au ræmas infructuoase.
Problema deschiderii celui de°al doilea front în Europa (Operafliunea Overlord) avea o
istorie mai îndelungatæ, marcatæ de mersul general al ræzboiului, ea afectând, la rândul sæu,
raporturile dintre puterile Coalifliei. Cererea pentru deschiderea unui astfel de front venea din
partea lui Stalin încæ din primele sæptæmâni ce urmau agresiunii Germaniei. Ea era fæcutæ sub
presiunea avansului rapid al forflelor germane în adâncul teritoriului sovietic, cu ameninflarea
cæderii Moscovei. Ea va fi reiteratæ de conducætorii sovietici în mod frecvent, fiind adesea
însoflitæ de reproøuri adresate aliaflilor pentru amânarea repetatæ a operafliunii respective. Iniflial,
Londra va vorbi în termeni generali despre un front antigerman, deschis de puterile ocidentale.
Washingtonul îi va promite lui Molotov, aflat în vizitæ peste ocean în mai 1942, deschiderea
celui de°al doilea front pânæ la sfârøitul anului. Câteva luni mai târziu, în august 1942, Churchill
mergea la Moscova, prilej cu care îl informa pe Stalin cæ respectivul front nu va deschis în
anul în curs; se avea însæ în vedere o debarcare în nordul Africii øi apoi în Italia. La Casablanca,
Roosevelt øi Churchill conveneau asupra deschiderii celei de°al doilea front, dar nu stabileau
data øi locul unde acesta urma sæ aibæ loc. Când, în iunie 1943, Roosevelt îl informa pe Stalin
cæ frontul respectiv nu avea sæ fie deschis în 1943, Moscova îøi rechema ambasadorii de la
Washington øi Londra (68, 1992, pp. 208°209). În sfârøit, la Conferinfla de la Teheran, Roosevelt
øi Stalin respingeau definitiv ideea unei debarcæri în Balcani øi, împreunæ cu Churchill, decideau
realizarea Operafliunii Overlord pentru anul 1944; aceasta avea sæ fie declanøatæ în noaptea
de 6 spre 7 iunie 1944 prin debarcarea trupelor americano°engleze în Normandia.
Atitudinea marilor puteri aliate în problema celui de°al doilea front concretiza interese
distincte, în fond divergente, øi diferenfle de concepflie despre rolul øi scopurile ræzboiului. Statele
Unite vor susfline deschiderea acestui front în Europa de vest, mai precis pe coastele atlantice
ale Franflei, ca o modalitate de a scurta ræzboiul øi a reduce pierderile umane. Marea Britanie
se va pronunfla pentru o „strategie perifericæ“, respectiv pentru debarcarea Aliaflilor în Balcani
sau pe linia Câmpia Padului, Trieste, Ljubljana, Viena. Churchill, comparând coastele medi-
teraneene ale continentului cu un crocodil, le spunea lui Roosevelt øi Stalin, inclusiv la Teheran:
sæ lovim crocodilul în burta moale, zona cea mai greu de apærat de cætre inamic. În ceea ce
priveøte Balcanii, Londra vroia ca Aliaflii sæ intre aici înaintea trupelor ruseøti øi sæ împiedice
astfel apropierea URSS de Mediterana de ræsærit, atât de importantæ din punct de vedere strategic
pentru Marea Britanie. Propunând insistent o debarcare în nordul Italiei øi în Balcanii apuseni,
Churchill urmærea ca Aliaflii occidentali sæ°øi instaleze trupele pe continent øi sæ le împingæ
dupæ aceea spre Europa centralæ, înaintea pætrunderii armatei sovietice. Moscova, la rândul
ei, va insista pentru deschiderea celui de°al doilea front pe coastele de nord franceze, susflinutæ
øi printr°o debarcare în sudul Franflei. Se urmærea astfel ca trupele Aliate sæ se afle cât mai
departe de zonele în care cel mai probabil aveau sæ intre forflele sovietice øi care, potenflial,
constituiau subiecte de controverse politice: Balcanii øi Europa centralæ øi de est. În plus,
Moscova vedea în ideea „strategiei periferice“ o manevræ a Londrei menitæ sæ lase Germania
øi URSS sæ°øi epuizeze forflele în luptæ (83, 1993, p. 179). În privinfla „strategiei periferice“,
194 CONSTANTIN VLAD
Stalin avea un aliat în Roosevelt, care rezista insistenflelor britanice privitoare la debarcæri în
Balcani øi nordul Adriaticii, considerându°le o tentativæ de a atrage SUA într°o politicæ urmærind
menflinerea imperiului colonial britanic. La toate acestea, se adæuga ideea britanicæ, „foarte
dragæ lui Eden“, a unei federaflii sau confederaflii a statelor din estul øi sud°estului Europei,
ca modalitate de asigurare a pozifliilor postbelice ale Marii Britanii în zonæ. „Multe vor depinde
(în aceastæ privinflæ) de propria noastræ ocupaflie a zonei“, va explica Eden aceastæ idee într°un
memoriu adresat Cabinetului britanic referitor la Europa postbelicæ (apud 83, 1993, p. 204).
Moscova va respinge o astfel de formulæ, væzând în ea cel puflin o reeditare a vechiului „cordon
sanitar“ antisovietic. Din alte motive, ea întâmpina øi opoziflia americanæ În final,
Washingtonul øi Londra ajungeau la concluzia unei debarcæri în Africa de nord (Maroc, Algeria:
Operafliunea Torch), apoi în Sicilia øi Peninsula Italicæ, acfliuni concepute drept complementare
øi nu alternative la debarcarea în Franfla.
3) Diplomaflia øi viitorul Germaniei

Poziflia faflæ de viitorul Germaniei se va cristaliza în timp, cunoscând în anii ræzboiului evoluflii
semnificative. Într°o primæ fazæ, Roosevelt va fi pentru distrugerea bazei industriale øi
transformarea Germaniei într°un stat agrar. „Dimineafla supæ, la prânz supæ, seara supæ“ le rezerva
el germanilor, care, în opinia lui trebuie „castrafli ca popor“, astfel încât Germania sæ nu mai
fie tentatæ øi capabilæ de noi aventuri militare; ulterior, el va ajunge la sentimente mai bune
faflæ de germani.
O altæ idee care va domina dezbaterile privind soarta Germaniei va fi aceea a divizærii.
Enunflatæ încæ de timpuriu, ea va fi discutatæ la conferinfla de la Teheran. Roosevelt se va pronunfla
pentru formarea a 5 regiuni (state) autonome, Ruhrul, Saarul øi alte zone puternic industrializate
urmând a fi plasate sub controlul Nafliunilor Unite. Churchill va fi în favoarea ruperii Prusiei
de Germania — de fapt, o idee mai veche a lui Stalin — øi va pleda pentru o confederaflie
sud°germanæ, care sæ înglobeze øi Austria øi, eventual, Ungaria — o „confederaflie vastæ øi
paønicæ precum o vacæ“ (68, 1992, p. 248); era, într°un fel, exprimatæ øi nostalgia lui Churchill
dupæ imperiul austro°ungar. Stalin va înclina spre punctul de vedere al lui Roosevelt øi va fi
categoric împotriva ideii de confederaflie. Problema va fi reluatæ la conferinfla de la Ialta, la
inifliativa lui Stalin. Churchill va insista asupa dificultæflilor pe care le°ar fi presupus trasarea
graniflelor unei Germanii împærflite. La propunerea lui Roosevelt, problema era trecutæ în sarcina
unui comitet condus de Eden, în care intrau ambasadorii american øi sovietic la Londra. De
asemenea, se hotæra ca ideea dezmembrærii sæ fie introdusæ în actul capitulærii necondiflionate
a Germaniei. Comitetul condus de Eden se va întâlni, dar nu va trece dincolo de probleme de
proceduræ. Iar ideea divizærii Germaniei nu va mai fi inclusæ în actul de capitulare. Puterile
învingætoare aveau sæ constate cæ, odatæ cu præbuøirea Germaniei, orice guvernare centralæ
dispæruse; în consecinflæ, ele îøi asumau autoritatea supremæ în flaræ. În realitate, principiul
ocupærii comune øi totale a Reichului — consecinflæ logicæ a capitulærii necondiflionate — fusese
adoptat încæ din octombrie 1943 de cætre Conferinfla Miniøtrilor de Externe de la Moscova.
Acestei stæri de fapt îi corespundea mai mult ideea creærii în Germania a unor zone de ocupaflie
a puterilor învingætoare. În ianuarie 1944, Marea Britanie propunea constituirea a trei zone
de ocupaflie — una americanæ, una englezæ øi cealaltæ sovieticæ —, Berlinul urmând a fi ocupat
împreunæ de cætre cele trei puteri. Problema va fi tranøatæ în sensul acestei propuneri de cætre
Conferinfla de la Potsdam, ajungându°se în final la patru zone de ocupaflie, cea de a patra revenind
Franflei. Aceeaøi conferinflæ hotæra sæ pæstreze unitatea Germaniei, înainte de toate în domeniul
economic.
4) Diplomaflia øi problema graniflelor

O serie de probleme privind viitorul Germaniei se împleteau pânæ la suprapunere cu cele
ce se refereau la statele central øi est europene øi, implicit, la graniflele vestice ale URSS, respectiv
la cele estice ale Germaniei. Dezbaterea øi, în final, formele de soluflionare a lor depindeau
direct de mersul ræzboiului, de raporturile dintre puterile Coalifliei, mai concret, de condiflia
Uniunii Sovietice în ræzboi øi poziflia ei în aceste raporturi.
Agresiunea germanæ punea din nou în evidenflæ dilemele de securitate ale URSS cætre vest,
dileme ca stare de fapt øi ca percepflie a Moscovei, cærora Imperiul rus øi apoi Uniunea Sovieticæ
încercaseræ sæ le ræspundæ prin expansiune teritorialæ.
„Imperativele securitæflii ruse ræmæseseræ aceleaøi de pe vremea flarilor. Succesele fulgerætoare
înregistrate încæ din prima clipæ de cætre invadatori nu vor face decât sæ sublinieze øi mai mult
precaritatea unei frontiere deschise — lipsitæ de elemente de apærare naturale — în fafla oricæror
invazii. Ca atare, a apærut necesitatea de a împinge frontiera cât mai mult posibil spre Vest, dar
øi mai mult încæ de a o proteja printr°un amplu teritoriu ocupat de state satelit. În acelaøi timp,
nevoia imediatæ în care se va gæsi URSS øi anume aceea de a importa mari cantitæfli de arme
øi de provizii, va scoate în evidenflæ, mai mult ca oricând, în ce mæsuræ existenfla sa putea sæ
depindæ de posesiunea de porturi la marea liberæ. Aøa cæ una dintre primele acfliuni comune ale
Angliei øi Uniunii Sovietice va consta, încæ din vara anului 1941, în ocuparea Iranului,
transformând astfel un cuib de intrigi prohitlerist într°o cale de acces foarte comodæ de
aprovizionare a Rusiei“ (68, 1992, pp. 227°228).
Tot cu Londra, Moscova va iniflia discuflii privind configuraflia teritorialæ la graniflele
occidentale ale URSS. O va face Stalin însuøi, în decembrie 1941, în convorbiri prilejuite de
vizita lui Anthony Eden. Stalin îi va spune øefului diplomafliei britanice cæ URSS doreøte
restabilirea frontierelor sale din 1941, ceea ce presupunea acceptarea de cætre Aliafli a expansiunii
teritoriale ruseøti obflinute dupæ 23 august 1939, din Finlanda pânæ la Gurile Dunærii. Mai mult,
Moscova condifliona de aceastæ acceptare semnarea tratatului de alianflæ mutualæ anglo°sovietic,
pe care Eden îl propunea în timpul vizitei. Churchill øi Roosevelt se vor pronunfla însæ pentru
amânarea discutærii oricæror probleme teritoriale pânæ la încheierea ræzboiului. Moscova va
conveni pânæ la urmæ sæ semneze tratatul cu Marea Britanie (26 mai 1942) færæ referire la
graniflele sale din 1941. Washingtonul øi Londra vor rezolva uøor contenciosul fino°sovietic
196 CONSTANTIN VLAD
øi cel româno°sovietic în favoarea Moscovei. În martie 1943, Roosevelt øi Eden cædeau de

acord ca teritoriile finlandeze øi Basarabia øi Bucovina de nord, ocupate de sovietici în 1940,
sæ revinæ URSS.
Mai greu de rezolvat avea sæ fie problema fiærilor Baltice. Puterile occidentale vor încerca
sæ obflinæ pentru aceste flæri un statut asemænætor cu cel avut între 1940°1941, când ele continuau
sæ fie state independente, având însæ tratate de asistenflæ mutualæ cu URSS øi baze militare
sovietice pe teritoriul lor; în final însæ, SUA øi Marea Britanie vor ajunge sæ ia în seamæ poziflia
Moscovei. Nu vor recunoaøte din punct de vedere juridic reanexarea lor de cætre URSS, vor
menfline reprezentanfle ale acestor flæri la Washington øi, respectiv, Londra, dar nu vor putea
face mai mult.
Problemele privind Polonia vor fi încæ mai dificil de soluflionat. „Soarta Poloniei nu va fi
rezolvatæ uøor. Færæ îndoialæ, nici o altæ problemæ nu a ocupat mai mult timpul Aliaflilor în
cursul ræzboiului. Nici chiar problema germanæ. Nici una, în orice caz, nu a fost tratatæ într°o
atmosferæ de dramæ permanentæ“ (68, 1992, pp. 238°239). „Marea Britanie acceptase sæ intre
în ræzboi împotriva Germaniei; Rusia fusese invadatæ de douæ ori prin traversarea Poloniei;
iar Statele Unite considerau cæ de situaflia Poloniei depindea succesul sau eøecul Organizafliei
Nafliunilor Unite, al tuturor planurilor acesteia“ (78, 1993, p. 264). Tensiunea în care s°au
examinat adesea problemele privind Polonia a generat schimburi de replici dure, mai ales între
Churchill øi Stalin. Marea Britanie, va afirma Churchill la Ialta, nu avea nici un inters material
în Polonia; „dar intrase în ræzboi pentru a apæra Polonia de agresiunea germanæ într°o vreme
când luarea acestei hotærâri era foarte riscantæ øi îi costase aproape existenfla sa în lume; era
o chestiune de onoare“. Pentru Rusia, va replica Stalin, „ræzboiul cu Germania nu fusese numai
o chestiune de onoare, ci pur øi simplu, de viaflæ sau de moarte“ (83, 1993, pp. 291°292).
În 1941, Moscova recunoøtea din punct de vedere diplomatic guvernul polonez în exil,
stabilit la Londra, guvern condus de generalul Sikorski. În baza pozifliei sale privind cerinfla
recunoaøterii de cætre Aliafli a graniflelor sovietice din 1941, în ianuarie 1943 guvernul de la
Moscova îøi fæcea cunoscutæ hotærârea de a stabili granifla cu Polonia pe Linia Curzon.
Descoperirea în aprilie 1943 a gropii comune de la Katîn, unde ruøii exterminaseræ cca 15 000
de ofifleri polonezi — pentru care Moscova încerca sæ arunce vina asupra ocupanflilor germani —
va determina guvernul polonez în exil sæ cearæ o anchetæ a Crucii Roøii internaflionale. Ca
reacflie, URSS rupea relafliile cu guvernul polonez de la Londra. În august acelaøi an, Roosevelt
øi Eden propuneau Moscovei sæ reia legæturile cu guvernul polonez în exil, în schimbul
recunoaøterii Liniei Curzon. Liderii polonezi de la Londra vor bloca însæ orice inifliativæ în
sensul respectiv. Ei ceruseræ chiar mai mult: la o întâlnire cu Roosevelt în decembrie 1942,
Sikorski solicitase sprijinul SUA nu numai pentru menflinerea graniflei de est din 1939, ci øi
pentru extinderea Poloniei spre vest pânæ pe fluviul Oder. La Teheran Churchill avea sæ treacæ
peste obiecfliile liderilor polonezi øi va propune sæ se accepte Linia Curzon la est øi, pe de altæ
parte, împingerea graniflei poloneze de vest pe Oder; aceasta, în condiflii când între cei trei
mari prevalase deja punctul de vedere cæ Prusia orientalæ avea sæ revinæ Poloniei. Stalin va
fi de acord, cu condiflia ca oraøul Königsberg øi zonele adiacente lui sæ fie încorporate la URSS.
Roosevelt nu va aræta prea mult interes pentru problemæ; fusese însæ anterior de acord ca
germanii sæ fie pur øi simplu expulzafli din Prusia orientalæ. Dupæ Teheran, Churchill va face
presiuni asupa guvernului în exil sæ accepte pozifliile exprimate la Conferinflæ în legæturæ cu
Polonia. Noul øef al guvernului polonez de la Londra, Miko‡ajczyk, la îndemnul lui Churchill,
va merge la Washington øi apoi la Moscova. Între timp, guvernul sovietic recunoscuse
aøa°numitul Comitet polonez de Eliberare Naflionalæ, instalat la Lublin, comitet dominat de
comuniøti øi favorabil unei colaboræri strânse cu URSS. Când Miko‡ajczyk ajungea la Moscova
pe 3 august 1944, în Polonia armata clandestinæ, cu acordul guvernului în exil, declanøase
ræscoala de la Varøovia. Iatæ motivaflia acestei acfliuni, aøa cum era ea formulatæ la vremea
respectivæ: „Autorii insurecfliei hotærâseræ sæ acflioneze, convinøi fiind cæ, dacæ voiau ca pretenflia
Guvernului de la Londra de a conduce øi reprezenta Polonia sæ fie acceptatæ de opinia publicæ
mondialæ, Varøovia trebuia eliberatæ de forfle credincioase acelui guvern. Cucerind Varøovia,
Armata naflionalæ urma sæ pregæteascæ terenul pentru confruntarea decisivæ, finalæ, cu Stalin,
al cærui rezultat va hotærî cine va conduce flara: polonezii aflafli în exil la Londra sau comuniøtii
polonezi øi simpatizanflii lor“ (apud 83, 1993, p. 266). Un punct de vedere asemænætor despre
ræscoala din Varøovia avea sæ fie exprimat ulterior, din perspectivæ istoricæ: „Ruøii se aflau
atunci doar la vreo zece kilometri de capitalæ. În mod evident, se dorea ca în momentul intrærii
lor în Varøovia sæ fie puøi în fafla faptului împlinit øi anume al creærii unei administraflii naflionale,
care sæ elimine Comitetul de la Lublin. Inutil sæ spunem cæ asupra oportunitæflii acestei operafliuni
Kremlinul nu fusese câtuøi de puflin consultat, nici ocidentalilor nu li s°a cerut în vreun fel pærerea.
În nici un moment, aceøtia nu fæcuseræ nici cea mai micæ promisiune de ajutor“ (68, 1992,
p. 268). În sfârøit, tot din perspectivæ istoricæ, Hatchet øi Springfield: „La început Stalin, care
fusese surprins de acfliune, a pærut cæ sprijinæ ræscoala lor, dar pe la mijlocul lunii august
slæbiciunea polonezilor insurgenfli împotriva germanilor, incapacitatea forflelor sovietice aflate
dincolo de Vistula de a le acorda ajutor decât cu prefluri mari, precum øi calculele politice ce
vizau neacordarea de credit luptætorilor necomuniøti din Varøovia l°au determinat pe dictatorul
sovietic sæ nu implice URSS sub nici o formæ“ (91, 1991, p. 69). În atari condiflii, ræscoala va
fi înæbuøitæ cu brutalitate de cætre trupele germane. Primindu°l pe Miko‡ajczyk, Stalin îi va
propune ca, în schimbul oraøului polonez Lvov, care sæ revinæ URSS, Polonia sæ primeascæ
oraøele Breslau øi Stettin. În ceea ce priveøte problema guvernului polonez, el îl va îndemna
sæ ia legæturæ cu Comitetul de la Lublin.
La sfârøitul lunii septembrie 1944, Churchill îi scria lui Roosevelt cæ, datæ fiind înaintarea
sovieticæ, nu numai problema polonezæ, ci toate chestiunile referitoare la Europa ræsæriteanæ
luaseræ o turnuræ acutæ, ceea ce reclama o întâlnire la nivel înalt cu Kremlinul, pe care el era
gata s°o realizeze. Roosevelt va aproba imediat ideea øi°l va împuternci pe Averell Harriman,
ambasadorul american în URSS sæ°l reprezinte la convorbiri, cu menfliunea cæ acesta nu putea
sæ fie parte la hotærâri, hotærâri pe care urmau sæ le adopte „doar ei trei“ (83, 1993, p. 150).
Harriman va fi însæ invitat doar la unele din discufliile purtate de cætre cei doi. Liderii britanic
øi sovietic aveau sæ discute øi problema polonezæ. Miko‡ajczyk øi alfli reprezentanfli ai guvernului
în exil, invitafli la Moscova, acceptaseræ sæ vinæ doar sub presiunea lui Churchill, care°i
ameninflase cæ un refuz al invitafliei ar fi eliminat orice øansæ de a se ajunge la o reglementare
negociatæ. În prezenfla lui Harriman, ei vor afla cæ la Teheran se convenise ca Linia Curzon
198 CONSTANTIN VLAD
sæ fie frontiera esticæ a Poloniei; nu vor accepta, ceea ce atrægea dojana lui Churchill, adresatæ
lui Miko‡ajczyk: „Voi nu suntefli un guvern, voi suntefli un popor nesæbuit care vrea sæ ducæ
Europa la naufragiu øi sæ torpileze acordurile între Aliafli!“ (68, 1992, p. 277). „Dacæ credefli
cæ putefli cuceri Rusia, ei bine, suntefli nebun øi ar trebui sæ fifli închis într°un azil de nebuni.
Ne vefli târî într°un ræzboi în care ar putea pieri douæzeci øi cinci de milioane de viefli omeneøti…
Væ previn, ne vom sætura pânæ în gât dacæ o sæ continuafli sæ obiectafli“ (apud 83, 1993, p. 269).
Miko‡ajczyk va accepta Linia Curzon doar ca o linie de demarcaflie øi nu ca o frontieræ definitivæ,
iar despre trecerea la URSS a oraøului Lvov nici nu voia sæ audæ. Liderii polonezi venifli de
la Londra se vor întâlni cu reprezentanflii Comitetului de la Lublin; discufliile duceau la unele
progrese, dar nu se ajungea la un acord privind componenfla viitorului guvern. La Conferinfla
de la Ialta, Churchill va accepta ca oraøul Lvov sæ treacæ la URSS, în speranfla cæ Moscova
avea sæ facæ concesii în alte probleme. Stalin va aduce precizæri privind granifla de vest a Poloniei,
anume aceasta urma sæ fie stabilitæ pe fluviul Oder øi pe râul Neisse occidental; Roosevelt øi
Churchill se vor pronunfla pentru fixarea graniflei pe Oder øi Neisse oriental. „N°are nici un
rost, va exclama Churchill, sæ îndopi gâsca polonezæ cu mælai german într°atât încât sæ ajungæ
sæ crape de indigestie!“; Roosevelt îl va susfline. Nu se vor putea pune de acord (68, p. 294).
Controversele dintre Stalin øi Churchill se vor aprinde în legæturæ cu componenfla viitorului
guvern polonez, primul susflinând o majoritate a Comitetului de la Lublin (instalat deja la
Varøovia ca guvern provizoriu, dupæ ce Miko‡ajczyk respinsese propunerea lui Stalin ca frontiera
esticæ a Poloniei sæ fie stabilitæ pe linia Curzon, 91, 1991, p. 71), iar cel de°al doilea pledând
pentru o reprezentare paritaræ a celor din exil øi a celor din interior. Roosevelt va interveni
cu o formulæ de compromis; în final, se convenea ca guvernul provizoriu aflat deja în funcfliune
în Polonia sæ fie reorganizat „pe cele mai largi baze democratice“, incluzând øi lideri democrafli
aflafli peste hotare. Alcætuirea concretæ a guvernului avea sæ necesite însæ încæ mai multe luni
de negocieri. În sfârøit, la Conferinfla de la Potsdam, SUA øi Marea Britanie aveau sæ accepte
ca granifla de vest a Poloniei sæ urmeze linia fluviului Oder øi a râului Neisse occidental, de
la Stettin pânæ la frontiera cehoslovacæ. Argumentul hotærâtor adus de Stalin era urmætorul:
URSS cedase deja administrafliei guvernului de la Varøovia partea din zona sa de ocupaflie
aflatæ la est de Oder°Neisse occidental. Triumfa astfel politica faptului împlinit. Se convenea
ca delimitarea finalæ a frontierei vestice a Poloniei sæ fie fæcutæ cu ocazia tratatului de pace
cu Germania.
5) Relafliile postbelice dintre URSS øi statele est øi central°europene

Pânæ în 1944, Statele Unite refuzau sæ discute orice probleme care implicau modificæri
teritoriale, înainte de tratativele de pace de la încheierea ræzboiului. Roosevelt îi spunea în
martie 1942 lui M. Litvinov, ambasadorul sovietic la Washington, cæ Statelor Unite le era
imposibil sæ subscrie în timp de ræzboi la tratate publice sau secrete referitoare la chestiuni
de frontiere (68, 1992, p. 236). De asemenea, America se pronunfla constant împotriva oricæror
intenflii de a examina øi reglementa, în timp ce ostilitæflile continuau, chestiuni care priveau
zone de interes øi de influenflæ ale diferitelor mari puteri. Motivaflia pozifliei americane era
complexæ. Washingtonul flinea ca ordinea postbelicæ sæ fie organizatæ conform principiilor Cartei
Atlanticului, a cærei aplicare ar fi trebuit sæ ducæ la o lume unicæ (one world), guvernatæ de
valorile liberalismului øi democrafliei, în care asigurarea pæcii øi securitæflii revenea unei
organizaflii mondiale. Liderii americani vedeau în tentativele britanice øi sovietice de a discuta
problemele postbelice în timp ce ræzboiul era încæ în plinæ desfæøurare, tendinfle de reluare a
vechii politici a sferelor de influenflæ øi a diplomafliei secrete. În ceea ce priveøte Marea Britanie,
Roosevelt însuøi suspecta cæ în spatele diferitelor propuneri avansate de Churchill — de pildæ
aceea privind debarcarea în Balcani — se aflau interese de prezervare a pozifliilor tradiflionale
coloniale engleze. Dupæ 1943 însæ, sub presiunea evenimentelor, mai ales a înaintærii sovietice
cætre Europa centralæ øi de sud°est, Washingtonul era nevoit sæ accepte, pas cu pas, aranjamente
care cuprindeau soluflii privitoare la lumea postbelicæ, inclusiv soluflii de ordin teritorial. Mulfli
istorici øi politologi criticæ aceastæ poziflie a SUA, care n°a permis încheierea unor înflelegeri
precise cu URSS încæ în timpul ræzboiului, ceea ce ar fi fæcut posibilæ o soartæ mai bunæ pentru
statele din estul øi centrul continentului. Se citeazæ în acest sens poziflia exprimatæ de Stalin
la convorbirile cu Eden din decembrie 1941 când, o datæ cu revendicarea recunoaøterii graniflelor
din momentul atacului german, partea sovieticæ manifesta o anumitæ flexibilitate în ceea ce
priveøte graniflele estice ale Poloniei, precum øi situaflia Statelor Baltice. De asemenea, se face
referire la faptul cæ, în 1942, interesatæ în desprinderea Finlandei øi României de Germania,
Moscova se pronunfla pentru tratate de asistenflæ mutualæ cu aceste flæri; o astfel de soluflie, mai
ales în ceea ce priveøte România, ar fi fost mult mai bunæ decât cea în care se ajungea la sfârøitul
ræzboiului, desigur presupunând cæ autoritæflile vremii din cele douæ flæri ar fi adoptat o asemenea
cale. Cele mai multe critici la adresa pozifliei americane se referæ la situaflia creatæ pentru flærile
est øi central°europene, luate în ansamblu, în urma înaintærii armatei sovietice pânæ în inima
continentului. Statutul acestor flæri, susflin criticii menflionafli, ar fi trebuit negociat încæ în timpul
ræzboiului. Perioada cea mai potrivitæ pentru o astfel de negociere, afirmæ Kissinger, era cea
a Conferinflei de la Teheran:
„Înainte de acel moment, Uniunea Sovieticæ se luptase sæ evite înfrângerea; la momentul
Teheranului, bætælia pentru Stalingrad fusese câøtigatæ, victoria era siguræ øi o înflelegere separatæ
cu naziøtii devenise extrem de improbabilæ… Pentru flærile est°europene aceasta putea duce la
un rezultat de tipul modelului finlandez — cu respect faflæ de securitatea sovieticæ, dar în acelaøi
timp democraflie øi libertatea de a urma o politicæ externæ nealiniatæ. Ar fi fost cu siguranflæ mai
bine pentru popoarele din Europa de est decât ceea ce s°a întâmplat cu aceste popoare øi, pânæ
la urmæ, chiar øi pentru Uniunea Sovieticæ“ (109, 1998, pp. 374, 371).
Ca atâflia istorici øi analiøti ai diplomafliei, fostul secretar de stat al SUA îøi exprimæ acordul
cæ nimic nu este mai inutil decât „s°ar°fi°putut°urile“ istorice; totuøi, el nu ezitæ sæ susflinæ cæ
hotærârea Americii de a amâna orice discuflie asupra lumii postbelice pânæ dupæ ce ar fi fost
câøtigatæ victoria a fost decizia fatalæ care a structurat ulterior aceastæ lume øi a fæcut Ræzboiul
Rece inevitabil (109, 1998, pp. 369, 371).
200 CONSTANTIN VLAD
În aceste condiflii, inifliativa discutærii unor probleme de perspectivæ era luatæ de cætre URSS
øi Marea Britanie. Am menflionat mai sus tentativa fæcutæ de Stalin în decembrie 1941, în timpul
vizitei lui A. Eden la Moscova. Am væzut, de asemenea, cæ, în 1944, era rândul lui Churchill,
cu încuviinflarea lui Roosevelt, sæ reia problemele într°un context istoric substanflial schimbat.
Prima mare înflelegere survenea cu prilejul „Conferinflei Tolstoi“ (octombrie 1944): este vorba
de faimosul „acord al procentelor“. El avea drept preliminarii acfliunea lui Eden, care, pe 5
mai 1944, în baza instrucfliunilor lui Churchill, îi propusese ambasadorului sovietic la Londra
ca Uniunea Sovieticæ sæ aibæ principala responsabilitate în problemele româneøti, un statut
asemænætor revenind Marii Britanii în problemele privind Grecia. Iatæ cum descrie Churchill
acest moment, petrecut chiar în ziua începerii convorbirilor celor doi:
„I°am spus lui Stalin: Haidefli sæ reglementæm afacerile noastre în Balcani. Armatele dvs. sunt
în România øi Ungaria. Noi avem acolo interese, misiuni øi agenfli. Sæ nu ne ciocnim pentru
lucruri mærunte. În ceea ce priveøte Anglia øi Rusia, ce°afli spune de o predominare pentru dvs.
de nouæzeci la sutæ în România, iar noi sæ avem nouæzeci la sutæ în privinfla Greciei øi fiecare
câte cincizeci°cincizeci în Iugoslavia? În timp ce se traducea, am scris pe o jumætate de coalæ
de hârtie:
România
Rusia 90%
Alflii 10%
Grecia Marea Britanie (de acord cu SUA) 90%
Rusia 10%
Iugoslavia 50°50%
Ungaria 50°50%
Bulgaria
Rusia 75%
Alflii 25%
I°am întins apoi hârtia lui Stalin, care ascultase traducerea. A fost o micæ pauzæ. Apoi el øi°a
luat creionul albastru øi a fæcut un semn mare de bifare øi mi°a dat hârtia înapoi. Totul a fost
rezolvat în nu mai mult timp decât trebuia pentru a consemna aceasta în scris“… „Dupæ aceasta,
urmæ o tæcere îndelungatæ. «Nu s°ar putea socoti, continua Churchill, cæ am fost cam cinici dacæ
s°ar afla cæ am luat aceste hotærâri, fatale pentru milioane de oameni, într°un mod atât de detaøat?
Sæ ardem hârtia». «Nu, pæstrafli°o», replicæ Stalin“ (33, 1988, p. 198).
Cel care pæstra „hârtia“ era generalul britanic Hastings Ismay (care, ca Lord Ismay, avea
sæ fie primul secretar general al NATO între 1952°1957), în a cærui arhivæ personalæ ea va fi
descoperitæ de istoricul american Daniel Yergin. Harriman, reprezentantul lui Roosevelt la
convorbiri, care însæ nu fusese invitat la acea primæ întâlnire, va afla despre înflelegerea
Churchill°Stalin doar a doua zi, iar Roosevelt va fi informat cæ aceastæ înflelegere este limitatæ
øi temporaræ, ræspunzând unor necesitæfli izvorâte mai ales din evoluflia evenimentelor militare.
Acordul, în esenfla lui, avea sæ fie confirmat, în spiritul sæu øi pe baze mai largi, la Ialta. Între
timp, el fusese deja respectat în practicæ. Acordul procentelor a fost pus la încercare aproape
imediat. Øi s°a dovedit eficace. Churchill a ordonat armatei britanice sæ suprime rezistenfla
armatæ a stângii împotriva Casei Regale de la Atena. Stalin øi°a onorat înflelegerea sa cu Churchill
øi a pæstrat tæcerea asupra Greciei. Când Stalin a intervent în România în februarie 1945 pentru
a instala acolo un guvern dominat de comuniøti, Churchill nu a creat probleme (32, 1993, p. 15).
Washingtonul øi Londra manifestau înflelegere pentru preocupærile de securitate spre vest
ale Uniunii Sovietice øi erau gata sæ susflinæ ca, în statele mici aflate în estul continentului,
care fuseseræ transformate într°un „cordon sanitar“ dupæ Primul Ræzboi Mondial, sæ existe
regimuri prieteneøti faflæ de URSS. Roosevelt, spune în acest context W. Loth, recunoøtea cæ
în regiunile Europei de est trebuiau instaurate regimuri prosovietice, spre a da satisfacflie
intereselor sovietice, pretenfliilor URSS ca putere învingætoare, dar mai ales pentru a asigura
cooperarea sovieticæ la înfæptuirea pæcii universale (109, 1992, p. 72). Astfel de regimuri
favorabile unor raporturi de bunæ vecinætate cu Uniunea Sovieticæ puteau fi ca cel din Finlanda
sau, dimpotrivæ, ca cel instaurat în oricare altæ flaræ intratæ dupæ ræzboi în orbita Moscovei.
Influenfla URSS asupra flærilor vecine cu ea spre apus putea lua forma unei anumite tutele politice,
a unei ocupaflii militare, cu impactul sæu teritorial°administrativ, sau a unei extinderi în
respectivele flæri a tipului de orânduire economico°socialæ øi regimului politic, proprii Uniunii
Sovietice. Aceeaøi influenflæ a URSS se putea exercita în forme care sæ nu nege, direct øi formal,
suveranitatea naflionalæ a statelor în cauzæ, sæ admitæ neutralitatea în relafliile lor externe sau,
dimpotrivæ, în forme care sæ presupunæ înglobarea lor în structuri de securitate dominate de
URSS care, în condifliile date, deveneau inevitabil structuri de bloc. Roosevelt însæ, noteazæ
Loth, „nu a reuøit sæ transmitæ conducerii sovietice acordul sæu pentru orientarea prosovieticæ
a zonei est°europene. De fapt, el s°a manifestat în acest fel la toate întâlnirile sale cu Stalin,
dar tentativele sale au fost necontenit contracarate de politica Departamentului de Stat care
amîna problemele teritoriale pentru perioada negocierilor de dupæ ræzboi øi tergiversa delimitærile
sferelor de influenflæ“ (118, 1992, p. 73). Pe fundalul unei condiflionæri mai cuprinzætoare, care
amplifica suspiciunile reciproce între puterile Coalifliei, sovieticii, færæ a mai fline seama de
susceptibilitæflile occidentale, au început sæ°øi edifice singuri premizele necesare pentru
dezvoltarea Europei de est în sensul dorit de ei (118, 1992, p. 73). Stalin a læsat pe seama
propriilor forfle armate trasarea viitoarelor linii de extindere a influenflei ruse. Soluflia Finlandei
a ræmas singularæ. Moscova a considerat cæ garanfliile unei orientæri favorabile URSS în celelalte
flæri vecine spre vest nu puteau fi legate de principiile democratice øi liberale — pe care
orânduirea sovieticæ totalitaræ le nega — ci de extinderea modelului sovietic în aceste flæri. În
acest sens, Stalin avea sæ°i spunæ lui Djilas, în aprilie 1945: „acest ræzboi nu se aseamænæ cu
cel din trecut; oricine ocupæ un teritoriu îøi impune acolo propriul sæu sistem social. Fiecare
îøi impune sistemul pânæ acolo unde poate avansa armata sa. Nici nu ar putea fi altfel“ (53,
pp. 74°75). Astfel, sfera de influenflæ sovieticæ în estul øi centrul Europei devenea o extensiune
a tipului sovietic de orânduire politicæ, economicæ øi socialæ în flærile în care intrase armata
sovieticæ.
202 CONSTANTIN VLAD
6) În plin ræzboi, o nouæ speranflæ

Marile puteri din Coaliflia Nafliunilor Unite au fost preocupate sæ previnæ repetarea în viitor
a condifliilor care duseseræ la cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Încæ din primii ani ai acestuia,
la inifliativa americanæ, se cristaliza ideea cæ atingerea unui astfel de obiectiv presupunea
constituirea unei organizaflii internaflionale care sæ poarte ræspunderea pentru asigurarea pæcii
øi securitæflii în lume. Principalele puteri ale Coalifliei aveau sæ învefle din experienfla interbelicæ;
atunci, Societatea (Liga) Nafliunilor, eøuase într°o misiune asemænætoare. Se estima cæ douæ
fuseseræ cauzele acelei eøuæri. Anume, în primul rând, Societatea Nafliunilor se bazase pe prin-
cipiul securitæflii colective, care presupunea cæ asigurarea securitæflii internaflionale se realizeazæ
prin contribuflia tuturor statelor. Or, istoria interbelicæ dovedise cæ statele concepeau în mod
diferit securitatea internaflionalæ øi interesele lor în aceastæ privinflæ, ceea ce le determina sæ
adopte atitudini diferite în cazul unor agresiuni øi, în genere, faflæ de politici agresive. De aceea,
ideea iniflialæ a securitæflii colective avea sæ fie completatæ de cætre statele care concepeau ONU
cu viziunea preøedintelui american Franklin D. Roosevelt privind „cei 4 polifliøti“, viziune care
atribuia Statelor Unite, URSS, Marii Britanii øi Chinei rolul principal în menflinerea pæcii, în
preîntâmpinarea øi respingerea agresiunii. În al doilea rând, Societatea Nafliunilor eøuase øi
din cauzæ cæ SUA, care, prin preøedintele lor, W. Wilson, o infliaseræ, se retræseseræ la sfârøitul
Primului Ræzboi Mondial atât din tratatele de pace încheiate la Paris, cât øi din structurile øi
activitatea Societæflii. De aceastæ datæ, Statele Unite aveau sæ ræmânæ angajate în procesele de
statornicire a pæcii, precum øi în cele de asigurare a acesteia printr°o organizaflie care se dorea
mai puternicæ øi mai eficientæ decæt Liga Nafliunilor. Washingtonul nu ascundea faptul cæ o
organizaflie a Nafliunilor Unite urma sæ asigure un rol preponderent (leadership) Statelor Unite
în treburile mondiale, rol care decurgea din împrejurarea cæ SUA ieøeau din ræzboi ca cel mai
puternic stat al lumii. Poziflia americanæ se inspira în mod direct din tradifliile wilsoniene:
organizaflia respectivæ urma sæ se bazeze nu pe un echilibru de forfle între marile puteri, nu pe
o împærflire a sferelor de influenflæ între aceste mari puteri, ci pe înalte postulate morale, pe
afirmarea valorilor liberale øi democratice. URSS avea sæ cearæ ca între membrii ONU sæ facæ
parte, ca state distincte, toate republicile federafliei sovietice (pe atunci, 16 la numær); se va
ajunge în final la acordarea calitæflii de membru, în afaræ de Uniunea Sovieticæ, Ucrainei øi
Bielorusiei. Marea Britanie obflinea aceeaøi calitate pentru India, deøi încæ nu°i acordase
independenfla. Se convenea ca rolul øi ræspunderea marilor puteri sæ fie concretizate în existenfla
øi funcfliile Consiliului de Securitate al ONU, în cadrul cæruia aceste mari puteri deflineau poziflia
de membru permanent, urmând ca respectivul Consiliu sæ cuprindæ øi un numær de membri
nepermanenfli, aleøi pe o bazæ regionalæ. Poziflia distinctæ øi privilegiatæ a marilor puteri se
concretiza, între altele, în acordarea membrilor permanenfli ai Consiliului de Securitate a dreptului
de veto, menit sæ permitæ acestora participarea activæ la luarea celor mai importante hotærâri
în problemele securitæflii øi pæcii mondiale. În mod concret, adoptarea acestor hotærâri se putea
face doar cu votul afirmativ (adicæ, cu votul pentru sau cu abflinerea) celor cinci membri
permanenfli ai Consiliului; în cazul folosirii dreptului de veto al unui membru sau al mai multor
membri, Consiliul nu putea adopta asemenea hotærâri. Atunci când un membru permanent al
Consiliului de Securitate este parte a unui diferend, el trebuie sæ se abflinæ de la vot.
Schimburile de idei øi negocierile dintre cele trei mari puteri, inclusiv la nivel înalt, duceau
la cristalizarea unui proiect al Organizafliei Nafliunilor Unite, care era examinat øi definitivat
la Dumbarton Oaks între 21 august°28 septembrie 1944, de cætre reprezentanflii SUA, URSS,
Marii Britanii øi Chinei. Acest proiect fæcea obiectul Conferinflei Nafliunilor Unite, flinute la
San Francisco între 25 aprilie°26 iunie 1945, cu participarea a 50 de state. Carta ONU era
semnatæ pe 26 iunie, iar hotærârea de constituire a organizafliei internaflionale intra în vigoare
la 24 octombrie 1945, o datæ cu ratificarea Cartei de cætre China, Franfla, Marea Britanie, Statele
Unite øi Uniunea sovieticæ — membrii permanenfli ai Consiliului de Securitate — øi de
majoritatea statelor semnatare. În consecinflæ, 24 octombrie devenea Ziua Nafliunilor Unite,
celebratæ în fiecare an. Polonia, care nu fusese reprezentatæ la San Francisco datoritæ dificultæflilor
în constituirea guvernului, semna ulterior Carta, fiind consideratæ cel de°al 51°lea membru
fondator al ONU.
Constituirea acestei noi organizaflii se integra într°un plan general de asigurare a cooperærii
în slujba pæcii øi securitæflii internaflionale. Astfel, conferinfla de la Bretton Woods (iunie 1944)
ducea la constituirea Bæncii Internaflionale de Reconstrucflie øi Dezvoltare (Banca Mondialæ)
øi a Fondului Monetar Internaflional. Conferinfla de la Quebec (octombrie 1945) decidea
constituirea Organizafliei Nafliunilor Unite pentru alimentaflie øi agriculturæ (FAO). Un an mai
târziu, era creatæ Organizaflia Nafliunilor Unite pentru Educaflie, Øtiinflæ øi Culturæ (UNESCO).
În 1947 era convocatæ Conferinfla de la Havana asupra comerflului. Conferinfla urma sæ adopte
Carta unei organizaflii internaflionale de comerfl (Carta de la Havana). Întrucât Carta nu întrunea
numærul necesar de ratificæri, ea nu a intrat în vigoare. Aceeaøi Conferinflæ a pregætit un Acord
General pentru Tarife øi Comerfl. La sfârøitul anului 1947, 23 de state semnau un protocol de
punere în aplicare a acestui acord; lua astfel naøtere Acordul General de Tarife øi Comerfl
(GATT).
PARTEA PATRA:
DIPLOMAfiIA ØI RÆZBOIUL RECE (I)
CAP. XV.
UNELE ASPECTE GENERALE PRIVIND
RÆZBOIUL RECE
În decurs de câfliva ani dupæ capitularea Germaniei øi a Japoniei se ajungea la destræmarea

Coalifliei Nafliunilor Unite øi la situarea foøtilor aliafli în tabere opuse. De aceea, privitæ în
perspectivæ istoricæ, victoria puterilor Aliate avea sæ reprezinte o trecere de la „ræzboiul fierbinte“
la „ræzboiul rece“. Ultimul era astfel denumit pentru cæ, deøi întrunea multe din træsæturile
oricærui ræzboi, nu a presupus lupta armatæ, deci între mijloacele cu care a fost purtat nu au
fost incluse direct cele militare. Ræzboiul Rece se instala în anii ’46°’47 øi avea sæ dureze pânæ
la sfârøitul anilor ’80 ai secolului XX.
Cele mai pregnante træsæturi ale Ordinii Mondiale în perioada Ræzboiului Rece au fost
existenfla unei lumi bipolare øi o confruntare globalæ între Est øi Vest. Ræzboiul singularizase
douæ flæri, anume Statele Unite ale Americii øi Uniunea Sovieticæ, în postura de supraputeri,
adicæ de puteri având interese globale øi dispunând de capacitæfli, inclusiv militare, de a proiecta
øi proteja aceste interese la nivel planetar. În jurul acestor supraputeri au polarizat grupuri de
state, care au format alianfle politico° militare, adicæ blocuri de putere.
Astfel, pe 5 aprilie 1949 se constituia la Washington Organizaflia Tratatului Nord°Atlantic
(NATO), care cuprindea ca membre fondatoare urmætoarele 12 state: Belgia, Canada,
Danemarca, Franfla, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia
øi Statele Unite. În 1952 aderau la Alianflæ Grecia øi Turcia, în mai 1955 — Republica Federalæ
Germania (RFG), iar în 1981 — Spania. Alianfla avea sæ funcflioneze cu aceøti 16 membri pânæ
la încheierea Ræzboiului Rece. Dupæ depæøirea acestuia, NATO se menflinea ca alianflæ
politico°militaræ, parcurgând un intens proces de adaptare la noile realitæfli geipolitice. În 1997,
erau invitate, apoi în 1999, primite ca membre ale Alianflei Cehia, Polonia øi Ungaria, dupæ
aceastæ datæ Alianfla Nord°Atlanticæ numærând, deci, 19 state membre. În 2002, la Summit°ul
de la Praga, erau invitate sæ adere la NATO alte øapte state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,
România, Slovacia øi Slovenia. Ca rezultat, în primul deceniu al secolului XXI, Alianfla
Nord°Atlanticæ cuprinde 26 de state membre.
De cealaltæ parte, URSS îøi crea o grupare proprie, anume Organizaflia Tratatului de la
Varøovia, constituitæ pe 5 mai 1955, în care intrau Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica
Democratæ Germanæ (RDG), Polonia, România, Ungaria øi Uniunea Sovieticæ. La începutul
anilor ’60, Albania îøi suspenda participarea la Tratatul de la Varøovia. Dupæ transformærile
208 CONSTANTIN VLAD
revoluflionare din anii 1989°1990, pe 31 martie 1991 avea loc dizolvarea structurii militare a
Organizaflei Tratatului de la Varøovia, iar pe 1 iulie, acelaøi an, era semnatæ, de cætre statele
membre, încetarea existenflei acestei Organizaflii, în întregul ei.
1) O confruntare globalæ Est°Vest
În deceniile Ræzboiului Rece, între aceøti doi poli de putere se vor statornici raporturi de
confruntare, definite adesea prin sintagma „confruntare Est°Vest“, care cuprindea toate
domeniile: politic, militar, economic.
Pe plan politic, confruntarea Est°Vest însemna o competiflie între douæ sisteme
economico°sociale, adicæ între douæ tipuri de orânduire socialæ. Blocul vestic întruchipa o
orânduire democraticâ, bazatæ pe pluralism politic øi pe o economie de piaflæ. Cel estic era
format din state totalitare — mai precis, totalitare, respectiv, în anumite etape, autoritare, potrivit
distincfliei subtile a lui Ralf Dahrendorf (47, 1993, p. 19), în care domina un sistem monopartit
øi o economie de comandæ. În terminologia economiei politice ca øtiinflæ, confruntarea Est°Vest
reprezenta o competiflie între douæ societæfli, anume între socialism øi capitalism. De aceea,
confruntarea Est°Vest în condifliile Ræzboiului Rece a avut un pronunflat caracter ideologic;
cu alte cuvinte, ea concretiza o competiflie între douæ ideologii opuse, anume cea marxistæ
(socialistæ) øi cea liberalæ (burghezæ).
Pe plan militar, confruntarea Est°Vest a dus la constituirea, pe osatura celor douæ alianfle,
a unor mecanisme militare — structuri de comandæ unice, unitæfli din armatele naflionale integrate
în forflele armate ale blocurilor, o strânsæ împletire a apærærii naflionale cu cea aliatæ etc. Atât
Tratatul de la Washington (art. 5), cât øi Tratatul de la Varøovia (art. 4) instituiau ceea ce se
numesc garanflii de securitate pentru statele membre, întrucât conflineau prevederi conform cærora
un atac împotriva oricærui stat membru era considerat un atac împotriva alianflei în ansamblu,
toate statele membre având obligaflia de a acfliona, individual øi colectiv, pentru respingerea
agresorului.
În deceniile Ræzboiului Rece, între cele douæ blocuri a avut loc o cursæ a înarmærilor færæ
precedent în istorie. Toate marile puteri introduceau în arsenalele lor armele atomice (bazate
pe fisiunea atomilor de uraniu sau plutoniu) øi armele cu hidrogen (nucleare, bazate pe fuziunea
atomilor). Ambele aceste tipuri de arme, cu deosebire cele nucleare, au o putere de distrugere
infinit mai mare decât armamentele tradiflionale, desemnate în mod obiønuit prin termenul de
arme convenflionale. Statele Unite produceau arma atomicæ în 1945, douæ bombe aparflinânnd
acestei categorii de armament fiind aruncate asupra oraøelor japoneze Hiroshima (6 august)
øi Nagasaki (9 august 1945). Câfliva ani, SUA deflineau monopolul armei atomice. Acesta înceta
în 1949, când URSS detona primul sæu dispozitiv atomic. Competiflia dintre supraputeri în
acest domeniu se muta în ceea ce priveøte obflinerea armelor cu hidrogen, Statele Unite reuøind
acest lucru în 1952, iar URSS câteva luni mai târziu, în 1953. Marea Britanie experimenta
propria armæ atomicæ în 1952, iar pe cea cu hidrogen în 1957. Franfla obflinea bomba atomicæ
în 1960, iar în 1968 pe cea cu hidrogen. În sfârøit, China reuøea aceleaøi lucruri în 1964 øi,
respectiv, în 1967. Toate marile puteri se înzestrau cu alte tipuri de arme de distrugere în masæ,
cum sunt cele chimice øi biologice. Pe de altæ parte, o adeværatæ revoluflie se petrecea în ceea
ce priveøte mijloacele de transport la flintæ a diferitelor categorii de armament. Rachetele,
începând cu cele cu razæ scurtæ de acfliune øi terminând cu cele intercontinentale, avioanele
cu reacflie, radarul, laserul, mijloacele ultramoderne de comunicaflii fæceau vulnerabil faflæ de
armamentul nuclear orice punct de pe glob øi, totodatæ, transformau diferitele tipuri de armament
convenflional în arme redutabile ca putere de distrugere
În perioada Ræzboiului Rece, omenirea a stat sub semnul primejdiei unui ræzboi ra-
cheto°nuclear între cele douæ blocuri militare, capabil sæ punæ capæt nu numai civilizafliei umane,
ci chiar øi vieflii pe pæmânt. S°a reuøit evitarea unui astfel de ræzboi, dar cca 150 de conflicte
armate locale au produs zeci de milioane de victime øi imense distrugeri materiale. Cel mai
adesea, în spatele acestor conflicte, izbucnite aproape în totalitate în zonele subdezvoltate ale
globului, s°a aflat confruntarea Est°Vest, în ultimæ instanflæ, cea dintre URSS øi SUA. Chiar
øi atunci când conflictele respective erau generate de cauze locale, ele deveneau componente
ale confruntærii generale dintre cele douæ blocuri, care se întreceau în furnizarea de arme, bani,
sprijin øi încurajæri politice pentru una sau alta dintre pærfli. Între aceste conflicte, prin
periculozitatea escaladærii lor în adeværate crize în relafliile dintre blocuri, se evidenfliazæ ræzboiul
din Coreea øi cel din Vietnam, adicæ din douæ state dezmembrate.
Ræzboiul din peninsula Coreea se declanøa pe 25 iunie 1950. Existenfla a douæ state coreene:
Republica Coreea în sud, cu capitala la Seul, øi Republica Popularæ Democraticæ Coreeanæ
în nord, cu capitala la Phenian, era rezultatul direct al ultimei faze a ræzboiului din Pacific.
Atunci, trupele americane înaintaseræ în partea de sud a peninsulei, pânæ la paralelaa 38. În
Nord, intraseræ trupele sovietice. Prezenfla trupelor de ocupaflie facilitase instaurarea a douæ
regimuri în cele douæ pærfli ale peninsulei: în Sud, a unui regim autoritar øi corupt, apropiat
de Statele Unite condus de Sigman Rhee; în Nord, a unui regim totalitar, legat de URSS øi
China, în fruntea cæruia se afla un lider comunist, Kim Ir Sen. O miøcare diplomaticæ neinspiratæ
a Statelor Unite avea sæ precipite evolufliile în peninsulæ: Washingtonul declara cæ teritoriul
Asiei continentale nu intra în perimetrul defensiv al SUA. Retragerea trupelor americane din
Sud (iunie 1949) avea sæ încurajeze atât Seulul, cât øi Phenianul sæ se orienteze spre unificarea
Peninsulei prin forflæ. Armata sud°coreanæ sporea de la 60 000 militari la începutul anului 1949
la 181 000 în mai 1950, pentru înzestrarea ei Rhee apelând îndeosebi la Statele Unite. Pe de
altæ parte, Coreea de Nord îøi întærea forflele armate, al cæror numær ajungea la 135 000 în
iunie 1950, echipate militar de cætre Moscova øi Beijing. Ostilitæflile începeau prin trecerea
trupelor Coreii de Nord peste paralela 38, într°o operafliune care, dupæ cum se pare, urmærea
ocuparea Seulului øi doborârea regimului Rhee, contându°se ca acest lucru sæ ducæ la unificarea
Coreii sub autoritatea Phenianului. Statele Unite obflineau aprobarea Consiliului de Securitate
pentru o intervenflie militaræ sub stindardul ONU. Decizia devenea posibilæ întrucât tocmai
atunci URSS nu participa la lucrærile acestui forum, în semn de protest pentru cæ locul Chinei
în Consiliul de Securitate nu revenise încæ R.P. Chineze, proclamate pe 1 octombrie 1949, ci
210 CONSTANTIN VLAD
era ocupat în continuare de cætre regimul de la Taipei (Taiwan) al generalului Chiang Kai°øi.
Trupele americane se alæturau celor sud°coreene, atunci când se contura înfrângerea Seulului.
La rândul lor, contingente de trupe chineze intrau în luptæ de partea nord°coreenilor, atunci
când devenea iminentæ victoria trupelor americane øi sud°coreene. Se ajungea astfel la un ræzboi
de proporflii øi la o crizæ profundæ în relafliile Est°Vest. Într°una din fazele de maximæ încordare,
generalul MacArthur, comandantul forflelor americane în Extremul Orient, va preconiza folosirea
armei atomice împotriva bazelor de susflinere a trupelor chineze angajate în ræzboi, baze situate
pe teritoriul Chinei; propunerea lui în acest sens era respinsæ de preøedintele SUA, Harry Truman.
În final, frontul se stabiliza øi, dupæ trei ani de ostilitæfli, pe 26 iulie 1953, se ajungea la încheierea
armistifliului, cu paralela 38 devenitæ linie de demarcaflie între cele douæ state coreene.
Criza legatæ de Vietnam a fost mai îndelungatæ øi mai complicatæ. Înainte de cel de°al Doilea
Ræzboi Mondial, ceea ce avea sæ devinæ Vietnamul de mai târziu era colonie francezæ. În 1941,
ca øi întreaga Indochinæ, era ocupat de japonezi. O ræscoalæ antijaponezæ se transforma într°o
miøcare de eliberare naflionalæ dupæ ce, o datæ cu capitularea Japoniei, administraflia colonialæ
francezæ se reinstala în Peninsulæ. Dupæ ani îndelungafli de lupte, în 1954 se încheia un acord
la Paris în baza cæruia trupele franceze pæræseau teritoriul Vietnamului, care se diviza în douæ
state pe paralela 17 — Vietnamul de Sud (Republica Vietnam), cu capitala la Saigon, øi Vietna-
mul de Nord (Republica Popularæ Democraticæ Vietnam), cu capitala la Hanoi. La solicitarea
regimului de la Saigon, Statele Unite preluau rolul de pânæ atunci al Franflei. Între Nord øi
Sud se declanøa în curând un adeværat ræzboi. Regimul de la Hanoi avea sprijinul politic øi
militar al URSS øi Chinei. Statele Unite aveau sæ se implice din ce în ce mai mult în conflict,
de partea Saigonului. Astfel, ceea ce începea ca un ræzboi civil între douæ pærfli ale Vietnamului,
devenea un ræzboi în care se înfruntau Vietnamul de Sud øi Statele Unite, pe de o parte, øi
Vietnamul de Nord, pe de altæ parte. Statele Unite aveau sæ ræmânæ angajate în acest ræzboi
de°a lungul mandatelor a patru preøedinfli: Eisenhower, Kennedy, Johnson øi Nixon. Ræzboiul
se încheia prin retragerea trupelor americane øi unificarea Vietnamului sub autoritatea regimului
de la Hanoi. Statele Unite pierdeau în lupte 50 000 militari; Vietnamul în întregul sæu — peste
3 milioane.
Alte momente de crizæ în relafliile Est°Vest se petreceau în inima Europei øi în apropierea
coastelor estice americane. Primele erau legate de Berlin. Dupæ capitularea necondiflionatæ a
Germaniei, aceasta era împærflitæ în patru zone de ocupaflie: zona americanæ, cea britanicæ øi
cea francezæ — toate situate în partea de vest, øi zona sovieticæ — în partea de est a Germaniei.
Într°un mod asemænætor era divizat øi Berlinul, aflat în zona sovieticæ de ocupaflie, anume în
patru sectoare, fiecare dintre acestea aflându°se sub administraflia uneia dintre cele patru mari
puteri. Cele trei zone ocupate de puterile occidentale se unificau, pe teritoriul lor formându°se
Republica Federalæ Germania (mai 1949), cu capitala la Bonn. În octombrie acelaøi an, în zona
ruseascæ se constituia Republica Democratæ Germanæ, cu capitala în sectorul sovietic din Berlin.
Prima crizæ se declanøa în 24 iunie 1948, prin instituirea de cætre URSS a unei blocade a
Berlinului de Vest. Blocada tæia legæturile terestre dintre acesta øi cele trei zone aflate sub ocu-
paflia puterilor occidentale øi urmærea unificarea Berlinului de Vest cu cel de Est, sub autoritatea
RDG øi a forflelor de ocupaflie sovietice. Statele Unite, cu sprijinul Marii Britanii, realizau un
pod aerian, prin care Berlinul de Vest era aprovizionat cu cele necesare. Tentativa URSS eøua;
blocada Berlinului era ridicatæ pe 9 mai 1949.
A doua crizæ a Berlinului începea în noiembrie 1958, când Moscova anunfla cæ intenflioneaazæ
sæ punæ capæt acordului celor patru puteri referitor la statutul Berlinului. Puterile occidentale
respingeau propunerea sovieticæ, formulatæ în termenii unui veritabil ultimatum. Criza se încheia
abia dupæ aproape trei ani, prin ridicarea pe 13 august 1961, între partea occidentalæ øi cea
orientalæ a oraøului, a Zidului Berlinului, care devenea un adeværat simbol al divizærii
continentului.
De partea cealaltæ a Atlanticului, în Cuba avea loc pe 1 ianuarie 1959 instalarea unui regim
revoluflionar, condus de Fidel Castro. Sub acel regim, Cuba se apropia de URSS øi aliaflii acesteia.
Statele Unite vor fi ostile faflæ de noua putere de la Havana øi vor sprijini tentativele întreprinse
de refugiafli cubanezi aflafli pe teritoriul american de a o înlætura. Cea mai importantæ dintre
aceste tentative era debarcarea din Golful Porcilor (1961), înfrântæ însæ de forflele cubaneze.
În 1962, URSS instala în Cuba mai multe baterii de rachete cu razæ medie de acfliune care, în
caz de conflict, puteau lovi o parte importantæ a teritoriului american. Rachetele erau descoperite
de cætre satelifli de supravehere, Statele Unite instituind o blocadæ navalæ øi aerianæ împotriva
Cubei. Criza lua proporflii øi devenea cea mai gravæ confruntare Est°Vest. Forflele armate
americane øi sovietice, precum øi cele ale aliaflilor celor douæ supraputeri erau puse în stare
de alertæ. Nave sovietice, pe care se aflau noi rachete, navigau spre Cuba; flota navalæ øi aerianæ
americanæ se pregæteau sæ le oblige sæ facæ cale întoarsæ, la nevoie prin folosirea forflei. În
final, criza era dezamorsatæ: Moscova accepta sæ°øi demonteze øi sæ retragæ rachetele, în schimbul
angajamentului Statelor Unite de a nu invada Cuba.
Omenirea fusese însæ la un pas de un cataclism nuclear. Lecflia va fi învæflatæ de ambele
pærfli. Se lua cursul unei destinderi a încordærii øi a unor mæsuri de flinere sub control a înarmærilor,
în primul rând a celor nucleare. Se depæøa astfel faza potenflial cea mai periculoasæ a Ræzboiului
Rece.
Pe plan economic, confruntarea Est°Vest avea sæ fie mai puflin dramaticæ, dar la fel de
profundæ, implicafliile ei economice, politice øi chiar militare, afectând întreaga Ordine Mondialæ.
Mai ales în primele faze ale Ræzboiului Rece, se pærea cæ orientærile celor douæ tabere vor
duce la destræmarea pieflii mondiale unice øi formarea unor piefle paralele øi opuse. Puterile
occidentale, în care un rol de prim rang revenea Statelor Unite, aveau sæ acflioneze energic
pentru refacerea postbelicæ a flærilor din propria zonæ, pentru consolidarea øi extinderea
principiilor liberale ale economiei de piaflæ, atât în economiile acestor flæri, cât øi în relafliile
economice internaflionale. Dimpotrivæ, URSS, a cærei economie era etatizatæ øi de comandæ,
ceea ce determina limite severe în afirmarea principiilor de piaflæ, a impus un tip similar de
economie flærilor pe care le inclusese în orbita sa. La puflinæ vreme dupæ începerea activitæflii
ONU, Consiliul Economic øi Social lua mæsura convocærii Conferinflei de la Havana asupra
Comerflului. Aøa cum am arætat mai sus, Conferinfla elabora Carta unei organizaflii internaflionale
a comerflului øi proiectul unui acord general de tarife øi comerfl, parte componentæ a Cartei.
212 CONSTANTIN VLAD
Întrucât Carta nu intra în vigoare, organizaflia internaflionalæ pentru comerfl, care ar fi avut o
deschidere universalæ, adresându°se tuturor satatelor, nu lua fiinflæ. La sfârøitul anului 1947,
23 de state — între care nu se aflau cele din Est — semnau protocolul pentru punerea în aplicare
a Acordului General pentru Comerfl øi Tarife; GATT se næøtea, în aceste condiflii, ca o organizaflie
economicæ occidentalæ. Principalele instituflii financiare: Banca Mondialæ øi Fondul Monetar
Internaflional, îndeplinindu°øi fiecare în parte menirea pentru care fuseseræ create, aveau sæ
întæreascæ, totodatæ, tendinflele de afirmare a principiilor liberale øi economiei de piaflæ. În 1947,
Statele Unite, prin secretarul de stat, generalul Marshall, lansau un amplu program de ajutorare
a flærilor continentului european, devastat de ræzboi. Acest program, care lua numele inifliatorului
sæu, devenind Planul Marshall, era destinat øi flærilor din Est. Moscova avea sæ ezite. Ea trimitea
la Paris, unde urma sæ aibæ loc o reuniune a flærilor potenflial beneficiare ale Planului, o numeroasæ
delegaflie condusæ de ministrul sovietic de Externe, V. Molotov. Acesta va negocia cu ministrul
de Externe francez, G. Bidault, øi cu cel britanic, E. Bevin. Puterile occidentale vor insista
pentru constituirea unei organizaflii menite sæ dirijeze la nivel european aplicarea Planului
Marshall. Molotov era în favoarea unei organizæri care sæ lase aplicarea Planului pe seama
statelor beneficiare. El exprima prin aceasta teama cæ o administrare centralizatæ a Planului
Marshall ar fi subminat bazele economiei sovietice øi ar fi slæbit controlul pe care URSS îl
exercita deja asupra statelor din sfera sa de influenflæ. În plus, inifliativa Planului Marshall venea
dupæ lansarea a ceea ce avea sæ devinæ Doctrina Truman, despre care voi vorbi mai târziu. În
aceste condiflii, Moscova respingea propunerea de participare la Planul Marshall. La presiunea
sa, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Finlanda, Iugoslavia, Polonia, România øi Ungaria adoptau
o poziflie similaræ. Îøi dædeau acceptul faflæ de Planul Marshall 16 state: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveflia, Franfla, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia øi Turcia. Aceste flæri constituiau în 1948 Organizaflia
Europeanæ de Cooperare Economicæ (OECE), organizaflie cerutæ de puterile occidentale øi
respinsæ de Moscova. Ulterior, aderau la OECE R.F. Germania (1949) øi Spania (1959). Valoarea
creditelor americane acordate în cadrul Planului Marshall s°a ridicat la 13 miliarde dolari; în
1952, flærile occidentale beneficiare atingeau nivelul producfliei antebelice. Planul Marshall fæcea
din divizarea Europei un proces ireversibil øi constituia un moment de seamæ al Ræzboiului
Rece. Din iulie 1947, când Planul era adoptat, se poate vorbi, cu temei, de divizarea Europei
între Est øi Vest, cu tot ceea ce implica aceasta.
Planul Marshall era un semnal pentru constituirea unor grupæri de state, pe plan economic,
politic øi politico°militar. Moscova replica la Plan prin întærirea controlului sæu în flærile din
estul øi centrul Europei, forflând transformarea regimurilor politice øi a sistemelor economice
din aceste flæri conform cu modelul sovietic. În ianuarie 1949 se constituia Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER), în care intrau Albania, Cehoslovacia, RDG, Polonia, România,
Ungaria øi URSS. CAER, care°øi avea sediul la Moscova, va funcfliona ca o uniune de state
ce°øi pæstrau independenfla, metoda sa principalæ de activitate fiind coordonarea planurilor
naflionale de dezvoltare. Tentativele ulterioare ale Uniunii Sovietice de a transforma CAER
într°o organizaflie supranaflionalæ prin impunerea unui plan unic de dezvoltare øi a altor mæsuri
ce presupuneau transfer de suveranitate de la statele membre la organismele de conducere CAER
aveau sæ eøueze, mai ales datoritæ opozifliei României. Totodatæ, partidele comuniste din flærile
est°europene — partide de guvernæmânt în aceste flæri — øi unele partide comuniste din flærile
occidentale (Franfla øi Italia) constituiau un Birou informativ al partidelor comuniste øi
muncitoreøti (Cominform), prin care partidul sovietic acfliona spre a°øi subordona miøcarea
comunistæ internaflionalæ. Urmând linia Moscovei, partidele comuniste din vestul european
organizau greve øi alte manifestæri, menite sæ împiedice aplicarea Planului Marshall în flærile
lor, acfliuni ræmase însæ færæ succes.
De cealaltæ parte, cursul spre constituirea unui bloc occidental se intensifica. În martie 1948,
Belgia, Franfla, Marea Britanie øi Olanda semnau un pact asupra colaborærii economice, sociale
øi culturale, precum øi pentru autoapærarea colectivæ (Pactul de la Bruxelles). Pactul, cu duratæ
de 50 de ani, era menit în principal respingerii unui atac armat în Europa. Dacæ el putea fi
considerat eficient împotriva unei eventuale reînnvieri a ceea ce se numea militarismul german,
el era total insuficient pentru cazul unui potenflial marø spre vest al URSS. El nu flinea, totodatæ,
seama de ponderea pe care Statele Unite o dobândiseræ în Europa øi în treburile continentului.
În consecinflæ, Statele Unite øi Canada începeau tratative cu semnatarii pactului de la Bruxelles
pentru un pact nord°atlantic. Se næøtea NATO, prin Tratatul de la Washington (4 aprilie 1949),
care°øi stabilea sediul la Paris, apoi la Bruxelles. În 1954, URSS cerea sæ se alæture Tratatului
Nord°Atlantic, cerere respinsæ de SUA øi Marea Britanie. Urma „replica“ ræsæriteanæ a NATO,
Organizaflia Tratatului de la Varøovia. Prin crearea NATO øi prin Planul Marshall, blocul
occidental dobândea dimensiunile øi structurile corespunzætoare între flærile care i se alæturau.
Planul Marshall øi Tratatul Nord°Atlantic consacrau prezenfla permanentæ øi poziflia dominantæ
a Statelor Unite în Europa. În acest cadru creat de raporturile transatlantice, Europa occidentalæ
îøi putea continua cæutærile pentru gæsirea propriilor forme de grupare.
Pe 5 mai 1949 se constituia Consiliul Europei, având ca state fondatoare Belgia, Danemarca,
Franfla, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia øi Suedia, cærora li se
alæturau Grecia, Islanda øi Turcia. Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, apærea ca o orga-
nizaflie eminamente politicæ, care°øi propunea ca prioritate absolutæ promovarea drepturilor
omului øi libertæflilor fundamentale. În condifliile opozifliei tot mai evidente între regimurile
democratice proprii multora dintre statele occidentale øi cele totalitare, Consiliul Europei devenea
un important organism al afirmærii valorilor occidentale în confruntarea Est°Vest. Prin statutul
sæu, Consiliul Europei era o organizaflie cu atribuflii supranaflionale, condus de un Consiliu al
Miniøtrilor (format din miniøtrii de Externe ai flærilor membre) øi dispunând de o Adunare cu
caracter parlamentar.
Pe plan economic, în mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe francez, propunea
constituirea unei autoritæfli franco°germane în domeniul cærbunelui øi oflelului, deschisæ øi altor
state din Europa occidentalæ. O asemenea autoritate era conceputæ ca o structuræ supranaflionalæ,
ceea ce va îndepærta Marea Britanie care, în acele condiflii, nu agrea ideea de supranaflionalitate.
Negocieri laborioase duceau la formarea pe 18 aprilie 1951, prin Tratatul de la Paris, a
Comunitæflii Europene a Cærbunelui øi Oflelului (CECO), cu participarea Belgiei, Franflei, Italiei,
Luxemburgului, Olandei øi a R.F. Germania, primul pas cætre integrarea europeanæ. Urma
Tratatul de la Roma (1957), unde „cei 6“ constituiau, alæturi de Comunitatea Europeanæ a Cær-
214 CONSTANTIN VLAD
bunelui øi Oflelului, Comunitatea Economicæ Europeanæ — Piafla Comunæ (CEE) øi Comuni-

tatea Europeanæ a energiei atomice (Euratomul). Ca øi CECO, CEE øi Euratomul s°au næscut
ca organisme supranaflionale, ducând mai departe procesul integrærii europene. Potrivit Tratatului
de la Roma, CEE urma sæ realizeze „cele 4 libertæfli“:
1. Libera circulaflie a bunurilor;
2. Libera circulaflie a persoanelor;
3. Libera circulaflie a serviciilor;
4. Libera circulaflie a capitalurilor.
În 1967, CECO, CEE øi Euratomul formau Comunitæflile Europene (CE) ), iar în 1987 intra
în vigoare Actul Unic vest°european, care adæuga cooperærii economice pe cea politicæ.
Paralel cu aceastæ adâncire a integrærii, începea øi un proces de lærgire a Comunitæflilor
Europene, prin admiterea de noi membri în cadrul acestora. Astfel, în 1961 Grecia semna un
acord de asociere cu Comunitæflile Europene; devenea membræ a CE atunci când îndeplinea
condifliile de aderare, dupæ 20 de ani, adicæ în 1981. În 1964, un acord de asociere era semnat
de Turcia, dar aceastæ flaræ avea sæ stræbatæ un drum lung pânæ la îndeplinirea condifliilor de
admitere în Comunitate, drum care continuæ øi în primul deceniu al secolului XXI... Anul 1973
aducea admiterea în CE a Danemarcei, Irlandei øi Marii Britanii, astfel cæ Europa „celor 6“
devenea Europa „celor 9“. În 1981, prin admiterea Greciei, CE numærau 10 state, pentru ca
în 1986 sæ se ajungæ la Europa „celor 12“ prin aderarea Spaniei øi Portugaliei. Tot în 1986,
încheiau acorduri de asociere cu CE Cipru øi Malta.
Astfel, în deceniile Ræzboiului Rece, refacerea postbelicæ øi procesul integrærii fæceau
din Europa de Vest unul dintre cei trei mari poli de putere din lumea occidentalæ, alæturi de
America de Nord (Statele Unite øi Canada) øi Japonia. O datæ cu acesta, sfera economiilor de
piaflæ se extindea, devenind dominantæ pe plan mondial. Pivotul dezvoltærilor ce aveau loc în
acest sens erau Statele Unite, cærora li se alæturau încæ din anii ’50 „marii învinøi“ în ræzboi,
anume Japonia øi Germania. Forfla economicæ a statelor occidentale, influenfla pe care acestea
o exercitau în cadrul marilor instituflii internaflionale financiare øi comerciale determinau ca
ordinea economicæ a Ræzboiului Rece sæ evolueze în direcflia afirmærii tot mai puternice a
princpiilor de piaflæ, principii care aveau sæ se impunæ treptat øi în economiile de comandæ.
Acestea vor fi atrase în mod irezistibil în circuitul mondial de valori, într°o diviziune
internaflionalæ care va evidenflia nevoia presantæ a reformelor economice øi politice în statele
estice, ceea ce avea sæ ducæ în mod necesar la ræsturnærile revoluflionare din anii ’90, care, în
final, puneau capæt Ræzboiului Rece.
2) Elemente de diversitate a lumii
Aøadar, confruntarea Est°Vest a dominat condiflia lumii întregi în perioada Ræzboiului Rece,
desigur cu intensitæfli diferite în momente diferite ale acestei perioade. Totuøi, raporturile Est°Vest
n°au epuizat nicidecum substanfla relafliilor øi a diplomafliei internaflionale. Cu alte cuvinte,
confruntarea Est°Vest a dominat Ordinea Mondialæ øi diplomaflia în timpul Ræzboiului Rece,
dar aceastea au fost mai bogate în conflinut øi manifestæri decât încorsetærile pe care le impunea
dinamica raporturilor dintre principalele centre de putere. Am în vedere în aceastæ privinflæ
prezenfla în diplomaflia mondialæ a Miøcærii de Nealiniere øi a Grupului celor 77. Ambele aceste
grupuri se vor constitui în afara blocurilor existente, mai precis în opoziflie cu blocurile øi
atitudinile de bloc în politica mondialæ.
Miøcarea de Nealiniere se næøtea în 1955, ca rezultat al Conferinflei de la Bandung (Indo-
nezia), inifliatæ de China, India, Indonezia, Egipt øi Iugoslavia. Conferinfla adopta cele cinci
principii ale coexistenflei paønice (Pancha Shila), pe baza cærora Miøcarea avea sæ dobândeascæ
dimensiuni mondiale, cuprinzând flæri din Asia, Africa, America latinæ øi Europa. Astfel, în
Europa adoptau un statut de neutralitate (nealiniere) Iugoslavia, Austria, Elveflia, Suedia,
Finlanda, Cipru, Malta. Existenfla acestui brâu de state neangajate pe „vechiul continent“
dobândea în condifliile date o semnificaflie deosebitæ întrucât tocmai în Europa se aflau faflæ
în faflæ cele douæ blocuri militaro°politice, NATO øi Tratatul de la Varøovia, øi se fæceau cel
mai puternic simflite politicile de bloc. În plus, câteva state neutre europene: Austria, Elveflia,
Suedia, Finlanda creau o zonæ de comerfl liber, prin constituirea în 1959 la Stockholm a Asociafliei
Europene a Liberului Schimb (AELS). Iniflial aderau la AELS øi Danemarca, Marea Britanie,
Norvegia øi Portugalia, care, cu excepflia Norvegiei, îøi încetau însæ participarea la aceastæ
organizaflie în persepectva intrærii lor în CE. Aceasta evidenflia încæ odatæ caracterul AELS
de grupare færæ aderenflæ la blocurile vremii.
Deosebit de activæ pe plan internaflional va fi componenta „Lumii a Treia“ a Miøcærii de
Nealiniere. fiærile nealiniate în curs de dezvoltare se vor manifesta consecvent ca o forflæ a
decolonizærii. La Nafliunile Unite ele inifliau Declaraflia Adunærii Generale privind garantarea
independenflei flærilor øi popoarelor coloniale, adoptatæ în 1960. Ele vor fi un adversar hotærât
al regimului de apartheid din Africa de Sud. Vor milita activ pentru creøterea rolului statelor
mici øi mijlocii øi democratizarea relafliilor internaflionale. În aceastæ direcflie, ele vor fi
inifliatoarele unui document privind creøterea rolului ONU øi perfecflionarea activitæflii acesteia.
Aceleaøi flæri, vor fi printre promotorii dezbaterilor privind dezarmarea, îndeplinind un rol activ
în pregætirea øi desfæøurarea a trei sesiuni speciale ale Nafliunilor Unite în 1978, 1982 øi 1988,
dedicate dezarmærii.
Grupul celor 77 se constituia în 1964 øi cuprindea flæri în curs de dezvoltare; numærul lor
depæøea în timp suta de membri, denumirea Grupului ræmânând însæ neschimbatæ. Multe dintre
membrele Grupului aparflineau simultan øi Miøcærii de Neliniere. Grupul celor 77 avea sæ
acflioneze pentru promovarea de cætre comunitatea internaflionalæ a unor politici de sprijin dat
dezvoltærii øi pentru depæøirea subdezvoltærii. La ONU, în 1974, Grupul iniflia flinerea unei
sesiuni speciale pentru crearea unei Noi Ordini Economice Internaflionale (NOEI). Deøi multe
state în curs de dezvoltare erau favorabile economiei de piaflæ, în centrul conceptului Noii Ordini
Internaflionale se afla dreptul suveran al statelor subdezvoltate de a dispune de resursele lor
naturale øi de a le pune în slujba dezvoltærii naflionale proprii. În acest sens, eforturile flærilor
în curs de dezvoltare în direcflia unei Noi Ordini Internaflionale, în primul rând în domeniul
economic, erau diferite, în multe privinfle opuse liniei promovate de statele occidentale øi marile
216 CONSTANTIN VLAD
institutflii financiare øi comerciale. Întrucât marea majoritate a statelor în curs de dezvoltare

erau foste colonii, politica Grupului celor 77 era anticolonialæ øi antiimperialistæ. Acesta era
terenul pe care, îndeosebi la ONU, Grupul celor 77 øi Miøcarea de Nealiniere acflionau împreunæ,
impunând ceea ce atunci s°a numit „tirania votului“ în aceastæ organizaflie mondialæ. Totodatæ,
tendinflele anticolonialiste øi antiimperialiste ale Grupului vor constitui într°o serie de momente
øi în multe probleme o bazæ pentru poziflii apropiate sau comune adoptate de flærile în curs de
dezvoltare øi statele socialiste.
Grupul celor 77 a avut rolul principal în stabilirea de cætre ONU a deceniilor dezvoltærii,
dupæ cum urmeazæ: deceniul 1961°1970, care øi°a propus ca obiectiv sæ se obflinæ de cætre flærile
în curs de dezvoltare a unei creøteri a Produsului Intern Brut (PIB) cu 5% anual; deceniul
1971°1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea cooperærii economice internaflionale pe o
bazæ justæ øi echitabilæ; deceniul 1981°1990, care se pronunfla pentru introducerea de schimbæri
în economia mondialæ prin negocieri globale øi cuprindea un angajament al flærilor dezvoltate
de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordærii de asistenflæ oficialæ pentru dezvoltare (ODA,
asistenflæ acordatæ de cætre guverne); în sfârøit, deceniul 1991°2000 adopta strategia unei
dezvoltæri economice internaflionale, capabilæ sæ sprijine eliminarea særæciei øi foametei, dezvol-
tarea resurselor umane, creøterea capacitæflii instituflionale a flærilor în curs de dezvoltare,
soluflionarea problemelor populafliei øi ale protecfliei mediului ambiant.
În încheierea acestei prezentæri, se impun douæ precizæri: mai întâi, aceea cæ au existat
tentative din partea ambelor blocuri de a influenfla pozifliile Miøcærii de Nealiniere øi Grupului
celor 77, chiar de a subordona forflele grupate în aceste structuri internaflionale politicii de bloc.
Luate în ansamblu, asemenea tentative au ræmas infructuoase, atât Miøcarea Nealiniaflilor, cât
øi cea a statelor în curs de dezvoltare reuøind sæ se menflinæ în afara blocurilor øi a politicii de
bloc. În al doilea rând, nu se poate nega cæ, privite în perspectivæ istoricæ, Miøcarea de Nealiniere
øi Grupul celor 77 au avut un impact limitat asupra politicii mondiale, mai ales a orientærilor
de duratæ care s°au afirmat în aceastæ politicæ. Într°adevær, acele dinamici pe care acfliunile
acestor douæ structuri le°au introdus în diplomaflia internaflionalæ au fost în final surclasate de
confruntarea Est°Vest øi de impunerea pânæ la urmæ a pozifliilor Vestului în aceastæ confruntare,
ca efect al prevalærii acestuia în raporturile generale de forfle. În acest sens, de pildæ, încercarea
de a reforma relafliile economice internaflionale prin instaurarea unei noi ordini mondiale n°a
reuøit sæ direcflioneze evolufliile de duratæ ce aveau loc în economia lumii. O astfel de direcflionare
a fost datæ de marile puteri occidentale prin institufliile financiare internaflionale, prin negocierile
purtate în GATT etc. La fel, deøi sesiunea ONU dedicatæ dezarmærii a prilejuit dezbateri
fructuoase øi unele inifliative în domeniu, mæsurile de control al armamentelor øi unele acfliuni
care, prin conflinut, puteau duce la îngrædirea øi reducerea unor tipuri de armament au ræmas
apanajul celor douæ supraputeri. În ceea ce priveøte inifliativa de reformare a ONU, ea s°a limitat
la un exercifliu diplomatic, util pentru manifestarea pe scena mondialæ a statelor mici øi mijlocii,
lipsit însæ de consecinfle practice. Chiar øi deceniile dezvoltærii, cu toate cæ au atras atenflia
comunitæflii internaflionale asupra dimensiunilor, cauzelor øi riscurilor subdezvoltærii øi au
determinat mobilizarea unor resurse pentru depæøirea acesteia, ca efecte de duratæ s°au dovedit
strict limitate øi insuficiente.
Øi totuøi, Miøcarea de Nealiniere øi Grupul celor 77 au fost în perioada datæ centre de putere
øi factori de echilibru în raporturile de forfle pe plan internaflional. Adesea, ele au reprezentat
grupuri de presiune puternice øi credibile, care au trebuit luate în seamæ de cætre supraputeri
øi aliaflii acestora. În plus, prin Miøcarea de Nealiniere øi Grupul celor 77 cæutærile de soluflii
pentru marile probleme care confruntau lumea, abordærile teoretice øi dezbaterile de idei care
însofleau øi fundamentau aceste cæutæri au depæøit cercul îngust al celor douæ blocuri. Istoria
politicæ, cea a economiei øi diplomafliei, cea a cercetærii øtiinflifice în domeniul relafliilor inter-
naflionale etc. consemneazæ contribuflii semnificative la adâncirea cunoaøterii umane ale unor
politicieni øi diplomafli patriofli øi luminafli, ale unor remarcabili oameni de øtiinflæ ridicafli din
zonele defavorizate ale globului. Astfel, s°a evitat într°o mæsuræ deloc neglijabilæ uniformizarea
pe care blocurile politico°militare øi politica de bloc le generau, lumea øi diplomaflia internaflionalæ
ræmânând diversæ øi plinæ de culoare.
3) Drepturile Omului în condifliile Ræzboiului Rece
Nafliunile Unite aduceau o schimbare fundamentalæ într°un domeniu care avea sæ marcheze
atât destinele individuale øi colective ale omului øi popoarelor, cât øi raporturile internaflionale
øi diplomaflia. Mæ refer la adoptarea pe 10 decembrie 1948 a Declarafliei Universale a Drep-
turilor Omului.
Impactul de°a dreptul uriaø al Declarafliei, exercitat în lumina principiilor Cartei Nafliunilor
Unite, a dus, într°un ræstimp istoric scurt, la crearea unui sistem politic øi juridic de protecflie
a Drepturilor Omului, inclusiv a persoanelor aparflinând minoritæflilor, anume a unui sistem
deschis, virtual capabil oricând de noi îmbogæfliri. Pactele internaflionale cu privire la drepturile
economice, sociale, culturale, ca øi cele privind drepturile civile øi politice, Convenflia europeanæ
pentru protecflia drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale øi protocoalele care i s°au
adæugat, Actul Final al CSCE de la Helsinki — iatæ tot atâtea pietre de hotar în constituirea
acestui sistem. Asemenea documente, în lumina Declarafliei, defineau valori, exprimau cerinfle,
statorniceau comportamente de urmat, adâncind astfel conceptele privind democraflia øi statul
de drept.
Dar sistemul menflionat mergea mai departe, întrucât într°o serie de verigi ale sale statornicea
øi obligaflii ale statelor în ceea ce priveøte drepturile omului, reguli pe care aceste state trebuie
sæ le respecte. Se instituia astfel, în esenflæ, o protecflie internaflionaalæ a drepturilor øi libertæflilor
fundamentale ale omului, ceea ce introducea schimbæri esenfliale în dreptul internaflional øi în
relafliile dintre state. Un moment de o deosebitæ semnificaflie în acest sens era înscrierea în
„Decalogul“ de la Helsinki (lista celor zece principii cuprinse în acest document) a respectærii
drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, inclusiv a libertæflii de gândire, conøtiinflæ, religie
sau convingere, ceea ce ridica respectul pentru drepturile omului la rangul de principiu al
218 CONSTANTIN VLAD
relafliilor internaflionale. Ca efect al acestui sistem, condiflia individului øi cea a colectivitæflilor,

respectarea drepturilor fundamentale ale oricærei fiinfle umane nu mai ræmâneau la discreflia
exclusivæ a statelor, despoflii de orice fel nemaiputând dispune în mod abuziv de destinele celor
ce alcætuiesc populaflia unei flæri. Cu alte cuvinte, statutul omului, de cetæflean øi nu de supus,
urma sæ fie condiflionat nu numai de regimul juridic øi politic al flærii în cauzæ, ci era de acum
garantat øi prin mijloacele pe care le dobândea comunitatea internaflionalæ. În acest sens, art.
30 al Declarafliei Drepturilor Universale ale Omului proclama:
„Nici o prevedere a prezentei Declaraflii nu poate fi interpretatæ ca implicând pentru un stat, un
grup sau o persoanæ dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a sævârøi vreun act care ar
conduce la desfiinflarea drepturilor øi libertæflilor enunflate“.
În perioada postbelicæ, procesul constituirii unui sistem internaflional de protecflie a drepturilor
øi libertæflilor fundamentale ale omului a purtat, inevitabil, pecetea condifliilor istorice, dominate
de confruntarea Est°Vest, caracterizate însæ totodatæ øi de existenfla unor forfle care nu s°au
læsat antrenate în respectiva confruntare.
Astfel, privitæ în perspectivæ istoricæ, afirmarea drepturilor omului a însemnat o extindere
a democrafliei în lume øi s°a realizat prin eforturile statelor, ale forflelor democratice împotriva
rezistenflei regimurilor autoritare sau totalitare de orice fel. Aspecte particulare a îmbræcat aceastæ
afirmare în confruntarea Est°Vest, de pildæ în pregætirea øi desfæøurarea Conferinflei pentru
Securitate øi Cooperare în Europa. Înscrierea problematicii drepturilor omului în documentul
cu care se încheiau consultærile pregætitoare, apoi în Actul Final a avut de întâmpinat o opoziflie
sistematicæ din partea URSS øi a altor flæri estice. Iar istoria ulterioaræ avea sæ reliefeze, cum
se exprima cunoscutul diplomat român, ambasadorul Valentin Lipatti, cæ drepturile omului
erau un fel de bombæ cu efect întârziat în viafla politicæ a Europei, întrucât aveau sæ contribuie
în mod substanflial la præbuøirea regimurilor totalitare øi la încheierea Ræzboiului Rece (114,
1993, p. 168).
Aceeaøi privire istoricæ efectuatæ în spiritul obiectivitæflii øtiinflifice aratæ, totodatæ, o serie
de limitæri inerente regimurilor democratice în domeniul drepturilor omului, în condifliile
Ræzboiului Rece. Astfel de limite erau evidente, de pildæ, în ceea ce priveøte asigurarea drep-
turilor economice øi sociale. În genere, regimurile democratice au o atitudine de privilegiere
a drepturilor politice øi a libertæflilor spirituale, dar sunt mult mai moderate atunci când este
vorba despre asigurarea componentelor economice øi sociale ale drepturilor omului. Econo-
mia de piaflæ, mai ales în condifliile unui liberalism excesiv, nu poate garanta dreptul la muncæ
pentru segmente importante ale populafliei active, nu eliminæ inegalitatea de øanse, nu optureazæ
izvoarele condifliei de pauperitate pe fondul adâncirii discrepanflelor de venituri în societate.
Pe de altæ parte, raportarea problematicii drepturilor omului la necesitæflile înfruntærii cu Estul
a pus uneori statele democratice în posturi duplicitare. Sunt cunoscute în acest sens, insistenflele
flærilor occidentale pentru introducerea în Actul Final al CSCE a unor prevederi referitoare la
dreptul persoanelor de a cælætori în alte flæri, de a°øi întemeia familii prin cæsætorii mixte, de
a realiza unificarea familiilor dispersate etc. Mæsurile protecflioniste luate ulterior în aceste
domenii de Uniunea Europeanæ øi alte state occidentale aratæ cæ, într°o serie de cazuri, flærile
democratice au urmærit, în aspecte precum cele evocate mai sus, mai de grabæ obiective înguste,
motivate ideologic øi politic în confruntarea cu Estul øi nu de aderenflæ la valori, prin natura
lor general°umane.
Din perspectiva drepturilor omului deosebit de importante s°au dovedit procesul de
decolonizare øi eforturile noilor state independente de a depæøi grava stare de subdezvoltare
în care se aflau. Mæ refer la aceste aspecte în lumina pozifliei fundamentale adoptate de Nafliunile
Unite, în spiritul Cartei øi al Declarafliei Universale, în sensul cæ „supunerea popoarelor la
subjugare, dominare øi exploatare stræine constituie o negare a drepturilor fundamentale ale
omului, este contraræ Cartei Organizafliei Nafliunilor Unite øi compromite cauza pæcii øi cooperærii
mondiale“. Am citat din Declaraflia Adunærii Generale a ONU referitoare la acordarea
independenflei flærilor øi popoarelor coloniale, adoptatæ pe 14 decembrie 1960. Sunt variate
modalitæfli de a cuantifica extinderea condifliei umane îmbogæflite prin respectul faflæ de drepturile
omului øi libertæflilor fundamentale în „Lumea a Treia“: creøterea numærului de flæri care au
optat pentru regimuri democratice, întocmirea de liste de dictatori øi de regimuri autoritare,
inclusiv militare, înlæturate, creøteri ale Produsului Intern Brut în valori absolute øi pe locuitor
în zona subdezvoltatæ a Planetei, starea de pace sau de ræzboi în aceeaøi zonæ. Desigur, fiecare
dintre aceste aspecte are importanfla lui pentru mæsurarea progresului global al realizærii
drepturilor omului în lumea în curs de dezvoltare. Mi se pare însæ cæ ultimele dintre ele se
impun atenfliei prin ponderea øi semnificaflia lor în cracterizarea condifliei umane. De aceea,
reproduc câteva date privind dezvoltarea diferitelor categorii de flæri în trei momente ale perioadei
Ræzboiului Rece, anume anii 1965, 1980 øi 1988, pe baza statisticilor Bæncii Mondiale, precum
øi câteva cifre referitoare la cheltuielile militare øi numærul conflictelor armate pe care le°a
cunoscut „Lumea a Treia“ în deceniile postbelice.
Pentru PIB reproduc clasificarea statelor, folositæ de Banca Mondialæ, anume flæri slab
dezvoltate, flæri cu dezvoltare medie øi flæri puternic dezvoltate, categorii de flæri pe care, spre
uøurinfla lecturii, le numerotez cu cifrele I, respectiv II øi III (vezi tabelul 19).
Desigur, orice statisticæ poate prezenta deficienfle, iar PIB este doar unul dintre indicatorii
prin care se mæsoaræ gradul de dezvoltare a unei flæri; totuøi, statisticile Bæncii Mondiale se
bucuræ de o largæ recunoaøtere în lume pentru temeinicie øi acuratefle. Aøadar, în perioada
Ræzboiului Rece, ponderea flærilor subdezvoltate în totalul produsului mondial brut a scæzut
continuu; chiar dacæ în cifre absolute PIB al acestor flæri a cunoscut creøteri, nivelul lor de
dezvoltare este cel mai bine caracterizat prin raportare la situaflia altor flæri în aceeaøi perioadæ.
În intervalul dat, ponderea flærilor mediu dezvoltate a scæzut doar puflin, dupæ a creøtere
spectaculoasæ între 1965°1980; este de remarcat cæ aceastæ creøtere s°a petrecut tocmai în
perioada primelor decenii ale dezvoltærii, impuse mai ales de flærile „Lumii a Treia“, decenii
care au coincis cu procesul destinderii între Est øi Vest øi cu o anumitæ liberalizare a comerflului
internaflional; este, deasemenea, de menflionat cæ aceastæ creøtere s°a realizat pe seama ponderii
flærilor puternic dezvoltate; dar boom°ul flærilor mediu dezvoltate s°a terminat repede, evoluflia
acestor flæri integrându°se în tendinflele generale. Pe de altæ parte, în perioada menflionatæ flærile
220 CONSTANTIN VLAD
Tabel nr. 19: Nivelul dezvoltærii diferitelor categorii de flæri
Categorii PIB Populaflia PIB

de flæri (% din totalul mondial) (% din totalul (dolari)
mondial) pe locuitor
1965 1980 1988 1988 1988 (medie)

I 9,1 6,9 5,2 60,8 320
II 13,3 23,0 12,8 22,5 1 930
III 79,2 75,4 81,4 16,5 17 080
puternic dezvoltate øi°au consolidat poziflia fruntaøæ. Tabloul se întregeøte prin luarea în
considerare a celorlalfli indicatori privind nivelul dezvoltærii diferitelor categorii de flæri. Astfel,
în 1988 în flærile slab dezvoltate træia 60,8% din populaflia globului, cæreia îi reveneau în medie
320 dolari pe locuitor. Pe de altæ parte, 22,5% din populaflie îøi ducea viafla în flæri mediu
dezvoltate, în care se produceau anual 1930 dolari pe locuitor. Partea dezvoltatæ, mai bine zis
privilegiatæ a planetei, era locuitæ de doar 16,5% din populaflia globului, bucurându°se de un
PIB mediu de 17 800 dolari pe locuitor. Nu sunt necesare analize aprofundate sau comentarii
amænunflite pentru a înflelege diferenflele fundamentale existente în ceea ce priveøte asigurarea
drepturilor omului, înainte de toate pe plan economic øi social, diferenfle în defavoarea marii
majoritæfli a populafliei lumii. De aceea, este limpede cæ proclamaflia înaripatæ din Declaraflia
Universalæ: „Toate fiinflele umane se nasc libere øi egale în demnitate øi în drepturi“ a ræmas
în mod fatal în perioada Ræzboiului Rece — øi, de fapt, øi dupæ încetarea acestuia, dupæ cum
voi aræta ulterior — un ideal de neatins.
Dar aceastæ imagine despre condiflia umanæ a locuitorilor Lumii a Treia trebuie întregitæ
cu aspecte privind situaflia acestor flæri în ceea ce priveøte securitatea lor ca state; cu alte cuvinte,
pentru a caracteriza condiflia umanæ în aceste flæri trebuie avutæ în vedere împrejurarea dacæ
ele s°au situat în zone de liniøte øi siguranflæ ori, dimpotrivæ, în zone bântuite de insecuritate,
de conflicte deschise ori latente; aceasta, pentru cæ Declaraflia proclamase prin art. 3 dreptul
la viaflæ øi securitate al oricærei fiinfle umane. Este un lucru constatat în aceastæ privinflæ cæ
bipolarismul caracteristic Ræzboiului Rece a asigurat stabilitatea øi securitatea în raporturile
dintre cele douæ blocuri. Dincolo de aceste raporturi însæ, situaflia era total diferitæ. Astfel, din
diverse cauze, între care la loc de frunte se înscria confruntarea Est°Vest, în zonele neangajate
øi în curs de dezvoltare s°au acumulat tensiuni øi stæri conflictuale, care au trecut adesea în
conflicte deschise. Incertitudinile, insecuritatea — ca percepflie øi dat obiectiv — au dus la
atragerea unui mare numær de flæri slab dezvoltate într°o aberantæ cursæ a înamærilor. Astfel,
dacæ în 1972 flærile neparticipante la blocurile militare alocau pentru propria înarmare 20,9%
din totalul cheltuielor militare mondiale, în 1981 ele ajunseseræ la 29,6% din respectivele
cheltuieli. Øi este de subliniat cæ mai mult de jumætate din aceste procente, anume 16,1%,
reveneau flærilor în curs de dezvoltare. Cât de mare era disproporflia resurselor alocate pentru
înarmæri de cætre flærile dezvoltate, pe de o parte, øi cele în curs de dezvoltare, pe de altæ parte,
reiese din urmætoarea comparaflie: la 309 dolari pe locuitor alocafli pentru cheltuieli militare
în flærile dezvoltate, cifra pentru învæflæmânt era în acele flæri de 382 dolari, iar cea pentru sænætate
de 284 dolari; în cazul flærilor în curs de dezvoltate însæ, la o medie de 30 dolari pe locuitor
cheltuieli pentru achiziflii de arme, învæflæmântului îi erau destinafli doar 24 dolari, iar pentru
sænætate ræmâneau numai 10 dolari. Este limpede cæ angajarea unui mare numær de flæri din
Lumea a Treia în cursa înarmærilor înræutæflea øi mai mult standardele deja foarte joase de
asigurare a condifliilor de trai, de educaflie øi sænætate, adicæ a condifliei umane proprii multor
sute de milioane de oameni. În plus, aøa cum am arætat deja, Lumea a Treia a fost teatrul a
foarte numeroase conflicte armate, cu tributul lor plætit în milioane de viefli omeneøti øi mari
distrugeri materiale.
Iatæ câteva aspecte ale tabloului afirmærii drepturilor omului în deceniile în care omenirea
a træit sub zodia Ræzboiului Rec. Este, dupæ cum se vede, vorba de un tablou cu pærfli luminoase,
dar øi cu multe zone întunecate. Am acordat, în prezentarea acestei tablou, spafliul cel mai larg
Lumii a Treia pentrucæ în flærile care aparflin acestei lumi a træit atunci, øi continuæ sæ træiascæ
øi astæzi, cea mai mare parte a populafliei globului.
4) O încheiere°surprizæ
Ræzboiul Rece se încheia prin dispariflia unuia dintre cele douæ centre de putere între care
se declanøase, anume a Uniunii Sovietice øi blocului est°european. Faptic, aceastæ dispariflie
se petrecea dupæ cum urmeazæ: în vara anului 1989, în flærile Europei centrale øi de est se
petreceau schimbæri având semnificaflia unor revoluflii, care duceau la înlocuirea regimurilor
socialiste cu puteri ce reprezentau forfle democratice øi reformiste. Începutul îl fæcea Polonia
unde, prin alegeri, guvernul condus de partidul comunist era înlocuit cu unul având în frunte
reprezentanflii sindicatului liber „Solidaritatea“. Urmau pe rând Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria.
În urma unor evoluflii dramatice, guvernul RDG ceda; în noaptea de 9°10 noiembrie 1989,
Zidul Berlinului era deschis, apoi demolat de mulflime. În România avea loc Revoluflia din
decembrie, care înlætura dictatura ceauøistæ øi deschidea calea democratizærii flærii. În urma
acestor ræsturnæri petrecute în flærile est øi central°europene, structurile internaflionale prin care
erau legate de URSS nu rezistau. Pe 28 iunie 1991 era dizolvat CAER°ul; urma Tratatul de
la Varøovia, pe 1 iulie, acelaøi an. În URSS se înmulfleau tendinflale unor republici federale
de a ieøi din Uniune; primele care°øi declarau independenfla erau Statele Baltice. Pe 8 decembrie
1991, la Minsk, conducætorii Rusiei, Ucrainei øi Belarus decideau încetarea existenflei URSS
øi crearea Comunitæflii Statelor Independente (CSI), care sæ înlocuiascæ Uniunea Sovieticæ. În
ziua de 25 decembrie 1991, M. Gorbaciov, ultimul preøedinte sovietic, demisiona. URSS înceta
sæ mai existe; moøtenitoarea ei în relafliile internaflionale devenea Federaflia Rusæ.
222 CONSTANTIN VLAD
Aøa cum confruntarea Est°Vest fusese globalæ, în sensul cæ ea se extindea asupra tuturor
raporturilor dintre cele douæ tabere, dispariflia Estului ca centru de putere semnifica cedarea siste-
mului reprezentat de acesta în toate domeniile în care el se aflase în competiflie cu blocul vestic.
În condifliile Ræzboiului Rece, Statele Unite ale Americii, principala putere a coalifliei
occidentale, încurajaseræ flærile aliate în statornicirea øi consolidarea unor regimuri democratice,
bazate pe statul de drept, pluralism politic, democraflie parlamentaræ, respect pentru drepturile
omului øi libertæflile fundamentale. fiæri care cunoscuseræ un trecut totalitar: nazismul în
Germania, fascismul în Italia, Spania øi Portugalia, aveau sæ se angajeze ireversibil pe calea
democrafliei. Deøi, aøa cum arætam în paragraful precedent, sistemele din flærile occidentale
asigurau doar într°o oarecare mæsuræ drepturile economice øi sociale, ele se dovedeau viabile
øi eficiente în funcflionarea societæflii în ansamblu pe principii democratice. În contrast, regimul
politic din URSS ræmânea totalitar, sub influenfla sovieticæ regimuri asemænætoare fiind menflinute
øi în flærile aliate. Libertæflile cetæfleneøti înscrise în constitufliile acestor flæri erau limitate øi în
mare mæsuræ formale; sistemul unipartit se dovedea contrar unei democraflii cu adeværat
reprezentative, nega prin el însuøi libertatea de expresie øi asociere, înæbuøea nevoia de diversitate
øi, mai ales, de opoziflie, intrinseci oricærei democraflii. În aceste condiflii, drepturile economice
øi sociale — asigurarea dreptului la muncæ, la odihnæ, la învæflæturæ, protecflia sænætæflii, accesul
la bunurile culturale ø. a. , în mod evident plusuri ale sistemului social bazat pe principii
socialiste, nu erau suficiente pentru existenfla unei viefli autentic democratice.
În domeniul economic, proprietatea privatæ, profitul, în genere principiile pieflii, cu spiritul
de competiflie øi eficienfla ce le sunt proprii, asigurau o dezvoltare remarcabilæ a ansambului
lumii occidentale, creau un mediu favorabil progresului øtiinflific øi tehnologic. La celælalt pol,
proprietatea colectivæ, rolul precumpænitor al statului îøi dovedeau eficacitatea în mobilizarea
resurselor materiale øi umane, în asigurarea unei redistribuiri mai echitabile a produsului social,
evitând discrepanflele øi polarizarea excesivæ a societæflii. Dar planificarea — inerentæ într°o
formæ sau alta oricærei economii moderne — devenitæ funcflie a statului, îngrædea pânæ la anulare
câmpul de inifliativæ a agenflilor economici øi limita sever acfliunea forflelor pieflii. Statul socialist,
care nu se mulflumea sæ creeze cadrul legal øi administartiv pentru funcflionarea economiei, ci
îøi asuma øi gestiunea directæ a unitæflilor economice, se dovedea un manager slab, care favoriza
risipa, birucratismul øi corupflia. Cu eforturi extraordinare, URSS îøi refæcuse economia distrusæ
de ræzboi øi reluase ritmurile înalte de creøtere economicæ, specifice perioadei interbelice. Ca
rezultat, în 1986 Rusia Sovieticæ, cu 6% din populaflia globului, crea 14% din produsul mondial
brut øi 14,6% din producflia industrialæ a lumii. Saltul efectuat faflæ de Imperiul flarist era evident,
dacæ se are în vedere cæ acesta din urmæ în 1913, cu 9,4% din populaflia globului, ajungea la
6% din produsul mondial brut øi doar la 3,6% din producflia industrialæ a vremii (94, 1994,
p. 445). Dar carenflele de ordin calitativ ale economiei de comandæ nu întârziau sæ aparæ. Deøi
creøterea economicæ continua, ea nu menflinea pasul cu ritmurile cunoscute de alte flæri, ceea
ce reducea ponderea economiei sovietice în economia mondialæ, cu toate cæ în 1980 PIB ajunsese
în URSS la 48,2% din cel al SUA — respectiv la 1 205 miliarde dolari în cazul Uniunii Sovietice,
faflæ de 2 590 miliarde dolari în cel al Statelor Unite (108, 1989, p. 436). Totodatæ, în ceea ce
priveøte træsæturile calitative (eficienflæ, productivitate etc. ) economia de piaflæ era net favorizatæ
în raport cu economia de comandæ. Autorul american citat mai sus, Paul Kennedy, prezintæ
în acest sens cifre relevante privind consumul de cærbune øi oflel, mæsurat în kilograme, pentru
a se produce un venit naflional în valoare de 1 000 dolari. Astfel, în cazul Rusiei consumurile
respective erau de 1 490 kg. cærbune øi 135 kg. oflel; în cazul Franflei, cifrele în cauzæ erau de
502, respectiv 42 kg, iar în cel al Elvefliei, ele se ridicau la 371, respectiv 26 kg (108, 1989,
p. 493). Nu aduc în discuflie situaflia flærilor aliate cu URSS întrucât ea nu modifica tabloul
general al competifliei Est°Vest în domenil economic.
În domeniul militar, competiflia menflionatæ a fost acerbæ, eforturile fiind fæcute indeosebi
de cele douæ supraputeri, care au alocat resursele cele mai mari pentru înarmæri. Spre a ilustra,
redau cifrele privind cheltuielile militare din 1964, în miliarde dolari: SUA — 51,4; URSS
— 48,7; Germania — 4,9; Franfla — 4,9; Marea Britanie — 5,5. Pentru 1969, cifrele respective
erau: SUA — 81,4 miliarde; URSS — 89,8; Germania — 5,3; Franfla — 5,7; Marea Britanie
— 5,4. (108, 1989, p. 384). Efectul acestor eforturi era acumularea unor arsenale militare uriaøe,
mai ales de cætre supraputeri. Iatæ câteva date semnificative în aceastæ privinflæ referitoare la
mijloacele de transport la flintæ a armelor nucleare de care dispuneau marile puteri în 1974
(vezi Tabelul nr. 20).
Tabel nr. 20: Mijloacele de transport la flintæ a armelor nucleare*
SUA URSS M. Britanie Franfla China
Rachete balistice 1 054 1 575 — — —

intercontinentale
Rachete balistice cu — 600 — 18 80
razæ medie
Rachete balistice pe 656 720 64 48 —
submarine
Bombardiere cu razæ 437 140 — — —
lungæ de acfliune
Bombardiere cu razæ 66 800 50 52 100
medie de acfliune
*108, 1998, p. 395, Table 38
Statele Unite øi aliaflii sæi, dispunând de economii puternice øi dinamice, fæceau faflæ în
condiflii relativ bune acestei uriaøe curse a înarmærilor, întinse de°a lungul mai multor decenii;
pentru URSS însæ, cursa înarmærilor de dovedea epuizantæ. Momentul culminant în aceastæ
224 CONSTANTIN VLAD
privinflæ intervenea în anii 1980°1981, când Ronald Reagan, preøedintele Statelor Unite, anunfla
începerea unui program de înzestrare cu un scut antirachetæ amplasat în spafliul cosmic, capabil
sæ intercepteze øi sæ distrugæ în sbor rachetele sovietice purtætoare de arme nucleare, lansate
în direcflia teritoriului american (aøa-numita Inifliativæ de Apærare Strategicæ [SDI]) sau, în
termeni colocviali, Ræzboiul Stelelor). Aceastæ mæsuræ introducea o nouæ etapæ, de ordin calitativ,
în cursa înarmærilor, etapæ pe care URSS nu era capabilæ s°o stræbatæ. În genere, Rusia Sovieticæ
avea sæ sucombe ca urmare a ceeace se numeøte „supraangajare strategicæ“, materializatæ într°o
angajare politicæ, militaræ, economicæ pe plan extern care depæøeøte capacitæflile flærii în cauzæ,
lucru dovedit de creøterea, declinul øi dispariflia mai multor mari puteri de°a lungul istoriei.
Întrucât în cea de°a doua jumætate a secolului XX se desfæøura o adeværatæ revoluflie
øtiinflificæ, competiflia Est°Vest se extindea în mod inevitabil în domeniile øtiinflei øi tehnologiei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cuceririle revolufliei în cunoaøtere se aplicau cu prioritate în
sfera militaræ, în producflia øi utilizarea armamentelor. Ambele tabere, înainte toate cele douæ
supraputeri, vor aloca resurse enorme pentru înfæptuirea revolufliei în øtiinflæ øi tehnologie, øi
în acest caz Statele Unite øi aliaflii sæi rezistând mai bine efortului prelungit. Privind retrospectiv,
Occidentul va reuøi mai rapid o îmbinare organicæ între cercetærile fundamentale, preponderent
teoretice, øi cele aplicative; de aceea, în Occident va fi elaboratæ sintagma „Cercetare°Dezvoltare“
(R & D, Research and Development), intratæ definitiv în terminologia politicii privind øtiinfla.
De asemenea, Occidentul va gæsi mai repede modalitæfli de a aplica rezultatele cercetærilor
øtiinflifice cu scopuri militare în sectorul civil (aøa-numitele efecte de reværsare: spin off effects),
în timp ce în Est o grijæ exageratæ pentru pæstrarea secretelor øtiinflifice cu aplicabilitate militaræ
avea sæ priveze sectoarele civile ale economiei de un aflux constant øi substanflial de inovaflie
bazatæ pe achizifliile øtiinflei. URSS avea sæ°øi asigure întâietatea prin descoperiri øi realizæri
tehnologice de ræsunet: Rusia va fi prima în crearea unor rachete deosebit de puternice; în
consecinflæ, primul satelit artificial al pæmântului: sputnik va fi lansat de ruøi, iar primul om
care va pætrunde în cosmos va fi un rus: Iuri Gagarin. Øi în astfel de domenii de vârf, cum
era cucerirea cosmosului în deceniile 6°7 ale secolului XX, avansul occidentului nu întârzia
însæ: cei dintâi care fotografiau luna de pe un satelit artificial al pæmântului erau ruøii, dar
primul om care punea piciorul pe lunæ era un american, Neil Armstrong, care, pæøind pe sol
lunar, rostea cuvintele: „un pas mic pentru om, unul uriaø pentru omenire“.
Toate aceste evoluflii evidenfliau declinul societæflii sovietice øi al URSS. Politica de reforme
inifliatæ de Mihail Gorbaciov nu putea opri acest declin; mai mult, numeroøi analiøti ai ultimelor
faze ale Ræzboiului Rece consideræ cæ acestæ politicæ a græbit præbuøirea sistemului sovietic.
M. Gorbaciov a preluat conducerea URSS øi a partidului comunist în 1984. El a introdus un
ambiflios program de reforme, bazat pe douæ puncte de reper: transparenflæ (glasnosti) øi
restructurare (perestroika). Glasnosti privea mai ales reformarea sistemului politic, iar
perestroika schimbarea sistemului economic sovietic. Procesul de reformæ a blocat însæ
funcflionarea societæflii pe baze sovietice øi a fost un fiasco. Mulfli autori susflin cæ, de fapt,
sistemul sovietic nu putea fi reformat. Într°adevær, tentative anterioare fæcute de unii lideri
sovietici: N. Hruøciov, A. Kosîghin, I. Andropov au eøuat. Alfli autori consideræ dimpotrivæ

cæ sistemul sovietic putea fi reformat, præbuøirea lui fiind mai ales rezultatul modului defectuos
în care Gorbaciov øi°a conceput øi a condus reforma. Argumente în acest sens sunt aduse cu
referire la experienfla Chinei care, de la un sistem comunist rigid, sub impulsul unui lider
reformator cum a fost Deng Xiaoping, s°a orientat cu hotærâre pe calea unor reforme profunde,
înainte de toate în domeniul economic. Istoria — mai bine zis dezvoltarea ulterioaræ a Chinei —
va fi cea care va avea ultimul cuvânt în astfel de dispute.
Confruntarea Est°Vest avea sæ cuprindæ øi un domeniu inedit øi mai puflin obiønuit: modul
cum cele douæ supraputeri îøi tratau proprii aliafli. Nu mæ refer la comportamentul lor general
în politica mondialæ, unde între ele au existat multe similitudini, mergând de la desconsiderarea
statelor mici, pânæ la aplicarea unor soluflii de forflæ, atunci când raporturile de putere nu°le
încorsetau; cazul ræzboiului purtat de americani împotriva Vietnamului øi cel al intervenfliei
sovietice în Afghanistan sunt elocvente în aceaastæ privinflæ. În ceea ce priveøte atitudinea faflæ
de aliafli, øi una øi cealaltæ dintre supraputeri vor cere acestora „disciplinæ“, „strângerea
rândurilor“ øi supunere, exercitându°øi poziflia conducætoare (leadership) færæ ezitæri øi
menajamente.
În ceea ce priveøte Statele Unite, pornind de un document al Pentagonului, doi cercetætori
americani (Christopher Layne øi Benjamin Schwartz), scriau în revista Foreign Policy nr. 92,
Toamnæ, 1993: „Ræzboiul Rece a furnizat impulsul pentru strategia preponderenflei americane,
care a fost îndreptatæ atât în direcflia Uniunii Sovietice, cât øi cætre sfera vesticæ. Washingtonul
trebuie sæ°øi menflinæ rolul sæu proieminent în politica mondialæ... Spre a asigura un mediu
internaflional favorabil, America trebuie sæ previnæ ca alte state sæ sfideze poziflia sa conducætoare;
pentru aceasta, SUA trebuie sæ menflinæ mecanismele pentru a descuraja competitorii potenfliali
fie chiar sæ aspire la un rol regional sau global mai mare“; competitorii potenfliali, menflioneazæ
autorii citafli, erau, desigur, Germania øi Japonia.
Este de menflionat cæ în perioada Ræzboiului Rece, Statele Unite au trebuit sæ facæ faflæ
unor manifestæri de nesupunere din partea unora sau altora dintre aliafli, Franfla excelând în
acest sens. SUA au mizat pentru depæøirea unor astfel de dificultæfli pe poziflia lor de lider militar
necontestat în Alianfla Nord°Atlanticæ, pe forfla economiei sale — prima din lume — pe rolul
dolarului øi preponderenfla americanæ în marile instituflii financiare øi comerciale internaflionale
(Banca Mondialæ, FMI, GATT). Chiar dacæ presiunile sale asupra partenerilor recalcitranfli
au fost extrem de puternice, America n°a apelat la forfla militaræ pentru a restabili unitatea
NATO, în genere, a frontului occidental.
Prin contrast, URSS, deøi s°a folosit din plin de presiuni politice øi economice, în cazurile
când poziflia sa de lider era contestatæ a apelat la forfla armelor. Astfel, în 1953, trupele sovietice
înæbuøeau o ræscoalæ în Berlin. În 1956, tancurile ruseøti lichidau revoluflia din Budapesta. În
1968, trupele sovietice øi ale altor patru state din Tratatul de la Varøovia puneau capæt politicii
de reforme promovate de Praga; România refuza sæ se alæture acfliunii de invadare a
Cehoslovaciei, expunându°se astfel riscului unui tratatment asemænætor din partea Moscovei.
226 CONSTANTIN VLAD
În 1980 când, în timpul unor mari greve la Gdansk, se forma sindicatul „Solidaritatea“, Tratatul
de la Varøoviaa se pregætea sæ intervinæ militar în Polonia; între factorii care au fæcut ca URSS
øi alte flæri sæ renunfle era øi opoziflia României faflæ de o intervenflie militaræ. În genere, liderii
sovietici ai vremii au încercat sæ dea o justificare politicæ, chiar teoreticæ, unui pretins drept
la intervenflie în treburile interne ale statelor membre ale Tratatului de la Varøovia, prin aøa
numita „doctrinæ a suveranitæflii limitate“, cunoscutæ ca „Doctrina Brejnev“, dupæ numele
liderului aflat în fruntea URSS în timpul invaziei Cehoslovaciei.
Iatæ douæ atitudini ale supraputerilor care spuneau multe despre forfla, dar øi despre
slæbiciunile lor. Statele Unite se simfleau suficient de puternice spre a°øi rezolva disputele cu
proprii aliafli prin mijloace politice øi economice. În plus, în ciuda tendinflelor de monopolizare
a conducerii taberei occidentale, SUA se dovedeau capabile sæ tolereze o anumitæ diversitate
de poziflii în cadrul acesteia, toleranflæ care izvora desigur din comunitatea de valori, inclusiv
democratice, pe care aliaflii occidentali o împærtæøeau. În opoziflie cu aceasta, intoleranfla
Moscovei faflæ de orice opoziflie care°i punea sub semnul întrebærii hegemonia proprie în cadrul
miøcærii comuniste internaflionale øi „lagærului“ socialist era determinatæ de conøtiinfla propriilor
slæbiciuni øi de o atitudine de neîncredere faflæ de aliafli. Atunci când, în anii ’60, Beijingul
sfida aceastæ hegemonie, între cele douæ mari puteri socialiste apæreau divergenfle care aveau
sæ submineze în mod grav influenfla socialismului în lume øi aduceau URSS øi China popularæ
în pragul unui ræzboi de proporflii.
Am menflionat øi acest domeniu al competifliei Est°Vest pentru cæ el, alæturi de alte manifestæri
ale competifliei respective, a avut rolul sæu distinct øi, cred, deloc neglijabil în deznodâmântul
final al Ræzboiului Rece. În lumina celor de mai sus, se poate afirma cu certitudine cæ
deznodæmântul respectiv se impunea istoriceøte; pentru mulfli însæ el apærea drept o surprizæ.
În orice caz, o serie de analiøti strælucifli ai Estului nu întrevedeau un astfel de rezultat al
competifliei Est°Vest într°un termen atât de scurt. Citez în acest sens pe Zbigniew Brzezinski
care, constatând eøecul comunismului, vorbea în 1989 de perspectiva unor regimuri post-
comuniste, pentru care existau douæ alternative pe termen lung:
„Prima era ca aceste regimuri sæ evolueze cætre societæfli pluraliste. Aceasta ar presupune iniflial
grade variate de sectoare economice mixte, de stat øi private, o legitimare printr°o frazeologie
social°democratæ tot mai accentuatæ, ceea ce ar putea crea în unele cazuri un punct de plecare
pentru o susflinere popularæ a unui sistem economic liber. A doua era stagnarea în esenflæ în
cadrul aranjamentelor instituflionale existente, cu cei de la conducere… pæstrând o putere
dictatorialæ printr°o coaliflie militaro°poliflieneascæ, care urma sæ se bazeze tot mai mult pe un
apel la naflionalism… ca sursæ principalæ de legitimitate politicæ“ (24, 1989, p. 253). Iar fostul
preøedinte american Richard Nixon scria, tot în 1989: „În timp ce Gorbaciov doreøte reforme
care sæ creeze o Uniune Sovieticæ mai puternicæ øi un imperiu sovietic mai expansiv, noi dorim
ca reformele sale sæ ducæ la o Uniune Sovieticæ mai puflin represivæ acasæ øi mai puflin agresivæ
în afaræ. Pentru a obfline o pace realæ pânæ în 1999, noi trebuie sæ promovæm o strategie hotærâtæ
capabilæ sæ realizeze viziunea americanæ øi nu cea sovieticæ despre reforme“ (148, 1989, p. 11).
Într°adevær, Nixon îøi intitula cartea la care mæ refer 1999 — Victory without War (1999 —
Victorie færæ ræzboi). Iar prefafla acestei cærfli, din care am extras citatul de mai sus, era scrisæ
în aprilie 1989. Deci, acest proeminent politician øi om de stat american, dând expresie unei
experienfle de decenii de confruntæri øi negocieri cu Uniunea Sovieticæ, considera drept obiectiv
al Statelor Unite în raporturile lor cu URSS realizarea pânæ în 1999 a unei pæci reale, færæ a
se ajunge la ræzboi. Or, în 1999 Uniunea Sovieticæ era deja istorie de aproape un deceniu!
CAP. XVI.
ÎNCEPUTURI
1) Primele hærfluieli
La 22 aprilie 1945, în drum spre San Francisco, unde urma sæ se deschidæ Conferinfla pentru
crearea ONU, V. Molotov se oprea la Washington øi era primit de preøedintele SUA, Harry
Truman; avea astfel loc prima întâlnire a unui înalt demnitar sovietic cu noul øef al administrafliei
americane. Truman, potrivit propriilor mærturisiri, îi va vorbi brutal lui Molotov øi va remite
un mesaj pentru Stalin, prin care prevenea guvernul sovietic cæ, dacæ se dovedea imposibil
sæ se punæ în aplicare hotærârea de la Ialta privind Polonia, încrederea în alianfla celor trei puteri
va primi o lovituræ duræ. „Nimeni nu mi°a vorbit încæ pe acest ton“, va ræspunde Molotov;
„onorafli°væ angajamentele øi nimeni nu væ va mai vorbi astfel“, replica Truman. „Nu era vorba
încæ de ræzboiul rece; era însæ deja limbajul sæu; în orice caz, acesta nu mai era cel folosit de
Roosevelt“ (68, 1992, p. 316). Referirea lui Truman la Polonia nu era întâmplætoare: într°adevær,
la Ialta se hotærâse ca, în cazul statelor din Est, puterile Coalifliei sæ acorde acestora asistenflæ
în constituirea unor guverne democratice, care apoi sæ organizeze alegeri libere. Or, pe 21
aprilie 1945, guvernul sovietic semna un tratat ruso°polon cu guvernul polonez provizoriu, în
condiflii când negocierile ruso°americano°britanice privind guvernul Poloniei încæ nu fuseseræ
încheiate; mai mult, dupæ ce pe 14 aprilie Truman îi scrisese lui Stalin propunându°i sæ invite
la Moscova un numær de personalitæfli poloneze — a cæror listæ o anexa — în încercarea de a
se constitui un guvern polonez reprezentativ.
Semnele apropierii Ræzboiului Rece se vor înmulfli. Era instalarea acestuia o fatalitate?
Unii autori nu cred acest lucru. „Contradicflia structuralæ a celor douæ puteri mondiale explicæ
doar faptul cæ trebuia sæ se ajungæ la concurenfla øi contradicfliile celor douæ sisteme, dar nu
øi la formarea celor douæ blocuri, la împærflirea lumii în douæ, la ameninflarea reciprocæ a
securitæflii øi la starea de asediu în politica internæ“ (118, 1997, p. 102). Analiza evenimentelor,
inclusiv a acfliunilor diplomatice, cu motivafliile lor politice, economice, militare øi, nu în ultimul
rând, ideologice, aratæ însæ cæ drumul cætre Ræzboiul Rece n°a fost deloc întâmplætor. Înainte
ca Churchill sæ°øi rosteascæ faimosul discurs de la Fulton, în care denunfla cæderea Cortinei
de fier în mijlocul Europei, Stalin exprima în fafla liderului iugoslav Milovan Djilas, aflat în
vizitæ la Moscova în iunie 1944, opinia privind inevitabilitatea rupturii dintre Est øi Vest din
rafliuni politico°ideologice. Iatæ în relatarea lui Djilas momentul respectiv. Dupæ convorbiri
oficiale
„Stalin ne°a invitat la cinæ, însæ în hol ne°am oprit în fafla hærflii mondiale, pe care Uniunea
Sovieticæ era coloratæ în roøu øi din cauza aceasta era mai evidentæ øi pærea mai mare decât în
realitate. Stalin øi°a petrecut mâna peste Uniunea Sovieticæ øi a exclamat [în legæturæ cu britanicii
øi americanii — C.V.]: Ei nu se vor împæca niciodatæ cu faptul ca un spafliu atât de mare sæ fie
roøu: niciodatæ, niciodatæ!“ (513, p. 49).
Cele douæ mari state, devenite la sfârøitul ræzboiului supraputeri: Statele Unite øi Uniunea
Sovieticæ, aveau mari interese comune în menflinerea cooperærii lor dupæ înfrângerea Germaniei
øi a Japoniei. Pe plan politic general, o ordine internaflionalæ de pace øi securitate, bazatæ pe
Carta Nafliunilor Unite, nu putea fi conceputæ în absenfla unei cooperæri postbelice sovieto-
americane. Rezolvarea problemei spinoase a Germaniei reclama aceeaøi cooperare. Pe plan
economic, existau puternici stimulenfli care, prin natura lor, ar fi trebuit sæ acflioneze în acelaøi
sens: Statele Unite ieøiseræ din ræzboi cu capacitæfli productive mult sporite, cu un uriaø surplus
de produse, pentru care trebuiau gæsite noi debuøee, în lipsa cærora se conturau perspectivele
unei crize de supraproducflie øi ale unui øomaj ridicat. Dimpotrivæ, URSS, învingætoare în ræzboi,
suferise însæ mari distrugeri, refacerea economicæ postbelicæ reclamând atât imense cantitæfli
de bunuri, înainte de toate de echipamente industriale, precum øi credite øi investiflii de capital
substanfliale. În ciuda existenflei unor astfel de interese comune, Coaliflia Nafliunilor Unite avea
sæ se destrame în curând øi lumea postbelicæ intra sub zodia Ræzboiului Rece. Færæ sæ°øi propunæ
o analizæ istoricæ propriu-zisæ a marilor procese care au dat conflinut acestui ræzboi, cele ce
urmeazæ urmæresc sæ prezinte, tematic øi, în linii mari, cronologic, acfliunile diplomatice care
marcau, pas cu pas, acumulærile care au dus la instalarea lui øi apoi i°au punctat evolufliile
de-a lungul a peste patru decenii.
„Oricum inevitabil, ræzboiul s°a terminat cu un vid geopolitic. Echilibrul puterii fusese distrus,
iar un tratat de pace cuprinzætor a ræmas imposibil de formulat. Perioada postbelicæ avea sæ se
transforme într°o luptæ prelungitæ øi dureroasæ pentru realizarea în fapt a reglementærilor care
scæpaseræ printre degete conducætorilor înainte ca ræzboiul sæ ia sfârøit… Præbuøirea Germaniei
naziste øi nevoia de umplere a vidului de putere rezultat a condus la dezintegrarea parteneriatului
din timpul ræzboiului. Obiectivele Aliaflilor erau pur øi simplu prea divergente. Churchill urmærea
sæ previnæ dominaflia Uniunii Sovietice asupra Europei Centrale. Stalin vroia sæ fie plætit în monedæ
teritorialæ pentru victoriile militare sovietice øi suferinflele eroice ale poporului rus. Noul preøedinte
american, Harry S. Truman, s°a stræduit iniflial sæ continuie moøtenirea læsatæ de Roosevelt, de
a fline alianfla unitæ. Pânæ la sfærøitul primului sæu mandat însæ, ultima ræmæøiflæ a înflelegerii
existente pe durata ræzboiului dispæruse. Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ, cei doi giganfli de
la periferie, se aflau acum unul în fafla celuilalt în inima Europei“ (109, 1998, pp. 384, 385°386).
Venirea la Casa Albæ a lui Truman, aducea o schimbare notabilæ a atitudinii Statelor Unite
faflæ de URSS. În tot timpul ræzboiului, Roosevelt manifestase o grijæ aparte faflæ de relafliile
cu Uniunea Sovieticæ, arætase în repetate rânduri înflelegere pentru interesele sovietice, atenflie
230 CONSTANTIN VLAD
faflæ de susceptibilitæflile lui Stalin, în scopul menflinerii Coalifliei øi asigurærii participærii ruseøti
la înfrângerea Japoniei. El flinea seama de un memorandum al Comitetului reunit al øefilor de
stat major (JCS 506 din 18 septembrie 1943), care susflinea cæ SUA nu puteau câøtiga ræzboiul
împotriva Germaniei øi nici pe cel împotriva Japoniei decât cu ajutor sovietic. Succesele militare
de pe frontul de Est fæceau ca armata americanæ sæ poatæ învinge Germania øi Japonia cu mai
puflin de jumætate din diviziile considerate necesare, potrivit calculelor fæcute în anii de dinaintea
ræzboiului propriu-zis. La deschiderea celui de°al doilea front în iunie 1944, în fafla trupelor
americane øi britanice din Franfla øi Italia se aflau mai puflin de 90 divizii inamice, în timp ce
armata rusæ continua sæ lupte pe frontul de est, dupæ trei ani de ræzboi, împotriva a peste 250
divizii (109, 1997, p. 63). În plus, Roosevelt acorda un rol deosebit obflinerii unei atitudini
cooperante din partea URSS în perioada postbelicæ pentru înfæptuirea marelui sæu proiect [Grand
design] al formærii unei „lumi unice“. Truman nu va continua o astfel de linie. „Trebuie sæ
fim duri cu ruøii“, afirma el. „Nu øtiu sæ se poarte. Sunt ca niøte tauri într°un magazin de
porflelanuri… Trebuie sæ°i învæflæm cum sæ se poarte“ (100, 1998. p. 388). Atitudinea lui faflæ
de ruøi nu era nouæ. În 1941, dupæ declanøarea ræzboiului germano°rus, Truman, pe atunci
senator, declara: „Dacæ vedem cæ Germania e pe cale sæ câøtige ræzboiul, va trebui ca noi sæ
sprijinim Rusia. Dacæ vedem cæ Rusia este pe cale sæ câøtige, va trebui ca noi sæ ajutæm Germania
øi astfel sæ le læsæm sæ se ucidæ între ele cât mai mult posibil“ (apud 64, 1992, p. 312). Dar
ideea unei atitudini dure faflæ de URSS nu izvora doar din înclinaflii personale ale noului
preøedinte american, deøi asemenea înclinaflii pot conta mult în politicæ. Ea reprezenta de fapt
unul din primele semne ale unei reconsideræri generale a politicii americane postbelice, o reacflie
la mæsurile luate de Moscova în flærile ocupate de forflele armate sovietice, dupæ conferinfla de
la Ialta, mæsuri care, din punct de vedere sovietic, reflectau neîncrederea crescândæ a Moscovei
cæ problemele securitæflii URSS erau luate în serios de cætre aliaflii occidentali. În fapt, toate
acestea indicau o crizæ a Coalifliei Nafliunilor Unite: premizele ei din timpul ræzboiului încetau
sæ existe, altele noi, în vreme de pace, nu erau încæ formate. Depindea de interesele marilor
puteri, înainte de toate, de cele ale Statelor Unite øi URSS, de obiectivele pe care acestea øi
le propuneau, de concepfliile care patronau cæile øi modalitæflile de înfæptuire a acestor obiective
ca astfel de premize sæ se constituie sau, dimpotrivæ, sæ nu aparæ niciodatæ. Privitæ în perspectivæ
istoricæ, eventuala constituire a acestor noi premize se afla în mod esenflial în ræspunderea celor
douæ supraputeri, cu menfliunea cæ Statele Unite erau mai bine situate în determinarea cursului
general al politicii postbelice.
„Pe baza superioritæflii lor structurale, scrie în acest sens W. Loth, SUA aveau posibilitæfli mai
mari sæ determine viitoarele relaflii sovieto°americane. Stætea în puterea lor sæ demoleze asimetria
din cadrul stærii de siguranflæ a celor douæ puteri prin recunoaøterea intereselor sovietice de
securitate în Europa de est, printr°un adeværat control internaflional al armei atomice sau printr°un
ajutor economic, favorabil ambelor pærfli. Nerecunoscând de facto sfera de securitate sovieticæ
prin încercarea inutilæ ca prin superioritate economicæ øi atomicæ sæ revizuiascæ situaflia creatæ
în Europa de est, guvernul american a inifliat în 1945 un mecanism de percepere reciprocæ greøitæ
øi de escaladare a conflictului. Factorii de decizie americani au interpretat eronat politica de
securitate a URSS ca fiind baza unui expansionism în principiu nelimitat øi au reacflionat prin
a refuza orice altæ cooperare. Conducerea sovieticæ a interpretat la rândul ei greøit acest refuz
de cooperare ca fiind o dovadæ a caracterului agresiv al capitalismului american øi a reacflionat
printr°o mai duræ politicæ de securitate. Acest cerc vicios nu a mai fost întrerupt în anii de dupæ
1945, iar formarea blocurilor a devenit definitivæ“ (118, 1997, pp. 98°99).
Alfli autori, recunoscând inevitabilitatea Ræzboiului Rece, pun pe seama diplomafliei
americane încrâncenarea deosebitæ a confuntærii Est°Vest, care provenea din caracterul de
cruciadæ împotriva comunismului ca dominantæ a politicii externe a Statelor Unite. Aøadar,
scrie în acest sens Eric Hobsbawm:
„Cine poartæ ræspunderea Ræzboiului Rece? Întrucât dezbaterile legate de aceastæ problemæ au
fost multæ vreme un fel de meci de ping°pong între cei care aruncæ vina în exclusivitate asupra
URSS øi dizidenflii (cei mai mulfli, trebuie s°o spunem, americani) care spun cæ a fost în primul
rând vina SUA, ne simflim tentafli sæ ne alæturæm mediatorilor istorici care pun pe seama fricii
reciproce faflæ de escaladarea confruntærii, care a fæcut cele douæ tabere înarmate sæ se mobilizeze
«sub drapelele lor opuse». Lucrul acesta este perfect adeværat, dar nu este tot adeværul. El explicæ
mai ales ceea ce s°a numit «îngheflarea» fronturilor între 1947 øi 1949. Dar toate acestea nu
explicæ tonul apocaliptic al Ræzboiului Rece, øi el a venit din America… Dintre flærile democratice
numai în America preøedinflii erau aleøi împotriva comunismului. Dacæ cineva a introdus elementul
cruciadei în Realpolitik, adicæ în politica confruntærii de putere pe plan internaflional, menflinându°l
acolo, acela a fost Washingtonul“ (98, 1994, p. 279).
Revenind la problema elaborærii pozifliilor americane în perioada post°Roosevelt, Stettinius,
secretarul de stat, îl informa pe Truman cæ, dupæ Ialta, guvernul sovietic adoptase o poziflie
rigidæ øi intransingentæ în aproape toate problemele majore care interveniseræ în relafliile
sovieto°americane. Iar A. Harriman, ambasadorul SUA la Moscova, sosea precipitat la
Washington spre a°i împærtæøi opinii øi preocupæri asemænætoare noului øef al administrafliei.
Ruøii, îi va spune el lui Truman, invadeazæ Europa øi iau dorinfla americanæ de cooperare drept
o dovadæ de slæbiciune. El, Harriman, considera cæ ruøii nu au intenflia de a rupe legæturile cu
Statele Unite; de aceea, o atitudine de fermitate faflæ de ei în toate problemele importante putea
fi luatæ færæ a exista riscuri serioase în raporturile cu Moscova (68, 1992, p. 315). Discuflii cu
colaboratorii sæi apropiafli îl întæreau pe Truman în intenflia de a promova o politicæ mai hotærâtæ
faflæ de Moscova. Churchill, de la Londra, transmitea îndemnuri în acelaøi sens. El îi va propune
lui Truman pe 5 mai 1945 „ca aliaflii sæ nu se retragæ de pe pozifliile lor actuale din lungul
liniei de ocupaflie [trupe americane øi engleze se aflau în regiuni întinse din sudul a ceea ce
avea sæ devinæ zona de ocupaflie sovieticæ — C.V.] pânæ când nu suntem satisfæcufli în privinfla
Poloniei, precum øi în privinfla caracterului temporar al ocupafliei ruseøti a Germaniei øi a
condifliilor de stabilit în flærile rusificate sau controlate de ruøi în Valea Dunærii, în special Austria,
Cehoslovacia øi Balcanii“ (apud 109, 1998, p. 390). Pe 12 mai, premierul britanic, dupæ ce îi
sugerase lui Truman o nouæ întâlnire a celor trei mari, îøi relua argumentele cætre Washington,
adæugând cæ pozifliile dobândite de ruøi le vor permite „sæ avanseze, dacæ o vor voi, pânæ la
232 CONSTANTIN VLAD
flærmurile Mærii Nordului øi ale Atlanticului… Este færæ îndoialæ vital sæ se ajungæ acum la o
înflelegere cu Rusia sau sæ evaluæm care este stadiul relafliilor cu ea, înainte de a slæbi de moarte
armatele noastre sau a le replia în zonele de ocupaflie. Numai o întâlnire personalæ ne poate
permite sæ ajungem la aøa ceva“ (109, 1998, p. 390) ). La Washington se va accepta propunerea
privind o nouæ întâlnire la nivel înalt, dar îndemnurile lui Churchill vor fi privite cu
circumspecflie: ele erau, prea fæfliø, impregnate de ideile sferelor de influenflæ øi politicii echili-
brului de putere. Truman înflelegea sæ promoveze o politicæ mai fermæ decât predecesorul sæu
faflæ de URSS, fiind însæ animat de filozofia wilsonianæ, la care adera cu entuziasm. Îl va trimite
la Moscova pe Harry Hopkins, vechiul colaborator apropiat al lui Roosevelt, cu mesaje clare
cætre conducætorii Kremlinului. Vizita lui Hopkins era precipitatæ de confruntærile apærute la
conferinfla de constituire a Organizafliei Nafliunilor Unite, unde URSS insista pentru pæstrarea
dreptului de veto al flærilor membre permanente ale Consiliului de Securitate chiar în condiflii
când aceste flæri erau implicate în conflictul aflat în atenflia ONU. Între 27 mai°7 iunie, Stalin
avea 6 întâlniri cu Hopkins. Vor fi deblocate lucrurile la San Francisco, ceea ce permitea
semnarea Cartei ONU, se va ajunge la o soluflie de compromis privind constituirea guvernului
polonez øi se va conveni convocarea unei noi reuniuni între cei trei mari în iulie°august 1945.
Hopkins însæ, un diplomat care credea cæ, aøa cum fusese cazul în timpul ræzboiului, rezolvarea
problemelor ruso°americane presupunea spirit de armonie øi nu confruntare „îi va cere lui Stalin
sæ°øi modifice pretenfliile privitoare la estul Europei, pentru a uøura presiunile interne ale
administrafliei americane“; dar el n°a reuøit „sæ°i transmitæ lui Stalin cæ americanii priveau extrem
de serios chestiunea autodeterminærii Europei de est“ (109, 1998, pp. 392°393). În perspectiva
Potsdam°ului, pânæ la sfârøitul lunii iunie trupele americane erau retrase din zona sovieticæ
de ocupaflie; deøi Churchill se împotrivise pânæ la capæt (el propusese ca retragerea sæ fie amânatæ
pânæ la Conferinflæ), Marea Britanie proceda, de nevoie, la fel în ceea ce priveøte propriile trupe.
Conferinfla de la Potsdam era precedatæ de unele „miøcæri“ diplomatice care dædeau expresie
unor repoziflionæri în raporturile dintre cei trei. Churchill îl invita pe Truman ca, în drum spre
Berlin, sæ se opreascæ la Londra, spre a særbætori împreunæ victoria anglo°americanæ în ræzboi.
Pentru a evita suspiciuni ale lui Stalin privind eventuale înflelegeri separate, Truman îl refuza
pe primul ministru britanic. La rândul sæu, motivând cæ el øi Stalin nu se cunoøteau, Truman
lansa ideea unei întâlniri cu liderul sovietic, înaintea conferinflei propriu zise. Churchill însæ
avea sæ ræspundæ iritat cæ el nu va participa la nici o reuniune la nivel înalt care ar fi fost conti-
nuarea unei conferinfle Truman°Stalin. Privit în perspectivæ, episodul dezvæluia øi dificultæflile
de adaptare a Marii Britanii la statutul cu care flara ieøea din ræzboi, anume de partener secund
al Statelor Unite, în condiflii când lumea devenea bipolaræ.
Conferinfla de la Potsdam rezolva o serie de probleme privind Germania, graniflele de vest
ale Poloniei, intrarea URSS în ræzboi împotriva Japoniei ø. a., dar nu oprea cursul spre confrun-
tare. Mai multe cereri ale lui Stalin erau respinse: aceea de a avea o bazæ militaræ în Strâmtori,
de a prelua administraflia unora dintre teritoriile africane foste colonii italiene, de a se institui
un control comun al celor patru puteri asupra zonei Ruhrului, precum øi de recunoaøtere de
cætre puterile occidentale a regimurilor prosovietice din România øi Bulgaria. Aceeaøi soartæ
o aveau unele propuneri ale lui Truman, mai ales aceea privind internaflionalizarea regimului
Dunærii. Truman va încerca sæ øi°l apropie pe Stalin. El aprecia mai mult stilul sec al liderului
sovietic decât elocinfla premierului britanic. „Churchill vorbeøte întruna, în vreme ce Stalin
doar mârâe, dar øtii ce vrea sæ spunæ“, avea sæ afirme el. Va pleca de la Potsdam animat de
convingerea cæ a reuøit sæ°i transmitæ acestuia færæ echivoc modul de gândire al Statelor Unite.
Avea sæ vadæ în curând cæ Stalin ræmânea la concepfliile sale.
2) Motive de discordie
Conferinfla de la Potsdam øi evolufliile imediate de dupæ încheierea ei duceau la o reevaluare

generalæ a politicii Statelor Unite, înainte de toate, faflæ de URSS. Moscova, la rândul ei, avea
sæ facæ propriile reevaluæri în politica sa faflæ de aliaflii occidentali. În fapt, anii 1946°1948
duceau la cristalizarea politicii postbelice a principalelor centre de putere ale lumii, aøa cum
rezultaseræ ele din cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Punctele fundamentale în care interesele
acestor centre de putere se ciocneau erau: viitorul Germaniei, soarta statelor din Europa centralæ
øi de est, gestionarea energiei atomice, cæile realizærii unei „lumi unice“, în formula atât de
dragæ lui Roosevelt, precum øi unele probleme punctuale, cum erau Iranul, Grecia øi Turcia;
de aceste ultime probleme, mæ voi ocupa însæ ceva mai târziu.
a. Viitorul Germaniei. Dupæ 9 mai 1945, înflelegerile puterilor învingætoare referitoare la

Germania au fost limitate øi strict practice. La 5 iunie 1945 era semnatæ la Berlin Declaraflia
guvernelor URSS, SUA, Marii Britanii øi Franflei privind înfrângerea Germaniei øi preluarea
puterii supreme. Germania era împærflitæ în patru zone de ocupaflie. Se constituia Comisia
Interaliatæ de Control, formatæ din cei patru comandanfli øefi ai zonelor respective. Comisia
urma sæ adopte hotærâri în unanimitate. Regiunea Marelui Berlin era ocupatæ de forflele armate
ale fiecæreia din cele patru mari puteri. Administarea regiunii urma sæ fie asiguratæ de o autoritate
interaliatæ de guvernæmânt, compusæ din patru comandanfli supremi, numifli fiecare în parte
de cætre comandantul øef respectiv din Comisia Interaliatæ de Control. Conferinfla de la Potsdam
cerea ca Germania sæ fie tratatæ ca un întreg øi stabilea principiile dupæ care aliaflii urmau sæ
acflioneze pentru demilitarizarea øi crearea condifliilor pentru o dezvoltare democraticæ a ei.
De asemenea, Conferinfla stabilea cæ cele patru puteri de ocupaflie aveau dreptul de a ridica
din zona proprie, în contul reparafliilor de ræzboi, utilaje industriale øi alte bunuri; URSS urma
sæ primeascæ 50 la sutæ din întregul cuantum al reparafliilor datorate de Germania, având
posibilitatea de a°øi acoperi drepturile øi din celelalte zone de ocupaflie. Totodatæ, la Potsdam
s°a hotærât crearea Consiliului Miniøtrilor Afacerilor Externe, compus din øefii diplomafliilor
Chinei, Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite øi Uniunii Sovietice. Consiliul urma sæ funcflioneze
ca organ permanent pentru încheierea tratatelor de pace cu Italia, Bulgaria, Finlanda, România
øi Ungaria „cât mai curând posibil“, apoi a tratatelor de pace cu Germania øi Austria. Atât øi
nimic mai mult; cum avea sæ arate viitorul Germaniei urma sæ se stabileascæ de-abia ulterior.
234 CONSTANTIN VLAD
Discufliile purtate pe aceastæ temæ în timpul ræzboiului, inclusiv la Teheran øi Ialta, se dovedeau
preliminare øi, în fapt, neangajante pentru puterile învingætoare. Se va vedea în curând cæ
supraputerile în devenire abia îøi formulau politicile de perspectivæ în privinfla Germaniei. „La
Ialta a apærut pentru prima oaræ conflictul esenflial care diviza cele trei mari puteri în problema
germanæ: intersele americane de a integra potenflialul german în asociaflia economicæ a unei
«lumi unitare», interesele sovietice de a nu læsa ca acest potenflial sæ intre pe mâna britanicilor
øi americanilor…“ (118, 1997, p. 71).
Roosevelt fusese iniflial adeptul „planului Morgenthau“ (dupæ numele autorului sæu, ministrul
de Finanfle din timpul ræzboiului), care prevedea dezindustrializarea øi dezmembrarea Germaniei,
transformarea ei în câteva state predominant agrare. În fapt însæ, astfel de idei contraveneau
proiectului Grand design al lui Roosevelt, care vedea viitorul în forma unei lumi unitare, pe
baze liberale øi democratice; în curând avea sæ se punæ problema cæ Germania nu putea ræmâne
în afara unui asemenea proiect. Astfel, încæ din timpul pregætirilor pentru Conferinfla de la
Ialta, Departamentul de Stat introducea în dosarul destinat lui Roosevelt ideea potrivit cæreia
„scopul politicii americane era încorporarea unei Germanii reformate, paønice, neagresive
economic —pe baza egalitæflii în drepturi — într°un sistem economic mondial liberal“ (apud
118, 1997, p. 70). Acesta va ajunge ideea°cheie în definirea politicii americane faflæ de Germania
postbelicæ. Ea va fi puternic întæritæ atunci când devenea stringentæ refacerea economicæ a
Europei, ceea ce nu se putea concepe læsând în afara economiei europene —potenflial — cea
mai puternicæ, anume cea germanæ. Atunci când divergenflele cu URSS vor aræta clar cæ nu
era posibilæ nici formarea unei lumi unitare, nici integrarea într°o astfel de lume a întregii
Germanii, Statele Unite aveau sæ ia hotærât cursul spre unificarea celor trei zone occidentale,
proces finalizat prin formarea Republicii Federale Germania. Iar când confruntarea Est°Vest
va atinge stadiul opozifliei blocurilor militaro°politice øi problema apærærii Europei occidentale
se va impune pe un prim°plan, RFG va fi integratæ în alianfla statelor democratice.
La rândul ei, Marea Britanie se orienta relativ timpuriu cætre o anumitæ diviziune a
Germaniei, care sæ ræspundæ intereselor britanice. Astfel, în vara anului 1944, „grupul comun
al ministerului de Ræzboi øi al Foreign Office°ului, cunoscut ca «Planificatorii post°ostilitæfli»
prevedeau cæ Uniunea Sovieticæ va deveni un adversar potenflial øi vorbeau deschis despre
formarea unui bloc vest°european care sæ se contrapunæ sovieticilor. Germania sau o parte a
acesteia urma sæ fie încorporatæ în acest grup occidental pe considerentul cæ a ceda resursele
Germaniei unei puteri ostile însemna a aduce prejudicii securitæflii insulelor britanice… Spre
sfârøitul verii lui 1944, autoritæflile britanice erau, aøa dar, serios interesate în împærflirea
Germaniei, ca un mijloc de a menfline resursele acesteia în interesul unei viitoare alianfle
occidentale“ (91, 1991, pp. 45°46)
În ceea ce o priveøte, dupæ încheierea ræzboiului, pentru o anumitæ perioadæ, Uniunea
Sovieticæ îøi va pierde interesul pentru o dezmembrare a Germaniei. Va cæuta sæ foloseascæ
prezenfla sa militaræ într°o zonæ întinsæ a teritoriului german, precum øi pozifliile sale în structurile
aliate de control øi gestionare a treburilor germane pentru a îøi extinde influenfla asupra Germaniei
în ansamblu. Va urmæri cu îngrijorare orientarea puterilor occidentale spre unificarea zonelor
de ocupaflie proprii øi, cu deosebire, perspectiva ca potenflialul Germaniei unificate sæ fie înglobat
într°o sferæ de influenflæ americanæ; în replicæ, se va pronunfla pentru încheierea unui tratat de
pace cu o Germanie unitæ, neutræ øi democraticæ. Eøecul acestei politici va determina orientarea
URSS spre extinderea hegemoniei sale asupra acelei pærfli a Germaniei aflate sub propria
ocupaflie, ceea ce ducea inevitabil la constituirea R.D. Germane.
Astfel, încheierea unui tratat de pace cu Germania, convenitæ în principiu la Potsdam,
ræmânea færæ obiect pentru un viitor nedefinit. Divizarea Germaniei devenea o parte a divizærii
continentului, o componentæ esenflialæ a confruntærilor de bloc în inima Europei. Doritæ în anii
ræzboiului, abandonatæ apoi, ideea dezmembrærii avea sæ devinæ realitate de°abia dupæ flinerea
pentru un timp a Germaniei sub ocupaflia puterilor învingætoare øi în forme la care puterile
aliate nu se gândiseræ atâta vreme cât luptaseræ alæturi.
b. Soarta statelor din Europa centralæ øi de est. Confruntarea marilor puteri învingætoare
în legæturæ cu statele din Europa centralæ øi est se accentua rapid dupæ 9 mai 1945 øi avea sæ
fie, într°un fel, hotærâtoare pentru instalarea Ræzboiului Rece.
Datele realitæflilor istorice erau clare. Pe de o parte, armatele ruse înaintaseræ pânæ pe Elba.
Ele se aflau în zona sovieticæ de ocupaflie din Germania, în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,
România, Bulgaria. Iugoslavia lui Tito, eliberatæ de partizani, adopta o linie net anti°occidentalæ;
o urma Albania. În nord, Finlanda simflea din plin presiunea marelui sæu vecin de la ræsærit,
ale cærui fleluri acaparatoare le cunoscuse în repetate rânduri; ea se afla în fafla unei opfliuni
iminente øi grave între statele Coalifliei, færæ sæ uite însæ cæ, în ræfuielile Rusiei cu ea, Occidentul
nu°i fusese niciodatæ de un sprijin credibil. Pe de altæ parte, trupele anglo°franco°americane
se instalaseræ în zonele apusene de ocupaflie din Germania. Italia, Grecia, Belgia, Olanda,
Danemarca, Norvegia fuseseræ eliberate de puterile occidentaale ale Coalifliei. Austria, ca øi
Germania, era împærflitæ în zone de ocupaflie. Astfel, teritorial, continentul era deja, practic,
divizat.
Toate tentativele URSS de a dobândi poziflii care sæ°i permitæ exercitarea unei influenfle
în Vest, altele decât cele ce decurgeau din aranjamentele privind Germania øi Austria, precum
øi din participarea sa la negocierile tratatelor de pace, aveau sæ fie respinse de cætre Statele
Unite øi Marea Britanie, cærora li se alætura în curând Franfla. În martie 1945, Washingtonul
va fi împotriva participærii sovietice la negocierile militare purtate la Berna privind capitularea
forflelor germane din Italia de nord, acceptând doar prezenfla rusæ la discufliile referitoare la
capitularea propriu-zisæ a Italiei, discuflii ce aveau loc în cadrul Cartierului general al Aliaflilor.
Stalin va reacfliona iritat, væzând în acestæ împotrivire posibilitatea încheierii la Berna a unor
înflelegeri potrivit cærora, în schimbul unor condiflii de pace îngæduitoare, conducerea germanæ
ar fi deschis americanilor øi britanicilor frontul de vest spre o înaintare rapidæ în teritoriile
germane, în timp ce se continua cu înverøunare rezistenfla pe frontul de est. Roosevelt va
considera învinuirea în acest sens a lui Stalin „o imensæ necuviinflæ“, dar va decide ca acest
incident sæ nu provoace o crizæ în relafliile sovieto°americane (118, 1997, p. 82). Mai târziu,
la Potsdam, URSS nu va reuøi sæ obflinæ internaflionalizarea regimului regiunii Ruhr øi nici
236 CONSTANTIN VLAD
preluarea unor foste colonii italiene în Africa de nord. Astfel, limitele exercitærii influenflei
ruse spre vest erau clar trasate.
Aveau, în ceea ce le priveøte, puterile occidentale, posibilitæfli de a influenfla semnificativ
situaflia flærilor din Est, în care intraseræ øi staflionau trupele ruse? Se va vedea repede cæ, deøi
aceste posibilitæfli nu lipseau, ele erau limitate øi temporare. Cu toate cæ suferise pierderi umane
øi distrugeri materiale imense, Rusia sovieticæ ieøea din ræzboi ca o mare putere. Prezenfla
Armatei roøii pe teritorii atât de întinse øi de o importanflæ strategicæ vitalæ oferea Kremlinului
poziflii deosebit de puternice în relafliile sale cu aliaflii. Stalin putea sæ transforme aceastæ prezenflæ
într°un atu de mare forflæ în eventualele negocieri cu Occidentul pentru o reglementare generalæ
postbelicæ pe care, atunci, puterile Coalifliei o considerau nu numai de dorit, dar øi posibilæ.
Unii autori chiar consideræ cæ Stalin tindea sæ atribuie un asemenea rol pozifliilor cucerite de
forflele armate sovietice dincolo de graniflele URSS din 1941. „Este posibil — într°adevær, eu
cred, aproape — scrie în acest sens Kissinger, ca Stalin sæ nu fi pus la cale stabilirea a ceea
ce a devenit cunoscut drept orbita sateliflilor, cât a intenflionat sæ°øi întæreascæ mâna în vederea
unei inevitabile etalæri diplomatice“ (109, 1998, p. 401). Dar el putea la fel de bine sæ socoteascæ
pozifliile teritoriale câøtigate drept oportunitæfli spre a extinde orânduirea de tip sovietic în flærile
ajunse la discreflia sa. Chiar aceasta avea sæ facæ, în condiflii când aliaflii URSS nu i se opuneau
în mod hotærât. „De fapt, continuæ Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei
de Est a fost disputat doar retoric de democraflii øi niciodatæ într°o manieræ care ar fi implicat
riscuri pe care Stalin sæ le fi luat în serios. Ca rezultat, Uniunea Sovieticæ a fost în stare sæ°øi
transforme ocupaflia militaræ într°o reflea de regimuri satelit“ (ibidem). În felul acesta însæ, Stalin
pierdea orice øanse de a pæstra dupæ ræzboi raporturi de conlucrare cu puterile aliate, raporturi
în posibilitatea menflinerii cærora liderii sovietici credeau pentru un timp.
Pe de altæ parte, Statele Unite, interesate în asigurarea cooperærii sovietice postbelice, fæceau
totodatæ din respectarea principiului autodeterminærii popoarelor din estul Europei o condiflie
indispensabilæ a unor relaflii normale cu URSS. „Deoarece conducerea americanæ, scrie W.
Loth, vroia sæ obflinæ în acelaøi timp øi autodeterminarea Europei de est øi prietenia sovieticæ,
le°a ratat pe amândouæ“. Faptul cæ „alegeri libere conform criteriilor democratice øi instaurarea
unor regimuri prosovietice în Europa de est erau incompatibile nu a fost înfleles de administraflia
Roosevelt, dar nici de Roosevelt însuøi care, necunoscând condifliile europene, spera ca principiile
Cartei Atlanticului øi interesele sovietice pentru siguranfla Europei de est sæ poatæ deveni, cumva,
compatibile“ (118, 1997, pp. 72°73). Ele nu erau însæ, or diplomaflia postbelicæ nu a fost capabilæ
sæ le facæ, într°un fel sau altul, compatibile. În consecinflæ, puterile occidentale aveau sæ cedeze,
pas cu pas, politicii ruse de sovietizare a Europei centrale øi de est, iar sferele de influenflæ se
statorniceau pe continent pentru o jumætate de secol.
c. Dilema atomului: Cutia Pandorei. Sfârøitul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial era marcat
de un eveniment epocal: intrarea în uz a unei noi surse de energie, cea atomicæ. Omenirea lua
cunoøtinflæ de extraordinara forflæ ascunsæ pânæ atunci în interiorul unor particule elementare
printr°o înfricoøætoare demonstraflie a capacitæflii de distrugere a diviziunii atomului de uraniu,
respectiv, de plutoniu: aruncarea celor douæ bombe atomice asupra oraøelor Hiroshima øi
Nagasaki, hotærâtoare, desigur, în acceptarea de cætre Japonia a capitulærii necondiflionate. Pe
de altæ parte, prin spargerea atomului se deschidea accesul la o sursæ de energie, practic
inepuizabilæ, care putea fi folositæ în scopuri paønice. În 1945, flara care avea privilejul de a
poseda cunoøtinflele øi tehnologiile necesare stæpânirii diviziunii atomului erau Statele Unite.
Prin aceasta, un nou izvor de putere se adæuga imensului potenflial economic, militar,
øtiinflifico°tehnologic, prestigiului politic færæ precedent cu care SUA intrau în perioada
postbelicæ. Într°un discurs flinut pe 9 august (dupæ folosirea celor douæ bombe atomice), Truman
declara: „Putem sæ spunem cæ ieøim din acest ræzboi drept cea mai puternicæ nafliune a lumii,
nafliunea cea mai puternicæ, poate, a întregii istorii“ (apud 68, 1992, p. 13). Poziflia americanæ
faflæ de perspectivele folosirii energiei atomice se va contura repede: în 1946, administraflia
Truman decidea definitiv sæ pæstreze monopolul asupra armelor atomice.
În vara anului 1945, ministrul de Ræzboi al SUA, Stimson, pledase pentru a se acorda URSS
parteneriatul atomic, în schimbul unui comportament sovietic cooperant. Secretarul de stat
Byrnes se opunea însæ, argumentând cæ, dimpotrivæ, un astfel de comportament din partea
sovieticæ putea fi obflinut tocmai prin monopolul armelor atomice.
„Truman nu va fi nici o clipæ tentat sæ urmeze sfaturile celor care îl vor îndemna sæ utilizeze
monopolul atomic american pentru a°i obliga pe ruøi sæ se replieze în cadrul frontierelor lor.
Dar acest monopol îi va furniza umbrela la adæpostul cæreia el va putea practica, færæ prea multe
riscuri o politicæ de rezistenflæ faflæ de înaintarea comunismului dincolo de cortina de fier, aøa
cum se stabilise de°a latul Europei în momentul capitulærii Germaniei. Færæ bombæ, este dificil
sæ°fli imaginezi cum ar fi rezistat flærile Europei occidentale contagiunii comuniste, cum s°ar fi
putut angaja din punct de vedere formal Statele Unite sæ le protejeze“ (68, 1992, p. 14).
În noiembrie 1945, Statele Unite se consultau cu Marea Britanie øi Canada în problemele
privind energia atomicæ. Rezulta o declaraflie comunæ Truman°Attlee°King (ultimul fiind primul
ministru canadian), prin care cei trei condiflionau comunicarea de informaflii privind energia
atomicæ a altor state de existenfla unor garanflii cæ aceste informaflii nu vor fi folosite în scopuri
distructive, garanflii care, se recunoøtea, nu puteau fi obflinute. Era un refuz de a împærtæøi
asemenea informaflii ruøilor. În curând se va vedea însæ cæ, din punct de vedere american, acest
refuz se referea la toate celelalte state.
Problema noii energii intra nu peste mult timp în atenflia Nafliunilor Unite. La 24 ianuarie
1946, Adunarea Generalæ a ONU hotæra crearea Comisiei Organizafliei Nafliunilor Unite pentru
Energia Atomicæ. În fafla acestei Comisii, la 14 iunie acelaøi an, reprezentantul american Bernard
M. Baruch, propunea un ansamblu de mæsuri pentru controlul internaflional al utilizærilor energiei
atomice (Planul Baruch). Planul prevedea constituirea unei Autoritæfli Internaflionale pentru
Dezvoltarea Atomicæ, organism cæruia urma sæ i se încredinfleze ræspunderea pentru toate fazele
dezvoltærii øi utilizærii energiei atomice, începând cu materiile prime. Potrivit Planului, acestei
autoritæfli îi reveneau urmætoarele responsabilitæfli: (1) sæ asigure deplina exploatare a poten-
flialitæflilor paønice a energiei atomice; (2) sæ ofere statelor securitatea împotriva unui atac surprizæ
238 CONSTANTIN VLAD
din partea celor care ar fi violat interdicflia folosirii armelor atomice, prin acea cæ ea devenea
proprietara materialelor fisionabile øi dobândea capacitæflile de a administra cercetarea øtiinflificæ
øi celelalte activitæfli în domeniul atomic øi dreptul de a face inspecflii asupra acestui domeniu;
potrivit Planului, Agenflia urma sæ funcflioneze sub autoritatea Consiliului de Securitate al ONU,
în condiflii când statele membre ale acestui organism nu aveau drept de veto asupra activitæflii
Agenfliei. În esenflæ, acest al doilea punct al Planului Baruch urmærea instituirea unui control
internaflional asupra producfliei øi folosirii energiei atomice. El preciza cæ numai dupæ ce
mecanismele de control intrau în funcfliune øi se dovedeau eficiente Statele Unite erau obligate
sæ renunfle la armele lor atomice, sæ accepte interdicflia asupra producerii øi folosiurii acestor
arme øi sæ punæ la dispoziflia Agenfliei toate cunoøtinflele lor øtiinflifice øi tehnologice privind
energia atomicæ (159, 1976, p. 466).
Planul Baruch ridica o dilemæ în fafla URSS: sæ renunfle la obflinerea propriei arme atomice
în favoarea instituirii unui control internaflional, în condiflii când, pentru o perioadæ neprecizatæ,
SUA aveau sæ beneficieze de monopolul atomic sau, dimpotrivæ, sæ ia cursul producerii aceluiaøi
tip de armament: vor opta curând pentru aceastæ a doua variantæ. La 19 iunie, A. A. Gromîko,
ambasadorul sovietic la ONU, se opunea Planului Baruch øi fæcea contrapropunerea ca, mai
întâi, sæ fie distruse toate armele atomice existente øi instalafliile de producere a lor øi numai
dupæ aceea sæ se instituie un sistem internaflional de control asupra energiei atomice.
La numai câteva zile dupæ respingerea de cætre URSS a planului Baruch, preøedintele Truman
semna Legea McMahon, care încredinfla unei comisii civile controlul energiei atomice pe
teritoriul Statelor Unite. Legea stabilea un secret strict asupra a tot ceea ce flinea de procesele
de fabricare a armelor atomice øi pedepse drastice, inclusiv cea capitalæ, pentru divulgarea de
astfel de secrete unor puteri stræine. Adoptarea acestei legi, punea capæt cooperærii americano-
engleze în domeniul energiei atomice, mæsuræ resimflitæ dureros la Londra, în condiflii când
savanfli britanici contribuiseræ efectiv la producerea bombei atomice; în consecinflæ, guvernul
englez lua decizia creærii propriei industrii de armament atomic.
Dupæ dezbateri îndelungate, la 30 decembrie 1946 Comisia ONU pentru Energia Atomicæ
adopta planul american (URSS s-a abflinut de la vot). În iunie 1947, Moscova îøi reafirma
pozifliile. La 4 noiembrie 1948, Adunarea Generalæ a Nafliunilor Unite aproba hotærârea din
decembrie 1946 a Comisiei ONU pentru Energia Atomicæ. În condiflii când cursul spre
confruntare Est°Vest se instalase definitiv, activitatea Comisiei era blocatæ. Ea îøi suspenda
lucrærile în iulie 1949, iar în iunie 1952 Adunarea Generalæ ONU decidea desfiinflarea ei,
constatând neputinfla sa de a°øi îndeplini mandatul.
Astfel, tentativa de a institui controlul internaflional asupra energiei atomice, înainte de
toate asupra armamentelor atomice, eøua. În curând, cursa înarmærilor atomice, apoi a celor
nucleare, avea sæ devinæ o componentæ deosebit de primejdioasæ a cursei generale a înarmærilor.
Prin aceasta, domeniul energiei atomice nu crea o punte între puterile pânæ atunci membre
ale Coalifliei Nafliunilor Unite, ci devenea un motiv în plus de dezbinare øi confruntare, o
manifestare de o gravitate extremæ a Ræzboiului Rece.
d. O „lume unicæ“? Nu mai puflin adânci se vor dovedi divergenflele de concepflii øi poziflii
între cele douæ supraputeri în ceea ce priveøte viziunea despre lumea postbelicæ. Nu mæ refer
aici la componenta de securitate a ordinii mondiale, ale cærei premise se puneau prin constituirea
Organizafliei Nafliunilor Unite, pe care se vor grefa nu peste multæ vreme structurile de bloc,
ci la bazele economice ale acestei ordini.
Concepând „Marele proiect“, Roosevelt vedea aceste baze în extinderea la nivel planetar
a principiilor liberalismului, legate indisolubil de economia de piaflæ, de asigurarea unui comerfl
internaflional eliberat atât de barierele grupærilor economice închise, cât øi de încorsetærile etatiste.
Cordell Hull, secretarul sæu de stat, considera cæ rivalitæflile economice din perioada interbelicæ
avuseseræ un rol substanflial în declanøarea celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. De aceea, Statele
Unite, prin negocieri îndelungate øi dificile, vor determina Marea Britanie sæ renunfle în final
la Zona lirei sterline.
Pe de altæ parte, marele proiect rooseveltian era încrezætor øi în perspectiva includerii URSS
în aceastæ economie mondialæ, pe care se baza viziunea „lumii unice“. Aceastæ supoziflie se
va dovedi în curând utopicæ. Tipul de economie sovietic, bazat pe proprietatea colectivæ øi
rolul predominant al statului în gestiunea economicæ, ræmânea refractar liberalizærii
raporturilor economice internaflionale. Iar extinderea acestui tip de economie în flærile intrate
în orbita URSS era însoflitæ, cu deosebire în primele faze ale confruntærii Est°Vest, de un curs
urmærind fragmentarea pieflii mondiale.
3) Politica de îngrædire
Primele „tiruri“ în cadrul Ræzboiului Rece aveau loc sub semnul „politicii de îngrædire“
(containment). Aceasta era formulatæ în anii 1945°1946 øi va constitui fundamentarea ideologicæ
øi strategicæ a liniei urmate de Statele Unite øi aliaflii lor faflæ de Uniunea Sovieticæ pânæ la
dispariflie acesteia.
Istoria diplomaticæ a ultimelor luni de ræzboi øi a primilor ani de pace consemna evoluflii
care constituiau un fel de preliminarii ale politicii de îngrædire. În fapt, trecerea de la colaborarea
puterilor Coalifliei Nafliunilor Unite în timpul ræzboiului la confruntarea Est°Vest se petrecea
treptat, dar într°un termen foarte scurt. Euforia Yaltei se domolea repede, când devenea evident
cæ fiecare parte interpreta diferit hotærârile adoptate în Crimeea. Referindu°se în acest sens la
concesia fæcutæ de Stalin aliaflilor sæi prin adoptarea Declarafliei Comune asupra Europei
Eliberate, Kissinger scrie în acest sens:
„Stalin, evident, s-a gândit la promisa versiune sovieticæ de alegeri libere, mai ales cæ Armata
Roøie ocupase deja flærile în discuflie. Asta este ceea ce s°a întâmplat de fapt, deøi Stalin a
subestimat mult seriozitatea cu care americanii abordau, în mod tradiflional, documentele juridice.
Mai târziu, când s°a hotærât sæ organizeze rezistenfla împotriva expansiunii sovietice, America
a fæcut aceasta bazându°se pe faptul cæ Stalin nu°øi flinuse cuvântul — aøa cum fusese dat la
Ialta øi aøa cum îl înfleleseseræ conducætorii øi publicul american“ (109, 1998, p. 378).
240 CONSTANTIN VLAD
Divergenflele de interese øi de poziflii, nemulflumirile, neîncrederea reciprocæ între Statele

Unite øi Marea Britanie, pe de o parte, øi URSS, pe de altæ parte, aveau sæ se acumuleze rapid,
mai ales dupæ dispariflia lui Roosevelt. Este greu de stabilit øi, în fond, lipsit de importanflæ,
cui i°a revenit inifliativa într°un moment sau altul în acestæ cursæ de acfliuni, reacflii øi contrareacflii,
care transformau literalmente peste noapte aliaflii de pânæ atunci în adversari neînduplecafli.
Suspiciunile Uniunii Sovietice cæ interesele sale de securitate nu sunt luate în considerare într°o
mæsuræ satisfæcætoare de cætre partenerii sæi occidentali întæreau orientarea Moscovei spre
satisfacerea respectivelor interese prin mijloace proprii. Aceastæ orientare se concretiza îndeosebi
în consolidarea sferei sale de influenflæ în Europa de ræsærit øi centralæ, pânæ acolo unde
înaintaseræ trupele ruse. Truman va replica prin politica „sæ fim duri cu ruøii!“, pentru cæ
„Uniunea Sovieticæ are mai multæ nevoie de noi decât invers“ (118, 1997, p. 87). În termeni
concrefli, administraflia americanæ în frunte cu el urmærea în continuare sæ obflinæ cooperarea
URSS (ræzboiul din Europa nu era încæ încheiat, cel din Pacific continua în forflæ), dar cæuta
aceastæ cooperare nu atât prin înflelegere øi dispoziflie de compromis, ca sub Roosevelt, ci printr°o
atitudine fermæ øi prin condiflionæri în diferitele probleme aflate pe agenda raporturilor americano
sovietice, condiflionæri care, luate împreunæ, au ræmas în istorie ca o politicæ de presiuni. Anume,
o politicæ de presiuni prin care Statele Unite urmæreau sæ obflinæ un comportament cooperant
din partea ruøilor.
Churchill va fi adeptul politicii de presiuni, dar vedea în aceasta mai mult, anume modalitatea
de a forfla Moscova sæ poarte negocieri care sæ ducæ la acorduri angajante pentru ea înainte
ca pozifliile sale de putere sæ se fixeze în inima Europei øi, mai târziu, atâta timp cât exista
monopolul atomic american. El i°a cerut lui Truman ca trupele americane sæ ræmânæ pe Elba
øi sæ nu se retragæ imediat din teritoriile ocupate în Germania — teritorii care urmau sæ intre
în zona sovieticæ de ocupaflie — precum øi o înaintare rapidæ spre Viena øi Praga. Eisenhower
s°a opus øi Truman øi°a însuøit punctul sæu de vedere. Mareøalul englez Montgomery obflinea
pe 4 mai 1945 o capitulare parflialæ a guvernului Dönitz — format dupæ sinuciderea lui Hitler —
numai pe frontul de vest, iar Churchill a continuat sæ sprijine acelaøi guvern pentru o eventualæ
folosire a trupelor germane împotriva Armatei Roøii, în cazul unei înaintæri sovietice spre Marea
Nordului; va renunfla la aceastæ intenflie doar pe 23 mai, sub o puternicæ presiune americanæ
(118, 1997, p. 88).
Un teren predilect al politicii de presiuni a fost reprezentat de domeniul economic, în ciuda
faptului cæ interesele americane øi cele sovietice în acest domeniu erau complementare: Statele
Unite dispuneau de uriaøe surplusuri de produse, în timp ce URSS, distrusæ de ræzboi, avea
nevoie acutæ de astfel de produse. Pentru a pune în valoare asemenea oportunitæfli, erau necesare
credite substanfliale americane. Este tocmai ceea ce a încercat sæ facæ administraflia Roosevelt.
Astfel, în decembrie 1943, Averell Harriman, ambasadorul SUA la Moscova, oferea conducerii
sovietice, în numele preøedintelui american, un împrumut de aproximativ 10 miliarde dolari.
Partea sovieticæ era de acord, avansa cifre mai modeste, precum øi propuneri privind rambursarea
creditului øi dobânzile aferente. Congresul american se opunea însæ acordærii de împrumuturi
cætre URSS încæ din timpul ræzboiului, cerând totodatæ o serie de concesii politice din partea
sovieticilor. În ianuarie 1945, Molotov îl înøtiinfla pe Harriman cæ Uniunea Sovieticæ era

interesatæ sæ cumpere din SUA instalaflii industriale în valoare de 6 miliarde dolari, dacæ obflinea
un credit în condiflii rezonabile. Harriman însæ, adept iniflial al acordærii de împrumuturi URSS,
îøi schimbase între timp poziflia, susflinând cæ amânarea oricæror credite era un mijloc de a obfline
o atitudine cooperantæ din partea sovieticæ în problemele nerezolvate dintre Moscova øi aliaflii
ei occidentali. Roosevelt va fi de acord cu ambasadorul sæu, iar în 1945 întreaga problemæ a
creditelor era îngheflatæ.
Pe de altæ parte, la îndemnul lui Harriman øi sub presiunile Congresului, pe 11 mai 1945,
Truman aproba o hotærâre prin care se stopau orice livræri cætre URSS în cadrul programului
lend°lease; ulterior, preøedintele american va recunoaøte cæ semnase decizia respectivæ færæ
s°o citeascæ. Aceasta va fi pusæ în practicæ imediat, chiar vapoarele plecate spre porturile sovietice
fiind întoarse din drum. Sovieticii vor protesta, unele livræri vor fi temporar reluate, dar episodul
ræmânea înscris în lista punctelor controversate între cele douæ mari puteri, încæ aliate.
Politica de presiuni faflæ de URSS se dovedea, în ansamblu, ineficace, ceea ce devenea
evident în cursul anului 1945. Pe terenul acestui eøec, se cristaliza „politica de stævilire“
(îngrædire). Ideea acesteia era enunflatæ øi fundamentatæ iniflial de George F. Kennan, un tânær
diplomat de la ambasada americanæ la Moscova. Într°un memorandum (mai, 1945), apoi în
faimoasa Long Telegram (Telegrama Lungæ), (22 februarie 1946), înaintate Departamentului
de Stat øi ulterior într°un articol publicat în Foreign Affairs în 1947, semnat X øi intitulat Sursele
comportamentului sovietic, Kennan argumenta cæ divergenflele dintre URSS øi SUA sunt de
ordinul principiilor øi îøi au originea în sistemul sovietic, pe plan ideologic angajat faflæ de
flelul ræspândirii comunismului la scaræ mondialæ, iar pe plan politic°practic expansionist prin
natura sa, ceea ce excludea o înflelegere øi cooperare pe termen lung. Potrivit lui Kennan, „în
esenflæ, politica sovieticæ este un amalgam de zel ideologic comunist øi expansionism flarist
de modæ veche“ (109, 1998, p. 406). Avem de a face, continua el, „cu o forflæ politicæ ce crede
fanatic cæ nu poate exista un «modus vivendi» durabil cu SUA, cæ este necesar øi de dorit sæ
fie distruse armonia internæ a societæflii noastre, modul nostru de viaflæ tradiflional øi prestigiul
internaflional, toate acestea pentru a°i asigura Uniunii Sovietice securitatea“ (118, 1997, p. 106).
Dacæ nu se exercita o opoziflie fermæ faflæ de instalarea de regimuri prosovietice în flærile unde
intraseræ trupele ruseøti alte state aveau sæ cadæ ulterior în orbita sovieticæ, potrivit principiului
dominoului. Politica ce se impunea, cæreia Kennan i°a dat denumirea de containment (stævilire,
îngrædire), trebuia sæ opreascæ expansiunea sovieticæ, sæ apere statu-quo°ul cu orice prefl, inclusiv
prin forfle militare superioare, spre a crea, în timp, perspectiva præbuøirii puterii sovietice sub
greutatea propriilor carenfle congenitale. Deøi, ulterior, Kennan a realizat cæ exagerase
componenta ideologicæ a politicii externe sovietice, împærtæøind opinia cæ „Uniunii Sovietice
nu°i pasæ de revoluflia mondialæ“, el a exprimat aceastæ opinie doar în cadru privat.
Kennan a reuøit sæ provoace o dezbatere amplæ øi de duratæ asupra politicii externe americane.
Trei øcoli de gândire criticau ideile sale, propunând viziuni alternative (109, 1998, pp. 420°425).
Prima era cea a realiøtilor, având ca reprezentant de seamæ pe Walter Lippmann, cea de a
doua a adepflilor echilibrului puterii, personalitatea proieminentæ între ei fiind W. Churchill,
242 CONSTANTIN VLAD
iar cea de a treia a criticii radicale, din partea cæreia se remarca în mod deosebit Henry Wallace,
fost vice°preøedinte al SUA în timpul celui de°al doilea mandat al lui Roosevelt.
Lippman susflinea cæ politica de îngrædire conducea la o supraextindere psihologicæ øi
geopoliticæ, secætuind resursele Americii. El respingea premisa cæ societatea sovieticæ purta
în sine germenii proprie°i præbuøiri øi cerea o diplomaflie americanæ activæ øi fermæ spre a înfrunta
URSS øi nu una care aøtepta pasiv decæderea øi descompunerea puterii sovietice. Politica de
stævilire, afirma Lippman, avea sæ atragæ America în întinsele periferii ale imperiului sovietic,
automat øi neselectiv; el accentua cæ Statele Unite trebuie sæ stabileascæ criterii clare pentru
definirea zonelor în care stævilirea expansiunii sovietice constituia pentru America un interes
vital; altfel, Statele Unite aveau sæ fie nevoite sæ punæ în picioare „o paletæ eterogenæ de satelifli,
clienfli, dependenfli øi marionete“ care vor profita de politica de stævilire, remarcæ socotitæ
profeticæ de cætre Kissinger. Lippman socotea cæ politica externæ americanæ trebuia sæ fie
cælæuzitæ mai de grabæ de interesele americane, definite în fiecare caz în parte, decât de principii
generale. Aceastæ politicæ trebuia sæ°øi propunæ mai puflin sæ înlæture sistemul comunist, cât
sæ ducæ la restabilirea echilibrului puterii în Europa distrusæ de ræzboi. Stævilirea, opina Lippman,
implica divizarea pe termen nedefinit a Europei, în vreme ce interesul Americii trebuia sæ fie
alungarea puterii sovietice din centrul Europei.
„Timp de mai bine de o sutæ de ani, sublinia el, guvernele Rusiei au cæutat sæ se extindæ asupra
Europei de Est. Dar numai dupæ ce Armata Roøie a ajuns la Elba au fost în stare conducætorii
Rusiei sæ realizeze ambifliile imperiului rus øi flelurile ideologice ale comunismului. O politicæ
veritabilæ ar avea, prin urmare, ca obiectiv primordial stabilirea unor reglementæri care sæ conducæ
la evacuarea Europei… Puterea americanæ trebuie sæ fie disponibilæ nu pentru a°i «stævili» pe
ruøi în puncte disparate, ci pentru a fline sub control întreaga maøinæ militaræ ruseascæ øi pentru
a exercita o presiune sporitæ în sprijinul unei strategii diplomatice care are ca obiectiv concret
o reglementare ce înseamnæ retragere“ (apud 109, 1998, p. 422).
Punctele de vedere ale realiøtilor se întâlneau în multe locuri cu cele ale lui Churchill. Anume,
øi acesta a sprijint politica de îngrædire, dar nu ca un scop în sine. El nu se resemna sæ aøtepte
pasiv præbuøirea comunismului, ci cæuta
„mai de grabæ sæ modeleze istoria decât sæ se bizuie pe ea astfel încât aceasta sæ facæ treaba în
locul lui“. «Mæ declar, îl citeazæ Kissinger pe Churchill, pentru eforturile de ajungere la o
reglementare cu Rusia Sovieticæ de îndatæ ce se va ivi o ocazie potrivitæ øi pentru a face acele
eforturi atâta vreme cât imensa øi nemæsurata superioritate atomicæ a Statelor Unite egaleazæ
predominanfla sovieticæ în toate celelalte aspecte militare». Pentru Churchill, continuæ Kissinger,
o poziflie de forflæ era deja stabilitæ; pentru conducætorii americani, ea mai trebuia creatæ. Churchill
se gândea la negocieri ca la o modalitate de a pune puterea în raport cu diplomaflia. Øi, deøi nu
a specificat°o niciodatæ, declarafliile sale publice sugereazæ cu putere faptul cæ el avea în vedere
un fel de ultimatum diplomatic al democrafliilor occidentale. Conducætorii americani dædeau
înapoi de la a folosi monopolul atomic, fie øi numai ca ameninflare. Churchill voia sæ restrângæ
aria influenflei sovietice, dar era pregætit sæ coexiste în limite reduse cu puterea sovieticæ.
Conducætorii americani aveau o repulsie aproape visceralæ faflæ de sferele de influenflæ. Ei vroiau
sæ distrugæ, nu sæ restrângæ sfera adversarului lor. Preferau sæ aøtepte victoria totalæ øi præbuøirea
comunismului, oricât de îndepærtate, pentru a aplica o soluflie wilsonianæ la problema ordinii
mondiale“ (109, 1998, pp. 423°424).
„Noul radicalism“ susflinea viziunea istoricæ a Americii ca far al libertæflii, dar nega dreptul
ei de a interveni unilateral pe glob, considerând ideea dreptului Americii de a°øi asuma
responsabilitæfli internaflionale o expresie a aroganflei. Acfliunea militaræ era legitimæ doar cu
aprobarea Nafliunilor Unite, iar asistenfla economicæ trebuia distribuitæ nu direct, ca instrument
al politicii externe, ci prin institufliile internaflionale. Wallace postula o echivalenflæ moralæ a
acfliunilor americane øi sovietice pe plan internaflional øi schifla perspectiva unei coexistenfle
a douæ sisteme social°politice. El scria: „S°ar putea sæ nu ne placæ ce face Rusia în Europa de
Est. Genul ei de reformæ agraræ, expropiere industrialæ øi suprimare a libertæflilor fundamentale
supæræ marea majoritate a oamenilor din Statele Unite. Dar fie cæ ne place, fie cæ nu, ruøii vor
încerca sæ°øi socializeze sfera de influenflæ exact la fel cum noi încercæm sæ democratizæm sfera
noastræ de influenflæ… Ideile ruseøti despre dreptatea social°economicæ vor guverna aproape
o treime din lume. Ideile noastre despre democraflia liberei întreprinderi vor guverna mare parte
din restul lumii. Cele douæ idei se vor strædui sæ demonstreze care dintre ele poate oferi cea
mai mare satisfacflie omului obiønuit din propria arie de dominaflie politicæ“ (apud 109, 1998,
p. 425). Deøi influenfla „noilor radicali“ în dezbatearea publicæ øi în politica Statelor Unite a
ræmas redusæ, critici de pe pozifliile lor au fost puternic prezente, mai ales în ani precum cei
ai angajærii SUA în ræzboiul din Vietnam.
Am prezentat pe scurt cititorului de azi curentele de gândire care se diferenfliau øi, în anumite
puncte sau într°o anumitæ mæsuræ, se opuneau ideii øi politicii de stævilire. În ciuda unor astfel
de critici, linia stævilirii a devenit repede politica oficialæ a Statelor Unite faflæ de URSS, exact
în sensul în care o concepuse Kennan: calea de urmat pentru a învinge strategia sovieticæ era
„o politicæ de stævilire fermæ, menitæ sæ°i înfrunte pe ruøi cu o contraforflæ intolerabilæ în fiecare
punct unde dau semne cæ se pregætesc sæ încalce interesele unei lumi paønice øi stabile“.
Politica de stævilire a fost o sfidare, mai mult, o provocare în raporturile dintre principalii
protagoniøti ai competifliei Est°Vest. Statele Unite au adoptat°o încrezætoare în superioritatea
valorilor societæflii americane, pe care îøi propuneau sæ le apere øi sæ le ræspândeascæ în lume.
De aceea, deøi aplicarea ei a contribuit efectiv ca Europa øi întreg globul sæ fie împærflite în
sfere de influenflæ pentru multe decenii, politica externæ øi diplomaflia americanæ de°a lungul
Ræzboiului Rece au fost pætrunse de patosul înaltelor valori morale wilsoniene.
URSS, la rândul ei, a luat cursul confruntærii, confidentæ în propriile valori. Orânduiurea
sovieticæ, afirma Stalin cu referire la cel de°al Doilea Ræzboi Mondial, s°a dovedit mai trainicæ
decât orânduirile non°sovietice. Chiar înainte de discursul lui Churchill la Fulton (5 martie
1946), el anunfla hotærârea de a pregæti flara, prin eforturi deosebite timp de 2°3 planuri cincinale,
pentru o eventualæ nouæ confruntare armatæ, care se contura ca posibilitate, de aceastæ datæ,
cu aliaflii de pânæ mai ieri.
244 CONSTANTIN VLAD
În acei ani, în Occident a circulat ideea cæ URSS, beneficiind de superioritatea sa în domeniul

forflelor terestre, aflate în inima continentului, ar fi putut înainta pânæ la Canalul Mânecii øi,
folosind situaflia economicæ grea din unele flæri europene, cum era Franfla øi Italia, unde partidele
comuniste participau la guvernare, sæ încerce instaurarea unor regimuri sovietice în aceste flæri.
Un asemenea pericol s°a dovedit, însæ, nereal. Churchill sublinia în acest sens cæ URSS nu
vrea ræzboi, ci urmæreøte sæ se bucure de roadele ræzboiului abia încheiat. Într°adevær, politica
Moscovei va fi de pæstrare a statu-quo°ului postbelic, ceea ce presupunea înainte de toate
consolidarea sferei de influenflæ sovietice în flærile est øi central europene.
Istoriceøte, politica de îngrædire a fost validatæ, Ræzboiul Rece încheindu°se cu præbuøirea
URSS øi a regimurilor de tip sovietic împuse de ea în Europa. Spre deosebire de alfli experfli,
subliniazæ Kissinger, Kennan a înfleles øi descris mecanismele prin care, mai de vreme sau
mai târziu, printr°o luptæ sau alta în cadrul puterii, sistemul sovietic avea sæ fie transformat
fundamental. Întrucât acel sistem, dominat de un partid unic, nu reuøise niciodatæ un transfer
legitim de putere, Kennan considera probabil cæ, într°un anumit moment, diverøi competitori
ai autoritæflii ar putea
„coborî în acele mase imature politic øi neexperimentate pentru a gæsi sprijinul necesar pretenfliilor
lor. Dacæ asta era sæ se întâmple vreodatæ, pentru partidul comunist puteau decurge consecinfle
stranii, deoarece calitatea de membru obiønuit fusese exersatæ numai prin practica disciplinei
de fier øi supunerii, nu prin arta compromisului øi a adaptærii… Dacæ, prin urmare, era sæ aparæ
vreodatæ ceva care sæ sfarâme unitatea øi eficacitatea partidului ca instrument politic, Rusia
sovieticæ putea fi schimbatæ peste noapte din una dintre cele mai puternice, în una dintre cele
mai slabe øi mai demne de milæ societæfli“… Nici un alt document, continuæ Kissinger, nu a
prezentat mai precis ce avea sæ se întâmple de fapt dupæ venirea lui Mihail Gorbaciov. În genere,
pe întreg parcursul Ræzboiului Rece øi al crizelor care l°au marcat, „obiectivul politic american
a fost considerat a fi pæstrarea statu quo°ului, efortul general producând colapsul comunismului
numai dupæ o serie prelungitæ de conflicte în mod teoretic neconcludente“ (109, 1998, p. 413).
CAP. XVII.
CÆTRE O LUME BIPOLARÆ: DE LA STAREA DE
ALIAfiI, LA CEA DE INAMICI ÎN TRANØEELE
RÆZBOIULUI RECE
Primii ani ce urmau capitulærii necondiflionate a Germaniei, apoi a Japoniei, vor fi martorii
unui fel de cursæ contra cronometru cætre scindarea lumii øi tranziflia marilor puteri ce
constituiseræ Coaliflia Nafliunilor Unite de la condiflia de aliafli, la cea de inamici neîmpæcafli,
înrolafli pe aliniamentele Ræzboiului Rece. Constituirea Organizafliei Nafliunilor Unite întru-
chipa næzuinfla spre universalitate, reprezenta o încercare temeraræ de pæstrare a unitæflii lumii.
Scopurile øi principiile înscrise în Carta ONU reflectau øi întæreau aceastæ næzuinflæ; ansamblul
institufliilor specializate, care, în câfliva ani, formau familia Nafliunilor Unite, se næøtea cu aceeaøi
deschidere spre universalitate. Privit retrospectiv, a fost o adeværatæ øansæ istoricæ înprejurarea
cæ aceastæ nouæ etapæ de organizare a societæflii internaflionale: Organizaflia Nafliunilor Unite,
în ciuda momentelor când a fost împinsæ, de o parte sau alta, pe poziflii partizane, în ansamblu
nu s°a læsat antrenatæ în logica blocurilor øi a politicii de bloc. Totodatæ, în diferite pærfli ale
globului: Asia, America Latinæ, Africa, lumea arabæ, Scandinavia, etc. se constituiau organizaflii
regionale de cooperare, care aveau sæ reziste aceleiaøi politici de bloc, deøi unele dintre ele
constituiau øi structuri de securitate. Lor li se adæugau Miøcarea de Nealiniere øi Grupul celor 77.
Øi totuøi, în însuøi nucleul raporturilor de forfle pe plan internaflional se impuneau blocurile
politico°militare øi politica de bloc. Etapa hotærâtoare în aceastæ privinflæ era pacursæ în anii
1946°1949, deøi blocul estic avea sæ capete dimensiunile øi caracterul formal abia în 1955, o
datæ cu formarea Organizafliei Tratatului de la Varøovia. În capitolul de faflæ, acest proces este
urmærit pe domenii øi în ordine cronologicæ, cu menfliunea cæ domeniile de interes, care deveneau
repede în intervalul avut în vedere domenii de confruntare, nu pot fi separate rigid unele de
altele, efectul cumulat al acelor confruntæri fiind tocmai drumul inexorabil spre instalarea øi
manifestarea Ræzboiului Rece.
246 CONSTANTIN VLAD
1) ONU, matricea vieflii internaflionale postbelice. Primii paøi într°o lume

în scindare
Organizaflia Nafliunilor Unite avea sæ devinæ, imediat dupæ ræzboi, o adeværatæ matrice a
vieflii internaflionale, un centru nedisputat al politicii øi diplomafliei mondiale. Aceasta, datoritæ
flelurilor pentru care fusese creatæ, principiilor pe care era clæditæ øi funcfliona, spiritului care
o anima øi pe care°l promova în lume, mæsurilor pe care le iniflia.
Potrivit Cartei, scopurile Nafliunilor Unite sunt urmætoarele:

• sæ menflinæ pacea øi securitatea internaflionalæ;
• sæ dezvolte relaflii prieteneøti între nafliuni, bazate pe respectul faflæ de principiile egalitæflii
în drepturi øi dreptului popoarelor la autodeterminare;
• sæ coopereze în rezolvarea problemelor internaflionale în domeniile economic, social,
cultural øi umanitar øi în promovarea respectului faflæ de drepturile omului øi libertæflilor
fundamentale;
• sæ fie un centru pentru armonizarea acfliunilor popoarelor în obflinerea acestor fleluri
comune.
Carta stabileøte cæ Organizaflia Nafliunilor Unite acflioneazæ în concordanflæ cu urmætoarele

principii:
• egalitatea suveranæ a tuturor membrilor sæi;
• tofli membrii trebuie sæ îndeplineascæ cu bunæ credinflæ obligafliile ce le revin din Cartæ;
• ei trebuie sæ soluflioneze disputele lor internaflionale prin mijloace paønice øi færæ sæ
punæ în pericol pacea, securitatea øi justiflia internaflionalæ;
• ei trebuie sæ se abflinæ de la folosirea forflei sau la ameninflarea cu forfla împotriva oricærui
alt stat;
• ei sunt obligafli sæ dea Nafliunilor Unite orice asistenflæ în orice acfliune pe care acestea
o întreprind în concordanflæ cu Carta øi sæ nu ofere nici un ajutor statelor împotriva
cærora Nafliunile Unite iau mæsuri preventive sau de aplicare a forflei;
• nimic din Cartæ nu autorizeazæ Nafliunile Unite sæ intervinæ în treburi care sunt în mod
esenflial sub jurisdicflia internæ a oricærui stat.
Organizaflia Nafliunilor Unite are, între altele, urmætoarele structuri principale: Adunarea
Generalæ, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic øi Social (ECOSOC).
Potrivit Cartei, Adunarea Generalæ dispune de o serie de puteri øi îndeplineøte mai multe
funcfliuni, dintre care enunfl aici urmætoarele:
— examineazæ øi face recomandæri cu privire la principiile cooperærii în menflinerea pæcii
øi securitæflii internaflionale, inclusiv principiile care guverneazæ controlul armamentelor øi
dezarmarea;
— discutæ orice chestiune privind pacea øi securitatea internaflionalæ øi, cu excepflia cazului
când o disputæ sau o situaflie este examinatæ de Consiliul de Securitate, face recomandæri în
chestiunea datæ;
— discutæ øi, cu aceeaøi excepflie de la punctul precedent, face recomandæri în orice chestiune
aflatæ sub incidenfla Cartei sau care afecteazæ puterile øi funcfliile oricærui organ al Nafliunilor
Unite;
— inifliazæ studii øi face recomandæri menite sæ promoveze cooperarea politicæ internaflionalæ,
dezvoltarea øi codificarea dreptului internaflional, realizarea drepturilor omului øi libertæflilor
fundamentale, precum øi cooperarea internaflionalæ în domeniile economic, social, cultural,
educaflional øi al asigurærii sænætæflii;
— face recomandæri pentru soluflionarea paønicæ a oricærei situaflii, indiferent de originea
acesteia, care poate afecta relafliile prieteneøti între nafliuni;
— primeøte øi examineazæ rapoarte de la Consiliul de Securitate øi alte organe ale Nafliunilor
Unite.
Adunarea Generalæ este formatæ din totalitatea membrilor ONU. Hotærârile Adunærii
Generale în chestiunile importante se iau cu o majoritate de douæ treimi din membrii prezenfli
øi votanfli. Hotærârile în alte chestiuni se adoptæ cu majoritatea membrilor prezenfli øi votanfli.
În toate cazurile, fiecare stat membru dispune de un vot.
Potrivit Cartei, Consiliul de Securitate are urmætoarele puteri øi funcfliuni:
— sæ menflinæ pacea øi securitatea internaflionlæ, în conformitate cu principiile øi scopurile
Nafliunilor Unite;
— sæ investigheze orice disputæ sau situaflie care poate duce la tensiuni internaflionale;
— sæ recomande metode de abordare a unor astfel de dispute sau termenii soluflionærii lor;
— sæ formuleze planuri pentru stabilirea unui sistem de reglementæri privind armamentele;
— sæ determine existenfla unei ameninflæri pentru pace sau a unui act de agresiune øi sæ
recomande acfliunile care ar trebui întreprinse;
— sæ cearæ membrilor ONU sæ aplice sancfliuni economice øi alte mæsuri care nu implicæ
folosirea forflei pentru a preveni sau stopa agresiunea;
— sæ ia mæsuri militare împotriva unui agresor.
Consiliul de Securitate poartæ principala ræspundere pentru menflinerea pæcii øi securitæflii
internaflionale. Statele membre recunosc cæ, îndeplinindu°øi aceastæ ræspundere, Consiliul de
Securitate acflioneazæ în numele lor Ele sunt de acord sæ accepte øi sæ execute hotærârile
Consiliului de Securitate. Acesta poate hotærî aplicarea de mæsuri care nu implicæ folosirea
forflei armate, iar atunci când acestea se dovedesc ineficiente, poate întreprinde cu forfle aeriene,
navale sau terestre orice acfliune pe care o socoteøte necesaræ pentru menflinerea sau restabilirea
pæcii øi securitæflii internaflionale. În conformitate cu Carta, Nafliunile Unite, prin Consiliul de
Securitate, sunt singurul organ internaflional care poate folosi forfla în relafliile internaflionale.
Statele pot face apel la forflæ doar în virtutea dreptului la autoapærare individualæ sau colectivæ,
deci ca ræspuns la un atac armat, pânæ când Consiliul de Securitate va fi luat mæsurile necesare,
în baza propriilor împuterniciri. Acfliunile luate de statele membre în scopul autoapærærii trebuie
248 CONSTANTIN VLAD
aduse imediat la cunoøtinfla Consiliului de Securitate, care îøi menfline puterea øi îndatorirea
de a întreprinde oricând mæsurile pe care le consideræ necesare pentru menflinerea sau restabilirea
pæcii øi securitæflii. Din aceeaøi poziflie unicæ a Consilului de Securitate, decurg øi raporturile
dintre Nafliunile Unite øi acordurile øi organizafliile regionale destinate a se ocupa cu chestiuni
referitoare la menflinerea pæcii øi securitæflii, pentru care sunt potrivite acfliuni cu caracter regional.
Carta permite încheierea unor astfel de acorduri øi constituirea unor atari organizaflii, cu condiflia
ca ele si activitæflile lor sæ fie conforme cu scopurile øi principiile ONU. Conform Cartei, când
socoteøte potrivit, Consiliul de Securitate poate folosi asemenea acorduri øi organizaflii regionale,
sub autoritatea sa. Dar nici o acfliune de constrângere nu pote fi luatæ în virtutea unor acorduri
regionale sau de cætre organizaflii regionale decât cu autorizaflia Consiului de Securitate.
Consiliul de Securitate este alcætuit din cincisprezece membri al Nafliunilor Unite. Dintre
aceøtia, cinci sunt membri permanenfli: R. P. Chinezæ, Franfla, Marea Britanie, Rusia øi Statele
Unite ale Americii. Alfli zece membri sunt aleøi pentru o perioadæ de doi ani, avându°se în
vedere contribuflia pe care unele sau altele dintre statele membre ONU o aduc la menflinerea
pæcii øi securitæflii internaflionale, precum øi o anumitæ repartiflie geograficæ a acestora. Fiecare
stat membru al Consiliului de Securitate are drept la un vot. Hotærârile Consiliului de Securitate
în chestiuni de proceduræ se adoptæ prin votul afirmativ a nouæ membri. Hotærârile sale în alte
chestiuni, adicæ în probleme de fond, se adoptæ cu votul afirmativ a nouæ membri, acestea
cuprinzând øi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenfli. „Voturile concordante“
însemnæ voturi pentru sau abflineri. Dacæ un membru permanent voteazæ împotrivæ în chestiuni
de fond, Consiliul de Securitate nu poate adopta hotærâri în chestiunea discutatæ; este ceea ce
se cheamæ dreptul de veto, cu menfliunea cæ atunci când un membru al Consiliului de Securitate
este parte la un diferend el nu poate participa la vot.
Dreptul de veto, acordat de Cartæ membrilor permanenfli ai Consiliului de Securitate este
o inovaflie fundamentalæ în istoria aranjamentelor øi organizafliilor internaflionale urmærind
aigurarea pæcii øi securitæflii. Într°adevær, Societatea Nafliunilor, predecesoarea ONU, nu cunoøtea
un astfel de statut pentru membrii permanenfli ai Consiliului, care, în ceea ce priveøte votul,
se aflau în condiflii de egalitate cu membrii aleøi (nepermanenfli). Astfel, potrivit Pactului, pentru
chestiunile de fond, hotærârile se adoptau, atât în Adunarea, cât øi în Consiliul Societæflii cu
unanimitatea membrilor prezenfli (art. 5, al. 1), iar în cazul chestiunilor de proceduræ, cu
majoritatea voturilor membrilor prezenfli (art. 5, al. 2; 48, 1936).
Prin dreptul de veto, a cærui origine ideaticæ se afla în formula preøedintelui american
Roosevelt privind „cei trei (cinci) polifliøti“, marile puteri învingætoare în ræzboi au urmærit
crearea unui instrument care sæ le permitæ deflinerea unei poziflii de proeminenflæ în afacerile
internaflionale øi protecflia propriilor interese. Prin aceasta, a fost sacrificat principiul fundamental
al egalitæflii suverane, care se traduce prin egalitatea în drepturi a tuturor statelor în raporturile
internaflionale; sau, cum se exprima Titulescu, într°o formulare de valoare antologicæ, în fafla
legii internaflionale nu existæ state cu drepturi mai multe decât celelalte. Or, statutul membrilor
permanenfli ai Consiliului de Securitate tocmai acest lucru îl face: cele cinci state aflate în aceastæ
poziflie se bucuræ de un drept în plus, øi anume un drept exclusiv, faflæ de celelalte state membre
ale Nafliunilor Unite; øi este de subliniat cæ acest drept în plus øi exclusiv le este acordat în
cadrul celui mai înalt organism internaflional — ca poziflie, rol øi ræspundere în asigurarea pæcii
øi securitæflii în lume. Pe plan practic, dreptul de veto a fost la originea atâtor situaflii de blocaj
a organizafliei mondiale, dublate uneori de tentativa de ocolire a Cartei prin transfer de atribuflii
de la Consiliul de Securitate la Adunarea Generalæ. Aceasta, în condiflii când, potrivit Cartei,
ræspunderea principalæ pentru menflinerea pæcii øi securitæflii internaflionale revine Consiliului
de Securitate øi nu Adunærii Generale.
În conformitate cu Carta, Consiliul Economic øi Social este principalul organ de coordonare
a activitæflii Nafliunilor Unite în domeniile economic øi social. Funcfliile îndeplinite øi puterile
de care dispune ECOSOC sunt, în principal, urmætoarele:
— sæ serveascæ în calitate de forum central pentru discutarea problemelor economice øi
sociale internaflionale øi sæ formuleze recomandæri privind politica statelor membre øi cea a
sistemului Nafliunilor Unite în aceste domenii;
— sæ elaboreze sau sæ iniflieze studii øi rapoarte øi sæ facæ recomandæri asupra problemelor
economice, sociale, culturale, educaflionale øi de ocrotire a sænætæflii;
— sæ promoveze respectarea drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale;
— sæ convoace conferinfle internaflionale øi sæ pregæteascæ proiectele de convenflii, spre a
le supune Adunærii Generale;
— sæ coordoneze activitatea agenfliilor øi altor instituflii specializate ale Nafliunilor Unite;
— sæ consulte organizafliile non°guvernamentale interesate în problemele care preocupæ
Consiliul.
Agenfliile øi institufliile specializate a cæror activitate este coordonatæ de ECOSOC aveau
sæ formeze ceea ce constituie în prezent familia Nafliunilor Unite. Astfel, împreunæ cu Adunarea
Generalæ, ECOSOC coordoneazæ activitatea UNCTAD (Conferinfla Nafliunilor Unite pentru
Comerfl øi Dezvoltare), cea a UNDP (Programul Nafliunilor Unite pentru Dezvoltare), UNICEF
(Fondul Nafliunilor Unite pentru Copii) ø. a. ECOSOC dispune de 10 comisii funcflionale (între
care sunt Comisia pentru Dezvoltare Socialæ, Comisia pentru Drepturile Omului, Comisia pentru
Øtiinflæ øi Tehnologie puse în slujba dezvoltærii etc). øi 5 comisii regionale (Comisia Economicæ
pentru Europa, Comisia Economicæ pentru Africa, etc. ). În sistemul Nafliunilor Unite, având
legæturi de cooperare cu ECOSOC, funcflionezæ asemenea agenflii cum sunt UNESCO, FAO,
grupul Bæncii Mondiale øi Fondului Monetar Internaflional, UNIDO (Organizaflia Nafliunilor
Unite pentru Dezvoltare Industrialæ) ø. a. Organizaflia Mondialæ a Comerflului (OMC, succesoarea
GATT) funcflionezæ în strânsæ relaflie cu sistemul Nafliunilor Unite, Centrul Comerflului
Internaflional UNCTAD°OMC realizând legætura dintre preocupærile ONU pentru comerflul
internafløional øi actvitæflile OMC.
Pe principiile Cartei, avea sæ se clædeascæ dreptul internaflional (public) contemporan, care
prelua rezultatele eforturilor de codificare a raporturilor internaflionale, depuse de°a lungul mai
multor secole, cu precædere în perioada interbelicæ — în cazul acesteia din urmæ, sub auspiciile
øi în cadrul Societæflii Nafliunilor. Momente de seamæ în adâncirea substanflei principiilor înscrise
în Cartæ aveau sæ fie Declaraflia Adunærii Generale ONU asupra principiilor dreptului
250 CONSTANTIN VLAD
internaflional cu privire la relafliile prieteneøti øi cooperærii între state, în concordanflæ cu Carta

ONU (Rezoluflia 2625 din 26 octombrie 1970), precum øi Actul Final al Conferinflei pentru
Securitate øi Cooperare în Europa (CSCE), adoptat la Helsinki pe 1 august 1975. Pe Carta
ONU se bazeazæ toate dezvoltærile pe care le°au cunoscut øi le cunosc dreptul internaflional
public, precum øi toate celelate ramuri ale dreptului internaflional. Cu alte cuvinte, Carta
Nafliunilor Unite se aflæ la temelia a aceea ce constituie ordinea juridicæ internaflionalæ, parte
a Ordinii Mondiale ca nofliune cu caracter general.
În acelaøi timp, pe Cartæ øi pe Nafliunile Unite, ca instituflie, luate împreunæ, se sprijinæ
întregul ansamblu de organizaflii statale øi nestatale, organizaflii foarte diverse ca întindere,
scopuri, domenii de activitate, structuri de funcflionare etc. , care constituie sistemul internaflional.
Tocmai prin astfel de caracteristici, Organizaflia Nafliunilor Unite, care se næøtea în ultimul
an bântuit de ræzboi øi în primele luni ale pæcii câøtigate cu atâtea jertfe, suferinfle øi distrugeri,
avea sæ devinæ suportul real al unitæflii luimii, în curând divizatæ pe fronturile Ræzboiului Rece.
Dupæ intrarea în vigoare a Cartei la 24 octombrie 1945, Organizaflia Nafliunilor Unite
parcurgea un proces intens de organizare proprie. În ianuarie°februarie 1946 se desfæøura la
Londra prima parte a primei sesiuni a Adunærii Generale. Secretar general al ONU era ales
Trygve Lie (Norvegia). Se adoptau decizii privind privilegiile øi imunitæflile Nafliunilor Unite.
S-a hotærât ca oraøul New York sæ gæzduiasæ sediul provizoriu al ONU. Cea de a doua parte
a acestei prime sesiuni avea loc în octombrie°decembrie, acelaøi an, la New York, marcând
astfel debutul desfæøurærii sesiunilor ordinare ale Nafliunilor Unite în toamna fiecærui an (septem-
brie°decembrie). S-a adoptat decizia ca New York°ul sæ gæzduiascæ sediul permanent al ONU.
Clædirea peopriu zisæ, nouæ, a Organizafliei avea sæ fie inauguratæ la 24 octombrie 1949, când
se împlineau patru ani de la crearea acestui for internaflional.
În luna aprilie 1946, avea loc ultima sesiune a Societæflii Nafliunilor, care decidea încetarea
existenflei acestei organizaflii øi transferul cætre ONU a tuturor textelor originale ale tratatelor,
convenfliilor, acordurilor internaflionale înregistrate la Societatea Nafliunilor, prcum øi al pro-
prietæflilor øi bunurilor Societæflii. Ca efect, Geneva devenea sediul european al Nafliunilor Unite.
În procesul organizærii ONU, se constituia Organizaflia Nafliunilor Unite pentru Alimentaflie
øi Agriculturæ (FAO, 16 octombrie 1945), era inauguratæ Curtea Internaflionalæ de Justiflie de
la Haga (17 aprilie 1946), Organizaflia Internaflionalæ a Muncii (OIM), creatæ în 1919, devenea
instituflie specializatæ a ONU (29 mai 1946), lua fiinflæ Organizaflia Nafliunilor Unite pentru
Educaflie, Øtiinflæ øi Culturæ (UNESCO, 4 martie 1946), se constituia Comisia de Drept
Internaflional, ca organ subsidiar al Adunærii Generale, având ca atribuflii codificarea øi
dezvoltarea progresivæ a dreptului internaflional (21 noiembrie 1947).
ONU primea noi membri: Afghanistan, Islanda, Suedia, Thailanda (1946). Solicitærile de
admitere în organizaflia internaflionalæ, înaintate de Austria, Bulgaria, Finlanda, Italia, România
øi Ungaria, deøi susflinute de Comitetul pentru admitera de noi membri, au fost respinse de
cætre Consiliul de Securitate în august 1947.
Toatæ aceastæ activitate de organizare se desfæøura „din mers“. Lumea, cu problemele ei,
nævælea, pur øi simplu, asupra noii organizaflii internaflionale, de existenfla cæreia se legau
speranflele de asigurare a pæcii øi securitæflii, dupæ tragediile ræzboiului abia încheiat. ONU va
încerca sæ ræspundæ provocærilor vremurilor, ca un forum care reprezenta comunitatea
internaflionalæ, aflat însæ sub semnul Ræzboiului Rece care începea sæ se facæ simflit, øi al
presiunilor exercitate de confruntærile tot mai frecvente øi mai ascuflite dintre marile puteri.
2) Diplomaflia multilateralæ imediat°postbelicæ: un credit onorat doar parflial
Pe plan politico°diplomatic, primii ani postbelici au fost marcafli în mare mæsuræ de reuniunile
(conferinflele) Consiliului Miniøtrilor de Externe, organism creat la Conferinfla de la Potsdam,
alcætuit din øefii diplomafliilor Chinei, Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite øi URSS. S°au
desfæøurat øase astfel de reuniuni. Din ce în ce mai særace în rezultate concrete, flinute într°o
atmosferæ „tot mai acræ“, cum se exprimæ Kissinger, evoluând de la predominarea spiritului
de cooperare la cel de confruntare, întâlnirile miniøtrilor de Externe ai marilor puteri înregistrau
ca un barometru instalarea Ræzboiului Rece.
Prima dintre aceste întâlniri avea loc la Londra, între 10 septembrie°2 octombrie 1945. În
cadrul ei s°a discutat în principal problema încheierii tratatelor de pace cu foøtii aliafli europeni
ai Germaniei: Bulgaria, Finlanda, Italia, România øi Ungaria. În legæturæ cu Italia, apæreau
controverse privitoare la statutul oraøului øi zonei Trieste, precum øi la soarta fostelor colonii
italiene în Africa. Centrul Trieste øi regiunea înconjurætoare fuseseræ eliberate de sub germani
de cætre trupele iugoslave în prima parte a lunii mai 1945. Pe 15 mai, o notæ comunæ adresatæ
Iugoslaviei de cætre Marea Britanie øi Statele Unire dezaproba instituirea administrafliei iugoslave
în teritoriile respective. În Conferinfla de la Londra, Moscova se pronunfla pentru atribuirea
regiunii Trieste Iugoslaviei, în timp ce puterile occidentale erau în favoarea unui Trieste cu
statut de port liber. Referitor la fostele colonii africane ale Italiei, pærerile vor fi, de asemenea,
împærflite: Statele Unite, sprijinite de Marea Britanie, vor pleda pentru instituirea unei tutele
a Nafliunilor Unite, Franfla va propune ca Italia, ea însæøi, sæ exercite o astfel de tutelæ, în timp
ce URSS va fi de pærere cæ respectivele colonii sæ fie administrate de cætre marile puteri, cerând
pentru ea tutela Tripolitaniei. Opoziflia puterilor occidentale avea sæ blocheze propunerea
sovieticæ, ceea ce va stârni reacflia ministrului de Externe rus, Molotov. El îi va reaminti în
aceastæ privinflæ lui Byrnes, øeful Departamentului de Stat, cæ predecesorul sæu, Stettinius,
promisese URSS mandatul asupra unor colonii ale puterilor învinse. Tonul polemic a cunoscut
note ascuflite atunci când s°a discutat problema tratatelor de pace cu Bulgaria øi România.
Molotov a cerut partenerilor sæi recunoaøterea guvernului României, instalat la 6 martie 1945,
øi a celui al Bulgariei. De menflionat cæ România se afla atunci în plinæ crizæ constituflionalæ,
determinatæ de „greva regalæ“, care începuse la 21 august 1945, de când Regele Mihai I refuza
sæ contrasemneze decretele°legi ale guvernului Groza, încercând astfel sæ provoace cæderea
acestuia; în acelaøi timp, la Sofia, reprezentanflii partidelor agrarian øi social°democrat pæræseau
guvernul dominat de comuniøti. În împrejurærile date, polemica încinsæ la Conferinfla de la
Londra dobândea semnificaflii mai largi decât cazurile discutate. Aceste cazuri constituiau un
252 CONSTANTIN VLAD
prilej pentru reprezentanflii puterilor occidentale sæ reproøeze Moscovei acfliunile sale unilaterale
în flærile unde se aflau trupe sovietice, încælcarea înflelegerilor de la Ialta, concretizate în Declaraflia
asupra Europei Eliberate, privind reformele democratice øi instalarea unor guverne rezultate
din alegeri libere, desfæøurate în conformitate cu voinfla popoarelor. Byrnes va declara cæ Statele
Unite nu vor semna tratatele de pace cu România øi Bulgaria atâta timp cât situaflia în aceste
flæri nu se clarifica. Molotov va replica, afirmând cæ Statele Unite doreau ca în aceste flæri:
România øi Bulgaria, sæ existe guverne ostile URSS; în genere, ministrul de Externe rus vedea
în pozifliile puterilor occidentale la Conferinflæ o îndepærtare a acestor puteri de angajamentele
asumate de cætre ele faflæ de Uniuea Sovieticæ. A. Fontaine rezumæ astfel viziunea lui Molotov
în aceastæ privinflæ:
„Oare Churchill, în acordul pe care°l încheiase cu Stalin la Moscova în legæturæ cu sferele de
influenflæ, nu îi recunoscuse o poziflie cvasiexclusivæ la Sofia øi Bucureøti? Oare URSS nu
respectase ea, în mod scrupulos, angajamentul sæu de neintervenflie în Grecia? Pentru oameni,
aøa cum erau conducætorii sovietici, obsedafli de problemele securitæflii, profund neîncrezætori
în privinfla lumii occidentale, incapabili sæ creadæ în existenfla sentimentelor dezinteresate la
interlocutori cærora putuseræ sæ le apecieze, în numeroase rânduri, cinismul øi inconsecvenfla,
interesul arætat de cætre Londra øi Washington faflæ de respectarea drepturilor omului în regiuni
cærora, de°a lungul vremurilor, le acordaseræ rareori atenflie, nu putea sæ însemne decât o punere
în cauzæ a împærflirii moøtenirii hitleriste“ (69, 1992, pp. 58°59).
Întrucât reprezentanflii francez øi chinez se raliau pozifliilor anglo°americane, Molotov cerea
excluderea lor de la lucrærile Confernflei. El îøi fundamenta solicitarea pe înflelegerea de la
Potsdam, potrivit cæreia tratatele de pace urmau sæ fie pregætite de Consiliul Miniøtrilor de
Externe, având în componenflæ statele semnatare ale condifliilor de capitulare impuse statului
inamic în cauzæ, condiflie pe care n°o întrunea nici Franfla øi cu atât mai puflin China. Faflæ de
cererea lui Molotov, Ernest Bevin, ministrul de Externe englez, îøi ieøea din fire øi exclama:
„N°am væzut niciodatæ nimic care sæ semene atât de mult cu teoria lui Hitler“. Molotov se
îndrepta precipitat spre uøæ, britanicul fiind nevoit sæ°i cearæ scuze spre a°l determina sæ°øi
reia locul la masa de negocieri (69, 1992, p. 59). Truman îi telegrafia lui Stalin spre a°i aminti
cæ, potrivit înflelegerii de la Potsdam, francezii øi chinezii puteau sæ participe la discutarea
tratatelor de pace, færæ a avea însæ drept de vot. Totuøi, situaflia nu era dezamorsatæ. În timpul
lucrærilor, secretarul de stat american îi avansa lui Molotov ideea unui tratat pe 25 de ani între
cele patru mari puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Franfla øi URSS, menit sæ asigure
dezarmarea Germaniei. Molotov lua notæ de propunere, færæ sæ o comenteze.
Conferinfla se încheia færæ rezultate concrete: nici mæcar nu se da un comunicat final despre
desfæøurarea ei. Washingtonul fæcea publicæ decizia de a nu recunoaøte nici un guvern impus
unei flæri cu forfla de cætre o putere stræinæ; aluzia la situaflia din flærile est øi central°europene
era evidentæ. La rândul ei, Moscova anula vizita în Statele Unite a mareøalului Jukov, ca ræspuns
la o vizitæ pe care omologul sæu american, generalul Eisenhower, o efectuase anterior în URSS.
Urmætoarea întrunire a Consiliului Miniøtrilor de Externe avea loc la Moscova, între 16°26
decembrie 1945. Atmosfera generalæ era schimbatæ în bine. Secretarul de stat american, Byrnes,
avea trei întâlniri cu Stalin, ceea ce permitea deblocarea unor situaflii, înainte de toate referitoare
la tratatele de pace cu Bulgaria øi România. Stalin accepta ideea unei lærgiri parfliale a guvernelor
din cele douæ flæri cu reprezentanfli ai opozifliei democratice, urmând ca guvernele astfel
completate sæ organizeze alegeri libere, în spiritul acordurilor de la Ialta. Byrnes accepta
compromisul convenit cu Stalin færæ sæ°l consulte în prealabil pe Truman; preøedintele american
va fi furios pe secretarul sæu de stat pentru cæ acesta se angaja sæ recunoascæ guvernele român
øi bulgar lærgite, înainte de organizarea alegerilor, dar sfârøea prin a accepta situaflia astfel creatæ
(109, 1998, p. 398). În cazul României, se convenea intrarea în guvern a câte unui reprezentat
al PNfi øi PNL, ca miniøtri færæ portofoliu. Pentru a supraveghea modul cum aceastæ înflelegere
avea sæ fie realizatæ, se constituia o Comisie Interaliatæ, formatæ din Andrei Vîøinski (adjunct
al ministrului de Externe al URSS), Averell Harriman (ambasadorul american la Moscova)
øi Archibald Clark Kerr (ambasadorul britanic în Uniunea Sovieticæ), comisie care se afla în
România la cumpæna anilor 1945°1946. Urma recunoaøterea guvernului Groza de cætre Statele
Unite øi Marea Britanie pe 5 februarie 1946 øi, prin aceasta, reluarea relafliilor diplomatice
dintre aceste flæri øi România. La Conferinfla de la Moscova, se convenea ca tratatele de pace
cu foøtii aliafli ai Germaniei sæ fie pregætite de cætre flærile care încheiaseræ armistiflii cu acestea,
urmând ca ele sæ fie supuse ulterior unei Conferinfle de pace cu participarea tuturor celor 21
de state care luaseræ efectiv parte la ræzboi. Conferinfla ajungea, totodatæ, la mai multe acorduri,
între care cele privind crearea unei Comisii a Nafliunilor Unite pentru Orientul Îndepærtat,
înfiinflarea în cadrul ONU a Comisiei pentru controlul energiei atomice, crearea Consiliului
Aliat pentru Japonia, stabilirea unei Corei independente øi democratice. Byrnes îi avansa lui
Stalin ideea pe care o evocase în fafla lui Molotov, la Londra, privind un tratat pe 25 de ani
între marile puteri pentru dezarmarea Germaniei. Liderul sovietic se aræta favorabil ideii
respective, dar lucrurile nu aveau sæ depæøeascæ aceasta manieræ generalæ de abordare, nici
de o parte, nici de alta.
Consiliul Miniøtrilor de Externe se întrunea din nou la Paris, la 25 aprilie 1946. Molotov
accepta ca la lucrærile Consiliului sæ ia parte în permanenflæ øi øeful diplomafliei franceze, poziflie
în care la acea datæ se afla Georges Bidault. Cei patru aveau sæ pregæteascæ în douæ etape:
25 aprilie°16 mai øi 15 iunie°12 iulie 1946, tratatele de pace cu foøtii aliafli europeni ai Germaniei.
Consiliul aproba pe 13 iulie forma definitivæ a acestor tratate øi hotæra convocarea Conferinflei
de Pace, care se desfæøura la Paris, între 29 iulie°15 octombrie. Consiliul se reunea apoi la
New York între 4 noiembrie°12 decembrie 1946. Era definitivatæ redactarea tratatelor de pace
cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România øi Ungaria øi se adopta decizia ca aceste tratate sæ fie
semnate la Paris pe 10 februarie 1947. Tot la New York se hotæra convocarea unei conferinfle
internaflionale menitæ sæ reglementeze navigaflia pe Dunære, conferinflæ care se întrunea în iulie
1947, la Belgrad. Se convenea ca urmætoarea reuniune a Consiliului sæ se ocupe în special de
problemele tratatului de pace cu Germania øi cele ale tratatului de stat cu Austria.
254 CONSTANTIN VLAD
Aceasta se desfæøura la Moscova, între 10 martie°24 aprilie 1947. Alæturi de Bevin, Bidault
øi Molotov, participa George Marshall, noul secretar de stat american. Conferinfla Miniøtrilor
de Externe avea loc în condifliile unei deterioræri accentuate a relafliilor dintre puterile occidentale
øi URSS. Chiar în timpul lucrærilor ei, la Washington erau fæcute publice mæsurile care aveau
sæ devinæ Doctrina Truman. Iar prezenfla lui Marshall la Moscova, urmatæ de o vizitæ a acestuia
în zona americanæ de ocupaflie din Germania, vor duce la cristalizarea planului ce îi va purta
numele. Conferinfla se ocupa pe larg de problema tratatului de pace cu Germania, evidenfliind
mai ales existenfla unor divergenfle profunde între participanfli în aceastæ privinflæ. Menflionez
aici cæ cele patru mari puteri cædeau de acord ca, în orice formulæ de organizare viitoare a
Germaniei, sæ fie interzisæ orice reconstituire a Prusiei ca stat. Miniøtrii de Externe aprobau
o serie de propuneri pregætite, începând din ianuarie 1947, de cætre adjuncflii lor în ceea ce
priveøte tratatul de stat cu Austria. În aceastæ flaræ, la 27 aprilie 1945 se constituise un guvern
provizoriu condus de Karl Renner, în care câteva portofolii erau deflinute de miniøtri comuniøti.
Guvernul Renner era recunoscut de cætre URSS, dar o astfel de recunoaøtere era refuzatæ de
cætre Statele Unite øi Marea Britanie, în condiflii când problema drepturilor puterilor de ocupaflie,
cea a alegerilor ø. a. nu fuseseræ încæ rezolvate. La 14 mai 1945, guvernul Renner proclama
independenfla Austriei. Era anulat, din punct de vedere juridic, Anschluss°ul, abolitæ legislaflia
nazistæ øi dizolvat partidul nazist austriac. La 4 iulie acelaøi an, se încheia un acord între cele
patru puteri: SUA, Marea Britanie, Franfla øi URSS potrivit cæruia Austria urma sæ fie
administratæ de Consiliul Aliat de Control. Se hotæra, de asemenea, cæ Austria era restabilitæ
în graniflele sale din 1937, îndeplinindu°se astfel decizia Conferinflei Miniøtrilor de Externe
de la Moscova, din noiembrie 1943. Consiliul Aliat de Control era creat la 7 august 1945,
când se convenea øi împærflirea Austriei øi a capitalei acesteia, Viena, în patru zone de ocupaflie —
americanæ, rusæ, englezæ øi francezæ. Consiliul Aliat de Control era format din patru comisari
militari, fiecare dintre aceøtia având autoritate deplinæ în zona proprie de ocupaflie. În octombrie
acelaøi an, Consiliul Aliat de Control recunoøtea guvernul provizoriu Renner, extidea autoritatea
acestuia asupra întregului teritoriu al flærii øi îi conferea dreptul de a legifera, færæ ca puterile
de ocupaflie sæ dispunæ de un drept de veto asupra actelor de putere ale autoritæflilor de la Viena.
La 20 decembrie 1945, Karl Renner era ales preøedinte al Austriei, iar pe 7 ianuarie 1946 cele
patru mari puteri recunoøteau Austria din punct de vedere juridic, stabilind relaflii diplomatice
cu aceastæ flaræ. Acestea erau condifliile în care Conferinfla Miniøtrilor de Externe de la Moscova
aborda problemele tratatului de stat cu Austria. Negocierile se împotmoleau însæ înainte a se
finaliza. Molotov susflinea pretenfliile Iugoslaviei asupra provinciei Carintia de sud, poziflie
respinsæ însæ de cætre puterile occidentale. Problema reparafliilor de ræzboi pe care trebuia sæ
le achite Austria øi soarta bunurilor germane de pe teritoriul austriac vor diviza Conferinfla.
Aveau sæ treacæ mulfli ani pânæ când, în 1955, tratatul de stat cu Austria era finalizat øi semnat
de cætre cele patru mari puteri. Conferinfla de la Moscova prilejuia un schimb de note
sovieto°american în legætura cu China. Marshall îl informa pe omologul sæu rus cæ majoritatea
trupelor americane din China vor fi retrase pânæ la 1 iunie 1947. Molotov replica, precizând
cæ trupele sovietice fuseseræ retrase din Manciuria în mai 1946. Schimbul de scrisori reliefa
cu claritate ræceala ce se instala rapid în relafliile ruso°americane. De asemenea, la Conferinflæ

Moscova øi Washingtonul conveneau sæ reactiveze Comisia comunæ sovieto°americanæ în
Coreea. Un schimb de scrisori pe aceastæ temæ între Molotov øi Marshall era plin de acuzaflii
øi încriminæri reciproce. Astfel, secretarul de stat învinuia autoritæflile sovietice cæ refuzæ sæ
colaboreze cu cele americane în vederea reunificærii celor douæ pærfli ale peninsulei øi avertiza
cæ, în lipsa unor rezultate concrete în direcflia reunificærii, Statele Unite aveau sæ acflioneze
pentru crearea unui stat sud°corean independent. Molotov reacfliona, acuzând partea ameri-
canæ cæ se afla la originea întreruperii lucrærilor Comisiei, care trebuia sæ se ocupe de problemele
reunificærii. Asemenea „politefluri“ diplomatice nu erau o noutate în retorica Ræzboiului Rece,
care se manifestase din plin încæ în negocierile pentru crearea ONU øi, într°un ton încæ mai
ascuflit, la recenta Conferinflæ de Pace de la Paris. Ele anunflau însæ pregætirile ce se fæceau
deja pentru scindarea în state separate a flærilor în care se întâlneau armatele aliaflilor din Coaliflia
Nafliunilor Unite: Coreea øi Germania. Cu atâtea subiecte aflate în atenflia participanflilor, în
lucrærile Conferinflei apæreau nu pufline momente de confuzie. Într°un astfel de moment, Bevin
l-a întrebat pe Bidault: „Unde am ajuns?“. Bidault i-a ræspuns: „Numai Dumnezeu øtie“. „Nu
øtiam cæ face parte din Consiliu“, i-a replicat Bevin (apud 69, 1992, p. 86).
La încheierea Conferinflei, pe 25 aprilie 1947, Marshall era primit de cætre Stalin. Între cei
doi avea loc o lungæ convorbire — era ultima întâlnire a unui înalt oficial american cu liderul
de la Kremlin, înainte de decesul acestuia, survenit în martie 1953. Secretarul de stat aducea
o serie de reproøuri pærflii sovietice pentru lipsa de progrese în raporturile bilaterale øi se aræta
pesimist în ceea ce priveøte perspectiva acestor raporturi. Stalin va sublinia cæ el acordæ o mare
importanflæ ajungerii la un acord general cu Statele Unite. El va opina cæ „ar fi greøit sæ se
interpreteze într°un mod atât de tragic divergenflele noastre actuale. Ele nu sunt decât primele
hærfluieli, primele încæieræri ale detaøamentelor de recunoaøtere. Atunci când oamenii se vor
fi epuizat în discuflii, ei vor admite necesitatea unui compromis“ (apud 69, 1992, pp. 87°88).
Reieøea cæ, pentru Moscova, în relafliile sovieto°americane era, atunci, nevoie de ræbdare øi
de timp. Se va vedea însæ în curând cæ factorul timp avea o altæ semnificaflie pentru fiecare
dintre pærfli. „Noul secretar de stat al SUA, George Marshall, cæpætase convingerea cæ Stalin
intenfliona sæ se foloseascæ de marile dificultæfli economice din Occident øi de larga audienflæ
a partidelor comuniste din Franfla øi Italia pentru a da asaltul final împotriva «societæflii
capitaliste» din Europa de Vest“ (43, 1997, p. 469). Într°adevær, Marshall, militar de carieræ,
convertit de curând de cætre preøedintele Truman la diplomaflie (dupæ retragerea din serviciul
militar activ, el era trimis ca ambasador cu însærcinæri speciale în China, apoi numit secretar
de stat), obiønuit cu o gândire claræ øi adeptul unor hotærâri ferme, neechivoce, pleca de la
Moscova cu convingerea cæ Occidentul, confruntat cu politica sovieticæ øi situaflia economicæ
øi socialæ catastrofalæ din multe flæri europene, nu mai putea aøtepta.
„Pânæ la momentul convorbirii lui Stalin cu Marshall, în 1947, dictatorul sovietic îøi fæcuse
mâna. Era acum tot atât de puflin crezut în America pe cât de mult se bucurase anterior de
bunævoinfla ei… Într°un discurs radiodifuzat în 28 aprilie, secretarul de stat Marshall a indicat
cæ Occidentul depæøise punctul de unde mai exista întoarcere în politica sa faflæ de Uniunea
256 CONSTANTIN VLAD
Sovieticæ. El a respins sugestia lui Stalin de a cædea la un compromis pe motiv cæ «nu se putea
ignora factorul timp implicat aici»“ (109, 1998, p. 404).
Era mai mult decât un preludiu la anunflarea Planului Marshall: anume, o expunere a unei
viziuni generale asupra stadiului øi perspectivelor relafliilor dintre SUA, dintre Occident øi URSS.
Cu motivaflile øi limitele ei istorice, aceastæ viziune în plin proces de cistalizare avea sæ modeleze
atitudinea øi politica americanæ faflæ de URSS în deceniile ce urmau.
Ultimele reuniuni ale Consiliului Miniøtrilor de Externe ai celor patru mari puteri aveau
loc la Londra, între 15 noiembrie°15 decembrie 1947, øi la Paris, între 23 mai°20 iunie 1949.
Ordinea de zi în cazul ambelor reuniuni va fi dominatæ de problema tratatului de stat cu Austria
øi cea a tratatului de pace cu Germania. Conferinfla de la Londra va examina numeroase chestiuni,
dar nu va duce aproape la nici un acord. Situaflia se repeta peste un an øi jumætate la Paris.
Devenea limpede cæ vremea unei astfel de forme de conlucrare a marilor puteri trecuse. Ræzboiul
Rece avea reguli øi asperitæfli care puneau raporturile dintre aceste mari puteri pe alte premize.
3) Spre o justiflie penalæ internaflionalæ: Tribunalele de la Nürnberg øi Tokyo

La puflin timp dupæ 1 septembrie 1939, se ridica problema pedepsirii celor care comiteau
crime de ræzboi. Astfel, în a doua jumætate a anului 1940, Marea Britanie øi guvernele polonez,
francez øi cehoslovac, aflate în exil, adoptau un „Protest comun împotriva crimelor naziste în
Polonia øi Cehoslovacia“. În octombrie 1941, preøedintele american Roosevelt, într°o declaraflie
publicæ, la care se ralia Churchill, condamna executarea unor ostateci în regiunile ocupate de
germani. În noiembrie 1941 øi în ianuarie 1942, Molotov înainta puterilor occidentale note în
care acuza trupele germane de încælcæri sistematice ale dreptului internaflional prin brutalitæfli
øi acte de violenflæ împotriva prizonierilor de ræzboi sovietici, prin jafuri øi distrugeri, precum
øi prin atrocitæfli comise împotriva populafliei civile. În ianuarie 1942, o conferinflæ flinutæ la
Londra la care participau reprezentanfli ai Belgiei, Cehoslovaciei, Franflei, Greciei, Iugoslaviei,
Luxemburg°ului, Norvegiei, Olandei øi Poloniei adopta „Declaraflia de la Saint James’s Palace“,
în care se susflinea cæ unul dintre obiectivele de ræzboi ale Aliaflilor trebuia sæ fie pedepsirea
celor vinovafli de acte de violenflæ împotriva civililor din flærile ocupate, nesocotirea legilor
existente în aceste flæri øi desfiinflarea institufliilor naflionale. Declaraflia preciza cæ trebuie pedepsifli
cei vinovafli de astfel de crime, indiferent dacæ respectivii au ordonat comiterea lor, le°au comis
ei înøiøi sau au participat în vreun fel la ele. La 7 octombrrie 1942, se înfiinfla la Londra Comisia
internaflionalæ pentru cercetarea crimelor de ræzboi, care avea sæ devinæ Comisia Nafliunilor
Unite pentru crime de ræzboi. Aceasta îøi asuma sarcina de a aduna dovezi øi mærturii øi de
a întocmi liste de criminali de ræzboi din puterile Axei. La Conferinfla de la Moscova din
noiembrie 1943 a Miniøtrilor de Externe american, britanic øi sovietic se adopta Declaraflia
cu privire la atrocitæfli, care stabilea cæ „ofiflerii øi soldaflii germani øi membrii partidului nazist
care sunt responsabili de atrocitæfli øi crime sau care au luat parte în mod voluntar la comiterea
lor vor fi trimiøi în flærile în care færædelegile lor abominabile au fost comise pentru a fi judecafli
øi pedepsifli conform legilor acestor flæri“. Acordurile de la Ialta prevedeau sæ se aplice

criminalilor de ræzboi o pedeapsæ promptæ øi justæ, iar Conferinfla de la Potsdam dispunea
trimiterea criminailor de ræzboi în fafla justifliei.
În fapt, dupæ capitularea necondiflionatæ a Germanei, problema tragerii la ræspundere a
criminalilor de ræzboi se punea în termeni practici. Marea Britanie øi Franfla vor øovæi în fafla
creærii unei instanfle penale internaflionale care sæ procedeze la judecarea celor ce intrau în
categoria criminalilor de ræzboi. Statele Unite însæ, apoi øi URSS, se vor pronunfla în favoarea
unui proces internaflional. Din inifliativæ americanæ, la 26 iunie debutau negocierile reprezen-
tanflilor celor patru mari puteri: Statele Unite, URSS, Marea Britanie øi Franfla, care se încheiau
cu Acordul de la Londra din 8 august acelaøi an privind urmærirea øi pedepsirea marilor criminali
de ræzboi din puterile europene ale Axei. Acordul decidea constituirea Tribunalului Militar
Internaflional, pentru a judeca pe criminalii de ræzboi ale cæror crime sunt færæ localizare
geograficæ precisæ, fie cæ ei sunt acuzafli individual sau cu titlul de membri ai organizafliilor
sau grupurilor. Hotærârea preciza cæ Acordul nu aduce atingere jurisdicfliei sau competenflei
tribunalelor naflionale pentru a judeca pe cei care comiseseræ crime de ræzboi în teritoriile flærilor
ocupate de puterile Axei. Totodatæ, era aprobat Statutul Tribunalului Militar Internaflional.
Negocierile care duceau la Acordul de la Londra nu se dovedeau deloc uøoare. Iatæ câteava
întrebæri care apæreau în decursul lor:
„1) Cum sæ se comporte instanfla în cazul cæ apærarea germanæ va invoca faptul cæ øi alte flæri
au dus ræzboaie de agresiune [aceasta, apropo, de pildæ, de participarea URSS la ocuparea Poloniei,
în septembrie 1939 — C.V.] øi au comis crime de ræzboi?; 2) Cum pot fi acuzafli øi condamnafli
oameni care nu au comis, ei înøiøi, infracfliuni criminale?; 3) Oamenii politici ai flærilor care
judecæ acum n°ar putea fi traøi la ræspundere în viitor potrivit aceluiaøi drept?; 4) Cum stau
lucrurile cu atacurile aeriene asupra cartierelor locuite øi a populafliei civile lipsite de apærare?
[nu numai cazul Coventry, dar øi cel al Dresdei erau încæ proaspete în memorie — C.V.] (92,
1983, p. 105).
Negociatorii vor rezolva simplu, în final, astfel de probleme: ei vor decide cæ în fafla
Tribunalului sæ fie aduse doar faptele comise de cætre cei acuzafli. Iar Statutul Tribunalului,
la art. 18, al. b) øi c) prevede cæ toate întrebærile øi declarafliile care nu au legæturæ cu procesul
sæ fie înlæturate, iar acuzaflii øi apærætorii care formulau astfel de întrebæri øi declaraflii în timpul
procedurilor sæ fie penalizafli. De asemenea, se decidea cæ nu vor fi aduse în fafla Tribunalului
atacurile aeriene. Aceeaøi negociatori aveau sæ constate cæ dreptul internaflional, la stadiul existent
atunci, nu acoperea o bunæ parte din actele pe care le aveau în vedere spre a fi încriminate.
În consecinflæ, guvernele celor patru mari puteri îøi asumau funcflii legislative. Drept rezultat,
Statutul Tribunalului Militar Internaflional cuprindea reglementæri care reprezentau contribuflii
majore la crearea dreptului penal internaflional. Astfel, art. 6 al Statutului stabileøte cæ urmætoarele
acte:
258 CONSTANTIN VLAD
„sunt crime supuse jurisdicfliei Tribunalului øi antreneazæ o responsabilitate individualæ:

a) Crimele împotriva pæcii, adicæ plænuirea, pregætirea, declanøarea sau purtarea unui ræzboi de
agresiune sau a unui ræzboi cu violarea tratatelor, a garanfliilor sau acordurilor internaflionale,
precum øi participarea la un plan premeditat sau la un complot pentru înfæptuirea unuia dintre
actele menflionate mai sus;
b) Crimele de ræzboi, adicæ violærile legilor øi obiceiurilor ræzboiului. Aceste violæri cuprind,
færæ a avea un caracter limitativ, asasinatul, relele tratamente sau deportarea pentru munci forflate,
sau pentru orice alt scop a populafliilor civile din teritoriile ocupate, asasinatul sau relele tratatmente
aplicate prizonierilor de ræzboi sau persoanelor aflate pe mare, executarea ostatecilor, jefuirea
bunurilor publice sau private, distrugerea færæ motiv a oraøelor øi satelor sau devastarea
nejustificatæ de necesitæfli militare;
c) Crimele împotriva umanitæflii, adicæ asasinatul, exterminarea, supunerea la sclavie,
deportarea øi orice alt act inuman comis împotriva oricæror populaflii civile, înainte sau în timpul
ræzboiului, sau chiar persecufliile pentru motive politice, rasiale sau religioase, când aceste acte
sau persecuflii, indiferent dacæ ele au constituit sau nu o violare a deptului intern al flærilor în
care ele au fost comise, ca urmare a oricærei crime intrând în competenfla Tribunalului, sau în
legæturæ cu acesta din urmæ. Conducætorii, organizatorii, provocatorii sau complicii, care au
luat parte la elaborarea sau executarea unui plan sau unui complot pentru a comite una din crimele
mai sus definite sunt responsabili de toate actele sævârøite de toate persoanele, în executarea
acestui plan“ (apud 39, 2003, p. 360°361).
Articolul 7 al Statutului preciza cæ situaflia oficialæ a acuzaflilor, fie ca øefi de state, fie ca
înalfli funcflionari nu poate fi consideratæ o scuzæ sau un motiv de diminuare a pedepsei. Iar
articolul 8 statua: faptul cæ acuzatul a acflionat conform instrucfliunilor guvernului sæu, ori al
unui superior ierarhic nu°l degajæ de responsabilitatea sa. Articolul 26 menfliona cæ hotærârea
Trbunalului relativ la vinovæflia sau nevinovæflia oricærui acuzat trebuia motivatæ øi era definitivæ
øi nesusceptibilæ de revizuire.
Tribunalul, compus din patru judecætori: Sir Geoffrey Lawrence (Marea Britanie), Francis
Biddle (SUA), generalul Iona T. Nikitcenco (URSS) øi Henri Donnedieu de Vabres (Franfla)
îøi îndeplinea misiunea. Procesul de la Nürnberg începea la 20 noiembrie 1945 øi se încheia
la 1 octombrie 1946. În boxæ s°au aflat 22 de acuzafli — înalte oficialitæfli øi ofifleri superiori
germani. Dintre aceøtia, 12 erau condamnafli la moarte: Göring, von Ribbentrop, Kaltenbrunner,
Keitel, Rosenberg, Frank, Frick, Sauckel, Jodl, Seyss°Inquart, Bormann — ultimul în contumacie.
Tribunalul pronunfla 3 condamnæri la închisoare pe viaflæ: Hess, Funk, Raeder, 2 la închisoare
pentru 20 de ani — Schirach, Speer, una la 15 ani — Neurath øi o alta la 10 ani — Dönitz. 3
dintre acuzafli: Schacht, von Papen øi Fritzsche au fost achitafli. Cei condamnafli la pedeapsa
capitalæ erau executafli prin spânzurætoare la 16/17 octombrie 1946, cu excepflia lui Göring
care se sinucisese cu puflin înainte de execuflie. Alte cæpetenii naziste: Hitler, Goebbels øi
Himmler se sustræseseræ ræspunderii, puându°øi capæt zilelor. În decembrie 1946, Comisia ONU
pentru Crimele de Ræzboi anunfla cæ, pânæ atunci, în Europa 24 365 de persoane fuseseræ judecate
pentru crime de ræzboi, dintre care 1 432 suferiseræ condamnarea la moarte, iar peste 16 000
primiseræ pedeapsa cu închisoarea pentru diferite termene.
Astfel, justiflia îøi intra în drepturi; desigur, era justiflia învingætorilor, dar exprima interesul
øi starea de spirit a comunitæflii internaflionale ca asemenea delicte grave sæ nu se mai petreacæ
în viitor. În acest sens, „Procesul de la Nürnberg a însemnat un pas important pe calea
istoricæ°modernæ de supunere a violenflei de cætre justiflie“ (92, 1983, p. 20). În decembrie 1946,
Adunarea Generalæ a ONU adopta în unanimitatee o rezoluflie prin care confirma „principiile
de la Nürnberg“, cuprinse în Statutul Tribunalului Militar Internaflional. Astfel, un act de voinflæ
al celor patru mari puteri, învingætoare în ræzboi, dobândea valabilitate universalæ prin autoritatea
organizafliei mondale. Sub egida Nafliunilor Unite se negocia øi adopta Codul crimelor contra
pæci øi securitæflii omenirii øi începeau eforturile de creare a unei instituflii penale internaflio-
nale permanente, eforturi finalizate însæ abia dupæ depæøirea Ræzboiului Rece, în 1998, prin
adoptarea de cætre Conferifla diplomaticæ de la Roma a Statutului Curflii Penale Internaflionale
Permanente.
Procesul de la Nürnberg øi actele diplomatice care i°au dat naøtere au stârnit, în epocæ øi
ulterior, numeroase controverse. Procesul este de mult istorie øi tocmai perspectiva istoricæ
permite sæ devinæ evident impactul enorm, nu întotdeauna recunoscut, pe care el l°a avut asupra
relafliilor internaflionale. Lucrærile sale au permis stabilirea adeværului despre politica Germaniei
naziste de pregætire øi deslænfluire a celei de°a doua conflagraflii mondiale — a adeværului despre
criza renanæ, Anschluss, München, invadarea Poloniei, fronturile din Vestul Europei, atacarea
URSS, pulverizând astfel imensa diversiune a diplomafliei germane din anii 1936°1941, menitæ
sæ disimuleze adeværatele fleluri ale politicii externe a celui de°al Treilea Reich. În acest sens,
el constituie o concluzie asupra lecfliei dureroase pe care omenirea o primise prin politica de
conciliere faflæ de revizuirea tratatelor internaflionale øi cedarea în fafla politicii de forflæ. De
aceea, evenimentele care au dus la Nürnberg „aratæ ceea ce ar fi trebuit sæ aparæ drept incredibil:
unde se poate ajunge dacæ se nesocotesc începuturile“ (92, 1983, p. 20). Pe de altæ parte, procesul
a permis cunoaøterea resorturilor øi mecanismelor interne prin care un regim totalitar poate
primejdui pacea øi securitatea internaflionalæ, impunând un curs spre ræzboi øi agresiune.
Totodatæ, prin pasul hotærâtor pe care°l reprezenta în instituirea justifliei penale internaflionale,
procesul lansa un mesaj mai cuprinzætor privind comportamentul tuturor categoriilor de state
în arena mondialæ øi ræspunderea oamenilor politici pentru acest comportament. Un astfel de
mesaj a fost în mod elocvent exprimat de Robert H. Jackson, acuzatorul principal american
la Nürnberg:
„Civilizaflia modernæ pune la dispoziflia omenirii nenumærate arme de distrugere… Orice recurgere
la ræzboi, indiferent de ce fel, este o recurgere la mijloace prin esenflæ criminale. Ræzboiul este
în mod inevitabil un lanfl de omoruri, atacuri, de ræpire a libertæflii øi distrugere de proprietate…
Bunul simfl al omenirii cere ca legea sæ nu se mulflumeascæ sæ pedepseascæ crime minore, de
care se fac vinovafli oameni mærunfli. Legea trebuie sæ°i atingæ øi pe cei care au acaparat o mare
putere øi se folosesc de ea în mod deliberat cu intenflia comunæ de a provoca o catastrofæ, care
nu va ocoli nici un cæmin… Ultimul pas spre evitarea unor ræzboaie ce revin periodic, inevitabile
260 CONSTANTIN VLAD
în condifliile lipsei de legi internaflionale, constæ în a°i face pe oamenii de stat ræspunzætori în
fafla legii… Permitefli°mi s°o spun deschis: aceastæ lege va fi aplicatæ mai întâi aici (la Nürnberg),
împotriva agresorilor germani, dar ea …, dacæ se vrea utilæ, trebuie sæ condamne orice atac
împotriva unei alte nafliuni øi nu numai pe cele aduse aici în fafla justifliei“ (apud 92, 1983, p. 27).
Jackson exprima astfel o viziune principialæ, inspiratæ din cele mai bune tradiflii wilsoniene.
Viafla avea sæ°l corecteze de multe ori; dar afirmaflii ca cele cærora el le dædea glas puneau în
valoare valenflele pricipiilor Cartei Nafliunilor Unite în modelarea raporturilor internaflionale
øi formulau concluzii pentru ræspunderea statelor, a oamenilor de stat ce decurgeau, în ultimæ
instanflæ, din respectivele principii.
Prin procesul de la Nürnberg, precedentul era creat. Capitularea necondiflionatæ a Japoniei,
înscria la ordinea zilei stabilirea ræspunderilor pentru ræzboiul din Pacific. Acum, lucrurile
vor fi mai simple. Constituirea øi Statutul Tribunalului de la Tokyo erau aprobate printr°o
proclamaflie a generalului MacArthur, Comandant Suprem al Forflelor Puterilor Aliate; de fapt,
în substanfla lui, Statutul reproducea pe cel al Tribunalului Militar Internaflional pentru procesul
de la Nürnberg. Completul de judecatæ a fost format din 11 judecætori, câte unul din Australia,
Canada, China, Filipine, Franfla, India, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelandæ, Statele Unite
ale Americii øi URSS. Ca preøedinte a funcflionat judecætorul William Webb, reprezentantul
Australiei. Apærarea a fost asiguratæ de un panel internaflional, fiecare acuzat având, totodatæ,
un consiliu de apærætori japonezi.
Una dintre problemele importante care a trebuit rezolvatæ înainte de începerea lucrærilor
Tribunalului a fost atitudinea acestuia faflæ de împæratul Japoniei, Hirohito (Showa, potrivit
numelui postum, conform tradifliei japoneze). Conferinfla de la Potsdam adresase Japoniei
Declaraflia prin care îi cerea sæ capituleze necondiflionat. La început, guvernul de la Tokyo
respingea Declaraflia. Însæ, sub impactul bambardamentelor atomice øi al intrærii URSS în ræzboi,
o Conferinflæ imperialæ desfæøuratæ la 9 august 1945 accepta respectiva declaraflie, cu condiflia
ca statutul împæratului sæ ræmânæ neschimbat. La comunicarea primitæ în acest sens de la Tokyo,
Statele Unite, în numele Aliaflilor, ræspundeau prin secretarul de stat Byrnes: „Autoritatea
Împæratului va fi subordonatæ celei a Comandantului Suprem al Forflelor Puterilor Aliate, forfle
care vor ræmâne în Japonia pânæ când obiectivele fixate prin Declaraflia de la Potsdam vor fi
atinse“ (apud 109, 1998, p. 111). Era un ræspuns echivoc, care nu accepta ideea de capitulare
condiflonatæ, dar læsa deschisæ perspectiva menflinerii institufliei imperiale øi a unei atitudini
moderate în ceea ce priveøte ræspunerea împæratului în legæturæ cu ræzboiul. Dupæ confruntæri
aprige între unii capi militari øi ai marinei, precum øi între politicieni, dupæ dejucarea unui
complot al unui grup de militari, Tokyo accepta capitularea necondiflionatæ. Aceasta era anunflatæ
de cætre Hirohito pe 15 august, iar la 12 septembrie 1945 Japonia semna actul ce confinflea
capitularea, la bordul cuirasatului american Missouri. Hirohito, el însuøi, îøi aprecia propria
responsabilitate în declanøarea ræzboiului, în contextul cadrului stabilit de Constituflie pentru
diferitele puteri ale statului. Natural, se va confesa el în ianuarie 1946, „ræzboiul n°ar trebui
niciodatæ admis. În acest caz [al ræzboiului din Pacific — C.V.] eu am încercat sæ mæ gândesc
la orice lucru spre a gæsi o cale spre a°l evita. Am epuizat orice mjloace aflate în puterea mea.
Totuøi, orice efort al meu a fost în van øi în final ne°am pomenit aruncafli în ræzboi. A fost cu
adeværat regretabil. Împæratului unui stat constituflional nu îi este admis sæ intervinæ,
impunându°øi voinfla, în treburi care sunt de autoritatea miniøtrilor, pe care aceøtia o au învestitæ
prin Constituflie. În consecinflæ, când o anumitæ decizie mi se aducea spre aprobare…eu nu
puteam face nimic decât s°o aprob, pornind de la faptul cæ ea fusese adoptatæ cu respectarea
procedurii legale, chiar dacæ eu consideram decizia respectivæ foarte de nedorit“ (apud 185,
1971, pp. 209°210).
Nu era o disculpare sau o tentativa de a se eschiva de la propriile ræspunderi. Dimpotriva,

pe acestea øi le va asuma integral øi în mod solemn, în fafla generalului MacArthur. Acesta
îøi lua funcfliile în primire pe 8 septeembrie 1945. Unii dintre colaboratorii sæi îl îndemnau
sæ°l convoace pe împærat la sediul forflelor aliate cu intenflia „de a°øi aræta puterea“. Generalul
nu împærtæøea însæ ideea. A face aceasta, spunea el, hotærât sæ°l trateze cu respect pe Hirohito,
„ar însemna sæ ultragiem sentimentele japonezilor… Nu, eu o sæ aøtept øi, în timp, împæratul
va veni în mod voluntar sæ mæ vadæ. În acest caz, mai repede ræbdarea proprie Estului decât
graba Vestului foloseøte mai bine scopului nostru“. Ceea ce s°a øi întâmplat în ultima decadæ
a lunii septembrie când, la solicitarea împæratului, cei doi se întâlneau la ambasada americanæ
din Tokyo, unde MacArthur îøi avea reøedinfla. Fotografii ale vremii îl aratæ pe împærat în flinutæ
oficialæ — redingotæ — alæturi de MacArthur purtând o uniformæ militaræ lejeræ. Iatæ în
descrierea lui John Toland, întâlnirea celor doi:
„Spre a uøura situaflia Majestæflii Sale, MacArthur a menflionat cæ el fusese prezentat tatælui
acestuia, Împæratul Taisho, dupæ ræzboiul ruso°japonez. Apoi, politicos, i-a invitat afaræ pe tofli,
cu excepflia interpreflilor. Cei doi s°au aøezat în fafla unui øemineu, færæ sæ øtie cæ soflia generalului
øi fiul cel mai tânær al acestuia îi umæreau din spatele unor draperii roøii. Generalul i°a oferit
o fligaræ americanæ, pe care Majestatea Sa a luat°o cu mulflumiri, mâinile sale tremurând, în timp
ce MacArthur îi dædea foc. Ultimul sfat al marchizului Kido [øeful sigiliului privat — C.V.] dat
Împæratului înaintea plecærii sale cætre ambasada americanæ fusese ca el sæ nu°øi asume nici o
responsabilitate pentru ræzboi, dar Împæratul tocmai aceasta a fæcut. «Am venit la dumneavoastræ,
domnule general MacArthur, a spus Hirohito, spre a mæ oferi judecæflii puterilor pe care o
reprezentafli, ca cel care poartæ unica responsabilitate pentru orice decizie øi acfliune politicæ øi
militaræ luatæ de poporul meu în ducerea ræzboiului». MacArthur, cum avea sæ descrie el mai
târziu scena, a fost miøcat «pânæ în mæduva spinærii. El era împærat prin naøtere, dar în acel
moment m°am aflat în fafla primului Gentleman al Japoniei»“ (185, 1971, p. 990).
Întâlnirea avea sæ fie decisivæ pentru consolidarea pozifliilor celor care, asemenea lui
MacArthur, se pronunflau în favoarea menflinerii institufliei imperiale øi a lui Hirohito ca împærat.
Aceasta, împotriva cererilor insistente din partea unor personalitæfli americane øi a unor aliafli,
între care se aflau URSS øi China, în sensul ca împæratul sæ fie judecat pentru crime de ræzboi,
cereri care, în final, erau respinse.
Lucrærile Tribunalului de la Tokyo se deschideau la 3 mai 1946 øi se încheiau la 4 noiembrie
1948, când se pronunflau sentinflele. În fafla Tribunalului au compærut 26 de acuzafli. Dintre
262 CONSTANTIN VLAD
aceøtia, 7 au fost condamnafli la moarte prin spânzurætoare: 5 ofifleri superiori øi 2 foøti

prim°miniøtri — Tojo øi Hirota. Marchizul Kido era condamnat la închisoare pe viaflæ, Togo
la 20 de ani, iar Shigemitsu Mamoru la 7 ani închisoare. Prinflul Konoe se sinucidea înaintea
începerii procesului, iar Matsuoka Yosuke deceda în timpul acestuia. Sentinfla împotriva celor
condamnafli la moarte era executatæ la 22/23 decembrie 1948. Alte instanfle judecau în paralel
5 700 de japonezi, militari øi civili, dintre care 920 au fost condamnafli la moarte øi executafli.
Tribunalul de la Tokyo s°a vrut a fi øi a fost o continuare a celui de la Nürnberg. În felul
acesta, ræzboiul din Pacific era pus pe acelaøi plan cu cel din Europa, iar responsabilitatea
liderilor japonezi în ræzboi a fost asimilatæ cu cea a conducætorilor naziøti. Cercetætorul american
Richard Minear remarcæ însæ în aceastæ privinflæ:
„Ideea unui tribunal militar internaflional, conceptele de drept internaflional pe care tribunalul
respectiv era chemat sæ le invoce, opinia cæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial a constituit un
complot întunecat împotriva civilizafliei — toate acestea au apærut ca o reacflie la actele Germaniei
naziste. Aceste acte au fost, într°adeværi, hidoase. Ele meritau sæ fie pedepsite. Dar Japonia n°a
fost Germania; Tojo n°a fost Hitler; ræzboiul din Pacific n°a fost identic cu cel european“ (131,
1971, p. 134).
Observaflia lui Minear explicæ multe dintre controversele apærute în cadrul completului de
judecatæ, opiniile separate în probleme-cheie ale acuzærii, „scorul strâns“ cu care s°au decis
condamnærile la moarte: 6 voturi pentru, 5 împotrivæ, în cazul lui Hirota, 7 voturi pentru,
4 împotrivæ în cazul celorlalfli 6 inculpafli; tot cu 6 la 5 a fost hotærâtæ øi maniera de execuflie:
nu prin aducerea condamnaflilor în fafla plutonului de execuflie — consideratæ o formæ mai
onorabilæ de moarte — ci prin spânzurætoare.
Societatea japonezæ nu a socotit nici atunci, nici mai târziu pe cei pedepsifli de Tribunalul
de la Tokyo drept criminali de ræzboi. Autoritæflile nipone au exprimat regrete pentru atrocitæflile
comise de trupele japoneze la Shanghai, de pildæ, øi pentru suferinflele cauzate coreenilor în
timpul ocupafliei; dar memoria colectivæ øi conøtiinfla naflionalæ japonezæ îi aøeazæ pe cei executafli
între aceia care s°au jertfit pentru flaræ. Cei ræmaøi în viaflæ øi eliberafli au fost integrafli în societatea
japonezæ în modul cel mai firesc. Unii dintre ei au ajuns ulterior în înalte funcflii de stat, în
armatæ, în viafla politicæ, în afaceri. Astfel, Mamoru Shigemitsu, eliberat din închisoare în 1950,
era ales în 1952 membru al parlamentului, iar în 1954 devenea ministru de Externe øi
vice°premier. Toate acestea nu erau întâmplætoare: Japonia, societatea niponæ n°au acceptat
niciodatæ ideea cæ ræzboiul Pacificului a fost, de partea japonezæ, un ræzboi criminal øi nici
n°au considerat pe cei care au avut ræspunderi pentru ducerea lui drept criminali de ræzboi.
Este semnificativ în acest sens urmætorul episod: în aøteptarea forflelor de ocupaflie, autoritæflile
provizorii japoneze întocmeau o listæ a eventualilor criminali de ræzboi, spre a fi deferifli justifliei.
Când aceasta i se prezenta împæratului, Hirohito o respingea, spunând: „Aceia pe care inamicul
îi consideræ criminali de ræzboi, în mod particular cei pe care inamicul îi socoteøte ræspunzætori
pentru ræzboi, sunt tofli oameni care au servit cu onestitate øi în deplinæ loialitate. De aceea,
ar fi de nesuportat ca ei sæ fie judecafli în numele Împæratului“ (apud 131, 1971, p. 115).
4) Tratatele de pace postbelice øi sferele de influenflæ

Ca orice ræzboi, cea de°a doua conflagraflie mondialæ ar fi trebuit sæ se termine prin încheierea
unor tratate internaflionale, rezultate a unei sau unor conferinfle de pace. Lucrurile se derulau
însæ altfel. Cu Germania, principala putere a Axei în Europa, nu se încheia niciodatæ un tratat
de pace. Hotærârile privind problemele teritoriale care o priveau erau luate de cætre conferinflele
la nivel înalt ale marilor puteri învingætore, mai ales la Potsdam. Altele, privind statutul juridic
al graniflelor sale de est, erau convenite în procesul pregætirilor în vederea unei conferinfle pentru
securitate øi cooperare în Europa øi, apoi, în legæturæ cu reunificarea Germaniei. Se încheiau
tratate de pace cu aliaflii europeni ai Germaniei; se perfecta tratatul de pace cu Japonia, dar
între semnatarii acestuia nu se afla URSS; era semnat un tratat de stat cu Austria, formulæ
adoptatæ întrucât aceastæ flaræ nu participase la ræzboi ca stat independent, ci ca parte a Reichului,
în urma Anschluss°ului.
Conferinfla de pace din 1946°1947 era o manifestare diplomaticæ sui generis. Proiectele
de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România øi Ungaria erau pregætite øi agreate de cætre
cele patru mari puteri: Statele Unite, URSS, Marea Britanie øi Franfla. Aceleaøi puteri convocau
conferinfla de pace propriu°zisæ, la care participau toate cele 21 de state care constituiseræ Coaliflia
Nafliunilor Unite. Acestea examinau proiectele de tratate, îi ascultau pe reprezentanflii statelor
foste aliate ale Germaniei øi, în final, adoptau recomandæri asupra unor modificæri ale textelor
proiectelor de tratate. Decizia ultimæ revenea tot celor patru mari puteri, care hotærau asupra
conflinutului tratatelor de pace, deci inclusiv asupra recomandærilor convenite de cætre Conferinflæ,
invitând celelalte state participante, precum øi statele cu care urma sæ fie încheiate tratatele,
spre a le semna. Era, din punct de vedere al diplomafliei multilaterale, un pas înapoi faflæ de
Conferinfla de pace de la Paris din 1919°1920, în sensul cæ rolul marilor puteri apærea acum
nu doar mai evident, ci øi mai direct øi lipsit de orice evhivoc; semnificaflia acestui pas înapoi
nu era diminuatæ de împrejurarea cæ, în 1946, statele cu care urma sæ se încheie tratatele de
pace aveau mai mari posibilitæfli de a°øi expune punctele de vedere în cadrul Conferinflei, decât
fusese cazul cu puterile învinse în 1919°1920. În fapt, Conferinfla de pace din 1946°1947 reflecta
într°un caz particular trecerea de la Societatea Nafliunilor la Organizaflia Nafliunilor Unite în
ceea ce priveøte locul øi rolul marilor puteri: de la Consiliul Societæflii Nafliunilor, format dintr°un
numær mai mare de state având calitatea de membri permanenfli, la Consiliul de Securitate cu
instituflia membrului permanent, care singularizeazæ statutul unic al celor cinci mari puteri,
inclusiv prin râvnitul øi discriminatorul drept de veto. De aceea, pe parcursul lucrærilor Con-
ferinflei s°au fæcut auzite critici numeroase øi ascuflite împotriva pozifliei marilor puteri (de
exemplu, din partea reprezentanflilor Australiei, Iugoslaviei, Olandei, Belgiei). Astfel, Paul°Henri
Spaak, din partea Belgiei, recunoscând privilegiile de care tebuiau sæ se bucure marile puteri,
întrucât ele duseseræ greul ræzboiului, afirma:
„Mæ întreb însæ, dacæ drumul pe care ele s°au angajat nu a condus la unele exageræri øi dacæ
echilibrul necesar între drepturi øi îndatoriri a fost într°adevær gæsit. Marile puteri se întâlnesc
între ele; pregætesc tratate færæ sæ ne consulte; ne propun apoi proceduri, tinzând sæ ne impunæ
264 CONSTANTIN VLAD
reguli de vot care, în mod practic, ne împiedicæ de a face sæ triumfe punctele noastre de vedere;
ne plaseazæ în fafla redutabilei dileme de a accepta uneori împotriva sentimentelor noastre ceea
ce ele au elaborat sau ne silesc sæ provocæm cæderea unui acord atins cu greu. În sfârøit, dupæ
ce ne hærfluiesc astfel, ne cer sæ le facem unele recomandæri“ (apud 28, 1986, pp. 577°578).
Dupæ ce la Potsdam se hotæra constituirea Consiliului Miniøtrilor de Externe, ca organ
permanent, însærcinat cu purtarea tratativelor de pace, øi se stabilea obiectivul încheierii tratatelor
de pace cu Italia, Bulgaria, Finlanda, România øi Ungaria „cât mai curând posibil“, proiectele
acestor tratate erau întocmite de diplomafli din cele patru mari puteri, øi anume: James Dunn
(SUA), A. I. Vîøinski øi F. Gusev (URSS), Gladwyn Jebb (Marea Britanie) øi Maurice Couve
de Murville (Franfla). Proiectele erau examinate øi negociate în cadrul sesiunii Consiliului
Miniøtrilor de Externe, desfæøurate la Paris cu participarea lui James F. Byrnes (SUA), V. M.
Molotov (URSS), Ernest Bevin (Marea Britanie) øi Georges Bidault (Franfla). La 13 iulie 1946,
Consiliul aproba proiectele tratatelor de pace øi hotæra convocarea Conferinflei de Pace, ale
cærei lucræri aveau loc la Paris, între 29 iulie°15 octombrie, acelaøi an. Iatæ câteva date privind
organizarea Conferinflei de Pace, ca manifestare a diplomafliei multilaterale postbelice (28, 1986,
p. 251). La Conferinflæ participau 32 de state, împærflite în patru grupe. Prima dintre acestea
era formatæ din cele cinci mari puteri: Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Franfla øi China,
care au avut rolul hotærâtor — mai ales primele trei, în desfæøurarea lucrærilor øi în adoptarea
hotærârilor finale. A doua grupæ era constituitæ din statele invitate, anume 16 state care
participaseræ la Coaliflia Nafliunilor Unite: Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada,
Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Norvegia, Noua Zeelandæ, Olanda, Polonia,
Ucraina, Uniunea Sud°Africanæ; statele invitate aveau dreptul de a formula observaflii øi
propuneri care puteau fi acceptate prin vot. Aceste prime douæ grupe de state constituiau în
cadrul Conferinflei Puterile Aliate øi Asociate. Ele singure dispuneau de drept de vot øi erau
statele care urmau sæ încheie tratatele de pace cu fostele aliate ale Germaniei. A treia grupæ
de state participau cu titlu consultativ, øi anume Albania, Austria, Cuba, Egipt, Iran øi Mexic.
În sfârøit, a patra grupæ era formatæ de statele cu care urmau sæ fie încheiate tratatele de pace:
Italia, România, Bulgaria, Ungaria øi Finlanda. Acestea aveau dreptul sæ°øi exprime punctele
de vedere doar atunci când erau solicitate sæ dea explicaflii øi læmuriri; ele puteau înainta memorii
øi observaflii, dar acestea nu puteau fi considerate materiale de lucru ale Conferinflei decât dacæ
erau însuøite, ca amendamente proprii, de cætre state din primele douæ grupe. Pe lângæ Conferinfla
plenaræ, se constituiau o comisie generalæ, 5 comisii pentru clauzele politice øi teritoriale —
câte una pentru fiecare dintre statele din grupa a patra, 2 comisii economice — una pentru
problema tratatului de pace cu Italia øi alta care se ocupa de aspectele economice ale tratatelor
cu Bulgaria, Finlanda, România øi Ungaria, o comisie pentru problemele militare øi o alta juridicæ
øi de redactare. Comisia generalæ realiza coordonarea celorlalte comisii.
România a fost reprezentatæ la Conferinfla de Pace de o delegaflie numeroasæ, în care intrau
Gheorghe Tætærescu, vicepreøedinte al Consiliului de miniøtri øi ministru al Afacerilor Externe,
øeful delegafliei, Gheorghe Gheorghiu°Dej, ministrul Comunicafliilor øi Lucrærilor Publice,
Lucrefliu Pætræøcanu, ministrul Justifliei, Øtefan Voitec, ministrul Muncii øi Asigurærilor Sociale,
Ion Gheorghe Maurer, ministru subsecretar de stat, general Dumitru Dæmæceanu øi alflii. La
13 august 1946, din partea delegafliei române, Gheorghe Tætærescu prezenta Conferinflei punctul
de vedere al României faflæ de proiectul tratatului de pace. Delegaflia îøi exprima regretul cæ
proiectul nu menfliona calitatea României de putere cobeligerantæ øi solicita Conferinflei
consemnarea acestei calitæfli, în conformitate cu efortul de ræzboi al României dupæ 23 august
1944. Ea cerea ca Tratatul sæ precizeze cæ România s°a alæturat Nafliunilor Unite nu de la
12 septembrie 1944, data încheierii Convenfliei de armistifliu, aøa cum se afirma în preambulul
proiectului de tratat, ci din 24 august 1944. Se solicita sæ se facæ precizarea cæ România, dupæ
aceastæ datæ, a purtat ræzboi atât împotriva Germaniei, cât øi a Ungariei horthyste. Totodatæ,
se cerea îmbunæflirea clauzelor militare, a celor privind reparafliile øi, în ansamblu, a clauzelor
economice, cerere motivatæ prin participarea României la ræzboi, alæturi de Nafliunile Unite,
øi prin condiflia sa postbelicæ (175, 1996, pp. 401°407).
O problemæ de interes fundamental pentru România era consfinflirea de cætre Conferinfla
de Pace a anulærii „Arbitrajului“ de la Viena. La 8 martie 1945, guvernul român solicita
guvernului sovietic ca în întreaga Trasilvanie sæ fie instituitæ administaflia românescæ, solicitare
la care Moscova ræspundea afirmativ. În consecinflæ, pe 13 martie 1945, la Cluj avea loc o
øedinflæ solemnæ a guvernului român, pilejuitæ de instalarea administrafliei româneøti în Transil-
vania de nord, øedinflæ la care participa øi A. I. Vîøinski, din partea guvernului sovietic. În
timpul sesiunii Consiliului Miniøtrilor de Externe, desfæøurate la Paris, pe 7 mai 1946, se adopta
hotærârea de a declara nulæ øi neavenitæ sentinfla de la Viena din 30 august 1940, frontiera
româno°ungaræ fiind restabilitæ aøa cum aceasta fusese la 1 ianuarie 1938. Textul astfel convenit
era inclus în proiectul tratatului de pace cu România. În expunerea prezentatæ Conferinflei de
Pace la 13 august 1946, Gheorghe Tætærescu sublinia: „Proiectul de tratat de pace oferæ întregului
popor român… o sursæ de recunoøtinflæ, prin hotærârea formulatæ de art. 2 care declaræ nulæ
øi neavenitæ sentinfla de la Viena din 30 august 1940, în virtutea cæreia Transilvania de Nord
era alipitæ în mod arbitrar la Ungaria øi readuce frontiera româno°ungaræ la traseul de la 1
ianuarie 1938. Aceastæ hotærâre, care redæ României Transilvania de Nord, smulsæ Patriei
Române prin violenflæ øi constrângere, pune în sfârøit capæt pe vecie opresiunii îndelungate øi
repetate a cærei victimæ a fost poporul român“ (175, 1996, p. 401).
Problema Transilvaniei era însæ readusæ în fafla Conferinflei de Pace de cætre Ungaria. În
iunie 1946, un memorandum al guvernului ungar, apoi ministrul de Externe maghiar în plenara
Conferinflei la 14 august 1946, declarau cæ, pentru Budapesta, problema Transilvaniei nu era
închisæ, solicitând preluarea de cætre Ungaria a 22 000 km2 din teritoriul transilvan. Era o
tentativæ de a repune în discuflie nu atât actul arbitrar de la Viena, în iniflierea cæruia Ungaria
pretindea acum cæ nu avusese nici un rol, ci însuøi Tratatul de Pace de la Trianon. Budapesta
conta pe faptul cæ, în Convenflia de armistifliu semnatæ la 12 septembrie 1944 la Moscova, se
prevedea nulitarea „Arbitrajului“ de la Viena, urmând ca Transilvania de Nord sau „cea mai
mare parte a ei“ sæ revinæ României; ultima parte a formulærii putea hræni speranfle în cercurile
revizioniste maghiare. De asemenea, se avea în vedere cæ, în septembrie 1945, guvernul american
„sugerase o modificare a frontierei ungaro°române“, poziflie la care renunflase ulterior, când
266 CONSTANTIN VLAD
Statele Unite acceptaseræ formularea art. 2 din proiectul de tratat, adoptatæ la 7 mai 1946 de
cætre Consiliul Miniøtrilor de Externe (175, 1996, p. 440). Øi, desigur, nu erau uitate manifestærile
de sprijin din perioada interbelicæ venite de la Londra øi Moscova faflæ de Ungaria, în
revendicærile sale de modificare a graniflei cu România. „Momentul era primejdios, avea sæ
remarce Gheorghe Tætærescu ulterior, cæci revendicærile ungare, prezentate sub aspecte modeste
øi conciliante, puteau atrage bunævoinfla Conferinflei, doritoare sæ gæseascæ o formulæ de
conciliere, fie øi sub forma unei obligafliuni impuse României de a discuta direct cu Ungaria
chestiunile teritoriale“ (175, 1996, p. 512). Motivele invocate de partea maghiaræ aveau sæ
fie expuse în fafla Consiliilor pentru tratatele de pace cu Ungaria, respectiv, cu România, la
31 august, unde problema ridicatæ era luatæ în dezbatere. Astfel, se susflinea cæ unirea
Transilvaniei cu România s°a fæcut færæ ca populaflia acesteia sæ fie consultatæ; faptul cæ Tratatul
de la Trianon n°a fost semnat de cætre URSS øi ratificat de cætre Statele Unite ar fi demonstrat
cæ frontiera ungaro°românæ nu coincidea cu limitele etnice; România n°ar fi pus în praticæ
mæsurile pentru protecflia minoritæflilor, iar reforma agraræ s°ar fi fæcut cu discriminarea
maghiarilor; deøi dupæ 1945, autoritæflile române au legiferat mæsuri menite sæ protejeze
identitatea naflionalæ a minoritæflilor, astfel de mæsuri nu se aplicau; de aceea, se cerea înfæptuirea
autonomiei locale pe criterii etnice pentru maghiarii din România. Delegaflia cerea sprijinul
Conferinflei spre a se începe negocieri directe între cele douæ pærfli privind protecflia minoritæflii
ungare din România, sub controlul øi sancfliunea Nafliunilor Unite. Întrucât Conferinfla nu pærea
dispusæ sæ satisfacæ cererea iniflialæ de cedare cætre Ungaria a 22 000 km2, aceastæ cerere era
redusæ la o zonæ de 4 000 km2 în partea de vest a Transilvaniei, care cuprindea oraøele Satu
Mare, Carei, Oradea, Salonta øi Arad, mæsuræ pe care Budapesta o prezenta drept o simplæ
reajustare a graniflei.
La 2 septembrie, delegaflia românæ prin Gheorghe Tætærescu, analiza pe larg øi argumentat,
susflinerile maghiare, demonstrând punct cu punct netemeinicia acestor susflineri. Era amintitæ
Adunarea Naflionalæ din 1 decembrie 1918, când românii, care constituiau majoritatea populafliei,
hotærâseræ unirea necondiflionatæ a Transilvaniei cu Regatul României. Erau readuse în atenflie
constatærile comisiilor internaflionale din anii 1919°1921, inclusiv ale unor prestigioøi oameni
de øtiinflæ, potrivit cærora frontiera româno°ungaræ era fixatæ conform liniei de demarcaflie
etnograficæ. Se reaminteau motivele reale pentru care Uniunea Sovieticæ nu semnase, iar Statele
Unite nu ratificaseræ Tratatul de la Trianon, o datæ cu toate tratatele de pace, care constituiau
sistemul de la Versailles. Cu date concrete, se demonstra politica înfæptuitæ în România de
asigurare a egalitæflii în drepturi a tuturor cetæflenilor, færæ deosebire de naflionalitate, politicæ
urmatæ øi în cazul reformei agrare. Delegaflia românæ respingea ideea unor negocieri cu alte
state în probleme care flineau de situaflia internæ a flærii. Cu rezonanfle târzii în contemporaneitate,
Tætærescu declara: „Introducerea în unele tratate, cum ar fi acela al nostru, a unor mæsuri speciale
pentru o singuræ categorie de state, ar duce la o condiflie de inegalitate dæunætoare colaborærii
øi concordiei nternaflionale. Umanitatea n°ar putea sæ se divizeze în state cu minoritæfli protejate
øi state cu minoritæfli neprotejate. Aceastæ situaflie ar fi în contradicflie absolutæ chiar cu principiile
fundamentale ale Organizafliei Nafliunilor Unite øi ar genera un izvor permanent de agitaflie øi
de tulburæri“ (apud 134, 1996, pp. 422°222). Aceastæ prezentare, alæturi de documentarea amplæ
pusæ de delegaflia românæ la dispoziflia Conferinflei, convingeau reprezentanflii statelor participante
de justeflea pozifliei româneøti. La 5 septembrie, Comisia pentru România se pronunfla în favoarea
menflinerii art. 2 din Tratat în redactarea sa iniflialæ; doar reprezentantul Australiei sprijinea
ideea unei modificæri a forntierei româno°ungare, care sæ flinæ seama de solicitarea Budapstei.
Cu 10 voturi pentru: Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Franfla, Bielorusia, Canada,
Cehoslovacia, India, Noua Zeelandæ, Ucraina, øi 2 abflineri: Australia øi Uniunea Sud°Africanæ,
Comisia adopta art. 2 færæ nici un fel de modificæri. Iar la 10 octombrie 1946, Conferinfla în
plenul sæu vota, în unanimitate, proiectul de tratat de pace cu România.
„Astfel, din nou, o conferinflæ de pace, la care participau øi cele douæ mari puteri din care una
(URSS) nu semnase øi alta (SUA) nu ratificase Tratatul de la Trianon din 1920 reconfirma justeflea
clauzelor incluse în acest tratat, recunoscând de jure dreptul legitim al României asupra
Transilvaniei“ (28, 1986, p. 593).
Conferinfla însæ nu acorda României statutul de cobeligeranflæ; împotriva acestei
recunoaøteri se pronunflaseræ în Comisia pentru probleme politice øi teritoriale majoritatea statelor
participante, între acestea fiind Statele Unite, URSS øi Marea Beritanie.
Conferinfla de Pace de la Paris se încheia la 15 octombrie 1946, prin adoptarea proiectelor
de pace supuse dezbaterii. Textele, cuprinzând øi recomandærile însuøite de Conferinflæ, intrau
în examinarea sesiunii Consiliului Miniøtrilor de Externe ai marilor puteri, desfæøuratæ la New
York între 4 noiembrie°12 decembrie 1946. La sesiune era definitivatæ redactarea tratatelor
de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria øi Finlanda øi se adopta decizia ca acestea sæ
fie semnate în capitala Franflei, la 10 februarie 1947. Un demers al guvernului român cætre
Consiliu se solda cu unele îmbunætæfliri ale textului tratatului cu România, dar færæ obflinerea
calitæflii de cobeligeranflæ, calitate care fusese, totuøi, acordatæ de cætre Conferinflæ Italiei.
Principalele prevederi ale tratatelor de pace erau urmætoarele (61, 1983, pp. 49°50):
Tratatul de pace cu Italia era semnat de SUA, URSS, Marea Britanie, Franfla, China,
Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India,
Iugoslavia, Olanda, Noua Zeelandæ, Polonia, Ucraina, Uniunea Sud°Africanæ. Drept clauze
teritoriale, Italia renunfla la Albania øi la fostele sale colonii: Libia, Eritreea øi Somalia italianæ;
insulele Dodecanez reveneau Greciei; aveau loc rectificæri minore de frontieræ în favoarea
Iugoslaviei — în peninsula Istria, cu oraøul Pola, øi în favoarea Franflei. Tratatul de pace conflinea
prevederi referitoare la democratizarea vieflii politice interne, reducerea forflelor armate, retragerea
tuturor trupelor stræine în termen de 90 de zile dupæ intrarea în vigoare a tratutului. Italia urma
sæ achite în 7 ani 360 milioane dolari drept despægubiri de ræzboi cætre URSS, Grecia øi
Iugoslavia (câte 100 milioane pentru fiecare), restul de 60 de milioane revenind Etiopiei øi
Albaniei. Oraøul Trieste øi zona înconjurætoare formau „Teritoriul Liber Trieste“, sub autoritatea
Consiliului de Securitate. Însæ, teritoriul respectiv va constitui, în continuare, obiectul disputei
între Italia øi Iugoslavia. Acestor dispute li se va pune capæt în 1954 când, printr°un
„memorandum de înflelegere“ încheiat între Italia, Iugoslavia, Marea Britanie øi Statele Unite
268 CONSTANTIN VLAD
(memorandum de care URSS lua notæ) se convenea împærflirea lui între cele douæ state vecine;
cu aceasta, statutul special al teritoriului Treste øi ræspunderea Nafliunilor Unite pentru
administrrea lui încetau.
Tratatul de pace cu România, era semnat de SUA, URSS, Marea Britanie, Australia,
Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandæ, Ucraina. øi Uniunea Sud°Africanæ.
Din partea României el purta semnæturile lui Gheorghe Tætærescu, Lucrefliu Pætræøcanu, Øtefan
Voitec øi generalului Dumitru Dæmæceanu. În preambulul Tratatului se precizeazæ cæ la 23
august 1944 România a încetat toate operafliunile militare împotriva Nafliunilor Unite øi apoi
a participat activ la ræzboiul împotriva Germaniei; art. 1 stabilea cæ frontierele României sunt
cele existente la 1 ianuarie 1941, cu excepflia frontierei cu Ungaria, definitæ astfel în art. 2:
„Hotærârile sentinflei de la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule øi neavenite. Frontiera
dintre România øi Ungaria este restabilitæ prin articolul de faflæ astfel cum exista la 1 ianuarie
1938“; art. 3: România se angajeazæ sæ nu facæ nici un fel de discriminæri între cetæfleni pe
motive de rasæ, sex, limbæ sau religie; potrivit art. 5, România era obligatæ sæ nu permitæ
funcflionarea pe teritoriul sæu a unor organizaflii care sæ facæ propagandæ ostilæ Nafliunilor Unite;
art. 8 statua încetarea stærii de ræzboi între România øi Ungaria; art. 11 stabilea cæ forflele armate
ale României erau limitate strict la cerinflele îndatoririlor cu caracter intern øi de apærare a
graniflelor, efectivele pentru armata de uscat fiind fixate la 120 000 militari; art. 21 prevedea
retragerea tuturor forflelor aliate în termen de 90 de zile dupæ intrarea în vigoare a tratatului,
cu excepflia unor forfle armate ale URSS, care ar putea fi necesare pentru menflinerea liniilor
de comunicaflie ale Armatei Sovietice cu zona sovieticæ de ocupaflie din Austria; potrivit art
22, România se obliga sæ plæteascæ URSS, drept reparaflii, în 8 ani, suma de 300 milioane dolari,
în bunuri; art. 23 prevedea restituirea tuturor bunurilor ridicate din teritoriul vreunui stat din
Coaliflia Nafliunilor Unite; art. 24: restabilirea tuturor drepturilor øi intereselor legale ale
Nafliunilor Unite øi ale cetæflenilor statelor din Coaliflie, astfel cum existau ele la 1 septembrie
1939; art. 26 stipula transferarea cætre URSS a tuturor averilor germane din România, iar art.
28 cuprindea clauza ce obliga România sæ renunfle la creanflele sale faflæ de Germania; în sfârøit,
art. 36 prevedea libera navigaflie pe Dunære pentru toate statele, pe picior de egalitate (134,
1996, pp. 376°393).
Tratatul de pace cu Ungaria purta semnæturile URSS, Marii Britanii, Statelor Unite, Austriei,
Belgiei, Bielorusiei, Canadei, Cehoslovaciei, Indiei, Iugoslaviei, Noii Zeelande, Ucrainei,
Uniunii Sud°Africane. Ca prevederi principale, el cuprindea: frontierele Ungariei sunt cele
existente la 1 ianuarie 1938; mæsuri pentru democratizarea vieflii politice interne; reducerea
forflelor militare; retragerea tuturor trupelor aliate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare
a Tratatului, cu excepflia unor forfle armate sovietice necesare menflinerii liniilor de comuni-
caflie cu trupele sovietice din Austria; plata în decursul a 8 ani a 300 milioane dolari pentru
reparaflii, din care 200 milioane cætre URSS, 50 milioane cætre Iugoslavia øi 50 milioane cætre
Cehoslovacia.
Tratatul de pace cu Bulgaria era semnat de cætre URSS, Marea Britanie, SUA, Austria,
Belgia, Bielorusia, Cehoslovacia, Grecia, India, Iugoslavia, Noua Zeelandæ, Ucraina,
Uniunea Sud°Africanæ. El prevedea: frontierele existente la 1 ianuarie 1941; mæsuri pentru

democratizarea vieflii politice interne; reducerea forflelor armate; retragerea tuturor trupelor aliate
în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului; plata a 70 de milioae dolari drept
despægubiri de ræzboi, din care 45 milioane cætre Grecia øi 25 milioane cætre Iugoslavia.
Tratatul de pace cu Finlanda era semnat de URSS, Marea Britanie, Australia, Bielorusia,
Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandæ, Ucraina, Uniunea Sud°Africanæ. Tratatul prevedea:
frontierele Finlandei sunt cele existente în 1 ianuarie 1941, cu excepflia peninsulei Petsamo,
care revenea URSS; Finlanda areandeazæ URSS pe 50 de ani peninsula Hankö; mæsuri pentru
democratizarea vieflii politice interne; reducerea forflelor militare; plata cætre URSS în decurs
de 8 ani a 300 milioane dolari drept reparaflii de ræzboi.
Tratatele de pace erau ratificate de cætre statele semnatare în cursul anului 1947, între acestea
fiind Marea Britanie (29 aprilie), Statele Unite (5 iunie) øi URSS (9 august). La 23 august
acelaøi an, Parlamentul român examina Tratatul de pace dintre România øi Puterile Aliate øi
Asociate. În dezbateri se exprima din nou regretul cæ Tratatul nu acorda României calitatea
de cobeligerantæ. Clauzele militare erau considerate prea aspre; se socotea nejustæ stabilirea
datei de 1 septembrie 1939 pentru începerea executærii obligafliilor de restabilire a drepturilor
øi intereselor Nafliunilor Unite øi a resortisanflilor lor, întrucât România intrase în ræzboi doar
la 22 iunie 1941; se considera în special nejustæ clauza care obliga România sæ renunfle la toate
creanflele sale faflæ de Germania, chiar øi la cele næscute în perioada neutralitæflii, în timp ce
România ræmânea obligatæ sæ plæteascæ Germaniei creanflele sale; în aceeaøi categorie intrau
øi obligafliile României de a restitui aurul primit de la Germania drept platæ pentru cerealele
øi petrolul ridicate de germani øi cea privind restituirea materialului rulant german intrat în
serviciul cæilor ferate române prin trafic normal, înainte ca materialul rulant românesc ieøit
din flaræ în condiflii similare øi pentru susflinerea efortului de ræzboi alæturi de Nafliunile Unite
(peste 30 000 vagoane) sæ fie restituit (181, 1996, pp. 516°517). Menflionând asemenea clauze
grele øi nejuste, Guvernul propunea ratificarea Tratatului, având în vedere conflinutul sæu în
ansamblu, înainte de toate înlæturarea consecinflelor Dictatului de la Viena. „Tratatul, sublinia
Tætærescu în fafla legislativului, formeazæ un bloc. El nu poate fi acceptat decât în bloc sau nu
poate fi respins decât în bloc. Guvernul a acceptat tratatul øi sincer s°a obligat sæ execute loial
clauzele lui“ (181, 1996, p. 517). Parlamentul României ratifica în unanimitate Tratatul de
pace cu Puterile Aliate øi Asociate.
Tratatele de pace cu Italia, România, Bulgaria, Finlanda øi Ungaria intrau în vigoare la 15
septembrie 1947. Odatæ cu aceasta, îøi încetau activitatea comisiile aliate de control din flærile
unde ele funcflionaseræ. Unii autori socotesc cæ aceste tratate de pace nu aduceau lucruri deosebite
în viafla statelor cu care erau semnate øi nici în cea a continentului. „Cinci tratate, nici o pace“
noteazæ în acest sens A. Fontaine (69, 1992, p. 55). Consider cæ asemenea opinii nu sunt
întemeiate. Tratatele de pace închideau o etapæ pentru statele cu care fuseseræ încheiate øi le
marcau acestora existenfla pentru vreme îndelungatæ; totodatæ, pe un plan general, încheierea
lor contribuia direct la cristalizarea relafliilor dintre marile puteri, în condiflii când Ræzboiul
Rece se înstalase ca semn distinctiv al vremurilor. Astfel, pentru Italia, Tratatul deschidea calea
270 CONSTANTIN VLAD
democratizærii flærii øi integrærii sale în Occident. Pentru Finlanda, Tratatul crea premizele
dezvoltærii sale ca stat democratic, occidental, în condifliile neutralitæflii øi ale unor relaflii speciale
cu URSS. Pentru România, Bulgaria øi Ungaria, tratatele însemnau, în esenflæ, alinierea lor la
condiflia celorlalte state în care erau prezente trupele ruseøti: Polonia øi Cehoslovacia, precum
øi R.D. Germanæ de mai târziu. Politica sovieticæ faflæ de flærile est øi central°europene avea sæ
arate în curând cæ Moscova îøi învinsese ezitærile în ceea ce priveøte calea dezvoltærii interne
a acestor flæri øi optase pentru a le impune propriul tip de orânduire politicæ, economicæ øi socialæ.
Acest lucru va fi pus în relief de linia formærii partidului unic de orientare comunistæ, prin
eliminarea într°o formæ sau alta a altor formafliuni politice de stânga, øi prin transformarea
acestui partid unic în forflæ politicæ dominantæ, în urma eliminærii din pozifliile guvernamentale
øi din viafla politicæ a partidelor democratice. Aceste procese se încheiau, practic, pentru Europa
centalæ øi est, prin lovitura de stat din Cehoslovacia (februarie 1948). Pe de altæ parte însæ,
consacrarea internaflionalæ, cu girul puterilor occidentale, a graniflelor flærilor cu care fuseseræ
semnate tratatele de pace, alæturi de aranjamentele, tot internaflionale, privind Polonia øi
Cehoslovacia, devenea un dat obiectiv în relafliile acestor state cu URSS. Moscova va exercita
presiuni politice, economice, uneori chiar militare — mergând, cum a fost cazul RDG în 1953,
Ungariei în 1956 øi Cehoslovaciei în 1968, pânæ la intervenflii armate directe —, dar nu°øi va
permite sæ repunæ în discuflie frontierele lor. Când liderul bulgar Gheorghi Dimitrov evoca,
în ianuarie 1948, posibilitatea creærii unei federaflii sau confederaflii a flærilor din Estul øi Sud°Estul
Europei (idee pregætitæ anterior în „laboratoarele“ Cominternului, unde Dimitrov avusese o
poziflie înaltæ), Moscova se græbea sæ dezavueze o astfel de sugestie. Va fi doar o excepflie de
la aceastæ regulæ, anume la 23 mai 1948, printr°un simplu proces verbal, semnat de un adjunct
al ministrului de Externe român øi un prim°secretar al ambasadei sovietice la Bucureøti, Insula
Øerpilor era cedatæ URSS. Menflionez, de asemenea, cæ, la 29 iunie 1945, în urma unui acord
sovieto°cehoslovac, Ucraina subcarpaticæ era alipitæ la URSS. Pe de altæ parte însæ, în fapt
tratatele de pace din 1946°1947 duceau pânæ la capæt consecinflele înflelegerilor de la Ialta,
minus aplicarea Declarafliei asupra Europei eliberate, pusæ, practic, „între paranteze“. Prin
încheierea tratatelor de pace cu România, Bulgaria øi Ungaria, puterile occidentale recunoøteau,
de aceastæ datæ øi prin acte juridice, divizarea Europei, sfera de influenflæ sovieticæ în zonele
centralæ øi de est ale continentului. Nu încæpea îndoialæ cæ democrafliile occidentale cunoøteau
adeværul despre alegerile trucate desfæøurate în flærile din aceste zone, precum øi despre presiunile
Moscovei pentru aservirea politicæ øi economicæ a acestor flæri. O confirmæ documente ale
timpului. Astfel, ambasadorul britanic la Moscova Clark Kerr, venit în misiune cu Vîøinski
øi Harriman în decembrie 1946, dupæ ce, la sosire primea flori de la tinere românce cu „obraji
plæcut de reci øi durdulii“, mærturisea la plecare cæ a pæræsit Bucureøtiul „cu un sentiment de
tristefle øi profund recunoscætor cæ nu m°am næscut în România“ (apud 32, 1993, p. 178). Iar
când, în martie 1947, Maniu spunea unui diplomat american cæ PNfi doreøte sæ ræstoarne prin
violenflæ guvernul român, secretarul de stat adjunct Dean Acheson transmitea cæ „guvernul
Statelor Unite nu poate sprijini sau susfline o încercare de ræsturnare prin violenflæ, cu consecinflele
probabile de rigoare pentru poporul român“ (apud 81, 2002, pp. 82, 88). Øi aveau s°o confirme
faptele ulterioare; rememorez în acest sens cæ øeful de stat al unei mari puteri occidentale
caracteriza invadarea Cehoslovaciei în 1968 de trupele sovietice øi ale altor state din Tratatul
de la Varøovia drept un accident de circulaflie pe autostrada largæ a destinderii Est°Vest. Aceastæ
acceptare de cætre puterile occidentale a dominafliei sovietice în estul øi centrul Europei avea
loc în timp ce aceste puteri îøi concentrau eforturile pentru consolidarea propriilor poziflii în
regiunile continentului unde nu ajunseseræ forflele armate ruseøti; reamintim în aceastæ privinflæ
împrejurarea cæ tratatele de pace erau ratificate øi intrau în vigoare în acelaøi interval în care
era proclamatæ Doctrina Truman øi se lansa Planul Marshall.
Urma la rând Japonia. Aflatæ sub control aliat, în principal american, cu generalul MacArthur
în calitate de comandant suprem al forflelor aliate, aceastæ flaræ întreprindea dupæ 1945 o serie
de reforme politice, economice øi sociale, care deschideau calea unei dezvoltæri moderne øi
dinamice. Pilonul principal al acestor reforme era noua Constituflie, intratæ în vigoare la 3 mai
1947. Constituflia declara: „Noi, poporul japonez, dorim pacea pentru totdeauna. Noi dorim
sæ ocupæm un loc de onoare într°o comunitate internaflionalæ care se stræduieøte pentru
conservarea pæcii, interzicerea tiraniei, asupririi øi intoleranflei“ (apud 192, 1998, p. 119). Textul
„suna“ foarte american; de fapt, Constituflia era inspiratæ øi formulatæ în stilul specific
Occidentului, ignorând în mare mæsuræ tradifliile japoneze în materie constituflionalæ, specificul
societæflii japoneze, ca tip distinct de civilizaflie. În ciuda acestor împrejuræri, ea se va dovedi
foarte beneficæ pentru modelarea Japoniei ca o societate democraticæ, cu numeroase træsæturi
similare flærilor occidentale, care°øi pæstreazæ însæ multe din elementele sale specifice. Aceastæ
nouæ lege fundamentalæ statua cæ Japonia renunflæ la ræzboi ca instrument al politicii externe,
la ameninflarea øi la folosirea forflei ca mijloace de rezolvare a disputelor cu alte state.
Dupæ adoptarea Constitufliei øi având în vedere reformele înfæptuite, Statele Unite luau
inifliativa încheierii pæcii cu Tokyo. La 11 iulie 1947, Departamentul de Stat lansa o invitaflie
statelor membre ale Comitetului pentru Orientul Îndepærtat la o reuniune ce urma sæ aibæ loc
la Washington, cu scopul de a discuta Tratatul de pace cu Japonia. Remintesc cæ acest comitet
fusese creat în urma deciziei luate de cætre Consiliul Miniøtrilor de Externe, în sesiunea de la
Moscova, din decembrie 1945. El cuprindea 11 state, øi anume: Australia, Canada, China,
Filipine, Franfla, India, Marea Britanie, Noua Zeelandæ, Olanda, SUA øi URSS. La 22 iulie,
guvernul sovietic respingea propunerea americanæ, motivând cæ problema convocærii
conferinflei de pace cu Japonia nu putea fi tranøatæ unilateral, færæ examinarea ei de cætre Consiliul
Miniøtrilor de Externe ai celor patru mari puteri — URSS, China, Marea Britanie øi SUA. La
15 august, secretarul de stat George Marshall respingea propunerea sovieticæ, reafirmând
opfliunea SUA în favoarea examinærii tratatului cu Japonia în cadul Comitetului pentru Orientul
Îndepærtat; la rânsul sæu, URSS îøi menflinea propriul punct de vedere. Disputa dintre Moscova
øi Washington nu era de loc întâmplætoare. În cadrul Consiliului Miniøtrilor de Externe, fiecare
stat dispunea de dreptul de veto, drept care nu funcfliona însæ în cazul Comitetului pentru Orientul
Îndepærtat, în condiflii când acesta din urmæ era format mai ales din state apropiate SUA.
Pregætirile pentru o conferinflæ cu Japonia continuau pe linia preconizatæ de Statele Unite. O
reuniune a Commonwealthului flinutæ la Canberra, sprijinea ideea ca tratatul cu Japonia sæ fie
272 CONSTANTIN VLAD
pregætit de Comitetul pentru Orientul Îndepærtat. La 31 martie 1951, Statele Unite fæceau
cunoscut un proiect american pentru un tratat cu Tokyo. Odatæ proiectul anunflat, o serie de
acfliuni diplomatice se precipitau. Astfel, Marea Britanie propunea SUA ca la negocieri sæ
participe øi R.P. Chinezæ (proclamatæ la 1 octombrie 1949), propunere cu care Washingtonul
nu era de acord. Este de menflionat cæ în perioada respectivæ Marea Britanie øi SUA aveau
poziflii diferite faflæ de autoritæflile de la Beijing: Londra recunoscuse R.P. Chinezæ la 5 ianuarie
1950, în timp ce Statele Unite se opuneau unei astfel de recunoaøteri, menflinând relaflii
diplomatice cu regimul din Taiwan (Taipei), condus de Chiang Kai°øi (Jiang Jieshi). URSS
propunea organizarea unei conferinfle a miniøtrilor de Externe — SUA, URSS, Marea Britanie
øi R.P. Chinezæ asupra tratatului de pace cu Japonia, exprimând totodatæ o serie de opinii privind
conflinutul acestuia. Bejingul sprijinea propunerile sovietice, care nu erau însæ acceptate de
Washington. India, devenitæ între timp independentæ, declara cæ nu poate participa la o conferinflæ
de pace alæturi de regimul de la Taipei øi cerea Statelor Unite sæ°øi reconsidere poziflia faflæ
de recunoaøterea R.P. Chineze. Birmania anunfla cæ nu va participa la Conferinflæ, întrucât
considera cæ prevederile proiectului de tratat erau prea blânde pentru Japonia. La 12 iulie 1951,
Statele Unite ajungeau la o soluflie de compromis cu Marea Britanie, în sensul ca la Conferinflæ
sæ nu fie invitate nici autoritæflile de la Beijing, nici cele de la Taipei. De asemenea, Washingtonul
øi Londra conveneau ca, în cazul previzibil cæ Uniunea Sovieticæ n°ar fi semnat tratatul de
pace, ele sæ nu recunoascæ apartenenfla la URSS a insulelor Kurile øi a sudului insulei Sahalin
(aflate sub ocupaflie sovieticæ). Odatæ acest compromis realizat, Statele Unite convocau
Conferinfla de pace cu Japonia la San Francisco pentru data de 4 septembrie 1951, adresând
invitaflii de participare la 52 de state. Desfæøuratæ între 4°8 septembrie, Conferinfla se încheia
cu semnarea Tratatului de pace cu Japonia; din lista semnatarilor lipseau URSS, Polonia øi
Cehoslovacia, flæri care participaseræ la Conferinflæ. În principal, Tratatul prevedea urmætoarele
(60, 1983, p. 124): recunoaøterea suveranitæflii egale øi depline a Japoniei cu celelalte state
semnatare; adeziunea ei la principiile Cartei Nafliunilor Unite øi aderarea sa la ONU; retragerea
trupelor aliate de ocupaflie în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului, clauzæ
cumpletatæ în sensul cæ Japonia putea încheia tratate cu alte state privind staflionarea unor forfle
armate stræine pe teritoriul sæu; recunoaøterea dreptului Japoniei la autoapærare øi la dezvoltare
industrialæ neîngræditæ; reîntoarcerea la statutul teritorial din 1854, în teritoriul naflional întrând
insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku; insulele Ryukyu erau plasate sub tutela ONU;
asumarea de cætre Japonia a responsabilitæflii de a plæti reparaflii de ræzboi prin negocierea de
acorduri cu statele îndreptæflite sæ primescæ reparaflii; permisiunea ca Japonia sæ încheie acorduri
comerciale cu alte state; acordarea de cætre ea flærilor semnatare a clauzei nafliunii celei mai
favorizate; posibilitatea ca Japonia sæ încheie tratate de pace cu statele care nu semnaseræ tratatul
de la San Francisco. Tratatul intra în vigoare la 3 mai 1952.
Prima dintre prevederile sale care se împlineau era încheierea, chiar la 8 septembrie 1951,
a unui tratat de securitate între Statele Unite øi Japonia. Potrivit acestuia, Statele Unite dobândeau
dreptul de a stafliona trupe pe termen nelimitat în Japonia. Pe de altæ parte, SUA îøi asumau
obligaflia de a asigura apærarea Japoniei, aceasta din urmæ consimflind sæ nu dezvolte decât
arme defensive øi sæ nu punæ la dispoziflia altor state baze sau facilitæfli militare færæ permisiunea
Statelor Unite. Cadrul în care se dezvoltau relafliile nipono°americane era întærit la 3 aprilie
1953, prin încheierea unui tratat de prietenie, comerfl øi navigaflie. În acelaøi an, un acord convenit
între cele douæ pærfli prevedea sprijin dat de Statele Unite pentru întærirea forflelor de autoapærare
japoneze. Tokyo semna tratate de pace separate cu regimul de la Taipei (22 aprilie 1952), cu
India (9 iunie 1952) øi cu Birmania (5 noiembrie 1954). Încheirea tratatului de pace cu Taiwanul
determina proteste repetate din partea guvernului de la Beijing. Ministerul de Externe japonez
publica o declaraflie prin care preciza cæ Japonia nu recunoaøte guvernul Ciang Kai°øi ca
reprezentant al întregii Chine, ci doar al teritoriilor asupra cærora acesta îøi exercita sau îøi va
exercita controlul. În ciuda acestei luæri de poziflie, politica urmatæ de Tokyo faflæ de Taiwan
va crea greutæfli majore în raporturile chino°nipone. O deschidere diplomaticæ operatæ de Japonia
în decembrie 1954 — declaraflia ministrului de Externe Mamoru Shigemitsu prin care exprima
dorinfla guvernului nipon de normalizare a relafliilor cu URSS —, primitæ favorabil la Moscova,
ducea la Declaraflia comunæ sovieto°japonezæ din 19 octombrie 1956, care consemna acordul
privind încetarea stærii de ræzboi øi stabilirea relafliilor diplomatice dintre cele douæ flæri. Pærflile
conveneau sæ continuie negocierile pentru încheierea unui tratat de pace, flel la atingerea cæruia
nu s°a ajuns însæ nici pânæ în prezent (2006), deøi subiectul a figurat pe agenda multor întâlniri
bilaterale, inclusiv la nivel înalt. Astfel, Tratatul de pace de la San Francisco aøeza principalii
pioni ai integrærii Japoniei în sistemul relafliilor internaflionale postbelice, în condifliile
normalizærii treptate øi dificile a raporturilor sale cu marii sæi vecini continentali — URSS øi
R.P. Chinezæ.
Negocierile asupra tratatului de stat cu Austria aveau sæ dureze aproape un deceniu. Pozifliile
de bazæ privind acest tratat fuseseræ stabilite la Conferinfla de la Moscova a Miniøtrilor de Externe
rus, american øi britanic din noiembrie 1943 øi la Conferinfla de la Potsdam, iar textul tratatului
fusese convenit în bunæ parte la ultima sesiune a Consiliului Miniøtrilor de Externe ai celor
patru mari puteri, flinutæ în iunie 1949 la Paris. Definitivarea tratatului avea sæ dureze câfliva
ani însæ, mai ales întrucât atitudinea marilor puteri faflæ de el (de tratat) era influenflatæ de starea
raporturilor dintre ele în legæturæ cu Gemania; în genere, atât puterile occidentale, cât øi URSS
tindeau sæ abordeze problema Germaniei øi cea privind Austria luate împreunæ. Astfel, miza
reglementærii situafliei Austriei dobândea noi dimensiuni øi întâmpina mari obstacole, evidenfliate
øi, în final, soluflionate de un proces diplomatic îndelungat øi dificil. În cadrul acestuia, în martie
1952, Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla propuneau URSS încheirea unui tratat „simplificat
øi abreviat“, menit sæ restabilascæ independenfla deplinæ a Austriei; într°o astfel de formæ
pescurtatæ, Tratatul urma sæ lase nesoluflionate unele probleme cum erau cele privind reparafliile,
proprietæflile germane de pe teritoriul austriac etc. probleme aflate în suspensie, în legæturæ cu
care Moscova aræta un interes deosebit. Viena îøi declara acordul cu propunerea puterilor
occidentale. URSS însæ respingea ideea unui astfel de tratat, inifliativa anglo°americano°francezæ
devenind un adeværat mær al discordiei între cele patru puteri de ocupaflie. În decembrie 1952
Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie prin care adresa SUA, Franflei, Marii Britanii
øi URSS un apel sæ depunæ eforturi pentru a se ajunge la un acord privind tratatul cu Austria,
274 CONSTANTIN VLAD
astfel încât sæ se punæ capæt ocupafliei acestei flæri. În ianuarie 1953, cele trei puteri occidentale
propuneau URSS convocarea unei reuniuni a miniøtrilor de Externe pentru reluarea negocierilor
privind tratatul cu Austria, în baza rezolufliei Nafliunilor Unite. Moscova refuza sæ negocieze
problemele privind Austria în lumina acelei rezoluflii, delarând cæ acestea sunt de competenfla
celor patru puteri de ocupaflie øi îøi exprima din nou opoziflia faflæ de o variantæ scurtæ a tratatului.
În aceste condiflii, o întrunire a adjuncflilor miniøtrilor de Externe desfæøuratæ la Londra în
februarie acelaøi an nu se solda cu rezultate concrete. Moartea lui Stalin (5 martie 1953), prilejuia
noi demersuri diplomatice asupra problemelor acumulate în relafliile Est°Vest, între care se
afla øi cea privind Austria. Astfel, la 16 aprilie 1953, preøedintele american D. Eisenhower
declara cæ SUA este gata sæ discute cu guvernul sovietic reglementarea tuturor problemelor
internaflionale în suspensie, între care enumera problema coreeanæ, tratatul cu Austria, problema
germanæ; acest demers era, în fapt, o primæ tatonare a terenului în direcflia unui posibil debut
al destinderii între marile puteri. Moscova ræspundea printr°un articol publicat în ziarul oficial
„Pravda“, exprimându°øi dorinfla de a se ajunge, prin negocieri diplomatice, la încetarea
ostilitæflilor în Coreea, încheierea tratatului cu Austria, dezarmarea øi reunificarea Germaniei.
Era un prim semn de desghefl, dar nimic mai mult. La 11 iunie acelaøi an, note identice ale
Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei — o formæ a diplomafliei purtatæ în acea vreme —
cereau URSS sæ precizeze punctul sæu de vedere asupra textului tratatului cu Austria. Ræspunsul
Moscovei se va rezuma însæ la a solicita celor trei puteri occidentale sæ declare cæ renunflæ la
inifliativa lor privind un tratat abreviat, mæsuræ care, în opinia Kremlinului, ar fi creat condiflii
pentru reluarea øi finalizarea negocierilor. În urma unei întruniri a miniøtrilor Afacerilor Externe
american, britanic øi francez, flinutæ la Washington în iulie 1953, guvernele SUA, Marii Britanii
øi Franflei propuneu guvernului sovietic o conferinflæ la nivel înalt, care sæ discute probleme
privind Germania øi sæ finalizeze tratatul cu Austria. Moscova va ræspunde, pronunflându°se
în favoarea unei astfel de întâlniri la care sæ fie examinate mæsuri pentru slæbirea încordærii
internaflionale, precum øi problema germanæ; la acea întâlnire ar fi urmat sæ participe øi R.P.
Chinezæ. Puterile occdentale vor insista ca o conferinflæ la nivel înalt sæ se rezume la problema
germanæ øi la cea privind tratatul cu Austria, øi vor respinge participarea Chinei. La 17 august
acelaøi an, SUA, Marea Britanie øi Franfla propuneau Uniunii Sovietice flinerea unei reuniuni
a adjuncflilor miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri în problema Austriei, pentru 31 august,
la Londra. Moscova declina invitaflia de a participa la întâlnirea propusæ, motivând cæ puterile
occidentale n°au precizat dacæ îøi retrag sau nu propunerea privind un tratat „prescurtat“ cu
Austria. Acest „dialog al surzilor“ avea sæ continuie, cu schimburi de note care nu aduceau
decât reafirmæri de poziflii; el era legat în mare mæsuræ de condifliile existente la Moscova,
unde noi lideri trebuiau sæ preia (mai bine zis, sæ împartæ) moøtenirea stalinistæ øi sæ elaboreze
propriile opfliuni øi poziflii. Se convenea, în final, întrunirea unei conferinfle a miniøtrilor de
Externe ai celor patru puteri, care avea loc la Berlin între 25 ianuarie°18 februarie 1954. Era
prima reuniune de acest nivel între SUA, URSS, Marea Britanie øi Franfla, dupæ ce Consiliul
Miniøtrilor de Externe instituit la Potsdam încetase sæ se mai întâlneascæ. Ræspunzând unei
solicitæri a guvernului austriac, Conferinfla examina øi problema tratatului de stat cu Austria,
færæ însæ a se obfline rezultate concrete. Perspectiva deblocærii situafliei existente avea sæ fie
deschisæ de o inifliativæ a autoritæflilor de la Viena. Acestea, la 22 iulie 1954, propuneau
guvernelor SUA, Marii Britanii, Franflei øi URSS crearea unui comitet format din ambasadorii
lor în Austria, care sæ studieze, împreunæ cu un reprezentant austriac, cæile øi mijloacele pentru
uøurarea regimului de ocupaflie. Rând pe rând, Londra, Parisul, Washingtonul øi Moscova
ræspundeau favorabil propunerii austriece øi organismul respectiv începea sæ lucreze. Pe canale
diplomatice (anume, o întâlnire între Molotov øi ambasadorul austriac în URSS), se aranja o
vizitæ la Moscova a cancelarului Austriei, Julius Raab, între 12°15 aprilie 1955. În cadrul
negocierilor purtate cu acest prilej, se conveneau problemele ræmase în suspensie, ceea ce netezea
calea spre finalizarea Tratatului de stat cu Austria. Acesta era semnat pe 15 mai 1955, la Viena,
în Palatul Belvedere, de cætre miniøtrii de Externe øi ambasadorii acreditafli în Austria ai SUA,
URSS, Marii Britanii øi Franflei, pe de o parte, øi ministrul de Externe austriac, pe de altæ parte.
Tratatul prevedea (60, 1983, p. 189): restabilirea independenflei øi suveranitæflii Austriei; inter-
zicerea unirii politice sau economice între Austria øi Germania, cu obligaflia Austriei de a nu
promova o politicæ ce ar conduce la o astfel de unire; restabilirea frontierelor Austriei, aøa
cum erau ele la 1 iauarie 1938; Austria se angaja sæ respecte drepturile omului øi sæ acorde
minoritæflilor slovacæ øi croatæ drepturi egale cu cele ale celorlalfli cetæfleni; Austria nu va permite
existenfla pe teritoriul sæu a unor organizaflii fasciste; ea recunoøtea tratatele de pace încheiate
la Paris cu fostele state aliate ale Germaniei; forflele stræine de ocupaflie aveau sæ fie retrase
în termen de 90 de zile dupæ intrarea în vigoare a Tratatului. Totodatæ, erau reglementate
problemele privind reparafliile datorate de Austria, soarta bunurilor germane øi a proprietæflilor
ONU de pe teritoriul austriac. Tratatul intra în vigoare la 27 iulie 1955. Odatæ cu semnarea
Tratatului de stat, cele patru puteri adoptau o Declaraflie comunæ, prin care se angajau „sæ
respecte statutul unei neutralitæfli permanente a Austriei“. În felul acesta, alæturi de Finlanda,
în Europa postbelicæ apærea un nou stat neutru; cu menfliunea cæ, dacæ neutralitatea Finlandei
rezulta dintr°un aranjament fino°sovietic, neutralitatea Austriei era recunoscutæ de cele patru
mari puteri.
Astfel aræta lista tratatelor de pace încheiate dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Pe
aceastæ listæ nu se afla însæ cel cu Germania, principala putere care declanøase acel ræzboi.
5) Germania øi problema germanæ dupæ Potsdam
Între problemele obiect de disputæ pentru marile puteri în perioada postbelicæ, Germania
avea sæ ocupe, timp îndelungat, un loc de prim°plan. Deciziile cardinale în ceea ce priveøte
viitorul acestei mari învinse erau luate de Conferinflele la nivel înalt flinute la Ialta øi Potsdam.
Într°o formulare mai liberæ a acestei idei, anul 1945, în februarie øi iulie°august (datele
conferinflelor menflionate) era anul marii diplomaflii în legæturæ cu Germania. Vor urma ani de
decizii mai restrânse prin conflinut øi consecinfle, luate tot mai frecvent nu în comun ce cætre
cele patru mari puteri, ci de cætre „cele douæ pærfli“: Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla,
276 CONSTANTIN VLAD
puterile de ocupaflie în zonele apusene ale Germaniei, pentru aceste zone, pe de o parte, øi
URSS, puterea de ocupaflie în estul Germaniei, pentru regiunile germane de ræsærit, pe de altæ
parte. La capætul unor succesiuni de mæsuri, care materializau un fel de dilpomaflie a înaintærii
pas cu pas, dar într°un interval istoric foarte scurt, se constituiau douæ state germane, care aderau
la cele douæ blocuri militaro°politice: NATO øi, respectiv, Organizaflia Tratatului de la Varøovia.
Problema germanæ cæpæta astfel o configuraflie ce va dura mai multe decenii, constituind una
dintre træsæturile definitorii ale confruntærii Est°Vest în perioada Ræzboiului Rece.
Realitatea fundamentalæ de la care pleca aceastæ diplomaflie a paøilor mærunfli era aceea
cæ Germania se afla nu numai în postura de flaræ învinsæ, ocupatæ, ci øi aceea de flaræ administratæ
militar de cætre puterile de ocupaflie. Astfel, la 5 iunie 1945, la Berlin, era semnatæ Declaraflia
guvernelor URSS, SUA, Marii Britanii øi Franflei privind înfrângerea Germaniei øi preluarea
puterii supreme. Ultima parte a formulærii: „preluarea puterii supreme“, exprima tocmai aceastæ
realitate. În scopul administrærii Germaniei se constituia Comisia Interaliatæ de Control, formatæ
din comandanflii øefi ai celor patru zone de ocupaflie. Regiunea „Marelui Berlin“ (oraøul Berlin
øi împrejurimile), ocupatæ de forflele celor patru mari puteri, urma sæ fie administratæ de
Autoritatea Interaliatæ de Guvernæmânt, constituitæ din patru comandanfli supremi, numifli de
cætre comandantul øef al fiecærei zone de ocupaflie. A guverna Germania în acele condiflii era
o sarcinæ uriaøæ. Comisia Interaliatæ de Control se constituia la Berlin pe 30 iulie 1945; ea îøi
crea un sistem de organisme øi un aparat ramificat, format din peste 170 de directorate, comisii,
subcomisii, grupe de lucru (69, 1992, p. 67). Franfla, alæturatæ ulterior la hotærârile Conferinflei
de la Potsdam, va exprima rezerve faflæ de o serie de prevederi ale acordurilor celor trei mari
puteri. La 14 septembrie 1945, un memorandum al guvernului francez se pronunfla pentru
divizarea Germaniei în mai multe state, pentru separarea Renaniei øi internaflionalizarea Ruhrului.
Franfla avea sæ se opunæ creærii unor departamente administrative centrale, conduse de cætre
secretari de stat — aøa cum se decisese la Potsdam —, între aceste departamente fiind cele
pentru finanfle, transporturi, comunicaflii, comerfl exterior øi industrie. De asemenea, ea va fi
împotriva constituirii unor partide politice la nivelul tuturor zonelor de ocupaflie. Parisul vedea
în astfel de mæsuri administrative øi politice germeni ai unei Germanii unificate. Era premisa
unei întregi serii de dezacorduri între Franfla, Anglia øi Statele Unite, precum øi, în anumite
probleme, între Franfla øi URSS. Aceasta din urmæ se va pronunfla øi ea pentru internaflionalizarea
Ruhrului, prin trecerea acestei regiuni sub control cvatripartit, ceea ce i°ar fi permis sæ aibæ
un cuvânt de spus în chestiuni care priveau nu numai zona de ræsærit a Germaniei. Ideii
internaflionalizærii Ruhrului avea sæ i se punæ capæt prin opoziflia Statelor Unite øi Marii Britanii,
atitudine la care se ralia în final øi Franfla.
Puterile aliate vor ajunge la anumite înflelegeri în problema reparafliilor de ræzboi ce urmau
sæ fie plætite de Germania, creând în decembrie 1945, la Paris, Agenflia Interaliatæ pentru
Reparaflii. La Potsdam se hotærâse ca fiecare putere de ocupaflie sæ foloseascæ zona proprie
pentru a ridica echipamente industriale øi alte bunuri în contul reparafliilor; echipamentele
respective urmau a fi dezafectate întrucât erau o parte a industriei de ræzboi. Se hotæra, totodatæ,
ca URSS øi Polonia sæ primeascæ øi o parte din echipamentele dezafectate din cele trei zone
de ocupaflie occidentale, în primul rând din Ruhr, care trebuiau compensate parflial prin livræri
de mærfuri de cætre pærflile sovieticæ øi, respectiv, polonezæ. În ceea ce priveøte volumul
reparafliilor, URSS va insista în repetate rânduri pentru dreptul de a preleva bunuri în valoare
de 10 miliarde dolari, aøa cum promisese în principiu la Ialta preøedintele Roosevelt; o decizie
formalæ în acest sens nu se luase însæ la Ialta, øi nu se lua nici la Potsdam. Disputele în aceastæ
privinflæ aveau sæ se încheie abia în 1947, când Molotov reitera solicitarea Moscovei, iar Marshall
se opunea categoric, argumentând cæ o asemenea mæsuræ ar fi condamnat Germania la mizerie.
În martie 1946, Comisia Interaliatæ de Control adopta un plan care interzicea industriile de
ræzboi øi ramurile conexe — uzinele de tractoare grele, de cauciuc øi benzinæ sintecticæ ø. a.
În total, cca 1 800 de fabrici urmau a fi dezafectate, majoritatea cærora se aflau în zonele de
ocupaflie englezæ øi americanæ. În practicæ însæ, pânæ la sfârøitul anului 1947 doar 31 dintre
ele fuseseræ demontate øi puse la dispoziflia Agenfliei Interaliate pentru Reparaflii (69, 1992,
p. 77). Autoritæflile de ocupaflie sovietice vor supune propria zonæ la mæsuri aspre de preluare
de echipamente øi alte bunuri în contul reparafliilor. Îøi vor exprima nemulflumirea faflæ de ritmul
lent de preluare a echipamentelor dezafectate în celelate zone øi vor refuza sæ livreze mærfuri
în schimbul celor efectiv preluate. Puterile occidentale vor insista pentru adoptarea unui program
comun de export øi import pentru toate cele patru zone de ocupaflie, ca parte a unei politici
generale de refacere a Germaniei. În fafla opozifliei ruseøti faflæ de un astfel de plan, generalul
Lucius D. Clay, reprezentantul american în Comisia Interaliatæ de Control, adopta mæsura de
oprire a oricærei livræri cætre URSS din zona proprie de ocupaflie în contul reparafliilor de ræzboi;
mæsura era preluatæ øi de cætre autoritæflile de ocupaflie engleze øi franceze.
Între timp, modul în care erau administrate diferitele zone de ocupaflie, mæsurile luate pe
teritoriul lor în vederea dezarmærii øi denazificærii pregæteau, pas cu pas, scindarea Germaniei.
În Est, autoritæflile de ocupaflie sovietice impuneau o reformæ a învæflæmântului, în sensul etatizærii
øi laicizærii acestuia; în Vest, puterile occidentale vor menfline învæflæmântul tradiflional, inclusiv
pe cel confesional. Reforma agraræ va însemna exproprieri masive în Est, pe seama proprietæflilor
junkerilor, ale naziøtilor øi criminalilor de ræzboi; în Vest, se va merge pe linia limitærii
dimensiunilor proprietæflilor funciare, parcele mici de teren fiind totodatæ distribuite milioanelor
de germani stræmutafli din Polonia øi Cehoslovacia. În domeniul industrial, în Est, printr°un
referendum desfæøurat în iunie 1946, erau naflionalizate færæ despægubire un mare numær de
uzine, care aparflinuseræ naziøtilor øi criminalilor de ræzboi. Prin alte mæsuri, tot ceea ce flinea
de industria grea în zona sovieticæ de ocupaflie era trecut în proprietatea landurilor. Dimpotrivæ,
mæsurile luate în Vest, nu afectau proprietatea privatæ în industrie. Sechestrul asupra bunurilor
aparflinând companiilor cu caracter de monopol era o mæsuræ temporaræ, anulatæ pe fundalul
respectului pentru principiile liberalismului economic. În domeniul politic, în Est autoritæflile
de ocupaflie sovietice aprobau încæ din iunie 1945 constituirea sau reconstituirea a patru partide
politice, între care se aflau cel comunist øi cel social°democrat; apoi, în curând, vor determina
unificarea acestor douæ partide de stânga, aøa cum aveau sæ procedeze în toate celelalte flæri
din Euroapa centralæ øi de est. Partide politice se constituiau øi în zonele occidentale de ocupaflie:
creøtin democrat, social°democrat ø. a. Alegerile legislative desfæøurate la nivelul landurilor
278 CONSTANTIN VLAD
arætau potenflialul de separare pe care°l conflinea procesul constituirii unor structuri politice
post°naziste în Estul øi în Vestul Germaniei: de unde în zona sovieticæ de ocupaflie câøtiga
detaøat noul partid unificat (PSUG), în cele occidentale imensa majoritate de voturi era datæ
creøtin°democraflilor øi social°democraflilor, partide care aveau sæ°øi dispute întâietatea — øi
guvernarea — decenii de°a rândul, în timpul Ræzboului Rece, øi dupæ încetarea acestuia.
Acesta era fundalul evolufliilor interne pe care, la mijlocul anului 1946, URSS øi Statele
Unite îøi fæceau cunoscute unele idei privind perspectivele Germaniei. Mai întâi, Molotov, în
timpul sesiunii de la Paris a Consiliului Miniøtrilor de Externe, va enunfla ideea cæ germanii
înøiøi, prin plebiscit, sæ decidæ dacæ preferau sæ træiascæ într°un stat unificat sau într°unul federal.
El se va pronunfla, în principiu, în favoarea unui tratat de pace cu Germania, dar va subordona
încheierea acestuia de constituirea unui guvern german, capabil sæ asigure denazificarea flærii
øi achitarea reparafliilor de ræzboi. Discursul lui Molotov ataca în termeni ascuflifli politica puterilor
occidentale, în primul rând cea americanæ, faflæ de Germania, acuzând Washingtonul, Londra
øi Parisul de sabotarea acordurilor de la Potsdam. Urma la rând Byrnes care, în septembrie
acelaøi an, la Stuttgart, în fafla autoritæflilor de ocupaflie øi a unui mare numær de reprezentanfli
germani, expunea o viziune cuprinzætoare privind conduita americanæ faflæ de Germania. El
pornea de la teza conform cæreia forflele stæine de ocupaflie nu pot garanta, pe termen lung,
dezvoltarea democraticæ a unei flæri, trægând de aici concluzia cæ venise timpul sæ se încredinfleze
poporului german responsabilitatea propriilor treburi. În acest sens, se preconiza stabilirea færæ
amânare a unui guvern provizoriu al întregii flæri øi punerea Germaniei în condiflia de a°øi satisface
propriile necesitæfli economice, ceea ce presupunea ridicarea nestingheritæ a producfliei industriale
øi agricole, producflie care sæ ræmânæ la dispoziflia sa. Totodatæ, Byrnes anunfla intenflia Statelor
Unite de a se interesa, în continuare, de problemele Europei, de a se opune oricærei manifestæri
de forflæ pe continent øi, în acest context, voinfla de a menfline trupele americane în Germania;
acestæ ultimæ precizare era importantæ pentru cæ, la Ialta, preøedintele Roosevelt vorbise despre
planurile americane de a retrage trupele americane din Europa, la puflinæ vreme dupæ încheierea
ræzboiului. Privit ca o replicæ datæ lui Molotov, discursul secretarului de stat conflinea critici
dure la adresa Moscovei; dincolo de retorica Ræzboiului Rece, prin conflinutul lui, acest discurs
era apreciat ca marcând o schimbare decisivæ în politica americanæ în problema germanæ (65,
1992, p. 83). Urma anunflul oficial fæcut de preøedintele Truman la 31 decembrie 1946 privind
încetarea stærii de ræzboi între SUA øi Germania. Iar de la 1 ianuarie 1947, era creatæ „Bizonia“,
prin unirea — mai ales pe plan economic — a zonelor de ocupaflie americanæ øi englezæ, cu
menfliunea cæ un acord de principiu în aceastæ privinflæ între Washington øi Londra fusese
convenit încæ din iulie 1946. Privite în perspectivæ, asemenea acfliuni aratæ cæ Statele Unite,
puterile occidentale fæcuseræ deja opfliunea în problema cardinalæ a unificærii sau scindærii
Germaniei în favoarea acesteia din urmæ, desigur privitæ ca o mæsuræ temporaræ, în condifliile
date. Aceastæ opfliune era exprimatæ færæ echivoc de cætre Bedell Smith, ambasadorul american
la Moscova. Astfel, acesta remarca, dupæ eøecul Conferinflei Miniøtrilor de Externe ai celor
patru puteri, flinutæ la Moscova: „Era evident cæ, de acum înainte, nici un efort din lume nu
ne va permite sæ identificæm o bazæ de acord cu ruøii în problema germanæ. Germania ori era
divizatæ, ori cædea sub dominaflia economicæ øi politicæ a ruøilor… Trebuia ca zonele occidentale
sæ fie asociate efectiv øi færæ întârziere puterilor vest°europene prin acorduri economice øi,
poate, în viitor, prin acorduri politice“ (apud 69, 1992, pp. 90°91). Aceeaøi avea sæ fie øi opfliunea
unor influente cercuri politice din zonele de vest ale Germaniei. Astfel, Konrad Adenauer,
personalitate proieminentæ a primelor decenii postbelice, care în 1946 se pronunfla pentru
neutralizarea Germaniei, cu speranfla cæ aceasta va face posibilæ reunificarea, avea sæ ajungæ
la concluziia cæ, întrucât reunificarea nu se contura în viitorul previzibil, alternativa ce ræmânea
zonelor vest°germane era integrarea lor în sistemul statelor occidentale, inclusiv în cele de
securitate øi apærare. „Între integrarea în Occident øi reunificarea Germaniei — despre care
øtia cæ aveau sæ fie încæ pentru lung timp incompatibile — „bætrânul domn“ optase pentru cea
dintâi“ (69, 1993, p. 63).
Molotov va cere, la sesiunea de la Moscova a Consiliului Miniøtrilor de Externe
(martie°aprilie 1947) anularea mæsurii de unire a zonelor britanicæ øi americanæ. Sesiunea va
prilejui un schimb de vederi între cei patru miniøtri asupra structurii politice viitoare a Germaniei.
Statele Unite vor fi favorabile creærii unei federaflii germane, formatæ din 10°18 state, condusæ
de un guvern central cu puteri limitate. Federaflia urma sæ se organizeze pe o constituflie elaboratæ
de germani øi care sæ realizeze o descentralizare efectivæ a statului. URSS se va pronunfla pentru
crearea unui stat german democratic, cu un guvern central puternic, constituit dupæ modelul
Republicii de la Weimar øi cu un parlament bicameral. Marea Britanie va pleda pentru o
republicæ federalæ, cu un guvern central având puteri limitate øi un parlament bicameral. În
ceea ce o priveøte, Franfla îøi va exprima preferinfla pentru un stat german centralizat, care
presupunea amânarea formærii unui guvern central pânæ dupæ constituirea guvernelor locale
øi realizarea dezarmærii øi denazificærii. Acest schimb de vederi se va dovedi mai mult un
exercifliu academic, færæ vreun impact asupra diplomafliei puterilor de ocupaflie în privinfla
viitorului Germaniei. Oprindu°se la Berlin la întoarcerea sa la Washington, secretarul de stat
Marshall va cere generalului Clay sæ urgenteze mæsurile de punere în practicæ a Bizoniei øi
de creøtere a producfliei industriale.
În disputa sovieto°americanæ privind problema germanæ apærea øi aceea a graniflei ræsæritene
a Germaniei, respectiv a graniflei de vest a Poloniei. Astfel, Byrnes, în discursul de la Stuttgart,
afirma cæ la Potsdam cei Trei mari nu°øi asumaseræ nici un angajament în legæturæ cu granifla
de est a Germaniei. Molotov îi replica, reafirmând caracterul definitiv al frontierei Oder°Neisse.
În aprilie 1947, la sesiunea de la Moscova a Consiliului Miniøtrilor de Externe, Marshall propunea
revizuirea frontierei antebelice polono°germane, astfel încât Polonia sæ fie recompensatæ pentru
teritoriul cedat la ræsærit, pe Linia Curzon. El avea în vedere redistribuiri teritoriale în Prusia
Orientalæ øi în Silezia. În acest demers, va fi sprijinit de E. Bevin. Molotov va respinge ideile
lui Marshall, susflinând cæ frontierele Poloniei fuseseræ stabilite la Ialta øi Potsdam. El evoca
faptul cæ germanii de la est de linia Oder°Neisse (aproximativ 6 milioane) fuseseræ transferafli,
în locul lor instalându°se cetæfleni polonezi, fapt de care Consiliul Miniøtrilor de Externe luase
act într°una dintre sesiunile sale anterioare. Reamintesc în aceastæ privinflæ cæ la Conferinfla
de la Potsdam se consemnase faptul cæ frontiera occidentalæ a Poloniei se afla pe râurile Oder
280 CONSTANTIN VLAD
øi Neisse, urmând ca definitivarea ei sæ aibæ loc prin viitorul tratat de pace cu Germania. Tot
la Potsdam se conveniseræ modalitæfli de transferare în Germania a germanilor din Polonia,
Cehoslovacia øi Ungaria. De aceea, readucerea în discuflie a acestei probleme pærea mai de
grabæ sæ ræspundæ logicii confruntærilor specifice Ræzboiului Rece, færæ sæ constituie un demers
diplomatic cu øanse sæ producæ anumite consecinfle, înaintea unei conferinfle de pace cu
Germania.
Crearea Bizoniei marca o nouæ etapæ în procesul stabilirii configurafliei postbelice a
Germaniei. Acest proces se desfæøura øi în Est. Astfel, încæ din iulie 1945, autoritæflile ruse
creaseræ 12 administraflii centrale germane, însærcinate cu exercitarea controlului economiei
din zona de ocupaflie sovieticæ. În Vest, în ianuarie 1948, autoritæflile de ocupaflie britanice øi
americane, împreunæ cu reprezentanflii landurilor, cædeau de acord asupra unui nou statut al
Bizoniei. Planul prevedea crearea unui parlament bicameral, a unui organ executiv, a unei înalte
curfli, care sæ rezolve diferendele dintre landuri øi administraflia civilæ bizonalæ, precum øi a
unui consiliu economic, având anumite funcflii în domeniul financiar. Parisul protesta împotriva
acestui plan; Londra øi Washingtonul renunflau la inifliativa respectivæ øi se convenea convocarea
unei conferinfle la Londra, cu participarea SUA, Marii Britanii, Franflei, Belgiei, Luxemburgului
øi Olandei, care sæ examineze ansamblul problemelor privind dezvoltarea zonelor de ocupaflie
occidentale. Odatæ cu acestæ mæsuræ, acfliunile diplomatice se vor precipita. Guvernul sovietic
va reacfliona, printr°o declaraflie øi apoi printr°un protest, susflinând cæ, prin convocarea conferinflei
de la Londra pentru discutarea unor probleme aflate în competenfla celor patru puteri, se încælcau
acordurile de la Potsdam; o notæ comunæ anglo°franco°americanæ nega o astfel de interpretare
a respectivelor acorduri. Conferinfla de la Londra se desfæøura în intervalul 23 februarie°1 iunie
1948, cu o întrerupere între 6 martie°20 aprilie. Ca reacflie la convocarea conferinflei, mareøalul
V. D. Sokolovski, reprezentantul URSS în Comisia Interaliatæ de Control, pæræsea acest organism
la 23 martie 1948. Dupæ aceastæ datæ, încetau, practic, sæ funcflioneze organele cvadripartite
privind Germania; continua sæ existe øi sæ acflioneze doar Autoritatea interaliatæ de guvernæmânt
pentru Marele Berlin. Conferinfla de la Londra elabora o serie de acorduri, øi anume: se autoriza
reunirea unei Adunæri Constituante, care urma sæ pregæteascæ instalarea unui guvern central
german; se crea o autoritate internaflionalæ a Ruhrului, Germania dobândind dreptul de a exploata
zæcæmintele din regiune, sub controlul SUA, Marii Britanii, Franflei, Belgiei, Luxemburgului
øi Olandei; se stabileau mæsuri pentru integrarea economicæ øi monetaræ a zonelor de ocupaflie
occidentale; era creat un oficiu militar de securitate, având ca atribuflii controlul demilitarizærii
Germaniei. În timpul lucrærilor Conferinflei de la Londra, era publicatæ Carta de la Frankfurt,
privitoare la crearea unei administraflii guvernamentale civile în zonele occidentale ale
Germaniei. Dupæ ce unele dintre hotærârile aflate în pregætire la Londra deveneau publice, la
12 aprilie 1948 autoritæflile de ocupaflie sovietice întrerupeau toate comunicafliile rutiere øi
feroviare între zonele occidentale ale Berlinului øi zonele de ocupaflie americanæ, britanicæ øi
francezæ. Începea blocada, adicæ prima crizæ a Berlinului. Statele Unite øi Marea Britanie inifliau
un pod aerian, care avea sæ dureze tot timpul crizei, permiflând aprovizionarea Berlinului
Occidental cu bunurile strict necesare. În septembrie, acelaøi an, SUA, Marea Britanie øi Franfla
sesizau Consiliul de Securitate al ONU în legæturæ cu blocada Berlinului; URSS folosea dreptul
sæu de veto, astfel încât Consiliul de Securitate nu putea adopta nici o mæsuræ în problema
datæ. Contacte diplomatice sovieto°americane la Nafliunile Unite permiteau încheierea unui
acord cvadripartit, în baza cæruia blocada Berlinului era ridicatæ la 9 mai 1949.
Între timp, la 20 iunie 1948, în urma mæsurilor convenite la Londra, în zonele de ocupaflie
occidentale era efectuatæ o reformæ monetaræ. La doar douæ zile distanflæ, autoritæflile sovietice
întreprindeau o reformæ similaræ în propria zonæ de ocupaflie; era o dovadæ cæ ambele pærfli se
pregætiseræ de mai mult timp pentru o astfel de mæsuræ, cu implicaflii profunde. Tot în iunie
1948, la inifliativa guvernelor sovietic øi polonez, la Varøovia avea loc o conferinflæ a miniøtrilor
de Externe ai Albaniei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, Poloniei, României, Ungariei
øi URSS. Conferinfla lua poziflie împotriva mæsurilor inifliate de puterile occidentale în ceea
ce priveøte Germania øi se pronunfla pentru înfæptuirea înflelegerilor celor patru mari puteri în
problema germanæ, pentru introducerea controlului cvadripartit în Ruhr, stabilirea unui guvern
democratic provizoriu pentru întreaga Germanie, încheierea unui tratat de pace øi retragerea
trupelor stræine de pe teritoriul german. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1948, ignorând
opoziflia Franflei (care, în octombrie, acelaøi an, decisese integrarea zonei sale de ocupaflie în
Bizonia), Washingtonul øi Londra decideau înapoierea industriei din Germania occidentalæ
foøtilor proprietari. Se constituiau 14 trusturi în domeniile minier øi cel al industriei grele,
conduse de experfli germani øi scoase de sub jurisdicflia autoritæflilor militare de ocupaflie. Un
nou acord privind Germania occidentalæ, de aceastæ datæ anglo°franco°american, încheiat la
Washington în aprilie 1949, crea Înalta Comisie Aliatæ, formatæ din înalfli comisari reprezentând
cele trei puteri, însærcinatæ cu supravegherea demilitarizærii, activitæflii în regiunea Ruhr, plæflilor
în contul reparafliilor de ræzboi, afacerilor stræine, comerflului exterior. Adunarea Constituantæ,
reunitæ în baza hotærârilor Conferinflei de la Londra, care°l alegea drept preøedinte pe Konrad
Adenauer, împreunæ cu reprezentanflii landurilor, convenea asupra textului Constitufliei Republicii
Federale Germania, intratæ în vigoare la 23 mai 1949. Noul stat german, cu capitala la Bonn,
era proclamat la 7 septembrie 1949. O Cartæ adoptatæ în iunie, acelaøi an, de cætre SUA, Marea
Britanie øi Franfla, învestise Înalta Comisie Aliatæ cu exercitarea puterii supreme aliate, în
condifliile proclamærii RFG. Un protest al URSS în legæturæ cu crearea unui guvern separat
pentru Germania occidentalæ era, în condifliile date, un demers diplomatic de rutinæ. La 7
octombrie 1949, o Adunare provizorie a poporului german proclama Republica Democratæ
Germanæ, cu capitala în Berlinul de est. La 10 octombrie, guvernul URSS anunfla dizolvarea
administrafliei militare sovietice în RDG, recunoscându°i totodatæ guvernului est°german
conducrea politicii externe. Pe de altæ parte, în noiembrie 1949, se încheiau „Acordurile de
la Petersberg“ între Înalta Comisie Aliatæ øi guvernul RFG, prin care se hotæra încetarea
demontærii uzinelor de pe teritoriul vest°german în contul reparafliilor, includerea RFG în sistemul
de alianfle vest°european (decizie luatæ în termeni generali), dreptul RFG de a avea o flotæ
comercialæ, de a stabili relaflii comerciale øi consulare cu alte flæri.
Astfel, la puflin peste patru ani de la capitularea necondiflionatæ øi ocupaflia miilitaræ a
Germanei, diplomaflia paøilor mærunfli crea o realitate care modifica substanflial marile decizii
282 CONSTANTIN VLAD
luate la Ialta øi Potsdam. Germania era divizatæ, dar în alt fel decât discutaseræ liderii principalilor
state din Coaliflia Nafliunilor Unite, în inima unui continent fracturat între Est øi Vest. Condiflia
internæ øi cea internaflionalæ a celor douæ state germane genera dinamici diferite, de fapt, opuse
de dezvoltare. Diplomaflia în problema germanæ îøi urma cursul devenind mai diversificatæ øi
încæ mai complexæ. Ea cuprindea acum politica marilor puteri faflæ de RFG øi de RDG, relafliile
acestora cu alte state, precum øi, cu timiditate øi încrâncenæri, raporturile dintre ele.
În anii imediat urmætori, diplomaflia marilor puteri faflæ de cele douæ state germane, mai
precis, diplomaflia celor trei puteri occidentale faflæ de RFG øi diplomaflia sovieticæ faflæ de RDG,
se concentra pe dobândirea de cætre aceste douæ state a deplinei suveranitæfli øi atragerea lor
în sistemele de securitate øi apærare, precum øi în formele de integrare economicæ constituite
în Vest, respectiv, în Est.
Astfel, zonele de ocupaflie occidentale beneficiau de prevederile planului Marshall, ele
participând la constituirea, în aprilie 1948, a Organizafliei Europene de Cooperare Economicæ
(OECE), care administra realizarea planului; dupæ proclamare, RFG prelua acest statut în OECE.
Pe de altæ parte, RDG adera în septembrie 1950 la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER), creat în ianuarie 1949 de cætre Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria
øi URSS. În mai 1950, miniøtrii de Externe american, englez øi francez decideau sæ acorde
RFG o serie de atribuflii în politica economicæ internæ øi în politica externæ, pas întreprins tocmai
în direcflia consolidærii atributelor suverane ale Germaniei occidentale. La 6 iulie 1950, Polonia
øi RDG semnau Tratatul cu privire la frontiera polono°germanæ pe Oder°Neisse; era prima
reglementare juridicæ internaflionalæ postbelicæ — bilateralæ — privind frontierele germane.
În 29 august, acealaøi an, cele trei puteri occidentale aprobau o constituflie a Berlinului
Occidental, alcætuitæ dupæ modelul Constitufliei RFG. Proiectul de constituflie prevæzuse ca
Berlinul ocidental sæ fie cel de°al 12°lea land al RFG, propunere care nu era însæ acceptatæ
de cætre cele trei puteri de ocupaflie; se menflinea astfel o anumitæ ambiguitate în ceea ce priveøte
statutul juridic al pærflii occidentale a Berlinului, care nu avea sæ fie eliminatæ decât odatæ cu
reunificarea Germaniei. În septembrie 1950, o propunere americanæ de integrare a unor forfle
militare vest°germane în sistemul militar occidental cædea datoritæ opozifliei Franflei. În aceeaøi
lunæ însæ, Consiliul Nord°Atlantic aproba, în principiu, participarea RFG la apærarea occidentalæ.
Trei luni mai târziu, în decembrie 1950, acelaøi Consiliu îøi dædea votul pentru un plan privind
integrarea unor brigæzi vest°germane în cadrul forflelor armate ale Alianflei Nord°Atlantice;
Bonnul va cere un statut egal pentru RFG în structurile NATO, cerere neacceptatæ, însæ.
Diplomaflia sovieticæ va încerca sæ previnæ intrarea RFG în institufliile de securitate øi apærare
occidentale øi, odatæ cu aceasta, reînarmarea statului vest°german. Prin note adresate Statelor
Unite, Marii Britanii øi Franflei, guvernul sovietic atrægea atenflia cæ înarmarea RFG contravenea
acordurilor încheiate de aceste flæri cu URSS; aceastæ acfliune inaugura o serie de luæri de poziflie
ale Moscovei în procesul apropierii de øi integrærii RFG în NATO. În ianuarie 1951, Camera
Popularæ (Parlamentul) a RDG adresa Bundestag°ului propunerea privind crearea Consiliului
Constituant pe întreaga Germanie, în vederea reunificærii flærii; propunerea a fost respinsæ. Se
asista, astfel, la o primæ tentativæ diplomaticæ de stabilire a unor contacte directe între cele
douæ state germane. Vor urma altele. Astfel, la 20 septembrie 1950 era încheiat un acord
comercial intergerman, care prevedea cæ schimburile reciproce între cele douæ state germane
se desfæøurau în cadrul aceluiaøi regim vamal, fiind deci exceptate de la taxe vamale. Aceastæ
importantæ reglementare juridicæ pe plan comercial, cu o semnificaflie politico°diplomaticæ
majoræ, avea sæ fie menflinutæ pânæ la reunificarea Germaniei. Pe aceeaøi linie, în septembrie
1952, o delegaflie a Camerei Populare a RDG prezenta la Bonn Bundestagului un plan de
reunificare a Germaniei. Evident, în condifliile date, inifliativa ræmânea færæ urmæri. Însæ, acfliunea
marca un moment important pe plan diplomatic: realizarea unor contacte directe între
parlamentele celor douæ state germane.
Un nou pas în direcflia recunoaøterii atributelor de suveranitate ale RFG era efectuat de
cætre miniøtrii de Externe ai SUA, Marii Britanii øi Franflei la 6 martie 1951, când se acorda
Bonn°ului dreptul de a forma un minister propriu de Externe øi de acredita reprezentanfli
diplomatici oficiali în alte flæri. Pe plan internaflional, începea o miøcare de recunoaøtere øi de
stabilire a relafliilor diplomatice cu statul vest°german, mai întâi de cætre Elveflia, apoi de cætre
India, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia, Brazilia, Chile øi Vatican. La 8 mai 1951,
RFG era admisæ ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei. La 10 februarie 1952,
Bundestagul decidea constituirea unor forfle armate naflionale ale RFG. Câteva zile mai târziu,
guvernul est°german adresa note URSS, Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei, prin care
propunea acfliuni urgente de încheiere a unui tratat de pace cu o Germanie reunificatæ. Primitæ
favorabil la Moscova, inifliativa Berlinului de est nu era acceptatæ de cætre statele occidentale;
ea marca însæ un moment diplomatic când RDG, ca stat, se adresa direct, într°o problemæ care
privea Germania, nu numai Moscovei, ci øi Washingtonului, Londrei øi Parisului. Acest moment
preceda o serie de acfliuni diplomatice ale celor patru mari puteri cu privire la Germania. Astfel,
la 10 martie 1952, prin note adresate SUA, Marii Britanii øi Franflei, URSS propunea organizarea
unor negocieri pentru încheierea unui tratat de pace cu Germania, care sæ cuprindæ recunoaøterea
frontierei Oder°Neisse, recunoaøterea dreptului Germaniei de a°øi constitui forfle de apærare,
færæ însæ a adera la Alianfla Nord°Atlanticæ. Cele trei puteri occidentale îøi arætau
disponibilitatea de a negocia un tratat de pace în urmætoarele condiflii: organizarea de alegeri
în Germania, sub supravegherea ONU; constituirea unor forfle armate germane doar sub un
control internaflional (în aceastæ privinflæ, se evidenfliau din nou aprehensiunile franceze faflæ
de orice reînarmare a Germaniei); posibilitatea Germaniei reunificate de a participa la alianflele
militare occidentale; convenirea unor reglementæri finale în ceea ce priveøte graniflele.
Demersurile diplomatice urmætoare se concentrau asupra alegerilor ce trebuiau organizate în
Germania. URSS propunea ca acestea sæ se desfæøoare nu sub supravegherea ONU, ci a celor
patru mari puteri; Washingtonul, Londra øi Parisul ræspundeau cæ puteau avea în vedere
supravegherea alegerilor de cætre o comisie internaflionalæ imparflialæ. Moscova revenea,
propunând ca negocierile sæ cuprindæ întregul ansamblu de probleme privind tratatul de pace
øi reunificarea Germaniei; puterile occidentale insistau ca, mai întâi, sæ se convinæ asupra
problemei alegerilor. Aceste schimburi de note diplomatice se întindeau pânæ în septembrie
284 CONSTANTIN VLAD
1952; era vorba de o reprizæ în „dialogul surzilor“, care nu aducea nimic nou nici în problema
germanæ, nici în relafliile dintre cele patru mari puteri.
În fapt, se aplicaseræ deja ori se aplicau noi mæsuri în legæturæ cu Germania. Astfel, la 24
octombrie 1951, Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla proclamau oficial încetarea stærii de
ræzboi cu Germania. Iar la 26 mai 1952 se încheiau Tratatele de la Bonn, între SUA, Marea
Britanie øi Franfla, pe de o parte, øi R.F. Germania, pe de altæ parte. Prin aceste documente, se
exprima hotærârea de a abroga statutul de ocupaflie a RFG de cætre cele trei puteri, de desfiinflare
a Înaltei Comisii Aliate øi a institufliei înalflilor comisari øi de încetare a statutului de forfle de
ocupaflie al forflelor armate aliate. Înfæptuirea unor astfel de mæsuri urma sæ aøeze raporturile
dintre cele trei puteri occidentale øi autoritæflile vest°germane pe baze diplomatice normale, ceea
ce presupunea deschiderea de reprezentanfle diplomatice americanæ, englezæ, respectiv, francezæ,
øi acreditarea de ambasadori ai statelor respective la Bonn. Statele Unite, Marea Britanie øi
Franfla îøi pæstrau dreptul de a menfline forfle militare în RFG øi de a întreprinde mæsurile pe
care le°ar fi socotit necesare pentru a înlætura pericolele interne sau externe la adresa securitæflii
statului vest°german. Prin Tratatele de la Bonn (numite uneori un „contract de pace“, termen
færæ acoperire în prevederile dreptului internaflional) RFG prelua controlul asupra vieflii sale
interne øi externe øi dobândea un statut egal în raporturile sale cu statele membre ale Alianflei
Nord°Atlantice. Desigur, suveranitatea recunoscutæ RFG era incompletæ: cele trei puteri
occidentale îøi pæstrau prerogativele (deci, îøi asumau responsabiitatea) asigurærii securitæflii
statului vest°german. Cu alte cuvinte, funcfliile apærærii „împotriva pericolelor interne øi externe“,
esenfliale pentru securitatea unui stat, încæ nu reveneau RFG, ci celor trei puteri, care nu mai
pæstrau integral vechiul statut de puteri de ocupaflie, dar nici nu deveneau, contractual vorbind,
adicæ din punct de vedere juridic, puteri aliate. Acordarea acestei componente a suveranitæflii
cætre RFG va fi strâns legatæ de aranjamentele integrærii sale în sistemul de securitate øi apærare
occidental; în mod concret, de intrarea R.F. Germania în Organizaflia Tratatului de la Bruxelles
(Uniunea Europei Occidentale) øi în Comunitatea Defensivæ Europeanæ (CDE). Dupæ
respingerea CDE de cætre parlamentul francez (30 august 1954) acestui obiectiv îi va ræspunde
admiterea RFG în Alianfla Nord°Atlanticæ. Chiar a doua zi, pe 31 august 1954, secretarul de
stat J. F. Dulles declara cæ situaflia creatæ prin decizia legislativului de la Paris nu modifica
poziflia de bazæ a SUA, care presupunea o contribuflie substanflialæ a RFG la apærarea Europei
prin integrarea ei în structuri supranaflionale, singura garanflie de prevenire a ræzboiului între
nafliuni care au fost angajate în repetate conflicte militare. El va avea convorbiri la Bonn øi
Londra asupra cæilor de asociere a RFG „în deplinæ suveranitate la sistemul de securitate
occidental“. La rândul sæu, Anthony Eden, øeful Foreign Office°ului, examina acelaøi subiect
cu omologii sæi din Belgia, Italia øi Franfla, precum øi la Bonn. Pregætitæ în acest fel, o conferinflæ
a miniøtrilor de Externe ai Belgiei, Canadei, Franflei, RFG, Italiei, Luxemburgului, Marii Britanii,
Olandei øi Statelor Unite avea loc la Londra între 28 septembrie°3 octombrie 1954. Conferinfla
decidea intrarea RFG øi Italiei în Organizaflia Tratatului de la Bruxelles øi admiterea Germaniei
occidentale în Alianfla Nord°Atlanticæ, cæreia urma sæ°i furnizeze 12 divizii øi 1 000 avioane,
afectate în întregime comandamentului interaliat integrat. Conferinfla lua notæ de declaraflia
RFG cæ aceasta va promova o politicæ externæ bazatæ pe Carta ONU. Consensul întrunit la
Londra fusese facilitat de cætre angajamentul Marii Britanii (luat la solicitarea Franflei) de a
menfline pe continent forfle militare echivalente cu cele pe care le avea la data respectivæ, precum
øi de acela al Bonnului de a nu fabrica pe teritoriul sæu arme de distrugere în masæ (70, 1993,
p. 167). Conferinfla de la Londra pregætea proiecte de documente în problmele menflionate mai
sus. Acestea erau transformate în urmætoarele acorduri juridice la Conferinfla Miniøtrilor de
Externe ai statelor occidentale, întrunitæ la Paris între 19°23 octombrie 1954: 1. Acordul între
RFG, pe de o parte, øi Statele Unite, Franfla øi Marea Britanie, pe de altæ parte, privind încheierea
regimului de ocupaflie în RFG, restaurarea suveranitæflii acesteia øi raporturile dintre pærfli în
noile condiflii; 2. Acordul între statele membre ale Uniunii Europei Occidentale privind intrarea
Italiei øi a RFG în aceastæ organizaflie; 3. Acordul între cele 14 state membre ale Alianflei
Nord°Atlantice privind admiterea RFG în NATO. Totodatæ, între Franfla øi RFG erau
reglementate problemele privind statutul regiunii Saar. Câteva zile dupæ reuniunea de la Paris,
cu prilejul vizitei la Washington a cancelarului Konrad Adenauer, era semnat un tratat de
prietenie, comerfl øi navigaflie între SUA øi RFG. În urma ratificærii Tratatelor de la Paris, la
5 mai 1955 înceta în termeni practici regimul de ocupaflie în Germania occidentalæ, iar la 9
mai, acelaøi an, RFG devenea membræ a Alianflei Nord°Atlantice.
În anii când R.F. Germania se îndrepta spre redobândirea suveranitæflii, relafliile Est°Vest,
tot mai încordate ca stare generalæ, stagnau pe plan diplomatic. Aceastæ stagnare nu era depæøitæ
prin dispariflia lui Stalin (martie 1953). În cercurile cele mai înalte ale puterii de la Moscova,
atitudinea faflæ de Germania øi problema germanæ genera unul dintre primele dezacorduri.
Atotputernicul øef al serviciilor secrete, L. Beria, era în favoarea reunificærii Germaniei, ceea
ce, în condifliile date, ar fi însemnat, în mod cert, pierderea pozifliilor sovietice în partea de
est a Germaniei; va fi înlæturat øi executat. Gheorghi Malenkov, premierul desemnat dupæ
moartea lui Stalin, avea sæ susflinæ un punct de vedere asemænætor cu cel al lui Beria; era înlocuit
din funcflia de prim°ministru pentru… lipsæ de experienflæ! Revolta de la Berlin, îndreptatæ
împotriva ocupafliei stræine øi a regimului est°german, era înæbuøitæ færæ dificultate de trupele
ruseøti, punând capæt pentru mult timp oricæror potenfliale deschideri ale Kremlinului în problema
germanæ. În aceste condiflii, firavele semne de destindere de dupæ martie 1953, care cuprindeau
øi unele inifliative privind problema germanæ, nu se îndepærtau însæ de linia sovieticæ tradiflionalæ
în aceastæ problemæ. Astfel, la 15 august 1953, URSS propunea SUA, Marii Britanii øi Franflei
convocarea unei conferinfle de pace cu Germania, la care urmau sæ participe øi reprezentanflii
celor douæ state germane, sarcina constituirii unui guvern german provizoriu revenind
parlamentelor din RFG øi RDG.
În ceea ce priveøte puterile occidentale, cu prilejul Conferinflei de la Berlin a Miniøtrilor
de Externe ai celor patru puteri (25 ianuarie°18 februarie 1954), Eden propunea un plan pentru
unificarea Germaniei în mai multe etape: alegeri libere, care sæ ducæ la constituirea unei adunæri
naflionale, elaborarea unei constituflii øi pregætirea tratatelor de pace, acestea urmând a fi încheiate
dupæ crearea unui guvern pentru întreaga Germanie. În cadrul aceleiaøi conferinfle, Molotov
propunea un plan sovietic de tratat de pace, care prevedea restabilirea unitæflii germane, retragerea
286 CONSTANTIN VLAD
trupelor stræine, funcflionarea liberæ a partidelor democratice, dar interzicerea celor antidemo-
cratice, neutralitatea Germaniei, aceasta urmând sæ nu adere la grupæri îndreptate împotriva
puterilor aliate. Erau, în fapt, øi de o parte øi de alta, demersuri diplomatice de rutinæ, destinate
mai ales opiniei publice.
La 25 martie 1954, URSS hotæra sæ stabileascæ raporturi cu R.D. Germanæ ca stat suveran,
RDG dobândind capacitatea de a°øi eabora øi înfæptui propria politicæ internæ øi externæ. Uniunea
Sovieticæ îøi menflinea funcfliile legate de asigurarea securitæflii, dar înceta supravegherea
organelor de stat ale RDG. Asemenea mæsuri semnificau un prim pas în direcflia recunoaøterii
de cætre URSS a suveranitæflii statului est°german.
Reacflionând la acordurile de la Paris privind RFG chiar în ziua când acestea erau adoptate
(23 octombrie 1954), guvernul sovietic propunea o întâlnire a miniøtrilor de Externe ai celor
patru puteri, care sæ ia mæsuri pentru restaurarea unitæflii Germaniei, retragerea trupelor stræine
øi convocarea unei conferinfle generale pentru crearea unui sistem de securitate colectivæ în
Europa. Diplomaflia sovieticæ instrumenta aceatæ idee printr°o inifliativæ unilateralæ: la 13
noiembrie 1954, tuturor statelor europene cu care URSS avea relaflii diplomatice, precum øi
SUA øi R.P. Chineze, le era adresatæ invitaflia de a participa la o conferinflæ privind organizarea
securitæflii pe continent, care sæ aibæ loc la Paris ori Moscova, începând cu 29 noiembrie 1954.
Faptul cæ, în textul invitafliei, erau condamnate acordurile de la Londra øi Paris privind Germania
nu læsa nici o îndoialæ asupra orientærii pe care Moscova dorea sæ o dea conferinflei propuse.
Washingtonul, Londra øi Parisul aveau sæ condiflioneze o conferinflæ a miniøtrilor de Externe
ai celor patru puteri de urmætoarele: 1. semnarea tratatului de stat cu Austria; 2. clarificarea
pozifliei sovietice în ceea ce priveøte desfæøurarea unor alegeri libere în întreaga Germanie øi
3. examinarea pe canale diplomatice a oricæror probleme de interes reciproc pentru cele patru
puteri, în primul rând a celor legate de securitatea europeanæ. Asemenea acfliuni ar fi putut
duce, în opinia puterilor occidentale, la o conferinflæ a miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri
urmatæ, eventual, de o conferinflæ lærgitæ a statelor europene øi a altor state interesate. Acest
ræspuns era înaintat Moscovei la 29 noiembrie 1954. Înainte de aceastæ datæ, Elveflia declina
invitaflia, motivând cæ aceasta nu era compatibilæ cu statutul sæu de neutralitate. Alte state —
de exemplu, Finlanda, Iugoslavia, Austria — condiflionau într°un fel sau altul participarea lor
la reuniunea propusæ. În aceste condiflii, conferinfla internaflionalæ organizatæ în capitala sovieticæ
între 29 noiembrie°2 decembrie 1954 avea drept participante Albania, Bulgaria, Cehoslovacia,
R.D. Germanæ, Polonia, România, Ungaria øi URSS; cu statut de observator, era prezent un
reprezentant al R.P. Chineze. Într°o declaraflie adoptatæ de conferinflæ, statele participante denun-
flau ceea ce numeau pericolul militarizærii RFG øi participarea acesteia la Alianfla Nord°Atlan-
ticæ øi UEO. Potrivit aceleiaøi declaraflii, rezolvarea problemei germane presupunea renunflarea
la planurile de militarizare a RFG øi de atragere a statului vest°german în alianfle militare,
organizarea de alegeri libere în 1955 øi crearea unui guvern al întregii Germanii, cu care sæ
fie încheiat ulterior un tratat de pace. Declaraflia menfliona cæ, în cazul ratificærii acordurilor
de la Paris, statele participante intenflionau sæ ia mæsurile pe care le considerau necesare în
domeniul militar; era preludiul constituirii blocului militaro°politic estic, ceea ce se va concretiza
la 14 mai 1955, la Varøovia.
La 25 ianuarie 1955, URSS declara încetarea stærii de ræzboi cu Germania. Dupæ admiterea
R.F. Germania în NATO, la 7 iunie 1955 Moscova propunea Bonnului stabilirea de relaflii
diplomatice între URSS øi RFG øi transmitea cancelarului Konrad Adenauer invitaflia de a vizita
Uniunea Sovieticæ. Vizita era perfectatæ pentru perioada 9°13 septembrie 1955. Înainte de
efectuarea ei, reuniunea la nivel înalt a SUA, URSS, Marii Britanii øi Franflei, desfæøuratæ la
Geneva între 18°23 iulie 1955, examina, între altele, øi problema germanæ. Øefii guvernelor
celor patru puteri conveneau cæ securitatea europeanæ øi reunificarea Germaniei erau strâns
legate între ele, cæ reunificarea Germaniei prin alegeri libere trebuia sæ se facæ atât în conformitate
cu interesele germane, cât øi cu cerinflele securitæflii europene. Asemenea poziflii erau înscrise
în directivele date de øefii guvernelor miniøtrilor lor de Externe, ce urmau a se întâlni ulterior.
Principalul rezultat al convorbirilor lui Adenauer cu liderii sovietici era decizia de stabilire a
relafliilor diplomatice între URSS øi RFG. La încheirea vizitei, pe 14 septembrie, cancelarul
vest°german anunfla într°o conferinflæ de presæ cæ a adresat o scrisoare premierului sovietic în
care aræta urmætoarele: 1. stabilirea relafliilor diplomatice între cele douæ flæri nu modifica punctul
de vedere al guvernului federal potrivit cæruia soluflionarea problemei frontierelor germane
trebuie sæ se facæ la conferinfla de pace øi 2. guvernul federal era singurul guvern legal al
Germaniei. Pe 15 septembrie, guvernul sovietic preciza cæ el consideræ frontierele Germaniei
ca definitive, iar RFG ca o parte a Germaniei, cealaltæ parte fiind reprezentatæ de R.D. Germanæ.
Urma peste câteva zile, vizita la Moscova a unei delegaflii est°germane la nivel înalt, în timpul
cæreia (la 20 septembrie) era semnat Tratatul de prietenie øi cooperare mutualæ între URSS øi
RDG. Tratatul recunoøtea suveranitatea R.D. Germane, trecea autoritæflilor din Berlinul de est
controlul asupra traficului prin teritoriul est°german între RFG øi Berlin. Era, totodatæ, desfiinflatæ
funcflia de înalt comisar sovietic pentru RDG. Potrivit Tratatului, forflele armate sovietice urmau
sæ continue sæ staflioneze pe teritoriul statului est°german, în conformitate cu acordurile
internaflionale øi cu aprobarea guvernului RDG.
Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri (27 octombrie°16 noiembrie 1955),
flinutæ la Geneva, discuta, în baza directivelor øefilor de guvern, øi probleme privind Germania,
securitatea europeanæ øi unificarea Germaniei. URSS propunea încheierea unui tratat general
de securitate colectivæ, cu participarea statelor europene øi a SUA, dizolvarea NATO, UEO
øi a Tratatului de la Varøovia, precum øi crearea unui Consiliu pe întreaga Germanie, format
din reprezentanfli ai RFG øi ai RDG. Puterile occidentale propuneau încheierea unui pact de
garanflii speciale pe continent øi reunificarea Germaniei pe baza alegerilor libere. Erau poziflii
care se vor relua de°a lungul anilor, cu variaflii nesemnificative, conjuncturale. Conferinfla
Miniøtrilor de Externe se încheia færæ rezultate concrete.
La 9 decembrie 1955, guvernul RFG anunfla cæ va rupe relafliile diplomatice cu orice flaræ
care recunoaøte RDG øi cæ nu va stabili asemenea relaflii cu statele est øi central°europene, cu
excepflia URSS; era, astfel, proclamatæ „doctrina Hallstein“, dupæ numele oficialului din
288 CONSTANTIN VLAD
Ministerul de Externe de la Bonn, care inifliase mæsura respectivæ. Pe de altæ parte, la 28 ianuarie
1956, R.D. Germanæ adera la Organizaflia Tratatului de la Varøovia.
Astfel, la sfârøitul primului deceniu al Ræzboiului Rece, germanii îøi redobândeau
suveranitatea, dar o fæceau nu în cadrul unui stat unitar, ci în douæ state, diferite prin natura
orânduirii politice øi economice øi opuse prin apartenefla lor la cele douæ blocuri militare, care
întruchipau în modul cel mai direct confruntarea Est°Vest. Problema germanæ avea, în
consecinflæ, sæ ræmânæ în centrul acestei confruntæri, timp de decenii. Deøi se vorbise øi avea
sæ se vorbeascæ mult, în continuare, despre reunificarea Germaniei, în condifliile date, nici una
din pærfli nu era pregætitæ pentru aceastæ reunificare. Avea s°o recunoascæ unui diplomat francez
în 1955 mareøalul sovietic Gheorghi Jukov, cu francheflea militarului: „Voi avefli germanii voøtri
øi noi îi avem pe ai noøtri. Nu e oare aceasta cea mai bunæ soluflie?“ (apud 69, 1993, p. 63).
6) Doctrina Truman
Alæturi de statele din centrul øi sud°estul Europei øi de Germania, confruntarea Est°Vest

pe continent cunoøtea øi câteva cazuri „punctuale“: Norvegia, Turcia øi Grecia. Ea rezulta, în
esenflæ, din tendinfla de expansiune sovieticæ în zone în care trupele ruseøti nu ajunseseræ; dar
Moscova considera cæ, dupæ încheierea ræzboiului, raporturile de forfle øi climatul general erau
propice pentru extinderea sferelor sale de influenflæ, care implicau importante atuuri geostrate-
gice. La rândul lor, Marea Britanie øi, tot mai accentuat, Statele Unite aveau interese majore
în zonele amintite, orice schimbare a statutului acestora exercitând un impact direct asupra
situafliei generale în Europa øi în lume. Acesta era fundalul pe care øi în legæturæ cu care asemenea
cazuri concrete, aflate însæ într°o conexiune strânsæ cu balanfla de forfle în ansamblu, prilejuiau
desfæøurarea unei „diplomaflii a confruntærii“.
Înaintea acestor „puncte fierbinfli“ (Norvegia, Turcia, Grecia) era însæ Iranul. Aici,
confruntarea ieøea direct din ræzboi, era, într°un fel, o prelungire a acestuia. Din motive de
securitate, în 1941, Marea Britanie øi URSS, în înflelegere, ocupau Iranul. În ianuarie 1942,
se încheia un acord între autoritæflile de la Teheran øi cele douæ puteri potrivit cæruia trupele
engleze øi cele ruseøti urmau sæ fie retrase în termen de øase luni dupæ terminarea ræzboiului.
Angajamentul consemnat de acord era reînnoit în 1943 de cætre Stalin, Churchill øi Roosevelt
la prima lor conferinflæ (Teheran, 1943), øi se referea atât la trupele sovietice øi engleze, cât
øi la cele americane, ultimele introduse în Iran în 1942, cu scopul de a proteja cæile prin care
ajutoarele aliate erau trimise în URSS. Moscova, însæ, avea intenfliile øi planurile sale în legæturæ
cu Iranul. Unele, minimale, preponderent economice, priveau Azerbaidjanul iranian, situat în
vecinætatea celui sovietic øi la sud de Marea Caspicæ, zonæ foarte bogatæ în petrol. Altele, mult
mai ambiflioase, aveau în vedere Iranul mai ales sub aspect geostrategic: includerea acestei
flæri într°o sferæ de influenflæ sovieticæ ar fi asigurat accesul URSS la Oceanul Indian. În aceste
scopuri, Moscova va folosi partidul de stânga Tudeh pentru a dobândi poziflii la Teheran øi
va stimula miøcærile separatiste azere øi kurde în nordul Iranului. Interesele ruseøti se ciocneau
însæ direct cu interesele Marii Britanii, ca øi cu cele americane. Compania Anglo°Iranian era
principala societate care se ocupa de extracflia, prelucrarea øi valorificarea flifleiului. În septembrie
1944, aceasta încheia un acord cu firma americanæ Standard Oil urmærind prospectarea øi
exploatarea în comun a noi zæcæminte de hidrocarburi. URSS va cere øi ea autoritæflilor iraniene
constituirea unei companii mixte sovieto°iraniene pentru explorarea øi, ulterior, exploatarea
rezervelor de petrol din zonele de nord ale flærii. La îndemnul companiilor occidentale, interesate
sæ°øi pæstreze monopoul asupra petrolului iranian, Teheranul respingea propunerea rusæ. În
aceste condiflii, la Ialta Stalin refuza sæ accepte o propunere fæcutæ de Eden privind reafirmarea
angajamentului privind retragerea trupelor ruse, engleze øi americane din Iran. La 19 mai 1945,
Iranul cerea retragerea anticipatæ a tuturor trupelor stræine de pe teritoriul sæu. Urma Conferinfla
de la Potsdam, care aducea doar un progres parflial în problema datæ; anume, Stalin fæcea o
concesie, acceptând retragerea trupelor ruse din capitala Teheran, întreaga problema a prezenflei
trupelor stræine fiind trecutæ în seama Consiliului Miniøtrilor de Externe. Reunit la Londra în
septembrie 1945, Consiliul convenea ca retragerea trupelor sæ aibæ loc pânæ cel mai târziu la
2 martie 1946. Înainte de acest termen însæ, în noiembrie 1945 izbucnea o revoltæ în
Azerbaidjanul iranian. Forflele armate trimise de Teheran sæ restabileascæ ordinea erau înpiedicate
de trupele ruse sæ intre în zona cuprinsæ de revoltæ. Iranul sesiza cele trei puteri: SUA, URSS
øi Marea Britanie, de situaflia creatæ. O încercare de mediere a Washingtonului øi Londrei eøua,
ca urmare a opozifliei sovietice. Atunci, Iranul sesiza Consiliul de Securitate al ONU, care se
întrunea însæ abia în ianuarie 1946, când adopta o rezoluflie chemând la negocieri între URSS
øi Iran. Între timp, la 24 noiembrie 1945, SUA cereau URSS øi Marii Britanii sæ°øi evacueze
militarii din Iran pânæ la 1 ianuarie 1946, trupele americane din Iran pregætindu°se în mod
deschis sæ intervinæ în crizæ, de partea Teheran°ului. În negocierile purtate la Moscova pe 19
februarie 1946, partea sovieticæ va condifliona retragerea trupelor sale din zona centralæ a Iranului
de acordarea de cætre Teheran a autonomiei Azerbaidjanului øi de realizarea companiei mixte
ruso°iranianæ în domeniul petrolier. Trupele britanice øi cele americane pæræseau Iranul în
termenul stabilit, adicæ la 2 martie 1946. Dupæ ce, la 21 februarie 1946, Moscova anunfla cæ
intenflioneazæ sæ°øi menflinæ trupele în Iran øi dincolo de termenul convenit în comun, la 6 martie
acelaøi an Departamentul de stat american remitea o notæ guvernului sovietic, cerând retragerea
trupelor ruse din Iran în cel mai scurt timp. La 9 martie însæ, unitæfli militare sovietice se îndreptau
spre Teheran. Iranul sesiza din nou Consiliul de Securitate. URSS va cere amânarea examinærii
plângerii Iranului; nereuøind sæ obflinæ acest lucru, reprezentantul sovietic în Consiliu, A. A.
Gromîko, pæræsea lucrærile acestuia. Moscova încerca sæ obflinæ un rægaz, exercitând între timp
presiuni asupra Teheranului pentru constituirea companiei mixte, în care partea sovieticæ urma
sæ deflinæ 51% din acfliuni. La 5 aprilie, Teheranul anunfla încheierea unui acord cu Moscova
prevæzând retragerea trupelor sovietice pânæ în mai 1946 øi constituirea unei companii petroliere
mixte ruso°iraniene. Trupele ruse pæræseau Iranul pânæ pe 4 mai; acordul privind constituirea
companiei mixte nu era însæ aprobat de parlamentul iranian, proiectul cæzând astfel cu totul.
Existând ameninflarea unei intervenflii anglo°americane de partea Iranului, URSS era nevoitæ
sæ accepte situaflia. Trupele iraniene lichidau rapid miøcærile separatiste din nordul flærii, iar
290 CONSTANTIN VLAD
la 6 octombrie 1946 era încheiat un acord între SUA øi Iran în baza cæruia o misiune militaræ
americanæ urma sæ acorde asistenflæ armatei iraniene. Astfel, „cazul“ Iranului se încheia prin
retragerea URSS. Era prima confruntare între Moscova øi puterile occidentale, în care diplomaflia
bazatæ pe forflæ (fiecare pas înapoi era fæcut de Uniunea Sovieticæ sub presiunea unei posibile
intervenflii armate anglo°americane) reuøea sæ îngrædeascæ tendinflele expansioniste sovietice.
Lecflia învæflatæ de Occident va fi instructivæ în abordarea punctelor de confruntare din Europa,
iar pentru SUA øi în adoptarea liniei ce avea sæ devinæ Doctrina Truman.
În ultima parte a anului 1944 øi în prima parte a celui urmætor aveau loc negocieri
sovieto°norvegiene privind statutul arhipelagului Spitzberg. Se ajungea la o înflelegere privind
necesitatea apærærii în comun a arhipelagului; pærflile conveneau, totodatæ, sæ consulte guvernele
interesate pentru revizuirea tratatului din 1920, prin care arhipelagul Spitzberg era atribuit
Norvegiei. Fæcând aceastæ tentativæ, diplomaflia sovieticæ era în contradicflie cu dreptul
internaflional. Într°adevær, se încerca modificarea statutului unui teritoriu, stabilit printr°un acord
internaflional multilateral, printr°un alt acord, internaflional øi el, desigur, dar bilateral. În mod
concret, tratatul din 1920 fusese semnat de Marea Britanie, Danemarca, Franfla, Italia, Japonia,
Norvegia, Olanda, Suedia øi Statele Unite; or, aceste state semnatare ar fi urmat doar sæ fie
consultate. Arhipelagul Spitzberg, situat în plin ocean arctic, la nord de Norvegia, prezenta
un mare interes strategic atât pentru URSS, cât øi pentru puterile occidentale. Moscova anunfla
negocierile øi înflelegerea la care se ajunsese abia la 14 ianuarie 1947. Într°o luare de poziflie
promptæ, Departamentul de Stat american declara la 15 ianuarie, acelaøi an, cæ URSS øi Norvegia
nu puteau modifica tratatul de la Paris, færæ acordul SUA, stat semnatar al respectivului tratat,
acord pe care Washingtonul refuza sæ°l dea. Marea Britanie adopta aceeaøi atitudine. Astfel,
iniflitiva diplomaticæ a Moscovei era blocatæ. Ea nu avea sæ ræmânæ færæ urmæri, care erau însæ
altele decât cele dorite de URSS. Anume, când, în februarie 1948, guvernul sovietic propunea
Norvegiei încheierea unui pact de neagresiune, Oslo spunea nu; iar Norvegia, care fusese o
flaræ neutræ în timpul Primului Ræzboi Mondial øi în perioada interbelicæ, avea sæ fie printre
statele semnatare ale Tratatului de la Washington, devenind astfel membræ fondatoare a Alianflei
Nord°Atlantice. Tot atunci, o altæ flaræ nordicæ, Danemarca, opta pentru apartenenfla la NATO.
Se limita astfel orientarea nordului european spre neutralitate (Finlanda, Suedia), ceea ce, færæ
îndoalæ, era øi rezultatul presiunilor exercitate de cætre URSS asupra zonei.
Confruntarea privind Turcia urma sæ aibæ un impact substanflial asupra relafliilor Est°Vest,
prin Est înflelegând în acest caz mai ales URSS. Alæturi de situaflia din Grecia, ea se va afla
nemijlocit la originea Doctrinei Truman. „Criza turcæ avea sæ joace în istoria Ræzboiului Rece
un rol care depæøeøte cu mult, oricare ar fi importanfla ei, miza sa imediatæ. Împreunæ cu ræzboiul
civil grec…ea este, într°adevær, în mod direct, la originea Doctrinei Truman, care a constituit
primul pas al angajamentelor americane în Europa øi, deci, al Alianflei Atlantice“ (69, 1992,
p. 46). Raporturile ruso°turce se bazau de decenii pe tratatul de neagresiune, arbitraj øi bunæ
vecinætate, încheiat în 1925 la Odessa. Aranjamentele internaflionale privind Strâmtorile, zonæ
de importanflæ strategicæ majoræ atât pentru Turcia, cât øi pentru URSS, ræspundeau intereselor
celor douæ flæri. Conferinfla de la Montreux (1936) reconfirmase suveranitatea Turciei asupra
Strâmtorilor, punând asigurarea securitæflii acestora în sarcina Ankarei. În ceea ce o priveøte,

Uniunea Sovieticæ beneficia de regimul circulafliei prin Strâmtori, care°i permitea, ca flaræ
riveranæ, trecerea nestingheritæ a flotei sale militare. În timpul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial,
Turcia ræmæsese neutræ, în ciuda eforturilor fæcute, pe de o parte, de Germania øi, pe de altæ
parte, de Puterile Aliate, mai ales de Marea Britanie, în vederea atragerii sale în conflict. În
timpul „Conferinflei Tolstoi“ (octombrie 1944), Stalin enunflase pentru prima oaræ ideea
schimbærii regimului Strâmtorilor. Churchill, nemulflumit de poziflia de expectativæ a Ankarei
în problema intrærii în ræzboi de partea Aliaflilor, îøi dæduse, în principiu, acordul. Întâlnirea
la nivel înalt de la Ialta se pronunfla pentru revizuirea Convenfliei de la Montreux, mæsuræ pentru
care guvernul turc îøi exprima acordul, întrucât valabilitatea acesteia expira la 20 iulie 1946.
Într°o miøcare surprinzætoare, la 19 martie 1945, URSS denunfla pactul sovieto°turc din 1925,
socotindu°l perimat. În iunie acelaøi an, Moscova se adresa Ankarei, solicitând acordul acesteia
pentru începerea demersurilor în vederea încheierii unei noi convenflii asupra Strâmtorilor. La
7 august acelaøi an, URSS îøi preciza pozifliile în aceastæ privinflæ, propunând Turciei o apærare
comunæ ruso°turcæ a Strâmtorilor, ceea ce presupunea o prezenflæ militaræ sovieticæ perma-
nentæ în zonæ. Totodatæ, Moscova cerea retrocedarea vilaietelor (departamentelor) Kars, Ardahan
øi Artwin din Transcaucazia, pe care Rusia le obflinuse în urma ræzboiului din 1877°1878 prin
hotærârile Congresului de la Berlin (1878), dar le pierduse prin pacea de la Brest°Litovsk (1918).
În contactele cu statele occidentale, inclusiv la Conferinfla de la Potsdam, URSS va insista
pentru obflinerea unei baze militare în Dardanele, motivând cæ Turcia era prea slabæ din punct
de vedere militar pentru a proteja Strâmtorile, ceea ce ar fi fost de naturæ sæ afecteze interesele
sovietice de securitate. Statele Unite propuneau libertatea completæ a cæilor martime interioare
(gen intrarea în Marea Neagræ), ceea ce URSS nu accepta. Într°o notæ înaintatæ Moscovei la
2 noiembrie 1945, Washingtonul propunea ca navele de ræzboi ale statelor neriverane la Marea
Neagræ sæ nu poatæ trece prin Strâmori færæ acordul prealabil al statelor riverane sau al Nafliunilor
Unite. În timp ce demersurile diplomatice stagnau, în relafliile sovieto°turce se acumulau tensiuni.
Aveau loc miøcæri de trupe ruse de°a lungul frontierei dintre cele douæ flæri, iar Turcia declara
cæ este gata sæ°øi apere teritoriul naflional prin forfla armelor. Diplomaflia sovieticæ reintra în
scenæ la 7 august 1946, când Moscova adresa Ankarei o notæ — trimisæ în copii Washingtonului
øi Londrei — prin care solicita ca regimul Strâmtorilor sæ fie de aøa manieræ modificat încât
apærarea Bosforului øi Dardanelelor sæ revinæ în comun URSS øi Turciei, astfel încât sæ se
previnæ utilizarea cæii de acces cætre Marea Neagræ, împotriva intereselor statelor riverane.
Era momentul când Statele Unite aveau sæ intervinæ direct în disputæ. Astfel, la 19 august,
Departamentul de Stat declara cæ Turcia trebuie sæ ræmânæ în continuare principalul responsabil
pentru apærarea Strâmtorilor. Luarea de poziflie americanæ susflinea cæ, dacæ Strâmtorile ar deveni
obiectul unui atac sau ameninflærii cu un atac din partea unui stat agresor, situaflia care ar rezulta
de aici ar constitui o ameninflare la adresa securitæflii internaflionale, intrând prin aceasta în
atribufliile Consiliului de Securitate al ONU. Statele Unite însofleau acest demers diplomatic
de acfliuni pe plan militar, deplasând douæ portavioane øi un numær de alte nave de luptæ în
largul coastelor turceøti. În discufliile de la Casa Albæ care pregæteau aceste mæsuri, subsecretarul
292 CONSTANTIN VLAD
de stat Dean Acheson — adept al unei atitudini ferme faflæ de Moscova în problema datæ —
remarca în fafla lui Truman cæ, în cazul când Rusia nu va da înapoi, exista riscul unui conflict
armat. Preøedintele american îi ræspundea: „Nu este necesar sæ se aøtepte cinci sau zece ani
pentru a stabili dacæ ruøii erau hotærâfli sæ cucereascæ lumea“ (apud 69, 1992, p. 45). URSS
însæ nu va da înapoi, situaflia ræmânând indecisæ. Abia dupæ dispariflia lui Stalin, în mod concret
la 30 mai 1953, guvernul sovietic informa guvernul de la Ankara cæ nu avea pretenflii teritoriale
faflæ de Turcia øi considera cæ interesele de securitate ale URSS în Marea Neagræ erau satisfæcute
prin aranjamentele existente în ceea ce priveøte Regimul Strâmtorilor. Între timp însæ, Turcia
beneficia din 1947 de sprijin financiar american direct øi de prevederile planului Marshall,
iar în 1952 devenise membræ NATO. Totodatæ, Statele Unite deciseseræ sæ menflinæ, pe o bazæ
permanentæ, o importantæ flotæ de ræzboi în Mediterana, inclusiv în cea de est.
În primii ani postbelici, Grecia devenea obiect de preocupæri în diplomaflia europeanæ øi
mondialæ în urma unor grave probleme interne. Ea træia drama unui îndelungat ræzboi civil,
desfæøurat în douæ faze. Prima dintre acestea se næøtea din miøcærile îndreptate împotriva
ocupafliei germane øi, dupæ eliberare, continua în confruntarea dintre forflele de rezistenflæ
antinaziste, de stânga, cu un puternic nucleu comunist, øi regaliøti, ultimii sprijinifli masiv de
cætre trupele britanice. Diplomaflia, anume aceea la nivel înalt, era implicatæ direct în încheierea
acestei prime faze a ræzboiului civil: în urma acordului procentelor, Stalin refuza cel mai
neînsemnat gest de sprijin pentru insurgenflii antimonarhiøti, zdrobifli în scurt timp de cætre
forflele engleze.
Cea de a doua fazæ se declanøa în decembrie 1945 øi se încheia abia în octombrie 1949.
Protagoniøtii erau în mare mæsuræ aceeaøi, cu menfliunea cæ, de aceastæ datæ, rebelii se bucurau
de sprijinul regimurilor comuniste din mai multe flæri vecine: Iugoslavia, Bulgaria, Albania,
cu acordul tacit al Moscovei. Autoritæflile de la Atena vor sesiza Organizaflia Nafliunilor Unite
asupra încælcærilor repetate ale suveraniæflii statului elen de cætre statele vecine, care sprijineau
forflele insurgente. La inifliativa Statelor Unite, Consiliul de Securitate instituia o comisie ONU
de anchetæ pentru Balcani, cu sediul la Salonic. Aceasta, la 24 iunie 1947, prezenta un raport
Consiliului de Securitate în care afirma cæ Iugoslavia øi, într°o mæsuræ mai redusæ, Bulgaria
øi Albania, sprijiniseræ acfliunile insurgenfllor greci. Totodatæ, raportul comisiei de anchetæ
constata cæ cele trei state menflionate, dar øi Grecia, se fæceau vinovate de repetate violæri ale
graniflelor comune. În primii ani ai ræzboiului civil, Marea Britanie menflinea în Grecia 40 000
de militari øi furniza Athenei, ca øi Turciei, un important sprijin financiar. Aceøtia însæ erau
ani când Anglia însæøi întâmpina mari dificultæfli economice, urmare a eforturilor fæcute øi
pierderilor suferite în timpul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. În aceaste condiflii, la 24
februarie 1947, ambasadorul englez la Washington prezenta secretarului de stat Marshall o
notæ prin care guvernul englez anunfla cæ trupele britanice vor fi retrase din Grecia începând
cu finele lunii martie a anului respectiv. Era demersul diplomatic care avea sæ declaøeze în
cercurile conducætoare ale Statelor Unite o amplæ analizæ a evolufliilor curente în sud°estul
Europei øi în lume, cu scopul de a preciza atitudinea pe care politica externæ øi diplomaflia
americanæ urmau sæ le ia faflæ de aceste evoluflii. Pentru liderii americani, retragerea sprijinului
britanic acordat Greciei øi Turciei putea sæ aibæ consecinfle grave. Instalarea militaræ a URSS
în Strâmtori øi instaurarea la Atena a unui regim obedient faflæ de URSS ar fi schimbat multe
date privind situaflia geostrategicæ în regiune øi în lume. În plus, ele ar fi constituit succese de
naturæ sæ încurajeze Kremlinul în tendinflele sale de extindere a influenflei proprii, desigur pe
seama intereselor Occidentului, în primul rând ale SUA. De aceea, pentru Statele Unite a prelua
misiunea care revenise pânæ atunci Marii Britanii în regiunea respectivæ dobândea conotaflii
noi øi majore. Londra îøi asumase ræspunderea, de pildæ pentru Grecia, având în vedere interesele
sale în Orientul Apropiat øi cele privind asigurarea drumului cætre India. Statele Unite dædeau
angajamentului lor faflæ de Turcia øi Grecia o anverguræ øi semnificaflie mondiale. Era o miøcare
hotærâtæ în direcflia asumærii de cætre SUA a rolului sæu la nivel global, în calitate de supraputere.
În acest sens, preøedintele Truman avea sæ noteze în memoriile sale:“A venit momentul de a
aøeza hotærât Statele Unite ale Americii în tabæra øi în fruntea lumii libere“. Iar senatorul Arthur
H. Vandenberg, preøedintele Comisiei pentru afaceri externe a Senatului, considera cæ, în
condifliile date „America avea întâlnire cu destinul“ (apud 69, 1992, pp. 50,51). La 12 aprilie
1947, Truman se adresa Congresului propunând acordarea unui ajutor de 400 milioane dolari
Greciei øi Turciei (din care 250 milioane dolari primei, iar 150 milioane dolari celei de a doua),
sumæ aprobatæ cu o mare majoritate de cætre ambele camere ale legislativului. În cel mai autentic
spirit wilsonian, Preøedintele prezenta programul de ajutor pentru Grecia øi Turcia ca o parte
a luptei la nivel global dintre democraflie øi dictaturæ. „Cred, afirma el în fafla Congresului, cæ
Statele Unite trebuie sæ susflinæ popoarele libere care rezistæ încercærilor de aservire din partea
unor minoritæfli înarmate sau presiunilor venite din exterior. Cred cæ trebuie sæ ajutæm popoarele
libere sæ°øi fæureascæ destinele cu propriile mâini“ (apud 69, 1992, p. 50). Astfel, se næøtea
Doctrina Truman, Era o sfidare la provocærile Moscovei, sfidare ale cærei dimensiuni øi implicaflii
vor cere timp spre a fi conøtientizate.
„Dacæ conducætorii sovietici ar fi fost mai la curent cu istoria americanæ, ei ar fi înfleles natura
ræu prevestitoare a celor spuse de preøedinte. Doctrina Truman a marcat o cumpæna a apelor
deoarece, o datæ ce America aruncase mænuøa moralæ, avea sæ se termine pentru totdeauna cu
genul de Realpolitik pe care Stalin îl înflelegea cel mai bine, øi negocierea avea sæ fie scoasæ
din discuflie. De aici înainte, conflictul nu se mai putea reglementa decât printr°o schimbare a
flelurilor sovietice, prin præbuøirea sistemului sovietic sau prin amândouæ“ (109, 1998, p. 411).
La 20 iunie 1947, la Athena se încheia un acord eleno°american privind aplicarea progra-
mului de ajutor pentru Grecia. Potrivit prevederilor acordului, Statele Unite aveau drept de
control asupra modului cum erau utilizate fondurile, autoritæflile greceøti angajându°se sæ
coopereze strâns cu misiunea americanæ venitæ la Atena în acest scop, inclusiv sæ creeze toate
facilitæflile pentru accesul reprezentanflilor mass media americanæ la informafliile privind derularea
concretæ a programului de ajutor.
Ræzboiul civil din Grecia continua, fæcând ravagii încæ peste doi ani. Dar potenflialul sæu
de a pune în pericol stabilitatea Greciei diminua, în ciuda unor succese temporare ale insur-
genflilor. La începutul anului 1948, Moscova avea sæ înfleleagæ cæ Statele Unite nu vor permite
294 CONSTANTIN VLAD
ræsturnarea regimului de la Atena; ea va tempera zelul statelor vecine care°i sprijineau pe rebeli,
în primul rând cel al Iugoslaviei, øi, în final, le va cere sæ punæ capæt acestui sprijin. În octombrie
1948 ræzboiul civil înceta, dupæ ce fæcuse peste 50 000 victime øi devastase regiuni întregi.
Urmærile sale nu vor fi, însæ, mai puflin dramatice decât fusese desfæøurarea sa. Zeci de mii
de foøti partizani luau calea exilului sau era întemniflafli. „Dintre toate tragediile pe care le°a
suscitat ræzboiul zis rece, pufline vor atrage nivelul de amæræciune rezervat acestui pæmânt al
pasiunilor øi al zeilor avizi“ (69, 1992, p. 53).
7) Planul Marshall
Alæturi de Doctrina Truman, lansarea Planului Marshall în prima jumætate a anului 1947
avea sæ constituie o adeværatæ piatræ de hotar în cristalizarea raporturilor dintre Est øi Vest,
mai bine zis în angajarea definitivæ a acestor raporturi pe fægaøul Ræzboiului Rece. Ca øi în
alte împrejuræri, diplomaflia, de ambele laturi ale „cortinei de fier“, stabilea aliniamente dincolo
de care nu se putea trece, crea structuri øi mecanisme, inclusiv de ordin juridic, care aveau
s°o încorseteze timp de decenii, limitându°i potenflialitæflile specifice de flexibilitate, capaci-
tatea de acomodare a intereselor øi pozifliilor pærflilor, prin negociere øi compromis. De multe
ori, îøi va træda adeværatele rosturi, devenind, øi ea, un instrument al ræzboiului ideologic°me-
diatic, contribuind la crearea de cliøee despre sine øi despre adversari, cliøee capabile sæ modifice
percepfliile asupra realitæflilor vremii pânæ la denaturarea acestora, nu numai în cazul opiniei
publice, ci øi cel al unor importante centre de putere øi decizie.
Contextul øi climatul internaflional erau favorabile unei astfel de angajæri a diplomafliei.
Conferinfla de la Moscova a Miniøtrilor de Externe se încheia cu un eøec; ea nu înregistrase
nici un avans în abordarea problemelor aflate pe agenda raporturilor dintre cele patru puteri.
Semnificativ însæ, ea constituise un prilej ca Bidault, ministrul de Externe francez, sæ ajungæ
la un acord în problema condifliilor de exploatare a cærbunelui din Ruhr doar cu omologii sæi
american øi britanic, ceea ce avea sæ contribuie în mod sensibil la clarificarea pozifliilor franceze
în cadrul acestui organism, în sensul apropierii lor de cele ale celorlalte state occidentale. Dupæ
încheierea tratatelor de pace de la Paris, devenea tot mai evidentæ linia URSS de întærire a
controlului asupra flærilor în care erau prezente trupe ruse øi de creøtere a presiunilor asupra
lor spre a le impune modelul sovietic de organizare a vieflii politice, economice øi sociale.
Refacerea postbelicæ a Europei de vest se dovedea mai anevoioasæ decât se anticipase.
Împrumuturile americane, care atingeau cifre impresionante (cca 15 miliarde USD), acordate
exclusiv statelor vest°europene, nu reuøeau sæ redreseze situaflia. Condifliile economice grele
stimulau instabilitatea øi tensiunile sociale. Partidele comuniste participau la guvernare în flæri
ca Franfla øi Italia, exercitând o importantæ influenflæ politicæ øi în alte state vest°europene. În
primii ani de dupæ ræzboi, ele sprijiniseræ eforturile de refacere economicæ, acflionând ca factori
moderatori faflæ de potenflialul revendicativ øi de revoltæ al maselor de muncitori, întreflinut de
prelungirea, chiar înræutæflirea condifliilor economice. Dar aceste partide, aflate sub tutela
Moscovei, puteau oricând, aøa cum avea sæ se vadæ în curând, sæ°øi schimbe atitudinea øi sæ
încurajeze conflictele sociale. În Europa occidentalæ øi peste Ocean se intensifica psihoza
pericolului unor tentative de preluare a puterii de cætre stânga, eventual în contextul unei încercæri
de forflæ sovietice în direcflia Atlanticului øi Canalului Mânecii. Deøi astfel de temeri se vor
dovedi lipsite de temei, atunci contau asemenea percepflii despre natura øi dimensiunile
ameninflærii sovietice. La Washington, recent înfiinflatul compartiment de planificare politicæ
din cadrul departamentului de stat, condus de George Kennan, finisa politica de îngrædire faflæ
de URSS. Secretarul de stat Marshall se reîntorcea din Europa (aprilie 1947) convins cæ vechiul
continent „este pe cale sæ se dezintegreze din punct de vedere politic, social øi economic —
în avantajul comuniøtilor — dacæ America nu°i va oferi imediat ajutor economic“ (58, 1983,
p. 62). El îl informa pe preøedintele Truman cæ „venit la Moscova pentru a°i convige pe ruøi
de dorinfla de pace a Statelor Unite, descoperise cæ interlocutorii sæi erau ferm hotærâfli sæ
exploateze situaflia în care se gæsea o Europæ færæ apærare pentru a propaga comunismul“ (69,
1992, p. 98).
De aici, sentimentul urgenflei unei acfliuni americane. Pleda pentru o astfel de acfliune, færæ
succes însæ, subsecretarul de stat Dean Acheson, la 8 mai 1947, într°un fel de prolog la Planul
Marshall. Altfel vor sta lucrurile cu intervenflia secretarului de stat. Într°un discurs radiodifu-
zat, rostit pe 28 aprilie 1947, apoi în faimoasa lui expunere la Universitatea Harvard (5 iunie
acelaøi an), George Marshall imprima un caracter imperativ demersului sæu: „Refacerea Europei
a fost mult mai lungæ decât se sperase. Forflele dezintegrærii devin tot mai evidente. Pacientul
se îneacæ în vreme ce doctorii delibereazæ. Prin urmare, eu cred cæ acfliunea nu poate aøtepta
compromisul pânæ la epuizare… Orice acfliune care poate veni în întâmpinarea acestor probleme
presante trebuie fæcutæ færæ amânare“ (apud 109, 1998, p. 404). El declara cæ Statele Unite
vor întreprinde tot ceea ce le stæ în putinflæ „spre a ajuta lumea sæ°øi redobândeascæ sænætatea
economicæ, færæ de care nu existæ nici stabilitate politicæ, nici pace“. Exprimând disponibilitatea
SUA de a sprijini un program destinat sæ repunæ pe picioare vechiul continent, el i°a îndemnat
pe europeni sæ elaboreze în comun un astfel de program øi sæ se înfleleagæ între ei spre a°øi
defini nevoile (69, 1992, p. 97). Dupæ ce Doctrina Truman reprezentase un fel de declaraflie
de ræzboi adresatæ Moscovei, secretarul de stat întindea acum o ramuræ de mæslin liderilor
sovietici: oferta americanæ era adresatæ tuturor statelor europene, inclusiv URSS øi flærilor central
øi est°europene, aflate în sfera ei de influenflæ. „Nu luptæm contra nici unei flæri, contra nici
unei doctrine, singurii noøtri duømani se numesc foamea, mizeria, disperarea øi haosul. Scopurile
noastre sunt reînvierea unei economii sænætoase în lume, care sæ permitæ apariflia condifliilor
politice øi sociale în care institufliile libere pot exista“ sublinia Marshall, precizând cæ Statele
Unite sunt gata sæ colaboreze cu oricine se alæturæ acestor obiective(apud 154, 1976, p. 468).
În acelaøi timp, în spiritul Doctrinei Truman, secretarul de stat american avertiza cæ „Guvernele,
partidele politice øi grupærile care încearcæ sæ perpetueze mizeria pentru a o exploata în scopuri
politice sau de altæ naturæ se vor lovi de opoziflia Statelor Unite“ (69, 1992, pp. 97°98).
Acestei importante deschideri americane, diplomaflia europeanæ îi ræspundea prompt. La
17 øi 18 iunie, øeful Foreign Office°ului, Bevin, purta convorbiri în capitala Franflei cu primul
296 CONSTANTIN VLAD
ministru Ramadier øi ministrul de Externe Bidault. Oficialii celor douæ puteri occidentale
propuneau guvernului sovietic desfæøurarea unei conferinfle a miniøtrilor de Externe sovietic,
britanic øi francez pentru examinarea ansamblului problemelor decurgând din inifliativa
americanæ. Iniflial, Moscova, prin intermediul ziarului „Pravda“, respingea ideea unui plan
american pentru Europa, denunflând°o ca o manifesatre a Doctrinei Truman øi acuzând Statele
Unite cæ intenflioneazæ sæ se amestece în treburile interne ale statelor europene. La 22 iunie
însæ, URSS accepta invitaflia anglo°francezæ, iar Molotov sosea la Paris în fruntea unei
impresionante delegaflii, numærând 89 diplomafli øi experfli.
Convorbirile celor trei miniøtri aveau loc între 26 iunie øi 2 iulie 1947. Divergenflele nu
întârziau sæ aparæ. Reprezentanflii britanic øi francez propuneau constituirea unui Comitet care
sæ inventarieze nevoile statelor europene, sæ examineze posibilitæflile de acoperire a acestor
nevoi cu resurse europene øi sæ pregæteascæ propuneri pentru ajutorul aøteptat din partea Statelor
Unite, în ræspunderea lui revenind apoi administrarea aplicærii progamului de refacere economicæ
a Europei. Molotov nu respingea ideea ca atare a unui astfel de organism, însæ reducea sarcina
lui la colectarea datelor oferite de statele europene privind necesitæflile lor economice, urmând
ca primirea øi folosirea ajutoarelor americane sæ intre în competenfla statelor beneficiare. Un
alt punct divergent privea Germania. Conøtienfli cæ refacerea economicæ a Europei nu putea
fi realizatæ færæ punerea pe picioare a economiei germane, Bevin øi Bidault considerau cæ
Germania trebuie inclusæ în proiectul inifliat de secretarul de stat Marshall, urmând ca zonele
de ocupaflie sæ fie reprezentate de guvernatorii lor militari. Ministrul de Externe sovietic respingea
aceastæ soluflie, subliniinând cæ problemele privind Germania, inclusiv cele privind refacerea
ei economicæ, erau de competenfla celor patru puteri de ocupaflie øi a structurilor create în baza
hotærârilor Conferinflei de la Potsdam. Aceastæ poziflie sovieticæ exprima interesul pentru
primirea, în continuare, a reparafliilor de ræzboi, Moscova temându°se cæ un aranjament privind
Germania în cadrul planului american putea afecta transferul de bunuri germane în contul acestor
reparaflii.
Conferinfla bætea pasul pe loc. Documentele vremii consemneazæ faptul cæ, mai ales ministrul
Bevin, nu aræta un interes deosebit pentru succesul lucrærilor întrucât „se temea, nu færæ temei,
cæ, o acceptare sovieticæ, sæ nu antreneze dupæ sine respingerea Planului Marshall de cætre
Congresul american în care, de la victoria republicanæ în alegerile legislative din 1946, curentul
anticomunist devenise dominant“ (69, 1992, pp. 100°101). În cadrul Conferinflei, cât øi în luæri
de poziflie publice, partea sovieticæ respingea orice idee privind alcætuirea unui plan de ansamblu.
Moscova limita scopurile eforturilor diplomatice la întocmirea unei liste cuprinzând
necesitæflile statelor interesate, la determinarea mæsurii în care Statele Unite erau dispuse sæ
acorde ajutor øi la sprijinirea statelor europene în obflinerea acestuia. Diplomaflia sovieticæ insista
cæ, în acfliunea de ajutorare a Europei, trebuiau sæ aibæ prioritate flærile care suferiseræ ocupaflia
nazistæ øi contribuiseræ la victoria asupra Germaniei (169, 1992, p. 100). Hotærârea privind
soarta convorbirilor „era luatæ la Moscova: pe 1 iulie Molotov a primit o telegramæ de la Stalin
«pe care a citit°o øi nu a mai scos un singur cuvânt întreaga zi». A doua zi a refuzat definitiv
propunerile britanico°franceze «care duceau la pierderea independenflei economice», fiind

«incompatibile cu pæstrarea suveranitæflii naflionale» øi a pæræsit conferinfla“ (118, 1997, p. 154).
În noua situaflie, pe 4 iulie 1947, Bevin øi Bidault adresau invitaflii guvernelor a 22 state
europene, adicæ guvernelor tuturor statelor continentului, cu excepflia URSS øi Spaniei franchiste,
spre a participa pe 12 iulie acelaøi an în capitala Franflei la o conferinflæ menitæ sæ discute modul
cum urma sæ se ræspundæ inifliativei americane. Moscova avea sæ împiedice participarea la
conferinflæ a statelor din sfera sa de influenflæ. Pe 12 iulie se întâlneau la Paris reprezentanflii
a 16 state europene: Marea Britanie, Franfla, Austria, Belgia, Danemarca, Elveflia, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia øi Turcia. Se constituia
Comitetul pentru Cooperare Economicæ Europeanæ øi 4 subcomitete: pentru alimentaflie øi
agriculturæ, cærbune øi oflel, transport, combustibil øi energie. Aceste structuri aveau sarcina
de a elabora, pânæ la 1 septembrie, propuneri privind un program comun de redresare economicæ,
care sæ fie înaintat autoritæflilor americane spre a se obfline ajutorul anunflat de Marshall. Un
comitet executiv, constituit din reprezentanflii Marii Britanii, Franflei, Italiei, Norvegiei øi Olandei,
coordona întreaga activitate de pregætire a proiectului de program. La 22 septembrie, Comitetul
înainta un raport care estima necesarul ajutorului american la 16,6 — 22,4 miliarde de dolari,
ajutor eøalonat pe urmætorii 4 ani. La 19 decembrie acelaøi an, preøedintele Truman înainta
Congresului propunerea privind acordarea unui ajutor pentru reconstrucflia europeanæ în valoare
de 17 miliarde de dolari. Congresul aproba aceastæ sumæ la 2 aprilie 1948 prin Foreign
Assistance Act (Legea Asistenflei pentru Stræinætate“) øi crea Administraflia pentru Cooperare
Economicæ, organism însærcinat cu administrarea din partea americanæ a Planului Marshall.
Ulterior, sumele destinate ajutorului trebuiau solicitate de statele beneficiare øi aprobate anual
de cætre Congresul american, ceea ce ducea la creøterea influenflei Statelor Unite în derularea
programului de reconstrucflie europeanæ. La 16 aprilie 1948, cele 16 state beneficiare creau
Organizaflia Europeanæ pentru Cooperare Economicæ (OECE), menitæ sæ administreze aplicarea
Planului Marshall, iar în octombrie, acelaøi an, încheiau Acordul intereuropean de plæfli spre
a facilita repartizarea fondurilor americane øi realizarea unui sistem multilateral de compen-
særi reciproce. Deøi cunoøtea o serie de dificultæfli în aplicarea sa, Planul Marshall se dovedea
o inifliativæ de succes. Pânæ în 1952, ajutorul total american în credite øi împrumuturi se ridica
la aproximativ 13 miliarde de dolari. Statele beneficiare atingeau nivelurile antebelice ale pro-
ducfliei øi obflineau stabilitatea economicæ øi socialæ.
Poziflia sovieticæ de respingere a inifliativei secretarului de stat aamerican a surprins puflini
oameni avizafli ai timpului. Desigur, URSS avea necesitæfli extraordinar de mari pentru refacerea
economiei sale, dupæ distrugerile catastrofale pe care le suferise în ræzboi; de aici, øi prezenfla
lui Molotov la Paris. Dar acceptarea Planului Marshall presupunea punerea la dispoziflia unor
organisme stræine a numeroase informaflii despre starea realæ a economiei sovietice, acceptarea
intrærii URSS în structuri supranaflionale cu drept de decizie, administrare øi control în care
Moscova øi aliaflii sæi s°ar fi aflat în minoritate. Un control exterior asupra situafliei interne,
cu implicafliile sale inevitabile asupra intereselor de securitate ale URSS, era de neconceput
pentru Kremlin. Motive asemænætoare explicau de ce URSS nu facea demersuri pentru a obfline
298 CONSTANTIN VLAD
împrumuturi din partea Bæncii Mondiale øi Fondului Monetar Internaflional, deøi avea nevoie
disperatæ de asemenea împrumuturi. În acest sens, Planul Marshall era un test pentru gradul
real în care o orânduire de tip sovietic se putea integra în ordinea mondialæ economicæ ce se
constituia în baza acordurilor de la Bretton Woods øi Acordului General de Tarife øi Comerfl
(GATT), pe principiile pieflii. Dar Planul Marshall era o provocare nu numai din punct de vedere
al dezvoltærii interne a URSS ci øi, poate chiar mai mult, din cel al raporturilor sale cu statele
intrate în orbita sa dupæ ræzboi. Aceste state, confruntate cu imense dificultæfli economice øi
aflate în plin proces de sovietizare, manifestau un interes nedisimulat pentru a se afla printre
beneficiarele ajutorului american. Mai multe dintre ele îøi anunflau public intenflia de a participa
la conferinfla convocatæ la Paris pentru 12 iulie 1947. Doar presiuni puternice din partea Uniunii
Sovietice le determinau în final sæ nu dea curs invitafliei anglo°franceze. În cazul Cehoslo-
vaciei, Stalin declara unei delegaflii pragheze la nivel înalt, aflate la Moscova, cæ „Planul Marshall
nu avea alt obiectiv decât izolarea URSS øi cæ acceptarea sa ar echivala cu o denunflare a alianflei
sovieto°cehoslovace“ (apud 66, 1992, p. 102). Desigur, în asemenea condiflii, Cehoslovacia
declina invitaflia de a participa la conferinfla de la Paris. Revenit la Praga, Jan Masaryk, øeful
diplomafliei cehoslovace, declara: „Am plecat la Moscova ca ministru de Externe al unui stat
suveran øi m°am întors ca lacheu al guvernului sovietic“ (apud 118, 1997, p. 155). Øi celelalte
state est°europene, precum øi Finlanda, refuzau oferta anglo°francezæ, deci implicit pe cea
americanæ. Aplicarea Planului Marshall doar într°o parte a continentului constituia pasul
hotærâtor în scindarea Europei.
„Din aceastæ lunæ, din iulie 1947, dateazæ cu adevæat ruptura Europei: pe de o parte, clienflii
Americii, pe de alta — sateliflii URSS øi milioanele de bærbafli øi femei care, dincolo de cortina
de fier, considerau cæ nu aveau o altæ patrie decât aceea a socialismului. Climatul internaflional
avea sæ se deterioreze rapid“ (69, 1992, p. 104).
Conducerea sovieticæ va lua, în sfera de influenflæ a URSS, douæ mæsuri: pe plan politic,
va crea Biroul informativ al partidelor comuniste (Cominform), iar pe plan economic va
determina formarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Decizia de constituire a Cominformului era luatæ la o consfætuire a partidelor comuniste
din URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, România, Ungaria, Franfla øi Italia, flinutæ la
Szklarska Poreba (Polonia), în septembrie 1947. Apærea astfel un mecanism menit sæ întæreascæ
controlul URSS asupra statelor est øi central°europene, precum øi a influenflei pe care Moscova
o exercita faflæ de partidele comuniste din alte flæri, în primul rând din Europa occidentalæ.
Lucrærile consfætuirii marcau instaurarea unei orientæri dure antioccidentale, înainte de toate,
antiamericane. Reprezentantul partidului comunist sovietic, A. A. Jdanov, afirma cæ lumea
se împærflise în „douæ lagære, cel imperialist øi cel socialist“, cæ Planul Marshall era expresia
unui curs agresiv, expansionist, în care se angajase politica externæ americanæ, un plan de înrobire
a Europei øi de formare a unui bloc de state aservite SUA. Prima victimæ a politicii de întærire
a subordonærii faflæ de Moscova a statelor din orbita sovieticæ aveau sæ fie relafliile dintre URSS
øi Iugoslavia. În aceasta din urmæ, partizanii°comuniøti ai lui Tito câøtigaseræ puterea prin
propriile forfle øi îøi exprimau o evidentæ intenflie de independenflæ. Deøi iugoslavii fuseseræ
sprijinitori fervenfli ai creærii Cominformului, linia lor intra în conflict cu pretenflia URSS de
a impune modelul sovietic. În martie 1948 URSS îøi rechema consilierii militari øi economici,
în iunie, acelaøi, an Cominformul blama Iugoslavia øi excludea din rândurile sale pe comuniøtii
din aceastæ flaræ, iar în septembrie 1949 Moscova denunfla tratatul bilateral cu Belgradul.
Raporturile sovieto°iugoslave atingeau cote înalte de încordare, mergând pânæ la pregætirile
efectuate de cætre URSS øi aliaflii sæi estici pentru o eventualæ lovituræ de forflæ, menitæ sæ schimbe
puterea de la Belgrad. Regimul mareøalului Tito rezista însæ cu succes. Iugoslavia se apropia
de Occident, unde va gæsi sprijin în confruntarea sa cu URSS øi aliaflii acesteia. Într°o mutare
cu profunde semnificaflii politice, în noiembrie 1951 era semnat un acord între Washington
øi Belgrad, în baza cæruia Statele Unite aveau sæ livreze Iugoslaviei echipamente militare. În
decembrie acelaøi an, Iugoslavia recunoøtea R.F. Germania, devenind astfel prima flaræ din
Est care stabilea relaflii diplomatice cu Bonn°ul. Abia dupæ dispariflia lui Stalin cele douæ pærfli
se orientau spre reluarea legæturilor lor. În iunie 1953, Iugoslavia øi URSS decideau sæ°øi
normalizeze relafliile diplomatice øi sæ facæ schimb de ambasadori. Moscova însæ nu avea sæ
obflinæ vreodatæ integrarea Belgradul în sistemul de alianfle pe care°l domina. În schimb, la
9 august 1954, Iugoslavia, împreunæ cu Turcia øi Grecia, încheia Pactul Balcanic, un tratat de
alianflæ, care prevedea în articolul 2 ca „pærflile sæ°øi acorde sprijin reciproc în cazul în care
una dintre ele ar fi victima unui atac“. Împrejurarea cæ partenerii Iugoslaviei în Pact erau membri
ai Alianflei Nord°Atlantice din 1952 punea în relief întreaga semnificaflie a încheierii lui. O vizitæ
sovieticæ la nivel înalt la Belgrad în mai°iunie 1955 constituia un important pas în reactivarea
raporturilor dintre URSS øi Iugoslavia, færæ însæ a afecta bazele independente ale politicii
iugoslave. În declaraflia comunæ publicatæ cu acel prilej se preciza cæ pærflile se pronunflau pentru
respectarea suveranitæflii, integritæflii teritoriale, egalitæflii în drepturi øi coexistenflei paønice,
pentru respectul reciproc øi neamestecul în treburile interne, sub nici un motiv. Reuøita
Iugoslaviei avea sæ încurajeze tendinflele spre independenflæ ale unor state precum România,
ca øi cursul în direcflia pluralismului politic øi ideologic în rândurile partidelor comuniste.
Un efect ceva mai îndepærtat în timp al Planului Marshall era constituirea formalæ a unui
bloc economic estic. Astfel, în ianuarie 1949 se forma CAER°ul, în care intrau Albania, Bulgaria,
Cehoslovacia, RDG, Polonia, România, Ungaria øi URSS. Cu sediul la Moscova, CAER°ul
avea sæ funcflioneze ca o uniune de state ce°øi pæstrau independenfla pe plan economic, metoda
principalæ de activitate a organizafliei constând în coordonarea planurilor de dezvoltare naflionale.
Tentativele ulterioare ale Uniunii Sovietice de a transforma CAER într°o organizaflie suprastatalæ
prin impunerea unui plan unic de dezvoltare øi a altor mæsuri ce presupuneau transfer de
suveranitate de la statele membre la organismele de conducere CAER de la Moscova aveau
sæ eøueze, mai ales datoritæ opozifliei României.
Astfel, iniflierea øi apoi aplicarea Planului Marshall aveau efecte profunde øi de duratæ.
„Formarea unui bloc occidental, lucru pe care stategia sovieticæ dorea sæ°l evite, era acum
inevitabilæ nu numai pentru cæ guvernul american dorea acest lucru, ci øi deoarece conducerea
URSS decisese sæ considere cooperarea multilateralæ în cadrul programului de reconstrucflie ca
300 CONSTANTIN VLAD
incompatibilæ cu controlul sæu asupra spafliului est°european… Conducerea sovieticæ nu a folosit

øansa de a limita øi de a trece cu încetul peste conflictul est°vest, lucru conflinut de Planul Marshall,
indiferent de scopurile intrinsece ale acestuia. Ea a interpretat Planul Marshall mai mult ca pe
o agresiune asupra propriului sistem de securitate (ceea ce acesta n°a fost din start, el fiind în
realitate foarte limitat ca scop) … La fel cum s°a întâmplat la americani cu politica de îngrædire,
la sovietici politica Cominform°ului a însemnat sfârøitul dorinflei de negociere, sfârøitul
diplomafliei… Miopia conducerii sovietice legatæ de grija faflæ de menflinerea neîngræditæ a unui
sistem dictatorial în 1947/1948, ca øi miopia din 1945/1946 a conducerii americane, care a dorit
sæ foloseascæ principiile liberale în toatæ lumea, au fæcut ca procesul de împærflire a lumii sæ
devinæ definitiv“ (118, 1997, pp. 156, 166°167).
8) Alianfle øi regionalism în primul deceniu postbelic

În condiflii istorice date, interesele statelor, ale unor grupuri de state, raporturile dintre diferite
centre de putere îøi gæsesc adesea o expresie concentratæ în alianflele politico°militare. Perioada
Ræzboiului Rece nu fæcea excepflie în aceastæ privinflæ. Dimpotrivæ. În deceniile când acesta
avea sæ dureze, stratificarea øi instituflionalizarea relafliilor internaflionale în alianfle tindea sæ
domine arena mondialæ la scaræ, în profunzimi øi cu efecte necunoscute pânæ atunci. Iar
diplomaflia era instrumentul principal al pregætirii, organizærii øi funcflionærii acestora, înjghebând
sau, uneori, desfæcând asemenea legæturi între state, între nafliuni. Alianflelor propriu°zise li
se alæturau mari ansambluri regionale care se distingeau, uneori chiar se distanflau de blocuri,
ansambluri având în mod predominant obiective de cooperare politicæ, economicæ, culturalæ,
dar uneori øi preocupæri de securitate øi apærare. Nici amploarea unor asemenea ansambluri
nu avea precedent. Astfel de rafliuni, precum øi simultaneitatea aparifliei, acfliunii øi, de multe ori,
interacfliunii lor, mæ determinæ sæ prezint în paragraful de faflæ împreunæ, atât alianflele
politico°militare, cât øi grupærile regionale constituite în primul deceniu de dupæ 1945, când
se statorniceau structurile internaflionale care aveau sæ dæinuie pe toatæ durata Ræzboiului Rece.
Începuturile erau ambiguie, reflectând cæutærile, dibuirile, iluziile øi confuziile lumii primilor
ani postbelici. Astfel, doar spre a ilustra ideea, cu Republica China, URSS încheia un tratat
de prietenie øi asistenflæ la 14 august 1945, iar Statele Unite un pact de asistenflæ la 26 iunie
1946; Olanda renunfla la statutul de neutralitate permanentæ, færæ vreo intenflie de a°øi cæuta
aliafli; Franfla øi Marea Britanie încheiau un tratat de alianflæ împotriva Germaniei; continuau
sæ ræmânæ în vigoare tratatele sovieto°francez øi sovieto°britanic; Cehoslovacia øi Polonia
negociau încheierea unor tratate antigermane cu Franfla øi Marea Britanie; Danemarca cerea
Washingtonului revizuirea acordului încheiat în timpul ræzboiului privind dreptul de folosinflæ
de cætre SUA în scopuri militare a Groenlandei. Dar, prin aceastæ miøcare brownianæ, se vor
impune repede liniile de forflæ care vor statornici bipolarismul.
Începutul îl fæcea Estul. Încæ la 11 aprilie 1945, URSS încheia cu Iugoslavia un tratat care
prevedea angajamentul pærflilor de a continua lupta contra Germaniei, de a contribui la orga-
nizarea pæcii øi securitæflii internaflionale, precum øi de a nu adera la alianfle adverse uneia faflæ
de cealaltæ. Pentru Moscova, acesta era cel de°al doilea astfel de aranjament cu Iugoslavia,
primul fiind cel semnat în ajunul atacærii statului slav din Balcani de cætre Germania, tratat
ræmas literæ moartæ într°un mod penibil pentru URSS. Tratatul cel nou, încheiat pentru 20 de
ani, nu avea însæ viaflæ îndelungatæ: el va fi denunflat de cætre Moscova la 28 septembrie 1949,
mæsuræ ce se încadra în tentativa, nereuøitæ, de înlæturare a regimului Tito. Dupæ aceastæ datæ,
deøi temporar øi ocazional au cunosut îmbunætæfliri semnificative, relafliile sovieto°iugoslave,
apoi ruso°iugoslave nu au mai atins nivelul reprezentat de un tratat bilateral. Urma, la 21 aprilie
acelaøi an, un tratat între URSS øi guvernul provizoriu polonez. Încheierea acestuia la puflinæ
vreme dupæ Conferinfla de la Ialta, era un act politic important în disputa dintre Uniunea Sovieticæ
øi puterile occidentale în legæturæ cu calea pe care urma s°o adopte Polonia, precum øi celelalte
flæri est øi central°europene în care se aflau trupe ruse. Deøi cele mai multe prevederi ale Tratatului
erau legate de lupta împotriva Germaniei, el consemna øi angajamentul pærflilor de a continua
cooperarea dupæ ræzboi. Sensul miøcærii diplomafliei sovietice în direcflia încheierii de alianfle
devenea clar prin semnarea unui acord sovieto°bulgar de asistenflæ militaræ (iulie 1945), apoi
prin Tratatul de prietenie øi asistenflæ mutualæ dintre URSS øi Cehoslovacia (decembrie 1945)
øi prin cel încheiat în februarie 1946 între URSS øi Mongolia, cuprinzând øi clauza de asistenflæ
mutualæ pe plan militar. Totodatæ, din inspiraflie øi cu sprijin moscovit, începea constituirea
unei adeværate reflele de acorduri bilaterale între statele intrate în orbita sovieticæ. Deosebit
de activ în aceastæ privinflæ se dovedea Belgradul, care încheia un tratat cu Varøovia în martie
1946, în mai acelaøi an altul cu Praga, iar în iulie 1946 un aranjament asemænætor cu Tirana.
În aceiaøi ani, primii paøi de organizare pe plan regional se fæceau pe continentul american
øi în lumea arabæ.
Astfel, la Ciudad de Mexico, avea loc între 21 februarie°8 martie 1945 cea de a 4°a conferinflæ
interamericanæ, care examina o serie de probleme ridicate de încheierea previzibilæ a ræzboiului.
La 6 martie era adoptat Actul de la Chapultepec, care conflinea, între altele, o declaraflie asupra
securitæflii, se pronunfla în favoarea încheierii unui acord pentru prevenirea øi reprimarea actelor
agresive. Rod al unui efort diplomatic multilateral, Actul de la Chapultepec tindea sæ punæ
bazele unui sistem de securitate interamerican.
La 22 martie 1945, la Cairo, o conferinflæ arabæ la nivel înalt, cu participarea Arabiei Saudite,
Egiptului, Irakului, Libanului, Siriei, Transiordaniei øi Yemenului øi în prezenfla unui reprezentant
al arabilor din Palestina în calitate de observator, hotæra crearea Ligii Arabe. Potrivit statutului
acestuia, scopul Ligii este strângerea legæturilor dintre statele membre øi coordonarea acfliunilor
lor politice în vederea apærærii independenflei øi suveranitæflii lor. Statutul prevede consultæri
în caz de agresiune øi interzice folosirea forflei øi ameninflarea cu forfla în reglementarea
problemelor ce pot apærea între statele Ligii. În ciuda vicisitudinilor istoriei øi slæbiciunilor
Ligii, prin ea lumea arabæ dobândea o structuræ internaflionalæ proprie, care avea sæ sprijine
decolonizarea, afirmarea independentæ a statelor membre øi va da, periodic, impulsuri spre
unitate, ræsturnate, e drept, de disensiunile care nu vor înceta niciodatæ pânæ în prezent sæ macine
aceastæ lume.
302 CONSTANTIN VLAD
Odatæ cu anul 1947, creøterea încordærii inernaflionale øi ascuflirea confruntærii Est°Vest,

intrarea în vigoare a Doctrinei Truman øi aplicarea Planului Marshall, linia URSS de întærire
a controlului asupra flærilor din sfera proprie de influenflæ vor clarifica opfliunile statelor în materie
de securitate, intensificând øi direcflionând procesul formærii de alianfle politico°militare.
Statele Unite vor acfliona punctual. În februarie 1947, încheiau cu Canada un acord de apærare
comunæ. În martie acelaøi an, semnau la Manila un tratat cu Filipinele, valabil pentru 99 ani,
prin care primeau dreptul de a avea baze navale øi militare în insulele arhipelagului. În mai
1947, guvernul danez cerea Washingtonului încetarea acordului din aprilie 1941, care permitea
SUA sæ construiascæ øi sæ deflinæ instalaflii militare în Groenlanda. Secretarul de stat Marshall
declara cæ Statele Unite erau gata sæ negocieze un alt acord, dar doreau sæ ræmânæ pe insulæ,
datæ fiind importanfla acesteia pentru apærarea SUA øi a Occidentului; un asemenea nou acord
avea sæ fie negociat øi semnat câfliva ani mai târziu, dupæ declanøarea conflictului coreean. În
decembrie, acelaøi an, un acord semnat cu statul Panama oferea SUA posibilitatea folosirii în
continuare a celor 14 baze militare de care dispuneau pe teritoriul acestui stat. Parlamentul
panamez respingea însæ acordul, ceea ce determina autoritæflile americane sæ menflinæ doar bazele
militare aferente Canalului Panama. Asemenea acorduri øi tratate reprezentau primele acumulæri
de mæsuri întreprinse de diplomaflia americanæ pe linia aplicærii politicii de îngrædire a URSS,
devenitæ politicæ oficialæ.
În primii ani postbelici, Europa occidentalæ îøi va învinge greu obsesiile privind pericolul
german; apoi, va cocheta cu ideea de a deveni o a treia putere între Statele Unite øi URSS.
Pe plan diplomatic, amintitele obsesii duceau la tratatul franco°englez de la Dunkerque.
În mod concret, la 15 ianuarie 1947, premierul francez Léon Blum purta la Londra convorbiri
cu omologul sæu britanic, Clement Attlee, prilej cu care se convenea ca cele douæ state sæ încheie
o alianflæ militaræ având drept scop prevenirea oricærei agresiuni din partea Germaniei în viitor.
Ca rezultat, pe 4 martie acelaøi an, la Dunkerque era semnat Tratatul de alianflæ øi asistenflæ
militaræ între Franfla øi Regatul Unit, care prevedea obligaflia pærflilor de a°øi acorda ajutor militar
în cazul unei agresiuni germane. Alte prevederi ale Tratatului priveau cooperarea economicæ
anglo°francezæ, precum øi livrarea cætre Franfla a unor cantitæfli sporite de cærbune din Ruhr,
aflat în zona de ocupaflie englezæ. Durata Tratatului, 50 de ani, aræta cæ el întruchipa o viziune
de perspectivæ a semnatarilor asupra realitæflilor europene øi punea în relief îngustimea øi
anacronismul acestei viziuni. Desigur, Franfla nu putea uita uøor experienfla interbelicæ, când
avertismentele sale privind posibilitatea reînvierii unui militarism german din inofensiva
Republicæ de la Weimar ræsunaseræ în van, iar strædaniile sale de a crea alianfle care sæ se opunæ
revizuirii sistemului de la Versailles fuseseræ taxate drept o politicæ de încercuire a Germaniei.
În cazul diplomafliei britanice, se repeta într°un fel miopia deceniilor care urmaseræ Primului
Ræzboi Mondial: dacæ atunci învinuise Franfla — flaræ învingætoare, dar ieøitæ din ræzboi slæbitæ
sub raport strategic — de tendinfla de a°øi instaura dominaflia asupra continentului, acum acfliona
pentru a preveni o agresiune germanæ, în condiflii când Germania era înfrântæ, divizatæ øi ocupatæ
de principalele puteri ale lumii. Avea sæ revinæ diplomafliei americane rolul de a determina
aliaflii de dincoace de Atlantic sæ renunfle la aceastæ concepflie depæøitæ istoriceøte øi sæ introducæ
în dezbaterile despre securitatea europeanæ o viziune globalæ, impregnatæ ideologic de înfruntarea

generalæ dintre Est øi Vest, viziune care patronase deja elaborarea øi lansarea Doctrinei Truman.
De altfel, chiar inifliatorii Tratatului de la Dunkerque realizau în curând limitele acestuia.
Sub impulsul evenimentelor petrecute în cursul anului 1947, cu prilejul Conferinflei de la Londra
a Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri, Bevin øi Bidault încercau sæ°l convingæ pe George
Marshall de necesitatea unei alianfle a Occidentului, care sæ garanteze europenilor o protecflie
militaræ americanæ. Modul de gândire al acestor înalfli demnitari europeni se întâlnea astfel
cu pæreri exprimate în cercuri influente de peste Ocean — potrivit spuselor lui Bedell Smith,
ambasadorul american la Moscova, însuøi preøedintele Truman se gândea la o astfel de alianflæ
încæ de la începutul anului 1946. Marshall îøi exprima acordul de principiu, dar cerea „ca
angajamentul militar al SUA în Europa occidentalæ sæ depindæ de o intensificare prealabilæ
øi de coordonarea eforturilor de apærare europene. Færæ o inifliativæ proprie, era el de pærere,
un asemenea angajament nu putea trece prin Congres, la fel cum fusese cazul øi cu ajutorul
economic“ (118, 1997, p. 185). De aici pornea impulsul care ducea la Tratatul de la Bruxelles.
La 20 ianuarie 1948, Franfla øi Marea Britanie propuneau Belgiei, Olandei øi Luxemburgului
încheierea unui pact politic, iar peste douæ zile Bevin pleda în Camera Comunelor pentru crearea
unei „Uniuni Occidentale“, în care ar fi putut intra nu numai flærile din Benelux, ci øi altele,
cum ar fi Italia øi Grecia. Pe 4 martie începeau lucrærile reuniunii de la Bruxelles, cu participarea
celor cinci state: Franfla, Marea Britanie, Belgia, Olanda øi Luxemburg, iar la 17 martie acestea
semnau un tratat de apærare comunæ, precum øi de cooperare în domeniile economic, social
øi cultural, intrat în istorie ca Tratatul de la Bruxelles. Prin Tratat, încheiat pentru 50 de ani,
se crea Uniunea Occidentalæ, o alianflæ care instituia obligativitatea asistenflei reciproce în caz
de agresiune contra unuia dintre semnatarii europeni øi a consultærilor în caz de agresiune în
afara Europei sau de ameninflare din partea Germaniei. Intervalul dintre lansarea ideii øi
încheierea Tratatului de la Bruxelles explicæ prevederile sale fundamentale: factorul hotærâtor
în aceastæ privinflæ erau lovitura de stat din Cehoslovacia (23°25 februarie), care aducea la putere
partidul comunist, într°o flaræ care cunoscuse pânæ atunci institufliile de bazæ ale democrafliei.
„Atunci când, la 22 ianuarie, Bevin lansase ideea pactului nu era vorba decât de extinderea
la Benelux a tratatului franco°britanic, semnat cu un an mai de vreme la Dunkerque. Dar, între
aceste douæ documente era o mare diferenflæ: cel din 1947 era îndreptat împotriva Germaniei,
cel din 1948 — împotriva oricærei agresiuni“ (69, 1992, p. 141°142).
Ca øi aplicarea Planului Marshall, Tratatul de la Bruxelles era væzut de mulfli în Europa
occidentalæ ca o expresie a unei „a treia puteri“. Speranfla unei astfel de poziflii a Europei fiind
larg ræspânditæ la începutul anului 1948, inifliatorii sæi se vedeau silifli sæ°l prezinte drept baza
unei cooperæri largi, politice øi militare, a Europei de vest. „Ei au ascuns funcflia strategicæ a
pactului ca inifliator al protecfliei militare americane øi a ajutorului militar american pentru Europa,
fiind cæ numai astfel pærea sæ poatæ fi introdus în politica internæ vest°europeanæ“ (118, 1997,
p. 186).
Este însæ de menflionat cæ, pentru cei ce°l concepeau øi realiazau, Tratatul de la Bruxelles
se næøtea cu o acutæ conøtiinflæ a limitelor sale congenitale. Era limpede cæ statele semnatare,
304 CONSTANTIN VLAD
cu forflele lor, nu puteau preveni sau respinge o agresiune, de pildæ din partea URSS. Este
semnificativ în acest sens cæ pe 5 martie 1948, deci a doua zi dupæ începerea convorbirilor
de la Bruxelles, Bidault îi scria confidenflial lui Marshall spre a°i propune sæ întæreascæ pe terenul
politic øi cât mai repede posibil øi pe cel militar colaborarea dintre Lumea Veche øi Lumea
Nouæ (119, 1997, p. 142). Iar la 11 iulie, deci tot în timpul reuniunii celor cinci din capitala
Belgiei, Bevin preconiza convorbiri anglo°americane privind o lærgire a Tratatului de la Bruxelles
øi un plan de securitate transatlanticæ. „Aøa cum cheia Planului Marshall fusese acordul flærilor
europene pentru refacerea în comun øi repartizarea ajutorului Statelor Unite, tot aøa aceea a
Pactului atlantic a fost semnarea Tratatului de la Bruxelles, oricât de limitatæ ar fi putut fi
semnificaflia sa realæ în situaflia forflelor de care semnatarii dispuneau atunci“ (69, 1992, p. 143).
Într°adevær, semnificaflia Tratatului de la Bruxelles avea sæ fie datæ nu atât de tratat ca atare,
cât mai ales de modul cum el se va articula cu miøcærile diplomatice care duceau la constituirea
NATO, la atragerea Germaniei occidentale în sistemul de securitate øi apærare vestic, precum
øi la formarea unor structuri menite sæ promoveze principiile democratice pe Continent, cum
este Consiliul Europei.
Anii 1947°1948 determinau în gândirea americanæ schimbæri semnificative de ordin geo-
politic. Doctrina Truman era doar începutul acestor schimbæri. Criza cehoslovacæ øi blocada
Berlinului constituiau evenimentele care aveau sæ stimuleze definitivarea cursului spre formarea
blocului vestic, mai precis a Organizafliei Tratatului Nord°Atlantic.
În dezbaterile de peste ocean în legæturæ cu formarea NATO, un loc aparte îl ocupa problema
pericolului unei agresiuni sovietice împotriva Europei occidentale. În cadrul Departamentului
de stat se exprimau îndoieli în legæturæ cu un eventual atac armat al URSS împotriva teritoriului
din vestul continentului. George Kennan sublinia în acest sens cæ Occidentul este ameninflat
nu de puterea militaræ a ruøilor, ci de influenfla lor politicæ. De aci, tendinfla diplomafliei americane
de a concentra eforturile de îngrædire în domeniile economic øi politic. Pe de altæ parte, Comitetul
mixt al øefilor de stat major (Joint Chiefs of Staff) considera în decembrie 1947 cæ în urmætorii
cinci ani øi probabil nici în urmætorii zece ani nu era de aøteptat o agresiune sovieticæ, având
în vedere greutæflile în refacerea economicæ øi în asigurarea supremafliei URSS în Europa de
est, precum øi superioritatea atomicæ americanæ. Dar, un ræzboi întâmplætor, datorat unor calcule
sovietice greøite, de pildæ pânæ unde Moscova ar putea împinge o flaræ vest europeanæ în direcflia
Estului, færæ teama unei riposte, un asemenea ræzboi n°ar trebui exclus (118, 1997, pp. 192°193).
Însæ evenimentele de la Praga fæceau ca o încercare de forflæ din partea Uniunii Sovietice sæ
aparæ pentru mulfli drept o posibilitate realæ. La 5 martie 1948, generalul Clay scria din Berlin:
„Multe luni am socotit ræzboiul ca improbabil încæ cel puflin zece ani. În ultimile sæptæmâni
însæ am simflit o schimbare bruscæ în comportamentul sovieticilor, pe care nu o pot explica øi
care mæ face sæ bænuiec cæ ræzboiul ar putea începe brusc în mod dramatic“. Clay avea sæ
arate ulterior cæ transmisese la Washington telegrama în care exprimase aceastæ opinie spre
a ajuta Pentagonul sæ obflinæ în Congres partea sa din bugetul aflat în dezbaterea legislativului
american; însæ telegrama respectivæ „avea efectul unei bombe“. Oficiului de servicii strategice,
viitoarea CIA, îi vor trebui zece zile spre a pregæti pentru preøedintele Truman øi colaboraorii
acestuia un raport care ajungea la concluzia cæ ræzboiul nu este probabil în urmætoarele øaizeci
de zile (69, 1992, p. 124).
Privit în perspectivæ øi, mai ales, în contextul istoric dat, comportamentul sovieticilor sesizat
de Clay anunfla apropiata crizæ a Berlinului care, pe plan diplomatic, fusese deja amorsatæ.
Astfel, în ianuarie 1948, autoritæflile de ocupaflie americane øi britanice, împreunæ cu reprezen-
tanflii landurilor, ajunseseræ la o înflelegere potrivit cæreia „Bizonia“ urma sæ dispunæ de un
parlament, un organ executiv, o curte de justiflie øi un consiliu economic. Væzând într°o asemenea
mæsuræ un pas în direcflia creærii unui stat vest°german, Franfla se opunea. Se ajungea astfel
la convorbirile din capitala Marii Britanii, desfæøurate între 23 februarie°1 iunie 1948, care
se finalizau prin adoptarea „Recomandærilor de la Londra“. Acestea, care purtau nu numai
semnætura reprezentanflilor americani øi englezi, dar øi a celor francezi, olandezi, belgieni øi
luxemburghezi, preconizau convocarea unei Adunæri Constituante, care sæ formeze un guvern
german central în zonele de ocupaflie vestice, precum øi integrarea economicæ øi efectuarea
unei reforme monetare în aceste zone. Autoritæflile sovietice de ocupaflie reacflionau blocând
toate cæile rutiere øi feroviare între Berlinul de Vest øi landurile occidentale. Era o mæsuræ
prin care Moscova urmærea sæ forfleze desfæøurarea de nogocieri în problema germanæ, cu
speranfla de a împiedica astfel formarea unui stat centralizat în teritoriile germane de vest.
Blocada Berlinului rezulta dintr°o greøealæ de calcul a conducerii sovietice: negocierile avute
în vedere de cætre Kremlin nu se flineau, iar întreaga acfliune avea sæ fie un eøec, efectele fiind
cu totul altele decât cele scontate la Moscova. Spectacolul blocadei a dus la un consens
anticomunist færæ precedent în Germania apuseanæ, în Europa øi peste ocean. Pentru opinia
publicæ blocada a apærut ca o încercare a URSS de atragere a întregului Belin, poate chiar a
întregii Germanii, în zona de dominaflie sovieticæ (118, 1997, pp. 199°200). Cercetarea istoricæ
aratæ însæ cæ pericolele unui atac sovietic au fost supraestimate.
„Este foarte clar cæ Administraflia a prezentat primejdia sovieticæ în mod exagerat, ca fiind mult
mai mare øi mai acutæ, la fel ca øi cu lansarea Doctrinei Truman cu un an în urmæ, pentru a
obfline în Congres ceea ce considera necesar pentru o politicæ de îngrædire pe termen lung: Planul
Marshall, o pregætire militaræ generalæ, reintroducerea parflialæ a serviciului militar obligatoriu,
mærirea bugetului pentru forflele aeriene øi un sprijin acordat europenilor, mai mult psihologic
decât militar. Preøedintele Truman avea un motiv suplimentar sæ preia avertismentele de agresiune
sovieticæ øi cererile de mærire a eforturilor de apærare: trebuia sæ demonstreze «duritate» în anul
1948 cu alegeri prezidenfliale, pentru a valida dorinfla sa de conducere a nafliunii într°o situaflie
de aøa°zisæ crizæ“ (118, 1997, pp. 193°194).
În aceste condiflii, un demers al lui Bidault în sensul cæ aprobarea de cætre parlamentul
francez a Tratatului de la Bruxelles depindea de o angajare claræ a Statelor Unite în apærarea
Europei occidentale gæsea ecou la Departamentul de Stat. Calea unei astfel de angajæri era
deschisæ la 11 iunie, acelaøi an, când Senatul vota rezoluflia Vandenberg, prin care Administraflia
era autorizatæ sæ asocieze Statele Unite pe timp de pace la alianfle situate în afara continentului
american. Era un caz færæ precedent în istoria Statelor Unite. În baza acestei rezoluflii, la 6 iulie
306 CONSTANTIN VLAD
1948 începeau convorbiri preliminare între SUA øi Canada, pe de o parte, øi statele semnatare
ale Tratatului de la Bruxelles, pe de altæ parte. În octombrie, acelaøi an, acestea din urmæ fæceau
publicæ identitatea lor de vederi privind crearea unui pact defensiv al Atlanticului de nord. La
10 decembrie, începeau negocierile propriu°zise privind încheierea alianflei transatlantice. Pe
15 martie, erau invitate sæ se alæture proiectului Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia øi
Portugalia. Într°o luare de poziflie împotriva creærii NATO, la 31 martie 1949, guvernul sovietic
adresa un memorandum statelor participante la negocieri, în care afirma cæ formarea unei alianfle
transatlantice exprima o tendinflæ agresivæ din partea Statelor Unite øi Marii Britanii øi submina
poziflia øi rolul Organizafliei Nafliunilor Unite. Pe 2 aprilie, guvernele statelor în cauzæ respingeau
printr°o notæ comunæ alegafliile sovietice, subliniind cæ viitoarea organizaflie occidentalæ de
securitate urma sæ se constituie în conformitate cu prevederile Cartei ONU. Iar la 4 aprilie
1949, Tratatul de la Washington era semnat în chip solemn în capitala americanæ de cætre cele
12 state, membre fondatoare ale Organizafliei Tratatului Nord°Atlantic. Blocul vestic era astfel
constituit în mod formal; se aøezau pe baze juridice angajamentul SUA în apærarea Europei
occidentale øi temeiul prezenflei militare americane pe teren european pe termen nelimitat. Între
statele membre fondatoare ale Organizafliei Nord°Atlantice se aflau øi cele aparflinând Tratatului
de la Bruxelles; iar în decembrie 1950, aceleaøi state decideau fuziunea Uniunii Occidentale
cu NATO.
Mæsuræ excepflionalæ în politica Stalor Unite, crearea Organizafliei Atlanticului de Nord
era prezentatæ în termeni tradiflionali wilsonieni. „Wilsonismul era prea puternic pentru a permite
Americii declararea drept alianflæ a vreunui aranjament pentru protejarea statu°quo°ului teritorial
european. Tofli purtætorii de cuvânt ai administrafliei Truman au fæcut pe larg distincflia între
NATO øi orice altceva semænând cu o coaliflie tradiflionalæ în vederea protejærii echilibrului
puterii“ (109, 1998, 415). S°a susflinut cæ NATO „sprijinæ principiul øi nu teritoriul“, nu se
opunea schimbærii, ci doar folosirii forflei pentru înfæptuirea schimbæri, cæ el reprezenta o
dezvoltare a conceptului de securitate colectivæ, nefiind o alianflæ militaræ, „ci o alianflæ împotriva
ræzboiului însuøi“. „Nici un student la istorie n°ar fi primit notæ de trecere pentru o astfel de
analizæ“ (109, 1998, p. 416).
În realitate, NATO se næøtea ca o alianflæ politico°militaræ creatæ de un numær de state
democratice, aflate în situaflia de a°øi apæra interesele øi valorile în confruntarea ce devenea
tot mai ameninflætoare cu Estul dominat de o putere totalitaræ. În conformitate cu acest caracter,
articolul 4 al Tratatului de la Washington prevede: „Pærflile se vor consulta între ele de fiecare
datæ când, dupæ pærerea uneia dintre ele, va fi ameninflatæ integritatea teritorialæ, independenfla
politicæ sau securitatea uneia dintre pærfli“. Iar articolul 5 al aceluiaøi Tratat, statueazæ:
„Pærflile convin asupra faptului cæ, un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele,
petrecut în Europa sau în America de Nord, va fi considerat drept un atac îndreptat împotriva
tuturor pærflilor semnatare øi, în consecinflæ, convin asupra faptului cæ, dacæ se petrece un asemenea
atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de legitimæ apærare, individualæ sau colectivæ,
recunoscut de articolul 51 din Carta Organizafliei Nafliunilor Unite, va acorda ajutor pærflii sau
pærflilor astfel atacate, întreprinzând imediat, individual sau în acord cu celelalte pærfli, orice acfliune
pe care o crede de cuviinflæ, inclusiv folosirea forflei armate, pentru a restabili øi asigura securitatea
în regiunea Atlanticului de Nord. Orice atac de aceeastæ naturæ øi orice mæsuri luate în consecinflæ
vor fi aduse imediat la cunoøtinflæ Consiliului de Securitate. Aceste mæsuri vor înceta atunci
când Consiliul de Securitate va fi luat mæsurile necesare pentru restabilirea pæcii øi securitæflii
internaflionale“ (apud 122, 1997, p. 230).
Prin conflinutul sæu, articolul 5 din Tratatul de la Washington concretizeazæ în termeni clari,
lipsifli de orice echivoc, conceptul contemporan de garanflii de securitate, în forma apærærii
colective, concept care exprimæ esenfla oricærei alianfle politico°militare. De fapt, unii dintre
primii paøi în organizarea NATO vor fi întreprinøi tocmai în direcflia creærii condifliilor pentru
îndeplinirea funcfliilor sale ca alianflæ. Astfel, în ianuarie 1950, Statele Unite øi statele europeme
membre semnau la Washington un acord de asistenflæ mutualæ (Mutual Assistance Act), iar la
1 aprilie 1950 era aprobat planul privind apærarea integratæ a Alianflei.
Constituirea NATO intra într°o logicæ a structurærii în blocuri a relafliilor internaflionale,
înainte de toate a relafliilor Est°Vest. În Est, URSS continua încheierea de tratate bilaterale cu
statele din sfera sa de influenflæ: cu România pe 4 februarie 1947, cu Ungaria pe 18 februarie
acelaøi an, iar cu Bulgaria la 18 martie 1948. Aceste tratate cuprindeau clauze precise de
securitate øi apærare între pærfli. Astfel, Tratatul de prietenie, colaborare øi asistenflæ mutualæ
dintre România øi URSS consemna angajamentul politic de a lua în comun mæsurile pentru
înlæturarea oricærei ameninflæri de repetare a unei agresiuni germane sau a oricærui alt stat care
s°ar alia cu Germania. În cazul când una din pærfli ar fi fost antrenatæ într°un conflict armat
cu Germania sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s°ar alætura Germaniei, cealaltæ
parte urma sæ°i acorde ajutor militar øi de altæ naturæ. Astfel, obsesia pericolului german continua
sæ bântuie øi spiritele celor din Est, într°o lume care se schimba rapid. Pærflile se obligau sæ
nu încheie nici o alianflæ, sæ nu ia parte la nici o coaliflie øi nici la acfliuni îndreptate împotriva
celeilalte pærfli; ele urmau sæ se consulte în legæturæ cu chestiunile internaflionale importante,
care atingeau interesele ambelor flæri. Prevederi asemænætoare erau cuprinse în toate tratatele
semnate de Uniunea Sovieticæ cu statele est øi central°europene. Drept rezultat, deøi formal
nu exista un pact general al statelor din ræsæritul continentului, aceste state, prin legæturile lor
cu URSS, consfinflite juridic, constituiau deja un bloc. La aceasta, trebuia adæugatæ împrejurarea
cæ cele mai multe dintre aceste state încheiau între ele tratate bilaterale, care conflineau øi clauze
de securitate øi apærare. De fapt, în 1947°1948, un adeværat iureø de vizite la nivel înalt ducea
la semnarea unor astfel de tratate: între Polonia øi Cehoslovacia (10 aprilie 1947), între Iugoslavia
øi Bulgaria (25 martie 1947), între Ungaria øi Iugoslavia (3 decembrie 1947), între Albania
øi Bulgaria(16 decembrie 1947), între România øi Iugoslavia (19 decembrie 1947), între Polonia
øi Ungaria (11 iunie 1948), între România øi Cehoslovacia (21 iulie 1948), între Ungaria øi
Cehoslovacia (16 aprilie 1949). Am amintit toate aceste date pentru a pune în relief cât de
ramificatæ øi de strânsæ era refleaua de legæturi între aceste state — între ele øi, fiecare în parte,
cu URSS.
Deøi tratatele prevedeau cæ raporturile dintre URSS øi statele respective se bazau pe egalitatea
în drepturi, pe respectarea suveranitæflii øi independenflei, în realitate ele consfinfleau o accentuatæ
308 CONSTANTIN VLAD
subordonare a acestor state faflæ de Moscova. Anii la care mæ refer aici erau cei ai statornicirii
unor aøa°zise relaflii de tip nou, ceea ce presupunea cæ pricipiile dreptului internaflional aveau
doar un caracter general°democratic øi aplicabilitate limitatæ în aceste relaflii, guvernate de
„principiul internaflionalismului proletar (socialist)“. Acesta recunoøtea rolul conducætor al URSS
faflæ de statele intrate în orbita sa, mergând pânæ la admiterea dreptului Moscovei de a interveni
în situaflia internæ a acestor state, inclusiv cu mijloace militare. În practicæ, acesta devenea un
fel de „drept“ al URSS de a pedepsi statele care se îndepærtau de la orientarea datæ de Moscova,
atât în politica lor internæ, cât øi în cea externæ; aceasta se întâmpla în Berlinul de est în vara
anului 1953, în Ungaria în 1956 øi în Cehoslovacia în 1968. În fond, tot mæsuri de pedepsire
se aplicau Iugoslaviei în 1949 øi Albaniei un deceniu mai târziu. Kremlinul va cere o obedienflæ
totalæ din partea celor aflafli în conducerea statelor satelite øi, sub imperiul unei neîncrederi
øi suspiciuni paranoice, va declanøa o adeværatæ vânætoare de vræjitoare pentru orice deviere,
realæ sau închipuitæ, de la linia sovieticæ. Zeci de procese înscenate vor trimite la moarte sau
dupæ gratii, pentru ani grei de închisoare, numeroøi lideri comuniøti tocmai spre a întæri
subordonarea statelor est øi central°europene faflæ de URSS. În felul acesta, gruparea esticæ
era bine caracterizatæ prin termenul introdus de Vîøinski, cu prilejul constituirii Cominformului,
anume acela de „lagær“.
Bazatæ pe asemenea premize, politica sovieticæ de alianfle va duce la rezultate restrânse øi
strict limitate. Încercarea de a încheia un pact de neagresiune cu Norvegia era respinsæ de Oslo.
Moscova avea sæ încerce sæ impunæ Finlandei un tratat asemænætor celor semnate cu statele
satelite, tratat care sæ prevadæ øi o prezenflæ militaræ sovieticæ pe teritoriul finlandez. Abilitatea
diplomaticæ a conducætorilor de la Helsinki, îndeosebi cea a preøedintelui Juho Paasikivi,
permitea Finlandei sæ încheie, la 6 aprilie 1948, un tratat cu URSS care menflinea neutralitatea
flærii. Finlanda se angaja sæ lupte pentru respingerea oricærui atac armat venit din partea Germaniei
sau a vreunui stat aliat cu aceasta, fie împotriva ei însæøi, fie împotriva URSS (prin teritoriul
finlandez). Chiar în cazul unui asemenea atac, Finlanda nu accepta sæ apeleze la un sprijin
sovietic, evitând astfel atât ocupaflia permanentæ, cât øi pericolul unei acfliuni sovietice unilaterale
(69, 1992, p. 139).
Un pas important întreprins de Moscova în domeniul alianflelor era încheierea, la 14 februarie
1950, a Tratatului de prietenie, colaborare øi asistenflæ mutualæ dintre URSS øi R. P. Chinezæ.
Tratatul prevedea angajamentul pærflilor de a°øi acorda ajutor militar øi de altæ naturæ în cazul
unui atac din partea Japoniei sau a altor state aliate cu aceasta, de a se consulta în probleme
internaflionale de interes comun, de a°øi respecta reciproc suveranitatea, integritatea teritorialæ
øi neamestecul în treburile interne. URSS øi China garantau independenfla R.P. Mongole øi
conveneau o serie de acorduri în domenii de interes mutual. Încheiat la puflinæ vreme dupæ
proclamarea R.P. Chineze (1 octombrie 1949), tratatul întærea poziflia internaflionalæ a Chinei,
în condiflii când situaflia în Asia de est øi sud°est cunoøtea tensiuni øi încordæri crescânde. El
crea cadrul necesar pentru dezvoltarea raporturilor dintre aceste douæ mari puteri estice, dar
nu putea preveni deteriorarea gravæ a acestor raporturi, începând cu ultima parte a deceniului
al øaselea.
Anii 1947°1950 aduceau noi elemente øi în promovarea structurilor regionale. Ele erau
legate de apariflia unor noi state independente, între care se remarca India, constituind, totodatæ,
o reacflie la formarea blocurilor militare øi ascuflirea confruntærii Est°Vest.
Astfel, între 23 martie°2 aprilie 1947, la New Delhi, avea loc prima conferinflæ panasiaticæ,
la care erau reprezentate 25 de state. Conferinfla adopta o rezoluflie în care se subliniazæ cæ
toate statele Asiei îøi vor acorda reciproc asistenflæ în lupta pentru independenflæ, un ajutor special
urmând a fi îndreptat cætre statele aflate încæ în stare de colonii. Conferinfla marca începutul
afirmærii statelor Asiei în viafla internaflionalæ øi, totodatæ, debutul Indiei ca lider regional,
promotor al cauzei decolonizærii øi cooperærii tinerelor state independente. În acest sens, în
ianuarie 1949, New Delhi gæzduia prima conferinflæ afro-asiaticæ, forum care adopta o rezoluflie
cerând Olandei încetarea operafliunilor sale militare împotriva forflelor care acflionau pentru
independenfla Indoneziei. Rezoluflia era înaintatæ de India Consiliului de Securitate. Pe de altæ
parte, India încheia un tratat de prietenie cu Afghanistanul (ianuarie 1950); tratate similare
erau perfectate cu Nepalul øi Irakul (februarie 1950)
La 30 august 1947, la Rio de Janeiro, era încheiat Tratatul interamerican de asistenflæ mutualæ.
Statele semnatare se obligau sæ nu recurgæ la forflæ sau la ameninflarea cu folosirea forflei în
relafliile internaflionale øi sæ rezolve diferendele dintre ele pe cale paønicæ. Articolul 3 al Tratatului
statua cæ, dacæ unul dintre statele semnatare devenea victima unui atac, acesta era considerat
drept un atac împotriva tuturor statelor americane. Prin asemenea prevederi, Tratatul dobândea
caracteristici ale unei alianfle, fiind, ca statut juridic øi politic, unul dintre documentele
internaflionale cele mai avansate ale vremii. Tratatul crea relaflii speciale între Statele Unite øi
celelalte state de pe continent, oferind diplomafliei americane posibilitæfli øi instrumente de
exercitare a influenflei Washingtonului în aceastæ zonæ în care avea interese speciale încæ de
pe vremea doctrinei Monroe. Tratatul de la Rio va fi ulterior comparat de cætre Departamentul
de Stat cu Alianfla Nord°Atlanticæ øi considerat esenflial pentru apærarea emisferei vestice. La
30 aprilie 1948, cea de°a IX°a conferinflæ interamericanæ, desfæøuratæ la Bogota (Columbia),
crea Organizaflia Statelor Americane (OSA) øi adopta o serie de documente: Carta Organi-
zafliei Statelor Americane; Tratatul interamerican privind reglementarea paønicæ a diferendelor
(Pactul de la Bogota); Carta interamericanæ a organizafliilor sociale; Declaraflia drepturilor øi
îndatoririlor omului. Crearea OSA întærea pozifliile Statelor Unite în relafliile interamericane.
Organismele permanente create la Bogota: Consiliul (organ executiv) øi Uniunea Panamericanæ,
însærcinatæ cu dezvoltarea cooperærii economice, sociale, juridice øi culturale între statele
membre, îøi aveau sediile permanente în Washington.
Anul 1948 aducea constituirea unei prime grupæri europene, distanflate de tendinfla spre
formarea blocurilor. Anume, la 28 februarie, Danemarca, Norvegia øi Suedia, întrunite la Oslo,
decideau crearea Uniunii Nordice. Uniunea devenea ulterior Consiliul Nordic, care admitea
în rândurile sale Islanda (1952) øi Finlanda (1956). Deøi majoritatea statelor participante
deveneau în 1949 membre ale NATO, Uniunea, apoi Consiliul îøi pæstrau caracterul iniflial,
de grupare menitæ sæ promoveze cooperarea regionalæ. Consiliul era format din reprezentanfli
310 CONSTANTIN VLAD
ai parlamentelor øi guvernelor statelor participante. El avea un caracter consultativ øi întocmea

recomandæri, pe care le înainta autoritæflilor naflionale.
Tot pe plan regional, la 13 aprilie 1950, Consiliul Ligii Arabe aproba un tratat privind
apærarea comunæ øi cooperarea economicæ a statelor membre. Iar între 26°30 mai, acelaøi an,
øapte state asiatice øi australe, anume Filipine, Australia, Ceylon, Pakistan, Thailanda, Indonezia
øi India, reunite la Baguio (Filipine), adoptau un document prin care cereau marilor puteri sæ
nu întreprindæ acfliuni care afectau flærile asiatice, færæ consultarea prealabilæ a acestora; luarea
de poziflie reflecta îngrijorarea statelor în cauzæ pentru încordarea crescândæ în Asia de est øi
de sud°est, care reflecta în mare mæsuræ conflictele de interese ale marilor puteri în legæturæ
cu aceste zone ale continentului.
9) Problema Palestinei dupæ 1945. Israelul, un nou stat pe harta lumii
În primii ani postbelici, problema privind Palestina va constitui un punct central în politica
mondialæ øi, deci, în diplomaflia lumii. Ea va produce o angajare diplomaticæ internaflionalæ
la o scaræ extraordinaræ, se poate spune, færæ precedent. Va intra în repetate rânduri în atenflia
Nafliunilor Unite, va antrena marile cancelarii, va afecta interese dintre cele mai diverse øi va
pune la încercare principiile abia proclamate de Carta ONU, ca øi multe cutume ale practicii
relafliilor internaflionale.
Lucrarea de faflæ nu°øi propune o prezentare a procesului istoric parcurs de Palestina în
acei ani, într°un context internaflional deosebit de complex øi contradictoriu. Consecvent cu
linia generalæ urmatæ în paginile ei, voi înfæfliøa principalele acfliuni diplomatice care, în 1948,
se finalizau cu formarea statului Israel, dar øi cu acumulæri de potenflial conflictual, care nu
øi°a epuizat resursele nici pînæ la începutul mileniului al 3°lea.
Încheierea celui de°al Doilea Ræzboi Mondial gæsea Palestina sub mandat englez, încredinflat
Marii Britanii de Societatea Nafliunilor în 1922. Teritoriul sæu era, de decenii, obiect de disputæ
aprigæ øi purtatæ adesea în forme violente între evreii palestinieni øi arabii palestinieni. Evreii
din Palestina afirmau dreptul lor divin (90, 1992, p. 36) asupra teritoriului vechiului Canaan,
unde stræmoøii lor, în proces de constituire ca popor, se statorniciseræ cu cca 4 000 de ani în
urmæ, øi pe care nu°l pæræsiseræ niciodatæ cu totul, deøi statul evreu fusese distrus de asirieni,
apoi de babilonieni øi de romani. Arabii palestinieni motivau dreptul asupra teritoriului Palestinei,
atît prin vechimea prezenflei lor, cât øi prin faptul cæ ei constituiau majoritatea locuitorilor pe
acele teritorii. Potrivit unor statistici, populaflia Palestinei era formatæ în 1905 din 600 000
arabi øi 70 000 evrei, în 1928 din 850 000 arabi øi 108 000 evrei (124, 1972, pp. 144, 151),
iar în 1947 din 1 327 000 arabi øi 600 000 evrei (61, 1983, p. 63; aceste ultime cifre sunt
furnizate de Comisia specialæ ONU pentru Palestina la 31 august 1947).
Dupæ Holocaust, ideea constituirii unui stat evreu în aceastæ zonæ a Orientului Apropiat
câøtiga repede teren. Ea nu era nouæ. Legætura evreilor cu Eretz Israel (fiara lui Israel) pe plan
religios, spiritual, nu încetase niciodatæ, în ciuda vicisitudinilor træite de ei. În a doua jumætate
a secolului XIX, aceastæ legæturæ luase forma unui curent internaflional al reîntoarcerii în Sion;
odatæ cu aceasta, se constituia Sionismul. Cel care avea un rol hotærâtor în apariflia acestui
curent, Moses Hess, scria în 1862, într°o carte de ræsunet în epocæ, intitulatæ „Roma øi
Ierusalimul“: „Iudaismul nu poate supravieflui în exil. Grupul iudeu nu va putea lua parte la
marea miøcare istoricæ a noii societæfli umane decât dupæ întoarcerea în flara lui øi în casa pærinflilor
sæi“ (apud 62, 1993, p. 304). În ultimele decenii ale secolului XIX, miøcæri ca cea a „Iubitorilor
Sionului“ organizau grupuri de emigranfli din diferitæ flæri cætre Palestina; se næøtea astfel Alia,
reîntoarcerea în fiara Sfântæ. În 1897, inifliat de Theodor Herzl, o personalitate vizionaræ, avea
loc la Basel primul Congres sionist. Congresul adopta „Programul de la Basel“, care declara:
„Sionismul aspiræ la întemeierea unei patrii (cæmin naflional) pentru poporul lui Israel, în fiara
lui Israel, care sæ fie garantatæ de drept“ (apud, 62, 1993, p. 306). Odatæ cu acest prim congres,
sionismul devenea o miøcare politicæ.
Acest drept la o patrie pentru poporul evreu era recunoscut de cætre Marea Britanie prin
Declaraflia Balfour din 2 noiembrie 1917, în care se afirmæ:
„Guvernul Majestæflii Sale priveøte favorabil stabilirea în Palestina a unui Cæmin Naflional pentru
poporul evreu øi va depune toate eforturile pentru a uøura realizarea acestui obiectiv, înflelegând
foarte clar sæ nu facæ nimic care sæ aducæ atingere drepturilor civile øi religioase ale comunitæflilor
neevreieøti din Palestina, ca øi drepturilor øi statutului politic de care se bucuræ evreii în alte
flæri“ (apud 62, pp. 231°232).
Adresatæ de cætre Lordul Arthur James Balfour, øeful Foreign Office°ului, Lordului
Rothschild, Declaraflia era încorporatæ în Tratatul de pace cu Turcia, odatæ cu menflionarea
legæturii istorice dintre poporul evreu øi fiara Sfântæ. Prin aceasta, Declaraflia Balfour devenea
un document politico°diplomatic internaflional øi un element°cheie în mandatul pe care Marea
Britanie îl primea asupra Palestinei.
Londra va pendula între obligafliile care decurgeau din Declaraflie, pe de o parte, øi lumea
arabæ, în care avea mari interese, pe de altæ parte. În 1937, Declaraflia Balfour era consideratæ
inaplicabilæ, iar Londra propunea o împærflire a Palestinei între evrei øi arabi. „Nu Palestina
va deveni un cæmin naflional evreesc, ci în Palestina se va stabili un cæmin naflional al evreilor“
(apud 90, 1992, p. 16) era interpretarea ce se dædea acum Declarafliei. Propunerea britanicæ
de partajare a Palestinei urma sæ fie prezentatæ Societæflii Nafliunilor în sesiunea acesteia din
1938. Arabii respingeau însæ inifliativa englezæ; organizafliile sioniste hotærau sæ înceapæ negocieri
cu Londra pentru extinderea teritoriilor ce urmau sæ fie atribuite evreilor. Tratativele durau
pânæ în 1939, færæ rezultat însæ. În acelaøi an: 1939, guvernul britanic edita o Carte Albæ, care
punea drept obiectiv constituirea în urmætorii zece ani a unui Stat Palestinian independent,
legat printr°un tratat cu Marea Britanie. Cartea Albæ preciza cæ evreii trebuie sæ ræmânæ o
minoritate în statul preconizat, care sæ nu depæøeascæ o treime din totalul populafliei acestuia.
În consecinflæ, se stabilea ca imigraflia evreiascæ sæ fie limitatæ la 75 000 persoane în urmætorii
cinci ani, dupæ care orice imigraflie trebuia sæ înceteze. Cartea Albæ interzicea transferarea de
pæmânturi arabe în proprietatea evreilor, în anumite zone (124, 1972, p. 157). Organizafliile
312 CONSTANTIN VLAD
evreieøti respingeau mæsurile propuse de Cartea Albæ; în condifliile izbucnirii celui de°al Doilea
Ræzboi Mondial, aceasta nu se aplica.
Ræzboiul schimba datele problemei. Crimele comise de nazism øi cu deosebire Holocaustul
readuceau la ordinea zilei ideea creærii unei patrii pentru poporul evreu. În genere, condifliile
postbelice reclamau noi abordæri ale problemei privind Palestina. Diplomaflia intra în scenæ.
Prima miøcare o fæceau statele arabe. În martie 1945, la constituirea Ligii Arabe, era invitat
øi un reprezentant al arabilor palestinieini, ales în Consiliul Ligii øi beneficiind de drept de
vot deliberativ; era o reafirmare a sprijinului pe care statele arabe îl acordau arabilor palestinieni;
ea ræmânea însæ la nivelul unei poziflii generale, færæ impact practic imediat. La 1 august, acelaøi
an, se întrunea prima conferinflæ sionistæ mondialæ dupæ 1939. În numele conferinflei, preøedintele
miøcærii sioniste mondiale, Chaim Weizmann, adresa Nafliunilor Unite cererea privind înfiinflarea
unui stat evreu în Palestina. Conferinfla aproba un plan în cinci puncte, pe care Agenflia evreiascæ
îl înainta guvernului britanic, având în vedere calitatea Marii Britanii de putere mandataræ asupra
Palestinei. Acestea erau urmætoarele: crearea unui stat evreu în Palestina; împuternicirea Agenfliei
evreieøti de a instala cât mai mulfli evrei în Palestina øi de a dezvolta resursele flærii; obflinerea
unui împrumut internaflional øi a altor ajutoare pentru intrarea în Palestina a unui prim milion
de evrei din diaspora øi pentru dezvoltarea economicæ; impunerea de despægubiri Germaniei
pentru suferinflele cauzate evreilor øi pentru sprijinirea reconstrucfliei Palestinei; crearea unor
facilitæfli internaflionale pentru plecarea øi tranzitul tuturor evreilor care doreau sæ se stabileascæ
pe teritoriul palestinian. Astfel, prima luare de poziflie postbelicæ a organizafliei evreieøti
internaflionale constituia un veritabil program de creare a statului evreu în Palestina, plan care
va fi precizat øi completat ulterior, færæ însæ a suferi schimbæri în premisele sale fundamentale.
Reacflia diplomafliei mondiale la aceastæ primæ deschidere era græbitæ de puternice reizbucniri
ale confruntærilor dintre grupærile armate ale arabilor palestinieni øi organizafliile evreilor
palestinieni, între care Haganah constituia o adeværatæ armatæ clandestinæ. Într°un memorandum
comun al reprezentanflelor diplomatice la Washington ale Egiptului, Irakului, Siriei øi Libanului,
Departamentul de Stat era avertizat cæ formarea unui stat evreu independent în Palestina avea
sæ ducæ la ræzboi. În noiembrie 1945, la Washington øi Londra era anunflat acordul privind
crearea unui comitet de investigaflie anglo°american care sæ examineze situaflia evreeilor din
Europa øi problema Palestinei. Prezentând acest acord în Camera Comunelor, ministrul de
Externe Bevin afirma cæ, potrivit opiniei guvernului britanic, Palestina urma sæ devinæ un stat
sub tutela ONU care, în timp, avea sæ ajungæ la autoguvernare. Deasemenea, Bevin anunfla
disponibilitatea puterii mandatare de a permite imigrarea în Palestina a câte o mie evrei pe
lunæ, peste limitele stabilite prin Cartea Albæ din 1939. O primæ mæsuræ propusæ de Comitetul
comun anglo°american privea admiterea a 100 000 de evrei în Palestina, ceea ce provoca
protestul pærflii arabe. În ceea ce o priveøte, Agenflia evreiascæ sublinia caracterul limitat al
ideii avansate de Comitet øi reafirma cæ doar formarea unui stat evreu în Palestina putea solufliona
problemele regiunii. Înaltul comitet arab, în numele Ligii Arabe, va cere Marii Britanii øi Statelor
Unite anularea mandatului britanic asupra Palestinei, retragerea trupelor stræine, încetarea oricærei
imigraflii evreieøti øi crearea unui stat arab în Palestina. În mai 1946, o reuniune arabæ la nivel
înalt, cu participarea Egiptului, Transiordaniei, Arabiei Saudite, Irakului, Siriei, Libanului øi

Yemenului va duce la un acord de respingere a oricærei imigræri evreieøti în Palestina. Reacflio-
nând la politica englezæ, consideratæ proarabæ, la 21 iulie 1946 o grupare sionistæ extremistæ
distrugea hotelul King David din Ierusalim, unde se afla sediul statului major al trupelor
britanice, ceea ce agrava în mod deosebit tensiunile existente între Londra øi organizafliile
evreieøti. La 25 iulie acelaøi an, Comitetul anglo°american propunea un plan de împærflire a
Palestinei în trei zone: una arabæ, una evreiascæ øi una administratæ de un guvern central. Primele
douæ urmau sæ dispunæ de Adunæri (parlamente) proprii øi sæ se bucure de o anumitæ autonomie.
În subordinea guvernului central — pus sub controlul Marii Britanii — urmau sæ se afle, între
altele, Ierusalimul øi Bethlehemul. Planul era respins atât de arabi cât øi de evrei, fiecare cerând
constituirea unui stat propriu: arab, respectiv, evreu.
În aceste condiflii, guvernul britanic lua inifliativa unei conferinfle internaflionale asupra
Palestinei. Deschisæ la 10 septembrie 1946, Conferinfla de la Londra se încheia færæ rezultate.
La ea participau doar øapte state arabe, care propuneau un plan ce prevedea constituirea unei
Palestine independente, cu un guvern interimar format din 7 arabi øi 3 evrei øi cu o Adunare
constituantæ compusæ din 60 de membri, maximum 20 la sutæ din aceøtia urmând sæ fie evrei.
Totodatæ, planul arab prevedea oprirea oricærei imigræri evreieøti în Palestina. Primul ministru
Attlee era nevoit sæ constate, în încheierea lucrærilor, cæ o conferinflæ la care nu participau toate
pærflile interesate nu avea nici o øansæ de reuøitæ. Boicotarea conferinflei de cætre organizafliile
evreieøti aræta cæ acestea nu considerau Marea Britanie capabilæ sæ soluflioneze problema
palestinianæ. Acesta era contextul în care, la 4 octombrie 1946, preøedintele Statelor Unite,
Truman, îøi exprima sprijinul pentru planurile organizafliilor evreieøti internaflionale vizând
constituirea unui stat evreu viabil într°o parte a Palestinei øi anunfla disponibilitatea Washingtonu-
lui de a susfline financiar acfliunile de imigrare. Aceastæ luare de poziflie marca un pas înainte
în angajarea SUA în problemele privind Palestina: de la „duetul“ anglo°american reprezentat
de Comisia comunæ, Statele Unite indicau cæ erau pregætite sæ acflioneze pe cont propriu în
zonæ. În decembrie acelaøi an, Congresul sionist mondial condamna modul cum Marea Britanie
îøi exercita autoritatea de putere mandataræ. Susflinând constituirea unui stat evreu în Palestina,
congresul respingea orice idee privind împærflirea acesteia øi tutela ONU asupra ei. O nouæ
tentativæ întreprinsæ de Londra în februarie 1947 de a negocia cu reprezentanflii arabi øi
organizafliile evreieøti problema Palestinei eøua. În aceste condiflii, la 2 aprilie 1947 guvernul
britanic cerea secretarului general al Nafliunilor Unite sæ înscrie problema Palestinei pe ordinea
de zi a proximei sesiuni a forumului internaflional.
Se ajungea astfel la o primæ sesiune specialæ a Adunærii Generale a ONU dedicatæ problemei
Palestinei. Desfæøuratæ între 28 aprilie°15 mai 1947, sesiunea specialæ lua în dezbatere urmæ-
toarele trei puncte: cererea britanicæ privind formarea unei comisii de anchetæ asupra Palestinei;
cererea statelor arabe referitoare la încetarea mandatului britanic øi declararea independenflei
Palestinei; cererea unor organizaflii evreieøti de a fi admise la dezbateri. Adunarea Generalæ
respingea cererea arabæ privind acordarea independenflei Palestinei øi însærcina Comitetul sæu
politic øi de securitate sæ asculte Agenflia evreiascæ øi organizafliile arabe în problema unei comisii
314 CONSTANTIN VLAD
de anchetæ. Adunarea Generalæ decidea constituirea unei Comisii speciale a ONU pentru
Palestina (UNSCOP), compusæ din 11 state, øi anume: Austria, Canada, Cehoslovacia,
Guatemala, India, Iran, Iugoslavia, Olanda, Peru, Suedia øi Uruguay. Mandatul Comisiei speciale
era de a examina toate aspectele problemei Palestinei øi de a prezenta recomandærile sale
Adunærii Generale.
Întrunit la 8°9 mai 1947, Comitetul politic øi de securitate lua cunoøtiinflæ cu pozifliile celor
douæ pærfli: reprezentantul Agenfliei evreieøti cerea crearea unui stat evreu independent øi relaxarea
restricfliilor asupra imigrærii evreilor; reprezentantul Ligii Arabe insista asupra opririi imigrærii
evreilor în Palestina, încetærii mandatului britanic øi constituirii unui stat arab independent.
Comisia specialæ a ONU pentru Palestina se afla timp de o lunæ (iunie°iulie 1947) la
Ierusalim, luând contact cu toate cercurile interesate în problema palestinianæ. Ea îøi prezenta
raportul în fafla Adunærii Generale la 31 august, pronunflându°se pentru încetarea imediatæ a
mandatului britanic. Raportul Comisiei prezenta douæ planuri pentru soluflionarea problemei
Palestinei. Un prim°plan, majoritar, susflinut de Canada, Guatemala, Olanda, Peru, Suedia,
Cehoslovacia øi Uruguay prevedea împærflirea Palestinei în øase zone: trei dintre acestea urmau
sæ constituie statul evreu øi se întindeau pe 56% din teritoriul palestinian øi cuprindeau 498 000
evrei øi 497 000 arabi; celelalte trei, care urmau sæ constituie statul arab, se întindeau pe 43%
din teritoriu øi erau locuite de 725 000 arabi øi 10 000 evrei. Ierusalimul urma sæ fie zonæ
internaflionalæ, sub administraflie ONU, reprezentând 0,65% din teritoriu øi cuprinzând 100 000
evrei øi 105 000 arabi. Cele douæ state urmau sæ parcurgæ o perioadæ de tranziflie de doi ani
pânæ la independenflæ, în cursul cæreia trebuiau sæ adopte constituflii, sæ prezinte ONU garanflii
pentru locurile sfinte øi protecflia minoritæflilor, sæ semneze un tratat privind cooperarea
economicæ øi crearea unei uniuni economice a Palestinei. Se propunea ca, în perioada de tranziflie,
Marea Britanie sæ administreze Palestina, sub egida ONU. Al doilea plan, minoritar, sprijinit
de India, Iran øi Iugoslavia propunea crearea, dupæ o perioadæ de tranziflie de maximum trei
ani, a unui stat federal, cu capitala la Ierusalim, format dintr°un stat arab øi unul evreu. În
perioada de tranziflie, în care Palestina avea sæ fie administratæ de o autoritate ONU, urma sæ
se desfæøoare alegeri pentru o Adunare Constituantæ. Adunarea Generalæ a ONU urma sæ
proclame independenfla statului federal, odatæ cu adoptarea constitufliei. Australia se abflinea
sæ se pronunfle pentru unul sau altul dintre planuri, motivând cæ elaborarea lor depæøea mandatul
Comisiei (60, 1983, p. 63).
La 20 septembrie 1947, guvernul englez se pronunfla în favoarea planului majoritar. O decizie
similaræ adopta la 11 octombrie administraflia de la Washington. Cu câteva zile înainte (9
octombrie), Consiliul Ligii Arabe recomanda statelor membre sæ trimitæ trupe la granifla cu
Palestina pentru a putea interveni în sprijinul arabilor palestinieni în cazul când evreii palestinieni
ar fi încercat sæ împartæ Palestina dupæ plecarea trupelor britanice.
O comisie ad°hoc constituitæ de Adunarea Generalæ, în care erau reprezentate toate statele
membre ale ONU, examina raportul Comisiei speciale a Nafliunilor Unite pentru Palestina,
însuøindu°øi în final planul majoritar. Acesta era înaintat spre dezbatere Adunærii Generale
care, la 29 noiembrie 1947, prin rezoluflia 182(II), preconiza formarea, pânæ la 1 octombrie
1948, a douæ state, arab øi evreu; constituirea Ierusalimului într°un corp separat, sub un regim
special, administrat de ONU. Trupele britanice trebuiau retrase din Palestina pânæ la 1 august
1948. Se crea Comisia Nafliunilor Unite pentru Palestina, formatæ din Bolivia, Cehoslovacia,
Danemarca, Filipine øi Panama, care urma sæ preia progresiv administrarea Palestinei de la
Marea Britanie. Comisia avea sarcina de a pregæti cele douæ state în vederea independenflei,
în condiflii când acestora li se cerea sæ formeze o uniune economicæ. Deøi considerat doar parflial
satisfæcætor, planul elaborat de Adunarea Generalæ a ONU era acceptat de Agenflia evreiascæ.
El era însæ respins de arabii palestinieni øi de cætre statele arabe. La 10 decembrie 1947, Liga
Arabæ decidea sæ se adopte mæsuri imediate pentru ajutorarea arabilor din Palestina. La 11 de-
cembrie, Londra anunfla hotærârea de a depune mandatul sæu asupra Palestinei la 15 mai 1948,
când cele douæ state palestiniene, evreu øi arab, urmau sæ devinæ independente.
La 10 ianuarie 1948, Consiliul Naflional evreiesc din Palestina declara cæ este gata sæ formeze
un guvern interimar de îndatæ ce ONU va trece la împærflirea teritoriului, conform rezolufliei
Adunærii Generale. La 15 ianuarie acelaøi an, Liga Arabæ ameninfla cæ armatele regulate ale
statelor membre: Egipt, Liban, Irak, Arabia Sauditæ, Siria, Transiordania øi Yemen, sunt pregætite
sæ ocupe, færæ întârziere, întreaga Palestinæ, dupæ retragerea trupelor britanice. Datæ fiind
încordarea øi ciocnirile armate între cele douæ pærfli, la 16 februarie Comisia Nafliunilor Unite
pentru Palestina (pe care arabii refuzau s°o recunoascæ) cerea Consiliului de Securitate sæ°i
punæ la dispoziflie suficiente contingente militare pentru a se evita lupte de amploare, în
perspectiva încetærii mandatului britanic. fiinând seama de opoziflia flærilor arabe faflæ de hotærârile
ONU privind Palestina, de faptul cæ luptele dintre evrei øi arabi ameninflau pacea, la 19 martie
Statele Unite îøi retrægeau sprijinul pentru mæsura de împærflire a Palestinei øi propuneau
transferul provizoriu al administrærii acesteia cætre Consiliul de Tutelæ al ONU. Aceastæ
schimbare de poziflie, sprijinitæ de Marea Britanie, China øi Franfla, era sever criticatæ de Agenflia
evreiascæ, iar URSS anunfla intenflia de a°i opune veto°ul sæu, în cazul cæ propunerea americanæ
ar fi fost adusæ în fafla Consiliului de Securitate.
La 17 aprilie, Consiliul de Securitate invita comunitæflile arabæ øi evreiascæ din Palestina
sæ respecte rezolufliile ONU, astfel încât sæ se ajungæ la un armistifliu între pærfli; Consiliul de
Securitate crea o Comisie de Armistifliu în Palestina, compusæ din Belgia, Franfla øi Statele
Unite. O nouæ sesiune specialæ a Adunærii Generale, dedicatæ Palestinei øi desfæøuratæ între
16 aprilie°14 mai 1948, menflinea hotærârile anterioare ale Nafliunilor Unite øi decidea numirea
unui mediator al Organizafliei internaflionale pentru Palestina. La 20 mai, în aceastæ calitate
era desemnat contele Folke Bernadotte, preøedintele Crucii Roøii suedeze.
În timp ce se desfæøurau lucrærile sesiunii speciale a Adunærii Generale, confruntærile militare
între arabi øi evrei continuau la o scaræ crescândæ, angajând zeci de mii de luptætori de ambele
pærfli. La 28 aprilie, o conferinflæ a øefilor de state arabe întrunitæ la Amman se pronunfla în
mod definitiv împotriva formærii unui stat evreu în Palestina øi îøi reconfirma intenflia de a se
opune cu forfla unui astfel de stat. În aceeaøi zi, evreii palestinieni creau la Tel Aviv un Comitet
Provizoriu de guvernæmânt. Astfel, lucrurile se îndreptau rapid spre o confruntare de proporflii.
316 CONSTANTIN VLAD
La 13 mai 1948, guvernul Marii Britanii publica declaraflia referitoare la încetarea mandatului
asupra Palestinei. A doua zi, la 14 mai, Consiliul Naflional, reprezentând evreii din Palestina
øi organizafliile internaflionale sioniste proclama crearea statului evreu al Palestinei, sub denumirea
de Israel. În funcflia de prim°ministru a fost ales David Ben°Gurion, iar ca preøedinte provizoriu
dr. Chaim Weizmann. Declaraflia de independenflæ a statului Israel, adoptatæ cu acel prilej,
proclama „Restaurarea statului evreu în Eretz Israel“ (apud 90, 1993, p. 32). Încæ în timp ce
se citea Declaraflia de independenflæ, se anunfla recunoaøterea de facto a Israelului de cætre Statele
Unite. Urma în câteva zile recunoaøterea de jure a noului stat de cætre URSS. România
recunoøtea Israelul pe 11 iunie 1948.
Odatæ cu proclamarea creærii statului Israel, începea primul ræzboi arabo°israelian. La 15
mai, forfle armate ale Egiptului, Libanului, Siriei, Irakului øi Transiordaniei atacau teritoriul
noului stat. Armatele egiptene ocupau Gaza øi ajungeau în apropierea oraøelor Ierusalim øi
Tel Aviv. La 22 mai, Consiliul de Securitate invita pærflile în conflict sæ înceteze luptele.
Armistifliul este obflinut pentru o lunæ, øi intra în vigoare la 11 iunie. Pe 7 iulie Consiliul de
Securitate cerea pærflilor sæ prelungeascæ încetarea focului. Statele arabe refuzau øi luptele erau
reluate; desfæøurarea lor în continuare avea sæ fie favorabilæ forflelor israeliene. La 15 iulie,
intervenflia Consiliului de Securitate devenea fermæ: o rezoluflie adoptatæ de acesta ordona
încetarea ostilitæflilor, ameninflând cu o intervenflie directæ a Nafliunilor Unite în caz cæ acestea
continuau. Cele douæ pærfli acceptau încetarea focului pe termen nelimitat, intratæ în vigoare
la 20 iulie. În mersul ræzboiului se contura perspectiva unui eøec al statelor arabe øi arabilor
palestinieni de a împiedica pe calea armelor constituirea statului evreu. Pânæ la sfârøitul lunii
septembrie, forflele libaneze, iordaniene, siriene øi irakiene pæræseau Israelul. Ræmâneau în luptæ
doar Egiptul øi grupurile armate ale arabilor palestinieni. Era acum rândul Israelului sæ punæ
capæt încetærii focului la 14 octombrie øi sæ înainteze spre sud, ocupând Gaza øi o serie de
puncte din peninsula Sinai. La 23 octombrie, Consiliul de Securitate ordona din nou încetarea
focului øi cerea Israelului sæ se retragæ din Gaza øi din Sinai. Luptele încetau; retragerea trupelor
israeliene din Gaza øi Sinai avea loc în ultimele zile ale lunii decembrie 1948, în urma unor
repetate presiuni exercitate de Washington (124, 1972, p. 185). Între timp însæ, la 16 decembrie,
Transiordania, devenitæ Iordania, ocupa teritoriile de la vest de fluviul Iordan, locuite de arabi
palestinieni. (Cisiordania de mai târziu). Liga Arabæ protesta împotriva acestei anexiuni, dar
starea de fapt creatæ ræmânea neschimbatæ.
Eforturile de mediere întreprinse de ONU de°a lungul lunilor de ræzboi ræmæseseræ
infructuoase. La 28 iunie, contele Bernadotte prezentase statelor arabe øi Israelului un plan
de pace. Deøi mediatorul ONU îl considera doar o sugestie, planul era ambiflios øi cuprindea
prevederi care, în unele cazuri, modificau mæsurile stabilite de Adunarea Generalæ. Astfel,
planul Bernadotte propunea: a) crearea unei uniuni între statul arab øi cel evreu pe teritoriul
Palestinei, aøa cum aceasta se aflase sub mandat britanic, ceea ce presupunea øi includerea în
acest aranjament a Transiordaniei; Uniunea urma sæ aibæ un Consiliu, însærcinat cu dezvoltarea
economicæ, cu politica externæ øi de apærare; fiecare stat din Uniune urma sæ poarte ræspunderea
pentru politica internæ; b) sæ se asigure, timp de doi ani, o imigrare liberæ în statele Uniunii,
dupæ care politica în domeniul imigrærii urma sæ fie reglementatæ de aceste state, cu sprijinul
ONU; c) cele douæ state, arab øi evreu, puteau menfline teritoriile ocupate de ele la 15 mai
1948 (data încetærii mandatului britanic asupra Palestinei), cu urmætoarele precizæri: deøertul
Negev, atribuit de ONU evreilor, sæ treacæ în posesia arabilor; Galileea de vest (pe flærmul
mediteranian) trebuia transferatæ de la arabi la evrei; Ierusalimul urma sæ devinæ arab, cu
autonomie municipalæ asiguratæ evreilor. Era, totodatæ, precizat statutul unor oraøe°port øi
aeroporturi. În septembrie 1948, Bernadotte revenea cu un plan refæcut, care pornea de la câteva
constatæri: nu era posibilæ constituirea unei uniuni economice între Israel øi Palestina arabæ;
pacea între Israel øi statele arabe trebuie impusæ prin orice mijloace, la nevoie sub presiunea
Nafliunilor Unite; statele arabe nu pot înfrânge Israelul, iar acesta ar trebui sæ se angajeze cæ
nu va încerca ocuparea de teritorii arabe. Pornind de la astfel de premize, planul prevedea:
a) recunoaøterea Israelului øi admiterea lui în ONU; b) la fixarea frontierelor dintre cele douæ
state, nord°vestul Palestinei sæ revinæ Israelului, iar o porfliune din deøertul Negheev sæ intre
în posesia arabilor; c) oraøul Ierusalim urma sæ fie internaflionalizat, sub controlul ONU;
d) reîntoarcerea refugiaflilor la locuinflele pe care le pæræsiseræ din cauza ræzboiului sau
compensarea celor ce nu doreau acest lucru.
Planul refæcut era anunflat la 16 septembrie 1948. În aceeaøi zi, într°o luare de poziflie publicæ,
Bernadotte susflinea cæ nici o reglementare a problemelor privind Palestina nu poate fi justæ
øi completæ færæ recunoaøterea dreptului refugiaflilor arabi de a se reîntoarce în cæminele din
care fuseseræ alungafli. La 17 septembrie, contele Folke Bernadotte era asasinat în sectorul
israelian al Ierusalimului, de un extremist, membru al grupærii militante evreieøti Stern.
Am reprodus, în datele sale esenfliale, „cazul Bernadotte“ pentru cæ inifliativele mediato-
rului ONU, deøi færæ impact practic, ræmân în istoria eforturilor diplomafliei vremii de a gæsi
o soluflie politicæ problemei Palestinei, precum øi pentru a reliefa stângæciile Nafliunilor Unite,
într°o perioadæ de pionierat în monitorizarea øi rezolvarea stærilor conflictuale.
În condiflii când devenea evident cæ formarea statului Israel nu putea fi opritæ prin forflæ,
arabii palestinieni treceau la crearea unor structuri statale proprii. Astfel, la 20 septembrie 1948,
la Gaza se constituia un guvern arab al întregii Palestine. Acesta era repede recunoscut de
statele musulmane, cu excepflia Iordaniei. De asemenea, la 2 octombrie, Adunarea Naflionalæ
Arabæ Palestinianæ proclama independenfla Palestinei ca stat arab. Aceste acte politice ræmâneau
însæ færæ urmæri prectice.
Dupæ asasinarea lui Bernadotte, Adunarea Generalæ a ONU constituia, la 11 decembrie
1948, o Comisie de Conciliere a Nafliunilor Unite pentru Palestina, formatæ din Statele Unite,
Franfla øi Turcia. La 29 decembrie acelaøi an, Consiliul de Securitate cerea tuturor pærflilor
implicate în conflictul din Orientul Apropiat sæ înceteze focul øi sæ realizeze acorduri de
armistifliu.
Prima reacflie la solicitarea Consiliului de Securitate venea din partea Egiputului care, la
3 ianuarie 1949, accepta sæ încheie armistifliu cu Israelul. În baza acestui ræspuns, Comisia de
Conciliere obflinea încetarea ostilitæflilor øi anunfla negocieri de armistifliu în insula Rhodos.
Desfæøurate sub egida ONU, aceste negocieri începeau la 13 ianuarie øi se încheiau la 24 martie
318 CONSTANTIN VLAD
1949, prin semnarea armistifliului între Egipt øi Israel. Prin acordul de armistifliu, regiunea lacului
Tiberiada, platourile occidentale øi cea mai mare parte a deøertului Negev reveneau Israelului,
în timp ce Egiptul ræmânea în Gaza.
La 22 martie era semnat armistifliul între Israel øi Liban, pærflile convenind ca trupele lor
sæ se stabileascæ de°a lungul frontierei libano°israeliene, recunoscute internaflional. Pe 3 aprilie,
acordul de armistifliu israeliano°iordanian stabilea trecerea la Iordania a pærflii de ræsærit a
Palestinei (Cisiordania), apartenenfla la Israel a Ierusalimului nou, controlul iordanian asupra
Palestinei centrale, cuprinzænd vechiul Ierusalim, Bethlehemul, Hebronul, precum øi o serie
de aspecte tehnice privind circulaflia pe øoselele Tel Aviv°Ierusalim, Ierusalim°Bethleem ø. a.
La 20 iulie era încheiat armistifliul dintre Israel øi Siria, stabilindu°se o zonæ demilitarizatæ pe
frontiera celor douæ state.
La un an de la proclamare, pe 11 mai 1949, Israelul era admis ca membru al Organizafliei
Nafliunilor Unte. Prin aceasta, ONU accepta existenfla Israelului cu extensiile teritoriale rezultate
din ræzboi.
Odatæ încheiate acordurile de armistifliu între Israel øi statele arabe, diplomaflia îøi muta
centrul de preocupæri asupra statutului Ierusalimului øi, implicit, asupra raporturilor dintre Israel
øi Nafliunile Unite. La 9 decembrie 1949, Adunarea Generalæ adopta o rezoluflie privind
internaflionalizarea Ierusalimului, însærcinând Consiliul de Tutelæ sæ pregæteascæ, adopte øi sæ
punæ în aplicare Statutul Ierusalimului. O nouæ rezoluflie a Adunærii Generale cerea Israelului,
la 20 decembrie, sæ pæræseascæ Ierusalimul. La 31 decembrie, Israelul anunfla Consiliul de
Securitate cæ nu acceptæ internalionalizarea Ierusalimului. La 1 ianuarie 1950, guvernul israelian
øi Knessetul (parlamentul) începeau sæ funcflioneze în Ierusalim, acesta fiind proclamat la 29
ianuarie acelaøi an drept capitalæ a Israelului.
Disputa dintre ONU øi Israel privind statutul Ierusalimului continua însæ. La 4 aprilie 1950,
Consiliul de Tutelæ invita Israelul øi Iordania — aceasta din urmæ se opunea, deasemenea,
internaflionalizærii Ierusalimului — sæ studieze statutul øi sæ sprijine aplicarea lui; acesta era
momentul în care URSS anunfla secretarul general al ONU cæ nu mai sprijinæ internaflionalizarea
Ierusalimului, întrucât aceasta nu dædea satsfacfliie nici uneia dintre pærfli. La 28 mai, Israelul
respingea din nou planul ONU privind internaflionalizarea Ierusalimului, acceptând doar controlul
Nafliunilor Unite asupra locurilor sfinte. În aceste condiflii, datoritæ opozifliei atât a Israelului,
cât øi a Iordaniei, Consiliul de Tutelæ renunfla sæ înainteze Adunærii Generale planul privind
internaflionalizarea Ierusalimului. Astfel, în controversa dintre ONU, pe de o parte, øi Israel
øi Iordania, pe de altæ parte, privind statutul Ierusalimului, Nafliunele Unite cedau.
Un moment important în consolidarea pozifliei internaflionale a Israelului era semnarea, la
23 august 1951, a tratatului de prietenie, comerfl øi navigaflie cu Statele Unite. Era primul astfel
de tratat încheiat de Israel cu un alt stat, el punând bazele relafliilor privilegiate ameri-
cano°israeliene.
Nu lipseau nici unele tentative de a influenfla în sens pozitiv raporturile dintre Israel øi lumea
arabæ. Astfel, în aprilie 1951, Liga Arabæ, prin intermediul Comisiei de Conciliere a ONU,
propunea începerea unor convorbiri de pace cu Israelul pe urmætoarele premise: repatrierea
refugiaflilor arabi palestinieni, revenirea la liniile de partajare a Palestinei stabilite de ONU în

1947, internaflionalizarea Ierusalimului. Israelul respingea aceste propuneri, considerænd cæ
ele nu puteau constitui o bazæ pentru negocieri de pace. Sub egida Comisiei de Conciliere a
ONU, avea totuøi loc o conferinflæ arabo°israelianæ la Paris, între septembrie°noiembrie 1951.
Propunerile Comisiei de Conciliere cu acest prilej priveau principalele probleme disputate între
cele douæ pærfli, mergând de la negocierea unor înflelegeri privind refacerea distrugerilor provocate
de ræzboaie, pânæ la cea referitoare la refugiaflii palestiniei. Øi aceastæ tentativæ eøua însæ.
Astfel se încheia primul ræzboi între Israel øi arabi. Ambele pærfli consideraseræ cæ aveau
legitimitatea de a°øi impune drepturile prin forflæ. Ca urmare, conflictul arabo°israelian devenea
un joc de sumæ nulæ: ceea ce pierdea o parte, câøtiga cealaltæ. Spre surprinderea multor
observatori ai vremii, partea care câøtiga era Israelul. În Palestina se formau nu douæ state,
unul arab øi altul evreu, cum hotærâse ONU, ci doar unul, anume Israel. Acesta îøi extindea
suprafafla cu aproximativ 6 700 km2 faflæ de prevederile rezolufliei de partaj a Nafliunilor Unite
privind Palestina. Totodatæ, din cauza ræzboiului, cca 800 000 arabi palestinieni îøi pæræseau
locurile natale, devenind refugiafli.
Dupæ cum avea sæ se vadæ însæ în curând, conflictul dintre Israel øi arabi se afla de-abia
la început, iar rezultatele cu care se încheia primul ræzboi dintre Israel øi arabi semænaseræ
germenii celor ce aveau sæ vinæ.
10) Debutul decolonizærii postbelice. Opoziflii, conflicte, avansuri
Decolonizarea avea sæ fie una dintre træsæturile definitorii ale primelor decenii postbelice.
Istoriceøte, ea continua procesul început încæ în secolul XVIII, în decursul cæruia numeroase
popoare îøi constituiseræ state proprii. O etapæ distinctæ a acestui proces o reprezentase perioada
interbelicæ din secolul XX, când, în lumina principiului naflionaliæflilor, dupæ præbuøirea imperiilor
otoman, habsburgic øi flarist, pe harta politicæ a Europei apæruseræ o serie de state noi.
Decolonizarea postbelicæ va privi îndeosebi popoarele din Asia øi Africa. La sfârøitul celui
de°al Doilea Ræzboi Mondial, principalele puteri coloniale erau Marea Britanie, Franfla, Olanda,
Italia, Belgia, Portugalia. Deøi regimul colonial, inclusiv în forma teritoriilor aflate sub mandat,
instituitæ dupæ Conferinfla de pace de la Paris, era perimat din punct de vedere istoric, acest
adevær se va impune greu.
Poate cel mai important semn cæ vremea sistemului colonial trecuse îl constituia faptul cæ
cele douæ state care ieøeau din ræzboi cu statut de supraputeri: Statele Unite øi URSS se opuneau
menflinerii acestui sistem.
„Lupta ideologicæ împotriva lui Hitler a fæcut ca principiile coloniale de dinainte de ræzboi sæ
paræ demodate. Deøi mulfli politicieni britanici credeau încæ (poate) cæ rasa albæ este superioaræ,
era mult mai greu acum sæ afirmi acest lucru. Ba mai mult, cele douæ mari puteri, Statele Unite
øi URSS, se împotriveau din punct de vedere ideologic ideii de colonie, iar împotrivirea lor
320 CONSTANTIN VLAD
faflæ de existenfla imperiului [britanic — C.V.] a alimentat speranflele poporelor din colonii“ (66,
1994, p. 65).
Statele Unite, ele însele foste colonii pânæ în 1776, erau promotoare ale unor valori opuse
colonialismului. Adepte ale libertæflii comerflului internaflional, SUA vor fi împotriva grupæ-
rilor economice închise, reprezentate de regimurile preferenfliale instituite de marile puteri
coloniale — de pildæ, zona lirei sterline. Longevivul secretar de stat american, Cordell Hull,
învinuia direct astfel de obstacole în calea schimburilor comerciale pentru tragedia pe care o
træia lumea prin cea de°a doua conflagraflie mondialæ. De aceea, atitudinea faflæ de condiflia
popoarelor din colonii diviza Occidentul în tot timpul ræzboiului. Statele Unite nu°øi ascundeau
dezaprobarea faflæ de politica colonialæ a Marii Britanii øi suspiciunea cæ Londra intenflionna
sæ foloseascæ forflele americane spre perpetuarea imperiului sæu. Mari dispute øi mari decizii
din timpul ræzboiului erau generate, respectiv erau adoptate sub imperiul acestei atitudini diferite
faflæ de problema colonialæ. De pildæ, ideea premierului britanic de a deschide un al doilea
front în Balcani, avea sæ fie în final respinsæ de liderii americani tocmai pentru cæ aceøtia o
considerau o expresie a interesului Angliei de a°øi pæstra pozifliile în Mediterana de Est øi de
a°øi asigura cæile de acces cætre Indii. Aceeaøi atitudine diferitæ în ceea ce priveøte perspectivele
colonialismului diviza Occidentul în legæturæ cu viitorul lumii postbelice. Între oamenii de
stat englezi, Winston Churchill înflelegea cel mai clar cæ Regatul Unit nu va mai fi, dupæ
încheierea ræzboiului, marea putere care fusese înainte de declanøarea acestuia; de aici, orientarea
sa (urmatæ apoi de tofli guvernanflii britanici) cætre statornicirea unor relaflii speciale cu Statele
Unite, care sæ permitæ Marii Britanii sæ exercite o influenflæ asupra treburilor internaflionale
mai importantæ decât o îndreptæflea statutul sæu real în configuraflia centrelor de putere postbelice.
Dar acceptarea unui rol secund în raport cu SUA nu însemna resemnarea faflæ de perspectiva
pierderii imperiului. În acest sens, Churchill considera cæ principiul autodeterminærii este
aplicabil doar în Europa øi°i va spune lui Roosevelt, într°un moment de sinceritate, cæ el nu
devenise prim°ministru spre a patrona lichidarea imperiului britanic (69, 1993, p. 208). Un
mod de gândire similar cu cel al premierului britanic se întâlnea la numeroøi oameni politici
din alte metropole. De aceea, în multe cazuri, decolonizarea se realiza sub presiunea luptei
de emancipare a popoarelor din flærile cu statut de colonii, luptæ care lua uneori forma unor
adeværate ræzboaie sângeroase øi îndelungate.
La rândul ei, URSS va sprijini procesul decolonizærii. Ideologia comunistæ propaga dreptul
popoarelor la autodeterminare, subordonându°l însæ flelurilor revolufliei, ceea ce, în fapt, însemna
flelurilor sovietice. Totodatæ, Uniunea Sovieticæ avea interese directe øi pragmatice pe care le
urmærea prin politica sa în acest domeniu: emanciparea popoarelor de sub colonialism era de
naturæ sæ slæbeascæ mai multe state occidentale, membre NATO, între care se aflau øi mari
puteri precum Anglia øi Franfla. De aceea, procesul decolonizærii avea sæ dea naøtere la asemenea
paradoxuri, cum a fost o alianflæ sui generis între politica sovieticæ øi miøcærile de eliberare
naflionalæ, sub o frazeologie antiimperialistæ, precum øi la intervenflia simultanæ a SUA øi URSS
în criza Suezului, când cele douæ supraputeri, adversare de neîmpæcat, se gæseau pe poziflii
mai mult sau mai puflin comune împotriva Marii Britanii, Franflei øi Israelului. În Africa, Moscova
avea sæ încerce transformarea unor fronturi populare din flæri recent eliberate: Angola, Mozambic,
ø. a. în formafliuni marxiste øi sæ orienteze prin ele dezvoltarea acestor flæri în direcflia unui
„socialism african“. Deasemenea, URSS va sprijini miøcæri naflionaliste, cæutând sæ foloseascæ
în propriile scopuri potenflialul lor antioccidental. Tentativa Moscovei, ca øi a Beijingului,
Havanei øi Phenianului de a da o anumitæ orientare dezvoltærii Lumii a Treia avea sæ ducæ la
o interferenflæ a miøcærilor de emancipare naflionalæ postbelice cu Ræzboiul Rece. În acest sens,
fostul preøedinte francez François Mitterrand afirma cæ orice conflict care implica flærile în
curs de dezboltare, indiferent de cauzele sale directe, devenea în mod inevitabil o parte a
confruntærii Est°Vest. Pe termen lung, aceastæ tentativæ angaja o uriaøæ risipæ de resurse (livræri
de armament, împrumuturi, ajutoare, consilieri etc.) care, în ceea ce priveøte Uniunea Sovieticæ,
contribuia la colapsul ei final.
Decolonizarea avea sæ angajeze masiv diplomaflia, atât pe plan bilateral, cât øi multilateral,
la nivel regional øi global. În paragraful de faflæ, nu°mi propun sæ urmæresc procesul istoric al
decolonizærii. Consider cæ, din punct de vedere al diplomafliei, pentru înflelegerea debututlui
acestui proces în primul deceniu postbelic sunt instructive cazurile Indoneziei, subcontinentului
indian øi Iranului. Al Indoneziei, prin cucerirea independenflei în urma unui ræzboi îndelungat
cu puterea colonialæ øi cu sprijinul acordat insistent de Organizaflia Nafliunilor Unite; al
subcontinentului indian, prin consecinflele post°independenflæ ale unei diviziuni a populafliei
pe criterii religioase în douæ state, India øi Pakistan, consecinfle concretizate într°un îndelungat
conflict armat, care a necesitat intervenflia ONU øi constituirea uneia dintre primele misiuni
ale organizafliei mondiale; în fine, cel al Iranului, prin disputele legate de preluarea resurselor
materiale ale flærii, problemæ cardinalæ pentru dezvoltarea noilor state independente din Lumea
a Treia.
Indonezia. În condifliile capitulærii Japoniei, Indonezia îøi declara independenfla la 15 august

1945, douæ zile mai târziu proclamându°se republicæ. Totodatæ, în Indonezia reveneau trupele
olandeze, iar la 16 septembrie acelaøi an, Marea Britanie debarca trupe proprii în arhipelag;
deøi erau însærcinate sæ primeascæ capitularea forflelor japoneze, aceste trupe se vor alætura
celor olandeze, în acfliunea Olandei de reluare a controlului asupra teritoriilor indoneziene. În
aceste condiflii, primele mæsuri de organizare naflionalæ din partea indonezianæ aveau un scop
anticolonial. Astfel, în septembrie 1945 erau create detaøamente armate, care angajau operafliuni
atât împotriva trupelor olandeze, cât øi a celor britanice, iar în ianuarie 1946, era constituitæ
Uniunea de luptæ din Indonezia, un adeværat front naflional, grupând un mare numær de partide
øi organizaflii. În februarie 1946, trupele engleze începeau evacuarea teritoriului indonezian,
operafliune ce se încheia în noiembrie acelaøi an.
În timp ce ciocnirile militare continuau, diplomaflia îøi fæcea intrarea în scenæ, mai întâi
pe plan bilateral. Astfel, la 15 noiembrie 1946, se încheia un prim acord, preliminar, olan-
dezo°indonezian, anume acordul de la Linggadjati. Acesta prevedea recunoaøterea de cætre
Olanda a Republicii Indonezia, care urma sæ fie formatæ din insulele Java, Sumatra øi Madura;
acordul preconiza ca, în 1949, sæ se constituie „Uniunea Statelor Indoneziene“, care sæ cuprindæ
322 CONSTANTIN VLAD
Republica Indonezia, statele autonome Borneo, Bali, Celebes, Noua Guinee olandezæ øi insulele
Moluce. Totodatæ, acordul de la Linggadjati preconiza crearea unei uniuni Olanda°Indonezia,
în care pærflile urmau sæ aibæ drepturi egale. Era o tentativæ de soluflionare la masa tratativelor
a problemei independenflei Indoneziei, crearea Uniunii Statelor Indoneziene øi a Uniunii
Olanda°Indonezia ræspunzând øi intereselor olandeze în teritoriile pânæ atunci colonii.
În climatul creat de acordul de la Linggadjati, la 25 martie 1947, Olanda recunoøtea de
facto Republia Indonezia, care urma, de aceastæ datæ în înflelegere cu Olanda, sæ°øi proclame
independenfla la 1 ianuarie 1949.
Dar, drumul Indoneziei spre independenflæ se dovedea anevoios. Haga va cere constituirea
unei jandarmerii comune, aflate sub control olandez. Indonezia refuza, ceea ce ducea la atacarea
de cætre trupele olandeze a forflelor indoneziene, la 20 iulie 1947; astfel, ostilitæflile erau reluate.
La 1 august, Consiliul de Securitate cerea Olandei øi Indoneziei sæ înceteze luptele øi sæ
soluflioneze diferendele dintre ele prin negocieri; la 4 august, cele douæ pærfli acceptau încetarea
focului. La 12 august, guvernul olandez propunea întrunirea unei mese rotunde cu participarea
Olandei, Indoneziei øi a insuleler aflate sub control olandez, care nu fæceau parte din Republica
Indonezia. Potrivit autoritæflilor de la Haga, scopul reuniunii era constituirea unei uniuni în
forma „Statelor Unite ale Indoneziei“. În paralel, Indonezia cerea Consiliului de Securitate
retragerea completæ a trupelor olandeze, precum øi constituirea unei comisii a Nafliunilor Unite
care sæ supravegheze respectarea legii øi ordinii publice øi sæ arbitreze chestiunile litigioase
dintre Olanda øi Indonezia. Întrucât ostilitæflile reîncepeau, Consiliul de Securitate cerea din
nou, la 26 august, încetarea focului, oferindu°se sæ medieze între pærfli; oferta era acceptatæ
de Indonezia, dar consideratæ insuficientæ de cætre Olanda. La 18 septembrie, Consiliul de
Securitate stabilea Comisia pentru Indonezia, formatæ din Statele Unite, Australia øi Belgia,
având mandat sæ negocieze cu Olanda øi Indonezia încetarea conflictului armat. Sub auspiciile
ONU, la Batavia (Djakarta), începeau la 1 decembrie negocieri directe între Olanda øi Indonezia.
Pe de altæ parte, la 4 ianuarie 1948, reprezentanflii indonezieni din teritoriile ocupate de trupele
olandeze, reunifli la Batavia, cereau crearea imediatæ a Statelor Unite ale Indoneziei, din care
sæ facæ parte øi Republica Indonezia. Cu sprijinul ONU, la 17 ianuarie 1948 se încheia un
acord de armistifliu între Olanda øi Indonezia. Acordul prevedea retrageri øi regrupæri ale trupelor
olandeze øi indoneziene în diferite regiuni, stabilirea unei zone demilitarizate pe care pærflile
se angajau s°o respecte, precum øi organizarea de plebiscite în insulele aflate sub control olandez,
prin care populaflia urma sæ se pronunfle asupra apartenenflei sau nonapartenenflei la Indonezia.
Se creau astfel condiflii pentru formarea la Djakarta, cu sprijinul autoritæflilor olandeze, a
guvernului provizoriu al Statelor Unite ale Indoneziei.
La 21 februarie 1948, Indonezia adresa Consiliului de Securitate o plângere prin care acuza
Olanda cæ împiedica organizarea plebiscitelor convenite øi crea pe teritorii indoneziene ocupate
guverne obediente faflæ de Haga. Olanda avea sæ foloseascæ asemenea guverne spre a încerca
formarea Statelor Unite ale Indoneziei într°o formulæ favorabilæ intereselor sale. La 20 sep-
tembrie 1948, era publicatæ o constituflie, care proclama independenfla Statelor Unite ale Indo-
neziei; Republica Indonezia refuza sæ adere la aceastæ entitate. La 18 decembrie 1948, Olanda
reîncepea ostilitæflile øi pânæ la sfârøitul anului ocupa întreaga flaræ, arestând pe principalii lideri
indonezieni, între care se afla øi Ahmed Sukarno, viitorul preøedinte al Indoneziei. Comisia
ONU pentru Indonezia condamna acfliunile guvernului de la Haga. În plinæ campanie, Consiliul
de Securitate cerea Olandei sæ înceteze operafliunile militare øi sæ elibereze prizonierii politici,
cerere cæreia Olanda refuza sæ°i dea curs. O nouæ luare de poziflie a Consiliului de Securitate
ræmânea færæ efect. La 7 ianuarie 1949, Comisia ONU pentru Indonezia informa Consiliul de
Securitate cæ Olanda nu s°a conformat solicitærilor Organizafliei mondiale privind încetarea
focului øi eliberarea prizonierilor politici. La 28 ianuarie, Consiliul de Securitate adopta un
plan privind Indonezia, care prevedea: încetarea luptelor de gherilæ dintre Olanda øi Indonezia,
retragerea imediatæ a trupelor olandeze, eliberarea tuturor deflinuflilor politici, neintervenflia
Olandei în treburile interne ale Indoneziei. Planul preconiza crearea unui guvern indonezian
interimar pânæ la 15 martie 1949, convocarea unei adunæri constituante indoneziene pânæ la
1 octombrie acelaøi an, urmând ca transferul suveranitæflii cætre Statele Unite ale Indoneziei
sæ se efectueze pânæ la 1 iulie 1950. Era, de aceastæ datæ, o luare de poziflie hotærâtæ, cuprinzætoare
øi pragmaticæ a forumului mondial.
Dupæ o primæ reacflie negativæ, la 16 februarie Haga anunfla cæ acceptæ „în principiu“ planul
ONU privind Indonezia. Dar procesul înaintærii acestei flæri spre independenflæ nu se încheiase:
la 12 martie, Olanda propunea convocarea la Haga a unei conferinfle asupra Indoneziei. Întrucât
procedeul folosit de Olanda nu flinea cont de planul stabilit de Consiliul de Securitate, Djakarta
respingea aceastæ inifliativæ. Negocieri laborioase desfæøurate ulterior între reprezentanflii olandezi
øi indonezieni, sub egida Comisiei ONU, permiteau celor douæ pærfli sæ informeze, la 7 mai 1949,
Consiliul de Securitate cæ au ajuns la un nou acord de încetare a focului, cæ au convenit revenirea
guvernului republican indonezian la Djakarta, eliberarea tuturor deflinuflilor politici, cooperarea
între Indonezia øi Olanda în menflinerea ordinii, precum øi convocarea la Haga a unei conferinfle
care sæ examineze mæsurile necesare urgentærii transferului suveranitæflii cætre Indonezia.
Era, în sfârøit, un semn cæ rafliunea triumfa. În baza acestui acord, începea retragerea trupelor
olandeze, iar la 6 iulie 1949 membrii cabinetului indonezian reveneau la Djakarta. Un nou
acord între cele douæ pærfli consolida regimul încetærii focului. Iar în august°noiembrie 1949,
conferinfla desfæøuratæ la Haga, cu participarea primilor miniøtri ai Olandei øi Indoneziei, precum
øi a reprezentanflilor teritoriilor indoneziene care nu fæceu parte din Republicæ, ajungea la un
acord privind crearea Statelor Unite ale Indoneziei, precum øi a Uniunii olandezo°indoneziene.
Acordul prevedea totodatæ retragerea trupelor olandeze, recunoaøterea independenflei Indone-
ziei øi a suveranitæflii sale asupra tuturor teritoriilor, cu excepflia Irianului de Vest. Urma, tot
la Haga, o conferinflæ olandezo°indonezianæ, prilej cu care Olanda recunoøtea Indonezia ca
stat independent, în cadrul Uniunii olandezo°indoneziene. La 14 decembrie 1949, parlamentul
din Djakarta aproba Constituflia flærii, Ahmed Sukarno devenind primul preøedinte al Indoneziei.
Câteva zile mai târziu era constituit guvernul indonezian, în fruntea cæruia se afla
Mohammed Hatta. Primele recunoaøteri ale noului stat independent veneau din capitalele URSS,
Iugoslaviei, Argentinei. România øi Indonezia stabileau relaflii diplomatice pe 18 februarie 1950.
La 28 septembrie, acelaøi an, Indonezia era admisæ în Organizaflia Nafliunilor Unite. În iunie
324 CONSTANTIN VLAD
1951 se încheia retragerea completæ a trupelor olandeze, iar în 1954, în urma unor negocieri
îndelungate, se convenea abrogarea Uniunii olandezo°indoneziene, Olanda øi Indonezia stabilind
relaflii diplomatice ca douæ state independente øi suverane.
Astfel, dupæ aproape un deceniu de la încetarea ocupafliei japoneze, Indonezia se numæra
printre statele independente ale lumii. „Cazul“ sæu demonstra cæ apelul la forflæ din partea
metropolei nu putea menfline condiflia perimatæ de colonie pentru un popor hotærât sæ°øi
cucereascæ dreptul la o existenflæ øi dezvoltare de sine stætætoare. Se ilustra, totodatæ, cæ
negocierile, oricât de dificile ar fi fost, se dovedeau singurele în mæsuræ sæ aøeze pe baze noi
raporturile dintre o fostæ putere colonialæ øi un nou stat independent. În sfârøit, independenfla
Indoneziei era un test pe care Organizaflia Nafliunilor Unite îl trecea, în final, cu succes. ONU
se dovedea forumul care avea autoritatea sæ impunæ încetarea ræzboiului øi, totodatæ, înflelep-
ciunea de a pune la punct un plan constructiv, capabil sæ aducæ adversari ce pæreau de neîmpæcat
în jurul mesei de negociere. În felul acesta, acfliunea de mediere a Nafliunilor Unite era validatæ,
deøi în unele momente statele mandatate s°o exercite adoptaseræ poziflii care favorizau Olanda,
poziflii depæøite însæ repede, în spiritul obiectivitæflii øi imparflialitæflii. Trebuie spus cæ Nafliunile
Unite aveau atunci mare nevoie de asemenea etalare de autoritate, dupæ Palestina, unde fuseseræ
puse în fafla faptului împlinit, pe care erau nevoite sæ°l accepte, atât în cazul formærii a douæ
state pe teritoriul palestinian, cât øi în cel privind statutul Ierusalimului.
India. La sfârøitul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial, India era în continuare cea mai
importantæ colonie britanicæ, având statut de dominion. Orientarea principalelor forfle politice
ale flærii în direcflia dobândirii independenâei se bucura de un sprijin general. În ceea ce o priveøte,
clasa politicæ britanicæ era divizatæ în legæturæ cu viitorul Indiei. Winston Churchill,
prim°ministru pânæ în iulie 1945, se opunea acordærii independenflei subcontinentului indian.
Clement Attlee, succesorul sæu, va fi însæ hotærât în favoarea acestei independenfle; poziflia sa
în aceastæ privinflæ nu era stræinæ de situaflia economicæ a Marii Britanii dupæ ræzboi, care în
anii 1946°1947 cunoscuse o serioasæ înræutæflire. Guvernul laburist era preocupat în principal
de menflinerea Indiei în componenfla Commonwealthului; în plus, cabinetul laburist, care inten-
fliona sæ acorde independenflæ doar Indiei, considera cæ în felul acesta îøi pæstra resursele necesare
pentru menflinerea posesiunilor engleze de peste mæri, în ansamblu, în componenfla Imperiu-
lui. Poziflia Marii Britanii faflæ de perspectiva Indiei se cristaliza în condiflii când unitatea acestei
întinse flæri era ameninflatæ de confruntarea tot mai accentuatæ dintre Partidul Congresului (hindus),
condus de Gandhi øi Nehru, øi Liga Musulmanæ, în fruntea cæreia se afla Mohammed Ali Jinnah.
În martie 1946, o misiune condusæ de viceregele Indiei, lordul Wavell, se informa la fafla
locului asupra raporturilor dintre Partidul Congresului øi Liga Musulmanæ øi fæcea tentativa
de a determina cele douæ pærfli sæ ajungæ la înflelegere. Misiunea elabora un plan propriu, care
prevedea ca cele unsprezece provincii ale Indiei sæ se grupeze pe zone, ceea ce ar fi permis
indienilor musulmani sæ se adune laolaltæ, într°o comunitate autonomæ, care nu s°ar fi bucurat
însæ de suveranitate deplinæ. Un guvern federal format din reprezentanflii tuturor provinciilor
urma sæ gestioneze politica externæ, apærarea øi comunicafliile, celelalte probleme de stat cæzând
în ræspunderea guvernelor provinciilor (66, 1994, p. 68). Convorbirile tripartite eøuau, însæ;
Partidul Congresului anunfla în iunie 1946 cæ acceptæ planul englez, dar Liga Musulmanæ îl
respingea, anunflându°øi intenflia de a constitui un stat musulman separat, sub denumirea de
Pakistan.
În septembrie 1946, Partidul Congresului lua inifliativa creærii unui Consiliu executiv (cu
statut de guvern interimar) pentru întreaga Indie, în care majoritatea locurilor urma sæ revinæ
hinduøilor. În acest Consiliu, Jawaharlal Nehru deflinea principalul portofoliu, anume cel al
Afacerilor Externe øi Relafliilor cu Commonwealthul. În aceastæ calitate, el declara cæ India
va promova „o politicæ independentæ, în afara politicii de putere a grupurilor de state aliniate
unul împotriva celuilalt“ (apud 60, 1983, p. 42). Se exprima astfel într°o formulare în premieræ
pe plan mondial, ideea neutralitæflii.
Într°o miøcare ce putea deschide calea spre o eventualæ înflelegere, Liga Musulmanæ anunfla
la 15 octombrie cæ accepta sæ participe la guvernul interimar. Între timp, la Londra lucrurile
se precipitau. Revenit în Marea Britanie în decembrie 1946, lordul Wavell informa guvernul
despre iminenfla unui ræzboi civil sângeros între hinduøi øi musulmani. Pentru prevenirea unui
astfel de ræzoi, vice°regele Indiei propunea ca Marea Britanie sæ anunfle cæ nu intenflionezæ sæ
plece din India în urmætorii 15 ani øi sæ întærescæ substanflial contingentul englez staflionat pe
subcontinent. Era o soluflie pe care Londra nu o accepta. În februarie 1947, premierul Attlee
îl demitea pe lordul Wavell din funcflia de vicerege al Indiei, înlocuindu°l cu lordul Mountbatten,
fost comandant suprem al forflelor aliate în sud°estul Asiei. De asemenea, primul ministru anunfla
public cæ Marea Britaniee se va retrage din India cel târziu în luna iulie 1947. Sosit la New
Delhi, Mountbatten ajungea repede la concluzia cæ pe subcontinent trebuie formate douæ state,
unul hindus øi altul musulman, ca alternativæ la un ræzboi civil de amploare. În iunie 1947, el
publica un plan care prevedea constituirea pe criterii religioase a douæ entitæfli statale separate —
Hindustan (India) pentru hinduøi, øi Pakistan pentru musulmani. Nehru, apoi Jinnah, acceptau
propunerile viceregelui. În baza planului Mountbatten, o lege care acorda independenfla celor
douæ state din subcontinentul indian era votatæ de parlamentul de la Londra. La 14 august 1947
Pakistanul, apoi, a doua zi, India, îøi proclamau independenfla. Urma separarea celor douæ
comunitæfli religioase, în cursul cæreia violenfle de ambele pærfli provocau peste un milion de
victime.
Contrar aøteptærilor guvernului britanic, independenfla Indiei nu stopa procesul desprinderii
flærilor coloniale din Commonwealth, ci îl stimula. „Attlee n°a îndeplinit nici unul dintre
obiectivele inifliale. India era divizatæ, iar Marea Britanie nu avea un acord de apærare nici cu
India, nici cu Pakistanul, care acum erau efectiv total independente. Semnificativul precedent
creat de India, prima colonie ai cærui locuitori nu sunt albi, devenitæ stat independent, avea
sæ exercite o puternicæ influenflæ asupra desfæøurærii evenimentelor dintr°o serie întreagæ de
colonii… Churchill avea poate dreptate: dacæ Marii Britanii îi va lipsi voinfla de a stæpâni India,
întregul ei imperiu colonial va fi pierdut“ (66, 1994, p. 70). Într°adevær, Birmania devenea
independentæ øi ieøea din Commonwealth în octombrie 1947, iar Ceylonul (devenit ulterior
Sri Lanka) îøi proclama independenfla în februarie 1948, ræmânând însæ în Commonwealth.
326 CONSTANTIN VLAD
Un adeværat val al decolonizærii avea sæ aibæ loc un deceniu mai târziu, dupæ criza Suezului.
Astfel, se proclamau state independente în 1957 Ghana, Singapore øi Federaflia Malaya, în
1960 Somalia britanicæ, Cipru øi Nigeria, în 1961 Sierra Leone øi Tanganika, în 1962 Jamaica,
Trinidad øi Uganda, iar în 1963 Zanzibar.
India devenea subiect al preocupærilor diplomafliei internaflionale dupæ independenflæ; pânæ
atunci, evenimentele legate de dobândirea acestui statut erau fie interne, fie priveau raporturile
dintre Marea Britanie øi subcontinentul indian, adicæ între metropolæ øi colonie. Deci, din
perspectiva lucrærii de faflæ, „cazul“ Indiei era, de fapt, un caz post°independenflæ; el era deter-
minat de conflictul indo°pakistanez privind Kashmirul.
Kashmirul este o regiune cât o flaræ — întins pe o suprafaflæ de 222 000 kmp øi populat de
cca 13,5 milioane locuitori —, øi care a fost cândva o flaræ. Aflat sub stæpânire mongolæ în
secolele 16°18, el a cunoscut apoi o anumitæ stare de independenflæ, intrând ulterior sub stæpânirre
britanicæ, extinsæ treptat asupra întregului subcontinent indian. În 1846, autoritæflile coloniale
britanice vindeau Kashmirul unui hindus, Gulab Singh, contra sumei de 7,5 milioane rupii.
Pentru majoritatea musulmanæ a populafliei începea o perioadæ de grele încercæri. Gulab Singh
a promovat o politicæ urmærind impunerea cu brutalitate musulmanilor cultura øi preceptele
religioase ale hinduismului, incendiind moschei øi executându°i pe oponenfli. Deceniile ce au
urmat aveau sæ fie martore a numeroase revolte ale musulmanilor împotriva dominafliei hinduse.
În procesul formærii celor douæ state: India øi Pakistan, avea loc o amplæ migraflie a populafli-
ei — numeroøi musulmani din India cætre Pakistan, pe de o parte, hinduøi øi alte grupuni non°isla-
mice din Pakistan cætre India, pe de altæ parte.
Conform actului de independenîæ, statul Kashmir (Jammu øi Kashmir, potrivit denumirii
indiene) era liber sæ se alæture fie Indiei, fie Pakistanului. Deøi majoritatea populafliei era
musulmanæ, guvernatorul statului (Maharajah) era hindus. În confuzia creatæ de migraflii, membri
ai unor triburi pakistaneze invadau Kashmirul. Maharajahul chema India în ajutor. Primul
ministru indian, Jawaharlal Nehru, oferea asistenflæ cu condiflia ca întregul Kashmir sæ se
alipeascæ Indiei. Færæ a consulta populaflia, Maharajahul hotæra unirea Kashmirului cu India,
iar Mountbatten aproba aceastæ hotærâre, promiflând cæ statutul definitiv al provinciei sæ fie
stabilit ulterior printr°un plebiscit (16, 1965, p. 651). În aceste condiflii, izbucnea primul ræzboi
indo°pakistanez pentru Kashmir; India supunea chestiunea Organizafliei Nafliunilor Unite. Astfel,
conflictul dintre proaspetele state independente intra în atenflia øi preocupærile ONU.
Pe 20 ianuarie 1948, Consiliul de Securitate adopta Rezoluflia 39(1948), prin care se stabilea
Comisia Nafliunilor Unite pentru India øi Pakistan (UNCIP), formatæ din trei state membre øi
având mandat „sæ investigheze faptele în conformitate cu articolul 34 al Cartei Nafliunilor Unite
øi sæ exercite orice inflluenflæ mediatoare de naturæ sæ faciliteze înlæturarea dificultæflilor“ apærute
între cele douæ flæri.
Deøi India øi Pakistanul fuseseræ consultate asupra Rezolufliei, între guvernele celor douæ
flæri au apærut serioase dezacorduri privitoare la aplicarea ei, astfel încât Comisia propusæ n°a
putut fi constituitæ. Întrucât ostilitæflile continuau, la 21 aprilie 1948, Consiliul de Securitate
s°a întrunit din nou øi a adoptat Rezoluflia 47(1948), prin care a decis sæ lærgeascæ Comisia
prin includerea a cinci state membre (Argentina, Belgia, Cehoslovacia, Columbia øi Statele
Unite) øi a cerut ca aceasta sæ se deplaseze færæ întârziere pe subcontinentul indian. Ea urma
sæ°øi ofere bunele oficii celor douæ guverne cu scopul de a facilita luarea mæsurilor necesare
atât pentru retaurarea pæcii, cât øi pentru desfæøurarea unui plebiscit în Kashmir. De asemenea,
Comisia era împuternicitæ sæ stabileascæ observatorii pe care°i considera necesari.
Comisia a sosit pe subcontinent la 7 iulie 1948 øi a angajat imediat consultæri cu autoritæflile
indiene øi pakistaneze. La 20 iulie Comisia ruga secretarul general al ONU sæ numeascæ øi sæ
trimitæ imediat un ofifler de rang înalt care sæ funcflioneze în calitate de consultant militar al
Comisiei øi, de asemenea, sæ numeascæ ofifleri øi prsonalul necesar, care sæ fie gata sæ cælætoreascæ
pe subcontinentul indian la solicitare spre a supraveghea încetarea focului, dacæ øi când aceasta
ar fi fost obflinutæ. Dupæ efectuarea unei inspecflii asupra situafliei în zonæ, UNCIP a adoptat
în mod unanim pe 13 august o rezoluflie prin care propunea Indiei øi Pakistanului ca statele
lor majore sæ ordone încetarea focului øi sæ se abflinæ de la a întæri forflele din Kashmir aflate
sub controlul lor. Rezoluflia a furnizat temeiul pentru numirea de cætre Comisie a unor observatori
militari care, sub autoritatea Comisiei øi beneficiind de cooperarea celor douæ state majore,
sæ supervizeze respectarea încetærii focului. Totodatæ, Rezoluflia a propus celor douæ guverne
sæ accepte anumite principii ca bazæ pentru un acord de armistifliu øi a conflinut declaraflia cæ
UNCIP va putea desfæøura observatorii oriunde va considera necesar.
Pe 19 noiembrie 1948, Comisia a primit o comunicare urgentæ de la Ministerul de Externe
al Pakistanului în legæturæ cu pretinse întæriri de trupe indiene în Kashmir øi atacuri ale acestor
trupe împotriva pozifliilor deflinute de miøcarea Azad Kashmir (o miøcare secesionistæ, anti-
indianæ). Era nevoie imediatæ de o sursæ independentæ de informaflii asupra situafliei militare
din Kashmir, øi UNCIP a recomandat ca un consilier militar sæ fie numit imediat øi sæ înceapæ
færæ întârziere o misiune adecvatæ în regiune. Deasemenea, ea a cerut secretarului general sæ
furnizeze un numær corespunzætor de observatori militari care sæ°l asiste pe consilierul militar.
Pe 11 decembrie 1948, UNCIP a înaintat unele noi propuneri Indiei øi Pakistanului pentru
desfæøurarea unui plebiscit în Kashmir, dupæ semnarea unui armistifliu, acceptat de ambele
guverne. Pe 1 ianuarie 1949, cele douæ guverne øi°au anunflat acordul sæ ordone o încetare
efectivæ a focului.
Secretarul general al ONU l-a numit pe generalul°locotenent belgian Maurice Delvoie în
calitate de consilier militar al Comisiei. Acesta a sosit în zonæ la 2 ianuarie 1949. Câteva zile
mai târziu, pe 15 ianuarie statele majore indian øi pakistanez semnau la New Delhi un acord
de încetare a focului în Kashmir. Prezent la negocieri øi la ceremonia semnærii acordului de
încetare a focului, consilierul militar al UNCIP a prezentat celor douæ pærfli un plan privind
organizarea øi desfæøurarea observatorilor militari în regiune. Acest plan a fost aplicat de cætre
partea pakistanezæ pe 3 februarie, iar de cætre cea indianæ pe 10 februarie 1949. Un prim grup
de øapte observatori militari ONU sosise deja pe 24 ianuarie, pânæ la 20 februarie numærul
lor ridicându°se la 20. Sub comanda consilierului militar, aceøtia aveau sæ constituie nucleul
Grupului de observatori militari ai Nafliunilor Unite pentru India øi Pakistan (UNMOGIP).
328 CONSTANTIN VLAD
În concordanflæ cu planul consilierului militar, observatorii au fost împærflifli în douæ grupuri,

fiecare fiind ataøat uneia dintre forflele armate desfæøurate în zonæ (indianæ øi, respectiv,
pakistanezæ). Ofiflerul cel mai înalt în grad al fiecærui grup a stabilit un „centru (sediu) de
control“, sub comanda directæ a Consilierului militar øi în strânsæ legæturæ cu comandantul
teatrului de operafliuni al pærflii respective. Fiecare grup a fost divizat în echipe de câte doi
observatori, ataøati formafliunii tactice de pe teren øi direct ræspunzætori faflæ de centrul de control.
Centrul de control de partea pakistanezæ a fost stabilit în oraøul Rawalpindi. Cel de partea
indianæ, pentru început a fost fixat în oraøul Jammu, iar de la sfârøitul lui martie 1949 a fost
transferat la Srinagar.
Potrivit planului întocmit de consilierul militar, sarcina observatorilor era sæ însofleascæ
autoritæflile locale în investigafliile acestora, sæ adune cât mai multe informaflii øi sæ raporteze
cât mai complet, cu acuratefle øi în mod imparflial conducætorului grupului. Orice intervenflie
directæ a observatorilor între pærflile opuse øi orice interferenflæ cu ordinele date unitæflilor militare
trebuiau evitate. Comandanflii locali puteau aduce în atenflia observatorilor pretinsele violæri
ale încetærii focului. Aceste aranjamente au ræmas în vigoare pânæ la încheierea acordului de
la Karachi, pe care îl voi prezenta mai jos.
Odatæ cu intrarea în vigoare a încetærii focului, situaflia a devenit mai liniøtitæ. Dupæ o scurtæ
vizitæ la New York, UNCIP s°a reîntors pe subcontinent pe 4 februarie 1949 øi a reluat
negocierile cu cele douæ pærfli în scopul realizærii în întregime a Rezolufliei 47(1948) a Consiliului
de Securitate. Între timp, amiralul american Chester W. Nimitz fusese numit de cætre secretarul
general, dupæ consultæri cu pærflile indianæ øi pakistanezæ øi cu UNCIP, responsabil al Nafliunilor
Unite pentru plebiscit, care, însæ, nu avea sæ re realizeze niciodatæ.
Pe 18 iulie 1949, reprezentanflii militari ai celor douæ guverne s°au întrunit la Karachi, sub
egida UNCIP øi, la 27 iulie, au semnat Acordul privitor la linia de încetare a focului. Acordul
a specificat cæ UNCIP va stafliona observatori unde va considera necesar øi cæ linia de încetare
a focului va fi verificatæ reciproc pe teren de cætre comandanflii locali ai fiecærei pærfli, cu asistenfla
observatorilor militari ai Nafliunilor Unite. Dezacordurile dintre pærfli urmau sæ fie supuse atenfliei
consilierului militar al Comisiei, ale cærui decizii erau finale. Dupæ verificare, consilierul militar
al Comisiei urma sæ prezinte fiecærei pærfli o hartæ pe care era marcatæ linia definitivæ a încetærii
focului. Acordul a stabilit, de asemenea, anumite activitæfli interzise pe fiecare parte a liniei
de încetare a focului, cum sunt consolidarea mijloacelor defensive, întærirea forflelor în anumite
zone, ca øi introducerea de noi capacitæfli militare în Kashmir.
Interpretærile date Acordului de la Karachi au fost convenite cu prilejul demarcærii pe teren
a liniei de încetare a focului øi a ajustærii pozifliilor înaintate ale celor douæ armate. O listæ a
actelor considerate a fi încælcæri ale liniei de încetare a focului a fost întocmitæ de Consilierul
militar al UNCIP. Revizuitæ cu acordul pærflilor, ea cuprindea în forma finalæ urmætoarele øase
activitæfli, considerate a fi încælcæri ale acordului de încetare a focului:1. traversarea liniei de
încetare a focului; 2. deschideri ale focului øi folosirea de explosivi în limita a cinci mile de-a
lungul liniei; 3. instalarea de noi linii de sârmæ ghimpatæ sau de mine pe orice poziflii;
4. reîntærirea localitæflilor de apærare înaintatæ cu militari øi echipamente de luptæ; 5. miøcærile
din afaræ spre Kashmir a oricæror mijloace de ræzboi, de echipamente sau de militari, cu excepflia
celor menite înlocuirii øi menflinerii; 6. zboruri ale avioanelor deasupra teritoriului celeilalte
pærfli.
Într°o declaraflie de presæ fæcutæ publicæ pe 22 septembrie, Comisia a reamintit cæ Rezoluflia
47 (1948) a Consiliului de Securitate a avut în vedere trei paøi distincfli, dar strâns legafli între
ei, øi anume: obflinerea încetærii focului, o perioadæ de armistifliu în care retragerea forflelor
celor douæ pærfli ar avea loc øi, în final, desfæøurarea de consultæri menite sæ stabileascæ condifliile
în care voinfla poporului din Kashmir cu privire la viitorul acestui stat ar fi exprimatæ, adicæ
desfæøurarea plebescitului. Dacæ primul dintre aceste obiective fusese atins, în ciuda eforturilor
Comisiei nici un acord nu fusese atins în ceea ce priveøte celelalte douæ. În aceste condiflii,
Comisia considera cæ posibilitæflile sale de mediere erau epuizate øi decidea sæ se reîntoarcæ
la New York pentru a raporta Consiliului de Securitate asupra stærii de lucruri. Comisia îøi
reafirma convingerea cæ o soluflie paønicæ a problemei Kashmirului putea fi obflinutæ øi îøi
exprima speranfla cæ raportul sæu cætre Consiliul de Securitate va menfline deschisæ aceastæ
posibilitate.
Înainte de a pæræsi subcontinentul, preøedintele Comisiei a adresat, pe 19 septembrie 1949,
scrisori cætre cele douæ guverne, prin care le fæcea cunoscutæ reîntoarcerea Comisiei la New
York. În scrisori se sublinia cæ observatorii øi Consilierul militar vor ræmâne în regiune øi îøi
vor îndeplini activitæflile lor în mod normal.
Dupæ reîntoarcerea Comisiei la New York, Consiliul de Securitate a decis, pe 17 decembrie
1949, sæ cearæ preøedintelui Consiliului, reprezentantul Canadei, generalul A. G. L. McNaughton,
sæ se întâlneascæ informal cu reprezentanflii Indiei øi Pakistanului øi sæ examineze împreunæ
cu aceøtia posibilitæflile de a gæsi o bazæ acceptabilæ ambelor pærfli de a trata problema
Kashmirului. Pe 14 martie 1950, dupæ ce a examinat raportul UNCIP øi cel al generalului
McNaughton, Consiliul a adoptat Rezoluflia 80(1950) prin care decidea încheierea misiunii
Comisiei Nafliunilor Unite pentru India øi Pakistan. În acelaøi timp, Consiliul hotæra sæ numeascæ
un reprezentant al Nafliunilor Unite, care sæ exercite toate atribufliile care reveniseræ anterior
UNCIP, øi numea pe Sir Owen Dixon (Australia) ca reprezentant al Nafliunilor Unite pentru
India øi Pakistan. Totodatæ, generalul canadian H. H. Angle era numit de cætre secretarul general
în calitate de øef al UNMOGIP.
Prin Rezoluflia 91(1951) din 30 martie 1951, Consiliul de Securitate decidea ca UNMOGIP
sæ continue sæ supervizeze încetarea focului în Kashmir øi cerea celor douæ guvene, indian øi
pakistanez, sæ dea asiguræri cæ acordul privind încetarea focului va continua sæ fie respectat
cu bunæ credinflæ. Reprezentantul Nafliunilor Unite pentru India øi Pakistan, în acea vreme, Frank
P. Graham (SUA), care îi succedase lui Sir Owen Dixon, a specificat în raportul sæu din 15
octombrie 1951 cæ, din dezbaterile Consiliului de Securitate, soldate cu adoptarea Rezolufliei
91(1951), reieøea cæ reprezentantul Nafliunilor Unite ar trebui sæ se ocupe doar de chestiunea
demilitarizærii Kashmirului. În consecinflæ, acest reprezentant nu avea sæ urmæreascæ
îndeplinirea aranjamentelor de încetare a focului, responsabilitatea aplicærii acestora revenind
UNMOGIP. Drept urmare, din octombrie 1951, UNMOGIP a funcflionat ca o operafliune
330 CONSTANTIN VLAD
autonomæ, condusæ de observatorul militar øef, sub autoritatea secretarului general al Nafliunilor
Unite. Sediile acestui observator øef au alternat între Srinagar în timpul verii øi Rawalpindi
în timpul iernii. Un oficiu cu personal de serviciu funcfliona în aceste centre, atunci când nu
se afla acolo sediul observatorului øef. Supravegherea încetærii focului pe teren era efectuatæ
de echipe de observare staflionate de ambele pærfli ale liniei de încetare a focului, ca øi de-a
lungul graniflei provizorii dintre Pakistan øi Jammu (partea de sud a Kashmirului).
Numærul observatorilor militari avea sæ fluctueze, în funcflie de necesitæfli. Astfel, în 1965,
se aflau în Kashmir 45 de observatori militari, furnizafli de urmætoarele 10 flæri: Australia, Belgia,
Canada, Chile, Danemarca, Finlanda, Italia, Noua Zeelandæ, Suedia øi Uruguay. Dupæ încheierea
Acordului de la Karachi, situaflia de-a lungul liniei de încetare a focului a devenit semnificativ
mai stabilæ. Incidente au avut loc din timp în timp, dar ele au fost în general minore øi tratate
în concordanflæ cu prevederile Acordului. Secretarul general caracteriza în felul urmætor
activitæflile UNMOGIP:
„Nafliunile Unite menflin UNMOGIP cu cei 45 de observatori ai sæi de°a lungul liniei de încetare
a focului, pe o distanflæ de aproape 500 de mile, din care aproximativ jumætate sunt situate în
zone muntoase înalte øi foarte greu accesibile. UNMOGIP exercitæ funcflia limitatæ de a observa
øi raporta, investigând plângerile fæcute de o parte øi de alta privind violarea încetærii focului,
supunând rezultatele acestor investigaflii fiecærei pærfli øi secretarului general, øi informându°l
pe secretarul general asupra modului cum încetarea focului este respectatæ. Pentru cæ în mod
frecvent rolul UNMOGIP nu pare a fi bine înfleles, este de subliniat cæ operafliunea nu are nici
o autoritate sau funcflie care ar îndreptæfli°o sæ previnæ sau sæ impunæ ceva, or sæ încerce sæ asigure
cæ încetarea focului este respectatæ. Dar, simpla ei prezenflæ în zonæ a acflionat într°o anumitæ
mæsuræ ca un factor de descurajare…“.
Era concluzia pe care o formula, în septembrie 1965, cel mai înalt funcflionar ONU privind
misiunea Nafliunilor Unite pe subcontinentul indian. Aprecierea secretarului general era
întemeiatæ, dar ea privea o etapæ øi se referea la o formæ simplæ de implicare a ONU în stærile
conflictuale dintre state. O etapæ, întrucât ulterior efectul stabilizator al misiunii Nafliunilor
Unite se reducea pânæ la anulare. Într°adevær, în 1965, apoi în 1971, izbucneau confruntæri
militare de anverguræ între India øi Pakistan. Era nevoie de intervenflia repetatæ a Consiliului
de Securitate øi chiar de o rezoluflie a Adunærii Generale pentru ca încetarea focului sæ fie
restabilitæ. O formæ simplæ, întrucât misiunea de supraveghere a încetærii focului înseamnæ
mai puflin decât una de menflinere a pæcii, ca sæ nu mæ refer la misiunile de restabilire øi de
impunere a pæcii, care presupun o intervenflie directæ øi mult mai activæ a Nafliunilor Unite în
conflictele militare internaflionale.
Oricum, Kashmirul a adus în anii ’50 øi în deceniile urmætoare, un element distinct în
diplomaflia internaflionalæ. Semnificativ în acest sens este øi faptul cæ UNMOGIP continuæ sæ
fie prezent pe subcontinentul indian øi la începutul mileniului 3. Chiar dacæ aportul sæu în
prevenirea reizbucnirii conflictului latent dintre India øi Pakistan este minor, el nu poate fi
ignorat. Pentru cæ, rædæcinile conflictului sunt nealterate: India consideræ ca Kashmirul îi aparfline
în întregime, Pakistanul, socoteøte cæ existæ un diferend teritorial asupra Kashmirului, miøcarea

pentru un Kashmir independent, mai puflin activæ pe faflæ, dar mereu prezentæ, infiltrærile unor
grupæri musulmane înarmate, care întreprind atentate teroriste øi, ca o consecinflæ generalæ,
spectrul unui ræzboi între douæ puteri care dispun øi de armament nuclear.
Iranul. La 15 martie 1951, Mejlisul (parlamentul iranian) hotæra naflionalizarea industriei

petroliere. Mæsura, care lovea mai ales în Anglo°Iranian Oil Company (AIOC), principala
companie din domeniul petrolier, era luatæ sub presiunea unor ample manifestæri de masæ. La
30 aprilie, în fruntea guvernului iranian venea dr. Mohammed Mossadiq, liderul Frontului
Naflional, adept fervent al trecerii resurselor naflionale în proprietatea statului øi consolidærii,
pe aceastæ cale, a independenflei economice a flærii. La 2 mai, øahul Mohammed Reza Pahlavi
promulga legea naflionalizærii.
Invocând un acord anglo°iranian din 1933, Londra propunea un arbitraj, pe care Mossadiq
l-a respins. Guvernul laburist a trimis atunci un cruciøetor øi trupe în Golful Persic, în fafla
rafinæriei din Abadan, construitæ de AIOC, dar a ezitat sæ apeleze la forfla armelor. Dorinfla
de a interveni militar „trebuie sæ fi fost puternicæ — nota Anthony Eden, pe atunci în opoziflie
— dar presiunea americanæ împotriva unei astfel de acfliuni a fost viguroasæ“ (apud 69, 1993,
p. 207). Într°adevær, SUA se opuneau unei tentative de soluflie militaræ; aveau propriile interese
legate de petrol în zonæ øi, în plus, se temeau cæ URSS ar fi putut invoca tratatul sovieto°persan
din 1921, care°i acorda dreptul de a ocupa nordul Iranului, în cazul intervenfliei unei terfle puteri.
La 26 mai, Londra a adus disputa privind naflionalizarea AIOC în fafla Curflii Internaflionale
de Justiflie de la Haga. Teheranul a contestat competenfla Curflii în cazul dat, pe care°l considera
drept o problemæ strict internæ. Într°o primæ fazæ, Curtea cerea conservarea rafinæriei de la
Abadan, mæsuræ pe care autoritæflile iraniene refuzau s°o îndeplineascæ øi treceau la constituirea
unei noi companii, anume National Iranian Oil Company (NIOC). Întrucât refuzau sæ coopereze
cu noua companie, tehnicienii britanici au fost expulzafli øi rafinæria de la Abadan a fost ocupatæ
de forflele militare iraniene.
La solicitarea lui Mossadiq, Washingtonul îl trimitea pe Averell Harriman la Teheran, într°o
misiune de mediere. Oficialul amercan determina începerea unor negocieri anglo°iraniene, dar
acestea au eøuat, partea iranianæ acuzându°i pe englezi cæ încearcæ sæ perpetuieze vechile
aranjamente privind exploatarea, prelucrarea øi valorificarea petrolului.
La 1 octombrie, guvernul britanic cerea convocarea Consiliului de Securitate. URSS se
opunea, socotind naflionalizarea o problemæ strict internæ a Iranului, aflatæ, deci, în afara
competenflei Consiliului de Securitate. Fiind o chestiune de proceduræ, Consiliul s-a întrunit
totuøi. În fafla acestuia, premierul Mossadiq respingea jurisdicflia ONU în problema datæ. El
aræta disponibilitatea autoritæflilor de la Teheran de a negocia cu cele britanice problemele legate
de compensafliile decurgând din naflionalizare øi despre livrærile de petrol iranian în Marea
Britanie în noile condiflii, dar excludea orice discuflii privind vreun drept de proprietate britanic
asupra resurselor naflionale iraniene.
332 CONSTANTIN VLAD
O lunæ mai târziu, din inifliativæ britanicæ, preøedintele american, H. Truman, øi premierul
englez, W. Churchil, îi avansau lui Mossadiq un plan de rezolvare a contenciosului anglo°iranian.
Planul preconiza sæ se cearæ Curflii Internaflionale de Justiflie sæ stabileascæ compensafliile ce
urmau sæ fie acordate AIOC pentru naflionalizare øi sæ se angajeze færæ întârziere negocieri
pentru livrærile de petrol disponibil. Mossadiq refuza în mod categoric propunerile anglo°ame-
ricane øi decidea ruperea relafliilor diplomatice cu Marea Britanie, acuzând Londra de provocæri
la adresa ordinii interne øi securitæflii Iranului. Aceastæ decizie avea sæ precipite evenimentele.
Într°un context intern agitat øi confuz (Øahul îl destituia pe primul ministru, dar simflindu°se
ameninflat pæræsea flara), o lovituræ de stat pusæ la cale din afaræ îl înlætura pe Mossadiq de la
putere; el era arestat øi urma sæ se afle în închisoare mai mulfli ani. „În august 1953, serviciile
secrete american øi britanic au regizat o lovituræ de stat, care a avut drept rezultat ræsturnarea
de la putere a lui Mossadiq. Noul guvern iranian a încheiat imediat un acord cu Marea Britanie
în privinfla petrolului (66, 1997, p. 126). La 5 decembrie acelaøi an, erau reluate relafliile
diplomatice dintre Iran øi Marea Britanie, iar în august 1954 disputa anglo°iranianæ în domeniul
petrolului îøi afla soluflia finalæ: se constituia un consorfliu internaflional format din opt companii,
în care americanii deflineau 40 la sutæ din acfliuni, britanicii tot 40 la sutæ, iar francezii 6 la
sutæ. Acest consorfliu reflinea 50 de procente din profituri, celelalte 50 de procente revenind
Iranului; în comparaflie cu cele 15 la sutæ værsate de AIOC, era, evident, o schimbare substanflialæ
în bine pentru Teheran.
Astfel se încheia criza anglo°iranianæ declanøatæ în legæturæ cu petrolul. Luatæ în ansamblu,
aceastæ crizæ marca o slæbire a pozifliilor Marii Britanii în Orientul Apropiat øi, simultan, o
întærire a prezenflei øi influenflei americane în zonæ. În acelaøi timp, ea reprezenta un episod
în tendinfla istoricæ de preluare a resurselor naflionale de cætre popoarele din fostele colonii.
Semnificativ în aceastæ privinflæ era eøecul tentativei de a angaja autoritatea øi mecanismele
Nafliunilor Unite în îngreunarea preluærii de cætre noile state independente a resurselor lor
naflionale. În acelaøi sens, este de menflionat cæ, în plinæ crizæ anglo°iranianæ, la 12 ianuarie
1952, Adunarea Generalæ a ONU a adoptat o rezoluflie care afirma dreptul flærilor mai puflin
dezvoltate „de a dispune în mod liber de bogæfliile lor naflionale“, odatæ cu datoria lor de a
folosi aceste resurse în aøa fel încât sæ se obflinæ „realizarea planurilor lor de dezvoltare
economicæ, potrivit intereselor lor naflionale“. În plan concret, rezoluflia reprezenta o luare de
poziflie favorabilæ Iranului; în perspectivæ, ea însemna o primæ afirmare a unui principiu, care
avea sæ fie reluat adeseori în deceniile urmætoare, la inifliativa flærilor în curs de dezvoltare, în
contextul preocupærilor pentru formarea unei Noi Ordini Economice Internaflionale (NOEI).
11) Zona Asia°Pacific øi Ræzboiul Rece. China, Coreea, Vietnam
Alæturi de Europa, zona Asia°Pacific avea sæ fie unul dintre teatrele principale ale confruntærii
Est°Vest. Pe acest teatru, se singularizau, prin semnificaflii øi efecte, China, Coreea, Indochina.
În plus, aveau loc miøcæri insurecflionale organizate de partidele comuniste (de expemplu, în
Indonezia, Birmania, Filipine), adeseori într°o îmbinare sui generis cu ridicæri ale diverselor
forfle anticoloniale, de emancipare naflionalæ.
China. Pânæ la încheierea ræzboiului din Pacific, regiuni întinse ale Chinei: Manciuria, zonele
de coastæ în totalitate øi mari suprafefle din interior se aflau sub ocupaflie japonezæ. Douæ forfle
luptaseræ împotriva acestei ocupaflii: armata naflionalistæ a Gomindanului, sub conducerea
generalului Chiang Kai°øi (Jiang Jieshi), øi armata roøie, creatæ øi condusæ de partidul comunist,
în fruntea cæruia se impunea Mao Zedong. Înainte de capitularea Japoniei, Gomindanul øi forflele
comuniste avuseseræ un inamic comun, anume ocupanflii japonezi, împotriva cærora luptaseræ
adesea împreunæ, simultan însæ ræzboindu°se frecvent øi între ele. Dupæ 15 august 1945, forflele
naflionaliste øi cele comuniste se gæseau faflæ în faflæ, cu pozifliile øi planurile lor privind puterea
de stat øi dezvoltarea Chinei nu numai diferite, ci diametral øi ireconciliabil opuse. Seminflele
ræzboiului civil, desfæøurat cu intermitenflæ încæ din anii ocupafliei, gæseau astfel un teren fertil.
China, aceastæ flaræ imensæ, cu problemele ei, cu perspectivele sale de viitor, se afla în atenflia
multor cancelarii; pe plan diplomatic însæ, direct øi deschis, doar douæ mari puteri erau implicate
în ceea ce o priveøte, øi anume, Statele Unite øi URSS.
Pânæ la înfrângerea Japoniei, SUA øi Uniunea Sovieticæ aveau interese în mare mæsuræ
comune referitoare la China. Øi Washingtonul, øi Moscova cooperau cu Gomindanul, deøi URSS
sprijinea, mai ales pe cæi subterane, øi forflele comuniste. Statele Unite urmæreu sæ asigure
participarea chinezæ la ræzboi. URSS negocia îndelung cu Gomindanul încheierea unor înflelegeri
care sæ asigure sovieticilor poziflii importante în perioada postbelicæ, mai ales în Manciuria.
Dupæ 15 august 1945, interesul comun al celor douæ mari puteri privind China se menflinea,
ele continuând sæ sprijine regimul naflionalist øi sæ încurajeze înflelegerea øi cooperarea între
Gomindan øi forflele comuniste. Mulfli autori consideræ cæ Moscova, deøi acorda ajutor acestor
forfle, nu era încântatæ de o eventualæ victorie a partidului comunist, temâdu°se cæ nu ar putea
fline sub control o putere comunistæ instauratæ într°o flaræ atât de mare precum China. Stalin
„n°a avut încredere într°o miøcare comunistæ decât atunci când aceasta s°a aflat în întregime
sub controlul sæu. Orice forflæ situatæ în afara acestui control, mai ales dacæ aceasta avea o naturæ
comunistæ, era privitæ cu serioasæ neîncredere øi îndoialæ. De aceea, el a ordonat instaurarea de
regimuri comuniste în zonele unde acestea puteau ræmâne sub controlul Uniunii Sovietice. Totuøi,
el nu putea întoarce spatele succesului unui partid comunist care cucerea puterea prin forflele
proprii. Acesta a fost în mod cert cazul Chinei. Existæ o evidenflæ amplæ cæ Stalin n°a anticipat
sau dorit sæ vadæ o preluare a puterii de cætre comuniøti în China, în mod sigur în perioada
postbelicæ imediatæ. Dar odatæ aceastæ preluare a puterii realizatæ, Stalin n°a avut de ales decât
s°o sprijine“ (17, 1973, p. 291).
Poziflii comune ale celor douæ mari puteri se conturau øi în ceea ce priveøte viitorul Chinei.
Astfel, Moscova sprijinea viziunea Washingtonului de realizare a unitæflii Chinei, în frunte cu
Chiang Kai°øi: într°o convorbire avutæ la 28 mai 1945 cu Harry Hopkins, trimisul special al
334 CONSTANTIN VLAD
preøedintelui Truman, Stalin declara cæ „va face tot ce îi stæ în putinflæ pentru a realiza unitatea
Chinei sub conducerea lui Chiang Kai°øi, socotind cæ nici un øef comunist nu era atât de puternic
spre a o realiza el însuøi“ (apud 69, 1992, p. 167).
La 14 august 1945, era semnat la Moscova un tratat de prietenie øi alianflæ între URSS øi
Republica China, valabil pentru 30 de ani. Prin tratat, guvernul naflionalist era recunoscut drept
guvern central al Chinei, cæruia Uniunea Sovieticæ se angaja sæ°i dea un sprijin deplin. Pærflile
conveneau sæ°øi acorde reciproc ajutor militar øi sæ nu încheie pace separatæ cu Japonia.
Republica China recunoøtea de jure R.P. Mongolæ, a cærei suveranitate URSS se angaja s°o
respecte integral. De asemenea, Moscova promitea sæ nu dea nici un ajutor lui Mao (69, 1992,
p. 168). Prin acorduri separate, URSS devenea co°propietaræ a cæii ferate din Manciuria, portul
Dairen era internaflionalizat øi concesionat URSS, iar Port°Arthurul urma sæ fie folosit în comun.
În baza tratatului, Moscova îi cerea lui Mao sæ caute concilierea cu Chiang Kai°øi. Cu
mediere americanæ, la 3 septembrie 1945, Chiang øi Mao ajungeau la un acord de principiu
în legæturæ cu reprezentarea pærflilor în cadrul organismelor guvernamentale. Ræmânea deschisæ
problema unificærii forflelor armate. Comuniøtii îøi extinseseræ zonele controlate, îndeosebi în
Manciuria, beneficiind de armamentul preluat de la trupele japoneze. Statele Unite aveau sæ
ajute direct în redistribuirea în teren a forflelor naflionaliste, astfel încât acestea sæ dispunæ de
poziflii mai favorabile decât cele ale trupelor comuniste.
Washingtonul îl numea pe George Marshall reprezentant special în China, având mandat
sæ determine pærflile sæ accepte încetarea ostilitæflilor, însoflitæ eventual de garanflii stræine, øi
convocarea unei conferinfle naflionale pentru realizarea unificærii Chinei. Cu medierea lui
Marshall, la 10 ianuarie 1946 pærflile ajungeau la un acord de încetare a focului, iar la 25 februarie
acelaøi an trupele comuniste erau oficial încorporate în armata naflionalæ. „În guvernul naflional
erau însæ — potrivit spuselor lui Truman — câfliva conducætori convinøi cæ într°o bætælie
desfæøuratæ dupæ regulile clasice comuniøtii puteau fi învinøi. Acestora trebuie sæ li se impute
responsabilitatea incidentelor care vor izbucni în luna martie, în special în Manciuria… øi care
vor antrena reluarea luptelor“ (69, 1992, p. 174). În luna iunie, Marshall mai obflinea un armistifliu
pentru 15 zile, dar în curând ræzboiul era reluat pe scaræ largæ. Dupæ ce trupele naflionaliste
câøtigau teren, mai ales în Manciuria, iar o Adunarea Constituantæ îi acorda, în absenfla
comuniøtilor, puteri absolute, Chiang Kai°øi, potrivit aprecierii lui Marshall, nu mai avea
încredere decât în forflæ (69, 1992, p. 176). Dar sorflii ræzboiului aveau sæ se schimbe repede.
Întrucât acfliunea de mediere eøuase, George Marshall revenea la Washington. În februarie
1948, el declara în fafla Consiliului Securitæflii Naflionale: „În actuala stare de dezordine, de
corupflie, de neglijenflæ øi de neputinflæ a guvernului central, problemele Chinei sunt practic de
nerezolvat. Nu putem nici sæ suprimæm în întregime ajutorul nostru pentru Chiang Kai°øi, nici
sæ suportæm la infinit o asemenea prelevare din resursele noastre“ (apud 69, 1992, p. 178).
Washingtonul continua, cu reticenfle, sæ acorde sprijin guvernului central, dar situaflia nu
mai putea fi redresatæ în favoarea acestuia. Forflele comuniste constituiau guvernul popular al
Chinei de Nord, iar la 30 octombrie 1948 preluau controlul asupra întregii Manciurii øi a zonelor
situate la nord de Marele Zid Chinezesc. În ianuarie 1949, Beijingul, apoi în aprilie oraøul
Nanking, capitala Chinei Naflionaliste, iar în mai Shanghaiul, cel mai mare oraø chinez, treceau
sub controlul aceloraøi forfle. Autoritæflile Republicii China øi trupele naflionaliste se retrægeau
în insula Taiwan. La 1 octombrie 1949 era proclamatæ Republica Popularæ Chinezæ, avându°l
ca preøedinte pe Mao Zedong. URSS recunoøtea a doua zi noul stat chinez. Ulterior, Stalin
avea sæ recunascæ faptul cæ Moscova greøise recomandând comuniøtilor chinezi concilierea
cu regimul lui Chiang Kai°øi:
„Este adeværat cæ øi noi putem comite erori… Când a luat sfârøit ræzboiul cu Japonia, noi le°am
cerut tovaræøilor chinezi sæ încheie un acord pentru a gæsi un «modus vivendi» cu Chiang Kai°øi.
Verbal, ei au fost de pærerea noastræ, dar, odatæ întorøi acasæ, n°au procedat decât dupæ capul
lor; øi°au adunat forflele, au lovit. S°a dovedit cæ ei au avut dreptate øi cæ noi ne°am înøelat“
(apud 51, p. 49)
La 14 februarie 1950, în încheierea vizitei de cca trei luni la Moscova a unei delegaflii chineze
conduse de Mao, între URSS øi R.P. Chinezæ era semnat tratatul de prietenie, colaborare øi
asistenflæ mutualæ, cu durata de 30 de ani. Prin tratat, cele douæ pærfli se angajau sæ°øi acorde
reciproc ajutor militar øi de altæ naturæ în cazul unui atac din partea Japoniei sau altor state
aliate cu aceasta, sæ contribuie la asigurarea pæcii în cadrul ONU, sæ se consulte în probleme
internaflionale de interes comun, sæ°øi respecte reciproc suveranitatea øi integritatea teritorialæ,
sæ promoveze o politicæ de neintervenflie în treburile interne ale altor state. Prin acorduri separate,
cele douæ pærfli garantau independenfla R.P. Mongole øi conveneau ca linia feratæ din Manciuria,
porturile Dairen øi Port Arthur sæ treacæ sub control integral chinez pânæ în anul 1952.
În scurt timp, R.P. Chinezæ era recunoscutæ de statele europene aliate cu URSS, precum
øi de majoritatea statelor din Asia. La 6 ianuarie 1950, guvernul Marii Britanii, preocupat de
soarta Hong Kongului în noile condiflii adopta o hotærâre similaræ, dar færæ sæ procedeze la
schimb de misiuni diplomatice cu China popularæ; urma recunoaøterea regimului de la Beijing
de cætre Danemarca, Finlanda, Suedia, Elveflia øi Olanda.
La 18 noiembrie 1949, printr°o telegramæ adresatæ preøedintelui Adunærii Generale a ONU,
autoritæflile de la Beijing declarau cæ delegaflia regimului din Taiwan nu poate reprezenta China
øi nu are dreptul sæ vorbeascæ în numele poporului chinez la Nafliunile Unite; era începutul
unei ofensive de duratæ pentru ocuparea de cætre noul regim a locului Chinei la ONU. La 10
ianuarie 1950, I.A. Malik, reprezentantul URSS, pæræsea Consiliul de Securitate, dat fiind refuzul
acestui organism de a exclude reprezentantul guvernului Chiang Kai°øi øi de a invita
reprezentantul R.P. Chineze pe locul Chinei; era un gest politic pe care Kremlinul avea sæ°l
regrete în curând, în legæturæ cu declanøarea ræzboiului din Coreea. La 3 februarie, guvernul
de la Beijing protesta pe lângæ secretarul general al ONU, Trygve Lie, în legæturæ cu întârzierea
preluærii locului de drept al Chinei în sistemul Nafliunilor Unite. La 8 februarie, Trygve Lie
trimitea un memorandum cætre toate statele membre ale Nafliunilor Unite, în care releva
necesitatea reprezentærii Chinei la ONU de cætre guvernul care exercita efectiv puterea în acestæ
flaræ, adicæ guvernul R.P. Chineze. Memorandumul sublinia cæ politica ONU este aceea de a
trata cu guvernul care exercitæ autoritatea efectivæ într°o flaræ øi care conduce covârøitoarea
336 CONSTANTIN VLAD
majoritate a populafliei flærii respective, indiferent de natura guvernului în cauzæ. De asemenea,

memorandumul secretarului general cerea sæ se facæ diferenfliere între stabilirea de relaflii
diplomatice cu un stat øi admiterea lui în Organizaflia Nafliunilor Unite. Memorandumul exprima
corect raporturile dintre Organizaflia mondialæ øi statele membre, în spiritul Cartei; dar, în cazul
dat, el nu avea nici un efect imediat. Secretarul general îøi continua însæ eforturile în problema
reprezentærii Chinei, în contextul unor preocupæri privind creøterea rolului Nafliunilor Unite
în asigurarea pæcii øi securitæflii internaøionale. Astfel, în lunile mai°iunie 1950, Trygve Lie
întreprindea vizite la Moscova, Washington, Londra øi Paris, propunând marilor puteri încheierea
unui acord privind reprezentarea R.P. Chineze în organismele ONU, acord care trebuia sæ ducæ
la deblocarea mecanismelor Organizaflei, în scopul discutærii unui program pe 20 de ani pentru
asigurarea pæcii, sub egida Nafliunilor Unite. Programul propus de Trygve Lie preconiza
organizarea unor reuniuni periodice ale Consiliului de Securitate cu participarea miniøtrilor
de Externe sau a øefilor de guvern; instituirea unui control internaflional asupra energiei atomice
spre a preveni folosirea acesteia în scopuri de distrugere øi încurajærii utilizærii ei pentru fleluri
paønice; oprirea cursei înamærilor øi adoptarea unei orientæri politice îndreptatæ spre dezarmare;
crearea unei forfle armate a Nafliunilor Unite, pe care Consiliul de Securitate s°o poatæ utiliza
pentru aplicarea deciziilor sale; admiterea în ONU a tuturor statelor lumii; promovarea de cætre
Nafliunile Unite a unei politici de egalitate øi echitate faflæ de popoarele din teritoriile dependente,
coloniale sau semicoloniale; acordarea unei asistenfle tehnice øi financiare susflinute flærilor ræmase
în urmæ. Era un program cuprinzætor øi ambiflios, urmærind stoparea cursului periculos al
confruntærilor, înainte de toate, al confruntærii Est°Vest, creøterea rolului forumului mondial
atât în asigurarea pæcii øi securitæflii, cât øi în canalizarea eforturilor comunitæflii internaflionale
pentru abordarea problemelor subdezvoltærii. În condifliile date, când Ræzboiul Rece atinsese
cote dintre cele mai înalte, aceastæ inifliativæ diplomaticæ remarcabilæ, guvernatæ de responsa-
bilitate, înflelepciune øi bun simfl, n°avea nici o øansæ de reuøitæ. Iar punctul cel mai vulnerabil
al programului imaginat de Trygve Lie privea ocupantul locului Chinei la Nafliunile Unite: la
7 iunie 1950, secretarul de stat Dean Acheson declara cæ Statele Unite îøi menflineau poziflia
în ceea ce priveøte reprezentarea Chinei la Nafliunile Unite. Aceastæ poziflie corespundea cu
linia generalæ urmatæ de SUA faflæ de China: Washingtonul recunoøtea în continuare guvernul
Republicii China din Taiwan, condus de Chiang Kai°øi, drept unicul guvern al Chinei. La 14
ianuarie 1950, Statele Unite îøi rechemaseræ întregul personal consular din China continentalæ,
singura reprezentanflæ oficialæ americanæ din aceastæ flaræ.
Declanøarea ræzboiului corean avea sæ ducæ rapid la radicalizarea pozifliilor americane faflæ
de R.P. Chinezæ. Astfel, dacæ la 5 ianuarie 1950 preøedintele Truman anunflase cæ China
naflionalistæ poate achizifliona din SUA tot echipamentul militar de care avea nevoie, dar Statele
Unite nu intenflionau sæ întreprindæ nici o acfliune militaræ directæ în sprijinul guvernului Chiang
Kai°øi, la 27 iunie, imediat dupæ atacul Coreii de Nord, Flota a 7°a americanæ ocupa poziflii
în Taiwan. Dupæ ce trupele chineze intrau în Coreea, forflele armate ale celor douæ flæri se
înfruntau direct pe teatrele de ræzboi, iar confruntarea politico°diplomaticæ la Nafliunile Unite
adâncea øi mai mult præpastia dintre Washington øi Beijing. SUA vor sprijini regimul naflionalist
din Taiwan, se vor opune în continuare ocupærii de cætre R.P. Chinezæ a locului Chinei la ONU,
nu vor accepta invitarea Beijingului la negocierile privind tratatul de pace cu Japonia øi vor
încuraja Tokyo sæ încheie (în aprilie 1952) un tratat de pace separat cu Taiwanul. În desfæøurarea
ræzboiului, vor fi momente când partea chinezæ, ca øi partea americanæ, vor miza pe victorie;
în final însæ, acceptau restabilirea statu-quo ante.
Un pas înainte în relafliile Statelor Unite cu regimul Chiang Kai°øi era determinat de
încordarea apærutæ între China Popularæ øi Taiwan în 1954. La 2 februarie 1953, într°un mesaj
adresat Congresului, preøedintele Eisenhower anunfla cæ Flota a 7°a americanæ nu va mai opri
raidurile trupelor guvernului de la Taipei împotriva Chinei continentale øi va apæra Taiwanul
în cazul unui atac. Încurajat, Chiang Kai°øi declara în decembrie 1953 cæ intenfliona sæ facæ
din 1954 anul hotærâtor în recucerirea continentului; nimeni nu°l contrazicea peste Pacific.
Un schimb de luæri de poziflie la nivel înalt la Beijing øi Washington alimenta tensiunea crescândæ
între cele douæ pærfli. Astfel, la 11 august 1954 premierul chinez Zhou Enlai declara cæ eliberarea
Taiwanului este o problemæ a poporului chinez øi orice încercare stræinæ de a se opune eliberærii
insulei reprezenta o încælcare a suveranitæflii Chinei øi un amestec în treburile sale interne. Replica
preøedintelui american venea repede: la 17 august, Eisenhower declara cæ mæsurile întreprinse
în 1950 pentru apærarea Taiwanului erau încæ în vigoare øi orice atac împotriva acestuia se
va lovi de Flota a 7°a americanæ. Într°un fel de escaladæ „nonverbalæ“, la 3 septembrie artileria
Chinei comuniste declanøa un violent bombardament asupra insulei Quemoi øi arhipelagului
Matsu, aflate sub controlul forflelor naflionaliste. Washingonul intenfliona sæ aducæ problema
în fafla Nafliunilor Unite, prilej cu care urma sæ fie invitat la New York øi Beijingul. China
popularæ anunfla însæ cæ nu va participa la dezbateri în forumul mondial, întrucât considera
cæ problema Taiwanului este problema sa internæ. Aflat la Beijing la aniversarea a cinci ani
de la proclamarea R.P.C., N.S. Hruøciov, pe atunci prim°secretar al partidului comunist sovietic,
declara la 1 octombrie 1954 cæ poporul sovietic sprijinæ campania chinezæ pentru eliberarea
Taiwanului (17, 1973, p. 364); era mai de grabæ un exercifliu de imagine, dar în climatul tensionat
de atunci declaraflia liderului de la Kremlin stârnea neliniøti. Reacflia Washingtonului venea
în forma încheierii, la 2 decembrie, a tratatului de securitate mutualæ între SUA øi Republica
China. Tratatul dædea Statelor Unite dreptul de a avea baze militare în insula Taiwan øi în
arhipelagul Penghu Liedao (Pescadores). El era însoflit de un schimb de scrisori prin care se
preciza cæ folosirea forflei pentru apærarea altor teritorii decât Taiwan øi Pescadores reprezenta
o problemæ de înflelegere între cele douæ pærfli; în felul acesta, de pildæ, pentru apærarea insulelor
Quemoi øi Matsu, Statele Unite îøi puteau stabili poziflia în funcflie de împrejuræri, fiind însæ,
pe de altæ parte, asigurate cæ Taipei nu va lua cu de la sine putere vreo inifliativæ în aceastæ
privinflæ. Angajamentele Statelor Unite înscrise în Tratat corespundeau unei rezoluflii a Congre-
sului, care autorizase folosirea forflei pentru apærarea Taiwanului øi a insulelor Pescadore, dar
læsa în suspensie problema insulelor Quemoi øi Matsu. Sensibilæ la tot ceea ce privea situaflia
coastelor chineze (unde se afla propria colonie: Hong Kong), Marea Britanie, prin premierul
Eden, sugera evacuarea insulelor ameninflate: Quemoi øi Matsu, în schimbul promisiunii
Beijingului cæ nu va ataca Taiwanul øi insulele Pescadores. Poziflii similare erau exprimate
338 CONSTANTIN VLAD
de alte flæri NATO (Franfla, Belgia, Canada), de Australia øi multe state neutre. Statele Unite
îøi menflineau însæ poziflia. Erau anii când, aflat în fruntea Departamentului de Stat, J.F. Dulles,
promova diplomaflia „pe marginea præpastiei“: „Sæ øtii sæ mergi pânæ în pragul ræzboiului, færæ
a intra în ræzboi, iatæ o artæ indispensabilæ. Dacæ încercafli sæ evitafli ræzboiul, dacæ væ este fricæ
sæ mergefli pânæ în pragul ræzboiului, suntefli pierdut“ (apud 66, 1993, p. 161).
Desigur, aceastæ linie duræ în sprijinul a ceea ce începea sæ fie consideratæ „Doctrina
Formosei“ (Formosa fiind denumirea japonezæ a Taiwanului) stârnea controverse aprinse, care
mergeau de la aprobæri entuziaste pânæ la respingeri categorice. Dintre adepflii acestei ultime
categorii, renumitul ziarist Walter Lippmann scria: „În numele cærui fapt îøi arogæ Statele Unite
«dreptul unilateral de a interveni într°o altæ flaræ pentru rafliuni strategice?» Oare, prin victoria
comuniøtilor chinezi asupra regimului naflionalist, susflinut totuøi din plin de cætre America,
nu fusese fæcutæ dovada cæ Chiang nu avea nici un drept sæ pretindæ cæ reprezintæ poporul?“
(apud ibidem).
Tensiunea în zonæ continua sæ creascæ. Preøedintele Eisenhower adresa un nou mesaj cætre
Congres, prin care cerea sæ fie autorizat sæ foloseascæ forflele armate ale Statelor Unite, în caz
cæ socotea necesar, pentru apærarea Formosei øi a insulelor Pescadores. El va preciza ulterior
cæ adoptase aceastæ poziflie lipsitæ de orice echivoc pentru a evita o eroare de calcul din partea
Chinei comuniste, asemænætoare cu cea care dusese la ræzboiul din Coreea. În acelaøi timp
însæ, preøedintele american se gândea la o anumitæ flexibilizare a pozifliei SUA în problema
Taiwanului, trimiflând în acest scop la Taipei un emisar special. Pe de altæ parte, aflat la
Conferinfla de la Bandung, care decidea naøterea Miøcærii de Nealiniere, Zhou Enlai declara
la 23 aprilie 1955: „Poporul chinez nu vrea un ræzboi cu Statele Unite, guvernul sæu fiind gata
sæ negocieze cu acestea în problema destinderii în Extremul Orient øi, în special, în regiunea
Formosei“ (66, 1993, p. 162).
Astfel lua sfârøit criza Taiwanului din 1954. Prin depæøirea ei, raporturile Washingtonului
cu China continentalæ intrau într°o stare de expectativæ, care avea sæ dureze pânæ la începutul
anilor ’70 ai secolului XX. Între 1 august øi 14 septembrie 1955, se desfæøurau convorbiri la
nivel de ambasador între reprezentanfli ai S.U.A. øi ai R.P. Chineze. Se discuta o chestiune de
ordin umanitar referitoare la întoarcerea cetæflenilor civili ai celor douæ pærfli aflafli în cealaltæ
flaræ, chestiune asupra cæreia se ajungea la un acord. Delegatul Beijingului propunea sæ se discute
øi problema unei întâlniri la nivel înalt chino°americane, idee consideratæ prematuræ de cætre
reprezentantul Washingtonului.
Coreea. Coreea se aflase sub ocupaflie japonezæ între 1908°1945. În drum spre Teheran,
Roosevelt øi Churchill confereau la Cairo cu generalul Chiang Kai°øi øi conveneau ca, la sfârøitul
ræzboiului, „fiara dimineflilor liniøtite“ (Coreea) sæ°øi redobândeascæ libertatea øi independenfla.
Informat la prima întâlnire la nivel înalt a celor Trei mari, Stalin îøi declara acordul cu ideea
respectivæ, Roosevelt evocând cu acelaøi prilej posibilitatea introducerii unui regim provizoriu
de tutelæ (trusteeship) pentru Coreea. Ulterior, Stalin va concretiza ideea lui Roosevelt în sensul
administrærii în comun a Coreii pentru o perioadæ limitatæ de timp de cætre SUA, Marea Britanie,
China øi URSS.
Încheierea ræzboiului din Pacific gæsea Coreea ocupatæ în nord de cætre trupe sovietice øi
în sud de cætre militari americani. Aøa cum armatele americanæ øi rusæ se întâlniseræ în Europa
pe Elba, acum ajunseseræ øi una øi cealaltæ de°a lungul paralelei 38º, care devenea linia în
spatele cæreia cele douæ pærfli preluau ræspunderea capitulærii forflelor japoneze. În plus, Statele
Unite øi URSS urmau sæ asigure administrarea militaræ a zonelor în care se aflau trupele proprii,
ca o mæsuræ tranzitorie cætre constituirea administrafliei coreeane.
Aceastæ situaflie ineditæ rezulta din intrarea URSS în ræzboi împotriva Japoniei, în virtutea
înflelegerilor de la Ialta øi Potsdam. În ultimele zile care precedau capitularea Japoniei, forflele
sovietice intrau în Manciuria, Coreea øi în unele dintre insulele Kurile. Pentru Moscova, miza
pozifliilor astfel câøtigate erau, mai ales, Japonia øi China. În acest sens, Stalin va insista în
octombrie 1945 ca URSS sæ primeascæ o zonæ de ocupaflie în Japonia, conform unei proceduri
similare cu cea aplicatæ în cazul Germaniei, cerinflæ pe care Truman o respingea. La prima
conferinflæ a miniøtrilor de Externe ai celor trei mari puteri (Londra, septembrie°octombrie 1945),
Molotov insista ca la Tokyo sæ se constituie un Consiliu aliat de control; acesta ar fi fost, desigur,
prezidat de generalul MacArthur, dar el ar fi oferit Uniunii Sovietice posibilitatea de a se
pronunfla direct în toate problemele privind Japonia. Colegii lui Molotov, miniøtrii Byrnes øi
Bevin, nu acceptau însæ solicitarea sovieticæ. În ceea ce priveøte China, Moscova avea drept
partener mai întâi China naflionalistæ a generalului Chiang Kai°øi, apoi pe cea comunistæ condusæ
de Mao Zedong, cu menfliunea cæ problemele decurgând din prezenfla trupelor ruse pe teritoriul
chinez urmau sæ fie rezolvate doar dupæ 1 octombrie 1949, data proclamærii R.P. Chineze.
În legæturæ cu Coreea, în 1946 Moscova øi Washingtonul decideau crearea unei comisii
mixte sovieto°americane, care sæ se ocupe de problemele constituirii structurilor statului corean,
conceput ca un stat unitar øi independent. Lucrærile Comisiei mixte, întrunite la Seul, stagnau,
însæ. La Conferinfla de la Moscova a Miniøtrilor de Externe american, englez øi rus (martie°aprilie
1947), un schimb de scrisori între Marshall øi Molotov debloca doar temporar situaflia Comisiei
Mixte. Marshall reproøa autoritæflilor sovietice lipsa de colaborare cu cele americane în scopul
unificærii celor douæ zone din Coreea øi cerea reconvocarea Comisiei mixte. Øeful Departa-
mentului de Stat nu ezita sæ menflioneze cæ, în cazul lipsei de progrese în direcflia unificærii,
SUA vor acfliona pentru constituirea unui stat corean independent în sudul peninsulei. În ræspusul
sæu, Molotov afirma cæ lucrærile Comisiei mixte fuseseræ întrerupte la solicitarea pærflii americane
øi propunea întrunirea acesteia la 20 mai 1947. Acest episod diplomatic era doar un moment
în acumularea de tensiuni în relafliile sovieto°americane, intervenit dupæ lansarea Doctrinei
Truman øi înaintea iniflierii Planului Marshall.
În paralel însæ, relafliile celor douæ pærfli cu zona din peninsulæ unde staflionau propriile trupe
evoluau într°un mod asemænætor cu cele pe care le cunoøtea Germania. Astfel, în Nord se
constituiau consilii populare, având atributele puterii de stat; se constituia rapid un regim de
stânga condus de comuniøti. Pe de altæ parte, în Sud lua naøtere o putere formatæ din forfle
340 CONSTANTIN VLAD
naflionaliste, anticomuniste. Se creau în felul acesta premise politico°statale pentru scindarea

Coreii.
Washingtonul se va pronunfla în favoarea desfæøurærii de alegeri în cele douæ zone pentru
constituirea unui parlament unic, care sæ formeze un guvern provizoriu al întregii Corei. La
14 noiembrie 1947, Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie prin care recomanda organi-
zarea de alegeri în întreaga peninsulæ, creând totodatæ o comisie specialæ care sæ supravegheze
desfæøurarea acestora. Comisia nu°øi putea îndeplini însæ mandatul încredinflat. Alegerile erau
organizate separat, în mai 1948 în Sud, øi în august acelaøi an în Nord. Rezultau douæ parlamente
care pretindeau, fiecare în parte, cæ reprezintæ întreaga flaræ. În parlamentul de la Seul, 100
locuri fuseseræ rezervate deputaflilor din Nord; iar în parlamentul de la Phenian, 360 din cei
572 de membri fuseseræ desemnafli de o adunare de delegafli care susflineau cæ vorbesc în numele
Sudului(69, 1993, p. 17). În fruntea guvernului creat la Phenian, parlamentul îl alegea pe Kim
Ir Sen, un vechi lider comunist, care luptase în gherila antijaponezæ øi participase în Armata
Roøie la bætælia de la Stalingrad. Parlamentul de la Seul îl desemna ca øef al executivului pe
Syngman Rhee. Astfel, construcflia a douæ state coreene era încheiatæ. La 12 octombrie 1948,
URSS recunoøtea Republica Popularæ Democratæ Coreanæ. La 1 ianuarie 1949, Statele Unite
fæceau acelaøi lucru în ceea ce priveøte Republica Coreea. Tot la 1 ianuarie 1949 se încheia
retragerea trupelor ruse din Coreea de Nord; la finele lunii iunie acelaøi an lua sfârøit evacuarea
contingentelor americane din Coreea de Sud. În felul acesta, cele douæ state coreene se aflau
faflæ în faflæ, despærflite de o linie trasatæ mai mult sau mai puflin conjunctural øi în mod cert
socotitæ drept provizorie. Coreenii se aflaseræ sub ocupaflie stræinæ, dar nu fuseseræ niciodatæ
despærflifli. Acum, ei træiau în douæ state separate, cu regimuri politice opuse: în Nord, un regim
autoritar condus de partidul comunist, în Sud un regim controlat de forfle naflionaliste,
anticomuniste. În aceste condiflii, problema unificærii Peninsulei era abordatæ în termeni ideo-
logici, ceea ce genera, de ambele pærfli, orientarea spre realizarea acestui obiectiv prin mijloace
militare. Nordul dispunea de forfle militare øi paramilitare în numær de 135 000, instruite øi
înarmate de cætre URSS; forflele armate ale Sudului se cifrau la 180 000 militari, dispunând
de armament american øi beneficiind de instruirea øi asistenfla consilierilor americani. La 19 iunie
1950, Phenianul adresa Seulului propuneri privind reunificarea paønicæ a Coreii. Era o manevræ
politicæ stângace; peste câteva zile, la 25 iunie, trupele Nordului treceau linia de demarcaflie:
începea ræzboiul corean, eveniment local, dar cu urmæri globale øi îndelungate în confruntarea
Est°Vest øi în sistemul relafliilor internaflionale în ansamblu.
Din punct devedere politico°diplomatic, douæ evenimente facilitau øi græbeau declanøarea
ræzboiului. Mai întâi, retragerea trupelor, atât sovietice, cât øi americane, menflionatæ mai sus.
Or, în condifliile încordærii crescânde în raporturile dintre cele douæ state coreene, prezenfla
militaræ stræinæ ar fi fost, în mod cert, un factor inhibitor atât pentru Nord, cât øi pentru Sud.
În al doilea rând, Washingtonul declarase public cæ zona unde se afla peninsula coreeanæ nu
intra în sfera de interes strategic pentru Statele Unite. O fæcea generalul MacArthur într°un
interviu apærut la 1 martie 1949, în care afirma: „Linia noastræ de apærare trece printr°un lanfl
de insule ce bordeazæ coastele Asiei. El începe în Filipine øi continuæ prin arhipelagul Ryukyu,
care include principalul sæu bastion, Okinawa. Apoi se întoarce prin Japonia øi prin lanflul
insulelor Aleutine, spre Alaska“ (apud 109, 1998, p. 431). O simplæ privire pe hartæ aratæ cæ
declaraflia generalului american nu læsa loc la nici un dubiu. Urma apoi secretarul de stat Dean
Acheson care, la 12 ianuarie 1950, în fafla Clubului Naflional al Presei, preciza cæ Statele Unite
nu aveau intenflia sæ acorde garanflii zonelor din partea continentala a Asiei. „În mod evident,
era aproape o invitaflie la invazie. Cum sæ°fli închipui, de altfel, cæ America — care°i læsase
pe comuniøti, færæ sæ intervinæ, sæ punæ mâna pe întreaga Chinæ, avea sæ se batæ pentru o micæ
bucæflicæ din Coreea, pe care trupele sale o evacuaseræ în anul precedent?“ (69, 1993, p. 15).
S°a susflinut timp îndelungat cæ singurul ræspunzætor pentru declanøarea ræzboiului a fost
Nordul: dacæ Phenianul n°ar fi decis sæ atace Sudul în iunie 1950, n°ar fi existat ræzboiul corean.
Privind lucrurile în perspectivæ, literatura de specialitate susfline astæzi cæ ambele pærfli, Nordul
øi Sudul, luaseræ cursul unificærii Peninsulei prin mijloace militare, øi doar un concurs de
înprejuræri a fæcut ca ostilitæflile sæ fie declanøate de cætre Nord. A. Fontaine reaminteøte cæ
preøedintele sud°coreean, Rhee, a proclamat
„sus øi tare intenflia sa de a trece la atacarea Nordului, ceea ce ia dat acestuia mai mult decât
un motiv pentru a invoca legitima apærare øi pentru a gândi cæ trupele sale vor fi primite ca
eliberatoare“ (69, 1993, p. 16). „Dupæ ce trupele americane de ocupaflie au plecat din Coreea
de Sud în iunie 1949, aratæ Wilfried Loth, læsând în urmæ doar vreo 400 de consilieri militari,
preøedintele sud°coreean Singman Rhee, despot peste un regim ce se putea mæsura în corupflie,
bunul plac al politicii øi agresivitate anticomunistæ mai ales cu China lui Chiang Kai°øi, a cerut
o unificare prin forflæ a flærii. Øi°a întærit armata (de la 60 000 de oameni la începutul lui 1949
la 181 000 la sfârøitul lui mai 1950) øi a încercat sæ mobilizeze SUA pentru un ajutor material
consistent. Guvernul Truman a refuzat constant un asemenea ajutor, iar opoziflia republicanæ,
la care Rhee a crezut cæ va gæsi o mai mare înflelegere pentru o politicæ agresivæ, nu s°a læsat
nici ea atrasæ în susflinerea planurilor agresive ale coreenilor din sud“ (118, 1997, p. 229). Iar
Martin McCauley scrie: „Declanøarea ræzboiului corean a fost inevitabilæ. Kim Ir Sen a invadat
Sudul înainte ca Rhee sæ°øi adune forflele pentru a invada Nordul. Faptul cæ Rhee a fost înfrânt
de Kim Ir Sen a schimbat situaflia. Invadarea Nordului de cætre Rhee ar fi avut ca rezultat o
Coree comunistæ unitæ. Americanii l°au abandonat pe Chiang Kai°øi în voia sorflii øi probabil
ar fi fæcut acelaøi lucru øi cu Rhee. Invazia lui Kim Ir Sen a fost privitæ de cætre unii ca o agresiune
øi, ca urmare, s°a considerat cæ ar fi de datoria Nafliunilor Unite sæ°i pedepseascæ pe agresori;
altfel lumea s°ar fi aflat în pericolul de a cædea în anarhie“ (129, 1999, p. 53).
De asemenea, s°a dezbætut mult problema: cine a hotærât trecerea de cætre nord°coreeni a
paralelei 38º? Astæzi este cunoscut cæ decizia s°a luat la Phenian, dupæ ce Kim Ir Sen obflinuse
(færæ dificultate) acordul favorabil al Beijingului øi aprobarea (datæ dupæ ezitæri) Moscovei.
Argumentul care°i convinsese pe Mao Zedong øi Stalin era cæ operafliunea de ocupare a Sudului
avea sæ se desfæøoare rapid øi færæ complicaflii. Raflionamentul care fundamenta din punct de
vedere geostrategic aceastæ viziune era credibil; reacflia Statelor Unite va fi, însæ, total diferitæ
decât cea aøteptatæ de Phenian øi protectorii sæi. Ea nu pornea atât din considerente de strategie
politico°militaræ, ci înainte de toate din motivaflia moralæ, wilsonianæ: dacæ o agresiune a unui
342 CONSTANTIN VLAD
stat comunist ræmânea nepedepsitæ, se crea un precedent extrem de periculos. Desigur,

moøtenirea wilsonianæ îmbræca øi în acest caz rezultatele unor calcule precise, inclusiv de ordin
strategic.
„Decizia lui Truman de a opune rezistenflæ în Coreea avea o bazæ solidæ øi în principiile tradiflionale
vizând interesul naflional. Comunismul expansionist îøi sporise provocærile cu fiecare an ce urmase
ræzboiului. Reuøise sæ punæ un picior în Europa de Est în 1945, ca urmare a ocupafliei exercitate
de Armata Roøie. Obflinuse supremaflia în Cehoslovacia printr°o lovituræ de stat internæ, în 1948.
Preluase puterea în China prin ræzboi civil, în 1949. O invazie încununatæ de succes în Coreea
ar fi avut un impact dezastruos asupra Japoniei, aflatæ imediat dincolo de îngusta Mare a Japoniei.
Japonia considerase întotdeauna Coreea drept punctul cheie strategic al Asiei de Nord°Est. Puterea
comunistæ necontestatæ ar fi introdus spectrul unui iminent monolit comunist asiatic øi ar fi
schimbat orientarea prooccidentalæ a Japoniei“ (109, 1998, p. 432).
În plus, Washingtonul nu va vedea în ræzboiul coreean un fenomen local, færæ semnificaflii
mai largi, ci un prim atac, parte a unui plan general de extindere a comunismului pe plan mondial,
plan în spatele cæruia se afla Moscova. Charles Bohlen atribuie aceastæ interpretare datæ atacului
nord°corean secretarului de stat Dean Acheson. În timp ce Kennan øi el însuøi, Bohlen, erau
de pærere cæ intenflia sovieticæ în ceea ce priveøte Coreea era doar sæ preia controlul asupra
întregii peninsule, Acheson øi Departamentul de Stat au considerat cæ
„ræzboiul corean marca o nouæ politicæ externæ sovieticæ de expansiune militaræ… Ca urmare
a acestei judecæfli eronate, Statele Unite au dat o semnificaflie exageratæ ræzboiului coreean øi
au supradimensionat angajamentele noastre. Guvernul a tras concluzia cæ comunismul ateu a
conspirat sæ preia întreaga lume øi cæ Statele Unite sunt cavalerul în armuræ strælucitoare care
sæ°l înfrunte pretutindeni. Înainte de Coreea, Statele Unite au avut doar un angajament de naturæ
politicæ sau militaræ în afara Emisferei vestice. Acesta a fost Tratatul Nord°Atlantic. Bazele
noastre în Germania øi Japonia erau considerate temporare, la care urma sæ renunflæm atunci când
ocupaflia avea sæ se încheie. Este adeværat, ca o ræmæøiflæ a perioadei antebelice, noi am simflit
nevoia sæ menflinem baze în Filipine, dar n°a existat un aranjament pentru folosirea lor. Singurele
alte locuri unde am avut facilitæfli militare s°au aflat în Anglia, unde dispuneam de privilegii
de tranzit, øi în Arabia Sauditæ, unde aveam o bazæ aerianæ. Drept rezultat al interpretærii exagerate
datæ scopurilor comunismului, noi am ajuns sæ avem în 1955 aproximativ 450 de baze în treizeci
øi øase de flæri øi am fost legafli prin pacte politice øi militare cu cca douæzeci de flæri din afara
Americii Latine. Ræzboiul coreean øi nu cel de°al Doilea Ræzboi Mondial a fæcut din noi o putere
politico°militaræ mondialæ“ (17, 1973, p. 303).
Revenind la reacflia americanæ faflæ de declanøarea ræzboiului, preøedintele Truman lua încæ
din 27 iunie decizia de a sprijini Sudul cu mijloace aeriene øi navale. Întrucât trupele Coreii
de Nord înaintau rapid în Sud, la 30 iunie MacArthur era împuternict sæ intervinæ cu forfle
terestre, aflate pânæ atunci la bazele din Japonia. Aceastæ angajare americanæ avea loc sub
autoritatea Nafliunilor Unite. La 25 iunie, la solicitarea Washingtonului, Consiliul de Securutate
adopata o rezoluflie care cerea încetarea focului, retragerea trupelor nord°coreene — învinuite
de invazia Sudului — supravegherea de cætre Comisia ONU pentru Coreea a încetærii focului;
de asemenea, rezoluflia solicita statelor membre ale ONU sæ acorde asistenflæ pentru aplicarea
prevederilor sale. Un proiect de rezoluflie, înaintat Consiliului de Securitate de Iugoslavia, care
cerea încetarea focului, dar færæ a aduce acuzaflii vreuneia dintre pærfli, era respins. La 27 iunie,
Consiliul de Securitate adopta o nouæ rezoluflie care cerea instituirea de sancfliuni militare
împotriva Coreei de Nord øi acordarea de sprijin Coreii de Sud de cætre statele membre ale
ONU; Iugoslavia vota împotriva rezolufliei, iar India øi Egiptul se abflineau de la vot. La 7 iulie,
printr°o nouæ rezoluflie, Consiliul de Securitate autoriza Statele Unite sæ stabileascæ un
Comandament unificat al forflelor ONU din Coreea, forflele din subordinea acestui comandament
urmând sæ lupte sub steagul ONU. În fruntea acestui comandament, preøedintele Truman îl
numea pe generalul Douglas MacArthur. URSS, al cærei reprezentant nu participa la lucrærile
Consiliului de Securitate, denunfla rezolufliile acestuia, susflinînd cæ sancfliunile împotriva R.P.D.
Coreene nu aveau bazæ legalæ întrucât nu întruneau votul afirmativ al tuturor membrilor
permanenfli ai Consiliului. De asemenea, Moscova øi Beijingul condamnau intervenflia Statelor
Unite øi a altor state în ræzboiul din Coreea, ca øi antrenarea Nafliunilor Unite în acest ræzboi.
Un demers american pe lângæ guvernul sovietic, prin care Moscova era solicitatæ sæ decline
public orice responsabilitate pentru evenimentele din Coreea øi sæ°øi foloseascæ autoritatea
spre a determina retragerea trupelor nord°coreene ræmânea færæ ecou. URSS acuza Coreea de
Sud pentru declanøarea ræzboiului øi°øi anunfla intenflia de a continua o politicæ de neintervenflie
în problemele Peninsulei. La 13 iulie, premierul indian, Nehru, adresa note identice URSS øi
SUA prin care solicita celor douæ mari puteri sæ acflioneze pentru restaurarea pæcii în Coreea
øi prevenirea extinderii ræzboiului. Liderul indian propunea organizarea de contacte neoficiale
pentru încetarea ræzboiului, contacte la care sæ participe øi R.P. Chinezæ, flaræ ce ar fi trebuit
în prealabil sæ°øi ocupe locul la Nafliunile Unite; aceste condiflionæri erau tot atâtea rafliuni pentru
care Washingtonul respingea propunerea indianæ. Apelul premierului Nehru privind acfliuni
americano°sovietice vizând prevenirea extinderii ræzboiului coreean nu era lipsit de temei. La
27 iunie, preøedintele Truman ordonase flotei a 7°a sæ ocupe poziflii în Taiwan. R.P. Chinezæ
øi URSS aduceau chestiunea în fafla Nafliunilor Unite, considerând prezenfla Flotei a 7°a drept
o agresiune împotriva Chinei; reprezentantul american în Consiliul de Securitate replica afirmând
cæ Flota a 7°a se afla în Taiwan spre a preveni ciocniri între trupele Chinei continentale øi cele
ale Republicii China øi, prin aceasta, de a împiedica o extindere a ræzboiului coreean. Pe de
altæ parte, generalul Chiang Kai°øi propunea preøedintelui Truman participarea a 30 000 militari
din Taiwan la luptele împotriva forflelor nord°coreene. Propunerea era respinsæ; ea fusese însæ
sugeratæ lui Chiang de chiar generalul MacArthur, care se întâlnise cu liderul naflionalist chinez
øi se pronunflase public pentru transformarea Taiwanului într°o fortæreaflæ americanæ de apærare.
În prima jumætate a lunii septembrie, forflele nord°coreene ocupaseræ cvasitotalitatea
teritorului Coreii de Sud, cu excepflia unei zone restrânse în jurul oraøului Pusan. Într°o miøcare
îndræzneaflæ, la 15 septembrie, MacArthur debarca trupe în portul Inchion, în apropierea capitalei
Seul. Dintr°o datæ, situaflia frontului se schimba radical: trupelor nord°coreene li se tæia legætura
cu Nordul, aproximativ jumætate din ele erau capturate, iar pânæ la 1 octombrie forflele de sub
344 CONSTANTIN VLAD
stindardul ONU atinseseræ paralela 38º. Începând cu 2 octombrie, aceatæ paralelæ era depæøitæ,
la 20 octombrie era ocupat Phenianul, iar la 26 octombrie trupele comandate de MacArthur
se aflau în apropierea graniflei dintre Coreea øi R.P. Chinezæ, pe malul fluviului Yalu.
Aceastæ înaintare în Coreea de Nord dobândea cu întârziere girul ONU. Condifliile în care
organizaflia internaflionalæ se ocupa de problema coreanæ se schimbaseræ brusc la 1 august 1950,
când reprezentantul URSS revenise în cadrul Consiliului de Securitate. Câteva luni din 1950,
reprezentantul URSS a boicotat lucrærile Consiliului de Securitate, în semn de protest faflæ de
recunoaøterea în continuare a regimului Gomindan ca reprezentat al Chinei la Nafliunile Unite.
În absenfla sa, fuseseræ adoptate 3 rezoluflii al Consiliului care au autorizat Statele Unite sæ
conducæ operafliunea militaræ împotriva Nordului, sub steagul ONU. Întoarcerea reprezentantului
sovietic a exclus orice altæ implicare a Consiliului de Securitate. Pentru a preveni blocarea
prin vetoul sovietic a unei rezoluflii favorabile avansului forflelor ONU dincolo de paralela 38º,
Statele Unite aduceau acestæ problemæ în atenflia Adunærii Generale, care aproba acfliunea pe
7 octombrie. Era, evident, o îndepærtare de la prevederile Cartei, care nu dau împuternicire
Adunærii Generale sæ se ocupe de un conflict armat deschis, caz aflat sub autoritatea Consiliului
de Securitate.
Dezbaterile pe tema puterilor diferitelor structuri ale Nafliunilor Unite aveau sæ fie dramatice,
în analele dreptului internaflional ræmânând înscrise intervenfliile fæcute pe acestæ temæ de cætre
J. F. Dulles, øeful delegafliei americane la ONU, øi A. I. Vîøinski, adjunct al ministrului de
Externe sovietic, ambii juriøti de marcæ. Sprijinul de care se bucurau Statele Unite la ONU
în perioada respectivæ permitea adoptarea la 3 noiembrie 1950 a Rezolufliei 377(V), intitulatæ
„Unirea pentru menflinerea pæcii“ (Uniting for Peace). Rezoluflia prevedea cæ Adunarea Generalæ
poate hotærî luarea de mæsuri faflæ de actele de încælcare a pæcii dacæ un veto în Consiliul de
Securitate blocheazæ adoptarea unor astfel de mæsuri. De asemenea, rezoluflia prevedea
posibilitatea convocærii Adunærii Generale în astfel de cazuri în sesiune extraordinaræ de urgenflæ
prin votul a 7 membri ai Consiliului de Securitate (færæ obligativitatea ca acest numær sæ includæ
votul afirmativ al tuturor membrilor permanenfli ai Consiliului) sau la cererea majoritæflii
membrilor ONU. Astfel, Rezoluflia 377(V) a Adunærii Generale, în fond, modifica Carta, deøi
o asemenea modificare nu intræ în împuternicirile respectivului forum.
Dar dramatismul nu ræmânea între zidurile sediului din New York al ONU. El caracteriza
din plin situaflia de pe teatrul de ræzboi. Chiar în ziua în care forflele ONU treceau paralela
38º, primul ministru chinez Zhou Enlai îl informa pe ambasadorul indian la Beijing cæ, dacæ
forfle ale Nafliunilor Unite, altele decât cele sud°coreene, vor intra în Coreea de Nord, R.P. Chinezæ
va trimite trupe în aceastæ flaræ. Informaflia, transmisæ imediat la Washington, va fi primitæ cu
scepticism. Dar, la 27 octombrie 1950, militari chinezi se alæturau, discret, celor sud°coreeni.
În curând, trupele ONU erau copleøite øi se retrægeau în dezordine. Dacæ la 19 iulie 1950,
preøedintele Truman aprobase un program de 10 miliarde dolari pentru susflinerea implicærii
militare în Coreea, la 16 decembrie el proclama starea de urgenflæ naflionalæ, în scopul unei
mai ample mobilizæri americane pentru ræzboiul din peninsula coreanæ. La 26 decembrie,
contingentele chino°coreene treceau din nou paralela 38º. Dar, în ultima parte a lunii ianuarie
1951, o contraofensivæ a forflelor de sub comanda generalului MacArthur aducea încæ odatæ
frontul în preajma paralelei 38º.
Politica øi diplomaflia reproduceau oscilafliile frontului. Sesizat øi de o parte øi de alta,
Consiliul de Securitate lua în dezbatere atât problemele privind Coreea, cât øi pe cele referitoare
la Taiwan. Confruntærile începeau cu stabilirea ordinii de zi a Consiliului. Statele Unite acceptau
înscrierea celor douæ puncte (Taiwanul øi Coreea), în urmætoarea formulare: „Intervenflia
americanæ în Formosa“ øi „Intervenflia chinezæ în Coreea“. În formularea propusæ de URSS
cele douæ puncte deveneau „Agresiunea americanæ contra Taiwanului“ øi „Intervenflia americanæ
în Coreea“. Astfel, terenul pentru controverse era creat øi orice perspectivæ de înflelegere
compromisæ din start. Consiliul de Securitate hotæra ca proiectele de rezoluflie sæ fie dezbætute
în Comitetul Politic al Adunærii Generale a ONU, la lucrærile cæruia sæ fie invitatæ øi o delegaflie
a R.P. Chineze; era pentru prima oaræ când Beijingul participa la activitatea uneia dintre structurile
Nafliunilor Unite. În timp ce Comitetul Politic examina proiectele de rezoluflie amintite, un
grup de 13 state asiatice, în frunte cu India, adresau un apel ca trupele chino°nord°coreene sæ
nu treacæ paralela 38º. URSS øi R.P. Chinezæ respingeau în mod categoric acest apel. Cele
13 state îøi continuau însæ acfliunile urmærind oprirea conflictului corean øi la 14 decembrie,
reuøeau ca Adunarea Generalæ a ONU sæ adopte o rezoluflie prin care se constituia un Comitet
special format din preøedintele Adunærii Generale øi reprezentanflii Canadei øi Indiei, având
sarcina de a examina bazele pe care se putea ajunge la încetarea focului. Ca reacflie, delegaflia
Beijingului se retrægea de la lucrærile Comitetului Politic. Acest comitet pregætea în prima parte
a lunii ianuarie 1951 recomandæri privind încetarea focului øi crearea, concomitentæ, a unui
organism constituit din reprezentanfli ai Statelor Unite, Marii Britanii, Uniunii Sovietice øi R.P.
Chineze însærcinat „sæ ajungæ la o reglementare a problemelor Extremului Orient, inclusiv a
problemei Formosei, ca øi a celei privind reprezentarea Chinei la Organizaflia Nafliunilor Unite“
(apud 69, 1993, p. 33°34). La 17 ianuarie, Beijingul cerea însæ ca abordarea acestor probleme
sæ aibæ loc înaintea încetærii ostilitæflilor; evident, se conta pe schimbarea, în continuare, a situafliei
frontului, favorabilæ forflelor chino°nord°coreene, ceea ce se dovedea un calcul eronat. La 19
ianuarie, Camera Reprezentanflilor din Statele Unite adopta o rezoluflie prin care solicita
Nafliunilor Unite sæ declare R.P. Chinezæ vinovatæ de agresiune. La 1 februarie, Adunarea Gene-
ralæ a ONU, dupæ ce respingea un proiect de rezoluflie de compromis propus de India, acuza
China popularæ de agresiune în Coreea. Dupæ constituirea forflelor sub egida ONU, acesta era
un moment de vârf în angajarea autoritæflii Nafliunilor Unite în ceea ce priveøte ræzboiul din
Coreea.
Stabilizarea frontului aproximativ de°a lungul paralelei 38º, convingerea la care ajungeau
pærflile aflate în conflict cæ nu puteau obfline victoria, îi conduceau pe protagoniøti spre masa
tratativelor, færæ însæ ca luptele sæ înceteze. O primæ rundæ a convorbirilor de armistifliu avea
loc între 10 iulie°22 august 1951, la Kaesǒng; ea se încheia færæ rezultate. Convorbirile erau
reluate la 22 noiembrie 1951 la Panmunjon. Ele se vor prelungi, cu intermitenfle, pânæ la 27 iulie
1953 când, în sfârøit, un acord de armistifliu punea capæt ræzboiului din Coreea, cu menfliunea
346 CONSTANTIN VLAD
cæ acest acord de armistifliu nu a fost înlocuit de un tratat de pace nici pânæ la începutul
secolului XXI.
Ræzboiul corean avea un impact major øi de duratæ asupra relafliilor internaflionale în
ansamblu, înainte de toate asupra confruntærii Est°Vest. El avea sæ determine o înæsprire færæ
precedent a atitudinii Occidentului în aceastæ confruntare. Cursul înæspririi era inifliat øi urmat
de Statele Unite, în primul rând prin mobilizarea resurselor naflionale, materiale øi politico°diplo-
matice, ale SUA. Am citat mai sus aprecierea lui Charles Bohlen în aceastæ privinflæ. Printr°un
efort extraordinar, în câfliva ani Occidentul dobândea o posturæ militaræ øi politico°strategicæ
în stare sæ contracareze orice ameninflare sovieticæ. NATO, alianflæ politico°militaræ prin natura
sa, era înzestratæ cu structuri de organizare øi comandæ, care o transformau într°un uriaø
mecanism militar, cu sediu permanent, un comandant suprem al forflelor aliate din Europa în
persoana generalului Dwight D. Eisenhower, øi un secretar general — lordul Ismay. Era adoptat
primul concept strategic al Alianflei Nord°Atlantice, anume cel al represaliilor masive, care
presupunea folosirea tuturor categoriilor de arme, inclusiv a celor de distrugere în masæ, ca
ræspuns la un atac al blocului estic, indiferent de natura forflelor cu care ar fi fost întreprins
un astfel de atac. Din inifliativæ francezæ, începeau demersuri pentru crearea unei armate
europene, cu participarea R.F. Germania. În câfliva ani, erau constituite ANZUS, SEATO øi
Pactul de la Baghdad. Tocmai aceastæ mobilizare a Occidentului îl face pe Kissinger sæ afirme:
„Cea care a pierdut cel mai mult în Coreea s°a vædit a fi Uniunea Sovieticæ, flara despre care
conducætorii americani credeau cæ pusese la cale întreaga poveste. În doi ani de la invadarea
Coreii, America mobilizase partea sa de lume delimitatæ de linia de demarcaflie globalæ. Statele
Unite øi°au triplat cheltuielile de apærare øi au transformat Alianfla Atlanticæ dintr°o coaliflie politicæ
într°o organizaflie militaræ integratæ, condusæ de un comandant suprem american. Era avutæ în
vedere reînarmarea Germaniei øi se fæcea o încercare de creare a unei armate europene, Vidul
care existase înaintea armatelor sovietice în Europa Centralæ se umplea…“ Sovieticii erau
confruntafli „…cu o masivæ înclinare a balanflei puterii, puse în miøcare, din cauza înarmærii
aliaflilor øi a întæririi coeziunii acestora“ (109, 1998, pp. 445°446).
Ræzboiul coreean aducea schimbæri semnificative øi în ceea ce priveøte concepflia øi politica
americanæ de îngrædire dusæ faflæ de URSS. „Conducætorii americani nu definiseræ decât douæ
cauze probabile de ræzboi: un atac°surprizæ sovietic asupra Statelor Unite, sau o invazie a Europei
Occidentale de cætre Armata Roøie. Or, atacul Nordului împotriva Sudului în peninsula coreeanæ
necesita o strategie localæ care nu fusese niciodatæ avutæ în vedere de planificarea americanæ.
Doctrina politicæ øi strategia americanæ postbelicæ pur øi simplu nu luase în calcul posibilitatea
unui asemenea gen de agresiune“ (109, 1998, p. 430). De aici, dificultatea definirii obiectivelor
politice ale participærii SUA la ræzboi, definire formulatæ succesiv, în funcflie de mersul osti-
litæflilor, drept „stopare a agresiunii“, „unificarea Coreii“, „asigurarea securitæflii forflelor Nafliu-
nilor Unite“, „garantarea unei încetæri a focului de°a lungul paralelei 38º“ øi „împiedicarea
extinderii ræzboiului“. Tot de aici, divergenfla profundæ, devenitæ la un moment dat acutæ, între
adepflii obflinerii unei victorii a forflelor ONU, pe de o parte, øi cei care se pronunflau pentru
prudenflæ, chiar pentru anumite forme de moderaflie, spre a evita un ræzboi declarat cu China
comunistæ øi alæturarea directæ a URSS taberei chino°nord°coreanæ. Exponentul cel mai influent
øi care se fæcea cel mai mult auzit al primei orientæri era chiar generalul MacArthur. Acesta
se pronunflase constant în sensul cæ în ræzboi nu conteazæ decât victoria. Dacæ la începutul
conflictului el fusese favorabil alæturærii unor forfle naflionaliste chineze, reduse numericeøte,
trupelor ONU, dupæ intervenflia chinezæ MacArthur se declarase adeptul provocærii unei
înfrângeri Chinei comuniste, cel puflin în Coreea. Într°o fazæ criticæ a luptelor, el ordonase un
atac aerian masiv asupra podurilor de pe fluviul Yalu, atac contramandat în ultimul moment
de cætre øeful Pentagonului, generalul George Marshall. MacArthur se pronunfla în mod repetat
pentru bombardarea teritoriului R.P. Chineze, iar în luæri de poziflie devenite publice postum
propusese lansarea a 30 pânæ la 50 de bombe atomice asupra bazelor aeriene øi altor puncte
nevralnice din Manciuria, debarcarea, la cele douæ extremitæfli ale frontierei chino°coreene, a
unor unitæfli de desant formate din 500 000 militari ai lui Cian Kai°øi, încadrate de divizii de
puøcaøi marini americane, øi construirea, dupæ înfângerea chinezilor, a unui baraj de cobalt
radioactiv de°a lungul fluviului Yalu (69, 1993, p. 33). Într°un moment când se contura
posibilitatea ajungerii la un compromis cu China øi Coreea de Nord, MacArthur, din proprie
inifliativæ, fæcea o declaraflie care suna ca un advertisment pentru Beijing, în sensul cæ, dacæ
aceasta nu acceptæ armistifliul, forflele ONU ar putea ataca regiunile de coastæ øi bazele chineze
din interior. Pus în fafla unei astfel de manifestæri, în fapt, de insubordonare, la 11 aprilie 1951,
preøedintele Truman îl demitea pe generalul MacArthur din toate funcfliile sale militare, inclusiv
din cea de comandant øef al comandamentului forflelor ONU din Coreea.
Ræzboiul din Coreea aducea accente noi øi dimensiuni extinse conceptului de îngrædire.
În viziunea originalæ (Kennan), calea de urmat pentru a învinge strategia sovieticæ era „o politicæ
de îngrædire fermæ, menitæ sæ°i confrunte pe ruøi cu o contraforflæ inalterabilæ în fiecare punct
unde dau semne cæ se pregætesc sæ încalce interesele unei lumi paønice øi stabile“ (apud 109,
1998, p. 413). O asemenea perspectivæ trebuia sæ înfrâneze imboldurile agresive ale adversarului,
sæ asigure „pæstrarea statu-quo°ului, efortul general producând colapsul final al comunismului
numai dupæ o serie prelungitæ de conflicte în mod teoretic neconcludente. A fost cu siguranflæ
expresia fundamentalæ a optimismului naflional american øi a neøtirbitului sæu sentiment de
încredere în sine ca un observator atât de subtil ca George Kennan sæ fi putut atribui societæflii
sale un rol atât de global, de inflexibil øi, în acelaøi timp, atât de reactiv“ (109, 1998. p. 413).
Cu menfliunea cæ ræzboiul din Coreea reliefa cu deosebire tocmai capacitatea reactivæ a politicii
de îngrædire, transformând în realitate ceea ce se afla ca potenflial în aceastæ politicæ. Erau
împrejurærile când, sub John Foster Dulles, diplomaflia americanæ va fi mai degrabæ inspiratæ
de conceptul rollback (împingere înapoi) a comunismului. „Republicanii, conduøi de Dulles,
au criticat «îngrædirea» ca fiind prea negativæ — ceea ce, prin efect, a dus la acceptarea statutului
de satelit pentru zona din Europa de Est øi din alte pærfli — øi au fæcut apel pentru politica
mult mai pozitivæ a «împingerii înapoi» øi eliberærii“ (17, 1973, p. 319).
Dacæ iniflial politica de îngrædire era conceputæ spre a fi aplicatæ faflæ de Uniunea Sovieticæ,
ræzboiul coreean crea situaflia când aceastæ politicæ trebuia urmatæ øi faflæ de China popularæ,
348 CONSTANTIN VLAD
o mare putere comunistæ în devenire care, la puflinæ vreme dupæ proclamare (1 octombrie 1949),
lua pe cont propriu decizia de a intra în ræzboi. Într°adevær, deøi URSS se profila pe fundalul
conflictului øi perspectiva intervenfliei sale în caz de escaladare era avutæ în vedere în orice
calcul, China lui Mao Zedong aducea într°un plan distinct „factorul chinez“ în ecuaflia
confruntærii Est°Vest. O va sesiza cu perspicacitate premierul britanic Attlee, aflat în vizitæ
la Washington, în decembrie 1950. În convorbirile cu preøedintele Truman øi alfli oficiali
americani, Attlee „era de acord cu necesitatea de a rezista în Coreea, denunflând public în fafla
lui National Press Club orice politicæ de appeasement [domolire, împæciuire, cedare — C.V.],
dar susflinea, spre deosebire de americani, cæ, departe de a fi satelifli ai URSS, chinezii erau
copfli pentru titoism øi cæ trebuia ca ei sæ fie admiøi în ONU pentru a utiliza în profunzime
toate contradicfliile lagærului socialist“ (69, 1993, p. 31).
În aceste condiflii, percepflia Beijingului øi nu neapærat a Moscovei definea poziflia Chinei
continentale faflæ de ræzboiul declanøat la 25 iunie 1950.
„Pentru Mao Zedong, proaspæt învingætor în ræzboiul civil chinez, anunflurile lui Truman [fæcute
la 27 øi 30 iunie 1950, privitoare la angajarea SUA în ræzboi — C.V.] erau sortite sæ aparæ ca
imaginea în oglindæ a spaimei Americii de o conspiraflie comunistæ: el le°a interpretat ca pe o
expresie deschisæ a încercærii americane de a ræsturna victoria comuniøtilor în ræzboiul civil
chinez. Pentru a proteja Taiwanul, Truman a sprijinit ceea ce America recunoøtea drept guvernul
legitim chinez. Programul intensiv de ajutor acordat Vietnamului apærea Beijingului ca o
încercuire capitalistæ. Toate se adunau pentru a da Beijingului îndemnul de a face opusul a ceea
ce America ar fi trebuit sæ consider de dorit: Mao avea dreptate sæ tragæ concluzia cæ, dacæ nu
oprea America în Coreea, putea sæ fie nevoit sæ lupte cu America pe teritoriul chinez; cel puflin
nu i se dædea nici un motiv sæ gândeascæ altfel“ (109, 1998, pp. 434°435).
Acesta era contextul în care conceptul de îngrædire îøi reliefa din nou valenflele, politica
americanæ inspiratæ de el dovedindu°se suficient de reactivæ, rezistând în final tentafliei unei
linii faflæ de China urmærind înfrângerea acesteia, deci a liniei „împingerii înapoi“. Sesizarea
semnificafliei unei noi realitæfli geopolitice era datæ de generalul Bradley, aflat atunci în fruntea
Comitetului reunit al øefilor de stat major, într°o formulæ care circulæ pânæ astæzi: conflictul
din Coreea putea implica America „în ræzboiul nepotrivit, în locul nepotrivit, la momentul
nepotrivit øi împotriva duømanului nepotrivit“ (apud 109, 1998, p. 442).
Ræzboiul din Coreea avea sæ divizeze profund societatea americanæ, fiind în aceastæ privinflæ
un fel de preludiu a ceea ce se va întâmpla în legæturæ cu implicarea SUA în Vietnam. Astfel,
dacæ îndatæ dupæ 25 iunie 1950, mæsurile hotærâte luate împotriva atacului nord°coreean se
bucurau de o aprobare masivæ în rândul populafliei, ulterior neclaritatea flelului politic urmærit
prin ræzboi, incapacitatea obflinerii victoriei, creøterea numærului de victime în rândul militarilor
americani duceau la o scædere vertiginoasæ a sprijinului acordat politicii administrafliei. „În
primele luni ale ræzoiului, majoritatea republicanilor øi a democraflilor au sprijinit decizia lui
Truman de a trimite trupe americane sæ lupte în Coreea. Dar, când China continentalæ a intrat
în forflæ în ræzboi…, situaflia s°a schimbat dramatic øi sprijinul pentru ræzboi a cæzut. Potrivit
Centrului Naflional de Cercetare a Opiniei Publice, sprijinul republican pentru ræzboi a scæzut
de la 81 de procente în septembrie la 42 procente în decembrie, iar sprijinul democraflilor s°a
redus de la 84 la 62 procente. Institutul Gallup înregistra un declin similar al sprijinului acordat
administrafliei… Procentajul democraflilor care aprobau performanflele lui Truman ca preøedinte
s°a redus de la 43 procente în august 1950 la 26 procente în februarie 1951 (doar 13 procente
în cazul republicanilor); procentajul democraflilor care dezaprobau aceste performanfle a crescut
în acelaøi interval de la 32 la 57 procente (75 procente în cazul republicanilor). Pentru doi ani
plini — din ianuarie 1951, pânæ când Eisenhower a devenit preøedinte în ianuarie 1953 —
flara a træit cu un ræzboi nepopular øi cu un preøedinte foarte nepopular“ (113,1978, p. 102).
Era un prefl al politicii de îngrædire, în cazul primului ræzboi pe care America nu°l câøtiga. În
ceea ce°l priveøte pe preøedintele Harry Truman însæ, contemporani avizafli modificau în relatærile
lor imaginea sa de lider. „Când totul e spus despre Coreea, ræmâne faptul cæ cei doi oameni
responsabili pentru blocarea finalæ a expansiunii comunismului au fost micuflul preøedinte
îndræznefl al Statelor Unite, Harry S. Truman, øi secretarul sæu de stat cu privire ca de gheaflæ,
Dean Acheson. Harry Truman øi°a îndeplinit în mod superb funcflia sa de preøedinte“ (17, 1973,
p. 300).
În acelaøi timp, este de remarcat cæ nici pânæ în prezent controversele asupra politicii care
s°a finalizat într°un rezultat indecis în înfruntarea cu China øi Coreea de Nord nu s°au încheiat.
„Dacæ prima provocare militaræ comunistæ la adresa Statelor Unite ar fi suferit o înfrângere
demonstrabilæ, se poate ca, ulterior, alfli militanfli în zone precum Indochina sæ fi dat dovadæ
de o mai mare atenflie“ (109, 1998, p. 443). Se poate ca supoziflia reputatului diplomat øi analist
american pe care l°am citat — Kissinger — sæ fi fost întemeiatæ; ea nu se aplicæ însæ, cred,
tocmai Indochinei, mai precis Vietnamului, unde Statele Unite aveau sæ ducæ un ræzboi pe
care°l pierdeau.
Încheierea armistifliului nu scotea peninsula coreeanæ din atenflia diplomafliei. Schimbul de
prizonieri, efectuat în august°septembrie 1953, însemna realizarea celui mai controversat subiect
între pærfli, care întârziase vreme îndelungatæ finalizarea tratativelor. Convocarea Conferinflei
politice privind Coreea, prevæzutæ în acordul de armistifliu, va fi rezultatul unor demersuri
diplomatice repetate. Vor înainta, pe rând, propuneri R.P. Chinezæ, sprijinitæ de Coreea de
Nord, øi Statele Unite. Spre a stabili locul, data øi participanflii la Conferinflæ, între 26 octombrie
øi 12 decembrie 1953 se întâlneau la Panmunjon reprezentanflii americani, cei chinezi øi coreeni,
færæ rezultate concrete, însæ.
Între timp, la 1 octombrie Statele Unite øi Republica Coreea semnau un tratat de securitate
mutualæ, pe termen nelimitat. Potrivit Tratatului, în cazul unui atac armat în Pacific sau în
altæ parte a teritoriilor aflate sub administraflia uneia dintre pærfli, acestea aveau sæ acflioneze
împreunæ. De asemenea, guvernul de la Seul acorda SUA baze militare.
Reuniunea din ianuarie°februarie 1954 a miniøtrilor de Externe american, englez, francez
øi sovietic, întrunitæ la Berlin, decidea convocarea pentru 26 aprilie, la Geneva, a unei conferinfle
privitoare la Coreea, cu participarea marilor puteri øi a tuturor statelor care luaseræ parte la
ræzboiul din Peninsulæ.
350 CONSTANTIN VLAD
Conferinfla de la Geneva îøi desfæøura lucrærile între 26 aprilie øi 21 iulie 1954, fiind de
faflæ reprezentanflii a 19 state: SUA, URSS, Marea Britanie, Franfla, R.P. Chinezæ, R.P.D.
Coreanæ, Republica Coreea, Australia, Belgia, Canada, Columbia, Ethiopia, Filipine, Grecia,
Luxemburg, Noua Zeelandæ, Olanda, Thailanda, Turcia. Conferinfla avea urmætoarea agendæ:
1. Restabilirea prin mijloace paønice a unei Corei independente øi unite; 2. Problema restaurærii
pæcii în Indochina.
În ceea ce priveøte problema coreeanæ, Conferinfla de la Geneva era un eøec deplin. O primæ
reacflie la acest eøec venea de la Seul: într°o cuvântare flinutæ în fafla Congresului Statelor Unite
la începutul lunii august 1954, preøedintele Republicii Coreea, Li Sîn Man, se pronunfla, desigur
færæ nici un ecou, pentru încetarea armistifliului øi atacarea Coreei de Nord øi a R.P. Chineze
de cætre forflele Coreei de Sud øi cele ale Republicii China, cu sprijinul aerian øi naval al SUA.
Urmau acfliuni diplomatice de rutinæ: la 15 august 1955, Kim Ir Sen propunea organizarea
unei conferinfle între Nordul øi Sudul Coreii, care sæ aibæ loc simultan cu o conferinflæ inter-
naflionalæ cu participarea tuturor statelor interesate, ambele forumuri urmând sæ examineze
problema unificærii paønice a Coreei. A doua zi, Seulul declara cæ orice tratative privind Coreea
ar putea avea loc doar dupæ retragerea tuturor trupelor chineze din Coreea de Nord øi
demobilizarea armatei nord°coreene. Prima cerinflæ pusæ de Coreea de Sud avea sæ fie îndeplinitæ
în curând: la 26 octombrie 1955, ultimii militari chinezi pæræseau teritoriul corean; R.P. Chinezæ
avea sæ ræmânæ însæ în continuare un sprijinitor puternic al regimului de la Phenian.
Vietnam. În primul deceniu postbelic, Indochina øi, în cadrul ei, îndeosebi Vietnamul, ocupau
un loc aparte în diplomaflia internaflionalæ. Cadrul general al zonei este foarte bine descris de
A. Fontaine:
„Nu numai China, ci øi Asia de Est øi de Sud°Est în totalitatea ei aveau sæ iasæ complet
transformate din cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Înaintarea japonezilor a demonstrat fragilitatea
imperiilor considerate pânæ atunci invincibile. Miøcærile naflionaliste, pe care acestea le încura-
jaseræ, profitaseræ de retragerea lor [a francezilor — C.V.] pentru a instala aproape pretutindeni
guverne provizorii. Comuniøtii, împinøi de Moscova øi Yenan (China) la luptæ împotriva
invadatorului, îøi întæriseræ considerabil pozifliile. URSS øi Statele Unite, devenite puteri dominante
în aceastæ parte a lumii, îøi manifestau færæ echivoc ostilitatea lor faflæ de restaurarea statutului
colonial“ (69, 1992, p. 183).
În Indochina, se aflau sub regim colonial francez Vietnamul, Cambodgia øi Laosul (aøa
numita Indochinæ francezæ). În timpul ræzboiului, toate acestea intraseræ sub ocupaflie japonezæ.
În drum spre Teheran, la întâlnirea pe care o aveau cu Cian Kai°øi la Cairo, Roosevelt øi Churchill
enunflaseræ ideea creærii unui regim de tutelæ destinat coloniilor franceze, în scopul pregætirii
lor pentru independenflæ. La Conferinfla de la Teheran, cei doi lideri occidentali øi Stalin
conveneau cæ trebuie sæ se punæ capæt dominafliei franceze în Indochina.
Ca øi în cazul Chinei, în Vietnam douæ miøcæri acflionau pentru determinarea statutului
sæu viitor: Viet°Minh°ul øi forflele naflionaliste.
Viet°Minh°ul era creat în China, în 1941, ca un front unic de luptæ contra colonialismului
francez øi a ocupanflilor japonezi. Personalitatea marcantæ a Viet°Minh°ului era Ho Øi Min,
fondatorul partidului comunist vietnamez. În China, Viet°Minh°ul beneficia de protecflia øi
ajutorul financiar al Gomindanului. În 1944, militanfli Viet°Minh se înfiltrau în Vietnam unde,
cu sprijinul serviciilor secrete americane, începeau crearea unor zone eliberate.
Forflele naflionaliste erau grupate în jurul lui Bao Dai, care°øi luase titulatura de împærat.
Acesta se afla în fruntea Annan°ului øi Cochinchinei (zona centralæ øi, respectiv, cea sudicæ
a Vietnamului) între anii 1926°1945, în perioada ocupafliei colaborând cu autoritæflile japoneze.
El era liderul care, la 9 martie 1945, atunci când japonezii lichidaseræ administraflia francezæ
în Indochina (pe care o menflinuseræ pânæ atunci spre a controla mai uøor zonele ocupate),
proclama independenfla Vietnamului. Ca reacflie, la 24 martie acelaøi an guvernul francez publica
„Declaraflia cu privire la Indochina“. Declaraflia aræta cæ fostele colonii franceze din aceastæ
regiune urmau sæ se constituie în Federaflia Indochinezæ care, împreunæ cu Franfla øi alte colonii
ale acesteia. aveau sæ formeze Uniunea Francezæ.
Capitularea Japoniei aducea în prim°plan principalii actori care aveau sæ se înfrunte. Franfla
îøi reafirma drepturile sale de metropolæ în condiflii când, potrivit unui acord anglo°chinez semnat
la 22 august, Marea Britanie øi China urmau sæ ocupe provizoriu Indochina Francezæ (Marea
Britanie partea din Vietnam situatæ la nord de paralela 16º, China la sud de paralela menflionatæ)
øi sæ asigure dezarmarea forflelor japoneze. Bao Dai îi scria lui De Gaule, cerându°i sæ renunfle
la intenflia de a restabili suveranitatea francezæ în Vietnam; ræspunsul francez era negativ.
Viet°Minh°ul „avea numeroase atuuri în mâinle sale: populaflia era exasperatæ de mizeria adusæ
de ræzboi øi de brutalitæfli; el era singura forflæ demnæ de acest nume; în fine, prestigiul francez
fusese teribil afectat de lichidarea de cætre Tokyo a administrafliei øi armatei coloniale. El va
reuøi sæ punæ mâna pe o mare parte a armamentului trupelor Vichy°ului øi pe unele stocuri
japoneze“ (69, 1992, p. 190). Viet°Minh°ul era capabil sæ iniflieze øi sæ conducæ în iulie 1945
ample miøcæri cu caracter anticolonialist, adicæ antifrancez, øi sæ creeze la Hanoi, în 19 august,
germeni ai unei statalitæfli vitnameze, pe care o califica drept popularæ. La 25 august Bao Dai
abdica, iar la 2 septembrie era proclamatæ Republica Democratæ Vietnam, al cærui
prim°ministru, apoi preøedinte, era Ho Øi Min. La 9 octombrie 1945, Londra convenea cu Parisul
reinstalarea administrafliei franceze în partea de sud a Vietnamului, iar la 20 octombrie trupele
franceze intrau în Saigon. Urma o perioadæ de conlucrare între autoritæflile proaspetei Republici
øi cele franceze. La 6 martie 1946, printr°un acord convenit cu Parisul, Vietnamul devenea
un stat liber în cadrul Federafliei Indochineze øi al Uniunii Franceze. Se încheia o convenflie
militaræ potrivit cæreia Franfla urma sæ pregæteascæ armata vitnamezæ, sæ asigure, împreunæ cu
aceasta, apærarea Republicii Democrate Vietnam timp de 5 ani, dupæ care avea sæ evacueze
teritoriul vietnamez; în virtutea Convenfliei, douæ divizii franceze se instalau în Vietnam.
Dar unii dintre reprezentanflii Parisului la Saigon vor considera acordul cu Viet°Minh°ul
un veritabil Müchen(69, 1992, p. 192). În Cochinchina se constituia un guvern pro°francez;
era o primæ mæsuræ împotriva unificærii celor trei principale regiuni vietnameze, având ca centre
Hanoi în nordul, Hue în centrul øi Saigon în sudul Vietnamului. Aceleaøi tendinfle se manifestau
352 CONSTANTIN VLAD
øi în negocierile privind statutul Vietnamului în cadrul Uniunii Franceze. Ho Øi Min, adept

al tratativelor øi compromisului, care avea dificultæfli cu „durii“ din propria tabæræ, încerca sæ
obflinæ întelegerea Franflei faflæ de poziflia Vietnamului la negocieri. „Nu mæ lasafli sæ plec cu
mâinile goale!“, fæcea el apel la interlocutorii francezi, gæsind însæ doar în parte ecoul aøteptat
(69, 1992, p. 193). În curând, dupæ unele înflelegeri minore øi temporare, Parisul lua calea unei
politici de forflæ. În noiembrie 1946, trupele franceze bombardau Haifongul, iar în decembrie
ocupau Hanoiul; era începutul ræzboiului prin care Franfla încerca recucerirea Vietnamului,
ræzboi ce avea sæ dureze mai bine de 7 ani. Datoritæ faptului cæ Viet°Minh°ul era dominat de
comuniøti, conflictul se va intersecta în mod inevitabil cu Ræzboiul Rece. Logica conflictului
militar va læsa puflin spafliu de acfliune diplomafliei. Astfel, la 6 iunie 1948, printr°un protocol
comun franco°vietnamez, Franfla promitea cæ va acorda independenfla Vietnamului øi va înapoia
Cochinchina. Peste încæ un an, la 19 iunie 1949, pærflile încheiau Pactul franco°vietnamez, care
acorda o independenflæ parflialæ Vietnamului. În mod concret, acestuia i se recunoøtea dreptul
de a avea un sistem juridic øi educaflional orientate de reguli autohtone, de a dispune de o armatæ
proprie øi de un serviciu diplomatic naflional cu puteri limitate. Limba francezæ ræmânea limbæ
oficialæ, iar cetæflenii francezi beneficiau de regim de extrateritorialitate. Pactul era un compromis,
în condiflii când nici una dintre pærfli nu se impunea pe teatrele de ræzboi, pe care luptele
continuau. Forflele Viet°Minh duceau un ræzboi de gherilæ øi beneficiau de un masiv sprijin
chinez øi sovietic. Ele îøi creau cæi de aprovizionare prin Laos øi Cambodgia, antrenând treptat
în conflict øi aceste flæri. La 14 ianuarie 1950, preøedintele R.D. Vietnam fæcea un apel pentru
recunoaøterea statului nord°vietnamez. O asemenea recunoaøtere venea de la Beijing, Moscova,
Phenian øi din capitalele unor state est øi central°europene, printre care se afla øi România.
Pe de altæ parte, Statele Unite, Marea Britanie, Belgia, Australia øi Noua Zeelandæ recunoøteau
Vietnamul de Sud, regimul lui Bao Dai, revenit în fruntea acestuia, precum øi guvernele
profranceze din Cambodgia øi Laos. Astfel, primii paøi în direcflia scindærii Vietrnamului erau
fæcufli øi pe plan internaflional.
Declanøarea ræzboiului din Coreea, aducea o schimbare substanflialæ în atitudinea Statelor
Unite faflæ de situaflia din Indochina. „Angajafli în ræzboiul din Coreea, conducætorii americani,
pânæ atunci foarte neîncrezætori faflæ de colonialismul francez, vor accepta de acum înainte sæ
vadæ în ræzboiul din Indochina unul dintre fronturile unde trebuia îndiguit comunismul øi sæ
ajute, în consecinflæ, Franfla“ (69, 1992, p. 195)
La început, angajarea SUA în Indochina lua forma asistenflei financiare øi logistice acordatæ
forflelor franceze. Aceastæ asistenflæ se va cifra la cca 200 milioane dolari anual (peste un miliard
dolari la valoarea valutei americane în ultimul deceniu al secolului 2o). Indochina se afla de
câtva timp în atenflia strategilor øi planificatorilor americani. Astfel, în februarie 1950, Consiliul
Securitæflii Naflionale (Documentul 64 al CSN) considera Indochina drept o zonæ°cheie a Asiei
de Sud°Est, aflatæ sub ameninflare comunistæ directæ. Documentul menflionat susflinea cæ, în
cazul cæderii Indochinei, Birmania øi Thailanda aveau sæ aibæ aceeaøi soartæ, împrejurare ce
ar fi modificat substanflial echilibrul de forfle în acea parte a continentului; era un prim pas în
direcflia elaborærii a ceea ce avea sæ devinæ Teoria Dominoului. Ca øi în cazul Coreii, se considera
cæ ræzboiul gherilelor comuniste din Inchina nu era un fenomen izolat, ci o acfliune fæcând
parte din strategia globalæ de extindere a controlului statelor comuniste. „Echilibrul global se
afla sub asediul Vietanamului de Nord, presupus a fi controlat de Beijing, care, la rândul sæu,
era væzut ca aflându°se sub controlul Moscovei“ (109, 1998, p. 565). În consecinflæ, acestei
ameninflæri trebuia sæ i se facæ faflæ færæ întârziere, orice amânare în aceastæ privinflæ implicând
costuri mai mari din partea statelor occidentale. O declaraflie a aceluiaøi Consiliu al Securitæflii
Naflionale oficializa în 1952 ideea dominoului, într°o concepflie extinsæ øi purtând un caracter
global. Potrivit CNS, cæderea Indochinei sub comunism ar fi dus la o soartæ asemænætoare nu
numai pentru celelalte state din Asia de Sud°Est, ci øi pentru India, Orientul Mijlociu, punând
totodatæ în pericol orientarea occidentalæ a Japoniei, stabilitatea øi securitatea Europei. Era o
viziune catastroficæ; ea va stârni controverse la vremea respectivæ øi critici ulterioare. Dar atunci
ea orienta gândirea øi politica Statelor Unite øi avea sæ ducæ, potrivit expresiei lui Kissinger,
la împotmolirea Americii în ræzboiul din Vietnam. În acelaøi timp, angajarea Statelor Unite
în Indochina punea Washingtonul în fafla unei adeværate dileme: Franfla purta în Vietnam un
ræzboi colonial, al cærui caracter nu era schimbat de împrejurarea cæ forflele adverse reprezentau
o miøcare anticolonistæ comunistæ. Ajutând Franfla în acest ræzboi, Statele Unite ajungeau în
mod fatal în poziflia de putere care sprijinea colonialismul francez. Pentru a evita aceastæ posturæ,
Washingtonul va insista în mod repetat pe lângæ Paris sæ acorde færæ întârziere independenfla
Vietnamului øi a celorlalte state asociate, Laos øi Cambodgia.
Anul 1953 aducea o înræutæflire pentru Franfla a situafliei fronturilor, Parisul lansând în
consecinflæ ideea unor negocieri privind Vietnamul, eventual în cadrul unei conferinfle inter-
naflionale. Totuøi, o deschidere operatæ de Ho Øi Min, care declara la 4 decembrie 1953 cæ,
dacæ Franfla ar face propuneri pentru armistifliu øi pentru rezolvarea problemei Vietnamului
prin negocieri, R.D. Vietanam ar fi gata sæ le examineze, nu primea ræspuns. Dimpotrivæ, când
se vor întâlni cu aliaflii lor americani øi britanici la Conferinfla din Bermude (4°7 decembrie
1953), liderii francezi vor solicita în continuare sprijin pentru o soluflie militaræ.
Acestea erau condifliile în care, întrunifli la Berlin între 25 ianuarie°18 februarie 1954, miniøtrii
de Externe ai celor patru puteri: Statele Unite, URSS, Marea Britanie øi Franfla decideau
convocarea pentru 26 aprilie acelaøi an la Geneva a unei conferinfle internaflionale privind Coreea,
împuternicitæ totodatæ sæ examineze øi problema restabilirii pæcii în Indochina. Pregætirea
Conferinflei coincidea cu apropierea confruntærii franco°vietnameze pentru fortæreafla Dien Bien
Phu, situatæ în nord°vestul Vietnamului, în apropierea graniflei cu Laosul, confruntare ce urma
sæ reprezinte un moment de cumpænæ în perioada francezæ a conflictului din Indochina. La 5
martie 1949, guvernul francez prezenta punctul sæu de vedere privind condifliile încetærii focului:
evacuarea Laosului, Cambodgiei øi Cochinchinei de cætre forflele nord°vietnameze; retragerea
aceloraøi forfle din regiunea Annan øi din Delta Fluviului Roøu; garanflii cæ Armata Popularæ
a Vietnamului nu se va regrupa øi nu°øi va întæri forflele. Chiar dacæ intenflia liderilor francezi
era de a marca astfel aliniamente maximaliste în perspectiva Conferinflei de la Geneva, condifliile
formulate trædau intenflia de a arbora o poziflie de forflæ, ceea ce nu era deloc în concordanflæ
cu situaflia de pe fronturile de luptæ. Într°adevær, primele ciocniri de la Dien Bien Phu duceau
354 CONSTANTIN VLAD
la pierderea de cætre forflele franceze a unor forturi exterioare, ceea ce crea un pericol real
pentru cæderea întregii fortærefle. Alarmat, Parisul îøi trimitea emisari la Washington spre a
cere sprijinul Statelor Unite. Înalte oficialitæfli americane vor formula diferite soluflii privind
acordarea acestui sprijin. Astfel, amiralul Radford, preøedintele Comitetului mixt al øefilor
de stat major, sugera ca 60 de bombardiere B29, însoflite de avioane de vânætoare, sæ loveascæ
forflele Viet°Minh°ului, concentrate în jurul fortæreflei Dien Bien Phu; era acfliunea ce avea sæ
primeascæ denumirea de Operafliunea Vautour. Secretarul de stat Dulles însæ va fi favorabil
unei acfliuni internaflionale, care sæ ducæ la pedepsirea Chinei pentru sprijinirea Vietnamului
de Nord. E de amintit în aceastæ privinflæ cæ demersurile franceze la Washington aveau loc în
timpul crizei Formosei. Dulles va declara cæ
„în condifliile actuale, extinderea în Sud°Estul asiatic, indiferent prin ce mijloace, a sistemului
politic al Rusiei comuniste øi al aliatului sæu chinez ar reprezenta un mare pericol pentru întreaga
lume liberæ. Statele Unite apreciazæ cæ posiblitatea unei astfel de extinderi nu trebuie acceptatæ
cu pasivitate, ci cæ trebuie sæ i se facæ faflæ cu ajutorul unei acfliuni comune. Aceasta poate comporta
riscuri grave. Dar aceste riscuri vor fi totuøi mult mai puflin grave decât cele cærora vom avea
sæ le facem faflæ în câfliva ani dacæ nu vom cuteza sæ ne arætæm hotærâfli astæzi“ (apud 69, 1993,
p. 132).
Liderii grupurilor partidelor republican øi democrat din Congres vor împærtæøi opinia
Secretarului de stat. În viziunea lor, nu se punea problema bombardærii împrejurimilor fortæreflei
Dien Bien Phu øi a implicærii directe øi de una singuræ a Americii în ræzboi, ci de o acfliune
care sæ fie întreprinsæ de o coaliflie, care sæ grupeze, în afara de SUA, flæri precum Marea Britanie,
Filipinele, Australia øi Noua Zeelandæ. Aceeaøi pærere o împærtæøea øi preøedintele Eisenhower.
„Truman nu manifestase atâtea scrupule în 1950 pentru a interveni în Coreea. Dar tocmai
amintirea ræzboiului din Coreea, refuzul de a se vârî în angrenajul unui nou ræzboi asiatic i°a
fæcut pe liderii celor douæ partide sæ dea înapoi, iar pe preøedinte sæ ezite“ (69, 1993, p. 133).
Parisul va insista pentru punerea în aplicare a operafliunii Vautour; va primi un refuz politicos.
Dulles, pe de altæ parte, îøi va dedica eforturile câteva sæptæmâni pentru pregætirea acfliunii
colective pe care o preconizase. Îl va atrage în aceste eforturi øi pe preøedinte care, la 4 aprilie
1954, i se adresa în acelaøi scop lui Churchill, aflat în ultimul an în funcflia de premier. Iar
guvernul american înainta Parisului øi Londrei un proiect de declaraflie comunæ a coalifliei
preconizate, proiect potrivit cæruia statele membre (ale coalifliei) erau gata sæ întreprindæ o
„acfliune concertatæ împotriva unei intervenflii permanente a Chinei în Indochina“ (apud 66,
1993, p. 135). Anthony Eden va sugera împærflirea Vietnamului, subliniind: „Dacæ nu mæ înøel,
advertismentul comun adresat Chinei va ræmâne færæ efect øi coaliflia va trebui atunci sæ proce-
deze la o retragere ruøinoasæ sau sæ întreprindæ o acfliune belicoasæ împotriva Chinei“ (apud
69, 1993, p. 135). Demersuri ale Parisului, luæri de poziflie la Washington øi reacflii la Londra
pe aceeaøi temæ vor continua pânæ în ajunul Conferinflei de la Geneva; se vædea astfel cæ aliatul
de bazæ al Statelor Unite în Europa: Marea Britanie, nu împærtæøea viziunea catastroficæ
americanæ a dominoului øi nu era dispus sæ se angajeze în ræzboi pentru Indochina; øi în alte

capitale europene se gândea într°un mod similar.
O ultimæ tentativæ francezæ era întreprinsæ la Paris între 22°25 aprilie 1954, cu prilejul
întâlnirii miniøtrilor de Externe american, britanic øi francez, dedicate pregætirii Conferinflei
de la Geneva. Franfla cerea din nou aliaflilor sæi sprijinul militar în Indochina. Marea Britanie
îl refuza. Statele Unite se angajau sæ acorde ajutor în forma transportærii pe calea aerului a
unor unitæfli franceze în Indochina øi prin mærirea grupului de consilieri militari pe care SUA
îi avea în regiune. Pe de altæ parte, la 24 aprilie, premierul indian Nehru propunea un plan
pentru Indochina care prevedea încetarea focului, recunoaøterea independenflei statelor din
Indochina, negocieri directe între pærflile angajate în lupte, neintervenflia altor state în conflict.
Astfel, la 25 aprilie, ajunul deschiderii Conferinflei de la Geneva, orice idee privind intervenflia
Statelor Unite øi altor puteri occidentale în ræzboiul din Indochina fusese abandonatæ. Perioada
în care la Washington se ajungea la o poziflie de neintervenflie coincidea cu cea în care amiralul
Radford era trimis de preøedintele american pentru calmarea stærilor de spirit la Taipei în legæturæ
cu criza Formosei, iar Zhou Enlai fæcea declaraflii liniøtitoare la conferinfla nealiniaflilor, în
legæturæ cu aceeaøi crizæ.
La Conferinflæ, desfæøuratæ sub preøedinflia comunæ Molotov°Eden, participau cele patru
mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie øi Franfla, øi alte 15 state care luaseræ parte la ræzboiul
din Coreea. Aøa cum era de prevæzut, problemele privind situaflia din peninsula coreeanæ erau
dezbætute timp de douæ sæptæmâni, færæ rezultate. La 8 mai 1954, se convenea sæ se treacæ la
examinarea celor referitoare la Indochina. Ræmâneau la lucræri reprezentanflii Vietnamului de
Nord øi Vietnamului de Sud, URSS, R.P. Chineze, Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite,
Cambodgiei øi Laosului. Între timp, dupæ lupte crâncene, fortæreafla Dien Bien Phu cæzuse în
mâinile forflelor nord°vietnameze. Negocierile vor fi dificile øi în cursul lor se vor contura douæ
posibile soluflii: una înaintatæ de francezi, care propunea ca forflele beligerante sæ fie grupate
în zonele pe care le controlau în momentul încheierii armistifliului (aøa-numita „piele de
leopard“); celaltæ, propusæ de Eden, preconiza împærflirea Vietnamului în douæ printr°o linie
de demarcaflie care sæ tracæ pe undeva prin zona de mijloc a flærii. Aceatæ ultimæ propunere
era însuøitæ de reprezentantul american la Conferinflæ, ambasadorul Bedell Smith, precum øi
de delegaflia R.D. Vietnam. În fafla ezitærilor franceze faflæ de soluflia împærflirii, preøedintele
american øi premierul britanic, reunifli la Washington, înaintau Parisului o declaraflie comunæ
prin care asigurau guvernul francez cæ cele douæ flæri vor respecta eventualele acorduri de
armistifliu, dacæ Viet°Minh°ul evacua teritoriul situat la sud de unele centre aflate la jumætatea
distanflei între paralelele 17º øi 18º, precum øi Laosul øi Cambodgia. Parisul accepta, øi propunea
ca linia de demarcaflie sæ treacæ pe paralela 18º. La rândul sæu, Vietnamul de Nord propunea
paralela 13º. În final, Molotov fæcea sugestia ca linia de demarcaflie sæ se afle pe paralela 17º,
sugestie acceptatæ de toate pærflile.
Conferinfla de la Geneva se încheia la 21 iulie 1954 prin adoptarea unei Declaraflii finale
øi convenirea mai multor acorduri care prevedeau: încetarea focului în Vietnam, Laos øi
Cambodgia; despærflirea flærii în douæ zone, de°a lungul paralelei 17º, partea de nord intrând
356 CONSTANTIN VLAD
sub controlul R.D. Vietnam, iar cea de sud sub controlul guvenului de la Saigon; retragerea
trupelor franceze din partea de nord, iar a celor nord°vietnameze din cea de sud a flærii;
organizarea de alegeri libere, desfæøurate simultan la 20 iulie 1956, sub supravegherea unei
comisii formate din India, Canada øi Polonia, comisie care avea øi mandat sæ urmæreascæ
respectarea încetærii focului. Acordurile convenite erau însoflite de declaraflii separate ale unor
state participante. Astfel, declaraflia guvernului francez aræta cæ va respecta independenfla,
suveranitatea, unitatea øi integritatea teritorialæ a Vietnamului, Laosului øi Cambodgiei øi cæ
era gata sæ°øi retragæ trupele dacæ guvernele acestor flæri cereau aceasta, la date ce urmau a fi
stabilite. Guvernele Laosului øi Cambodgiei, în declaraflii separate, se angajau sæ restabileascæ
unitatea lor naflionalæ pe baze democratice øi nediscriminatorii, cæ nu vor duce o politicæ agresivæ,
nu vor adera la alianfle øi nu vor pune la dispoziflie teritoriile lor unor puteri stræine pentru o
astfel de politicæ. Printr°o declaraflie separatæ, guvernul american lua act de documentele
Conferinflei øi se angaja: a) sæ se abflinæ de la ameninflarea cu forfla sau folosirea forflei pentru
a le schimba; b) sæ considere orice agresiune produsæ prin violarea acordurilor convenite ca
o ameninflare serioasæ la adresa pæcii øi securitæflii internaflionale; c) sæ recunoascæ dreptul
poporului vietnamez de a°øi realiza unitatea naflionalæ prin alegeri libere, desfæøurate sub
supravegherea ONU. Declaraflia semnifica acordul Statelor Unite cu documentele adoptate de
Conferinflæ øi constituia o garanflie americanæ pentru aplicarea lor. Adoptând aceastæ poziflie
separatæ, SUA doreau sæ punæ în evidenflæ cu nu erau pærtaøe cu China la documente comune
internaflionale, ceea ce, în opinia Washingtonului, ar fi putut fi interpretat ca o recunoaøtere
tacitæ a regimului de la Beijing.
Astfel, se punea capæt acestei faze în conflictul din Indochina. Franfla obflinea la masa
tratativelor ceea ce nu putuse obfline pe teatrele de luptæ: soluflia cea mai puflin rea, în procesul
pierderii coloniilor sale din Indochina. În octombrie 1954, conform celor convenite la Geneva,
trupele franceze evacuau oraøul Hanoi, care avea sæ devinæ capitala R.D. Vietnam.
Încheierea acordurilor de armistifliu øi celelalte înflelegeri de la Geneva menflineau Statele
Unite în cadrul existent de angajamente privind Indochina: ele nu fuseseræ implicate direct în
lupte, acordaseræ ajutor financiar øi logistic Franflei, aveau o misiune militaræ în zonæ. Totuøi,
o consecinflæ a Conferinflei de la Geneva aducea un element nou în aceastæ angajare. Anume,
la 29 septembrie 1954, la Washington, se încheia un acord franco°american, în baza cæruia
Franfla menflinea un corp expediflionar în Indochina, în limitele acordurilor de la Geneva; acest
corp expediflionar urma sæ primeascæ asistenflæ financiaræ din partea SUA. Totodatæ, potrivit
acordului, Statele Unite puteau expedia direct statelor asociate cu Franfla: Vietnamul de Sud,
Laosul øi Cambodgia, ajutor economic, financiar øi de altæ naturæ. Coroborat cu acordul dat
de Washington documentelor Conferinflei de la Geneva øi garanflia americanæ pentru îndeplinirea
prevederilor acestor documente, înflelegerea franco°americanæ crea cadrul angajærii ulterioare
a Statelor Unite în evenimentele din Indochina, a cæror dinamicæ avea sæ atragæ America direct
în ræzboiul din aceastæ regiune. „Hotærârea înfleleaptæ a lui Eisenhower de a nu se implica în
Vietnam în 1954 s°a dovedit de ordin tactic, nu strategic. Dupæ Geneva, el øi Dulles au ræmas
convinøi de importanfla strategicæ decisivæ a Indochinei. În timp ce Indochina se organiza, Dulles
definitiva ultimile detalii ale cadrului securitæflii colective“ (109, 1998, p. 576). Ca rezultat,
la inifliativa Statelor Unite, în septembrie 1954, lua fiinflæ Organizaflia Tratatului Asiei de Sud°Est
(SEATO).
12) Primii paøi în integrarea europeanæ
Perioada imediat postbelicæ reliefa nevoia acutæ de cooperare economicæ în vestul

continentului. Necesitatea refacerii dupæ distrugerile ræzboiului, greutæflile acestei refaceri,
tensiunile induse prin debutul Ræzboiului Rece subliniau urgenfla gæsirii unor forme adecvate
ale unei astfel de cooperæri.
Primii paøi erau timizi: unele înflelegeri limitate între statele Benelux (Belgia, Olanda øi
Luxemburg), un acord de construire în comun de autostræzi ø. a. Cel dintâi impuls major spre
cooperare venea de la Planul Marshall, aplicarea cæruia ducea la crearea Organizafliei Europene
de Cooperare Economicæ(OECE). Aceasta instituia un sistem de plæfli între statele beneficiare
ale asistenflei economice americane, sistem devenit ulterior o Uniune Europeanæ de Plæfli.
Perspectiva încheierii Planului Marshall punea problema constituirii unor structuri europene,
mai precis vest°europene, care sæ asigure continuarea cooperærii economice între statele din
aceastæ parte a continentului. Inifliativa revenea diplomafliei franceze: la 19 iulie 1948 era publicat
Memorandumul Bidault, care propunea convocarea unui parlament vest°european, având mandat
sæ instituie o uniune vamalæ øi economicæ. Ideea unei uniuni vamale era enunflatæ øi la Bonn,
de cætre cancelarul Konrad Adenauer.
Totuøi, asemenea idei aveau un impact limitat. Ele nu pæræseau vechile tipare la raporturilor
economice între state. Se simflea nevoia unei gândiri novatoare, care sæ spargæ asemenea tipare.
Pe plan politic, la inifliativa lui Winston Churchill, la Haga (în mai 1948) avusese loc o reuniune
a miøcærilor pentru unitatea Europei; inifliativa avea sæ se materializeze mai târziu, prin crearea
Consiliului Europei, organism de naturæ øi cu fleluri politice. Ce era însæ de fæcut în domeniul
economic? Ræspunsul îl va da tot diplomaflia francezæ, un impuls în aceastæ privinflæ pentru
Paris venind øi din necesitatea de a preveni orice nouæ reînviere a pericolului german øi de a
depæøi controversata problemæ a Saarului, adeværat mær al discordiei între Franfla øi Germania.
De aceastæ datæ însæ, inifliativa francezæ va revolufliona gândirea politico°diplomaticæ în ceea
ce priveøte raporturile economice dintre state øi se va dovedi deschizætoare de drumuri.
În termeni generali, necesitatea unei acfliuni în acest domeniu era reliefatæ de Robert
Schuman, ministrul de Externe al Franflei. La solicitarea sa, sarcina elaborærii unui proiect cu
acest scop revenea lui Jean Monnet, pe atunci øeful Comisariatului pentru Plan. Monnet era
„unul dintre cei mai influenfli europeni în lumea occidentalæ“ (72, 2000, p. 11). El avusese
ræspunderi deosebite în crearea structurilor comune de aprovizionare a aliaflilor în Primul Ræzboi
Mondial, fusese secretar general adjunct al Societæflii Nafliunilor, bancher în Statele Unite, Europa
Occidentalæ øi China, øi unul dintre consilierii principali ai preøedintelui american Roosevelt.
Neangajat din punct de vedere politic, Monnet era consultat de multe guverne, dobândind
358 CONSTANTIN VLAD
reputaflia unui pragmatic, preocupat înainte de toate de eficacitate. În fruntea unei echipe restrânse
numeric, el va pregæti un proiect, pe care îl va pæstra în cel mai desævârøit secret pânæ când
îl va prezenta lui Schuman. Øeful diplomafliei franceze îl va însuøi, punându°l la baza a ceea
ce va deveni Planul Schuman. Acesta va fi definitivat la 6 mai 1950, prezentat øi aprobat de
guvernul francez øi trimis discret pe canale diplomatice cancelarului german, care°l saluta
entuziast. La 9 mai, Robert Schuman fæcea public acest proiect la Quai d’Orsay, în Salonul
Orologiului, Schuman afirma:
„Nu mai este vreme pentru vorbe goale, ci pentru un act îndræznefl øi constructiv. Franfla îl
întreprinde acum øi consecinflele acfliunii sale pot fi imense. Noi speræm cæ ele vor fi astfel. Ea
(Franfla) acflionezæ în mod esenflial pentru pace. Pentru ca pacea sæ aibæ o øansæ, trebuie mai
întâi sæ existe o Europæ. Acum, la cinci ani dupæ capitularea necondiflionatæ a Germanei, Franfla
întreprinde primul pas decisiv cætre construcflia Europei øi asociazæ Germania în aceastæ aventuræ.
Întreprindem ceva care trebuie sæ schimbe complet lucrurile în Europa øi care va permite alte
acfliuni unite, pânæ acum imposibile. Din ceea ce începem astæzi va rezulta Europa, o Europæ
solidæ øi unitæ. O Europæ în care nivelul de viaflæ va creøte datoritæ grupærii producfliei øi expansiunii
pieflelor, ceea ce va duce la scæderea preflurilor“ (164, 2003, p. 22)
Erau cuvinte vizionare. Ele porneau de la ceea ce constituia esenfla Planului Schuman,
exprimatæ astfel: Guvernul francez „propune ca producflia franco°germanæ de cærbune øi oflel
în întregul ei sæ fie plasatæ sub o Înaltæ Autoritate comunæ, în cadrul unei organizaflii deschise
øi participærii altor flæri din Europa“.
Declaraflia din 9 mai (Planul Schuman) se baza pe o serie de principii:
• Europa nu va fi construitæ deodatæ, ori potrivit unui singur plan. Ea va rezulta din realizæri
practice, care vor crea o solidaritate realæ;
• Vechea rivalitate dintre Franfla øi Germania trebuie eliminatæ; orice acfliune ce se
întreprinde trebuie sæ priveascæ în primul rând cele douæ flæri, dar ea trebuie sæ fie deschisæ
oricærei flæri din Europa, care°i împærtæøeøte scopurile;
• Acfliunea trebuie luatæ imediat, într°un domeniu limitat dar decisiv, anume producflia
de cærbune øi oflel;
• Fuzionarea intereselor în acest domeniu va ajuta la ridicarea nivelului de trai øi la
stabilirea unei Comunitæfli Europene;
• Înalta Autoritate ea înseøi va fi compusæ din persoane independente øi va avea o
reprezentare egalæ (72, 2000, p. 15).
Jean Monnet exprima esenfla schimbærii fundamentale pe care o aducea Planul Schuman
în felul urmætor: „Propunerile lui Schuman erau revoluflionare sau nu însemnau nimic. Primul
principiu indispensabil al acestor propuneri este renunflarea la suveranitate într°un domeniu
îngust dar hotærâtor. Un plan care nu se bazeazæ pe acest principiu nu poate fi o contribuflie
folositoare la soluflionarea problemelor majore care ne submineazæ existenfla. Cooperarea între
nafliuni, deøi este esenflialæ, nu poate ea singuræ sæ ræspundæ problemei noastre. Ceea ce trebuie
sæ urmærim este o fuziune a intereselor popoarelor europene øi nu doar un alt efort de a menfline
echilibrul acestor interese“ (apud 72, 2000, p. 17).
Pe astfel de premise, dupæ acordul iniflial al pærflilor, Franfla convoca o conferinflæ inter-
guvernamentalæ la Paris; era cea dintâi din øirul de astfel de conferinfle, care vor jalona mersul
integrærii europene, pânæ în fazele sale superioare, pe care le cunoaøte în prezent. La aceastæ
primæ conferinflæ participau Franfla, R.F. Germania, Italia, Olanda, Belgia øi Luxemburg. Cinstea
øi responsabilitatea de a prezida Conferinfla îi revenea lui Jean Monnet. În lumina crezului
sæu europenist, Monnet declara: „Ne aflæm aici spre a întreprinde o sarcinæ comunæ — nu
pentru a negocia în avantajul nostru naflional, ci pentru a urmæri avantajul tuturor. Numai dacæ
vom elimina din dezbaterile noastre orice sentimente particulare vom gæsi soluflii. În mæsura
în care noi, cei întrunifli aici, putem sæ schimbæm metodele noastre de pânæ acum, øi atitudinea
europenilor se va schimba“ (72, 2000, p. 15).
Cei øase pregæteau, prin negocieri laborioase, dominate de spirit consensual, Tratatul
Constitutiv al Comunitæflii Europene a Cærbunelui øi Oflelului(CECO). Tratatul instituia
principalele structuri ale Comunitæflii: Consiliul Miniøtrilor, Adunarea Parlamentaræ, Curtea
de Justiflie øi stabilea regulile constituirii lor. La mai puflin de un an de la lansarea Planului
Schuman, la 18 aprilie 1951, era semnat Tratatul de la Paris, care stabilea Comunitatea
Europeanæ a Cærbunelui øi Oflelului, Tratat valabil pentru 50 de ani. El era ratificat în toate
cele øase state membre fondatoare øi intra în vigoare la 10 august 1952. Înalta Autoritate a
CECO, în fruntea cæreia se afla Jean Monnet, îøi prelua atribufliile în Luxemburg.
Procesul început la debutul anilor ’50 va cotinua færæ întrerupere, în ciuda zig°zagurilor
pe care le cunoøtea Europa occidentalæ øi întregul continent. Eøecul constituirii Comunitæflii
Defensive Europene (30 august 1954) nu afecta acest proces. Întrunifli la Messina (Italia) în
iunie 1955, miniøtrii de Externe ai Celor 6 hotærau crearea unei piefle comune, a unui fond
comun de investiflii, utilizarea în comun a energiei atomice, construirea unor cæi de comunicaflie
mai bune între statele participante la CECO. Hotærârile adoptate la Messina pregæteau, în fapt,
urmætorul pas în integrarea europeanæ, anume Tratatul de la Roma(1957), care instituia
Comunitatea Economicæ Europeanæ (CEE) øi Euratomul.
Astfel, în plin Ræzboi Rece, Europa occidentalæ parcurgea o primæ etapæ în direcflia unificærii
continentului. Deøi nu va scæpa de constrângerile pe care confruntarea Est°Vest le impunea,
integrarea europeanæ îøi urma consecvent vocaflia constructivæ, contribuind în mod hotærâtor,
totodatæ, la realizarea reconcilierii istorice franco°germane, realitate pe care nimeni n°o credea
posibilæ cu doar un deceniu în urmæ.
CAP. XVIII.
CONFRUNTÆRI PE MARGINEA PRÆPASTIEI
Moartea lui I. V. Stalin (5 martie 1953) avea sæ aducæ schimbæri fundamentale în viafla
internæ din URSS øi, treptat, în politica externæ øi diplomaflia sovieticæ.
Pe plan intern, urma „dezgheflul“, formulæ preluatæ dupæ titlul unei cunoscute cærfli a lui
Ilia Ehrenburg, care privea primele miøcæri ale unei evoluflii în direcflia unei anumite reforme
a sistemului sovietic. Acest dezghefl se va resimfli øi pe plan internaflional. El va da un anumit
sens sintagmei „coexistenflæ paønicæ“, prezentæ în terminologia Kremlinului cu semnificaflii
diverse, încæ de pe vremea lui V. I. Lenin. În primul deceniu post°Stalin, coexistenfla paønicæ
va presupune, din timp în timp, manifestæri a ceea ce avea sæ devinæ ulterior destinderea Est°Vest.
Aceasta se va instala în înflelesul cu care avea sæ intre în istorie abia dupæ criza rachetelor din
Cuba. Pânæ atunci, diplomaflia în relafliile dintre supraputeri, dintre cele douæ grupæri va fi mai
degrabæ caracterizatæ de formula dragæ lui Dulles: „echilibrul pe marginea præpastiei“.
1) Limite ale diplomafliei. Summitul de la Geneva (1955)

În noile condiflii, primele miøcæri le întreprindea Moscova. Ea renunfla la orice pretenflii
teritoriale faflæ de Turcia, lua inifliativa normalizærii raporturilor dintre URSS øi Iugoslavia,
determina partea chino°nord coreanæ la negocierile de la Panmunjon sæ accepte formula propusæ
de cea americano°sud coreanæ privind schimbul de prizonieri, ceea ce ducea la semnarea
armistifliului din Coreea.
În raporturile Est°Vest, inifliativa revenea Occidentului. Anume, într°un mesaj pe care°l
adresa conferinflei anuale a Asociafliei ziariøtilor din SUA, preøedintele D. Eisenhower aræta
la 16 aprilie 1953 cæ Statele Unite doreau sæ examineze cu URSS reglementarea tuturor
problemelor acumulate în viafla internaflionalæ, menflionând între acestea Coreea, tratatul cu
Austria, problema germanæ, situaflia din Indochina øi dezarmarea. Moscova ræspundea printr°un
articol publicat în ziarul oficial Pravda la 25 aprilie. Articolul prezenta liniile de conduitæ ale
URSS în domeniul extern, menflionând cæ guvernul sovietic doreøte încetarea ostilitæflilor în
Coreea, încheierea tratatului cu Austria, dezarmarea øi unificarea Germaniei. În scenæ intra
apoi W. Churchill, foarte dornic sæ°øi încununeze cariera printr°o deschidere politicæ majoræ
în relafliile Est°Vest, operatæ cu noii lideri sovietici. La 11 mai, premierul britanic propunea
în Camera Comunelor organizarea unei conferinfle la nivel înalt a marilor puteri øi, în pregætirea
Occidentului pentru acestæ conferinflæ, o reuniune anglo°franco°americanæ în Bermude. Astfel,
erau puse pe agenda diplomaticæ cele douæ acfliuni care vor concentra eforturile în urmætorii
doi ani, atât în Vest, cât øi în Est. Pregætirea celor douæ evenimete avea sæ reliefeze, pe de o
parte, marile oportunitæfli apærute în mediul internaflional øi, pe de altæ parte, limitele pe care
încærcætura de tensiuni acumulate în acest mediu le impunea principalilor protagoniøti ai politicii
mondiale.
Într°o luare de poziflie promptæ, Departamentul de Stat declara pe 13 mai cæ Statele Unite
acceptau ideea premierului britanic privind o conferinflæ la nivel înalt a marilor puteri, dar
condiflionau organizarea ei de întreprinderea de cætre Moscova a unor paøi concrefli, care sæ
dovedeascæ dorinfla acesteia de a reglementa problemele internaflionale pe cale paønicæ, între
acestea prioritare fiind considerate Coreea øi Austria. Totodatæ, în urma unor consultæri
interaliate, pe 21 mai la Washington, Londra øi Paris era fæcut anunflul cæ o reuniune la nivel
înalt anglo°franco° americanæ urma sæ aibæ loc în Bermude.
În pregætirea acestei reuniuni, între 10°14 iulie 1953 la Washington se desfæøura o întâlnire
a miniøtrilor de Externe american, englez øi francez, care examinau principalele probleme
internaflionale øi obietivele de politicæ externæ ale statelor occidentale. Într°un amplu schimb
de pæreri, cei trei miniøtri discutau probleme privind Alianfla Nord°Atlanticæ, Comunitatea
Defensivæ Europeanæ, situaflia existentæ în Germania, în peninsula coreanæ øi în Indochina. În
ceea ce priveøte conferinfla la nivel înalt cu URSS, discufliile se concentrau asupra Grmaniei
øi Austriei. În baza celor examinate la Washington, la 15 iulie guvernele SUA, Marii Britanii
øi Franflei, prin note identice, propuneau guvernului sovietic flinerea unei conferinfle la nivel
înalt a celor patru mari puteri pentru sfârøitul lunii septembrie 1953. Potrivit notei, conferinfla
urma sæ examineze probleme privind Germania, anume organizarea de alegeri libere în întreaga
Germanie øi crearea condifliilor necesare stabilirii unui guvern pentru Germania în întregul
sæu, precum øi finalizarea tratatului cu Austria; se propunea, totodatæ, întrunirea la Lugano a
miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri, care sæ pregæteasæ reuniunea la nivel înalt. Debuta,
în felul acesta, o îndelungatæ corespondenflæ diplomaticæ între cele trei capitale occidentale øi
Moscova, ce permitea sæ se ia pulsul nu atât în relafliile Est°Vest cât, mai ales, în cristalizarea
pozifliilor noii echipe de la Kremlin. Aceastæ corespondenflæ, luatæ ca atare, constituie un
interesant capitol din diplomaflia postbelicæ, în anii când se aduceau ultimile retuøuri blocurilor
politico°militare øi sferelor de influenflæ.
La 4 august 1953, guvernul sovietic ræspundea propunerii celor trei puteri occidentale,
pronunflându°se pentru o conferinflæ la nivel înalt care sæ examineze mæsuri pentru slæbirea
încordærii internaflionale øi la care sæ fie invitatæ øi R.P. Chinezæ. De asemenea, Moscova se
declara gata sæ analizeze problemele privind Germania, inclusiv cele referitoare la restabilirea
unitæflii germane øi încheierii tratatului de pace cu Germania. Ideile din notæ erau reluate la
15 august într°un plan sovietic privind Germania, care propunea: a) convocarea unei conferinfle
de pace, la care sæ participe toate pærflile interesate, inclusiv reprezentanfli ai RDG øi RFG;
362 CONSTANTIN VLAD
b) formarea de cætre parlamentele din RDG øi RFG a unui guvern provizoriu pe întreaga
Germanie sau, ca alternativæ, constituirea unui guvern pan°german cu puteri limitate, în condiflii
când, pentru o perioadæ de timp, s°ar fi menflinut øi guvernele din RGD øi RFG; c) uøurarea
sarcinilor financiare impuse Germaniei, ca urmare a ræzboiului. Poziflia sovieticæ faflæ de
Germania øi problema germanæ reieøea cu claritate din modul cum planul propus formula
sarcinile guvernului provizoriu pe întreaga Germanie: a) rezolvarea problemelor urgente de
importanflæ pentru întreaga Germanie, cum sunt: participarea la negocierile de pace; prevenirea
atragerii Germaniei în alianfle militare îndreptate împotriva puterilor care au constituit coaliflia
antihitleristæ; asigurarea activitæflii organizafliilor øi partidelor democratice øi împiedicarea celei
a organizafliilor fasciste øi antidemocratice; extinderea legæturilor dintre cele douæ state germane;
b) organizarea de alegeri libere, care sæ permitæ poporului german sæ determine sistemul social
øi de stat (60, 1983, p. 152).
Washingtonul, Londra øi Parisul ræspundeau Moscovei la 2 septembrie, precizând cæ ordinea
de zi a întâlnirii miniøtrilor de Externe trebuie sæ se limiteze la examinarea unor probleme
privind Germania øi sæ definitiveze tratatul cu Austria, færæ abordarea altor chestiuni. Puterile
occidentale reafirmau cæ problema alegerilor libere este hotærâtoare pentru reglementarea
problemei germane în ansamblu. Ele respingeau propunerea sovieticæ privind organizarea unei
conferinfle internaflionale cu participarea R.P. Chineze. Era reînnoitæ propunerea privind
întrunirea miniøtrilor de Externe la Lugano, pe data de 15 octombrie 1953.
Moscova ræspundea la 28 septembrie, remarcând cæ puterile occidentale dau importanflæ
numai problemei alegerilor din Germania, pe când o conferinflæ a miniøtrilor de Externe care°øi
propune sæ pregæteascæ o reuniune la nivel înalt a celor patru mari puteri ar trebui sæ examineze
toate problemele importante ale vieflii internaflionale. De aceea, guvernul sovietic propunea:
1) organizarea unei conferinfle a miniøtrilor de Externe ai celor cinci mari puteri (inclusiv
R.P. Chineze), care sæ examineze mæsurile necesare pentru slæbirea încordærii internaflionale
øi 2) o conferinflæ a miniøtrilor de Externe ai URSS, SUA, Marii Britanii øi Franflei, care sæ discute
problema germanæ, având în vedere toate propunerile care ar fi fost înaintate în procesul pregæ-
tirii ei.
Ræspunsul occidental era formulat la o conferinflæ a miniøtrilor de Externe american, britanic
øi francez, desfæøuratæ la Londra între 16°18 octombrie. Nota celor trei sublinia cæ realizarea
unor progrese în rezolvarea principalelor probleme internaflionale, inclusiv a celor privind
securitatea pe continentul european, se poate face numai prin discuflii sincere asupra problemelor
privind Germania øi Austria. Era reiteratæ propunerea referitoare la o întâlnire a miniøtrilor
de Externe ai celor patru mari puteri la Lugano, de aceastæ datæ la 9 noiembrie, prilej cu care
URSS îøi putea prezenta punctele de vedere în problemele germanæ øi austriacæ. Cei trei miniøtri
îøi exprimau poziflia cæ nu sunt întrunite condifliile pentru o conferinflæ în cinci, cu participarea
Beijingului. La 26 noiembrie sosea ræspunsul Moscovei: se exprima acordul pentru o conferinflæ
a celor patru mari puteri, dedicate problemelor Germaniei øi Austriei.
Færæ îndoialæ, ræspunsul sovietic avea în vedere apropierea conferinflei la nivel înalt a celor
trei puteri occidentale din Bermude. Aceasta avea loc între 4°7 decembrie 1953, cu participarea
preøedintelui american, D. Eisenhower, øi a primilor miniøtri — britanic, W. Churchill, øi francez,

J. Laniel. Era prima reuniune la acest nivel a liderilor occidentali, dupæ decesul lui Stalin. Va
fi examinat ansamblul situafliei internaflionale, mergând de la întærirea Alianflei Nord°Atlantice
pânæ la starea de lucruri din Extremul Orient, trecând prin mersul pregætirilor pentru crearea
Comunitæflii Defensive Europene, relafliile cu flærile est øi central°europene, reducerea încordærii
internaflionale, problema germanæ øi cea austriacæ. Conferinfla formula un ræspuns guvernului
sovietic, care exprima convingerea cæ rezolvarea problemelor germanæ øi austriacæ, considerate
deosebit de urgente, ar contribui în mod substanflial la soluflionarea altor probleme internaflionale
majore, între care se afla øi securitatea europeanæ.
Cele trei capitale occidentale øi Moscova conveneau desfæøurarea unei conferinfle a miniøtrilor
lor de Externe, care avea loc la Berlin, între 25 ianuarie°18 februarie 1954, cu participarea lui
J.F. Dulles, V.M. Molotov, A. Eden øi G. Bidault. La propunerea lui Molotov, acceptatæ de
ceilalfli participanfli, se adopta urmætoarea ordine de zi a conferinflei: 1) mæsuri pentru reducerea
tensiunii în relafliile internaflionale øi convocarea unei conferinfle a miniøtrilor afacerilor externe
ai celor cinci puteri, inclusiv cel al R.P. Chineze; 2) problema germanæ øi organizarea securitæflii
în Europa; 3) tratatul cu Austria.
Lucrærile Conferinflei aveau sæ arate cæ pærflile încæ nu erau pregætite pentru prima întâlnire
la nivel înalt dupæ Potsdam. Singurul rezultat concret, consemnat în Comunicatul comun,
publicat la încheierea Conferinflei, era acordul privind convocarea la 26 aprilie, la Geneva, a
unei conferinfle internaflionale privind Peninsula Coreeanæ, la care sæ participe toate statele
implicate în ræzboiul din Coreea.
Conferinfla de la Berlin nu fæcea decât sæ înregistreze obsesiile øi preocupærile sovietice
øi, respectiv, occidentale în legæturæ cu Germania øi problema germanæ. La începutul anului
1954, Kremlinul avea ca obiectiv central în aceastæ privinflæ prevenirea reînarmærii R.F. Germania
øi alæturærii acesteia la structurile de securitate øi apærare ale Occidentului. La rândul lor, cele
trei puteri occidentale, înainte de toate Statele Unite, urmæreau cu precædere tocmai reînarmarea
RFG øi succesul inifliativei creærii Comunitæflii Defenive Europene. Dacæ URSS se temea de
alegeri libere în întreaga Germanie care, în mod cert, ar fi dus la dispariflia RDG, puterile
occidentale vor face, dimpotrivæ, din organizarea unor astfel de alegeri principala condiflie a
realizærii unitæflii Germaniei. Un plan pentru unificarea Germaniei, în etape, era prezentat
Conferinflei de A. Eden. Acesta prevedea organizarea de alegeri libere, convocarea Adunærii
Constituante rezultate din alegeri, elaborarea unei constituflii øi pregætirea negocierilor de pace,
aprobarea Constitufliei øi crearea unui guvern pe întreaga Germanie øi, în final, semnarea
Tratatului de pace. V. Molotov supunea atenfliei Conferinflei un proiect al Tratatului de pace,
care prevedea restabilirea unitæflii Germaniei, retragerea forflelor armate ale puterilor de ocupaflie
în decurs de un an dupæ semnarea Tratatului de pace, libera activitate a partidelor øi organizafliilor
democratice øi interzicearea activitæflii celor antidemocratice, ræmânerea Germaniei în afara
grupærilor de state îndreptate împotriva Puterilor Aliate. Ulterior, ministrul de Externe sovietic
propunea constituirea unui guvern provizoriu pe întreaga Germanie, format de parlamentele
din RDG øi din RFG, neutralitatea Germaniei reunite, precum øi proiectul unui pact pentru
364 CONSTANTIN VLAD
securitatea europeanæ. În sfârøit, Molotov propunea adoptarea unei declaraflii a celor cinci mari
puteri, prin care acestea sæ se oblige cæ nu vor folosi armele atomice øi cu hidrogen øi alte
arme de distrugere în masæ. Simpla enumerare a temelor supuse dezbaterii, færæ finalizarea
vreuneia dintre ele, aratæ cæ lucrærile Conferinflei fuseseræ mai mult un prilej de expunere a
pozifliilor pærflilor în principalele probleme care le divizau, în continuare.
Abia în ianuarie 1955, miniøtrii de Externe ai celor patru puteri erau în mæsuræ sæ discute
aspectele concrete referitoare la întrunirea Conferinflei la nivel înalt. Între timp, inifliativa privind
Comunitatea Defensivæ Europeanæ cæzuse, dar R.F. Germania devenea membræ a proaspæt
constituitei Uniuni a Europei Occidentale øi avea sæ fie admisæ în NATO. Odatæ decisæ
reînarmarea Germaniei, interesul sovietic pentru tærægænarea finalizærii Tratatului cu Austria
dispæruse, ceea ce ducea la semnarea respectivului Tratat la 15 mai 1955. Pe de altæ parte,
fusese creatæ Organizaflia Tratatului de la Varøovia øi era în curs stabilirea relafliilor diplomatice
între URSS øi R.F. Germania. Pe alte meridiane, armistifliul din Coreea era încheiat, Conferinfla
de la Geneva dusese la înflelegerile privind Indochina, iar în Asia de Sud°Est lua fiinflæ SEATO.
Terenul era astfel pregætit pentru reuniunea la nivel înalt dintre cele patru mari puteri.
Aceasta se desfæøura la Geneva între 18°23 iulie 1955, cu participarea preøedintelui american,
D. Eisenhower, premierului URSS, N. A. Bulganin, în fruntea unei delegaflii din care fæcea
parte øi N. S. Hruøciov, øeful partidului comunist sovietic, primului ministru britanic, A. Eden
øi a celui francez, Edgar Faure.
Conferinfla îøi propunea o ordine de zi ambiflioasæ: problema germanæ, securitatea europeanæ,
dezarmarea, dezvoltarea contactelor Est°Vest. În urma unui cuprinzætor schimb de vederi, cei
patru însærcinau miniøtrii lor de Externe sæ se întâlneascæ în octombrie acelaøi an, tot la Geneva,
pentru a continua convorbirile, în baza concluziilor desprinse de Summit øi a proiectelor
prezentate în cursul sæu. Aceastæ însærcinare lua forma unor directive, care prevedeau: 1) secu-
ritatea europeanæ øi reunificarea Germaniei sunt strâns legate între ele; analiza propunerilor
privind securitatea pe continent înaintate în timpul Conferinflei (un pact de securitate pentru
Europa sau pentru o parte a continentului, conflinând obligaflia de a nu recurge la forflæ øi de
a refuza orice ajutor vreunui agresor; limitarea, controlul øi inspecflia forflelor armate øi
armamentului; crearea unei zone între Est øi Vest în care armele sæ fie amplasate doar prin
acord mutual; reunificarea Germaniei prin alegeri libere sæ se facæ în conformitate cu interesele
germane, dar øi cu cele ale securitæflii europene); 2) în problema dezarmærii, cele patru puteri
subliniau necesitatea creærii unui sistem de control øi reducere a tuturor categoriilor de arme
øi a forflelor armate øi au convenit sæ conlucreze pentru elaborarea unui mod de dezarmare
mutual acceptabil, prin intermediul Nafliunilor Unite; 3) în problema contactelor Est°Vest, sæ
fie examinate mæsuri care sæ ducæ la treptata înlæturare a barierelor care împiedicau contactele
libere øi comerflului între popoare, pe baze reciproc avantajoase (60, 1983, p. 193).
O asemenea manieræ de desfæøurare a Conferinflei a facilitat flinerea lucrærilor într°un climat
destins. „Conferinfla de la Geneva a fost deosebitæ de întâlnirile din timpul ræzboiului, în care
liderii se adunau în jurul mesei øi elaborau acorduri. Geneva a fost mult mai formalæ, cu fiecare
parte flinând cuvântæri øi fæcând declaraflii. În astfel de condiflii, n°a fost deloc surprinzætor cæ
nu s°a adoptat nici o decizie importantæ“ (17, 1973, p. 383).
Un moment distinct al Conferinflei a fost cel în care preøedintele american a prezentat planul
sæu privind „Cerul deschis“. Planul invita Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ sæ schimbe scheme
ale obiectivelor lor militare øi hærfli care sæ permitæ supravegherea aerianæ reciprocæ a apærærii
celor douæ mari puteri. Motivaflia datæ de Eisenhower era aceea cæ, prin planul respectiv, fiecare
parte primea asiguræri împotriva unor eventuale pregætiri de ræzboi, fæcute împotriva sa.
Propunerea americanæ, care se bucura de o foarte bunæ primire de public, læsa rece delegaflia
sovieticæ. Îar, într°o pauzæ a lucrærilor Conferinflei, Hruøciov îi spunea lui Eisenhower: „Domnule
preøedinte, noi nu punem la îndoialæ motivaflia propunerii dvs, dar pânæ la urmæ, pe cine vrefli
sæ prostifli? În viziunea noastræ ceea ce avefli în vedere este un foarte transparent mijloc de
spionaj, øi aceia care v°au sfætuit s°o sugerafli au øtiut exact ceea ce fæceau. Cred cæ nu væ aøteptafli
ca noi s°o luæm în serios“ (17, 1973, p. 384). Preøedintele american îøi apæra ideea, færæ succes însæ.
Sovieticii nu aveau sæ ræspundæ niciodatæ oficial inifliativei americane, care murea de la sine.
Directivele date de Conferinfla de la Geneva Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri
constituiau un program de lucru supraoptimist. Miniøtrii respectivi se întâlneau în noiembrie
1955, discutau în aceeaøi atmosferæ destinsæ care caracterizase summit°ul, dar nu ajungeau la
rezultate concrete.
Astfel, „Spiritul de la Geneva“, sintagmæ prin care avea sæ fie evocatæ Conferinfla din 1955
a celor patru, nu aducea un progres real în abordarea øi soluflionarea problemelor care despærfleau
Estul øi Vestul. Trebuia ca raporturile dintre supraputeri sæ traverseze o nouæ criza legatæ de
Berlin, precum øi confruntarea privind Cuba pentru a se convinge de necesitatea øi utilitatea
destinderii.
2) Crize în interiorul blocurilor øi limpeziri în relafliile dintre ele
Anul 1956 era martorul a douæ crize majore în viafla internaflionalæ postbelicæ: cea a Suezului
øi cea ungaræ. Aceste crize, în ciuda multor deosebiri, aveau în comum împrejurarea cæ, ambele,
izbucneau în sau øi în interiorul blocurilor militaro°politice existente, aducând totodatæ limpeziri
pânæ atunci doar presupuse ale relafliilor dintre aceste blocuri. Totodatæ, acumulærile ce duceau
la declanøarea, precum øi desfæøurarea lor alimentau din plin Ræzboiul Rece.
a. Suezul. „Istmul odatæ tæiat devine o strâmtoare, adicæ un câmp de bætælie. Un singur
Bosfor ne fusese suficient pânæ în prezent pentru încurcæturile lumii; afli creat un al doilea
Bosfor“ (apud 69, 1993, p. 231). Erau cuvintele profetice pe care Ernest Renan le rostea în
1884 cu prilejul primirii lui Ferdinand Lesseps în Academia Francezæ. Încærcætura lor de adevær
avea sæ fie confirmatæ cu prisosinflæ peste øase decenii.
Criza Suezului din 1956 era rezultatul cumulat al unui veritabil ghem de interese conflictuale
din Orientul Apropiat. Armistifliul dintre Israel øi Egipt, cel dintre Israel øi Siria nu deveniseræ
366 CONSTANTIN VLAD
niciodatæ o pace realæ. Atacurile gherilelor arabe øi represaliile israeliene erau evenimente
curente. Regimul din Irak, flaræ membræ a Pactului de la Baghdad, era prooccidental øi anti-
comunist. Iordania, care avea un tratat de apærare reciprocæ cu Marea Britanie, iar Legiunea
arabæ de pe teritoriul sæu era condusæ de un general englez, John Baggot Glubb, supranumit
Glubb Paøa, se afla sub presiunea forflelor pro°egiptene, dar øi sub ameninflarea unor lovituri
din partea Israelului, dupæ ce ocupase malul vestic al Iordanului (Cisiordania), teritoriu°gazdæ
a numeroase tabere de refugiafli palestinieni øi teren predilect pentru gherilele antiisraeliene.
Marea Britanie va încerca sæ atragæ Iordania în Pactul de la Baghdad, iar Egiptul, pe de altæ
parte, va include aceastæ flaræ în diferitele aranjamente interstatale pe care le iniflia pe plan
regional, cu sprijinul Ligii Arabe. Siria nu°øi ascundea intenfliile expansioniste pe seama
Libanului øi Iordaniei, ceea ce stârnea tensiuni cu Israelul øi neliniøtea Turcia.
Focarul principal al crizei era alimentat de transformærile pe care le cunoøtea Egiptul øi
consecinflele acestora asupra relafliilor sale cu Marea Britanie øi Israelul. În iulie 1952, regele
Faruk era înlæturat de un grup de ofifleri, un an mai târziu monarhia „devenitæ simbol al corupfliei
øi ineficienflei“ (66, 1993, p. 209) fiind definitiv înlæturatæ. Dupæ un scurt interegn asigurat de
generalul Ahmed Nagib, în fruntea noului regim, fervent naflionalist, cu tendinfle pan°arabe,
se afirma colonelul Gamal Abdel Nasser, „patriot emotiv øi intransingent, a cærui voinflæ de a
asigura independenfla flærii sale øi de a înlætura umilinflele trecutului evoca pshilologia gaulistæ,
hotærât sæ obflinæ rapid plecarea britanicilor“ (69, 1993, p. 218).
Douæ documente politico°diplomatice reglementau raporturile anglo°egiptene: Convenflia
din 1899 privind condominiumul asupra Sudanului øi Tratatul din 1936 referitor la prezenfla
unor trupe britanice în zona Canalului de Suez, ultimul încheiat pentru o periodæ de 20 de
ani. La 15 octombrie 1951, parlamentul egiptean vota în unanimitate abrogarea acestor douæ
documente. Aceastæ mæsuræ era o reacflie la planul inifliat de Londra øi acceptat de Washington,
Paris øi Ankara privind crearea unui Comandament comun de apærare în Orientul Apropiat.
Erau invitate sæ participe la Comandamentul comun Egiptul, Siria, Libanul, Israelul, Yemenul,
Arabia Sauditæ øi Iordania. În cazul cæ Egiptul ar fi devenit membru al Comandamentului comun,
bazele britanice de la Suez ar fi fost remise guvernului de la Cairo, devenind baze aliate, iar
trupele engleze, ce nu aveau sæ fie afectate Comandamentului comun, urmau sæ fie retrase
din Egipt. Respingerea de cætre Cairo a inifliativei britanice atrægea dupæ sine refuzul Marii
Britanii de a°øi retrage trupele din zona Canalului de Suez, unde erau aduse noi contingente.
Urmau numeroase ciocniri între trupele britanice øi poliflia egipteanæ. Convorbiri anglo°egiptene
la nivel de miniøtri de Externe, desfæøurate la Paris în decembrie 1951, eøuau în încercarea
de a gæsi soluflii acceptabile pærflilor. În ianuarie 1952, izbucneau puternice miøcæri antibritanice,
ceea ce determina Londra sæ°øi punæ în alertæ trupele staflionate în Egipt. La începutul anului
1953, Marea Britanie pregætea un nou proiect de organizaflie defensivæ în Orientul Apropiat,
la care preconiza participarea Statelor Unite, Franflei øi Egiptului. Potrivit proiectului, trupele
britanice urmau sæ fie retrase treptat din zona Suez, bazele militare din Egipt fiind însæ menflinute
în aøa fel încât, în caz de necesitate, sæ poatæ fi folosite de cætre Anglia øi aliaflii sæi. Washingtonul
îøi dædea în principiu acordul pentru constituirea organizafliei propuse, dar condifliona participarea
Statelor Unite de dorinfla exprimatæ în acest sens de cætre guvernul egiptean. Cairo însæ nu va
formula o astfel de dorinflæ, menflionând cæ Egiptul nu va examina nici o ofertæ de alæturare
la vreo alianflæ cu Marea Britanie atâta vreme cât trupele engleze se aflau pe teritoriul Egiptului.
Disputa asupra Sudanului avea sæ fie, în final, soluflionatæ. Sub presiunea forflelor de
emancipare naflionalæ din Sudan, Londra øi Cairo încheiau în februarie 1953 un acord potrivit
cæruia poporul sudanez urma sæ dobândeascæ dreptul la autodeterminare, dupæ o perioadæ de
tranziflie, cu duratæ de 3 ani. În urma unui plebiscit, organizat sub supraveghere internaflionalæ,
Sudaul îøi proclama independenfla la 1 ianuarie 1956, aderând totodatæ la Liga Arabæ.
Diferendul anglo°egiptean privind Canalul de Suez øi prezenfla în zonæ a trupelor britanice
se menflinea, însæ. În aprilie°mai 1953, la Cairo aveau loc negocieri între cele douæ pærfli. Egiptul
va cere evacuarea imediatæ a zonei Canalului de Suez de cætre trupele britanice, predarea
instalafliilor militare britanice trupelor egiptene øi trecerea tehnicienilor englezi de la Canal
sub control egiptean. Londra considera aceste cereri drept inacceptabile, convorbirile închein-
du°se færæ rezultate. Reunit la 10 mai aceleøi an, Comitetul politic al Ligii Arabe sprijinea
revendicærile Egiptului. Negocieri ulterioare aveau sæ ducæ la înflelegerea convenitæ în 27 iulie
1954 asupra unui acord anglo°egiptean cu duratæ de 7 ani privind Canalul de Suez, bazat pe
urmætoarele principii: retragerea trupelor britanice într°un interval de 20 de luni de la semnarea
acordului; menflinerea unor baze militare engleze pe teritoriul egiptean, care sæ poatæ fi folosite
în cazul unei agresiuni împotriva Egiptului, Turciei sau a unei flæri membre a Ligii Arabe;
întreflinerea instalafliilor de la Canal de cætre firme particulare engleze; Marea Britanie putea
introduce sau scoate armament din bazele militare proprii, dar nu putea depæøi un anumit nivel
al acestor arme færæ consinflæmântul guvernului egiptean; Canalul de Suez este o parte a
teritoriului egiptean øi, totodatæ, o cale navigabilæ de importanflæ internaflionalæ, Egiptul garantând
libertatea navigafliei pe Canal (59, 1983, p. 168). Câteva luni mai târziu, la 19 octombrie 1954,
înflelegerea din iulie era concretizatæ într°un acord semnat la Cairo privind bazele militare
britanice din zona Canalului de Suez. Erau reglementate probleme privind evacuarea acestor
baze de cætre trupele engleze, întreflinerea ulterioaræ øi reactivarea lor în cazul unui atac asupra
Egiptului, a unui stat membru al Ligii Arabe sau a Turciei. Referirea la Turcia dædea satisfacflie
intenfliei britanice de a lega într°un fel sau altul apærarea Egiptului de NATO.
Atmosfera creatæ în relafliile anglo°egiptene de acordul privind retragerea trupelor britanice
avea sæ fie umbritæ de constituirea Pactului de la Baghdad. Pentru Cairo, „care de zece ani se
stræduia sæ adune întreaga nafliune arabæ în jurul Egiptului“ inifliativa creærii Pactului „suna
ca o sfidare. Nasser va vedea imadiat în aceasta o încercare a Londrei de a repune piciorul în
Orientul Apropiat“ (69, 1993, p. 219).
Între timp, tensiunile continuau sæ se acumuleze între Egipt øi Israel, cu efecte asupra relafliilor
dintre Cairo øi Occident. Ca represalii pentru incursiunile grupurilor de gherilæ, la 28 februarie
1955, o coloanæ de blindate israeliene pætrundea în Fâøia Gaza, provocând zeci de victime în
rândul civililor. La inifliativa Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei, Consiliul de Securitate
condamna în unanimitate acfliunea Israelului. Cairo nu credea însæ în sinceritatea reacfliei
occidentale, considerând cæ Israelul nu putea lovi Gaza færæ consimflæmântul statelor vestice.
368 CONSTANTIN VLAD
„Am fost pânæ acum un prieten sincer al Occidentului; pe viitor nu mai contafli pe mine“ avertiza
Nasser.
La Cairo, preocuparea privind Israelul devenea neliniøte, în legæturæ cu øtirile privind livrærile
de arme franceze cætre aceastæ flaræ. Potrivit unui acord între Paris øi Tel Aviv, Franfla vindea
Israelului tancuri, avioane militare, rachete sol°aer øi echipamente radar. Volumul acestor livræri
depæøea plafoanele stabilite printr°o declaraflie tripartitæ americanæ anglo°franco°americanæ,
care data din 25 mai 1950. Adoptatæ la Londra la nivelul miniøtrilor de Externe, aceastæ declaraflie
preciza cæ Israelul øi flærile arabe puteau cumpæra arme din flærile occidentale în anumite limite
øi dacæ se angajau sæ nu comitæ vreo agresiune împotriva unui alt stat. Confruntat cu aceastæ
situaflie, guvernul de la Cairo va solicita livræri de armament american. O va face în mod direct
Nasser, în fafla ambasadorului american în Egipt, menflionând cæ, în cazul unui refuz, flara lui
se va adresa în acelaøi scop Moscovei. Washingtonul va pune condiflia plæflii cash pentru
eventualele livræri de armament cætre Egipt, ceea ce Cairo nu°øi putea permite; autoritæflile
egiptene vor vedea în condiflia privind plata cash un refuz american de a sprijini pe plan militar
o flaræ care se opunea Pactului de la Baghdad.
Solicitarea de armament peste ocean avea loc în paralel cu pregætirile fæcute de Egipt pentru
realizarea marelui baraj hidrotehnic de la Assuan. Construirea acestuia, avutæ în vedere încæ
din anii ’20, devenise un obiectiv°cheie în planurile lui Nasser de ridicare economicæ a flærii,
întrucât barajul ar fi sporit cu o treime suprafafla cultivabilæ øi ar fi dublat producflia de energie
electricæ naflionalæ. Pentru atingerea acestui obiectiv, Cairo va apela la Banca Mondialæ,
solicitând un împrumut de 240 milioane de dolari. La început, Statele Unite, Marea Britanie
øi Banca Mondialæ vor privi în mod favorabil proiectul egiptean, væzând în construcflia acestuia
o modalitate de a lega de Occident aceastæ importantæ flaræ din Orientul Apropiat. „Eden øi
Dulles recunoøteau cæ Assuan era un proiect politic — un baraj occidental. El ar fi fost finanflat
de cætre Occident øi faptul cæ realizarea lui ar fi durat aproximativ zece ani ar fi dat Occidentului
o ascendenflæ majoræ asupra economiei egiptene, i°ar fi flinut de°o parte pe ruøi øi ar fi contribuit
substanflial la reducerea tensiunilor dintre Egipt øi Israel“ (104, 1986, p. 446).
Dar, în curând atmosfera la Washington øi Londra se va schimba. Refuzat de Statele Unite
în privinfla livrærilor de armament, Cairo accepta o ofertæ sovieticæ în aceastæ privinflæ.
Aranjamentul cu Moscova era anunflat de cætre Nasser la 26 septembrie 1955. Egiptul, aræta
acesta, încercase sæ cumpere arme din Occident, færæ rezultat însæ, în timp ce flæri occidentale
înarmau Israelul. În aceste condiflii, Cairo a încheiat un acord comercial cu Cehoslovacia, în
baza cæruia va obfline armamentul necesar, pe care°l va achita prin livræri de bumbac øi orez.
Tranzacflia dintre Cairo øi Praga — în spatele cæreia se afla, desigur, Moscova — producea
o breøæ în regimul pe care Declaraflia tripartitæ din 1950 încercase sæ°l stabileascæ în Orientul
Apropiat. Menitæ sæ flinæ URSS în afara livrærilor de armament în zonæ (69, 1993, pp. 241°242),
ea se dovedea inoperantæ; Franfla se pronunfla pentru alæturarea Uniunii Sovietice la declaraflia
respectivæ, demers tardiv øi færæ urmæri însæ.
Reacflia Occidentului va fi pe mæsura mizei puse în joc. Washingtonul, Londra øi Parisul
vor atrage atenflia conducerii de la Cairo asupra îngrijorærii serioase pe care o producea hotærârea
Egiptului de a achizifliona arme din Est. Moscova, în ceea ce o priveøte, va susfline cæ orice
stat are dreptul de a°øi procura arme necesare apærærii sale de la orice alt stat, pe baze comerciale.
Liga Araba va lua atitudine în sprijinul Egiptului. Totodatæ, se înmulfleau semnele unei apropieri
a Egiptului de URSS. La 17 octombrie, guvernul sovietic anunfla cæ oferise Egiptului un
împrumut în valoare de 200 milioane dolari, rambursabil în 30 de ani, cu dobândæ de 2% anual,
pentru construirea barajului de la Assuan.
Pe de altæ parte, în 20 octombrie 1955, la Damasc era încheiat un pact militar între Egipt
øi Siria, cu obiective øi structuri care presupuneau un înalt grad de integrare politico°militaræ
între cele douæ flæri. Astfel, Pactul prevedea acordarea reciprocæ imediatæ de ajutor în cazul
unui atac stræin; era creat un Consiliu de ræzboi format din øefii statelor majore øi se instituia
o comandæ unicæ a forflelor armate egiptene øi siriene; era constituit un Consiliu politic suprem,
format din miniøtrii de Externe øi cei ai apærærii; se decidea constituirea unui fond de apærare
comun, la care Egiptul avea sæ contribuie cu 65%, iar Siria cu 35%. Urma, la 27 octombrie,
un pact militar asemænætor între Egipt øi Arabia Sauditæ. La 16 mai 1956, Egiptul recunoøtea
China popularæ øi anunfla trimiterea la Beijing a unei misiuni militare conduse de mareøalul
Mohamed Amer, numærul doi al regimului øi ministru al Apærærii; astfel, potenflial, în ecuaflia
privind livrærile de armament în Orientul Apropiat intra øi R.P. Chinezæ. În acelaøi timp, potrivit
înflelegerii dintre Londra øi Cairo, la 18 iunie 1956 se încheia retragerea trupelor britanice din
zona canalului de Suez. Se acumulau, prin urmare, realinieri de poziflii øi schimbæri în raporturile
de forfle în zonæ.
Asemenea evoluflii produceau deplasæri semnificative în atitudinea faflæ de Egipt, atât la
Washington, cât øi la Londra. În Congres, creøtea opoziflia faflæ de sprijinul pentru proiectul
privind barajul de la Assuan; sporeau îndoielile cæ acest sprijin putea determina apropirea
Egiptului de Occident, iar situaflia economicæ grea a acestei flæri ridica semne de întrebare cu
privire la posibilitaflile sale de rambursare a unui împrumut extern substanflial. Totuøi, pentru
Cairo perspectiva acordærii Egiptului a unui credit din partea Bæncii Mondiale ræmânea deschisæ.
Într°o întâlnire avutæ de Nasser cu preøedintele institufliei financiare mondiale la 19 iulie 1956,
liderul egiptean declara cæ este gata sæ negocieze cu Banca în condifliile cerute de aceasta. În
aceeaøi zi, ambasadorul egiptean în Statele Unite, dr. Ahmed Hussein, înmâna lui Dulles o
scrisoare prin care preøedintele Egiptului accepta condifliile Statelor Unite øi ale Bæncii Mondiale
privind împrumutul pentru Assuan. În ajunul întâlnirii dintre Dulles øi Hussein, prin convorbiri
între Washington øi Londra, poziflia Statelor Unite øi cea a Marii Britanii în problema barajului
se clarifica în mod definitiv. La Washington, secretarul de stat devenea, din sprijinitor, unul
dintre adversarii cei mai puternici ai ajutorului pentru respectivul proiect. Apropierea Egiptului
de URSS, flirtul cu China, intransingenfla faflæ de Israel øi tendinflele pan°arabe ale conducerii
de la Cairo erau tot atâtea motive ale acestei schimbæri de atitudine. La acestea se adæuga øi
un element personal: Dulles insistase pe lângæ Nasser sæ nu participe la reuniunea nealiniaflilor
de la Bandung. Or, liderul egiptean nu numai cæ mersese în Indonezia, dar stabilise acolo
raporturi strânse cu Zhou Enlai øi alfli lideri din Lumea a Treia, manifestându°se el însuøi ca
factor activ al miøcærii de nealiniere, faflæ de care øeful diplomafliei americane nutrea o aversiune
370 CONSTANTIN VLAD
nedisimulatæ. Atitudini similare faflæ de Nasser adoptau øi Eden øi alfli conducætori britanici,
care°l asemænau pe liderul egiptean cu dictatorul fascist italian Mussolini.
Pe acest fundal, la 18 iulie 1956 Washingtonul decisese retragerea sprijinului sæu pentru
finanflarea construirii barajului de la Assuan; Londra fæcea acelaøi lucru. Primindu°l pe Hussein
la 19 iulie, Dulles avea pregætitæ o scrisoare prin care Washingtonul comunica decizia sa
autoritæflilor egiptene. Ambasadorul egiptean însæ avea sæ facæ o gafæ incredibilæ: înmânând
lui Dulles scrisoarea lui Nasser, el va începe discuflia cu o glumæ prosteascæ, afirmînd: „Dacæ
Occidentul nu va finanfla Barajul, o vor face ruøii“ (104, 1986, p. 450). I se oferea astfel secre-
tarului de stat un prilej binevenit de a critica vehement politica promovatæ de Cairo în direcflia
Estului comunist. Reîntors la ambasadæ, diplomatul egiptean afla cæ Departamentul de Stat
comunicase deja presei textul destinat guvernului de la Cairo; din punct de vedere al uzanflelor
diplomatice, mæsura constituia un afront. Londra va proceda într°un mod similar: Foreign
Office°ul va publica un comunicat analog cu cel de la Washington, pe care°l înmâna abasadorului
egiptean abia dupæ trei ore (69, 1993, p. 245).
Reacflia lui Nasser va fi promptæ: Egiptul naflionaliza Compania Canalului de Suez. El anunfla
naflionalizarea la Alexandria, într°o mare adunare popularæ, dedicatæ aniversærii revolufliei
egiptene.
„Canalul de Suez, declara Nasser în fafla mulflimii, a devenit stat în stat, o societate egipteanæ
din care Anglia ne°a ræpit 44 la sutæ din acfliuni. Beneficiile Societæflii pentru 1955 au atins 100
milioane dolari, din care noi am încasat doar 3 milioane. Øtifli voi mærimea totalæ a ajutorului
pe care vor sæ ni°l acorde America øi Marea Britanie în cinci ani? 70 milioane dolari… Nu vom
læsa niciodatæ ca trecutul sæ se repete. Din contræ, vom sfærâma trecutul reluându°ne drepturile
asupra Canalului de Suez… Vom reuøi sæ construim înaltul baraj øi ne vom câøtiga drepturile
spoliate“ (69, 1993, p. 247).
Imediat, o Autoritate egipteanæ a Canalului lua în posesie facilitæflile Companiei sub protecflia
polifliei øi ordona personalului tehnic øi administrativ sæ asigure desfæøurarea operafliunilor aflate
în curs.
Mæsura naflionalizærii lua prin surprindere capitalele occidentale; la Londra øi Paris, ea va
lovi ca un træsnet apærut din senin. La 27 iulie, guvernul britanic øi cel francez adresau note
prin care protestau vehement împotriva naflionalizærii Companiei Canalului de Suez. A doua
zi, guvernul de la Cairo respingea notele de protest. Londra anunfla blocarea tuturor activelor
Companiei aflate în Marea Britanie øi instituia controlul asupra tuturor conturilor în lire sterline
deflinute de Egipt la Banca Angliei.
Totodatæ, Marea Britanie øi Franfla, flærile care deflineau cele mai mari pachete de acfliuni
la Compania Canalului de Suez, aveau în vedere chiar de la început øi forme de presiune asupra
Egiptului, inclusiv apelul la forfla militaræ. În seara zilei de 27 iulie, premierul Eden convoca
øefii statelor majore, în prezenfla reprezentanflilor diplomatici american øi francez. Primul ministru
declara cæ naflionalizarea Companiei era un act de agresiune împotriva Occidentului øi un eøec
al acestuia de a recâøtiga controlul asupra Canalului ar avea consecinfle dezastruoase pentru
viafla economicæ a flærilor occidentale, precum øi pentru poziflia øi influenfla lor în Orientul
Apropiat. Primul nostru obiectiv, aræta Eden, este sæ ajungem la o înflelegere comunæ asupra
problemei cu Franfla øi Statele Unite. Dupæ ce invita Foreign Office sæ examineze aspectele
juridice ale chestiunii, premierul cerea øefilor de stat major sæ pregæteascæ planurile necesare
întrucât el voia „sæ ræspundæ imediat øi în forflæ actului de jaf comis la Cairo“. Va prezenta
problema, pe fond în acelaøi sens, a doua zi în fafla Camerei Comunelor øi a Cabinetului.
Guvernul considera însæ cæ Marea Britanie s°ar situa pe un teren øubred dacæ øi°ar baza
poziflia pe argumentul cæ Nasser acflionase ilegal. „Compania Canalului de Suez, se aratæ în
minuta guvernului britanic din 27 iulie, fusese înregistratæ ca o companie egipteanæ, conform
legii egiptene: colonelul Nasser a indicat cæ intenflioneazæ sæ acorde compensaflii acflionarilor,
la preflul zilei. Dintr°un punct de vedere îngust juridic, acfliunea lui nu înseamnæ mai mult decât
o decizie de a prelua acfliunile. Cazul nostru trebuie prezentat pe un teren internaflional cuprin-
zætor. Argumentul nostru trebuie sæ fie acela cæ Suezul este un important bun internaflional øi
cæ Egiptul nu°øi poate permite sæ°l exploateze pentru scopuri pur interne. Egiptenii nu au
abilitatea tehnicæ sæ°l conducæ în mod efectiv, iar comportamentul lor recent nu oferæ nici o
garaflie cæ ei vor recunoaøte obligafliile lor internaflionale privind Canalul. Acesta este proprietate
egipteanæ, dar øi un bun internaflional de cea mai mare importanflæ, care trebuie condus ca un
trust internaflional“. Dupæ ce menfliona presiunile economice øi politice care trebuiau exercitate
asupra Egiptului, Cabinetul britanic preciza: „În ultimæ instanflæ, presiunile economice øi politice
trebuie sæ fie susflinute de ameninflarea øi, la nevoie, de folosirea forflei“ (104, 1986, pp. 459°460).
În concluzie, se convenea cæ guvernul britanic trebuie sæ obflinæ, la nevoie prin folosirea forflei,
revizuirea hotærârii guvernului egiptean de a naflionaliza Compania Canalului de Suez; primul
ministru era însærcinat sæ se adreseze preøedintelui Statelor Unite spre a trimite un reprezentant
la Londra pentru a discuta situaflia creatæ cu reprezentanflii guvernelor britanic øi francez; se
constituia un grup restrâns de miniøtri, „Comitetul pentru Egipt“, care sæ se ocupe operativ
de toate problemele privind Canalul (104, 1986, p. 461).
În aceeaøi zi, Eden îi trimitea lui Eisenhower un mesaj în legæturæ cu poziflia guvernului
britanic în problema datæ; era începutul unei corespondenfle bogate între liderii britanic øi
american în legæturæ cu criza Suezului. Noi am convenit cu toflii aici, scria Eden, „cæ nu putem
sæ°i permitem lui Nasser sæ preia controlul Canalului în acest fel, în pofida acordurilor
internaflionale. Dacæ noi luæm o poziflie fermæ acum, vom avea sprijinul tuturor puterilor
maritime. Dacæ n°o facem, influenfla noastræ øi a voastræ în Orientul Mijlociu va fi, în final,
suntem convinøi, distrusæ“. Dupæ ce evoca presiunile economice øi politice la care trebuie supus
Egiptul, premierul britanic preciza: „Colegii mei øi eu însumi suntem convinøi cæ trebuie sæ
fim gata, în ultimæ instanflæ, sæ folosim forfla spre a°l face pe Nasser sæ°øi bage minflile în cap.
În ceea ce ne priveøte, suntem pregætifli sæ facem aceasta. În aceastæ dimineaflæ, am dat intrucfliuni
øefilor de stat major sæ pregæteascæ în acest sens un plan militar“ (104, 1986, pp. 462°463).
Aceastæ ultimæ frazæ din mesajul lui Eden îl alerta pe Eisenhower øi pe ceilalfli lideri
americani. Secretarul de stat adjunct, Robert Murphy, pleca imediat la Londra cu indicaflia de
a obfline convocarea unei conferinfle a puterilor maritime, care foloseau în mod frecvent facilitæflile
372 CONSTANTIN VLAD
oferite de Canal. Primele consultæri cu reprezentanflii britanici øi francezi confirmau pregætirile

aflate deja în curs pentru o lovituræ de forflæ împotriva Egiptului. Rapoartele lui Murphy îl
determinau pe Eisenhower sæ°l trimitæ urgent la Londra pe Dulles.
Implicarea directæ a Statelor Unite în convorbirile diplomatice referitoare la Suez avea sæ
evidenflieze anumite diferenfle de percepflie øi opinii în sânul administrafliei americane. Astfel,
deøi poziflia preøedintelui Eisenhower se va cristaliza doar treptat, el va fi constant împotriva
unei soluflii militare, care ar fi antrenat aliafli apropiafli ai Statelor Unite: Marea Britanie, Franfla
øi, probabil, Israelul într°un ræzboi cu multe necunoscute. În plus, Eisenhower vedea în orientarea
Londrei øi Parisului spre folosirea forflei o recrudescenflæ a colonialismului, iar în tentativele
anglo°franceze de a°øi asigura sprijinul Americii pericolul ca SUA sæ fie asociate unei politici
îndreptate împotriva statelor recent emancipate. Or, el credea cu tærie cæ „Statele Unite erau
liderul natural al noilor state independente în perioada postbelicæ“ (apud 104, 1986, p. 464).
Dulles însæ, a læsat tot timpul impresia unei anumite ambivalenfle: deøi s°a pronunflat pentru
formule care sæ dea satisfacflie Londrei øi Parisului prin mijloace politice, n°a exclus categoric
justificarea unui apel la forflæ, împrejurare de naturæ sæ alimenteze la liderii britanici øi francezi
credinfla cæ, în virtutea raporturilor de alianflæ, Marea Britanie øi Franfla puteau conta, la nevoie,
pe sprijinul american.
„Eisenhower era categoric împotriva folosirii forflei pentru a solufliona problema Canalului. El
nu împærtæøea ostilitatea personalæ a lui Dulles faflæ de Nasser. El îi spunea lui Dulles la 31
iulie 1956: «Era greøit sæ se exercite o presiune nejustificatæ faflæ de Nasser personal». El simflea
cæ Nasser întruchipa næzuinflele emoflionale ale popoarelor din zonæ pentru independenflæ øi «de
a pune la pæmânt omul alb». El a considerat cæ Nasser «a fost în drepturile sale» øi cæ «puterea
sa asupra unui domeniu extrem de important din propriul teritoriu ar putea cu greu sæ fie pusæ
la îndoialæ». Eisenhowern°a crezut cæ naflionalizarea Canalului merita un ræzboi; britanicii øi
francezii au gândit dimpotrivæ. Dulles plutea la mijloc, mereu inconsistent. Aceastæ compli-
citate dihotomicæ în atitudinea americanæ avea sæ se afle în centrul evenimentelor ulterioare“
(104, 1986, pp. 465, 474°475).
Alfli autori atribuie chiar o anumitæ responsabilitate lui Dulles pentru apelul, final, la arme
din partea aliaflilor Statelor Unite: „Probabil este o exagerare sæ se susflinæ cæ Dulles i°a împins
pe francezi øi britanici la intervenflia militaræ la Suez. Totuøi, dacæ Statele Unite ar fi sprijinit
din toatæ inima pozifliile britanice øi franceze øi ar fi avut voinfla sæ exercite o presiune mai
mare asupra lui Nasser, Parisul øi Londra ar fi putut renunfla la planurile lor privind acfliunea
militaræ. Aceasta nu implicæ faptul cæ Statele Unite ar fi trebuit sæ se alæture oricærei ameninflæri
franco°britanice cu acfliunea militaræ øi, în mod cert, nu unui atac efectiv. Deøi britanicii øi
francezii au fæcut mult caz, ei nu puteau schimba cursul istoriei. În acest sens, Dulles a væzut
Suezul ca un zvâncnet muribund al imperialismului“ (17, 1973, p. 430).
La Londra, Dulles va insista pentru organizarea unei conferinfle a statelor utilizatoare ale
Canalului. El convenea, împreunæ cu omologii sæi britanic øi francez, Lloyd øi, respectiv, Pineau,
convocarea unei astfel de conferinfle la 16 august 1956, în capitala Marii Britanii, la care erau
invitate 22 de state cu interese în ceea ce priveøte Suezul. Declaraflia care însoflea invitaflia la
Conferinflæ, preciza cæ scopul acesteia era de a stabili, sub un regim internaflional, un mod de
gestiune destinat sæ asigure funcflionarea permanentæ a Canalului, ceea ce punea în mod evident
în cauzæ naflionalizarea (69, 1993, pp. 251°252). Luæri de poziflie oficiale la Paris øi Londra
întæreau aceastæ evidenflæ. „Sau colonelul Nasser se va înclina øi va reveni în totalitate asupra
mæsurilor pe care le°a adoptat, preciza Pineau în Parlamentul de la Paris… sau el nu se va
înclina. În acest ultim caz… vor trebui luate toate mæsurile pentru a°l obliga sæ se supunæ“
(apud 65, 1993, p. 252). Astfel de semnale determinau Egiptul sæ refuze participarea la
conferinflæ. Guvernul egiptean declara, totodatæ, cæ era gata sæ participe la o conferinflæ cu toate
statele semnatare ale Convenfliei din 1888 øi alte state interesate pentru revizuirea convenfliei
respective øi încheierea unui acord care sæ garanteze navigaflia liberæ prin Suez.
Între timp, pregætirile militare franco°britanice avansau rapid. Iar Londra preciza ceea ce
se afla în spatele folosirii forflei: nu numai recuperarea Canalului, ci øi înlæturarea regimului
Nasser „Înlæturarea lui Nasser øi instalarea în Egipt a unui regim mai puflin ostil Vestului trebuie
sæ se situieze prioritar între obiectivele noastre“, îi scria pe 8 august Eden lui Eisenhower.
Conferinfla de la Londra (16°23 august 1956) va fi divizatæ, în final prevalând pozifliile
puterilor occidentale. Tonul va fi dat de Dulles. Deøi la Washington se decisese cæ structura
internaflionalæ ce urma sæ fie creatæ de Conferinflæ trebuia sæ aibæ un caracter consultativ pentru
Egipt, secretarul de stat, dupæ consultæri cu oficialitæflile britanice øi franceze, propunea ca Suezul
sæ fie administrat de un organism internaflional, constituit pe bazæ de tratat, sub egida Nafliunilor
Unite. Spre satisfacflia colegilor sæi britanic øi francez, Dulles va insista asupra importanflei
Convenfliei din 1888, deplângând încælcarea ei. Problema este, sublinia secretarul de stat într°o
cuvântare cu accente pasionate, dacæ încrederea mai putea fi restabilitæ prin mijloace paønice,
dacæ statele nu vor fi confruntate cu un viitor de o gravitate extremæ (104, 1986, p. 501). Asemenea
luæri de poziflie îl vor face pe Bohlen, pe atunci ambasador al Statelor Unite la Moscova, prezent
la Conferinflæ, sæ afirme cæ „La Londra Dulles a desfæøurat cea mai slabæ prestaflie a sa ca
diplomat. El a fost duplicitar øi chiar lipsit de onestitate, spunând fiecærei pærfli reprezentate
la Conferinflæ ceea ce aceasta dorea sæ audæ. Britanicilor øi francezilor le°a vorbit ca øi cum
i°ar fi favorizat pe ei; ruøilor, s°a arætat anti°britanic øi anti°francez“ (17, 1973, p. 429).
Conferinflei i se prezenta un proiect de rezoluflie american, în baza declarafliei lui Dulles,
care propunea, în esenflæ, internaflionalizarea Canalului de Suez („Planul Dulles“). Din partea
Indiei era depus un alt proiect de rezoluflie care afirma drepturile suverane ale Egiptului asupra
Canalului de Suez, propunea constituirea unui organism internaflional consultativ al utilizato-
rilor Canalului øi încheierea unui acord solemn — la care Egiptul sæ fie parte — privind
funcflionarea Canalului în conformitate cu dreptul internaflional øi Carta Nafliunilor Unite. 18 state
participante vor vota în favoarea rezolufliei propuse de SUA; alte 4: URSS, India, Indonezia
øi Ceylon vor sprijini proiectul indian. Cele 18 state decideau ca un comitet format din
reprezentanflii Australiei, Etiopiei, Suediei, Iranului øi Statelor Unite, condus de primul ministru
australian, Sir Robert Menzies, sæ prezinte la Cairo „Planul Dulles“. Øepilov, ministrul de Externe
sovietic, protesta, spunând cæ procedeul ar fi însemnat un ultimatum (99, 1986, p. 502); decizia
374 CONSTANTIN VLAD
era însæ adoptatæ. În fapt, Conferinfla dædea satisfacflie viziunii britanice asupra rolului ei,
formulatæ de Comitetul pentru Egipt încæ la 30 iulie: „Marea Britanie trebuie sæ limiteze funcfliile
Conferinflei la aprobarea unei declaraflii politice menite sæ constituie baza unei Note cætre
guvernul egiptean… care ar fi un veritabil ultimatum. Dacæ colonelul Nasser ar refuza s°o
accepte, operafliunile militare puteau atunci începe“ (apud 104, 1986, p. 469).
Misiunea condusæ de Menzies va fi chiar astfel væzutæ nu numai la Cairo, dar øi la
Washington, în acest din urmæ caz, de cætre preøedintele Eisenhower. Menzies îi prezenta lui
Nasser rezoluflia Conferinflei la 3 septembrie. Preøedintele egiptean avea sæ dea ræspuns pe 8
septembrie. Între timp, Eisenhower declara la 4 sepetembrie cæ, deøi sprijineau rezoluflia celor
18, Statele Unite erau hotærâte sæ epuizeze „orice metodæ practicabilæ pentru o reglementare
paønicæ, chiar dacæ vor întâlni obstacole“ (apud 69, 1993, pp. 253°254); în ajun, Eisenhower
îl pusese în gardæ pe Eden împotriva recurgerii la forflæ, mæsuræ care nu s°ar bucura de sprijinul
opiniei publice americane. Încurajat de aceastæ luare de poziflie apreøedintelui american, Nasser
respingea rezoluflia Conferinflei de la Londra. Astfel, zarurile erau aruncate.
Deøi, la 7 septembrie, Dulles îl avertiza pe ambasadorul britanic la Washington cæ Statele
Unite nu vor sprijini recurgerea la serviciile ONU, pe 10 septembrie Londra øi Parisul sesizau
Consiliul de Securitate privind situaflia creatæ prin naflionalizarea Companiei Canalului de Suez,
propunând un proiect de rezoluflie care relua ideile din Declaraflia celor 18 state. „Se considera
cæ se va obfline o netæ majoritate în favoarea proiectului, dar cæ el va fi blocat printr°un veto
sovietic. Constatând neputinfla ONU, Parisul øi Londra ar fi publicat atunci o declaraflie anunflând
intenflia de a asigura prin propriile mijloace libertatea de navigaflie pe Canal“ (69, 1993, p. 254).
Între timp, Dulles lansa ideea constituirii unei „Asociaflii a Utilizatorilor Canalului de Suez“
(Suez Canal Users’ Association, SCUA); aceastæ ideie îi venise lui Dulles în timp ce se afla
la vânætoare de rafle sælbatice pe Lacul Ontario (104, 1986, p. 510). Asociaflia urma sæ foloseascæ
proprii pilofli pentru operarea Canalului, sæ încaseze taxele, din care sæ verse au anumit procent
guvernului egiptean. Potrivit acestei propuneri, „Compania Canalului de Suez ar fi pur øi simplu
numitæ Asociaflia Utilizatorilor Canalului de Suez!“ (69, 1993, p. 511).
Londra va sprijini ideea øi Foreign Office°ul, având acordul Quai d’Orsay, punea la punct,
împreunæ cu Departamentul de Stat, textul unei declaraflii care sæ fie publicatæ de Marea Britanie
øi care, între altele, sæ precizeze: „Noi trebuie sæ afirmæm clar cæ, dacæ Guvernul egiptean va
urmæri sæ intervinæ în funcflionarea Asociafliei, sau ar refuza un minim de cooperare substanflialæ
cu ea, atunci acest guvern ar viola încæ odatæ Convenflia din 1888. În acest caz, Guvernul
Majestæflii Sale øi alte guverne interesate vor fi libere sæ ia mæsurile considerate necesare, fie
prin Nafliunile Unite, fie prin alte mijloace, spre a°øi afirma drepturile lor“ (apud 104, 1986,
p. 513).
Eden va repeta acest text cuvânt cu cuvânt în Camera Comunelor. Preøedintele Eisenhower,
aflat în plinæ campanie electoralæ pentru un nou mandat, va fi consternat de ameninflarea implicitæ
din discursul lui Eden, deøi iniflial sprijinise inifliativa creærii Asociafliei. În consecinflæ, pe baza
indicafliilor sale, Dulles convoca imediat o conferinflæ de presæ în cadrul cæreia, dupæ ce
reproducea textul britanic la care°øi dæduse acordul, ræspunzând la o întrebare, declara: „Noi
nu avem intenflia sæ ne croim drum prin Canal cu armele. Chiar dacæ am avea dreptul sæ facem
aceasta, nu o vom face… Nu doresc sæ citez ceea ce Sir Anthony Eden a spus în legæturæ cu
acest punct. Dar eu nu am avut impresia cæ în cuvântarea lui a fost vreo intenflie sau angajament
sæ°øi deschidæ accesul în Canal cu tunul“ (104, 1986, p. 515). Astfel, Washingtonul dædea înapoi
în fafla a ceea ce decurgea în mod necesar din propriul proiect privind SCUA. Desigur, Cairo
respingea inifliativa respectivæ.
Totuøi, la 14 septembrie se adresau invitafliile pentru o conferinflæ menitæ sæ creeze Asociaflia
Utilizatorilor Canalului. Desfæsurarea ei, între 19°21 septembrie, avea sæ demonstreze izolarea
flærilor care mizau pe folosirea forflei. Cele 18 state care iniflial sprijiniseræ „Planul Dulles“ votau
în fovoarea creærii Asociafliei Utilizatorilor Canalului, organism care nu avea însæ sæ se constituie,
între altele, pentru cæ evenimentele se precipitau.
Eden va regreta faptul cæ acceptase inifliativa SCUA, întrucât aceastæ acceptare determinase
amânarea declanøærii operafliunilor militare împotriva Egiptului, convenitæ deja între Marea
Britanie øi Franfla pentru 15 septembrie. Parisul ajunsese la capætul ræbdærii din cauza aceleiaøi
amânæri. Chiar în ziua când Conferinfla de la Londra decidea constituirea Asociafliei
(21 septembrie), primul ministru Guy Mollet trimitea doi înalfli funcflionari din Ministerul
Apærærii Naflionale la Ierusalim spre a informa autoritæflile israeliene cæ Franfla este dispusæ sæ
întreprindæ o acfliune militaræ împreunæ cu Israelul împotriva Egiptului (66, 1993, p. 258).
Inifliativa francezæ era favorabil primitæ în Israel mai ales cæ, datoritæ incursiunilor gherilelor
arabe, Ierusalimul plænuia încæ din toamna anului 1955 o invazie în Sinai. La 26 septembrie,
Pineau avertiza Londra asupra unei eventuale acfliuni de amploare israeliene în Sinai, exprimând
dorinfla ca, într°un asemenea caz, Franfla øi Marea Britanie sæ sprijine Israelul. La 3 octombrie,
Eden informa cabinetul britanic despre propunerea francezæ; în aceeøi zi, lui Pineau, aflat în
trecere prin Londra, premierul britanic îi dædeau un accept de principiu.
Între timp, Consiliul de Securitate al ONU ajungea la un acord privind Canalul de Suez,
cuprinzând urmætoarele øase puncte: 1. asigurarea navigafliei libere øi deschise pe Canal, færæ
discriminæri fæfliøe sau camuflate; 2. suveranitatea Egiptului trebuie respectatæ; 3. funcflionarea
Canalului va fi pusæ la adæpost de activitatea politicæ a oricærei flæri; 4. metodele de stabilire
a taxelor øi a altor plæfli vor fi convenite printr°un acord încheiat între Egipt øi flærile care folosesc
Canalul; 5. o parte echitabilæ a sumelor værsate va fi folositæ în scopul dezvoltærii Canalului;
6. în caz de litigiu, problemele nerezolvate între Compania Canalului de Suez øi guvernul
egiptean trebuiau soluflionate prin arbitraj internaflional (60, 1983, p. 217). Era o rezoluflie care
flinea seama de interesele tuturor pærflilor. Astfel, scopul demersului Londrei øi Parisului la
Nafliunile Unite nu era atins.
La 16 octombrie, Eden mergea la Paris øi relua cu Mollet øi alte oficialitæfli franceze discufliile
privind Canalul, acfliune despre care nu informa Washingtonul. Cei doi premieri conveneau
ca israelienii sæ fie invitafli în Franfla spre a examina împreunæ problema unei acfliuni comune
împotriva Egiptului. Ideea se concretiza pe 22 octombrie la Sèvres, unde se întâlneau
Selwyn°Lloyd, Pineau øi primul ministru israelian, Ben-Gurion. Dupæ negocieri laborioase,
pe 24 octombrie se încheia un document scris øi semnat, pe care Parisul øi Ierusalimul îl vor
376 CONSTANTIN VLAD
numi Tratat, iar Londra Protocol. Din partea britanicæ, documentul era semnat de doi înalfli
funcflionari din Foreign Office. Versiunea englezæ a acestui document ajungea la Ministerul
de Externe britanic, dar era cerutæ imediat la Dowing Street 10 (reøedinfla primului ministru),
de unde dispærea færæ urmæ. La cererea lui Eden, Foreign Office°ul trimitea reprezentafli la
Paris cu scopul de a aranja distrugerea versiunii franceze a aceluiaøi document; Parisul se
consulta cu Ierusalimul, øi astfel copiile francezæ øi israelianæ ale documentului de la Sèvres
erau pæstrate. Iatæ în reproducerea lui Robert Rhodes James textul integral al acestui document
tripartit:
„În dupæ amiaza zilei de 29 octombrie, forflele israeliene vor lansa un atac pe scaræ largæ asupra
forflelor egiptene.
La 30 octombrie, guvernele britanic øi francez vor apela la Egipt pentru o încetare absolutæ
a focului, retragerea forflelor sale la 10 mile de Canal øi acceptarea unei ocupaflii temporare a
pozifliilor°cheie ale Canalului de cætre forflele anglo°franceze.
Simultan, se va face apel la guvernul Israelului pentru o încetare absolutæ a focului øi
retragerea forflelor israeliene la 10 mile est de Canal
Dacæ vreunul dintre cele douæ guverne resping apelul sau nu°øi dau acordul în 12 ore, forflele
anglo°franceze vor interveni; dacæ Egiptul refuzæ, forflele anglo°franceze vor ataca pe 31
octombrie, de vreme.
Israelul a fost de acord sæ nu atace Iordania, dar dacæ Iordania atacæ Isrelul, britanicii nu
vor da asistenflæ Iordaniei, întrucât tratatul anglo°iordanian prevedea în mod specific apærarea
Iordaniei împotriva unui atac din partea Israelului sau altor state.
Forflele israeliene vor captura zona vesticæ a Golfului Akaba øi°øi vor asigura controlul asupra
Golfului Tiran“.
Se convenea ca pærflile sæ pæstreze un secret absolut asupra celor hotærâte, nu numai atunci,
ci pentru totdeauna (104, 1986, p. 531).
La 24 octombrie, Eden informa Cabinetul britanic despre pregætirile de folosire a forflei
împotriva Egiptului, færæ sæ menflioneze acordul de la Sèvres. Informarea era fæcutæ în urmætorii
termeni: „Dacæ operafliunile militare vor fi întreprinse în lunile de iarnæ, ele vor fi similare ca
dimensiuni cu cele planificate pentru varæ øi vor avea aceleaøi obiective. Primul obiectiv, va
fi obflinerea controlului asupra Canalului de Suez prin debarcarea forflelor anglo°franceze, dupæ
un bombardament aerian preliminar destinat sæ elimine forflele aeriene egiptene øi sæ slæbeascæ
forfla de rezistenflæ a armatei egiptene. Este de presupus cæ, dacæ lansarea unei astfel de operafliuni
avea loc, Israelul ar putea întreprinde un atac generalizat asupra Egiptului; aceasta ar avea ca
efect reducerea perioadei preliminare de bombardament aerian. Al doilea obiectiv al operafliunii
este sæ asigure cæderea regimului colonelului Nasser în Egipt“ (apud 104, 1986, p. 534).
Cabinetul britanic aproba prezentarea fæcutæ de primul ministru øi acfliunile avute în vedere.
Washingtonul nu va øti nimic din toate acestea, deøi Allen Dulles, fratele lui Foster, director
al CIA, va declara ulterior cæ serviciile de informaflii erau alertate în legæturæ cu ceea ce se
pregæteau sæ întreprindæ Israelul, Marea Britanie øi Franfla, lucru despre care anunflaseræ guvernul
american (69, 193, pp. 341°242). Dupæ atacul israelian, Eden îl informa în termeni generali
pe Eisenhower despre atitudinea Marii Britanii. El va prezenta problema Cabinetului øi va

pregæti o declaraflie în Camera Comunelor privind adresarea unui ultimatum Egiptului. Copia
declarafliei în fafla Camerei Comunelor era înaintatæ ambasadorului american la Londra cu prea
puflinæ vreme în avans ca ea sæ°i poatæ parveni lui Eisenhower în timp util. De aceea, preøedintele
american avea sæ afle despre ultimatumul adresat Egiptului din øtirile marilor agenflii de presæ.
Va fi o împrejurare care irita într°un înalt grad pe Eisenhower, afectând în mod serios, în
condifliile date, relafliile dintre Washington øi Londra. El i°a scris lui Eden, exprimând în termeni
lipsifli de orice echivoc cæ doar procesele paønice trebuiau sæ ducæ la restabilirea armistifliului
între Egipt øi Israel øi la soluflionarea controverselor cu Egiptul referitoare la Canalul de Suez.
Simultan cu transmiterea masajului preøedintelui spre Londra, Casa Albæ trimitea textul sæu
presei. Era acum rândul premierului britanic sæ ia cunoøtinflæ de poziflia americanæ din mass
media, poziflie care dezavua în mod clar acfliunea Londrei øi Parisului. Un nou mesaj explicativ
trimis de Eden peste Ocean nu putea îndrepta lucrurile: ræul fusese fæcut. Reprezentantul
american la Consiliul de Securitate, Cabot Lodge, introducea un proiect de rezoluflie cerând
Israelului retragerea forflelor sale øi declara cæ aceastæ mæsuræ ar elimina baza ultimatumului
anglo°francez. Proiectul era respins prin veto°ul prompt exprimat de Marea Britanie øi Franfla,
spre uimirea øi furia diplomaflilor americani. Reprezentantul sovietic în Consiliu, Sobolev,
propunea un proiect de rezoluflie care relua textul anterior prezentat de Statele Unite. Øi acesta
era respins prin veto°ul Londrei øi Parisului. În condifliile blocajului creat în Consiliul de
Securitate, dupæ consultæri cu Statele Unite, Iugoslavia propunea convocarea Adunærii Generale
a Organizafliei Nafliunilor Unite. Marea Britanie øi Franfla protestau, dar fiind vorba de o chestiune
de proceduræ nu puteau apela la dreptul de veto. Astfel, pentru prima oaræ dupæ ræzboiul coreean,
Adunarea Generalæ lua în dezbatere acfliuni care ameninflau pacea øi securitatea internaflionalæ.
La 31 octombrie, Cairo respingea ultimatumul Marii Britanii øi Franflei, iar forflele aeriene
anglo°franceze începeau bonbardarea Egiptului. Egiptenii vor scufunda vase încærcate cu ciment,
blocând complet Canalul. O declaraflie a guvernului sovietic condamna acfliunile agresive ale
Israelului, Angliei øi Franflei împotriva Egiptului.
Consiliul Securitæflii Naflionale, convocat pe 1 noiembrie 1956, aborda probleme de principiu
ale politicii externe americane øi aducea precizæri importante privind poziflia Statelor Unite
faflæ de criza Suezului. Aceste precizæri se refereau la raporturile Statelor Unite cu Marea Britanie
øi Franfla, flæri aliate dar, în acelaøi timp, puteri coloniale, la poziflia SUA faflæ de flærile recent
eliberate, în contextul confruntærii cu URSS în Orientul Apropiat. Secretarul de stat Dulles,
se aratæ în minuta øedinflei Consiliului.
„a avertizat cæ dacæ noi nu suntem pregætifli acum sæ ne afirmæm poziflia de lider în cazul dat,
aceastæ poziflie va reveni în mod cert Uniunii Sovietice. Dar afirmarea rolului nostru de lider
implicæ unele probleme de fond. De mulfli ani, Statele Unite fac o adeværatæ echilibristicæ între
efortul de a menfline relafliile noastre vechi øi apreciate cu aliaflii britanici øi francezi, pe de o
parte, øi strædania de a ne asigura prietenia øi înflelegerea noilor flæri independente, eliberate de
sub colonialism. Secretarul de stat consideræ cæ, sub presiunea copleøitoare a flærilor asiatice øi
africane, noi nu mai puetm continua aceastæ echilibriticæ. Dacæ noi nu ne afirmæm øi nu ne
378 CONSTANTIN VLAD
menflinem rolul conducætor, toate aceste noi flæri independente se vor întoarce de la noi spre
URSS. Într°un astfel de caz, vom ræmâne blocafli pentru totdeauna în politicile coloniale britanicæ
øi francezæ. Pe scurt, Statele Unite vor supravieflui sau se vor præbuøi, în funcflie de soarta colo-
nialismului. Dacæ Statele Unite sprijinæ Franfla øi Marea Britanie în ceea ce priveøte colonialis-
mul… vom împærtæøi soarta Marii Britanii øi Franflei“ (73, 1990, p. 906).
Consiliul aproba poziflia expusæ de secretarul de stat øi, în lumina ei, stabilea linia de conduitæ
a Statelor Unite în problemele Suezului. Preøedintele Eisenhower întærea unele dintre accentele
puse de Dulles, afirmând: „Cu orice prefl, trebuie prevenit ca sovieticii sæ punæ mâna pe poziflia
de lider mondial printr°o falsæ, dar convingætoare grijæ arætatæ nafliunilor mici. Întrucât Asia
øi Africa, aproape în mod unanim uræsc una sau alta dintre cele trei nafliuni: Marea Britanie,
Franfla øi Israelul, sovieticii au nevoie doar sæ propunæ o pedepsire severæ øi imediatæ a celor
trei spre a avea de partea lor cele douæ continente“ (73, 1990, p. 924).
La 1 noiembrie, Adunarea Generalæ a ONU începea dezbaterile în legæturæ cu Orientul
Apropiat. A doua zi era adoptatæ o rezoluflie care cerea tuturor forflelor angajate împotriva
Egiptului sæ accepte încetarea imediatæ a focului øi, în coformitate cu aceasta, sæ punæ capæt
transportului de forfle armate øi armament în regiune. Rezoluflia cerea ca, dupæ intrarea în vigoare
a acordului, sæ fie luate mæsuri pentru redeschiderea Canalului de Suez. Întrucât ostilitæflile
continuau, la 4 noiembrie Adunarea Generalæ adopta o nouæ rezoluflie, inifliatæ de Canada cu
sprijinul Statelor Unite, propunând constituirea de urgenflæ a unor forfle ale Nafliunilor Unite
care sæ se interpunæ între beligeranfli; se deschidea astfel calea formærii „cæøtilor albastre“.
Rezoluflia oferea o poartæ de ieøire pentru Eden care, sub presiunea opozifliei, evoca în Camera
Comunelor posibilitatea ca trupele anglo°franceze sæ fie înlocuite de forfle ONU (69, 1993, p.
346). Dar acfliunile de pregætire a debarcærii continuau febril: corpul expediflionar anglo°francez
se afla în apropierea coastelor egiptene. Londra øi Parisul vor susfline cæ, pânæ la constituirea
forflei internaflionale, propriile trupe trebuie sæ intervinæ între pærflile aflate în conflict. Dupæ
ce aviaflia egipteanæ fusese distrusæ la sol (cca 260 de avioane de luptæ), în zorii zilei de 5
noiembrie, unitæfli de paraøutiøti ocupau Port Faud øi Port Said. Situaflia devenea dramaticæ.
Presiunile americane, mai ales asupra Londrei, atingeau cote greu de suportat. Vânzæri masive
de lire sterline pe pieflele financiare de peste Ocean agravau øi mai mult dificultæflile economice
majore ale Marii Britanii. Eden încerca sæ°l contacteze la telefon pe Eisenhower, dar nu reuøea.
Preøedintele american îl vedea însæ pe ambasadorul francez în Statele Unite, cæruia îi spunea:
„Trebuie sæ væ retragefli din Egipt. Poziflia noastræ este cea pe care ne°o dicteazæ Carta Nafliunilor
Unite… Viafla este o scaræ ridicatæ spre cer. Mæ aflu pe ultima treaptæ øi flin sæ mæ prezint în
fafla Creatorului meu cu mâinile nepætate“ (apud 160, 1964, p. 285). La amiaza zilei de 5 no-
iembrie, Adunarea Generalæ a ONU adopta o nouæ rezoluflie prin care generalul canadian Eedson
Burns, numit comandant al forflei internaflionale, era însærcinat sæ treacæ imediat la constituirea
efectivelor acesteia. Londra øi Parisul vor spera cæ trupe ale lor sæ fie integrate în forflele
internaflionale; motivând cæ nu trebuie permis ca trupe ruseøti sæ poatæ participa la forflele
internaflionale, Washingtonul va insista însæ ca din aceste forfle sæ nu facæ parte militari aparflinând
statelor membre permanente ale Consiliului de Securitate.
În dupæ amiaza aceleiaøi zile, Moscova intervenea cu inifliative proprii. Ministrul de Externe
sovietic, Øepilov, îl convoca pe Charles Bohlen, ambasadorul american, cæruia îi prezenta o
notæ propunând ca „Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ, împreunæ, sæ întreprindæ o acfliune
comunæ, care implica øi folosirea mijloacelor militare, împotriva Franflei øi Marii Britanii…
L°am întrebat dacæ guvernul sovietic glumea cerându°mi sæ trimit aceastæ notæ guvernului
american. Când Øepilov m°a asigurat cæ guvernul sæu era serios, i°am spus cæ mesajul va fi
trimis, dar va fi prost primit la Washington øi nu existæ nici o øansæ ca ideea sæ fie acceptatæ“.
Øepilov preciza cæ, dacæ invazia Egiptului nu era opritæ, URSS îøi rezervæ libertatea de acfliune
(17, 1973, pp. 432°433).
Nota la care se referæ Bohlen era o scrisoare adresatæ preøedintelui Statelor Unite de cætre
premierul sovietic, N. A. Bulganin, în care, între altele, se aræta: „În aceste ore ameninflætoare,
când cele mai înalte principii ale moralitæflii, bazele øi obiectivele Nafliunilor Unite sunt puse
la grea încrcare, Guvernul Sovietic se adreseazæ Guvernului Statelor Unite cu propunerea unei
cooperæri strânse spre a opri agresiunea øi continuarea værsærii de sânge. Statele Unite au în
Marea Mediteranæ o puternicæ forflæ navala. Uniunea Sovieticæ are, deasemenea, puternice forfle
navale øi aeriene. Folosirea unitæ øi urgentæ a acestor forfle de cætre Statele Unite øi Uniunea
Sovieticæ, în concordanflæ cu decizia Nafliunilor Unite, ar fi o garanflie siguræ a stopærii agresiunii
împotriva poporului egiptean, a flærilor din Estul arab“. Guvernul Sovietic declara cæ este gata
sæ intre imediat în negocieri cu guvernul Statelor Unite asupra modalitæflilor practice de înfæptuire
a propunerilor menflionate, astfel încât sæ se poatæ întreprinde acfliuni efective cât mai curând
(apud 73, pp. 993°994).
În paralel, ambasadorul sovietic la Nafliunile Unite, Sobolev, cerea întrunirea urgentæ a
Consiliului de Securitate, propunând ca acesta sæ someze Marea Britanie, Franfla øi Israelul
sæ punæ capæt acfliunilor militare împotriva Egiptului în 12 ore øi sæ treacæ la retragerea forflelor
lor în termen de trei zile. În caz cæ cei vizafli n°ar fi flinut seama de aceastæ somaflie, proiectul
sovietic propunea ca statele membre ale Nafliunilor Unite, în special Statele Unite øi URSS,
membre permanente ale Consiliului de Securitate, dispunând de forfle navale øi aeriene puternice,
sæ acorde ajutor Republicii Egipt. Moscova nu obflinea înscrierea propunerii sale pe agenda
Consiliului de Securitate. Cabot Lodge, ambasadorul american pe lângæ forumul mondial, acuza
URSS de cinism, întrucât încerca sæ aparæ în postura de apærætor al unui popor victimæ a
agresiunii când ea însæøi comitea un mæcel în Ungaria (73, 1993, p. 350).
Simultan, Moscova trimitea Londrei, Parisului øi Ierusalimului mesaje prin care cerea în
mod ultimativ øi ameninflætor încetarea agresiunii împotriva Egiptului.
La Washington, inifliativa sovieticæ nu era interpretatæ ca o ameninflare cu o intervenflie
directæ în conflict ci, mai de grabæ, ca o tentativæ de a abate atenflia opiniei publice internaflionale
de la acfliunea URSS de înæbuøire prin forflæ a insurecfliei ungare øi de a pæstra capitalul de
simpatie câøtigat de Moscova în lumea arabæ prin adoptarea unei poziflii pro°Egipt. Washingtonul
ræspundea scrisorii lui Bulganin printr°un simplu comunicat de presæ, care considera de
neconceput o acfliune militaræ comunæ americano°sovieticæ øi atrægea atenflia cæ orice prezenflæ
militaræ sovieticæ în zonæ ar încælca rezolufliile Adunærii Generale ONU privind constituirea
380 CONSTANTIN VLAD
forflei internaflionale pentru Orientul Apropiat. Pe de altæ parte, presa de peste ocean publica
scrisoarea pe care preøedintele american o trimitea premierului sovietic în legæturæ cu intervenflia
militaræ a URSS în Ungaria. În acelaøi timp, având în vedere øtiri recente ale oficiilor de
informaflii americane potrivit cærora sovieticii ar fi spus egiptenilor cæ ei intenflioneazæ „sæ
întreprinda ceva“ în legæturæ cu ostilitæflile din Orientul Apropiat, preøedintele Eisenhower
preciza: „Forflele noastre trebuie sæ fie în alertæ. Dacæ sovieticii îi atacæ direct pe britanici øi
pe francezi, noi ne vom afla în ræzboi øi vom avea justificarea sæ întreprindem acfliuni militare
chiar dacæ Congresul nu se aflæ în sesiune“ (apud 73, 1990, p. 1014). Întrucât existau indicii
privind o eventualæ concentrare de forfle sovietice în Siria, Eisenhower aproba efectuarea
supravegherii aeriene a Siriei øi Israelului, cu interdicflia de a se pætrunde în spafliul aerian al
URSS (ibidem).
La rândul lor, Marea Britanie, Franfla øi Israelul respingeau demersul sovietic. Totodatæ,
în mesajele pe care le trimiteau lui Bulganin pe 6 noiembrie, Eden øi Mollet arætau cæ, dupæ
încetarea focului în Egipt, ar putea fi create condiflii pentru constituirea unei forfle internaflionale
ale ONU însærcinate cu menflinerea pæcii în zona Canalului de Suez; aceastæ formulare permitea
continuarea schimbului de mesaje între Moscova, Londra øi Paris în legæturæ cu Orientul
Apropiat.
Dar, pe teatrele de ræzboi, ostilitæflile continuau. Forflele israeliene îøi opreau înaintarea în
apropierea Canalului de Suez, conform cerinflelor din ultimatumul anglo°francez. Trupele
britanice øi franceze debarcate pe teritoriul egiptean îøi continuau înaintarea de°a lungul Canalului.
La Londra, premierul Eden se afla sub presiunea crescândæ nu numai a opozifliei laburiste, ci
trebuia sæ facæ faflæ øi dezacordurilor din propria echipæ; mai mulfli membri influenfli ai guvernului,
între care Harold Macmillan, demisionau în semn de protest faflæ de continuarea acfliunii militare
în Egipt, îngrijorafli de agravarea situafliei economice øi izolarea internaflionalæ a flærii. La amiaza
zilei de 6 noiembrie, un mesaj venit de peste Ocean îl informa pe Eden cæ Statele Unite erau
gata sæ acorde Marii Britanii un împrumut de un miliard de dolari, dacæ încetarea focului avea
loc pânæ la miezul nopflii (69, 1993, p. 353). Eden ceda øi ordona încetarea focului. El îl anunfla
pe Guy Mollet despre decizia luatæ. Unii lideri francezi se vor gândi sæ continue operafliunile
militare færæ Marea Britanie; în final însæ, se vor ralia pozifliei britanice. Eden îi telefona lui
Eisenhower spre a°l felicita (preøedintele american tocmai câøtigase alegerile pentru un nou
mandat) øi a°l informa despre decizia de încetare a focului; totodatæ, îøi exprima dorinfla de a
se deplasa la Washington spre a°l întâlni. Eisenhower va primi cu uøurare øtirea despre încetarea
operafliunilor militare; spre marea dezamagire a premierului britanic însæ, va gæsi prematuræ
ideea unei vizite a acestuia în Statele Unite; era nu numai expresia disocierii preøedintelui
american faflæ de politica lui Eden în problema Egiptului, ci øi semnul cæderii în disgraflie a
liderului britanic. Peste puflin timp, Anthony Eden îøi va prezenta demisia din funcflia de premier,
nu înainte însæ de a nega, în Camera Comunelor, cæ „au existat planuri de a ataca Egiptul“,
trecând din nou sub tæcere acordul de la Sèvres, deøi în salæ se aflau øi oameni care cunoøteau
concret existenfla acordului respectiv (104, 1986, p. 593). O soartæ asemænætoare avea øi
premierul francez Guy Mollet øi, odatæ cu el, guvernul socialist.
Încetarea focului devenea efectivæ la 7 noiembrie, ora 0,00. Era o înfrângere gravæ pentru
Londra øi Paris. Nici unul dintre obiectivele urmærite prin acfliunea militaræ nu fusese atins.
Canalul ræmânea în mâinile egiptenilor, Nasser øi regimul sæu nu numai cæ nu fuseseræ înlæturafli,
dar îøi întæriseræ pozifliile. Ambivalenfla lui Dulles se menflinea pânæ la capæt; vizitat la spital
(fusese operat de urgenflæ) la 18 noiembrie de cætre Selwyn Lloyd, îl întreba pe acesta: „Selwyn,
de ce v°afli oprit? De ce n°afli continuat spre a°l doborî pe Nasser?“ (apud 104, 1986, p. 577).
Prestigiul øi influenfla Marii Britanii în Orientul Apropiat ajungeau la cote færæ precedent de
joase. O activitate diplomaticæ febrilæ reflecta jocurile de interese øi manifestærile politicii de
putere în zonæ. Ammanul denunfla tratatul militar anglo°iordanian øi cerea retragerea trupelor
britanice de pe teritoriul Iordaniei. Cairo, la rândul sæu, hotæra abrogarea tratatului anglo-egiptean
din 1954 (prezentat mai sus). Întrucât trupele anglo°franceze continuau sæ staflioneze în Egipt,
la 10 noiembrie Moscova anunfla posibilitatea plecærii de „voluntari“ sovietici în sprijinul
egiptenilor. O reuniune la nivel înalt a statelor arabe lua poziflie de sprijin pentru Egept. La
24 noiembrie, Adunarea Generalæ a ONU adopta o nouæ rezoluflie în care condamna Marea
Britanie øi Franfla øi cerea retragerea imediatæ a forflelor lor din Egipt; Statele Unite votau în
favoarea rezolufliei. Belgia fæcea încercarea de a elimina condamnarea Marii Britanii øi Franflei
øi de a obfline ca retragerea forflelor lor sæ se efectueze treptat; proiectul de rezoluflie belgian
era respins; Statele Unite se abflineau de la vot (104, 1986, p. 583). Retragerea trupelor anglo°fran-
ceze începea la 5 decembrie øi se încheia la 24 decembrie 1956. În ceea ce priveøte forflele
israeliene, Ierusalimul va pune condiflii pentru retragerea lor: pentru evacuarea Gazei øi cea
a insulelor situate la intrarea în strâmtoarea Tiran, se va cere garanflii ale Nafliunilor Unite cæ
raidurile gherilelor arabe nu vor fi reluate øi cæ vasele israeliene vor circula nestingherit dinspre
øi înspre portul Eilath. În fafla acestor obstrucflii, la 19 ianuarie 1957 Adunarea Generalæ a ONU
cerea Israelului sæ°øi retragæ toate trupele în decurs de 5 zile. Retragerea se efectua în primele
zile ale lunii martie øi dupæ ce se obflinea ca forflele ONU sæ fie amplasate doar pe partea egipteanæ
a frontierei dintre Egipt øi Israel, øi nu de ambele pærfli ale acestei frontiere, cum stabilise ONU,
la propunerea Canadei.
Preocupat de consecinflele posibile ale schimbærii raporturilor de forfle în Orientul Apropiat,
Washingtonul lua inifliativa unei angajæri americane directe øi efective în zonæ: se næøtea ceea
ce avea sæ devinæ „Doctrina Eisenhower“. „«Vidul» astfel creat [în Orientul Apropiat — C.V.]
tenteazæ foarte puternic Statele Unite sæ profite de pe urma atitudinii lor în chestiunea Suezului
øi a izolærii Uniunii Sovietice, ca urmare a crizei ungare, pentru a înrola, în fine, Orientul
Apropiat în tabæra lor øi pentru a se asigura cæ, în felul acesta, zæcæmintele de petrol nu vor
intra sub dominaflia unei puteri ostile“ (69, 1993, p. 360). În mod concret, la 5 ianuarie 1957,
dupæ ce denunfla ambifliile URSS în Orientul Apropiat, preøedintele american cerea
Congresului sæ fie autorizat sæ acorde ajutor economic øi militar oricærei flæri sau grup de flæri
din regiune, ameninflate de puteri comuniste. Congresul aproba propunerea Administrafliei la
începutul lunii martie. Acceptau Doctrina Eisenhower Libanul, Pakistanul, Irakul, Iranul, Turcia,
Grecia, Afghanistanul, Libia, Tunisia, Marocul øi, dupæ ezitæri, Israelul øi Iordania.
382 CONSTANTIN VLAD
Moscova încerca sæ împiedice adoptarea acestei politici americane în Orientul Apropiat.

La 11 februarie, guvernul sovietic cerea discutarea de cætre Adunarea Generalæ a ONU a ceea
ce considera drept pericolul reprezentat de aceastæ politicæ øi propunea Statelor Unite, Marii
Britanii øi Franflei un proiect de declaraflie comunæ privind Orientul Apropiat øi Mijlociu.
Proiectul preconiza ca cele patru mari puteri sæ urmeze în politica lor faflæ de aceastæ zonæ
urmætoarele principii: a) menflinerea pæcii prin reglementarea problemelor litigioase exclusiv
prin mijloace paønice; b) neamestecul în treburile interne ale flærilor din regiune; c) renunflarea
la orice încercæri de atragere a lor în blocuri militare la care participæ marile puteri; e) lichidarea
bazelor stræine de pe teritoriile flærilor din Orientul Apropiat øi Mijlociu; f) renunflarea reciprocæ
la livrærile de armament acestor flæri; g) sprijinirea dezvoltærii lor economice, færæ nici un fel
de condiflii politice, militare sau de altæ naturæ (60, 1983, p. 226). Inifliativa sovietica era respinsæ
de cele trei puteri occidentale. „De la intervenflia sa la Budapesta, Uniunea Sovieticæ se
descalificase în ochii opiniei publice occidentale sæ mai poatæ juca rolul de apærætoare a pæcii“
(69, 1993, p. 361).
Egiptul øi Siria respingeau inifliativa americanæ. La 4 februarie 1957, o reuniune a liderilor
din Egipt, Siria, Arabia Sauditæ øi Iordania, întrunitæ la Cairo, afirma hotærârea acestor flæri
de a evita pericolele Ræzboiului Rece øi a ræmâne credinciase politicii neutralismului pozitiv
(69, 1993, p. 364). Confrutæri interne privind orientarea politicæ a Iordaniei, în care grupærile
pronasseriste øi prosiriene luau parte activæ, sfârøeau prin acceptarea de cætre Amman a Doctrinei
Eisenhower; era primul succes al noii politici americane în zonæ. Urma Libanul, unde un
substanflial ajutor economic american consolida orientarea prooccidentalæ a flærii. În acest context,
Cairo øi Damascul solicitau o asistenflæ economicæ øi militaræ sporitæ din partea URSS, pe care
Moscova o acorda prompt.
Washingtonul va vedea în prezenfla militaræ sovieticæ crescândæ în Siria un pericol pentru
Turcia, în timp ce Moscova denunfla provocærile americane, britanice øi turce împotriva Siriei.
Forflele sovietice organizau manevre militare în Caucazul de nord øi Bulgaria, iar Turcia, la
rândul sæu, chema sub arme contingente de rezerviøti øi desfæøura manevre militare de°a lungul
frontierei cu Siria. Statele Unite intensificau livrærile de armament cætre Liban, Iordania øi
Irak øi trimiteau nave de ræzboi în apropierea coastelor mediteraneene ale Turciei. Dueluri
verbale la ONU între Dulles øi Gromîko (ultimul devenit ministru de Externe al URSS în luna
februarie 1957) nu fæceau decât sæ amplifice atmosfera de crizæ. Tensiunile erau, în final,
dezamorsate prin medierea Arabiei Saudite øi convorbiri directe între Turcia øi Siria.
Canalul de Suez era redat navigafliei internaflionale în martie 1957. Tensiunile evocate mai
sus, care se prelungeau pânæ la sfârøitul lunii octombrie, arætau cæ trebuia
„sæ treacæ aproape un an pentru ca, dupæ momente de reactivare dramaticæ, aceastæ crizæ din
Orientul Mijlociu — una dintre cele mai tipice pentru Ræzboiul Rece prin desfæøurarea ei, care
pærea sæ°øi gæseascæ explicaflia mai ales prin extrema neîncredere pe care fiecare o avea în privinfla
adversarului — sæ ia sfârøit. Americanii væd peste tot mâna Moscovei. Naflionaliøtii arabi,
interpretând Doctrina Eisenhower ca un avatar al colonialismului occidental, se apropiau, pentru
a rezista, de Uniunea Sovieticæ, justificând astfel, mai târziu, temerile Washingtonului. În ceea
ce îi priveøte pe sovietici, aceøtia sunt deosebit de încântafli sæ fie chemafli în ajutor, cu condiflia
de a nu°øi asuma riscuri, într°un moment în care se stræduie din ræsputeri sæ øteargæ sechelele
afacerii ungare“ (69, 1993, pp. 370°371).
b. Ungaria. Criza Suezului avea sæ fie simultanæ øi, în anumite privinfle, interdependentæ
cu cea ungaræ; între ele, era o coincidenflæ în timp. Pe de altæ parte, criza ungaræ se desfæøura
pânæ la un punct în aceleaøi coordonate temporare cu evenimentele din vara anului 1956
petrecute în Polonia; în aceste din urmæ cazuri însæ, nu mai era vorba doar de o coincidenflæ
calendaristicæ, ci de profunde rædæcini comune. În termeni generali, rædæcinile menflionate se
aflau în procesul destalinizærii øi în condifliile desfæøurærii acestuia.
Privit în perspectivæ istoricæ, anul 1956 avea sæ exprime o primæ crizæ majoræ a modelului
rusesc al comunismului øi a tipului de relaflii internaflionale pe care Moscova îl impusese statelor
aflate în sfera sa de influenflæ øi dominaflie. Øi unul øi celælat: modelul de orânduire socialæ øi
cel de relaflii cu statele°satelit se constituiseræ sub Stalin.
O primæ sfidare a modelului stalinist avusese loc la sfârøitul anilor ’40 ai secolului øi venise
din partea Iugoslaviei. Comuniøtii iugoslavi, conduøi de Tito, erau, în acele condiflii, singurii
în mæsuræ sæ se opunæ lui Stalin: ei se aflaseræ în fruntea forflelor care eliberaseræ Iugoslavia
de sub hitlerism, fiind aduøi la putere nu de Armata Roøie, ci de valul de simpatie øi sprijinul
de masæ pe care°l dobândiseræ ca partizani øi apoi ca forflæ naflionalæ de eliberare. Sfidarea începea
cu rezistenfla Belgradului faflæ de tentativa Moscovei de a°i impune raporturi de vasalitate, înainte
de toate pe plan politic. Aceastæ rezistenflæ ducea la excluderea comuniøtilor iugoslavi din
structurile care grupau partidele comuniste øi a Iugoslaviei din rândul statelor aliate ale
(dependente de) URSS. Cu sprijinul Occidentului, sârbii, croaflii, muntenegrenii, nafliuni mândre,
care træiseræ timp de secole sub dominaflie stræinæ, precum øi regimul din Iugoslavia rezistaseræ
cu succes tuturor presiunilor Estului. Dobândindu°øi astfel libertatea de gândire øi de acfliune,
Belgradul aducea înnoiri substanfliale în doctrina øi practica socialistæ. Færæ a înceta sæ ræmânæ
comunist, partidul iugoslav devenea Liga Comuniøtilor, stabilea noi raporturi, netutelare, cu
puterea de stat, precum øi cu societatea civilæ. Iugoslavia nu renega socialismul, dar introducea
consiliile muncitoreøti (autoconducerea). Asemenea schimbæri, odatæ cu o anumitæ liberalizare
a vieflii social°politice, anunflau ceea ce avea sæ fie definit prin sintagma „Calea iugoslavæ spre
socialism“, un model distinct, diferit øi, pe fond, opus în multe privinfle celui moscovit.
Valenflele sfidærii iugoslave se evidenfliau cu o forflæ deosebitæ dupæ 1953, când noii lideri
sovietici erau puøi în situaflia de a°øi defini poziflia faflæ de moøtenirea stalinistæ. Primii ani ai
perioadei post°Stalin nu aduceau schimbæri notabile în aceastæ privinflæ. Relaxarea internæ se
fæcea încæ în umbra marelui dispærut, în condiflii când lupta pentru putere la Kremlin parcurgea
doar o primæ etapæ, neconcludentæ: Beria era înlæturat în iunie 1953, iar Hruøciov devenea
prim-secretar al partidului abia în septembrie acelaøi an, în condiflii când un grup conservator,
în care intrau lideri de talia lui Molotov, Kaganovici ø. a. exercita o puternicæ influenflæ asupra
orientærilor politice ale flærii. Orice tentativæ de reformare a sistemului sovietic, oricât de limitatæ
ar fi fost, se dovedea dependentæ de o prealabilæ demitizare a lui Stalin. Breøa principalæ în
384 CONSTANTIN VLAD
aceastæ privinflæ o fæcea raportul secret prezentat de Hruøciov la Congresul al XX°lea al partidului
comunist, în februarie 1956. Raportul demasca cu putere cultul personalitæflii lui Stalin, critica
denaturærile pe care le cunoscuse procesul industrializærii øi colectivizærii forflate, condamna
crimele comise din inifliativa lui Stalin în anii ’30, când fuseseræ decimate partidul, aparatul
de stat, forflele armate (130, 1991, pp. 151°164), acuza greøelile lui Stalin, care provocaseræ
pierderile grele suferite în prima parte a ræzboiului cu Germania nazistæ, atribuia fostului lider
autocrat ruptura cu Iugoslavia (167, 1998, pp. 104°105). Raportul secret se dovedea însæ un
ferment ale cærui efecte vor merge mult mai departe decât anticipau Hruøciv øi ceilalfli
conducætori sovietici. În URSS se va ridica problema ræspunderii celor care îndepliniseræ funcflii
de conducere alæturi de Stalin pentru greøelile comise, pentru epurærile øi persecufliile atribuite
acum doar acestuia. Palmiro Togliatti, influentul lider comunist italian, se întreba, public, dacæ
pentru cultul personalitæflii erau vinovate doar træsæturi de caracter ale lui Stalin sau el fusese
generat de sistemul sovietic. În flærile satelit se formulau întrebæri incomode pentru liderii aflafli
încæ la putere, în legæturæ cu ræspunderea lor în persecutarea unor conducætori — unii asasinafli,
pur øi simplu (Rudolf Slanski în Cehoslovacia, László Rajk în Ungaria, Traicio Kostov în
Bulgaria), alflii condamnafli la ani grei de închisoare (Gomu‡ka în Polonia, Kádár în Ungaria).
În aceste condiflii, pentru flærile est øi central°europene destalinizarea însemna în principal
câøtigarea dreptului de a înfæptui reforme care sæ nu urmeze modelul sovietic, de a avea un
cuvânt de spus în raporturile lor cu URSS øi de a înceta sæ fie în politica externæ simpli pioni
ai liniei trasate de Moscova. Iar în toate aceste privinfle, Iugoslavia oferea adeværate puncte
de reper øi un mod de conduitæ molipsitor, mai ales cæ, dornicæ sæ reia legæturile cu Belgaradul,
Moscova va recunoøte justeflea politicii øi experienflei iugoslave.
Într°adevær, în iunie 1955, aflat în vizitæ în Iugoslavia în fruntea unei delegaflii sovietice,
Hruøciov semna cu Tito o declaraflie comunæ care recunoøtea „legitimitatea unei varietæfli de
cæi pentru constuirea societæflii socialiste øi dreptul partidelor comuniste de a°øi elabora øi înfæptui
propria politicæ internæ øi externæ“. Declaraflia
„nu se mulflumea doar sæ recunoascæ faptul cæ politica blocurilor militare sporeøte tensiunea
internaflionalæ øi cæ dezvoltarea coexistenflei paønice implicæ cooperarea tuturor statelor, færæ a
fline cont de diferenflele ideologice øi sociale, ci øi proclama cæ problemele interne, deosebirile
de sistem social øi formele diferite ale dezvoltærii sociale privesc exclusiv popoarele flærilor
respective… Semnând cu Tito, campionul independenflei naflionale, un document care recunoøtea
justeflea pozifliei sale, Hruøciov aøeza o adeværatæ bombæ în edificiul, mult timp monolit, al blocului
sovietic“ (69, 1993, p. 281).
Procesul destalinizærii în sensul de mai sus nu va fi însæ de loc lin; debutul sæu va pune
în cauzæ hegemonia Uniunii Sovietice øi, în cazul Ungariei, regimul comunist însuøi.
Primii care vor acfliona vor fi polonezii. De fapt, în primævara øi vara anului 1956, Polonia
va traversa o crizæ profundæ. Pe fundalul unor mari dificultæfli economice, efectul dezvæluirilor
fæcute la Moscova stimulau spiritul critic øi contestatar în rândul intelectualitæflii, dar øi al
muncitorilor. Critici ascuflite se îndreptau împotriva partidului comunist care, aflat într°o serioasæ
pierdere de credibilitate, se va scinda în curând într°o aripæ reformistæ øi o alta conservatoare.

Lupta internæ în partid va fi intensificatæ prin deschiderea succesiunii la conducere, în urma
decesului lui Boles‡aw Bierut. Se va vedea cu acel prilej cæ URSS înflelegea sæ aplice principiile
proclamate în Declaraflia Hruøciov°Tito doar în raporturile cu Iugoslavia, dar nu øi în cele cu
statele din propriul bloc. Astfel, Hruøciov se auto°invita la plenara comitetului central al
partidului polonez, intervenind direct în alegerea succesorului lui Bierut; era un comportament
grosolan, care nu va face decât sæ exacerbeze starea de spirit antisovieticæ. În pofida intervenfliei
Moscovei, noua conducere de la Varøovia, avându°l ca prim secretar de partid pe Edward Ochab,
va întæri curentul reformist. La 6 aprilie era eliberat din închisoare W‡adys‡aw Gomu‡ka, arestat
în 1950 pentru simpatii pentru regimul iugoslav, care se bucura de o mare popularitate printre
polonezi. Zeci de mii de deflinufli, mulfli intre ei închiøi pentru delicte politice, îøi redobândeu
libertatea. Înalte oficialitæfli vinovate pentru represiuni erau schimbate din funcflii.
Muncitorii intrau în scenæ în felul lor: la 28 iunie 1956, 15 000 de angajafli ai uzinelor de
vagoane din Poznan încetau lucrul. Revendicærile inifliale erau de naturæ economicæ, dar starea
de spirit a greviøtilor se radicaliza rapid. În rândul manifestanflilor apæreau lozinci anticomu-
niste øi se cerea plecarea trupelor ruseøti. De la o demonstraflie în fafla sediului partidului comunist
se ajungea la eliberarea cu forfla a deflinuflilor din închisoarea localæ øi la atacarea cu arme de
foc a polifliei. Ordinea va fi restabilitæ de cætre armatæ, ciocnirile soldându°se cu 53 de morfli
øi peste 300 de rænifli. Conservatorii vor pune revolta muncitorilor pe seama unor provocatori
øi a intervenfliei occidentale; liberalii, dimpotrivæ, vor vedea în aceeaøi revoltæ un avertisment
øi un îndemn pentru reforme. Poziflia curentului liberal era întæritæ de unele evenimente externe:
în iunie 1956, cu prilejul unei vizite a lui Tito la Moscova, fusese reluatæ øi întæritæ ideea dreptului
fiecærei flæri de a°øi alege propria cale de dezvoltare socialistæ; la 17 aprilie era desfiinflat
Cominformul; în Ungaria, era nevoit sæ pæræseascæ conducerea partidului comunist Mátyás
Rákosi, emulul nedesminflit al lui Stalin. În aceste condiflii, deznodæmântul crizei se precipita.
O reuniune a conducerii partidului polonez, convocatæ la 18 iulie 1956, examina problema
alegerii în funcflia cea mai înaltæ a ierarhiei de partid a lui W. Gomu‡ka; acesta condifliona
acceptarea alegerii sale de înnoirea eøaloanelor superioare ale partidului prin îndepærtarea unora
dintre consrvatori øi intrarea în respectivele eøaloane a unui numær de cadre reformatoare. Øtirile
venite de la Varøovia îngrijorau Moscova. Începeau deplasæri de trupe sovietice, aflate pe
teritoriul polonez, care puteau prefigura o lovituræ de forflæ. Pe 19 iulie, Hruøciov, însoflit de
Molotov, Mikoian øi Kaganovici, precum øi de mai mulfli generali, ateriza, din proprie inifliativæ,
la Varøovia. El va declara, îndatæ dupæ coborârea din avion, în fafla întregii conduceri poloneze,
venite sæ°l întâmpine:
„«Ne°am værsat sângele pentru aceastæ flaræ øi ei vor s°o vândæ acum americanilor». O voce îi
va ræspunde: «Noi am værsat mai mult sânge decât voi øi nu vom vinde absolut nimic». «Cine°i
acela?» îl va întreba Nikita Sergeevici pe Ochab. Cel vizat va ræspunde el însuøi: «Sunt fostul
secretar general al partidului pe care Stalin øi dumneavoastræ înøivæ l°afli aruncat în închisoare.
Mæ numesc Gomu‡ka». «Ce cautæ aici?» îl va întreba Hruøciov pe Ochab. Acesta reacflionæ brusc:
386 CONSTANTIN VLAD
«Se aflæ aici pentru cæ noi am hotærât sæ°l alegem secretar general al partidului». «Trædare!»
va striga Hruøciov“ (69, 1993, p. 292).
Discuflii aprinse între cele douæ pærfli vor continua întreaga zi. Hruøciov se va calma doar
dupæ ce Gomu‡ka l-a ameninflat cæ, dacæ îøi va continua acuzafliile pe acelaøi ton, el va explica
compatrioflilor sæi, pe calea radioului, cum se concep la Moscova prietenia între popoare øi
relafliile polono°ruse (ibidem). Liderii sovietici vor fi nevoifli sæ pæræseascæ Varøovia færæ sæ
poatæ împiedica venirea lui Gomu‡ka în fruntea partidului polonez; orice posibilæ intervenflie
militaræ devenea færæ obiect. Ales a doua zi cu o majoritate zdrobitoare în funcflia de prim°secretar
al partidului, Gomu‡ka va face o declaraflie pe care Allen Dulles, øeful CIA, o va caracteriza
drept
„unul dintre cele mai dramatice lucruri dupæ speech°ul lui Hruøciov. Gomu‡ka a vorbit despre
relele trecutului øi a descris Poznanul ca «ræspuns al muncitorilor la distorsiunile principiilor
fundamentale ale socialismului». În aceastæ luminæ, el a afirmat cæ «încercarea de a prezenta
tragedia de la Poznan ca un rezultat al acfliunii agenflilor imperialiøti øi provocatorilor era foarte
naivæ din punct de vedere politic»… Cauzele ridicærii øi insatisfacfliei clasei muncitoare «trebuie
cæutate în noi înøine, în conducerea partidului, în guvern». În baza celui de al XX°lea congres
sovietic, «conducerea polonezæ n°a spus întregul adevær»… Cultul personalitæflii a afectat nu
numai URSS, ci øi Polonia. Noi punem capæt la aceste lucruri imediat øi pentru totdeauna. Partidul
trebuie sæ spunæ întregul adevær øi sæ fie curat“ (73, 1990, p. 258).
Cu o trimitere înainte de toate cætre Kremlin, Gomu‡ka preciza:
„ceea ce este de neschimbat în socialism se reduce la desfiinflarea exploatærii omului de cætre
om. Modelul de socialism poate diferi. Poate fi de genul celui creat în URSS, poate fi construit
în felul în care îl vedem în Iugoslavia; poate fi altfel“ (69, 1993, p. 293).
Astfel, lucrurile la Varøovia se limpezeau, iar exemplul Poloniei devenea øi el un punct
de reper: Moscova putea fi forflatæ sæ accepte noi principii în raporturile sale cu cei cærora,
pânæ atunci, le ceruse o supunere oarbæ. Era o lecflie pe care Budapesta o însuøea imediat.
Dupæ raportul secret al lui Hruøciov, nevoia destalinizærii în Ungaria va fi resimflitæ cu un
dramatism crescând. Într°o analizæ din martie 1955 a serviciilor de informaflii americane asupra
situafliei din aceastæ flaræ se aratæ:
„Dintre tofli sateliflii europeni, ungurii au arætat în anii recenfli cele mai consistente simptome
de nemulflumiri pe plan politic, dislocæri economice øi neliniøti populare. Aceste simptome…
au fost suficiente pentru a ridica, din timp în timp, îndoieli privind abilitatea comuniøtilor de
a se menfline la putere“… „Ungaria va continua, probabil, sæ creeze cele mai multe probleme
dintre sateliflii est°europeni. O bunæ parte dintre disensiunile de masæ provin din ostilitatea generalæ
a ungurilor faflæ de comunism øi de slavii care li l°au impus. Totuøi, forflele de securitate de care
dispune guvernul, plus prezenfla trupelor sovietice sunt suficiente pentru a face faflæ oricærei
rezistenfle active. În orice caz, noi credem cæ Kremlinul va lua toate mæsurile necesare spre a
fline Ungaria în bloc“ (73, 1990, pp. 16°17).
Situaflia economicæ grea a flærii stimula criticile împotriva reformelor insuficiente, reforme
legate de la început de numele lui Imre Nagy. Acesta, un vechi comunist, fusese înlæturat în
1949, pentru opoziflia faflæ de colectivizarea forflatæ øi pentru interesul arætat Iugoslaviei. Era
repus în drepturi în iunie 1953 de cætre noua echipæ de la Kremlin, preocupatæ de tentativa
lui Rákosi øi anturajului acestuia de a continua practicile staliniste. Devenit prim°ministru,
Nagy anunfla un program îndræznefl de reforme, care avea sæ fie numit „noul curs“. Disputele
cu grupul Rákosi nu permiteau însæ decât realizarea parflialæ øi tardivæ a acestui program. Aceste
dispute depæøeau domeniul economic. Observaflii pertinente fæcute la vremea respectivæ
evidenfliau confruntarea, în cadrul conducerii ungare, a douæ viziuni opuse cu privire la poziflia
øi rolul partidului comunist în societate. Devenea evident
„un conflict în interiorul Partidului Muncitoresc Ungar între forflele conduse de Nagy, care
considerau cæ partidul ar trebui sæ dea guvernului doar directive politice generale, læsând guvernul
sæ elaboreze detaliile, øi grupul lui Rákosi, care susflinea cæ partidului ar trebui sæ i se permitæ
sæ direcflioneze administrarea flærii în orice domeniu, de la nivel ministerial pânæ la organizarea
producfliei în fabrici“ (69, 1990, p. 281).
În ianuarie 1955, conducætorii unguri erau convocafli la Moscova în faflæ prezidiului partidului
sovietic. Vor asculta un rechizitoriu despre apropiatul faliment al flærii, rechizitoriu îndreptat
în primul rând împotriva lui Nagy, cæruia i se fæceau totodatæ reproøuri pentru cæ ar fi calomniat
partidul øi ar fi avut „manifestæri de øovinism øi demagogie mic°burghezæ“. Lui Nagy nici
mæcar nu i se va da cuvântul. În martie 1956, Rákosi va abfline condamnarea lui pentru
„deviaflionism de dreapta“, ceea ce atrægea dupæ sine scoaterea sa din funcflia de prim°ministru
øi excluderea din partid.
Menflinerea grupului Rákosi la putere adâncea însæ nemulflumirea crescândæ din flaræ øi
radicaliza pozifliile unor structuri ale societæflii civile, între care se remarca Cercul Petöfi, creat
în 1954 de un grup de tineri intelectuali. La începutul lunii iulie, Mikoian øi M. A. Suslov
aduceau la Budapesta hotærârea Kremlinului privind schimbarea lui Rákosi din conducerea
partidului; acesta demisiona, era înlocuit cu Ernö Gerö, un apropiat al sæu, øi pleca în URSS.
Adjunct al lui Gerö devenea János Kádár, fost ministru de Interne, eliberat chiar atunci dupæ
5 ani de detenflie pentru „titoism“.
Noua conducere fæcea paøi timizi în direcflia unor reforme, dar nu putea stæpâni situaflia
în flaræ. Organizarea de funeralii naflionale pentru Rajk, la 6 octombrie, scotea în stradæ sute
de mii de oameni. În sæptæmânile ce urmau, în jurnalele de actualitæfli rula un scurt metraj în
care mulflimi dezlænfluite scandau: „Stalin!“, „Stalin!“, apoi „Rákosi!“, Rákosi!“, dupæ care se
prezentau imagini de la funeraliile lui Rajk; era o formæ de mare ecou de demascare a ræspunderii
liderilor sovietici, dar øi maghiari pentru urmærile nefaste ale cultului personalitæflii. Îngrijoratæ,
conducerea de la Kremlin îl trimitea la Budapesta pe Mikoian spre a°i cere lui Nagy sæ colaboreze
cu echipa lui Gerö; readucerea lui Nagy la conducere era cerutæ øi de Cercul Petöfi. O vizitæ
a lui Gerö la Belgrad, mijlocitæ de Moscova, încuraja cercurile favorabile liberalizærii; totodatæ,
388 CONSTANTIN VLAD
în manifestæri publice, intelectuali maghiari de frunte cereau plecarea trupelor sovietice (73,
1990, p. 260).
Victoria lui Gomu‡ka era salutatæ cu entuziasm la Budapesta. În 23 octombrie, studenflii
budapestani organizau o manifestare de solidaritate cu polonezii. De la câteva sute de persoane,
numærul manifestanflilor ajungea repede la peste 50 de mii. Mulflimea se va îndrepta spre
Parlament pentru a cere revenirea lui Nagy la conducerea guvernului. Se vor purta drapele
ungare cu o gauræ în mijloc: de pe ele fusese smulsæ stema comunistæ. Adus la Parlament de
un grup de manifestanfli, Nagy va îndemna la prudenflæ. În schimb, Gerö va vorbi în termeni
laudativi despre URSS øi sprijinul acordat de aceasta Ungariei. Pentru demonstranfli, cuvântarea
lui Gerö suna ca o provocare. Ei se vor îndrepta spre radiodifuziune, spre a°øi face cunoscute
opiniile pe calea undelor. Vor fi împiedicafli sæ intre. În jurul orei 21,00, în fafla sediului
radiodifuziunii vor fi trase primele focuri de armæ; era începutul insurecfliei.
Întrunit de urgenflæ, comitetul central al partidului îl desemna, în zorii zilei de 24 octombrie,
ca prim°ministru pe Imre Nagy. Instanflele supreme de la Budapesta, precum øi Kádár øi Nagy
calificau miøcarea insurecflionalæ drept contrarevoluflie. În aceeaøi zi, un comunicat semnat de
noul premier anunfla adoptarea unei proceduri de urgenflæ pentru a pedepsi cu moartea actele
urmærind ræsturnarea republicii populare. Un alt comunicat, nesemnat, fæcea cunoscut cæ
guvernul a apelat la trupele sovietice staflionate în Ungaria pentru restabilirea ordinii. În flaræ,
se declanøa greva generalæ. Statuia lui Stalin era doborâtæ, spre entuziasmul general al celor
ce deveniseræ stæpâni pe stardæ. Militarii unguri, øi chiar poliflia vor adopta o atitudine pasivæ
faflæ de insurgenfli, iar uneori aveau sæ pactizeze cu aceøtia. Într°o situaflie confuzæ, între trupe
sovietice øi insurgenfli aveau loc ciocniri. La amiaza zilei de 24 octombrie, Mikoian øi Suslov
soseau la Budapesta cu hotærârea privind înlocuirea lui Gerö cu Kádár la conducerea partidului.
25 octombrie marca øi începutul unor intense acfliuni diplomatice internaflionale determi-
nate de evenimentele din Ungaria, altele decât contactele dintre Moscova øi Budapesta.
Preøedintele american, D. Eisenhower, declara cæ este din toatæ inima alæturi de poporul ungar.
Departamentul de Stat adresa mai multor state co°semnatare ale Tratatului de pace cu Ungaria
mesaje prin care dorea sæ cunoascæ dacæ unele dintre ele ar fi dispuse sæ întreprindæ o acfliune
la ONU referitor la situaflia din Ungaria (73, 1990, p. 297). Contacte diplomatice intense cu
Londra øi Parisul duceau la o inifliativæ anglo°britanicæ în acest sens la Consiliul de Securitate.
Tito, Gomu‡ka øi Mao salutau revoluflia ungaræ øi condamnau, mai mult sau mai puflin deschis,
intervenflia sovieticæ (66, 1993, p. 324). Pe de altæ parte, Tito øi Gomu‡ka îi transmiteau lui
Nagy sfatul de a fline desfæøurarea evenimenteleor sub control. La 27 octombrie, secretarul
de stat Dulles, vorbind în fafla Consiliului pentru probleme internaflionale din Dallas, declara:
„fiin sæ mæ exprim clar, dincolo de orice îndoialæ…Dorinfla noastræ nealteratæ este ca aceste
popoare [din statele blocului sovietic — C.V.] sæ redobândeascæ suveranitatea lor øi guverne
rezultate din propria alegere. Nu privim la aceste nafliuni ca aliafli militari potenfliali. Îi vedem
ca pe prieteni øi ca pærfli ale unei noi Europe, mai puflin divizate. Suntem încrezætori cæ
independenfla lor, dacæ este acordatæ prompt, va contribui imens la stabilizarea pæcii în întreaga
Europæ, la Vest øi la Est“ (73, 1990, p. 318).
La 29 octombrie, Charles Bohlen, ambasadorul american, era însærcinat sæ prezinte de

urgenflæ guvernului sovietic un mesaj în sensul celor exprimate de Dulles la Dallas cæ „Statele
Unite nu vedeau Ungaria sau oricare alfli satelifli sovietici ca potenfliali aliafli militari“ (17, 1973,
p. 413), ceea ce diplomatul american realiza færæ întârziere.
Sub presiunea evenimentelor, Kádár øi Nagy fæceau noi declaraflii. Kádár vorbea despre
necesitatea respingerii prin toate mijloacele a agresiunii împotriva puterii populare, precizând
totodatæ cæ se vor purta negocieri cu Uninea Sovieticæ în baza unei depline egalitæfli între pærfli.
La rândul sæu, Nagy insista asupra planurilor de înfæptuire a unor reforme radicale øi se angaja
sæ iniflieze negocieri cu URSS pe problemele urgente, înainte de toate în legæturæ cu retragerea
trupelor sovietice din Ungaria. O remaniere a executivului, întreprinsæ la 27 octombrie, readucea
în componenfla guvernului partidul agrarienilor øi cel al micilor proprietari, care fuseseræ
dizolvate sub Rákosi.
Dar valul revoluflionar nu putea fi stævilit. Greva generalæ paraliza întreaga flaræ. Provincia
se afla în mâinile insurgenflilor, la 28 octombrie aceøtia pregætindu°se sæ ia cu asalt capitala,
în care luptate continuau. Erau condifliile în care Nagy da ordin forflelor guvernamentale sæ
înceteze operafliunile militare øi anunfla realizarea unui acord cu autoritæflile moscovite asupra
retragerii trupelor sovietice din Budapesta. El va înceta sæ califice insurecflia drept contra-
revoluflie, numind°o o uriaøæ miøcare popularæ, care cuprindea întreaga nafliune øi urmærea sæ
garanteze independenfla øi democratizarea flærii.
În aceeaøi zi, 28 octombrie, la solicitarea Marii Britanii øi Franflei, se întrunea Consiliul
de Securitate al ONU spre a lua în discuflie situaflia creatæ în Ungaria prin intervenflia forflelor
sovietice. Înaintea începerii dezbaterilor, statele membre ale Consiliului primeau o declaraflie
a guvernului de la Budapesta în care se contesta competenfla acestui forum de a examina situaflia
din Ungaria, socotitæ o problemæ internæ a acestei flæri. Discufliile în Consiliu vor fi îngreunate
de obstrucfliile Uniunii Sovietice, pe de o parte, dar øi de acfliunea anglo°francezæ în Egipt, pe
de altæ parte. Situaflia din Consiliul de Securitate determina statele occidentale sæ transfere
problema ungaræ Adunærii Generale a ONU.
La 29 octombrie, trupele sovietice se retrægeau din Budapesta, ræmânând însæ în Ungaria,
în apropierea capitalei. A doua zi, guvernul sovietic adopta o declaraflie privind relafliile dintre
URSS øi flærile aliate Moscovei. Declaraflia recunoøtea cæ s°au fæcut greøeli, care au dus la
încælcarea principiului egalitæflii în drepturi cu aceste state, øi preciza cæ guvernul sovietic era
gata sæ angajeze negocieri cu guvernul de la Budapesta øi cu guvernele altor state participante
la Pactul de la Varøovia în legæturæ cu prezenfla trupelor sovietice în Ungaria.
Declaraflia guvernului sovietic nu avea însæ efectul scontat. În condifliile unei anumite relaxæri
a situafliei în Budapesta, în urma plecærii trupelor ruseøti, la 30 octombrie
„dis°de°dimineaflæ, insurgenflii au luat cu asalt, dupæ un asediu de trei ore, sediul comitetului de
partid al Marii Budapeste øi i°au masacrat pe cei ce se aflau acolo, printre care øi pe secretarul
comitetului, Imre Mezö, unul dintre cei mai credincioøi susflinætori ai noului preøedinte al
Consiliului de Miniøtri, doi colonei venifli sæ discute cu acesta organizarea unor miliflii
muncitoreøti, precum øi 45 de tineri încorporafli, færæ sæ li se cearæ pærerea, în trupele de securitate.
390 CONSTANTIN VLAD
Unii au fost arøi de vii. Sælbæticia acestei scene, precum øi moartea lui Imre Mezö, l°au impresionat
în mod deosebit pe Nagy, fæcându°l sæ înfleleagæ la ce excese risca sæ conducæ furia popularæ,
dacæ nu era rapid potolitæ prin concesii convingætoare“ (66, 1993, p. 317).
Miøcæri de trupe sovietice în teritoriu, întærirea acestora, inclusiv prin militari øi tehnicæ
de luptæ adusæ din România, îl determinau pe Nagy sæ cearæ øi sæ obflinæ, la 1 noiembrie, din
partea conducerii partidului øi a guvernului, denunflarea de cætre Ungaria a Pactului de la
Varøovia øi declararea neutralitæflii. El va anunfla aceste mæsuri la Nafliunile Unite, cerând sprijinul
secretarului general, Dag Hammarskjöld, spre a obfline recunoaøterea de cætre marile puteri a
neutralitæflii Ungariei øi începerea de negocieri în Polonia pentru retragerea forflelor sovietice.
Nagy fæcea astfel o încercare disperatæ de a forfla destinele Ungariei.
„Era o aventuræ, care constituia pentru URSS o adeværatæ provocare. Nagy însæ n°a fæcut°o în
mod deliberat, ci pentru cæ n°a putut rezista curentului popular care, spre deosebire de ceea ce
s°a întâmplat în Polonia, pretindea nu numai «liberalizarea» regimului, ci øi distrugerea sa pur
øi simplu øi ruptura cu URSS. El a supraestimat, neîndoielnic, sprijinul pe care era îndreptæflit
sæ spere cæ°l va primi de la cei care, în exterior, îi încurajau pe unguri, în toate felurile, sæ fie
intransingenfli“ (69, 1993, p. 318).
A doua zi, János Kádár anunfla dizolvarea Partidului celor ce muncesc, care încetase, în
fapt, sæ existe, øi crearea unui nou partid — Partidul Socialist Muncitoresc Ungar. La 3 noiem-
brie, Nagy proceda la o nouæ remaniere guvernamentalæ, în urma cæreia opt din cele zece posturi
ministeriale reveneau unor necomuniøti.
Tot la 3 noiembrie, din inifliativa Moscovei, începeau convorbiri între douæ delegaflii militare,
ungaræ øi sovieticæ, privind retragerea trupelor ruseøti din Ungaria. Delegaflia maghiaræ era
condusæ de colonelul Pal Maleter, proaspæt numit ministru al Apærærii Naflionale în guvernul
Nagy, remaniat. Era, cum aveau sæ demonstreze evenimentele, doar o mæsuræ din planul de
reprimare a insurecfliei: în noaptea de 3°4 noiembrie, reprezentanflii maghiari la convorbiri au
fost arestafli de securitatea sovieticæ. În aceeaøi noapte, Kádár, care de douæ zile se retræsese
la Ujgorod, pe teritoriul URSS, anunfla formarea guvernului ungar muncitoresc°flærænesc, el
însuøi devenind prim°ministru al acestuia. Guvernul astfel constituit, fæcea cunoscut cæ a cerut
comandamentului armatei sovietice sæ ajute nafliunea ungaræ sæ înfrângæ „forflele reacfliunii“
øi sæ restabileascæ ordinea în flaræ; urma ca, ulterior, sæ se înceapæ negocieri cu Uniunea Sovieticæ
øi celelalte flæri participante la Pactul de la Varøovia în problema retragerii trupelor sovietice
din Ungaria. În zorii zilei de 4 noiembrie, sute de tancuri øi importante efective terestre ruseøti,
sprijinite de aviaflie, pætrundeau în Budapesta, prin diferite puncte. În câteva zile, rezistenfla
eroicæ a insurgenflilor era înfrântæ. Beijingul, dar øi Belgradul øi Varøovia, alertate de cursul
evenimentelor din Ungaria, aprobau intervenflia forflelor sovietice. Întrunit de urgenflæ chiar
pe 4 noiembrie, Consiliul de Securitate al ONU va cere URSS sæ°øi retragæ imediat trupele
din Budapesta; dat fiind veto°ul Moscovei, pentru a doua zi era convocatæ Adunarea Generalæ
a ONU. Astfel, la 5 noiembrie, Adunarea Generalæ lua, pe rând, în dezbatere atât situaflia din
Egipt, cât øi cea din Ungaria. Adunarea Generalæ a Nafliunilor Unite adopta o rezoluflie propusæ
de Statele Unite prin care se cerea URSS sæ°øi retragæ trupele din Ungaria, era afirmat dreptul
poporului ungar la independenflæ øi se solicita guvernului sovietic øi celui ungar sæ permitæ
trimiterea de observatori ONU în Ungaria. Desigur, nici Moscova, nici guvernul Kádár nu
luau în seamæ poziflia Nafliunilor Unite. Aceeaøi soartæ o aveau alte câteva rezoluflii ale forumului
mondial, adoptate în zilele urmætoare. Putea face mai mult comunitatea internaflionalæ, mai
ales statele democratice, pentru revoluflia ungaræ? Documente ale vremii, devenite publice,
ræspund negativ. Tot negativ ræspunde øi Kissinger, alæturi de alflii, într°o privire retrospectivæ.
Astfel, dupæ ce face o paralelæ între criza Suezului øi cea ungaræ, el afirmæ:
„Ungaria a fost un caz mai complicat, deoarece ar fi fæcut necesaræ folosirea puterii într°o formæ
sau alta. Însæ conducætorii Americii nu doreau sæ punæ în pericol viefli americane pentru o cauzæ
care, oricât le°ar fi fræmântat conøtiinfla, nu privea în mod direct interesele securitæflii americane.
Principiul nu permite nici o ambiguitate sau nuanflæ. În Suez, America a putut insista pe aplicarea
întocmai a preceptelor sale, deoarece consecinflele nu implicau nici un risc imediat. În Ungaria
însæ, ea a consimflit tacit la Realpolitik, ca øi celelate nafliuni, deoarece insistenfla asupra principiilor
ar fi atras riscul inevitabil al unui ræzboi, poate chiar al unui ræzboi nuclear. Øi atunci când se
aflæ în joc viefli omeneøti, omul de stat are datoria, atât faflæ de propriul popor cât øi faflæ de sine
însuøi, de a explica relaflia dintre riscuri øi interese… Uniunea Sovieticæ era clar pregætitæ sæ°øi
asume riscuri mai mari pentru a°øi menfline poziflia în Europa de Est decât ar fi fost dispuse sæ
înfrunte Statele Unite pentru a elibera Ungaria“ (109, 1998, p. 512).
Rezoluflia adoptatæ de Adunarea Generalæ a ONU la 5 noiembrie întrunea 50 de voturi pentru,
contra 8 exprimate de statele din blocul sovietic, în timp ce 15 state se abflineau; semnificativ,
între aceste 15 se aflau India, Iugoslavia, dar øi flærile arabe, deøi votul avea loc chiar în plinæ
crizæ a Suezului. De altfel, la 15 noiembrie, India, Indonezia, Birmania øi Caylonul publicau
o declaraflie care cerea ca forflele sovietice sæ fie retrase din Ungaria øi ca poporul maghiar sæ
fie læsat sæ decidæ liber asupra soartei sale øi sæ formeze guvernul pe care°l doreøte.
Era doar una din expresiile izolærii internaflionale a URSS în urma intervenfliei în Ungaria,
intervenflie care reprezenta o lovituræ serioasæ datæ prestigiului sæu. Mulfli intelectuali de vazæ,
(de exemplu, Sartre în Franfla) vor înceta sæ fie sprijinitori ai Uniunii Sovietice, în partidele
comuniste øi alte organizaflii de stânga vor fi numeroase manifestæri de dezaprobare øi
condamnare a înæbuøirii cu forfla de cætre Moscova a revolufliei ungare. „Pe plan diplomatic,
intervenflia era un adeværat faliment, reducând la zero reuøita atâtor demersuri ræbdætoare øi
a numeroase concesii care au urmat morflii lui Stalin“ (69, 1993, p. 372).
Dupæ ce fæcea un ultim apel de sprijin occidental pentru insurgenfli, la 4 noiembrie Imre
Nagy øi unii apropiafli ai sæi se refugiau la ambasada iugoslavæ din Budapesta. Noua putere,
personal Kádár, le garanta întoarcerea siguræ la domiciliile lor, dar odatæ ce Nagy øi alfli lideri
maghiari pæræseau reprezentanfla iugoslavæ, erau reflinufli øi expediafli în România. Vor fi readuøi
în Ungaria în 1958, judecafli în secret øi condamnafli la moarte, cazul lor fiind fæcut public
doar dupæ ce sentinflele fuseseræ executate.
392 CONSTANTIN VLAD
Moscova øi statele din propriul bloc aveau sæ facæ eforturi deosebite spre a întæri pozifliile
guvernului Kádár. În 22 noiembrie, la Budapesta, aveau loc convorbiri la nivel înalt româno°ma-
ghiare; între 1°4 ianuarie 1957 tot la Budapesta se desfæøura o consfætuire a reprezentaflilor
partidelor øi guvernelor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria øi URSS, iar la 10 ale
aceleiaøi luni se întâlneau la Moscova reprezentanflii R.P. Chineze, Ungariei øi URSS. Totodatæ,
Kremlinul îøi va întæri controlul asupra statelor din propriul bloc, odatæ cu unele mæsuri care
puteau anunfla anumite schimbæri în raporturile URSS cu aceste state. Astfel, se încheiau acorduri
privind statutul forflelor armate sovietice pe teritoriul lor cu Polonia (17 decembrie 1956), cu
R.D. Germanæ (12 martie 1957), cu Ungaria (28 martie 1957), cu România (15 aprilie 1957).
Asemenea acorduri prevedeau cæ trupele sovietice nu se amestecau în treburile interne ale statelor
respective, cæ miøcærile acestor trupe, precum øi aplicafliile øi manevrele lor urmau sæ aibæ loc
numai cu consinflæmântul guvernelor statelor în cauzæ.
De asemenea, Moscova avea sæ acflioneze energic pentru strâgerea rândurilor partidelor
comuniste øi întærirea rolului partidului sovietic în raport cu celelalte partide comuniste, acfliuni
în care Kremlinul se bucura de un sprijin deosebit din partea comuniøtilor chinezi. În noiembrie
1957 avea loc la Moscova o consfætuire a partidelor comuniste din flærile blocului sovietic,
urmatæ de o alta la care participau øi partidele comuniste din flæri occidentale øi din flæri în curs
de dezvoltare.
Aceste consfætuiri se desfæøurau dupæ ce, în iunie acelaøi an, Hruøciov supraviefluia unei
încercæri de schimbare a sa din funcflia de lider al partidului sovietic. Împotriva lui se coalizau
Malenkov, Kaganovici, Molotov, Øepilov, care determinau prezidiumul partidului sæ
hotærascæ schimbarea lui Hruøciov din funcflia supremæ în partid. Acesta a reuøit însæ sæ convoace
comitetul central, un for mai larg decât prezidiul, în care predominau cadre tinere, numite dupæ
congresul al XX°lea. Plenara comitetului central îl reconfirma pe Hruøcoiv în funcflia de
prim-secretar øi condamna „grupul antipartinic“ format din Malenkov, Kaganovici, Molotov
øi Øepilov, pe care°i excludea din pozifliile de conducere în partid. Ulterior, au fost scoøi din
forurile superioare Bulganin care, într°o primæ fazæ, se situase de partea complotiøtilor, precum
øi mareøalul K. Voroøilov. Astfel, criza ungaræ ducea pânæ la capæt lupta pentru putere la
Kremlin, dupæ dispariflia lui Stalin: Hruøciov dobândea controlul nedisputat în partid — doar
el øi Mikoian din „vecha gardæ“ continuau sæ se afle în eøalonul superior al aceastuia — devenind
totodatæ øi prim°ministru. Avea sæ fie el însuøi înlæturat în 1964 din toate funcfliile de partid
øi de stat, Europa øi lumea întreagæ træind sub el alte douæ crize majore: Berlinul øi Cuba.
La câteva zile dupæ încetarea focului în Egipt, ultimele focare de rezistenflæ în Budapesta
erau lichidate.
„Astfel se va încheia, spre uøurarea unora øi amæræciunea altora, o sæptæmânæ de spaimæ, care,
cu reculul ei, va apærea drept prima sæptæmânæ de adevær a Ræzboiului Rece. Ea a dat un dublu
advertisment. Populafliilor din Europa ræsæriteanæ, tentate sæ se revolte împotriva Uniunii Sovietice,
ea le°a arætat cæ Occidentul nu poate face nimic pentru ele. Franflei øi Marii Britanii, cæ le este
interzis sæ acflioneze færæ a primi cale liberæ din partea Statelor Unite. Va trebui sæ se mai aøtepte
ani întregi øi o altæ sæptæmânæ de adevær pentru ca, de fiecare parte a cortinei de fier, un stat
nemulflumit sæ creadæ posibil sæ înfrunte, în mod serios, ceea ce de Gaulle va numi «dubla
hegemonie» sovieticæ øi americanæ“ (69, 1993, p. 354).
3) Diplomaflie øi înarmæri
Perioada „Diplomafliei pe marginea præpastiei“ era martora unei acceleræri færæ precedent
a înarmærilor, cele douæ blocuri, în primul rând supraputerile, angajându°se într°o adeværatæ
cursæ contra cronometru în dezvoltarea tuturor categoriilor de armamente, cu un accent major
pus pe cea a armelor nucleare øi a mijloacelor de transport a acestora la flintæ.
Ca stare de fapt, arsenalele nucleare american øi sovietic sporeau rapid, ca numær de focoase
øi capacitate de distrugere. În aceeaøi cursæ intrau, pe rând, Marea Britanie øi Franfla. Crearea
de noi arme nucleare, adaptarea lor pentru diverse modalitæfli de folosire determinau un ritm
febril de testæri ale acestor arme în diferite medii, ceea ce provoca infestæri radioactive cu
consecince grave pentru locuitorii planetei; de exemplu, URSS experimenta o bombæ cu
hidrogen având o putere de 50 megatone, în ciuda protestelor internaflionale, inclusiv al unui
apel solemn fæcut de Adunarea Generalæ a ONU. Statele Unite øi URSS îøi creau flote de
bombardire startegice, transcontinentale. Tot ele construiau primele rachete balistice
intercontinentale: ICBM (URSS în 1957, iar SUA în 1958), produceau cele dintâi submarine
atomice, Statele Unite instalând pe acestea lansatoare de rachete balistice: SLBM, în 1960.
Se desfæøurau intens producflia de rachete cu razæ micæ øi medie de acfliune øi instalarea lor
pe teatrele potenfliale de luptæ, mai ales din Europa. Ca efect al revolufliei în øtiinflæ øi tehnicæ,
toate categoriile de arme convenflionale dobândeau caracteristici calitative noi, superioare ca
performanflæ [citeøte: ca forflæ de distrugere]. Date fiind asemenea schimbæri calitative în starea
armamentelor, reducerile operate, de o parte øi de alta, în ceea ce priveøte numærul de militari
aflafli sub arme, deøi importante în sine, nu aveau o semnificaflie majoræ ca mæsuri de dezarmare.
Bugetele militare înghifleau sume enorme, sustrægând astfel mijloace preflioase de la acoperirea
nevoilor civile. Deosebit de negativæ era împrejurarea cæ în cursa înarmærilor intra øi un numær
crescând de state recent eliberate, ca regulæ, slab dezvoltate.
Cursa înarmærilor era un efect al confruntærii Est°Vest, devenind, la rândul ei, un factor
major în creøterea încordærii situafliei internaflionale. Ea stimula apelul la forflæ în forma
ræzboaielor locale øi, totodatæ, agrava pericolul unei conflagraflii mondiale, care ar fi devenit
inevitabil un cataclism nuclear, de naturæ sæ punæ sub semnul întrebærii civilizaflia umanæ în
ansamblu.
Diplomaflia nu va sta deoparte de aceste evoluflii. Dimpotrivæ, ca instrument al politicii
statelor øi grupærilor de state, ea se va implica direct øi masiv în tot ceea ce privea fenomenul
militar. Ponderea principalæ a acfliunilor diplomatice va fi în domeniile controlului armamentelor
øi dezarmærii. Aceasta reflecta necesitæflile de securitate øi de apærare ale statelor, dar øi, într°o
mæsuræ considerabilæ, preocupærile lor pentru propria imagine în fafla opiniei publice. În
394 CONSTANTIN VLAD
ansamblul ei, diplomaflia vremii contribuia nemijlocit øi substanflial la desfæøurarea cursei

înarmærilor.
Acfliunile diplomatice în acest domeniu se desfæøurau în relafliile dintre state, în cele dintre
blocuri militare øi la Nafliunile Unite. În fapt, cele mai numeroase se concentrau tocmai la ONU:
planuri de dezarmare, proiecte urmærind oprirea experinflelor cu armele nucleare, diseminarea
acestor arme, îngheflarea øi reducerea bugetelor militare, transferarea unora dintre fondurile
rezultate din dezarmare în beneficiul statelor slab dezvoltate etc. Desigur, principalele hotærâri
privind înarmærile, controlul acestora øi eventualele mæsuri de dezarmare erau luate la
Washington øi la Moscova, respectiv în cele douæ alianfle politico°militare: NATO øi Organizaflia
Tratatului de la Varøovia; aceasta, cu menfliunea cæ, în cazul Alianflei Nord°Atlantice, ele erau
precedate de ample consultæri, mai ales americano°anglo°franceze, în timp ce în blocul estic
reuniunile statelor participante aveau mai ales menirea sæ aprobe inifliativele URSS. Dar aceastæ
împrejurare nu diminua atenflia acordatæ Nafliunilor Unite de cætre cele douæ pærfli, aflate în
competiflie. Interesul arætat ONU era determinat de faptul cæ forumul mondial dezbætea probleme
fundamentale privind securitatea øi pacea internaflionalæ. Pe de altæ parte, acelaøi forum oferea
o tribunæ de mare audienflæ, exercifliile diplomatice din cadrul sæu reprezentând oportunitæfli
deosebite pentru promovarea în fafla opiniei publice internaflionale, adânc îngrijorate de pericolele
grave inerente cursei înarmærilor, a unei imagini favorabile despre politica statelor — mai ales
a celor mari — øi a grupærilor de state în problemele dezarmærii. Mai mult decât atât, marile
puteri vor încerca øi vor reuøi sæ aducæ în cadrul sau mæcar sub egida Nafliunilor Unite politica
blocurilor cærora le aparflineau, precum øi confruntarea acestora referitoare la problema
dezarmærii. Aceste lucruri vor fi reliefate cu pregnanflæ, între altele, de instituirea structurilor
de negociere în domeniu. Astfel, Comisia de Dezarmare (1952°1957) era formatæ din membrii
Consiliului de Securitate øi Canada; în Subcomitetul acesteia intrau doar SUA, URSS, Marea
Britanie, Franfla øi Canada. Comitetul celor 10 state pentru dezarmare, a cærui constituire se
decidea la Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri (Geneva, 1959), era format
pe bazæ paritaræ din state membre ale celor douæ blocuri militare: Canada, Franfla, Italia, Marea
Britanie, SUA, pe de o parte, øi Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, URSS, pe de altæ
parte. Competiflia dintre cele douæ blocuri, în ultimæ instanflæ, dintre cele douæ supraputeri,
privitoare la componenfla organismelor de negociere a problemelor dezarmærii era, totodatæ,
strâns legatæ de cea pentru câøtigarea sprijinului majoritæflii statelor membre ale Nafliunilor
Unite. Astfel când, în noiembrie 1957, din inifliativa puterilor occidentale, Adunarea Generalæ
a ONU vota în favoarea lærgirii Comisiei de Dezarmare prin includerea unui numær de state
nemembre ale Consiliului de Securitate, URSS se opunea în mod categoric. Motivul: alæturi
de unele state nealiniate — Argentina, Birmania, Brazilia, Egiptul, India, Iugoslavia, Mexicul
øi Tunisia — erau propuse øi trei state membre NATO, anume Belgia, Italia øi Norvegia, precum
øi Australia, flaræ membræ a SEATO. Modul cum era adoptatæ rezoluflia în cauzæ (1150/XII,
19 noiembrie 1957) indicæ færæ dubii raportul de forfle în Adunarea Ceneralæ, deci în ONU:
60 de voturi pentru, 11 împotrivæ (statele din blocul sovietic) øi 9 abflineri. Era momentul când
Moscova, tocmai având în vedere miza politicæ øi de imagine pe care o reprezentau Nafliunile
Unite, avea sæ declanøeze o adeværatæ ofensivæ de duratæ pentru schimbarea raportului de forfle
în cadrul forumului mondial. Va conta pe îndepærtarea statelor nealiniate øi în curs de dezvoltare
de pozifliile occidentale. În acest sens, de exemplu, Uniunea Sovieticæ va insista øi va obfline
în negocieri laborioase cu Statele Unte revizuirea componenflei Comitetului celor 10 prin
includerea a 8 state nealiniate øi neutre: Brazilia, Birmania, Egipt, Etiopia, India, Mexic, Nigeria,
Suedia. Astfel, din 1961, Comitetul celor 10 devenea Comitetul celor 18 state pentru dezarmare.
Noua orientare a URSS era exprimatæ cu claritate într°o comunicare a guvernului sovietic
adresatæ preøedintelui sesiunii Adunærii Generale a ONU la 22 septembrie 1961:
„În cadrul tratativelor bilaterale cu SUA, guvernul sovietic a subliniat cæ organul de lucru pentru
dezarmare poate fi eficient øi capabil sæ îndeplineascæ sarcinile care°i stau în faflæ numai dacæ
în acest organ vor fi reprezentate pe bazæ de drepturi egale toate cele trei grupuri de state —
statele socialiste, flærile membre ale blocurilor militare occidentale øi flærile neutre“ (apud 49,
II, 1973, p. 145).
Aceastæ orientare va fi urmatæ de cætre URSS, cu adaptæri la împrejurærile concrete, de°a
lungul mai multor decenii. În genere,
„În anii 1950, grupul aøa°numitelor fiæri Nealiniate a reprezentat o nouæ abordare a relafliilor
internaflionale. Nafliuni neutre existaseræ, desigur, întotdeauna, dar træsætura lor distinctivæ fusese
o politicæ externæ pasivæ. Prin contrast, flærile nealiniate din perioada Ræzboiului Rece nu øi°au
înfleles neutralitatea ca neimplicare. Ele erau jucætori activi, ridicând uneori glasul, promovând
planuri elaborate în forumuri destinate sæ le uneascæ forflele øi sæ le sporeascæ influenfla, formând,
de fapt, o alianflæ a nealiniaflilor. Deøi erau foarte vehemente în plângerile lor privitoare la tensiunile
internaflionale, ele au øtiut cum sæ profite de pe urma acestora. Au învæflat cum sæ asmutæ
supraputerile una împotriva alteia. Øi pentru cæ se temeau de Uniunea Sovieticæ mai mult decât
de Statele Unite, ele s°au situat în general de partea comuniøtilor, færæ sæ simtæ nevoia sæ aplice
Uniunii Sovietice aceleaøi exigenfle morale pe care le aplicau Statelor Unite“ (109, 1998, p. 510).
Acest lucru se poate afirma, în termeni generali, despre miøcarea de nealiniere øi în
problemele dezarmærii, deøi, aøa cum am menflionat deja, vor fi momente când aceastæ miøcare
sau flæri care°i aparflineau vor avea inifliative de certæ însemnætate, care se constituiau în factori
favorabili în dezbaterea problemelor dezarmærii.
Un alt asemenea factor favorabil îl constituia faptul cæ, în octombrie 1956, în ajunul crizei
Suezului øi al celei ungare, o conferinflæ diplomaticæ internaflionalæ, desfæøuratæ la New York
cu participarea a 81 de state, adopta Statutul Agenfliei Internaflionale pentru Energia Atomicæ
(AIEA). Aceasta, ca agenflie autonomæ, aflatæ sub egida Naflinuilor Unite, având sediul la Viena,
devenea forumul mondial central interguvernamental pentru cooperarea øtiinflificæ øi tehnicæ
în scopul folosirii paønice a energiei nucleare, precum øi un inspectorat internaflional pentrru
aplicarea garanfliilor de securitate øi de verificare a programelor nucleare civile, spre a preveni
deturnarea acestora cætre obiective militare.
Negocierile sovieto°americane care duceau la constituirea Comitetului celor 18 se finalizau
prin adoptarea unui document care marca un moment de vârf în domeniu. Astfel, într°un raport
396 CONSTANTIN VLAD
comun înaintat Adunærii Generale a ONU la 20 septembrie 1961, guvernul american øi guvernul
sovietic prezentau Declaraflia asupra principiilor convenite ca bazæ a viitoarelor negocieri
multilaterale de dezarmare. Declaraflia cuprindea urmætoarele prevederi: 1. Scopul negocierilor
este de a realiza acordul asupra unui program care sæ asigure ca: a) dezarmarea sæ fie generalæ
øi completæ, iar ræzboiul sæ nu mai constituie un instrument pentru reglementarea problemelor
internaflionale; b) dezarmarea sæ fie însoflitæ de adoptarea unor proceduri sigure pentru
reglementarea paønicæ a diferendelor øi a unor aranjamente eficace pentru menflinerea pæcii,
în conformitate cu principiile Cartei Nafliunilor Unite. 2. Programul dezarmærii generale øi
complete va asigura ca statele sæ dispunæ numai de arme nenucleare, de forflele armate, mijloacele
øi instalafliile apreciate de comun acord drept necesare menflinerii ordinii interne øi protejærii
securitæflii personale a cetæflenilor. 3. Programul va confline dispozifliile referitoare la mijloacele
militare ale fiecærui stat pentru: a) demobilizarea forflelor armate, lichidarea instalafliilor militare,
inclusiv a bazelor, încetarea producfliei de armament, ca øi lichidarea acestuia sau transfor-
marea lui în scopuri paønice; b) lichidarea tuturor stocurilor de arme nucleare, chimice,
bacteriologice øi a altor arme de distrugere în masæ øi încetarea producfliei lor; c) desfiinflarea
organizafliilor øi institufliilor destinate susflinerii efortului militar al statelor, încetarea instruirii
militare øi închiderea øcolilor militare; d) încetarea alocærii de fonduri pentru nevoi militare.
4. Programul de dezarmare trebuie pus în aplicare treptat, în etape fixate de comun acord, pânæ
la realizarea sa deplinæ, fiecare mæsuræ øi etapæ fiind înfæptuite într°un interval de timp
determinat. 5. Toate mæsurile de dezarmare generalæ øi completæ trebuie echilibrate astfel încât
în nici o etapæ a realizærii programului vreun stat sau grup de state sæ nu dobândeascæ avantaje
militare øi ca securitatea sæ fie asiguratæ în mod egal pentru tofli. 6. Toate mæsurile de dezarmare
trebuie efectuate de la început pânæ la sfârøit sub un strict control internaflional, spre a se oferi
asigurarea fermæ cæ toate pærflile îøi onoreazæ obligafliile. Pentru realizarea controlului øi
inspectarea dezarmærii trebuie sæ se creeaze în cadrul Nafliunilor Unite o Organizaflie Interna-
flionalæ de Dezarmare, care sæ curpindæ toate statele pærfli la Tratat. Aceastæ Organizaflie øi
inspectorii sæi trebuie sæ aibæ acces complet, neafectat de dreptul de veto, în toate locurile
apreciate ca necesare, în scopul unei verificæri eficace. 7. Progresul obflinut în direcflia dezarmærii
trebuie însoflit de mæsuri destinate sæ întæreascæ intitufliile pentru menflinerea pæcii øi regle-
mentarea conflictelor internaflionale prin mijloace paønice. În timpul øi dupæ realizarea pro-
gramului de dezarmare generalæ øi completæ trebuie luate mæsurile necesare, în concordanflæ
cu principiile Cartei Nafliunilor Unite, pentru asigurarea pæcii øi securitæflii internaflionale; între
acestea, se aflæ obligaflia statelor de a pune la dispoziflia ONU efectivele necesare pentru o
forflæ internaflionalæ de pace, care sæ fie dotatæ cu tipuri de armament asupra cærora se va cædea
de acord. Aranjamentele pentru folosirea acestor forfle trebuie sæ asigure ca Nafliunile Unite
sæ poatæ în mod efectiv sæ descurajeze sau sæ suprime orice ameninflare sau folosire a armelor
pentru violarea scopurilor øi principiilor Nafliunilor Unite (49, 1973, pp. 439, 440°441). La
20 decembrie 1961, Adunarea Generalæ a ONU lua notæ cu satisfacflie de Declaraflia sovieto-
americanæ øi recomanda ca negocierile de dezarmare sæ se bazeze pe principiile cuprinse în
aceasta; ea îøi însuøea hotærârea privind constituirea Comitetului celor 18 state, recomandând
acestui Comitet sæ înceapæ de urgenflæ negocieri în vederea ajungerii la un acord privind

dezarmarea generalæ øi completæ.
Privit în perspectivæ istoricæ, acordul sovieto°american din 1961 pare o sumæ de deziderate
utopice. Într°adevær, dezarmarea generalæ øi totalæ nu se realiza nici în timpul Ræzboiului Rece
øi nici mæcar dupæ depæøirea acestuia. Totuøi, simplul fapt cæ supraputerile ajungeau la respec-
tivul acord — de menflionat cæ el era negociat pornindu°se de la un proiect american, acceptat
în mare mæsuræ de cætre Moscova — într°un moment de serioasæ încordare internaflionalæ, când
cursa înarmærilor atingea ritmuri øi proporflii alarmante, avea semnificaflia sa. Principiile cuprinse
în Declaraflie deveneau un fel de reper de vârf, pe plan politic øi moral, pentru orice exercifliu,
diplomatic sau academic, privind dezarmarea, împrejurare având un impact deloc de neglijat
în opinia publicæ internaflionalæ. În plus, negocierile øi acordul cu care ele se soldau constituiau
una dintre expresiile timpurii ale orientærii celor douæ supraputeri spre abordæri bilaterale ale
problemelor cu adeværat fundamentale ale vremii.
În condifliile creøterii rapide a numærului de state mici øi mijlocii, din afara blocurilor militare,
care deveneau membre ale ONU ca urmare a decolonizærii, compoziflia øi raporturile de forfle
în cadrul organizafliei mondiale aveau sæ se modifice substanflial. Prezenfla celor 8 state neutre
øi nealiniate în Comitetul celor 18, apoi chiar a unui numær mai mare de asemenea state în
structuri succesive Comitetului, va constitui un factor major în aceastæ evoluflie. India, Iugoslavia,
Suedia veneau cu propuneri proprii privind unele sau altele dintre aspectele dezarmærii. La
Nafliunile Unite se fæceau auzite îngrijorærile oamenilor de øtiinflæ în legæturæ cu pericolele cursei
înamærilor: pe 13 iunie 1958, o delegaflie condusæ de savantul Linus Pauling prezenta secretarului
general al ONU o petiflie în numele a peste 9 000 de oameni de øtiinflæ din 45 de flæri prin care
se cerea încheierea færæ întârziere a unui acord internaflional pentru oprirea experienflelor cu
armele nucleare. Miøcarea de nealiniere øi lumea în curs de dezvoltare luau poziflie împotriva
continuærii cursei înarmærilor øi acuzau blocurile militare pentru intensificarea acesteia. Citez
în acest sens Declaraflia Conferinflei de la Cairo a øefilor de state sau de guverne ai flærilor
nealiniate, flinutæ în octombrie 1964 care, dupæ ce sublinia importanfla supremæ a dezarmærii,
aræta:
„Conferinfla reafirmæ convingerea sa cæ existenfla blocurilor militare, a alianflelor între marile
puteri øi a pactelor ce decurg din acestea au accentuat ræzboiul rece øi au mærit încordarea
internaflionalæ. În consecinflæ, flærile neangajate nu sunt de acord sæ participe la asemenea alianfle
øi pacte. Conferinfla consideræ cæ menflinerea sau înfiinflarea în viitor a bazelor militare stræine
øi staflionarea trupelor stræine pe teritoriile altor flæri, împotriva voinflei exprimate de flærile
respective, constituie o încælcare grosolanæ a suveranitæflii statelor øi o ameninflare împotriva
libertæflii øi pæcii internaflionale“ (apud 49, II, 1973, p. 532).
Prezenfla tot mai numeroasæ în cadrul ONU a statelor nealiniate øi în curs de dezvoltare
determina creøterea preocupærilor forumului mondial pentru problemele subdezvoltærii øi pentru
cele privind raportul dintre cursa înarmærilor øi eventualele mæsuri de dezarmare, pe de o parte,
øi depæøirea stærii de subdezvoltare, pe de altæ parte. În decembrie 1962, Adunarea Generalæ
398 CONSTANTIN VLAD
a ONU adopta o rezoluflie privind folosirea în scopuri paønice a resurselor eliberate ca urmare
a dezarmærii — Rezoluflia 1837 (XVII). În acelaøi an, era publicat, tot sub egida ONU, un
raport privind consecinflele economice øi sociale ale dezarmærii. Ulterior, va fi fæcut încæ un
pas în aceastæ direcflie, Nafliunile Unite pregætind, cu sprijinul unui grup de experfli guverna-
mentali, un studiu privind relaflia dintre dezarmare øi dezvoltare, studiu devenit Raport al
secretarului general al ONU (199, 1988). Studiul demonstra cæ înarmærile øi dezvoltarea se
aflæ într°un raport de concurenflæ, ceea ce fundamenta concluzia cæ trebuie stabilitæ o corelaflie
efectivæ între dezarmare øi dezvoltare. El plasa aceastæ corelaflie în contextul interacfliunii
dezarmare°dezvoltare°securitate, ajungînd la concluzia
„cæ însæøi cursa înarmærilor a devenit o ameninflare la adresa securitæflii nafliunilor øi cæ dezarmarea
generalæ øi totalæ, sub un control internaflional eficient, mai ales dezarmarea nuclearæ, va întæri
în mod direct securitatea. Pe lângæ aceasta, Grupul [de experfli — C.V.] a demonstrat cæ existæ
o gamæ largæ de factori nemilitari cu acfliune tot mai intensæ care agraveazæ problemele de
securitate ale statelor sub forma unei (a) reduceri ample a perspectivelor creøterii economice,
(b) constrângerilor economice inerente — mai ales în domeniile energiei øi materiilor prime
neregenerabile, dar øi al solicitærilor serioase la care este supus mediul înconjurætor øi creøterii
populafliei planetei — øi (c) polarizærii inacceptabile din punct de vedere moral øi hazardate
din punct de vedere politic a bogæfliei øi særæciei øi progresului insuficient în flærile în curs de
dezvoltare“ (199, 1984, pp. 254°255).
Dupæ ce sublinia cæ flærile în curs de dezvoltare sunt victimele cele mai grav afectate de
cætre o situaflia strategicæ ostilæ, dominatæ de o cursæ a înarmærilor aparent færæ limite între
principalii actori ai vieflii internaflionale, studiul menflionat opinia cæ efectele economice ale
unor mæsuri de dezarmare ar consolida destinderea Est°Vest, iar îmbunætæflirea performanflelor
economice ale Sudului ar fi un factor important în creøterea economicæ a Nordului, cu efecte
benefice pentru economia mondialæ. Studiul fæcea o serie de recomandæri privind mæsurile
de dezarmare øi reconversia mijloacelor eliberate prin asemenea mæsuri cætre scopuri civile.
„Procesul reconversiunii va fi faza finalæ a executærii oricæror mæsuri negociate de dezarmare.
Este clar însæ cæ pregætirile pentru reconversie ar trebui sæ fie printre primele etape pe calea
dezarmærii. Grupul recomandæ ca guvernele sæ creeze premizele necesare, inclusiv pregætirile
øi, acolo unde este cazul, planificarea, pentru a facilita reconversiunea resurselor eliberate prin
mæsuri de dezarmare în scopuri civile, mai ales pentru a satisface necesitæflile economice øi sociale
urgente, îndeosebi din flærile în curs de dezvoltare“ (199, 1984, p. 272).
Însuøit de cætre secretarul general al Nafliunilor Unite øi pus la dispoziflia Adunærii Generale
ca Raport propriu, studiul citat îmbogæflea angajarea diplomafliei în problemele dezarmærii atât
în forumul mondial, cât øi în alte structuri internaflionale cu un instrument analitic de o certæ
valoare teoreticæ øi bogat în sugestii practice.
În anii la care mæ refer aici, douæ inifliative semnificative în domeniul înarmærilor øi
dezarmærii priveau raporturile Est°Vest, cu implicaflii globale. Anume, Conferinfla cu privire
la încetarea experinflelor cu arme nucleare øi Conferinfla experflilor privind preîntâmpinarea

unui atac prin surprindere.
În a doua jumætate a deceniului 6, creøtea preocuparea la nivel internaflional faflæ de conti-
nuarea experienflelor cu arme nucleare. Aceste experienfle, în afara faptului cæ alimentau cursa
înarmærilor, mærind pericolul unui ræzboi cu folosirea acestor arme teribile, afectau direct øi
grav mediul înconjurætor, cu efecte nocive majore asupra oamenilor. Nu numai flæri nealiniate,
precum India, dar øi state dezvoltate cereau încetarea sau mæcar limitarea unor astfel de
experienfle. Este semnificativ în acest sens cæ la 18 ianuarie 1957, Canada øi Norvegia, membre
ale alianflei Nord°Atlantice, împreunæ cu Japonia, flaræ aliatæ a Statelor Unite, prezentau în
Comitetul politic al Adunærii Generale a ONU un proiect de rezoluflie intitulat „Înregistrarea
la Nafliunile Unite a exprienflelor nucleare“. Proiectul preconiza instituirea unui sistem de
înregistrare prealabilæ la Nafliunile Unite a experienflelor cu arme nucleare, ca un prim pas în
direcflia încetærii acestor experienfle. În plus, la 15 martie acelaøi an, Camera Consilierilor din
Dieta japonezæ adopta o rezoluflie prin care cerea puterilor nucleare interzicerea armelor atomice
øi cu hidrogen.
Inifliative de acest gen, mai numeroase decât cele menflionate aici, se constituiau în presiuni
la nivel mondial asupra puterilor nucleare în sensul mæcar a limitærii experienflelor cu armele
menflionate. Aflate sub asemenea presiuni, puterile nucleare îøi vor multiplica declarafliile privind
dorinfla lor de încetare a testelor nucleare, declaraflii cuprinse în diferite pachete de acfliuni menite
sæ slæbeascæ încordarea internaflionalæ øi sæ ducæ la dezarmare. Orice intenflie în aceastæ privinflæ
se lovea însæ de problema exercitærii controlului, care sæ garanteze cæ eventualele obligaflii
asumate în acest domeniu nu erau încælcate în mod fraudulos. Deschiderea diplomaticæ în aceastæ
privinflæ era operatæ de puterile occidentale, membre ale Subcomitetul Comisiei de Dezarmare.
Dupæ ce, în fafla acestui subcomitet, URSS prezenta la 14 iunie 1957 un document privind
încetarea experinflalor cu arme atomice øi cu hidrogen, în care îøi declara acordul privind controlul
asupra unei astfel de mæsuri, Canada, Franfla, Marea Britanie øi Statele Unite propuneau la 2
iulie 1957 convocarea unui grup de experfli care sæ elaboreze propuneri privind un sistem de
inspecflii pentru controlul încetærii testelor nucleare. La 30 mai 1958, Moscova îøi dædea acordul
pentru întrunirea Grupului de experfli, urmând ca acesta sæ fie însærcinat cu pregætirea unui
studiu asupra metodelor de detectare a eventualelor încælcæri ale unui tratat de încetare a
experienflelor cu arme nucleare. Pe canale diplomatice, se convenea ca reuniunea experflilor,
ridicatæ la rang de Conferinflæ, sæ debuteze la Geneva în data de 1 iulie 1958, cu participarea
Angliei, Canadei, Franflei øi Statelor Unite, pe de o parte, øi a Cehoslovaciei, Poloniei, României
øi URSS, pe de altæ parte.
Conferinfla îøi desfæøura lucrærile între 1 iulie°31 august 1958. Raportul Grupului de experfli,
înaintat la 21 august guvernelor statelor cærora aceøtia le aparflineau, precum øi Nafliunilor Unite,
ajungea la concluzia cæ existau deja mijloace øi metode care fæceau posibilæ din punct de vedere
tehnic detectarea exploziilor nucleare. Asemenea mijloace øi metode includeau colectarea de
eøantioane de reziduuri radioactive, înregistrarea undelor seismice, acustice øi hidroacustice,
cea a semnalelor radio, precum øi inspecfliile la fafla locului, în cazul evenimentelor seismice
400 CONSTANTIN VLAD
neidentificate. Cu titlu de mæsuri practice, Grupul de experfli considera cæ trebuie creatæ o reflea,
aflatæ sub supravegherea unui organ internaflional, care sæ includæ 170 de posturi de control
terestre øi alte 10 instalate pe nave speciale. Potrivit propunerii Grupului, aceastæ reflea ar fi
putut avea urmætoarea distribuflie geograficæ a posturilor de control: 24 în America de Nord,
6 în Europa, 37 în Asia, 7 în Australia, 16 în America de Sud, 16 în Africa, 4 în Antarctica,
60 amplasate în diferite insule din Oceanul planetar, plus cele 10 instalate pe nave. Concluzia
generalæ din Raportul Grupului de experfli era, deci, cæ, din punct de vedere tehnic, se putea
institui un sistem de control operativ øi eficient pentru detectarea încælcærilor unui acord privind
încetarea experinflelor cu arma nuclearæ. Era un rezultat remarcabil, marcând un moment de
seamæ în cæutærile pentru limitarea øi încetarea testelor cu arme atomice øi cu hidrogen.
Ca un prim rezultat, la 31 octombrie 1958, în Geneva, îøi deschidea lucrærile Conferinfla
cu privire la încetarea experienflelor cu arme nucleare, cu participarea SUA, Marii Britanii
øi URSS. Franfla nu va lua parte la Conferinflæ, anunflând cæ intenflioneazæ sæ efectueze testele
necesare înzestærii sale cu armament nuclear. La fel, R.P. Chinezæ va declara cæ orice aranjament
internaflional privind armamnetul nuclear nu o angaja, Beijingul având propria politicæ în
domeniu.
Conferinfla tripartitæ de la Geneva avea sæ lucreze timp de aproape patru ani, în paralel cu
organismele Nafliunilor Unite, precum øi cu cele create sau aflate sub egida formului mondial:
Consiliul de Securitate, Adunarea Generalæ, diferitele sale comitete, Comisia ONU pentru
Dezarmare cu Subcomitetul sæu, etc. , în condiflii când un adeværat noian de proiecte de rezoluflii,
acorduri, tratate privind dezarmarea va ocupa un prim°plan al diplomafliei internaflionale. Progrese
vor fi pufline, însæ. Conferinfla crea un grup de experfli în problemele detectærii øi identificærii
exploziilor nucleare la mare altitudine. Raportul Grupului, publicat la 10 iulie 1959, considera
posibilæ o astfel de detectare, recomandând în acest sens instituirea unui sistem de control bazat
pe o reflea de satelifli øi posturi de observaflie terestre, echipate cu o aparaturæ electronicæ adecvatæ.
Dar, pe fond, lucrurile bæteau pasul pe loc. Conferinfla tripartitæ îøi înceta activitatea în ianuarie
1962, transferând examinarea problemei privind încetarea experienflelor nucleare unui sub-
comitet al Comitetului celor 18 pentru dezarmare. Suspendarea (încetarea) unilateralæ a experien-
flelor nucleare pentru anumite intervale de timp, decisæ, pe rând, de cætre URSS sau Statele
Unite øi Marea Britanie, nu se dovedea decât o mæsuræ limitatæ, destinatæ mai ales efectuærii
pregætirilor necesare urmætoarelor teste nucleare. Era nevoie de øocul provocat de criza rachetelor
din Cuba pentru ca problema încetærii respectivelor experienfle sæ fie reluatæ, de aceastæ datæ
cu succes; criza în cauzæ se apropia însæ cu repeziciune.
În condifliile nivelului atins de cursa înarmærilor øi de confruntarea Est°Vest, problema
preîntâmpinærii unui atac prin surprindere ocupa un loc central în orice elaboræri privind
eventuale mæsuri de dezarmare, ea apærând în mod sistematic în orice plan înaintat de cele
douæ blocuri în aceastæ privinflæ.
La 2 august 1957, statele occidentale din Subcomitetul Comisiei de dezarmare propuneau
un document de lucru privind instituirea unor sisteme de inspecflie pentru înlæturarea posibilitæflii
declanøærii unui atac prin surprindere. În conflinutul documentului, se propunea alcætuirea de
urgenflæ a unui grup de experfli, care sæ examineze aspectele tehnice ale unui potenflial acord
în aceastæ privinflæ (59, 1980, p. 839). La 2 iulie 1958, primul ministru sovietic, N. S. Hruøciov,
într°un mesaj adresat preøedintelui american, D. Eisenhower, se pronunfla în favoarea întrunirii
unei reuniuni de experfli care sæ studieze aspectele practice ale prevenirii unui atac prin sur-
prindere. La 31 iulie, Statele Unite îøi dædeau acordul pentru organizarea reuniunii experflilor.
Prin contacte diplomatice, se convenea întrunirea acesteia, având statut de conferinflæ inter-
naflionalæ, la 10 noiembrie, acelaøi an, cu participarea unor experfli din cinci flæri membre ale
NATO: Canada, Franfla, Italia, Marea Britanie, SUA, øi cinci flæri din blocul sovietic, anume
Albania, Cehoslovacia, Polonia, România øi URSS. Era o iniflitivæ temeraræ iar, din punct de
vedere al perioadei, Conferinfla nu putea fi mai prost programatæ; temeraræ, întrucât subiectul
propus se intersecta în puncte esenfliale cu toate aspectele de bazæ privind înarmærile øi
dezarmarea; prost programatæ, deoarece la 27 noiembrie 1958 Moscova provoca cea de a doua
crizæ a Berlinului.
Pe masa Conferinflei se aflau propunerile celor douæ pærfli în problema preîntâmpinærii unui
atac prin surprindere, propuneri care se vor dovedi repede nu numai diferite, ci øi diametral
opuse.
Astfel, statele occidentale, la inifliativa diplomafliei americane, vor considera cæ sarcina
Conferinflei era limitatæ la aspectele strict tehnice, øi anume stabilirea obiectivelor controlului
øi a mijloacelor de efectuare a acestuia pentru prevenirea unui atac prin surprindere. Între aceste
mijloace erau observarea aerianæ, posturi terestre de control în principalele porturi, noduri de
cale feratæ, cæi rutiere øi aeroporturi, stabilirea de echipe de observatori tereøtri. Asemenea
acfliuni trebuiau însoflite de schimburi de date privind forflele armate øi armamentele pe care
statele le aveau în zonele supuse controlului.
Statele din blocul sovietic, dupæ ce îøi concretizau pozifliile privind posturile de control
terestre øi fotografierea aerianæ, propuneau ca asemenea mijloace de control sæ fie acompaniate
de unele mæsuri de dezarmare. În mod concret, se propunea reducerea cu cel puflin o treime
a forflelor armate stræine de pe teritoriile statelor europene ce intrau în zona de control, precum
øi asumarea de cætre statele posesoare de arme nucleare a obligafliei de a nu amplasa asemenea
arme øi rachete purtætoare în cele douæ pærfli ale Germaniei, unde se aflau faflæ în faflæ forflele
armate ale Tratatului de la Varøovia øi ale NATO. Asemenea mæsuri de dezarmare, considerate,
simultan, øi acfliuni de preîntâmpinare a unui atac prin surprindere, erau eminamente politice
øi, evident, ele nu puteau fi examinate øi decise de experfli, ci de plenipotenfliari diplomafli, cu
mandat adecvat. Ele nu se aflau însæ întâmplætor între propunerile Estului: Moscova vedea în
cererile statelor occidentale, mai ales în cele privind datele despre forflele armate øi armamentele
din zonele asupra cærora urma sæ se cadæ de acord, mijloace de exercitare a unui control asupra
înarmærilor, pe care°l socotea un sistem legalizat de spionaj militar.
În aceste condiflii, Conferinfla flinea ultima øedinflæ pe 18 decembrie 1958; amânarea ei sine
die consemna propriul eøec.
Alte inifliative urmærind reducerea pericolului unui conflict nuclear nu aveau o soartæ mai
bunæ. Mæ refer aici la diferitele propuneri privind crearea unor zone lipsite de arme nucleare.
402 CONSTANTIN VLAD
Cea mai importantæ în aceastæ privinflæ era cea aparflinând Poloniei, înaintatæ la 2 octombrie
1957, ræmasæ în analele diplomafliei drept Planul Rapacki, dupæ numele ministrului de Externe
polonez al vremii. Într°o detaliere ulterioaræ (Memorandumul Rapacki din 8 februarie 1958),
acest plan propunea: zona avutæ în vedere urma sæ cuprindæ teritoriul Poloniei, Cehoslovaciei,
RDG øi RFG; statele ce intrau în zonæ se obligau sæ nu fabrice, pæstreze sau importe arme
nucleare de orice tip, sæ nu permitæ amplasarea unor astfel de arme, ca øi a unor instalaflii de
deservire øi de lansare a lor; cele patru puteri nucleare: Franfla, Marea Britanie, SUA øi URSS
se obligau sæ nu menflinæ arme nucleare în dotarea forflelor lor armate staflionate pe teritoriile
statelor din zonæ, øi nici instalaflii de întreflinere øi lansare a acestor arme; aceleaøi puteri îøi
asumau obligaflia sæ nu transfere în nici un mod øi sub nici un motiv arme nucleare, instalaflii
sau echipamente nucleare guvernelor sau altor entitæfli din flærile din zonæ; puterile nucleare
se obligau sæ nu facæ uz de arme nucleare împotriva teritoriilor statelor cu regim denucleari-
zat; în scopul supravegherii aplicærii obligafliilor statelor aflate în zonæ øi a celor stræine urma
sæ se stabileascæ un mecanism adecvat de control; obligafliile statelor în cauzæ urmau sæ fie
stipulate fie într°o convenflie internaflionalæ, fie sub forma unor declaraflii unilaterale solemne
ale acestor state.
Planul Rapacki era prea ambiflios øi mergea prea departe prin consecinflele sale spre a avea
vreo øansæ. El primea, desigur, aprobare øi sprijin din partea URSS — care, færæ îndoialæ, avusese
rolul sæu în iniflierea propunerii poloneze — øi a celorlafli membri ai blocului sovietic. Era primit
însæ cu ræcealæ de cætre puterile occidentale. Ræspunsul concret al acestora avea sæ fie dat de
Washington la 3 mai 1958 printr°o notæ a ambasadorului american la Varøovia (57, 1962,
pp. 1023°1025). Nota considera cæ propunerile erau prea limitate ca sferæ de cuprindere pentru
a reduce pericolul nuclear sau pentru a furniza o bazæ serioasæ securitæflii în Europa. În plus,
scoaterea armelor nucleare din dotarea forflelor armate occidentale din Germania de vest ar fi
pus aceste forfle într°o situaflie dezavantajoasæ faflæ de masiva prezenflæ convenflionalæ sovieticæ
în centrul continentului.
Un refuz similar primea øi propunerea URSS privind crearea unei zone denuclearizate în
Balcani øi Marea Adriaticæ (25 iunie 1959). Aceastæ propunere sovieticæ acoperea øi o inifliativæ
româneascæ. Anume, la 10 septembrie 1957, premierul român, Chivu Stoica, adresa un mesaj
øefilor de guvern ai Albaniei, Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei øi Turciei, prin care propunea
întrunirea unei conferinfle a øefilor guvernelor statelor din Balcani pentru examinarea øi conve-
nirea unor mæsuri menite sæ ducæ la dezvoltarea colaborærii paønice multilaterale, la întærirea
pæcii øi securitæflii în aceastæ zonæ. Belgradul, Sofia øi Tirana sprijineau inifliativa româneascæ;
aceasta nu se putea însæ concretiza întrucât Grecia declara cæ problemele în suspensie pe care
le avea cu unele state balcanice nu°i permiteau sæ participe la o astfel de conferinflæ. La 5 iunie
1959, România relua propunerea sa din septembrie 1957, pledând pentru dezvoltarea colaborærii
multilaterale øi a relafliilor de bunæ vecinætate între statele balcanice. Guvernul român adæuga
acum propunerii sale o dimensiune nouæ, sugerând ca Balcanii sæ devinæ o zonæ denuclearizatæ,
sub garanflia puterilor nucleare. O idee similaræ exprima Belgradul, care propunea (la 8 iunie
1959) crearea unei zone denuclearizate cuprinzând Albania, Bulgaria, Grecia, Italia øi Iugoslavia.
La 11 iunie, acelaøi an, Statele Unite anunfla cæ nu pot accepta propunerea sovieticæ privind
denuclearizarea regiunii Balcanilor øi Mærii Adriatice întrucât vecinætatea URSS de aceastæ
zonæ reprezenta un pericol pentru securitatea Greciei øi Turciei. Motivaflia pozifliei americane
era temeinicæ: în condiflii când raza de acfliune a mijloacelor de transport la flintæ a armelor
nucleare se mæsura în mii de kilometri, denuclerizarea unor regiuni restrânse nu era un adaos
de securitate, ci putea deveni un factor de dezechilibru în raporturile de forfle; în plus, crearea
unor astfel de zone putea îngrædi în viitor opfliunile politico°militare ale puterilor care se angajau
sæ le garanteze.
Alte inifliative în acelaøi domeniu: propunerea sovieticæ øi cea finlandezæ privind crearea
unei zone denuclearizate în Peninsula Scandinavicæ sau propunerea Moscovei referitoare la
denuclearizarea Orientului Apropiat ræmâneau færæ ecou.
Singura excepflie în ceea ce priveøte crearea de zone lipsite de arme nucleare o constituaa
acordul privind demilitarizarea Antarcticii. Tratatul asupra Antarcticii era semnat la 1 decembrie
1959, la Washington, în urma unor negocieri desfæøurate, la propunerea Statelor Unite, între
15 octombrie°1 decembrie 1959. Statele participante la negocieri øi semnatare ale Tratatului
erau Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franfla, Japonia, Marea Britanie, Noua Zeelandæ, Statele
Unite, URSS øi Uniunea Sud°Africanæ. Tratatul prevedea cæ în Artactica sunt permise doar
activitæfli paønice øi interzicea orice mæsuri cu caracter militar — stabilirea de baze, construirea
de fortificaflii, efectuarea de manevre, de experienfle cu arme de orice fel. Tratatul interzicea
în mod expres exploziile nucleare øi depozitarea deøeurilor nucleare în Antarctica. Astfel, Tratatul
asupra Antarcticii constituia un semnificativ pas înainte în abordarea øi soluflionarea provocærilor
pe care fisiunea øi fusiunea atomului le adresa comunitæflii internaflionale. De atunci, aceastæ
întinsæ zonæ de la Polul Sud al Planetei a ræmas în afara oricærei competiflii militare, inclusiv
de naturæ nuclearæ, constituind o oazæ de cooperare internaflionalæ paønicæ în diferite domenii.
O importantæ componentæ a cursei înarmærilor în anii la care mæ refer aici decurgea din
deciziile Consiliului NATO, adoptate în sesiunea acestuia desfæøuratæ la Paris între 16°19
decembrie 1957. Consiliul Alianflei hotæra amplasarea de arme nucleare øi mijloace de transport
la flintæ a acestor arme pe teritoriile statelor membre. Chiar în timpul sesiunii, Marea Britanie,
Italia øi Turcia îøi anunflau acordul în aceastæ privinflæ. Ulterior, îøi dædeau un acord similar
Grecia øi Olanda. În anii 1958°1959, în urma unor acorduri semnate cu Statele Unite, în aceste
flæri erau amplasate arme nucleare øi rampe de lansare pentru rachete cu razæ medie de acfliune,
sub comandament american. De asemenea, Consiliul NATO stabilea mæsuri de intensificare
a producfliei militare de cætre statele membre øi de intensificare a coordonærii acestei producflii
la nivelul Alianflei. Se hotæra creøterea personalului pentru cercetare°dezvoltare în domeniul
militar, creându°se totodatæ un comitet special pentru cercetare°dezvoltare al NATO. Pe baza
hotærârii Consiliului, în aprilie 1958, miniøtrii apærærii ai statelor membre adoptau mæsuri pentru
introducerea unor arme atomice tactice („de teatru“) la nivelul diviziei (Planul Norstad, denumit
astfel dupæ numele generalului american care îndeplinea atunci funcflia de comandant suprem
al forflelor aliate din Europa). În acelaøi interval de timp, se preconiza formarea unor forfle
404 CONSTANTIN VLAD
nucleare multilaterale ale Alianflei Nord°Atlantice, inclusiv prin constituirea de echipaje mixte
pe nave de luptæ fæcând parte din dispozitivele NATO.
Asemenea mæsuri ale Alianflei erau întreprinse în contextul modificærilor pe care le cunoøteau
raporturile de forfle øi situaflia strategicæ generalæ în a doua jumætate a deceniului al 6°lea. Cea
mai spectaculoasæ dintre aceste modificæri era determinatæ de introducerea în arsenalul sovietic
a rachetelor cu razæ mare de acfliune, inclusiv a celor intercontinentale. În câfliva ani dupæ plasarea
pe orbitæ a primului satelit artificial al pæmântului (Sputnik, 26 august 1957), URSS lansa sonde
spafliale øi staflii orbitale, datoritæ dezvoltærii unor rachete purtætoare de mare putere, cu mai
multe trepte, capabile sæ transporte încærcæturi grele øi masive, inclusiv arme nucleare, la distanfle
enorme. Literalmente peste noapte, Statele Unite îøi pierdeau condiflia de invulnerabilitate,
asiguratæ de cele douæ oceane, Atlantic øi Pacific; pentru prima oaræ în istorie, America putea
fi victima unui atac lansat de la distanflæ, færæ posibilitatea de a°l preveni. Mæsurile imediate
vor fi menflinerea permanentæ în zbor a unor escadrile de bombardiere starategice echipate cu
arme nucleare øi amplasarea de rachete cu razæ medie de acfliune, purtând încærcæturi nucleare,
în flæri europene aliate. Pe termen lung, la aceeaøi provocare se va ræspunde prin Inifliativa de
Apærare Stategicæ (SDI), sub administraflia Reagan, øi în genere prin programele de producere
a armelor antirachetæ sub administrafliile ce urmau.
Progresul øtiinflific øi tehnic demonstat prin lansarea Sputnik°ului, era interpretat de liderii
de la Kremlin, în primul rând de Hruøciov, ca o dovadæ a superioritæflii sistemului sovietic.
Ideea „întrecerii cu capitalismul“ øi a posibilitæflii câøtigærii acestei întreceri devenea un adeværat
slogan al zilei. Se vor face calcule — care se vor dovedi fanteziste, dar care în anii respectivi
nu puteau fi privite de cætre Occident decât cu seriozitate øi preocupare — privind depæøirea
Statelor Unite øi a celorlalte state vestice în ceea ce priveøte PIB°ul, dezvoltarea industriei øi
agriculturii, nivelul de trai al oamenilor, progresul tehnico°øtiinflific. În viziunea Moscovei,
realizærile în domeniul zborurilor cosmice, cu efectele lor asupra creøterii puterii militare
sovietice, precum øi planurile de viitor, îndreptæfleau promovarea unei politici externe mai active
øi militante. Personalitatea care°øi va pune amprenta pe aceastæ politicæ externæ era Hruøciov,
care dispunea de principalele pârghii ale puterii: era lider al partidului comunist øi, totodatæ,
preøedinte al Consiliului de Miniøtri. Dupæ înfrângerea tentativei de înlæturare a sa (iunie 1957),
Hruøciov dobândise poziflii dominante pe plan intern øi reuøea, cum aveau s°o arate consfætuirile
din noiembrie 1960, sæ obflinæ o influenflæ evidentæ asupra miøcærii comuniste internaflionale.
Desigur, el întâmpina opoziflii în formul cel mai înalt al partidului comunist — biroul politic;
în plus, se afla sub presiunea criticilor venite de la Beijing, liderii chinezi cerând Moscovei
o linie mai duræ faflæ de Statele Unite, în genere faflæ de Occident. În acest sens, el nu se afla
în poziflia de autoritate a lui Stalin (17, 1973, p. 463). Dar Hruøciov era, incontestabil, omul
forte de la Kremlin. Comunist convins, el era un personaj ambiflios, înzestrat cu o energie
debordantæ, o inteligenflæ nativæ øi o øiretenie flæræneascæ, coleric øi impulsiv, grosolan în atitudini,
direct øi colorat în modul de exprimare, pitoresc, dinamic øi imprevizibil, dar capabil sæ se
replieze în ultimæ instanflæ, în fafla efectelor neaøteptate ale propriilor greøeli de calcul øi
nechibzuinfle. Anii lui de glorie, 1957°1962, vor fi unii dintre cei mai periculoøi pe care°i cunoøtea
diplomaflia mondialæ în perioada post°Stalin.
Astfel, diplomaflia vremii nu numai cæ nu oprea cursa înarmærilor, ci se înrola între factorii
care stimulau aceastæ cursæ. Deøi întreprindea un numær impresionant de inifliative, pornite
din Vest, din Est, ca øi de pe teren neutru; deøi angaja forfle impresionante prin dimensiuni øi
profesionalism în slujba dezarmærii, rezultatele diplomafliei anilor ’50 øi a începutului deceniului
al 7°lea al secolului trecut erau mai mult decât modeste. Crearea Agenfliei Internaflionale pentru
Energia Atomicæ, Tratatul asupra Antarcticii, identificarea mijloacelor tehnice pentru depistarea
exploziilor nucleare, reliefarea legæturilor dintre cursa înarmærilor, dezarmare, dezvoltare øi
securitate — iatæ sumarul acestor rezultate. Desigur, lor li se adæugau valoroase achiziflii,
conceptuale øi practice, ale negocierilor internaflionale într°un domeniu vital ca importanflæ øi
extrem de sensibil ca efecte øi consecinfle, achiziflii care îøi vor evidenflia valenflele mai târziu,
când problemele dezarmærii aveau sæ fie abordate în condiflii mai favorabile. În plus, este de
remarcat cæ anii la care mæ refer aici aduceau cristalizarea unor tipuri de comportament al
puterilor nucleare, care deveneau un fel de puncte de reglare o modului de manifestare a acestor
puteri în mediul internaflional. Am în vedere poziflia generalæ a respectivelor puteri în problema
cardinalæ a apelului la armele atomice øi cu hidrogen. Astfel, puterile occidentale anunflau cæ
vor folosi armele nucleare doar în scopuri de autoapærare. URSS propunea renunflarea la armele
nucleare ca instrumente de ducere a ræzboiului. Apoi, Moscova avea sæ formuleze ideea cæ
puterile care deflineau arme nucleare ar trebui sæ se angajeze cæ nu vor folosi primele aceste
arme. Erau poziflii pe care statele în cauzæ le reafirmau în repetate rânduri de°a lungul deceniilor
Ræzboiului Rece. Din fericire, ele nu se aflau niciodatæ în situaflia de a pune în practicæ atitudinile
afirmate; din fericire, pentru ele, dar øi pentru pacea øi securitatea internaflionalæ.
4) A doua crizæ a Berlinului
La 27 noiembrie 1958, guvernul URSS adresa guvernului Statelor Unite Nota în problema
Berlinului (49, I, 1973, pp. 545°554). În aceeaøi zi, note cu un conflinut similar erau înaintate
R.D. Germane øi R.F. Germania.
Nota sovieticæ acuza puterile occidentale de încælcarea acordurilor postbelice dintre Aliafli
privind Germania, inclusiv a celui de la Potsdam. Aceste puteri, susflinea Nota, stæpânesc Berlinul
Occidental, transformându°l într°un stat în stat, ducând de acolo o activitate subversivæ împotriva
RDG, a URSS øi a celorlalte state participante la Tratatul de la Varøovia. Moscova anunfla
Washingtonul cæ, pentru Uniunea Sovieticæ, øi°au pierdut valabilitatea acordul din 12 septembrie
1944 privind zonele de ocupaflie din Germania øi administrarea Marelui Berlin, ca øi acordurile
suplimentare, inclusiv cel din 1 mai 1945 dintre URSS, SUA, Marea Britanie øi Franfla privind
mecanismul de control în Germania. Întrucât, în viziunea sovieticæ, puterile occidentale nu
doreau sæ participe la pregætirea tratatului de pace cu Germania, în cadrul cæruia øi°ar fi gæsit
406 CONSTANTIN VLAD
rezolvarea øi problema Berlinului, URSS considera cæ aceastæ problemæ trebuia sæ fie soluflionatæ
separat, „în viitorul cel mai apropiat“
„pe calea transformærii Berlinului Occidental într°o unitate politicæ independentæ — oraø liber
— în viafla cæruia sæ ne se amestece nici un stat, inclusiv unul dintre cele douæ state germane
existente. S°ar putea, în special, sæ se ajungæ la o înflelegere ca teritoriul oraøului liber sæ fie
demilitarizat øi în el sæ nu existe nici un fel de forfle armate. Oraøul liber Berlinul Occidental,
ar putea avea guvernul sæu propriu, øi°ar putea conduce singur economia, administraflia øi celelalte
treburi“ (49, I, 1973, p. 552).
Dupæ ce°øi exprima hotærârea de a lua mæsuri în vedere lichidærii regimului de ocupaflie
în Berlin, guvernul sovietic declara cæ este gata sæ înceapæ tratative cu guvernele Statelor Unite
øi ale celorlalte state interesate cu privire la acordarea unui statut de oraø liber, demilitarizat,
Berlinului Occidental. Moscova anunfla cæ, timp de o jumætate de an, nu intenflioneazæ sæ
introducæ schimbæri în sistemul existent al transporturilor militare ale SUA, Marii Britanii øi
Franflei în Berlinul Occidental. Dacæ în acest termen nu se va ajunge la o înflelegere
corespunzætoare, atunci URSS va înfæptui mæsurile proiectate printr°un acord cu R.D. Germanæ.
În alte luæri de poziflie, aceastæ ultimæ idee din Notæ se concretiza: Uniunea Sovieticæ era gata
sæ negocieze un tratat de pace separat cu R.D. Germanæ, acesteia urmând sæ°i revinæ
administrarea cæilor de acces ale puterilor occidentale înspre øi dinspre Berlinul de Vest
„Uniunea Sovieticæ, afirma Hruøciov, va transfera în suveranitatea RDG funcfliile pe care le
mai exercitæ încæ la Berlin organele sovietice. Sæ trateze øi Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla
direct cu RDG øi sæ se punæ de acord cu aceasta dacæ existæ interes pentru ele la Berlin… Dacæ
forflele agresive vor ataca RDG, noi vom considera cæ este vorba despre un atac împotriva URSS
øi împotriva tuturor membrilor Pactului de la Varøovia“ (apud 71, 1994, p. 54).
Astfel, Moscova adresa Occidentului echivalentul unui ultimatum (109, 1998, p. 516).
Începea cea de°a doua crizæ a Berlinului, care avea sæ dureze mai bine de 4 ani. Mæsura sovieticæ
apærea ca o surprizæ, deøi iminenfla unei inifliative privind Berlinul plutea în aer; ea era preconizatæ
de mai mult timp de cætre liderii est°germani, iar Hruøcoiv o anunflase în termeni politici la
10 noiembrie 1958. Motivaflia mæsurii respective era, desigur, complexæ. Principala consta
însæ într°o realitate duræ: Berlinul Occidental se afla ca o oazæ de prosperitate în inima RDG
øi constituia poarta prin care un numær crescând de locuitori ai Germaniei ræsæritene alegeau
sæ se stabileascæ în Germania occidentalæ. Aceste împrejuræri fæceau din Berlinul de Vest o
uriaøæ gauræ în Cortina de Fier (199, 1998, p. 517).
„În Berlinul de Ræsærit, de°a lungul stræzilor færæ automobile, ruinele dispæreau încet. Iluminarea
mediocræ de la cæderea serii le dædea un aspect sinistru… În Vest, energia populafliei, creditele
Marshall øi cele venite din Republica Federalæ au fæcut sæ se nascæ un oraø luminæ, care strælucea
orbitor în noaptea roøie ca para. Luxul se reværsa în vitrinele magazinelor, în blocurile de oflel
øi sticlæ, în hotelurile luxoase… øi în localurile de noapte unde se întâlneau toate rafinamentele
øi toate vulgaritæflile decadenflei. Cele douæ universuri erau însæ separate de o cortinæ de fier
sau de bambus… Oricine putea, de zece ori pe zi, dacæ avea chef, sæ treacæ din Est în Vest, pe
jos sau cu metroul. Berlinezii din Vest øi din Est se foloseau øi ræsfoloseau de aceastæ situaflie.
Primii profitau de cursul derizoriu al mærcii ræsæritene pentru a prædui stocurile amærâte ale
dizgraflioaselor magazine de stat din sectorul sovietic. În sens invers, aceastæ breøæ insolitæ oferea
cetæflenilor RDG un mijloc comod de «a alege libertatea», în ziua în care austeritatea øi disciplina
regimului deveneau insuportabile. În zece ani, aproape trei milioane de persoane au øters°o
englezeøte din regimul lui Walter Ulbricht, care privea cu îngrijorare cum cadrele sale tehnice,
profesorii øi strudenflii sæi îl abandonau pentru a se duce într°un stat mai ospitalier, unde se putea
vorbi, acfliona, citi, miøca dupæ bunul plac“ (71, 1994, pp. 50°51).
Din punct de vedere al angajamentelor politico°juridice postbelice ale Aliaflilor, poziflia
adoptatæ de URSS nu putea fi susflinutæ. Protocolul anglo°sovieto°american din 12 septembrie
1944, confirmat la Ialta, prevedea clar:
„Germania, în interiorul frontierelor sale din 31 decembrie 1937, va fi, pornind de la nevoile
de ocupaflie, împærflitæ în trei zone, care vor fi atribuite uneia dintre cele trei puteri, øi într°o
regiune specialæ a Berlinului, care va fi plasatæ sub ocupaflia comunæ a celor trei puteri“ (apud
71, 1994, p. 53).
Acest protocol era completat la 26 iulie 1945, spre a i se atribui øi Franflei zona sa de ocupaflie
în Germania øi cea din Berlin. Desigur, Moscova declara, cum am arætat mai sus, cæ, pentru
URSS protocolul din 12 septembrie 1944 îøi încetase valabilitatea; aceasta era însæ o declaraflie
unilateralæ, care nu putea anula o înflelegere tripartitæ øi drepturile celorlalte puteri co°sem-
natare, consacrate de Protocol. De asemenea, Uniunea Sovieticæ îøi motiva poziflia afirmând
cæ puterile occidentale nu îndepliniseræ øi împiedicaseræ îndeplinirea acordurilor comune privind
Germania, împrejurare care ar fi pus capæt acestor acorduri. O astfel de motivaflie nu avea
fundament: Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla aveau rafliunile lor spre a susfline cæ,
dimpotrivæ, URSS nu îndeplinise øi pusese piedici în îndeplinirea respectivelor acorduri, ceea
ce însæ nu însemna anularea acestora.
Pe plan diplomatic, puterile occidentale ræspundeau provocærii sovietice în legæturæ cu
Berlinul la sesiunea Consiliului NATO, desfæøuratæ la Paris între 16°18 decembrie 1958.
Declaraflia Consiliului NATO asupra Berlinului preciza:
„Consiliul aminteøte responsabilitæflile pe care fiecare din statele membre ale NATO øi le°au
asumat în ceea ce priveøte atât securitatea øi bunæstarea Berlinului, cât øi menflinerea pozifliilor
celor trei puteri în acest oraø. Statele membre ale NATO nu vor putea fi de acord cu o reglementare
a chestiunii Berlinului care ar pune în cauzæ dreptul celor trei puteri de a ræmâne în Berlin atâta
timp cât responsabilitæflile lor vor cere acest lucru, sau care nu ar asigura libertatea de circulaflie
între acest oraø øi lumea liberæ. Uniunea Sovieticæ va fi ræspunzætoare pentru orice acfliune care
ar avea ca efect compromiterea acestui drept sau punerea în pericol a acestei libertæfli“ (apud
49, I, 1973, pp. 568°569).
Consiliul NATO aprecia cæ problema Berlinului nu poate fi rezolvatæ decât în cadrul unui
acord cu URSS asupra ansamblului problemei germane. El declara din nou cæ este gata sæ
408 CONSTANTIN VLAD
examineze aceastæ problemæ, precum øi chestiunile referitoare la securitatea europeanæ øi la

dezarmare (ibidem). Astfel, diplomaflia implica în problema Berlinului nu numai cele patru
puteri foste aliate, prezente în Germania, ci øi blocurile militare cærora acestea le aparflineau:
aøa cum Hruøciov declarase cæ un atac împotriva RDG ar fi considerat un atac împotriva
Tratatului de la Varøovia, Declaraflia Consiliului NATO punea pe prim°plan responsabilitæflile
fiecærui stat membru al Alianflei pentru garantarea statutului Berlinului.
Inifliativa sovieticæ privind Berlinul era luatæ în serios atât de Kremlin, cât øi de cancelariile
occidentale. Trimis într°o misiune de informare la Moscova, Charles Bohlen conchidea, dupæ
contacte în mediul politic rusesc, dar øi în cel diplomatic stræin, cæ Hruøciov nu blufa în
ameninflarea de a forfla Occidentul sæ plece din Berlin øi de a semna un tratat de pace separat
cu Germania de Est (17, 1973, p. 463). Atitudinea faflæ de miøcarea diplomafliei sovietice în
ceea ce priveøte Berlinul, mai ales faflæ de modul cum puterile occidentale trebuiau sæ°i ræspundæ,
aveau sæ punæ la încercare unitatea Alianflei Nord°Atlantice.
Dacæ toate înflelegerile interaliate postbelice referitoare la Germania erau clare, exista însæ
o anumitæ ambiguitate în ceea ce priveøte controlul cæilor de acces cætre Berlin, cæi care traversau
teritoriul øi spafliul aerian al RDG. Dupæ ce, în 1955, URSS recunoøtea atribufliile suverane
ale regimului est°german, controlul acestor cæi de acces, inclusiv intrarea stræinilor în Berlinul
Occidental, revenea autoritæflilor RDG, cu o anumitæ supervizare a celor sovietice.
Avertizat de cuvântarea lui Hruøcoiv din 10 noiembrie 1958, Dulles începea sæ examineze,
în structurile Departamentului de Stat, aspectele juridice care puteau aduce îmbunætæfliri în
accesul cætre Berlinul Occidental; era o mæsuræ care încerca sæ mute centrul de greutate al
disputei iminente cætre laturile tehnico°legale ale problemei Berlinului. De fapt, inifliativa
Secretarului de stat reflecta preocupæri mai largi ale administrafliei americane. Astfel, chiar în
ziua când Moscova îøi trimitea Nota asupra Berlinului (27 noiembrie 1958), preøedintele
Eisenhower, într°o convorbire telefonicæ, îi spunea lui Dulles cæ el era receptiv la ideea unui
oraø liber, færæ trupe americane, cu condiflia ca atât Berlinul, cât øi cæile sale de acces sæ fie
puse sub jurisdicflia Nafliunilor Unite (109, 1998, p. 524). Se dædea astfel expresie opiniei
preøedintelui american conform cæreia situaflia din Berlin era anormalæ, cæ Statele Unite trebuiau,
la un moment dat, sæ°øi retragæ trupele din oraø.
„Trebuie sæ ne amintim — îi spunea Eisenhower consilierului sæu pentru securitatea naflionalæ,
Gordon Gray, la 1 octombrie 1959 — cæ Berlinul se afla într°o situaflie anormalæ; cæ noi am
gæsit necesar s°o acceptæm ca atare øi cæ ea este rezultatul unor greøeli ale conducætorilor noøtri
— Churchill øi Roosevelt. Totuøi el (Eisenhower) avea convingerea cæ trebuie sæ existe o cale
de a dezvolta un gen de oraø liber care sæ facæ cumva parte din Germania de Vest, ceea ce ar
putea face necesar ca Nafliunile Unite sæ devinæ participante la garantarea libertæflii øi securitæflii
oraøului, al cærui statut de zonæ demilitarizatæ sæ nu permitæ decât prezenfla forflelor de poliflie…
Avea sæ vinæ momentul, probabil curând, când va trebui pur øi simplu sæ ne retragem forflele
de acolo“ (apud 109, 1998, pp. 526°527).
Desigur, astfel de aprecieri se fæceau în „laboratoarele“ politicii americane, nefiind destinate

publicului; ele însæ erau parte a eforturilor de stabilire a atitudinii generale a Statelor Unite
în problema Berlinului. În acest sens, exprimau disponibilitatea SUA de a purta negocieri cu
URSS, aøa cum se vedea øi din comunicatul Consiliului NATO din decembrie 1958, menflionat
mai sus. Mai mult, în luæri de poziflie publice Eisenhower læsa sæ se înfleleagæ cæ SUA nu
intenflionau sæ poarte un ræzboi terestru øi, cu atât mai puflin, unul nuclear în Europa, ceea ce
în subtext însemna refuzul de a purta un ræzboi pentru Berlin. Ca øi în cazul crizei Suezului,
Eisenhower øi secretarul sæu de stat nu aveau puncte de vedere identice; Dulles îi va spune
preøedintelui cæ Statele Unite trebuiau sæ°øi menflinæ trupele în Berlinul Occidental, dar se va
pronunfla færæ reticenfle în favoarea negocierilor cu Moscova.
Ideea negocierilor va fi sprijinitæ cu cælduræ de premierul britanic Macmillan. Ea va fi însæ
respinsæ de generalul de Gaulle, proaspætul preøedinte francez. Spre deosebire de Dulles, care
încerca sæ punæ pe un prim°plan aspectele tehnico°legale ale problemei Berlinului, de Gaulle
reliefa miza politicæ a disputei. Astfel, dupæ o întâlnire cu secretarul de stat american, în ianuarie
1959, liderul francez spunea:
„Dacæ sovieticii vor ræzboi, acesta nu va fi evitat cedând Berlinul, iar dacæ nu°l vor nu are nici
un rost sæ li se facæ concesii. Sângele lui rece, ca deobicei, era deplin. Ambasadorului sovietic
care se exprima ameninflætor în fafla lui, îi va spune: «Ei bine, domnule ambasador, murim
împreunæ!». De fapt, era convins cæ Hruøciov încerca sæ intimideze. Un diplomat sovietic avea
sæ confirme aceasta, færæ sæ vrea… în fafla unui înalt funcflionar de la Quai d’Orsay: «Suntem
hotærâfli sæ mergem foarte departe», a spus el. «Vrefli deci ræzboi?». «Nu, desigur». «În acest
caz, i°a ræspuns francezul, vom merge øi noi foarte departe»“ (71, 1994, p. 59°60).
Aceasta va fi atitudinea lui de Gaulle pe toatæ durata crizei. În decembrie 1959, cu prilejul
reuniunii Consiliului NATO de la Paris, îi va spune lui Bohlen, ca sæ audæ Eisenhower, aflat
de faflæ: „Domnule Bohlen, ai auzit ceea ce noi tocmai am decis? Am decis sæ vorbim cu domnul
Hruøciov în mod ferm despre lucruri vagi“ (apud 17, 1973, p. 461).
Era o mostræ de ironie îmbræcatæ în politeflea, subtilitatea øi rafinamentul manierelor
diplomatice tipic franceze. Pentru de Gaulle ameninflarea lui Hruøciov avea menirea de a ascunde
în fafla opiniei publice sovietice øi internaflionale dificultæflile interne ale regimului de la Moscova.
În plus, criza Berlinului îi va oferi un prilej de a da un impuls semnificativ apropierii
franco°germane, care se clædea prin aplicarea Planului Schuman, în condiflii când dilemele
înarmærii RFG fuseseræ depæøite prin admiterea acesteia în rândurile Alianflei Nord°Atlantice.
Parisul va încerca sæ obflinæ o anumitæ detaøare a RFG de Statele Unite, încurajând o orientare
preponderent pro°europeanæ a Bonnului, odatæ cu prevenirea unei apropieri sovieto°vest°ger-
mane. Era o tentativæ a diplomafliei franceze care va reprezenta un sprijin pentru RFG în timpul
crizei, va întæri raporturile franco°vest°germane, færæ însæ a duce la o îndepærtare a Germaniei
occidentale de Statele Unite, deøi în anii 1958°1963 în raporturile dintre Washington øi Bonn
se vor acumula nemulflumiri øi dezacorduri în legæturæ cu problema Berlinului øi, în genere,
cu problema germanæ.
410 CONSTANTIN VLAD
Într°adevær, inifliativa Moscovei privind Berlinul crea dificultæfli majore pentru autoritæflile
vest°germane. Adenauer vedea în Nota sovieticæ o încercare de a izola Republica Federalæ (109,
1998, p. 518), o izolare de aliaflii sæi occidentali în problemele fundamentale privind dezvoltarea
øi viitorul Germaniei. Orice negociere, inclusiv privind accesul în Berlinul Occidental (asupra
cæruia RFG folosea orice prilej spre a°øi afirma suveranitatea, de pildæ prin desfæøurarea, dupæ
1955, în aceastæ parte a Berlinului a sesiunilor Bundestagului; 71, 1994, p. 52), era privitæ de
cætre Bonn ca un pas în direcflia recunoaøterii legitimitæflii internaflionale a regimului est°german,
subminærii Doctrinei Hallstein øi încurajærii soluflionærii problemei unitæflii Germaniei prin
înflelegeri între cele douæ state germane. De aceea, autoritæflile vest°germane nu vor fi împotriva
negocierilor cu URSS, dar vor cere cu insistenflæ ca acestea sæ se desfæøoare pornind de la
premisele acceptate pânæ atunci de cætre Aliafli: RFG constituie singurul reprezentant legitim
al poporului german, este o parte a lumii occidentale, inclusiv a structurilor de securitate øi
de apærare ale acesteia, iar problema reunificærii germane putea avea loc doar prin alegeri libere,
puterea de stat rezultatæ din aceste alegeri urmând sæ încheie tratatul de pace.
Primele reacflii diplomatice dupæ sesiunea din decembrie 1958 a Consiliului NATO se vor
menfline în cadrul øi în tonul Notei sovietice øi, respectiv, a comunicatului Consiliului. La
25 decembrie, A. A. Gromîko, ministrul de Externe rus, evoca în fafla parlamentului de la
Moscova consecinflele grave ale unei eventuale tentative a Aliaflilor de a°øi croi drum spre Berlin
cu forfla armelor. În replicæ, pe 31 decembrie, puterile occidentale precizau cæ refuzæ orice
negocieri sub presiunea unui ultimatum, dar îøi reafirmau disponibilitatea de a discuta despre
Berlin în cadrul unor tratative privind problema germanæ în ansamblu, precum øi securitatea
europeanæ.
În cursul anului 1959, criza Berlinului evolua, cu suiøuri øi coborâøuri în pozifliile luate
de o parte øi de cealaltæ.
Primele miøcæri erau întreprinse de diplomaflia sovieticæ. Astfel, la 4 ianuarie, Anastas
Mikoian, pe atunci vicepreøedinte al Consiliului de Miniøtri al URSS, începea o surprinzætoare
vizitæ de apropape trei sæptæmâni în Statele Unite. În contactele avute cu oficialitæfli americane,
inclusiv cu secretarul de stat Dulles, Mikoian flinea sæ sublinieze cæ propunerile sovietice privind
Berlinul nu reprezintæ nicidecum un ultimatum, cæ termenul de øase luni menflionat în Nota
din 27 noiembrie 1958 nu are decât un caracter informativ. În plus, demnitarul moscovit
manifestæ o flexibilitate evidentæ în problema accesului la Berlin, care, afirma el, putea fi asigurat
în continuare într°o formulæ convenabilæ tuturor. Interlocutorii sæi americani vor trage concluzia
cæ Mikoian venise peste Ocean cu un mesaj de calmare a spiritlor.
Chiar în timpul prezenflei acestuia în America, la 10 ianuarie, Moscova înainta o altæ notæ
Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei, prin care propunea convocarea unei conferinfle
internaflionale cu participarea tuturor statelor care fuseseræ membre ale Coalifliei Nafliunilor
Unite, pentru semnarea tratatului de pace cu cele douæ state germane. Nota, redactatæ pe un
ton conciliant, menfliona cæ soluflia preconizatæ de cætre URSS cu privire la Berlin nu exclude
alte propuneri; în cuprinsul ei, nu exista nici o referire la termenul limitæ pentru rezolvarea
problemei Berlinului. Nota era însoflitæ de un proiect de tratat de pace, alcætuit din 48 de articole,
cuprinzând clauze politice, teritoriale, militare, economice, privitoare la reparafliile de ræzboi,

precum øi mæsuri pentru reunificarea Germaniei. Era pentru prima oaræ când Moscova propunea
încheierea tratatului de pace nu cu Germania reunificatæ, ci cu cele douæ state germane. Potrivit
proiectului de tratat, Germania nu putea adera la alianfle militare, renunfla la orice revendicare
teritorialæ dincolo de linia Oder°Neisse, nu poseda øi nici nu fabrica arme atomice, chimice
sau biologice, bombardiere øi submarine. Articolul 22 din proiect recunoøtea dreptul poporului
german de a restabili unitatea Germaniei, Aliaflii umând sæ°i acorde tot concursul pentru atingerea
acestui obiectiv prin apropierea celor douæ state germane. Pânæ la restabilirea acestei unitæfli,
Berlinul Occidental urma sæ ræmânæ un oraø liber, demilitarizat (71, 1994, pp. 58°59). Moscova
îøi aræta disponibilitatea pentru efectuarea unui schimb de pæreri cu puterile occidentale în
legæturæ cu proiectul tratatului de pace; era, desigur, o formulæ ce flinea de uzanflele diplomatice,
ræmasæ færæ efect întrucât Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla aveau propriile propuneri
în problema datæ, mult deosebite decât cele sovietice. Cele trei puteri occidentale le vor prezenta
în forma unui proiect al unui Plan de Pace la 14 mai 1959, în cadrul Conferinflei de la Geneva
a Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri.
La 13 ianuarie 1959, în cadrul unei conferinfle de presæ, Secretarul de stat american opinia
cæ alegerile libere nu sunt unica modalitate de restabilire a unitæflii germane, evocând experinfle
confederative care n°ar trebuie excluse nici în acest caz, ca rezultat al înflelegerii dintre cele
douæ pærfli ale Germaniei. Dacæ asemenea opinii ar fi devenit poziflii oficiale, ele ar fi semnalat
o schimbare majoræ în politica americanæ în problema germanæ; astfel, cele mai întunecate
temeri ale lui Adenauer pæreau a se adeveri. Pe canale diplomatice, cancelarul german va critica
prompt øi aspru opiniile lui Dulles, respingând orice formulæ de confederaflie. Bonnul expedia
de urgenflæ la Washington un înalt oficial al Ministerului de Externe spre a expune pærerile
autoritæflilor vest°germane faflæ de proiectul sovietic de tratat de pace øi a solicita sprijinul Statelor
Unite ca orice negociere cu URSS sæ se facæ de pe pozifliile tradiflionale în problema germanæ.
La Departamentul de Stat se lua notæ de poziflia Bonnului, dar prioritaræ ræmânea gæsirea unor
formule de negociere cu Moscova.
Deziluziile lui Adenauer nu veneau însæ numai de peste Ocean: la 21 februarie 1959,
Macmillan pleca într°o vizitæ la Moscova, demers faflæ de care cancelarul vest°german nu ezitase
sæ°øi exprime dezacordul. Inifliativa premierului britanic concretiza preferinfla Londrei pentru
tratative cu Moscova, purtate eventual pe o problematicæ mai cuprinzætoare; este de reamintit
în acest sens cæ,în ianuarie 1958, Macmillan enunflase în parlamentul britanic ideea încheierii
unui pact de neagresiune cu URSS. Convorbirile dintre Macmillan øi Hruøciov nu ocoleau
nici una dintre problemele spinoase în relafliile dintre Est øi Vest, concentrându°se totuøi pe
subiectele fierbinfli privind Germania. Dezacordul în legæturæ cu Berlinul øi tratatul de pace
se menflinea, dar cei doi lideri se pronunflau pentru continuarea eforturilor diplomatice asupra
chestiunilor aflate în disputæ. În timpul vizitei lui Macmillan, guvernul sovietic prezenta un
proiect de tratat de neagresiune între URSS øi Marea Britanie, la care puteau adera øi alte state.
Proiectul (49, I, 1973, pp. 574°576) conflinea declaraflia solemnæ a pærflilor de a renunfla în relafliile
reciproce la agresiune, la folosirea forflei øi la ameninflarea cu forfla, propunea renunflarea la
412 CONSTANTIN VLAD
amplasarea de baze militare pe teritoriul lor, consemna angajamentul mutual de rezolvare a

disputelor prin mijloace politice, precum øi cel de a nu acorda sprijin unui stat terfl care ar
întrebuinfla forfla împotriva statului co°semnatar. Proiectul sovietic, în cazul ipotetic cæ ar fi
fost acceptat, ar fi avut implicaflii majore pentru Marea Britanie — de exemplu, cerinfla renunflærii
la baze stræine pe teritoriul naflional, ceea ce îl fæcea total inacceptabil; inifliativa sovieticæ
ræmânea, în atari condiflii, doar un moment de consemnat în analele diplomatice.
Lucrurile evoluau în direcflia diplomafliei multilaterale. O vizitæ a lui Dulles în Marea Britanie,
Franfla øi RFG (8°15 februarie 1959), netezea cæile cætre întrunirea unei conferinfle a miniøtrilor
de Externe ai celor patru puteri. O propunere formalæ în acest sens era înaintatæ URSS,
menflionând data de 11 mai 1959 pentru deschiderea conferinflei, la Geneva. La sugestia
Bonnului, propunerea se referea øi la participarea la lucræri a unor reprezentanfli ai celor douæ
pærfli ale Germaniei.
Aøa cum læsase sæ se înfleleagæ Mikoian la Washington, apropierea termenului de øase luni
cuprins în Nota sovieticæ din 27 noiembrie 1958 nu semnala vreo intenflie a Moscovei de a
trece la mæsuri unilaterale în legæturæ cu Berlinul. Dimpotrivæ, în note adresate SUA, Marii
Britanii, Franflei øi RFG la 2 martie 1959, URSS se ralia ideii întrunirii Conferinflei Miniøtrilor
de Externe ai celor patru puteri, cu participarea reprezentanflilor celor douæ state germane atunci
când urma sæ fie examinatæ problema tratatului de pace cu Germania; se propunea, totodatæ,
invitarea la lucrærile Conferinflei a Poloniei øi Cehoslovaciei, propunere neacceptatæ de puterile
occidentale.
Contacte diplomatice intense marcau pregætirea Conferinflei Miniøtrilor de Externe. Între
9°10 martie aveau loc la Paris convorbiri între Macmillan øi de Gaulle, iar în zilele de 11°12
martie la Bonn se întâlneau Macmillan øi Adenauer. La 27°28 aprilie se întrunea în capitala
Poloniei Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai statelor participante la Tratatul de la Varøovia.
Conferinfla aproba propunerile URSS privind tratatul de pace cu Germania, precum øi Berlinul
Occidental. Urma, între 28 aprilie°1 mai reuniunea miniøtrilor de Externe american, britanic,
francez øi vest°german, care stabilea linia politicæ de urmat de cætre puterile occidentale la
Conferinfla de la Geneva. Reuniunea convenea cæ principalele probleme care stau în fafla
Conferinflei sunt Berlinul, Germania øi securitatea europeanæ.
Astfel pregætitæ, Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri debuta la Palatul
Nafliunilor Unite din Geneva, în 11 mai 1959; participau Ch. A. Herter din partea Statelor Unite
(Dulles demisionase la 15 aprilie din funcflia de secretar al Departamentului de Stat, fiind grav
bolnav), A. A. Gromîko, Selwyn Lloyd øi M. Couve de Murville. Erau, de asemenea, prezenfli
reprezentanfli ai RFG øi RDG. Lucrærile Conferinflei se vor desfæøura în douæ faze: prima, între
11 mai°20 iunie; cea de a doua, între 13 iulie°5 august 1959. O pauzæ survenitæ la 24 mai era
determinatæ de decesul lui J. F. Dulles, miniøtrii prezenfli la Conferinflæ deplasându°se la
Washington pentru funeralii.
Îndatæ dupæ deschiderea lucrærilor, cele trei puteri occidentale supuneau atenfliei Confe-
rinflei Planul de Pace amintit mai sus. Planul tripartit propunea abordarea problemelor privind
securitatea Germaniei øi securitatea europeanæ, reunificarea øi încheierea unui tratat de pace
pe etape, reluând, în fapt, într°o versiune nouæ, îmbogæflitæ, proiectul Eden din timpul Conferinflei
Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri din 1954. Planul cuprindea 32 de puncte (57, 1962,
II, pp. 1413°1419). În domeniul securitæflii, el prevedea o serie de mæsuri privind controlul
înarmærilor øi dezarmarea, în condiflii când Germania reunificatæ putea adera la alianfle militare.
În ceea ce priveøte Berlinul, el preciza cæ acesta este un singur oraø, care aparfline întregii
Germanii; ca atare, Berlinul de Est øi cel de Vest trebuiau sæ se unifice prin alegeri libere,
desfæøurate sub supraveghere cvadripartitæ sau a Nafliunilor Unite. Prin alegeri urma sæ se
constituie un Consiliu al întregului Berlin, care sæ administreze oraøul, sub autoritatea supremæ
a celor patru puteri. Pânæ la reunificarea Germaniei, aceste patru puteri aveau dreptul sæ
staflioneze trupe în Berlin, ele urmând sæ garanteze libertatea øi integritatea oraøului unificat,
precum øi accesul la acesta. Berlinul urma sæ fie viitoarea capitalæ a Germaniei. Pânæ la
reunificarea Germaniei, planul occidental preconiza constituirea de cætre cele patru puteri a
unui Comitet german mixt. Comitetul urma sæ fie format din 25 de membri din Republica
Federalæ (desemnafli de guvernul de la Bonn) øi din 10 membri din (potrivit terminologiei folosite
de Proiect) aøa°numita Republicæ Democratæ Germanæ (desemnafli de autoritæflile acesteia).
Între altele, Comitetul mixt urma sæ elaboreze o lege privind alegerile generale, libere øi secrete.
Proiectul legii electorale, urma sæ fie aprobat de cele patru puteri øi supus apoi unui plebiscit,
în ambele pærfli ale Germaniei. În maximum doi ani øi jumætate dupæ semnarea unui document
în sensul Planului de Pace, trebuiau sæ se desfæøoare alegeri pentru o Adunare generalæ
pangermanæ. Adunarea va avea mandat sæ elaboreze o constituflie a întregii Germanii. Se va
constitui apoi un guvern pangerman, care va putea semna tratatul de pace
În felul acesta, Planul de Pace punea la un loc, logic øi coerent, dar încærcat cu multe detalii,
viziunea RFG øi a celor trei puteri occidentale în problema germanæ. Simpla comparare a
Planului de Pace øi a Proiectului sovietic al tratatului de pace german aratæ cæ în fafla Conferinflei
de la Geneva se afla o sarcinæ imposibilæ. Nu era, deci, de mirare cæ, pe 18 mai, Gromîko va
respinge în întregime proiectul occidental. A doua zi, i se va ræspunde cæ nu se pune problema
semnærii unui tratat de pace atâta vreme cât Germania nu era reunificatæ, nici de a consimfli
la vreo renunflare oarecare în privinfla drepturilor celor trei puteri occidentale în ceea ce priveøte
Berlinul (71, 1994, p. 64).
Astfel, din prima sæptæmânæ a lucrærilor, impasul era total. Prezenfli la Washington, cei
patru miniøtri de Externe vor încerca depæøirea lui într°un cadru mai puflin formal, færæ succes,
însæ. Dupæ revenirea la Geneva, participanflii la Conferinflæ decideau sæ delibereze cu uøile
închise, punând astfel capæt controverselor publice, cu mare mizæ de imagine; de asemenea,
ei conveneau sæ se concentreze asupra gæsirii unei soluflii privind Berlinul, desprinzând problema
accesului de ansamblul chestiunilor referitoare la Germania (71, 1994, p. 65). Lucrærile vor
stagna, totuøi. La 10 iunie, din partea guvernului sovietic, Conferinflei îi erau prezentate noi
propuneri (49, I, 1973, pp. 611°612). Potrivit acestora, Moscova era gata sæ nu insiste asupra
lichidærii imediate øi totale a regimului de ocupaflie din Berlinul Occidental, sæ accepte provizoriu
menflinerea anumitor drepturi de ocupaflie ale puterilor occidentale în partea de vest a Berlinului,
cu condiflia ca aceasta sæ nu dureze mai mult de un an; deci, se stabilea un nou termen pânæ
când URSS ar fi urmat sæ treacæ la mæsuri unilaterale privind statutul Berlinului. În acest interval,
cele douæ state germane trebuiau sæ acflioneze pentru crearea unui Comitet pentru întreaga
414 CONSTANTIN VLAD
Germanie, alcætuit din reprezentanfli ai RDG øi ai RFG pe bazæ de paritate (unu la unu). Acest
comitet era menit sæ contribuie la lærgirea øi dezvoltarea contactelor dintre cele douæ state
germane, sæ elaboreze øi sæ supunæ discufliei planuri de reunificare a Germaniei, sæ examineze
probleme legate de pregætirea øi încheierea tratatului de pace cu Germania. O reglementare
temporaræ privind anumite drepturi de ocupaflie ale puterilor occidentale era posibilæ în cazul
realizærii unei înflelegeri cu privire la reglementarea provizorie a problemei Berlinului Occidental
pe baza urmætoarelor principii: a) puterile occidentale reduc efectivele forflelor lor armate øi
armamentele în Berlinul Occidental pânæ la contingente simbolice; b) de pe teritoriul Berlinului
Occidental înceteazæ orice propagandæ ostilæ împotriva RDG øi a celorlalte flæri socialiste; c)
se lichideazæ toate organizafliile care desfæøoaræ în Berlinul Occidental activitæfli cu caracter
de spionaj øi diversiune înpotriva RDG øi a flærilor aliate cu aceasta; d) puterile occidentale
îøi asumæ obligaflia de a nu instala în Berlinul Occidental nici un fel de baze atomice øi rampe
pentru rachete. În cazul încheierii unui acord în baza acestor principii, Uniunea Sovieticæ este
dispusæ sæ accepte menflinerea legæturilor Berlinului Occidental cu lumea exterioaræ în forma
existentæ pânæ atunci.
Tonul ascuflit în care erau prezentate noile propuneri sovietice reflecta accentele polemice
care reveneau mereu în lucrærile Conferinflei. Conflinutul propunerilor ræmânea însæ inaccep-
tabil puterilor occidentale. Pe de altæ parte, noul termen avansat de sovietici (1 an), læsa deschisæ
perspectiva continuærii negocierilor; era timpul pentru întreruperea reuniunii de la Geneva,
ceea ce se întâmpla la 20 iunie1959. Când miniøtrii de Externe ai celor patru puteri se vor
reîntâlni la 13 iulie, condifliile unui progres nu erau mai bune; de aceea, Conferinfla de la Palatul
Nafliunilor Unite din Geneva se încheia færæ rezultate palpabile.
Unele semnale privind o posibilæ relaxare a raporturilor Est°Vest, reclamau un alt cadru
øi un alt nivel al contactelor între pærfli, mai precis între Washington øi Moscova. Este subiectul
asupra cæruia se vor concentra preocupærile diplomafliei americane øi ale celei sovietice într°un
interval de un an, cu menfliunea cæ intervalul respectiv avea un cu totul alt sens øi o cu totul
altæ finalitate decât cele preconizate de inifliativa Kremlinului din 10 iunie 1959.
Astfel, o primæ fazæ a celei de a doua crize a Berlinului se încheia nedecis. Aceastæ crizæ
continua, intercondiflionându°se în mod cel mai strâns cu evenimente neprevæzute din Caraibe,
ceea ce mæ determinæ sæ le prezint împreunæ într°un paragraf distinct (XVIII, 6).
5) Din nou, limite ale diplomafliei: eøecul reuniunii la nivel înalt de la Paris
(1960)
Luna iulie a anului 1959 consemna în relafliile americano°sovietice o „diplomaflie a
inaugurærilor“ de expoziflii, un fel de preludiu la „diplomaflia ping°pong°ului“ între Washington
øi Beijing din anii ’70. Astfel, la 12 iulie, Frol Kozlov, un înalt oficial de la Kremlin, participa
la deschiderea unei expoziflii industriale sovietice la New York; la 23 iulie, era rândul lui Richard
Nixon, vicepreøedinte al Statelor Unite, sæ fie de faflæ la inaugurarea unei expoziflii americane
la Moscova.
Principala deschidere diplomaticæ era efectuatæ în cadrul primei vizite: preøedintele

Eisenhower, la propunerea Departamentului de Stat, îi transmitea lui Hruøciov, prin Kozlov,
invitaflia de a vizita Statele Unite, anunflându°øi totodatæ intenflia de a merge el însuøi în URSS —
unde fusese deja invitat — în primævara anului 1960. În acelaøi timp, øeful Casei Albe fæcea
sæ°i parvinæ liderului sovietic un mesaj conciliant øi liniøtitor cu privire la Berlin: Eisenhower
admitea cæ ruøii aveau dreptate când afirma cæ situaflia la Berlin era „ilogicæ“, dar sublinia cæ
SUA nu vor renunfla la drepturile øi responsabilitæflile lor privind oraøul decât dacæ vor avea
la îndemânæ o cale de a o face (109, 1998, p. 525). Era un semnal care dædea un anumit sens
dorinflei americane de a negocia: Washingtonul era gata sæ vinæ în întâmpinarea unor cerinfle
ale Moscovei; el va fi chiar astfel interpretat în capitala rusæ.
Înainte de vizita lui Hruøciov, preøedintele american efectua un turneu european, incluzând
R.F. Germania, Marea Britanie øi Franfla. Vizitele îi vor oferi øefului administrafliei americane
prilejuri de a prezenta partenerilor vest°europeni orientarea politicii americane în perioada
post°Dulles, precum øi dupæ contactele directe la Moscova avute de R. Nixon. Eisenhower va
sublinia cæ „diplomaflia pe marginea præpastiei“ este depæøitæ, øi va pleda pentru ideea tratativelor
cu URSS. În acelaøi timp, preøedintele american dædea asiguræri cancelarului Adenauer øi
preøedintelui de Gaulle cæ interesele occidentale, inclusiv în problema germanæ, vor fi promovate
consecvent la întâlnirea la nivel înalt americano°sovieticæ.
Hruøciov se afla în Statele Unite timp de douæ sæptæmâni, între 15 øi 28 septembrie 1959,
fiind primul conducætor sovietic de cel mai înalt rang care fæcea un adeværat tur al Americii.
Convorbirile dintre cei doi lideri vor aborda toate subiectele majore aflate pe agenda
sovieto°americanæ: cursa înarmærilor øi dezarmarea, problema germanæ, dezvoltarea relafliilor
bilaterale. Spiritul dominant al convorbirilor era exprimat în declaraflia celor doi privind
necesitatea rezolværii tuturor problemelor internaflionale prin mijloace paønice, care sæ excludæ
apelul la forflæ. În acest spirit, preøedintele american i°a promis oaspetelui sæu
„sæ medieze pe lângæ generalul de Gaulle øi pe lângæ Macmillan pentru organizarea urgentæ a
unei conferinfle la vârf, øi a recunoscut caracterul anormal al situafliei din Berlin, adæugând cæ
era necesar sæ se caute o soluflie care sæ apere interesele legitime ale sovieticilor, germanilor
de Est, germanilor de Vest,… ale întregului Occident. În schimb. Hruøciov a renunflat la orice
limitæ de timp pentru soluflionarea problemei Berlinului, færæ totuøi — preciza Eisenhower —
ca aceste negocieri sæ dureze la infinit“ (71, 1994, p. 70).
Preøedintele american exprima public aceste opinii, într°o conferinflæ de presæ flinutæ la 28
septembrie 1959; ele coincideau, din punct de vedere al conflinutului, cu cele spuse de
Eisenhower într°un cadru discret consilierului sæu pentru problemele securitæflii, Gray, cum
am menflionat mai sus. În felul acesta, problema unei conferinfle la nivel înalt a celor patru
puteri era readusæ într°un prin plan al actualitæflii.
Ideea respectivæ avea deja o anumitæ vechime. Ea fusese evocatæ la 8 ianuarie 1958, într°un
mesaj adresat de primul ministru sovietic — pe atunci, N. A. Bulganin — preøedintelui american
øi premierului britanic, cu scopul de a se examina un cerc larg de probleme, începând cu încetarea
416 CONSTANTIN VLAD
experienflelor nucleare øi terminând cu slæbirea încordærii în Orientul Apropiat. Inifliativa de

atunci a Moscovei declanøa o serie de acfliuni diplomatice, precum øi o susflinutæ corespondenflæ
la nivel înalt, de°a lungul mai multor luni.
Astfel, la 15 februarie 1958, preøedintele american îi ræspundea premierului sovietic,
exprimând unele îndoieli în legæturæ cu posibilitæflile reale ale unei conferinfle la nivel înalt de
a solufliona problemele internaflionale presante. El opinia totuøi cæ, în cazul convocærii ei, o
astfel de conferinflæ ar trebui sæ se ocupe de probleme ale întæririi Organizafliei Nafliunilor Unite
(mai ales prin îngrædirea dreptului de veto în Consiliul de Securitate øi prin renunflarea la
principiul unanimitæflii membrilor permanenfli ai acestui Consiliu), de folosirea spafliului cosmic
în scopuri paønice, de reunificarea Germaniei, de dezarmare, precum øi de problama privind
dreptul popoarelor din Europa de Est de a°øi alege liber forma de guvernæmânt. Washingtonul
considera cæ o conferinflæ la nivel înalt ar trebui pregætitæ de o reuniune a miniøtrilor de Externe
ai celor patru puteri: SUA, URSS, Marea Britanie øi Franfla.
La 28 februarie, un memorandum al guvernului sovietic adresat guvernului american exprima
acordul Moscovei pentru o reuniune a miniøtrilor de Externe, cu urmætoarea participare: statele
membre ale Alianflei Nord°Atlantice, statele din Tratatul de la Varøovia, precum øi reprezentanflii
unor state din afara blocurilor militare, cum sunt India, Afghanistan, Egipt, Iugoslavia, Suedia,
Austria. Un alt mesaj transmis de Moscova la 7 martie, propunea ca viitoarea conferinflæ la
nivel înalt sæ aibæ pe agendæ probleme ca: interzicerea folosirii spafliului cosmic în scopuri
militare, lichidarea bazelor militare de pe teritorii stræine, încheierea tratatului de pace cu
Germania — cu participarea reprezentanflilor RDG øi RFG. Moscova era împotriva reformærii
sistemului de vot în Consiliul de Securitate în sensul propunerii americane øi respingea categoric
orice discuflie privind regimul politic existent în statele est°europene.
La 26 aprilie, guvernul sovietic propunea realizarea de consultæri la Moscova între ministerul
rus de Externe øi ambasadorii acreditafli ai SUA, Marii Britanii øi Franflei, în legæturæ cu pregætirea
unei conferinfle a miniøtrilor de Externe. Se sugera ca la aceste consultæri sæ fie invitafli øi
ambasadorii polonez øi cehoslovac. La 3 mai, puterile occidentale îøi dædeau acordul pentru
consultærile propuse, cerând însæ ca acestea sæ se desfæøoare doar între diplomaflii celor patru
puteri.
Asemenea contacte diplomatice erau întrerupte dupæ Nota sovieticæ din 27 noiembrie 1958.
Ele erau reluate la 10 ianuarie 1959, când Moscova propunea întrunirea unei conferinfle la nivel
înalt pentru încheierea tratatelor de pace cu RDG øi RFG; era un demers care ducea în final
la Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai celor patru puteri din mai°august 1959 încheiatæ, dupæ
cum am arætat, færæ rezultate concrete.
Înflelegerea Eisenhower–Hruøciov deschidea noi perspective în aceastæ privinflæ. La capætul
unui periplu diplomatic în flæri din Asia, Africa øi Europa, preøedintele american participa la
Paris, între 19°21 decembrie 1959, la o reuniune cu preøedintele Franflei, premierul Marii Britanii
øi cancelarul vest°german. Era cadrul în care liderii occidentali îøi exprimau interesul pentru
o conferinflæ cvadripartitæ, împreunæ cu øeful guvernului sovietic. Eisenhower, Macmillan øi
de Gaulle îi adresau scrisori lui Hruøciov propunând întrunirea unei conferinfle la nivel înalt
pentru 27 aprilie 1960, la Paris. de Gaulle îøi va condifliona acordul de o vizitæ prealabilæ a
liderului sovietic în Franfla, vizitæ ce se realiza între 23 martie°3 aprilie 1960. Dupæ acceptul
lui Hruøciov, pe canale diplomatice, conferinfla la vârf a celor patru era fixatæ pentru 11 mai
1960, în capitala Franflei.
Nimic din viafla internaflionalæ nu pærea sæ tulbure viitoarea conferinflæ. Occidentul îøi
pregætise pozifliile la reuniunea din decembrie 1959. O scurtæ vizitæ a lui Adenauer la Washington
(12 martie), oferea prelejul unui ultim schimb de pæreri în legæturæ cu discutarea la apropiata
întâlnire cvadripartitæ a problemelor privind Germania. În Est, la 4 februarie, consfætuirea
Comitetului politic consultativ al Tratatului de la Varøovia aproba pozifliile pe care URSS urma
sæ le promoveze la Paris. Liderii est°europeni se pronunflau pentru îmbunætæflirea relafliilor
Est°Vest, creøterea încrederii reciproce dintre statele celor douæ alianfle, dezvoltarea tuturor
formelor de colaborare internaflionalæ.
În climatul de destindere în care se apropia Conferinfla celor patru, aproape fusese uitat
un protest sovietic adresat Statelor Unite cu aproximativ un an în urmæ în legæturæ cu zborurile
unor avioane americane, având la bord arme nucleare, în direcflia frontierelor URSS. Subiectul
nu era nou în relafliile sovieto°americane. Astfel, în iulie 1956, Ministerul de Externe rus înainta
Departamentului de Stat o notæ de protest în legæturæ cu violarea de cætre aparate militare
americane a spafliului aerian sovietic. Charles Bohlen, pe atunci ambasador al Statelor Unite
în URSS, relateazæ o convorbire pe care o avusese ocazional cu premierul Bulganin pe aceastæ
temæ. La întrebarea lui Bulganin dacæ era la curent cu protestul sovietic, Bohlen confirma,
negând însæ cæ ar fi cunoscut problema ca atare. Diplomatul american avea sæ recunoascæ mai
târziu: el øtia cæ avioane Lockhead U°2 zburau deasupra Uniunii Sovietice, fotografiind baze
de rachete øi alte instalaflii militare, dar nu deflinea nici o informaflie concretæ în legæturæ cu
zborurile respective. Bulganin remarcase atunci cæ zborurile americane în spafliul sovietic
reprezentau o chestiune foarte serioasæ (17, 1973, p. 464).
La 3 mai 1960, preøedintele Eisenhower, aflat undeva în provincie, era informat de CIA
cæ un avion U°2 era dat lipsæ, existând temeri cæ fusese doborât de o rachetæ ruseascæ, deøi
zbura la o înælflime de 24 de mii de metri. Preøedintele se consulta cu câfliva colaboratori apropiafli
asupra atitudinii pe care trebuia s°o adopte Washingtonul în problema datæ. Se convenea (17,
1973, p. 465°466) ca întreaga activitate de informare publicæ asupra incidentului sæ fie
concentratæ la Departamentul de Stat. Dar, anterior incidentului în cauzæ, se stabilise cæ, în
cazul când se întâmpla ceva cu un aparat U°2 trimis în misiune deasupra URSS, instituflia
guvernamentalæ care trebuia sæ prezinte public problema era Administraflia Naflionalæ pentru
Aeronauticæ øi Spafliul cosmic (NASA). Drept urmare, la NASA era pregætit un comunicat
prin care se anunfla un incident petrecut cu un avion ce pætrunsese involuntar câfliva kilometri
dincolo de granifla sovieticæ. Înainte ca cele hotærâte la întâlnirea avutæ de preøedintele
Eisenhower sæ ajungæ la Washington, consilierul de presæ al Casei Albe dædea semnal verde
la NASA pentru publicarea comunicatului standard; când acest comunicat era dat publicitæflii,
CIA øi Departamentul de Stat øtiau deja cæ U°2 fusese doborât undeva în partea centralæ a
Rusiei. Pe de altæ parte, reîntors din stræinætate, secretarul de stat Herter publica un comunicat
în sensul cæ avionul cu pricina, destinat cercetærilor meteorologice, deviase de la traseul sæu
întrucât, probabil, pilotul îøi pierduse cunoøtiinfla.
418 CONSTANTIN VLAD
La Moscova însæ se anunfla pe 5 mai cæ un avion american de recunoaøtere U°2 fusese

doborât în spafliul aerian sovietic. Ulterior, era fæcut cunoscut cæ pilotul aparatului, Francis
Gary Powers, fusese capturat, asupra lui øi în resturile avionului gæsindu°se aparaturæ de spionaj.
Acestea erau împrejurærile în care preøedintele Eisenhower declara cæ avionul doborât în
URSS se afla într°o misiune de culegere de informaflii de ordin militar. El anunfla cæ, în calitatea
pe care o avea, autorizaze zborurile cu caracter de spionaj aerian deasupra Uniunii Sovietice,
færæ sæ cunoascæ însæ când ele aveau efectiv loc. În realitate, preøedintele era la curent cu
efectuarea zborurilor respective. În cazul dat, zborul fusese programat pentru 30 aprilie 1960.
Din cauza timpului nefavorabil, CIA propusese amânarea lui cu o zi; Eisenhower fusese informat
øi îøi dæduse aprobarea (17, 1973, p. 466). În ceea ce°l priveøte, Herter va justifica zborurile
dezvæluite de incidentul avionului U°2.
„Conducætorii sovietici, va afirma el, au acces aproape total în societæflile deschise ale lumii
libere, folosindu°se în plus de vaste reflele de spionaj… Guvernul Statelor Unite ar fi lipsit de
responsabilitate nu doar faflæ de poporul american, ci øi faflæ de toate popoarele lumii libere dacæ,
în lipsa cooperærii din partea sovieticæ, nu ar lua mæsurile unilaterale de naturæ sæ diminueze
øi sæ depæøeascæ pericolul unui atac°surprizæ“ (apud 71, 1994, p. 93°94).
Incidentul schimba radical climatul în care se apropia deschiderea Conferinflei cvadripartite.
Hruøciov se afla sub presiunea durilor de la Moscova, care°l acuzau cæ, în numele politicii de
coexistenflæ paønicæ, cedeazæ Occidentului. Pe de altæ parte, prezent la Beijing la 1 octombrie
1959 (aniversarea a 10 ani de la proclamarea R.P. Chineze), el putuse constata atitudinea criticæ
a liderilor chinezi faflæ de pozifliile sale, atât în probleme de doctrinæ comunistæ, cât øi de politicæ
internaflionalæ.
„Ce putea face Hruøciov? Timp de luni de zile, el a repetat chinezilor øi celor care, în restul
lagærului socialist, ascultau sfaturile acestora, cæ Statele Unite s°au schimbat, cæ Eisenhower
vrea cu adeværat pacea, cæ se pregæteøte sæ facæ concesii pentru a normaliza situaflia de la Berlin.
Or, acum… Hruøciov nu avea doar certitudinea cæ nu va obfline nimic în acest domeniu, ci se
vedea confruntat cu revendicarea americanilor de a viola nestingherifli teritoriul sovietic, sub
pretextul de a se asigura de bunele sale intenflii. Singura sa øansæ pentru a°øi salva obrazul era
aceea de a obfline scuze din partea lui Eisenhower øi de a°l determina pe acesta sæ promitæ, ca
un copil care a fæcut o greøealæ, cæ n°o s°o mai repete“ (71, 1994, p. 94).
Aceasta øi era intenflia øi, cert, mandatul cu care liderul sovietic pleca la Paris, unde sosea
la 14 mai 1960. Îi va face o vizitæ de curtoazie lui de Gaulle, înmându°i un mesaj pentru
Eisenhower, care cerea: 1) scuze pentru afacerea U°2; 2) pedepsirea severæ a celor vinovafli;
3) angajamentul cæ asemena zboruri vor înceta. de Gaulle îl avertiza cæ mesajul sæu va torpila
Conferinfla; Hruøciov ræmânea imperturbabil. O întâlnire în trei: Eisenhower, Macmillan øi
de Gaulle, cu mesajul lui Hruøciov pe masæ, nu ducea la nimic. de Gaulle îl îndeamna pe
Eisenhower sæ nu facæ nici o concesie. Macmillan va înclina spre un compromis; el se va întâlni
separat cu Hruøciov, pe care°l ruga, în zadar, sæ fie cooperant.
Prima întâlnire în cadrul a ceea ce trebuia sæ fie Conferinfla cvadripartitæ se va dovedi fatalæ.
Hruøciov va fline un discurs violent de douæzeci de minute. Se va întreba retoric cum poate
cineva sæ zboare peste teritoriul unei flæri prietene spionând cele mai intime secrete ale acesteia
øi sæ nu recunoascæ faptul cæ un asemenea zbor este un act ostil. Menflionând cæ nu se aøtepta
la aøa ceva de la preøedintele american, anunfla amânarea vizitei acestuia în Uniunea Sovieticæ.
Solicita scuze publice pentru zborul avionului U°2. Urma la cuvânt de Gaulle, spunând cæ,
deøi nu agreeazæ spionajul, acesta este totuøi necesar. În ceea ce priveøte zborurile asupra
teritoriilor altor flæri, el amintea cæ sateliflii sovietici, care pot fi echipafli cu camere de luat vederi,
trec regulat peste tritoriul Republicii Franceze, dar el n°a considerat necesar sæ facæ din acesta
un caz public. Macmillan va face apel la partenerii sæi astfel încât lucrærile Conferinflei sæ
ræspundæ marilor speranfle de pace pe care opinia publicæ le nutrea. Eisenhower anunfla cæ
ordonase ca zborurile cu caracter de spionaj în spafliul aerian sovietic sæ înceteze; nu°øi va
cere însæ scuze pentru incidentul petrecut. Conferinfla îøi întrerupea lucrærile pentru 48 de ore.
Când termenul fixat expira, cei trei lideri occidentali se întâlneau la Palatul Elysée, aøtep-
tându°l pe Hruøciov. Când devenea evident cæ acesta, în absenfla scuzelor pe care le solicitase,
nu°øi va relua locul la masa Conferinflei, Macmillan le propunea celorlalfli interlocutori s°l
însærcineze sæ facæ un apel personal cætre Hruøciov spre a se reîntoarce la lucræri. Eisenhower
dædea semne cæ sugestia premierului britanic ar putea fi acceptatæ. de Gaulle însæ o va respinge
în mod categoric. Metoda propusæ, va afirma el, era „prea bizantinæ“, øi n°ar trebui sæ uitæm
cæ Imperiul Bizantin a cæzut tocmai datoritæ preferinflei pentru intrigi øi astfel de „cæi învæ-
luitoare“ (17, 1973, p. 469). Ideea lui Macmillan cædea.
Hruøciov flinea o conferinflæ de presæ în cadrul cæreia, în termeni vehemenfli, într°un adevarat
delir verbal, punea în seama Statelor Unite, precum øi a Marii Britanii øi Franflei, eøecul
Conferinflei. În realitate, el venise la Paris sæ obflinæ scuze sau, dacæ nu, sæ torpileze Conferinfla.
Judecând în perspectivæ, se poate, cred, afirma cæ atitudinea lui faflæ de incidentul U°2 devenea
în condifliile date o piesæ a supravietuirii sale politice. Charles Bohlen, pe atunci consilier special
în Departamentul de Stat pentru problemele sovietice, participant la lucrærile Conferinflei, scrie:
„Mânia øi dezamægirea lui Hruøciov erau reale. El se aventurase pe un teren îngust øi øubred
atunci când apreciase cæ Eisenhower era un om de bunæ credinflæ øi un om al pæcii. El credea,
într°adevær, cæ preøedintele era diferit de «aflâflætorii la ræzboi capitaliøti». În ochii altor boløevici
o asemenea încredere aducea a trædare. Færæ îndoialæ, Hruøciov avea dificultæfli cu unii dintre
colegii sæi în ceea ce priveøte principalele linii ale politicii sale de coexistenflæ. Reacflia iniflialæ
a lui Hruøciov faflæ de doborârea lui U°2 a fost cæ zborurile aveau loc færæ cunoøtinfla preøedintelui.
Când Eisenhower a recunoscut cæ el a aprobat toate zborurile øi a acceptat întreaga responsabilitate
pentru ele, Hruøciov s°a simflit tras pe sfoaræ. Deziluzia lui a fost totalæ. Singura cale de a°l
îmbuna era aceea a unor scuze complete. Este foarte probabil cæ el se angajase faflæ de Biroul
Politic cæ va obfline scuze sau va pæræsi Conferinfla“ (17, 1973, p. 470).
Pæræsind Parisul, Hruøciov va face un popas în Berlinul de Est, unde rostea o cuvântare
pe un ton conciliant øi anunfla încæ o amânare a termenului limitæ a ultimatumului sæu, anume
pânæ dupæ alegerile prezidenfliale din Statele Unite. Moscova fusese încurajatæ în acest sens
420 CONSTANTIN VLAD
de declarafliile senatorului John Kennedy, favorit în cursa pentru Casa Albæ, care afirmase cæ,
dacæ el ar fi fost preøedinte, ar fi exprimat regrete în legæturæ cu incidentul U°2 øi ar fi dat
asiguræri cæ zborurile nu vor fi reluate. Hruøciov va interpreta declaraflia lui Kennedy în sensul
cæ acesta ar putea fi mai maleabil øi dispus la o înflelegere decât se arætase Eisenhower. Pe
acesta nu°l va ierta niciodatæ. În fafla Sovietului Suprem, for în cadrul cæruia doar cu câteva
luni în urmæ îl caracterizase drept un om de stat înflelept, va afirma cæ preøedintelui american
îi lipseau caracterul øi demnitatea de lider al unei mari nafliuni. Øi, în modul lui inimitabil, va
spune cæ, iesit la pensie, Eisenhower va putea fi un bun responsabil de grædiniflæ de copii…
Astfel, reuniunea la nivel înalt a celor patru eøua înainte de a începe. Cea de a doua crizæ
a Berlinului ræmânea intactæ. Declanøarea acesteia pusese la încercare unitatea Occidentului,
care rezistase, însæ,
„Este greu de imaginat ce s°ar fi putut întâmpla în cazul în care Hruøciov fie ar fi mærit presiunea
provocærii sale, fie ar fi formulat un oarecare «compromis» pe baza a numeroaselor sugestii pe
care le primea. Din fericire, capacitatea limitatæ de concentrare a lui Hruøciov, evaluarea greøitæ
a propriei puteri relative øi poate disensiunile din interiorul conducerii sovietice au contribuit
toate la a conferi comportamentului sovietic o ineficienflæ stranie. Ultimatumurile lui Hruøciov
alternau cu perioade de acalmie, în care termenele limitæ veneau øi treceau færæ ca liderul sovietic
sæ insiste vreodatæ asupra satisfacerii cererilor sale sau asupra unor negocieri. În primul caz,
s°ar fi dovedit cât de hotærâfli erau aliaflii în realitate; cel de°al doilea caz ar fi pus la încercare
dorinfla evidentæ, cel puflin a Marii Britanii øi a Statelor Unite, de a modifica accesul la Berlin
øi statutul oraøului. Eøecul lui Hruøciov în a°øi urmæri obiectivele a ferit Alianfla Atlanticæ de
ceea ce s°ar fi putut trnsforma în cea mai mare crizæ a sa“. În ceea ce priveøte capotarea Conferinflei
de la Paris, „s°a dovedit cæ a fost chiar mai bine aøa, întrucât poziflia de retragere a americanilor
cu privire la Berlin era planul unui «oraø garantat», care încorpora multe din gândurile pe care
Eisenhower i le împærtæøise lui Gordon Gray. În practicæ, schema diferea de propunerea de oraø
liber a lui Hruøciov în principal prin eticheta acordatæ noului statut al oraøului“ (109, 1998,
pp. 525, 527).
6) Criza rachetelor (Cuba, 1962)
În plinæ crizæ berlinezæ, în Cuba, la 1 ianuarie 1959, dupæ un ræzboi de gherilæ de doi ani,
o miøcare insurecflionalæ înlætura de la putere regimul corupt al dictatorului Batista. Pe agenda
confruntærilor Est°Vest se adæuga un subiect cu un potenflial inflamator deosebit pentru urmætorii
trei°patru ani.
Evenimentele din Cuba nu constituiau o noutate în America Latinæ. Insurgenflii erau studenfli,
flærani øi alfli reprezentanfli ai særæcimii satelor. Miøcarea se va dovedi însæ mai radicalæ decât
altele de pe continent. O juntæ militaræ care se instalase la putere dupæ fuga lui Batista nu era
acceptatæ de rebeli. Dupæ ocuparea de cætre aceøtia a Havanei, era instaurat un guvern revo-
luflionar, care venea declarat în întâmpinarea revendicærilor pæturilor sociale nevoiaøe øi°øi
apropia populaflia de culoare, promiflând înlæturarea discriminærilor rasiale. Programul noilor

guvernanfli se contura repede: realizarea unei reforme agrare spre a lichida marile latifundii
(înfæptuitæ la 17 mai 1959), industrializarea flærii, înlæturarea stærii de totalæ dependenflæ faflæ
de Statele Unite.
Liderul miøcærii insurecflionale øi al noii puteri din Cuba era Fidel Castro, un avocat romantic
øi pasionat, care se evidenfliase în trecut prin apærarea în justiflie a oamenilor simpli. Împærtæøea
vederi democratice, færæ a fi marxist. În aprilie 1959, se va confesa:
„Capitalismul sacrificæ omul. Statul comunist, prin concepflia sa totalitaræ, sacrificæ drepturile
omului. Iatæ de ce noi nu suntem nici cu unul, nici cu celælalt…Revoluflia noastræ nu e roøie,
ci verde°oliv“ [culoarea forflelor rebele — C.V.] … „Nici pâine færæ libertate, nici libertate færæ
pâine… nici dictatura omului, nici dictatura unei clase. Libertate øi pâine færæ teroare, iatæ
umanismul“ (apud 71, 1994, pp. 145, 147).
Contextul revolufliei cubaneze øi situaflia internaflionalæ a flærii îl vor orienta spre stânga.
Încæ din vara anului 1959, va realiza o colaborare strânsæ cu partidul comunist, devenind el
însuøi peste nu mult timp un marxist convins øi, în final, liderul unui partid comunist reconstruit.
Noul regim va fi de orientare naflionalistæ, cu inerentul accent antiamerican, tipic statelor
latino°americane. Øi aici însæ, Cuba aducea o notæ distinctæ: sub Batista, interesele øi prezenfla
nord°americane pe insula din Caraibe erau predominante; în plus, era imediata vecinætate a
coastelor Floridei, ceea ce fæcea din Cuba un loc predilect pentru numeroøi americani amatori
de plimbæri øi plæceri. Turismul aducea valutæ forte, dar stârnea øi resentimentele populafliei,
printr°un comportament care jignea demnitatea localnicilor. Iatæ cum descrie acest compor-
tament Arthur M. Schlesinger jr., colaborator al preøedintelui Kennedy, dupæ ce se afla în capitala
cubanezæ la un congres øtiinflific internaflional:
„Am fost entuziasmat de Havana, dar consternat de modul cum acest adorabil oraø a fost redus
la nivelul unui cazinou gigantic øi al unui imens bordel pentru oamenii de afaceri americani,
care veneau de la Miami sæ°øi petreacæ aici weekend°uri prelungite. Compatrioflii mei se
împleticeau pe stræzi, sæltau micufle cubaneze de 14 ani øi aruncau pumni de monezi pentru a
obliga pe bærbafli sæ se târascæ în patru labe øi sæ le strângæ de lângæ borduræ. Te întrebi care
cubanez, având sub ochi asemenea spectacol, ar fi putut sæ încerce pentru Statele Unite altceva
decât uræ“ (apud 71, 1994, p. 146).
Dupæ debarcarea lui Batista, în relafliile dintre Statele Unite øi Cuba se vor acumula rapid
stæri de tensiune. Noul regim de la Havana naflionaliza marile companii americane care operau
în Cuba. Castro va acfliona spre a°øi crea o platformæ proprie în rândul politicienilor latino-
americani øi va încerca sæ determina coalizarea acestora spre a obfline din partea Statelor Unite
sporirea ajutorului economic, eventual sub forma unui Plan Marshall pentru America Latinæ.
Colaborarea lui cu partidul comunist, includerea unui numær crescând de membri ai acestuia
în guvern øi în alte înalte poziflii administrative vor atrage atenflia Washingtonului cæ exista
posibilitatea realæ de a se confrunta cu apariflia unui stat comunist în Emisfera Vesticæ. Primele
contacte ale noilor oameni forte de la Havana cu demnitari americani (în aprilie 1959, Castro
422 CONSTANTIN VLAD
se întâlnea cu vicepreøedintele R. Nixon) vor întæri asemenea temeri. Pe de altæ parte, temerile
respective erau alimentate de dezvoltarea relafliilor dintre Cuba øi URSS. La 1 ianuarie 1960,
o delegaflie sovieticæ condusæ de A. Mikoian vizita Cuba, oferea un credit de 100 milioane de
dolari cu dobândæ micæ øi asistenflæ tehnicæ, încheind totodatæ contracte pentru importul unor
mari cantitæfli de zahær. Legæturile sovieto°cubaneze se extindeau în domeniul militar, URSS
începând sæ livreze Havanei armament, inclusiv avioane de luptæ MIG, ai cæror pilofli vor fi
instruifli în Uniunea Sovieticæ. Dupæ ce un cargou francez încærcat cu arme de provenienflæ
belgianæ exploda într°un port cubanez — acfliune atribuitæ de guvernul Castro serviciilor secrete
americane — achizifliile de armament sovietic s-au intensificat.
Acestea erau condifliile în care, cu aprobarea datæ în martie 1960 de cætre preøedintele
Eisenhower, CIA trecea la pregætirea unei acfliuni militare pentru înlæturarea regimului Castro.
În acest scop, pe teritoriul american øi în Guatemala vor fi constituite, înarmate øi instruite
grupuri de refugiafli cubanezi. Aceste pregætiri nu vor trece neobservate, guvernul de la Havana
sesizând Consiliul de Securitate în privinfla lor. Dupæ eøecul Conferinflei la nivel înalt de la
Paris (iulie 1960), Hruøciov va lua poziflie publicæ în sprijinul Cubei, anunflând cæ, în cazul
cæ aceasta ar fi atacatæ, URSS îi va veni în ajutor. La 28 august acelaøi an, Conferinfla Miniøtrilor
de Externe ai flærilor din Organizaflia Statelor Americane, flinutæ la San José (Costa Rica) va
condamna în unanimitate orice amestec sau ameninflare de amestec din partea unor puteri
extracontinentale în treburile republicilor americane; nici Cuba, nici URSS nu erau menflionate,
dar trimiterea la ele nu læsa loc vreunui dubiu. Guvernul cubanez va cere Washingtonului sæ
reducæ personalul diplomatic al ambasadei americane la Havana de la cca 300, la 11 membri
cu paøaport diplomatic. Ca reacflie, la 3 ianuarie 1961, Statele Unite anunflau ruperea relafliilor
diplomatice øi consulare cu Cuba.
Ales preøedinte al Statelor Unite la 8 noiembrie 1960, John Kennedy prelua de la
predecesorul sæu întreaga problemæ privind Cuba, inclusiv cea privind acfliunea CIA, aflatæ
în pregætire. În timpul campaniei electorale, el caracterizase avansurile sovietice în Cuba drept
o încælcare a Doctrinei Monroe øi criticase administraflia Eisenhower pentru lipsa unei atitudini
mai ferme faflæ de regimul Castro. Hruøciov îi va ræspunde cæ Doctrina Monroe e moartæ de
mult øi ræmæøiflele ei ar trebui îngropate; erau primele dueluri verbale între doi lideri a cæror
confruntare va marca în curând cea mai gravæ crizæ postbelicæ. În discursul de investituræ (20
ianuarie 1961), John Kennedy va declara cæ un regim comunist în Emisfera Occidentalæ nu
va fi niciodatæ obiect de negociere. Noua administraflie de la Washington suspenda toate
achizifliile de zahær cubanez. Kennedy va øovæi mult înainte de aproba acfliunea de invadare
a Cubei, temându°se de un fiasco. Colaboratorii sæi apropiafli îl vor convinge însæ în final cæ
operafliunea are toate øansele de succes. Preøedintele îøi va da acordul la 14 aprilie 1961,
ordonând însæ ca în nici un caz forfle militare americane sæ nu ia parte la invazie. Acfliunea
începea la 15 aprilie, prin lovirea bazelor aeriene cubaneze de cætre bombardire B26, staflionate
în Nicaragua. Urma, în zorii zilei de 17 aprilie, debarcarea unitæflilor de exilafli pe plaja de la
Giron (Golful Porcilor), situatæ pe coasta de sud a insulei, de unde se deschidea un drum scurt
cætre Havana. Forflele invadatoare întâmpinau o rezistenflæ îndârjitæ. Întrucât se contura
perspectiva înfrângerii lor, unii øefi militari îi vor cere lui Kennedy sæ angajeze direct trupe
americane, ceea ce preøedintele refuza. În trei zile, tentativa de ræsturnare a regimului Castro
eøua. În timpul desfæøurærii ei, la 18 aprilie Hruøciov îi adresa un mesaj øefului Casei Albe în
care declara cæ URSS va acorda Cubei întregul sæu sprijin „spre a înfrânge agresiunea“. Kennedy
îi ræspundea cæ Statele Unite nu vor interveni militar în Cuba, dar nici nu vor accepta o intervenflie
a unor forfle din afara zonei.
Încercarea prin care trecea Cuba avea sæ consolideze poziflia guvernului Castro, atât pe
plan intern, cât øi internaflional, multe flæri din Lumea a Treia manifestându°øi simpatia faflæ
de Cuba. Dupæ înfrângerea invaziei, puterea de la Havana se radicaliza; la 1 mai 1961, Cuba
se proclama republicæ democraticæ socialistæ. Teama de o nouæ intervenflie, de aceastæ datæ
direct americanæ, apropia rapid Cuba de flærile blocului estic. Se vor dezvolta puternic relafliile
economice øi politice cu aceste flæri øi vor începe achiziflii masive de armament, în primul rând
din URSS. Aceasta, în condiflii când, dupæ eøecul reuniunii la nivel înalt de la Paris, în raporturile
sovieto°americane se acumulaseræ tensiuni øi încordæri.
Prima jumætate a anului 1961, era martora unui eveniment diplomatic major: întâlnirea la
nivel înalt americano°sovieticæ (Viena, 3°4 iunie). Summitul din capitala Austriei marca
începutul contactelor øi negocierilor bilaterale dintre SUA øi URSS, care se distanflau astfel,
ca supraputeri, de vechea formulæ a conferinflelor în trei (SUA, URSS, Marea Britanie), apoi
în patru (prin adæugarea Franflei). Începând cu iunie 1961, reuniunile în patru vor avea loc
doar la nivelul miniøtrilor de Externe. Aceastæ evoluflie în raporturile dintre marile puteri era
inifliatæ de Washington, care va deveni purtætorul de cuvânt al Occidentului, în relafliile cu Estul,
reprezentat întotdeauna de Moscova. În acest sens, în august 1961, Kennedy îi va cere
secretarului de stat Dean Rusk sæ comunice aliaflilor Statelor Unite (Marea Britanie øi Franfla)
cæ Washingtonul înflelege sæ poarte un dialog direct cu Moscova, Londra øi Parisul având de
ales între a urma SUA ori de a sta deoparte (109, 1998, p. 530). Mæsura exprima intenflia lui
Kennedy de a întæri poziflia unicæ de putere a Statelor Unite în lume, confruntate cu avansurile
URSS, øi sæ obflinæ recunoaøterea acestei poziflii. „Ne vom reface puterea, afirma el la începutul
mandatului, øi vom deveni din nou cei dintâi. Nu cei dintâi, dacæ… Nu cei dintâi, dar… Ci
cei dintâi; punct. Vrem ca lumea sæ fie uimitæ nu de ceea ce face domnul Hruøciov, ci de ceea
ce fac Statele Unite“ (apud 94, 1994, p. 279). Dar Statele Unite aplicau aceastæ orientare [de
afirmare a leadership°ului — C.V.] ca putere democraticæ: în drum spre Viena, Kennedy se
oprea la Paris øi se consulta cu de Gaulle asupra problemelor ce avea sæ le discute cu Hruøciov,
iar dupæ summit trecea prin Londra unde conferea cu premierul Macmillan. În ceea ce°l priveøte,
Hruøciov nu va considera necesar sæ discute cu proprii aliafli din Tratatul de la Varøovia, nici
înainte, nici dupæ Viena. Astfel, prima reuniune la nivel înalt americano°sovieticæ reliefa cu
pregnanflæ raporturile complet diferite pe care cele douæ supraputeri înflelegeau sæ le promoveze
cu statele din cadrul blocurilor militaro°politice în fruntea cærora se aflau: parteneri într°un
caz, satelifli în celælalt.
Reunifli la Viena, cei doi lideri îøi confruntau pærerile în unele probleme ideologice øi aveau
un schimb de pæreri în legæturæ cu principalele chestiuni internaflionale. Rezultatele convor-
424 CONSTANTIN VLAD
birilor vor fi însæ minore: se va conveni asupra neutralitæflii Laosului (la Geneva se desfæøura
Conferinfla internaflionalæ cu privire la Laos); se exprima intenflia de a nu fi reluate experinflele
cu arme nucleare. În legæturæ cu problema Berlinului, Hruøciov repeta cæ, dacæ puterile
occidentale nu doresc sæ semneze tratatul de pace cu Germania, care ar duce øi la încetarea
regimului de ocupaflie din Berlin, URSS va semna un astfel de tratat cu RDG. El fixa un nou
termen pentru acestæ acfliune: 31 decembrie 1961; se inaugura astfel una dintre cele mai intense
perioade de confruntæri din timpul Ræzboiului Rece (109, 1998, p. 528). Aceeaøi poziflie era
exprimatæ øi într°un memorandum al guvernului sovietic înmânat liderului de la Casa Albæ.
Acesta fæcea o ultimæ încercare de a°i schimba gândurile lui Hruøciov cu privire la Berlin,
inifliind o întâlnire în doi. Inutil. Liderul sovietic va declara:
„Vrem pacea, dar dacæ dorifli ræzboiul, treaba voastræ. Hotærârea noastræ de a semna în decembrie
[tratatul de pace cu RDG — C.V.] este irevocabilæ!». «Atunci va fi o iarnæ foarte rece» avea
sæ replice Kennedy“ (apud 71, 1994, p. 202).
Mulfli analiøti ai fenomenului internaflional consideræ cæ, la Viena, Hruøciov l°a testat, mai
mult, cæ a încercat sæ°l intimideze pe Kennedy; el lua în considerare în aceastæ privinflæ lipsa
de experinflæ a preøedintelui american, eøecul lamentabil al tentativei de invazie a Cubei, unele
øovæieli ale interlocutorului sæu în legæturæ cu situaflia din Laos. Efectul convorbirilor cu Hruøciov
asupra tânærului preøedinte american va fi puternic øi de duratæ; el va studia atent, împreunæ
cu specialiøti de marcæ, stenogramele întâlnirilor, mai ales cele privind Berlinul, precum øi
momorandumul sovietic. Dar nu va fi intimidat; dimpotrivæ. Kennedy va realiza cæ nu trebuie
sæ cedeze. Dupæ ce Hruøciov reitera public hotærârea de a semna un tratat de pace separat, la
25 iunie Kennedy, într°o declaraflie transmisæ direct de mass media, anunfla cæ va cere
Congresului majorarea bugetului militar cu peste 3 miliarde dolari, precum øi mobilizarea unor
contingente de rezerviøti, mærirea numærului de recrufli angajafli anual øi creøterea efectivelor
americane staflionate în Europa. În acelaøi timp, administraflia de la Washington îøi manifesta
deschiderea spre negociere cu Moscova. În aceastæ privinflæ, va întâlni opoziflia categoricæ a
lui de Gaulle, dar sprijinul Marii Britanii. Contacte strânse cu aliaflii europeni vor duce la o
abordare comunæ în problema Berlinului. La 5 august 1961, o reuniune a miniøtrilor de Externe
ai Statelor Unite, Marii Britanii, Franflei øi RFG, desfæøuratæ la Paris, afirma hotærârea de a
pæstra cu toate mijloacele prezenfla trupelor puterilor occidentale în partea de vest a Berlinului
øi libertatea accesului în oraø. Aceastæ atitudine fermæ se datora în mod semnificativ preøedintelui
francez, care°i va scrie lui Kennedy cæ deschiderea de negocieri cu ruøii nu putea decât sæ
ducæ, pe termen lung, la pierderea pozifliilor occidentale la Berlin (71, 1994, p. 206).
Este posibil ca aceastæ luare de poziflie lipsitæ de orice echivoc sæ fi græbit procesul de decizie
la Moscova: în noaptea de 13 august 1961 era instalat un gard de sârmæ ghimpatæ de jur
împrejurul Berlinului Occidental, transformat în timp scurt într°o barieræ de beton. Din punct
de vedere formal, o declaraflie a statelor participante la Tratatului de la Varøovia propunea
autoritæflilor RDG sæ introducæ la graniflele Berlinului de Vest mæsuri de pazæ siguræ øi control,
propunere cæreia autoritæflile respective i se conformau. Astfel, era ridicat Zidul Berlinului,
simbol al eøecului regimului comunist de a împiedica fuga est°germanilor în Vest.
Capitalele occidentale erau luate prin surprindere de apariflia Zidului. Deøi nu vor lipsi
îndemnuri la folosirea forflei pentru a°l înlætura, liderii statelor democratice vor realiza cæ, pentru
moment, nu era nimic de fæcut în termeni practici. Vor protesta energic la Moscova. Într°un
gest simbolic, Washingtonul trimitea în Berlin 15 000 de militari americani, staflionafli pânæ
atunci în Germania occidentalæ. Ca reprezentant al preøedintelui Kennedy, vicepreøedintele
Lyndon Johnson saluta acest nou contingent de militari în Berlinul Occidental, prilej cu care
reînnoia angajamentul Statelor Unite de a pæstra statutul existent al oraøului øi al cæilor de
acces.
Ridicarea Zidului ducea la o creøtere bruscæ a tensiunii în relafliile Est°Vest. Tentativa
Moscovei de a introduce controlul zborurilor între RFG øi Berlinul de Vest — care°i viza înainte
de toate pe demnitarii vest°germani — provoca o reacflie puternicæ din partea statelor occidentale
co°semnatare ale acordurilor privind Germania øi Berlinul. La 26 august, Statele Unite, Marea
Britanie øi Franfla respingeau categoric pretenflia URSS de a controla accesul pe calea aerului
spre Berlin. Deøi tensiunea scædea în urma acestei declaraflii, ea se menflinea totuøi la cote ridicate.
Øi de o parte øi de alta erau reluate testele nucleare. URSS proceda la un asemenea test al unui
dispozitiv de 50 de megatone, echivalent a peste 3 500 bombe de puterea celeia care distrusese
Hiroshima. Încordarea internaflionalæ øi aceastæ nouæ spiralæ în cursa înarmærilor provoca
îngrijorare pe plan internaflional. O conferinflæ la nivel înalt a statelor nealiniate, flinutæ la Belgrad
între 1°6 septembrie 1961, adopta o Declaraflie privind primejdia de ræzboi øi un Apel pentru
pace. Conferinfla adresa mesaje preøedintelui american øi premierului sovietic prin care cerea
angajarea de convorbiri directe între cele douæ mari puteri øi întreprinderea de eforturi pentru
depæøirea impasului creat de agravarea situafliei internaflionale. Conferinfla nealiniaflilor chema
„marile puteri sæ semneze færæ întârziere tratatul asupra dezarmærii generale øi totale… fiærile
participante consideræ cæ statele nealiniate trebuie sæ fie reprezentate la toate conferinflele viitoare
asupra dezarmærii, la toate discufliile privind dezarmarea care vor avea loc sub auspiciile Nafliunilor
Unite“ (apud 49, II, 1973, p. 133)
Era nu numai o reafirmare a cerinflei ca statele nealiniate sæ aibæ un cuvânt de spus în afacerile
internaflionale, ci øi expresia convingerii Miøcærii cæ marile puteri øi blocurile militaro°politice,
angajate într°o confruntare plinæ de pericole, nu sunt capabile sæ depæøeascæ, ele singure, impasul
la care se ajunsese.
Contacte repetate între miniøtrii de Externe american øi sovietic, Rusk øi Gromîko, nu
depæøeau situaflia creatæ. Criza actualæ, îi va spune Rusk lui Gromîko, este rezultatul politicii
Moscovei, iar semnarea unui tratat de pace separat cu RDG ar fi consideratæ de Washington
drept o ameninflare la adresa intereselor vitale ale Statelor Unite; în terminologia geopoliticæ,
aceasta însemna cæ SUA, într°o astfel de situaflie, se considerau îndreptæflite sæ recurgæ la arme.
Gromîko avea sæ replice spunând cæ, dacæ puterile occidentale nu se decideau sæ încheie pace
cu Germania, URSS va fi nevoitæ sæ ajungæ la aranjamente unilaterale în problema Berlinului
426 CONSTANTIN VLAD
Occidental. Deøi reprezentau, în mare mæsuræ, un dialog al surzilor, întâlnirile øefilor

diplomafliilor americanæ øi sovieticæ menflineau un canal de comunicare între capitalele celor
douæ supraputeri. Aceasta era perioada în care, la 20 septembrie, SUA øi URSS conveneau
asupra Declarafliei privind principiile viitoarelor negocieri multilaterale de dezarmare.
La Washington, un Task Force condus de Dean Acheson, fost secretar de stat, formula
alternative de ræspuns la o acfliune unilateralæ a Moscovei. În acelaøi timp, pe 28 august 1961,
McGeorge Bundy, consilierul lui Kennedy pentru problemele securitæflii naflionale, înainta
preøedintelui un memorandum în care propunea ca SUA sæ accepte RDG, linia Oder°Neisse,
ideea unui pact de neagresiune între NATO øi Tratatul de la Varøovia øi chiar posibilitatea
încheierii a douæ tratate de pace cu cele douæ state germane. Iar la 22 septembrie acelaøi an
devenea cunoscut cæ Washingtonul recomandase Bonnului sæ recunoascæ existenfla a douæ state
germane, întrucât unificarea Germaniei avea mai multe øanse de realizare prin convorbiri între
germanii din Vest øi cei din Est (109, 1998, p. 531). Într°un interviu acordat ziarului sovietic
Izvestia la 25 noiembrie 1961, Kennedy declara:
„Tot ceea ce dorim este sæ menflinem în Berlinul de Vest un numær foarte imitat — øi el este
deja foarte limitat — de militari ai celor trei Puteri øi sæ avem, de exmplu, o administraflie
internaflionalæ a autostræzii [spre Berlin — C.V.], astfel încât mærfurile øi persoanele sæ poatæ
intra øi ieøi liber“ (apud 106, p. 18492 A).
Autoritæflile de la Bonn îøi declarau, uneori public, dezacordul cu astfel de idei americane,
dar ideile respective intrau, pe diferite cæi, în circuitul diplomatic, unele din ele urmând a fi
validate ulterior. În decembrie 1961, din inifliativa lui Rusk, Consiliul NATO, întrunit la Paris,
convenea sæ propunæ o nouæ conferinflæ a celor patru puteri; propunerea cædea însæ, întâmpinând
opoziflia fermæ a preøedintelui francez. În aprilie 1962, Washingtonul preciza ideea preøedintelui
Kennedy privind o administraflie internaflionalæ a cæilor de acces, sugerând Moscovei pe canale
diplomatice crearea unei Autoritæfli Internaflionale de Acces, având împuterniciri de a controla
intrærile øi ieøirile din Berlin. Autoritatea urma sæ fie constituitæ din cinci membri occidentali:
SUA, Marea Britanie, Franfla, RFG øi Berlinul de Vest, din cinci participani din Est: URSS,
Polonia, Cehoslovacia, RDG øi Berlinul de Est, precum øi din trei state neutre, anume Suedia,
Elveflia øi Austria (109, 1998, p. 534). În plus, crearea Autoritæflii internaflionale de control al
accesului urma sæ fie însoflitæ de încheierea unui tratat de neagresiune între cele douæ blocuri
militare øi de un angajament al celor trei puteri nucleare de a nu ajuta în nici un fel statele
nenucleare sæ°øi procure astfel de arme. (69, 1994, p. 214). Era vorba de un adeværat pachet
de mæsuri care, dacæ ar fi intrat într°un proces de negociere, ar fi putut avea un impact major
asupra raporturilor Est°Vest øi a situafliei internaflionale în ansamblu. Ideile americane nu se
vor bucura însæ de sprijinul aliaflilor, iar Bonnul respingea categoric orice soluflie multilateralæ
privind controlul cæilor de acces cætre Berlin.
De cealaltæ parte, Moscova læsa sæ treacæ încæ odatæ termenul anunflat privind încheierea
unui tratat de pace german separat. Ideea unui astfel de tratat era evocatæ din când în când la
diferite nivele, dar færæ fixarea unor termene ultimative. Comportamentul Kremlinului aræta
cæ acesta înflelesese mesajul Occidentului: o încercare de forflæ în legæturæ cu Berlinul purta

în sine riscuri majore. Imobilismul, lipsa de imaginaflie øi nehotærârea diplomafliei sovietice
deveneau tot mai evidente. Moscova nu ræspunsese în mod pozitiv nici unuia dintre semnalele
venite de peste ocean; chiar deschiderea americanæ, public fæcutæ, la cel mai înalt nivel privind
modalitatea de control asupra cæilor de acces fusese respinsæ. Aceasta, în condiflii când
dificultæflile pe care le întâmpina echipa lui Hruøciov se înmulfleau rapid. Promisiunile privind
creøterea economicæ øi câøtigarea de puncte în competiflia economicæ cu statele capitaliste
dezvoltate ræmâneau neîmplinite. Cursul cætre contestarea pozifliei de lider a partidului sovietic
în miøcarea comunistæ internaflionalæ, mai ales din partea Beijingului, devenea tot mai fæfliø.
Autoritatea lui Hruøciov în propriul partid øi printre ceilalfli lideri comuniøti era vizibil în scædere.
O reuniune mondialæ a partidelor comuniste flinutæ în noiembrie 1960, cea mai numeroasæ (81 de
partide participante) øi mai întinsæ ca duratæ fusese un barometru în aceastæ privinflæ. Capitalizând
proba de fermitate pe care o arætase la reuniunea la nivel înalt din mai 1960, Hruøciov reuøise
atunci în mare mæsuræ sæ obflinæ câøtig de cauzæ pentru tezele Moscovei pe plan ideologic øi
al politicii internaflionale. Dar spiritul de contestare, care mocnea deja în timpul reuniunii, se
va face tot mai mult simflit dupæ încheierea acesteia. Polemica dintre partidul sovietic øi cel
chinez devenea publicæ øi creøtea în intensitate øi virulenflæ. Ea nu se reducea la aspecte doctrinare
(ideologice), ci privea mai ales politica externæ sovieticæ, acuzatæ de Beijing pentru cedarea
la presiunile Occidentului. Tentativa URSS de a imprima un caracter supranaflional integrærii
realizate prin CAER reuøea doar parflial datoritæ opozifliei României. Un moment de vârf al
acestei tentative era consemnat de întâlnirea lui Hruøciov cu reprezentanflii statelor membre
în Comitetul Executiv al CAER, liderul sovietic pledând cu acel prilej pentru introducerea
planificærii comune. Iatæ, în terminologia vremii, poziflia României expusæ atunci de Alexandru
Bârlædeanu, ræsfæflat de presa acelui timp cu apelativul „Omul care i°a spus «nu» lui Hruøciov“:
„Spre sfârøitul cuvântærii lui Hruøciov, am ridicat mâna, în semn cæ vreau sæ vorbesc. Hruøciov
s°a fæcut cæ nu mæ vede øi a continuat. Am ridicat din nou douæ degete øi Hruøciov iar «nu m°a
væzut». A treia oaræ nu a avut încotro øi m°a læsat sæ vorbesc. I°am spus cæ nu putem accepta
o coordonare a planurilor prin care se stabilesc condifliile de viaflæ pentru popoarele din care
facem parte, prin hotærâri luate de alflii. Fiecare partid dæ socotealæ în fafla poporului sæu pentru
politica pe care o duce øi nu poate sæ o lase în mâna altora. La sfârøit, l°am întrebat ce pærere
are despre ideea de suveranitate naflionalæ… Spre surprinderea mea, Hruøciov a zis în final:
«Bârlædeanu are dreptate: nu putem încælca voinfla altor partide»“ (apud 13, 1997, pp. 150°151).
Remarca fæcutæ de Hruøciov era doar de circumstanflæ, pentru cæ impunerea pozifliilor proprii
altor partide øi state era tocmai ceea ce fæceau liderii de la Kremlin ori de câte ori puteau.
Un episod interesant de politicæ internaflionalæ în acea perioadæ de încordare avea sæ se
petreacæ în relafliile dintre URSS øi Finlanda. Astfel, la 30 octombrie 1961, guvernul sovietic
înainta o notæ guvernului finlandez cuprinzând propunerea organizærii de consultæri bilaterale
privind mæsurile necesare pentru asigurarea apærærii graniflelor celor douæ flæri împotriva
„primejdiei unui atac din partea Germaniei occidentale øi a unor aliafli ai acesteia“. „Nota de
428 CONSTANTIN VLAD
crizæ“, cum avea sæ fie numitæ de cætre finlandezi, invoca Tratatul de prietenie, colaborare øi
asistenflæ mutualæ dintre URSS øi Finlanda, care prevedea la art. 2 consultæri între pærfli atunci
situaflia o cere.
La 11 noiembrie avea loc la Moscova o întâlnire între A. Gromîko øi Ahti Karjalainen,
ministrul de Externe finlandez. În cadul întâlnirii, Gromîko afirma cæ în situaflia internaflionalæ
existentæ, preocupærile de securitate ale URSS reclamau organizarea de tratative militare între
Moscova øi Helsinki. El susflinea cæ în Finlanda au apærut cercuri care urmæresc schimbarea
politicii de neutralitate a flærii; dacæ ar exista garanflia cæ linia politicii externe finlandeze ar
ræmâne neschimbatæ, atunci consultærile militare n°ar mai fi necesare. Karjalainen recunoøtea
cæ în Finlanda existæ diferite grupuri de interese, dar toate se pronunflæ pentru continuarea liniei
Paasikivi, linia neutralitæflii øi a raporturilor bune cu URSS.
Potrivit literaturii de specialitate din Finlanda (190, 1982, p. 138), demersul sovietic avea
în vedere unele evoluflii din viafla politicæ finlandezæ, care trezeau nemulflumiri øi suspiciuni
la Moscova. Astfel, partidul social°democrat îl alesese ca preøedinte pe Väinö Tanner, care
avuse un rol major în înfrângerea încercærii de sovietizare a Finlandei în 1918 øi fusese în
guvernul de la Helsinki în timpul ræzboiului de iarnæ. În plus, în raporturile de forfle din Finlanda,
câøtigase teren o coaliflie de forfle formatæ din social°democrafli øi conservatori, coaliflie despre
care în URSS existau temeri cæ intenflioneazæ sæ schimbe orientarea politicii flærii. Aceste temeri
erau alimentate øi de tensiunile crescânde din viafla internaflionalæ. Iatæ contextul internaflional
care motiva acfliunea sovieticæ, aøa cum este prezentat de un cunoscut analist øi diplomat
finlandez, Raimo Väyrynen:
„Câfliva factori au contribuit la evaluarea sovieticæ a situafliei internaflionle în ultima parte a anilor
’50. Adâncirea integrærii în Europa Occidentalæ, care începea sæ atragæ flærile neutre, inclusiv
Finlanda, creøterea în spiralæ a cursei înamærilor, care dobândise dimensiuni intercontinentale,
øi schimbærile în interiorul alianflelor militare s°au aflat între factorii relevanfli în aceastæ privinflæ.
În opinia sovieticæ, posibilitatea ca Germania occidentalæ sæ dobândeascæ acces la armele nucleare
prin constituirea Forflelor Multilaterale în cadrul NATO devenea credibilæ la începutul anilor
’60. Relafliile dintre marile puteri cunoøteau evoluflii care duceau la creøterea gradului de
impredictabilitate øi incertitudine, aøa cum o arætau crizele în legæturæ cu Berlinul din 1958 øi
1961, ca øi multe alte confruntæri“ (190, 1982, p. 140).
La 19 noiembrie, preøedintele Finlandei, Urho Kekkonen, într°o cuvântare publicæ, cerea
sæ se dea dovadæ de calm øi stæpânire de sine, exprimând speranfla cæ flara sa îøi va putea continua
politica de neutralitate. În sfârøit, într°o convorbire Hruøciov°Kekkonen, desfæøuratæ la
24 noiembrie 1961, liderul sovietic reafirma cæ situaflia internaflionalæ încordatæ reclama
consultæri militare între cele douæ flæri. Kekkonen nu nega posibilitatea izbucnirii unui ræzboi
în Europa, dar considera cæ începerea unor consultæri militare fino°sovietice ar genera neliniøte
øi o psihozæ de ræzboi în statele scandinave. El propunea ca partea sovieticæ sæ renunfle la ideea
consultærilor militare, dând din nou asiguræri cæ politica externæ a Finlandei va continua linia
neutralitæflii øi a prieteniei cu URSS. În final, Hruøciov cædea de acord sæ se renunfle la consultærile
militare bilaterale. În felul acesta, abilitatea politicæ a lui Urho Kekkonen, remarcabil om de
stat al deceniilor postbelice, reuøea sæ menflinæ neschimbate raporturile Finlandei cu URSS,
raporturi delicate øi complexe.
În vara anului 1962, lumea diplomaticæ simflea cæ prelungirea crizei în relafliile Est°Vest
nu putea continua la nesfârøit. Perspectiva unor evoluflii spectaculoase øi pline de pericole plutea
în aer. La sfârøitul lunii august, Departamentul de Stat ajungea la concluzia cæ s°ar putea ca
Moscova sæ ia în curând inifliativa sa cea mai riscantæ spre a recâøtiga pozifliile pierdute, inclusiv
de imagine, færæ a avea însæ indicii privind locul unde putea fi luatæ o astfel de inifliativæ. În
condifliile date, atenflia generalæ era îndreptatæ spre Berlin; lovitura de teatru avea sæ se petreacæ
însæ în Caraibe.
Tensiunile în legæturæ cu Cuba se menflinuseræ intacte, chiar crescuseræ în intensitate. În
ianuarie 1962, Moscova comunica lui Castro informaflii în legæturæ cu eventuale planuri
americane de atacare a Cubei; informafliile proveneau de la A. I. Adjubei, redactorul øef al
ziarului Izvestia øi ginere al lui Hruøciov, în urma unei primiri a acestuia de cætre preøedintele
Kennedy. Tot în ianuarie 1962, la Havana se desfæøurau lucrærile unei conferinfle latino-ame-
ricane, cu participarea a cca 200 de oameni politici, scriitori, ziariøti, reprezentanfli ai unor
organizaflii revoluflionare. Conferinfla, în fapt o manifestare de solidaritate cu Cuba, adopta
Declaraflia de la Havana, care se pronunfla împotriva amestecului în treburile interne ale statelor
latino°americane pe calea presiunilor economice, diplomatice øi a intervenfliilor armate. La
31 ianuarie 1962, din inifliativa Washingtonului, Conferinfla Miniøtrilor de Externe ai flærilor
membre ale Organizafliei Statelor Americane excludea Cuba din rândurile sale, cu 14 voturi
pentru, 1 vot contra (Cuba) øi 6 abflineri (Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Ecuador øi Mexic).
Cum avea sæ se afle ulterior, CIA øi Pentagonul pregæteau un plan secret, aprobat de Kennedy
(Planul „Mangusta“), pentru subminarea øi în ultimæ instanflæ înlæturarea regimului Castro (56,
1995, p. 75). La 3 februarie, Statele Unite introduceau embargo°ul total asupra comerflului cu
Cuba. Replica venea la 4 februarie, în forma celei de a doua Declaraflii de la Havana, adoptatæ
într°o mare adunare popularæ, în care era apærat dreptul Cubei la dezvoltare proprie øi
suveranitate.
Pe de altæ parte, în tot cursul anului 1961, apoi mai intens în 1962, continuau livrærile de
armament, precum øi acordarea de asistenfla tehnicæ militaræ sovieticæ. În mai 1962, conducerea
de la Moscova adopta hotærârea de a amplasa în Cuba rachete cu razæ medie de acfliune, capabile
sæ poarte arme nucleare. Motivaflia oficialæ era apærarea Cubei în fafla unei invazii americane,
considerate iminente. Anatoli Dobrînin, pe atunci ambasador al URSS la Washington crede
cæ decizia Moscovei era determinatæ mai de grabæ de necesitæflile legate de raportul general
de forfle între cele douæ mari puteri. El aratæ în acest sens cæ, în 1962, Statele Unite dispuneau
de 5 mii de focoase nucleare, în timp ce URSS doar de 300. Fidel Castro accepta propunerea
sovieticæ privind bazele de rachete. Exprima pærerea cæ acestea ar trebui sæ fie instalate în
baza unui acord încheiat între Uniunea Sovieticæ øi Cuba, aøa cum Statele Unite procedau în
cazul bazelor lor din alte flæri. Premierul sovietic, Nikita Hruøciov, insista însæ ca instalarea
rachetelor sæ se facæ în cel mai strict secret; se conta pe împrejurarea cæ, puse în fafla faptului
430 CONSTANTIN VLAD
împlinit, autoritæflile americane aveau sæ accepte realitatea. În consecinflæ, erau transportate øi

instalate 40 de rachete SS°4 øi SS°5. 40 de mii de militari sovietici se aflau în Cuba spre a le
proteja øi folosi. La 4 øi 11 septembrie 1962, Havana øi Moscova dædeau asiguræri cæ armele
furnizate Cubei aveau un caracter strict defensiv. Washingtonul avertiza, totuøi, pe 4 septembrie
cæ dacæ în Cuba ar sosi arme ofensive, s°ar ridica o problemæ din cele mai grave (106, 19057 A).
Însæ, din partea a doua a lunii august 1962, CIA semnala prezenfla în Cuba a unor rachete
sovietice S. A. M. (Surface to Air Missile), informaflii pe care Casa Albæ nu le lua în considerare.
La 9 octombrie, Kennedy aproba efectuarea unui zbor al aparatului U°2 deasupra teritoriului
de vest al Cubei. La 16 octombrie, pe masa preøedintelui american erau aduse fotografii pe
care apæreau rachete, rampe de lansare în proces de instalare øi ceea ce pæreau a fi depozite
de arme nucleare. Experflii care studiaseræ deja fotografiile în cauzæ nu aveau nici un dubiu:
în Cuba se aflau rachete sovietice cu razæ medie øi intermediaræ de acfliune, purtætoare de focoase
nucleare, capabile sæ loveascæ o bunæ parte din teritoriul american, precum øi pe cel al mai
multor flæri din America centralæ øi de sud. Începea criza rachetelor din Cuba, cel mai periculos
moment al confruntærilor Est°Vest în perioada Ræzboiului Rece.
Reacflia Washingtonului era o reuøitæ în gestionarea unei crize, mai precis a unei crize cu
adeværat majore, deøi nu lipsesc criticile în sensul cæ s°a optat pentru o soluflie care implica
folosirea forflei militare, færæ luarea în considerare a unui spectru larg de mijloace economice
øi diplomatice (136, 1977, p. 182). Preøedintele Kennedy convoca imediat un consiliu de ræzboi,
cu participarea a 15 persoane, între care se aflau vicepreøedintele Johnson, Dean Rusk, øeful
Departamentului de Stat, McNamara, øeful Pentagonului, Robert Kennedy, fratele preøedintelui,
ministru de justiflie, consilierul pentru problemele securitæflii naflionale, McGeorge Bundy øi
cel pentru problemele militare, generalul Maxwell Taylor. Acest grup devenea ceea ce s°a
numit Comitetul Executiv al Consiliului Securitæflii Naflionale (EXCOM), care avea sæ se
întâlneascæ de mai multe ori pe zi, pe toatæ durata crizei. Kennedy îi alesese personal pe cei
convocafli în EXCOM, având în vedere funcfliile, dar øi competenfla lor, øtiind cæ ei vor aduce
în munca de echipæ pæreri proprii, foarte adesea diferite, chiar divergente. Dupæ ce într°un
astfel de cadru problemele erau dezbætute pe toate feflele, decizia øi ræspunderea pe care aceasta
o implica reveneau întotdeauna øefului Casei Albe.
EXCOM cerea verificarea informafliilor colectate de avioanele U°2; se confirma prezenfla
în Cuba de armament sovietic ofensiv, purtætor de ogive nucleare, însoflit de tehnicieni ruøi
capabili sæ°l punæ în funcfliune; mai mult, se dovedea cæ instalarea rachetelor continua în ritm
alert. EXCOM va analiza motivaflia acfliunii sovietice, ajungând la concluzia cæ Moscova
urmærea, mai ales, sæ°øi întæreascæ pozifliile pentru eventualele negocieri privind Berlinul. Ca
ræspuns, se conturau urmætoarele cæi øi mijloace: 1) sæ nu se întreprindæ nici o mæsuræ,
acceptându°se situaflia creatæ; 2) sæ se acflioneze pe plan diplomatic, adresându°se un avertisment
serios Moscovei; 3) sæ se propunæ URSS retragerea rachetelor sale din Cuba în schimbul
renunflærii de cætre SUA la bazele americane de rachete din Turcia; 4) blocada, prin mijloace
militare, aplicatæ Cubei; 5) bombardarea instalafliilor de rachete; 6) debarcarea forflelor americane
pe Insulæ (71, 1994, pp. 241°242).
Prima opfliune menflionatæ era respinsæ din capul locului de cætre Kennedy, care considera
cæ instalarea de arme sovietice ofensive în imediata vecinætate a Statelor Unite øi în centrul
Emisferei Occidentale aducea schimbæri fundamentale în raporturile de forfle øi în situaflia
strategicæ generalæ; de aceea, mæsura întreprinsæ de Moscova nu putea fi acceptatæ, iar armele
ofensive din Cuca trebuiau eliminate prin mijloacele asupra cærora urma sæ se hotærascæ.
Înainte de a lua decizia în aceastæ privinflæ, Kennedy îl primea pe Gromîko, aflat la sesiunea
anualæ a ONU; primirea avea loc la o solicitare a ministrului de Externe sovietic øi fusese
fixatæ cu mai mult timp înainte. În întâlnirea de la Casa Albæ (18 octombrie), Gromîko reitera
poziflia URSS în problema Berlinului øi deplângea ceea ce numea campania anticubanezæ a
Statelor Unite. Færæ a face nici o aluzie la ceea ce cunoøtea despre situaflia din Cuba, Kennedy
îl avertiza pe demnitarul rus împotriva unei eventuale instalæri de arme strategice în aceastæ
flaræ. Gromîko nega orice intenflie de acest gen (76, 1996, doc. 29, p. 114).
În timp ce EXCOM continua sæ examineze avantajele øi dezavantajele unora sau altora
dintre opfliunile militare posibile, la 19 octombrie comandanflii øefi ai forflelor americane din
Atlantic øi Caraibe primeau ordin sæ intre în stare de alertæ. Pe 20 octombrie, Kennedy îi informa
pe participanflii la EXCOM cæ decisese asupra instituiirii blocadei Cubei, pentru a preveni
continuarea trimiterii de arme ofensive cætre aceastæ flaræ; dacæ mæsura nu s°ar fi dovedit eficace,
urma sæ se treacæ la bombardarea Insulei.
Potrivit unui scenariu foarte amænunflit, în ziua de 22 octombrie erau informafli despre situaflia
creatæ øi opfliunea americanæ Macmillan øi de Gaulle, Cabinetul øi liderii Congresului. În aceeaøi
zi, erau avizafli ambasadorii flærilor din America Latinæ, iar la orele 18,00, ambasadorul sovietic
la Washington, A. F. Dobrînin, primea la Departamentul de Stat o copie a cuvântærii pe care
Kennedy avea s°o rosteascæ în fafla nafliunii la orele 19,00. La ora respectivæ, într°un descurs
radio°difuzat øi televizat, Øeful Casei Albe anunfla cæ, potrivit unor dovezi indubitabile, URSS
instalase în Cuba rachete øi desfæøurase bombardiere capabile sæ poarte încærcæturi nucleare.
Mæsura, sublinia Kennedy, constituia o ameninflare explicitæ la adresa pæcii øi securitæflii
Americilor, în contradicflie cu declarafliile repetate ale oficialilor sovietici, o modificare deliberat
provocatoare øi nejustificatæ a statu°quo°ului. Politica Statelor Unite, declara preøedintele, va
fi aceea de a considera orice lansare de rachete nucleare din Cuba, contra oricærei nafliuni din
Emisfera Occidentalæ, drept un atac al Uniunii Sovietice împotriva Statelor Unite, impunând
ca represalii o ripostæ completæ împotriva Uniunii Sovietice. Kennedy anunfla cæ a ordonat
instituirea unei „carantine riguroase“ (blocade) asupra oricærui echipament militar ofensiv aflat
în drum spre Cuba, carantinæ care, la nevoie, putea fi completatæ prin mæsuri mai grave. El
cerea convocarea Consiliului de Securitate, precum øi a Consiliului Organizafliei Statelor
Americane, spre a se examina situaflia creatæ. Într°un mesaj pe care°l trimitea premierului sovietic,
preøedintele american aræta:
„Trebuie sæ væ spun cæ Statele Unite sunt hotærâte pe poziflia cæ aceastæ ameninflare la adresa
securitæflii Emisferei occidentale sæ fie înlæturatæ. În acelaøi timp, vreau sæ subliniez cæ acfliunea
pe care o avem în vedere este minimul necesar pentru înlæturarea acestei ameninflæri. Faptul cæ
432 CONSTANTIN VLAD
reacflia noastræ este minimæ, n°ar trebui totuøi sæ ducæ la o înflelegere greøitæ din partea voastræ“
(76, 1996, doc, 44, p. 163).
Tonul mesajului era calm, dar ferm. Hruøciov îi ræspundea lui Kennedy pe 23 octombrie,
calificând mæsurile luate de acesta drept agresive faflæ de Cuba øi de URSS. El respingea dreptul
Statelor Unite de a controla navigaflia în apele internaflionale. Hruøciov exprima speranfla cæ
mæsurile anunflate de preøedintele american vor fi anulate spre „a preveni consecinfle catastrofale
pentru întreaga lume“ (56, 1995, p. 60)
În timpul crizei, între Washington øi Moscova funcfliona un canal de comunicare confi-
denflialæ øi operativæ; protagoniøtii ei erau Robert Kennedy øi Dobrînin. Într°o întâlnire avutæ
de aceøtia pe 23 octombrie, Kennedy îl informa pe diplomatul sovietic cæ navele militare
americane aveau ordin sæ opreascæ øi sæ perchiziflioneze vasele sovietice aflate în drum spre
Cuba, la nevoie cu forfla. Dobrînin ræspundea: acesta ar fi un act de ræzboi.
În aceeaøi zi, Kennedy trimitea un nou mesaj cætre Moscova, în care îøi exprima speranfla
cæ guvernul sovietic va instrui imediat comandanflii navelor ce navigau spre Cuba sæ respecte
termenii carantinei instituite de Statele Unite. Hruøciov ræspundea cæ guvernul sovietic consideræ
violarea navigafliei în marea liberæ øi a spafliului aerian internaflional drept un act de agresiune,
care împinge omenirea cætre abisul unui ræzboi nuclear. În consecinflæ, guvernul sovietic nu
va cere comandanflilor navelor ce se îndreaptæ spre Cuba sæ se supunæ ordinelor forflelor
americane care instituiseræ blocada. „Noi nu vom ræmâne, scria Hruøciov, simpli spectatori
faflæ de actele de piraterie ale vaselor americane în marea liberæ. Atunci noi vom fi forflafli sæ
luæm propriile mæsuri pe care le consideræm esenfliale øi adecvate spre a ne proteja drepturile.
Noi avem toate mijloacele necesare spre a face acest lucru“ (56, 1995, p. 83).
Schimbul de mesaje furniza materia pentru pozifliile øi tonul dezbaterilor din Consiliul de
Securitate, unde reprezentanflii american A. Stevenson øi sovietic A. Zorin se confruntau violent
la 24 octombrie. În fafla Consiliului, vor fi prezentate fotografii care înfæfliøau bazele sovietice
de rachete din Cuba. În aceeaøi zi, secretarul general al ONU, U Thant, adresa un mesaj cætre
Kennedy øi Hruøciov, prin care cerea suspendarea benevolæ a tuturor trimiterilor de arme cætre
Cuba øi, totodatæ, a mæsurilor de carantinæ asupra navelor aflate în drum spre aceastæ flaræ. El
propunea ca suspendarea respectivæ sæ dureze 2°3 sæptæmâni, timp în care pærflile ar fi avut
posibilitatea sæ gæseascæ soluflii reciproc acceptabile, secretarul general oferind bunele oficii
ale ONU în acest scop. Hruøciov accepta propunerea lui U Thant, dar Kennedy ezita întrucât
se temea cæ intervalul avut în vedere de secretarul general ar fi fost folosit de sovietici pentru
a°øi consolida baza strategicæ ridicatæ în Cuba. În ræspunsul dat lui U Thant, preøedintele
american sugera convorbiri preliminare cu Stevenson pentru a se vedea dacæ erau posibile
aranjamente satisfæcætoare în problema datæ. Pe de altæ parte, Consiliul OSA adopta, la 25
octombrie, o rezoluflie care cerea statelor din Emisfera Occidentalæ sæ ia toate mæsurile
individuale sau colective, inclusiv folosirea forflei, pentru a împiedica rachetele ofensive instalate
în Cuba sæ constituie o ameninflare pentru pacea øi securitatea continentului (106, 19057 A).
Blocada instituitæ de Statele Unite intra în vigoare la 24 octombrie: 19 vase ale Flotei a
II°a din Atlantic luau poziflie într°un lung arc de cerc cu o razæ de 800 km în jurul zonelor de
ræsærit øi centrale ale Cubei. Statele Unite erau cuprinse de o adeværatæ psihozæ de ræzboi.
Posturile de radio øi televiziune fæceau exerciflii de numærætoare inversæ cu privire la apropieraea
cargourilor sovietice de linia de demarcaflie a blocadei. Primul dintre cargouri atingea linia
respectivæ chiar pe 24 octombrie. În urma unui ordin venit de la Casa Albæ, navele americane
îl læsau sæ treacæ, færæ a încerca sæ°l opreascæ. Pe de altæ parte, Moscova ordona navelor sovietice
care navigau spre Cuba sæ ræmânæ în afara zonei de carantinæ. Într°un joc al nervilor øi o forflare
a hazardului, unele nave sovietice îøi continuau drumul spre coastele cubaneze; forflele americane
se mulflumeau doar sæ le urmeze øi sæ le supravegheze. Kennedy ordona însæ inspectarea unui
cargou neutru închiriat de organizaflii sovietice, spre a semnala cæ embargoul nu era un bluf.
Întrucât fotografiile aduse de aparatele U°2 arætau cæ activitatea de instalare a bazelor de rachete
continua febril, acfliunile de pregætire militaræ luate de Statele Unite se desfæøurau în mod deschis,
færæ nici o acoperire, fiind relatate pe larg de presa americanæ; mæsura, ordonatæ de Kennedy,
era menitæ sæ transmitæ Moscovei mesajul clar cæ SUA sunt hotærâte sæ obflinæ eliminarea
rachetelor sovietice din Cuba prin orice mijloace, inclusiv printr°o încercare majoræ de forflæ.
Acest ræzboi psihologic purtat øi de o parte øi de cealaltæ începea sæ dea rezultate. În seara
zilei de 25 octombrie, ambasadorului american în URSS i se înmâna un mesaj confidenflial al
lui Hruøciov cætre Kennedy. Liderul de la Kremlin recunoøtea cæ în Cuba fuseseræ instalate
rachete strategice sovietice, dar susflinea într°o formulæ care se dorea subtilæ, dar era, în fapt,
un sofism cæ o armæ este ofensivæ nu prin capacitæflile sale, ci prin întrebuinflarea care i se dæ;
întrucât nici URSS, nici Cuba nu se pregæteau sæ atace SUA, armele respective erau dedicate
exclusiv unor scopuri defensive. Hruøciov propunea ca URSS sæ se angajeze cæ navele sovietice
navigând spre Cuba nu vor mai transporta armament, iar Statele Unite sæ declare cæ se vor
abfline de la o intervenflie armatæ împotriva Cubei øi nu vor susfline invazia acesteia din partea
altor flæri. Mesajul læsa sæ se înfleleagæ cæ o astfel de luare de poziflie din partea SUA ar înlætura
cauza pentru care rachetele sovietice se aflau în Cuba
Dupæ ce examina mesajul lui Hruøciov, la 26 octombrie EXCOM°ul ajungea la concluzia
cæ el reprezenta o deschidere a Moscovei cætre o soluflie acceptabilæ. Dar, a doua zi, presa
sovieticæ publica o altæ scrisoare a lui Hruøciov cætre Kennedy, în care propunea retragerea
rachetelor sovietice din Cuba în schimbul renunflærii de cætre Statele Unite la bazele lor de
rachete „Jupiter“ din Turcia. EXCOM°ul examinase el însuøi aceastæ posibilitate, mai ales cæ
rachetele respective erau depæøite din punct de vedere tehnic, dar Ankara se pronunflase categoric
împotriva unei astfel de mæsuri. Un comunicat al Casei Albe respingea imediat aceastæ
propunere, reafirmând cæ orice negociere americano°sovieticæ în problema datæ presupune ca
o condiflie prealabilæ sistarea lucrærilor la bazele sovietice din Cuba, scoaterea rachetelor deja
instalate din starea în care se aflau pregætite spre a fi lansate, încetarea trimiterii de arme ofensive
pe Insulæ. Asemenea mæsuri trebuiau întreprinse sub un control internaflional eficace. Pe de
altæ parte însæ, Robert Kennedy îl informa pe Dobrînin cæ preøedintele american este deschis
cætre soluflia de dezafectare a rachetelor din Turcia, dar în situaflia prezentæ nu putea face publicæ
o astfel de decizie. Informatæ, Moscova cædea de acord pentru o înflelegere confidenflialæ în
aceastæ problemæ. Însæ, criza continua. Doborârea unui aparat U°2 aflat în spafliul aerian cubanez
434 CONSTANTIN VLAD
de cætre o rachetæ sovieticæ, lansatæ se pare la inifliativa unui comandant local, punea dramatic
în evidenflæ pericolul unei escalade care putea scoate lucrurile de sub control.
Acesta era momentul când Kennedy îi ræspundea direct mesajului confidenflial al lui Hruøciov
din 26 octombrie. Preøedintele american aprecia cæ mesajul liderului de la Kremlin conflinea
elemente generale acceptabile, anume eliminarea sub un control internaflional a rachetelor din
Cuba, apoi ridicarea blocadei øi anunflarea promisiunii Statelor Unite cæ nu vor invada aceastæ
flaræ. Ræspunsul lui Kennedy era transmis la Moscova în noaptea de 27°28 octombrie, odatæ
cu ordinul dat forflelor aeriene øi navale americane de a fi gata sæ treacæ la bombardarea bazelor
de rachete øi, eventual, la o debarcare în Cuba.
Moscova era îngrijoratæ cæ bombardarea Cubei se putea produce în orice moment. Pentru
a preveni o astfel de acfliune, Gromîko îi transmitea lui Dobrînin sæ°l informeze imediat pe
Robert Kennedy cæ premierul sovietic pregæteøte un ræspuns pozitiv la mesajul preøedintelui
Kennedy, ceea ce diplomatul sovietic fæcea færæ întârziere. Mesajul lui Hruøciov era trimis
lui Kennedy dumunicæ 28 octombrie, fiind simultan transmis de mass media sovieticæ.
„Înfleleg perfect neliniøtea dumneavoastræ aræta Hruøciov. În scopul de a proceda cât mai rapid
la lichidarea unui conflict periculos … øi pentru a liniøti poporul american… în completarea
indicafliilor date anterior privind oprirea lucrærilor de construcflie a platformelor pentru instalarea
de arme, guvernul sovietic a dat un nou ordin ca armamentul pe care dumneavoastræ îl considerafli
ofensiv sæ fie demontat øi readus în Uniunea Sovieticæ“ (76, 1996, doc. 102, p. 279).
Premierul sovietic îøi exprima încrederea în declaraflia cuprinsæ în mesajul lui Kennedy
din 27 octombrie, potrivit cæreia Cuba nu va fi invadatæ nici de Statele Unite, nici de flæri
latino°americane. Motivele care determinaseræ URSS sæ acorde ajutor Cubei odatæ dispærute,
continua Hruøciov, dezafectarea bazelor de rachete putea avea loc øi Moscova era gata s°o
facæ, sub controlul reprezentanflilor ONU (76, 1996, p. 280).
Criza era dezamorsatæ. Kennedy ordona amânarea declanøærii bombardamentelor asupra
bazelor strategice din Cuba; când fotografiile fæcute de aparatele U°2 confirmau cæ începuse
dezafectarea instalafliilor de lansare a rachetelor, ordinul de bombardare a Insulei era anulat.
Autoritæflile de la Havana, care nu fuseseræ prevenite asupra deciziei luate de Kremlin la
28 octombrie, îøi exprimau dezacordul cu retragerea rachetelor, dar nu se opuneau acestei mæsuri
øi, spre a°øi menaja raporturile cu URSS, îøi exprimau încrederea în politica Moscovei øi în
conducerea sovieticæ. Castro va refuza însæ orice control internaflional asupra mæsurilor de
dezafectare øi returnare a rachetelor øi instalafliilor de lansare a acestora; U Thant, venit la
Havana, nu va reuøi sæ schimbe poziflia liderului cubanez în aceastæ privinflæ. De aceea, controlul
respectiv avea sæ revinæ forflelor aeriene øi navale americane. Pentru a determina Havana sæ
accepte øi retragerea bombardierelor livrate de sovietici armatei cubaneze, va fi nevoie ca A.
Mikoian sæ negocieze cu Castro timp de mai multe sæptæmâni. În cele din urmæ, la 20 noiembrie
1962 Hruøciov era în mæsuræ sæ°l anunfle pe Kennedy cæ bombardierele vor pæræsi Cuba în 30
de zile. În consecinflæ, preøedintele american ordona încetarea blocadei, refirmând angajamentul
SUA de a nu invada Insula.
Criza rachetelor din Cuba se încheia; era un eøect usturætor pentru URSS, al cærui ræspundere
cædea în întregime asupra lui N. S. Hruøciov. „Afacerea cubanezæ“ va constitui una din piesele
grele ale dosarului în baza cæruia, în mai puflin de doi ani, el va fi înlæturat din toate funcfliile
pe care le deflinea. Faptul cæ Hruøciov nu a reuøit sæ facæ public angajamentul lui Kennedy
privind retragerea rachetelor americane din Turcia, scrie Dobrînin, l°a costat mult pe liderul
de la Kremlin.
„Kennedy a fost proclamat mare învingætor al crizei pentru cæ nimeni n°a øtiut despre acordul
secret. Hruøciov a fost umilit prin retragerea rachetelor noastre din Cuba færæ nici un câøtig evident.
În fapt, termenii înflelegerii finale n°au reprezentat o mare înfrângere sau o mare victorie nici
pentru Kennedy, nici pentru Hruøciov. Kennedy øi°a atins scopul principal: restaurarea statu-quo
ante în Cuba, deøi el a trebuit sæ accepte prezenfla personalului militar sovietic acolo. Hruøciov
n°a reuøit sæ schimbe mai mult raportul de forfle în favoarea noastræ, dar el a obflinut angajamentul
Washigtonului de a nu invada Cuba, ceea ce era urmærit atât de el, cât øi de Castro, øi retragerea
rachetelor americane din Turcia, ceea ce de asemenea a fost în interesul nostru“ (56, 1995, p. 91).
Øi în Statele Unite, øi în Europa occidentalæ existau temeri cæ cedarea în Cuba putea sæ
determine o exacerbare a confruntærii privind Berlinul. Aceste temeri se risipeau însæ în curând.
Tensiunile slæbeau rapid, incidentele — frecvente pânæ atunci — pe autostrada øi în culoarele
de zbor cætre Berlin încetau. Deøi liderul sovietic reamintea la 12 decembrie 1962, în fafla
Sovietului Supem cæ rezolvarea problemei Berlinului Occidental nu putea aøtepta la infinit,
afirmafliile sale erau strict conjuncturale. O lunæ mai târziu, la 15 ianuarie 1963, prezent la
congresul partidului est°german în Berlinul de ræsærit, Hruøciov afirma cæ ridicarea Zidului a
fæcut ca semnarea unui tratat de pace cu Germania sæ fie mai puflin presantæ. Cu aceasta, øi
ce de°a doua crizæ a Berlinului se încheia.
„Criza Berlinului — împreunæ cu apogeul sæu în criza rachetelor din Cuba — a marcat un punct
de cotituræ în Ræzboiul rece, deøi la vremea aceea nu a fost perceputæ astfel. Dacæ democrafliile
nu ar fi fost atât de acaparate de disputele lor interne, ele ar fi putut interpreta Criza Berlinului
drept ceea ce a fost — o demonstraflie a slæbiciunii latente sovietice. În final, Hruøciov, nereuøind
sæ atingæ nici unul din obiectivele pe care le trâmbiflase când a lansat criza, a fost obligat sæ
accepte în continuare un avanpost occidental adânc în interiorul controlat de sovietici. Astfel,
împærflirea Europei a fost reafirmatæ din nou, aøa cum se întâmplase øi în cazul Revolufliei din
Ungaria, din 1956. Ambele pærfli se plângeau de situaflie, dar nici una nu a încercat sæ o modifice
prin forflæ“ (109, 1998, pp. 536°537).
Iatæ, într°o perspectivæ istoricæ, o caracterizare fæcutæ de istoricul britanic Eric Hobsbawm
principalilor protagoniøti ai acestei crize: Hruøciov øi Kennedy, precum øi a condifliei în care
se aflau atunci supraputerile, pe fundalul a aceea ce avea sæ devinæ destinderea:
„În jargonul tradiflional al diplomaflilor de modæ vehe, atenuarea încordærii s°a numit «destin-
dere»… Primele semne s°au fæcut simflite în ultimii ani ai deceniului al øaselea, când N. S.
Hruøciov øi°a impus supremaflia în URSS dupæ tulburærile poststaliniste (1958°1964). Acest
admirabil diamant neølefuit, care credea în reformæ øi în coexistenfla paønicæ øi care a golit lagærele
436 CONSTANTIN VLAD
de concentrare ale lui Stalin, a dominat scena internaflionalæ în anii urmætori. A fost, de asemenea,
probabil singurul fiu de flæran care a ajuns sæ conducæ o flaræ atât de importantæ. Totuøi, destinderea
trebuia sæ supraviefluiascæ dincolo de ceea ce pærea sæ fie o confruntare neobiønuit de încordatæ
între gustul lui Hruøciov pentru bluff øi deciziile impulsive øi gesturile politice ale lui John F.
Kennedy (1960°1963), cel mai controversat øi supraestimat preøedinte american al acestui secol.
Cele douæ supraputeri erau conduse, aøadar, de doi operatori de mare risc într°un moment în
care… Occidentul capitalist avea… sentimentul cæ pierde teren în fafla economiilor comuniste,
care crescuseræ mai repede decât a sa în anii ’50. Nu demonstraseræ ele o superioritate tehnologicæ
(de scurtæ duratæ) asupra SUA prin victoria spectaculoasæ a sateliflilor øi cosmonauflilor sovietici?
Ba mai mult chiar, nu triumfase comunismul — spre surprinderea întregii lumi — øi în Cuba,
flaræ aflatæ la numai câteva zeci de kilometri de Florida? Øi invers, URSS era îngrijoratæ nu numai
de retorica ambiguæ øi adesea belicoasæ a Washingtonului, ci øi de ruptura fundamentalæ cu China,
care acum acuza URSS cæ se poartæ prea blând cu capitalismul, silindu°l astfel pe paønicul
Hruøciov sæ ia atitudine mai intransigentæ faflæ de Occident. În acelaøi timp, decolonizarea
acceleratæ brusc øi revoluflia din Lumea a Treia pærea sæ fie în favoarea sovieticilor. SUA, nervoase
dar încrezætoare în propriile forfle, se confruntau aøadar cu o Uniune Sovieticæ încrezætoare în
puterile sale, dar nervoasæ din cauza Berlinului, a Congoului, a Cubei“ (94, 1994, pp. 285°286).
7) Avansuri ale integrærii: Tratatul de la Roma (1957); constituirea AELS

Eøecul proiectului Comunitæflii Defensive Europene øi a celei politice, legate de ea (1954)
nu avea sæ frâneze procesul integrærii europene; dimpotrivæ. Încurajate de reuøita Comunitæflii
Europene a Cærbunelui øi Oflelului (CECO), cele øase state membre: (Belgia, Franfla, R.F.
Germania, Italia, Luxemburg øi Olanda), prin miniøtrii lor de Externe, decideau la Messina
(iunie 1955) continuarea øi adâncirea acestui proces. Un comitet de experfli condus de Paul°Henri
Spaak era însærcinat cu pregætirea unor propuneri în acest sens. În pregætirea propunerilor,
comitetul urma sæ porneascæ de la ceea ce era deja convenit de cætre miniøtrii de Externe: crearea
unei piefle comune, a unui fond comun de investiflii, utilizarea în comun a energiei atomice,
construirea unor cæi de comunicaflii mai bune între cele øase state. Consultæri laborioase øi o
pregætire minuflioasæ se finalizau prin semnarea, la 25 martie 1957, a Tratatelor de la Roma,
care instituiau Comunitatea Economicæ Europeanæ (CCE) øi Comunitatea Europeanæ a Energiei
Atomice (EURATOM).
Era vorba de un pas istoric înainte în procesul integrærii europene întrucât Tratatele de la
Roma nu reprezentau doar cuprinderea în procesul respectiv a noi domenii, ci conturau un
proiect ambiflios øi de duratæ. Astfel, EURATOM°ul, propus iniflial de Franfla, avea sæ înfæptuiascæ
politica comunitaræ în ceea ce priveøte producerea øi folosirea energiei atomice. CEE (în
terminologia uzualæ: Piafla Comunæ) urmærea sæ deschidæ calea pentru crearea, în final, a unei
uniuni economice øi monetare, trecând printr°o serie de faze: o zonæ de liber schimb (eliminarea
reciprocæ de cætre statele membre a tarifelor vamale øi a restricfliilor cantitative, în condiflii
când fiecare dintre aceste state menflin protecflia iniflialæ faflæ de terfli), o uniune vamalæ (adoptarea
unei politici comerciale comune øi a unui tarif vamal comun, în raporturile cu terfli), o piaflæ
comunæ (asigurarea liberei circulaflii a factorilor de producflie) øi uniunea economicæ
(armonizarea politicilor economice ele statelor membre; 46, 2004, pp. 175°176). Esenfla acestui
proiect de anverguræ øi de perspectivæ, care avea sæ fie dezvoltat øi concretizat în deceniile
urmætoare, era datæ în formularea ca obiectiv de atins de cætre Comunitæfli a celor patru libertæfli
fundamentale: libera circulaflie a mærfurilor; libera circulaflie a serviciilor; libera circulaflie a
persoanelor; libera circulaflie a capitalului.
Tratatele de la Roma, care intrau în vigoare la 1 ianuarie 1958, înzestrau Comunitæflile
Europene cu un parlament unic, devenit Parlamerntul European, øi cu o curte de justiflie unicæ,
anume Curtea Europeanæ de Justiflie. CECO era în continuare condusæ de Consiliul special
de miniøtri, iar pe plan executiv de Înalta Autoritate. CEE îøi crea propriul Consiliu al Miniøtrilor
øi propria Comisie; la fel, EURATOM°ul. Vor urma ani de negocieri între „Cei 6“ privind
structurile de conducere ale Comunitæflilor øi atribufliile acestora, care atingeau problema încæ
sensibilæ a caracterului supranaflional al construcfliei europene. Lucrurile în aceastæ privinflæ
vor deveni încæ mai complicate dupæ revenirea generalului de Gaulle în fruntea Franflei.
Concepflia sa fundamentalæ privind „Europa patriilor“ va determina ani de cæutæri pentru gæsirea
solufliilor adecvate — øi convenabile tuturor — privind puterile cu care urmau sæ fie învestite
diferitele organisme comunitare. Contacte repetate la nivel înalt între Paris, Bonn øi Roma,
activitatea unor corpuri ad°hoc de înalfli funcflionari øi experfli se finalizau la 8 aprilie 1965 în
Tratatul prin care se constituiau un singur Consiliu al miniøtrilor øi o singuræ Comisie a
Comunitæflilor Europene. Capacitatea statelor membre de a°øi acomoda reciproc pozifliile,
succesul aceastei construcflii instituflionale atestau din nou viabilitatea procesului integrærii
europene.
Dupæ ani de consolidare, Comunitæflile Europene deveneau atractive pentru alte flæri de pe
continent. Primul stat care semna, la 9 iulie 1961, un acord de asociere cu CE era Grecia. Cereri
de aderare la CE depuneau Irlanda (31 iulie 1961), Marea Britanie (9 august 1961) øi Danemarca
(10 august 1961). Dintre aceste trei flæri, Marea Britanie era cea dintâi care începea negocierile
de aderare, în noiembrie 1961.
Pentru Londra, decizia de a se alætura Comunitæflilor Europene semnifica o importantæ
schimbare în politica externæ. Într°adevær, ani de°a rundul Marea Britanie considerase cæ
problemele integrærii priveu doar Europa continentalæ. Când, în 1946, Winston Churchill lansase
faimoasa idee a constituirii Statelor Unite ale Europei, el nu avea în vedere participarea Marii
Britanii la o astfel de construcflie. Formarea CECO, având supranaflionalitatea ca o træsæturæ
congenitalæ, nu atrægea în nici un fel Londra; desigur, prin acorduri cu „Cei 6“, Marea Britanie
reglementa aspectele concrete ale raporturilor sale cu aceste state, dar integrarea lor ca atare
n°o interesa. Chiar perspectiva extinderii integrærii europene la alte domenii decât cærbunele
øi oflelul nu reuøea sæ depæøeascæ viziunea despre Marea Britanie ca o putere insularæ, mai
mult, ca o putere care continua sæ°øi vadæ viitorul de mare putere în postura de prim°actor al
întinsului Commonwealth. La reuniunea de la Roma din 1957, Londra — invitatæ de organiza-
tori — era reprezentatæ de un funcflionar care
438 CONSTANTIN VLAD
„nu a binevoit niciodatæ sæ deschidæ gura, cu excepflia ocaziilor în care îøi fuma pipa. În cele
din urmæ, spre surpriza generalæ, el cere înr°o zi cuvântul. Ce avea sæ urmeze era discursul sæu
de adio: Domnule preøedinte, Domnilor. Doream sæ væ mulflumesc sincer pentru ospitalitate øi
sæ væ menflionez cæ ea va înceta începând de astæzi… Trebuie sæ væ spun cæ viitorul tratat despre
care vorbifli øi pe care intenflionafli sæ°l elaborafli: a) nu are nici o øansæ sæ fie încheiat; b) dacæ
este încheiat, nu are øansa sæ fie ratificat; c) dacæ este ratificat, nu are nici o øansæ sæ fie aplicat.
Aceasta ar fi, de altfel, total inacceptabil pentru Marea Britanie. Se vorbeøte despre agriculturæ,
ceea ce nu ne place, despre taxe vamale, ceea ce refuzæm sæ recunoaøtem, despre instituflii, ceea
ce ne îngrozeøte. Domnule Preøedinte, Domnilor, la revedere øi mult noroc“ (apud 46, 2004,
p. 218).
Era o mostræ de aroganflæ britanicæ, gratuitæ însæ øi manifestatæ în contratimp cu situaflia
realæ a flærii. Desigur, opfliunea Marii Britanii de a ræmâne în afara CE avea motivafliile sale.
Alæturi de tradiflia insularæ, veche de secole, perspectiva intrærii, færæ Commonwealth, într°o
uniune vamalæ øi în forme mai avansate de integrare afecta serios raporturile cu flærile din fostul
imperiu; la fel, adoptarea unei politici agrare comune, atunci în pregætire în cadrul CEE,
contravenea sub o serie de aspecte intereselor fermierilor britanici. În plus, Londra se temea
cæ integrarea continentalæ a flærii ar fi dæunat raporturilor sale speciale cu Washingtonul pe
care, cu eforturi, guvernul Macmillan reuøise sæ le menflinæ øi consolideze dupæ Criza Suezului.
Dar aceastæ motivaflie începea în scurt timp sæ fie erodatæ. fiærile din CE cunoøteau un boom
economic. Relafliile comerciale dintre Marea Britanie øi aceste flæri le devansau pe cele cu
partenerii sæi din Commonwealth. În ceea ce le priveøte, Statele Unite erau interesate ca Europa
occidentalæ sæ tindæ spre unitate, tendinflæ care presupunea øi alæturarea Marii Britanii la CE.
Deplasæri în starea de spirit a clasei politice øi a opiniei publice permiteau adoptarea deciziei
ca Marea Britanie sæ solicite începerea de negocieri în vederea aderærii la Comunitæflile Europene.
Aceste negocieri debutau în noiembrie 1961. Ele vor întâmpina dificultæfli pe care Londra nu
le anticipase. Unele interese economice determinau reflineri ale RFG faflæ de aderarea Marii
Britanii la CE. Dar aceastæ aderare întâmpina o adeværatæ adversitate din partea Franflei, generatæ,
între altele, de unele interese economice — de pildæ, în domeniul politicii agrare, datæ fiind
ponderea importantæ pe care agricultura o avea în economia Franflei. Dar sursele principale
ale respectivei adversitæfli erau de naturæ politicæ. Anii negocierilor Marea Britanie–CE coincideau
cu perioada în care Parisul încerca instituirea unor raporturi speciale cu Bonnul, raporturi menite
sæ permitæ Franflei îndeplinirea unui rol preponderent în CE. Intrarea în Comunitæfli a Marii
Britanii putea face din aceasta un competitor redutabil la un astfel de rol. În plus, Parisul încerca
sæ imprime construcfliei europene un anumit grad de autonomie faflæ de Statele Unite; or, relafliile
privilegiate dintre Londra øi Washington contraveneau unui asemenea obiectiv.
Mai multe întâlniri între Macmillan øi de Gaulle, între Macmillan øi Adenauer nu reuøeau
sæ depæøeascæ obstacolele din calea negocierilor de aderare a Marii Britanii la Comunitæflile
Europene. Momentul întreruperii acestora era aproape: atunci când Londra respingea oferta
Parisului privind cooperarea franco°britanicæ în domeniul nuclear, preferând ca partener Statele
Unite, la 14 ianuarie 1963, de Gaulle declara cæ structura øi caracterul economiei engleze se
deosebesc profund de economiile flærilor membre ale CE; preøedintele francez sugera o eventualæ
asociere a Marii Britanii la Piafla Comunæ. Era semnalul rupturii: reprezentantul Franflei la
negocieri declara cæ flara sa era gata sæ punæ capæt prin veto acestor negocieri. Din partea
celorlalte state membre ale Comunitæflilor se exprimau poziflii favorabile continuærii tratati-
velor cu Marea Britanie; Parisul ræmânea însæ inflexibil. Macmillan declara într°un discurs
rostit la Liverpool cæ nici o flaræ nu are dreptul sæ împiedice intrarea Marii Britanii în Comunitæflile
Europene; era doar o luare de poziflie de rutinæ, menitæ sæ aline mândria rænitæ a britanicilor.
Trebuia sæ treacæ un întreg deceniu, sæ intervinæ retragerea generalului de Gaulle de la
conducerea Franflei pentru ca Marea Britanie sæ acceadæ în Comunitæflile Europene în 1973,
dupæ negocieri reluate în 1968.
Spre a°øi consolida pozifliile de pe care urma sæ negocieze cu „Cei 6“, Londra se va afla
între inifliatorii Asociafliei Europene a Liberului Schimb (AELS). Aceasta era constituitæ prin
acordul semnat la Stockholm, la 4 ianuarie 1960, de cætre 7 state europene, anume Austria,
Danemarca, Elveflia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia øi Suedia. AELS funcfliona ca o zonæ
de liber schimb, ca o grupare de state independente, Consiliul care conducea treburile sale
neavând atribute cu caracter de supranaflionalitate. Dupæ consultæri cu URSS, menite sæ menajeze
susceptibilitæflile marelui sæu vecin, Finlanda adera la AELS în martie 1961, cu statut de flaræ
asociatæ. Se alæturau Asociafliei, de asemenea, Islanda øi Liechtenstein. Odatæ cu aderarea lor
la Comunitæflile Europene, Marea Britanie øi Danemarca se retrægeau din AELS la 1 ianuarie
1973.
Deøi unele state inifliatoare ale creærii AELS (de pildæ, Marea Britanie) vedeau în aceasta
un fel de contrapondere a Comunitæflilor Europene, Asociaflia Europeanæ de Liber Schimb se
va dovedi nu numai o formæ eficientæ de dezvoltare a cooperærii între statele membre, ci øi,
totodatæ, un cadru adecvat de pregætire a majoritæflii acestor state pentru integrarea lor în viitoarea
Uniune Europeanæ. În mai 1992, era semnat un acord între CE øi AELS, prin care se crea
Spafliul Economic European (SEE), care începea sæ funcflioneze în 1994. Dupæ ce Austria,
Finlanda øi Suedia aderau la Uniunea Europeanæ în 1995, iar alegætorii norvegieni respingeau
prin referendum intrarea flærii lor în UE, Spafliul Economic European continua sæ funcflioneze
între cei 15 membri ai Uniunii øi statele care continuau sæ facæ parte din AELS, anume Islanda,
Liechtenstein øi Norvegia.
Interesul pe care°l trezea integrarea economicæ se manifesta øi dincolo de graniflele Europei.
Astfel, la 18 februarie 1960, prin Tratatul de la Montevideo (Uruguay) era creatæ Asociaflia
Latino°Americanæ a Liberului Schimb. Iar la 13 decembrie, acelaøi an, patru state, anume
Guatemala, Honduras, Nicaragua øi El Salvador, prin acordul de la Managua (Nicaragua)
constituiau o Piaflæ Comunæ a Americii Centrale, o formæ, deci, mai avansatæ de integrare
economicæ.
Desigur, era vorba de începuturi relativ modeste. Apariflia lor semnala însæ cæ fenomenul
integrærii economice nu era izolat, øi exprima o înflelegere a creøterii interdependenflelor pe
plan internaflional în perioada postbelicæ, ceea ce avea ca efect deschiderea unui nou câmp de
acfliune pentru diplomaflie.
440 CONSTANTIN VLAD
8) Puncte fierbinfli pe Glob: Orientul Apropiat, Africa, Asia
În ultima parte a anilor ’50 øi în cea dintâi a deceniului 7, sub zodia Ræzboiului Rece sau
doar pe fundalul lui, diplomaflia era implicatæ în apariflia, gestionarea øi soluflionarea unor puncte
fierbinfli în diferite regiuni ale globului, care uneori deveneau veritabile conflicte armate. În
cele mai multe cazuri, tensiunile erau pærfli ale procesului decolonizærii, aflat într°o perioadæ
de vârf, or marcau reaøezæri ale raporturilor între noile state independente, pe plan regional
sau bilateral.
Unele dintre aceste puncte fierbinfli constituiau manifestæri, sau øi manifestæri ale Ræzboiului
Rece: Taiwanul, Congo, Vietnamul, Laosul. Cele mai numeroase însæ aveau loc în contextul
general al confruntærii Est°Vest, mai precis al confruntærii dintre cele douæ supraputeri; cu
menfliunea cæ, dupæ 1960, când miøcarea comunistæ considera Lumea a Treia drept principala
zonæ a propriei expansiuni, în confruntarea dintre supraputeri în zonele subdezvoltate ale planetei
intervenea øi China, ceea ce complica lucrurile pentru URSS færæ a le face mai simple pentru
Statele Unite.
Lumea Întâi (flærile occidentale), cum se exprimæ Eric Hobsbawn, era stabilæ prin træsæturile
sale inerente, cea de a Doua (flærile blocului estic) îøi datora stabilitatea presiunii partidului
unic. Lumea a Treia însæ cunoøtea o instabilitate politicæ øi socialæ persistentæ, care fæcea din
ea o amplæ zonæ de revoluflie øi ræzboi.
„Aceastæ instabilitate a fost vizibilæ pentru SUA, protectoarea statu-quo°ului global, care o
identifica cu comunismul sovietic sau, cel puflin o considera o træsæturæ permanentæ øi potenflialæ
a celeilalte pærfli a luptei globale pentru supremaflie. Aproape chiar de la începutul Ræzboiului
Rece, SUA fli°au pus de gând sæ combatæ acest pericol prin toate mijloacele, de la ajutorul
economic la propaganda ideologicæ, de la subversiunea militaræ oficialæ øi neoficialæ pânæ la
ræzboiul major, de preferinflæ în alianflæ cu un regim local prieten, dar la nevoie øi færæ sprijin
local“. Pe de altæ parte, „potenflialul revoluflionar al Lumii a Treia a fost la fel de evident øi
pentru regimurile comuniste, fie øi numai pentru faptul cæ… liderii miøcærilor de eliberare
colonialæ aveau tendinfla sæ se considere socialiøti, angajafli într°un fel de proiect de emancipare,
progres øi modernizare ca øi Uniunea Sovieticæ, øi pe aceeaøi linie… Decolonizarea africanæ a
adus la putere lideri care nu doreau nimic altceva decât sæ°øi aroge titlul de antiimperialiøti,
socialiøti øi prieteni ai Uniunii Sovietice... Moscova a simpatizat cu aceste regimuri øi le°a ajutat“
în unele cazuri øi din punct de vedere militar (94, 1994, pp. 498°500).
Tocmai aceastæ confruntare a menflinut Lumea a Treia într°o stare de instabilitate øi ræzboi,
în condiflii când Lumea Întâi øi Lumea a Doua au cunoscut cea mai lungæ perioadæ de pace
din secolul al 19°lea pânæ la sfærøitul celui de al 20°lea (ibidem, p. 498).
În acest context era dus pânæ la capæt procesul decolonizærii, care cunoøtea cea mai intensæ
perioadæ între 1958°1963. La 14 decembrie 1960, Adunarea generalæ a ONU adopta Declaraflia
privind acordarea independenflei flærilor øi popoarelor coloniale, pe baza unui proiect propus
de 43 de state din Asia øi Africa. An de an, Organizaflia mondialæ primea un numær crescând
de noi membri, prin admiterea statelor care°øi dobândiseræ independenfla. Acest curs spre
independenflæ stimula printr°un efect de contagiune, dorinfla øi, atunci când metropola se opunea,
lupta pentru emancipare naflionalæ. În aceste condiflii, opoziflia unora dintre puterile coloniale:
Marea Britanie în Cipru, Franfla în Africa de nord, Belgia în Congo, sau a unor mari puteri
(SUA în Vietnam) nu fæcea decât sæ amâne deznodæmântul final. În paginile urmætoare, voi
prezenta principalele acfliuni diplomatice legate de astfel de puncte fierbinfli, într°o ordine mai
mult sau mai puflin întâmplætoare.
Orientul Apropiat. Dupæ criza Suezului, Orientul Apropiat cunoøtea un proces de reaøezare
a rapæorturilor dintre marile puteri øi dintre statele situate în zonæ. Statele Unite priveau regiunea
prin prisma Doctrinei Eisenhower, reînnoiau tratatul din 1951 cu Arabia Sauditæ privind bazele
lor militare din aceastæ flaræ, îøi strângeau legæturile cu Pactul de la Baghdad. URSS îøi întærea
prezenfla în Egipt, cæruia îi livra un reactor atomic øi°i acorda un înprumut de 400 milioane
ruble pentru începerea construirii barajului de la Assuan, precum øi influenfla în alte flæri. Marea
Britanie, dupæ cæderea bruscæ de prestigiu datoratæ aventurii din 1956, cæuta sæ°øi consolideze
pozifliile în Kuwait, de unde proveneau 50 la sutæ din cantitatea de petrol pe care o consuma,
øi avea sæ transforme Adenul într°o puternicæ bazæ militaræ, menitæ sæ°i protejeze interesele
în Orientul Mijlociu øi în Oceanul Indian. Franfla va urmæri evenimentele de la Est de Suez
mai mult ca un outsider, luând poziflie pe plan politico°diplomatic faflæ de acfliunile altor mari
puteri, îndeosebi în legæturæ cu Libanul, fosta sa posesiune.
Egiptul îøi va consolida pozifliile în miøcarea de nealiniere, intensificând totodatæ politica
sa pan°arabæ. Între 26 decembrie 1957°1 ianuarie 1958, Cairo gæzduia o conferinflæ a statelor
Asiei øi Africii, la care participau peste 400 delegafli din 43 de flæri. Conferinfla reafirma principiile
convenite de Miøcarea de Nealiniere la Bandung, adopta o serie de rezoluflii în probleme privind
pacea øi securitatea internaflionalæ øi crea Organizaflia de Solidaritate a popoarelor din Asia øi
Africa, având sediul în capitala Egiptului. La 1 februarie era proclamatæ Uniunea siriano°egip-
teanæ, prin formarea Republicii Arabe Unite (RAU). Un plebiscit organizat la 20 februarie în
Siria øi în Egipt dædea gir popular constituirii noii formafliuni statale, privite ca un prim pas
în direcflia unificærii lumii arabe. La 8 martie, Yemenul adera la o formæ de federaflie cu RAU.
O altæ miøcare de acelaøi gen era reprezentatæ de crearea, la 14 februarie 1958, a unei federaflii
între Irak øi Iordania. Deøi inifliativa luatæ de Baghdad øi Amman îøi declara flelurile de unitate
arabæ, ea va fi privitæ la Cairo ca o reacflie îndreptatæ împotriva rolului de lider pan°arab al
Egiptului. Toate acestea se vor dovedi creaflii temporare øi fragile; în momentul constituirii
lor însæ, ele aduceau elemente noi în jocurile de putere, øi aøa excesiv de complicate, din Orientul
Apropiat.
Acesta era contextul în care, la 12 mai, în Liban izbucneau tulburæri grave: o ræscoalæ a
populafliei de etnie druzæ, va înfrunta trupele guvernamentale timp de mai multe luni, pânæ în
octombrie 1958. Totodatæ, Libanul devenea teatrul înfruntærii dintre forflele pronasseriste, care
voiau aderarea flærii la RAU, øi cele care se opuneau unei astfel de aderæri, ultimele grupate
în jurul preøedintelui pro°occidental al Libanului, Camille Chamoun. Acesta va acuza Cairo
442 CONSTANTIN VLAD
øi Damascul de infiltræri armate în Liban. La 13 mai, el cerea Franflei, Marii Britanii øi Statelor
Unite ajutor împotriva a ceea ce numea o agresiune externæ împotriva Libanului øi sesiza
Consiliul de Securitate al ONU. La 11 iunie, Consiliul de Securitate adopta o rezoluflie, inifliatæ
de Suedia, prin care secretarul general era însærcinat sæ trimitæ un grup de observatori, care
sæ examineze dacæ astfel de infiltræri erau reale. Grupul de observatori se deplasa în Liban,
dar raporta cæ nu constatase prezenfle stræine în aceastæ flaræ. Secretarul general (Dag
Hammarskjöld) mergea ele însuøi la Beirut øi în capitalele unor flæri vecine, cu scopul de a
detensiona situaflia. Pe de altæ parte, în convorbiri pe care le avea cu Macmillan, de Gaulle se
pronunfla împotriva unei intervenflii militare stræine în Liban, fæcând direct referire la o eventualæ
intervenflie anglo°americanæ. O luare de poziflie similaræ venea de la Moscova.
La 14 iulie, statele musulmane membre ale Pactului de la Baghdad, cu excepflia Pakistanului
(Turcia, Iran, Irak) urmau sæ se întâlneascæ la Ankara pentru a decide o intervenflie comunæ
în Liban. Dar de la Baghdad nu venea nimeni: în aceeaøi, zi o lovituræ de stat militaræ, condusæ
de colonelul Aref øi generalul Kassem, înlætura regimul regelui Feisal øi proclama Republica
Irak. Generalul Abdul al°Karim Kassem forma un guvern revoluflionar. În noua situaflie,
Chamoun relua la Washington solicitarea de ajutor; chiar pe 14 iulie, 3 500 de puøcaøi marini
americani debarcau în Liban. La rândul ei, ræspunzând unei cereri de ajutor din partea regelui
Hussein, Marea Britanie trimitea pe 17 iulie 2 500 de paraøutiøti în Iordania. Dupæ consultæri
cu Egiptul, guvernul sovietic va cere retragerea trupelor americane øi engleze din Liban,
respectiv, din Iordania. Moscova organiza manevre militare de amploare în Caucaz øi în
Bulgaria. Hruøciov adresa preøedintelui SUA, premierului Marii Britanii, preøedintelui Franflei
øi primului ministru al Indiei scrisori prin care propunea o întrunire la nivel înalt a statelor
respective, împreunæ cu secretarul general al ONU, pentru a pune capæt conflictului din Orientul
Apropiat. Primul ministru indian accepta propunerea Moscovei. Luæri de poziflie pozitive venite
de la Washington, Londra øi Paris conturau posibilitatea fie a unei reuniuni a celor patru puteri:
Statele Unite, URSS, Marea Britanie, Franfla, fie a unei sesiuni speciale lærgite a Consiliului
de Securitate. În final, se ajungea la convocarea unei sesiuni extraordinare a Adunærii Generale
a Nafliunilor Unite, care avea loc între 8 øi 21 august. În cadrul Sesiunii, URSS cerea retragerea
trupelor americane øi engleze øi recomanda secretarului general întærirea grupului de observatori
ONU aflat în Liban. Luând cuvântul în fafla Adunærii Generale, preøedintele Eisenhower declara
cæ Statele Unite îøi vor retrage trupele din Liban în cazul când acest lucru va fi cerut de guvernul
libanez øi se pronunfla pentru întreprinderea unei serii de mæsuri care sæ ducæ la rezolvarea
crizei din Orientul Apropiat øi Mijlociu, între care figurau asigurarea pæcii în Liban øi Iordania,
crearea unor forfle armate ale ONU pentru menflinerea pæcii în regiune, încetarea incitærii din
afaræ a conflictelor interne. Statele membre ale Ligii Arabe propuneau o rezoluflie care era
aprobatæ în unanimitate de cætre adunarea Generalæ la 21 august. Rezoluiflia chema toate statele
membre ale ONU sæ acflioneze în conformitate cu principiile respectærii reciproce a integritæflii
teritoriale øi suveranitæflii, renunflærii la agresiune, neamestecului în treburile interne, avanta-
jului egal øi reciproc. Rezoluflia cerea secretarului general sæ prezinte Nafliunilor Unite, pânæ
la 30 septembrie 1958, un raport asupra situafliei existente în regiune.
Alegeri desfæøurate în Liban aduceau învestirea ca preøedinte a generalului Chehab, adept

al reconcilierii naflionale øi neutralitæflii flærii. Acesta, la 2 septembrie, cerea evacuarea trupelor
americane din Liban, operafliune pe care Statele Unite o încheiau la 25 octombrie 1958. Pânæ
la 29 octombrie, se efectua øi retragerea militarilor englezi din Iordania, retragere cerutæ de
autoritæflile de la Amman.
Astfel, criza era depæøitæ. Libanul øi Iordania evitau atât integrarea lor în RAU, cât øi o
eventualæ lovituræ de forflæ din partea Irakului. Marile puteri care se confruntaseræ pe seama
celor douæ flæri arabe, se regæseau aproximativ pe pozifliile anterioare evenimentelor. Statele
Unite împiedicaseræ atragerea Libanului øi Iordaniei în orbita Egiptului, dar nu reuøeau intrarea
lui în Pactul de la Baghdad. URSS nu°øi extindea influenfla în Iordania, dar îøi consolida pozifliile
în Siria, Egipt, apoi în Irakul post°Feisal. Livrærile consitente de armament, ca øi prezenfla unor
partide comuniste active în unele flæri arabe permiteau creøterea influenflei politice sovietice
în zonæ. Prin preøedintele Nasser, Egiptul îøi va reafirma însæ politica independentæ, de
„neutralitate pozitivæ“, øi va menfline deschise cæi de comunicare øi colaborare cu puterile
occidentale. Înlæturarea monarhiei în Irak lipsea Marea Britanie de un aliat important øi fidel.
De asemenea, dupæ ce Iordania denunflase încæ din 1956 tratatul militar cu Marea Britanie,
plecarea ultimelor trupe în octombrie 1958 încheia prezenfla militaræ britanicæ în aceastæ flaræ.
Dar tânærul monarh, regele Hussein, rezistând presiunilor naflionaliøtilor arabi, va baza
independenfla øi dezvoltarea flærii pe asistenfla Marii Britanii øi a Statelor Unite.
Revoluflia irakianæ aducea noi elemente în ecuaflia raporturilor de forfle din Orientul Apropiat.
Regimul lui Kassem retrægea Irakul din federaflia cu Iordania (17 martie 1958) øi denunfla Pactul
de la Baghdad (24 martie). Dupæ ce, la 5 martie 1959, Statele Unite încheiau acorduri bilaterale
cu statele musulmane din Pactul de la Baghdad, sediul acestuia era stabilit la Ankara, în final,
la 21 august 1959, pactul însuøi devenea Organizaflia Tratatului Central (CENTO).
Slæbirea pozifliilor Marii Britanii în Orientul Apropiat coincidea în timp cu diminuarea
prezenflei britanice în Marea Mediteranæ (Cipru, Malta, flota militaræ). Ciprul se afla în posesia
Regatului Unit din 1878, în baza hotærârilor Congresului de la Berlin. Dupæ cel de°al Doilea
Ræzboi Mondial, Londra considera cæ statutul Insulei avea sæ ræmânæ neschimbat vreme
îndelungatæ.
„Churchill øi Eden au sperat cæ Ciprul… va deveni o bazæ alternativæ potrivitæ de unde Marea
Britanie îøi va putea supraveghea dominaflia asupra Orientului Mijlociu. În 1954, era însæ evident
cæ majoritatea grecilor cipriofli (80 la sutæ din populaflia insulei) doreau unirea cu Grecia, miøcare
cæreia i se opunea minoritatea turcæ. Foreign Office°ul a declarat cæ insula va ræmâne permanent
sub stæpânirea Marii Britanii. Grecii cipriofli, conduøi de arhiepiscopul Makarios, au fæcut presiuni
pentru satisfacerea revendicærilor lor, iar o organizaflie de gherilæ (numitæ EOKA) a declanøat
o campanie teroristæ împotriva Marii Brtitanii. Londra a decretat stare de urgenflæ øi a trimis
25 000 de militari sæ menflinæ legea øi ordinea“ (66, 1994, p. 129).
Situaflia ræmânea neschimbatæ timp de mai mulfli ani. În octombrie 1957, o declaraflie comunæ
greco°iugoslavæ se pronunfla pentru afirmarea dreptului la autodeterminare a populafliei din
444 CONSTANTIN VLAD
Insulæ; era un sprijin acordat de Belgrad Athenei în problema Ciprului. În iunie 1958, în Cipru
aveau loc ciocniri între populaflia greacæ øi cea turcæ, soldate cu victime. Nemulflumitæ de
pasivitatea Alianflei Nord°Atlantice în problema Ciprului, la 15 iunie Atena retrægea personalul
grec afectat Comandamentului NATO pentru Europa de sud°est, care°øi avea sediul în Turcia,
la Izmir. Consiliul NATO se întrunea de urgenflæ pe 19 iunie øi cerea guvernelor Marii Britanii,
Greciei øi Turciei sæ încerce o conciliere pentru a se evita o crizæ care putea slæbi Alianfla. În
aceeaøi zi, Londra hotæra trimiterea de noi trupe în Insulæ, iar premierul britanic prezenta în
Camera Comunelor ceea ce avea sæ devinæ Planul Macmillan. Planul prevedea instituirea pe
o perioadæ de 7 ani a unei autonomii limitate pentru Cipru, invita guvernele grec øi, respectiv,
turc, sæ°øi desemneze câte un reprezentant pe lângæ autoritæflile britanice din Insulæ. Se propunea
ca aceste mæsuri privind administraflia Insulei sæ fie aplicate începând cu 1 octombrie 1958.
De asemenea, Planul acorda Marii Britanii dreptul de a menfline øi folosi bazele øi instalafliile
militare de pe insulæ. Planul Macmillan era însæ respins prompt (pe 21 iunie 1958) atât de
comunitæflile cipriote greacæ øi turcæ, cât øi guvernele de la Atena øi Ankara. O vizitæ a
premierului britanic în Grecia øi Turcia (8°10 august 1958) nu reuøea sæ schimbe poziflia negativæ
a celor douæ flæri faflæ de Planul Macmillan. La 18 septembrie, Grecia înainta note cu un conflinut
identic statelor semnatare ale Tratatului de la Lausanne cu Turcia. Nota declara cæ intenflia
Londrei privind numirea unui reprezentant turc pe lângæ administraflia britanicæ în Cipru
constituia o încælcare a Tratatului de la Lausanne, prin care Turcia renunflase la orice drepturi
øi titluri de orice naturæ asupra teritoriilor care nu se aflau în interiorul graniflelor sale la data
încheierii Tratatului.
În impasul creat, între 6°11 februarie 1959, aveau loc la Zürich convorbiri laborioase cu
participarea premierilor grec øi turc, în urma cærora Athena anunfla cæ renunflæ la ideea unirii
Ciprului cu Grecia. Rezultatele acestor convorbiri încurajau întrunirea la Londra, între 11°13
februarie, a miniøtrilor de Externe britanic, grec øi turc. Se decidea convocarea unei conferinfle
tripartite în capitala Marii Britanii, care se desfæøura între 17°19 februarie, mai întâi la nivel
de miniøtri de Externe, apoi la cel al primilor miniøtri. În ambele faze ale Conferinflei, ciprioflii
greci erau reprezentafli la lucræri de arhiepiscopul Makarios, iar cei turci de dr. F. Küçük.
Conferinfla decidea acordarea Ciprului, în anul 1960, a statutului de republicæ independentæ.
În mod concret, pe 1 iulie 1960, Marea Britanie, Grecia øi Turcia semnau la Londra Tratatul
cu privire la independenfla Ciprului. Tratatul prevedea øi dreptul Marii Britanii de a pæstra în
Cipru o suprafaflæ de o sutæ de mile pætrate, în care se aflau douæ baze aeriene øi alte instalaflii
militare englze. Proclamarea independenflei de stat a Ciprului la 16 august 1960 punea capæt
ocupafliei britanice, care durase 82 de ani. Preøedintele Ciprului devenea arhiepiscopul Makarios,
iar vicepreøedinte dr. F. Küçük.
Acordarea independenflei Ciprului va marca un moment important în politica Londrei faflæ
de coloniile britanice. În zona Mediteranei, Malta avea sæ°øi dobândeascæ independenfla în
septembrie 1964.
Anii Africii. Sfârøitul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial gæsea cea mai mare parte a Africii
în stare de colonie sau teritorii dependente (cu statut de protectorat sau care se aflaseræ sub
mandat acordat de Liga Nafliunilor). Înainte de 1945, doar patru state africane: Egipt, Etiopia,
Africa de sud øi Liberia îøi cuceriseræ independenfla, cu menfliunea cæ Etiopia fusese ocupatæ
în 1935 de Italia fascistæ. Dar condiflia generalæ a Africii nu mai era, de departe, cea dinainte
de ræzboi, de fapt, cea dinaintea Primului Ræzboi Mondial; Continentul cunoøtea o zdruncinare
din temelii, în care
„cele douæ ræzboaie mondiale jucaseræ un rol esenflial. Sute de mii de soldafli, venifli în Europa
sæ°øi verse sângele într°o cruciadæ dusæ pentru democraflie øi libertate, nu puteau sæ nu se întrebe,
odatæ reîntorøi acasæ, de ce aceastæ democraflie øi aceastæ libertate nu se extindeau øi la teritoriile
lor de origine“. Øi, întrucât la asemenea întrebæri nu primiseræ decât promisiuni, „africanii vor
sfârøi… prin a cere øi a obfline independenfla. Aceasta, într°adevær, multæ vreme de neconceput,
devenise din aproape în aproape un obiectiv cu fiecare zi mai seducætor“ (71, 1994, pp. 122°123).
În aceastæ luptæ, Africa neagræ ridica lideri de certæ valoare øi autoritate, cum erau Kwame
Nkrumah în Ghana, Sékou Touré în Guineea, Julius Nyerere în Tanganika, Jomo Kenyatta
în Kenya.
Cele mai întinse teritorii coloniale din Africa aparflineau Marii Britanii øi Franflei, secondate
îndeaproape de Belgia øi Portugalia.
Establishment°ul øi opinia publicæ britanicæ socoteau cæ Regatul Unit îøi va menfline timp
îndelungat teritoriile de peste mæri; imperiul, transformat în Commonwealth, era considerat
o condiflie esenflialæ pentru pæstrarea statutului de mare putere al flærii. Sub guvernarea Churchill
(1951°1955), se ajungea la concluzia cæ doar Sudanul, Nigeria øi Coasta de Aur (Ghana) puteau
accede la independenflæ în viitorul apropiat; într°adevær, Sudanul devenea independent în 1956,
Ghana în 1957, iar Nigeria în 1960. Pentru celelate colonii drumul spre indeendenflæ urma sæ
fie destul de lung, astfel încât ele sæ fie pregætite pentru aotodeterminare.
În vederea asigurærii unei guvernæri mai eficace sub autoritatea Londrei, se va încerca, færæ
succes însæ, constituirea unei Federaflii a Africii de Est, în care sæ fie grupate Tanganika, Uganda
øi Kenya. Se reuøea, pentru scurt timp însæ, constituirea Federafliei Africii Centrale, în care
intrau Rhodesia de nord øi Nyasaland (Malawi). Asemenea încercæri se dovedeau ineficiente.
Eøecul Marii Britanii la Suez, reprimarea violentæ a miøcærii de emancipare naflionalæ din
Kenya — care va fi înfrântæ doar dupæ mulfli ani, cu preflul a peste 13 mii de victime din rândul
africanilor — nereuøita încercærii de a menfline stæpânirea britanicæ în Cipru øi, mai ales, apariflia
unui adeværat val de naflionalism african, aveau sæ determine un curs accelerat spre independenflæ
a coloniilor britanice din Africa. Dupæ un lung turneu pe Continent, efectuat în 1960, premierul
Macmillan declara:
„Cu cincisprezece ani în urmæ, miøcarea de eliberare naflionalæ a cuprins Asia. Numeroase flæri,
indiferent de rasæ øi nivel de dezvoltare, øi°au cerut atunci dreptul la independenflæ. Acum se
întâmplæ acest lucru în Africa. Cea mai puternicæ impresie pe care mi°am format°o de când am
pæræsit Londra cu o lunæ în urmæ esta aceea a forflei pe care o are conøtiinfla naflionalæ a africanilor.
446 CONSTANTIN VLAD
Ea îmbracæ forme diferite, dar a cuprins întreaga regiune. Vântul schimbærii bate pe tot continentul.
Fie cæ ne place, fie cæ nu, conøtiinfla naflionalæ a africanilor a devenit o realitate politicæ, pe care
n°o putem ignora“ (98, 17267 A).
Era semnalul unei schimbæri hotærâte în poziflia Marii Britanii faflæ de problema colonialæ.
În 1960 devenea independentæ Somalia Britanicæ, în 1961 Sierra Leone, în 1962 Uganda, în
1963 Kenya, în 1964 Tanganika (Tanzania), Rhodesia de sud (Zambia) øi Nyasaland (Malawi),
iar în 1965 Rhodesia de Nord (Zimbabwe), dar aceasta avea sæ fie condusæ aproape douæ decenii
de o minoritate albæ. Astfel, în anii 1964°1965, imperiul colonial al Marii Britanii încetase sæ
mai existe (62, 1994, p. 170).
În ceea ce priveøte Franfla, aceasta deflinea la sfrøitului celui de°al Doilea Ræzboi Mondial
vaste teritorii pe alte continente, sub ocupaflia sau controlul sæu. În Africa, coloniile øi teritoriile
aflate sub mandat erau de mai bine de 15 ori mai întinse decât teritoriul metropolei. În Asia
de sud°est, ea îøi relua posesiunile ocupate de japonezi: Vietnam, Laos, Cambodgia, iar în
Orientul Apropiat îøi menflinea pozifliile în Siria øi Liban. Dar Franfla din 1945 nu mai era, de
departe, cea care, în 1939, intrase în ræzboi, iar primul deceniu postbelic nu°i consolidase pozifliile
în raporturile sale cu teritoriile de peste mæri. Dimpotrivæ.
„Franfla fusese umilitæ prin ocupaflia germanæ în cel de°al Doilea Ræzboi Mondial, prin pierderea
pozifliei sale în Orientul Apropiat øi în Indochina“ (16, 1965, p. 679).
În aceste condiflii, emanciparea statalæ a flærilor din Africa francezæ va pune capæt statutului
de putere colonialæ a Franflei. Un rol deosebit în acestæ privinflæ aveau sæ°l joace raporturile
sale cæ flærile din nordul Africii: Tunisia, Marocul øi, mai ales, Algeria.
Tunisia era protectorat francez din 1881. Sub presiunea miøcærilor de emancipare naflionalæ,
în urmaa unor tratative purtate între 27 februarie°30 martie 1956, Parisul recunoøtea solemn
independenfla Tunisiei. Franfla însæ menflinea trupe pe teritoriul tunisian, dispunând de o puternicæ
bazæ navalæ, aerianæ øi terestræ la Bizerta. În iunie 1957, izbucneau ciocniri grave între jandarmii
tunisieni øi trupele franceze; Tunisul cerea Parisului începerea de negocieri pentru retragerea
trupelor franceze, demers ræmas færæ rezultate. Tensiunea între militarii francezi øi cei tunisieni
creøtea. La 3 februarie 1958, aviaflia militaræ francezæ distrugea o localitate tunisianæ (Sakiet
Sidi Jusep), unde se retræsese o baterie de artilerie a naflionaliøtilor algerieni. Tunisul rupea
relafliile diplomatice cu Parisul øi sesiza Consiliul de Securitate al ONU. La 21 februarie, Franfla
øi Tunisia acceptau bunele oficii ale Statelor Unite øi Marii Britanii pentru aplanarea conflictului.
Tensiunile franco°tunisiene slæbeau, dar nu erau depæøite. Parisul acuza autoritæflile tunisiene
cæ acordæ sprijin insurgenflilor algerieni øi propunea un plan care instituia un control internaflional
asupra graniflei dintre Tunisia øi Algeria. Tunisul avea sæ respingæ însæ acest plan (4 aprilie
1958). Urmau, în a doua jumætate a lunii mai, ciocniri violente între trupele franceze øi cele
tunisiene, în mai multe zone. Pericolul escaladærii militare determina Parisul sæ accepte negocieri,
care se încheiau, la 17 iunie 1958, cu un acord potrivit cæruia trupele franceze urmau sæ se
retragæ din Tunisia într°un interval de patru luni. Acordul prevedea dreptul Franflei de a menfline
forfle importante la Bizerta. Dupæ ce trupele franceze pæræseau teritoriul tunisian, Bizerta ræmânea
sursa de tensiune între Paris øi Tunis. În mai 1961, izbucneau grave incidente între trupe tunisiene
øi garnizoana francezæ de la Bizerta. Forflele tunisiene blocau cæile de acces cætre bazæ. Aveau
loc bombardamente aeriene asupra pozifliilor trupelor tunisiene øi lupte de stradæ în Bizerta.
Sesizat, Consiliul de Securitate al ONU adopta, la 22 iulie 1961, un proiect de rezoluflie înaintat
de RAU øi Liberia, care cerea încetarea focului øi retragerea imediatæ a trupelor franceze din
Tunisia. Un acord intervenit între guvernatorul tunisian al oraøului Bizerta øi comandantul
garnizoanei franceze ducea la încetarea focului. Întrucât Parisul nu se conforma hotærârii
Consiliului de Securitate, între 21°25 august 1961 avea loc, în absenfla Franflei, sesiunea
extraordinaræ a Adunærii Generale a ONU, în legæturæ cu situaflia creatæ la Bizerta. Adunarea
Generalæ adopta o rezoluflie, inifliatæ de 32 de state din Africa øi Asia, care recunoøtea dreptul
Tunisiei de a solicita retragerea tuturor forflelor armate franceze aflate pe teritoriul sæu øi cerea,
ea înseøi, retragerea acestor forfle. Un acord intervenit între Paris øi Tunis la 29 septembrie
1961 reglementa condifliile prezenflei provizorii a forflelor franceze la Bizerta. Ulterior, mai
multe runde de negocieri franco°tunisiene se soldau cu decizia Franflei de a°øi retrage, în 1962,
garnizoana de la Bizerta. Astfel, la 6 ani dupæ recunoaøterea independenflei Tunisiei, principalele
motive de disensiune între Paris øi Tunis erau eliminate.
Cazul Marocului, protectorat francez din 1912, avea sæ fie relativ mai simplu. Negocieri
purtate în 1956 se soldau cu o declaraflie prin care Franfla confirma solemn independenfla
Marocului; în acelaøi an, Spania renunfla la protectoratul sæu asupra pærflii de nord a Marocului
øi înceta regimul internaflional al oraøului Tanger. Dar, pe teritoriul marocan continuau sæ
staflioneze 300 000 militari din armata terestræ francezæ, dislocafli mai ales în zonele învecinate
cu Algeria, øi 15 000 din forflele aeriene. La 27 mai 1958, autoritæflile de la Rabat înaintau
guvernului de la Paris o notæ prin care cereau retragerea imediatæ a tuturor trupelor franceze
de pe teritoriul marocan; demersul avea loc în plinæ crizæ algerianæ øi ræmânea færæ efect imediat.
Abia dupæ ce Parisul lua un curs hotærât spre rezolvarea problemei algeriene, evacuarea trupelor
franceze din Maroc se efectua în anii 1960°1961. În septembrie 1960, se încheia un acord
franco°marocan privind renunflarea de cætre Franfla la baza aerianæ de la Marrakech, care avea
sæ fie predatæ autoritæflilor marocane un an mai târziu, la 30 septembrie 1961. Cu aceasta, ultimul
semn al prezenflei coloniale franceze în Maroc înceta.
Cursul Algeriei spre independenflæ va fi însæ mai îndelungat, mult mai sinuos øi dramatic.
Algeria fusese prima oaræ ocupatæ de Franfla încæ din 1830, dar supunerea ei deplinæ avea loc
abia în anii 1880. Apropierea geograficæ de Franfla, pæmânturile fertile din zonele de coastæ
fæceau ca un mare numær de francezi sæ se stabileascæ în aceste zone, populaflia de naflionalitate
francezæ ajungând la cca 10% din populaflia totalæ a flærii. Coloniøtii francezi øi urmaøii lor
aveau sæ devinæ promotorii activi ai ideii unei „Algerii franceze“ (16, 1965, p. 679). Pe de
altæ parte însæ, øi în Algeria curentul naflionalist arab cunoøtea un curs ascendent. În 1954, era
creat Frontul de Eliberare Naflionalæ (FEN), având drept program lupta pentru obflinerea
independenflei Algeriei; el se va bucura de sprijinul altor flæri arabe, în special de cel al regimului
Nasser din Egipt.
La 27 septembrie 1957, FEN se adresa preøedintelui Adunærii Generale a ONU øi
Comitetului Politic al acestei Adunæri, prin care declara cæ problema conflictului din Africa
448 CONSTANTIN VLAD
de nord nu putea fi rezolvatæ doar prin negocieri franco°algeriene øi cerea asocierea Tunisiei
øi Marocului la asemenea negocieri. Pe de altæ parte, forflele armate franceze din Algeria,
nemulflumite de politica guvernanflilor de la Paris — pe care o considerau insuficient de fermæ
pentru a înfrânge miøcærile naflionaliste — organizau la 13 mai 1958 o lovituræ militaræ, preluând
puterea la Alger. Autoritæflile din metropolæ erau somate sæ°l aducæ în fruntea guvernului pe
generalul de Gaulle, aflat atunci în retragere. Forflele rebele de la Alger cereau constituirea la
Paris a unui guvern de salvare naflionalæ, capabil sæ menflinæ Algeria în componenfla Franflei.
Criza algerianæ devenea astfel criza Franflei. La 19 mai, de Gaulle se declara gata sæ°øi asume
guvernarea flærii, dacæ era învestit cu puteri excepflionale. Evocând faptul cæ flara se aflæ în pragul
ræzboiului civil, preøedintele francez, R. Coty, cerea liderilor partidelor politice øi
parlamentului sæ°l aducæ pe generalul de Gaulle în fruntea guvernului; este ceea ce fæcea
Adunarea Naflionalæ la 1 iunie 1958, investindu°l cu formarea unui nou guvern øi dând°i mânæ
liberæ pentru a înfæptui reformele politice necesare. Guvernul de Gaulle va pregæti o nouæ
constituflie, care întærea substanflial puterile preøedintelui Republicii. În baza ei, generalul Charles
de Gaulle era ales preøedinte al Republicii Franceze la 21 decembrie 1958.
Personalitate marcantæ a secolului, de Gaulle va domina autoritar, timp de un deceniu, nu
numai viafla internæ, dar øi politica externæ øi diplomaflia francezæ. El va fi omul de stat care
îøi va asuma ræspunderea pentru acordarea independenflei teritoriilor de peste mæri care, la
sfârøitul anilor ’50, se aflau încæ sub controlul Parisului. El nu avea sæ ajungæ uøor la aceastæ
decizie. Imediat dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial, generalul era ferm hotærât sæ menflinæ
aceste teritorii în puterea Franflei. El va decide în 1945 trimiterea trupelor franceze în Indochina
øi va înæbuøi cu forfla orice miscare de ræzvrætire în flærile din Africa francezæ. Chiar øi dupæ
împrejurærile speciale în care revenise la putere, de Gaulle continua sæ creadæ în viitorul Franflei
coloniale. Aflat în fruntea guvernului, el patrona în octombrie 1958 crearea Comunitæflii Franceze
de Nafliuni, în care intrau Africa centralæ, Ciadul, Congo (Brazaville), Dahomey, Gabon, Coasta
de Fildeø, Republica Malgaøæ, Mauritania, Niger, Senegal, Volta Superioaræ, Guineea,
Cambodgia øi Laosul. Prin aceastæ mæsuræ, Parisul propunea africanilor øi asiaticilor ce træiau
în umbra tricolorului francez o comunitate de tip federal (71, 1994, p. 120), care permitea
pæstrarea pozifliilor privilegiate pentru Franfla în aceste flæri. Referendumurile desfæøurate cu
acest prilej erau organizate în aøa fel încât aceste poziflii privilegiate sæ fie menflinute. O singuræ
flaræ se abætea de la aceastæ orientare: Guineea care, condusæ de Sékou Touré, se pronunfla pentru
independenflæ, spre marea supærare a lui de Gaulle. „Comunitatea“ se va dovedi însæ o construcflie
efemeræ: sub presiunea evenimentelor, constituflia era modificatæ spre a permite accesul la
independenflæ al flærile care o formau iniflial.
Între timp, la 19 septembrie 1958, în capitala Egiptului se constituia guvernul provizoriu
al Algeriei, în fruntea cæruia se afla Ferhat Abbas. Acest guvern declara cæ se aflæ în stare de
ræzboi cu Franfla, ceea ce nu fæcea decât sæ reflecte starea de fapt din flaræ. Guvernul provizoriu
era recunoscut imediat dupæ constituire de cætre mai multe flæri arabe, anume RAU, Irak, Yemen
øi Libia. El îøi fæcea public programul, constând în: 1. restabilirea personalitæflii arabe øi
instaurarea unui stat algerian independent; 2. definirea relafliilor viitoare ale acestui stat cu
Franfla, precum øi cu Tunisia, Maroc øi cu alte state arabe. Programul preconiza negocieri cu
guvernul francez, fie direct, fie prin intermediul Nafliunilor Unite.
Într°o primæ declaraflie oficialæ referitoare la tratative cu guvernul provizoriu algerian,
de Gaulle fæcea o ofertæ de pace în Algeria øi anunfla la 23 octombrie 1958 cæ reprezentanflii
algerieni pot veni în Franfla, prin intermediul ambasadelor franceze din Tunis øi Rabat; era o
opfliune pentru negocieri directe între cele douæ pærfli, Parisul garantând securitatea trimiøilor
algerieni. La 31 octombrie, guvernul provizoriu algerian accepta desfæøurarea unor astfel de
negocieri directe, dar propunea ca ele sæ aibæ loc într°un loc neutru. Erau paøi în direcflia
tratativelor, care nu duceau însæ la acfliuni concrete. La 30 iunie 1959, preøedintele francez
reînnoia oferta de pace, pe care o considera onorabilæ pentru algerieni. Întrucât lucrurile stagnau,
la 10 iulie 1959 un grup de 21 de flæri afro°asiatice supuneau problema algerianæ în atenflia
Consiliului de Securitate al ONU. Peste câteva zile, la 14 iulie, 25 de state din Africa øi Asia
propuneau înscrierea aceleiaøi probleme pe agenda Sesiunii ordinare a Adunærii Generale a
Nafliunilor Unite. Între 4°8 august, o conferinflæ a flærilor independente din Africa, la care participa
øi o delegaflie a guvernului provizoriu algerian cerea recunoaøterea independenflei Algeriei de
cætre toate statele africane care°øi dobândiseræ independenfla. Astfel, presiunile internaflionale
asupra Franflei în legæturæ cu Algeria se intensificau. Noi semnale diplomatice erau lansate în
septembrie 1959: preøedintele de Gaulle se pronunfla pentru autodeterminarea Algeriei, iar
guvernul provizoriu se declara gata sæ înceapæ tratative cu autoritæflile de la Paris, în vederea
examinærii condifliilor politice øi militare legate de dobândirea independenflei. Aceste intenflii
reciproce privind negocierile precipitau o rebeliune a extremiøtilor francezi din Algeria. Aceasta
se declanøa la 24 ianuarie 1960 øi avea sæ fie înfrântæ de forflele franceze la 1 februarie. În
plinæ rebeliune, în capitala Tunisiei se desfæøura cea de°a doua conferinflæ a popoarelor Africii,
cu prezenfla a 70 de delegaflii din 30 de state; Conferinfla adopta o rezoluflie cerând acordarea
independenflei Algeriei øi retragerea trupelor franceze din aceastæ flaræ. La 29 ianuarie, de Gaulle
rostea o cuvântare radiodifuzatæ prin care condamna rebeliunea elementelor coloniale din Algeria
øi declara:
„Algerienii îøi vor putea alege singuri destinul. Autodeterminarea este singura politicæ demnæ
de Franfla. Aceasta este singura soluflie posibilæ. Aceasta este politica definitæ de preøedintele
Republicii, însuøitæ de guvern, aprobatæ de parlament øi adoptatæ de nafliunea francezæ“ (apud
60, 1983, p. 283).
Pentru Franfla, sosise momentul deciziilor: în câteva luni din anul 1960 îøi dobândeau inde-
pendenfla Coasta de Fildeø, Nigerul, Volta Superioaræ, Mauritania, Madagascarul, Senegalul, Ciadul,
Dahomey (Benin), Congo Brazzaville (Republica Congo), Republica Democratæ Congo (Zair).
În ceea ce priveøte Algeria însæ, drumul spre independenflæ se dovedea în continuare anevoios.
La 25 iunie 1960, începeau negocieri franco°algeriene la Melun. Întrucât aceste negocieri bæteau
pasul pe loc, la 22 august acelaøi an, guvernul provizoriu algerian transmitea un apel Nafliunilor
Unite, solicitând organizarea unui referendum în Algeria în problema autodeterminærii, sub
control ONU. Pe de altæ parte, un memorandum al guvernului Abbas nega dreptul Franflei de
450 CONSTANTIN VLAD
a angaja Algeria în acfliunile sale ca membræ a NATO. Iar la 19 decembrie 1960, Adunarea
Generalæ a ONU adopta o rezoluflie prin care recunoøtea dreptul poporului algerian la
autodeterminare øi independenflæ. Rezoluflia preciza cæ Nafliunile Unite poartæ ræspunderea pentru
exercitarea acestui drept. Ræspunsul dat de elementele franceze de extremæ dreapta din Algeria
la aceastæ mæsuræ adoptatæ de ONU era crearea Organizafliei Armatei Secrete (OAS), structuræ
cu caracter terorist. În zilele de 6°8 ianuarie 1961, autoritæflile franceze organizau un referendum
atât în Algeria, cât øi în Franfla, participanflii la aceastæ consultare urmând sæ ræspundæ la douæ
întrebæri: prima, privea dreptul la autodeterminare a poporului algerian, cea de a doua,
organizarea unei noi administraflii franceze în Algeria. Majoritatea celor prezenfli la urne
ræspundeau afirmativ la cele douæ întrebæri. Guvernul provizoriu al Republicii Algeria nu
recunoøtea însæ referendumul, între altele, datoritæ conflinutului celei de a doua întrebæri care,
în fond, contrazicea dreptul la autodeterminare al algerienilor. Respingânnd rezultatele
referendumului, guvernul provizoriu declara cæ este gata sæ discute cu autoritæflile franceze
condifliile unei consultæri libere a poporului algerian asupra viitorului flærii sale. Parisul îøi dædea
acordul øi, în 21°22 februarie 1961, aveau loc convorbiri secrete franco°algeriene în Elveflia.
Progresele obflinute în aceste convorbiri determinau guvernul francez sæ facæ, la 15 martie, o
declaraflie publicæ în favoarea unor tratative oficiale cu privire la condifliile exercitærii de cætre
poporul algerian a dreptului la autodeterminare. Pentru a împiedica astfel de tratative, forflele
armate franceze din Algeria organizau o lovituræ militaræ, preluând puterea la Alger øi în alte
centre ale flærii. În situaflia creatæ, preøedintele de Gaulle îøi asuma puteri excepflionale; se instituia
un tribunal militar pentru judecarea celor responsabili de organizarea puciului. Mæsurile energice
luate de Paris duceau la eøuarea loviturii de forflæ, la 26 aprilie 1961. Mai mulfli generali francezi
erau judecafli øi condamnafli. Între 20 mai°13 iunie aveau loc tratative între reprezenflanflii
guvernului francez øi ai celui provizoriu algerian. Întrucât partea francezæ refuza sæ recunoascæ
apartenenfla Saharei algeriene la statul algerian independent, negocierile erau amânate sine die.
Situaflia era deblocatæ la 5 septembrie 1961, când preøedintele de Gaulle recunoøtea public
suveranitatea Algeriei asupra Saharei. În final, se ajungea la Conferinfla de la Evian (6°18 martie
1962), care ducea la încetarea focului în Algeria øi la un acord ce consfinflea dreptul la
autodeterminare al poporului algerian øi libertatea sa de a°øi alege regimul politic øi social pe
care°l doreøte. Într°o încercare disperatæ de a împiedica desprinderea Algeriei de Franfla, OAS
organiza la 23 martie 1962 o insurecflie armatæ în mai multe centre, inclusiv la Alger; ca øi în
cazul celorlalte puciuri, øi acesta eøua însæ, ca urmare a acfliunii hotærâte a autoritæflilor de la
Paris. Acordurile de la Evian erau aprobate prin referendumuri desfæøurate în Algeria øi în
Franfla, la 3 iulie 1962 fiind proclamatæ independenfla Republicii Algeria. Între Franfla øi Algeria
se stabileau noi raporturi, concretizate la 28 august 1962 prin semnarea mai multor acorduri
privind cooperarea franco°algerianæ. Algeria devenea membræ a Ligii Arabe øi era primitæ în
Organizaflia Nafliunilor Unite. Preøedintele Republicii Algeria devenea Ferhat Abbas, iar
prim°ministru Ahmed Ben Bella. Ca o confirmare a noii realitæfli, la 24 ianuarie 1963, Consiliul
NATO anunfla oficial cæ tratatul Alianflei Nord°Atlantice nu se mai extinde asupra Algeriei,
începând cu data de 3 iulie 1962. Astfel, se încheia cel mai dureros episod al decolonizærii
Africii.
Complicatæ øi dramaticæ se va dovedi øi emanciparea naflionalæ a Congo°ului belgian, cu
precizarea cæ cele mai mari dificultæfli în acest caz aveau sæ aparæ în perioada post°independenflæ.
fiaræ imensæ ca întindere øi, mai ales prin provincia Katanga, foarte bogatæ în resurse minerale,
Congo era administratæ de la mijlocul secolului XIX ca domeniu al coroanei de la Bruxelles,
devenind în 1905 colonie belgianæ. Sub presiunea miøcærii de eliberare naflionalæ, în condiflii
când Marea Britanie øi Franfla renunflau în ritm alert la propriile colonii, în mai 1960, parlamentul
belgian vota în favoarea independenflei statului Congo, care devenea efectivæ la 30 iunie acelaøi
an. Preøedinte al noului stat independent devenea Joseph Kasavubu, iar prim°ministru Patrice
Lumumba.
Ostilitatea populafliei bæøtinaøe faflæ de coloniøti, care ocupau pozifliile principale în admi-
nistraflie øi în armatæ, se manifesta însæ imediat dupæ proclamarea independenflei. Între 6°11 iulie
aveau loc tulburæri grave, care determinau un exod al albilor cætre metropolæ. Ca reacflie, la
8 iulie Bruxelles°ul trimitea în Congo detaøamente de paraøutiøti, care sæ protejeze resorti-
sanflii belgieni; congolezii vor interpreta însæ aceastæ masuræ ca o tentativæ de a submina
independenfla flærii, abia obflinutæ. Disensiunile care nu întârziau sæ aparæ în sânul noii puteri,
creau mari dificultæfli în fafla administrafliei autohtone. În condiflii când se intensificau tendinfle
separatiste în unele din cele øase provincii ale flærii, Kasavubu era pentru o organizare federativæ
a statului, în timp ce Lumumba favoriza întærirea funcfliilor conducerii centrale. La 11 iulie,
Moise Chombe, øeful guvernului local din Katanga, proclama separarea acestei provincii de
statul Congo. Lumumba va vedea în aceastæ acfliune „mâna“ cercurilor de la Bruxelles, care
aveau mari interese în Katanga. Belgia trimitea noi întæriri militare în Congo øi îøi instala un
reprezentant special la Elisabethville, capitala provinciei Katanga, færæ însæ a recunoaøte formal
independenfla acesteia. Sesizat de guvernul congolez, la 14 iulie 1960 Consiliul de Securitate
al ONU adopta o rezoluflie care cerea Belgiei sæ°øi retragæ trupele din Republica Congo øi îl
împuternicea pe secretarul general ca, în înflelegere cu autoritæflile congoleze, sæ întreprindæ
mæsuri pentru a se acorda acestei flæri ajutorul militar necesar pânæ la preluarea efectivæ a
funcfliilor asigurærii securitæflii naflionale de cætre forflele armate autohtone; Marea Britanie, Franfla
øi China naflionalistæ se abflineau de la vot. Primul contingent al trupelor ONU sosea deja în
Congo la 15 iulie 1960. Chombe va anunfla însæ cæ nu va permite intrarea în Katanga a Cæøtilor
Albastre. Bruxelles°ul se angaja sæ înceapæ retragerea trupelor belgiene, în primul rând din
capitala congolezæ, Leopoldville. O nouæ øedinflæ a Consiliului de Securitate, reconfirma, pe
23 iulie, împuternicirile date secretarului general øi cerea guvernului belgian sæ urgenteze
retragerea forflelor proprii din Congo. La 2 august, Hammarskjöld, aflat la Leopoldville, dædea
ordin trupelor ONU sæ intre în Katanga. Întrucât guvernul Chombe îøi reafirma hotærârea de
a se împotrivi cæøtilor albastre, secretarul general anula ordinul respectiv, motivând cæ rezoluflia
Consiliului de Securitate nu prevedea dreptul trupelor ONU de a folosi forfla. La 9 august,
Consiliul de Securitate cerea Belgiei sæ°øi retragæ imediat militarii din Congo øi autoriza trupele
ONU sæ intre în Katanga. Motivând cæ øi°a pierdut încredere în Hammarskjöld, Lumumba va
452 CONSTANTIN VLAD
solicita trimiterea în Congo a unui grup de observatori din flæri afro°asiatice, care sæ supra-
vegheze aplicarea rezolufliilor Consiliului de Securitate. Pe de altæ parte, pe canale diploma-
tice, premierul congolez cerea lui N. S. Hruøciov ajutor concret, prin trimiterea de avioane
militare, consilieri øi tehnicieni sovietici; primele aparate solicitate soseau în capitala Congo°ului
la 2 septembrie. Consilieri din Est veneau øi de la Praga. Intervenflia sovieticæ avea sæ deterioreze
raporturile dintre preøedintele øi premierul Republicii. La 5 septembrie, Kasavubu destituia
guvernul Lumumba, însæ parlamentul îøi exprima încrederea în primul ministru øi acuza ceea
ce numea amestecul trupelor ONU în disputele politice din flaræ. Într°un moment de vârf al
divergenflalor, la 12 septembrie Kasavubu ordona arestarea lui Lumumba; acesta era eliberat
de cætre militari loiali, iar parlamentul hotæra sæ acorde primului ministru puteri excepflionale.
La 14 septembrie avea loc o lovituræ de stat militaræ, organizatæ de øeful statului major al armatei,
fostul sergent Joseph Mobutu, care°i destituia atât pe Kasavubu, cât øi pe Lumumba. O sesiune
specialæ a Adunærii Generale a ONU, flinutæ între 17°20 septembrie, aproba hotærârile Consiliului
de Securitate în legæturæ cu Congo øi cerea secretarului general sæ acflioneze spre a ajuta guvernul
central pentru restabilirea ordinii în flaræ, salvgardarea unitærii, integritæflii teritoriale øi
independenflei politice a Republicii Congo. Kasavubu revenea la putere, iar pe 2 decembrie
Lumumba era arestat din nou. În locul sæu, Antoine Gizenga, care°l secondase pânæ atunci,
prelua conducerea guvernului.
Pe plan internaflional, creøtea nemulflumirea faflæ de felul în care Nafliunile Unite gestionau
criza congolezæ. La 21 decembrie, øefii de stat ai RAU, Guineii øi Ghanei publicau o declaraflie
comunæ în care cereau
„Organizafliei Nafliunilor Unite sæ restabileascæ situaflia normalæ în Congo prin eliberarea imediatæ
a lui Patrice Lumumba øi a miniøtrilor guvernului legal øi sæ restabileascæ autoritatea legalæ
care funcfliona în momemtul când ONU a intervenit, ceea ce implicæ restituirea puterilor oficiale
guvernului Lumumba, ales în mod constituflional, læsându°se mânæ liberæ guvernului øi
parlamentului pentru a asigura îndeplinirea responsabilitæflilor lor“ (apud 60, 1983, pp. 301°302).
Pe de altæ parte, Mobutu acuza imixtiunea în treburile interne ale flærii a consilierilor sovietici
øi cehoslovaci øi ordona expulzarea lor. La 14 februarie 1961, Lumumba era asasinat de cætre
separatiøtii katanghezi. Împreunæ cu Lumumba, erau uciøi ministrul apærærii naflionale øi
preøedintele senatului. Moscova condamna în termeni violenfli eliminarea lui Lumumba, acuza
Belgia pentru ceea ce numea acfliuni care duseseræ la asasinarea liderilor congolezi, cerea
încetarea misiunii Nafliunilor Unite în Congo øi demiterea lui Hammarskjöld din funcflia de
secretar general al ONU. Întrunit într°o sesiune specialæ la 21 februarie 1961, Consiliul de
Securitate adopta o rezoluflie prin care cerea insistent Nafliunilor Unite sæ ia færæ întârziere mæsuri
pentru a împiedica declanøarea unui ræzboi civil în Congo, evacuarea imediatæ a personaluli
militar øi paramilitar, precum øi a consilierilor belgieni øi a celor de alte naflionalitæfli, ca øi a
mercenarilor stræini. Consiliul decidea efectuarea imediatæ a unei anchete imparfliale pentru
a stabili circumstanflele morflii lui Lumumba øi a celorlalfli lideri congolezi. În condiflii când
situaflia în Congo ræmânea la fel de confuzæ øi încordatæ, la 15 aprilie 1961 Adunarea Generalæ
a ONU a adoptat o rezoluflie prin care cerea guvernului belgian sæ respecte rezolufliile Consiliului
de Securitate în ceea ce priveøte Congo. De asemenea, Adunarea Generalæ decidea constituirea
unei comisii de conciliere care sæ ajute liderii congolezi sæ ajungæ la reconciliere naflionalæ øi
sæ punæ capæt crizei. Încercæri de lichidare a secesiunii katangheze, întreprinse de guvernul
central, ca øi de trupele ONU, eøuau. La 18 septembrie, Dag Hammarskjöld murea în urma
præbuøirii avionului cu care zbura la o întâlnire programatæ cu Moise Chombe.
La 24 noiembrie 1961, Consiliul de Securitate adopta o rezoluflie prin care condamna
activitatea separatistæ a lui Moise Chombe øi cerea secretarului general provizoriu al ONU,
U Thant, sæ întreprindæ acfliuni hotærâte pentru a pune capæt secesiunii provinciei Katanga.
Sub auspiciile ONU, era elaborat un program, pus la dispoziflia liderilor congolezi, cu mæsuri
menite sæ ducæ la rezolvarea paønicæ a problemelor dintre guvernul central øi autoritæflile din
Katanga, prevæzând øi obiectivul elaborærii unei constituflii care sæ creeze bazele unui Congo
ca stat federal. Alertat de tentativa URSS de a pætrunde în Congo, Washingtonul îøi va spori
sprijinul acordat misiunii ONU øi va intermedia contacte între diferifli lideri congolezi. Între
28 decembrie 1962 øi 4 ianuarie 1963, operafliuni ample ale trupelor ONU eliminau secesiunea
provinciei Katanga. Cu sprijin belgian, Chombe ajungea la 10 iulie 1964 prim°ministru al
Republicii Congo. El avea sæ fie destituit de preøedintele Kasavubu în octombrie 1965. Acesta
din urmæ era, la rândul sæu, înlæturat de la putere, printr°o lovituræ de stat organizatæ în noiembrie
1965, de cætre Joseph Mobutu, care prelua funcflia de preøedinte øi devenea, pentru timp
îndelungat, dictatorul Congoului.
Ca un fel de epilog, la 20 martie 1964, se încheia un acord între Belgia øi Congo, prin care
erau reglementate unele probleme economice øi comerciale bilaterale, iar trei baze militare
belgiene erau predate autoritæflilor congoleze. La 30 iunie acelaøi an, se încheia plecarea din
Congo a forflelor ONU. Atacuri ale unor grupæri rebele împotriva albilor determinau, în
noiembrie 1964, intervenflia militaræ din partea Statelor Unite øi a Belgiei. Moscova øi Bejingul
protestau. La 28 noiembrie, Comisia pentru Congo a Organizafliei Unitæflii Africane, întrunitæ
la Nairobi (Kenya) cerea încetarea imediatæ a amestecului militar stræin în Congo, evacuarea
tuturor mercenarilor øi încetarea focului. Consiliul de Securitate al ONU examina situaflia din
Congo øi, la 30 decembrie, adopta un proiect de rezoluflie prezentat de Maroc øi Coasta de
Fildeø. Rezoluflia chema toate statele sæ se abflinæ, respectiv sæ înceteze amestecul în treburile
interne ale Republicii Congo øi cerea încetarea focului, în conformitate cu solicitarea Organizafliei
Unitæflii Africane.
Se încheia astfel unul dintre cele mai complicate øi dramatice capitole ale decolonizærii
Africii. Pe harta acestui nefericit continent ræmâneau doar câteva enclave coloniale: Angola
Guineea Bissau øi Mozambic, aflate sub dominaflia portughezæ, precum øi regimul de apartheid
din Africa de Sud. În ce priveøte coloniile portugheze, miøcærile de emancipare naflionalæ duceau
la obflinerea independenflei flærilor respective în 1975.
454 CONSTANTIN VLAD
Asia. În anii la care mæ refer aici, punctele fierbinfli din Asia în care era antrenatæ diplomaflia
se refereau la raporturile dintre R.P. Chinezæ øi Taiwan, cele dintre Beijing øi New Delhi, precum
øi la Asia de sud°est, îndeosebi în ceea ce priveøte Laosul øi Vietnamul.
La mai puflin de doi ani dupæ depæøirea crizei din strâmtoarea Taiwan (!954°1955), în zonæ
apærea o nouæ stare de încordare. De fapt, liniøtea de dupæ 1955 gestase noi tensiuni. Beijingul
avansase Taipeiului unele sugestii pentru un modus vivendi, megând pânæ la a declara, prin
premierul Zhou Enlai, cæ
„soluflionarea paønicæ a problemei Taiwanului ar presupune reîntoarcerea generalisimului Cian
Kai°øi pe continent, pe un post mai înalt decât acela al unui ministru“ (71, 1994, pp. 34°35).
Regimul naflionalist din Taiwan nu lua în seamæ asemenea avansuri øi concentra în insula
Quemoy, obiect de disputæ cu Beijingul, o forflæ de cca 75 000 de militari. Cian Kai°øi repeta
intenflia sa de a elibera partea continentalæ a Chinei øi încheia, la 7 mai 1957, un acord cu
Statele Unite privind instalarea în Taiwan a unor rachete de tip Matador, capabile sæ poarte
încærcæturi nucleare. Pe de altæ parte, Statele Unite îøi reduseseræ nivelul de reprezentare la
convorbirile bilaterale chino°americane, ceea ce determina partea chinezæ sæ nu mai participe
la respectivele convorbiri.
Dupæ introducerea rachetelor americane pe Insulæ, la 11 mai 1957, ministerul de Externe
al R.P. Chineze publica o declaraflie în care reafirma „hotærârea solemnæ a poporului chinez“
de a elibera Taiwanul. Între 27 mai°27 iulie 1958, la Beijing se desfæøura o lungæ consfætuire
militaræ, în încheierea cæreia se fæcea publicæ hotærârea de a elibera Taiwanul, læsându°se sæ
se înfleleagæ cæ acfliunea în acest scop putea fi întreprinsæ în orice moment. O vizitæ inopinatæ
a lui N. S. Hruøciov la Beijing între 1 iulie°3 august 1958, în care liderul sovietic øi conducætorii
chinezi purtau convorbiri pe o gamæ largæ de subiecte privind situaflia internaflionalæ øi relafliile
bilaterale, nu reuøea sæ tempereze lucrurile. În noaptea de 22°23 august acelaøi an, artileria
chinezæ de coastæ declanøa un puternic bombardament asupra insulei Quemoy. Urma o serie
de declaraflii, al cæror conflinut dædea mæsura adâncimii crizei øi, totodatæ, oferea modalitæfli
de depæøire a ei. Astfel, la 4 septembrie 1958, premierul Zhou Enlai declara cæ Taiwanul øi
insulele Penhuledao sunt teritorii chineze, pe care poporul chinez este hotærât sæ le elibereze.
Ciu En°lai preciza cæ problemele care se ridicau între R.P. Chinezæ øi SUA în regiunea Taiwan
constituiau un diferend chino°american, care nu trebuie în nici un caz confundat cu chestiunea
eliberærii Taiwanului — problemæ internæ a poporului chinez. În acelaøi timp, premierul chinez
aræta disponibilitatea Beijingului pentru reluarea contactelor chino°americane, la nivel de
ambasadori. Un mesaj al øefului guvernului sovietic cætre preøedintele american, publicat la
7 septembrie, aprecia cæ o pace stabilæ în Extremul Orient presupune retragerea forflelor
americane din Strâmtoarea øi din insula Taiwan øi recunoaøterea drepturilor legitime ale R.P.
Chineze asupra acestei insule. Mesajul afirma cæ un atac contra R.P. Chineze va fi considerat
un atac împotriva URSS, declaraflie pe care Moscova n°o fæcuse niciodatæ pânæ atunci. Într°o
primæ luare de poziflie, Washingtonul considera cæ diplomaflia ar trebui sæ gæseascæ o soluflie
pentru rezolvarea crizei, acceptabilæ tuturor pærflilor, exprimând disponibilitatea Statelor Unite
pentru negocieri. A doua zi, ræspunzând mesajului liderului sovietic din 7 septembrie,
preøedintele Eisenhower admitea cæ în Extremul Orient s°a creat o situaflie periculoasæ, dar
preciza cæ Taiwanul øi insulele ce coastæ nu s°au aflat niciodatæ sub controlul Chinei comuniste.
Guvernul american saluta poziflia Beijingului în legæturæ cu reluarea convorbirilor chino°ame-
ricane, anunflând cæ ambasadorul american de la Varøovia era pregætit sæ°l întâlneascæ de îndatæ
pe omologul sæu chinez. Astfel, acest canal de comunicare øi legæturæ între Washington øi Beijing
era redeschis începând cu 13 septembrie 1958.
Pe de altæ parte, Statele Unite îøi înæspreau pozifliile: erau sporite livrærile militare destinate
Taiwanului øi era læsatæ sæ se scurgæ informaflia cæ pe insula Quemoy fuseseræ instalate obuziere
cu proiectile atomice. La 19 septembrie, într°un nou mesaj adresat øefului Casei Albe, N. S.
Hruøciov declara cæ dacæ R.P. Chinezæ va fi obiectul unui atac nuclear, riposta se va da cu
mijloace similare. Mesajul conflinea comentarii dure asupra politicii externe americane, pe care
Washingtonul le considera inadecvate unui dialog diplomatic normal, documentul în cauzæ
fiind returnat Kremlinului (106, p. 16472 A). La 22 septembrie, autoritæflile de la Taipei anunflau
cæ, dacæ bombardamentele asupra insulei Quemoy nu încetau în 15 zile, forflele naflionaliste
erau gata sæ atace bateriile de coastæ din China comunistæ. Secretarul de stat Dulles declara,
pe de altæ parte, cæ, în cazul încetærii focului, Statele Unite erau favorabile retragerii cel puflin
parfliale a trupelor din Quemoy, øi îøi arata disponibilitatea de a se întâlni cu Zhou Enlai. Se
acumulau astfel un øir de elemente care evidenfliau riscurile grave ale continuærii escaladærii,
dar øi o potenflialæ perspectivæ a dezamorsærii tensiunilor.
La 5 octombrie, Moscova, prin intermediul agenfliei TASS, preciza cæ URSS va veni în
ajutorul R.P. Chineze în cazul cæ aceasta era atacatæ de cætre SUA, dar nu intenfliona sæ se
amestece în conflictul intern chinez privind Taiwanul. Declaraflia constituia nu numai o distincflie
subtilæ, în spiritul în care premierul chinez prezentase raporturile dintre R.P. Chinezæ øi Taiwan,
pe de o parte, øi cele dintre RPC øi SUA, pe de altæ parte; luarea de poziflie de la Moscova
semnala un prim pas în direcflia slæbirii încordærii. Evoluflia era simultanæ cu acfliunile Beijingului:
la 6 octombrie, se anunfla încetarea temporaræ a focului. Bombardamentele erau relaute pentru
câteva zile, la 20 octombrie 1958, în ajunul unei vizite a lui Dulles la Taipei, apoi încetau.
Astfel, cea doua crizæ privind Taiwanul petrecutæ în anii ’50 se încheia. Se crea un fel de model
al comportamentului principalilor protagoniøti angajafli în asemenea crize locale, dar cu
semnificaflii largi, model care avea sæ se repete la o scaræ mult mai mare øi cu potenfliale
consecinfle incomparabil mai grave în cazul Cubei: escaladæ politico°diplomaticæ, ameninflæri
militare, un punct maxim al încordærii, apoi dez°escaladæ, revenind diplomafliei sarcina, uneori
ingratæ, de a drege ceea ce unii sau alflii dintre politicieni stricaseræ, din miopie, greøeli de
calcul sau nechibzuinflæ.
În perioada la care mæ refer aici, R.P. Chinezæ era implicatæ într°un alt focar de tensiune,
care degenera la un moment dat în ciocniri militare de anverguræ: este vorba despre conflictul
chino°indian. Mærul discordiei îl constituia Tibetul, precum øi unele teritorii disputate de cele
douæ pærfli, de°a lungul graniflei dintre acesta øi India.
456 CONSTANTIN VLAD
Podiøul Tibet øi locuitorii sæi se aflau din vremuri imemoriale sub suveranitatea Chinei.
Slæbiciunea pe care o cunoøtea aceastæ flaræ imensæ în secolul XIX øi la începutul secolului
XX, stimula tendinflale autonomiste în Tibet øi controversele internaflionale în legæturæ cu el.
În 1907, prin convenflia anglo°rusæ, Marea Britanie øi Rusia se angajau sæ respecte integritatea
teritorialæ a Tibetului øi sæ nu se amestece în treburile sale interne. În 1912, cel de°al 13°lea
Dalai Lama (suveran divin al tibetanilor) proclama independenfla Tibetului, ceea ce avea sæ
ducæ la frecvente ciocniri cu forflele armate chineze. În 1914, din inifliativæ englezæ, se ajungea
la un acord între Marea Britanie, China øi autoritæflile de la Lhassa (capitala Tibetului), care
recunoøtea autonomia acestuia sub suveranitatea Chinei. În baza acordului, care funcfliona concret
mai ales între Londra øi Lhassa, se trasa, printr°o înflelegere anglo°tibetanæ, semnatæ tot în 1914,
linia de demarcaflie între India øi Tibet. Acordul tripartit din 1914 ræmânea în vigoare pânæ în
1947 când India, devenind independentæ, prelua øi privilegiile britanice în relafliile din regiune.
În întreg intervalul din 1914, China îøi reafirma, periodic, suveranitatea asupra Tibetului deøi,
ca stare de fapt, acesta se guverna ca un stat independent. La câteva luni dupæ proclamarea
R.P. Chineze, Beijingul decidea trimiterea de trupe în Tibet; formal, decizia ræspundea unei
solicitæri a lui Pancha Lama, lider religios øi spiritual agreat de Beijing, a cærui autoritate se
extindea într°o parte a Tibetului. Convorbiri între reprezentanflii Beijingului øi cei ai autoritæflilor
de la Lhasa, desfæøurate la New Delhi, nu duceau la nici un rezultat. În aceste condiflii, la 25
octombrie 1950, trupele chinze pætrundeau în Tibet; India înainta o notæ de protest, dar Beijingul
ræspundea cæ tot ceea ce priveøte Tibetul constituie o problemæ internæ a R.P. Chineze. Un
demers al lui Dalai Lama la Consiliul de Securitate al ONU ræmânea færæ efect, întrucât Londra
øi New Delhi considerau cæ trebuie læsat timp pentru cæutarea unei soluflii politice între Beijing
øi Lhassa. Într°adevær, negocieri purtate între cele douæ pærfli se finalizau la 23 mai 1951, printr°un
acord care consacra apartenenfla Tibetului, ca provincie autonomæ, la R.P. Chinezæ; la rândul
sæu, Beijingul se angaja sæ nu modifice sistemul politic existent în Tibet øi sæ respecte poziflia,
funcfliile øi prerogativele lui Dalai Lama øi Pancha Lama. În Lhassa se stabilea o comisie
politico°militaræ chinezæ, însærcinatæ cu aplicarea acordului. Aspectele privind relafliile
chino°indiene ce decurgeau din noul statut al Tibetului erau reglementate în 1954. În mod
concret, la 29 aprilie 1954, la Bejing era semnat un acord între China øi India privind relafliile
comerciale dintre cele douæ flæri în Regiunea Tibetanæ a Chinei. Un schimb de note efectuat
între pærfli consemna renunflarea de cætre India la drepturile pe care aceasta le avea în Tibet,
în virtutea cutumei sau a unor acorduri semnate anterior cu autoritæflile de la Lhassa. R.P. Chinezæ
øi India conveneau sæ punæ la baza raporturilor reciproce cinci principii (denumite în limba
hindu Pancha Shila), care aveau sæ fie însuøite în 1955 la Bandung, de cætre Miøcarea de
Nealiniere, øi anume: 1. respectul reciproc al integritæflii teritoriale øi al suveranitæflii; 2.
neagresiunea; 3. neintervenflia în treburile interne; 4. egalitatea øi avantajul reciproc; 5.
coexistenfla paønicæ. O vizitæ a premierului chinez la New Delhi, efectuatæ în iunie 1954, prilejuia
adoptarea unei declaraflii comune chino°indiene prin care pærflile reafirmau hotærârea lor de
a°øi baza relafliile pe principiile Pancha Shila.
Dar, integrarea Tibetului în R.P. Chinezæ nu putea avea loc færæ fricfliuni majore: un regim
maoist la Beijing, un altul teocratic la Lhasa nu se puteau armoniza cu uøurinflæ. Persecuflii
ale autoritæflilor chineze împotriva credincioøilor øi, mai ales, a cælugærilor, provocau rezistenfla
populafliei tibetane. La 10 martie 1959, guvernul local denunfla acordul din 1951 cu China
comunistæ, proclama independenfla Tibetului øi cerea retragerea trupelor chineze. O ræscoalæ
armatæ sprijinitæ de liderii religioøi era reprimatæ færæ cruflare de cætre forflele chineze. La
31 martie, Dalai Lama se refugia în India. Drept consecinflæ, relafliile chino°indiene cunoøteau
o ræcire bruscæ. Apæreau revendicæri chineze faflæ de unele teritorii controlate de indieni, situate
de°a lungul graniflei dintre Tibet øi India, aøa cum fusese trasatæ în 1914, prin acordul
anglo°tibetan. În luna august 1959, aveau loc ciocniri armate pe granifla chino°indianæ. Urmau
trei ani dominafli de tensiuni, în care R.P. Chinezæ øi India îøi susflineau fiecare, pe cale
diplomaticæ, drepturile asupra teritoriilor aflate în disputæ.
În vara anului 1962, starea de încordare se agrava din nou. New Delhi concentra forfle militare
numeroase pe granifla cu China øi îøi anunfla intenflia de a rezolva diferendul chino°indian pe
calea armelor. Ostilitæflile le declanøa însæ partea chinezæ: la 20 octombrie 1962, trupele chineze
începeau un atac pe scaræ largæ împotriva pozifliilor indiene. Conflictul armat dura aproape o
lunæ. India înregistra cca 6 000 de morfli øi rænifli, abandona unele poziflii teritoriale importante,
fiind confruntatæ cu ameninflarea unei înfrângeri militare majore. Pe neaøteptate însæ, la 22
noiembrie 1962 comandamentul chinez ordona încetarea focului øi anunfla retragerea trupelor
proprii la 20 km de linia care despærflea, pe teren, forflele chineze øi cele indiene la 7 noiembrie
1962. Un mesaj adresat de Zhou Enlai lui Nehru la 28 noiembrie exprima dorinfla destinderii
raporturilor chino°indiene, arætând disponibilitatea Beijingului de a examina problemele de
frontieræ dintre cele douæ flæri. Premierul indian îi ræspundea celui chinez la 3 decembrie, cerând
læmuriri privind traseul liniei despærflitoare între forflele militare chineze øi indiene existente
la 7 noiembrie 1962. La rândul sæu, Nehru propunea restabilirea statu-quo°ului teritorial din
8 septembrie 1962, adicæ a liniei de demarcaflie existente înainte de atacul trupelor chineze
din 20 ocombrie. Aceeaøi poziflie era prezentatæ de Nehru în fafla parlamentului indian la 10
decembrie 1962. Cu acelaøi prilej, primul ministru declara cæ, dupæ restabilirea liniei de
demarcaflie din 8 septembrie 1962, conflictul chino°indian putea fi soluflionat fie prin negocieri
între cele douæ pærfli, fie prin hotærârea unui tribunal internaflional.
Pe de altæ parte, tot la 10 decembrie 1962, la Colombo începea o conferinflæ a øase state
nealiniate din Asia øi Africa (Ceylon, Cambodgia, Birmania, Indonezia, RAU øi Ghana), în
legæturæ cu conflictul chino°indian. Conferinfla adresa R.P. Chineze øi Indiei chemarea de a
reglementa conflictul lor de frontieræ prin mijloace paønice. Din partea Conferinflei, reprezentanfli
ai RAU, Ceylonului øi Ghanei purtau tratative la Bejing øi la New Delhi. Propunereile avansate
de Conferinfla de la Colombo, acceptate de China øi India, duceau în final la dezangajare militaræ
øi destindere politicæ în relafliile chino°indiene. Astfel, un conflict între douæ mari flæri nealiniate,
care putea degenera într°un ræzboi de proporflii, era stins din inifliativa øi cu sprijinul altor state
aparflinând Miøcærii de Nealiniere, færæ a fi nevoie de intervenflia marilor puteri sau a comunitæflii
internaflionale, reprezentatæ de Nafliunile Unite. Dar acest conflict urma sæ afecteze pe termen
lung relafliile dintre Bejing øi New Delhi; paralel cu determinarea unei apropieri între R.P.
Chinezæ øi Pakistan, acesta din urmæ având el însuøi cu India diferendul privind Kashmirul.
458 CONSTANTIN VLAD
Contrar aøteptærilor multora, dupæ Conferinfla internaflionalæ de la Geneva din 1954, regatul
Laos nu reuøea sæ punæ capæt confruntærilor, care luau uneori aspectul unui ræzboi civil. Cele
trei fracfliuni, care se formaseræ încæ înainte de 1954, se consolidau. Naflionaliøtii prooccidentali
erau grupafli în jurul prinflului Boun Oum, fiind ajutafli activ de Statele Unite; naflionaliøtii adepfli
ai neutralitæflii flærii îl urmau pe prinflul Suvanna Phuma; miøcarea Pathet Lao, de stânga, condusæ
de prinflul Sufanuvong, se recunoøtea în curând drept partid comunist, sub denumirea de Neo
Lao Haksat; Pathet Lao deflinea propria grupare militaræ øi se bucura de asistenfla masivæ a
Vietnamului de Nord care, la rândul sæu, primea un sprijin susflinut din partea Chinei. Deøi
Conferinfla de la Geneva prevedea integrarea forflelor Pathet Lao în armata regalæ, mæsura nu
se realiza; o tentativæ a armatei naflionale de dezarmare a acestor forfle eøua.
La 15 septembrie 1959, URSS, în calitate de co°preøedinte al Conferinflei de la Geneva,
propunea întrunirea unei conferinfle internaflionale care sæ ajungæ la o reglementare a problemelor
privind Laosul; demersul reflecta perocuparea Moscovei pentru implicarea Statelor Unite øi
a R.P. Chineze în Laos, în condiflii când influenfla sovieticæ în aceastæ flaræ era foarte limitatæ.
Propunerea URSS nu avea ecou. De fapt, condifliile pentru negocieri nu erau pregætite; între
altele, Vietnamul de Nord era mai interesat în punerea la punct a cæii de aprovizionare a
gherilelor comuniste din Vietnamul de Sud, prin Laos øi Cambodgia (aøa numita cale Ho Øi
Min), decât sæ participe la o nouæ conferinflæ internaflionalæ privind Laosul. La rândul lor, Statele
Unite mizau pe câøtigarea preponderenflei în flaræ a naflionaliøtilor lui Boun Oum. La 31 decembrie
1959, avea loc o lovituræ de stat sprijinitæ de CIA, condusæ de generalul Phoumi Nosavan.
Dar acesta, la fel ca fracfliunea prinflului Boun Oum de care era legat, nu reuøea sæ°øi extindæ
controlul asupra întregului Laos. La 9 august 1960, o altæ lovituræ de stat, organizatæ de generalul
Kong Le, adept al neutralitæflii, aducea în prim°planul puterii fracfliunea lui Suvanna Phuma,
care redevenea prim°ministru. Confruntat cu o nouæ încercare de forflæ din partea naflionaliøtilor
proccidentali (decembrie 1960), Phuma apela la ajutorul Moscovei, care începea livræri masive
de armament, însoflit de tehnicieni militari. În februarie 1961, generalul Fumi Nosavan încerca
încæ odatæ sæ punæ mâna pe putere, færæ succes însæ. Eøecul lui Fumi îl convingea pe noul
preøedinte american, John Kennedy, cæ era de preferat ca Laosul sæ devinæ un stat neutru.
Obiectivul nostru, va declara el,
„este un Laos neutru øi independent øi, dacæ au putut sæ fie în trecut unele motive de neînflelegere
în aceastæ privinflæ, ele nu trebuie sæ mai existe în prezent. Dacæ însæ atacurile armate ale
comuniøtrilor sprijinifli din exterior vor continua, membrii SEATO se vor vedea nevoifli sæ
examineze ræspunsul lor“ (106, 18561 A).
Poziflia americanæ astfel formulatæ avea sæ fie prezentatæ de øeful Casei Albe øi premierului
sovietic, la întâlnirea celor doi de la Viena, din iunie 1961. În felul acesta, deschiderea diplo-
maticæ era însoflitæ de o claræ „punere în gardæ“ (expresie îndrægitæ de Kennedy) a celor interesafli:
dacæ preferinfla pentru demersul diplomatic ræmânea færæ rezultate, urma apelul la alte mijloace,
inclusiv, la nevoie, de ordin militar. Spre a aræta cæ declarafliile preøedintelui nu erau vorbe
goale, SUA trimiteau puøcaøi marini în Thailanda.
Consultæri între Washington, Paris øi Londra duceau la un consens al puterilor occidentale

în privinfla neutralitæflii Laosului. La 23 martie 1961, Marea Britanie, co°preøedintæ a Conferinflei
de la Geneva, îøi dædea acordul la propunerea Moscovei privind întrunirea unei noi reuniuni
internaflionale în legæturæ cu situaflia din Laos. La 2 mai, primul ministru Suvanna Phuma ordona
trupelor guvernului legal oprirea operafliunilor militare, cu scopul de a obfline încetarea focului
øi pregætirea condifliilor pentru un nou demers diplomatic internaflional; guvernul îøi asigura
cooperarea grupærii Neo Lao Haksat în aceastæ privinflæ. La 16 mai 1961, la Geneva, începea
o nouæ conferinflæ internaflionalæ privind Laosul. Participau 14 state: cele cinci mari puteri,
statele membre ale Comisiei internaflionale de control (India, Canada, Polonia), flærile vecine
Laosului (Vietnamul de Nord, Vietanamul de sud, Birmania, Cambodgia), Laosul fiind repre-
zentant de øefii celor trei fracfliuni (Suvanna Phuma, Sufanuvong øi Boun Oum). Lucrærile se
vor dovedi anevoioase øi vor dura pânæ la 31 iulie 1961. În timpul Conferinflei, la îndemnul
celorlalfli participanfli, cei trei lideri laoflieni purtau tratative separate la Zürich, færæ a ajunge
însæ la rezultate semnificative. În ianuarie 1962, Conferinfla adresa un mesaj celor trei, prin
care îi invita din nou la Geneva spre a continua, în plen, negocierile menite sæ ducæ la constituirea
unui guvern de uniune naflionalæ. Un acord în aceastæ privinflæ era încheiat la 19 ianuarie 1962,
prinflul Suvanna Phuma fiind desemnat premier øi ministru al Apærærii. În baza acestei înflelegeri,
Conferinfla internaflionalæ îøi relua lucrærile la 2 iulie øi la 23 iulie 1962 era semnatæ Declaraflia
cu privire la neutralitatea Laosului. Statele participante declarau în mod solemn cæ vor respecta
suveranitatea, independenfla, neutralitatea, unitatea øi integritatea teritorialæ a regatului Laos.
Un protocaol la Declaraflie stabilea aranjamentele privind retragerea din Laos a trupelor øi a
formafliunilor paramilitare stræine. Protocolul interzicea introducerea în aceastæ flaræ de armament
øi alte materiale militare, cu excepflia armelor pe care guvernul legal le considera necesare
apærærii naflionale. Protocolul preciza funcfliunile Comisiei internaflionale de suprveghere øi
control (reconfirmatæ în componenfla stabilitæ în 1954), precum øi ræspunderile co°preøedinflilor
Conferinflei privind Laosul. Astfel, diplomaflia depæøea un nou episod în drama postbelicæ a
Laosului; spun un episod, întrucât aceastæ dramæ continua, ea fiind legatæ în mare mæsuræ de
conflictul care bântuia vecinul sæu mai mare, Vietnamul.
Acceptarea neutralitæflii Laosului, nu însemna abandonarea de cætre Washington a obiec-
tivului de menflinere a Asiei de sud°est la adæpost de o expansiune comunistæ; doar opfliunile
care duceau la realizarea acestui obiectiv se schimbau. Anume, dacæ sub administraflia
Eisenhower Statele Unite considerau cæ Laosul era cheia apærærii acestei pærfli a continentului,
sub preøedintele Kennedy centrul de greutate în aceastæ privinflæ va deveni Vietnamul de Sud.
Ultimii ani ai deceniului 6 nu erau martorii îndeplinirii hotærârilor Conferinflei de la Geneva
din 1954 privind Vietnamul. Desigur, paralela 17 devenise linie de demarcaflie între cele douæ
pærfli ale flærii, avuseseræ loc deplasæri de populaflie între Nord øi Sud dar, færæ ca linia de
demarcaflie sæ fi devenit o graniflæ propriu zisæ, evolufliile aveau loc în direcflia constituirii a
douæ state vietnameze, separate øi opuse; iar aceste evoluflii se accelerau dupæ retragerea completæ
a trupelor franceze, survenitæ în aprilie 1956. Alegerile generale care, potrivit deciziilor
Conferinflei de la Geneva, trebuiau organizate în termen de doi ani, nu au avut loc. Regimul
460 CONSTANTIN VLAD
de la Hanoi, contând pe o victorie la urne, se adresa autoritæflilor de la Saigon, propunând

convorbiri privind pregætirile pentru alegeri. Marea Britanie, Franfla øi Statele Unite întreprindeau
demersuri pe lângæ Vietnamul de Sud în acelaøi sens. Ngo Dinh Diem, øeful guvernului de
la Saigon, care avea sæ°l înlæture pe împæratul Bao Dai, devenind el însuøi preøedinte, refuza
însæ organizarea de alegeri generale, motivând cæ Vietnamul de Sud nu aprobase documentele
adoptate la Geneva. El va instaura un regim autoritar øi va aplica mæsuri drastice împotriva
gherilelor comuniste (Vietcongul).
Încæ sub administraflia Eisenhower, Statele Unite vor miza pe regimul Diem, cu condiflia
ca acesta sæ treacæ la înfæptuirea unor reforme menite sæ transforme Vietnamul de Sud într°o
societate modernæ, bazatæ pe principii democratice, capabilæ sæ reziste Nordului comunist.
Aceastæ orientare va fi continuatæ øi întæritæ sub administraflia Kennedy în condiflii când, dupæ
1959, Vietcongul îøi intensifica în mod vizibil acfliunile de gherilæ. Orientarea respectivæ avea
ca efect o implicare americanæ directæ crescândæ nu numai în reoganizarea, înarmarea øi
instruirea forflelor armate, dar øi în administrarea Vietnamului de Sud. În mai 1961, vicepreøe-
dintele Johnson vizita Saigonul, în cadrul unui turneu asiatic, semnând cu Diem un comunicat
care deschidea perspectiva angajærii militare nemijlocite a Statelor Unite în Vietnamul de Sud;
comunicatul susflinea cæ acesta devenise obiectul unei agresiuni din partea Nordului comunist,
ceea ce era discutabil la data respectivæ, întrucât înfiltræri notabile din Nord în Sud erau constatate
de Comisia de supraveghere øi control mai ales dupæ vizita respectivæ (68, 1994, pp. 188°189).
Simultan cu vizita lui Johnson, „o directivæ a Consiliului Securitæflii Naflionale, din 11 mai
1961, definea împiedicarea dominafliei comuniste asupra Vietnamului de Sud drept obiectiv
naflional al Americii. Strategia preconizatæ de directivæ prevedea „crearea în acea flaræ a unei
societæfli democratice viabile“, prin acfliuni cu caracter militar, politic, economic, psihologic,
precum øi prin acfliuni desfæøurate sub acoperire. Astfel, stævilirea se transforma în edificare
a unei nafliuni (109, 1998, p. 588). Kennedy îi trimitea la Saigon pe Maxwell Taylor, consilierul
sæu pe probleme militare, øi pe Walt Rostow din Departamentul de Stat. Aceøtia recomandau
întærirea rolului de consilier al Statelor Unite, dar øi trimiterea de militari americani în Vietnamul
de Sud, sugerând cæ, la nevoie, SUA sæ aibæ în vedere chiar lovirea Vietanamului de nord.
La preluarea mandatului de preøedinte de cætre John Kennedy, personalul militar american în
Vietnamul de Sud se cifra la cca 900. În baza raportului celor doi demnitari, øeful Casei Albe
aproba în decembrie 1961 creøterea acestui numær pânæ la 15 000; era un prim pas în direcflia
angajærii militare directe a Statelor Unite în ceea ce devenea ræzboiul vietnamez, în adeværatul
înfleles al cuvântului.
PARTEA CINCEA:
DIPLOMAfiIA ØI RÆZBOIUL RECE (II)
CAP. XIX.
AVATARURILE DESTINDERII
Unele semne ale destinderii Est°Vest apæreau dupæ dispariflia lui I. V. Stalin (martie 1953).
Între ele se înscriau încheierea armistifliului în Peninsula coreeanæ, reuniunea la nivel înalt a
celor patru puteri din 1955 (Geneva), încetarea activitæflii Biroului informativ al partidelor
comuniste (17 aprilie 1956), hotærârea statelor membre ale NATO de ridicare a restricfliilor
privind cele mai multe dintre mærfurile asupra cærora flærile occidentale instituiseræ embargo
în comerflul cu statele blocului estic (15 august 1958), climatul care ducea la convocarea celeilalte
reuniuni la vârf între cei patru, eøuatæ, din pæcate (Paris, 1960). Dar astfel de semne nu se
articulau într°un curs în direcflia destinderii øi nu reprezentau debutul unui proces al acesteia.
Dimpotrivæ, cel de°al 6°lea deceniu era caracterizat printr°o cursæ furibundæ a înarmærilor,
inclusiv a celor nucleare, prin definitivarea constituirii blocurilor militare, urmare a opfliunii
divizærii Germaniei øi integrærii celor douæ state germane în alianfle internaflionale opuse, prin
adoptarea de cætre Statele Unite a doctrinei represaliilor masive øi promovarea diplomafliei pe
„marginea præpastiei“, ca ræspuns la ceea ce era perceput drept ameninflarea sovieticæ pentru
Occident. De ambele pærfli, era un curs cætre confruntare de naturæ sæ ducæ, probabil inevitabil,
cel puflin la o crizæ majoræ, în genul celei din Caraibe.
Privind retrospectiv, aceastæ crizæ deschidea calea spre destindere. Dupæ octombrie 1962
confruntarea Est°Vest continua, momentele de tensiune øi crizæ nu lipseau, cursa înarmærilor
cunoøtea noi spirale ascendente, ræzboaiele locale nu erau mai puflin numeroase, dar toate acestea
aveau loc pe fundalul unei înflelegeri, la început tacite, apoi tot mai conøtiente, între Statele
Unite øi URSS privind evitarea unui conflict între ele, care ar fi devenit inevitabil o catastrofæ
nuclearæ. Acesta era cadrul general în care destinderea se manifesta ca proces, devenind o
træsæturæ importantæ a vieflii internaflionale pânæ în a doua jumætate a anilor ’70. De fapt, între
anii 1963°1975 — interval caracterizat în mod obiønuit drept o perioadæ a destinderii — viafla
diplomaticæ internaflionalæ marca unele din momemtele cele mai semnificative din întreaga
istorie a Ræzboiului Rece. În mod concret, în aproximativ 12 ani, erau încheiate tratatul care
interzicea experienflele nucleare în trei medii (atmosferæ, spafliul cosmic øi sub apæ, 1963), tratatul
cu privire la principiile care guverneazæ activitatea statelor în explorarea øi folosirea spafliului
extraatmosferic (1966), tratatul de neproliferare a armelor nucleare (1968), tratatul privind
interzicerea amplasærii armelor nucleare øi a altor arme de distrugere în masæ pe fundul mærilor
464 CONSTANTIN VLAD
øi oceanelor øi în subsolul acestora (1971), acordul sovieto°american privitor la mæsuri de

reducere a riscurilor declanøærii ræzboiului nuclear (1971), convenflia privind interzicerea armelor
biologice (1971), acordul referitor la armele antirachetæ (ABM) øi cel interimar de limitare a
armelor strategice (SALT 1, 1972). În Europa se încheiau tratatul dintre URSS øi R.F. Germania
(1970), cel dintre R.F. Germania øi Polonia (1970), acordul cvadripartit privind Berlinul Occi-
dental (1972), tratatul dintre R.F. Germania øi R.D. Germanæ (1972), cel dintre R.F. Germania
øi Cehoslovacia (1973), avea loc prima Conferinflæ pentru Securitate øi Cooperare în Europa
(CSCE, 1972°1975) øi începeau negocierile pentru reducerea forflelor armate (MBFR, 1973).
Pe alte continente, se încheia tratatul de denuclearizare a Americii Latine (Tlatelolco, 1967),
Republica Popularæ Chinezæ era repusæ în drepturile sale la Nafliunile Unite (1971), se convenea
acordul privind încetarea ræzboiului øi restabilirea pæcii în Vietnam (1973). Miøcarea de
Nealiniere era în plinæ afirmare, se încheia decolonizarea øi avea loc constituirea Grupului
celor 77, iar Nafliunile Unite, beneficiind de aportul unui mare numær de noi state membre,
îndeosebi din Lumea a Treia, devenea un forum mai activ în abordarea unor probleme majore
ale pæcii, securitæflii øi cooperærii internaflionale. Importante inifliative priveau crearea unei noi
ordini internaflionale, perfecflionarea øi creøterea rolului ONU, se proclamau primele decenii
ale dezvoltærii øi ale dezarmærii. Acestea sunt câteva date de politicæ mondialæ, care atestæ cæ
perioada destinderii a fost øi ræmâne cu adeværat remarcabilæ în ordinea mondialæ postbelicæ.
Desigur, unele dintre înflelegerile ce marcau destinderea aveau sæ se dovedeascæ temporare,
iar altele nerealiste; aceastæ împrejurare nu diminueazæ însæ cu nimic semnificaflia destinderii,
atât pentru vremea respectivæ, cât øi în perspectivæ istoricæ.
Diplomaflia se afla la loc de frunte între factorii care determinau începutul øi mersul
procesului destinderii. Desfæøuratæ la nivel înalt, ea exprima voinfla politicæ øi interesul statelor,
nu în ultimul rând al marilor puteri, de slæbire a încordærii internaflionale. Anii destinderii
cunoøteau un numær færæ precedent de contacte între øefii de state øi de guverne øi o enormæ
implicare a institufliilor diplomatice specializate, pe plan bilateral øi multilateral. În fapt, acfliunile
care dædeau conflinut destinderii rezultau dintr°un proces continuu de negociere — iar negocierea
este esenfla diplomafliei — care angaja toate categoriile de state: mari, mijlocii øi mici, membre
ale alianflelor militaro°politice, neutre sau nealiniate. În acest sens, destinderea marca øi un
evident proces de democratizare a relafliilor internaflionale.
Fiind focalizatæ pe relafliile Est°Vest, destinderea îøi punea totodatæ amprenta, într°o formæ
sau alta, într°o mæsuræ sau alta, pe ansamblul raporturilor internaflionale.
1) Destinderea — jaloane în relafliile Est°Vest

Primul pas în direcflia destinderii erau stabilirea unei linii de comunicaflie directe øi
permanente între Washington øi Moscova („Hotline Agreement“).
Una din lecfliile cele mai semnificative ale crizei cubaneze privea lipsa unei comunicæri
adecvate între pærflile care se confruntau. Desigur, diplomaflia, discretæ sau publicæ, oferea canale
de comunicare mult folosite øi, în anumite privinfle, eficiente. Aceasta, mai ales dacæ se are
în vedere øi desfæøurarea ei la nivel înalt. Într°adevær, schimbul de mesaje, scrisori etc., inclusiv
de ordin personal, nedestinate publicitæflii, între preøedintele american øi premierul sovietic
din perioada premergætoare crizei, din timpul øi dupæ depæøirea acesteia ræmâne un capitol
distinct øi în multe privinfle instructiv de istorie diplomaticæ. Øi totuøi, legæturile diplomatice
tradiflionale între pærfli se dovedeau insuficiente, chiar în condiflii când ambasadorul sovietic
în Statele Unite, A. I. Dobrînin, împreunæ cu fratele preøedintelui american, Robert Kennedy,
reprezentau un canal de comunicare discret între Casa Albæ øi Kremlin. Totuøi, funcflionarea
acestui canal de comunicare cerea timp øi, oricum, nu se reliza direct între conducærotii care
aveau, în ultimæ instanflæ, ræspunderea pentru mersul øi deznodæmflntul crizei. În momentele
cele mai dramatice ale acesteia, informafliile privind condiflia pusæ de Moscova pentru retragerea
rachetelor, anume angajamentul SUA cæ nu vor ataca Cuba, erau transmise Washingtonului
cu o anumitæ întârziere. În condiflii similare, Moscova era avertizatæ despre posibilele reacflii
americane la oscilafliile de ultim moment ale Kremlinului în fafla unei decizii finale. Nu este,
cred, hazardat a se afirma cæ tocmai în dificultæflile de comunicare între protagoniøti se aflau
unele dintre cele mai grave pericole ale escaladærii militare a conflictului. Astfel, potrivit unor
surse sovietice, comandantul rachetelor din Cuba a afirmat cæ, deoarece era imposibil de stabilit
legætura telegraficæ cu Moscova, dacæ bazele de rachete din Cuba ar fi fost atacate, el ar fi
lansat din proprie inifliativæ rachetele împotriva SUA (8, 2003, p. 63). Într°o situaflie relativ
asemænætoare se aflau øi submarinele sovietice, purtætoare de rachete cu încærcæturi nucleare,
hærfluite de marina americanæ în apele Atlanticului.
Criza din 1962 evidenflia astfel una din lacunele cele mai riscante ale sistemului prin care
NATO øi Pactul de la Varøovia, respectiv, SUA øi URSS urmæreau sæ flinæ sub control evolufliile
ce aveau loc în relafliile lor reciproce øi, în general, în viafla internaflionalæ. Într°adevær, în condiflii
când cursa înarmærilor beneficia de achizifliile cele mai avansate ale øtiinflei øi tehnicii; când
confruntarea Est°Vest punea în pericol însæøi existenfla civilizafliei umane, modul de comunicare
între inamicii potenfliali ræmânea rudimentar øi total inadecvat. Poate cel mai aspru reproø pe
care posteritatea meritæ sæ°l aducæ celor care, în acel timp, purtau ræspunderea pentru soarta
lumii, este acceptarea de cætre aceøtia, ca stare de fapt, a incapacitæflii de a comunica rapid øi
eficient, cu deosebire în cazul unor crize majore. Mai ales cæ, din punct de vedere tehnic, o
astfel de comunicare putea fi pe deplin asiguratæ. Paradoxal, ea era efectivæ în interiorul
blocurilor: Washingtonul putea oricând comunica prin telefon — chiar cifrat — cu Londra,
Parisul, Bonnul etc., dupæ cum Moscova fæcea acelaøi lucru cu capitalele flærilor aliate. Dar
între blocuri, adicæ tocmai acolo unde exista pericol de ræzboi, acolo unde ea era necesaræ
pentru a preveni percepflii eronate øi greøeli de calcul fatale cu privire la intenfliile celuilalt —
tocmai acolo o asemenea posibilitate de comunicare lipsea.
Odatæ criza rachetelor depæøitæ, primul care ridica, la 12 decembrie 1962, problema stabilirii
unei linii de comunicare directe cu Moscova era preøedintele american Kennedy. Urmau
negocieri sovieto°americane la Geneva, care se încheiau la 20 iunie 1963 prin semnarea
Acordului privitor la instalarea unei linii de comunicaflii directe între cele douæ guverne, mai
precis între Casa Albæ øi Kremlin. Ea consta în douæ circuite — unul duplex radio øi celælalt
466 CONSTANTIN VLAD
telegrafic, cu terminalele respective la Washington øi Moscova. Linia a intrat în funcfliune la

31 august 1963. În Memorandumul comun al guvernelor SUA øi URSS privind linia respectivæ
se precizeazæ:
„Fiecare guvern va ræspunde de instalarea liniei pe teritoriul sæu øi va lua mæsurile necesare
pentru a asigura funcflionarea sa în permanenflæ øi va face astfel încât sæ fie transmisæ imediat
øefului sæu de guvern orice comunicare primitæ pe aceastæ linie de la øeful guvernului celeilalte
pærfli“ (apud 49, II, 1973, p. 407).
Astfel, între Washington øi Moscova apærea „telefonul roøu“. În anii øi deceniile urmætoare,
acesta øi-a dovedit rafliunea practicæ. El avea, totodatæ, o certæ semnificaflie simbolicæ: raporturile
dintre supraputeri erau astfel singularizate, marcând un nou moment în realizarea condomi-
nium°ului sovieto°american în afacerile mondiale.
„Nu se putea mai bine simboliza recunoaøterea reciprocæ de cætre stæpânii Statelor Unite øi ai
URSS a responsabilitæflilor esenfliale care le reveneau pentru menflinerea pæcii øi decalajul decisiv
între rolurile atribuite celor douæ supraputeri øi cele ale muritorilor de rând“ (71, 1994, p. 276).
În 1971, Moscova øi Washingtonul conveneau sæ modernizeze linia directæ de comunicare,
prin folosirea sateliflilor. Conexiuni directe între Moscova øi Paris (1966), între Moscova øi
Londra (1967) diversificau posibilitæflile de comunicare între Est øi Vest, færæ însæ a altera natura
privilegiatæ a relafliei sovieto°americane în domeniul dat.
Urma încheierea Tratatului privind interzicerea experienflelor nucleare în aer, în spafliul
cosmic øi sub apæ.
Ideea încetærii experienflelor nucleare însoflea, într°un fel sau altul, întreaga istorie a utilizærii
energiei atomice în scopuri militare. În primii ani ai acestei istorii, ea apærea ca o mæsuræ
implicitæ, parte a unor programe maximaliste, ce propuneau interzicerea producerii øi folosirii
armelor nucleare. Asemenea programe erau elaborate la Nafliunile Unite, precum øi de cætre
puterile nucleare: SUA, URSS, Marea Britanie. Curând însæ, se conøtientiza faptul cæ testele
nucleare, luate în sine, reprezentau un mare pericol prin efectele lor nocive asupra mediului
ambiant, precum øi un puternic stimulent pentru desfæøurarea unei curse a înarmærilor tot mai
intense în acest domeniu. În astfel de condiflii, problema încetærii experienflelor nucleare devenea
un obiect nemijlocit al acfliunilor diplomatice.
Primul om de stat care ridica, dictinct, aceastæ problemæ, în termeni principiali øi practici,
era premierul indian, Jawaharlal Nehru. Astfel, la 2 aprilie 1954, într°o declaraflie fæcutæ în
parlamentul de la New Delhi, Nehru propunea instituirea unui moratoriu asupra efectuærii
experienflelor cu arme atomice øi cu hidrogen, publicarea de cætre guvernele statelor care posedau
aceste arme a unor date complete privind forfla distructivæ øi efectele lor, examinarea chestiunilor
privind moratoriul în întruniri închise ale Subcomitetului Comisiei de Dezarmare a Nafliunilor
Unite; reamintesc, Comisia de Dezarmare era constituitæ din membrii Consiliului de Securitate,
plus Canada, iar în componenfla Subcomitetului Comisiei intrau SUA, URSS, Marea Britanie,
Franfla øi Canada. Premierul indian concepea asemenea propuneri ca mæsuri de dezarmare,

pentru înfæptuirea cærora chema la acfliune toate statele lumii.
Ideea începea sæ°øi facæ loc în programele ce se elaborau în legæturæ cu dezarmarea. La
27 martie 1956, ea apærea ca o mæsuræ parflialæ într°un proiect sovietic înaintat Subcomitetului
Comisiei de Dezarmare. Propuneri interesante øi elaborate în conexiune cu alte mæsuri de
dezarmare continuau sæ fie avansate de flæri nealiniate. Astfel, la 10 iulie Iugoslavia prezenta
Comisiei de Dezarmare un proiect de rezoluflie, între prevederile cæruia se aflau încetarea
experienflelor nucleare øi reducerea cheltuielilor militare. În fafla aceluiaøi forum, la 13 iulie
1956, India propunea un document de lucru privind încetarea tuturor experinflelor cu arme
nucleare øi cu alte arme de distrugere în masæ. Propunerea viza totodatæ interzicerea folosirii
materialelor fizionabile în scopuri militare, prohibirea transferului de materiale fizionabile din
stocurile civile în cele militare, dezamorsarea de cætre statele ce dispuneau de arme de distrugere
în masæ a unui numær de bombe cu hidrogen øi conversiunea materialelor fizionabile rezultate
cætre scopuri paønice.
Pe plan internaflional, creøtea presiunea în direcflia opririi testelor cu arme nucleare, ca parte
a unui program cuprinzætor de dezarmare. La 14 noiembrie 1957, Adunarea Generalæ a ONU
insista (Rezoluflia 1148/XII) asupra necesitæflii încheierii unui acord de dezarmare, care sæ prevadæ
suspendarea imediatæ a experienflelor cu arme nucleare, sistarea producfliei de materiale
fisionabile în scopuri militare, reducerea stocurilor de arme nucleare, a forflelor armate øi
armamentelor, instituirea unui sistem de inspecflie care sæ asigure utilizarea spafliului cosmic
exclusiv în scopuri paønice. India continua sæ fie activæ în problema datæ, adresând URSS øi
SUA apeluri pentru încetarea experienflelor nucleare (28 noiembrie 1957) øi propunând acelaøi
lucru în Comitetul politic al Adunærii Generale a ONU (14 octombrie 1958). Pe de altæ parte,
în iulie 1957 avusese loc în Canada prima Conferinflæ Pugwash, marcând constituirea miøcærii
internaflionale a oamenilor de øtiinflæ pentru împiedicarea ræzboiului purtat cu arme atomice.
În ianuarie 1958, o delegaflie condusæ de savantul Linus Pauling prezenta secretarului general
al ONU o petiflie semnatæ de 9 000 de oameni de øtiinflæ din 45 de flæri, care cereau realizarea
unui acord menit sæ ducæ la încetarea imediatæ a experienflelor cu arme nucleare. La 21 august
acelaøi an, grupul de experfli constituit sub egida ONU ajungea la concluzia cæ era pe deplin
posibilæ detectarea exploziilor nucleare, deci cæ încælcarea ununi acord de încetare a acestor
explozii nu putea trece neobservatæ.
Acesta era contextul în care începea sæ se vorbeascæ despre suspendæri unilaterale ale testelor
cu armele nucleare. La 29 august 1957, în Subcomitetul Comisiei de Dezarmare, Canada, Franfla,
Marea Britanie øi Statele Unite propuneau, între altele, întreruperea experienflelor cu arme
nucleare pe o perioadæ de 12 luni. Urma, la 10 decembrie acelaøi an, un mesaj al Kremlinului
cætre Washington øi Londra privind sistarea experienflelor nucleare pe urmætorii 2°3 ani. Moscova
decidea în mod unilateral o astfel de suspendare în martie 1958; o hotærâre similaræ intra în
vigoare la 31 octombrie acelaøi an în ceea ce priveøte Statele Unite, urmate de Marea Britanie.
Cæ era vorba doar de mæsuri temporare o dovedea reluarea experienflelor cu arma nuclearæ de
cætre URSS la 31 august 1961, la 15 septembrie acelaøi an Statele Unite întreprinzând o mæsuræ
468 CONSTANTIN VLAD
similaræ. Un apel al Adunærii Generale a ONU (Rezoluflia 1648/XVI din 6 noiembrie 1961)
adresat puterilor nucleare sæ se abflinæ de la efectuarea a noi teste ræmânea færæ efect.
De fapt, puterile nucleare nu erau pregætite sæ opreascæ definitiv øi complet experienflele,
considerate încæ necesare pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de arme atomice øi cu hidrogen.
Francheflea de a recunoaøte acest lucru o avea doar Washingtonul care, prin preøedintele
Eisenhower, ræspundea în acest fel la 15 decembrie 1957 unui mesaj ce°i fusese adresat de
premierul Nehru al Indiei. În aceste condiflii, o conferinflæ cu privire la încetarea experienflelor
cu armele nucleare desfæøuratæ la Geneva cu participarea SUA, Marii Britanii øi URSS se încheia
færæ rezultate, dupæ mai bine de trei ani de întâlniri periodice sterile (conferinfla avea loc între
31 octombrie 1958 øi 29 ianuarie 1962). Climatul de neîncredere între cele douæ blocuri ducea
øi la eøecul Conferinflei pentru prevenirea unui atac prin surprindere, întrunitæ tot la Geneva
între 10 noiembrie øi 18 decembrie 1958.
Continuarea înarmærilor nucleare de cætre URSS, SUA øi Marea Britanie determina proli-
ferarea acestor arme de distrugere în masæ. Franfla îøi anunfla hotærârea de a se înzestra cu
armament atomic øi efectua prima sa experienflæ pentru acest scop în Sahara la 13 februarie
1960. O inifliativæ a statelor africane la ONU, care cerea Franflei sæ nu testeze arme atomice
în Africa era ignoratæ de Paris. Întrucât Statele Unite, URSS øi Marea Britanie continuæ sæ°øi
menflinæ øi dezvoltæ armamentul lor nuclear, aræta preøedintele de Gaulle la 11 aprilie 1961,
Franfla, pentru rafliuni determinate de apærarea sa øi a câtorva altor flæri, s°a væzut nevoitæ sæ°øi
creeze la rândul sæu un astfel de armament. De Gaulle ræspundea criticilor aduse Franflei pe
plan internaflional pentru politica sa de înarmare atomicæ. Nici un stat, aræta el,
„nu s°a ridicat în mod hotærât împotriva uneia sau celeilalte pærfli care fabrica øi continua sæ
fabrice aceste arme îngrozitoare. Nu cunosc nici un stat din lume care sæ fi rupt relafliile cu
Londra, Moscova sau Washingtonul din aceastæ cauzæ. Nu øtiu ca Nafliunile Unite sæ fi cerut
Americii, Uniunii Sovietice øi Angliei sæ°øi distrugæ armamentul atomic øi mijloacele lor de
lansare a acestuia… Atâta timp cât alflii vor dispune de mijloace de a o distruge, va trebui ca
Franfla sæ dispunæ de mijloace de apærare“ (apud 49, II, 1973, pp. 62°63).
În ceea ce o priveøte, R.P. Chinezæ anunfla în ianuarie 1961 cæ orice acord privind dezarmarea,
inclusiv în domeniul nuclear, încheiat færæ semnætura sa, va fi considerat nevalabil de cætre
Beijing, iar în 1964 detona primul dispozitiv atomic de producflie proprie.
În condiflii când criza Berlinului ducea la ascuflirea încordærii internaflionale, în lume creøteau
preocuparea øi îngrijorarea faflæ de pericolele reprezentate de continuarea experienflelor nucleare
øi mærirea arsenalelor de arme atomice øi cu hidrogen. La 24 noiembrie 1961, Adunarea Generalæ
a ONU adopta Declaraflia asupra interzicerii folosirii armelor nucleare øi termonucleare
(Rezoluflia 1653/XVI) prin care preciza cæ
„folosirea armelor nucleare øi termonucleare este contraræ spiritului, literei øi scopurilor Cartei
Nafliunilor Unite, constituind, în acest fel, o violare directæ a Cartei… Orice stat care foloseøte
armele nucleare øi termonucleare trebuie sæ fie considerat ca violând Carta Nafliunilor Unite,
acflionând împotriva legilor omenirii øi comiflând o crimæ împotriva umanitæflii øi civilizafliei“

(apud 49, II, 1973, p. 171).
Erau accente care nu apæruseræ pânæ atunci în luærile de poziflie ale Nafliunilor Unite, ca
întruchipare a comunitæflii internaflionale. De asemenea, la 16 aprilie 1962, 8 state neutre øi
nealiniate, anume Birmania, Brazilia, Etiopia, India, Mexic, Nigeria, Republica Arabæ Unitæ
øi Suedia prezentau Comitetului celor 18 state pentru dezarmare un memorandum prin care
adresau un apel serios puterilor nucleare de a°øi continua eforturile spre a realiza cât mai curând
posibil un acord care sæ interzicæ pentru totdeauna experienflele cu arme nucleare. Memorandumul
considera cæ existæ posibilitæfli pentru stabilirea unui sistem de observare continuæ øi de control
efectiv, pe baze pur øtiinflifice øi non°politice, pentru asigurarea aplicærii unui astfel de acord.
Cele 8 state apreciau cæ un astfel de sistem putea fi fundamentat øi construit pe reflelele naflionale
de posturi de observare øi instituflii existente, la care se puteau adæuga altele noi, create special.
De asemenea, Memorandumul lua în considerare øi posibilitatea constituirii, prin acord, a unei
Comisii internaflionale, cumpusæ dintr°un numær limitat de oameni de øtiinflæ de înaltæ calificare,
provenind eventual din state nealiniate, precum øi din personalul tehnic corespunzætor. Comisia
ar fi urmat sæ prelucreze toate datele primite de la sistemul de posturi de observare øi sæ informeze
asupra oricærei explozii nucleare sau eveniment suspectat a fi o astfel de explozie. Toate statele
parte la Tratat trebuiau sæ furnizeze Comisiei informafliile necesare pentru determinarea oricærui
eveniment suspect øi sæ permitæ Comisiei sæ viziteze teritoriul lor sau locul unde se petrecuse
evenimentul a cærui naturæ era pusæ la îndoialæ (49, II, 1973, pp. 230°232). Considerând cæ
Memorandumul celor 8 state „reprezintæ o bazæ solidæ, adecvatæ øi echitabilæ de negocieri în
vederea eliminærii discrepanflelor de vederi care existæ în problema controlului eficient asupra
experinflelor nucleare“, Rezoluflia 1762 (XVII) a Adunærii Generale a ONU din 6 noiembrie
1962 condamna toate experienflele cu arme nuleare øi cerea insistent guvernelor SUA, Marii
Britanii øi URSS sæ reglementeze divergenflele de vederi existente între ele pentru a se ajunge
la un acord privind încetarea experienflelor nucleare, cel mai târziu de la 1 ianuarie 1963. De
asemenea, Adunarea Generalæ adopta Memorandumul celor 8 state ca bazæ de negocieri (49,
II, 1973, pp. 341°343).
Printr°un concurs de împrejuræri, în sfera activitæflii diplomatice reintrau ideile referitoare
la crearea de zone denuclearizate, idei „aduse la zi“ în funcflie de diferitele propuneri care se
avansau. Semnalul în aceastæ privinflæ îl dædea un grup de state neutre øi nealiniate: Austria,
Ceylon, Etiopia, Libia, Sudan, Suedia care, la 17 noiembrie 1961, înainta un proiect de rezoluflie
Comisiei I a Adunærii Generale a ONU privitor la prevenirea ræspândirii armelor nucleare øi
la posibilitatea creærii de zone denuclearizate. Prezentând proiectul de rezoluflie, Osten Undén,
ministrul de Externe al Suediei, inifliatoarea acfliunii, se pronunfla pentru aplicarea principiilor
de bazæ ale Planului Rapacki la scaræ mondialæ (59, 1962, p. 632) pledând, ca exemplificare,
pentru transformarea Africii într°o zonæ denuclearizatæ. Ulterior, Suedia îøi exprima
disponibilitatea de a intra într°o zonæ denuclearizatæ în centrul øi nordul Europei, care sæ cuprindæ
state nenucleare. Încurajatæ de aceastæ inifliativæ, la 28 martie 1962 Polonia prezenta Comitetului
celor 18 o formæ revizuitæ a Planului Rapacki, care urma sæ includæ Polonia, Cehoslovacia,
470 CONSTANTIN VLAD
RDG øi RFG. Proiectul polonez prevedea interzicerea fabricærii armelor nucleare øi a vehiculelor
de transport la flintæ a acestor arme pe teritoriul statelor din zonæ, ca øi interzicerea transferærii
unor astfel de arme øi sisteme de folosire a lor de cætre statele nucleare în interiorul zonei
denuclearizate. Într°o declaraflie a Departamentului de Stat al SUA, datæ publicitæflii la 3 aprilie
1962, se aræta cæ planul polonez nu priveøte armele nucleare aflate în URSS, adicæ în imediata
vecinætate a zonei propuse, ceea ce, în cazul aplicærii sale, ar duce la un serios dezechilibru
militar; în consecinflæ, planul respectiv crea doar iluzia unui progres în domeniul dezarmærii,
el mai de grabæ periclitând pacea decât reprezentând o contribuflie la menflinerea acesteia (59,
1964, p. 227).
Interesul pentru crearea de zone denuclearizate se pæstra, însæ. Astfel, la 29 aprilie 1963,
cinci state latino°americane: Bolivia, Brazilia, Chile, Ecuador øi Mexic se pronunflau pentru
transformarea Americii Latine într°o zonæ lipsitæ de arme nucleare. Iar la 29 mai acelaøi an,
preøedintele Finlandei, Urho Kekkonen, chema celelalte state din Peninsula Scandinavæ sæ
ajungæ la un acord privind denuclearizarea nordului Europei.
Rezolvarea crizei din Caraibe debloca situaflia aparent færæ ieøire în ceea ce priveøte încetarea
experienflelor cu arme nucleare. La 19 decembrie 1962, Hruøciov îi scria lui Kennedy propunând
negocieri în aceastæ privinflæ øi arætând disponibilitatea Moscovei de a accepta 2°3 inspecflii
pe an în regiunile predispuse cutremurelor de pæmând; era o primæ miøcare în direcflia depæøirii
impasului pe care modalitæflile de verificare a eventualelor încælcæri ale unui acord privind
încetarea experinflelor nucleare îl ridicaseræ pânæ atunci în calea unei înflelegeri. Vor începe
negocieri, partea americanæ avansând în cadrul lor ideea efecturærii a 8 inspecflii pe an; tratativele
vor bate pasul pe loc. Aflat în Berlinul Occidental — parte a unui turneu european — Kennedy
sugera încheiarea unui acord privind încetarea experienflelor nucleare în mediile cele mai uøor
de controlat: în aer, în spafliul cosmic øi sub apæ. Acesta era punctul de pornire a unei noi runde
de negocieri, desfæøurate la Moscova, între 15°25 iulie 1963, cu participarea lui A. Gromîko,
ministrul de Externe sovietic, lui Averell Harriman, subsecretar de stat, reprezentant special
al preøedintelui Statelor Unite, øi Lordului Hailsham, membru al Cabinetului, reprezentant
special al premierului Marii Britanii. Un comunicat tripartit dat publicitæflii la 26 iulie anunfla
cæ se ajunsese la un acord în ceea ce priveøte interzicerea experinflelor nucleare, acord ce
„constituie un prim pas cætre reducerea încordærii internaflionale øi întærirea pæcii“ (49, II, 1973,
p. 411).
Comunicatul tripartit provoca reacflii la Paris øi Beijing. Preøedintele francez, de Gaulle,
vedea în acordul de la Moscova o dovadæ în plus a motivafliei Franflei de a°øi crea arme nucleare
proprii. Ceea ce s°a întâmplat la Moscova, aræta el,
„demonstreazæ cæ orientarea politicæ a Statelor Unite nu coincide cu cea a Franflei. În ceea ce
priveøte apærarea, pânæ recent americanii, mulflumitæ armelor lor nucleare, erau în situaflia sæ
asigure lumii libere o protecflie aproape completæ, dar ei au pierdut acest monopol. Datoritæ
faptului cæ øi ruøii dispun acum de capacitatea de a distruge lumea øi, în special, noul continent,
este firesc ca America sæ vadæ în propria supraviefluire principalul sæu obiectiv într°un posibil
conflict øi sæ nu ia în considerare timpul, mæsura, termenele øi condifliile intervenfliei sale pentru
apærarea altor regiuni, îndeosebi Europa, decât prin raportarea la necesitæflile ei fireøti, priomor-
diale. Aceasta constituie una din rafliunile pentru care Franfla se echipeazæ ea însæøi cu propriile
arme atomice“ (apud 59, 1980, pp. 264°265).
Øeful statului francez considera cæ din noile realitæfli militaro°politice decurg modificæri
importante în ceea ce priveøte condifliile participærii Franflei la Alianfla Nord°Atlanticæ, întrucât
aceastæ alianflæ fusese construitæ pe baza integrærii, bazæ care nu mai era valabilæ din punct de
vedere al Parisului; erau cuvinte care anunflau viitoarele poziflii franceze faflæ de NATO (ibidem).
În ceea ce°l priveøte, Beijingul considera cæ, prin intermediul Tratatului convenit la Moscova,
cele trei puteri semnatare
„încearcæ consolidarea monopolului lor nuclear øi legarea mâinilor tuturor flærilor iubitoare de
pace, supuse ameninflærii nucleare“ (apud 49, 1973, p. 268).
Guvernul R.P. Chineze propunea ca toate statele lumii, atât cele nucleare, cât øi cele ne-
nucleare, sæ declare solemn cæ vor interzice øi, cele care le posedæ, vor distruge armele nucleare.
De asemenea, Beijingul cerea desfiinflarea tuturor bazelor militare, îndeosebi a celor unde erau
depozitate arme nucleare, de pe teritoriile stræine øi se pronunfla pentru crearea de zone denu-
clearizate în Asia øi Pacific, Europa centralæ, Africa, America Latinæ, în condiflii când puterile
nucleare urmau sæ°øi asume obligaflii stricte faflæ de fiecare din zonele denuclearizate (ibidem).
„Iritarea væditæ de reacfliile celor douæ capitale, Bejing øi Paris, nemulflumite de aceastæ tentativæ
de a consolida în detrimentul lor clubul nuclear, nu va face decât sæ sublinieze importanfla istoricæ
a acestei prime hotærâri luate de comun acord de cætre URSS øi Statele Unite, împotriva voinflei
principalului aliat al primei øi a unuia dintre principalii aliafli ai celei de°a doua“ (71, 1994,
p. 279°280).
La 3 august 1963, guvernul României publica o declaraflie prin care saluta acordul realizat
între URSS, SUA øi Marea Britanie privind interzicerea experienflelor cu arma nuclearæ în cele
trei medii ca un pas înainte în direcflia destinderii internaflionale, motiv pentru care anunfla cæ
este gata sæ semneze documentul respectiv. În acelaøi timp, Bucureøtii exprimau opinia cæ
acordul tripartit nu elimina pericolele pe care le reprezentau pentru pacea lumii cursa înarmærilor
øi stocarea armelor atomice øi cu hidrogen.
Pe 5 august 1963, era semnat la Moscova Tratatul cu privire la interzicerea exploziilor cu
arma nuclearæ în atmosferæ, în spafliul cosmic øi sub apæ. Potrivit articolului 1 al Tratatului,
fiecare stat participant se obliga sæ interzicæ, sæ previnæ øi sæ nu efectueze nici un fel de explozii
experimentale cu arma nuclearæ øi orice alte explozii nucleare în orice loc aflat sub jurisdicflia
sau controlul sæu în atmosferæ, dincolo de limitele acesteia, inclusiv în spafliul cosmic, sub
apæ, inclusv în apele teritoriale øi marea liberæ, precum øi în orice alt mediu, dacæ o asemenea
explozie este însoflitæ de cæderi radioactive dincolo de limitele frontierelor teritoriale ale statului
sub jurisdicflia sau controlul statului care efectueazæ o asemenea explozie. Tratatul intra în vigoare
la 10 octombrie 1963 (49, II, 1973, pp. 421°422).
472 CONSTANTIN VLAD
Tratatul din 5 august 1963 constituia o primæ breøæ în cursa înarmærilor. El nu punea
nicidecum capæt acestei curse. Prin testele efectuate, puterile nucleare dobândiseræ cunoøtinfle
suficiente despre producerea armelor atomicæ øi cu hidrogen pentru a°øi continua programele
de perfecflionare a acestor arme, între altele, în funcflie de progresele extraordinare ce aveau
loc în domeniul transportului lor la flintæ. În plus, experienflele subterane, intens folosite, puteau
oricând sæ completeze cunoøtinflele menflionate. Astfel, între 1963°1972, Statele Unite efectuau
264 explozii subterane, iar URSS 114 (71, 1994, p. 286).
Tratatul din 1963 avea o certæ componentæ Est°Vest: semnatarele sale inifliale erau, pe de
o parte, Statele Unite øi Marea Britanie, de cealaltæ — URSS. Încheierea lui era un semn clar
al destinderii între blocurile militaro°politice øi, totodatæ, o premizæ a continuærii procesului
destinderii. Totuøi, mai ales privit în perspectivæ, Tratatul la care mæ refer avea øi o altæ
semnificaflie, cu adeværat majoræ: el reprezenta primul pas în divizarea lumii în douæ categorii
de state, anume un club restrâns de flæri nucleare øi imensa majoritate a flærilor, care nu avea
acces la aceste teribile instrumente de distrugere. Aceastæ asimetrie gravæ a sistemului relafliilor
internaflionale avea sæ fie edificatæ ulterior pânæ la capæt, prin regimul neproliferærii armelor
nucleare øi al altor arme de distrugere în masæ.
Amploarea mereu crescândæ a activitæflilor din spafliul cosmic punea la ordinea zilei
necesitatea adoptærii unor reglementæri privind comportamentul statelor în spafliul respectiv.
Acestei necesitæfli îi ræspundeau cæutæri de°a lungul mai multor ani, atât la Nafliunile Unite,
cât øi în capitalele statelor nucleare ale vremii.
Astfel, la 17 octombrie 1963, Adunarea Generalæ a ONU adopta rezoluflia 1884 (XVIII),
prin care chema statele sæ se abflinæ sæ plaseze pe orbitæ în jurul pæmântului orice obiect purtætor
de arme nucleare sau orice alte tipuri de arme de distrugere în masæ, sæ instaleze asemenea
obiecte pe corpurile cereøti sau sæ staflioneze astfel de arme în spafliul extraatmosferic în orice
alt mod. La 13 decembrie acelaøi an, se adæuga rezoluflia 1962 (XVIII) a Adunærii Generale
a ONU asupra principiilor juridice chemate sæ reglementeze activitatea statelor în spafliul
extraterestru în scopuri paønice.
În iunie 1966, secretarului general al ONU îi erau înaintate proiecte de tratat privind spafliul
cosmic din partea URSS øi a SUA. Revenea celei de a 21°a sesiuni a Adunærii Generale sarcina
finalizærii Tratatului asupra principiilor care guverneazæ activitæflile statelor în explorarea
øi folosirea spafliului extraatmosferic, incluzând Luna øi celelalte corpuri cereøti, adoptat la
19 decembrie 1966 øi deschis spre semnare la Washington, Moscova øi Londra în 27 ianuarie
1967. Potrivit Tratatului, explorarea øi folosirea spafliului extraatmosferic, a Lunii øi celorlalte
corpuri cereøti trebuie întreprinse spre binele øi în interesul tuturor flærilor. Tratatul obliga statele
semnatare sæ nu plaseze pe orbitæ în jurul pæmântului nici un obiect purtætor de arme nucleare
sau de orice alte feluri de arme de distrugere în masæ. De asemenea, sæ nu instaleze asemenea
arme pe corpurile cereøti øi sæ nu plaseze astfel de arme în spafliul cosmic în orice alt mod.
Tratatul intra în vigoare la 10 octombrie 1967. Având în vedere dezvoltærile extraordinare ale
tehnologiilor militare în deceniile ce urmau, este dificil de supraestimat importanfla Tratatului
în prevenirea extinderii cursei înarmærilor în spafliul cosmic.
Tratatul privind spafliul extraterestru era completat în 1974 prin Convenflia referitoare la
înregistrarea obiectelor lansate în spafliul cosmic. Potrivit Convenfliei, Nafliunile Unite, prin
Oficiul pentru problemele Spafliului Extraterestru, menfline la zi un registru cu toate lansærile
de obiecte în spafliul extraatmosferic. Convenflia stabileøte obligaflia statelor care efectueazæ
asemenea lansæri sæ informeze despre ele Nafliunile Unite.
O problemæ centralæ a diplomafliei în perioada destinderii era preîntâmpinarea ræspândirii
armelor nucleare. Prima flaræ care o ridica într°un forum internaflional era Irlanda, în octombrie
1958. Dublinul supunea Comitetului Politic al Adunærii Generale a ONU un proiect de rezoluflie
preconizând constituirea unui Comitet ad°hoc pentru studierea pericolelor pe care le implica
diseminarea în continuare a armelor nucleare. În anul urmætor, Irlanda îøi concretiza propunerea
într°un proiect înaintat Adunærii Generale, intitulat „Prevenirea unei mai largi diseminæri a
armelor nucleare“. Prezentând proiectul la 23 septembrie 1959, ministrul de Externe irlandez
Frank Aiken aræta Adunærii Generale cæ acesta urmæreøte realizarea unui acord între puterile
nucleare de a nu furniza arme nucleare statelor care nu posedæ astfel de arme øi a unui acord
între statele nenucleare de a nu produce sau accepta asemenea arme pe teritoriul lor. La 4
septembrie 1961, Adunarea Generalæ a ONU adopta rezoluflia 1665 (XVI) care cerea tuturor
statelor øi în mod deosebit celor care dispun în prezent de arme nucleare sæ depunæ toate eforturile
pentru a se ajunge la un acord internaflional cuprinzând, pe de o parte, dispoziflii prin care statele
nucleare s°ar angaja sæ nu cedeze statelor lipsite de arme nucleare controlul asupra acestor
arme øi sæ nu le transmitæ informafliile necesare fabricærii acestora, precum øi, pe de altæ parte,
dispoziflii prin care statele nenucleare s°ar angaja sæ nu producæ øi sæ nu dobândeascæ în nici
un fel controlul asupra unor arme nucleare (56, 1962, p. 694). În aceeaøi zi, prin rezoluflia
1664 (XVI), inifliatæ de Suedia, Austria, Ceylon, Sudan, Ethiopia øi Libia, Adunarea Generalæ
se pronunfla împotriva ræspândirii armelor nucleare øi în favoarea creærii de zone denuclearizate.
Erau primele luæri de poziflie concrete ale Nafliunilor Unite în problema neproliferærii armelor
nucleare. În baza rezolufliilor menflionate, la 2 iunie 1962, secretarul general provizoriu al ONU,
U Thant, adresa o scrisoare tuturor guvernelor flærilor membre ale ONU, solicitându°le puncte
de vedere asupra condifliilor în care statele care nu posedæ arma nuclearæ ar fi dispuse sæ°øi
asume obligaflia de a nu produce, dobândi sau amplasa aceastæ armæ pe teritoriul lor. Ræspunsurile
primite erau încurajatoare øi ofereau organizafliei mondiale un valoros material de reflecflie
asupra condifliilor în care statele nenucleare ar fi putut sæ nu renunfle la acest statut.
Un serios obstacol în calea unui acord privind neproliferarea armelor nucleare avea sæ se
dovedeascæ inifliativa americanæ privind crearea unor forfle multilaterale în cadrul NATO. Ideea
era enunflatæ la 2 martie 1960 de generalul Lauris Norstad, comandantul suprem al forflelor
aliate din Europa. Norstad anunfla cæ Organizaflia Tratatului Atlanticului de Nord intenflioneazæ
sæ creeze forfle mobile multilaterale, înzestrate atât cu armament clasic, cât øi cu armament
nuclear. În decembrie acelaøi an, la sesiunea Consiliului NATO, Statele Unite se ofereau sæ
afecteze 5 submarine atomice forflelor NATO, dacæ aliaflii acceptau sæ achiziflioneze din SUA
100 de rachete Polaris, capabile sæ transporte arme nucleare, care sæ fie plasate sub control
multilateral. Era vorba de o primæ variantæ a forflelor multinaflionale. Urmau ani de eforturi
474 CONSTANTIN VLAD
ale diplomafliei americane, inclusiv la nivel înalt, îndreptate spre a obfline acordul aliaflilor din
NATO pentru formarea forflelor multilaterale.
În 4°6 mai 1962, întrunit la Athena, Consiliul ministerial al NATO lua cunoøtinflæ øi adopta
propunerea øefului Pentagonului, Robert McNamara, privind „doctrina ripostei flexibile“, menitæ
sæ o înlocuioascæ pe cea a „represaliilor masive“ în vigoare de la mijlocul anilor ’50. Potrivit
acestui nou concept strategic, Alianfla Nord°Atlanticæ urma sæ ræspundæ unei agresiuni din partea
blocului estic gradual øi în funcflie de natura forflelor care efectuau agresiunea: armament
convenflional, arme nucleare „de teatru“ øi, în final, arme nucleare strategice. În strânsæ legæturæ
cu aceastæ inovaflie doctrinaræ, Consiliul aproba condifliile în care Alianfla poate apela la folosirea
armelor nucleare (aøa numitele „linii directoare de la Athena“).
În decembrie 1962, Adunarea Uniunii Europei Occidentale se pronunfla pentru crearea unei
forfle nucleare a NATO; deøi acest forum avea doar un rol consultativ, luarea sa de poziflie
conta ca un sprijin politic pentru proiectul american. Dar, exact cu un an mai târziu, în decembrie
1963, aceeaøi Adunare vota împotriva creærii forflelor multinaflionale, inclusiv nucleare, ale
NATO; oscilafliile Adunærii UEO reflectau starea de spirit a opiniei publice øi a unor importante
cercuri politice din Europa occidentalæ faflæ de inifliativa americanæ.
Aflatæ în importante negocieri cu Statele Unite în ceea ce priveøte modernizarea propriilor
forfle nucleare, Marea Britanie sprijinea propunerea Washingtonului. Întrunifli în decembrie
1962 la Nassau (Bahamas), Kennedy øi Macmillan conveneau ca cele douæ guverne sæ acflioneze
pentru dezvoltarea unei forfle nucleare a NATO, în strânsæ consultare cu celelalte state membre
ale Alianflei. Tot la Nassau, Macmillan încerca sæ°l convingæ pe primul ministru canadian,
Diefenbaker, sæ accepte ideea creærii forflelor multilaterale; premierul Canadei dclara însæ cæ
înflelegerile anglo°americane în aceastæ privinflæ nu angajeazæ cu nimic celelalte state din NATO.
În ianuarie 1963, preøedintele Kennedy numea o comisie specialæ, care sæ pregæteascæ
propuneri concrete privind constituirea forflelor nucleare multilaterale. Vizite ale øefului Casei
Albe în RFG øi în Marea Britanie ofereau noi prilejuri pentru examinarea problemelor privind
constituirea forflelor multilaterale. În aprilie 1963, se încheia un acord între SUA øi Regatul
Unit privind livrarea a 100 de rachete americane Polaris pentru instalarea lor pe submarinele
atomice britanice; rachetele urmau sæ fie echipate cu focoase nucleare de producflie britanicæ.
În mai 1963, Consiliul NATO aproba înzestrarea forflelor Alianflei cu trei submarine atomice
americane dotate cu rachete Polaris øi cu bombardiere britanice de tip „Vulcan“, capabile sæ
transporte arme nucleare; era un pas concret în direcflia constituirii forflelor multilaterale ale
Alianflei.
R.F. Germania sprijinea cu hotærâre crearea forflelor nucleare ale NATO. În noiembrie 1961,
preøedintele Kennedy declara cæ înlæturæ orice idee de a se atribui arme nucleare Germaniei.
Dar, în decembrie 1965, succesorul sæu, Lyndon B. Johnson, øi cancelarul vest°german Ludwig
Erhard afirmau într°un comunicat comun:
„Preøedintele øi Cancelarul au acordat o mare atenflie problemelor nucleare ale Alianflei. Ei au
fost de acord cæ Republica Federalæ Germania øi alfli parteneri interesafli din Alianflæ trebuie sæ
aibæ o parte corespunzætoare în apærarea nuclearæ… Preøedintele øi Cancelarul au fost de acord
sæ susflinæ principiul neproliferærii armelor nucleare… Ei au fost de pærere cæ înflelegerile nucleare

ale Alianflei nu ar constitui o proliferare a armelor nucleare øi cæ, în fapt, ar contribui la prevenirea
ræspândirii armelor nucleare“ (apud 49, II, pp. 629, 630).
Deøi formularea „parte corespunzætoare la apærarea nuclearæ“ era generalæ øi ambiguæ, ea
exprima o gândire care nu excludea o anumitæ formæ de acces a RFG la controlul armelor
nucleare. Iar susflinerile porivit cærora constituirea forflelor nucleare multilaterale n°ar reprezenta
o formæ de ræspândire a armelor nucleare, mai mult, cæ ea ar contribui la prevenirea diseminærii
acestor arme ræmâneau neconvingætoare.
Moscova øi Tratatul de la Varøovia luau în repetate rânduri poziflie împotriva intenfliei de
creare a forflelor nucleare ale NATO. Întrunifli în ianuarie 1965, liderii statelor membre ale
Tratatului considerau crearea forflelor nucleare multilaterale ale NATO drept o formæ de
diseminare a armelor nucleare, susflinând cæ mæsura respectivæ ar urmæri sæ punæ aceste arme
la dispoziflia a ceea ce numeau forflele militariste din RFG. Referirea la Germania occidentalæ
avea în vedere øi faptul cæ, la 19 august 1960, Bundeswehrul publicase un manifest în care
reclama dreptul de a dispune de arme nucleare. Bonnul adæuga noi motive de nemulflumire
Estului: la 25 martie 1966, guvernul federal adresa note similare unui numær de 115 state,
precum øi secretarului general al ONU prin care, între altele, declara:
„Deøi guvernul polonez este în mod cert interesat de un comerfl mai activ între Germania øi
Polonia, nu a arætat, pânæ în prezent, cæ este interesat øi în concilierea dintre cele douæ nafliuni…El
sprijinæ divizarea în continuare a Germaniei øi, în acelaøi timp, cere guvernului federal sæ
recunoascæ linia Oder°Neisse, deøi în general este cunoscut faptul cæ, în urma acordurilor aliaflilor
din 1945, soluflionarea problemelor de frontieræ a fost amânatæ pânæ la încheirea unui tratat de
pace cu întreaga Germanie øi de aceea, conform dreptului internaflional, pânæ când un singur
guvern german, ales în mod liber, va recunoaøte alte frontiere, Germania continuæ sæ existe în
interiorul frontierelor existente la 31 decembrie 1937“ (106, 1966, p. 21498).
Blocul estic critica declaraflia RFG, pe care o califica drept o manifestare a politicii de
revizuire a graniflelor în Europa, Moscova neezitând sæ afirme cæ, în felul acesta, Germania
de vest urmærea sæ justifice interesul sæu pentru a dobândi acces la armele nucleare. În ceea
ce°l priveøte, guvernul polonez declara la 29 aprilie 1966:
„Frontiera pe Oder øi Lusatian Neisse este definitivæ. La Conferinfla de la Potsdam, ea a fost
stabilitæ prin decizia puterilor victoriaose, în numele coalifliei antihitleriste, cu luarea în considerare
a opiniei poloneze. Aceatæ hotærâre, ce constituie un act de justiflie istoricæ, a fost pusæ imediat
în aplicare, inter alia, prin realizarea prevederilor referitoare la reaøezarea populafliei germane
din teritoriile vestice øi nordice înapoiate Poloniei. În ceea ce priveøte conferinfla de pace —
aøa cum rezultæ incontestabil din Acordul de la Potsdam — acesteia i°a fost læsatæ doar sarcina
unei confirmæri formale a frontierelor poloneze vestice… Frontiera germano°polonezæ a fost
stabilitæ în mod definitiv pe baza unui acord încheiat în 1950 la Zgorzelec între Polonia øi vecina
sa, Republica Democratæ Germanæ. Aceastæ frontieræ nu poate constitui subiect de discuflie sau
476 CONSTANTIN VLAD
învoialæ øi, de aceea, cu atât mai puflin al vreunei pretenflii din partea Republicii Federale
Germania“ (106, 1966, pp. 21500°21501).
La rândul sæu, guvernul cehoslovac declara: „dacæ guvernul federal doreøte sæ înfæptuiascæ
o îmbunætæflire realæ a relafliilor dintre Cehoslovacia øi Republica Federalæ…atunci trebuie sæ
condamne în mod necondiflionat aøa°numitul acord de la München øi sæ recunoascæ expres cæ
acesta a fost nul de la început“ (106, 1966, p. 2151).
Un oponent categoric al forflelor nucleare ale NATO era Franfla. Parisul vedea în inifliativa
americanæ în aceastæ privinflæ o tentativæ de a împiedica crearea componentei nucleare a
arsenalului militar naflional. Preøedintele de Gaulle se va pronunfla public, inclusiv în Congresul
american, împotriva forflelor nucleare multinaflionale. Ca alternativæ, va propune Marii Britanii
constituirea unor forfle nucleare multinaflionale europene, færæ participarea SUA; Londra se
va opune. Ca ripostæ, Franfla va bloca pentru aproape un deceniu intrarea Marii Britanii în
Comunitæflile Europene. Spre a elimina opoziflia faflæ de ideea forflelor nucleare multilaterale,
preøedintele Kennedy propunea în februarie 1963 crearea unui comitet executiv în cadrul
Consiliului NATO, format din reprezentanflii SUA, Marii Britanii øi Franflei, care sæ decidæ
cu majoritate de voturi în problema folosirii armelor nucleare ale Alianflei; Parisul ræspundea
negativ. Nu avea o soartæ mai bunæ sugestia Londrei fæcutæ în cadrul Adunærii UEO potrivit
cæreia urmau sæ fie create nu „forfle nucleare multilaterale“, ci „forfla nuclearæ atlanticæ pe baze
multilaterale“.
Venirea la putere a partidului laburist în Marea Britanie determina o atitudine mai rezervatæ
a Londrei faflæ de ideea forflelor nucleare multinaflionale. Noul prim°ministru, Harold Wilson,
declara în Camera Comunelor la 23 noiembrie 1964 cæ laburiøtii se vor opune participærii RFG
la controlul asupra armamentului nuclear.
În decembrie acelaøi an, primul ministru francez Georges Pompidou declara:
„Crearea unei forfle nucleare europene ridicæ o serie de probleme pentru care, în condifliile actuale,
nu existæ soluflie. În primul rând, problema participærii Germaniei. Înarmarea Germaniei cu arme
nucleare ar însemna pentru URSS un act grav, ale cærei urmæri nu ar putea fi cântærite. URSS
nu a uitat încæ ce a însemnat ultimul ræzboi…În ce le priveøte, nici Polonia, Cehoslovacia sau
România nu au uitat acest lucru. Existæ necesitatea unei prudenfle, lucru pe care însæøi Republica
Federalæ l°a recunoscut“ (57, 1964, p. 495).
Iar de Gaulle îi va spune clar lui Erhard, aflat în vizitæ la Paris (ianuarie 1965), cæ reunificarea
Germaniei este incompatibilæ cu accesul RFG la armele nucleare.
Acesta era contextul diplomatic în care devenea evident cæ ideea creærii unor forfle nucleare
multilaterale în cadrul NATO contravenea obiectivului tot mai larg susflinut privind
nediseminarea armelor nucleare.
Conferinfla øefilor de state sau de guverne ai flærilor nealiniate (Cairo, octombrie 1964),
constatând cu îngrijorare continuarea cursei înarmærilor øi progresele uriaøe în producflia de
arme de distrugere în masæ, propunea convocarea unei conferinfle mondiale de dezarmare, sub
auspiciile Nafliunilor Unite, cu participarea tuturor statelor. Tot în luna octombrie 1964, India
propunea înscrierea pe ordinea de zi a apropiatei sesiuni ordinare a Adunærii Generale a ONU

a unui punct privind „Neproliferarea armelor nucleare“. În mai 1965, guvernul iugoslav înainta
Comisiei Dezarmærii a Nafliunilor Unite un memorandum în care constata cursul tot mai susflinut
al înarmærilor pe plan mondial, însoflit de apelul tot mai frecvent la forflæ pentru rezolvarea
disputelor internaflionale. Memorandumul atrægea atenflia asupra faptului cæ numærul puterilor
nucleare a ajuns la 5, existând pericolul creøterii lui în continuare, în condiflii când armele
nucleare erau introduse rapid în înzestrarea armatelor statelor care posedau aceste arme. Ca
mæsuri imediate øi minime Belgradul propunea asumarea de cætre puterile nucleare a obligafliei
de a nu recurge la aceste arme, încetarea tuturor experienflelor cu armele nucleae, færæ excepflie,
øi preîntâmpinarea diseminærii în continuare a armelor nucleare, indiferent sub ce formæ. Toate
acestea, împreunæ cu un acord de începere a soluflionærii problemei denuclearizærii puterilor
nucleare.
La 11 iunie 1965, Comisia Dezarmærii lua notæ cu satisfacflie de propunerea privind flinerea
unei conferinfle mondiale dedicatæ dezarmærii înaintatæ de Conferinfla statelor nealiniate de la
Cairo øi recomanda Adunærii Generale a ONU sæ examineze de urgenflæ aceastæ propunere.
Este ceea ce fæcea Adunarea Generalæ care, la 29 noiembrie 1965, adopta rezoluflia 2030 (XX)
privind convocarea Conferinflei mondiale de dezarmare.
Sensibilitatea NATO faflæ de problema diseminærii armelor nucleare era evidenfliatæ în
decembrie 1965. Comunicatul Consiliului Alianflei în urma sesiunii de la Paris menfliona cæ
s°a examinat cu îngrijorare pericolul potenflial al proliferærii armelor nucleare în diferite pærfli
ale lumii. Consiliul convenea cæ aceastæ problemæ trebuie sæ se afle în atenflia sa permanentæ
(106, 1965°1966, p. 21602). Avea sæ se realizeze în curând cæ neproliferarea presupunea øi
renunflarea la intenflia creærii unor forfle nucleare multilaterale în adrul NATO.
Vizita premierului englez Wilson la Moscova în februarie 1966 aducea în problema datæ
un element nou: o luare de poziflie Est°Vest în ceea ce priveøte nediseminarea armelor nucleare.
Anume, în comunicatul comun se aratæ:
„Guvernul URSS øi guvernul Marii Britanii au recunoscut urgenfla adoptærii de mæsuri vizând
prevenirea proliferærii armelor nucleare în lume øi necesitatea de a se ajunge cât mai repede la
un acord internaflional în aceastæ chestiune (49, III, 1973, p. 89)
La 6 iulie 1966, summit°ul Tratatului de la Varøovia cerea renunflarea la planurile de creare
a forflelor nucleare multilaterale ale NATO, avertizând cæ, în caz contrar, statele membre ale
blocului estic erau pregætite sæ ia mæsurile de apærare necesare pentru asigurarea securitæflii
lor (49, III, 1973, p. 182).
La 26 august acelaøi an, Lyndon Johnson flinea o cuvântare în care chema la adâncirea
colaborærii dintre SUA øi URSS. Sæ cæutæm, îndemna preøedintele american, toate domeniile
în care s°ar putea ajunge la un acord, ceea ce ar lærgi sensibil, nu conteazæ cât de mult sau cât
de încet, perspectivea colaborærii între Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ. Ambele nafliuni,
continua el, sunt datoare sæ nu permitæ dificultæflilor particulare sæ devinæ surse de pericole
majore. În cæutarea pæcii, nici mândria, nici prestigiul unei mari puteri nu pot fi mai importante
478 CONSTANTIN VLAD
decât soarta lumii. Aceastæ pace va izvorî dintr°o lærgire gradualæ a intereselor comune, dintr°o
dorinflæ mai mare de a înlætura pericolele øi obstacolele øi printr°o mai mare încredere. Dincolo
de retorica aproape nelipsitæ din declarafliile oricærui om de stat, preøedintele american folosea
terminologia destinderii. Deøi luærile de poziflie în favoarea creærii forflelor nucleare multilaterale
ale NATO continuau ocazional la Washington, spiritul conlucrærii cu Estul câøtiga teren. În
mesajul adresat Congresului în ianuarie 1867, preøedintele american declara cæ obiectivul
Statelor Unite nu este continuarea Ræzboiului Rece, ci încheierea acestuia (106, 1967°1968,
p. 21826). Contacte la nivel înalt sovieto°italiene (vizita preøedintelui Italiei la Moscova în
ianuarie 1967) øi sovieto°britanice (vizita premierului A. Kosîghin la Londra în februarie 1967)
evidenfliau aceeaøi dorinflæ de depæøire a stærilor de încordare în relafliile internaflionale øi de
încheiere a unui tratat de neproliferare a armelor nucleare. Consiliul ministerial NATO din
14 iunie 1967, deøi constata gradul înalt de instabilitate øi nesiguranflæ ce continua sæ existe
în lume, se pronunfla pentru destindere øi dezvoltarea relafliilor cu statele din Est (106, 1967°1968,
p. 22129). Departe de priviri indiscrete, diplomafliile americanæ øi sovieticæ pregæteau un tratat
de neproliferare a armelor nucleare. În proiecte separate, dar identice în conflinut, acest tratat
era prezentat Comitetului celor 18 state pentru dezarmare la 24 august 1967. Proiectul de tratat
stabilea, pe de o parte, obligaflii pentru statele posesoare de arme nucleare de a nu transfera
asemenea arme statelor nenucleare øi, pe de altæ parte, angajamentul statelor neposesoare de
arme nucleare de a nu le achizifliona într°o formæ sau alta.
În Comitetul celor 18 state, proiectului de tratat i se aduceau o serie de amendamente. Cele
mai multe dintre acestea priveau asigurarea securitæflii statelor neposesoare de arme nucleare
în condiflii când acestea renunflau sæ dobândeascæ asemenea arme, securitate despre care
proiectele de tratat american øi sovietic nu prevedeau nimic. Semnalul dezbaterii pe aceastæ
temæ — pentru cæ avea loc o adeværatæ dezbatere — era dat în afara Comitetului celor 18 state
de Japonia, flara care suferise deja ororile unor bombardamente atomice. La 22 septembrie
1967, ministrul de Externe japonez se pronunfla în Adunarea Generalæ a ONU în favoarea
încheierii tratatului de neproliferare a armelor nucleare, dar cerea, totodatæ, adoptarea de cætre
puterile nucleare a unor mæsuri menite sæ garanteze securitatea flærilor nenucleare împotriva
atacului sau a ameninflærii cu folosirea armelor nucleare. La 26 septembrie 1967, Republica
Arabæ Unitæ propunea Comitetului celor 18 state asumarea de cætre puterile nucleare a
angajamentului cæ nu vor folosi øi nu vor ameninfla cu folosirea armelor nucleare împotriva
flærilor nenucleare participante la tratat, pe al cæror teritoriu nu existæ arme nucleare. La 28
septembrie, România se pronunfla în cadrul Comitetului celor 18 state în favoarea unui tratat
de neproliferare plasat într°o strategie globalæ de dezarmare nuclearæ. România cerea
„asumarea de cætre puterile nucleare a obligafliei solemne, pe de o parte, de a nu utiliza niciodatæ
øi în nici o împrejurare armele nucleare împotriva statelor care nu le posedæ iar, pe de altæ parte,
de a nu ameninfla aceste state, în nici un caz øi în nici o circumstanflæ, cu folosirea lor (apud 59,
1980, p. 244).
România era singura flaræ din blocul estic care aducea un asemenea amendament proiectului
de tratat aflat în dezbatere. La 19 octombrie 1967, delegaflia românæ prezenta Comitetului celor
18 state un document de lucru în care, între altele, se cerea din nou acordarea de garanflii de
securitate statelor neposesoare de arme nucleare. Bucureøtiul solicita sæ se asigure „securitatea
egalæ pentru toate statele, mari sau mici, nucleare sau nenucleare; obligaflii echitabile pentru
tofli, færæ nici o excepflie: avantaje pentru toate flærile, pe bazæ de egalitate øi færæ discriminæri:
excluderea oricærui element care ar putea crea pretexte pentru amestecul în treburile interne
ale statelor: respectarea intereselor tuturor statelor, luarea în consideraflie a pozifliilor exprimate
de ele: sæ nu stabileascæ în nici un caz privilegii la un pol, øi sæ împoværeze cu obligaflii la
celælalt pol“. La 2 noiembrie 1967, Nigeria prezenta Comitetului celor 18 state propuneri privind
asumarea de cætre puterile nucleare a angajamentului de a veni, la cerere, în ajutorul oriærui
stat nenuclear ameninflat sau atacat cu arme nucleare. La 17 noiembrie acelaøi an, Elveflia înainta
Conferinflei Comitetului celor 18 state un aide°mémoire în care exprima opinia cæ
„Tratatul va stabili o discriminare juridicæ netæ între state, flinând seama de faptul dacæ ele posedæ
sau nu arma nuclearæ. A consimfli la aceasta ar însemna pentru statele nenucleare un sacrificiu
care este de neconceput, în afara cazului în care ele ar primi ceva în schimb. Deoarece securitatea
lor este periclitatæ în primul rând de cursa înarmærilor, ar trebui realizate progrese în domeniul
limitærii acesteia. Prevederile din preambul [preambulul proiectului de tratat — C.V.] nu sunt
suficiente, deoarece ele nu reprezintæ un angajament, ci o simplæ declaraflie de intenflie. Ele trebuie
nu numai sæ°øi gæseascæ locul în dispozifliile tratatului, ci øi sæ cuprindæ, de asemenea, obligaflii
mai precise ca, de exemplu, stabilizarea armelor atomice la nivelul actual. De asemenea, statele
nucleare ar trebui sæ se angajeze în mod expres øi solemn cæ nu vor folosi niciodatæ armele
nucleare împotriva statelor nenucleare parte la tratat øi nu vor ameninfla niciodatæ cu folosirea
acestora“ (59, 1964, p. 574).
La 19 decembrie 1967, Adunarea Generalæ a ONU adopta rezoluflia 2346 (XXII), cu titlul
„Neproliferarea armelor nucleare“ prin care ruga Conferinfla Comitetului celor 18 state pentru
dezarmare sæ supunæ Adunærii Genrale, cel mai târziu la 15 martie 1968, un raport complet
asupra negocierilor privind proiectul tratatului de neproliferare a armelor nucleare. De asemenea,
Adunarea Generalæ hotæra flinerea la Geneva, începând cu 29 august 1968 a Conferinflei statelor
neposesoare de arme nucleare; era un semnal asupra necesitæflii urgentærii negocierilor în cauzæ.
La 8 februarie 1968, guvernul spaniol prezenta Conferinflei Comitetului celor 18 state un
memorandum prin care cerea ca Tratatul sæ prevadæ angajamente ale puterilor nucleare sæ reducæ
la maximum discriminarea existentæ între statele posesoare øi statele neposesoare de arme
nucleare. Memorandumul critica proiectul de tratat întrucât nu cuprinde mæsuri
„privind garanfliile care trebuie acordate flærilor nenucleare de cætre semnatarii posesori de arme
de acest gen în sensul, pe de o parte, cæ flærile nenucleare nu vor fi atacate sau ameninflate cu
armele nucleare øi, pe de altæ parte, cæ dacæ un stat nuclear, care nu participæ la tratat, exercitæ
atacuri nucleare împotriva unui stat semnatar nenuclear sau îl ameninflæ cu astfel de atacuri,
flærile nucleare pærfli la tratat vor reacfliona în mod corespunzætor“ (apud 49, III, 1973, p. 277).
480 CONSTANTIN VLAD
Se crea astfel, pe plan diplomatic, o presiune internaflionalæ crescândæ asupra puterilor

nucleare în direcflia acordærii de garanflii de securitate statelor neposesoare de arme nucleare
care, acum, prin Tratat, se angajau sæ renunfle la producerea sau achiziflionarea acestor arme.
Ca rezultat, la 7 martie 1968, delegafliile SUA, URSS øi Marii Britanii supuneau Conferinflei
Comitetului celor 18 state un proiect de rezoluflie privind garanfliile acordate statelor nenucleare,
care sæ fie examinat de cætre Consiliul de Securitate al ONU. Proiectul era însuøit de cætre
Conferinflæ; urmau deliberæri în Consiliul de Securitate, care se soldau cu adoptarea la 19 iunie
1968 a rezolufliei 255(1968) prin care 1. se recunoaøte cæ o agresiune cu folosirea armelor
nucleare sau ameninflarea cu o astfel de agresiune împotriva unui stat neposesor de arme nucleare
ar crea o situaflie în care Consiliul de Securitate øi, în primul rând, tofli membrii permanenfli
posesori de arme nucleare ar trebui sæ acflioneze imediat în conformitate cu obligafliile lor
precizate în Carta Nafliunilor Unite; 2. se ia notæ cu satisfacflie de intenflia exprimatæ de unele
state de a acorda asistenflæ imediatæ sau de a sprijini, în conformitate cu Carta, orice stat neposesor
de arme nucleare parte la Tratat, care ar fi victima unui atac sau unei ameninflæri de agresiune,
cu folosirea armelor nucleare“ (49, III, 1973, p. 284).
La Sesiunea specialæ a ONU pentru dezarmare din 1978, URSS avea sæ declare cæ nu va
folosi niciodatæ arme nucleare împotriva statelor care renunflæ la producerea øi achiziflionarea
unor astfel de arme øi nu le au desfæøurate pe propriul teritoriu. La rândul lor, Statele Unite
anunflau cu acelaøi prilej cæ nu vor folosi arme nucleare împotriva oricærui stat nenuclear, parte
la Tratatul de neproliferare sau la un alt acord internaflional similar angajant, cu excepflia cazului
unui atac împotriva SUA sau aliaflilor sæi întreprins de un stat nenuclear aliat sau asociat cu
o putere nuclearæ în desfæøurarea sau susflinerea atacurilor. O declaraflie similaræ fæcea Marea
Britanie. Asemenea declaraflii consolidau garanfliile de securitate acordate de Consiliul de
Securitate al ONU statelor non°nucleare în iunie 1968.
Se deschidea astfel calea spre finalizarea Tratatului cu privire la neproliferarea armelor
nucleare. Acesta era încheiat la 1 iulie 1968, fiind deschis spre semnare la Londra, Moscova
øi Washington. Potrivit articolului I, fiecare stat posesor de arme nucleare, parte la Tratat, se
angajeazæ sæ nu transfere nimænui arme nucleare sau controlul asupra unor astfel de arme sau
dispozitive explozive nucleare, direct sau indirect, øi sæ nu ajute, încurajeze sau incite, sub
nici o formæ, vreun stat care nu posedæ arma nuclearæ, sæ fabrice sau sæ obflinæ în orice alt
mod arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare, sau controlul asupra unor asemenea
arme sau dispozitive explozive. Articolul II stipula cæ fiecare stat neposesor de arme nucleare,
parte la Tratat, se angajeazæ sæ nu accepte din partea nimænui transmiterea de arme nucleare
sau alte dispozitive explozive, direct sau indirect, sæ nu fabrice sau sæ dobândeascæ în alt mod
arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare øi sæ nu caute sæ obflinæ sau sæ primeascæ
vreun ajutor pentru fabricarea armei nucleare sau a altor dispozitive explozive nucleare. Articolul
III preciza cæ fiecare stat neposesor de arme nucleare, parte la Tratat, se angaja sæ accepte
garanfliile Agenfliei Internaflionale pentru Energia Atomicæ, în scopul exclusiv de a verifica
îndeplinirea obligafliilor asumate de acest stat prin Tratat. Iar articolul IV garanta dreptul
inalienabil al tuturor pærflilor la Tratat de a dezvolta cercetarea, producflia øi folosirea energiei
nucleare în scopuri paønice (60, 1980, pp. 462°463). Tratatul intra în vigoare la 5 martie 1970.
Se introducea astfel în sistemul documentelor internaflionale unul dintre instrumentele
fundamentale care reglementeazæ tipurile de armament care intræ în arsenalele militare ale
statelor. Franfla øi R.P. Chinezæ, deja puteri nucleare, nu aderau la Tratat. India, Pakistanul,
Israelul, state care, ulterior, aveau sæ producæ arme nucleare (în cazul Israelului færæ ca aceasta
sæ fie recunoscut public), nu semnau, de asemenea, Tratatul de neproliferare.
Între 29 august øi 28 septembrie 1968, avea loc la Geneva Conferinfla statelor neposesoare
de arme nucleare. Au participat 92 de state nenucleare. Cu statut special: nu au luat cuvântul
øi nu au avut drept de vot, au fost prezente ca puteri nucleare Franfla, Marea Britanie, Statele
Unite øi Uniunea Sovieticæ; R.P. Chinezæ a declinat invitaflia de a participa la lucræri. Conferinfla
a adoptat Declaraflia Conferinflei statelor neposesoare de arme nucleare în care se afirmæ:
„viitorul omenirii nu poate fi asigurat færæ eliminarea completæ a folosirii øi ameninaflarea cu
folosirea forflei, în spiritul Cartei Nafliunilor Unite. Conferinfla a recunoscut cæ pacea øi progresul
nu pot fi garantate pentru nici o nafliune dacæ nu sunt asigurate tuturor nafliunilor. Conferinfla
subliniazæ necesitatea adoptærii unor noi mæsuri în vederea soluflionærii rapide a garanfliilor de
securitate în era nuclearæ“ (apud 49, III, 1973, p. 545).
De asemenea, Conferinfla a adoptat 14 rezoluflii referitoare la o gamæ largæ de probleme.
Ea a reafirmat necesitatea repudierii forflei øi ameninflærii cu forfla în relafliile dintre state, dreptul
fiecærui stat la egalitate, suveranitate, integritate teritorialæ, neamestec în treburile sale interne
øi la liberæ autodeterminare. Conferinfla solicita intensificarea lucrærilor celor 18 state pentru
adoptarea unor mæsuri care sæ împiedice dezvoltarea armamentului nuclear øi a mijloacelor
de transport la flintæ a acestuia, interzicerea completæ a experienflelor nucleare, încetarea
producerii de arme nucleare øi eliminarea stocurilor de astfel de arme. Conferinfla cerea SUA
øi URSS sæ înceapæ de urgenflæ negocieri în scopul limitærii armelor strategice. Ea chema statele
sæ recunoascæ øi sæ respecte statutul de zonæ denuclearizatæ a Americii Latine, sæ încurajeze
crearea de astfel de zone în alte pærfli ale lumii øi fæcea o serie de recomandæri privind rolul
Agenfliei Internaflionale pentru Energia Atomicæ. Prin lucrærile sale, prin documentele adoptate,
Conferinfla statelor neposesoare de arme nucleare a reprezentat un act important de diplomaflie
multilateralæ, datorat unui mare numær de state, mari, mijlocii sau mici, angajate sau nealiniate,
unite prin preocuparea comunæ de a°øi asigura securitatea øi liniøtea în condiflii când renunflaseræ
la arme nucleare, intrate deja în arsenalele militare ale câtorva puteri majore. Dând o apreciere
generalæ Conferinflei statelor neposesoare de arme nucleare, la 20 decembrie 1968 Adunarea
Generalæ a ONU îøi însuøea Declaraflia Conferinflei øi lua notæ de rezolufliile adoptate a aceasta.
Un pas înainte în consolidarea procesului destinderii îl reprezenta acordul privind scoaterea
fundului mærilor din competiflia în domeniul armelor nucleare øi al altor arme de distrugere
în masæ. Propunerea iniflialæ pornea de la Malta, flaræ mediteraneanæ øi neutræ. Aceasta, la 17
august 1967, supunea spre examinare celei de a XXII°a sesiuni a Adunærii Generale a ONU
necesitatea elaborærii unei declaraflii, precum øi a unui tratat privind folosirea fundului mærilor
øi a subsolului acestora exclusiv în scopuri paønice; totodatæ, propunerea maltezæ avansa ideea
482 CONSTANTIN VLAD
utilizærii resurselor marine în interesul umanitæflii. Dezbaterea propunerii Maltei se solda cu

adoptarea, în decembrie 1967, de cætre Adunarea Generalæ a ONU a rezolufliei 2340 (XXII),
prin care se crea un comitet special însærcinat sæ studieze problema folosirii paønice a fundului
mærilor øi oceanelor, dincolo de limitele jurisdicfliei naflionale a statelor.
Ecourile acestei luæri de poziflie a Nafliunilor Unite se fæceau resimflite mai ales în activitatea
Comitetului celor 18 state pentru dezarmare. Într°un memorandum înaintat Comitetului la 16
iulie 1968, guvernul sovietic propunea mai multe mæsuri urgente de încetare a cursei înamærilor
øi de dezarmare, între care se afla neesitatea creærii unui regim internaflional care sæ asigure
folosirea fundului mærilor în afara apelor teritoriale numai în scopuri paønice. Memorandumul
cerea interzicerea instalafliilor staflionare cu destinaflie militaræ pe fundul mærilor, precum øi a
oricærei activitæfli cu caracter militar (49, III, 1973, p. 305). La 28 august 1968, Raportul
Conferinflei Comitetului celor 18 state pentru dezarmare, înaintat Adunærii Generale a ONU,
anunfla intenflia de a purta discuflii privind mæsurile necesare împiedicærii folosirii fundului mærilor
în cursa înarmærilor. La 23 martie 1969, preøedintele american Nixon adresa o scrisoare øefului
delegafliei americane în Comitet în care se aræta:
„în scopul asigurærii ca fundul mærilor, ultimul spafliu pe care omul nu l°a explorat încæ, sæ ræmânæ
în afara cursei înarmærilor nucleare, delegaflia Statelor Unite va face cunoscut cæ SUA sunt
interesate în elaborarea unui acord internaflional care sæ interzicæ plasarea sau instalarea pe fundul
mærilor de arme nucleare sau alte arme de distrugere în masæ“ (apud 49, III, 1973, p. 382).
Cu un astfel de impuls, începeau negocieri sovieto°americane, care se finalizau într°un proiect
de document, de aceastæ datæ comun, privind Tratatul cu privire la interzicerea amplasærii
armelor nucleare øi a altor arme de distrugere în masæ pe fundul mærilor øi în subsolul acestora,
înaintat Comitetului celor 18 state pentru dezarmare. Proiectul intra în examinarea
Comitetului, pe marginea lui fiind supuse dezbaterii o serie de amendamente. Între acestea
se afla propunerea Suediei privind introducerea în textul Tratatului a unei clauze care sæ
consemneze angajamentul statelor°pærfli de a continua, de bunæ credinflæ, negocieri referitoare
la alte mæsuri care sæ asigure o interzicere mai cuprinzætoare a folosirii în scopuri militare a
fundului mærilor øi oceanelor øi a subsolului acestora. Propunerea Suediei era sprijinitæ de o
serie de state neutre øi neangajate, anume Birmania, Egiptul, Ethiopia, Iugoslavia, Marocul,
Mexicul, Nigeria øi Pakistanul. Având în vedere discufliile purtate øi amendamentele înaintate
de diferite state, SUA øi URSS prezentau în douæ rânduri (la 30 octombrie 1969 øi 23 aprilie
1970) proiecte revizuite ale Tratatului. Finalizarea negocierilor în Comitetul celor 18 state
permitea Adunærii Generale a ONU sæ adopte rezoluflia 2748(XXV) din 17 decembrie 1970
care cuprindea Declaraflia de principii guvernând fundul mærilor øi oceanelor øi subsolul
acestora, dincolo de limitele jurisdicfliei naflionale. Declaraflia stipula cæ fundul mærilor øi
oceanelor øi subsolul acestora reprezintæ patrimoniul comun al umanitæflii. O altæ rezoluflie a
Adunærii Generale exprima satisfacflia faflæ de încheierea Tratatului øi chema guvernele
depozitare: american, britanic øi sovietic sæ°l deschidæ spre semnare. Este ceea ce se petrecea
la 11 februarie 1971 la Londra. Moscova øi Washington. Prin Tratat, statele°pærfli se angajeazæ
sæ nu instaleze sau sæ amplaseze pe fundul mærilor øi oceanelor sau în subsolul acestora nici
un fel de armæ nuclearæ sau orice alte tipuri de arme de distugere în masæ, precum øi structuri,
instalaflii de lansare sau destinate stocærii, experimentærii ori folosirii unor astfel de arme.
Totodatæ, statele°pærfli se angajeazæ sæ nu ajute sau sæ încurajeze asemenea acfliuni, interzise
în Tratat, din partea unor terfli. Tratatul intra în vigoare la 18 mai 1972. România îl semna
chiar în ziua deschiderii, la 11 februarie 1971.
Într°o mæsuræ în acelaøi timp cu Tratatul privind fundul mærilor, comunitatea internaflionalæ
era preocupatæ øi acfliona pe plan diplomatic pentru a scoate în afara legii armele biologice.
În cele mai multe cazuri, diplomaflia se concentra simultan asupra armelor biologice øi a celor
chimice, inspiratæ fiind în aces sens de litera øi spiritul Protocolului privind prohibirea utilizærii
în ræzboi a gazelor axfisiante, toxice sau similare, øi a mijloacelor bacteriologice, semnat la
Geneva în 17 iunie 1925. Treptat însæ, atenflia era îndreptatæ cu precædere spre armele biologice
(bacteriologice), singularizate într°un numær crescând de inifliative diplomatice.
Începutul îl fæcea Marea Britanie: la 6 august 1968, Londra prezenta Comitetului celor 18
state pentru dezarmare un document de lucru referitor la mijloacele microbiologice de luptæ.
Regatul Unit considera cæ Protocolul de la Geneva din 1925 nu este un instrument satisfæcætor
pentru reglementarea problemei ræzboiului chimic øi bacteriologic; în consecinflæ, propunea
încheierea unui document internaflional care sæ completeze Protocolul de la Geneva, færæ însæ
a°l înlocui. Convenflia propusæ urma sæ interzicæ folosirea în scopuri militare a agenflilor
microbiologici care pot provoca moartea sau boli prin contagiune oamenilor, animalelor ori
culturilor. Proiectul convenfliei prevedea urmætoarele puncte: a) statele øi°ar exprima convingerea
cæ folosirea mijloacelor de ræzboi microbiologice, indiferent de natura lor, trebuie sæ fie
consideratæ în toate împrejurærile contraræ dreptului internaflional øi constituind o crimæ împotriva
umanitæflii; b) statele s°ar angaja sæ nu recurgæ niciodatæ la astfel de mijloace de ræzboi, oricare
ar fi împrejurærile (49, III, p. 1973, p. 318°319).
Sesizat astfel, Comitetul celor 18 state îøi propunea tot în august 1968 sæ se ocupe de
problemele ræzboiului bacteriologic. Cercul susflinætorilor unei soluflii date acestei probleme
se lærgea la 26 august 1969, când un numær de state neutre øi nealiniate (Argentina, Birmania,
Brazilia, Egiptul, India. Iugoslavia, Marocul, Mexicul, Nigeria, Pakistanul øi Suedia) prezentau
Comitetului celor 18 state proiectul unei declaraflii a Adunærii Generale a ONU referitoare la
interzicerea folosirii metodelor chimice øi biologice de luptæ. Proiectul preconiza ca Adunarea
Generalæ sæ declare cæ utilizarea oricæror mijloace chimice øi biologice de luptæ este contraræ
dreptului internaflional øi sæ condamne o astfel de utilizare.
În aceeaøi zi: 26 august 1969, diplomaflia britanicæ fæcea un pas important înainte faflæ de
propria inifliativæ din 1968 prezentând Comitetului celor 18 state proiectul unei convenflii privind
interzicerea armelor de ræzboi biologice, precum øi un proiect de rezoluflie a Consiliului de
Securitate al ONU în problema datæ. Proiectul de convenflie prevedea angajamentul statelor°pærfli
de a nu recurge niciodatæ øi în nici o împrejurare la mijloace de ræzboi biologice prin fabricarea,
în scopuri ostile, de agenfli microbieni sau alfli agenfli biologici care provoacæ moartea, distrugerea
sau îmbolnævirea prin infecflie sau infestare a persoanelor, animalelor sau recoltelor. Statele
484 CONSTANTIN VLAD
parte la Convenflie se angajau sæ nu producæ, procure sau sæ ajute la producerea sau la procurarea
agenflilor biologici de luptæ, sæ nu întreprindæ, sæ nu favorizeze sau sæ autorizeze cercetærile
privind astfel de agenfli, precum øi sæ distrugæ stocurile existente de mijloace bacteriologice
de purtare a ræzboiului. Proiectul de convenflie prevedea cæ orice stat°parte poate depune plângere
la secretarul general al ONU øi, la nevoie, se poate adresa Consiliului de Securitate în caz cæ
împotriva sa sunt folosite mijloace biologice de luptæ, producând dovezile necesare. Proiectul
de rezoluflie a Consiliului de Securitate preconiza ca secretarul general al ONU sæ iniflieze urgent
anchete privitoare la plângerile care°i sunt adresate, Consiliul de Securitate, el însuøi, urmând
sæ examineze færæ întârziere orice plângere a statelor°pærfli øi orice raport primit de la secretarul
general în astfel de cazuri (49, III, 1973, pp. 419°423). Proiectului de convenflie britanic i se
alætura un proiect al statelor estice membre ale UNU: Bielorusia, Bulgaria, Cehoslovacia,
Mongolia, Polonia, România, Ungaria, Ucraina øi URSS, prezentat Adunærii Generale a ONU
la 19 septembrie 1969. Acest document prevedea angajamentele statelor°pærfli la Convenflie:
a) sæ nu punæ la punct, sæ nu fabrice, sæ nu stocheze øi sæ nu procure în nici un fel arme chimice
øi bacteriologice(biologice); b) sæ distrugæ sau sæ transforme în scopuri paønice, într°un termen
ce urma sæ fie stabilit, cu respectarea mæsurilor necesare de securitate toate armele chimice
sau bacteriologice de care dispune; c) sæ nu ajute, încurajeze sau incite un stat, un grup de
state sau organisme internaflionale sæ punæ la punct, sæ fabrice, sæ procure øi sæ stocheze arme
chimice sau biologice; d) sæ ia mæsurile legislative øi administrative necesare în vederea
interzicerii punerii la punct, fabricærii øi stocærii de arme chimice sau bacteriologice (ibidem,
pp. 424°425). Cele douæ proiecte reprezentau documentele de bazæ în jurul cærora se concentrau
dezbaterile în diferitele structuri ale Nafliunilor Unite.
Între timp, se înregistrau noi luæri de poziflie care sprijineau o soluflie de eliminare a armelor
biologice dintre mijloacele de purtare a ræzboiului. La 12 septembrie 1969, guvernul R.F.
Germania se pronunfla pentru interzicerea armelor chimice øi biologice. Într°un memorandum
adresat celorlalte state, Bonnul amintea cæ RFG, prin aderarea la Tratatul de la Bruxelles, o
datæ cu crearea Uniunii Europei Occidentale în octombrie 1954, a renunflat la armele chimice
øi biologice øi declara cæ ar saluta o renunflare similaræ, pe plan universal, la aceste arme. La
25 noiembrie acelaøi an, o declaraflie a preøedintelui Nixon preciza cæ SUA nu va fi niciodatæ
prima flaræ care va folosi arma chimicæ în caz de ræzboi øi anunfla cæ Statele Unite renunflæ la
utilizarea armelor biologice. Ulterior, Washingtonul fæcea public faptul cæ înceteazæ
pregætirile pentru utilizarea toxinelor ca mijloace de luptæ øi propunea introducerea unei prevederi
referitoare la eliminarea substanflelor toxice în proiectul britanic privind interzicerea armelor
biologice. La 16 decembrie 1969, Adunarea Generalæ a ONU adopta rezoluflia 2603 (XXIV)
intitulatæ Problema armelor chimice øi bacteriologice (biologice) prin care declara contrare
principiilor dreptului internaflional folosirea în conflicte armate a oricærui agent chimic care
poate produce efecte toxice asupra omului, animalelor øi plantelor, precum øi a oricærui agent
biologic de ræzboi, cu intenflia de a cauza îmbolnævirea sau moartea în rândul oamenilor,
animalelor sau plantelor. În lipsa unor progrese reale în procesul negocierilor, la 7 decembrie
1970, o nouæ rezoluflie a Adunærii Generale a ONU (2662/XXV) reamintea urgenfla unor
reglementæri care sæ scoatæ în afara legii armele chimice øi biologice.
Contacte fructuoase între Washington øi Moscova permiteau finalizarea unor proiecte
identice, care erau înaintate separat, la 5 august 1971, Comitetului celor 18 state pentru dezarmare
de cætre Statele Unite, pe de o parte, øi Bulgaria, Cehoslovacia, Mongolia, Polonia, România,
Ungaria øi URSS, pe de altæ parte. Acestea erau textele examinate de Adunarea Generalæ a
ONU care, la 16 decembrie 1971, adopta Convenflia asupra interzicerii dezvoltærii, produc-
fliei øi stocærii armelor bacteriologice (biologice) øi toxice øi asupra distrugerii lor. Convenflia
interzicea dezvoltarea, producerea, stocarea or achiziflia agenflilor microbieni sau de altæ naturæ
biologicæ, ca øi a substanflelor toxice în cantitæfli care nu au nici o justificare prin scopuri
profilactice, de protecflie sau prin alte scopuri paønice. De asemenea, Convenflia interzicea armele,
echipamentele øi mijloacele ce utilizare a unor astfel de agenfli sau substanfle toxice pentru
scopuri ostile or în conflicte armate. Convenflia cerea flærilor care au în posesie agenfli, toxine,
arme, echipamente øi mijloace de utilizare a acestora distrugerea sau transferul lor în scopuri
paønice într°un interval de cel mult 9 luni dupæ intrarea sa în vigoare. Convenflia era deschisæ
spre semnare simultan la Londra, Moscova øi Washington la 10 aprilie 1972 øi intra în vigoare
la 26 martie 1975. România devenea parte la Convenflia pentru interzicerea armelor biologice
în 10 aprilie 1972.
Am prezentat aceastæ suitæ de acorduri internaflionale din perspectiva destinderii în relafliile
Est°Vest întrucât semnificaflia øi importanfla lor pentru lume în ansamblu nu anula faptul
fundamental cæ ele îøi aveau sorgintea în înflelegerea blocurilor militaro°politice ale vremii,
în ultimæ instanflæ în înflelegerile dintre cele douæ supraputeri. Asemenea acorduri au jalonat
cursul destinderii în anii ’60°’70 ai secolului XX, constituind, luate împreunæ, o anumitæ
instituflionalizare juridico°politicæ a destinderii.
Pentru continuarea øi consolidarea procesului destinderii se vor dovedi hotærâtoare însæ
mai multe înflelegeri sovieto°americane, ceea ce ilustra odatæ în plus, poziflia dominantæ a SUA
øi a URSS în cadrul ordinii mondiale. Mæ refer, cronologic, la acordul pentru stabilirea unei
linii directe de comunicaflie între Kremlin øi Casa Albæ, prezentat mai sus (iunie 1963), la acordul
asupra mæsurilor de reducere a riscului izbucnirii ræzboiului nuclear (septembrie 1971), la acordul
pentru prevenirea incidentelor în marea liberæ (mai 1972), la tratatul asupra limitærii sistemelor
de arme anti°balistice (ABM, mai 1972), la acordul interimar privind unele mæsuri de limitare
a armelor strategice ofensive (mai 1972), precum øi la acordul referitor la prevenirea ræzboiului
nuclear (martie 1973). Le prezint la un loc în cele ce urmeazæ atât pentru cæ, luate împreunæ,
aceste acorduri condiflionau procesul destinderii, cât øi pentru cæ ele urmæreau obiective
complementare, intrinsec legate între ele, mergând pânæ la o condiflionare reciprocæ: prevenirea
ræzboiului nuclear øi limitarea armelor anti°balistice øi a celor strategice cu caracter ofensiv.
Acordul dintre SUA øi URSS asupra mæsurilor de reducere a riscului izbucnirii ræzboiului
nuclear (‘Nuclear Accidents’ Agreement) era semnat la Washington în 30 septembrie 1971,
cu intrare imediatæ în vigoare. El prevedea urmætoarele: a) notificarea imediatæ în cazul unui
incident întâmplætor, neautorizat, implicând o posibilæ detonare a unei arme nucleare; partea
486 CONSTANTIN VLAD
a cærei armæ nuclearæ era implicatæ trebuia sæ ia mæsurile necesare pentru a face inofensivæ
sau spre a distruge arma respectivæ; b) notificarea imediatæ în caz de detectare de cætre sistemele
de alarmæ asupra rachetelor a unor obiecte neidentificate sau în cazul unor semnale de
interferenflæ cu aceste sisteme sau cu facilitæflile de comunicaflie a unor astfel de obiecte; c)
notificarea prealabilæ a lansærilor de rachete, a cæror razæ de acfliune depæøeøte teritoriul naflional
øi sunt îndreptate în direcflia celeilalte pærfli la acord.
Acordul dintre SUA øi URSS privind prevenirea incidentelor în marea liberæ øi în spafliul
aerian maritim era semnat la Moscova în 25 mai 1972, cu intrare imediatæ în vigoare. El
cuprindea prevederi menite sæ asigure navigaflia în siguranflæ a vaselor forflelor armate americane
øi sovietice în marea liberæ øi a zborurilor avioanelor militare ale celor douæ pærfli în spafliul
aerian al oceanului planetar. Între prevederi erau øi regulile de comportament pentru vasele
angajate în supravegherea ambarcafliunilor celeilalte pærfli, precum øi pentru vasele de pe care
decolau sau aterizau avioane militare. Pærflile se obligau sæ notifice acfliunile lor din marea
liberæ, care reprezentau un pericol pentru navigaflia sau pentru zborul avioanelor øi sæ schimbe
informaflii în legæturæ cu cazurile de coliziuni rezultate cu pagube, precum øi în legæturæ cu
alte incidente petrecute pe mare între vasele sau avioanele lor. Un protocol adiflional semnat
în 1973 prevedea cæ vasele øi avioanele pærflilor nu vor simula atacuri prin îndreptarea tunurilor,
lansatoarelor de rachete, a celor de torpile øi a altor arme asupra vaselor nemilitare ale celeilalte
pærfli, nu vor lansa sau arunca orice fel de obiecte în apropierea vaselor nemilitare ale celeilalte
pærfli de o manieræ care ar fi de naturæ sæ creeze probleme pentru aceste vase sau pentru navigaflie
în general.
Un moment de seamæ în istoria înflelegerilor sovieto°americane din perioada destinderii îl
constituia încheierea Tratatului dintre SUA øi URSS privind limitarea sistemelor de rachete
anti°balistice (ABM Treaty) øi Acordul interimar dintre URSS øi SUA asupra anumitor mæsuri
referitoare la limitarea armelor strategice ofensive. (Strategic Arms Limitations Talks — SALT)
I). Ambele erau semnate la Moscova în 26 mai 1972 cu prilejul vizitei în URSS a preøedintelui
american Richard Nixon øi intrau în vigoare la 3 octombrie acelaøi an.
Cele douæ documente erau rezultatul unor preocupæri øi eforturi diplomatice care durau
de aproape un deceniu. La început, Moscova øi Washingtonul înserau propunerile lor privind
armele startegice în proiecte°mamut privind dezarmarea. Astfel, la 15 martie 1962, URSS
prezenta Comitetului celor 18 state un proiect de tratat privind dezarmarea generalæ øi totalæ,
sub un strict control internaflional. Proiectul prevedea øi eliminarea rachetelor, avioanelor,
navelor, pieselor de artilerie, capabile sæ transporte arme nucleare. La 18 aprilie acelaøi an,
era rândul Statelor Unite sæ înainteze Comitetului celor 18 state un proiect cuprinzând prevederile
fundamentale ale unui tratat de dezarmare generalæ øi totalæ, într°o lume a pæcii. Proiectul
american avea în vedere, pentru o primæ etapæ, reducerea cu 30% a unor mijloace de transport
la flintæ a armelor nucleare, între acestea fiind rachetele balistice, navele militare, precum øi
a sistemelor de rachete antirachete, împreunæ cu rampele lor de lansare fixe. Ca øi alte inifliative
atotcuprinzætoare privind dezarmarea înregistrate doar de analele diplomatice, cele din 1962
nu aveau o soartæ mai bunæ. Ele prilejuiau dezbateri interesante, mai ales în Comitetul celor
18 state, dar, ca efecte, nu depæøeau exercifliile diplomatice de rutinæ, destinate mai ales mass
media øi, prin ea, opiniei publice. Având în vedere tocmai sterilitatea unor astfel de dezbateri,
o rezoluflie a Adunærii Generale a ONU (176/XVII, din 17 martie 1962) aprecia prezentarea
propunerilor URSS øi SUA, chema Comitetul celor 18 state sæ reia de urgenflæ negocierile spre
a se ajunge, într°un spirit de compromis constructiv, la un acord privind dezarmarea generalæ
øi totalæ; øi rezoluflia ræmânea færæ ecou. De asemenea, o tentativæ sovieto°americanæ (aprilie
1962) de elaborare a unui proiect comun de dezarmare generalæ øi totalæ nu ajungea mai departe
de convenirea unui preambul la un tratat de dezarmare care, ca orice preambul, se limita la
considerente generale.
Urma apoi o perioadæ în care cele douæ supraputeri propuneau doar mæsuri parfliale în ceea
ce priveøte armele startegice. Astfel, în ianuarie 1967, într°un mesaj adresat Comitetului celor
18 state, preøedintele L. B. Johnson se pronunfla pentru oprirea creøterii armelor startegice øi
propunea examinarea posibilitæflii unei îngheflæri controlate a numærului øi caracteristicilor tehnice
ale vehiculelor nucleare strategice ofensive øi defensive (56, 1967, p. 8). La 31 ianuarie acelaøi
an, reprezentantul SUA în Comitetul celor 18 state, propunea îngheflarea numærului de rachete
øi avioane strategice, precum øi a sistemelor de rachete antibalistice (idem, pp. 20°21). În februarie
acelaøi an, øeful Foreign Office°ului sprijinea aceastæ inifliativæ americanæ. Într°o încercare de
concretizare a propriilor propuneri, Statele Unite avansau la 19 martie 1964 ideea distrugerii
a douæ tipuri de bombardiere cu razæ medie de acfliune, capabile sæ transporte armament nuclear.
Anume, bombardierele B°47 pentru partea americanæ, øi, respectiv, Tu°16 (Tu°16 Badger, în
terminologie occidentalæ) pentru URSS. B°47 era în dotarea forflelor americane din 1951; produs
în peste 2 000 exemplare, el constituise timp de un deceniu principalul avion de bombarda-
ment folosit de comandamentul american pentru aviaflia strategicæ. T°16 se afla în arsenalul
sovietic din 1955, fiind destinat în principal teatrului european. Cele douæ bombardiere erau
deja demodate din punct de vedere tehnic øi urmau sæ fie scoase din serviciu. Dar, un acord
privind distrugerea lor ar fi græbit eliminarea unuia dintre mijloacele de transport la flintæ a
armelor nucleare. La rândul sæu, URSS propunea în decembrie 1964 o serie de mæsuri privind
slæbirea încordærii internaflionale øi limitarea cursei înarmærilor, între ele fiind øi distrugerea
avioanelor de bombardament. Asemenea mæsuri nu fæceau însæ decât ca întreaga problemæ a
armamentelor strategice sæ batæ pasul pe loc.
Schimbarea de atitudine în aceastæ privinflæ avea loc în 1968 øi era determinatæ de înflelegerea,
atât la Washington, cât øi la Moscova, a pericolelor crescânde pe care le reprezenta cursa
înarmærilor în domeniul armelor strategice, ofensive øi defensive. La 1 iulie 1968, SUA øi URSS
anunflau cæ au convenit sæ înceapæ convorbiri bilaterale în legæturæ cu aceste arme; era ziua
în care, la Londra, Moscova øi Washington se deschidea spre semnare Tratatul de neproliferare
a armelor nucleare. În decembrie 1968, Adunarea Generalæ a ONU, considerând cæ discufliile
sovieto°americane privind armele strategice vor putea permite încetarea cursei înarmærilor
nucleare øi atingerea obiectivului dezarmærii generale øi totale, ruga guvernele Statelor Unite
øi Uniunii Sovietice sæ înceapæ imediat convorbiri bilaterale în problema datæ. În aprilie 1969,
488 CONSTANTIN VLAD
Consiliul NATO, iar în octombrie, acelaøi an, Adunarea Nord°Atlanticæ sprijineau inifliativa
americano°sovieticæ.
O primæ rundæ a convorbirilor dintre SUA øi URSS avea loc la Helsinki, în perioada 17
noiembrie°22 decembrie 1969. Cele douæ delegaflii realizau un acord asupra problemelor care
vor face obiectul negocierilor propriu°zise. În timpul convorbirilor, Adunarea Generalæ a ONU
adopta, la 16 decembrie 1969, o rezoluflie (2602 A/XXIV) prin care lua notæ cu satisfacflie de
desfæøurarea acestora øi fæcea apel cætre guvernele Statelor Unite øi Uniunii Sovietice sæ decidæ,
ca o mæsuræ preliminaræ øi urgentæ, un moratoriu privind experimentarea øi punerea în aplicare
a unui sistem ofensiv øi defensiv cu arme nucleare strategice. Negocierile sovieto°americane
se desfæøurau la Viena, în runde consecutive, care se întindeau pe mai mulfli ani, fiind finalizate
în mai 1972.
Tratatul ABM interzice desfæøurarea de sisteme de rachete antirachetæ pentru apærarea
întregului teritoriu al SUA, respectiv al URSS. Desfæøurarea de sisteme ABM era permisæ în
douæ zone ale fiecærei flæri — una pentru apærarea Capitalei, alta în jurul unui complex de rachete
balistice intercontinentale (International Ballistic Missile°ICBM). Tratatul stabilea un numær
maxim de 100 de lansatoare øi 100 de interceptoare ABM pentru fiecare dintre cele douæ zone.
El prevedea cæ instalafliile radar din zonele respective nu pot depæøi un numær stabilit de pærfli,
ele fiind totodatæ subiectul unor restricflii de ordin calitativ. Potrivit Tratatului, verificarea
respectærii prevederilor sale urma sæ se facæ de cele douæ pærfli prin mijloace tehnice naflionale.
Un protocol adiflional la Tratat, semnat la Moscova în 3 iulie 1974 øi intrat în vigoare la 25
mai 1976, prevedea cæ fiecare parte trebuie sæ se limiteze la o singuræ zonæ de desfæøurare a
sistemelor ABM, modificând astfel ceea ce se stabilise iniflial în aceastæ privinflæ. Fiecare parte
urma sæ demonteze sau sæ distrugæ sistemul propriu ABM sau componente ale acestuia, care
fuseseræ desfæøurate între timp, øi sæ le (re)instaleze în singura zonæ permisæ, cu condiflia
notificærii prealabile a acestor operafliuni. Numærul de lansatoare øi de rachete receptoare ræmânea
cel stabilit iniflial prin Tratat, respectiv 100 øi 100. URSS decidea instalarea sistemului sæu
ABM — numit Galosh — în jurul Moscovei; Statele Unite îl instalau pe cel propriu în jurul
unei baze de rachate intercontinentale, cu instalaflii de lansare la sol.
Acordul interimar asupra unor mæsuri menite sæ limiteze armele startegice ofensive prevedea
îngheflarea pentru o perioadæ de 5 ani a numærului cumulat al lansatoarelor de rachete balistice
intercontinentale (ICBM) cu bazæ terestræ øi a lansatoarelor de rachete balistice de pe submarinele
nucleare (Submarine°Launched Ballistic Missiles — SLBM). În anumite condiflii, pærflile erau
libere sæ alcætuiascæ compoziflia forflelor proprii, adicæ proporflia lansatoarelor de ICBM øi,
respectiv, a celor de SLBM. Verificarea respectærii prevederilor Acordului interimar se efectua
de cætre fiecare parte cu mijloacele tehnice naflionale. Un protocol adiflional, parte a Acordului,
specifica faptul cæ SUA puteau avea ce mult 710 lansatoare de rachete balistice pe submarine
øi nu mai mult de 44 de submarine nucleare purtætoare de asemenea lansatoare, iar URSS cel
mult 956 lansatoare øi 62 de submarine moderne. În septembrie 1977, URSS øi SUA anunflau
cæ, deøi Acordul interimar urma sæ expire, ele se vor abfline de la acfliuni care ar fi incompatibile
cu Acordul sau cu negocierile aflate în curs privind limitarea rachetelor balistice ofensive.
În decembrie 1972, Statele Unite øi URSS încheiau la Geneva un memorandum prin care
se stabilea o Comisie Consultativæ Permanentæ asupra limitærii armamentelor. Comisia avea
mandat sæ promoveze obiectivele øi sæ urmæreascæ aplicarea prevederilor Tatatului ABM øi
ale Acordului interimar privind limitarea rachetelor strategice ofensive, precum øi cele înscrise
în Acordul din septembrie 1971 privind mæsurile de reducerea a riscurilor izbucnirii ræzboiului
nuclear. Memorandul era semnat la 21 decembrie 1972 øi intra în vigoare în aceeaøi zi. În
Comisie fiecare parte era reprezentatæ de un comisar cu adjunctul acestuia, asistafli de experfli.
Tratatul ABM øi Acordul interimar privind limitarea armelor strategice (uneori prezentate
împreunæ sub sigla SALT I) era complementare prin natura lor. Pe de o parte, limitarea sistemelor
ABM la o singuræ zonæ din cele douæ supraputeri læsa cea mai mare parte a teritoriilor lor
naflionale vulnerabilæ faflæ de o lovituræ — sau contralovituræ — nuclearæ din partea inamicului
potenflial. Pe de altæ parte, limitarea reciprocæ a numærului de rachete strategice, prin îngheflarea
stabilitæ de Acordul interimar, oprea temporar acumularea unora dintre cele mai periculoase
sisteme de arme ale vremii.
SALT I pornea de la realitatea unei supracapacitæfli de distrugere mutualæ a celor douæ mari
puteri. Într°adevær, în 1973 — primul an dupæ intrarea în vigoare a celor douæ acorduri —,
potrivit estimærilor oficiale americane, SUA dispuneau de 6784 dispozitive (ogive) nucleare,
iar URSS de 2 200 astfel de dispozitive, în ambele cazuri încærcate pe rachete øi bombardire
intercontinentale (196, 1982, p. 277). Totodatæ, SALT I pornea de la o anumitæ ecuaflie, de la
un anumit echilibru în capacitatea de distrugere reciprocæ a celor douæ supraputeri. În mod
concret, cifrele menflionate mai sus privind numærul de ogive nucleare indicæ un avantaj net
în favoarea Statelor Unite. Dar acest avantaj este relativ, întrucât nofliunea de echilibrru este
dinamicæ, luând în calcul øi alte elemente de comparaflie. În aceastæ privinflæ, trebuie avutæ în
vedere øi capacitatea de transport la flintæ a dispozitivelor nucleare. Astfel, în acelaøi an, 1973,
Statele Unite dispuneau de 430 de bombardiere cu razæ mare de acfliune, 656 de SLBM øi
1 054 de ICBM, în timp ce URSS avea în arsenalul propriu 156 bombardiere intercontinentale,
577 de SLBM øi 1 547 de ICBM; rezultæ cæ pentru transportul la flintæ a armelor nucleare Statele
Unite erau dotate cu 2 140 de vectori (bombardire øi rahete), iar URSS cu 2 280.
Dezvoltærile tehnologice ale anilor ’60°’70 ai secolului XX reliefau noi elemente de legæturæ
între aranjamente de genul Tratatului ABM øi Acordului interimar, pe de o parte, øi forfla
distructivæ a armamentului strategic, pe de altæ parte. Astfel, creøtea rapid numærul rachetelor
intercontinentale øi capacitatea lor de a transporta încærcæturi nucleare, mai numeroase øi mai
grele. Erau introduse sistemele MIRV (Multiple independent targetable re°entry vehicle): rachete
capabile sæ transporte mai multe dispozitive nucleare care, în faza terminalæ a traiectoriei, se
desprind de racheta purtætoare øi se îndreaptæ în mod independent spre flinte individuale distincte;
în felul acesta, creøte numærul de obiective care pot fi lovite cu un anumit numær de rachete.
Apoi, se îmbunætæflea foarte mult acurateflea rachetelor, ceea ce avea drept rezultat sporirea
capacitæflii de distrugere a încærcæturii transportate. Din punct de vedere tehnic, aceastæ acuratefle
este determinatæ prin raza cercului în care cædeau, la obiectiv, jumætate din rachetele îndreptate,
490 CONSTANTIN VLAD
la lansare, spre obiectivul respectiv (Circular error probability — CEP). În aceastæ privinflæ,
cele douæ supraputeri obflineau în perioada datæ rezultate notabile.
Toate aceste perfecflionæri ale cuplului rachetæ°armæ nuclearæ creau, cel puflin în termeni
abstracfli, capacitatea ca unul dintre inamici sæ poatæ aplica celuilalt, eventual în scop preventiv,
o primæ lovituræ, cu øansa de a°i provoca asemenea distrugeri în arsenalul sæu de arme strategice
ofensive încât acesta din urmæ sæ nu mai dispunæ de capacitatea de ripostæ necesaræ (first°strike
capability). Deøi studii de înaltæ flinutæ øtiinflificæ au arætat cæ o asemenea posibilitate nu exista
(196, 1982, pp. 264°266), perspectiva ca una dintre supraputeri sæ dobândeascæ aceastæ capacitate
a primei lovituri a dominat doctrina øi practica militaræ°strategicæ a deceniilor 7 øi 8 ale secolului,
cu reflexul lor inevitabil asupra diplomafliei. Ca ræspuns, s°au creat mijloace øi s°au elaborat
planuri pentru a asigura pærflilor modalitæfli de a supravieflui unei prime lovituri øi de a°øi pæstra
suficiente capacitæfli spre a ræspunde cu lovituri nimicitoare. S°a ajuns astfel la situaflia cæ cele
douæ supraputeri dispuneau, fiecare în parte, de mijloace suficiente pentru a°øi distruge adver-
sarul, dupæ ce acesta procedase la ceea ce considerase a fi o primæ lovituræ; este situaflia pe
care literatura de specialitate o numeøte „Capacitatea de distrugere reciprocæ asiguratæ“ (Mutual
assured destruction), o formæ extremæ de descurajare (deterrance) mutualæ a celor mai mari
puteri nucleare. Iatæ rafliuni pentru care asigurarea unui anumit raport între armele startegice
defensive øi cele ofensive avea sæ ocupe un loc central în negocierile sovieto°americane,
desfæøurate în ultimele decenii ale Ræzboiului Rece, øi ruso°americane, dupæ depæøirea acestuia.
Iar Tratatul ABM avea sæ ræmânæ în vigoare pânæ în primii ani ai secolului XXI când, într°un
context strategic radical schimbat, Statele Uniute îl denunflau.
Tratatul ABM, Acordul interimar privind limitarea unor arme strategice ofensive, precum
øi Acordul referitor la evitarea incidentelor pe mare øi în spafliul aerian maritim erau semnate
în timpul vizitei preøedintelui american, Richard Nixon, în URSS (22°30 mai 1972), moment
de vârf în raporturile sovieto° americane post°belice. Era prima vizitæ a unui preøedinte american
la Moscova, dupæ eøuarea celei preconizate pentru Eisenhower în anii ’60. Documentul Bazele
relafliilor reciproce între URSS øi Statele Unite, convenit cu prilejul vizitei, prevedea cæ pærflile
pornesc de la convingerea generalæ cæ, în secolul nuclear, nu existæ o altæ bazæ pentru susflinerea
raporturilor dintre ele decât coexistenfla paønicæ, cæ ele vor acfliona pentru prevenirea unor situaflii
ce pot produce o ascuflire periculoasæ a relafliilor reciproce, în acest scop urmând sæ lærgeascæ
baza juridicæ a raporturilor bilaterale øi sæ procedeze la schimburi de pæreri øi contacte ori de
câte ori este nevoie, în toate problemele de interes comun. Documentul exprima angajamentul
pærflilor de a acfliona în continuare pentru limitarea armamentelor, realizarea dezarmærii generale
øi totale øi asigurarea unui sistem eficace de securitate internaflionalæ, precum øi pentru
dezvoltarea legæturilor economico°comerciale, colaborærii tehnico°øtiinflifice, intensificærii
schimburilor culturale între cele douæ flæri.
Închei aceastæ sumaræ trecere în revistæ a înflelegerilor internaflionale din perioada destinderii
cu Acordul dintre SUA øi URSS asupra prevenirii ræzboiului nuclear, semnat la Washington
la 22 iunie 1973 øi intrat imediat în vigoare. El prevedea cæ pærflile vor acfliona de o manieræ
care sæ excludæ izbucnirea unui ræzboi nuclear între ele, precum øi între ele øi alte flæri. Pærflile
se angajau sæ se abflinæ de la ameninflæri cu folosirea forflei, între ele, între ele øi aliaflii lor, ca
øi între ele øi alte flæri. Dacæ vreodatæ între ele sau între una din ele øi alte flæri apæreau situaflii
care sæ implice un conflict nuclear, sau dacæ în raporturile dintre alte flæri care nu sunt parte
la Acord s°ar crea o situaflie care ar implica riscul unui conflict nuclear între SUA øi URSS
sau între una din pærfli øi alte flæri, potrivit Acordului, Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ urmau
sæ procedeze la consultæri urgente, care sæ ducæ la eliminarea riscului respectiv. Acordul privind
prevenirea ræzboiului nuclear era semnat cu prilejul vizitei în Statele Unite a lui L. I. Brejnev.
Declaraflia comunæ publicatæ la încheierea vizitei sublinia hotærârea reciprocæ a pærflilor de a
continua linia îmbunætæflirii radicale a raporturilor sovieto°americane.
Færæ îndoialæ, toate aceste înflelegeri øi acorduri aveau o semnificaflie deosebitæ pentru
instalarea cursului destinderii, un impact cert asupra climatului general în lume. Dar, inevitabil,
ele ræmâneau limitate, dacæ se avea în vedere situaflia internaflionalæ în ansamblu. Aceste limite
erau caracterizate cu o remarcabilæ pertinenflæ de Miøcarea de Nealiniere în Declaraflia privind
securitatea internaflionalæ øi dezarmarea adoptatæ în august 1972:
„Chiar dacæ aceste noi condiflii [create prin orientarea spre negocieri øi încheierea de acorduri
— C.V.] contribuie la înlæturarea ameninflærii unui conflict nuclear, efectele lor sunt, totuøi,
limitate. Într°adevær, în pofida reducerii încordærii în relafliile dintre marile puteri øi a îmbunætæflirii
situafliei din Europa, creøte rivalitatea între aceste puteri în diferite alte regiuni. Trebuie depuse
eforturi continue pentru desfiinflarea alianflelor militare încheiate în contextul conflictelor dintre
marile puteri. Sub forma pe care o îmbracæ în prezent destinderea nu garanteazæ cæ, dacæ pacea
se instaureazæ în unele regiuni, intervenfliile, actele de subversiune øi rivalitatea între marile
puteri nu subsistæ în alte pærfli“ (apud 49, III, 1973, pp. 741°742).
2) Un test fundamental pentru destinderea Est°Vest: problema germanæ
Altæturi de procesul de negocieri finalizate în suita de acorduri prezentate în paragraful

precedent, destinderea Est°Vest avea în centrul sæu problema germanæ. Primii ani post°Stalin
nu favorizau instalarea unei destinderi de duratæ în bunæ mæsuræ întrucât opfliunea marilor puteri
care încheiaseræ acordurile de la Ialta øi Potsdam era confruntarea în legæturæ cu Germania.
Øi, dimpotrivæ, deceniile 7 øi 8 ale secolului XX aveau sæ fie marcate de destinderea Est°Vest
deoarece aceleaøi mari puteri, într°un alt context istoric, decideau sæ coopereze în problema
germanæ. Desigur, Germania øi Berlinul ræmâneau divizate, zidul ridicat în august 1961 în
jurul sectoarelor occidentale ale capitalei fostului Reich continua sæ se afle la locul lui, cele
douæ state germane îøi urmau destinele în interiorul blocurilor militare cærora le aparflineau,
controversele privind reunificarea Germaniei se menflineau la ordinea zilei. Øi totuøi, ceva
fundamental se schimba: marele proiect care se contura, treptat, începând cu 1963, privind
încetarea încordærii internaflionale vædea o claræ voinflæ politicæ, înainte de toate la Moscova
øi Washington, voinflæ politicæ ce devenea inifliativæ diplomaticæ în anii urmætori. Aceastæ voinflæ
492 CONSTANTIN VLAD
politicæ îøi afla completarea de importanflæ capitalæ în Ostpolitik, legat de numele lui Willy
Brandt.
Cel dintâi pas îl întreprindea Hruøciov. La 19 decembrie 1962, acesta îi scria lui Kennedy:
„Mi se pare, domnule preøedinte, cæ a venit timpul sæ punem capæt, odatæ pentru totdeauna,
experienflelor nucleare“ (apud 68, 1994, p. 277); era un pas modest, conta însæ cæ deschiderea
se operase. Primele tentative de negocieri în problema datæ nu pæreau promiflætoare. Era rândul
lui Kennedy sæ ia o poziflie hotærâtæ; o fæcea într°un discurs rostit la 10 iunie 1963, la Univer-
sitatea din Washington, în care afirma:
„Am ales acest moment øi acest loc pentru a discuta un subiect în care ignoranfla abundæ prea
adesea øi adeværul este prea rar perceput, øi acesta este subiectul cel mai important al lumii:
pacea. Ce fel de pace am în vedere øi ce fel de pace dorim noi? Nu o «pax americana» impusæ
prin forfla armelor americane. Nu pacea mormântului sau securitatea sclavului. Am în vedere
pacea adeværatæ — nu doar pacea pentru americani, ci pacea pentru tofli bærbaflii øi toate femeile,
nu doar pentru timpurile noastre, ci pacea pentru toate timpurile“ (71, 1994, p. 278).
Øeful Casei Albe îi îndemna pe compatrioflii sæi sæ învefle sæ conviefluiascæ cu ruøii øi negrii,
fiinfle umane ca øi ei, øi sublinia cæ træsætura comunæ între ruøi øi americani era oroarea de
ræzboi. Prin asemenea miøcæri operate în capitalele supraputerilor, se crea climatul politic øi
psihologic necesar avansului destinderii. Dar acest avans era încet. În noiembrie 1963 Kennedy
era asasinat, în octombrie acelaøi an cancelarul vest°german Konrad Adenauer se retrægea din
funcflie, dupæ ce timp de 14 ani fusese artizanul refacerii post°belice a RFG, iar în octombrie
1964 Hruøciov era înlæturat de la conducerea URSS. Noilor echipe de la Washington øi Moscova,
ca øi a celei de la Bonn le trebuia un rægaz pentru a revitaliza procesul destinderii.
În legæturæ cu problema germanæ, nu aveau loc evoluflii spectaculoase. Noul cancelar
vest°german, Ludwig Erhard, în discursul de investituræ în fafla Bundestag°ului (19 octombrie
1963) se mulflumea sæ sublinieze ataøamentul RFG faflæ de Alianfla Nord°Atlanticæ øi sæ exprime
sprijinul flærii sale pentru dezvoltarea contactelor dintre SUA øi URSS. Primele sale vizite la
Paris, Washington øi Londra prilejuiau treceri în revistæ ale situafliei internaflionale øi dezvoltærii
relafliilor RFG cu flærile în cauzæ, færæ sæ aducæ nimic nou în legæturæ cu problema germanæ.
Tentativa partidului est°german øi a PSD german, condus de Willy Brandt, de a discuta, între
partide, pe rând la Bonn øi Berlin, problema unificærii Germaniei eøua în iulie 1963, ca urmare
a unor reglementæri privind condifliile în care conducætorii RDG puteau cælætori în RFG,
considerate de autoritæflile est°germane drept inacceptabile. În ianuarie 1964, Walter Ulbricht,
preøedintele Consiliului de Stat al RDG, îi scria cancelarului Erhard, pledând pentru un acord
prin care cele douæ state germane ar renunfla la armele nucleare, sub garanflia Tratatului de la
Varøovia øi a NATO, preum øi a Nafliunilor Unite; încercarea ræmânea færæ ecou. Un nou demers
al lui Ulbricht, în mai 1964, cuprinzând propuneri privind asigurarea de relaflii paønice, de
înflelegere øi apropiere între RDG øi RFG, în vederea rezolværii problemei germane nu avea
alt rezultat; era limpede cæ încæ nu existau condiflii pentru un real dialog intergerman. Dar
asemenea condiflii aveau sæ fie create în viitorul apropiat.
Consultæri intense între marile cancelarii occidentale, cu participarea Bonnului, vædeau

preocupæri în direcflia pregætirii unui reviriment în problema datæ. Într°o conferinflæ de presæ
dedicatæ problemei germane, de Gaulle declara la 4 februarie 1965:
„Este clar cæ o pace realæ, a fortiori relaflii fructuoase între Vest øi Est, nu vor fi stabilite atâta
timp cât existæ animozitæflile germane, neliniøtea pe care acestea o provoacæ, încordærile dureroase
pe care ele le atrag dupæ sine. Este tot atât de limpede… cæ problema nu va fi rezolvatæ pe baza
confruntærii ideologiilor øi forflelor celor douæ tabere care în prezent stau faflæ în faflæ în lume“
(106, aprilie 1965, p. 20668).
Preøedintele Franflei sublinia cæ Germania trebuie sæ admitæ cæ orice reglementare care o
priveøte presupune soluflionarea problemei frontierelor øi armamentelor sale, prin înflelegere
cu tofli vecinii sæi, inclusiv cu cei din Est. Urma, la 12 mai 1965, declaraflia comunæ a guvernelor
Franflei, Marii Britanii øi Statelor Unite în problema germanæ. Declaraflia anunfla cæ cele trei
guverne, împreunæ cu guvernul RFG, au procedat recent la o nouæ examinare a problemei
germane øi a perspectivelor unei reluæri a discufliilor cu Uniunea Sovieticæ asupra acestui subiect.
Cele trei guverne
„consideræ cæ situaflia în Europa, ca un tot, va ræmâne nesoluflionatæ øi, ca o consecinflæ, pacea
pe continent nu va fi pe deplin asiguratæ în absenfla unei soluflii reale a problemei germane, bazatæ
pe exercitarea de cætre cele douæ pærfli ale Germaniei a dreptului la autodeterminare… Este evident
cæ o asemenea soluflie poate fi atinsæ doar prin mijloace paønice øi numai în condiflii ce presupun
un acord general care sæ asigure securitatea tuturor statelor europene“ (106, iunie 1965, p. 20809).
O declaraflie a guvernului de la Bonn, publicatæ în aceeaøi zi, precizeazæ cæ guvernul federal
este de acord cu cele trei puteri cæ rezolvarea problemei germane poate fi obflinutæ numai prin
mijloace paønice øi în condiflii care sæ garanteze securitatea tuturor statelor europene. Guvernul
Federal, continua Declaraflia, a susflinut întotdeauna urmætoarele principii: 1. restabilirea unitæflii
germane este un element esenflial pentru cooperarea europeanæ în slujba pæcii; 2. un sistem
european de securitate, care sæ garanteze libertatea øi siguranfla tuturor, nu poate fi elaborat
decât concomitent cu încheierea unui tratat de pace (ibidem).
Aceastæ abordare generalæ era ulterior depæøitæ. La 25 martie 1966, guvernul de la Bonn
publica o declaraflie cu privire la pacea mondialæ øi reducerea încordærii internaflionale. Am
arætat în alt loc cæ declaraflia respectivæ cuprindea formulæri privind graniflele Germaniei, care
determinau luæri de poziflie din partea URSS, Poloniei øi Cehoslovaciei. Totodatæ, declaraflia
menflionatæ constituia un semnal clar în ceea ce priveøte poziflia Bonnului privind problema
germanæ. Astfel, ea preciza cæ guvernul RFG este hotærât în favoarea unei soluflii paønice a
acestei probleme. În acest sens, el propunea adoptarea unor
„declaraflii formale cu Uniunea Sovieticæ, Polonia, Cehoslovacia øi oricare stat est°european în
care fiecare parte ar oferi celeilalte un angajament de renunflare la folosirea forflei în reglementarea
disputelor internaflionale“ (106, 1966, pp. 21498, 21499).
494 CONSTANTIN VLAD
Guvernul Marii Britanii øi cel al Statelor Unite salutau intenflia guvernului federal de a
acfliona pentru îmbunætæflirea relafliilor RFG cu statele est°europene. Guvernul sovietic declara
(17 mai 1966) cæ susfline ideea încheierii unor pacte de neagresiune sau a unui schimb de
declaraflii corespunzætoare privind renunflarea la folosirea forflei între statele europene. Uniunea
Sovieticæ se pronunfla pentru reglementarea paønicæ definitivæ a problemei germane, flinân-
du°se seama de situaflia realæ din Europa, în aøa fel încât sæ fie lichidate în întregime urmærile
celui de°al Doilea Ræzboi Mondial øi sæ se însænætoøeascæ situaflia pe continent. Odatæ cu regle-
mentarea paønicæ a problemei germane, în sistemul de securitate europeanæ øi°ar gæsi locul øi
Berlinul Occidental (49, III, 1973, p. 156°160).
Cele douæ alianfle politico°militare îøi precizau pozifliile în legæturæ cu dezbaterile privind
problema germanæ. Astfel, la 8 iunie 1966, Consiliul NATO declara: a pune capæt în mod paønic
divizærii Europei este o chestiune care ocupæ un loc primordial în preocupærile Alianflei,
obiectivul acesteia fiind „o Europæ din nou întreagæ øi o Germanie din nou întreagæ“.
Comunicatul Consiliului aræta cæ flærile membre acordæ importanflæ ameliorærii în continuare
a relafliilor dintre popoarele Europei ræsæritene øi cele ale Europei occidentale, precum øi reducerii
neîncrederii øi fricii. El cerea ca Alianfla sæ continue sæ examineze atent posibilitæflile de
îmbunætæflire a relafliilor Est°Vest (49, III, 1973, pp. 170, 171). La rândul lor, liderii statelor
membre ale Tratatului de la Varøovia, întrunifli la Bucureøti în 6 iulie 1966, declarau cæ
reglementarea paønicæ a problemei germane, ca øi abordarea constructivæ a celorlalte aspecte
ale securitæflii în Europa, este posibilæ doar pornind de la realitæfli, inclusiv de la recunoaøterea
existenflei celor douæ state germane øi a graniflelor de pe continent. În ceea ce priveøte unificarea,
înfæptuirea acestui obiectiv trece prin destinderea încordærii, apropierea treptatæ a celor douæ
state germane øi înflelegerea între ele, prin acorduri privind dezarmarea în Germania øi în Europa,
pornind de la principiul cæ un stat german unificat va fi un stat cu adeværat iubitor de pace,
democraflie øi niciodatæ nu va mai reprezenta un pericol pentru vecinii sæi øi pentru pacea pe
continent (187, 1981, pp. 220°221).
Noi semnale veneau ulterior de la Moscova. În ianuarie 1967, L. Brejnev declara cæ Uniunea
Sovieticæ va sprijini orice mæsuri care ar contribui la consolidarea pæcii în Europa, inclusiv
orice mæsuri propuse în acest sens de cætre RFG. Cancelarul vest°german Kurt Georg Kiesinger
saluta aceastæ declaraflie øi se pronunfla pentru o politicæ de reconciliere între Est øi Vest (106,
1967°1968, p. 21856).
Un pas înainte în precizarea pozifliilor RFG era fæcut cu prilejul convorbirilor dintre
preøedintele Franflei, de Gaulle, øi cancelarul vest°german Kiesinger, desfæøurate la Paris în
13°14 ianuarie 1967. Comunicatul comun subliniazæ acordul pærflilor de a acfliona în continuare
pentru destindere în Europa, iar RFG sæ stabileascæ relaflii diplomatice normale cu flærile
est°europene. Astfel, zilele Doctrinei Hallstein erau numærate. La 31 ianuarie acelaøi an, România
øi R.F. Germania stabileau relaflii diplomatice, mæsuræ care stârnea critica Moscovei øi a altor
capitale est°europene. În ianuarie 1968, R.F. Germania øi Iugoslavia anunflau reluarea relafliilor
diplomatice, întrerupte în 1957, dupæ ce Iugoslavia recunoøtea RDG; reamintesc în aceastæ
privinflæ cæ Iugoslavia fusese prima flaræ est°europeanæ care recunoscuse R.F. Germania încæ
în decembrie 1951.
Aflat în vizitæ la Washington, vicecancelarul øi ministrul de Externe Willy Brandt (preluase
aceste funcflii în decembrie 1966, odatæ cu cancelarul Kiesinger, în urma formærii „marii coaliflii“
între creøtin°democrafli øi social°democrafli) declara în februarie 1967 cæ reunificarea Germaniei
ræmâne obiectivul Bonnului, dar cæ aceasta va fi posibilæ numai în cadrul unei destinderi
general°europene, pentru care guvernul federal militeazæ. Dupæ convorbiri avute la Bucureøti
cu oficialitæfli româneøti (3°7 august 1969) Willy Brandt vorbea pentru prima oaræ în public
despre „cele douæ entitæfli germane“; era un pas înainte în elaborarea gândirii care avea sæ ducæ
la viitoarea Ostpolitik.
Urma o nouæ inifliativæ a RDG, care, de aceastæ datæ, nu mai ræmânea færæ ræspuns; în aceasta
se vedea o atitudine schimbatæ, adusæ de Willy Brandt. Anume, la 10 mai 1967, Willi Stoph,
øeful guvernului est°german, îi adresa cancelarului Kiesinger o scrisoare prin care propunea:
1. stabilirea de relaflii normale între cele douæ state germane; 2. renunflarea de cætre ambele
state germane la folosirea forflei în relafliile dintre ele; 3. recunoaøterea frontierelor existente
în Europa, inclusiv a frontierei dintre cele douæ state germane; 4. reducerea la jumætate a
cheltuielilor militare ale celor douæ state germane; 5. renunflarea de cætre aceste douæ state la
orice formæ de deflinere, control sau co°control asupra armelor nucleare, precum øi exprimarea
dorinflei ca ambele state germane sæ facæ parte dintr°o zonæ denuclearizatæ din Europa;
6. guvernul RDG øi guvernul RFG sæ acflioneze pentru ca toate statele europene sæ stabileascæ
relaflii diplomatice cu ambele state germane. (106, 1967°1968, p. 23032). Ræspunzându°i lui
Stoph la 13 iunie 1967, Kiesinger îøi exprima dezacordul cu unele propuneri est°germane, pe
care le considera excesive.
„Dumneavoastræ, afirma el, spunefli: totul sau nimic. Ridicafli pretenflii de recunoaøtere politicæ
în dreptul internaflional a împærflirii Germaniei, împærflire contraræ voinflei populafliei din ambele
pærfli ale patriei noastre. Facefli din aceste pretenflii o condiflie a tratativelor. Dacæ ar fi sæ adopt
procedura dumneavosrtæ ar trebui sæ cer imediat un referendum secret øi sub control internaflional.
În situaflia actualæ, o asemenea confruntare nu ar conduce la un progres“ (106, 1967°1968,
p. 23032).
Tonul misivei cancelarului vest°german era ferm, dar menflinea ræspunsul în limitele unui
schimb diplomatic de idei între doi oameni de stat. Kiesinger încheia propunând ca cele douæ
pærfli sæ°øi numeascæ emisari care sæ înceapæ tratative preliminare, færæ condiflii prealabile, cu
privire la problemele coexistenflei între germani. Gheafla era, în sfârøit, spartæ.
La 14 iunie 1967, Consiliul NATO, dupæ ce asculta o informare a reprezentantului RFG
asupra stærii de lucruri din cele douæ pærfli ale Germaniei, „saluta cu bucurie eforturile întreprinse
de guvernul federal în vederea sporirii contactelor umane, economice øi culturale între ambele
pærfli ale Germaniei, fiind de acord cæ acest proces intern german reprezintæ o contribuflie
importantæ în direcflia destinderii în Europa“ (ibidem, p. 22130). În noul climat care se contura,
la 18 septembrie 1967, RDG înainta Bonnului proiectul unui tratat intergerman. Proiectul
496 CONSTANTIN VLAD
preconiza stabilirea de relaflii normale între cele douæ state suverane ale nafliunii germane,
încheirea unui acord de renunflare reciprocæ la forflæ, întemeierea raporturilor mutuale pe
principiile suveranitæflii, egalitæflii de statut, neamestecului în treburile interne, respectærii
integritæflii teritoriale a statelor europene øi recunoaøterii graniflelor existente, inclusiv a celei
de pe Oder°Neisse øi a celei dintre RDG øi RFG, recunoaøterea Berlinului Occidental ca o
unitate politicæ independentæ, încheierea acordurilor necesare în domeniile economiei,
comerflului, poøtei, telecomunicafliilor, transportului, în scopul asigurærii unei coexistenfle paønice
permanente. Proiectul est°german se referea, de asemenea, la contribuflia pe care cele douæ
state germane trebuiau s°o aducæ la garantarea securitæflii europene, îndeosebi prin renunflarea
la accesul la arsenale nucleare sub orice formæ; el preconiza negocieri pentru soluflionarea paønicæ
a problemei germane, dupæ normalizarea relafliilor lor (106, 1967°1968, p. 23133). Era încæ
un exercifliu diplomatic maximalist, menit sæ situieze pe un punct cât mai înalt poziflia Estului
la eventuale viitoare negocieri în problema germanæ.
Dar timpul unor astfel de negocieri încæ nu sosise; o luare de poziflie a Alianflei Nord°Atlantice
în aceastæ privinflæ aræta clar acest lucru: o ordine paønicæ în Europa, afirma unul dintre
documentele adoptate de Consiliul NATO la reuniunea de la Bruxelles (14 decembrie 1967)
„nu este posibilæ færæ un efort energic din partea tuturor celor interesafli. Evoluflia politicæ a Uniunii
Sovietice øi Europei de ræsærit permite sæ se spere cæ aceste guverne vor ajunge sæ recunoascæ
interesul pe care îl au de a coopera în vederea pregætirii unei reglementæri paønice. Nici o
reglementare definitivæ øi stabilæ în Europa nu este posibilæ færæ o soluflionare a problemei
germane, care se aflæ în centrul tensiunii actuale de pe continent. Orice reglementare de acest
fel va trebui sæ facæ sæ disparæ barierele artificiale dintre Europa de est øi Europa de vest, bariere
manifestate în modul cel mai evident øi mai crud în diviziunea Germaniei“ (49, III, 1973, p. 266).
Era o øtachetæ la fel de înaltæ, deøi formularea problemelor ræmânea generalæ. Luarea de
poziflie a NATO evidenflia din nou, cu putere, locul central al problemei germane în divizarea
Europei, precum øi în soarta procesului destinderii Est°Vest. În baza unei astfel de poziflii, la
11 martie 1968, cancelarul vest°german Kiesinger declara în Bundestag cæ guvernul federal
este gata sæ negocieze cu guvernul din Berlinul ræsæritean, iar temele de discutat pot include
øi renunflarea la forflæ. Kiesinger îøi aræta disponibilitatea de a°l întâlni pe Willi Stoph, dar cealaltæ
parte trebuia sæ renunfle la tentativele de a însofli convorbirile la cererea de recunoaøtere potrivit
dreptului internaflional (106, 1967°1968, p. 23133). Într°o reacflie promptæ, autoritæflile RDG
reaminteau cæ existæ douæ state germane øi afirmau cæ, în lipsa recunoaøterii reciproce a acestora
øi a completei lor egalitæfli în drepturi, divizarea Germaniei se va adânci încæ mai mult. Se
cerea sæ se punæ capæt Doctrinei Hallstein øi tuturor celorlalte tentative de discriminare împotriva
RDG øi a cetæflenilor sæi (ibidem).
Astfel, lucrurile privind problema germanæ stagnau, deøi procesul general al destinderii
avansa în alte segmente ale sale (fuseseræ finalizate tratatul privind principiile explorærii øi
folosirii spafliului extraatmosferic, precum øi cel referitor la neproliferarea armelor nucleare).
Desigur, destinderea în ansamblu întâmpina dificultæfli øi apæreau semne ale unei anumite lipse
de orizont în aceastæ privinflæ. Revigorarea acestui proces, adâncirea lui aveau sæ vinæ de la
un nou lider american, preøedintele Richard Nixon (a se vedea XIX. 3). În acelaøi timp, este
de subliniat cæ færæ progrese în legæturæ cu situaflia privind Germania øi problema germanæ,
procesul destinderii era eliptic øi lipsit de perspectivæ. Va fi nevoie de un impuls hotærât pentru
a depæøi impasul, anume alegerea lui Willy Brandt în fruntea R.F. Germania. Acesta era investit
de Bundestag în calitate de cancelar la 21 octombrie 1969. Deschiderile limitate pe care el le
determinase în calitate de vicecancelar øi ministru de Externe aveau sæ constituie premize pentru
o linie nouæ în problema germanæ. Dupæ drama cehoslovacæ
„Brandt a avansat teza, surprinzætoare atunci, conform cæreia de vreme ce bizuirea pe Occident
condusese la blocaj, unificarea Germaniei trebuie cæutatæ prin apropierea Germaniei de lumea
comunistæ. El îøi îndemna flara sæ recunoascæ satelitul est°german, sæ accepte granifla cu Polonia
(Linia Oder°Neisse) øi sæ°øi îmbunætæfleascæ relafliile cu Uniunea Sovieticæ“ (109, 1998, p. 663).
Dar, înainte de deschiderea pe care Willy Brandt avea s°o opereze în relafliile cu Estul,
procesul destinderii avea sæ mai înfrunte douæ obstacole. Primul era ridicat de o înæsprire din
partea autoritæflilor RDG a regimului privind accesul în Berlin. În mod concret, începând cu
12 iunie 1968, se cerea ca cetæflenii vest°germani care cælætoreau înspre øi din Berlinul Occidental,
precum øi între RFG øi RDG, sæ aibæ paøapoarte øi vize; totodatæ, urma sæ se perceapæ noi
taxe asupra mærfurilor care intrau în RDG. În plus, se impunea locuitorilor sectoarelor
occidentale ale Berlinului obligaflia de a specifica în cererile de vizæ cæ sunt „cetæfleni ai entitæflii
politice autonome a Berlinului de Vest“.
Mæsurile autoritæflilor RDG erau luate în contextul unei noi ræbufniri a spiritului de
confruntare în legæturæ cu Berlinul Occidental. În mod concret, guvernul RFG decidea ca
alegerea noului preøedinte al Germaniei de vest sæ aibæ loc într°o sesiune a Bundestagului ce
urma sæ se desfæøoare în Berlinul Occidental pe 5 martie 1969. La 9 februarie, guvernul est°ger-
man anunfla cæ membrii parlamentului vest°german nu vor primi dreptul de trecere prin teritoriul
RDG pentru a participa la sesiunea respectivæ. A doua zi, Londra, Parisul øi Washingtonul
publicau declaraflii identice prin care susflineau cæ hotærârea autoritæflilor din Berlinul Ræsæritean
nu are justificare. La 12 februarie, guvernul RDG trimitea note guvernelor american, britanic
øi francez prin care cerea ca acestea sæ nu admitæ alegerea preøedintelui Germaniei de Vest
îm afara graniflelor RFG. Autoritæflile est°germane calificau hotærârea guvernului RFG privind
întrunirea Bundestagului în Berlinul Occidental drept o gravæ provocare premeditatæ, o acfliune
contraræ dreptului internaflional øi îndreptatæ împotriva statu-quo°ului. La rândul sæu, Moscova
protesta la Washington, Londra øi Paris împotriva intenfliei guvernului de la Bonn. Simultan,
ambasadorul sovietic în RFG înmâna cancelarului Kiesinger o notæ prin care susflinea cæ, întrucât
Berlinul Occidental nu face parte din Germania Federalæ, preøedintele acestei flæri nu poate fi
ales pe un teritoriu stræin. Urma o înæsprire a pozifliilor URSS în problemele privind Berlinul
ocidental: la 28 februarie, o notæ a guvernului sovietic cerea autoritæflilor RDG sæ examineze
posibilitatea de a întreprinde mæsuri care sæ punæ capæt acfliunilor ilegale pornite din RFG øi
Berlinul Occidental menite sæ atragæ aceastæ parte a Berlinului în planurile de reînarmare a
498 CONSTANTIN VLAD
Germaniei Occidentale. Moscova invoca în acest sens funcfliile de control pe care RDG le
exercita asupra cæilor de comunicaflie între RFG øi Berlinul Occidental. La 1 martie, Bonnul
respingea susflinerile din nota sovieticæ øi anunfla cæ a angajat consultæri cu Washingtonul, Londra
øi Parisul în problemele privind Berlinul Occidental. În acelaøi timp, reprezentanflii celor trei
puteri ocidentale reafirmau hotærârea guvernelor lor de a nu accepta ridicarea de noi obstacole
în legæturæ cu circulaflia spre øi dinspre Berlinul Occidental. În acest context anunflau autoritæflile
RDG mæsurile menflionate mai sus.
Întrunit la Reykjavik în 25 iunie 1968, Consiliul NATO adopta o poziflie categoricæ împotriva
acestor mæsuri, apreciind cæ ele creazæ o situaflie gravæ, de naturæ sæ compromitæ destinderea.
Guvernele statelor membre ale Alianflei, preciza comunicatul de la Reykjavik, nu recunosc
„Republica Democratæ Germanæ“ øi consideræ cæ mæsurile adoptate de aceasta nu pot crea
drepturi internaflionale øi nici consacra divizarea Germaniei. Cele trei puteri (Franfla, Marea
Britanie øi Statele Unite), împreunæ cu Uniunea Sovieticæ, ræmân ræspunzætoare în ceea ce
priveøte Berlinul øi Germania în ansamblul sæu, pânæ la reglemenatrea pæcii. În acest temei,
Consiliul NATO aproba hotærârea celor trei puteri occidentale de a menfline deschis accesul
liber în Berlinul Occidental, faflæ de care îøi exprimau sprijinul, în baza Declarafliei privind
Berlinul, adoptatæ de Consiliul NATO la 16 februarie 1958 (care formula ræspunderea Alianflei
în întregul ei øi a fiecærui stat membru pentru menflinerea statutului Berlinului). În acelaøi temei,
Consiliul NATO sublinia cæ Uniunea Sovieticæ poartæ ræspunderea oricærei acfliuni având drept
efect sæ împiedice sau sæ primejduiascæ libertatea comunicafliilor cu Berlinul, insistând ca aceasta
sæ punæ capæt unor astfel de acfliuni (57, 1968, p. 447).
Dând expresie din nou relafliilor sale speciale cu RFG, guvernul francez lua øi o poziflie
distinctæ, prin Nota privind situaflia din Berlin, adresatæ guvernului sovietic la 2 iulie 1968.
Parisul constata cæ mæsurile luate de autoritæflile din Germania de Est afecteazæ regimul de
acces în Berlin, contravenind astfel angajamentelor luate de guvernul sovietic, aøa cum rezultæ
din comunicatul cvadripartit din 20 iunie 1949, comform cæruia guvernul sovietic îøi asumæ
„obligaflia de a lua mæsurile necesare pentru a asigura funcflionarea øi folosirea în condiflii normale
a transporturilor pe cæile ferate, pe apæ øi pe øosele în ceea ce priveøte deplasarea persoanelor
øi a bunurilor între zona orientalæ øi cea occidentalæ, precum øi între cele douæ zone øi Berlin“.
Guvernul francez, aræta Nota, consideræ cæ responsabilitæflile asumate de Uniunea Sovieticæ
continuæ sæ ræmânæ în vigoare øi ele nu pot fi în nici un fel afectate de aranjamentele pe care
ea le°a încheiat cu autoritæflile est°germane. Cerinfla existenflei paøaportului øi a vizei pentru
deplasarea cetæflenilor germani în propria lor flaræ contravine principiului liberei circulaflii a
persoanelor, precum øi principiului unitæflii Germaniei, întrucât nu existæ frontiere internaflionale
în interiorul acestei flæri. În ceea ce priveøte Berlinul, mæsura contravenea acordurilor interna-
flionale: dupæ cum cunoaøte øi Uniunea Sovieticæ, nu existæ nici o „entitate politicæ autonomæ
a Berlinului de Vest“, ci o „zonæ specialæ a Marelui Berlin“, care cuprinde cele patru sectoare
øi care trebuie administratæ ca un tot. Din punct de vedere juridic, erau argumente imbatabile,
care puneau Moscova — aflatæ în mod cert în spatele mæsurilor adoptate de autoritæflile
est°germane — într°o poziflie de neapærærat øi de neinvidiat. Iar din punct de vedere politic,
Parisul nu ezita sæ spunæ lucrurilor pe nume: mæsurile respective erau în contradicflie totalæ
cu dorinfla de destindere øi riscau sæ provoace o reîntoarcere la tensiune øi sæ aducæ prejudicii
eforturilor de cooperare între Estul øi Vestul european“ (49, III, 1973, pp. 303, 304). Era ultima
oaræ când între Statele Unite, Marea Britanie, Franfla øi R.F. Germania, pe de o parte, øi URSS,
RDG, pe de altæ parte, aveau loc asemenea „dueluri diplomatice“ în legæturæ cu Berlinul
Occidental. La 10 iulie 1969, A. Gromîko anunfla dorinfla URSS de a începe convorbiri cu
SUA, Marea Britanie øi Franfla în problemele Berlinului de Vest; iar la 21 octombrie, acelaøi
an, Willy Brandt devenea cancelar al R.F. Germania.
Cel de al doilea obstacol în calea destinderii era invadarea Cehoslovaciei de trupele a cinci
state membre ale Tratatului de la Varøovia, în 21 august 1968. Într°adevær, în lunile imediat
urmætoare, o stare de tensiune øi încordare reapærea în Europa, care putea marca un recul real
în procesul destinderii. Consiliul NATO, în reuniunea de la Bruxelles, desfæøuratæ în avans
(16 noiembrie 1968) tocmai din cauza evenimentelor legate de Cehoslovacia, respingea politica
URSS decurgând din aøa°zisa „comunitate socialistæ“ care, dacæ s°ar aplica în cazul Germaniei,
ar ridica noi obstacole în calea apropierii, în final, a unificærii celor douæ pærfli ale Germaniei
øi ar fi contraræ literei øi spiritului acordurilor cvadripartite privind Germania în ansamblul
sæu. Având în vedere responsabilitæflile speciale ale Statelor Unite, Regatului Unit øi Franflei,
miniøtrii reafirmau hotærârea Alianflei de a persevera în eforturile sale de a contribui la
soluflionarea paønicæ a chestiunii germane, pe baza liberei hotærâri a poporului german øi a
intereselor securitæflii europene. Guvernele lor nu recunosc „RDG“ øi se opun oricærei pretenflii
care ar consacra împærflirea Germaniei, contraræ voinflei poporului german. Miniøtrii reconfir-
mau sprijinul guvernelor lor faflæ de voinfla declaratæ a celor trei puteri (SUA, Marea Britanie
øi Franfla) de a salvgarda securitatea Berlinului øi de a menfline liberul acces în oraø. Consiliul
NATO se asocia apelului lansat de cele trei puteri Uniunii Sovietice ca aceasta sæ respecte
acordurile cvadripartite referitoare la Berlin, precum øi hotærârile adoptate de cætre Statele Unite,
Regatul Unit øi Franfla în conformitate cu aceste acorduri. Consiliul NATO declara cæ Alianfla
va continua sæ fie garantul securitæflii øi baza esenflialæ a reconcilierii europene. Se reafirma
cæ obiectivele politice conform valorilor occidentale ræmân acelea de a stabili între Est øi Vest
relaflii sigure, paønice øi reciproc avantajoase. Fæcând referire la „serioasa dare înapoi“ provocatæ
de ocuparea Cehoslovaciei perspectivei unor reduceri reciproce øi echilibrate a forflelor armete
în Europa centralæ, Consiliul preciza cæ „Aliaflii vor continua, cu toate acestea, prin consultæri
strânse, sæ studieze øi sæ pregæteascæ aceste negocieri, în aøteptarea unui climat mai propice
pentru discuflii fructuoase“ (49, III, 1973, pp. 361°366). Era semnalul deschiderii pe care Occi-
dentul o opera în direcflia reluærii cursului destinderii, semnal la care Moscova øi alte capitale
est°europene care o secondaseræ în cazul Cehoslovaciei se vor græbi sæ ræspundæ pozitiv, dornice
sæ facæ uitatæ cât mai repede grava încælcare a principiilor Cartei Nafliunilor Unite de care se
fæceau vinovate prin apelul brutal la forflæ împotriva unui stat european.
Pe canale diplomatice, Washingtonul transmitea Moscovei dorinfla de a începe convorbiri
privind limitarea armelor strategice ofensive øi defensive. Consiliul NATO din 11 aprilie 1969
reafirma obiectivul stabilirii unor relaflii sigure, paønice øi reciproc avantajoase între Est øi Vest
500 CONSTANTIN VLAD
øi anunfla cæ Aliaflii îøi propun ca, menflinând consultæri strânse între ei, sæ identifice împreunæ
cu Uniunea Sovieticæ øi celelalte flæri din Europa ræsæriteanæ problemele concrete care se preteazæ
cel mai bine la negocieri rodnice øi o reglementare rapidæ (57, 1969, p. 185). Preøedintele
american dezvæluia cæ Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla propuseseræ URSS convorbiri
cvadripartite în problema Berlinului. Consiliul NATO din 5 decembrie 1959 îøi exprima
satisfacflia faflæ de efortul guvernelor Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei în vederea obflinerii
concursului URSS pentru o îmbunætæflire a situafliei în legæturæ cu Berlinul. Eliminarea dificul-
tæflilor create în trecut, mai ales în ceea ce priveøte accesul în Berlin, aræta comunicatul Consiliului
NATO, ar spori øansele unor discuflii serioase asupra celorlalte probleme concrete, care continuau
sæ divizeze Estul øi Vestul. Consiliul îøi exprima convingerea cæ acceptarea propunerii Republicii
Federale privind un modus vivendi între cele douæ pærfli ale Germaniei øi la un schimb bilateral
de declaraflii privind renunflarea la folosirea forflei øi la ameninflarea cu forfla ar uøura substanflial
colaborarea dintre Est øi Vest în alte domenii (49, III, 1973, pp. 482, 443).
Toate aceste potenflialitæfli privind Germania aveau sæ devinæ posibilitæfli reale dupæ ce Willy
Brandt prelua funcflia de cancelar. La 28 octombrie 1969, la doar 7 zile dupæ ce primise
învestitura Bundestagului, Brandt declara cæ este pregætit sæ negocieze cu URSS asupra încheierii
unui acord între cele douæ flæri privind renunflarea la forflæ. El preciza cæ guvernul RFG pleacæ
de la faptul cæ existæ douæ state germane, între care trebuie stabilite relaflii speciale, ceea ce
n°ar presupune însæ în nici un fel un amestec al RFG în treburile interne ale RDG. Brandt
anunfla cæ doreøte o reconciliere cu Polonia øi sæ arunce o punte de legæturæ peste præpastia
cu Cehoslovacia. Era o prezentare succintæ dar cuprinzætoare a liniei pe care avea s°o promoveze
noul cancelar vest°german. Aceeaøi gândire va fi exprimatæ de Willy Brandt la 14 ianuarie
1970 în fafla Bundestagului. Cu acel prilej, cancelarul sublinia cæ principiul nefolosirii forflei
trabuie sæ devinæ baza îmbunætæflirii relafliilor RFG cu toate statele Europei ræsæritene. În ceea
ce priveøte perspectiva rezolværii problemei germane, Brandt va rosti cuvinte ce se vor dovedi
profetice: „Istoria, care a divizat Germania, va hotærî când reunificarea va deveni posibilæ“;
pânæ atunci însæ este necesaræ existenfla reglementatæ, unul lângæ celælalt, a celor douæ state
din Germania.
Trei ani de negocieri asiduie øi complexe, paralele øi simultane, aflate într°o strânsæ inter-
dependenflæ din punct de vedere politic, realizau o anumitæ acomodare în relafliile intereuropene
øi intergermane, potrivit spiritului øi condifliilor istorice date. Ele se purtau într°un adeværat
iureø de inifliative, contacte, vizite repetate la intervale necesare pentru pregætirea pozifliilor
pærflilor, în funcflie de avansul discufliilor, de problemele care se ridicau în cadrul acestora.
Astfel, la 17 mai 1969, Polonia propunea R.F. Germania iniflierea unor convorbiri în vederea
îmbunætæflirii relafliilor dintre cele douæ flæri. Bonnul ræspundea pozitiv la 22 decembrie 1969;
intervalul dintre popunerea polonezæ øi acceptul vest°german era semnificativ pentru a evidenflia
schimbærile de climat politic care aveau loc tocmai atunci, inclusiv mai ales prin învestirea
lui Willy Brandt în funcflia de cancelar. Convorbirile polono°vest°germane demarau în 5 februarie
1970, la Varøovia.
La 8 decembrie 1969, ministrul de Externe sovietic, A. Gromîko, începea convorbiri cu

ambasadorul RFG la Moscova în problema renunflærii reciproce la forflæ în relafliile dintre cele
douæ state. Aceastæ primæ rundæ de convorbiri sovieto°vest°germane era prefaflatæ de o importantæ
tranzacflie comercialæ: la 30 noiembrie 1969, se încheia un acord între URSS øi RFG privind
livrarea, timp de 20 de ani, de gaze naturale din Siberia, în schimbul a 1 200 000 tone de flevi
de mare diametru, ce urmau sæ fie livrate de firma vest°germanæ Mannesmann; de reflinut cæ
asemenea flevi fuseseræ pânæ atunci supuse embargo°ului la exportul cætre flærile blocului estic.
Acordul gaze°contra flevi avea, dincolo de importanfla sa economicæ, o certæ semnificaflie politicæ:
cele douæ flæri se orientau spre aranjamente pe termen lung, ceea ce presupunea încredere,
certitudine øi stabilitate în raporturile lor reciproce de ansamblu.
La 18 decembrie 1969, Walter Ulbricht adresa o scrisoare preøedintelui RFG, Gustav
Heinemann, în care relua propunerile anterioare privind relafliile dintre cele douæ state germane.
Deøi scrisoarea cuprindea, între altele, propuneri de genul recunoaøterii RDG øi a statutului
Berlinului Occidental de entitate politicæ independentæ, færæ nici o legæturæ cu RFG, Heinemann
îi ræspundea lui Ulbricht chiar a doua zi, 19 decembrie, dându°øi acordul pentru începerea
tratativelor între RFG øi RDG. Iaræøi factoul timp era plin de semnificaflie: Bonnul ræspundea
imediat øi pozitiv, ceea ce indica faptul cæ era decis sæ negocieze. În acest sens, la 22 ianuarie
1970, cancelarul vest°german Willy Brandt îi scria primului ministru est°german Willi Stoph
propunând ca negocierile dintre cele douæ state, purtate pe baze nediscriminatorii, sæ realizeze
un larg schimb de pæreri asupra tuturor problemelor de interes comun. La 19 martie 1970, Brandt
øi Stoph aveau prima întâlnire, la Erfurt; urma cea de a doua, la Kassel, în 20 mai acelaøi an.
Pe de altæ parte, Egon Bahr, secretar de stat în ministerul de Externe vest°german, începea
o adeværatæ navetæ diplomaticæ între Bonn øi Moscova, pentru repetate øi îndelungi negocieri
cu A. Gromîko (între 30 ianuarie°18 februarie, 3°21 martie, 12°22 mai 1970).
La 10 februarie 1970, ræspunzând unor sugestii venite din partea cancelariilor occidentale,
guvernul sovietic propunea guvernelor Statelor Unite, Marii Britanii øi Franflei începerea unor
convorbiri cvadripartite, la nivel de ambasador, referitoare la Berlinul Occidental. La 27 februarie
cele trei puteri occidentale acceptau propunerea sovieticæ, prima întâlnire în 4 având loc la
26 martie 1970 în în clædirea Consiliului Aliat de Control, situatæ în Berlinul Occidental, care
nu mai gæzduise astfel de reuniuni din 1959.
La 7 iunie 1970, guvernul R.F. Germania publica o declaraflie în 6 puncte, cuprinzând
propunerile sale privind cuprinsul unui tratat de renunflare la forflæ cu URSS. Declaraflia prevedea:
1. relafliile dintre cele douæ state se vor baza pe renunflarea la forflæ; 2. tratatul nu va intra în
vigoare pânæ ce convorbirile dintre cele patru mari puteri cu privire la Berlin nu vor asigura
legæturile politice dintre Berlinul Occidental øi RFG øi cæile de acces spre sectoarele vestice
ale Berlinului; 3. tratatele pærflilor cu statele°terfle nu vor fi afectate; 4. dreptul la autodeter-
minare a poporului german nu va fi primejduit; 5. eforturile Bonnului de a stabili relaflii normale
cu flærile socialiste øi RDG fac parte din aceeaøi politicæ; 6. aceastæ politicæ este aprobatæ de
SUA, Marea Britanie øi Franfla, precum øi de cætre Uniunea Europei Occidentale øi NATO.
Acest demers de ultimæ oræ al Bonnului era însæ mai mult destinat opiniei publice vest°germane
øi nu afecta mersul general al negocierilor cu URSS. O ultimæ rundæ a acestor negocieri, purtatæ
502 CONSTANTIN VLAD
între miniøtrii de Externe sovietic øi vest°german, Andrei Gromîko øi, respectiv, Walter Scheel
se finaliza cu parafarea la 7 august 1970 a tratatului sovieto°vest°german. Iar la 12 august 1970,
Aleksei Kosîghin øi A. Gromîko pentru URSS, Willy Brandt øi Walter Scheel pentru R.F.
Germania, semnau la Moscova Tratatul privind renunflarea la forflæ øi cooperarea între cele
douæ flæri. Tratatul prevedea cæ pærflile vor promova normalizarea situafliei din Europa, pornind
de la situaflia efectivæ din aceastæ regiune(art. 1). Cele douæ flæri se angajau sæ se cælæuzeascæ
în relafliile lor reciproce, precum øi în chestiunile privind garantarea securitæflii europene øi
internaflionale de scopurile øi principiile Cartei Nafliunilor Unite. În consecinflæ, ele îøi vor
reglementa diferendele exclusiv prin mijloace paønice øi se angajau sæ se abflinæ în chestiunile
privind securitatea în Europa øi securitatea internaflionalæ, precum øi în relafliile lor reciproce
de la recurgerea la ameninflarea sau folosirea forflei (art. 2). Cele douæ pærfli sunt de acord sæ
recunoascæ faptul cæ pacea nu poate fi menflinutæ în Europa decât în condifliile în care nimeni
nu aduce atingere frontierelor actuale; ele se angajau sæ respecte færæ rezerve integritatea
teritorialæ a tututror statelor din Europa, în frontierele lor actuale; pærflile declarau cæ nu au
pretenflii teritoriale faflæ de nimeni øi cæ nu vor ridica asemenea pretenflii în viitor; ele consideræ
în prezent øi vor considera øi în viitor inviolabile frontierele tuturor statelor din Europa, aøa
cum acestea sunt fixate la data semnærii Tratatului, inclusiv linia Oder°Neisse, care formeazæ
frontiera occidentalæ a Poloniei, precum øi frontiera dintre RFG øi RDG (art. 3). Pærflile conveneau
(art. 4) cæ Tratatul nu afecteazæ tratatele øi înflelegerile bi øi multilaterale, pe care ele le încheiaseræ
anterior (49, III, 1973, p. 539/541). Tratatul dintre URSS øi RFG solufliona, astfel, principalele
probleme ale relafliilor dintre cele douæ flæri, precum øi cele ale relafliilor Republicii Federale
cu vecinii sæi estici. Vizite ale cancelarului Willy Brandt la Moscova (septembrie 1971) øi a
liderului sovietic L. Brejnev la Bonn (mai 1973), marcau cursul ascendent al relafliilor dintre
URSS øi R.F. Germania dupæ semnarea Tratatului, precum øi impactul pozitiv al acestui
document asupra climatului european. La 19 mai 1973, era semnat acordul interguvernamental
sovieto°vest°german cu duratæ de 10 ani privind dezvoltarea cooperærii economice, industriale
øi tehnice între cele douæ flæri. Totodatæ, Moscova nu ezita sæ punæ în relief condifliile specifice
în care URSS realiza normalizarea relafliilor cu RFG, reamintind trecutul apropiat. În ceea ce
priveøte Uniunea Sovieticæ, aræta L. Brejnev în acest sens,
„noi abordæm problema îmbunætæflirii relafliilor cu RFG în mod sincer øi serios, deøi din motive
lesne de înfleles pentru flara nosatræ nu este o problemæ simplæ. În memoria oamenilor sovitici
sunt încæ vii nenorocirile ræzboiului trecut øi suferinflele pe care le°a pricinuit poporului nostru
agresiunea hitleristæ. Noi consideræm însæ cæ trecutul greu nu trebuie sæ ræmânæ pentru totdeauna
un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea relafliilor noastre cu Germania occidentalæ“ (49, III,
1973, p. 688).
Negocieri îndelungate (ele au durat 14 luni) øi laborioase duceau la semnarea, în 3 septembrie
1970, a Acordului cvadripartit privind Berlinul Occidental. Acesta era primul document oficial
al celor patru puteri referitor la reglementarea problemelor Berlinului Occidental. Acordul
prevedea ca în regiunea Berlinului de Vest sæ nu fie folositæ forfla sau ameninflarea cu forfla.
Pærflile se angajau sæ respecte reciproc drepturile øi ræspunderile comune øi individuale deja
stabilite. Situaflia în regiune, stipula Acordul, nu va fi modificatæ unilateral. Acordul înscria

clauzele privind circulaflia de tranzit a persoanelor øi a mærfurile între sectoarele Berlinului
Occidental øi R.F. Germania, prin teritoriul RDG. El menfliona poziflia celor trei puteri
occidentale, conform cæreia legæturile Berlinului Occidental cu R.F. Germania vor fi menflinute
øi dezvoltate flinându°se seama de faptul cæ Berlinul Occidental nu este o parte constitutivæ a
RFG, nefiind guvernatæ de cætre aceasta. Totodatæ, se menfliona declaraflia guvernului URSS
potrivit cæreia comunicafliile între sectoarele occidentale ale Berlinului øi regiunile limitrofe
cu aceste sectoare, precum øi cu alte regiuni din RDG care nu sunt vecine cu aceste sectoare
vor fi îmbunætæflite (49, 1993, p. 193). Urma, la 20 decembrie 1971, semnarea Convenfliei privind
facilitarea cælætoriilor øi vizelor cetæflenilor din Berlinul Occidental în capitala øi pe teritoriul
RDG. La aceeaøi datæ, guvernele Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite øi URSS fæceau publice
declaraflii prin care luau cunoøtiinflæ în mod oficial de încheierea între autoritæflile germane
competente de aranjamentele legate de Acordul cvadripartit asupra Berlinului. La 11 mai 1972
era încheiat un acord privind traficul între RFG øi RDG. Un schimb de pæreri efectuat între
reprezentanflii Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite øi URSS se finaliza într°o declaraflie publicatæ
simultan la Londra, Moscova, Paris øi Washington, prin care cele patru puteri exprimau acordul
de a susfline admiterea simultanæ în ONU a celor douæ state germane. Totodatæ, Declaraflia
preciza cæ statutul acestora de membre ale ONU nu trebuie sæ afecteze drepturile øi
responsabilitatea celor patru puteri, precum øi acordurile cvadripartite privind Germania øi
Berlinul. La 18 septembrie 1973, R.F. Germania øi R.D. Germanæ erau admise în Organizaflia
Nafliunilor Unite. Câteva luni mai târziu, în martie 1974, se încheia un protocol cu privire la
înfiinflarea reprezentanflelor permanenete ale RFG în Berlinul de Est øi a RDG la Bonn. Aceste
reprezentanfle erau deschise la 20 iunie 1974.
În ceea ce priveøte convorbirile polono°vest°germane, acestea s-au desfæøurat în 7 runde,
la Varøovia øi Bonn, fiind finalizate prin parafarea tratatului refritor la relafliile dintre cele douæ
flæri, la 18 noiembrie 1970. Apoi, în 7 decembrie acelaøi an, Józef Cyrankiewicz, primul ministru
polonez, øi cancelarul Willy Brandt semnau la Varøovia Tratatul cu privire la normalizarea
relafliilor reciproce între R.F. Germania øi Polonia. Tratatul recunoaøtea granifla de vest a
Poloniei, aøa cum a fost ea stabilitæ la Conferinfla de la Potsdam în 2 august 1945. Pærflile
confirmau inviolabilitatea graniflelor existente øi se angajau reciproc sæ°øi respecte cu strictefle
intergritatea teritorialæ; ele declarau cæ nu au nici un fel de pretenflii teritoriale una faflæ de
cealaltæ øi nu vor emite astfel de pretenflii în viitor. RFG øi Polonia declarau cæ se vor cælæuzi
în relafliile lor mutuale øi în viafla internaflionalæ dupæ principiile înscrise în Carta ONU, cæ
vor solufliona toate litigiile lor exclusiv prin mijloace paønice øi cæ se vor abfline de la folosirea
forflei øi de la ameninflarea cu forfla.
Mai multe runde de convorbiri, apoi de negocieri între Bonn øi Berlinul de Est se încheiau
prin semnarea, la 21 decembrie 1972 a Tratatului privind bazele relafliilor dintre R.F. Germania
øi R.D. Germanæ. Tratatul stipuleazæ cæ cele douæ state se vor conduce dupæ flelurile øi principiile
formulate în Carta ONU, în special dupæ principiile egalitæflii suverane a tuturor statelor,
respectærii independenflei, autonomiei øi integritæflii teritoriale, dreptului la autodeterminare,
respectærii drepturilor omului øi nediscriminærii. Cele douæ pærfli se angajau sæ soluflioneze
504 CONSTANTIN VLAD
problemele litigioase exclusiv prin mijloace paønice øi sæ se abflinæ de la ameninflarea cu folosirea

forflei øi de la folosirea forflei. Tratatul stipula intangibilitatea frontierelor existente între ele
în prezent øi în viitor, pærflile angajându°se sæ respecte în mod nelimitat integritatea lor teritorialæ
(49, III, 1973, p. 217).
Negocieri între Bonn øi Praga, care începeau în februarie 1971, duceau la parafarea (în
20 iunie 1973), apoi la semnarea (în 11 decembrie acelaøi an) a Tratatului privind normalizarea
raporturilor dintre R.F. Germania øi Cehoslovacia. Tratatul prevedea: pærflile recunosc cæ
acordul de la München din 29 septembrie 1938, pe care îl consideræ nul, a fost impus Republicii
Cehoslovace de regimul nazist sub ameninflarea folosirii forflei. Tratatul stipuleazæ cæ cele douæ
pærfli se vor cælæuzi în relafliile lor reciproce øi în problemele asigurærii securitæflii în Europa
øi în lume dupæ scopurile øi principiile consacrate în Carta ONU. Ele îøi vor reglementa disputele
exclusiv prin mijloace paønice øi vor evita sæ ameninfle cu folosirea forflei sau sæ foloseascæ
forfla în problemele privind securitatea în Europa øi în lume, precum øi în relafliile lor recipoce.
Prin Tratat, pærflile recunosc inviolabilitatea graniflei lor comune øi obligaflia reciprocæ de a o
respecta în prezent øi în viitor (49, III, 1973, p. 238).
Astfel, într°o suitæ de evenimente politico°diplomatice de neimaginat doar cu câtva timp
în urmæ, se negociau øi încheiau un ansamblu de tratate internaflionale de importanflæ deosebitæ
care, toate la un loc, deveneau un fel de soluflie°pachet; aceste tratate, prin numær, amploare
øi efecte aveau precedente doar în unele mari conferinfle de pace. Ele consfinfleau statu-quo°ul
existent în Europa centralæ øi de est; aceste tratate nu rezolvau problema germanæ propriu°zisæ:
reunificarea Germaniei, dar creau reglementæri politico°juridice care permiteau flinerea sub
control a încordærilor ce aveau sæ aparæ în relafliile Est°Vest în ultimile decenii ale Ræzboiului
Rece, precum øi tranziflia relativ linæ spre depæøirea diviziunii Europei. Iar odatæ cu acestæ
depæøire avea loc øi reunificarea Germaniei. Reunificarea aducea încetarea statutului celor patru
mari puteri în ceea ce priveøte Germania øi Berlinul øi fæcea lipsit de obiect Tratatul dintre
cele douæ state germane. Ea læsa însæ intacte celalte reglementæri ale anilor destinderii: Tratatul
dintre RFG øi URSS (se schimbau doar subiecflii de drept internaflional titulari ai acestui
document), Tratatul dintre RFG øi Polonia, cel dintre RFG øi Cehoslovacia.
Acest modus vivendi privind cele douæ state germane øi relafliile lor cu statele europene
reprezenta una din condifliile fundamentale pentru trecerea la cea mai ambiflioasæ tentativæ de
instituflionalizare a procesului destinderii, anume Conferinfla pentru Securitate øi Cooperare
în Europa. Înainte de a mæ ocupa de aceastæ problemæ, mæ voi referi la un alt aspect al destinderii
Est°Vest, anume relaflia dintre aceasta øi alianflele politico°militare ale vremii.
3) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (1)

a. În centrul destinderii. Alianflele politico°militare s°au aflat, încæ de la începutul Ræzboiului
Rece, în centrul confruntærii Est°Vest. În aceastæ privinflæ, situaflia nu va fi diferitæ nici în perioada
destinderii. Alianflele, în mod concret NATO øi Organizaflia Tratatului de la Varøovia (OTV),
aveau sæ fie în acei ani adeværate state majore politice ale celor douæ tabere. Cele mai importante
probleme politice în relafliile Est°Vest vor fi examinate øi, într°un fel sau altul, decise în
forumurile de vârf ale celor douæ structuri: Consiliul Nord°Atlantic øi Comitetul Politic Consul-
tativ al Pactului de la Varøovia. La fel au stat lucrurile øi cu problemele militare: structura øi
funcflionarea uriaøelor organisme militare, înzestrarea lor cu tehnicæ de luptæ, doctrinele øi
orientærile strategice erau pregætite øi definitivate cu implicarea largæ a militarilor, dar, în ultimæ
instanflæ, îmbræcau forma hotærârilor politice ale celor douæ alianfle. Deciziile, atât cele politice,
cât øi cele de politicæ în domeniul militar sintetizau pozifliile statelor membre, înainte de toate,
ale principalelor puteri, Statele Unite øi, respectiv, Uniunea Sovieticæ. Leadership°ul celor douæ
supraputeri se exercita în funcflie de natura orânduirii lor social°politice interne øi conform
valorilor care guvernau alianflele în cauzæ.
NATO funcfliona ca o uniune de state independente, democratice, care întreflineau relaflii
între egali. Desigur, Statele Unite erau „primul între egali“, având adesea, în ultimæ instanflæ,
cuvântul hotærâtor în problemele discutate. Ele îøi exercitau însæ acest rol ca o putere
democraticæ, tratându°øi aliafli ca niøte parteneri, în condifliile unor consultæri, practic neîntrerupte,
între statele membre. Desigur, de°a lungul anilor, au existat motive de reproøuri la adresa modului
cum Statele Unite øi°au exercitat rolul lor de lider în cadrul Alianflei, dar aceasta n°a schimbat
natura fundamentalæ a raporturilor dintre SUA øi celelalte state membre. Mai ales dupæ ce
puterile vest°europene înfæptuiau, cu ajutorul Planului Marshall, refacerea economicæ postbelicæ,
iar Alianfla Nord°Atlanticæ se consolida, caracterul de parteneriat în relafliile interaliate devenea
tot mai evident. Iar acest lucru era cu deosebire caracteristic pentru perioada destinderii. Sfidarea
pe care Franfla generalului de Gaulle a reprezentat°o pentru NATO este foarte semnificativæ
în acest sens: Parisul se retrægea din organizaflia militaræ a Alianflei, cerea mutarea principalelor
instituflii nord°atlantice, a bazelor øi facilitæflilor militare ale NATO de pe teritoriul naflional,
iar Statele Unite øi celelalte state aliate s-au conformat, în ciuda dificultæflilor produse de toate
aceste schimbæri. Poate øi trægând concluzii din „lecflia francezæ“, preøedintele american Richard
Nixon afirma în fafla Consiliului NATO, la 24 februarie 1969:
„Nu se poate aøtepta ca partenerii sæ fie totdeauna de acord, ei trebuie însæ sæ se consulte. Øtiu
cæ existæ manifestæri de nemulflumire în Europa, sentimentul cæ prea adesea Statele Unite s°au
adresat partenerilor lor în loc de a discuta cu ei, sau i°au informat doar despre hotærâri, dupæ
ce acestea au fost luate, în loc de a se consulta cu ei înainte de a lua o hotærâre. Statele Unite
sunt decise sæ asculte cu mai mare atenflie pe partenerii lor din cadrul NATO, nu numai din
cauzæ cæ aceøtia au dreptul de a fi ascultafli, ci øi din cauzæ cæ noi dorim sæ cunoaøtem ideile
lor. Cred cæ ne putem aøtepta ca aceste consultæri sæ aibæ loc în ambele direcflii“ (49, III, 1973,
p. 375).
Dimpotrivæ, Moscova îøi trata aliaflii ca pe niøte satelifli. Desigur, în structurile Pactului de
la Varøovia aveau loc dezbateri øi flæri ca România nu ezitau sæ°øi afirme øi sæ°øi apere pozifliile.
Dar, cu sprijinul altor state, care urmau supuse linia sovieticæ, URSS era în mæsuræ sæ°øi impunæ
punctele de vedere. Iar în ceea ce priveøte dizidenflele, modul cum erau tratate este bine cunoscut;
în absenfla unor raporturi democratice între aliafli, care sæ permitæ consultæri bazate pe respect
506 CONSTANTIN VLAD
reciproc, ele deveneau crize, degenerând uneori în adeværate conflicte — ideologice, politice
øi chiar militare. Tentativa Ungariei de a ieøi din Pact, optând pentru neutralitate, determina,
în noiembrie 1956, înæbuøirea revolufliei maghiare cu forfla armelor. Divergenflele cu Albania
au dus la ruperea relafliilor diplomatice cu acest stat, atât de cætre URSS, cât øi de cætre alte
state est°europene. Orientarea independentæ a României, avea sæ provoace presiuni dintre cele
mai diverse care, în condifliile crizei cehoslovace, nu erau departe de o intervenflie militaræ.
Încercarea liderilor de la Praga de a opta pentru o altæ formæ de socialism („cu înfæfliøare umanæ“)
decât cea sovieticæ øi de a promova o apropiere mai strânsæ de Occident s-a soldat cu ocuparea
Cehoslovaciei de cætre trupele sovietice øi ale altor patru state membre ale Pactului. de la
Varøovia. În afara acestui Pact, linia proprie øi independentæ a Iugoslaviei va fi acceptatæ de
nevoie de cætre succesorii lui Stalin (øi de cætre cei ai lui Hruøciov), dar niciodatæ relafliile
sovieto°iugoslave nu aveau sæ mai fie cele de dinainte de 1949. Iar ruptura dintre Moscova
øi Beijing va duce raporturile dintre cei doi coloøi comuniøti în pragul unui ræzboi de proporflii.
Cu asemenea dinamici în propriile rânduri, alianflele politico°militare ale vremii aveau sæ
domine diplomaflia mondialæ øi în perioada destinderii. Între ele va interveni destinderea, atâta
cât aceasta va fi; între ele va continua cursa înarmærilor, care nu va înceta ci, dimpotrivæ.
În legæturæ cu acest ultim aspect, Frank Blackaby, fost director al SIPRI, scria la începutul
anilor ’80 ai secolului trecut: „armamentele nu sunt o simplæ consecinflæ a tensiunilor
internaflionale; ele sunt, de asemenea, o cauzæ a acestor tensiuni“ (196, 1982, p. XXIII). Cu
specificul de rigoare, un raport similar poate fi constatat între alianflele politico°militare øi cursa
înarmærilor: menflinerea alianflelor nu era, în perioada la care mæ refer aici, doar efectul cursei
înamærilor; ele constituiau în acelaøi timp un stimulent direct øi puternic al continuærii acestei
curse. Într°adevær, o privire atentæ asupra anilor destinderii evidenfliazæ cæ alianflele: NATO
øi OTV, erau beneficiarele, promotoarele, precum øi gestionarele unei curse a înamærilor, care
cunoøtea spirale mereu ascendente, îndeosebi de ordin calitativ. Acordurile internaflionale
(bilaterale sau multilaterale) privind înarmærile nu frânau asemenea evoluflii. Tratatul privind
interzicerea experienflelor nucleare în trei medii nu punea capæt, chiar mai mult, nici mæcar
nu reducea ritmul înarmærilor în acest domeniu. Astfel, între 16 iulie 1945 (data testului de
la Alamogordo) — 5 august 1963 (data semnærii Tratatului) au avut loc 488 de experiente cu
arme nucleare (SUA — 293, URSS — 164, Marea Britanie — 23, Franfla — 8). Din 1963
pânæ în 1981 însæ erau testate 833 de dispozitive nucleare, din care SUA — 390, URSS —
305, Marea Britanie — 11 (toate efectuate în subteran), Franfla — 100, din care 41 în atmosferæ
øi 59 în subteran, China — 26 (22 în atmosferæ øi 4 în subteran), India — 1 (în subteran; 196,
1982, p. 440). În ceea ce priveøte acordurile privind armele strategice (ABM øi SALT I), deøi
introduceau anumite limitæri øi reflineri, nu puneau capæt competifliei sovieto°americane în
domeniu. Se dovedeau întemeiatæ în aceastæ privinflæ observaflia statelor nealiniate. Astfel,
Conferinfla de la Georgetown a Miniøtrilor de Externe ai statelor neutre øi nealiniate (12 august
1972), deøi saluta încheierea Tratatului ABM øi a Acordului intermar privind armele strategice
ofensive sublinia cæ acestea
„nu prevæd încetarea perfecflionærii calitative a armelor nucleare ale celor douæ flæri. Participanflii
øi°au exprimat convingerea cæ este necesar sæ fie depuse eforturi øi mai susflinute pentru a se
asigura distrugerea tuturor stocurilor de arme nucleare existente în lume. Pentru început, miniøtrii
øi°au reînnoit apelul privind interzicerea rapidæ, totalæ øi universalæ a tuturor experienflelor cu
armele nucleare (49, III, 1973, p. 746°747).
Într°un plan mai larg, în perioada destinderii toate categoriile de armamente ale supraputerilor
øi ale celor douæ alianfle vor cunoaøte dezvoltæri spectaculoase. În domeniul armamentelor
strategice vor fi introduse noi rachete balistice intercontinentale, mai puternice øi mai precise;
Statele Unite vor desfæøura seria Minuteman I,II,III, iar URSS se va înzestra cu SS°11, în diferite
variante. Noi submarine nucleare vor fi lansate pe mæri øi oceane: Poseidon C3, de partea
americanæ, Delta øi Yankee, de cea sovieticæ. Tehnologia MIRV (focoase multiple care se
îndreaptæ independent spre flintæ), introdusæ de SUA în 1970 øi de URSS în 1973, øi noi sisteme
de ghidare în fazele finale ale traiectoriilor permiteau miniaturizarea dispozitivelor nucleare,
creøterea substanflialæ a preciziei lor de lovire, având ca rezultat mærirea numærului de obiective
ce puteau fi distruse cu o singuræ rachetæ purtætoare. Spre a da un singur exemplu, submarinul
american Polaris A°2, desfæøurat în 1962, dispunea de 16 tuburi de lansare, încærcate fiecare
cu câte un focos nuclear ce putea lovi flinte situate la o distanflæ de 1 500 mile marine; succesorul
sæu, Poseidon C°3, cu acelaøi numær de tuburi, transporta tot 16 rachete, fiecare însæ purtætoare
a câte 10 focoase MIRV, care puteau fi lansate la o distanflæ de 2 500 milie marine, ceea ce
ridica numærul de obiective vizate la 160. Aøa se explicæ creøterea rapidæ a sistemelor MIRV
în arsenalele militare ale celor douæ supraputeri. Astfel, în 1976, din cele 8 400 focoase nucleare
de care dispuneau Statele Unite, 6 842 erau de tip MIRV; pentru URSS cifrele în cauzæ erau
3 300 øi, respectiv, 3 160 (196, 1982, p. 277). Anii destinderii marcau dezvoltæri spectaculoase
ale aviafliei militare. Noi bombardiere, cu nume de rezonanflæ se alæturau flotelor aeriene
existente: FB°111 în Vest, Tu°22M „Backfire“ øi Su°24 „Fencer“ în Est. MIG°23 øi MIG
27“Floger“, respectiv F°4 Phantome II, Jaguar øi Mirage apæreau în adeværatele armate aeriene
ale celor douæ alianfle, în Europa øi în alte pærfli ale lumii. Se aflau în stare avansatæ de pregætire
pentru a fi introduse în arsenalele celor douæ tabere SS°18, purtætoare a 8 focoase MIRV a
câte 500 kilotone fiecare (an de desfæøurare — 1977), submarinul Trident C°4, capabil sæ
transporte 24 de rachete, fiecare cu câte 8 focoase a 100 kilotone (1980), F°16 Fighting Falcon
(1979), faimos încæ în primul deceniu al secolului XXI, o nouæ generaflie de rachete de croazieræ,
sisteme, mai perfecte, de radar etc. Acest proces de înarmæri necesita eforturi uriaøe, concretizate
în bugete militare care au continuat sæ creascæ øi în perioada destinderii. Astfel, în 1976, statele
membre ale NATO cheltuiau pentru înarmæri 205 miliarde dolari, din care SUA 116 miliarde
øi aliaflii sæi 89 miliarde. În acelaøi an, statele membre ale OTV aveau bugete militare însumând
121 miliarde dolari, din care 110 miliarde reveneau URSS øi 11 miliarde aliaflilor acesteia.
Povara pe care o reprezentau aceste cheltuieli militare pentru economiile statelor în cauzæ este
ilustratæ de ponderea lor în PIB°ul acestora. În mod concret, în acelaøi an (1976), cheltuielile
militare reprezentau 5,4% din PIB°ul Statelor Unite, 6,9% din cel al RFG, 6,2% din cel al
508 CONSTANTIN VLAD
Turciei — în cazul NATO, øi 9,9% din PIB°ul URSS, 4,1% din cel al RDG øi 3,1% din cel
al Cehoslovaciei, în cazul OTV (196, 1982, pp. 140, 150).
Conducerea cursei înarmærilor asigurarea funcflionærii celor douæ alianfle, gestionarea
bugetelor militare ocupau un loc semnificativ în politica generalæ a statelor membre, în politica
lor externæ, de securitate øi de apærare øi, prin consecinflæ, în diplomaflia lor, desfæøuratæ la nivel
de grup øi individual. În perioada destinderii, aceastæ diplomaflie reprezintæ un studiu de caz,
dintre cele mai interesante în întreaga istorie a Ræzboiului Rece. Ea se desfæøura în linii esenfliale
într°o interacfliune strânsæ NATO°OTV; din rafliuni ce flin de logica expunerii, o voi prezenta
însæ în cele ce urmeazæ pe rând pentru fiecare dintre aceste douæ grupæri, cu manifestærile lor
de unitate, dar øi cu dizidenflele cærora aveau sæ le facæ faflæ.
b. NATO: reticenflæ faflæ de destindere. Alianfla Nord°Atlanticæ avea sæ se apropie treptat

øi cu circumspecflie de ceea ce a devenit destinderea. Vor trece ani buni pânæ când va accepta
øi folosi chiar conceptul — francez la origine — détente. Ideea destinderii punea în cauzæ linia
îngrædirii ca øi pe cea a împingerii înapoi care, deøi în mod nedeclarat, continuau sæ stea la
baza politicii americane faflæ de URSS. La circumspecflie, se adæuga suspiciunea alimentatæ
de conflinutul ideologic al conceptului, reliefat de lejeritatea cu care Moscova alterna formula
détente cu cea de „coexistenflæ paønicæ“, definitæ ca o formæ de luptæ împotriva capitalismului.
O analizæ criticæ a destinderii, efectuatæ în 1974 de un grup de specialiøti americani eminenfli
øi pusæ la dispoziflia Congresului, aræta în acest sens:
„În terminologia sovieticæ actualæ, détente sau «coexistenflæ paønicæ» înseamnæ o alternativæ
strategicæ la antagonismul militant deschis împotriva aøa°numitelor „flæri capitaliste“. Aceasta
nu implicæ din partea Uniunii Sovietice øi a aliaflilor sæi abandonarea conflictului cu flærile
occidentale liberale… Conflictul frontal urmeazæ sæ lase locul unor metode indirecte de luptæ,
folosind metode non°militare, descrise ca „ideologice“: în practica sovieticæ acest termen acoperæ
subversiunea, propaganda, øantajul politic øi operafliunile serviciilor de informaflii“ (apud 109,
1998, p. 674).
Precauflia Washingtonului — øi nu numai — izvora øi din temerea cæ destinderea ar fi putut
dezbina Alianfla Nord°Atlanticæ øi slæbi capacitatea ei militaræ; dizidenfla francezæ avea sæ arate
cæ asemenea temeri nu erau total hazardate. Dar aceastæ precauflie era dublatæ în atitudinea
americanæ de spirit pragmatic. În realitate, destinderea servea la fel de bine — privind în
perspectivæ istoricæ se poate spune chiar mai bine — interesele Statelor Unite, ale Occidentului
în ansamblu. Destinderea, aratæ Henry Kissinger, unul dintre diplomaflii de frunte ai Statelor
Unite în perioada acesteia, servea øi obiectivelor Americii. „Nixon øi consilierii sæi, afirmæ
el, credeau cæ timpul era de partea democrafliilor, deoarece o perioadæ de pace færæ expansiune
[din partea URSS — C.V.] avea sæ întæreascæ forflele centrifuge din interiorul comunismului“.
Tocmai în acest sens, Kissinger subliniazæ: „Nixon vedea destinderea ca pe o tacticæ într°o
luptæ geopoliticæ de duratæ“ (109, 1998, pp. 674, 672).
În fapt, exact într°o astfel de viziune generalæ destinderea va fi acceptatæ de Statele Unite
øi aliaflii sæi, repet, treptat øi cu circumspecflie. Potrivit pærerii multor analiøti ai fenomenului
american pe scena mondialæ, debutul destinderii se înscria într°o perioadæ în care Statele Unite
erau menite sæ°øi asume un rol sporit în lume; iar personalitatea care înflelegea aceasta, era,
pe atunci noul preøedinte, John Fitzgerald Kennedy, tânær, dinamic, curajos øi întreprinzætor.
John Kennedy, scrie în acest sens Zbigniew Brzezinski, a prins esenfla unei astfel de poziflii a
Americii în lume
„când s°a væzut pe el însuøi ca «primul preøedinte american pentru care întreaga lume a fost,
într°un sens, o problemæ de politicæ internæ» [americanæ — C.V.]. Într°adevær, Kennedy a fost
primul preøedinte „globalist“ al Statelor Unite. Roosevelt, cu tot internaflionalismul sæu, a crezut,
în esenflæ, într°un aranjament global asemænætor celui din 1815 [Congresul de la Viena — C.V.],
în care cei «Patru mari» ar avea sfere de influenflæ specifice. Truman în principal a reacflionat
la sfidæri comuniste specifice, politica sa arætând o claræ prioritate regionalæ. Eisenhower a
continuat acelaøi curs, ocazional aplicând precedente europene altor zone. Aceste modificæri
fuseseræ simptomatice pentru schimbarea rolului Statelor Unite. Cu Kennedy a devenit clar faptul
cæ fiecare continent øi fiecare nafliune are dreptul de a se aøtepta la îndrumare (leadership) øi
inspiraflie din America øi cæ, în consecinflæ, Statele Unite au devenit implicate pe fiecare continent
øi în situaflia fiecærei nafliuni. Stilul lui Kennedy… care, în anumite privinfle, a apelat mai mult
la emoflii decât la intelect, a subliniat umanismul universal al misiunii americane, în timp ce
fascinaflia sa romanticæ în ceea ce priveøte cucerirea spafliului cosmic a reflectat convingerea
lui cæ leadership°ul øtiinflific al Americii a fost necesar pentru a face efectiv rolul sæu mondial“
(22, 1970, p. 307).
De pe aceastæ poziflie în devenire abordau Statele Unite problemele destinderii. În anul
1963, când se înregistrau primele semne ale acesteia („telefonul roøu“ øi Tratatul privind
interzicerea experienflelor nucleare în cele trei medii), NATO îøi concentra eforturile în direcflia
funcfliilor sale de apærare øi creærii furflelor nuleare multilaterale ale Alianflei. Dar apariflia
germenilor unei alte stæri de lucruri în relafliile Est°Vest, ca øi fragilitatea acestora, nu scæpau
administrafliei de la Washington. Exprima acest lucru John Kennedy, în unul dintre ultimele
sale discursuri, rostit la 20 septembrie 1963, în fafla Adunærii Generale a ONU:
„Poate cæ am ajuns la o pauzæ în ræzboiul rece, dar aceasta nu înseamnæ o pace durabilæ. Tratatul
de interzicere a experienflelor reprezintæ o etapæ, dar nu este începutul epocii de aur… Dacæ nu
reuøim sæ profitæm de aceastæ situaflie øi de acest început… atunci judecata ræzbunætoare a
posteritæflii se va abate pe drept asupra noastræ a tuturor. Dar dacæ vom putea face din aceastæ
pauzæ o perioadæ de cooperare fructuoasæ, dacæ cele douæ pærfli vor putea acum sæ dobândeascæ
o nouæ încredere øi experienflæ bazatæ pe o asemenea cooperare concretæ întru menflinerea pæcii…
atunci, cu siguranflæ, aceastæ primæ etapæ, oricât de micæ ar fi, poate însemna punctul de pornire
al unui drum lung øi fructuos“ (apud 71, 1993, p. 283).
Urma o pauzæ la care nu se gândise nimeni însæ: asasinarea lui Kennedy, apoi deposedarea
lui Hruøciov de toate funcfliile politice øi de stat. Noua conducere de la Kremlin avea nevoie
510 CONSTANTIN VLAD
de ceva timp pentru a putea continua procesul început, cæruia îi va introduce øi unele corecturi.
Primele luæri de poziflie ale acestei conduceri arætau prioritatea arætatæ disputelor cu R.P. Chinezæ
øi convocærii unei reuniuni mondiale a partidelor comuniste, de la care se aøtepta aprobarea
liniei Moscovei în aceste dispute. În aceste condiflii, revenea mecanismelor politico°diplomatice
ale NATO sæ dea un semnal pozitiv în ceea ce priveøte evoluflia relafliilor Est°Vest; el era lansat
de Consiliul Alianflei, întrunit la Paris în 12 decembrie 1964, care reafirma hotærârea statelor
membre „de a°øi continua eforturile pentru gæsirea unei soluflii paønice chestiunilor în litigiu
între Est°øi Vest“ (106, 1965, p. 20703). Pactul de la Varøovia avea sæ ræspundæ (ianuarie 1965)
prin criticarea intenfliilor NATO de a crea forfle nucleare multilaterale øi o declaraflie duræ la
adresa a ceea ce numea renaøterea militarismului vest°german. Aniversarea a 20 de ani de la
capitularea Germaniei naziste (9 mai 1965) era un prilej pentru Moscova de încriminare a
Vestului, acuzat ca fiind ræspunzætor de pregætirile de ræzboi øi încordarea internaflionalæ. Dar,
printre încriminæri, se adresa chemarea pentru amplificarea eforturilor necesare reglementærii
problemelor ræmase nerezolvate în urma celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. NATO ræspundea
prompt: Consiliul Alianflei constata la Londra în 12 mai 1965 cæ tendinfla spre contacte s°a
menflinut øi exprima disponibilitatea statelor membre de a folosi orice prilej pentru a înfæptui
progresiv o îmbunætæflire realæ a relafliilor cu URSS øi flærile Europei ræsæritene.
Un schimb de luæri de poziflie a celor patru puteri în problema Berlinului øi cea a Germaniei
în ansamblu nu era însæ de naturæ sæ creeze climatul pentru reluarea unui dialog real între cele
douæ alianfle. Întrunirea unei øedinfle a Bundestagului în Berlinul Occidental (aprilie 1965)
determina Moscova sæ transmitæ la Washington, Londra øi Paris note prin care caracteriza
acfliunea respectivæ drept ilegalæ, întrucât Berlinul Occidental nu face parte din RFG. Guvernele
celor trei puteri occidentale replicau printr°o declaraflie comunæ (12 mai 1965), reafirmând cæ
situaflia în Europa, ca un tot, va ræmâne nesoluflionatæ, în absenfla unei soluflii reale a problemei
germane. Efecte asemænætoare avea o acutizare a ræzboiului din Vietnam, cu implicarea tot
mai amplæ a Statelor Unite. Era momentul când, la 21 iulie 1965, secretarul general al ONU,
U Thant, se adresa Comitetului celor 18 state pentru dezarmare:
„Spiritul de destindere între Est øi Vest, simbolizat øi alimentat de anumite inifliative în direcflia
dezarmærii luate în anul 1963, a fost erodat în mare mæsuræ de crizele politice din numeroase
pærfli ale lumii. O contribuflie deosebit de importantæ la reînnoirea speranflei øi progresului în
direcflia pæcii ar constitui°o redescoperirea zonei de interes reciproc pe care°l împærtæøesc toate
statele în contextul mæsurilor dr dezarmare“ (49, II, 1973, p. 599).
În aceste condiflii, Alianfla Nord°Atlanticæ (Consiliul ministerial, Paris, decembrie 1965)
se mulflumea sæ constate cæ statele membre au promovat øi extins contactele øi schimburile
lor cu Uniunea Sovieticæ øi flærile Europei ræsæritene, dar critica URSS întrucât continua sæ se
opunæ soluflionærii problemelor cardinale dintre Est øi Vest (106, 1965°1966, p. 21602). O des-
chidere operatæ de Statele Unite în Comitetul celor 18 state ar fi putut fi de naturæ sæ încurajeze
deblocarea situafliei: la 27 ianuarie 1966, preøedintele Johnson trimitea un mesaj Comitetului
celor 18 state în care aræta cæ delegaflia americanæ avea instrucfliuni sæ acflioneze pentru
promovarea unui program în 7 puncte, în care pe primul plan se situa negocierea unui tratat
de neproliferare a armelor nucleare. Inifliativa avea sæ dea rezultate mai târziu: pentru NATO,
1966 aducea momentele de vârf ale crizei determinate de Paris.
c. NATO: sfidarea francezæ. Aceasta avea rædæcini mai vechi, fiind legatæ în mod direct
de ascensiunea la putere a generalului de Gaulle, figuræ emblematicæ a rezistenflei franceze øi
fost prim°ministru al guvernului provizoriu al Franflei din noiembrie 1945 pânæ în ianuarie
1946. Aøa cum remarcæ Kissinger, de Gaulle nu era antiamerican, ci profund pro°francez.
Reînvestit ca premier în iunie 1958, dispunând de puteri excepflionale (în legæturæ cu criza
algerianæ), la primele convorbiri avute cu primul ministru britanic, Macmillan (27°29 iunie
1958), de Gaulle afirma cæ Franfla nu doreøte sæ ræmânæ un partener minor între cele trei mari
puteri occidentale øi anunfla cæ, în lipsa unui acord internaflional privind interzicerea armelor
atomice, flara sa intenflioneazæ sæ se înzestreze cu asemenea arme. Erau germenii unei linii de
conduitæ øi ai unui program menit sæ aøeze Franfla în poziflia internaflionalæ la care considera
cæ are dreptul. O astfel de afirmare politicæ øi militaræ reflecta cu acuratefle starea de spirit a
nafliunii franceze.
„Pe mæsuræ ce Europa îøi refæcea forflele, cu ajutorul de neînlocuit al Americii, era inevitabil
ca unele dintre modelele tradiflionale ale diplomafliei sale sæ reaparæ, mai ales în Franfla, unde
arta modernæ a guvernærii îøi trægea rædæcinile din vremea lui Richelieu. Nimeni nu a simflit
aceastæ nevoie mai puternic decât Charles de Gaulle. În anii 1960, în momentul de vârf al
controversei sale cu Statele Unite, era în vogæ ca preøedintele francez sæ fie acuzat cæ suferæ
de iluzia grandorii. Problema lui era însæ exact contrariul: cum se poate restaura identitatea unei
flæri copleøite de sentimentul eøecului øi al vulnerabilitæflii. Spre deosebire de America, Franfla
nu deflinea supremaflia puterii… Pufline flæri au cunoscut suferinflele Franflei, dupæ ce îøi pierduse
mare parte din tineri în Primul Ræzboi Mondial. Supraviefluitorii acelei catastrofe øi°au dat seama
cæ Franfla n°ar fi putut face faflæ încæ unei asemenea încercæri cumplite. În aceste împrejuræri,
cel de°al Doilea Ræzboi Mondial a devenit un coømar træit aievea, fæcând din cæderea Franflei
în 1940 un dezastru, nu numai militar, ci øi psihologic. Iar, deøi teoretic Franfla ieøise din ræzboi
ca unul dintre învingætori, conducætorii francezi øtiau prea bine cæ salvarea flærii se datorase în
mare parte eforturilor altora“ (109, 1998, pp. 545°546).
De aici, sentimentul exacerbat al independenflei care, în noile condiflii, nu se putea obfline
færæ o proprie force de frappe. La câteva luni dupæ ce devenise prim°ministru (17 septembrie
1958), Generalul le propunea lui Eisenhower øi Macmillan constituirea în cadrul Alianflei
Nord°Atlantice a unui directorat politic, format din øefii guvernelor francez, american øi britanic,
care sæ se ocupe în special de gestionarea crizelor din afara NATO. Eisenhower øi Macmillan
respingeau însæ ideea; era momentul când Parisul lua calea unor mæsuri care sæ°i permitæ
redobândirea independenflei în materie de apærare.
La 11 martie 1959, Franfla notifica celorlalte state membre ale NATO cæ navele sale din
Mediterana vor ræmâne, în caz de ræzboi, sub comandæ naflionalæ; mæsura reprezenta, în fapt,
o respingere a hotærârii Alianflei potrivit cæreia toate navele militare din Mediterana sæ fie plasate
512 CONSTANTIN VLAD
sub un comandament integrat, având în frunte un ofifler superior american. La 3 iulie acelaøi
an, Parisul refuza instalarea unor rampe de lansare de rachete øi cerea mutarea bombardierelor
strategice americane din Franfla; ca urmare, cele 200 de asemenea avioane de luptæ erau
reamplasate în Marea Britanie øi RFG. Aflat în vizitæ în Statele Unite, preøedintele de Gaulle
sublinia în fafla camerelor reunite ale Congresului american (25 aprilie 1960) cæ, în condiflii
când statele posesoare ale armelor atomice nu renunflæ la acestea, Franfla va fi nevoitæ sæ se
înzestreze cu asemenea arme; la timpul respectiv, Franfla începuse deja testele nucleare. Proaspæt
ales preøedinte al Statelor Unite, John Kennedy declara, neinspirat øi imprudent, cæ programul
nuclear francez era duømænos faflæ de NATO (109, 1998, p. 554); de fapt, øeful Casei Albe
nu fæcea decât sæ exprime politica Washingtonului faflæ de Paris în problema datæ, declaraflii
similare venind øi de la Pentagon øi Departamentul de Stat. Într°un efort menit sæ depæøeascæ
divergenflele dintre Washington øi Paris, în iunie 1962 secretarul de stat Dean Rusk declara
cæ Franflei i se recunoaøte statutul de putere nuclearæ; o declaraflie similaræ fæcea øi Macmillan.
Era, însæ, oricum, prea târziu. La sprijinul acordat de SUA øi Marea Britanie (Nassau, decembrie
1962) ideii privind crearea forflelor nucleare multilaterale, Parisul îøi fæcea publicæ opoziflia.
În iunie 1963, Franfla îøi retrægea flota sa militaræ din zona Atlanticului de nord, aflatæ pânæ
atunci în structura integratæ a NATO. Domeniile divergente între Washington øi Paris se
diversificau. La 31 ianuarie 1964, de Gaulle se pronunfla pentru neutralitatea Asiei de sud°est;
într°un ræspuns prompt, preøedintele american declara cæ nu împærtæøeøte ideea liderului de
la Paris în aceastæ privinflæ. În februarie 1965, preøedintele francez propunea reîntoarcerea la
etalonul°aur în sistemul monetar internaflional, propunere respinsæ de Statele Unite. Aceastæ
inifliativæ franceza nu ræmânea însæ færæ ecou; ea se înscria pe linia preocupærilor internaflioanle
în ceea ce priveøte funcflionarea etalonului dolar°aur øi avea sæ încurajeze reforma sistemului
monetar internaflioanl. Datæ fiind amplificarea ræzboiului din Vietnam, care atrægea tot mai
mult în conflict flærile vecine: Laos øi Cambodgia, Franfla propunea în februarie 1965 reluarea
Conferinflei de la Geneva. Secretarul general al ONU, U Thant, la rândul sæu, avansa ideea
revitalizærii Conferinflei de la Geneva, prin organizarea urgentæ a unor convorbiri exploratorii
cu participarea Franflei, Marii Britanii, SUA, URSS, R.P. Chineze, Vietnamului de Nord øi
Vietnamului de Sud; Washingtonul respingea cele douæ propuneri. În aprilie acelaøi an, Franfla
anunfla cæ nu va mai participa la activitæflile SEATO. La sesiunea Consiliului SEATO de la
Londra (mai 1965), Franfla øi Pakistanul refuzau sæ semneze comunicatul comun, care chema
statele membre sæ acorde un sprijin sporit regimului de la Saigon, øi îøi declarau dezacordul
faflæ de politica Statelor Unite în Vietnam; totodatæ, Parisul îøi rechema reprezentantul din statul
major al Pactului SEATO. Urma retragerea reprezentantului francez din Comandamentul ONU
pentru Coreea, Parisul exprimându°øi astfel dezacordul faflæ de continuarea existenflei acestuia
øi de misiunea pe care comandamentul respectiv continua sæ o îndeplineascæ. Apoi, un caz
færæ precedent: la Nafliunile Unite, reprezentantul Franflei în Consiliul de Securitate împiedica
tentativa Statelor Unite de a aduce problema vietnamezæ în dezbaterea acestui forum, motivând
cæ nici R.D. Vietnam, nici R.P. Chinezæ nu sunt membre ale ONU. Asemenea acfliuni ale
diplomafliei franceze aveau loc pe fundalul unor critici periodice ale preøedintelui de Gaulle
la adresa implicærii militare a Statelor Unite în ræzboiul din Vietnam.
Dar lucrurile cele mai grave abia urmau. O conferinflæ de presæ flinutæ pe 24 februarie 1966
de preøedintele Franflei deschidea o interesantæ paginæ de diplomaflie la nivel înalt. Cu acel
prilej, de Gaulle anunfla intenflia flærii sale de a se retrage din structurile militare integrate ale
Alianflei Nord°Atlantice øi de a prelua controlul asupra tuturor bazelor militare øi sediilor
comandamentelor militare stræine situate pe teritoriul francez. Preøedintele de Gaulle preciza
cæ Franfla nu pæræseøte Alianfla, ci respinge formele de integrare pe care aceasta le adoptase,
sub comandæ americanæ. Generalul justifica aceastæ decizie prin situaflia nou creatæ în Europa
øi în lume. Este clar, afirma de Gaulle, cæ, în urma evolufliei interne øi externe a flærilor din
Est, Occidentul nu mai era ameninflat aøa cum stæteau lucrurile în aceastæ privinflæ în momentul
când fusese organizat în Europa protectoratul american sub forma NATO. Pe de altæ parte,
în timp ce posibilitatea izbucnirii unui ræzboi mondial având Europa drept cauzæ se redusese,
conflictele în care Statele Unite erau angajate în alte pærfli ale lumii — nu de mult în Coreea,
mai apoi în Cuba øi în Vietnam — în baza principiului escaladærii, prezentau riscuri de a cæpæta
dimensiuni ce ar putea duce la o conflagraflie mondialæ. În aceastæ eventualitate, Europa, a
cærei startegie în cadrul NATO este cea a Americii, ar fi automat atrasæ într°un ræzboi pe care
nu l°a dorit. Este vorba, conchidea øeful statului francez în motivarea mæsurilor anunflate, de
„restabilirea unei situaflii normale de suveranitate, în care toate forflele franceze, fie terestre,
aeriene, maritime, precum øi orice element stræin situat în Franfla vor fi în viitor ræspunzætoare
numai în fafla autoritæflilor franceze“ (106, 1965°1966, p. 21605). Acestea erau ideile de bazæ
cuprinse într°o scrisoare personalæ pe care de Gaulle o adresa preøedintelui american, Johnson,
la 7 martie 1966. Franfla, preciza preøedintele francez,
„îøi propune exercitarea deplinæ a suveranitæflii pe teritoriul sæu, suveranitate afectatæ în momentul
de faflæ de prezenfla permanentæ a elementelor militare aliate sau de utilizarea spafliului sæu aerian;
totodatæ, Franfla, îøi propune sæ renunfle la participarea în comandamentele integrate øi sæ nu
mai afecteze forfle alianflei atlantice“ (apud 49, III, 1973, p. 94).
Urma un memorandum al guvernului francez (la 10 martie 1966) cætre guvernele celorlalte
14 state membre ale Alianflei Nord°Atlantice. Prin Memorandum, Parisul preciza din nou cæ
nu intenflioneazæ sæ se retragæ din Tratatul de la Washington, dar nu dorea sæ mai participe la
organizaflia creatæ în baza Tratatului, adicæ la componenta de integrare militaræ. Ne°am fi putut
gândi, continua Memorandumul, la organizarea unor negocieri în vederea modificærii în comun
a dispozifliilor în vigoare în ceea ce priveøte aceastæ integrare. Guvernul francez ar fi fost fericit
sæ le propunæ, dacæ ar fi avut motive sæ creadæ cæ negocierile ar putea conduce la rezultatul
pe care el însuøi îl are în vedere. Din pæcate, se afirma în Memorandum, totul demonstreazæ
cæ o asemenea acfliune ar fi sortitæ eøecului, partenerii Franflei pærând sau dovedindu°se a fi
partizanii menflinerii statu-quo°ului, dacæ nu ai întæririi unei situaflii care, din punctul de vedere
francez, pare inacceptabilæ de acum înainte (49, III, 1973, pp. 96°97).
514 CONSTANTIN VLAD
Reacflia NATO nu întârzia: la 18 martie, întrunite, în absenfla Franflei, la nivel de prim°mi-

niøtri, cele 14 state declarau cæ atât Tratatul Atlanticului de Nord, cât øi organizaflia stabilitæ
în virtutea lui îøi menflin întreaga importanflæ pentru securitatea lor, pentru salvgardarea libertæflii,
întærirea pæcii øi asigurarea progresului în lume. Parisul vedea în declaraflia celor 14 o dovadæ
cæ un eventual demers al sæu în scopul reformærii Alianflei nu avea nici o øansæ de reuøitæ,
ceea ce justifica opfliunea sa pentru o acfliune unilateralæ. Ræspunzându°i liderului francez la
23 martie 1966, preøedintele american sublinia cæ acfliunea pe care o preconizeazæ Franfla va
afecta grav securitatea øi bunæstarea cetæflenilor din toate statele aliate. Dupæ ce prezenta
concepflia Statelor Unite despre rolul øi menirea NATO, øeful Casei Albe afirma:
„Punctul dumneavoastræ de vedere, potrivit cæruia prezenfla forflelor militare aliate pe pæmântul
francez øtirbeøte suveranitatea francezæ mæ uimeøte. Aceste forfle se aflæ acolo la invitaflia Franflei,
conform unui plan comun de asigurare a securitæflii Franflei øi a aliaflilor sæi. Am considerat
întotdeauna prezenfla lor ca o modalitate înfleleaptæ øi prevæzætoare de exercitare a suveranitæflii
franceze… Ne vine într°adevær greu sæ credem cæ Franfla, care a adus o contribuflie unicæ securitæflii
øi dezvoltærii Occidentului, va ræmâne mult timp departe de problemele comune øi de resposa-
bilitæflile din Atlantic. Ca veche prietenæ øi aliatæ, Franfla va avea locul sæu în ziua în care va
hotærî sæ°øi asume din nou un rol“ (apud 49, III, 1973, pp. 104, 106).
Era un îndemn diplomatic, abia voalat, ca Franfla sæ revinæ asupra opfliunii sale. Dar decizia
Parisului era luatæ, definitiv øi irevocabil. Franfla nu avea sæ°øi reia locul în Alianfla Nord°Atlanticæ
în formula de dinainte de 1966, nici sub de Gaulle, nici dupæ ieøirea acestuia din scenæ, ceea
ce demostreazæ cæ Generalul exprimase starea de spirit profundæ a francezilor. În acest sens,
„Gaullismul“, scuturat de unele exageræri øi impetuozitæfli, va defini conduita Franflei în aceastæ
privinflæ de°a lungul deceniilor urmætoare ale Ræzboiului Rece, precum øi dupæ depæøirea acestuia.
Aøa cum Winston Churchill avusese un rol hotærâtor în modelarea relafliilor speciale postbelice
între Marea Britanie øi Statele Unite, continuate øi la începutul secolului XXI, tot aøa generalul
De Gaulle trasa linia de la care Parisul nu se va abate în raporturile cu marea putere de peste
ocean; reluarea limitatæ de cætre Franfla a relafliilor militare cu Alianfla — din care a continuat
sæ facæ parte neîntreruipt — la începutul anilor 2000, sub imperiul necesitæflii luptei împotriva
terorismului internaflional, nu modificæ aceastæ stare de fapt.
Un nou memorandum al guvernului francez (29 martie 1966) cætre guvernele celorlalte
state membre ale Alianflei furniza detalii privind mæsurile practice, decurgând din poziflia de
principiu a Parisului faflæ de NATO. Între altele, se anunfla restabilirea unui singur comandament
naflional al forflelor armate franceze, mæsuræ însoflitæ de retragerea personalului francez afectat
comandamentelor integrate aliate øi Colegiului de apærare al NATO. Totodatæ, preciza
Memorandumul, retragerea elementelor franceze afectate statelor majore aliate øi Colegiului
de apærare al NATO, atrægea dupæ sine transferarea sediilor acestor organisme în afara teritoriului
francez. Aliaflii erau puøi în situaflia de a lua notæ de decizia francezæ. Mai ales Washingtonul
øi Bonnul aveau sæ contraargumenteze, prin texte care abia ascundeau iritarea capitalelor
respective. Statele Unite susflineau cæ Franfla avea toate posibilitæflile de a acfliona nu unilateral,
ci în cadrul Alianflei pentru eventualele modificæri ce trebuiau aduse Organizafliei create în

baza Tratatului de la Washington øi reaminteau Parisului cæ acordurile privind crearea diferitelor
structuri ale NATO prevedeau cæ acestea fie sunt valabile câtæ vreme Alianfla este în funcfliune,
fie pot fi modificate, dar numai împreunæ, de cætre pærfli. Bonnul, într°o exegezæ pedant juridicæ,
susflinea cæ retragerea forflelor franceze staflionate pe teritoriul federal din Comandamentul suprem
aliat din Europa afecteazæ dreptul lor de a mai stafliona în RFG. Din momentul în care, se
susflinea, forflele franceze staflionate pe teritoriul federal sunt retrase din Comandamentul suprem
aliat din Europa, færæ aprobarea celorlalte state membre ale Alianflei Nord°Atlantice, Franfla
nu°øi mai putea exercita dreptul de a stafliona asemenea forfle, în virtutea Convenfliei cu privire
la prezenfla forflelor stræine pe teritoriul RFG, în vigoare din 23 octombrie 1954. Autoritæflile
federale îøi arætau disponibilitatea de a negocia cu cele franceze pentru crearea unei noi baze
juridice, în eventualitatea cæ Franfla intenflioneazæ sæ°øi menflinæ trupe în RFG (49, III, 1973,
pp. 147°148).
Ræspunsul francez nu se læsa aøteptat. Washingtonului, Parisul îi preciza pe scurt cæ poziflia
Franflei a fost exprimatæ clar în cele douæ memorandumuri øi se rezuma la reconfirmarea ei.
Iar Bonnului îi fæcea observaflia cæ, în ræspunsul sæu la memorandumul francez, nu se referæ
la problema esenflialæ, problemæ care
„are implicaflii militare certe, dar este în esenflæ de naturæ politicæ. Este vorba de a øti dacæ, în
noile condiflii create de hotærârea guvernului francez cu privire la NATO, guvernul Republicii
Federale doreøte menflinerea forflelor franceze pe teritoriul sæu. Se pot face, bineînfleles, de o
parte øi de alta, diverse consideraflii cu caracter juridic, dar chestiunea esenflialæ în aceasta constæ.
Guvernul francez a fæcut cunoscut, într°un mod lipsit de orice echivoc, cæ, dacæ nu exclude
posibilitatea menflinerii anumitor forfle ale sale pe teritoriul german, el nu intenflioneazæ sæ o
facæ în cazul cæ guvernul federal nu ar dori acesta. Întrucât nota menflionatæ mai sus [ræspunsul
guvernului federal la Memorandumul francez — C.V.] nu ia o poziflie faflæ de acest subiect,
guvernul francez fline sæ declare cæ este gata sæ°øi retragæ forflele de pe teritoriul german“ (apud
49, III, 1973, pp. 161°162).
Ræspunsul francez preciza, totodatæ, cæ nu se pot contesta fundamentele juridice ale staflionærii
trupelor franceze pe teritoriul german færæ a repune în cauzæ „drepturile rezervate“, concretizate
în „ræspunderea cvadripartitæ“ faflæ de Germania. Parisul preciza cæ dacæ guvernul Republicii
Fedarale doreøte menflinerea forflelor franceze — dar numai în acest caz — era gatæ sæ examineze
problemele care s°ar ridica într°o atare ipotezæ, fiind vorba de discuflii între cele douæ guverne,
francez øi vest°german, privind un aranjament în legæturæ cu problemele practice ale staflionærii
trupelor franceze, pe de o parte, øi între comandamentul francez øi cel interaliat privitor la un
acord de cooperare între cele douæ structuri, pe de altæ parte.
Diferendul risca astfel sæ devinæ o crizæ având consecinfle majore. Întrunit la Bruxelles în
8 iunie 1966, Consiliul NATO hotæra transferarea cartierelor generale ale Alianflei în afara
Franflei; el invita flærile Beneluxului sæ devinæ gazdele acestor comandamente, iar Italia sæ
primeascæ la Roma Colegiul de apærare al NATO. Ulterior, sediul Alianflei se instala lângæ
516 CONSTANTIN VLAD
Bruxelles. Parisul participa la urmætorul Consiliu NATO, desfæøurat în decembrie 1966. Cu

acest prilej, ministrul de Externe Couve de Murville declara cæ Franfla va continua cu celelalte
state membre doar o cooperare pe plan politic, færæ ca aceasta sæ însemne o politicæ externæ
comunæ, întrucât flara sa nu a ieøit din sistemul integrærii militare pentru a accepta un sistem
de integrare politicæ. Astfel, Alianfla Nord°Atlanticæ intra pe fægaøul creat de noile condiflii.
Urma misiunea meticuloasæ a diplomafliei pentru stabilirea concretæ a raporturilor dintre Alianflæ
øi Franfla.
Cu aceasta, disputele dintre Paris øi alte capitale occidentale nu încetau însæ. Atitudinea
criticæ faflæ de politica Statelor Unite continua pe probleme din afara Alianflei. La 1 septembrie
1966, aflat în vizitæ în Cambodgia, de Gaulle condamna intervenflia SUA în Vietnam øi declara
cæ retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud ar constitui un pas în direcflia restabilirii
pæcii. Øeful statului francez propunea negocieri care sæ ducæ la acorduri, în genul celor de la
Geneva, care sæ asigure øi sæ garanteze neutralitatea statelor din Indochina. Câteva diferende
între Paris øi Londra animau un timp viafla diplomaticæ occidentalæ. Franfla continua sæ se opunæ
aderærii Marii Britanii la Comunitæflile Europene. Într°o convorbire avutæ cu ambasadorul britanic
la Paris în februarie 1968, de Gaulle enunfla o privire de perspectivæ asupra construcfliei
europene: construirea unei mari asociaflii economice europene, care sæ cuprindæ øi un consiliu
restrâns de asociere politicæ format din Franfla, Marea Britanie, Italia øi RFG; crearea unei
grupæri europene real independente ar face inutil NATO, în forma existentæ atunci. Peste câteva
zile, færæ sæ avizeze Parisul, Londra fæcea public conflinutul convorbirii dintre de Gaulle øi
diplomatul englez. Urma un protest al guvernului francez cætre cel britanic pentru acest gest,
considerat inamical. Tot în 1969, Franfla îøi suspenda participarea la Uniunea Europei Occiden-
tale atâta timp cât în activitatea acesteia nu se respectæ principiul unanimitæflii în stabilirea
agendei de lucru a diferitelor structuri din cadrul acestei organizaflii øi nu se renunflæ la intenflia
de a o transforma într°un organism supranaflional; un an mai târziu, Parisul îøi relua locul în
UEO.
Odatæ cu noua sa politicæ faflæ de NATO, Franfla aducea o notæ proprie în relafliile cu Estul,
fiind de fapt cu un pas înaintea altor state occidentale în dezvoltarea raporturilor cu URSS øi
celelalte state din Europa de ræsærit. De Gaulle vizita Uniunea Sovieticæ (20 iunie°1 iulie 1966),
unde era primit cu onoruri deosebite; el era primul conducætor occidental gæzduit la Kremlin
øi care asista la lansarea în spafliu a unui satelit sovietic de la centrul spaflial Baikonur. De
Gaulle mergea apoi la Varøovia (septembrie 1967), iar în mai 1968 se afla la Bucureøti, fiind
primul øef de stat francez care vizita România. El se pronunfla împotriva blocurilor militare,
pentru extinderea cooperærii între toate statele continentului.
„Adeværata securitate a fiecærui stat de pe continentul nostru, afirma liderul francez, nu poate,
categoric, rezulta din opoziflia celor douæ blocuri militare, care reprezintæ forfle øi pacte rivale
unul împotriva celuilalt. Dacæ se ajunge la o politicæ a destinderii, înflelegerii øi cooperærii øi
la aplicarea ei practicæ între toate statele de la Atlantic pânæ la Urali, atunci existæ toate øansele
ca popoarele europene sæ poatæ aborda øi solufliona problemele de interes comun“ (apud 106,
1967°1968, p. 22340).
În cursul anilor ’60, aratæ Kissinger, de Gaulle a explorat posibilitatea de a negocia cu

Moscova independent de Statele Unite, proclamând o politicæ de destindere, înflelegere øi
cooperare cu Europa de Est.
„El spera cæ, dacæ Moscova ar fi privit Europa ca pe o entitate independentæ mai curând decât
ca pe un satelit american, liderii de la Kremlin, date fiind problemele pe care le aveau cu China,
ar fi putut fi fæcufli sæ slæbeascæ strânsoarea în care flineau Europa de Est… De Gaulle fæcuse
o analizæ corectæ, dar supraestimase capacitatea Franflei de a exploata o situaflie internaflionalæ,
a cærei mobilitate se accentuase. Invazia sovieticæ în Cehoslovacia, din 1968, a pus capæt inifliativei
lui de Gaulle“ (109, 1998, p. 663)
Ceea ce însæ, nu diminuiazæ semnificaflia øi impactul politicii franceze faflæ de Est, în
ansamblul destinderii.
Retragerea generalului de Gaulle din fruntea statului francez era primitæ cu uøurare în rândul
aliaflilor. Adunarea Nord°Atlanticæ considera, la 20 octombrie 1869, demisia lui de Gaulle drept
„un eveniment care a introdus un factor nou øi important în sistemul politic øi defensiv european
øi atlantic. Sæ speræm cæ evenimentul pune capæt îndelungatei perioade în cursul cæreia Franfla
s°a flinut de o parte, atât în cadrul Alianflei, cât øi în efortul menit sæ instaureze o mai mare
unitate în Europa“ (apud 49, III, 1973, pp. 437°438). Erau speranfle care aveau sæ se împlineascæ
doar parflial, Franfla, devenitæ putere nuclearæ, continuându°øi propriul drum în construcflia
europeanæ øi în lume.
d. NATO: asumarea destinderii. Minfli pætrunzætoare ale vremii sesizau capcanele øi riscurile
lipsei de progres în relafliile Est°Vest, dar øi factorii care, cu limite inerente, îndrumau spre
schimbare în aceastæ privinflæ.
„Anii ’50 au reprezentat o eræ a certitudinii. Cele douæ pærfli — comunistæ øi occidentalæ — se
înfruntau într°o luptæ poziflionalæ purtatæ de maniera convingere contra convingere. Staliniøti
motivafli de o viziune „ori, ori“ se confruntau cu misionari gen Dulles. Aceastæ stare de a fi a
cedat repede locul alteia, cu Hruøciov øi Kennedy servind ca protagoniøti ai unei tranziflii cætre
o eræ de confuzie. Disensiunile din lumea comunistæ au generat o crizæ ideologicæ, în timp ce
Occidentul începea sæ se îndoiascæ de propriile valori øi de propria dreptate. Comuniøti cinici
au continuat sæ se confrunte cu liberali sceptici. Existæ indicii cæ anii ’70 vor fi dominafli de
conøtiinfla crescândæ a faptului cæ a sosit timpul pentru o strædanie comunæ de a forja un nou
cadru pentru politica internaflionalæ, un cadru care poate servi ca un canal efectiv de eforturi
comune… Uniunea Sovieticæ va ræmâne în viitorul previzibil prea puternicæ pe plan extern spre
a nu fi un rival global al Statelor Unite, dar prea slabæ pe plan intern spre a fi partenerul lor
global“ (22, 1970, pp. 274, 277).
Aceste susflineri apæreau în 1969, deci fuseseræ scrise în anii ’60; ele aparflineau lui Zbigniew
Brzezinski, pe atunci directorul Institutului de studii asupra comunismului al Universitæflii
Columbia. Într°adevær, mijlocul anilor ’60 continuau sæ fie o cumpænæ a apelor: destinderea
începuse, dæduse unele rezultate, dar pærea lipsitæ de suflu. Era timpul ca Occidentul, mai precis
518 CONSTANTIN VLAD
Statele Unite øi NATO, sæ øi°o asume; o vor face tot reticent øi ezitant. În plin „episod francez“,
la 25 martie 1966, guvernul RFG fæcea publicæ declaraflia în care, alæturi de probleme cum
era cea privind graniflele Germaniei, care determinau reacflii ascuflite din partea Estului (a se
vedea XIX. 2) îøi aræta disponibilitatea de a încheia cu vecinii sæi din ræsærit acorduri de renunflare
la forflæ în relafliile mutuale. Reacflia pozitivæ a Moscovei la acest punct din declaraflie aræta cæ
mesajul fusese reflinut; era un prim pas diplomatic cætre o deschidere posibilæ în problema
germanæ, cu implicaflii majore în ansamblul relafliilor Est°Vest. Dar, în vara anului 1966,
raporturile dintre cele douæ alianfle ræmâneau, în mare mæsuræ, blocate. Dupæ ce adopta primele
mæsuri decurgând din decizia Franflei de a se retrage din structurile militare ale Alianflei, Consiliul
NATO, aflat la 8 iunie 1966 în sesiune la Bruxelles, punea accent pe menflinerea øi întærirea
apærærii nord°atlantice øi reafirma poziflia NATO privitoare la Berlin øi Germania. Ideile
referitoare la ameliorarea raporturilor Est° Vest reveneau doar în formule standard. La rândul
sæu, Pactul de la Varøovia îøi reafirma la Bucureøti (iulie 1966) propriile poziflii în problemele
europene, subliniind cæ un pericol direct pentru pacea în Europa îl reprezintæ politica Statelor
Unite, pe care le acuzau de tendinfla de a opri øi chiar întoarce înapoi a ceea ce era numit procesul
istoric de eliberare naflionalæ øi socialæ a popoarelor. Se cerea renunflarea la crearea forflelor
nucleare multilaterale ale NATO øi bararea accesului R.F. Germania la arma nuclearæ,
întreprinderea de mæsuri care sæ ducæ la desfiinflarea concomitentæ a alianflelor existente, ca
un prim pas în aceastæ direcflie fiind propusæ lichidarea organizafliilor militare, atât a Pactului
Nord°Atlantic, cât øi a Tratatului de la Varøovia (187, 1981, pp. 217°218). O declaraflie a
guvernului sovietic cu privire la principalele probleme de politicæ externæ (3 august 1966) nu
mergea mai departe decât cele afirmate la Bucureøti.
Un nou semnal occidental venea din partea Washingtonului. Într°o cuvântare rostitæ la
26 august 1966 în legæturæ cu natura relafliilor Statelor Unite cu URSS, preøedintele Johnson
afirma:
„Sarcina noastræ obligatorie este aceasta: sæ cæutæm toate domeniile în care s°ar putea ajunge
la un acord, ceea ce ar lærgi sensibil, nu conteazæ cât de mult sau cât de încet, perspectiva
colaborærii între Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ… Ambele nafliuni [americanæ øi sovieticæ,
— C.V.] sunt datoare sæ nu permitæ dificultæflilor particulare sæ devinæ surse de pericole mari…
Ele trebuie sæ recunoascæ faptul cæ, deøi principii øi valori diferite ne°ar putea despærfli pentru
totdeauna, ele nu pot øi nu trebuie sæ descurajeze în privinfla unor acte raflionale, expresie a unor
interese comune. Dogmele øi vocabularul Ræzboiului Rece au fost deajuns pentru o generaflie…
Examenul nostru nu constæ în a dovedi care interpretæri ale trecutului omului este cea corectæ;
examenul nostru constæ în a asigura viitorul omului“ (106, 1966, p. 21624 A.).
Øeful Casei Albe declara cæ nici mândria øi nici prestigiul unei mari puteri nu pot fi
considerate mai presus decât soarta lumii. Semnificaflia politicæ a mesajului transmis de peste
ocean era bine înfleleasæ la Moscova. În mod discret, diplomaflia sovieticæ øi americanæ pregæteau
proiectul tratatului de neproliferare a armelor nucleare (prezentat la 24 august 1967). În
decembrie 1967, Consiliul Nord°Atlantic adopta Raportul Harmel privind Sarcinile viitoare
ale Alianflei. Raportul constata cæ, de la semnarea Tratatului Nord°Atlantic în 1949, situaflia
internaflionalæ s°a schimbat în mod semnificativ. Alianfla a jucat un rol major în oprirea
expansiunii comuniste în Europa; URSS a devenit una dintre cele douæ supraputeri, dar lumea
comunistæ nu mai constituie un monolit; doctrina sovieticæ a „co°existenflei paønice“ a schimbat
natura confruntærii cu Occidentul, dar nu øi problemele de bazæ în relafliile Est°Vest. Alianfla
Nord°Atlanticæ, preciza Raportul,
„are douæ funcflii principale. Prima, este sæ menflinæ o putere militaræ adecvatæ øi o solidaritate
politicæ pentru a descuraja agresiunea øi alte forme de presiune øi sæ apere teritoriul statelor
membre, dacæ agresiunea are loc… În acest climat, Alianfla poate îndeplini cea de°a doua funcfliune
a sa, aceea de a urmæri obflinerea de progrese în direcflia unor relaflii mai stabile, în care problemele
politice existente pot fi rezolvate. Securitatea militaræ øi politica de destindere nu sunt
contradictorii, ci complementare. Apærarea colectivæ este un factor stabilizator în politica
mondialæ; ea este condiflia necesaræ pentru politici efective îndreptate cætre o mai mare relaxare
a tensiunilor. Calea spre pace øi stabilitate în Europa constæ în particular în folosirea Alianflei
în mod constructiv, în interesul destinderii. Relaxarea tensiunilor nu este scopul final, ci parte
a unui proces pe termen lung de promovare a unor raporturi mai bune øi de stimulare a unei
soluflii în Europa. Obiectivul ultim al Alianflei este sæ obflinæ o ordine de pace justæ øi durabilæ
în Europa, acompaniatæ de garanflii de securitate adecvate“ (apud 179, 1969, pp. 402, 403).
Era o viziune cuprinzætoare øi echilibratæ despre sarcinile Alianflei Nord°Atlantice. În cadrul
acesteia se va vorbi despre „Doctrina Harmel“, definitæ drept „descurajare øi dialog“. Iar dublul
concept sau dubla funcflie a Alianflei: apærare øi destindere vor fi folosite cu regularitate de
diplomaflia occidentalæ spre a defini esenfla sarcinilor NATO în raporturile sale cu Estul. În
decembrie 1987, Consiliul NATO marca aniversarea a 20 de ani de la adoptarea Raportului
Harmel, „punând în luminæ validitatea continuæ a abordærii sale echilibrate øi complementare:
Destindere øi apærare, împreunæ cu controlul armamentelor øi cu dezarmarea vor ræmâne pærfli
integrate ale politicii de securitate a Alianflei“ (179, 1969, p. 167). Pierre Harmel, fostul ministru
de Externe al Belgiei, primea Distincflia Atlanticæ anualæ pentru Raportul de care numele sæu
ræmânea legat
Unele deschideri operaflionale ale „dublului concept“ erau efectuate de Consiliul NATO
la reuniunea sa din Reykjavik (iunie 1968). Consiliul aprecia mæsurile politice întreprinse de
statele membre pentru promovarea destinderii øi recomanda ca acestea sæ continuie. Totodatæ,
Consiliul adopta Declaraflia privind reducerile reciproce øi echilibrate de forfle; în termino-
logia diplomaticæ øi militaræ era astfel introdus acronimul MBFR (Mutual and Balanced Force
Reductions). Consiliul NATO considera cæ problemele care divizeazæ Europa trebuie sæ fie
rezolvate pe cale paønicæ; dacæ s°ar proceda la reduceri ale forflelor concentrate pe continent,
ar deveni posibilæ slæbirea încordærii øi diminuarea riscurilor de ræzboi. Socotind cæ este de
dorit ca problema reducerii forflelor sæ fie discutatæ cu URSS øi cu alte flæri din Europa de ræsærit,
Declaraflia formula urmætoarele principii directoare ale pregætirilor pe care Alianfla urma sæ
le efectueze în vederea acestei eventualitæfli: a) reducerile de forfle vor fi reciproce øi echilibrate
520 CONSTANTIN VLAD
ca importanflæ øi ca eøalonare în timp; b) reducerile reciproce trebuie sæ constituie o mæsuræ

importantæ øi semnificativæ, permiflând menflinerea actualului grad de securitate la un cost redus,
færæ însæ a atinge proporflii care sæ punæ în cauzæ echilibrul existent în Europa; c) reducerile
reciproce vor fi compatibile cu obiectivul instaurærii unui climat de încredere pe continent;
d) în acest scop, toate dispozifliile noi privind forflele vor fi compatibile cu interesele de securitate
ale tuturor pærflilor øi va trebui sæ fie aplicate cu eficacitate (57, 1968, pp. 444, 450). Tema
reducerii forflelor armate în Europa devenea, dupæ iunie 1968, un subiect central în diplomaflia
destinderii, îndeosebi în pregætirile ce urmau sæ aibæ loc pentru convocarea Conferinflei pentru
Securitate øi Cooperare în Europa (a se vedea XIX, 5).
În vara anului 1968, climatul politic existent între cele douæ alianfle avea sæ fie afectat nu
numai prin semnarea Tratatului de neprolifere a armelor nucleare, dar øi, mai ales, de invadarea
Cehoslovaciei de cætre forflele armete ale URSS øi ale altor patru state membre ale Pactului
de la Varøovia. Consiliul Nord°Atlantic se întrunea la 16 noiembrie 1968, devansând astfel
sesiunea sa ordinaræ de la sfârøitul anului, pentru a examina „situaflia gravæ“, cum o caracteriza,
creatæ de intervenflia armatæ în Cehoslovacia. Comunicatul adoptat de Consiliu, reafirma
intangibilitatea principiului cæ toate nafliunile sunt independente øi cæ, în consecinflæ, orice
intervenflie a unui stat în afacerile interne ale altui stat constituie o încælcare a dreptului
internaflional. În cazul Cehoslovaciei, aprecia Consiliul, acest principiu fusese încælcat de
Uniunea Sovieticæ øi cei patru aliafli ai sæi. Comunicatul reliefa pericolele ce decurgeau din
pretenflia sovieticæ la un drept de intervenflie în treburile interne ale altor state, în numele
aøa°numitei „comunitæfli socialiste“, pretenflie contraræ principiilor de bazæ din Carta Nafliu-
nilor Unite. Consiliul Nord°Atlantic considera cæ acfliunea de forflæ împotriva Cehoslovaciei
a introdus o gravæ incertitudine în ceea ce priveøte calculele øi intenfliile URSS (179, 1989,
p. 74). Preocupafli de aceasta,
„membrii Alianflei invitæ de îndatæ Uniunea Sovieticæ sæ se abflinæ de la recurgerea la forflæ øi
amestecul în afacerile altor state. Hotærâte sæ salvgardeze libertatea øi independenfla flærilor lor,
ele nu vor putea ræmâne indiferente în fafla dezvoltærilor care ar pune în pericol securitatea lor.
Este evident cæ orice intervenflie sovieticæ, având o influenflæ directæ sau indirectæ asupra situafliei
din Europa sau Mediterana, va provoca o crizæ internaflionalæ cu consecinfle grave“ (apud 49,
III, 1973, p. 364).
Consiliul Nord°Atlantic considera cæ invadarea Cehoslovaciei reprezenta o serioasæ dare
înapoi în ceea ce priveøte procesul destinderii; totuøi, obiectivul fundamental al Alianflei ræmânea
stabilirea unor relaflii sigure, paønice øi reciproc avantajoase între Est øi Vest. Totodatæ, statele
aliate care participau la programul de apærare integratæ a NATO — deci, færæ Franfla — procedau
la reevaluarea stadiului în care se afla apærarea lor comunæ, afirmând cæ evenimentele recente
cereau o reacflia colectivæ. În acest sens, miniøtrii celor 14 state stabileau ca obiectiv ameliorarea
calitæflii, eficacitæflii øi desfæøurærii forflelor NATO, astfel încât acestea sæ poatæ asigura o apærare
cât mai avansatæ cu putinflæ, în condifliile întæririi flancurilor (49, III, 1973, p. 365).
Astfel, intervenflia în Cehoslovacia introducea un element de incertitudine în ceea ce priveøte

perspectivele destinderii; contactele între pærfli continuau, dar la nivele mai joase øi cu frecvenfle
reduse. Moscova øi Washingtonul conveniseræ în iulie 1968 sæ înceapæ convorbiri bilaterale
privind armele strategice. Adunarea Generalæ a ONU, salutând, în decembrie 1968, acordul
sovieto°american în aceastæ privinflæ, ruga cu insistenflæ guvernele Statelor Unite øi Uniunii
Sovietice sæ angajeze imediat discuflii bilaterale asupra limitærii sistemelor strategice ofensive
øi a sistemelor de apærare împotriva rachetelor lor balistice.
Din partea occidentalæ, se simflea nevoia unui imbold hotærât pentru a învinge o inerflie
care nu scotea lucrurile din stagnare; acest impuls era dat de douæ personalitæfli puternice: Nixon
øi Brandt.
Richard Nixon era ales preøedinte al Statelor Unite la 5 noiembrie 1968. „Coømarul lui
Nixon era vulnerabilitatea geopoliticæ în fafla expansionismului sovietic, care°i dædea frisoane“
(109, 1998, p. 673). În ciuda acordurilor bilaterale sau de ordin global încheiate cu URSS, în
Europa — unde miza destinderii era uriaøæ — lucrurile bæteau pasul pe loc, cu o agendæ încæ
neatinsæ; blocul estic ceda chemærilor la ordine venite de la Kremlin, dupæ lovitura de forflæ
de la Praga, problema germanæ ræmânea blocatæ, iar Alianfla Nord°Atlanticæ încæ se resimflea
dupæ sfidarea Parisului; Statele Unite erau angajate masiv în ræzboiul din Vietnam, care diviza
societatea americanæ øi pærea færæ ieøire; relafliile SUA cu China ræmâneau reci, chiar încordate,
deøi divergenflele dintre Beijing øi Moscova degeneraseræ în miniræzboaie de frontieræ; Orientul
Apropiat nu asimilase rezultatele ræzboiului de 6 zile din 1967 øi se pregætea pentru cel urmætor
(1973). Acestea erau realitæflile în care Nixon îøi asuma conducerea Statelor Unite. Richard
Milhous Nixon, lider care va stârni numeroase controverse pe vremea când se afla la putere
øi dupæ aceea, se va dovedi personalitatea reclamatæ de condifliile istorice date.
„Puflini preøedinfli au fost atât de coplecøi precum Nixon: timid øi, totuøi, hotærât; nesigur øi,
totuøi, decis; neîncrezætor în intelectuali øi, totuøi, profund reflexiv în particular; impulsiv uneori
în declaraflii øi, totuøi, dând dovadæ de ræbdare øi lucid în planurile sale strategice. Nixon s°a
aflat în situaflia de a trebui sæ cælæuzeascæ America prin tranziflia de la supremaflie la condu-
cere… Nici un preøedinte american nu a avut o cunoaøtere mai amplæ a problemelor internaflionale.
Nimeni, cu excepflia lui Theodore Roosevelt, nu a cælætorit mai mult peste granifle øi nu a încercat
cu un autentic interes sæ înfleleagæ vederile altor conducætori. Nixon nu a studiat istoria în felul
în care o fæcuseræ Churchill øi de Gaulle. El în general învæfla despre trecutul unei flæri numai
atât cât sæ°øi însuøeascæ elementele factuale de bazæ pentru situaflia acesteia… Avea însæ o abilitate
stranie de a sesiza dinamica politicæ a oricærei flæri care îi captase atenflia. Iar înflelegerea sa asupra
realitæflilor geopolitice era, într°adevær, remarcabilæ… Marea sa capacitate de analizæ øi extraor-
dinara sa intuiflie geopoliticæ erau întotdeauna ferm concentrate asupra interesului american“
(109, 1998, p. 636°637).
Spre deosebire de Wilson, Nixon a crezut în echilibrul puterilor, care produce stabilitate.
În acest sens, la 3 ianuarie 1972, în plin mandat prezidenflial, el declara revistei Time:
„Trebuie sæ nu uitæm cæ numai atunci când a existat echilibrul puterilor am avut perioade mai
lungi de pace în istoria lumii. Când o nafliune devine infinit mai puternicæ în raport cu concurentul
522 CONSTANTIN VLAD
sæu potenflial, atunci apare pericolul de ræzboi. Aøadar, eu cred într°o lume în care Statele Unite
sunt puternice. Cred cæ aceastæ lume va fi mai siguræ øi mai bunæ dacæ Statele Unite, Europa,
Uniunea Sovieticæ, China øi Japonia sunt puternice øi sænætoase, echilibrându°se una pe cealaltæ,
nu jucând una împotriva celeilalte, realizând un echilibru corect“ (apud 109, 1998, p. 637).
Era o adeværatæ profesiune de credinflæ, pe care o traducea deja în viaflæ. În acest spirit, la
începutul mandatului, el acorda prioritatea absolutæ Alianflei Nord°Atlantice. Øeful Casei Albe
îøi începea vizitele în stræinætate printr°un periplu vest°european (23 februarie°2 martie 1969).
La 24 februarie acel an, el se adresa Consiliului Nord°Atlantic:
„Dupæ 20 de ani, Alianfla Atlanticæ trebuie sæ se adapteze condifliilor create prin succesul sæu.
Ea trebuie sæ înlocuiascæ unitatea unei temeri comune prin unitatea obiectivelor
împærtæøite…Constat cæ NATO are acum prilejul de a fi mai mult decât a fost vreodatæ: un
bastion al pæcii, fæuritorul unor mijloace de asociere øi un for care sæ încurajeze idei øi metode
pentru îmbogæflirea vieflii popoarelor noastre“ (apud 49, III, 1973, pp. 376, 377).
Oaspetele american îøi anunfla aliaflii cæ Statele Unite vor deplasa accentul în politica faflæ
de crize de la tratarea la prevenirea acestora øi le promitea consultarea sistematicæ în toate
problemele majore. Nimic despre Est; Est ce°øi concentra atunci atenflia, pe plan diplomatic,
asupra unei conferinfle general europene — idee care, deocamdatæ, nu avansa, mai ales cæ ea
era însoflitæ de critici dure la adresa SUA øi a NATO. La 8 iunie 1969, preøedintele american
anunfla cæ, pânæ la 31 august acelaøi an, 25 000 militari americani vor fi retraøi din Vietnam;
era prima mæsuræ de acest gen, dupæ ce totalul forflelor americane angajate în Vietnam ajunsese
la 540 000. Nixon nu va merge încæ la Moscova. El va încuraja atitudinile independente faflæ
de Uniunea Sovieticæ: în 2°3 august 1969 se va afla la Bucureøti, unde fusese anterior primit
cu cælduræ în calitate de vicepreøedinte al SUA, devenind primul preøedinte american care
ajungea în România. Mergea apoi în Iugoslavia (octombrie 1971), iar în februarie 1972 la
Beijing, înainte de a vizita URSS (mai 1972). Va fi pregætit sæ preia inifliativa în ceea ce priveøte
destinderea, dar o va urmæri nu numai în Europa, condiflionând°o pe vechiul continent de un
comportament mai puflin ofensiv al Moscovei în alte zone: Asia de sud°est, Orientul Apropiat
etc. În acelaøi timp, va lua cursul unei desprinderi a Statelor Unite din confruntarea Est°Vest
în zone periferice ale acestei confruntæri, unde se angajase mai ales în lumina liniei de „împingere
înapoi a comunismului“, curs pe care îl va defini el însuøi drept Doctrina Nixon; cazul
Vietnamului va fi cel mai spectaculos în acestæ privinflæ. La 16 septembrie 1969, preøedintele
american anunfla cæ încæ 35 000 militari americani urmau sæ revinæ acasæ pânæ la 15 decembrie;
potrivit unui al treilea anunfl, fæcut în decembrie 1969, încæ un contingent de 50 000 militari
americani aveau sæ pæræseascæ Vietnamul.
Astfel, preøedintele Nixon îøi asuma, pe un front larg, inifliativa impulsionærii destinderii;
era o opfliune politicæ fundamentalæ, sau reafirmarea, de aceastæ datæ, cu mai multæ fermitate,
a unei obfliuni fundamentale: nu promovarea unei politici active de „împingere înapoi a
comunismului“, ci acceptarea URSS, a Chinei populare ca parteneri de gestionare a statu-quo-ului
în lume. În Europa, unde problema germanæ se dovedea un adeværat mær al discordiei între
Est øi Vest, dar øi marea øansæ a destinderii, un asemenea rol îi revenea lui Willy Brandt, care
accepta realitatea existenflei celor douæ state germane øi læsa rezolvarea problemei germane
în seama istoriei.
În felul acesta, soarta destinderii depindea în mare mæsuræ de inifliativele Occidentului. Încæ
la 25 martie 1969, Nixon declarase cæ obiectivul imediat al Statelor Unite era acela de a pune
capæt perioadei de confruntæri øi a începe o eræ de negocieri. În decembrie acelaøi an, Consiliul
NATO îøi exprima convingerea cæ, într°o eræ de negocieri, ar trebui sæ fie posibil, prin discuflii
purtate asupra unor subiecte precise øi bine definite, sæ se ajungæ treptat la slæbirea încordærii
în relafliile Est°Vest. Consiliul reînnoia propunerea avansatæ la Reykjavik privind reducerea
reciprocæ øi echilibratæ a forflelor armate în Europa. Washington°ul supunea atenfliei Moscovei
începerea negocierilor privind limitarea armelor strategice. Iar cele trei puteri occidentale cu
ræspunderi privind Berlinul: Statele Unite, Marea Britanie øi Franfla avansau Uniunii Sovietice
propunerea referitoare la flinerea unor convorbiri cvadripartite asupra Berlinului. Dupæ ce
A. Gromîko declara acordul guvernului sovietic privind efectuarea unui schimb de opinii în
legæturæ cu Berlinul, pe canale diplomatice se deschidea calea negocierilor în problema datæ.
La 11 noiembrie 1969, în capitala Finlandei debuta prima rundæ de convorbiri preliminare
sovieto°americane în legæturæ cu armamentele strategice. Negocieri sovieto°vest°germane duceau
la semnarea Tratatului de renunflare la forflæ øi cooperare între URSS øi RFG, urmatæ la scurtæ
vreme de cea a Tratatului care normaliza relafliile dintre RFG øi Polonia. Înflelegerile privind
Berlinul øi acordul referitor la începerea de negocieri asupra reducerii forflelor armate øi
armamentelor în Europa deschideau calea pregætirii øi desfæøurærii primei Conferinfle dedicate
securitæflii øi cooperærii în Europa, moment de vârf al procesului destinderii, inclusiv în ceea
ce priveøte raporturile dintre cele douæ alianfle.
Între timp, Alianfla Nord°Atlanticæ urmærea atent evoluflia raporturilor de forfle militare
concentrate pe continentul european. Studii øi analize întreprinse în anii 1969°1970 erau finalizate
la Consiliul NATO din 3 decembrie 1970, întrunit la Bruxelles. Într°un mesaj adresat Consiliului,
preøedintele Nixon califica sesiunea de la Bruxelles drept una dintre cele mai importante din
istoria Alianflei. Consiliul reconfirma cæ abordarea de cætre NATO a problemelor de securitate
în anii ’70 va continua sæ se bazeze pe conceptul geamæn apærare°destindere. În acelaøi timp,
întrucât, potrivit datelor de care dispunea NATO, URSS continua sæ°øi dezvolte forfla militaræ,
miniøtrii statelor membre subliniau necesitatea întæririi factorului de disuasiune convenflional
al Alianflei, precum øi menflinerea unui factor de disuasiune nuclear, tactic øi strategic, suficient
øi modern. Consiliul nord°atlantic sublinia valabilitatea în continuare a strategiei ripostei flexibile,
care includea apærarea înaintatæ, întærirea flancurilor, a capacitæflii de mobilizare rapidæ, precum
øi menflinerea unor capacitæfli militare în mæsuræ sæ asigure o ripostæ adecvatæ oricærei agresiuni.
Ca o mæsuræ menitæ sæ creascæ aportul flærilor aliate la apærarea comunæ — cerutæ cu insistenflæ
de Washington — zece state europene care participau la apærarea integratæ a Alianflei (aøa°nu-
mitul Eurogrup) adoptau un program special de îmbunætæflire a apærærii europene. Programul
cuprindea o contribuflie suplimentaræ de ordinul a 420 milioane dolari pentru îmbunætæflirea
infrastructurii comune a NATO, precum øi suplimentæri în valoare de 450°500 milioane dolari
524 CONSTANTIN VLAD
destinate forflelor lor naflionale, eøalonate pe urmætorii cinci ani (57, 1971, pp. 658, 675). În
fapt, reuniunea de la Bruxelles din decembrie 1970 a Consiliului NATO hotæra asupra unur
planuri ambiflioase de creøtere øi modernizare a forflelor militare ale Alianflei. Aceste hotærâri
erau un efect direct al apelului la forflæ împotriva Cehoslovaciei øi, totodatæ, o expresie concretæ
a viziunii occidentale despre destindere, care presupunea atât dialog øi negocieri, cât øi o
preocupare adecvatæ pentru apærare, aceasta din urmæ fiind înfleleasæ øi ca o premisæ de bazæ
a negocierilor. Exprima cu franchefle acest lucru Melvin Laird, øeful Pentagonului, într°o scri-
soare adresatæ Congresului în noiembrie 1971, în care aræta cæ reducerea unilateralæ a prezenflei
militare americane în Europa ar însemna o diminuare „a posibilitæflii noastre de a negocia cu
Uniunea Sovieticæ de pe o poziflie de forflæ“ (apud 49, III, 1973, p. 647). Pactul de la Varøovia
(la reuniunea miniøtrilor de Externe flinutæ la Bucureøti în februarie 1971) califica hotærârile
sesiunii de la Bruxelles a NATO drept un pas în direcflia intensificærii cursei înarmærilor,
exprimând interesele unor cercuri care se opun aprofundærii destinderii Est°Vest. Dar procesul
acestei destinderi continua.
NATO, ca alianflæ, avea sæ urmæreascæ îndeapropape desfæøurarea pregætirilor, apoi a
lucrærilor Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa, precum øi mersul negocierilor
de la Viena privind reducerea forflelor din Europa. Multe din preocupærile øi acfliunile diplomatice
ale statelor membre øi ale Alianflei în ansamblu aveau sæ fie legate de realizarea programelor
privind întærirea organismului militar, desfæøurarea unui amplu øi sistematic proces de consultæri
politice, reclamate de evenimentele în curs, mai ales în raporturile Est°Vest. Aniversarea a
25 de ani de la semnarea Tratatului de la Washington, prilejuia adoptarea Declarafliei de la
Ottawa asupra relafliilor Atlantice (19 iunie 1974). Declaraflia exprima convingerea statelor
membre cæ Alianfla Nord°Atlanticæ oferæ baza indispensabilæ pentru securitatea lor, fæcând astfel
posibilæ destinderea. Ea reafirma cæ apærarea comunæ este una øi indivizibilæ; angajamentul
tuturor statelor membre la aceastæ apærare reducând riscul unei agresiuni, în condiflii când
contribuflia la securitatea întregii alianfle adusæ de forflele nucleare ale Statelor Unite, staflionate
pe teritoriul american øi în Europa, ræmânea indispensabilæ. Statele membre îøi reconfirmau
ataøamentul faflæ de principiile democrafliei, respectului faflæ de drepturile omului, progres øi
justiflie socialæ. Întrucât aceste principii, continua Declaraflia, prin însæøi natura lor, interzic
recursul la metode incompatibile cu promovarea pæcii mondiale, statele membre reafirmau
cæ eforturile lor pentru pæstrarea independenflei, menflinerea securitæflii øi ridicarea nivelului
de trai al popoarelor exclud orice formæ de agresiune contra oricui, nu sunt îndreptate împotriva
vreunei alte flæri, fiind destinate sæ aducæ o îmbunætæflire generalæ a relafliilor internaflionale (179,
1989, pp. 405,407). Era limpede cæ referirile la principiile democrafliei øi la respingerea recurgerii
la forflæ aveau în vedere de aceastæ datæ evenimentele din Grecia, unde o lovituræ de stat adusese
la putere o juntæ militaræ øi, totodatæ, avea loc tentativa Atenei de a încorpora Ciprul, urmatæ
de încordarea relafliilor dintre Turcia øi Grecia, pânæ în pregul unui ræzboi între douæ state membre
ale NATO. Este, în acelaøi timp, de remarcat cæ Declaraflia de la Ottawa fæcea doar referiri
vagi øi generale al raporturile Est-Vest. Aceste raporturi se aflau deja sub impactul destinderii,
îndreptându°se spre punctul cel mai înalt al acesteia — finalizarea Conferinflei pentru Securitate
øi Cooperare în Europa.
Printr°o coincidenflæ, personalitæflile occidentale care avuseseræ un rol hotærâtor în acceptarea
destinderii cu toate consecinflele sale: Willy Brandt øi Richard Nixon pæræseau scena politicæ
în acestæ fazæ avansatæ a destinderii Est°Vest. Brandt renunfla la funcflia de cancelar al R.F.
Germania la 7 mai 1974, în urma unui scandal de spionaj est°german; Nixon demisiona din
calitatea de preøedinte al Statelor Unite la 8 august acelaøi an din cauza scandalului Watergate.
Plecarea lor nu modifica însæ continuarea procesului destinderii. Principalele acte politi-
co°juridice care jalonau acest proces: Tratatul ABM øi Acordul SALT I, înflelegerile sovieto°ame-
ricane privind reducerea riscului unui ræzboi nuclear, primii paøi în direcflia normalizærii
raporturilor chino°americane, acordul privind încetarea ræzboiului din Vietnam intraseræ deja
în realitæflile lumii. În problema germanæ, de care erau legate principalele crize europene
postbelice, se ajunsese la un modus vivendi: acceptarea, øi de o parte, øi de alta, a statu-quo°ului.
În felul acesta, problema reunificærii Germaniei se punea într°o altæ perspectivæ. Era un act
de curaj øi înflelepciune politicæ, ce avea sæ fie validat de istorie, deøi meritele pentru depæøirea
divizærii Germaniei vor reveni altor lideri, cu tendinfla aproape fireascæ a posteritæflii de a pune
în umbræ rolul lui Willy Brandt øi al Ostpolitik.
Alianfla Nord°Atlantic se dovedise un instrument puternic øi adecvat acceptærii øi promoværii
destinderii; ea era acum, la mijlocul anilor ’70, pregætitæ pentru a apæra øi promova interesele
Occidentului în ceea ce avea sæ urmeze în relafliile Est°Vest, dupæ încheierea CSCE.
4) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (2)
Estul avea sæ fie partenerul, competitorul øi adversarul Vestului în debutul, mersul øi

depæøirea destinderii, ca stare a relafliilor internaflionale în anii ’60 øi în prima jumætate a
deceniului 8 al secolului XX. Am prezentat în paragraful precedent Alianfla Nord°Atlanticæ
în procesul destinderii. În cel prezent, mæ voi referi la Est øi nu doar la Organizaflia Tratatului
de la Varøovia, nici mæcar doar la blocul estic, pentru cæ destinderea antrena toate statele
socialiste, în relafliile lor reciproce øi în cele cu statele membre ale NATO. Într°adevær, în anumite
pærfli ale perioadei respective R.P. Chinezæ era o parte a blocului estic, færæ a avea calitatea
de membræ a OTV, iar Iugoslavia constituia o componentæ a Estului, færæ a intra în OTV øi
færæ a fi parte a blocului estic în ansamblu, deøi în anumite momente øi probleme avea sæ
acflioneze în consonanflæ cu Estul.
a. Estul: sfidarea chinezæ. Acest Est intra în procesul destinderii cu o moøtenire dificilæ
în ceea ce priveøte raporturile dintre statele care°l alcætuiau. Dacæ, în ceea ce priveøte Vestul,
Statele Unite îøi exercitau leadership°ul într°un climat de solidaritate contestat doar de Franfla,
URSS va aborda problemele destinderii în condifliile unei contestæri deschise, pe un front larg,
a pozifliei sale de conducætor al blocului estic. În Vest, predomina tendinfla de unitate, încurajatæ
526 CONSTANTIN VLAD
de pericolul — real sau doar perceput — al unei agresiuni a Estului øi posibilæ datoritæ metodelor
prin care SUA îøi exercita rolul de lider. În Est, încercærile Moscovei de a menfline (restabili)
unitatea blocului sub propriul control aveau sæ întâmpine o opoziflie crescândæ, alimentate, pe
de o parte, de o revigorare a intereselor øi sentimentelor naflionale ale popoarelor statelor membre,
tot mai distincte øi distanflate de cele ale Uniunii Sovietice, øi, pe de altæ parte, de metodele
prin care Kremlinul înæbuøise în trecut øi încerca sæ reprime øi în anii destinderii dizidenflele
de la linia sovieticæ. Între aceste dizidenfle, cea mai redutabilæ, prin caracter, amploare øi
consecinfle pentru situaflia Estului, dar øi pentru politica øi diplomaflia mondialæ, se va dovedi
cea chinezæ.
„Este dificil sæ se supraestimeze semnificaflia istoricæ a conflictului chino°sovietic. El a influenflat
orice aspect al vieflii internaflionale, spre a nu vorbi despre blocul sovietic propriu°zis. Nici o
analizæ a relafliilor dintre Washington øi Moscova, a problemei neproliferærii nucleare, a orientærii
naflionalismului modern, a zvâcnirii miøcærii revoluflionare din Lumea a Treia n°ar fi completæ
dacæ n°ar lua în considerare impactul disputei tot mai aprige dintre cei doi pânæ nu de mult
legafli printr°o strânsæ alianflæ. Pentru miøcarea comunistæ internaflionalæ el a fost un dezastru
tragic, comparabil sub anumite aspecte cu ruptura care avusese loc în sânul creøtinismului cu
câteva secole mai de vreme. Experienflele creøtinæ øi comunistæ au arætat cæ în miøcærile orientate
teologic øi ideologic dezacordurile apærute, fie øi asupra mijloacelor øi preocupærilor tactice,
pot escalada pe plan doctrinar øi organizatoric, chiar în conflicte naflionale, în mod fundamental
distructive pentru unitatea miøcærilor în cauzæ“ (23, 1971, p. 397)
La detalierea fæcutæ de Brzezinski consecinflelor conflictului chino°sovietic asupra situafliei
internaflionale trebuie adæugate cele circumscrise sferei raporturilor din interiorul Estului. În
acest sens, dificultæflile pe care Moscova le întâmpina în legæturæ cu Albania, Cehoslovacia,
România øi Polonia în cadrul OTV, cu Iugoslavia, Vietnam, Coreea de Nord în afara Pactului
de la Varøovia, deøi cu puternice træsæturi specifice în cazul fiecærei flæri menflionate, nu pot
fi izolate de divergenflele dintre partidele sovietic øi cel chinez, dintre URSS øi R.P. Chinezæ,
escaladate într°un conflict deschis. Iar aceste dificultæfli, precum øi conflictul însuøi îøi aveau
preistoria lor. De aceastæ preistorie mæ voi ocupa, pe scurt, în cele ce urmeazæ, ca o precondiflie
a înflelegerii relafliilor din interiorul Estului øi a manifestærii acestuia în diplomaflia mondialæ
în perioada destinderii. În prealabil, fac urmætoarele douæ precizæri: mai întâi, pentru obiectul
cærflii de faflæ nu prezintæ interes originile, motivaflia conflictului chino°sovietic, ci manifestærile
acestuia în domeniul politico°diplomatic; în al doilea rând, referirile pe care le voi face la
concretizarea acestui conflict în relafliile dintre partide flin seama de faptul cæ divergenflele pe
linie de partid aveau consecinfle directe asupra raporturilor interstatale, date fiind pozifliile de
partid de guvernæmânt ale PCUS øi, respectiv, PCC; în consecinflæ, diferitele acfliuni pe linie
de partid, ca manifestæri ale conflictului în cauzæ, se repercutau direct asupra diplomafliei celor
douæ flæri.
Dupæ victoria asupra naflionaliøtilor, retraøi în Taiwan, conducerea de la Beijing recunoøtea
URSS drept centru al miøcærii comuniste internaflionale øi al sistemului socialist, îøi reafima
ataøamentul faflæ de ideologia marxist°leninistæ pe care însæ, în mod semnificativ, o vedea aplicatæ
la China în funcflie de partricularitæflile flærii, de experienfla miøcærii revoluflionare autohtone,
generalizate în gândirea lui Mao Zedong. Aceste precizæri erau fæcute încæ sub Stalin, care
impusese partidelor comuniste øi statelor satelit, denumite pe atunci de democraflie popularæ,
aderenfla la marxism°leninism, precum øi subordonarea totalæ faflæ de Moscova. Încheierea
primelor acorduri chino°sovietice, inclusiv a Tratatului bilateral necesita negocieri îndelungate,
de circa douæ luni (16 decembrie 1949°14 februarie 1950), cu prezenfla lui Mao în fruntea unei
delagaflii numeroase. Creditul de 300 milioane dolari acordat RPC de cætre URSS în echipamente
industriale, eøalonat pe 5 ani, era considerat de observatori drept minim faflæ de nevoile uriaøe
ale Chinei øi o expresie a ezitærii Moscovei de a oferi o asistenflæ mai amplæ noului venit în
blocul sovietic, înainte de a vedea orientarea acestuia. Beijingul va sprijini færæ rezerve Moscova
în campania anti°Tito, precum øi în legæturæ cu prima blocadæ a Berlinului. În ceea ce priveøte
ræzboiul din Coreea, conducerea Chinei populare era nemulflumitæ cæ Moscova nu°øi onora
promisiunea de a asigura acoperirea aerianæ a participærii la lupte a voluntarilor chinezi øi,
mai ales, cæ cerea plata în devize forte pentru livrærile de tehnicæ militaræ øi echipamentele
de ræzboi trupelor chineze angajate în Coreea. Beijingul va fi rezervat faflæ de mæsurile luate
de noii lideri de la Kremlin pentru normalizarea relafliilor cu Iugoslavia øi va considera acceptarea
de cætre N. S. Hruøciov a ideii privind varietatea formelor de trecere la socialism drept o concesie
de naturæ sæ diminueze importanfla experienflei URSS în construirea unei noi orânduiri øi sæ
deschidæ calea cætre negarea rolului de lider al partidului sovietic øi al URSS în miøcarea
comunistæ internaflionalæ øi în blocul estic. China va dezaproba modul cum Hruøciov, conducerea
sovieticæ criticau cultul personalitæflii lui Stalin øi stalinismul în 1956. Beijingul va reproøa
Moscovei cæ, într°o problema care privea miøcarea comunistæ internaflionalæ, procedase færæ
consultarea prealabilæ a altor parttide; comuniøtii chinezi vor socoti cæ în activitatea lui Stalin
prevalaseræ aspectele pozitive. China va sprijini cu putere linia sovieticæ de soluflionare a crizei
poloneze în vara øi toamna anului 1956, precum øi înæbuøirea cu forfla armatæ a revolufliei
maghiare din octombrie°noiembrie acelaøi an. Când conflictul chino°sovietic devenea public,
Beijingul avea sæ considere evenimentele din Polonia øi Ungaria din 1956 drept efecte ale
modului cum Moscova concepuse øi promovase destalinizarea.
Anul 1957 avea sæ aducæ noi elemente în cristalizarea tendinflelor din lumea esticæ. URSS
experimenta cu succes o rachetæ balisticæ intercontinentalæ øi lansa primul satelit artificial al
pæmântului, evenimente care, în curând, schimbau în mod esenflial postura sa strategicæ. Partidul
sovietic înlætura din posturile de putere un grup consrvator, anti°destalinizare, format din
Malenkov, Kaganovici øi Molotov, ceea ce consolida pozifliile lui N. S. Hruøciov pe linie de
partid øi de stat. Acest lucru se va vedea în 1958 (27 martie) când acesta, pânæ atunci lider al
partidului, devenea øi prim°ministru, înlocuindu°l pe mareøalul Bulganin øi asumându°øi astfel
principalele pârghii ale puterii la Kremlin. Între URSS øi R.P. Chinezæ se încheia un acord
de cooperare în domeniul militar, potrivit cæruia Moscova urma sæ acorde asistenflæ Chinei în
modernizarea armamentelor. Ulterior, Moscova avea sæ afirme cæ, în timpul negocierilor, partea
chinezæ ceruse ca URSS sæ punæ la dispoziflia sa arme atomice, ceea ce i se refuzase. La rândul
528 CONSTANTIN VLAD
sæu, Beijingul va susfline, tot ulterior, cæ asistenfla sovieticæ urma sæ cuprindæ øi domeniul nuclear
(23, 1971, p. 301). Moscova folosea aniversarea a 40 de ani de la Revoluflia din Octombrie
pentru întærirea influenflei sale în rândul miøcærii comuniste internaflionale, influenflæ slæbitæ
de evenimentele petrecute în Polonia øi Ungaria în 1956.
În acest scop, un mare numær de partide erau invitate la celebrarea din 7 noiembrie, ceea
ce ducea la o consfætuire a partidelor de guvernæmânt din blocul estic (14°16 noiembrie) øi
la una a tuturor partidelor reprezentate la Moscova (16°19 noiembrie). Consfætuirile din
noiembrie 1957 aveau sæ marcheze un moment important în ascensiunea Chinei cætre o poziflie
de frunte în cadrul miøcærii comuniste internaflionale; prezenfla lui Mao în fruntea delegafliei
chineze va fi un factor de autoritate în aceastæ privinflæ. În cursul anului 1957, înaintea consfæ-
tuirilor, Hruøciov fæcuse eforturi vizibile sæ°øi apropie Varøovia øi Belgradul, care criticaseræ
prima intervenflie militaræ sovieticæ la Budapesta, dar o aprobaseræ pe cea de a doua, hotærâtoare
în înfrângerea insurgenflilor. Liderul sovietic îl va întâlni pe Tito într°un tête°à°tête la Bucureøti,
de la care va obfline recunoaøterea de cætre Iugoslavia a R.D. Germane, în schimbul reafirmærii
principiilor cuprinse în declaraflia sovieto°iugoslavæ din 1955. Belgradul va plæti aceastæ
deschidere spre Est prin aplicarea Doctrinei Hallstein øi o anumitæ ræcire generalæ a atitudinii
Occidentului. Un proiect de declaraflie a partidelor de guvernæmânt din statele est øi cen-
tral°europene, pus de acord în mod discret între Moscova øi Belgrad, era moderat ca orientare
øi conflinut, neincluzând referiri la rolul conducætor al partidului sovietic øi al URSS. Sub
influenfla Beijingului însæ, poziflia consfætuirii se va radicaliza în aceastæ privinflæ. La insistenfla
delegafliei chineze, dar øi cu sprijinul altor partide prezente, declaraflia adoptatæ de consfætuire
înscria, cu referire la statele blocului estic, formula „lagærul socialist condus de Uniunea
Sovieticæ“ øi definea un numær de mæsuri obligatorii ce trebuiau întreprinse în cursul unei
revoluflii socialiste — aøa-numitele legi generale ale construirii unei societæfli socialiste. Acestea
deveneau un criteriu de apreciere a conduitei partidelor, devierea de la linia caracterizatæ prin
ele fiind consideratæ drept revizionism, adicæ o îndepærtare de la ideologia comunistæ.
Consfætuirea considera revizionismul drept principalul pericol pentru miøcarea comunistæ
internaflionalæ, apreciere ce viza înainte de toate partidul iugoslav øi Iugoslavia ca stat. Polonezii
cedau øi semnau documantul în cauzæ; iugoslavii însæ refuzau sæ facæ acest lucru øi acceptau
doar un Apel pentru pace, redactat în termeni generali. Consfætuirile din noiembrie 1957
constituiau astfel o tribunæ pentru partidul chinez de a°øi promova propriile poziflii øi de a obfline
ca unele dintre acestea sæ fie însuøite de o reuniune comunistæ internaflionalæ. Acest ascendent
chinez va deveni, în timp, unul dintre punctele principale de divergenflæ între Moscova øi Beijing.
Unele voci vorbeau de „lagærul socialist condus de URSS øi R.P. Chinezæ“, ceea ce pentru
Kremlin reprezenta o provocare de neimaginat øi de neacceptat.
În 1958, partidul iugoslav: Uniunea Comuniøtilor din Iugoslavia — UCI, publica un nou
program propriu. Acesta înmænunchea într°un document de linie toate ideile care, acumulate
în timp, defineau ceea ce se numea deja „Calea iugoslavæ spre socialism“. Conceptul funda-
mental în cadrul noului program era cel de autoconducere muncitoareascæ, reprezentatæ de
consilii care°øi asumau, în anumite condiflii, conducerea unitæflilor economice. Proprietatea de
stat devenea proprietate socialæ, rolul statului, mai ales în economie, slæbea simflitor, iar UCI
îøi reducea funcfliile cu deosebire la cele ale unui factor politico°ideologic. Luat în ansamblu,
programul UCI era o îndepærtare masivæ de la experianfla altor flæri estice, mai ales a URSS,
precum øi de la o serie de teze de bazæ ale ideologiei comuniste, aøa cum aceasta era înfleleasæ
la Moscova, la Beijing øi în alte centre. Publicarea, apoi adoptarea lui declaøa o adeværatæ
campanie anti°iugoslavæ, în care cele mai virulente critici veneau de la Beijing øi Tirana. În
acelaøi timp, partidul chinez øi cel albanez acuzau Moscova pentru cæ, prin poziflia sa de
înflelegere cu Belgradul, încurajase apariflia unei ample sfidæri revizioniste în cadrul miøcærii
comuniste internaflionale, periculoase prin efectul sæu de contaminare. Divergenflele dintre
Beijing øi Moscova se extindeau, tematic, de la construcflia internæ a statelor din blocul estic
pânæ la problemele de politicæ externæ øi diplomaflie. Beijingul aducea în aceste divergenfle
un spirit militant øi o intransigenflæ care vor determina multe din dilemele Kremlinului în relafliile
cu Statele Unite øi NATO: puseele periodice de fermitate, care nu eliminau însæ dorinfla de
slæbire a încordærii internaflionale. Declanøarea crizei Berlinului, urmatæ de deschiderea operatæ
în direcflia SUA, care pregætea summitul eøuat din 1960 evidenfliau asemenea oscilaflii în politica
Kremlinului.
„Pentru Moscova øi Beijing disputele au însemnat sfârøitul iluziei pe care fiecare au nutrit°o
cu privire la lumea comunistæ. Hruøciov a sperat sæ creeze un sistem comunist care sæ înlocuiasæ
autocraflia duræ stabilitæ de Stalin, într°un înalt grad informalæ øi neinstituflionalæ. Tolerând
diversitatea internæ legatæ însæ prin ideologia comunæ, noul sistem ar fi fost unul cu autoreglare,
cu URSS recunoscutæ ca lider, nu pentru cæ Uniunea Sovieticæ ar fi impus rolul sæu conducætor,
ci pentru cæ celelalte partide de guvernæmânt percepeau avantajul existenflei unui arbitru. În timp
ce ar fi onorat dreptul la autonomie a unitæflilor componente, acest nou sistem ar fi fost îndrumat
de aprecierile statului celui mai puternic, care avea o responsabilitate specialæ în furnizarea lumii
comuniste a unui scut militar general. Chinezii au împærtæøit unele dintre aceste iluzii, dar cu
o excepflie vitalæ: ei au vrut unitate, de aceea au presat pentru recunoaøterea generalæ a
leadership°ului sovietic; dar ei doreau o unitate militantæ, îndreptatæ activ împotriva
inamicului. În scopul de a obfline aceastæ unitate, ei n°au ezitat sæ facæ presiuni asupra Moscovei
pentru o formulæ ideologicæ mai duræ (ca cea din timpoul mitingurilor din 1957), precum øi
pentru o politicæ mai fermæ faflæ de puterile imperialiste. Dar, procedând astfel, ei au subminat
în mod inevitabil leadership°ul sovietic, slæbind prin aceasta unitatea lumii comunite — unitate
pe care dupæ toate probabilitæflile o urmæreau sincer — øi au pus în miøcare o dinamicæ a escaladærii
dialogului dintre Moscova øi Beijing într°o disputæ, apoi într°un conflict øi, în final, într°o rupturæ“
(23, 1971, pp. 397°398).
Disputele dintre Moscova øi Beijing deveneau publice în 1960. Articole publicate în presa
chinezæ dedicate celei de a 90°a aniversæri a naøterii lui Lenin (aprilie 1960) susflineau cæ China
devenise portdrapelul tradifliei revoluflionare leniniste. În iunie acelaøi an, la un congres al
Federafliei Sindicale Mondiale, flinut la Beijing, delegaflia sovieticæ aducea în discuflie unele
probleme internaflionale, færæ legæturæ cu miøcarea sindicalæ; în replicæ, cea chinezæ critica în
mod ascuflit politica externæ a URSS. În aceeaøi lunæ, un congres al partidului român devenea
530 CONSTANTIN VLAD
o tribunæ pentru o violentæ confruntare între delegaflia sovieticæ, condusæ de Hruøciov, øi cea
chinezæ, având în frunte un membru al biroului politic, în ciuda eforturilor gazdelor de a preveni
polemica între partidele reprezentate la Bucureøti: delegaflia chinezæ critica pozifliile sovietice;
Hruøciov ræspundea, cerând condamnarea colectivæ a partidului chinez øi fæcea aluzie la
eventuale sancfliuni economice împotriva Chinei, dacæ Beijingul nu înceteazæ criticile sale.
„Comportamentul sovietic la mitingul de la Bucureøti a fost caracteristic pentru o operafliune
de tip ræzboi politic. El nu a fost un exercifliu cæutând compromisul, ci conflictul. Desigur,
sovieticii au fost provocafli într°un mod de neconceput. Mai mult decât atât, aøa cum aveau sæ
arate anii urmætori, o dare înapoi pe plan internaflional, fie a Rusiei, fie a Chinei tindea sæ se
repercuteze aproape imediat asupra relafliilor chino°sovietice, generând încriminæri reciproce.
În acest caz, Hruøciov nu°øi revenise încæ din conjugarea deranjantæ a incidentului U°2 cu eøecul
summitului în care îøi pusese multe speranfle, fiind într°o stare de spirit deloc prielnicæ pentru
a tolera un triumf chinez. El s°a arætat astfel hotærât sæ respingæ acuzafliile pe care chinezii i le
aduceau personal, sæ°i izoleze în cadrul blocului, chiar sæ°i umileascæ øi sæ°i pedepseacæ. Este
dificil de afirmat cæ el s°a aøteptat ca chinezii sæ capituleze, dar este, totodatæ, important sæ se
ia în calcul iraflionalitatea inerentæ oricærui comportament politic, iar în cazul lui Hruøciov
posibilitatea unei astfel de iraflionalitæfli nu trebuie deloc desconsideratæ“ (23, 1971, p. 408).
Efectul a fost o intensificare imediatæ a conflictului. Ca un ecou al confruntærilor de la
Bucureøti, Beijingul respingea categoric acuzafliile Moscovei; cæutând sprijin, el îndemna Tirana
sæ procedeze la fel, ceea ce partidul albanez o fæcea, supralicitând. Moscova reacfliona, consi-
derând cæ, în felul acesta, chinezii încep sæ°øi exercite influenfla în zone pânæ atunci considerate
fief sovietic. Ameninflærile proferate de Hruøciov deveneau realitate: în lunile iulie°august 1960,
URSS începea sæ aplice reduceri drastice ale asistenflei acordate Chinei. Aproximativ 3 mii
de specialiøti sovietici erau rechemafli peste noapte, multe proiecte comune cu chinezii fiind
abandonate. Mæsura se aplica øi acordului privind asistenfla militaræ sovieticæ, încheiat în 1957.
O nouæ conferinflæ internaflionalæ, desfæøuratæ la Moscova în noiembrie 1960, cu participarea
reprezentanflilor a 81 de partide comuniste, era mai mult un prilej de înfruntare aprigæ în principal
între Moscova øi Beijing, decât o manifestare a unitæflii miøcærii comuniste internaflionale,
restabilitæ sub conducerea partidului sovietic. În fafla unei audienfle atât de largi, aceastæ con-
ducere era negatæ de o manieræ categoricæ de cætre partidele chinez øi albanez. Angajarea în
disputæ, de partea PCUS, a unor lideri de talia lui Maurice Thorez (PC Francez) øi Luigi Longo
(PC Italian), imprima dimensiuni internaflionale conflictului chino°sovietic. Urma spargerea
unor partide comuniste în aripi pro°sovietice øi, respectiv, pro°chineze. În cursul anului 1961,
Moscova suspenda asistenfla economicæ acordatæ Albaniei, îøi rechema specialiøtii øi, în final,
rupea relafliile diplomatice cu acestæ flaræ.
Dupæ 1962, disputele dintre URSS øi R.P. Chinezæ se concentaru îndeosebi pe probleme
internaflionale. Beijingul acuza Kremlinul, personal pe Hruøciov, de laøitate, în urma retragerii
rachetelor din Cuba. Conflictul militar de frontieræ chino°indian (octombrie 1962), adæuga noi
elemente de divergenflæ în relafliile sovieto°chineze. Beijingul reproøa Moscovei lipsa de sprijin
în acest conflict, iar Moscova acuza RPC de naflionalism, afirmând cæ, pentru câøtiguri teritoriale
nesemnificative, riscæ apropierea Indiei de Statele Unite. Iar încheierea Tratatului de interzicere
a experienflelor nucleare în trei medii avea sæ fie caracterizatæ drept expresia unei cârdæøii
sovieto°americane, urmærind instaurarea dominafliei mondiale a celor douæ puteri. În douæ
rânduri, Moscova returna Beijingului note diplomatice privind Tratatul, considerate inaccep-
tabile prin conflinutul lor øi prin acuzafliile pe care le aduceau Uniunii Sovietice.
Pe mæsuræ ce între URSS øi Occident avansa destinderea, conflictul chino°sovietic creøtea
în intensitate. Schimburi de declaraflii øi scrisori pline de invective aveau sæ bareze orice cale
de întoarcere pentru cei doi protagoniøti. O tentativæ de mediere a Bucureøtilor, însoflitæ de
propunerea de încetare sau mæcare de suspebdare a polemicii publice ræmânea færæ efect.
Conflictul cunoøtea o nouæ etapæ în urma introducerii în disputæ a unor chestiuni teritoriale.
În 1963, Beijingul declara cæ tratatele prin care flarismul acaparase teritorii chineze au fost
impuse cu forfla, anunflând cæ este pregætit pentru o soluflie rezonabilæ a acestei probleme. Un
an mai târziu, în iulie 1964, Mao însuøi critica politica Moscovei „de rapturi teritoriale. Ruøii,
afirma el, au pus mâna pe tot ceea ce au putut dupæ ce de°al Doilea Ræzboi Mondial, menflionând
Mongolia, o parte a României, o porfliune din Germania, altele din Polonia“ (23, 1971, p. 419).
Moscova reacfliona vehement, acuzând Beijingul cæ vrea sæ dezmembreze Uniunea Sovieticæ,
în timp ce fline subjugate popoare mai mici.
„Era ruptura. Eticheta ideologicæ cu care era drapatæ disputa nu putea disimula faptul cæ ea nu
opunea doar douæ revoluflii, ci doi øefi, douæ imperii, douæ niveluri de viaflæ øi douæ culori ale
pielii“ (71, 1993, p. 275).
Convorbiri purtate la Moscova între delegaflii conduse de lideri de frunte ai celor douæ partide
(Deng Xiaoping, secretar general al partidului chinez, øi M. A. Suslov, membru în conducerea
superioaræ a celui sovietic) în iulie 1963 nu duceau la nici un progres în depæøirea divergenflelor.
Dupæ sæptæmâni de discuflii sterile øi tensionate, pærflile conveneau suspendarea lucrærilor,
declarând cæ le vor relua la o datæ ulterioaræ; nu aveau sæ se mai întâlneascæ niciodatæ, în
configuraflia de atunci. În februarie 1964 se întrunea la Bejing comisia mixtæ chino°sovieticæ
privind navigaflia pe râurile de frontieræ; lucrærile comisiei erau întrerupte færæ rezultate în 14
octombrie acelaøi an, chiar în ziua când Hruøciov fusese înlæturat din toate funcfliile politice
øi de stat. Douæ zile mai târziu, pe 16 octombrie, China detona prima ei bombæ atomicæ, intrând
astfel în clubul puterilor nucleare. Plecarea lui Hruøciov pærea sæ ofere oportunitatea diminuærii
øi, eventual, depæøirii conflictului chino°spvietic. Ambele pærfli suspendau atacurile reciproce.
O delegaflie chinezæ condusæ de premierul Zhou Enlai venea la Moscova øi avea convorbiri
cu L. I. Brejnev øi alfli lideri sovietici. Moscova aøtepta de la Beijing rectificarea liniei sale
generale. Beijingul nu se angaja decât la încetarea polemicii publice, pronunflându°se pentru
îngheflarea disputelor de ordin ideologic øi îmbunætæflirea raporturilor interstatale, ceea ce
Kremlinul considera insuficient. Reluarea unor schimburi în domeniul economic øi o anumitæ
cooperare chino°sovieticæ în sprijinirea Vietnamului de Nord (China permitea tranzitarea
materialelor militare sovietice pe teriroriul sæu cætre RDV) nu ascundeau însæ menflinerea intactæ
532 CONSTANTIN VLAD
a conflictului. La mai puflin de un an de la plecarea lui Hruøciov, Beijingul critica noii lideri
sovietici, acuzându°i de continuarea liniei revizioniste, promovate însæ în forme mai puflin
vizibile, dar nu mai puflin primejdioase. Formal, alianfla dintre URSS øi RPC era încæ în vigoare,
fiind însæ golitæ de orice conflinut. În mai 1965, China efectua cel de al doilea test nuclear. În
martie 1966, o conferinflæ la nivel înalt afro°asiaticæ era amânatæ sine die întrucât China se
opunea participærii URSS la lucræri. La precedentele astfel de reuniuni, Uniunea Sovietcæ nu
participase; acum însæ, datæ fiind confuntarea cu RPC — confruntare care se extindea øi în
Lumea a Treia —, Moscova insista sæ fie de faflæ, intenflie pe care Beijungul reuøea sæ o contra-
careze, cu preflul eøecului întrunirii statelor din Asia øi Africa. Starea de lucruri se va îndrepta,
probabil inevitabil, spre ciocniri de frontieræ, de o anumitæ amploare. Primele asemenea ciocniri
aveau loc la 2 martie 1969, pe granifla chino°sovieticæ din Manciuria. Urmau altele, în 14°15
martie, pe râul Ussuri. Øi o parte øi alta suferea pierderi — morfli øi rænifli. În ambele cazuri,
urmau schimburi de note diplomatice între cele douæ capitale, fiecare parte acuzând°o pe cealaltæ
de provocarea incidentelor. La 29 martie, Moscova propunea Bejingului reluarea convorbirilor
bilaterale în legæturæ cu problemele de frontieræ, întrerupte în 1964. Contacte diplomatice duceau
la un acord privind întrunirea comisiei mixte sovieto°chineze privind navigaflia pe râurile de
frontieræ. Înainte însæ ca lucrærile comisiei sæ reînceapæ, noi ciocniri militare pe granifla comunæ
aveau loc la 13 august 1969, urmate de obiønuitele note de protest ale pærflilor. O vizitæ a
premierului sovietic Kosîghin la Beijing, øi convorbiri purtate de acesta cu Zhou Enlai în
septembrie 1969 duceau la un acord privind negocieri, care sæ fie purtate la nivel de adjuncfli
ai miniøtrilor de Externe. O primæ rundæ a negocierilor avea loc la Beijing între 12 octombrie°13
decembrie 1969. Acestea erau reluate în februarie 1970, continuând de a lungul anilor urmætori.
Acest cadru de negocieri de dovedea un canal de legæturæ util între Moscova øi Beijing.
Ciocnirile de graniflæ încetau. Ele avuseseræ loc pe un fundal al anilor ’60°’70, care nu excludea
un conflict major între cele douæ mari puteri comuniste. Charles Bohlen relateazæ în acest sens
o convorbire avutæ în 1960 cu ambasadorul sovietic la Washington, Menøikov care, cu prilejul
respectiv, afirma:
„În mod sigur, Statele Unite realizeazæ faptul cæ în doi°trei ani alte flæri vor dispune de arme
nucleare. Marea teamæ a Uniunii Sovietice nu este provocatæ de puterea militaræ a Statelor Unite,
ci de faptul cæ China va poseda bomba atomicæ“ (17, 1973, p. 475).
Diplomatul sovietic exprima, poate într°o formulare mai puflin abilæ, o stare de spirit
ræspânditæ la Moscova. Pe de altæ parte, la Beijing posibilitatea unui atac sovietic masiv era
privitæ cu seriozitate. La granifla comunæ, erau concentrate 40 de divizii sovietice. O parte din
rachetele nucleare cu razæ medie de acfliune, inclusiv SS°20, fuseseræ transferate în apropierea
Chinei. O observaflie atentæ a ciocnirilor de graniflæ aræta cæ acestea aveau loc în apropierea
unor puternice baze militare sovietice, inclusiv de aprovizionare, øi în zone lipsite de facilitæfli
de transport de partea chinezæ. Erau împrejuræri care determinau administraflia Nixon sæ
avertizeze Moscova de faptul cæ Statele Unite nu vor ræmâne indiferente în cazul în care Uniunea
Sovieticæ ar fi atacat China (109, 1998, p. 653). Astfel, conflictul Moscova°Beijing avea efecte
la care nimeni de la Kremlin nu se gândise: în 1973°1974, Brejnev îi propunea lui Nixon o

cvazialianflæ împotriva Chinei; dar pericolul care plutea asupra acesteia din urmæ ducea,
dimpotrivæ, la o alianflæ de facto între Washinton øi Beijing. „Destinderea din Europa oferise
SUA sub conducerea lui Nixon (1968°1974) øi lui Kissinger, ocazia sæ repurteze douæ succese
importante: expulzarea sovieticilor din Egipt øi, ceea ce era cu mult mai important, recrutarea
neoficialæ a Chinei în alianfla antisovieticæ“ (94, 1994, p. 289).
Revenind la Europa, acelaøi conflict græbea o serie de procese în direcflia unei anumite
emancipæri a statelor est°europene faflæ de URSS. Destalinizarea, înfæptuitæ într°o mæsuræ sau
alta în aceste state, însemna aproape la o scaræ generalæ de°satelitizarea lor; iar aceasta din
urmæ întærea legæturile regimurilor est°europene cu propriile popoare.
„Peste tot în zonæ [Europa Centralæ øi de Est — C.V.], urmærirea de cætre fiecare regim a scopului
stabilirii unui echilibru mai favorabil între sprijinul dorit pe plan intern øi dependenfla externæ
de asistenfla sovieticæ s°a reflectat într°un proces larg ræspândit de indigenizare a guvernelor
care veniseræ la putere aproape în întregime prin o forflæ stræinæ“ (23, 1971, p. 439).
Revolufliile din anul 1989 aveau sæ arate cæ regimurile conduse de partidele comuniste în
statele est øi central°europene aveau posibilitæfli limitate de a ræspunde næzuinflelor societæflilor
din aceste state; atunci însæ când cunoscutul analist american fæcea observaflia privind indige-
nizarea (integrarea la nivel naflional) a guvernelor din statele în cauzæ se contura o realitate
în care puterea în flærile respective dobândea un caracter naflional, manifestat, între altele, într°o
evoluflie în direcflia autonomiei øi independenflei faflæ de Moscova. Voi urmæri în cele ce urmeazæ,
pe plan diplomatic, aceastæ evoluflie în douæ cazuri, mult diferite prin natura øi destinul lor:
cel al României øi cel al Cehoslovaciei.
b. Estul: destinderea øi diplomaflia românæ. Anii destinderii aveau sæ se constituie într°o

perioadæ distinctæ, într°un fel unicæ, în politica externæ øi diplomaflia României post°belice.
Desatelitizarea flærii era realizatæ cel mai complet, dacæ se are în vedere situaflia statelor membre
ale Pactului de la Varøovia. Desprinderea de Moscova se bucura de o largæ susflinere popularæ,
contribuind în mod direct la indigenizarea partidului comunist øi extinderea sprijinului populafliei
faflæ de regim. Totodatæ, respingerea hegemoniei sovietice ducea la creøterea audienflei României
în marile cancelarii vestice. Într°adevær, în anii destinderii, apropierea ei de Occident depæøea
în amploare condiflia celorlalte state est øi central°europene. Totodatæ, Bucureøtiul adopta o
poziflie de echidistanflæ în conflictul chino°sovietic. România rezista cu un anumit succes
presiunilor sovietice de integrare supranaflionalæ în cadrul CAER. Pe de altæ parte, ea primea
statutul de membræ GATT, era primitæ în Fondul Monetar Internaflional øi devenea membræ
a Grupului celor 77. Deøi destalinizarea se realiza doar parflial, în perioada destinderii regimul
relaxa situaflia internæ øi iniflia unele mæsuri în direcflia reformei economice: o anumitæ
descentralizare a deciziei prin creøterea competenflelor întreprinderilor øi constituirea centra-
lelor industriale, introducerea unei componente sociale în proprietatea de stat prin cotele°pærfli
ale salariaflilor ø. a. Diplomaflia româneascæ se pronunfla insistent pentru creøterea rolului
534 CONSTANTIN VLAD
Nafliunilor Unite în asigurarea pæcii øi securitæflii internaflionale, pentru respectarea principiilor

consacrate de Cartæ, acordând în aceastæ privinflæ o atenflie specialæ afirmærii egalitæflii în drepturi,
suveranitæflii naflionale, neamestecului în treburile interne, repudierii forflei øi rezolværii disputelor
dintre state prin mijloace paønice. Bucureøtiul fæcea un adeværat crez din promovarea ideii
privind creøterea rolului statelor mici øi mijlocii în viafla internaflionalæ, conceputæ ca o mæsuræ
fundamentalæ pentru democratizarea relafliilor internaflionale. Depæøirea decalajelor dintre statele
dezvoltate øi cele subdezvoltate øi crearea unei noi ordini economice internaflionale concentra
multe din eforturile României, facilitând întærirea legæturilor sale cu statele Lumii a Treia.
România era un factor activ în normalizarea situafliei pe continentul european øi aducea o
contribuflie remarcabilæ la pregætirea øi desfæøurarea primei Conferinfle pentru Securitate øi
Cooperare în Europa. Deøi continua sæ fie membræ a Pactului de la Varøovia, România acfliona
înpotriva politicii de bloc, se alætura Miøcærii de Nealiniere, cerea desfiinflarea simultanæ a
OTV øi NATO; ea se opunea tentativelor URSS de a transforma Pactul de la Varøovia într°un
organism cu atribuflii supranaflionale, elabora o doctrinæ naflionalæ de securitate øi apærare cu
un caracter strict defensiv, reducea durata stagiului militar øi cheltuielile destinate apærærii,
insista asupra necesitæflii înfæptuirii dezarmærii generale øi totale, în primul rând a celei nucleare.
Pe asemenea subiecte°cheie de politicæ externæ, diplomaflia românæ era deosebit de activæ,
de la nivelul cel mai înalt pânæ la cel al aparatului diplomatic de profesie, aducând în atenflia
comunitæflii internaflionale numeroase inifliative øi documente de un real interes. În asemenea
condiflii, România era nu numai acceptatæ, dar øi cæutatæ ca interlocutor øi partener. În anii
destinderii, Bucureøtiul era vizitat de Hruøciov øi Brejnev, de Nixon øi Ford, de de Gaulle,
Harold Wilson øi Willy Brandt, de Zhou Enlai, Deng Xiaoping øi prinflul moøtenitor al Japoniei,
de preøedintele Pakistanului øi premierul Indiei, de preøedintele Indoneziei øi øahinøahul
Iranului, de Anwar el Sadat øi Menahem Begin. Diplomaflia românæ reuøea sæ acflioneze ca
un canal de comunicaflie între numeroase capitale, care traversau perioade de relaflii tensionate.
Îøi oferea bunele oficii între Grecia øi Turcia în legæturæ cu problema cipriotæ (20, 2002, p.
269 øi urm.) øi îøi încerca funcflii de mediator. Nu avea succes în cazul conflictului
sovieto°chinez, dar reuøea sæ faciliteze primele contacte între Egipt øi Israel dupæ ræzboiul
de 6 zile øi între Statele Unite øi China popularæ. O asemenea linie era înfæptuitæ de o diplomaflie
activæ, imaginativæ, care beneficia de aportul unor oameni politici øi diplomafli profund ataøafli
valorilor øi intereselor naflionale, de un înalt profesionalism. Manflionez aici câteve nume:
Paul Niculescu°Mizil øi Øtefan Andrei, pe plan politic — ultimul îndeplinind øi funcfla de
ministru de Externe —, iar pe plan diplomatic Corneliu Mænescu, George Macovescu, Nicolae
Ecobescu, Mircea Malifla øi Sergiu Celac Toate acestea genereazæ interesul pentru
cunoaøterea modului cum diplomaflia româneascæ s°a integrat în contextul diplomafliei europene
øi mondiale, deøi gradul în care România a fost o flaræ independentæ în perioada datæ continuæ
sæ provoace controverse.
Trei lecflii, tragice pentru unii, avertisment pentru alflii, aveau sæ determine puterea de la
Bucureøti sæ încerce redobândirea independenflei flærii. Douæ dintre ele: criza ungaræ øi cea
cubanezæ devansau destinderea; cea de a treia, criza cehoslovacæ, avea loc în plinæ pregætire
pentru începerea procesului destinderii. Anul 1956 aræta cu câtæ brutalitate Moscova curma
orice tentativæ a statelor°satelit de a pæræsi blocul estic, de a opta pentru neutralitate øi raporturi
mai strânse cu Occidentul. În acelaøi timp, revoluflia ungaræ demonstra ce soartæ era rezervatæ
partidului comunist care întorcea spatele propriului popor, urmând slugarnic o linie stræinæ.
Exact în acest sens, Silviu Brucan îl citeazæ pe Gheorghiu°Dej spunând: „Dacæ nu facem o
cotituræ de 180 de grade în relafliile noastre cu sovieticii suntem pierdufli“ (apud 21, 1992, p. 72).
Într°un alt sens, criza rachetelor din Cuba aræta pericolele atragerii României într°un ræzboi
nedorit øi stræin de interesele sale naflionale. În cazul Cehoslovaciei, acesta oferea prilejul
afirmærii Doctrinei Brejnev potrivit cæreia OTV, în speflæ URSS, aveau dreptul — øi datoria —
de a interveni militar într°o flaræ aparflinând blocului estic, dacæ la Moscova se considera cæ
în flara respectivæ existæ pericolul a ceea ce era numit contrarevoluflie. Motivaflia intervenfliei
a cinci state din Pactul de la Varøovia era complexæ; între învinuirile aduse puterii de la Praga
a contat mult, færæ îndoialæ, faptul cæ, potrivit Kremlinului, reformele în curs ar fi pus sub
semnul întrebærii regimul socialist. Moscova tolerase, de nevoie, asemenea reforme în Iugoslavia;
înæbuøirea „Primæverii de la Praga“ aræta cæ nu avea sæ îngæduie astfel de reforme în statele
membre ale Tratatului de la Varøovia; era o serioasæ atragere de atenflie, inclusiv României.
Asemenea elemente aveau sæ stea la baza deciziei puterii de la Bucureøti de a pune capæt
subordonærii faflæ de Moscova øi de a promova o linie îndreptatæ spre autonomie øi independenflæ,
în politica internæ øi în cea externæ. O atare linie se contura în anii ’50, dar terenul pentru
adoptarea ei avea øi rædæcini mai vechi. Astfel, primii germeni ai unei diferenflieri de linia
Moscovei din partea partidului comunist din România apæreau în perioada interbelicæ, când
acest partid era o secfliune a organizafliei comuniste internaflionale (Internaflionala a 3°a,
Comintern), fiind condus direct de cætre aceasta. Deøi redus numericeøte øi puflin influent pe
plan politic, partidul român dispunea de un nucleu de militanfli, dintre care unii dovedeau
sensibilitate faflæ de interesele naflionale øi de sentimentele marii mase a populafliei flærii. Aceste
sentimente erau puse la încercare de decizia Comintern°ului de a considera România reîntregitæ
drept un stat multinaflional, ceea ce în legæturæ cu problema naflionalæ presupunea adoptarea
unei orientæri care ar fi dus la destræmarea flærii, precum øi de faptul cæ în fruntea partidului
Moscova numea activiøti stræini, mai ales maghiari øi bulgari, dintre care unii nici mæcar nu
cunoøteau limba românæ. Între aceøti militanfli aveau sæ se impunæ Gheorghe Gheorghiu°Dej
øi Lucrefliu Pætræøcanu, ambii având valenfle de a deveni purtætori ai unui comunism naflional
de coloraturæ româneascæ; Gheorghiu°Dej sublinia adesea originile naflionale ale partidului
comunist øi ale socialismului, iar Pætræøcanu afirma, într°o cuvântare faimoasæ rostitæ la Cluj,
cæ el este român înainte de a fi comunist. Dupæ 23 august 1944, nucleul cu potenflialitæfli de
orientare naflionalæ îøi disputa conducerea partidului român cu un grup care pânæ atunci træise
în URSS, între care cele mai influente nume era reprezentate de Ana Pauker øi Vasile Luca.
Dupæ cutumele vremii, Stalin tranøa aceastæ disputæ prin numirea lui Gheorghiu°Dej în fruntea
partidului. Acesta se descotorosea de Pætræøcanu, în care vedea un competitor redutabil, în
urma unui proces înscenat. Pânæ în 1953, noul regim de la Bucureøti, ca øi cele din toate sta-
tele°satelit, era total obedient faflæ de Moscova. Pe plan extern, România sprijinea
536 CONSTANTIN VLAD
necondiflionat orice inifliativæ sovieticæ, iar dupæ 1948°1949 Bucureøtii excelau prin atacuri
împotriva Iugoslaviei lui Tito.
Dar, îndatæ dupæ dispariflia lui Stalin, liderii de la Bucureøti cereau ca inginerii sovietici
care conduceau Sovrom°urile — societæfli mixte prin care importante resurse naflionale luaseræ
drumul URSS — sæ predea delegaflilor români funcfliile ce le îndeplineau (157, 1998, p. 18).
Era cel dintâi pas în direcflia desfiinflærii acestor organisme în România, mæsuræ ce avea sæ fie
aplicatæ în urmætorii doi ani în toate flærile din blocul estic. În 1955, partidul român se pronunfla
deschis într°o problemæ politico°ideologicæ majoræ, susflinând legitimitatea unei varietæfli de
cæi ale construcfliei socialiste, în funcflie de condifliile istorice øi particularitæflile naflionale ale
diferitelor flæri. În felul acesta, Bucureøtii se alæturau Belgradului în negarea universalitæflii
experienflei sovietice, linie la care avea sæ adere în curând øi Varøovia. Anul 1956 aducea prima
intrare pe scena internaflionalæ a diplomafliei româneøti: oferta fæcutæ Nafliunilor Unite de
participare a României la constituirea forflelor multinaflionale pentru zona Suezului. Aceastæ
ofertæ nu se finaliza dar, privind retrospectiv, inifliativa româneascæ anunfla intenflii viitoare.
În fapt, România avea sæ parcurgæ câfliva ani de ucenicie în afacerile internaflionale. În acest
proces de învæflare, conducerea flærii deprindea cunoøtinfle øi însuøiri necesare desfæøurærii unei
politici externe proprii øi angajærii politico°diplomatice în problemele internaflionale, se forma,
în câfliva ani, un aparat de specialitate capabil sæ asigure participarea României la agenda
diplomaticæ internaflionalæ. Erau reînnodate legæturile cu tradifliile diplomafliei româneøi, avea
loc o reapreciere a rolului unor mari diplomafli din trecut, înainte de toate al lui Nicolae Titulescu.
La 10 septembrie 1957, primul ministru român Chivu Stoica adresa un mesaj øefilor de
guverne din Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia øi Turcia, propunând întrunirea unei conferinfle
la nivel înalt a statelor respective pentru a discuta øi adopta mæsuri menite sæ ducæ la întærirea
pæcii øi securiflætii, precum øi la dezvoltarea cooperærii în Blacani. Inifliativa inaugura una din
direcfliile de bazæ ale manifestærii diplomafliei româneøti, anume promovarea relafliilor de bunæ
vecinætate între state, cu o atenflie particularæ acordatæ relafliilor dintre state aparflinând unor
sisteme social°politice diferite. Întrucât Grecia øi Turcia declarau cæ nu existæ condiflii propice
pentru o întrunire interbalcanicæ la un asemenea nivel, inifliativa nu se finaliza atunci în forma
propusæ de România. Ideea însæ ræmânea pe agendæ øi avea sæ fie reluatæ ulterior.
În acelaøi an, la 17 octombrie, România se lansa pe scena care°i va deveni predilectæ:
Organizaflia Nafliunilor Unite. În mod concret, Bucureøtiul prezenta în Comitetul economic al
Adunærii Generale a ONU proiectul unei declaraflii privind principiile colaborærii economice
internaflionale. Proiectul propunea urmætoarele astfel de principii: respectul reciproc al
independenflei economice a statelor; respectul integral faflæ de dreptul suveran al fiecærui stat
de a dispune de bogæfliile øi de resursele sale naturale; respectarea, în relafliile economice
internaflionale, a avantajului reciproc; acordarea de ajutor economic øi de asistenflæ tehnicæ flærilor
slab dezvoltate, nelegate de condiflii care ar putea prejudicia independenfla economicæ øi politicæ
a acestor flæri; sprijinirea schimburilor de experienflæ øi a contactelor largi în domeniile economic,
øtiinflific øi tehnic. Erau idei care aveau sæ focalizeze ulterior dezbaterile øi inifliativele privind
ceea ce avea sæ fie desemnat prin sintagma „noua ordine economicæ internaflionalæ“. Propunerea
României era dezbætutæ øi adoptatæ în unanimitate de Adunarea Generalæ a ONU la 26 noiembrie

1967, sub titlul „Bazele cooperærii economice internaflionale“.
Un serios obstacol în calea manifestærii independente a României, atât pe plan intern, cât
øi pe cel internaflional, îl constituia prezenfla de trupe sovietice pe teritoriul naflional. De aceea,
un obiectiv major al diplomafliei româneøti era obflinerea retragerii acestor trupe. Problema
era pentru prima datæ ridicatæ în 1955, dupæ constituirea Tratatului de la Varøovia. Liderii de
la Bucureøti îøi motivau solicitarea prin stabilitatea internæ, precum øi prin schimbarea condifliei
internaflionale a flærii, în calitatea ei de membræ a OTV. Hruøciov însæ respingea ideea care,
totuøi, avea sæ gesteze în cercurile conducætoare sovietice. Lucræri de referinflæ dedicate acestui
subiect (163a, 1996, 157, 1998) aratæ cæ atitudinea pozitivæ luatæ în final de Kremlin în aceastæ
privinflæ avea în vedere necesitatea refacerii imaginii Moscovei în fafla Occidentului, dupæ
înæbuøirea revolufliei maghiare, importanfla mai redusæ a României în comparaflie cu cea a statelor
central°europene (RDG, Polonia, Ungaria) din punct de vedere al raporturilor de forfle în inima
continentului, precum øi unele modificæri aduse prioritæflilor URSS în ceea ce priveøte alocarea
resurselor destinate sectorului militar în condifliile unei noi etape în dezvoltarea armamentelor
strategice de cætre cele douæ supraputeri. La aceasta se adæuga convingerea cæ regimul de la
Bucureøti este stabil øi menflinea un control riguros asupra situafliei din flaræ. Pe un asemenea
fundal, diplomaflia româneascæ, mai ales la nivel înalt, acfliona cu prudenflæ, dar øi cu perseverenflæ
pentru atingerea obiectivului retragerii trupelor sovietice. În aceastæ privinflæ, un rol aparte avea
sæ°i revinæ lui Gheorghiu°Dej, lider al partidului comunist, care dovedea øi abilitæfli
politico°diplomatice deosebite. Iatæ cum apare el în caracterizarea lui Alexandru Bârlædeanu,
care l°a cunoscut îndeaproape: „Eu n°am mai întâlnit un om la care deøteptæciunea sæ se îmbine
atât de bine cu prudenfla øi cu flerul politic, ca la Dej. Dacæ îl compar cu alflii, constat cæ Dej
a fost omul cu cele mai multe calitæfli politice øi cea mai mare abilitate din câfli am cunoscut
în viafla mea atât de lungæ“ (apud 13, 1997, p. 147). În raporturile cu Hruøciov, Gheorghiu°Dej
miza mult pe faptul cæ°l sprijinise pe liderul sovietic în reluarea legæturilor cu Tito, precum
øi pe contribuflia pe care o adusese personal, ræspunzând unei solicitæri a lui Hruøciov, la
consolidarea guvernului Kádár în Ungaria. Gheorghiu°Dej fæcea mai multe demersuri pe lângæ
liderul de la Kremlin, direct sau prin unii fruntaøi ai puterii de la Bucureøti, cum a fost Emil
Bodnæraø. Decisivæ în aceastæ privinflæ se dovedea întâlnirea tête°à°tête cu Hruøciov, dupæ o
partidæ de vânætoare organizatæ pentru acesta în Transilvania. Reproduc, în descrierea lui Silviu
Brucan, momentul crucial al convorbirii dintre cei doi cu prilejul respectiv:
„Dragæ Nichita Sergheevici, deschise Dej discuflia, mi°ai încredinflat mai multe sarcini de mare
ræspundere øi m°am achitat de ele cât am putut mai bine“. „Da, chiar foarte bine“, îl întrerupse
Hruøciov. „Ei, dacæ lucrurile stau aøa, mæ întreb dece nu ai tu încredere în partidul nostru?“.
„Cum aøa? Ba am toatæ înrederea, cæ mæ øtii bine, altfel nu mæ bizuiam pe tine“. „Pæi atunci,
de ce ai tu nevoie sæ flii aici, în România, zeci de mii de soldafli sovietici? Øtii, dragæ Nichita,
cum sunt soldaflii. Se mai duc duminica prin oraø, trag o duøcæ øi beau mai mult decât trebuie,
se îmbatæ øi fac scandal, iar uneori pun mâna pe o femeie sau chiar pe o fetiøcanæ… Iar românii
se înfurie øi înjuræ, pe cine? Nu pe Vanea sau Rodion, ci Armata Roøie, Uniunea Sovieticæ.
538 CONSTANTIN VLAD
Unde mai pui cæ o ducem greu cu pâinea øi carnea øi duømanii noøtri ræspândesc versiunea cæ
soldaflii sovietici sunt de vinæ, cæ ei mænâncæ totul. Øi, în loc sæ se dezvolte la noi dragostea
pentru Uniunea Sovieticæ eliberatoare, se creeazæ o atmosferæ ostilæ vouæ, se ræspândeøte anti-
sovietism. Nouæ asta ne face greutæfli în muncæ, iar vouæ væ face ræu. Ce°fli trebuie toatæ chestia
asta, la ce bun sæ flii aici, la noi, atâflia soldafli sovietici?“ (apud 21, 1992, p. 76).
Hruøciov se declara de acord cu Gheorghiu°Dej øi la puflinæ vreme dupæ întâlnirea celor
doi, Moscova anunfla hotærârea de a°øi retrage militarii din România. O scrisoare în acest sens
a lui Hruøciov era primitæ de Gheorghiu°Dej în aprilie 1958. La 24 mai acelaøi an, Comitetul
Politic Consultativ al Tratatului de la Varøovia lua în discuflie øi aproba propunerea guvernului
Uniunii Sovietice, pusæ de acord cu guvernul român, cu privire la retragerea trupelor sovietice
din România. Retragrea acestor trupe se încheia la 1 iunie 1958; era o realizare remarcabilæ
a diplomafliei româneøti. Dupæ aceastæ datæ, posibilitæflile României de a se manifesta ca un
stat independent creøteau rapid.
În anii 1961°1963, Bucureøtii se opuneau tentativei sovietice de a imprima organizafliei
CAER caracteristici supranaflionale. În 1962 Gheorghiu°Dej, iar în 1963 Alexandru Bârlædeanu,
reprezentant în comitetul executiv al CAER, respingeau planul lansat de Hruøciov, în forma
unor „principii de bazæ ale diviziunii internaflionale socialiste a muncii“.
„Opoziflia, în special a României, l°a forflat pe liderul de la Kremlin sæ abandoneze cele mai
multe dintre elementele planului sæu. Douæ fuseseræ motivele obiecfliilor româneøti: „diviziunea
muncii“ era incompatibilæ cu cerinfla internæ a industrializærii rapide (aceasta fiind øansa
desprinderii de URSS) øi crearea unui organism supranaflional de planificare nu putea reprezenta
decât o nouæ formulæ de dominare sovieticæ. Replica lui Dej era: conducerea economiei naflionale
este un atribut inalienabil al suveranitæflii“ (157, 1998, p. 33).
Aflat la Moscova în octombrie 1962, pe drum de întoarcere din vizite efectuate în Asia,
Gheorghiu°Dej era pus la curent de cætre Hruøciov asupra prezenflei rachetelor sovietice în
Cuba øi reacfliei americane faflæ de situaflia creatæ. Potrivit lui Silviu Brucan, Gheorghiu°Dej
s°a exprimat færæ menajamente despre liderul sovietic:“Omul æsta e nebun, bun de legat. E în
stare sæ arunce lumea în aer. Øi noi ne putem trezi în ræzboi cu Occidentul, færæ sæ fin consultafli
øi færæ sæ øtim. Comandantul trupelor Tratatului de la Varøovie e mareøal sovietic øi dacæ primeøte
ordin de la Hruøciov ne atrage øi pe noi. I°am spus lui Nichita Sergheevici, cum spuneau nemflii
dupæ ræzboi: Ohne Uns! (Færæ noi!; 21, 1992, p. 88). Concluzia practicæ din partea conducerii
de la Bucureøti nu întârzia: Corneliu Mænescu, ministrul de Externe român, îl informa confidenflial
pe omologul sæu american, Dean Rusk, cæ, în cazul unui conflict între SUA øi URSS, România
avea sæ ræmânæ neutræ, ceea ce ar îndreptæfli ca teritoriul sæu sæ nu fie flinta unor lovituri americane
(157, 1998, p. 38). Aceastæ miøcare a diplomafliei româneøti era færæ precedent øi reprezenta
un pas semnificativ în direcflia afirmærii unei politici externe independente.
Cursul spre o politicæ de sine stætætoare a Bucureøtilor îøi gæsea o expresie lipsitæ de orice
echivoc în Declaraflia din aprilie 1964 a partidului comunist, socotitæ la vremea respectivæ
drept o adeværatæ declaraflie de independenflæ a României. Declaraflia se pronunfla pentru
respectarea principiilor suveranitæflii, egalitæflii în drepturi øi neamestecului în treburile interne

ale statelor socialiste, pentru dreptul partidelor comuniste, de guvernæmânt în aceste flæri, la
o politicæ proprie, naflionalæ. În baza pozifliilor exprimate în Declaraflie, România dovedea un
spirit de inifliativæ crescând pe plan internaflional. Martori ai vremii, dar øi cercetætori ai istoriei,
remarcæ faptul cæ, mai ales dupæ aprilie 1964, Ministerul de Externe român devenise un adeværat
laborator, unde se elaborau proiecte øi planuri de acfliuni pe o gamæ largæ de probleme de interes
internaflional.
Inifliativa româneascæ la Nafliunile Unite privind „Acfliuni pe plan regional în vederea
îmbunætæflirii relafliilor de bunæ vecinætate între state europene aparflinând unor sisteme
social°politice diferite“ era reluatæ în 1963. România atrægea în calitate de co°autori alte 8 state
europene mici øi mijlocii, anume Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia,
Suedia øi Ungaria, fiind adoptatæ de Adunarea Generalæ a ONU la 21 decembrie 1965 (Rezoluflia
2 129/XX). Se constituia astfel „Grupul celor 9“ (cæruia ulterior i se alætura øi Olanda) care,
timp de 4 ani, avea sæ desfæøoare o serie de acfliuni comune: întâlniri ale miniøtrilor de Externe
ai flærilor menflionate, concertæri ale reprezentanflilor aceloraøi flæri la ONU øi în diferite alte
organizaflii internaflionale, iniflierea de rezoluflii comune, vizite reciproce pe plan bilateral etc.
Grupul celor 9, cum apreciazæ ambasadorul Valentin Lipatti într°o admirabilæ lucrare dedicatæ
procesului CSCE, realiza
„o experienflæ unicæ în domeniul colaborærii între statele mici øi mijlocii din Europa postbelicæ,
o experienflæ care a erodat structurile bipolare, a promovat afirmarea unei diplomaflii independente
øi a constituit færæ îndoialæ la vremea respectivæ anticamera în care se plæmædeau opfliunile
Conferinflei de la Helsinki“ (114, 1993, p. 19).
Cu prilejul vizitei pe care o delegaflie la nivel înalt o efectua în URSS în septembrie 1965,
Ceauøescu øi ceilalfli lideri români ridicau în fafla conducerii sovietice mai multe probleme
nesoluflionte în relafliile bilaterale, între care aceea cæ tezaurul românesc, aflat la Moscova din
1917, nu fusese încæ restituit (8, 2003, p. 134)
În ianuarie 1967, România recunoøtea din punct de vedere diplomatic Republica Federalæ
Germania, mæsuræ aspru criticatæ de Moscova øi de capitalele altor state estice. Gestul
Bucureøtiului era o manifestare de independenflæ întrucât, la data respectivæ, din Tratatul de
la Varøovia doar URSS avea relaflii diplomatice cu RFG, stabilite în 1955. Din afara blocului
propriu°zis, Iugoslavia recunoscuse RFG, dar Bonnul rupsese relafliile cu Belgradul, ca urmare
a aplicærii „Doctrinei Hallstein“.
În legæturæ cu Ræzboiul de 6 zile din Orientul Apropiat, România nu rupea relafliile
diplomatice cu Israelul, cum procedau celelalte state din Tratatul de la Varøovia, øi refuza sæ
considere Israelul drept un stat agresor. O declaraflie a guvernului român se pronunfla în favoarea
renunflærii la folosirea forflei, respectærii independenflei øi suveranitæflii tuturor statelor din regiune,
realizærii între pærflile în cauzæ a unor tratative care sæ permitæ gæsirea solufliilor corespunzætoare
intereselor popoarelor respective, precum øi asigurærii øi consolidærii pæcii. Aceastæ poziflie
540 CONSTANTIN VLAD
avea sæ permitæ conducerii de la Bucureøti sæ contribuie ulterior la iniflierea de contacte directe

între Egipt øi Israel, finalizate mai târziu în acordurile de la Camp David.
În septembrie 1967, Corneliu Mænescu, ministrul de Externe al României, era ales preøedinte
al celei de°a XXII°a sesiuni a Adunærii Generale a ONU, el fiind primul demnitar dintr°o flaræ
est°europeanæ care îndeplinea o astfel de funcflie.
În august 1968, România nu participa la invadarea Cehoslovaciei de cætre 5 state membre
ale Tratatului de la Varøovia. Deøi risca pentru România o soartæ asemænætoare cu cea a acestei
flæri, conducerea de la Bucureøti condamna acfliunea militaræ împotriva Cehoslovaciei, califi-
când°o drept o paginæ ruøinoasæ în istoria relafliilor dintre flærile socialiste. August 1968, cu
încercærile de „teoretizare“ a dreptului Moscovei de a interveni militar în alte flæri din blocul
estic evidenflia necesitatea unor garanflii împotriva încælcærilor grave ale principiilor funda-
mentale ale dreptului internaflional în relafliile dintre statele europene. Bucureøtii realizau cæ
asemenea garanflii nu puteau fi cæutate în înflelegeri între blocurile militaro°politice existente;
era edificator în aceastæ privinflæ faptul cæ, deøi Washingtonul (ca øi Beijingul, de altfel) avertizase
Moscova împotriva unei acfliuni îndreptate contra României, o înaltæ oficialitate vest°europeanæ
calificase ocuparea Cehoslovaciei drept un accident de circulaflie pe autostrada largæ a destinderii.
De aceea, garanflii de genul celor evocate mai sus puteau fi cæutate doar prin stabilirea unor
norme de conduitæ care sæ rezulte dintr°un acord de voinflæ politicæ la nivel general°european,
mai precis, la nivelul tuturor factorilor implicafli în asigurarea securitæflii øi stabilitæflii în Europa,
ceea ce, în viziunea liderilor de la Bucureøti, trebuia sæ fie realizat de o conferinflæ dedicatæ
problemelor securitæflii øi cooperærii pe continent. Aøa se explicæ de ce România avea sæ fie
un susflinætor fervent al convocærii øi desfæøurærii cu succes a primei Conferinfle pentru Securitate
5) Moment de vârf øi tentativæ de instituflionalizare a destinderii: Conferinfla

pentru Securitate øi Cooperare în Europa (CSCE)
a. Preliminarii. Ideea unei conferinfle dedicate securitæflii europene era enunflatæ de cætre
Uniunea Sovieticæ la reuniunea miniøtrilor de Externe ai Franflei, Marii Britanii, SUA øi URSS,
desfæøuratæ la Berlin între 25 ianuarie°18 februarie 1954. Cu acel prilej, V. M. Molotov, ministrul
de Externe sovietic, propunea un proiect de pact pentru securitatea colectivæ în Europa, care
sæ fie încheiat ca rezultat al unei conferinfle general°europene. În contextul istoric dat, inifliativa
diplomafliei sovietice se încadra într°un ansamblu de mæsuri menite, în principal, sæ previnæ
alæturarea R. F. Germania la sistemul de securitate occidental. Reamintesc în aceastæ privinflæ
cæ, atunci, era în proces de ratificare tratatul privind crearea Comunitæflii Defensive Europene
(CDE), la care urma sæ fie parte øi RFG. Dupæ cædera proiectului CDE la 30 august 1954, în
urma votului negativ dat de Adunarea Naflionalæ a Franflei, acordurile de la Londra (3 octombrie
1954) øi Paris (23 octombrie 1954) prevedeau admiterea RFG în Uniunea Europei
Occidentale øi, respectiv, în NATO, ele statuând totodatæ încetarea regimului de ocupaflie în
Republica Federalæ øi restabilirea suveranitæflii statului vest°german.
Dupæ ce reuniunea de la Berlin a miniøtrilor de Externe se încheia færæ rezultate, Moscova
avansa, la 31 martie 1954, ideea intrærii URSS în NATO, dacæ acesta ar fi cuprins toate marile
puteri ce fæcuseræ parte din coaliflia antihitleristæ. La 7 mai 1954, Franfla, Marea Britanie øi
SUA respingeau aceastæ idee, calificând°o total nerealistæ. La 24 iulie, acelaøi an, Moscova
reitera propunerea sa privind încheierea unui tratat de securitate colectivæ în Europa øi
convocarea în acest scop în lunile ce urmau a unei conferinfle la care sæ participe toate statele
europene, precum øi SUA. În absenfla unei reacflii din partea puterilor occidentale, Moscova
revenea la 4 august 1954 cu propunerea avansatæ Franflei, Marii Britanii øi Statelor Unite de
a avea loc o întâlnire a miniøtrilor de Externe ai celor patru în lunile august sau septembrie
pentru o discuflie preliminaræ asupra problemelor care ar fi putut constitui agenda unei conferinfle
general°europene. Ræspunsul celor trei puteri occidentale era dat la 10 septembrie: Londra,
Parisul øi Washingtonul îøi declarau acordul pentru întrunirea unei conferinfle a miniøtrilor de
Externe dacæ URSS era gata sæ semneze tratatul de stat cu Austria øi era favorabilæ organizærii
unor alegeri libere în Germania, ca un prim pas în direcflia reunificærii acesteia. Chiar în ziua
semnærii acordurilor de la Paris privind integrarea RFG în structurile de securitate occidentale
(23 octombrie 1954), Moscova relua propunerea unei întâlniri a miniøtrilor de Externe ai celor
patru puteri, care sæ aibæ loc în luna noiembrie a anului respectiv. Întâlnirea ar fi urmat sæ
examineze un cerc larg de probleme, între care figurau restaurarea unitæflii Germaniei pe baze
paønice øi democratice, retragerea trupelor de ocupaflie din ambele pærfli ale Germaniei,
convocarea unei conferinfle generale pentru examinarea problemei privind crearea unui sistem
de securitate colectivæ în Europa, încheierea tratatului de stat cu Austria.
Urmau câteva sæptæmâni færæ ræspuns din partea cancelariilor occidentale. La 13 noiembrie
1954, guvernul sovietic adresa tuturor flærilor europene cu care URSS avea relaflii diplomatice,
precum øi Statelor Unite øi R. P. Chineze, invitaflia de a participa la o conferinflæ dedicatæ
organizærii securitæflii colective în Europa, care sæ înceapæ la 29 noiembrie, la Paris sau la
Moscova. Ræspundeau favorabil doar Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România øi
Ungaria, precum øi R. P. Chinezæ øi Finlanda.
Drept rezultat, între 29 noiembrie°2 decembrie 1954, la Moscova avea loc o consfætuire
la care participau statele est øi central°euroepene øi, ca observator, un reprezentat al R. P. Chineze.
Declaraflia adoptatæ cu acest prilej reitera pozifliile cunoscute ale Estului în problemele europene
øi în problema germanæ øi aviza Occidentul cæ, dacæ acordurile de la Paris erau ratificate, statele
prezente urmau sæ ia mæsuri comune în domeniul organizærii forflelor armate øi în ceea ce priveøte
comanda acestora. La 9 decembrie, guvernul sovietic înainta Statelor Unite, Marii Britanii øi
Franflei note cu un conflinut identic, prin care preciza cæ, în cazul reînarmærii RFG, URSS øi
alte flæri apropiate ei vor întreprinde acfliunile ce se impuneau pentru apærarea lor. Moscova
anunfla Parisul øi Londra cæ ratificarea acordurilor privind intrarea RFG în sistemul occidental
de securitate va atrage dupæ sine anularea de cætre URSS a tratatelor sovieto°francez øi
sovieto°britanic, încheiate în timpul ræzboiului. La 21 martie 1955, Ministerul Afacerilor Externe
542 CONSTANTIN VLAD
sovietic fæcea public cæ, în urma consultærilor avute cu Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria,
România, Bulgaria øi Albania, s°au convenit principiile care sæ stea la baza unui pact de asistenflæ
mutualæ a acestor state, în cazul ratificærii acordurilor de la Paris. Era o ultimæ luare de poziflie
într°o cursæ pe care Moscova o peirduse deja. La 5 mai 1955 procesul ratificærii acordurilor
respective se încheia. La 6 mai începea sæ funcflioneze oficial Uniunea Europei Occidentale
(UEO), având RFG ca parte componentæ. În 7 mai, URSS abroga tratatele franco°sovietic øi
franco°britanic. La 9 mai, Republica Federalæ devenea membræ a Alianflei Nord°Atlantice.
Întrunifli la Varøovia între 11°14 mai 1955, liderii est°europeni semnau un tratat de prietenie,
colaborare øi asistenflæ mutualæ øi hotærau crearea Comandamentului Unit al forflelor armate
ale statelor°pærfli la acest tratat; se næøtea, astfel, Pactul de la Varøovia.
Ideea unei conferinfle dedicate securitæflii pe continentul european nu mai era evocatæ,
ræmânând un moment în analele diplomatice, ceea ce dovedea, odatæ în plus, cæ ea fusese menitæ
sæ împiedice intrarea R. F. Germania în alianflele politico°militare ale Occidentului. Ea va reveni
în actualitate dupæ tentativa fæcutæ de Nikita Hruøciov de a impune puterilor occidentale propria
formulæ de rezolvare a problemei germane: un tratat de pace cu cele douæ state germane sau,
în lipsa acestuia, un tratat de pace separat cu R. D. Germanæ øi transformarea Berlinului Occi-
dental într°o entitate politicæ independentæ. Cea de a doua crizæ a Berlinului nu se încheia însæ
aøa cum dorea Kremlinul, ci prin ridicarea Zidului (13 august 1961); era un eøec al politicii
de confruntare cu Occidentul în problema germanæ. Urma cel legat de criza din Caraibe, øi
mai usturætor pentru URSS, întrucât el privea raportul de forfle la nivel strategic global între
cele douæ pærfli. Concluzia pe care Hruøciov o trægea din aceste eøecuri era reluarea procesului
destinderii, de aceastæ datæ cu dorinfla de a ajunge la înflelegeri temeinice øi de duratæ cu Statele
Unite, cu Occidentul în ansamblu, ceea ce presupunea în mod inevitabil acceptarea unor
compromisuri, fæcute de ambele pærfli. În gândirea de ansamblu a lui N. S. Hruøciov asupra
destinderii în noile condiflii nu intra însæ øi ideea unei conferinfle la nivel european. Aceastæ
idee avea sæ fie însuøitæ de succesorii sæi în 1966; era, se poate spune, expresia acceptærii pânæ
la capæt a eøecului politicii promovate de Moscova de pe poziflii de forflæ în problema germanæ,
eøec devenit evident în anii 1958°1961. În viziunea Moscovei, dupæ cum avea sæ se vadæ ulterior,
conferinfla respectivæ trebuia sæ consacre pe plan internaflional graniflele existente în Europa
postbelicæ; ea ar fi trebuit, astfel, sæ suplineascæ lipsa unui tratat de pace cu Germania. Era
un obiectiv politic ambiflios, ingenios formulat, realizærii cæruia diplomaflia sovieticæ avea sæ°øi
dedice multe din resursele sale în anii ce urmau.
Problema unei conferinfle pentru securitate în Europa era pusæ pe agenda diplomaticæ de
reuniunea la nivel înalt a Pactului de la Varøovia, desfæøuratæ la Bucureøti, într°un document
lung øi prolix, Declaraflie cu privire la întærirea pæcii øi securitæflii în Europa, adoptat pe 6
iulie 1966. Declaraflia aprecia cæ
„o mare însemnætate pozitivæ ar avea°o convocarea unei conferinfle general°europene pentru
discutarea problemelor referitoare la asigurarea securitæflii în Europa øi la stabilirea unei colaboræri
general°europene. Înflelegerea la care s-ar ajunge la conferinflæ ar putea fi exprimatæ, spre exemplu,
sub forma unei declaraflii europene cu privire la colaborarea în interesul menflinerii øi întæririi
securitæflii euroepene, Într°o astfel de declaraflie s°ar putea prevedea obligativitatea statelor
semnatare de a se conduce în relafliile dintre ele dupæ interesele pæcii, de a rezolva problemele
litigioase numai pe cale paønicæ, de a avea consultæri øi schimburi de informaflii în probleme
care prezintæ interes reciproc, de a contribui la dezvoltarea pe toate cæile a legæturilor economice,
tehnico°øtiinflifice øi culturale dintre ele. Declaraflia trebuie sæ fie deschisæ pentru aderare tuturor
statelor interesate“ (187, 1981, p. 227).
Era o primæ schiflæ, încæ generalæ øi abstractæ, de agendæ posibilæ a unei eventuale conferinfle
dedicate securitæflii pe continentul european. Declaraflia nu preciza nimic concret în legæturæ
cu participanflii la conferinflæ, cu excepflia unor referiri vagi la statele „blocului nord°atlantic“
øi la cele neutre. Titulatura „conferinfla general°euroapeanæ“, de sorginte sovieticæ, precum øi
formulæri de genul „colaborare general°europeanæ“, „declaraflie europeanæ“ ø. a. , în absenfla
oricæror precizæri privind participarea Statelor Unite, nu puteau sæ nu atraga atenflia asupra
unor posibile jocuri în plan secund ale diplomafliei sovietice, deøi, în mod cert, liderii de la
Kremlin nu°øi fæceau iluzii cæ vreo problemæ privind securitatea pe continent ar fi putut fi
examinatæ færæ SUA.
Lansatæ astfel, ideea unei conferinfle pe problemele securitæflii europene ræmânea suspen-
datæ, fiind total ignoratæ, la nivel public, de cancelariile occidentale øi de alte centre de putere.
În relafliile Est°Vest o singuræ referire privind conferinfla respectivæ era cuprinsæ într°o declaraflie
comunæ sovieto°britanicæ, prilejuitæ de vizita premierului Harold Wilson la Moscova în iunie
1968.
Apropierea Statelor Unite, a Alianflei Nord°Atlantice de ideea unei conferinfle care sæ se
ocupe de problemele securitæflii pe continent se fæcea treptat, cu ezitæri øi numeroase condiflionæri.
Douæ erau motivele atitudinii cel puflin rezervate, în primul rând din partea Washingtonului,
faflæ de inifliativa Estului. Mai întâi, temerile cæ o reuniune ca cea preconizatæ ar fi putut duce
la o slæbire a NATO. Iar tonul dur faflæ de Alianfla Nord°Atlanticæ, adoptat de Declaraflia de
la Bucureøti, referirile din cuprinsul ei la necesitatea lichidærii celor douæ blocuri militare sau,
pentru început, la desfiinflarea organizafliilor lor militare, nu fæceau decât sæ alimenteze asemenea
temeri. În al doilea rând, era preocuparea determinatæ de percepflia occidentalæ privind existenfla
unui anumit dezechilibru în raporturile de efective militare øi armamente existente în Europa
centralæ.
De aceea, prima reacflie occidentalæ în direcflia elaborærii unei agende posibile a conferinflei
respective se petrecea tocmai în domeniul care avea sæ fie definit drept aspectele militare ale
securitæflii europene. Astfel, Consiliul NATO întrunit la Bruxelles în 14 decembrie 1967
menfliona cæ Alianfla studiazæ „posibilitatea de reducere echilibratæ a forflelor armate“ (49,
III,1973, p. 267). Studiul anunflat se concretiza în mæsurile pe care Alianfla Nord°Atlanticæ le
stabilea o jumætate de an mai târziu, în iunie 1968, la Reykjavik. O declaraflie specialæ adoptatæ
în acest sens cu prilejul amintit introducea sintagma „Reduceri reciproce øi echilibrate de forfle“
(Mutual and Balanced Force Reduction — MBFR) øi stabilea principiile care trebuie sæ ghideze
poziflia Alianflei în negocierile cu Estul în acest domeniu. Prin aceasta, reuniunea Consiliului
544 CONSTANTIN VLAD
NATO de la Reykjavik din iunie 1968 reprezenta un moment de referinflæ în formularea pozifliei
Alianflei în problema datæ.
Aceastæ pozifle a NATO referitoare la MBFR pornea de la o analizæ a raportului de forfle
între Alianfla Nord°Atlanticæ øi Organizaflie Tratatului de la Varøovia pe plan general, cu o
atenflie particularæ acordatæ acestui raport de forfle în Europa centralæ (potrivit terminologiei
NATO, Regiunea de Centru). Analia formula concluzia cæ în aceastæ Regiune de Centru exista
un anumit dezechilibru de forfle în favoarea OTV; de aceea, documentele NATO vor vorbi
mereu despre reduceri reciproce øi echilibrate tocmai în sensul eliminærii dezechilibrului
respectiv. Pe de altæ parte, Moscova øi aliaflii sæi nu vor recunoøte existenfla unui astfel de
echilibru øi vor insista ca negocierile în problema datæ sæ ducæ la reduceri de forfle militare
doar reciproce øi nimic mai mult. De aceea, lucræri de specialitate apærute în perioada respectivæ
folosesc acronimul MBFR în forma „M(B) FR“.
Cu menfliunea cæ, în general, echilibrul de forfle între diferite puteri este întotdeauna un
concept dinamic, ce ia în considerare un ansamblu de factori de ordin militar, socio°economic,
politic, geostrategic etc., reproduc aici unele cifre privind aspectele militare propriu°zise, care
pot prezenta un anumit interes pentru înflelegerea demersurilor diplomatice ale vremii (vezi
tabelul 21).
Câteva comentarii. Cifrele probeazæ susflinerea occidentalæ potrivit cæreia în perioada
destinderii efortul militar al URSS øi al OTV în ansamblu a crescut constant. Dar ele ilustreazæ,
totodatæ, o astfel de creøtere øi în cazul statelor membre ale NATO, altele decât SUA. În plus,
cheltuielile militare totale ale statelor NATO au fost øi au ræmas aproape duble faflæ de cele
Tabel nr. 21: Cheltuieli militare ale NATO øi OTV, 1972°1976

– milioane dolari –*
1972 1973 1974 1975 1976

SUA 134 794 127 972 126 514 122 688 116 045
Alte flæri
NATO 81 684 83 174 85 753 87 837 89 672
Total NATO 216 146 211 146 212 267 210 525 205 717
URSS 103 900 105 600 107 300 109 000 110 400
Alte flæri
OTV 8 993 9 420 9 869 10 612 11 061
Total OTV 112 893 115 020 117 169 119 612 121 461
*196, 1982, Appendix 5B, p. 140

ale statelor membre ale OTV (cheltuielile totale ale statelor membre OTV reprezentau în 1972
52,09% din cele ale statelor NATO, acest procent ajungând în 1976 la 59,04%). Pânæ în 1975,
cheltuielile militare ale statelor membre OTV se situa sub nivelul cheltuielilor militare ale
Statelor Unite, raportul respectiv schimbându°se în 1976. Este, de asemenea, de remarcat cæ,
în cadrul NATO øi OTV, între statele membre, altele decât liderii blocurilor: SUA øi, respectiv,
URSS, cele mai ridicate cheltuieli militare le înregistrau cele douæ state germane. Astfel,
R. F. Germania avea în 1972 un buget militar de 21 955 milioane dolari, faflæ de Franfla —
17 640 milioane dolari øi Marea Britanie 17 987 milioane; în 1976 cifrele respective erau de
23 535 milioane dolari în cazul RFG øi 19 842 milioane în cel al Franflei øi 18 136 milioane
în cel al Marii Britanii. În ceea ce priveøte OTV, RDG aloca sectorului militar în 1972, 2 583
milioane dolari, iar Polonia 2 280 milioane; în 1976, cifrele respective se ridicau la 3 371
milioane dolari în cazul RDG øi la 2 860 milioane în cel al Poloniei.
Tabel nr. 22: Forflele Regiunii de Centru, NATO øi OTV

– mijlocul anului 1968 –*
NATO OTV
Forfle terestre
Forfle terestre
°numær divizii 29 46
°efective divizii 389 000 368 000
Echipamente (NATO faflæ de OTV):
°tancuri 60%
°arme antitanc 150%
°vehicule blindate pentru transportul personalului 130%
°artilerie øi mortiere 100%
°transport logistic divizionar (pe calea aerului) 150%
°numærul total de vehicule 135%
°ingineri în forflele armate 137%
Forfle aeriene tactice:

°numærul avioanelor desfæøurate 2 100 2 900
°indicatori de eficienflæ (sarcinæ utilæ) 280%
°antrenarea echipajelor 180%
*Raportul Comisiei Militare a Adunærii Nord°Atlantice, octombrie 1969. Apud 49, III, 1973, pp. 452°453
546 CONSTANTIN VLAD
Tabel nr. 23: Tancuri mijlocii/grele puse la dispoziflia comandanflilor

– mijlocul anului 1968 –*
NATO OTV Din care URSS

Europa de nord øi centru:
°în timp de pace 4 800 11 500 6 000
°dupæ mobilizarea primelor rezerve 6 100 14 600 6 750
Europa de sud:
°în timp de pace 1 600 4 300 1 100
Europa, total:
°în timp de pace 6 400 15 800 7 100
*Raportul Comisiei Militare a Adunærii Nord°Atlantice, octombrie 1969. Apud 49, III, 1973, pp. 455°456.
Câteva comentarii. În Europa, OTV deflinea superioritatea numericæ în ceea ce priveøte

tancurile øi avioanele tactice. Referitor la artilerie øi mortiere, exista o paritate între cele douæ
grupæri. Dacæ numærul de divizii era categoric mai mare în cazul OTV, în ceea ce priveøte
efectivele totale, balanfla era mai puflin defavorabilæ NATO. La armele antitanc, vehiculele
blindate de transport al personalului, transportul logistic divizionar pe calea aerului, numærul
total de vehicule øi cel al inginerilor cifrele indicau o superioritate evidentæ a Alianflei
Nord°Atlantice. Aceeaøi superioritate apærea în ceea ce priveøte indicatorii de eficienflæ (sarcina
utilæ) øi nivelul antrenamentului de luptæ al echipajelor ce serveau aviaflia tacticæ. În plus, raportul
de forfle în Europa trebuia privit în cadrul celui dintre NATO øi OTV la nivel global, adicæ la
nivelul ansamblului forflelor armate. La acest nivel, NATO era în mod clar superior OTV.
Operând cu o viziune mai cuprinzætoare øi mai complexæ asupra raporturilor de forfle în Europa,
preøedintele Nixon sublinia în fafla Congresului american la 25 februarie 1971:
„A fost necesar sæ apreciem raportul forflelor militare în Europa în funcflie de obiectivele strategiei
noastre. Am constatat cæ forfla economicæ a flærilor membre ale NATO ne face mai puternici în
ceea ce priveøte potenflialul militar decât este Tratatul de la Varøovia. Noi øi aliaflii noøtri avem
împreunæ un avantaj de 3 la 1 în ceea ce priveøte venitul naflional brut øi un avantaj de 2 la 1
în ceea ce priveøte populaflia. Raportul real al forflelor militare clasice din Europa este însæ mult
mai apropiat. Forflele active ale NATO în timp de pace sunt comparabile cu cele ale Tratatului
de la Varøovia. În urma mobilizærii, NATO este capabilæ sæ menflinæ forfle mai mari decât cele
ale Tratatului de la Varøovia. Apropierea geograficæ øi deosebirile dintre sistemele interne dau
însæ Tratatului dela Varøovia avantajul important de a fi capabil sæ°øi mobilizeze rezervele øi
sæ se întæreascæ mai rapid decât NATO“ (The Department of State Bulletin, March 22, 1971.
Apud 49, III, 1973, p. 594).
În consecinflæ, sublinia øeful Casei Albe, NATO trebuie sæ fie în stare de alertæ pentru a
recepfliona orice avertisment cu privire la un atac iminent, sæ°øi îmbunætæfleascæ capacitatea
de descurajare clasicæ, sæ menflinæ o descurajare nuclearæ, tacticæ øi strategicæ, credibilæ, øi sæ
continue consultærile în interiorul Alianflei.
Ocuparea Cehoslovaciei de trupele a 5 state membre ale OTV era perceputæ în Occident
ca o schimbare a raporturilor de forfle pe plan european. La 31 august 1968, Departamentul
de Stat american publica o declaraflie care afirma cæ statu-quo în ceea ce priveøte situaflia militaræ
în Europa a fost modificat. Actualmente, aræta declaraflia, în Europa centralæ sunt mai multe
trupe sovietice decât în orice moment de la sfârøitul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. Ocupaflia
militaræ plaseazæ forflele sovietice într°o flaræ în care acestea n°au fost din timpul ræzboiului.
Întrucât modificarea raporturilor de forfle militare occidentale øi ræsæritene intereseazæ securitatea
Statelor Unite, anunfla Departamentul de Stat, Alianfla Nord°Atlanticæ urma sæ examineze
mæsurile pe care le impunea asigurarea securitatea comunæ a statelor membre. Ræspunsul NATO
în aceastæ privinflæ era dat de reuniunea de la Bruxelles a Consiliului NATO (16 noiembrie
1968). Odatæ cu evaluarea stadiului în care se afla apærarea comunæ øi stabilirea de mæsuri de
întærire a acesteia, Consiliul aprecia cæ
„perspectiva reducerii reciproce øi echilibrate a forflelor armate a suferit o serioasæ dare înapoi.
Aliaflii vor continua, cu toate acestea, prin consultæri strânse, sæ studieze øi sæ pregæteascæ aceste
negocieri, în aøteptarea unui climat mai propice pentru discuflii fructuase“ (Apud 49, III, 1973,
p. 366).
Aceasta avea sæ fie linia de conduitæ a statelor membre ale NATO, în aøteptarea unor semnale
venite din partea Estului. Asemenea semnale nu veneau însæ. Întrunifli la Budapesta în martie
1969, liderii blocului estic adoptau on Apel care reitera pozifliile OTV în problemele europene.
Urmætorul text este ilustrativ pentru generalitæflile cuprinse în Apel:
„O securitate autenticæ øi o pace trainicæ pot fi asigurate dacæ gândurile, faptele øi energia statelor
europene vor fi îndreptate spre flelurile destinderii, spre soluflionarea problemelor internaflionale
arzætoare, flinându°se seama de realitæfli, spre organizarea colaborærii multilaterale pe plan general
european“ (187, 1981, p. 244).
Singura idee concretæ reiøea din sugestia cuprinsæ în Apel privind „reunirea în cel mai scurt
timp a reprezentaflilor tuturor statelor europene interesate, în vederea stabilirii, de comun acord,
atât a procedurii de convocare a Conferinflei, cât øi a definirii punctelor de pe ordinea de zi.
Suntem gata sæ examinæm, totodatæ, orice altæ propunere asupra modului de pregætire øi de
convocare a acestei conferinfle“ (187, 1981 p. 246), Viziunea europo°centristæ era, deci, reiteratæ,
548 CONSTANTIN VLAD
prin repetarea omisiunii privind participarea Statelor Unite. Aniversarea a 20 de ani de la crearea
Alianflei Nord°Atlantice prilejuia noi atacuri dure sovietice la adresa NATO. Dincolo de retorica
obiønuitæ, în documentele oficiale øi în mass media sovieticæ apæreau accente care dezvæluiau
a anumitæ frustrare în cercurile moscovite øi nu puteau sæ nu influenfleze climatul general în
relafliile Est°Vest. „Guvernul sovietic ar vrea sæ atragæ atenflia statelor participante la Alianfla
Nord°Atlanticæ, tuturor popoarelor asupra consecinflelor extrem de periculoase pentru cauza
pæcii pe care le atrage dupæ sine continuarea existenflei blocului agresiv NATO øi asupra
necesitæflii soluflionærii problemelor urgente ale consolidærii securitæflii în Europa, ale pæcii
generale, dictate de viafla însæøi øi de dezvoltarea istoricæ a omenirii“ (57, 1969, p. 184).
Într°o miøcare ce putea fi un ræspuns la sugestia fæcutæ de blocul estic, în mai 1969 guvernul
finlandez înainta tuturor statelor europene, precum øi Statelor Unite øi Canadei un memorandum
prin care aræta cæ este gata sæ gæzduiascæ atât Conferinfla pentru Securitate în Europa, cât øi
o reuniune pregætitoare a acesteia.
Deøi oferta Finlandei nu avea ecouri imediate în Occident, semnale ale consolidærii
destinderii veneau din mai multe direcflii. Preøedintele american Richard Nixon øi cancelarul
vest°german Willy Brandt aduceau un suflu nou øi o mai claræ determinare în aceastæ privinflæ.
Începeau negocieri între Moscova øi Bonn, între Varøovia øi Bonn, tratativele cvadripartite
referitoare la Berlin, se convenea abordarea de cætre Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ a
problemelor privind armele strategice. Întâlnirea OTV de la Praga (31 octombrie 1969) la nivel
de miniøtri de Externe aducea precizæri privind o posibilæ agendæ a unei conferinfle pe chestiunile
securitæflii euroepene. În mod concret, se propunea includerea urmætoarelor probleme în ordinea
de zi a Conferinflei: 1. Asigurarea securitæflii europene øi renunflarea la folosirea forflei sau la
ameninflarea cu folosirea acesteia în relafliile reciproce dintre statele din Europa; 2. Lærgirea
relafliilor comerciale, economice øi tehnico°øtiinflifice pe baza egalitæflii în drepturi, în scopul
dezvoltærii colaborærii politice între statele euopene.
Era, desigur, o imagine încæ generalæ asupra agendei unei viitoare conferinfle, dar ea avea
darul de a stimula cæutærile în domeniul dat. Consiliul NATO, întrunit la Bruxelles la 5 decembrie
1969, reafirma pozifliile anterioare privind negocierile dedicate reducerii reciproce øi echilibrate
de forfle, menflionând cæ acestea ar putea fi însoflite de alte mæsuri, cum sunt notificarea prealabilæ
a miøcærilor øi manevrelor militare øi, eventual, de stabilirea de posturi de observaflie în anumite
zone. Totodatæ, statele membre ale Alianflei considerau cæ schimburile culturale ar putea fi
mai fructuoase dacæ ar fi însoflite de o mai mare libertate în circulaflia persoanelor, ideilor øi
informafliilor între flærile din Est øi cele din Vest. Se conturau astfel idei ale statelor occidentale
privind agenda unei viitoare conferinfle pe problemele europene. În legæturæ cu aceastæ conferinflæ,
Consiliul NATO declara:
„fiærile membre ale Alianflei ræmân atente la toate semnalele pe care le°ar putea da Uniunea
Sovieticæ øi celelalte flæri din Europa ræsæriteanæ, semnale ale unei tendinfle în favoarea discutærii
mæsurilor privind reducerea încordærii, favorizærii colaborærii în Europa øi angajarea în acfliuni
constructive în acest sens. Ele au remarcat în aceastæ privinflæ referirile fæcute de aceste flæri la
posibilitatea de a fline în curând o conferinflæ consacratæ securitæflii europene. Miniøtrii [statelor
membre — C.V.] au cæzut de acord cæ o pregætire cu grijæ øi perspectiva unor rezultate concrete
ar fi în toate cazurile esenflialæ. Miniøtrii consideræ cæ, într°o perspectivæ de ansamblu, progrese
înregistrate în discufliile øi negocierile bilaterale øi multilaterale în curs, sau care ar putea avea
loc în curând øi care se referæ la problemele fundamentale ale securitæflii europene, ar contribui
într°o largæ mæsuræ la îmbunætæflirea climatului politic în Europa. Asemenea progrese în aceste
discuflii øi negocieri ar contribui la asigurarea succesului oricærei conferinfle întrunite pentru
examinarea øi negocierea problemelor importante ale colaborærii øi securitæflii în Europa, øi la
care sæ participe, bineînfleles, membrii nord°americani ai Alianflei“ (Apud 49, III, 1973, p. 485).
Am reprodus în întregime aceastæ primæ luare de poziflie a Alianflei Nord°Atlantice în
favoarea unei conferinfle asupra securitæflii europene pentru cæ ea exprima foarte clar viziunea
statelor NATO în problema datæ: integrarea respectivei conferinfle în ansamblul discufliilor øi
negocierilor aflate în curs pe „problemele fundamentale“ ale continentului, care trebuiau sæ
ducæ la rezultate pozitive înainte de convocarea conferinflei propuse de Est. Era o condiflionare
ce avea sæ fie urmæritæ cu strictefle pânæ la capæt.
În mai 1970, la Roma, Consiliul NATO reitera cæ, în mæsura în care rezultatele convorbirilor
aflate în curs, îndeosebi în ceea ce priveøte Germania øi Berlinul, vor reprezenta un progres,
guvernele aliate sunt gata sæ stabileascæ contacte multilaterale cu toate guvernele interesate.
Unul dintre scopurile principale ale acestor contacte urma sæ fie explorarea posibilitæflii con-
vocærii unei conferinfle sau a unei „serii de conferinfle“ asupra securitæflii øi cooperærii europene.
În ceea ce priveøte problemele care ar trebui examinate, pe prim°plan se înscriu principiile ce
trebuie sæ stea la baze relafliilor dintre state, inclusiv renunflarea la forflæ, dezvoltarea relafliilor
internaflionale pentru a contribui la deplasarea mai liberæ a oamenilor, ideilor øi informafliilor,
amplificarea cooperærii în domeniile cultural, economic, tehnic øi øtiinflific, precum øi în domeniul
mediului înconjurætor. În acelaøi timp, Consiliul NATO relua invitaflia adresatæ Estului pentru
convorbiri exploratorii privind reducerea reciprocæ øi echilibratæ a forflelor în Europa centralæ
(57, 1971, p. 228).
Situarea principiilor care trebuie sæ stea la baza relafliilor dintre statele între problemele
care urmau sæ fie examinate cu prioritate de cætre o conferinflæ privind securitatea europeanæ
constituia un ræspuns dat de Occident la invazia Cehoslovaciei. În plus, ea reflecta o preocupare
mai generalæ a comunitæflii internaflionale în perioada datæ. Astfel, la 26 octombrie 1970,
Adunarea Generalæ a ONU a adoptat Declaraflia asupra principiilor dreptului internaflional
cu privire la relafliile prieteneøti øi cooperarea între state, în conformitate cu Carta Nafliunilor
Unite (Rezoluflia 2625). Declaraflia cuprinde urmætoarele principii: 1. Statele trebuie sæ se abflinæ
în relafliile lor internaflionale de la ameninflarea cu forfla sau folosirea forflei împotriva integritæflii
teritoriale sau independenflei politice a oricærui stat sau în orice altæ formæ contraræ scopurilor
Nafliunilor Unite; 2. Statele trebuie sæ soluflioneze disputele lor internaflionale prin mijloace
paønice, astfel încât pacea, securitatea øi justiflia internaflionalæ sæ nu fie ameninflate; 3. Statele
au datoria de a nu interveni în probleme aflate sub jurisdicflia internæ a oricærui stat, în
concordanfla cu Carta; 4. Statele au datoria de a coopera unele cu altele, în conformitate cu
Carta; 5. Popoarele se bucuræ de egalitate în drepturi øi la autodeterminare; 6. Statele se bucuræ
550 CONSTANTIN VLAD
de egalitate suveranæ; 7. Statele trebuie sæ îndeplineascæ cu bunæ credinflæ obligafliile pe care

øi le°au asumat, în concordanflæ cu Carta. Fiecare principiu era însoflit de o detaliere menitæ
sæ concretizeze substanfla sa juridicæ øi politicæ. În încheiere, Declaraflia preciza: „În interpretarea
øi aplicarea lor, principiile de mai sus sunt interrelate øi fiecare principiu trebuie construit în
contextul celorlalte“. Astfel, Rezoluflia 2625 a Adunærii Generale a ONU, prin voinfla statelor
membre, reafirma øi întærea semnificaflia principiilor consacrate de Carta Nafliunilor Unite.
La 22 iunie 1970, Pactul de la Varøovia preciza cæ la viitoarea conferinflæ dedicatæ securitæflii
øi cooperærii pe continent pot participa toate statele europene, inclusiv R. D. Germanæ øi R.
F. Germania, în condiflii de deplinæ egalitate, precum øi Statele Unite øi Canada. În ceea ce
priveøte ordinea de zi, Conferinfla ar putea examina urmætoarele probleme: 1. Cu privire la
înfæptuirea securitæflii europene øi renunflarea la folosirea forflei sau ameninflærii cu folosirea
ei în relafliile mutuale dintre statele din Europa; 2. Cu privire la lærgirea legæturilor comerciale,
economice, tehnico°øtiinflifice øi culturale, pe baza egalitæflii în drepturi, în scopul dezvoltærii
colaborærii politice între statele europene; 3. Cu privire la crearea la Conferinfla general°euro-
peanæ a unui organism pentru problemele securitæflii øi cooprærii în Europa. Aceastæ propunere
privind agenda Conferinflei introducea ideea nouæ a creærii unui organism special pentru pro-
blemele securitæflii øi cooperærii, dar nu venea în întâmpinarea accentelor puse de statele occi-
dentale asupra principiilor care trebuie sæ guverneze raporturile dintre statele participante — nu
numai europene — øi, mai ales, a celor privitoare la mai libera circulaflie a persoanelor, ideilor
øi informafliilor. Se conturau astfel deosebiri fundamentale între Est øi Vest în ceea ce priveøte
viitoarele dezbateri øi negocieri. Totodatæ, OTV accepta sæ discute problema referitoare la „redu-
cerea forflelor armate stræine aflate pe teritoriul statelor europene“ (187, 1981, pp. 254, 255).
În codifliile acestor abordæri de la bloc la bloc, cele douæ alianfle cuprindeau øi flæri care se
manifestau distinct, atât în formularea pozifliilor comune, cât øi prin inifliative care se îndepærtau
de aceste pozflii comune.
Astfel, în cazul NATO, Franfla avea propriile opinii privind agenda viitoarei conferinfle øi
refuza sæ condiflioneze convocarea acesteia de progresul obflinut în alte tratative ce aveau loc
între Est øi Vest.
Pe de altæ parte, în ceea ce priveøte Pactul de la Varøovia, România concepea pregætirea
øi desfæøurarea unei conferinfle la nivel european ca prilejuri potrivite pentru consolidarea cursului
sæu autonom, independent. Pentru Bucureøti era de neconceput ca o astfel de conferinflæ sæ
întæreasccæ pozifliile øi politica de bloc. Diplomaflia româneascæ era activæ în criticarea blocurilor
militare øi cerea, periodic, desfiinflarea concomitentæ a NATO øi a Organizafliei Tratatului de
la Varøovia. Însæ, nefiind convinøi cæ Alianfla Nord°Atlanticæ ar fi reprezentat un pericol pentru
propria flaræ, liderii de la Bucureøti se temeau mai ales de posibilele reacflii ale Kremlinului
faflæ de manifestærile de independenflæ ale României; lecfliile ungaræ din 1956 øi cehoslovacæ
din 1968 nu fuseseræ deloc uitate. În aceste condiflii, pentru România rostul cel mai înalt al
unei conferinfle era sæ repudieze folosirea forflei øi ameninflarea cu folosirea forflei în raporturile
intereuropene. Diplomaflia româneascæ se angaja într°un foarte intens program de contacte øi
consultæri la toate nivelele, pe plan european, dar øi peste ocean, menit sæ contribuie direct la
o pregætire adecvatæ a viitoarei conferinfle. În aceste contacte øi consultæri, Bucureøtiul se ghida

dupæ o viziune proprie despre ceea ce ar fi trebuit sæ fie un sistem de securitate pe continent.
Sintetizând pozifliile oficiale ale vremii, precum øi dezbaterile intense din mediile academice
øi culturale, ambasadorul Valentin Lipatti definea în felul urmætor modul în care în Româniaa
se definea atunci viitorul continentului din punct de vedere al securitæflii:
„Securitatea europeanæ se constituie ca un sistem de angajamente liber consfinflite, clare øi precise,
din partea tuturor statelor, însoflite de mæsuri concrete, care sæ ofere tuturor flærilor garanflia cæ
se aflæ la adæpost de orice agresiune, cæ se pot dezvolta liber, conform propriilor interese øi
propriei voinfle, øi sæ coopereze pe baza respectærii principiilor fundamentale ale dreptului
internaflional. Conferinfla general°europeanæ trebuie, ca atare, sæ elaboreze premisele fundamentale
ale unui sistem de securitate øi cooperare în Europa bazat în principal pe un cod de conduitæ
al relafliilor dintre statele participante, pe un amplu program de cooperare în marile domenii de
interes comun, în sfârøit, pe continuarea eforturilor multilaterale începute de conferinflæ, prin
crearea unui organism permanent sau cel puflin a unei continuitæfli organizate în aceastæ privinflæ“
(114, 1993, p. 22).
Aceeaøi viziune avea sæ cælæuzeascæ participarea diplomafliei româneøti atât în pregætirea,
cât øi în desfæøurarea propriu°zisæ a Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa.
La 2 decembrie 1970, liderii statelor membre ale Pactului de la Varøovia, întrunifli la Berlin,
considerau cæ se creaseræ condiflii suficiente pentru organizarea unei conferinfle general°europene
øi salutau inifliativa guvernului Finlandei privind organizarea la Helsinki a unei reuniuni
pregætitoare a Conferinflei.
Reacflia Alianflei Nord°Atlantice venea imediat: la 4 decembrie, Consiliul NATO reitera
poziflia conform cæreia, de îndatæ ce tratativele în problema Berlinului au ajuns la un rezultat
satisfæcætor øi în mæsura în care celelalte convorbiri în curs de desfæøurare evolueazæ în mod
satisfæcætor, statele membre erau gata sæ înceapæ contacte multilaterale cu toate guvernele
interesate în vederea explorærii posibilitæflii convocærii unei conferinfle sau a unei serii de con-
ferinfle pe problema securitæflii øi cooperærii în Europa. În acelaøi timp, Alianfla Nord°Atlanticæ
afirma cæ
„orice îmbunætæflire realæ øi trainicæ a relafliilor Est°Vest în Europa trebuie sæ aibæ la bazæ
respectarea urmætoarelor principii ce trebuie sæ guverneze relafliile dintre state øi care vor fi incluse
în proiectele ce urmeazæ a fi explorate: egalitatea suveranæ, independenfla politicæ øi integri-
tatea teritorialæ a fiecærui stat european, neamestecul øi neintervenflia în treburile interne ale oricærui
stat, indiferent de sistemul sæu politic sau social, dreptul poporului fiecærui stat european de
a°øi hotærî singur destinele, eliberat de orice constrângere externæ. Înflelegerea comunæ øi aplicarea
acestor principii færæ condiflii sau rezerve ar conferi sens deplin oricærui acord cu privire la
renunflarea reciprocæ la utilizarea sau ameninflarea cu forfla“ (57, 1971, pp. 669, 670).
În iunie 1971, Moscova preciza cæ reducerile reciproce de forfle în Europa urmau sæ priveascæ
nu numai forflele armate stræine, staflionate pe teritoriile altor state, cum afirmase anterior, ci
552 CONSTANTIN VLAD
øi forflele naflionale. Iar la 1 decembrie acelaøi an, cu o contribuflie evidentæ a diplomafliei

româneøti, reuniunea la nivel înalt a OTV constata cæ
„s°a conturat o apropiere substanflialæ a punctelor de vedere în privinfla conflinutului lucrærilor
Conferinflei, care va trebui sæ contribuie la crearea unui sistem de angajamente de naturæ sæ excludæ
orice ameninflare cu forfla sau folosirea ei în relafliile reciproce între statele din Europa øi sæ asigure
respectarea suveranitæflii lor, neamestecului în treburile interne, egalitæflii în drepturi øi inde-
pendenflei tuturor statelor“ (187, 1983, p. 271).
În condiflii când diferitele negocieri Est°Vest avansau, când se încheia acordul cvadripartit
asupra Berlinului (3 septembrie 1971) øi se conturau perspectivele unei înflelegeri privind
reducerile de forfle armate, la 1 decembrie 1971, øeful Departamentului de Stat, William Rogers
vorbea despre „miøcarea pentru reconcilierea Europei în întregimea ei, cele douæ elemente
ale reconcilierii fiind MBFR øi Conferinfla pentru Securitate øi Cooperare în Europa“ (49, III,
1973, p. 650). Iar la 10 decembrie acelaøi an Consiliul NATO, reunit la Bruxelles, declara cæ
statele membre ale Alianflei sunt gata sæ participe la convorbiri multilaterale menite sæ ducæ
la o conferinflæ asupra securitæflii øi cooperærii în Europa øi acceptau propunerea guvernului
Finlandei în sensul ca øefii misiunilor diplomatice ale flærilor interesate, acreditafli la Helsinki,
sæ înceapæ convorbiri multilaterale. Miniøtrii statelor membre NATO, preciza comunicatul
comun,
„au apreciat cæ o conferinflæ pentru securitate øi cooperare în Europa nu trebuie sæ serveascæ
perpetuærii divizærii Europei postbelice ci, dimpotrivæ, ar trebui sæ contribuie la o reconciliere
între statele participante øi la cooperarea dintre ele, datoritæ unei evoluflii tinzând sæ suprime
progresiv barierele încæ existente. În consecinflæ, ministrii au reafirmat poziflia conform cæreia
conferinfla ar trebui sæ se ocupe în mod concret de cauzele fundamentale ale divizærii Europei
øi principiile de bazæ dupæ care ar trebui sæ se cælæuzeascæ relafliile dintre state, indiferent de
sistemele politice øi sociale ale flærilor interesate“ (49, III, 1973, p. 656).
În acelaøi timp, Consiliul NATO finaliza oferta Alianflei privind agenda viitoarei conferinfle,
care ar trebui sæ cuprindæ urmætoarele teme: a) securitatea, inclusiv principiile care cælæuzesc
relafliile dintre state øi anumite aspecte militare ale securitæflii; b) libera circulaflie a persoanelor,
a informafliilor øi a ideilor, precum øi relafliile culturale; c) cooperarea în domeniile economiei,
øtiinflelor aplicate øi tehnologiei, ca øi în domeniul øtiinflelor pure; d) cooperarea în vederea
îmbunætæflirii mediului uman (ibidem). Pe de altæ parte, Consiliul NATO insista asupra
desfæøurærii unor exploræri prealabile în ceea ce priveøte reducerile reciproce øi echilibrate de
forfle în Europa centralæ. Consiliul îl autoriza pe Manlio Brosio, secretarul general al NATO,
sæ aibæ convorbiri exploratorii în aceste probleme la Moscova øi în capitalele altor state din
blocul estic.
Într°o miøcare menitæ sæ stabileascæ pozifliile la viitoarele negocieri, Pactul de la Varøovia
definea, într°o declaraflie adoptatæ la Praga în iunie 1972, propria viziune cu privire la principiile
fundamentale ale securitæflii europene øi ale relafliilor dintre state în Europa, øi anume:
inviolabilitatea frontierelor; nerecurgera la forflæ; coexistenfla paønicæ; relaflii de bunæ vecinætate
øi colaborare în interesul pæcii, legæturile avantajoase dintre state; dezarmarea; sprijinirea ONU
(187, 1983, p. 277°278). Totodatæ, reuniunea OTV se pronunfla în favoarea unei înflelegeri cu
privire la reducerea forflelor armate øi armamentele în Europa. Statele membre ale Pactului
porneau de la considerantul cæ problema acestei reduceri trebuie rezolvatæ în aøa fel încât sæ
nu aducæ prejudicii flærilor care vor lua parte la o asemenea reducere (187, 1981, p. 280).
Era timpul pentru „ultimele retuøuri“ ale înflelegerilor privind pregætirea multilateralæ atât
a Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa, cât øi a reducerii forflelor armate øi
armamentelor în Ruropa. Ele erau definitivate de cætre diplomafliile americanæ øi sovieticæ,
precum øi cu prilejul vizitei preøedintelui Nixon la Moscova, între 22°30 mai 1972. Astfel
încât, la 31 mai acelaøi an, Consiliul NATO îøi dædea acordul pentru începerea la Helsinki a
consultærilor multilaterale destinate pregætirii unei conferinfle pentru securitate øi cooperare
în Europa. Consiliul sublinia importanfla politicæ pe care o atribuiau statele membre ale NATO
reuniunii pregætitoare ce urma sæ înceapæ în capitala Finlandei. Astfel,
„miniøtrii au declarat cæ scopul guvernelor aliate la convorbirile multilaterale pregætitoare este
sæ asigure cæ propunerile lor vor fi pe deplin luate în considerare la o conferinflæ øi sæ constate
cæ existæ suficient teren comun în rândul participanflilor, care sæ justifice aøteptæri rezonabile
cæ o conferinflæ pentru securitate øi cooperare va da rezultate satisfæcætoare. Astfel pregætitæ, o
conferinflæ pentru securitate øi cooperare în Europa trebuie sæ constituie un factor important în
procesul de reducere a încordærii. Ea trebuie sæ contribuie la eliminarea obstacolelor din calea
unor relaflii mai strânse øi a colaborærii între statele participante, menflinând, în acelaøi timp,
securitatea tuturor. Guvernele aliate aøteaptæ examinarea serioasæ a problemelor reale aflate la
ordinea zilei øi o conferinflæ care sæ dea rezultate practice“ (49, III, 1973, p. 731°732).
Era un adeværat program pentru reprezentanflii statelor membre ale Alianflei Nord°Atlantice
la reuniunea pregætitoare ce urma sæ debuteze la Helsinki. În acelaøi timp, Consiliul NATO
propunea începerea de exploræri multilaterale privind reducerea reciprocæ øi echilibratæ a forflelor,
cele douæ forumuri urmând a se desfæøura, de preferat, în paralel.
În aceste condiflii, reuniunea pregætitoare a Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în
Europa se deschidea la Helsinki, mai precis la Dipoli, un cartier mærginaø al capitalei finlandeze,
la 22 noiembrie 1972, cu participarea a 32 de state europene, a Statelor Unite øi Canadei.
La 31 ianuarie 1973, începeau la Viena consultæri preliminare privind reducerea forflelor
armate øi armamentelor în Europa centralæ. Participau 19 state: 12 membre ale NATO øi 7
membre ale OTV. Ulterior se stabilea statutul statelor reprezentate la consultæri, anume 11
aveau sæ participe direct (7 din Alianfla Nord°Atlanticæ: Belgia, Canada, R. F. Germania, Luxem-
burg, Marea Britanie, Olanda øi Statele Unite, øi 4 din Pactul de la Varøovia: Cehoslovacia,
R. D. Germanæ, Polonia øi URSS). Alte state participau cu un statut special (5 din NATO:
Danemarca, Grecia, Italia, Norvegia øi Turcia øi 3 din Tratatul de la Varøovia: Bulgaria, Ungaria
øi România). Statele participante direct erau potenflialele semnatare ale unor eventuale acorduri
referitoare la Europa centralæ; statele cu statut special puteau participa la discuflii, prezenta
554 CONSTANTIN VLAD
proiecte de documente, dar nu aveau sæ fie pærtaøe la decizii øi nu urmau sæ semneze acordurile
avute în vedere.
b. Dipoli. Consultærile multilaterale pregætitoare ale CSCE se desfæøurau în mai multe etape,
între 22 noiembrie 1972°8 iunie 1973. Ele s°au încheiat prin adoptarea Recomandærilor Finale
ale Consultærilor de la Helsinki. Acestea stabileau organizarea Conferinflei în 3 faze: cea dintâi,
la nivel de miniøtri de Externe, la Helsinki; cea de a doua, la nivel de experfli, la Geneva, unde
lucrærile urmau sæ se desfæøoare în øedinfle plenare, în comisii øi subcomisii, sub îndrumarea
unui Comitet de coordonare, format din reprezentaflii tuturor statelor participante; cea de a
treia, la un nivel ce urma a fi stabilit ulterior, la Helsinki.
Recomandærile Finale cuprindeau urmætoarea agendæ a Conferinflei:
1. Probleme referitoare la securitatea în Europa
2. Cooperarea în domeniile economiei, øtiinflei øi tehnicii øi a mediului înconjurætor
3. Cooperarea în domeniul umanitar øi în alte domenii
4. Urmæri ale conferinflei
Fiecare punct al ordinii de zi era însoflit de texte având caracter de directivæ pentru nego-
ciatorii ce urmau sæ pregæteascæ proiectul Actului Final al CSCE. Textul aferent punctului 1
al ordinii de zi cuprindea, într°o formulare preliminaræ, „principiile de importanflæ primordialæ
care cælæuzesc relafliile reciproce ale statelor participante“.
De asemenea, Recomandærile Finale includeau Regulile de proceduræ ale Consultærilor,
stabileau participanflii øi invitaflii la lucræri, precum øi aranjamentele financiare. Recomandærile
Finale erau adoptate de miniøtrii de Externe ai statelor participante în timpul primei faze a
CSCE, devenind în felul acesta document al Conferinflei. Astfel, prin lucrærile sale, prin
documentul adoptat, Consultærile de la Dipoli au reprezentat un moment important al procesului
CSCE, luat în ansamblu.
Cronologic, prima parte a Consultærilor multilaterale era dedicatæ adoptærii regulilor de
proceduræ ale acestora. Înaintea deschiderii reuniunii de la Dipoli, ambasadorii acreditafli la
Helsinki ai statelor participante conveniseræ un gentlemen’s agreement asupra acestor reguli.
La propunerea ambasadorului Franflei, Gérard André, øefii de misiuni cæzuseræ de acord cæ
deciziile în cadrul Consultærilor aveau sæ fie adoptate prin consens; aceasta era, de fapt, singura
regulæ de lucru concretæ stabilitæ.
Diplomaflia româneascæ acorda o atenflie specialæ regulilor de proceduræ, pe care le considera
esenfliale pentru desfæøurarea democraticæ øi fructuoasæ a lucrærilor. De aceea, o parte distinctæ
a mandatului cu care delegaflia românæ pleca la Helsinki era constituitæ dintr°un proiect de
rezoluflie privind regulile de proceduræ ale Consultærilor. Acest proiect cuprindea regula con-
sensului în adoptarea hotærârilor; dar proiectul românesc nu se reducea doar la preluarea acestei
reguli, dupæ cum am arætat, deja convenite, ci definea consensul „prin absenfla oricærei obiecflii
exprimate de un reprezentant în legæturæ cu luarea hotærârii respective“. Mergând însæ mult
mai mult decât gentlemen’s agreement°ul øefilor misiunilor diplomatice din capitala Finlan-
dei, proiectul românesc de reguli de proceduræ propunea aplicarea rotafliei la conducerea
lucrærilor, caracterul deschis tuturor statelor participante a oricærei activitæfli ce avea loc în
cadrul Consultærilor, precum øi desfæøurarea acestora între state independente øi suverane, în
afara alianflelor militare. Era un proiect ambiflios, a cærui acceptare de cætre reuniunea de la
Dipoli cædea, în principal, în sarcina delegafliei României, compusæ din diplomafli øi experfli,
avându°l ca øef pe ambasadorul Mircea Bælænescu, acreditat în Finlanda, øi doi adjuncfli ai
øefului delegafliei, anume ambasadorul Valentin Lipatti øi Constantin Vlad.
Proiectul românesc de reguli de proceduræ devenea primul document oficial al Consul-
tærilor multilaterale. Acest proiect
„… nu fusese uøor de conceput acasæ; infinit mai greu era sæ°l faci acum «sæ treacæ», adicæ sæ
obflii consensul celorlalfli participanfli. Acestei sarcini grele, dar pasionante — care a fost decisivæ
pentru mersul ulterior al lucrærilor, pentru spiritul øi substanfla consultærilor øi a conferinflei, ca
øi a întregului «proces CSCE» — delegaflia noastræ i s°a consacrat cu o tenacitate øi cu o forflæ
de convingere care i°au uimit pe observatori. Ne°am bætut atunci pentru a promova un curs
democratic al negocierilor, færæ de care rezultatele lor riscau sæ nu aducæ nimic nou“ (114, 1993,
p. 25).
Acceptarea regulei rotafliei la conducerea lucrærilor din cadrul Consultærilor, apoi la locul
de desfæøurare a diferitelor faze ale Conferinflei n°a fost deloc uøoaræ. Opoziflia venea din partea
unor flæri care vedeau în ideea româneascæ un gest de nepolitefle faflæ de flara gazdæ, cu atât mai
mult cu cât aceastæ idee ignora cutume devenite pe undeva tradiflie. Aceeaøi opoziflie, de aceastæ
datæ categoricæ, era ridicatæ de cætre delegaflia sovieticæ, care, probabil, conta pe faptul cæ relafliile
speciale dintre URSS øi Finlanda ar fi putut permite folosirea statutului flærii gazdæ spre a influenfla
mersul lucrærilor; øi este de menflionat cæ aceastæ delegaflie avea în fruntea ei, alæturi de
V. F. Malflev, ambasadorul URSS la Helsinki, doi „grei“ ai diplomafliei sovietice: V. A. Zorin
øi L. I. Mendelevici.
Într°o cursæ contra cronometru, încæ înaintea deschiderii Consultærilor, apoi în primele zile
ale acestora, delegaflia românæ a promovat energic în rândul celorlalte delegaflii explicaflii coerente
øi convingætoare privind sensul øi necesitatea rotafliei. Cumpæna apelor în aceastæ privinflæ a
fost atinsæ chiar în festivitatea de deschidere a Consultærilor, pe 22 noiembrie. Decanul corpului
diplomatic din Helsinki, ambasadorul Danemarcii, A. Tscherning, a propus ca reuniunea inau-
guralæ sæ fie prezidatæ de ambasadorul Richard Tötterman, reprezentantul Ministerului Afacerilor
Externe finlandez, ulterior øedinflele urmând a fi conduse conform regulilor de proceduræ ce
aveau a fi adoptate; propunerea lui exprima cu exactitate înflelegerea la care ajunsese în aceastæ
privinflæ o reuniune a ambasadorilor acreditafli la Helsinki, în care prevalase punctul de vedere
românesc. Însæ, odatæ instalat în jilflul de preøedinte, Tötterman s°a græbit sæ anunfle cæ îl numeøte
locfliitor al sæu pe J. Iloniemi, tot din Ministerul Afacerilor Externe finlandez. Un prompt point
of order al delegafliei române, ridicat de ambasadorul Lipatti, n°a fost luat în seamæ. Dupæ o
clipæ de ezitare — în care din zona delegafliei finlandeze s°a auzit un îndemn repezit: nu°i da
cuvântul! — Tötterman a ridicat precipitat øedinfla. Fotografia delegafliei române cu pancarta
pe care scria „Roumanie“, flinutæ sus minute în øir, a fæcut instantaneu înconjurul lumii. Un
556 CONSTANTIN VLAD
protest al guvernului român cætre guvernul finlandez, redactatat pe un ton ferm øi în termeni
tæioøi, punând la îndoialæ capacitatea Finladei de a fi o gazdæ obiectivæ øi nepartizanæ a Con-
sultærilor, era prezentat târziu în noapte. Protestul cædea ca un træsnet din cer senin în atmosfera
cælduflæ a politeflurilor diplomatice instalatæ la Helsinki. Gestul era purtætor al unei serioase
semnificaflii politice: pentru România ceea ce începea în capitala Finlandei nu era un „salon
de ceai“ al ambasadorilor, ci un prilej istoric unic pentru construirea unui sistem de securitate
øi cooperare în Europa, în care statele mici øi mijlocii cereau un loc øi un rol egal cu „cei mari“,
doreau sæ se facæ nu numai auzite, ci øi ascultate. Prin aceasta, protestul guvernului român, larg
mediatizat, devenea un mesaj clar nu numai øi nu în primul rând pentru gazdele finlandeze,
ci pentru toate statele participante. Este de menflionat cæ dupæ consumarea acestui moment, ideea
privind rotaflia a câøtigat rapid în audienflæ. Ea era acceptatæ parflial la conducerea reuniunilor
plenare øi respectatæ integral în øedinflele grupurilor de lucru, care pregæteau Recomandærile
finale ale Consultærilor. Virtuflile formei de conducere a reuniunilor, pe rând, de cætre repre-
zentanflii statelor participante, aveau sæ fie descoperite repede, ceea ce a contat foarte mult în
adoptarea ei ca regulæ de proceduræ pentru conferinfla propriu°zisæ. Poate cæ cea mai bunæ
apreciere era datæ rotafliei în timpul „fazei Geneva“ de diplomatul italian Luigi°Vittorio Ferraris:
„Am început sæ vorbim despre principiul rotafliei numai în noiembrie trecut. Pentru noi tofli a
fost un principiu nou øi ni s°a pærut curios øi de neînfleles…Dar dupæ ce, în aceeaøi lunæ, l°am
dezbætut de mai multe ori, i°am descoperit înalte valori politice, morale øi europene. Trebuie
sæ ne felicitæm cæ am avut profeflia de a°l adopta. Importanfla lui este deosebitæ, depæøind limitele
conferinflei. Acest principiu nu numai cæ asiguræ egalitatea, dar permite øi asocierea statelor
europene în eforturile lor“ (apud 114, 1993, pp. 60°61).
Este, cred, o caracterizare confirmatæ pe deplin de întregul proces CSCE, apoi OSCE. Færæ
regula rotafliei sentimentul de co°participare, de co°ræspundere a statelor participante pentru
soarta acestui proces n°ar fi atins cotele cunoscute. Iar virtuflile plenare ale regulei rotafliei aveau
sæ fie dezvæluite atunci când ea s°a extins asupra locului desfæøurærii reuniunilor CSCE/OSCE.
Astfel, procesul european — pentru cæ el a fost øi, într°un sens, ræmâne un proces — n°a
consemnat un fel de capitalæ a Europei, ci a transformat continentul însuøi, flærile øi popoarele
sale în gazde ale acestei originale instituflii de securitate øi cooperare. Iar constituirea ulterioaræ
a unor structuri permanente la Viena øi Varøovia, avea sæ îmbine potenflialitæflile democratice
ale rotafliei cu instrumente menite sæ ducæ la o eficienflæ sporitæ a organizafliei. Desigur, „principiul
rotafliei“, cum îl numea Ferraris, ridicându°l în rang, nu era total nou, el aplicându°se la ONU
øi în alte structuri internaflionale. Dar inifliativa României l°a pus la temelia unui proces ce avea
sæ se dovedeascæ îndelungat øi esenflial pentru evolufliile europene, proces care, din perspectivæ
istoricæ, este dificil de imaginat færæ el; prin încetæflenirea sa în activitatea CSCE/OSCE,
legitimitatea internaflionalæ a regulei rotafliei se consolida.
Acceptarea caracterului deschis al tuturor formelor de lucru øi activitæflilor ce se desfæøurau
în cadrul Consultærilor — apoi, al Conferinflei — a trecut mai uøor prin furcile caudine ale
reuniunii de la Dipoli. El a fost, într°un fel, tacit, considerat de la sine înfleles, deøi înscrierea
sa între regulile de proceduræ întrerupea practici devenite adeværate tradiflii în forumurile

internaflionale ale vremii. Amintesc în acest sens structurile ad°hoc NATO°Tratatul de la
Varøovia°flæri neutre, secretariate ale diferitelor reuniuni internaflionale constituite în aceeaøi
formulæ Est°Vest°neutri, care pregæteau proiecte de documente politice ce sfârøeau prin a deveni
documente oficiale ale reuniunilor în cauzæ; în asemenea modalitæfli, relafliile internaflionale
se exprimau în structuri øi în spirit de bloc. Aceastæ cerinflæ a caracterului deschis al tuturor
formelor de lucru n°a contravenit în nici un fel necesitæflii contactelor øi întâlnirilor desfæøurate
în legæturæ cu problemele referitoare la Consultæri. Dimpotrivæ, au avut loc nenumærate asemenea
contacte øi întâlniri. Dar nimic din ceea ce s°a petrecut în cadrul oficial al reuniunilor de la
Dipoli, apoi în cel al Conferinflei n°a avut loc færæ øtirea sau prin atingerea în vreun fel a dreptului
reprezentanflilor statelor participante de a fi sau de a nu fi de faflæ, de a se pronunfla sau de a
nu se pronunfla asupra problemelor ce se discutau.
În fapt, cerinfla privind caracterul deschis al tuturor lucrærilor era strâns legatæ de cealaltæ
propunere româneascæ referitoare la desfæøurarea Consultærilor între state suverane øi
independente, în afara alianflelor militare. Aøa cum avea sæ se vadæ repede, aceastæ propunere
irita în mod deosebit delegaflia sovieticæ, atât prin conflinutul sæu, cât øi prin faptul cæ Bucureøtii
nu consultaseræ în prealabil Moscova în privinfla ei, în ansamblu, în privinfla regulilor de
proceduræ pe care le avansase la Dipoli. De aceea, n°a fost de mirare cæ, în øedinfla de vineri
24 noiembrie, ultima înainte de weekend, ambasadorul Mendelevici i°a „sfætuit pe prietenii
români“ sæ renunfle la propunerea respectivæ. Nimeni nu neagæ, argumenta Mendelevici, cæ
România este un stat independent øi suveran, ca, de altfel, toate statele participante, calitate
pe care alianflele existente n°o afectau cu nimic. Delagaflia românæ declara însæ cæ îøi menfline
formularea propusæ. Nimænui dintre cei prezenfli — diplomafli øi ziariøti — nu i°a scæpat
semnificaflia schimbului de cuvinte între cele douæ delegaflii: era vorba despre o confruntare
directæ øi publicæ româno°sovieticæ pe o problemæ politicæ de fond. Exact în aceastæ semnificaflie,
ea a fost preluatæ în mass media internaflionalæ. Contacte intense cu celelalte delegaflii aveau
sæ dea, în final, câøtig de cauzæ pozifliei româneøti. În favoarea proiectului propus de România
se pronunflau delegaflii ale unor state membre NATO, precum øi ale mai multor state neutre
øi nealiniate. Aflatæ într°o jenantæ situaflie de izolare, delegaflia sovieticæ, urmatæ de cele ale
altor state est°europene, nu s-a opus, proiectul românesc de document întrunind astfel consensul.
Revenind la problema alianflelor militare, desigur prevederea înscrisæ în regulile de proceduræ
n°a împiedicat manifestæri ale politicii de grup la Consultæri, apoi la Conferinflæ. Statele membre
ale Comunitæflilor Europene, de exemplu, nu fæceau un secret din faptul cæ îøi coordonau pozifliile,
exprimate apoi în reuniuni de reprezentantul uneia sau alteia dintre aceste state. La fel, pozifliile
comune ale statelor membre NATO în problemele aflate în dezbatere erau publice, aøa cum
am arætat deja. Aceste practici n°au creat însæ probleme pentru desfæøurarea lucrærilor øi nici
pentru diplomaflii români prezenfli la Consultæri, apoi la Conferinflæ. Pentru cæ, în realitate, pro-
punerile româneøti de reguli de proceduræ urmæriseræ sæ diminueze, dacæ nu sæ elimine, presiunile
spre poziflii de bloc pe care era de aøteptat sæ le facæ — øi aveau sæ le facæ — reprezentanflii
sovietici, creând prin aceasta un câmp de manifestare a unor poziflii de sine stætætoare ale
558 CONSTANTIN VLAD
României øi de activizare a statelor mici øi mijlocii în problemele europene, dincolo øi pe

deasupra liniilor de bloc. Este tocmai ceea ce s°a realizat. Øi, poate cæ nu este o exagerare sæ
afirm cæ reuøitele româneøti din anii ’70 ai secolului trecut au contribuit øi ele la erodarea treptatæ
a politicii de bloc, evoluflie ce avea sæ se adânceascæ o datæ cu scurgerea timpului în deceniile
ce urmau. Øi aceasta, nu în ultimul rând, pentru cæ „procesul european“ (CSCE/OSCE), aøezat
pe regulile de proceduræ inifliate de România, nu stimula abordærile øi structurile de bloc ci,
dimpotrivæ, promova forme øi metode de lucru democratice, încurajând manifestarea statelor
ca actori de sine stætætori.
Desigur, respectarea practicæ a regulilor de proceduræ în cadrul Consultærilor, apoi al Con-
ferinflei, nu se realiza lin. Ilustrativ în aceastæ privinflæ era cazul creat de cererea Maltei privind
introducerea unei „dimensiuni mediteraneene“ în lucrærile de la Dipoli. Cererea era întemeiatæ,
dar modalitatea propusæ de autoritæflile malteze prin reprezentantul lor, Evarist Saliba, nu putea
fi acceptatæ. Anume, La Valetta solicita ca reprezentanflii statelor sud°mediteraneene sæ poatæ
lua parte la Conferinflæ cu acelaøi statut ca øi statele invitate la Consultæri; în replicæ, unele
state occidentale avansau ideea participærii Israelului, în condiflii similare. Apærea astfel riscul
ca întregul conflict arabo°israelian sæ fie adus în negocierile care abia începeau; în plus,
Conferinfla øi°ar fi pierdut în mare mæsuræ identitatea ei europeanæ. Propunerea maltezæ avea
sæ blocheze Consultærile timp de douæ sæptæmâni, chiar în partea lor finalæ. Mai mult, Saliba
læsa sæ se înfleleagæ cæ, dacæ propunerea lor nu era acceptatæ, el ar putea împiedica obflinerea
consensului în adoptarea Recomandærilor Finale. Perspectiva eøecului determina cæutæri în cadrul
Consultærilor pentru formule care ar fi dus la un „consens færæ Malta“, adicæ la excluderea
acesteia de la lucræri. La Bucureøti o asemenea soluflie era total inacceptabilæ: înlæturarea unei
flæri mici, care avea curajul sæ expunæ poziflii contrare celor ale altora, chiar dacæ aceste poziflii
nu erau în întregime întemeiate, ar fi creat un precedent periculos pentru întregul proces CSCE.
De aceea, Ministerul de Externe transmitea delegafliei române cæ excluderea Maltei de la lucræri
trebuie prevenitæ cu orice prefl. În consecinflæ, prin negocieri susflinute øi ræbdætoare, delegaflia
românæ obflinea din partea reprezentantului maltez o modalitate acceptabilæ pentru tofli: trimiøii
flærilor ne°europene riverane Mærii Mediterane puteau sæ°øi prezinte punctele de vedere, oral
sau în scris, în cadrul lucrærilor Conferinflei, mai precis în faza a 2°a de la Geneva, care fusese
deja convenitæ. În felul acesta, consensul trecea un test important, fiind pæstrat în litera øi spiritul
definite prin regulile de proceduræ.
„Scenariul maltez“ avea sæ se repete la faza a 1°a a Conferinflei, cu deosebirea cæ acum
protagoniøti erau A. A. Gromîko øi Dom Mintoff, prim°ministru øi ministru de Externe al Maltei.
Dom Mintoff cerea ca miniøtrii de Externe ai flærilor mediteraneene sæ fie invitafli sæ°øi expunæ
pozifliile încæ din aceastæ reuniune de început a Conferinflei. Se fæceau din nou auzite opiniile
potrivit cærora „consensul nu poate fi împins pânæ la absurd“ care, în subtext, evocau posibilitatea
eliminærii Maltei de la lucræri. Øi în acest caz, revenea delegafliei române, ministrului de Externe
George Macovescu, misiunea deloc uøoaræ de a°l convinge pe liderul maltez cæ dimensiunea
mediteraneanæ a Conferinflei putea fi foarte bine asiguratæ în modalitæfli care sæ nu pericliteze
Conferinfla în ansamblul ei øi regula de aur a consensului. În final, Dom Mintoff accepta formula
convenitæ la Diploli, øi problema era rezolvatæ.
Un alt test pentru regulile de proceduræ era trecut cu bine atunci când, în cadrul Consultærilor,
aveau sæ se stabileascæ locurile de desfæøurare ale celor trei faze ale Conferinflei, testul privind
în acest caz atât regula consensului, cât øi pe cea a rotafliei. România propusese pentru prima
fazæ Helsnki, urmând ca celelalte douæ faze sæ fie gæzduite de alte capitale europene. Dezbateri
îndelungate, aprinse øi pasionate duceau în final la un compromis: faza I — la Helsinki; cea
de a 2°a — la Geneva; cea de a 3°a — din nou la Helsinki. Astfel, pe de o parte, se dædea
satisfacflie gazdelor reuniunii pregætitoare, recunoscându°se meritele unei flæri neutre în începerea
procesului CSCE; pe de altæ parte, acest proces îøi începea periplul european, atât de important
pentru afirmarea specificitæflii construcfliei securitæflii øi cooperærii în Europa, ca tip de negociere,
structuri de organizare øi modalitæfli de acfliune comunæ. Privitæ în ansamblu,
„Bætælia pentru elaborarea regulilor de proceduræ ale consultærilor multilaterale, iar mai apoi
ale conferinflei propriu°zise a fost în mod evident o bætælia politicæ, în care România a jucat un
rol decisiv øi de a cærei reuøitæ a depins întreaga orientare democraticæ a «procesului CSCE».
Poziflia noastræ, consideratæ la început drept o manifestare de perfecflionism procedural, a sfârøit
prin a fi înfleleasæ øi în bunæ mæsuræ sprijinitæ de flæri ca Elveflia, Suedia, Franfla, Belgia, Polonia
sau Iugoslavia. Obiectivul pe care°l urmæream era convenirea unor norme procedurale menite
sæ dea expresie deplinei egalitæfli în drepturi, suveranitæflii øi independenflei fiecærui stat participant,
adicæ stabilirea unor «parametri politici» capabili sæ excludæ abordarea de la bloc la bloc, ca
øi orice practicæ discriminatorie“ (114, 1993, p. 30).
c. Helsinki°Geneva°Helsinki. Dezbaterea problemelor de fond ale edificærii unui sistem

de securitate øi cooperare în Europa începea încæ la Dipoli, dupæ adoptarea regulilor de
proceduræ. Dupæ expunerile generale ale øefilor de delegaflii, se trecea la stabilirea ordinii de
zi a viitoarei conferinfle.
Am arætat mai sus propunerile Pactului de la Varøovia, respectiv ale NATO, privind agenda
viitoarei confernfle pe problemele europene. Aceste propuneri erau promovate în cadrul lucrærilor
de statele celor douæ blocuri. Cu menfliunea cæ, în cazul OTV, delegaflia sovieticæ nu mai era
de acord ca la primul punct al ordinii de zi sæ fie inclusæ referirea la renunflarea la forflæ; în
concepflia URSS, argumentau reprezentanflii sovietici, importantæ pentru securitatea europeanæ
nu era repudierea forflei, ci recunoaøterea inviolabilitæflii frontierelor existente pe continent.
Delegafliile flærilor occidentale cereau ca problematica privind domeniile culturale øi umanitare
sæ reprezente un punct distinct al ordinii de zi øi manifestau mari rezerve în legæturæ cu ideea
constituirii unui organism permanent care sæ se ocupe de chestiunile privind securitatea pe
continent. Pentru România, cardinalæ era dezbaterea problematicii privind renunflarea la forflæ
øi la ameninflarea cu folosirea ei în relafliile intereuropene; de aceea, înscrierea ei pe un prim°plan
în agenda viitoarei Conferinfle constituia o flintæ esenflialæ a delegafliei.
În lumina respectivelor poziflii, se conturau astfel, încæ de la început, obiectivele prioritare:
pentru URSS, legitimarea printr°un document politic major a statu-quo°ului teritorial postbelic,
560 CONSTANTIN VLAD
în condiflii când nu se ajunsese la un tratat de pace cu Germania; pentru statele occidentale,

problemele privind principiile care trebuiau sæ guverneze relafliile dintre statele participante,
precum øi cele referitoare la drepturile omului øi libertæflilor fundamentale, încælcate pe scaræ
largæ de regimurile totalitare din Est; România manifesta un interes susflinut pentru întreaga
problematicæ privind securitatea øi cooperarea în Europa, dar singulariza în mod hotærât cerinfla
eliminærii forflei, în orice formæ, cu deosebire în cea militaræ, din realitæflile europene.
Disputele privind agenda Conferinflei nu se opreau însæ aici. Delegaflia sovieticæ, secondatæ
de cele ale altor flæri est°europene, era în favoarea unei ordini de zi scurte, restrânsæ la formularea
strictæ a punctelor ce urmau sæ fie dezbætute. Delegafliile mai multor state occidentale, între
care se evidenflia cea francezæ, insistau pentru o ordine de zi descifratæ, adnotatæ, care sæ precizeze
problemele, substanfla a aceea ce urma sæ fie examinat de cætre Conferinflæ. Aøa cum am væzut
mai sus, aceastæ viziune decurgea din poziflia Alianflei Nord°Atlantice øi era menitæ sæ ofere
statelor occidentale posibilitatea de a cunoaøte, încæ înainte de adoptarea hotærârii de convocare
a Conferinflei, ce putea aduce aceasta în viafla Europei øi, deci, dacæ ea merita sau nu sæ aibæ
loc. Întrucât, cum era de aøteptat, statele reprezentate la Dipoli aveau sæ facæ eforturi spre a°øi
vedea înscrise pe ordinea de zi propriile opfliuni, concepflia statelor occidentale despre agendæ
deschidea perspectiva unor dezbateri øi negocieri susflinute. Delegaflia românæ favoriza aceastæ
concepflie deoarece realiza cæ ea oferea oportunitatea de a pleda pentru propriile propuneri øi
de a câøtiga, prin negocieri, cât mai mulfli adepfli ai mæsurilor pe care le preconiza.
Întrunirea consensului asupra agendei era mult facilitatæ de inifliativa ambasadorului Samuel
Campiche, øeful delegafliei elvefliene. Imaginafli°væ, spunea el într°o øedinflæ plenaræ a
Consultærilor, cæ pe aceastæ masæ se aflæ 4 coøuri: unul pentru problemele securitæflii, altul
pentru cele economice, un altul pentru cele culturale øi umanitare øi, în final, un altul pentru
urmærile Conferinflei. Fiecare delegaflie, continua Campiche, sæ aibæ deplina libertate de a pune
în coøurile respective propriile idei privind problemele ce trebuiau examinate øi mæsurile de
înscris în documentul final al Conferinflei. Conflinutul coøurilor urma sæ fie analizat apoi în
cadrul Consultærilor øi utilizat cum avea sæ fie convenit de cætre statele participante. În rafliunea
øi logica lui Campiche intervenea un element pitoresc øi de culoare: când delegaflii luau pauzæ
de cafea, ei gæseau pe o masæ aøezate 4 coøuri cu uræri de succes, plasate acolo de un ziarist
cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele „coøuri“
care, la figurat vorbind, aveau sæ ræmânæ deschise nu numai la Dipoli ci øi pe toatæ durata
fazei geneveze. Structurate în formula lui Campiche, rezultatele eforturilor comune depuse
de delegaflii timp de aproape o jumætate de an se concretizau în Recomandærile finale ale Consul-
tærilor de la Helsinki, adeværat embrion al viitorului Act Final al CSCE.
Negocierea øi elaborarea acestui Act Final aveau loc în cadrul fazei a 2°a, Geneva, a
Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa. Aceasta se deschidea la 18 septembrie
1973 øi continua pânæ la 21 iulie 1975. Faza 3°a a Conferinflei se flinea la Helsinki între 30
iulie°1 august 1975, la nivel de øefi de state sau de guverne. Ea oferea liderilor flærilor participante
oportunitatea de a expune pozifliile proprii în problemele relafliilor pe continent øi se încheia
prin semnarea Actului Final al Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa, considerat
la vremea respectivæ, dar øi în perspectivæ istoricæ, unul dintre documentele politice de referinflæ
pentru relafliile internaflionale, atât în perioada Ræzboiului Rece, cât øi dupæ depæøirea acestuia.
Într°o arhitecturæ cuprinzætoare, Actul Final este alcætuit din urmætoarele patru secfliuni:
1. Probleme privind securitatea în Europa; 2. Mæsuri de creøtere a încrederii; 3. Cooperarea
în diferite domenii; 4. Urmærile Conferinflei. O sintezæ a acestui document, oricât de selectivæ
øi rezumativæ ar fi ea, reliefeazæ atât conflinutul, bogat øi variat, cât øi semnificaflia politicæ
majoræ a eforturilor diplomafliei acelor ani, finalizate în respectivul document. În cartea de
faflæ nu°mi propun sæ fac o astfel de sintezæ; consider mai util, inclusiv din perspectiva înflelegerii
Actului Final în condifliile post°Ræzboi Rece, sæ îndrept atenflia cititorului asupra Declarafliei
privind principiile care guverneazæ relafliile reciproce dintre statele participante, cuprinsæ în
secfliunea privind securitatea, care°øi pune pecetea asupra întregului ducument. Aceste principii,
zece la numær, constituie în jargonul diplomatic „Decalogul de la Helsinki“. Le reproduc, pe
rând, aøa cum ele sunt concretizate în textele ce le însoflesc, precum øi împreunæ cu alte prevederi
înscrise în Actul Final.
I. Egalitatea suveranæ, respectarea drepturilor inerente suveranitæflii. Statele parti-
cipante, stipuleazæ Actul Final, îøi vor respecta fiecare egalitatea suveranæ øi individualitatea
celuilalt, precum øi toate drepturile inerente suveranitæflii øi pe care le cuprinde suveranitatea
lor, între care în mod special dreptul fiecærui stat la egalitatea juridicæ, la integritate teritorialæ,
la libertate øi independenflæ politicæ. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a°øi alege øi
dezvolta liber sistemul politic, social, economic øi cultural, precum øi dreptul de a°øi stabili
legile øi reglementærile. În cadrul dreptului internaflional, toate statele au drepturi øi obligaflii
egale. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a defini øi conduce în mod liber relafliile
sale cu alte state. Ele consideræ cæ frontierele lor pot fi modificate, în conformitate cu dreptul
internaflional, prin mijloace paønice øi prin acord. Ele au, de asemenea, dreptul de a aparfline
sau nu organizafliilor internaflionale, de a fi sau nu parte la tratate internaflionale, inclusiv la
tratate de alianfle, precum øi dreptul la neutralitate.
II. Nerecurgerea la forflæ sau la ameninflarea cu forfla. Actul Final preciza cæ statele
participante se vor abfline în relafliile lor reciproce, ca øi în general în relafliile lor internaflionale,
de a recurge la folosirea forflei sau la ameninflarea cu forfla, fie împotriva integritæflii teritoriale
sau a independenflei politice a oricærui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile
Nafliunilor Unite øi cu prezenta Declaraflie. Nici o consideraflie, sublinia Actul Final, nu poate
fi invocatæ drept justificare pentru a recurge la folosirea forflei øi la ameninflarea cu forfla, în
contradicflie cu acest principiu.
La insistenfla øi prin eforturile delegafliei române, Actul Final cuprindea o secfliune
complementaræ prin care statele participante se angajau sæ facæ efectiv øi sæ dea expresie, prin
toate cæile øi în formele pe care le considerau adecvate, îndatoririi de a se abfline sæ recurgæ
la folosirea forflei sau la ameninflarea cu forfla în relafliile lor fiecare cu celælalt; sæ se abflinæ
de la orice folosire a forflelor armate incompatibilæ cu principiile Cartei Nafliunilor Unite øi
Actului Final al CSCE; sæ se abflinæ de la orice manifestare de forflæ, de la orice act de
562 CONSTANTIN VLAD
constrângere economicæ; sæ promoveze un climat de încredere øi de respect între popoare øi

sæ rezolve exclusiv prin mijloace paønice orice diferend între ele.
III. Inviolabilitatea frontierelor. Potrivit acestui principiu, statele participante considerau
inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum øi frontierele tuturor statelor din Europa.
În consecinflæ, ele trebuiau sæ se obflinæ de la orice atentat împotriva acestor frontiere, precum
øi de la orice cerere sau acaparare øi de uzurpare a întregului sau a unei pærfli a teritoriului
oricærui stat participant.
IV. Integritatea teritorialæ a statelor. Actul Final cerea statelor participante sæ°øi respecte
reciproc integritatea teritorialæ, sæ se abflinæ de la orice acfliune incompatibilæ cu scopurile øi
principiile Cartei Nafliunilor Unite, împotriva integritæflii teritoriale, a independenflei politice
sau a unitæflii oricærui stat participant, precum øi de a face din teritoriul altor state participante
obiectul unei ocupaflii militare sau a altor mæsuri de folosire directæ sau indirectæ a forflei.
V. Reglementarea paønicæ a diferendelor era conceputæ ca o alternativæ la folosirea forflei.
Statelor participante li se cerea sæ reglementeze diferendele dintre ele prin mijloace paønice,
astfel încât sæ nu fie puse în pericol pacea øi securitatea internaflionalæ øi justiflia. Actul Final
cerea statelor participante sæ recurgæ, pentru rezolvarea diferendelor, la mijloace cum sunt
negocierea, ancheta, mediafliunea, concilierea, arbitrajul, reglementarea judiciaræ sau alte
mijloace paønice asupra cærora cædeau de acord. În acelaøi spirit, Actul Final propunea
examinarea øi elaborarea ulterioaræ a unei metode general acceptabilæ de reglementare paønicæ
a diferendelor, stabilind în acest scop întrunirea unei reuniuni de experfli, în Elveflia.
VI. Neamestecul în treburile interne. Prin Actul Final, Conferinfla cerea statelor participante
sæ se abflinæ de la orice intervenflie, directæ sau indirectæ, individualæ sau colectivæ, în treburile
interne sau externe care intræ în competenfla naflionalæ a altui stat participant, oricare ar fi relafliile
lor reciproce. În consecinflæ, statele participante erau chemate sæ se abflinæ de la orice formæ
de intervenflie armatæ sau de ameninflare cu o asemenea intervenflie împotriva altui stat participant.
Ele se vor abfline, de asemenea, în orice împrejuræri, de la orice alt act de constrângere militaræ
sau politicæ, economicæ sau de altæ naturæ, tinzând sæ subordoneze intereselor lor exercitarea
de cætre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitæflii. În acelaøi sens, statelor
participante li se cerea sæ se abflinæ de la sprijinirea, directæ sau indirectæ, a activitæflilor teroriste
ori subversive îndreptate spre ræsturnarea violentæ a regimului altui stat participant.
VII. Respectarea drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, inclusiv a libertæflii
de gândire, conøtiinflæ, religie sau de convingere. Prin aceastæ prevedere, Actul Final de la
Helsinki devenea primul document internaflional care înscria respectarea drepturilor omului
între principiile relafliilor internaflionale, ale dreptului internaflional. El cerea statelor
participante sæ respecte aceste drepturi øi libertæfli pentru tofli cetæflenii, færæ deosebire de rasæ,
sex, limbæ sau religie. Statele participante aveau obligaflia de a promova øi încuraja exercitarea
efectivæ a drepturilor øi libertæflilor civile, politice, economice, sociale øi culturale, care decurg
toate din demnitatea inerentæ persoanei umane øi sunt esenfliale pentru libera øi deplina sa
dezvoltare. Statelor participante pe teritoriul cærora existæ minoritæfli naflionale li se cere sæ
respecte dreptul persoanelor care aparflin acestor minoritæfli la egalitate în fafla legii, sæ acorde
acestor persoane posibilitatea deplinæ de a se bucura efectiv de drepturile omului øi libertæflile

fundamentale, prin aceasta protejând interesele lor legitime în domeniu. Actul Final consemna
faptul cæ statele participante recunosc importanfla universalæ a drepturilor omului øi libertæ-
flilor fundamentale, a cæror respectare este un factor esenflial al pæcii, justifliei øi bunæstærii necesare
pentru asigurarea relafliilor amicale øi cooperærii între ele, ca øi între toate statele. Materia
subsumatæ acestui principiu era îmbogæflitæ øi concretizatæ de alte prevederi ale Actului Final,
referitoare la cooperarea între statele participante în domeniul umanitar, în cel cultural, precum
øi prin prevederi vizând îmbunætæflirea difuzærii, accesului øi schimburilor de informaflii.
VIII. Egalitatea în drepturi a poparelor øi dreptul acestora de a dispune de ele însele
reclamæ, în conformitate cu Actul Final, dreptul popoarelor de a determina aøa cum doresc øi
atunci când doresc statutul lor politic intern øi extern, færæ nici un amestec din afaræ, øi de a
înfæptui conform voinflei proprii dezvoltarea lor politicæ, economicæ, socialæ øi culturalæ.
IX. Cooperarea între state, ca principiu înscris în Actul Final, cerea statelor participante
sæ dezvolte cooperarea lor, fiecare cu celælalt øi cu toate statele, în toate domeniile, în con-
formitate cu scopurile øi principiile Cartei Nafliunilor Unite. Dezvoltând cooperarea lor pe bazæ
de egalitate, statele participante erau invitate sæ promoveze înflelegerea øi încrederea reciprocæ,
relaflii amicale øi de bunæ vecinætate, pacea internaflionalæ, securitatea øi justiflia.
X. Îndeplinirea cu bunæ credinflæ a obligafliilor asumate conform dreptului interna-
flional. Actul Final cerea statelor participante sæ°øi îndeplineascæ cu bunæ credinflæ obligafliile
ce decurg din principiile øi normele general recunoscute ale dreptului internaflional, precum
øi obligafliile care le revin din tratate sau alte acorduri, încheiate conform dreptului internaflioanl
la care sunt parte. Statele participante confirmæ cæ, în caz de conflict între obligafliile membrilor
Nafliunilor Unite în virtutea Cartei øi obligafliile lor în virtutea oricærui tratat sau alt acord
internaflional vor prevala obligafliile lor în virtutea Cartei ONU.
Acestea sunt principiile care guverneazæ relafliile dintre statele participante la CSCE, aøa
cum sunt ele înscrise în Actul Final de la Helsinki. Spre a se preveni orice ierarhizare a acestor
principii, ca substanflæ øi valoare, Actul Final precizeazæ:
„Toate principiile enunflate mai sus au o importanflæ primordiaslæ øi, în consecinflæ, ele vor fi
aplicate în mod egal øi færæ rezerve, fiecare din ele interpretându°se flinând seama de celelalte“
(apud 115, 1991, p. 41).
În prima secfliune, dedicatæ securitæflii, Actul Final cuprinde øi un document privind mæsuri
de încredere pe plan militar. Prin acesta, statele participante conveneau asupra notificærii
prealabile a manevrelor militare de avenguræ. Efectuarea schimburilor de observatori la
manevrele militare øi notificarea prealabilæ a miøcærilor militare de anverguræ puteau fi notificate,
færæ însæ a fi obligatorii. Era prea puflin pentru aøteptærile multora dintre statele participante,
printre care øi România, în ceea ce priveøte aspectele militare ale securitæflii. Asemenea aøteptæri
porneau de la convingerea cæ un sistem efectiv de securitate pe continent nu putea fi construit
pe arsenale militare mereu mai mari øi mai sofisticate, pe o cursæ a înarmærilor care producea
nu numai instrumentele cele mai brutale ale politicii de forflæ, ci, totodatæ, genera teama de
564 CONSTANTIN VLAD
agresiune øi neîncrederea între state. Tocmai în baza unei astfel de convingeri România propunea
la Geneva un document de lucru cuprinzætor, care mergea de la mæsuri de încredere la cele
de dezangajare militaræ øi dezarmare, inclusiv de dezarmare nuclearæ. Pe acest teren, România
se întâlnea cu numeroase alte state participante, între care se aflau Iugoslavia, Olanda, Suedia,
Austria, Finlanda, Canada, Cipru. Rezultatele finale erau însæ modeste, datoritæ mai ales
rezistenflei opuse de unele mari puteri. Acestea nu doreau ca problemele militare, pe care le
considerau domeniul lor privilegiat, sæ fie examinate într°un forum larg, funcflionând pe principii
democratice øi neacceptând abordærile de la bloc la bloc. Notificarea prealabilæ a manevrelor
militare de anverguræ, înscrisæ în Actul Final, nu depæøea clasa mæsurilor de creøtere a încrederii
(Confidence Building Measures — CBM). Cu atât mai mult, nu depæøeau aceastæ clasæ schimbul
de observatori sau notificarea prealabilæ a miøcærilor militare de anverguræ, læsate, cum am
menflionat, la latitudinea statelor în cauzæ. Mai ales caracterul voluntar al notificærii prealabile
a ultimei dintre aceste mæsuri (miøcærile militare de anverguræ) era de naturæ sæ preocupe; doar
invazia Cehoslovaciei în 1968 fusese nemijlocit precedatæ tocmai de ample concentræri de trupe
øi tehnicæ de luptæ cætre graniflele statului cehoslovac.
Problema asigurærii continuitæflii procesului început la Dipoli a fost mereu prezentæ în toate
fazele Conferinflei. În viziunea celor care se pronunflau în favoarea unei formule de continuitate,
Conferinfla încheiatæ la 1 august 1975 nu trebuia consideratæ în nici un fel drept un act unic
øi irepetabil care, odatæ consumat, putea fi læsat în seama istoriei. Aceastæ atitudine izvora
dintr°un acut simfl al realitæflii: problemele acumulate în Europa în perioada postbelicæ nu puteau
fi rezolvate de o singuræ reuniune, oricât de bine s°ar fi desfæøurat ea. Mai mult decât atât, la
Bucureøti øi în alte capitale se spera ca „procesul european“ sæ erodeze în continuare structurile
de bloc øi politica de bloc pe continent. De aceea, în cazul României se dorea nu o continuitate
oarecare a procesului respectiv, ci una instituflionalizatæ. Iar instituflionalizarea era væzutæ în
forma unui organism cu caracter permanent. Nu era vorba despre o structuræ birocraticæ, greoaie
øi costisitoare: se preconiza ca flara care gæzduia o conferinflæ precum cea de la Helsinki, sæ
asigure un secretariat tehnic, în funcfliune pânæ la urmætoarea reuniune de acelaøi gen. În felul
acesta, regula rotafliei ar fi dobândit noi dimensiuni.
Pe mæsuræ ce lucrærile la Geneva avansau øi conflinutul documentelor aflate în pregætire
devenea mai bogat, la Bucureøti se întærea convingerea asupra necesitæflii unei forme institu-
flionalizate de continuitate a procesului CSCE. Treptat, în mare mæsuræ datoritæ eforturilor depuse
de reprezentnflii români, ideea instituirii unor urmæri ale Conferinflei câøtiga teren. Ea avea sæ
se materializeze în Actul Final, dar doar parflial în forma doritæ de România. În mod concret,
se adopta hotærârea de a fline deschisæ perspectiva unor noi reuniuni øi chiar conferinfle similare
cu cea de la Helsinki; în plus se fixau data øi locul urmætoarei întruniri dedicate securitæflii øi
cooperærii europene: 1977, la Belgrad.
Ideea continuitæflii se realiza în aceastæ formæ. Nu se constituiau structuri permanente, dar
procesul european însuøi devenea permanent. Statele occidentale participante la Conferinflæ
îøi pæstrau atitudinea negativæ faflæ de orice structuri cu caracter permanent. În plus, URSS
n°a mai dorit, atunci, astfel de structuri. Interesul major al Moscovei fusese satisfæcut, întrucât
Actul Final înscrisese principiul inviolabilitæflii frontierelor.
Trebuia sæ traverseze transformærile revoluflionare din anii 1989°1991 pentru ca Europa
sæ recunoascæ virtuflile unor structuri permanente ale „procesului CSCE“. Avea s°o facæ în cu
totul alte condiflii decât la Dipoli øi Geneva øi va atribui acestor structuri în mare mæsuræ alte
funcflii decât cele care erau avute în vedere la prima Conferinflæ pentru Securitate øi Cooperare
în Europa. Færæ îndoialæ, structurarea „procesului european“ într°o organizaflie regionalæ (OSCE)
reprezintæ un semnificativ pas înainte în instituflionalizarea acestui proces. Dar, cred, n°ar trebui
uitat cæ primele cæutæri în aceastæ privinflæ aveau loc atunci, cînd Ræzboiul Rece continua, chiar
dacæ în surdinæ, în anii 1972°1975, cu toate limitele øi condiflionærile istorice ale respectivelor
cæutæri, ca orice întreprindere umanæ.
Pentru toate acestea, Actul Final de la Helsinki a fost øi este considerat unul dintre
documentele fundamentale privind relafliile dintre state în Europa øi nu numai. La cele de mai
sus, adaug semnificaflia deosebitæ a consacrærii, repet, pentru prima oaræ într°un document
internaflional, a drepturilor omului ca un principiu de bazæ al relafliilor dintre state, sub semnætura
a øefilor de state sau de guverne ale statelor participante. În legæturæ cu semnarea Actului Final
de cætre statele blocului estic, Adrian Næstase remarcæ:
„Evident, acceptarea lor [a prevederilor care dædeau conflinut principiului respectærii drepturilor
omului øi a libertæflilor fundamentale — C.V.] de cætre statele cu regimuri comuniste a fost pur
formalæ, pentru cæ nici unul dintre ele nu s°a græbit sæ dea curs în totalitate prevederilor de acet
gen. Dar ea deschisese, deja, o breøæ importantæ, permiflând statelor democratice din Vest sæ
abordeze frontal, în cadrul multilateral al CSCE, problematica drepturilor omului øi sæ facæ publicæ
încælcarea lor sistematicæ în Estul continentului. Mai mult decât atât, deschiderile respective
au declanøat o adeværatæ contaminare axiologicæ. Valorile perene ale libertæflii øi demnitæflii umane
sunt cele care au dat lovitura de graflie totalitarismului european postbelic“ (139, 1992, pp. 111°112).
6) Decolonizare: ultimii paøi
Perioada destinderii era martora încheierii procesului decolonizærii. Rând pe rând, popoarele
aflate în stare de colonii dobândeu independenfla, creându°øi state proprii. La mijlocul deceniului
al 7°lea al secolului XX, principala putere colonialæ ræmæsese Portugalia, având colonii în India
(posesiunile Goa, Daman øi Diu) øi în Africa (Angola, Mozambic øi Guineea-Bissau). Regimul
rasist de la Pretoria (Africa de Sud) menflinea în stare de colonie Africa de sud°vest (viitoarea
Namibie), care°i fusese încredinflatæ ca teritoriu sub tutelæ dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial.
Marea Britanie accepta dobâdirea independenflei Rhodesiei de Nord (Zambia) în octombrie
1964, cea a Gambiei (ianuarie 1965) øi a Insulelor Maldive (iulie 1967), dar ræmânea implicatæ
în ultimele faze ale decolonizærii întrucât Rhodesia de Sud (Zimbabwe) continua sæ fie colonie
britanicæ. Cele din urmæ regimuri coloniale aveau sæ fie înlæturate în împrejuræri concrete, interne
566 CONSTANTIN VLAD
øi internaflionale, specifice fiecærei flæri în parte; în toate cazurile însæ, diplomaflia internaflionalæ
era un factor activ, de o importanflæ ce poate fi cu greu supraestimatæ.
Opoziflia regimului de la Lisabona faflæ de næzuinflele spre independenflæ ale popoarelor din
coloniile portugheze determina orientarea acestor popoare spre calea luptei armate. În februarie
1960, în Angola începea ræzboiul de eliberare naflionalæ împotriva puterii coloniale. La Cairo
se constituia un guvern provizoriu al Angolei, în exil, care avea sæ reprezinte Angola la diferitele
manifestæri de solidaritate ale statelor africane cu forflele naflionale angoleze. În iulie, acelaøi
an (1961), începea lupta împotriva autoritæflilor portugheze poporul din Guineea°Bissau. În
septembrie 1973, în teritoriile eliberate de forflele naflionale era proclamatæ Republica
Guineea°Bissau, stat independent øi suveran. La aproape un deceniu øi jumætate de la
proclamarea independenflei Indiei, enclavele coloniale portugheze pe subcontinentul indian
erau tot mai anacronice. La 7°8 decembrie 1961, trupele colonialiste portugheze deschideau
focul împotriva unor sate indiene de pe granifla posesiunii Goa (situatæ pe coasta de vest a
Indiei). În replicæ, la 19 decembrie acelaøi an, trupele indiene eliberau toate cele trei posesiuni
portugheze: Goa, Daman øi Diu; cu aceasta, colonialismul portughez pe subcontinentul indian
se încheia. În septembrie 1964, Frontul Naflional de Eliberare din Mozambic (FRELIMO)
declanøa o insurecflie generalæ, ceea ce marca începutul ræzboiului de eliberare naflionalæ.
Acesta era fundalul pe care diplomaflia vremii se implica în sprijinul eliminærii ultimelor
vestigii colonialale. La 24 iulie 1963, Consiliul Economic øi Social excludea Portugalia din
Comisia Economicæ a ONU pentru Africa. Întrucât trupe portugheze pætrundeau în Senegal,
la solicitarea acestei flæri Consiliul de Securitate cerea Portugaliei, la 19 mai 1965, sæ întreprindæ
mæsuri efective spre a preveni orice violæri ale securitæflii øi integritæflii teritoriale a Senegalului.
Iar la 21 decembrie acelaøi an, Adunarea Generalæ a ONU condamna politica colonialæ a
Portugaliei øi chema statele membre ale Nafliunilor Unite sæ rupæ relafliile diplomatice øi consulare
cu aceastæ flaræ. În noiembrie 1966, Conferinfla generalæ UNESCO hotæra încetarea oricærei
asistenfle acordate Portugaliei, Rhodesiei øi Africii de Sud, ca urmare a politicii colonialiste
øi de discriminare rasialæ. La 12 decembrie, acelaøi an, Adunarea Generalæ a ONU fæcea apel
la toate statele sæ acorde popoarelor aflate sub dominaflie portughezæ sprijin moral øi material
pentru eliberarea lor øi sæ ia mæsuri pentru a împiedica vânzarea øi furnizarea de armament øi
echipamente militare guvernului de la Lisabona. În lipsa oricærei schimbæri în politica
portughezæ, poziflia comunitæflii internaflionale se înæsprea: la 17 noiembrie 1967 Adunarea
Generalæ a ONU denunfla ræzboiul colonial purtat de guvernul portughez împotriva popoare-
lor paønice din teritoriile aflate sub dominaflia sa ca o crimæ împotriva umanitæflii øi o ameninflare
gravæ a pæcii øi securitæflii internaflionale. Rezoluflia Adunærii Generale cerea Portugaliei sæ aplice
færæ întârziere popoarelor din coloniile sale principiul autodeterminærii. La 29 noiembrie 1968,
Adunarea Generalæ a ONU condamna colaborarea dintre Portugalia, regimul rasist minoritar
al Africii de Sud øi regimul ilegal al minoritæflii rasiste din Rhodesia de Sud, colaborare ce
urmæreøte perpetuarea colonialismului øi opresiunii în Africa Australæ. Un an mai târziu, la
21 noiembrie 1969, Adunarea Generalæ a ONU condamna din nou ræzboiul colonial dus de
guvernul portughez împotriva popoarelor din teritoriile aflate sub dominaflia sa. În noiem-
brie°decembrie 1970, Portugalia comitea o agresiune armatæ împotriva Republicii Guineea.

Întrunit la 22 noiembrie 1970, Consiliul de Securitate cerea încetarea imediatæ a atacului armat
împotriva Republicii Guineea øi retragerea forflelor armate externe øi a mercenarilor din Guineea.
Consiliul hotæra sæ trimitæ o misiune specialæ în aceastæ flaræ. La 8 decembrie, acelaøi an, Consiliul
de Securitate asculta raportul Comisiei speciale, aproba concluziile formulate de acest raport
øi condamna energic guvernul Portugaliei pentru invazia sa în Repulica Guineea. La 14
decembrie acelaøi an, Adunarea Generalæ a ONU cerea guvernului portughez sæ aplice færæ
întârziere popoarelor din teritoriile aflate sub dominaflia sa principiul autodeterminærii øi
independenflei. Rezoluflia Adunærii Generale solicita Lisabonei sæ înceteze toate actele de
represiune împotriva popoarelor Angolei, Mozambicului øi Guineii°Bissau øi sæ retragæ toate
forflele armate øi alte forfle folosite în acest scop. Desigur, toate aceste luæri de poziflie ale
Organizafliei Mondiale nu mergeau pânæ la acfliuni de constrângere împotriva autoritæflilor de
la Lisabona; nu trebuie însæ uitat cæ Portugalia era membræ NATO øi mæsurile care ajungeau
în dezbaterea Consiliului de Securitate trebuiau astfel formulate încât sæ evite veto°ul statelor
aliate cu aceastæ flaræ, membre permanente ale Consiliului. Dar asemenea manifestæri ale
solidaritæflii internaflionale încurajau lupta de eliberare naflionalæ a popoarelor din coloniile
portugheze øi accentuau izolarea regimului de la Lisabona pe plan internaflional.
Acest regim, continuatoar a celui instaurat de Salazar, de esenflæ fascistæ, era ræsturnat de
la putere la 25 aprilie 1974, prin „revoluflia garoafelor roøii“. Programul noii puteri prevedea
cæ, în domeniul politicii externe, guvernul va porni de la principiul cæ soluflia ræzboaielor din
teritoriile de peste mæri este de naturæ politicæ øi nu militaræ. În lumina acestei orientæri, la 24
iulie 1974, Consiliul de Stat al Portugaliei, organul suprem al puterii, recunoøtea dreptul la
independenflæ al teritoriilor coloniale. Cu puflin timp înainte, la 25 mai 1974, începeau negocieri
la Londra între delegaflia guvernului portughez øi cea a Partidului African al Independenflei
din Guneea°Bissau øi Insulele Capului Verde (PAIGC), conducætorul luptei anticoloniale.
Reluate la Alger, tratativele dintre cele douæ pærfli se finalizau la 26 august 1974 printr°un acord
care prevedea ca Portugalia sæ recunoascæ Republica Guineea°Bissau ca stat independent la
10 septembrie acelaøi an. Câteva runde de negocieri între guvernul portughez øi reprezentanflii
FRELIMO duceau la semnarea în 7 septembrie 1974 a acordului privind transferul puterii cætre
poporul mozambican øi proclamarea independenflei Mozambicului la 25 mai 1975. Tratative
purtate între cele cele douæ miøcæri anticolonialiste angoleze: Miøcarea Popularæ pentru Elibera-
rea Angolei (MPLA) øi Frontul de Eliberare Naflionalæ a Angolei (FLNA) øi autoritæflile de la
Lisabona se încheiau cu acordul potrivit cæruia Angola devenea independentæ la 11 noiembrie
1975. Astfel, într°un interval scurt noul regim portughez care, în politica internæ, lua cursul
unei democraflii parlamentare, punea capæt moøtenirii coloniale a flærii.
Încæ mai complicat va fi drumul spre independenflæ al Namibiei øi Republicii Zimbabwe,
unde lupta anticolonialistæ trebuia sæ facæ faflæ øi politicii de apartheid, politicæ în promovarea
cæreia Africa de Sud øi regimul lui Ian Smith din Rhodesia se sprijineau reciproc. Va fi nevoie
de o puternicæ øi prelungitæ presiune a comunitæflii internaflionale, instrumentatæ de diplomaflia
vremii, pentru ca øi aceste ultime vestigii ale colonialismului sæ fie înlæturate.
568 CONSTANTIN VLAD
La 10 noiembrie 1963, Adunarea Generalæ a ONU adopta Declaraflia Nafliunilor Unite pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialæ. Declaraflia enunfla o serie de principii menite
sæ ducæ la eliminarea discriminærii øi invita statele sæ declare ilegale organizafliile care încurajeazæ
discriminarea rasialæ sau care incitæ la violenflæ sau fac uz de violenflæ în scopul discriminærii
pe baze rasiale.
Date fiind manifestærile violente ale minoritæflii albe din Rhodesia împotriva majoritæflii
de culoare, la 12 ianuarie 1965 Adunarea Generalæ a ONU cerea Marii Britanii sæ punæ imediat
capæt rebeliunii minoritæflii albe øi sæ utilizeze toate mæsurile posibile pentru a împiedica
declararea unilateralæ a independenfliei Rhodesiei; Marea Britanie nu participa la vot, motivând
cæ responsabilitæflile de naturæ constituflionalæ în Rhodesia cad în sarcina Londrei, Nafliunile
Unite neavând dreptul sæ intervinæ în aceste probleme. Câteva zile mai târziu, Conferinfla la
nivel înalt a statelor membre ale Organizafliei Unitæflii Africane cerea Marii Britanii sæ recurgæ,
dacæ este necesar, la forflæ pentru a împiedica regimul rasist øi ilegal sæ proclame unilateral
independenfla Rhodesiei. Negocieri purtate între premierul britanic Harold Wilson øi Ian Smith
duceau la formarea unei comisii care sæ studieze problema acordærii independenflei Rhodesiei.
Londra insista asupra menflinerii Constitufliei din 1961, care prevedea guvernarea flærii de cætre
minoritatea albæ. Liderii organizafliilor majoritæflii de culoare considerau cæ, dimpotrivæ, problema
prioritaræ este aceea a instaurærii regulei democratice a majoritæflii, urmând ca ulterior sæ se
discute despre declararea independenflei. În sprijinul acestei poziflii, Adunarea Generalæ a ONU
cerea Marii Britanii sæ suspende constituflia øi sæ instaureze un guvern reprezentativ în Rhodesia.
Lucrurile se pricipitau în aceastæ colonie britanicæ. La 11 noiembrie 1965, regimul Ian Smith
întrerupea negocierile cu Londra øi proclama independenfla Rhodesiei. Era adoptatæ o nouæ
constituflie care statua guvernarea minoritæflii albe øi lipsa de drepturi pentru majoritatea de
culoare. Guvernatorul britanic al Rhodesiei, Sir Humphrey Gibbs, suspenda cabinetul Smith,
dar Ian Smith îl înlætura pe Gibbs din funcflia de guvernator. Londra condamna acfliunile
guvernului de la Salisbury, îøi rechema reprezentantul în Rhodesia øi hotæra o serie de sancfliuni
împotriva acestei flæri: interzicerea oricærui export de arme øi de capital, suspendarea Rhodesiei
din zona lirei sterline øi a facilitæflilor comerciale acordate în virtutea reglementærilor proprii
Commonwealth°ului, oprirea importurilor din Rhodesia øi interzicerea accesului acesteia pe
piafla financiaræ londonezæ. Tot la 11 noiembrie 1965, Adunarea Generalæ a ONU adopta o
rezoluflie prin care cerea Marii Britanii sæ ia toate mæsurile pentru a pune capæt acfliunilor
regimului ilegal de la Salisbury. A doua zi, Consiliul de Securitate condamna declararea uni-
lateralæ a independenflei Rhodesiei øi chema toate statele sæ nu recunoascæ regimul rasist ilegal
øi sæ se abflinæ de a°i acorda vreo asistenflæ. Consiliul de Securitate cerea tuturor statelor sæ
întrerupæ orice legæturi economice cu Rhodesia, inclusiv instituirea unui embargo asupra
livrærilor de fliflei øi produse petroliere. Marea Britanie înæsprea sancfliunile economice, dar declara
cæ nu are în vedere utilizarea forflei împotriva autoritæflilor rhodesiene. La 5 decembrie 1965,
statele membre ale OUA hotærau impunerea unei blocade economice totale asupra Rhodesiei
øi încetarea oricæror comunicaflii cu regimul de la Salisbury. În acelaøi timp, statele membre
ale OUA atrægeau atenflia Londrei cæ vor rupe relafliile diplomatice cu Marea Britanie dacæ
nu vor fi luate mæsuri pentru înlæturarea regimului rasist din Rhodesia; la 15 decembrie acelaøi
an, 9 flæri africane dædeau curs acestei hotærâri, rupând relafliile diplomatice cu Marea Britanie.
În ciuda interdicfliilor impuse de autoritæfli, în numeroase oraøe aveau loc mari demonstraflii
ale populafliei de culoare.
La 21 decembrie 1965, Adunarea Generalæ a ONU adopta Convenflia internaflionalæ asupra
eliminærii tuturor formelor de discriminare rasialæ. Statele participante la Convenflie condamnau
discriminarea rasialæ øi se angajau sæ ducæ o politicæ menitæ sæ elimine orice formæ de asemenea
discriminare øi sæ favorizeze înflelegerea între toate rasele.
Între timp, tensiunile între Marea Britanie øi Rhodesia cunoøteau cote mai înalte. Înæspririi
sancfliunilor britanice împotriva regimului de la Salisbury, Ian Smith îi ræspundea cu ruperea
oricæror legæturi oficiale cu Londra øi închiderea misiunii rhodesiene în Marea Britanie, însoflitæ
de cererea ca misiunea britanicæ în Rhodesia sæ pæræseascæ flara. În aprilie 1966, intervenea
un factor nou: începea lupta armatæ purtatæ de detaøamente ale Uniunii Naflionale Africane
Zimbabwe (ZANU) øi ale Uniunii Poporului Zimbabwe (ZAPU) împotriva trupelor regimului
rasist. Ulterior, forflele militare ale ZANU øi ZAPU erau unificate în cadrul politic reprezentat
de Fontul Patriotic din Zimbabwe, ceea ce ducea la o intensificare a confruntærilor armate cu
autoritæflile minoritæflii albe. Statele africane încercau în douæ rânduri, dar færæ succes, sæ obflinæ
o rezoluflie a Consiliului de Securitate care sæ oblige Marea Britanie sæ utilizeze forfla împotriva
regimului rasist din Rhodesia. În aceste condiflii, eforturile flærilor respective se concentrau în
Adunarea Generalæ a ONU care, la 22 octombrie 1966, condamna orice aranjament între puterea
administrantæ a Rhodesiei (Marea Britanie) øi regimul minoritar rasist øi ilegal, aranjament
care nu ar recunoaøte drepturile inalienabile ale poporului zimbabwian la autodeterminare øi
independenflæ. De asemenea, rezoluflia Adunærii Generale reafirma obligaflia puterii administrante
de a transfera puterea poporului zimbabwian pe baza votului universal al adulflilor, potrivit
principiului fiecæruia un vot. Adunarea Generalæ reafirma totodatæ legitimitatea luptei poporului
zimbabwe pentru a obfline dreptul la autonomie øi independenflæ. La 13 martie 1967, secretarul
general al ONU, U Thant, publica un raport din care reieøea cæ 92 de flæri membre ale Nafliunilor
Unite aplicau sancfliunile economice decise de Consiliul de Securitate împotriva regimului rasist
minoritar din Rhodesia.
Noi convorbiri între premierul britanic Harold Wilson øi Ian Smith, desfæsurate în octombrie
1968, nu duceau la rezultate concrete. Pe de altæ parte, la 25 octombrie acelaøi an, Adunarea
generalæ a ONU cerea Marii Britanii sæ nu recunoascæ independenfla Rhodesiei înainte de a
se fi stabilit un guvern pe baza unor alegeri libere, desfæøurate conform votului universal. În
ciuda unor astfel de luæri de poziflie, la 2 martie 1970 regimul rasist de la Salisbury proclama
„Republica Rhodesia“. Ca reacflie, la 18 martie Consiliul de Securitate condamna aceastæ acfliune
øi cerea statelor membre ale ONU sæ înceteze orice relaflii cu Rhodesia øi sæ nu recunoascæ
autoritæflile la la Salisbury. Prin douæ rezoluflii adoptate la 18 martie 1970 øi, repectiv, 17 noimbrie
acelaøi an, Consiliul de Securitate al ONU condamna proclamarea ilegalæ a Republicii Rhodesia
øi cerea statelor membre ale ONU sæ nu recunoascæ regimul ilegal de la Salisbury øi sæ se
abflinæ de a°i acorda vreun sprijin. Vor trece însæ nu mai puflin de 14 ani de la proclamarea
570 CONSTANTIN VLAD
independenflei øi 9 ani de la instituirea Republicii Rhodesia pânæ când aceste acte ilegale ale
regimului minoritæflii albe sæ fie anulate. În acest interval, regimul respectiv, deøi izolat pe
plan internaflional, rezista presiunilor externe øi opozifliei crescânde a majoritæflii de culoare;
mai mult, el nu se va sfii sæ întreprindæ periodic acfliuni militare punitive împotriva unor flæri
vecine, anume Mozambic, Zambia, Angola øi Botswana. Consiliul de Securitate va condamna
asemenea acfliuni øi va cere de fiecare datæ încetarea lor, færæ însæ a impresiona prea mult
autoritæflile de la Salisbury.
Pe plan diplomatic va ieøi în relief inifliativa a 5 state africane: Angola, Botswana, Mozambic,
Tanzania øi Zambia — aøa numitele „state din prima linie“ — pentru sprijinirea forflelor
anticolonialiste øi antirasiate din Rhodesia. Astfel, întrunite la nivel înalt la Lusaka (Zambia)
în septembrie 1976, cele 5 state adresau guvernului britanic, în calitatea sa de autoritate colonialæ,
apelul de a convoca o conferinflæ, în afara graniflelor Rhodesiei, cu participarea poporului
zimbabwe, cu scopul de a discuta despre funcfliile øi structura unui guvern de tranziflie øi de
a instaura un astfel de guvern. Ideile enunflate nu aveau ecou, dar ele se vor regæsi în faze
ulterioare ale cæutærilor privind Rhodesia. Reunite din nou la Dar es Salaam (Tanzania) în
noiembrie, acelaøi an, statele din prima linie luau poziflie împotriva invaziei trupelor regimului
rasist de la Salisbury în Mozambic øi reafirmau angajamentul lor total de a sprijini lupta armatæ
pentru eliberarea poporului zimbabwian. În ianuarie 1977 la Lusaka, apoi în aprilie, acelaøi
an, la Luanda (Angola), cele cinci state examinau modalitæflile de activizare øi de sprijinire a
luptei poporului zimbabwe pentru obflinerea independenflei. Ulterior, statele din prima linie
protestau împotriva prezenflei unor trupe ale Africii de Sud pe teritoriul rhodesian, demersul
lor fiind unul dintre factorii care determinau Pretoria sæ retragæ trupele respective.
Un ecou larg aveau câteva reuniuni internaflionale cu o participare numeroasæ, care con-
damnau politica de apartheid. Astfel, în mai 1977 la Maputo (Mozambic) avea loc, sub preøe-
dinflia secretarului general al ONU, Kurt Waldheim, Conferinfla internaflionalæ de solidaritate
cu popoarele din Zimbabwe øi Namibia. Erau prezente peste 100 de delegaflii, reprezentând
state øi miøcæri de eliberare naflionalæ. Conferinfla adopta o Declaraflie politicæ øi un program
de acfliune cu privire la sprijinirea miøcærilor anticoloniaste din Zimbabwe øi Namibia. În iunie
acelaøi an, se desfæøurau lucrærile unei conferinfle internaflionale împotriva apartheid°ului,
rasismului øi colonialismului. Participau reprezentanfli din 40 de state øi organizaflii internaflionale.
O nouæ conferinflæ internaflionalæ, organizatæ sub egida ONU, avea loc în august 1977, la Lagos
(Nigeria). Conferinfla adopta o declaraflie finalæ prin care exprima hotærârea comunitæflii
internaflionale de a lichida cât mai urgent apartheidul øi rasismul sub toate formele lor. Declaraflia
finalæ angaja statele øi organizafliile participante sæ sprijine aspirafliile legitime ale popoarelor
din Africa australæ pentru cucerirea independenflei.
Tot în 1977 o interesantæ inifliativæ diplomaticæ era lansatæ la Nafliunile Unite. Astfel, la 3
septembrie, Consiliului de Securitate i se prezenta un plan anglo°american de soluflionare a
problemei rhodesiene. Între altele, planul preconiza: abandonarea puterii de cætre regimul ilegal
al minoritæflii albe øi revenirea la legalitate; asigurarea unei tranziflii ordonate øi paønice cætre
independenflæ, care urma sæ fie obflinutæ în cursul anului 1978; organizarea de alegeri libere,
pe baza sufragiului universal; crearea de cætre guvernul britanic a unei administraflii provizorii,
însærcinate cu organizarea alegerilor; o prezenflæ a ONU, inclusiv a unor forfle ale Nafliunilor
Unite, în perioada de tranziflie; pregætirea constitufliei noului stat independent. Planul preconiza
ca Rhodesia sæ devinæ independentæ sub numele de Zimbabwe, înt°un interval de cel mult øase
luni dupæ revenirea la legalitate. Angajarea diplomafliei americane, alæturi de cea englezæ, în
promovarea acestei inifliative dædea o greutate în plus demersului fæcut la ONU. Deøi, pe termen
scurt acest demers nu se finaliza, impactul sæu nu poate fi neglijat. Negocieri purtate în capitala
Maltei, La Valleta, în ianuarie 1978, între reprezentanfli britanici, americani øi ai Frontului
Patriotic din Zimbabwe în scopul punerii în practicæ a planului menflionat mai sus se încheiau
færæ rezultate concrete; ulterior se va vedea cæ færæ atragerea reprezentanflilor minoritæflii albe,
asemenea negocieri nu puteau avea succes.
O diversiune a autoritæflilor de la Salisbury amâna soluflionarea problemei rhodesiene. Astfel,
la 15 februarie 1978, øeful regimului minoritæflii albe, Ian Smith, anunfla cæ, în urma negocierilor
purtate cu reprezentanfli ai majoritæflii de culoare, considerafli drept moderafli, s°a conturat acordul
asupra unei reglementæri interne a problemei rhodesiene. Potrivit unei astfel de relementæri,
majoritatea de culoare urma sæ dobândeascæ acces la putere, în condiflii însæ când minoritatea
albæ îøi pæstra integral privilegiile. Acordul respectiv era semnat la 2 martie 1978. În baza lui,
la 30 ianuarie 1979 era organizat un referendum, la care participa doar minoritatea albæ (cca
90 000 de cetæfleni cu drept de vot din cei 6 500 000 locuitori ai flærii). Constituflia aprobatæ
prin referendum prevedea un transfer limitat al puterii cætre populaflia de culoare, în cadrul
unui stat numit Rhodesia°Zimbabwe. Frontul Patriotic din Zimbabwe respingea referedumul
øi rezultatele acestuia.
Faflæ de asemenea mæsuri ale autoritæflilor de la Salisbury, Adunarea Generalæ a ONU cerea
din nou guvernului Marii Britanii sæ întreprindæ orice mæsuri eficace pentru a asigura poporului
zimbabwe dobândirea independenflei øi sæ nu acorde guvernului ilegal, în nici un fel de
circumstanfle, nici una din puterile sau atributele suveranitæflii. Era momentul când guvernul
britanic lua cursul spre o soluflie a problemei rhodesiene care sæ flinæ seama se interesele legitime
ale poporului zimbabwe. La începutul lunii august 1979, Londra accepta sæ elaboreze proiectul
unei alte constituflii pentru Rhodesia°Zimbabwe øi sæ organizeze o conferinflæ constituflionalæ
privind viitorul flærii, care sæ reuneascæ toate forflele aflate în conflict. Lucrærile conferinflei
începeau la Londra în 10 septembrie 1979 cu participarea a trei delegaflii: a Marii Britanii, a
Frontului Patriotic Zimbabwe øi a autoritæflilor de la Salisbury. În timpul lucrærilor
Conferinflei, în baza progreselor obflinute, la 7 decembrie 1979, Londra numea pe Lordul Soames
guvernator al Rhodesiei, înzestrat cu depline puteri legislative øi executive pe perioada de
tranziflie, la sfârøitul cæreia urma sæ fie organizate alegeri generale. La 20 decembrie 1979,
Lordul Soames decreta ridicarea interdicfliei asupra activitæflii politice a Frontului Patriotic
Zimbabwe. A doua zi, Conferinfla de la Londra anula independenfla Rhodesiei proclamatæ de
minoritatea albæ în 1964, dizolva structurile de stat create de aceastæ minoritate øi decidea
organizarea de alegeri legislative, cu participarea tuturor cetæflenilor majori. Aceste alegeri aveau
loc între 27°29 februarie 1980. Participau 94% din persoanele cu drept de vot. Din cele 80 de
572 CONSTANTIN VLAD
locuri în noul legislativ alocate populafliei de coloare 57 reveneau ZANU, condus de Robert
Mugabe, øi 20 ZAPU, în fruntea cæruia se afla J. Nkomo. La 20 martie acelaøi an, lordul Soames
proclama numirea oficialæ a guvernului Mugabe, decreta ridicarea legii marfliale øi amnistie
pentru toate crimele politice comise înainte de 1 martie 1980. La 18 aprilie 1980, era proclamatæ
independenfla de stat a Republicii Zimbabwe. La solemnitate participa secretarul general al
ONU, Kurt Waldheim, øi numeroase parsonalitæfli politice din cca 100 de state. Astfel, se punea
capæt regimului rasist al minoritæflii albe din Rhodesia øi un nou stat independent apærea pe
harta Africii. În anii ce urmau, raporturile dintre minoritatea albæ øi majoritatea de culoare
aveau sæ cunoascæ momente de tensiune, dar faptul fundamental ræmânea: populaflia de origine
africanæ dispunea de propriul stat, iar regimul colonial devenea istorie.
Ræmânea, ca un ultim bastion al colonialismului, Africa de Sud. Aceasta primise, în 1945,
ca teritoriu sub tutelæ, administrarea Africii de Sud°Vest, viitoarea Namibie. Ea transforma
acest teritoriu într°o colonie, în care extindea propriul sistem bazat pe apartheid øi se opunea
cu înverøunare oricærei încercæri de schimbare a statu-quo. Diplomaflia vremii avea sæ joace
un rol esenflial în mobilizarea comunitæflii internaflionale împotriva discriminærii rasiale în Africa
de Sud øi pentru independenfla Africii de Sud°Vest. În final, evolufliile interne din Africa de
Sud øi eforturile diplomatice externe, sistematice øi perseverente, aveau sæ ducæ la îndepli-
nirea acestor obiective.
Având în vedere politica Pretoriei, în noiembrie 1962, la inifliativa a 42 de state afro°asiatice,
Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie care proclama dreptul inalienabil al poporului
din Africa de Sud°Vest la independenflæ øi cerea secretarului general al ONU sæ stabileascæ
supravegherea de cætre Nafliunile Unite a acestui teritoriu. În iulie 1963, Consiliul Economic
øi Social al Nafliunilor Unite hotæra ca Africa de Sud sæ nu mai participe la activitatea Comisiei
Economice a ONU pentru Africa. În aceeaøi lunæ, Consiliul de Securitate, la sesizarea a 32
de state africane, cerea guvernului de la Pretoria sæ abandoneze politica de apartheid øi chema
solemn toate statele sæ nu livreze acestui stat arme øi echipament militar. La 27 octombrie
1966, Adunarea Generalæ a ONU revoca mandatul de administrare de cætre Africa de Sud a
teritoriului Africa de Sud°Vest. Mæsura învedera creøterea influenflei flærilor Lumii a Treia la
Nafliunile Unite dupæ ce, anterior, o plângere adresatæ de Liberia øi Ethiopia Curflii Internaflionale
de Justiflie pentru retragerea dreptului de tutelæ al Africii de Sud fusese respinsæ, În aceeaøi
perioadæ, forflele de eliberare naflionalæ din Africa de Sud°Vest declaøau lupta armatæ împotriva
trupelor regimului rasist de la Pretoria. În condiflii când guvernul Africii de Sud refuza sæ se
conformeze rezolufliei ONU privind revocarea mandatului de administrare, la 21 aprilie 1967
începeau lucrærile unei sesiuni extraordinare a Adunærii Generale în problemele teritoriului
Africa de Sud°Vest. La 20 mai, Adunarea Generalæ crea un Consiliu al ONU pentru Africa
de Sud°Vest, care sæ administreze acest teritoriu pânæ la dobândirea independenflei. Consiliul,
format din 11 membri øi condus de un comisar, urma sæ se stabileascæ în Africa de Sud°Vest,
sæ menflinæ ordinea în teritoriul respectiv øi sæ asigure retragerea din acesta a personalului
administrativ øi a forflelor armate sud°africane. La 26 mai 1967, Pretoria respingea rezoluflia
Nafliunilor Unite, anunfla cæ RSA nu se va retrage din Africa de Sud°Vest, cæ nu recunoaøte
Consiliul ONU øi nu va purta nici o discuflie cu acesta. La 13 iunie 1967, Adunarea Generalæ
aproba componenfla Consiliului, acesta instalându°se oficial la sediul ONU din New York.
Simultan, Consiliul de Securitate al ONU condamna politica de apartheid a Africii de Sud,
cerând guvernului acestei flæri eliberarea tuturor persoanelor deflinute datoritæ opozifliei lor faflæ
de politica de apartheid.
În aprilie 1968, Consiliul ONU pentru Africa de Sud°Vest încerca sæ se instaleze în acest
teritoriu spre a°øi îndeplini mandatul. Africa de Sud interzicea însæ intrarea membrilor Consiliului
în teritoriul respectiv, sfidând astfel încæ odatæ autoritatea Nafliunilor Unite. În replicæ, Adunarea
Generalæ a ONU decidea la 12 iunie 1968 cæ teritoriul Africa de Sud°Vest se va numi Namibia,
denumirile propriilor organisme referitoare la acest teritoriu fiind schimbate în mod
corespunzætor, anume „Consiliul Nafliunilor Unite pentru Namibia“ øi, respectiv, „Comisarul
Nafliunilor Unite pentru Namibia“. Consiliul de Securitate al ONU adopta, la 29 iulie 1970,
o rezoluflie care cerea tuturor statelor sæ se abflinæ de la orice relaflii diplomatice, consulare øi
de altæ naturæ cu Africa de Sud, care ar fi implicat recunoaøterea autoritæflii guvernului sud°african
asupra teritoriului Namibia. La 21 iunie 1971, Curtea Internaflionalæ de Justiflie dædea un aviz
consultativ prin care confirma toate deciziile politice ale ONU conform cærora prezenfla
autoritæflilor sud°africane în Namibia este ilegalæ. Dar, Pretoria ignora øi acest aviz al CIJ,
continuând sæ ocupe Namibia.
Un nou impuls era dat luptei împotriva discriminærii rasiale de Nafliunile Unite prin adoptarea
de cætre Adunarea Generalæ a Convenfliei internaflionale cu privire la eliminarea øi reprimarea
crimei de apartheid la 30 martie 1973. Urmau noi mæsuri adoptate de Organizaflia internaflionalæ
împotriva regimului de la Pretoria. Astfel, la 30 septembrie 1974, Adunarea Generalæ a ONU
decidea sæ nu accepte deplinele puteri ale reprezentanflilor Africii de Sud øi cerea Consiliului
de Securitate sæ reconsidere relafliile dintre ONU øi aceastæ flaræ datoritæ violærii constante de
cætre ea a principiilor Cartei øi a Declarafliei Universale a Drepturilor Omului. Întrucât Consiliul
de Securitate nu lua o astfel de mæsuræ în urma votului negativ al Franflei, Regatului Unit øi
Statelor Unite, la 12 noiembrie acelaøi an Adunarea Generalæ a ONU hotæra suspendarea Africii
de Sud de la lucrærile sale pe timpul sesiunii în curs.
Pe plan regional, la 30 octombrie°1 noiembrie 1976 aveau loc la Addis Abeba lucrærile
primei conferinfle internaflionale extraordinare de solidaritate cu poporul din Africa de Sud.
Conferinfla adopta o declaraflie generalæ øi un program de acfliune pentru sprijinirea luptei
poporului din Africa de Sud în lupta sa împotriva politicii de apartheid.
În noiembrie acelaøi an, Adunarea Generalæ a ONU adopta o nouæ rezoluflie prin care
condamna politica de apartheid a guvernului de la Pretoria în Africa de Sud øi în Namibia.
Sfidând din nou comunitatea internaflionalæ, autoritæflile sud°africane numeau, în iulie 1977,
un administrator propriu în Namibia care, deøi era prezentat ca un factor neutru, întærea de
fapt politica de ocupare ilegalæ a acestei flæri de cætre Africa de Sud.
Mæsurile întreprinse de autoritæflile de la Pretoria împotriva organizafliilor anti°apartheid
determinau în octombrie 1977 ample miøcæri de protest, reprimate însæ cu duritate. La cererea
statelor africane, Consiliul de Securitate se întrunea în octombrie 1977 øi lua în dezbatere situaflia
574 CONSTANTIN VLAD
din Africa de Sud. La 21 octombrie, Consiliul de Securitate adopta în unanimitate o rezoluflie

prin care se instituia un embargo total asupra livrærilor de arme, muniflii øi alte materiale de
ræzboi cætre Republica Sud°Africanæ. Calificând achiziflia de arme de cætre RSA drept o ame-
ninflare la adresa pæcii øi securitæflii internaflionale, Consiliul cerea tuturor statelor, membre sau
nemembre ale ONU, sæ punæ capæt aranjamentelor încheiate în acest scop cu Africa de Sud.
Între 25 aprilie°3 mai 1978 se desfæøurau lucrærile Sesiunii extraordinare a Adunærii Generale
a ONU în legæturæ cu Namibia. Declaraflia adoptatæ de Sesiune invita Adunarea Generalæ sæ
determine condifliile øi mæsurile adecvate menite sæ asigure independenfla imediatæ øi autenticæ
pentru Namibia. Declaraflia preciza cæ singurul reprezentant legitim al poporului namibian este
Organizaflia Popularæ din Africa de Sud°Vest (SWAPO). Programul de acfliune aprobat de
Adunarea Generalæ cerea tuturor statelor sæ întreprindæ toate mæsurile pe care le consideræ
potrivite spre a determina Africa de Sud sæ punæ capæt anexærii ilegale a teritoriulului Namibiei.
În ansamblu, Sesiunea specialæ a Adunærii Generale a ONU marca un moment de creøtere a
presiunii internaflionale asupra Pretoriei øi accentuarea izolærii internaflionale a regimului rasist
din RSA.
Eforturile comunitæflii internaflionale împotriva politicii de apartheid continuau. Astfel, în
august 1978, la Geneva avea loc Conferinfla internaflionalæ pentru lupta împotriva rasismului
øi discriminærii rasiale, cu participarea reprezentanflilor a 122 de state de pe toate continentele.
Conferinfla se pronunfla cu fermitate pentru eradicarea apartheidului øi discriminærii rasiale.
Declaraflia øi Planul de acfliune adoptate de Conferinflæ erau aprobate de Adunarea Generalæ a
ONU în decembrie 1978. Acelaøi an aducea o importantæ inifliativæ, în forma unui plan cuprin-
zând un ansamblu de mæsuri privind accesul la independenflæ al Namibiei, plan întocmit de
Statele Unite, Marea Britanie, R.F. Germania, Franfla øi Canada. La 30 septembrie 1978,
Consiliul de Securitate se pronunfla în favoarea planului celor cinci state occidentale. Autoritæflile
de la Pretoria ignorau însæ atât planul celor cinci, cât øi rezoluflia Consiliului de Securitate øi
organizau, între 4 øi 8 decembrie 1978, în mod ilegal, alegeri în Namibia. Ca reacflie, Adunarea
Generalæ a ONU, la 21 decembrie acelaøi an, declara nule øi neavenite alegerile respective øi
califica ocuparea ilegalæ a Namibie de cætre Africa de Sud drept un act de agresiune. Adunarea
Generalæ reafirma cæ teritoriul Namibiei se aflæ sub directa responsabilitate a ONU pânæ când
se va obfline independenfla realæ a teritoriului øi înnoia împuternicirile date Consiliului ONU
pentru Namibia sæ acflioneze în continuare pentru îndeplinirea mandatului sæu, în calitate de
organ legal de administrare a teritoriului namibian pânæ la obflinerea independenflei. La 24
ianuarie 1979 Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie care condamna politica de apartheid
a guvernului sud°african øi cerea Consiliului de Securitate sæ instituie un embargo obligatoriu
asupra livrærilor de arme cætre Africa de Sud øi sæ ia mæsuri eficace pentru a împiedica Pretoria
de a produce arme nucleare. Adunarea Generalæ cerea Israelului sæ înceteze orice formæ de
colaborare cu Africa de Sud. La 4 mai acelaøi an, Consiliul ONU pentru Namibia inaugura
Anul internaflional de solidaritate cu poporul namibian. În decembrie 1979, regimul de la Pretoria
organiza un simulacru electoral în Namibia pentru desemnarea unei Adunæri constituante; dreptul
de vot era asigurat doar grupurilor favorabile politicii de anexiune duse de autoritæflile de la
Pretoria; SWAPO boicota alegerile. Tot în decembrie 1979, Adunarea Generalæ a ONU adopta
mai multe rezoluflii — unele dintre acestea condamnau politica de apartheid, altele erau îndreptate
împotriva ocupafliei ilegale a Namibiei de cætre Africa de Sud.
La începutul anului 1980, ONU fæcea un pas înainte în consolidarea statutului
internaflional al Consiliului Nafliunilor Unite pentru Namibia, admiflându°l ca membru al ONUDI.
La 1 aprilie 1980, mai multe state din Africa sub°saharianæ, printre care Zambia, Mozambic,
Angola, Tanzania, Botswana, Swaziland, Malawi øi Lesotho adoptau „Declaraflia de la Lusaka“,
care cuprindea mæsuri pentru coordonarea dezvoltærii flærilor respective øi reducerii dependenflei
lor de Africa de Sud. Lunile aprilie°mai 198o erau marcate de manifestæri anti°apartheid ale
tinerilor de culoare în licee øi colegii, precum øi de greve øi manifestæri anti°rasiste. Persecufliile
prin care autoritæflile de la Pretoria ræspundeau la asemenea acfliuni determinau noi luæri de
poziflie din partea comunitæflii internaflionale. Astfel, la 13 iunie 1980, Consiliul de Securitate
condamna politica de apartheid în Africa de Sud, cerea amnistierea øi eliberarea celor deflinufli
pe motive rasiale øi întærea embargoul asupra livrærilor de arme cætre autoritæflile de la Pretoria.
În ceea ce priveøte soluflionarea problemei Namibiei, la 24 iunie acelaøi an, Kurt Waldheim
propunea guvernului sud°african un plan cuprinzætor, pe etape, Astfel, într°o primæ etapæ,
începând cu luna martie 1981, urma sæ aibæ loc încetarea focului între trupele sud°africane
aflate pe teritoriul namibin øi forflele SWAPO, sæ se stabileascæ o zonæ demilitarizatæ de 50
km. de fiecare parte a frontierelor dintre Namibia øi Angola, dintre Namibia øi Zambia, precum
øi sæ aibæ loc retragerea a 18 500 din cei 20 000 militari sud°africani aflafli în Namibia. De
asemenea, sæ se realizeze gruparea forflelor SWAPO în tabere speciale de°a lungul frontierei
cu Angola, precum øi staflionarea unei forfle de supraveghere a ONU, cuprinzând 7 500 militari.
În etapa a doua, anume în iunie 1981, sæ înceapæ o campanie de patru luni pentru pregætirea
alegerilor generale. Acestea urmau sæ se desfæøoare în a treia etapæ, anume în octombrie 1981,
sub supravegherea ONU, când trebuia retras øi restul de militari sud°africani, eliberafli tofli
deflinuflii politici øi dezarmate toate grupærile militare aflate pe teritoriul namibian. În sfârøit,
parlamentul rezultat din alegeri avea ca primæ obligaflie sæ elaboreze o constituflie, care sæ
consacre noul statut al flærii.
Pretoria ignora însæ propunerile secretarului general al ONU. Dar, nu peste mult timp,
regimul rasist din Africa de Sud intra în crizæ; din iulie 1985, el guverna cu ajutorul stærii
excepflionale. În aceste condiflii, capacitatea sa de a menfline în continuare ocuparea ilegalæ a
Namibiei diminua treptat. În aprilie 1989, începea faza trecerii acesteia la independenflæ. Alegerile
pentru Adunarea constituantæ erau câøtigate de SWAPO. La 21 martie 1990, Namibia îøi
proclama independenfla, primul sæu preøedinte devenind liderul SWAPO, Sam Nujoma.
Cu aceasta, unul dintre ultimele vestigii ale colonialismului era înlæturat. Lumea a Treia
intra într°o nouæ etapæ, în care problemele principale la ordinea zilei, deci øi de pe agenda
diplomaticæ, deveneau consolidarea independenflei øi depæøirea subdezvoltærii.
576 CONSTANTIN VLAD
7) Vietnam: neputinfla forflei, valenflele diplomafliei
John F. Kennedy era, cronologic, al treilea preøedinte american obligat sæ se ocupe de

problema Indochinei. El
„a moøtenit un set de premise politice bine stabilite. Ca øi predecesorii sæi, Kennedy considera
Vietnamul o verigæ esenflialæ a pozifliei geopolitice de ansamblu a Americii. El credea, cum
crezuseræ øi Truman øi Eisenhower, cæ prevenirea unei victorii comuniste în Vietnam constituia
un interes vital al Americii. Øi, ca øi predecesorii sæi, vedea conducerea comunistæ de la Hanoi
ca pe un substitut al Kremlinului. Pe scurt, Kennedy era de acord cu cele douæ administraflii
anterioare cæ apærarea Vietnamului de Sud era esenflialæ pentru ansamblul strategiei de stævilire
globalæ“ (109, 1998, p. 582).
Kennedy nu avea sæ facæ din forfla militaræ un panaceu, deøi folosirea ei era avutæ în vedere.
Când a preluat mandatul de preøedinte, personalul militar american din Vietnamul de Sud se
ridica la 900; când era asasinat, numærul respectiv depæøea puflin 16 mii de militari. A bloca
înaintarea comunismului înspre sud, afirma în acest sens øeful Casei Albe, trebuie realizatæ,
dar nu numai pe calea armelor. Sarcina constæ mai curând în a împæmânteni un puternic
sentiment non°comunist în zonæ øi sæ ne bizuim pe acesta ca pe un vârf de lance al apærærii.
Ceea ce trebuie sæ oferim noi popoarelor din Asia de sud°est este o revoluflie politicæ, economicæ
øi socialæ, mult superioaræ oricærei oferte comuniste (ibidem, pp. 586, 587).
„Secretul, pærea sæ spunæ Kennedy, este acela ca victima sæ fie mai puflin expusæ agresiunii.
Aceastæ abordare avea sæ nascæ un nou concept, nemaiîntâlnit în vocabularul diplomafliei, existent
øi astæzi, anume conceptul de nation-building (edificare a nafliunii). Strategia preferatæ a lui
Kennedy era aceea de a°i întæri pe sud°vietnamezi astfel încât aceøtia sæ poatæ rezista ei înøiøi
comuniøtilor. Se punea accent pe acfliunea civicæ øi reformæ internæ, iar retorica oficialæ a fost
modificatæ spre a sugera cæ în Vietnam se aflau în joc prestigiul øi credibilitatea Americii, nu
neapærat securitatea acesteia“ (109, 1998, p. 587).
În consecinflæ, Statele Unite aveau sæ se implice tot mai mult øi mai direct în politica internæ
a Vietnamului de Sud, tinzând sæ dispunæ de consilieri americani la toate nivelurile administrafliei
sud°vietnameze. Dar luptele de gherilæ deveneau în curând un adeværat ræzboi între Nord øi
Sud; aflate de partea Sudului împotriva Nordului, forflele americane aveau sæ fie atrase, pas
cu pas, dar rapid, în acest ræzboi. Øi în aceastæ privinflæ, Washingtonul nu reuøea sæ flinæ seama
de realitæfli.
„O considerare mai atentæ a mærturiilor istorice ar fi arætat cæ liderii de la Hanoi nu erau nici
pe departe înclinafli sæ se lase descurajafli de teoriile strategice ezoterice ale americanilor, cæ ei
aveau un adeværat geniu de a învinge tehnologia occidentalæ øi cæ democraflia nici nu se numæra
printre obiectivele lor øi nici nu era un sistem care sæ le trezeascæ admiraflia. Bucuriile construcfliei
paønice nu reprezentau o tentaflie pentru aceøti veterani întærifli de detenflie solitaræ în timpul
francezilor øi de deceniile de ræzboaie de gherilæ. Viziunea americanæ a reformei le trezea disprefl.
Ei luptaseræ øi suferiseræ toatæ viafla pentru a întemeia un Vietnam unit comunist øi pentru a
scæpa de influenfla stræinæ. Lupta revoluflionaræ era singura lor profesie. Sæ fi cæutat în toatæ luimea,
America nu ar fi putut gæsi un adversar mai dificil“ (109, 1998, p. 590).
Orientarea Statelor Unite spre transformarea Vietnamului de Sud într°o societate modernæ,
democraticæ, se lovea însæ de greutæfli insurmontabile. Vietnamul era o flaræ nouæ, lipsitæ de
structuri instituflionale pe care sæ se grefeze valori øi practici democratice. Regimul Diem de
la Saigon era autoritar øi corupt; el avea sæ intre într°un conflict insolubil cu cercurile budhiste.
Persecufliile împotriva clerului øi læcaøurilor de cult budhiste atrægeau reacflia comunitæflii
internaflionale. În toamna anului 1963, statele afro°asiatice aduceau în atenflia Adunærii Generale
a ONU încælcarea drepturilor omului în Vietanamul de Sud, îndeosebi sub forma violenflelor
îndreptate împotriva budhiøtilor. Statele Unite erau puse într°o situaflie delicatæ, întrucât sprijineau
un regim vinovat de asemenea încælcæri ale drepturilor omului. Washingtonul va încuraja
înlæturarea lui Diem. Vor urma însæ ani de instabilitate politicæ, în Vietnamul de Sud
succedându°se la intervale scurte lovituri de stat puse la cale de militari.
Franfla, fosta putere colonialæ în Indochina, pæstra o atenflie particularæ pentru zonæ. La
29 august 1963, generalul de Gaulle fæcea o declaraflie prin care manifesta interesul pentru
întreaga regiune. El pleda pentru soluflionarea situafliei din Vietnam færæ amestec din afaræ, în
condifliile retragerii americane. La 30 august, secretarul de stat Dean Rusk exprima
ambasadorului francez la Washington nemulflumirea autoritæflilor americare faflæ de declaraflia
lui de Gaulle. La 3 septembrie acelaøi an, Kennedy însuøi aprecia pærerile preøedintelui francez
drept sfaturi care nu au darul de a constitui un sprijin pentru Statele Unite. La 31 ianuarie
1964, de Gaulle revenea asupra problemei øi se pronunfla pentru neutralitatea întregii Asii de
Sud°Est. Era rândul noului preøedinte american, Lyndon Johnson, sæ ia poziflie øi sæ declare
cæ nu împærtæøeøte punctul de vedere francez în problema statutului politic al Asiei de Sud°Est.
Sub administraflia Johnson, orientarea spre o angajare militaræ a Statelor Unite în Vietnam
se consolida curând. Punctul de cotituræ în aceastæ privinflæ era incidentul din august 1964 din
Golful Tonkin. Un presupus atac nord°vietnamez împotriva distrugætorului american Maddox
conducea la adoptarea de cætre Congres a „Rezolufliei asupra Golfului Tonkin“, prin care
preøedintele SUA era autorizat sæ foloseascæ forfla împotriva Vietnamului de Nord. Începeau
bombardamentele împotriva porturilor øi a adâncului teritoriului nord°vietnamez. Urmau
declaraflii de protest la Hanoi, Beijing øi Moscova. Consiliul de Securitate al ONU examina
în repetate rânduri situaflia creatæ în Vietnam, færæ sæ ajungæ însæ la poziflii comune. China øi
URSS adoptau mæsuri de ajutorare militaræ øi economicæ a Vietnamului de Nord. În ceea ce
priveøte ajutorul sovietic, acesta era perfectat cu prilejul vizitei premierului Aleksei Kosîghin
la Hanoi în februarie 1965. Chiar în timpul prezenflei lui Kosînghin, aveau loc primele
bombardamente aeriene americane asupra Vietanamului de Nord. La 8 februarie 1965, Adunarea
Naflionalæ a R.D. Vietnam adresa un apel cætre parlamentele statelor lumii, în care se pronunfla
pentru rezolvarea paønicæ a problemei vietnameze. La 11 februarie, guvernul francez cerea
reconvocarea Conferinflei de la Geneva pentru a se pune capæt intervenfliei din afaræ asupra
Nordului øi Sudului Vietnamului. R.D. Vietnam øi URSS anunflau cæ sprijinæ inifliativa francezæ;
578 CONSTANTIN VLAD
Washingtonul o respingea, însæ. La 12 februarie, secretarul general al ONU, U Thant, fæcea

un apel la reflinere øi propunea revitalizarea Conferinflai de la Geneva, prin organizarea urgentæ
a unei întâlniri exploratorii cu participarea Franflei, Marii Britanii, SUA, URSS, Vietnamului
de Sud øi Vietnamului de Nord. Hanoiul îøi declara acordul cu propunerea lui U Thant; SUA
vor fi însæ împotriva inifliativei respective. La 8 martie 1965, primele contingente de puøcaøi
marini americani debarcau în Vietnamul de Sud; în iunie acelaøi an, Washingtonul autoriza
trupele americane sæ paticipe la acfliuni deschise de luptæ împotriva Frontului Naflional de
Eliberare din Vietnamul de Sud (FNE); începea angajarea Statelor Unite cu unitæfli militare
regulate în ræzboiul din Vietnam, urmatæ de o spiralæ ascendentæ a prezenflei americane în
Vietnamul de Sud, care, la 1 august 1968, atingea numærul de 541 000 militari.
Eforturile diplomafliei vor însofli escaladarea acfliunilor de ræzboi. Aflat în vizitæ la Moscova
în iulie 1965, øeful Foreign Office°ului pleda în fafla liderilor sovietici pentru o nouæ inifliativæ
în problema vietnamezæ. I se va ræspunde cæ situaflia din Vietnam este cauzatæ de încælcarea
de cætre SUA a Acordurilor de la Geneva øi de intervenflia americanæ în Vietnam. De aceea,
orice reglementare politicæ trebuia precedatæ de încetarea raidurilor aviafliei americane asupra
R.D. Vietnam øi retragerea SUA din Vietnamul de Sud. Întrunite la Belgrad, 17 state membre
ale Miøcærii de Nealiniere adoptau la 1 aprilie 1965 un apel pentru convorbiri imediate, færæ
precondiflii, în vederea soluflionærii politice a problemei vietnameze, în concordanflæ cu aspirafliile
legitime ale poporului vietnamez øi în spiritul Acordurilor de la Geneva. Apelul aprecia cæ
intervenflia stræinæ, inclusiv cea militaræ, agraveazæ situaflia, cæ recurgerea la forflæ øi la presiune
sub diferite forme este contraræ drepturilor poporului vietnamez la pace, libertate øi independenflæ
øi nu poate duce decât la generalizarea ræzboiului, cu consecinfle catastrofale. O tentativæ de
dialog între pærflile beligerante eøua. La 7 aprilie acelaøi an, preøedintele Johnson se pronunfla
pentru începerea unor convorbiri necondiflionate cu Vietnamul de Nord øi enunfla ideea unei
dezescaladæri reciproce a forflelor participante la conflict. Hanoiul respingea însæ oferta susflinând
cæ, færæ un angajament din partea americanæ privind încetarea intervenfliei în Vietnam, astfel
de convorbiri ar da legitimitate intervenfliei respective. La rândul sæu, R.D. Vietnam fæcea public
un plan în patru puncte privind soluflionarea paønicæ a problemei vietnameze. Planul prevedea:
1) recunoaøterea drepturilor fundamentale ale poporului vietnamez la pace, independenflæ, unitate
øi integritate teritorialæ. În acest sens, conform cu Acordurile de la Geneva, SUA trebuiau sæ°øi
retragæ trupele din Vietnamul de Sud, sæ punæ capæt alianflei cu Saigonul, sæ înceteze intervenflia
militaræ în Vietnamul de Sud øi actele de ræzboi împotriva R.D. Vietnam; 2) pânæ la reunificarea
paønicæ a Vietnamului, nordul øi sudul flærii trebuiau sæ se abflinæ de a intra în alianfle militare
cu alte flæri øi sæ nu admitæ pe teritoriul lor existenfla unor baze militare stræine; 3) problemele
interne ale Vietnamului de Sud trebuiau rezolvate de poporul din aceastæ parte a flærii, færæ
vreun amestec din afaræ; 4) reunificarea Vietnamului trebuia realizatæ de poporul vitnamez,
la adæpost de de orice intervenflie stræinæ. Conducerea de la Hanoi considera cæ acceptarea
propunerilor din acest plan ar crea condiflii favorabile rezolværii paønice a problemei vietnameze,
fæcând posibilæ reconvocarea Conferinflei de la Geneva. Planul regimului de la Hanoi, prezentat
de premierul Pham Van Dong, era o primæ expunere cuprinzætoare a pozifliei conducerii
nord°vietnameze în problemele de ansamblu privind Vietnamul. Pentru Vietnamul de Nord,

el avea sæ constituia un fel de punct de reper pentru aprecierea inifliativelor diplomatice ale
pærflilor aflate în conflict sau ale terflilor, inifliative care se succedau în anii ce urmau.
În aprilie 1965, preøedintele iugoslav Tito, împreunæ cu cel egiptean, Nasser, cereau încetarea
raidurilor aviafliei americane asupra R.D. Vietnam øi începerea negocierilor între pærfliile
interesate în vederea soluflionærii paønice a conflictului din Vietnam, în conformitate cu aspirafliile
legitime ale poporului vietnamez. În aceeaøi lunæ, autoritæflile din Australia øi cele din Noua
Zeelandæ trimiteau trupe combatante în Vietnamul de Sud, alæturi de cele americane.
În iunie 1965, un grup de flæri membre ale Commonwealthului, anume Marea Britanie,
Ghana, Nigeria øi Trinidad°Tobago, inifliau o misiune internaflionalæ în scopul gæsirii unei soluflii
negociate a problemei vitnameze. Misiunea propunea încetarea ræzboiului, retragerea trupelor
stræine din Vietnam, asigurarea neutralitæflii acestuia, constituirea, sub auspiciile semnatarilor
Acordurilor de la Geneva, a unei forfle internaflionale de menflinere a pæcii în Vietnam, elaborarea
principiilor care sæ stea la baza unificærii flærii, prin organizarea de alegeri sub supraveghere
internaflionalæ. Hanoiul øi FNE din Vietnamul de Sud respingeau însæ propunerile misiunii,
motivând cæ ele nu flin seama de planul în patru puncte al R.D. Vietnam.
În februarie 1966, diplomaflia americanæ încerca sæ aducæ problema vietnamezæ în atenflia
Consiliului de Securitate al ONU. Hanoiul apela la Franfla pentru a contracara tentativa
americanæ. De Gaulle ræspundea pozitiv la apelul primit în acest sens de la Ho Øi Min, pre-
øedintele R.D. Vietnam, arætând cæ Franfla exclude orice soluflie militaræ øi anunflând disponibili-
tatea flærii sale de a participa activ la eforturile urmærind încetarea ræzboiului, în baza Acordurilor
de la Geneva. În conformitate cu linia Parisului, preøedintele în exercifliu al Consiliului de
Securitate, ambasadorul Franflei la ONU, declara cæ Nafliunile Unite nu sunt forumul adecvat
pentru examinarea problemei vietnameze, întrucât R.D. Vietnam øi R.P. Chinezæ nu fac parte
din organizaflie. O poziflie similaræ adopta øi URSS. Ca rezultat, Consiliul de Securitate nu
angaja dezbateri de fond în legæturæ cu Vietnamul.
În aceeaøi lunæ (februarie 1966), preøedintele american, Johnson, se întâlnea în Hawaii cu
liderii regimului de la Saigon, generalii Ky øi Thieu. Întâlnirea se solda cu „Declaraflia de la
Honolulu“, prin care cele douæ pærfli conveneau sæ întæreascæ cooperarea americano°sud°viet-
namezæ în domeniile politic øi militar. În baza înflelegerii, avea loc escaladarea intervenfliei
militare americane în Vietnamul de Sud. Pânæ în aprilie 1966, efectivele americanre în aceastæ
parte a Vietnamului ajungeau la 230 de mii de militari. În bombardamentele asupra R.D.
Vietnam întervenea folosirea bombardierelor strategice B°52. La insistenfla Washingtonului,
Coreea de Sud øi Australia îøi sporeau contingentele militare dislocate în Vietnamul de Sud.
Implicarea crescândæ a SUA în ræzboi genera un fenomen færæ precedent: apariflia Miøcærii
pentru Pace în Vietnam, a cærei amploare avea sæ fie unul dintre factorii majori în determinarea
pozifliei finale a Washingtonului faflæ de conflictul în cauzæ. Un moment important în cristalizarea
acestei miøcæri era Apelul cætre poporul øi Congresul SUA din februarie 1966, prin care profesori
din 69 universitæfli øi colegii cereau încetarea intervenfliei în Vietnam. În paralel, luau amploare
acfliuni de protest pe plan internaflional. Astfel, tot în februarie 1966 Consiliul Mondial al
580 CONSTANTIN VLAD
Bisericilor chema la încetarea urgentæ a ræzboiului din Vietnam øi propunea ca la negocierile

de pace sæ participe øi Frontul Naflional de Eliberare din Vietnamul de Sud, idee nou apærutæ
în dezbaterile internaflionale pe problemele Vietnamului. Urma, în octombrie 1966, o enciclicæ
a Papei Paul al VI°lea în care se cerea încetarea ræzboiului din Vietnam. Un moment de vârf
al acfliunilor împotriva participærii Statelor Unite la ræzboiului din Vietnam, cu puternic impact
asupra opiniei publice, îl reprezenta constituirea la Stockholm a Tribunalului Internaflional
asupra crimelor de ræzboi. din Vietnam. Tribunalul era organizat din inifliativa unor mari per-
sonalitæfli din domeniul øtiinflei øi culturii, între care se aflau filosoful britanic Bertrand Russell,
øi filosoful francez Jean-Paul Sartre. În timpul audierilor, desfæøurate între 2°10 mai 1967,
Tribunalul Internaflional acuza Statele Unite de agresiune în Vietnam øi de distrugere prin
bombardamente a unor obietive civile.
Escaladarea ræzboiului continua însæ. Pânæ în decembrie 1966, contingentul american în
Vietnamul de Sud crescuse la 375 mii. Nave militare bombardau coastele R.D. Vietnam, iar
aviaflia americanæ lovea pentru prima datæ capitala Vietnamului de Nord, Hanoi. Extinderea
atacurilor navale øi aeriene asupra centrelor civile provoca luæri de poziflie pe plan internaflional.
Astfel, la 15 decembrie 1966, secretarul general al ONU, U Thant, declara cæ deplânge pierderile
de viefli omeneøti øi înræutæflirea generalæ a situafliei din cauza intensificærii bombardamentelor
americane asupra R.D. Vietnam.
Diplomaflia americanæ acfliona pentru întærirea rândurilor statelor aliate în ræzboiul din
Vietnam. În octombrie°noiembrie 1966, preøedintele Johnson întreprindea un lung turneu, care
cuprindea Noua Zeelandæ, Australia, Filipine, Vietnamul de Sud, Thailanda, Malaysia, Coreea
de Sud. În timpul turneului, la Manila, avea loc o întâlnire la nivel înalt a SUA cu statele care
participau cu trupe în Vietnamul de Sud: Australia, Noua Zeelandæ, Coreea de Sud øi Thailanda.
Declaraflia de la Manila, adoptatæ cu acel prilej, consemna angajamentul statelor semnatare
de intensificare a eforturilor militare, în caz cæ nu se ajungea la negocieri care sæ ducæ la o
dezescaladare reciprocæ a forflelor. În acelaøi scop era folositæ sesiunea anualæ a Pactului SEATO,
desfæøuratæ la Washington în aprilie 1967. Franfla boicota însæ lucrærile sesiunii, iar Pakistanul
refuza din nou sæ trimitæ trupe în Vietnamul de Sud.
Ideea tratativelor directe între pærflile aflate în ræzboi îøi va croi cu greu drumul. Washingtonul
flinea deschisæ calea unor convorbiri cu Hanoiul, cu condiflia ca acesta sæ înceteze acfliunile
militare împotriva Vietnamului de Sud øi a altor flæri din regiune. Noi, afirma preøedintele
Johnson,
„nu încercæm sæ desfiinflæm Vietnamul de Nord. Noi nu încercæm sæ°i schimbæm guvernul. Noi
nu încercæm sæ instalæm baze permanente în Vietnamul de Sud… Noi suntem acolo pentru cæ
încecæm sæ°i facem pe comuniøtii din Vietnamul de Nord sæ înceteze sæ tragæ în vecinii lor, sæ
demonstræm cæ lupta de gherilæ, inspiratæ de o nafliune împotriva unei alte nafliuni, nu va reuøi
niciodatæ… Noi trebuie sæ acflionæm pânæ când comuniøtii din Vietnamul de Nord îøi vor da
seama cæ preflul expansiunii este prea ridicat — øi vor încuviinfla fie la o reglementare paønicæ,
fie la încetarea luptei“ (apud 109, 1998, p. 599).
Hanoiul însæ, care considera cæ evoluflia generalæ a conflictului îi era favorabilæ, condifliona
orice convorbiri directe cu Statele Unite de încetarea bombardamentelor øi a altor acfliuni militare
împotriva R.D. Vietnam, reafirmând pozifliile exprimate în planul sæu de pace în 4 puncte. În
acest sens ræspundea, la 21 iulie 1967, preøedintele nord°vietanamez Ho Øi Min propunerilor
privind convorbiri directe SUA°Vietnamul de Nord, fæcute de liderul de la Casa Albæ. Aceeaøi
atitudine adopta Vietnamul de Nord faflæ de o inifliativæ luatæ de U Thant, care propunea un
plan de pace în 3 puncte: încetarea generalæ a focului, convorbiri preliminare între SUA øi
R.D. Vietnam, reconvocarea Conferinflei de la Geneva. Alte inifliative internaflionale nu reuøeau
sæ apropie pozifliile pærflilor. Astfel, aflat în vizitæ la Moscova, premierul britanic Wilson se
aræta gata sæ reia propuneri anterioare mente sæ deschidæ calea negocierilor între pærflile angajate
în ræzboi. Øeful guvernului sovietic, Kosîghin, se mulflumea sæ repete poziflia Hanoiului: negocieri
directe ar putea avea loc numai dupæ încetarea necondiflionatæ a bombardamentelor øi a altor
acte de ræzboi ale SUA împotriva R.D. Vietnam. Un factor nou în jocul diplomatic apærea în
septembrie 1967, când Frontul Naflional de Eliberare din Vietnamul de Sud îøi fæcea cunoscut
propriul plan de pace: 1) abolirea regimului de la Saigon, organizarea de alegeri libere în
Vietnamul de Sud, care sæ ducæ la formarea unui parlament capabil sæ elaboreze o constituflie
exprimând interesele tuturor pæturilor sociale din flaræ; 2) dupæ victoria pe plan militar, FNE
avea în vedere constituirea unui guvern democratic de uniune naflionalæ, format din reprezentanfli
ai diferitelor pæturi sociale, naflionalitæfli øi comunitæfli religioase, care sæ înfæptuiascæ reforma
agraræ, alte reforme economice øi sæ acflioneze pentru reunificarea nordului øi sudului
Vietnamului.
Acelaøi septembrie 1967 aducea o modificare semnificativæ a pozifliei Statelor Unite în
problema negocierilor cu Vietnamul de Nord. Ea ræmânea în istoria diplomafliei drept „Formula
de la San Antonio“, dupæ numele oraøului în care preøedintele Johnson o anunfla. Potrivit acestei
formule, Statele Unite erau gata sæ opreascæ orice bombardament aerian øi naval asupra
Vietnamului de Nord dacæ acest lucru va duce imediat la discuflii fructuoase øi cu condiflia cæ
Hanoiul nu va profita de încetarea bombardamentelor. Deschiderea era evidentæ, iar formularea
condifliilor pentru Vietnamul de Nord suna a concesie majoræ. Hanoiul însæ considera oportun
sæ încerce impunerea unei victorii militare decisive înainte de orice negocieri sau mæcar sæ°øi
îmbunætæfleascæ propriile poziflii atunci când avea sæ se ajungæ la astfel de negocieri. Acestor
scopuri le servea faimoasa Ofensivæ Tet, declanøatæ la 30 ianuarie 1968. Ea se desfæøura însæ
în defavoarea Vietnamului de Nord øi a forflelor insurgente din Sud, care sufereau pierderi
grele. La 31 martie 1968, preøedintele Johnson anunfla cæ a ordonat încetarea unilateralæ a
bombardamentelor aeriene øi navale asupra R.D. Vietnam, condiflionând încetarea completæ
a acestora de un ræspuns cu caracter de reciprocitate pe planul acfliunilor militare din partea
guvernului nord°vietnamez. La 3 aprilie, un comunicat al guvernului R.D. Vietnam declara
cæ acesta este gata sæ numeascæ un reprezentant al sæu care sæ intre în contact cu un reprezentant
al SUA pentru a conveni încetarea necondiflionatæ a bombardamentelor, astfel încât sæ poatæ
începe convorbirile între pærfli. În aceeaøi zi, preøedintele american declara cæ Washingtonul
va stabili contacte cu Hanoiul pentru a discuta problema încetærii totale a bombardamentelor
582 CONSTANTIN VLAD
împotriva R.D. Vietnam. Astfel, dupæ ce forfla militaræ se dovedise neputinciaosæ în atingerea
scopurilor urmærite de beligeranfli, apærea posibilitatea intrærii în scenæ a diplomafliei. Aceasta
îøi va asuma responsabilitæflile în condiflii când øi Vietnamul de Nord, øi Statele Unite aveau
sæ apeleze, periodic, la acfliuni militare, unele de o anumitæ anverguræ, ca mijloace de presiune
pentru gæsirea solufliilor negociate.
La 1 noiembrie 1968, Statele Unite anunflau încetarea tuturor bombardamentelor asupra
R.D. Vietnam. De asemenea, Washingtonul propunea începerea de tratative la Paris în vederea
gæsirii unei soluflii în problema vietnamezæ, la care sæ participe Statele Unite, R.D. Vietnam,
Republica Vietnam øi Frontul Naflional de Eliberare din Vietnamul de Sud. Era prima oaræ
când Statele Unite recunoøteau FNE ca realitate politicæ. A doua zi, Hanoiul declara cæ este
gata sæ participe la tratativele cvadripartite de la Paris. Simultan, guvernul de la Saigon anunfla
cæ refuzæ sæ participe la aceste tratative deoarece nu doreøte sæ ia parte la o acfliune diplomaticæ
multilateralæ la care este prezent øi FNE. În schimb, conducerea Frontului Naflional de Eliberare
îøi declara disponibilitatea de a lua parte la convorbirile din capitala Franflei. La 12 noiembrie,
Departamentul de Stat avertiza Saigonul cæ, dacæ acesta îøi va menfline poziflia de boicot a
tratativelor de la Paris, se va negocia færæ el. Autoritæflile sud°vietnameze cedau, anunflând la
26 noiembrie cæ vor fi prezente la Paris. Devenea limpede cæ se conturau condiflii pentru aøezarea
pærflilor beligerante la masa de negocieri; nimeni însæ nu anticipa atunci cæ aceste negocieri
vor dura aproape patru ani.
Alegerea lui Richard Nixon ca preøedinte al Statelor Unite aducea un plus de determinare
din partea Washingtonului pentru ajungerea la o soluflie în problema Vietnamului.
„Administrafliei Nixon i°a revenit scoaterea Americii din prima ei experinflæ a unui ræzboi
necâøtigat øi din primul angajament extern în care convingerile morale ale Americii s°au aflat
în conflict cu ceea ce era posibil de fæcut. Pufline obiective de politicæ externæ s°au dovedit a
fi mai contorsionate; nici o flaræ nu a reuøit o asemenea tranziflie færæ chin. Deøi retragerea Franflei
din Algeria a fost adesea citatæ ca modelul pe care ar trebui sæ°l urmeze America, lui de Gaulle
i°au trebuit ceva mai mult decât cei patru ani necesari administrafliei Nixon pentru a pune capæt
implicærii americane în Indochina. Când a scos Franfla din Algeria, de Gaulle a fost nevoit sæ
ia pe umeri povara abandonærii unui milion de francezi stabilifli acolo, unii trægându°se din familii
care træiau acolo de generaflii. Când a retras trupele americane din Vietnam, Nixon a trebuit sæ
lichideze un angajament pe care patru preøedinfli americani, pe parcursul a douæ decenii, îl
proclamaseræ ca fiind vital pentru securitatea tututor popoarelor libere“ (109, 1998, p 610).
Miøcarea pentru Pace în Vietnam considera ræzboiul atât de contrar idealurilor americane
încât orice retragere, inclusiv una care ar fi însemnat umilirea Americii, trebuia efectuatæ færæ
amânæri. Noul øef al Casei Albe însæ, animat de convingerea cæ o victorie împotriva comuniøtilor
vietnamezi nu era posibilæ, dorea sæ negocieze o retragere onorabilæ din Vietnam, retragere
pe care „o definea drept aproape orice în afara predærii în mâinile nord°vietnamezilor a milioanelor
de oameni care fuseseræ încurajafli de predecesorii sæi sæ se sprijine pe America“ (109, 1998,
p. 611). Spre a atinge acest obiectiv, administraflia americanæ avea sæ promoveze linia
negocierilor simultan cu mæsuri hotærâte pe plan militar, care nu erau afectate de retragerea
treptatæ a efectivelor americane din Vietnamul de Sud. Periodic, bombardamentele asupra
Vietnamului de Nord erau reluate. Principalele porturi nord°vietnameze erau minate, creându°se
astfel dificultæfli crescânde în aprovizionarea Hanoiului pe mare. Întrucât nord°vietnamezii,
cu concursul Frontului Patriotic din Laos (Pathet Lao), continuau sæ foloseascæ drumul Ho Øi
Min, dispunând de baze proprii în Laos, aviaflia americanæ lovea aceste facilitæfli ale purtærii
ræzboiului de cætre Vietnamul de Nord, ulterior acestea fiind supuse øi unui atac terestru. De
asemenea, deoarece nord°vietnamezii øi insurgenflii din Vietnamul de Sud dispuneau de o reflea
de sanctuare în Cambodgia, Statele Unite vor bombarda aceste sanctuare, apoi le vor ataca
cu trupe terestre, americane øi sud°vietnameze. Astfel de acfliuni militare constituiau nu numai
o componentæ indispensabilæ a procesului de negociere, ci øi un ræspuns la linia Hanoiului
care, la rândul sæu, pe tot parcursul tratativelor, nu°øi diminua efortul militar. Astfel, avea loc
o ofensivæ mini°Tet în prima parte a anului 1969, acfliuni de mai micæ amploare în anii urmætori,
culminând cu o ofensivæ generalizatæ în primævara anului 1972 care, istoriceøte, constituia
ultima tentativæ a Hanoiului de a impune o soluflie militaræ (ultima, pentru cæ înfrângerea ei
deschidea calea finalizærii tratativelor de la Paris). În acest sens, succesul diplomafliei se contura
atunci când, într°un context larg, inclusiv internaflional, pe plan militar se ajungea la un anumit
echilibru de forfle între pærflile beligerante.
„America cerea compromisul; Hanoiul — capitularea. Nu a existat o cale de mijloc pânæ când
echilibrul forflelor din teren a fæcut compromisul posibil… O combinaflie de factori a adus Hanoiul
pe punctul de a accepta ceea ce respinsese cu consecvenflæ: epuizarea resurselor sale ca urmare
a minærii porturilor nord°vietnameze, atacul sanctuarelor cambodgiene øi laofliene din 1970 øi
1971, înfângerea ofensivei sale de primævaræ din 1972, lipsa sprijinului politic din partea Moscovei
øi a Beijingului la reluarea de cætre administraflia Nixon a bombardærii Nordului øi teama cæ
Nixon, odatæ reales, va împinge lucrurile cætre o confruntare deschisæ“ (109, 1998, pp. 620,
625°626).
Principalii negociatori în tratativele de la Paris erau Henry Kissinger, pe atunci consilier
pentru problemele securitæflii naflionale, din partea americanæ, øi Le Duc Tho, al patrulea om
în ierarhia de putere de la Hanoi, din partea nord°vietnamezæ. În intervalul dintre alegerea sa
ca preøedinte al Statelor Unite øi preluarea oficialæ a funcfliei, Nixon îl însærcina pe Kissinger
sæ informeze partea nord°vietnamezæ cu privire la deschiderea sa pentru o soluflie negociatæ.
Ræspunsul Hanoiului cuprindea douæ revendicæri de bazæ, reafirmate pânæ în faza finalæ a
negocierilor: retragerea necondiflionatæ a Statelor Unite din Vietnamul de Sud øi înlæturarea
guvernului Thieu de la Saigon. Era un amalgam de mæsuri politico°militare (retragerea americanæ
din ræzboi cu tot ceea ce presupunea aceasta) øi de mæsuri esenflialmente politice (eliminarea
regimului de la Saigon, realizatæ în ipostaza avansatæ de Hanoi, cu acordul øi contribuflia
Washingtonului). Poziflia fundamentalæ a diplomafliei americane, urmæritæ pânæ la finalizarea
tratativelor, a fost sæ departajeze problemele militare (mai precis: militaro°politice), de cele
în principal politice. În prima categorie intrau încetarea ostilitæflilor militare între SUA øi
584 CONSTANTIN VLAD
Vietnamul de Sud, pe de o parte, øi Vietnamul de Nord, øi Frontul Naflional de Eliberare din

Vietnamul de Sud, pe de altæ parte, cu încheierea unui tratat de pace între pærfli, retragerea
nord°vietnamezilor din Vietnamul de Sud, din Laos øi Cambodgia øi a trupelor americane din
Vietnamul de Sud, schimbul reciproc de prizonieri. În ce a de a doua categorie intrau problemele
privind puterea de stat în Vietnamul de Sud øi, implicit, soarta regimului de la Saigon, øi
perspectiva eventualei unificæri a Vietnamului. În viziunea americanæ, prima categorie de
probleme urma sæ fie examinatæ øi soluflionatæ prin tratativele de la Paris; pentru cea de a doua,
negocierile cvadripartite aveau doar cæderea de a stabili cadrul în care sud°vietnamezii urmau
sæ decidæ asupra regimului politic de la Saigon. Aceastæ poziflie a diplomafliei americane va
sfârøi prin a fi acceptatæ de celelalte pærfli, determinând conflinutul acordurilor la care se ajungea
în negocierile de pace.
La 5 mai 1969, Frontul Naflional de Eliberare din Vietnamul de Sud propunea participan-
flilor la tratative un plan global în 10 puncte, între care se aflau: respectarea drepturilor naflionale
fundamentale ale poporului vietnamez; retragerea forflelor armate americane din Vietnam øi
lichidarea bazelor militare americane; poporul din Vietnamul de Sud sæ°øi hotærascæ singur
regimul politic, færæ amestec din afaræ, pe baza alegerilor libere øi democratice; reunificarea
Vietnamului sæ se realizeze treptat, în mod paønic, prin tratative între cele douæ zone.
Urma un plan de pace american (14 mai 1969) în 8 puncte care prevedea, între altele:
retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud în termen de un an de la convenirea unui
acord; trupele ce vor ræmâne dupæ aceastæ datæ în Vietnamul de Sud nu vor participa la lupte
øi se vor retrage total o datæ cu retragerea forflelor nord°vietnameze; crearea unui organism
internaflional de supraveghere; organizarea de alegeri libere, dupæ o proceduræ convenitæ de
comun acord; eliberarea prizonierilor de ræzboi; pærflile vor respecta Acordul de la Geneva
din 1954 privind Vietnamul øi acordurile din 1962 privind Cambodgia øi Laosul.
Asemenea propuneri, øi altele ce aveau sæ urmeze, erau examinate în tratativele oficiale
în 4, precum øi în convorbiri discrete, purtate între delegafliile americanæ øi nord°vietnamezæ.
În ianuarie 1969, în zonele din Vietnamul de Sud controlate de Frontul Naflional de Eliberare
se constituia un guvern revoluflionar provizoriu. Acesta era recunoscut de statele blocului estic
øi admis la tratativele de la Paris în locul FNE. În aceeaøi lunæ, Statele Unite hotærau prima
retragere de trupe, numærând 25 mii de militari, din totalul de 540 000 aflafli în Vietnamul de
Sud.
La 3 noiembrie 1969, preøedintele Nixon anunfla cæ, în colaborare cu guvernul Thieu, a
fost elaborat un plan prevæzând retragerea treptatæ a tuturor forflelor combatante americane
din Vietnamul de Sud øi înlocuirea lor cu forfle sud°vietnameze. Era linia „vietnamizærii“
ræzboiului, respinsæ prompt de cætre Hanoi øi Guvernul revoluflionar provizoriu al Vietnamului
de Sud ca o tentativæ de continuare a ræzboiului øi de subminare a tratativelor de la Paris.
Acfliunile militare americane în Laos øi în Cambodgia, întreprinse în condifliile menflionate
mai sus, generau un fel de interludiu diplomatic, paralel cu negocierile de la Paris. La 1 martie
1970, premierul laoflian Suvanna Phuma, trimitea o scrisoare guvernelor URSS øi Marii Britanii,
co°preøedinfli ai Conferinflei de la Geneva din 1962 cu privire la Laos, în care protesta împotriva
activitæflii militare nord°vietnameze în Laos. Ca reacflie, Pathet Lao propunea guvernului de

la Vientiane un plan de restaurare a pæcii, cuprinzând în principal propunerea desfæøurærii de
convorbiri directe între guvernul laoflian øi Pathet Lao. Suvanna Phuma ræspundea cæ, pentru
a crea condiflii necesare convorbirilor directe, erau necesare încetarea luptelor, retragerea trupelor
stræine din Laos øi reluarea activitæflii Comisiei Internaflionale de Control, stabilitæ prin Acordul
de la Geneva. La 3 martie 1970, Richard Nixon adresa scrisori guvernelor URSS øi Regatului
Unit, în aceeaøi calitate a lor, propunându°le sæ caute împreunæ modalitæflile pentru restaurarea
pæcii în Laos. La 11 martie, guvernul francez propunea retragerea tuturor forflelor stræine din
Laos, încetarea luptelor din aceastæ flaræ øi aplicarea acordurilor de la Geneva, care prevæd
neutralitatea Laosului øi încetarea amestecului stræin în treburilee sale interne. În condiflii când
demersul francez nu fæcea referire la încetarea bombardamentelor americane asupra Laosului,
Departamentul de Stat îøi declara sprijinul pentru propunerea Parisului. Pe de altæ parte,
ræspunzându°i preøedintelui american, premierul sovietic, Aleksei Kosîghin, cerea ca Statele
Unite sæ înceteze ceea ce numea escaladarea ræzboiului øi sæ opreascæ complet øi necondiflionat
bombardamentele asupra teritoriului laoflian.. În termeni asemænætori era afirmatæ øi poziflia
Beijingului în problema datæ. Toate aceste acfliuni diplomatice era manifestæri de rutinæ, care
încetau dupæ ce obiectivele urmærite de Statele Unite prin bombardarea pozifliilor nord°viet-
nameze øi Pathet Lao în Laos erau atinse.
Angajarea diplomafliei în legæturæ cu acfliunile aeriene, apoi terestre americane împotriva
sanctuarelor nord°vietnameze în Cambodgia era anticipatæ, la 18 martie 1970, de o lovituræ
de stat prin care prinflul Norodom Sihanuk era înlæturat, puterea fiind preluatæ de generalul
Lon Nol. Noile autoritæfli de la Pnom Penh declarau cæ Cambodgia va continua politica de
independenflæ øi neutralitate. Ele cereau reluarea activitæflii Comisiei internaflionale de control
øi declarau cæ sunt gata sæ poarte negocieri cu R.D. Vietnam øi Guvernul Republicii Vietnamului
de Sud, pentru retragerea trupelor lor din Cambodgia. La 18 martie 1970, Statele Unite
recunoøteau noul guvern cambodgian. R.D. Vietnam øi Guvernul revoluflionar provizoriu al
Vietnamului de Sud condamnau lovitura de stat, îøi retægeau reprezentanflii diplomatici din
Pnom Penh øi reiterau sprijinul lor pentru prinflul Sihanuk. La 1 aprilie 1970, guvernul francez
propunea convocarea unei conferinfle internaflionale generale cu privire la Vietnam, Laos øi
Cambodgia, care sæ creeze o zonæ de neutralitate øi pace. Departamentul de Stat al SUA accepta
propunerea francezæ, care nu se bucura însæ de sprijinul altor pærfli implicate. O soartæ similaræ
avea øi o propunere fæcutæ de U Thant. În mai 1970, Richard Nixon fæcea publicæ retragerea
din Vietnam, pânæ în primævara anului 1971, a încæ 150 mii de militari americani; pe de altæ
parte preøedintele SUA anunfla declanøarea unei puternice ofensive americane øi sud°vietnameze
în Cambodgia, declarând cæ America iniflia aceastæ acfliune nu pentru a extinde ræzboiul, ci
pentru a°i pune capæt în Vietnam. La 6 mai era creat un guvern în exil al Cambodgiei, care
nu recunoøtea regimul Lon Nol de la Pnom Penh. În aceeaøi lunæ, 12 flæri din Asia de Est øi
Sud°Est: Australia, Cambodgia, Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia, Laos, Malaysia,
Noua Zeelandæ, Singapore, Thailanda øi Vietnamul de Sud se întruneau la Djakarta, la nivel
de miniøtri de Externe, în legæturæ cu problema cambodgianæ. Comunicatul final al reuniunii
586 CONSTANTIN VLAD
chema la respectarea suveranitæflii, integritæflii teritoriale, independenflei øi neutralitæflii

Cambodgiei, la încetarea imediatæ a luptelor øi retragerea tuturor trupelosr stræine de pe teritoriul
cambodgian. Vietnamul de Nord, Guvernul revoluflionar provizoriu al Vietnamului de Sud øi
guvernul regal de uniune naflionalæ al Cambodgiei (aflat în exil) condamnau reuniunea de la
Djakarta care, ca inifliativæ diplomaticæ, ræmânea færæ ecou. În condiflii când luptele continuau,
secretarul general al ONU propunea la 11 iunie 1970 convocarea unei conferinfle internaflionale
asupra Cambodgiei, la care sæ participe toate pærflile interesate: guvernul prinflului Norodom
Sihanuk, guvernul Lon Nol, precum øi China, Franfla, Marea Britanie, Statele Unite, URSS
øi cele trei state membre ale Comisiei Internaflionale de Control: Canada, India, Polonia. Lipsitæ
de sprijin, propunerea lui U Thant ræmânea un exercifliu diplomatic consemnat de istorie. Întrucât
obiectivele acfliunii militare erau atinse, la 29 iunie acelaøi an trupele terestre americane øi
sud°vietnameze erau retrase din Cambodgia. Ca urmare a unei opoziflii crescânde faflæ de
implicarea Statelor Unite în conflictele militare din Indochina, la 30 iunie 1970 Senatul american
aproba amendamentul „Cooper°Church“, care prevedea interzicerea trimiterii de trupe americane
în Cambodgia, ca øi acordarea de ajutor militar guvernului Lon Nol, færæ aprobarea expresæ
a Congresului.
Între timp, tratativele de pace de la Paris bæteau pasul pe loc. La 17 septembrie 1970, în
cadrul acestor tratative, Guvernul revoluflionar provizoriu al Vietnamului de Sud aducea
urmætoarele precizæri la propunerea sa anterioaræ privind o soluflie globalæ în zece puncte:
retragerea forflelor SUA øi ale aliaflilor acestora din Vietnam, pânæ la 30 iunie 1970, în condiflii
de securitate, øi începerea convorbirilor privind schimbul de prizonieri îndatæ dupæ încheirea
acordului de evacuare; problema trupelor nord°vietnameze din Vietnamul de Sud sæ fie rezolvatæ
de vietnamezi; formarea unui guvern provizoriu în Vietnamul de Sud, în care sæ intre
reprezentanflii Guvernului revoluflionar provizoriu, ai regimului de la Saigon (dar færæ liderii
prezenfli ai acestui regim) øi alte personalitæfli, guvern care urma sæ organizeze alegeri libere;
reunificarea treptatæ a celor douæ zone ale Vietnamului.
La 7 octombrie 1970, preøedintele Nixon avansa la tratativele de la Paris un program în
cinci puncte pentru soluflionarea conflictului din Indochina. Programul prevedea: forflele armate
din întreaga Indochinæ sæ înceteze focul øi sæ ræmânæ pe pozifliile unde se aflæ; încetarea focului
sæ fie obiectul negocierii imediate, sæ se facæ færæ condiflii prealabile øi sæ fie spupraveghetæ
de observatori internaflionali; sæ fie convocatæ o conferinflæ de pace pentru întreaga Indochinæ,
în condifliile menflinerii prevederilor esenfliale ale Acordurilor de la Geneva din 1954 øi 1962.
Programul propus de preøedintele american era respins de delegaflia nord°vietnamezæ, sub
acuzaflia cæ el urmæreøte continuarea vietnamizærii ræzboiului; era un semnal cæ încæ nu existau
condiflii pentru gæsirea unei soluflii negociate, acceptabile pærflilor aflate în conflict.
Anul 1971 nu aducea elemente fundamentale noi în mersul tratativelor de la Paris. La
14 ianuarie, printr°un act normativ, era anulatæ Rezoluflia Tonkin, în baza cæreia fostul preøedinte
Johnson angajase trupele americane în Vietnam. În vara aceluiaøi an, Australia øi Noua Zeelandæ
anunflau cæ îøi vor retrage trupele din Vietnamul de Sud pânæ la sfârøitul lunii decembrie 1971.
Iar în octombrie, Comisia pentru afaceri externe a Senatului adopta douæ amendamente potrivit
cærora administraflia nu putea angaja cheltuieli militare în Indochina decât în scopul accelerærii
retragerii trupelor americane; se concretiza astfel o nouæ expresie a creøterii opozifliei faflæ de
continuarea participærii Statelor Unite la conflictele militare din acea regiune.
Anul 1972 nu debuta sub auspicii mai favorabile. O tentativæ a secretarului general al ONU,
Kurt Waldheim, de a aduce problema ræzboiului din Vietnam în fafla Consiliului de Securitate
nu avea succes. Dar, premizele solufliei finale se conturau. În douæ cuvântæri de importanflæ
majoræ în aceastæ privinflæ, flinute de preøedintele american la 25 ianuarie øi la 8 mai 1972,
propunerile Statelor Unite erau reluate într°o formæ care contribuia direct la crearea acestor
premize. Nixon propunea urmætorii termeni ai unui acord: o încetare a focului supravegheatæ
internaflional; returnarea øi contabililizarea prizonierilor; continuarea acordærii de ajutor economic
øi militar Saigonului; læsarea viitorului politic al Vietnamului de Sud în seama partidelor, pe
bazæ de alegeri libere (109, 1998, p. 625). Hanoiului îi trebuiau mai multe luni pânæ când, la
8 octombrie 1972, Le Duc Tho sæ anunfle acordul Vietnamului de Nord cu popunerile americane.
Dupæ acest anunfl, care marca o schimbare fundamentalæ de poziflie din partea R.D. Vietnam,
negocierile de la Paris se derulau alert øi la 22 octombrie 1972 se ajungea la adoptarea unui
proiect de acord privind rezolvarea problemei vietnameze. Principalele probleme convenite
prin proiectul de acord erau: 1) Statele Unite respectæ independenfla, suveranitatea, unitatea
øi integritatea teritorialæ a Vietnamului, recunoscute în acordurile de la Geneva din 1954; 2) La
24 de ore dupæ semnarea acordului va fi încetat focul pe întreg teritoriul Vietnamului de Sud.
SUA vor înceta toate activitæflile lor militare øi bombardamentele øi vor pune imediat capæt
minærii Vietnamului de Nord; 3) Eliberarea tuturor persoanelor capturate øi deflinute se va efectua
paralel cu retragerea trupelor americane; 4) Principiile vizând înfæptuirea dreptului la autodeter-
minare al populafliei vietnameze sunt: alegeri libere în Vietnamul de Sud, sub supraveghere
internaflionalæ; SUA nu sunt angajate faflæ de nici o tendinflæ politicæ din Vietnamul de Sud øi
nu urmæresc sæ impunæ un regim proamerican la Saigon; va fi înfæptuitæ reconcilierea naflionalæ
øi vor fi garantate libertæflile democratice; va fi înfæptuitæ o structuræ administrativæ — Consiliul
naflional de reconciliere naflionalæ — formatæ din 3 componente egale pentru a promova aplicarea
de cætre Guvernul Revoluflionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud a acordurilor
asumate øi pentru a organiza alegerile generale; cele douæ pærfli din Vietnamul de Sud vor începe
consultæri în acest scop. Sunt prevæzute, de asemenea, mæsuri vizând problema forflelor armate
din Vietnamul de Sud øi în ceea ce priveøte reglementarea relafliilor dintre cele douæ pærfli din
Vietnamul de Sud; 5) Reunificarea Vietnamului se va face în etape øi prin mijloace paønice;
6) Se înfiinfleazæ comisia cvadripartitæ mixtæ øi o comisie militaræ mixtæ a celor douæ pærfli
sud°vietnameze. Va fi înfiinflatæ o comisie internaflionalæ de control øi supraveghere. O conferinflæ
internaflionalæ cu privire la Vietnam va fi convocatæ în termen de 30 de zile de la semnarea
acordului; 7) Cele patru pærfli la tratative urmeazæ sæ respecte în mod strict drepturile naflionale
fundamentale ale popoarelor din Cambodgia øi Laos; 8) În noile condiflii se vor stabili relaflii
pe bazæ de egalitate øi respect reciproc între SUA øi R. D. Vietnam. SUA vor contribui la
efortul de vindecare a rænilor de ræzboi, la opera de reconstrucflie de dupæ ræzboi în R. D. Vietnam
588 CONSTANTIN VLAD
øi în întrega Indochinæ. Acordul urma sæ intre în vigoare odatæ cu semnarea lui (61, 1983,
p. 213).
Între 19°25 noiembrie øi 4°15 decembrie 1972, aveau loc douæ runde de convorbiri cu
participarea lui Kissinger øi Le Duc Tho, pentru definitivarea øi parafarea proiectului de acord
convenit. Convorbirile nu se soldau însæ cu rezultate pozitive. În aceste condiflii, la 18 decembrie
Statele Unite reluau bombardamentele asupra Vietnamului de Nord. Acestea erau suspendate
în ajunul Anului Nou, dar reluate imediat dupæ celebrarea acestuia. O nouæ rundæ de convorbiri
între Kissinger øi Le Duc Tho începea la 8 ianuarie 1973. La 15 ianuarie, Washingtonul anunfla
suspendarea bombardamentelor, date fiind progresele obflinute în negocierile de la Paris.
Într°adevær, la 23 ianuarie era parafat Acordul privind încetarea ræzboiului øi restabilirea pæcii
în Vietnam. Iar la 27 ianuarie, acest Acord era semnat de cele patru pærfli reprezentate la tratative,
într°o ceremonie desfæøuratæ la Paris. Cu acelaøi prilej, erau semnate øi urmætoarele documente:
Protocolul cu privire la încetarea focului în Vietnamul de Sud øi la comisiile militare mixte;
Protocolul referitor la Comisia internaflionalæ de control øi supraveghere; Protocolul cu privire
la remiterea militarilor capturafli øi persoanelor vietnameze capturate øi reflinute. La 6 februarie
1973, SUA øi R.D. Vietnam conveneau asupra convocærii Conferinflei Internaflionale asupra
Vietnamului. Aceasta avea loc la Paris între 26 februarie°2 martie, la nivel de miniøtri de Externe,
în urmætoarea componenflæ: SUA, Republica Vietnam, R.D. Vietnam, Guvernul revoluflionar
provizoriu al Vietnamului de Sud, statele membre ale Comisiei Internaflionale de Control øi
Supraveghere — Canada, Indonezia, Polonia øi Ungaria, precum øi China, Franfla, Marea Britanie
øi URSS. A participat, de asemenea, secretarul general al ONU, Kurt Waldheim. Conferinfla
se încheia cu un Act Final cuprinzând un preambul øi nouæ articole. Articolul 2 precizeazæ:
„Pærflile reprezentate la Conferinflæ consideræ cæ acordul din 2°7 ianuarie ræspunde aspirafliilor
øi drepturilor fundamentale ale poporului vietnamez, øi anume: independenfla, securitatea,
unitatea øi integritatea teritorialæ a Vietnamului, dreptul la autodeterminare a populafliei sud°viet-
nameze“ (apud 61, 1983, p. 220).
Noi convorbiri între Kissinger øi Le Duc Tho, desfæøurate de aceastæ datæ la Hanoi, duceau
la un acord asupra unor principii generale care trebuiau sæ cælæuzeascæ relafliile dintre SUA
øi R.D. Vietnam. În comunicatul asupra convorbirilor se exprima convingerea cæ normalizarea
relafliilor dintre Statele Unite øi R.D. Vietnam avea sæ contribuie la asigurarea unei pæci trainice
în Vietnam øi sæ serveascæ cauzei pæcii în Indochina øi în Asia de Sud°Est. Pe de altæ parte,
la 21 februarie, la Vientiane avea loc semnarea Acordului de stabilire a pæcii øi înflelegerii
naflionale în Laos. La 15 martie 1973, Washigtonul anunfla cæ trupele americane încetau sæ
participe la operafliunile militare din Vietnamul de Sud. O rundæ de convorbiri între Kissinger
øi Le Duc Tho prefafla întrunirea la Paris în 13 iunie 1973 a unei reuniuni cvadripartite, care
examina modul cum se îndeplineøte Acordul privind Vietnamul. La reuniune se stabilea cæ
Statele Unite urmau sæ înceteze zborurile de recunoaøtere asupra R.D. Vietnam øi sæ ducæ pânæ
la capæt operafliunile de deminare a porturilor nord°vietnameze. Cele douæ pærfli sud°vietnameze
se angajau sæ respecte încetarea operafliunilor militare începând cu 15 iunie 1973.
Astfel, diplomaflia îøi aræta virtuflile în încheierea acestui conflict îndelungat øi dureros, cu
mize politico°strategice, dar øi ideologice majore. Forfla militaræ, singuræ, se dovedise neputin-
cioasæ, dar færæ ea nici diplomaflia n°ar fi avut succes. Dupæ cum, odatæ finalizatæ faza diplomaticæ
a solufliei ræzboiului, forfla avea sæ reintre în scenæ, determinând rezultatul final al
confruntærilor. Ciocnirile dintre cele douæ entitæfli sud°vietnameze: Frontul Naflional de Eliberare
øi Guvernul revoluflionar provizoriu, pe de o parte, øi autoritæflile de la Saigon, pe de altæ parte,
se reluau curând, în condiflii când infiltrærile nord°vietanameze în Sud continuau. Dupæ ce la
28 aprilie 1975 întreg personalul american, inclusiv cel diplomatic, pæræsea Vietnamul de Sud,
la 30 aprilie Saigonul cædea în mâinile forflelor comuniste. În curând, el devenea oraøul Ho
Øi Min. Iar între 15°21 noiembrie 1975, o conferinflæ politicæ consultativæ, cu participarea
Nordului øi Sudului, adopta principalele documente privind reunificarea naflionalæ a flærii. În
decembrie acelaøi an, forflele Pathet Lao hotærau abolirea monarhiei øi proclamarea Republicii
Populare Democratice Laos. Iar la 2 iulie 1976, Adunarea Naflionalæ a Vietnamului unificat
adopta o nouæ denumire a flærii: Republica Socialistæ Vietnam. Cambodgia ræmânea sub
dominaflia odiosului regim Pol Pot al Khmerilor Roøii, care avea sæ extermine milioane de
oameni, crimæ în fafla cæreia comunitatea internaflionalæ asista neputincioasæ. În mai 1977,
debutau convorbiri americano°vietnameze pentru normalizarea relafliilor reciproce, iar la 20
septembrie acelaøi an R.S. Vietnam era admisæ în Organizaflia Nafliunilor Unite. Astfel, angajarea
militaræ a Statelor Unite în Indochina se încheia færæ ca obiectivele americane sæ fie atinse.
„America a plætit pentru aventura sa în Vietnam un prefl care a fost cu totul disproporflionat faflæ
de orice câøtig ce poate fi conceput. A fost în mod clar o greøealæ sæ se punæ mize atât de mari
pe cauze atât de prost definite. America se implicase în primul rând deoarece aplicase literal
maximele policii de succes duse în Europa la o regiune având cu totul alte condiflii politice,
sociale øi economice. Idealismul wilsonian nu permitea nici o diferenfliere culturalæ, iar teoria
securitæflii colective susflinea cæ, securitatea fiind indivizibilæ, flesætura întregii ordini mondiale
avea sæ se destrame dacæ era tras fie øi numai un fir. Prea idealistæ pentru a°øi baza politica pe
interesul naflional øi prea centratæ pe cerinflele unui ræzboi general în doctrina strategicæ, America
a fost incapabilæ sæ stæpâneascæ o problemæ strategicæ nefamiliaræ, în care obiectivele politice
øi militare erau întreflesute. Pætrunsæ de credinfla în aplicabilitatea generalæ a valorilor sale, America
a subestimat imens obstacolele aflate în cale democratizærii unei societæfli modelate de
confucianism øi în sânul unui popor care se lupta pentru independenflæ politicæ sub asaltul unor
forfle din afaræ“ (109, 1998, p. 631).
8) „Doctrina suveranitæflii limitate“ în acfliune: Cehoslovacia, 21 august 1968
Anul 1968 aducea în teoria øi practica relafliilor internaflionale, precum øi în istoria diplomafliei
un concept relativ nou, cel al suveranitæflii limitate. El este cunoscut drept „Doctrina Brejnev“
dat fiind cæ a ræmas legat de numele liderului de la Kremlin, L. I. Brejnev, øi avea sæ fie împærtæøit
øi susflinut de liderii altor state din blocul estic, între aceøtia aflându°se øi unii care începuseræ
590 CONSTANTIN VLAD
ca reformatori øi apærætori ai valorilor naflionale, cum a fost W. Gomu‡ka. În esenflæ øi potrivit

terminologiei vremii, acest concept avea urmætorul conflinut: situaflia într°o flaræ socialistæ
intereseazæ nu numai factorii politici øi statali din flara respectivæ, ci øi flærile care constituiau
comunitatea statelor socialiste. De aceea, atunci când sistemul socialist dintr°o flaræ este pus
în pericol, datoria de a°l apæra revine nu numai forflelor interne, ci øi aceleiaøi comunitæfli a
statelor socialiste. Consecinfla era afirmarea dreptului altor state din blocul estic de a interveni,
inclusiv militar, în altæ flaræ a acestui bloc, atunci când consideræ cæ orânduirea socialistæ din
acea flaræ se aflæ în pericol. Pe un plan mai larg — øi cu pretenflii teoretice — doctrina suveranitæflii
limitate pretindea cæ relafliile dintre statele socialiste se bazeazæ nu numai pe principiile dreptului
internaflional, considerate principii general°democratice, ci înainte de toate pe principiul
internaflionalismului socialist (proletar), care ar presupune ræspunderea comunæ a tuturor statelor
blocului pentru destinele sistemului socialist în fiecare stat care aparfline respectivului bloc.
Afirmam mai sus cæ este vorba doar de un concept relativ nou pentru cæ dreptul la intervenflie,
în mod concret al URSS, în treburile interne ale altor state estice, inclusiv cu mijloace militare,
fusese, într°un fel, de la sine înfleles. Expresii ale acestei stæri a raporturilor dintre statele
comuniste fusese intervenflia trupelor sovietice în Berlinul de est (1953) øi apoi în Ungaria
(1956). În 1968 era rândul Cehoslovaciei sæ suporte consecinflele afirmærii unui astfel de drept
la intervenflie din partea a cinci state membre ale Organizafliei Tratatului de la Varøovia: URSS,
Polonia, R.D. Germanæ, Ungaria øi Bulgaria, acfliune la care România nu participa, ci o
condamna energic. Diplomaflia era activ øi masiv implicatæ în pregætirea øi efectuarea invaziei
Cehoslovaciei, mai ales diplomaflia la nivel înalt. Într°adevær, în decurs de câteva luni, liderii
statelor comuniste din Europa se întâlneau — de cele mai multe ori cu aceeaøi excepflie notabilæ
a României — cu o frecvenflæ care avea sæ ræmânæ neatinsæ de°a lungul deceniilor Ræzboiului
Rece.
Totul începea în ianuarie 1968. La 3°5 ianuarie, o plenaræ a comitetului central al Partidului
Comunist Cehoslovac îl schimba pe liderul conservator øi pro°sovietic Antonín Novotny´ cu
o conducere în care intrau mai mulfli lideri comuniøti tineri øi înclinafli spre reforme, între care
se distingea Alexander Dub™ek. Reforma începea în cadrul partidului cehoslovac, dar se extindea
rapid asupra societæflii, proces în care se exercita o influenflæ crescândæ a diferitelor forfle sociale
asupra partidului comunist øi direcfliilor de dezvoltare a flærii. Reînnodând legætura cu tradifliile
democratice pe care le cunoscuse în perioada interbelicæ,
„Cehoslovacia se înscrisese de la începutul anului [1968 — C.V.] pe linia unui proces de moder-
nizare economicæ, politicæ øi socialæ. Caracteristic era faptul cæ, deøi partidul era inifliatorul acestui
program, curând avea sæ se desemneze chiar în interiorul lui o grupare care, fæcându°se purtætoarea
de cuvânt a «stræzii» (aici trebuie avute avute în vedere intelectualitatea, cei care avuseseræ de
suferit dupæ ’48 øi fuseseræ reabilitafli prin «programul de acfliune», segmente ale «clasei
muncitoare», supraviefluitorii fostelor partide istorice), dorea sæ împingæ lucrurile mai departe
decât intenflionau Dub™ek øi echipa sa. Dupæ pærerea conducætorilor celorlalte state comuniste,
exista pericolul ca aceastæ grupare sæ capete superioritate în partid øi sæ deturneze cursul
evenimentelor, punând în «pericol cauza socialismului în Cehoslovacia»“ (157, 1998, p. 124°125).
Pærerea liderilor unor state membre ale OTV asupra situafliei din Cehoslovacia se contura
repede. Ca rezultat, la 23 martie 1968 avea loc la Dresda o întâlnire a conducætorilor a øase
state est øi central europene: Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germanæ, Polonia, Ungaria øi URSS.
Principala problemæ luatæ în dezbatere cu acel prilej era tocmai situaflia din Cehoslovacia. Acest
„Grup al celor Øase“ se constituise la începutul lunii martie 1968, la consfætuirea de la Sofia
a Comitetului Politic Consultativ al OTV, când statele menflionate adoptau o poziflie diferitæ
de cea a României în problemele privind Tratatul de Neproliferare a armelor nucleare, aflat
atunci în negociere la Geneva. Comunicatul cu care se încheia reuniunea de la Dresda exprima
„încrederea cæ proletariatul øi oamenii muncii din Cehoslovacia, sub conducerea partidului
comunist, vor asigura în continuare progresul construcfliei socialiste în flaræ“. În realitate însæ,
cei cinci „parteneri“ de bloc exprimau serioase îngrijoræri cu privire la posibilitatea ca partidul
cehoslovac sæ piardæ controlul asupra evolufliilor din flaræ.
Întrucât sovieticii considerau cæ, dupæ Dresda, lucrurile în Cehoslovacia evoluau ca øi înainte,
Dub™ek øi alfli câfliva conducætori de la Praga erau convocafli la Moscova, unde se aflau la
începutul lunii mai 1968. De aceastæ datæ, conducætorii sovietici vor pune problemele færæ
menajamente. Ei vor sublinia cæ în Cehoslovacia existæ pericolul contrarevolufliei, datorat
nehotærârii øi lipsei de unitate a partidului comunist, cæ mijloacele de comunicare în masæ au
ieøit de sub controlul partidului. Conducerea de la Praga va fi criticatæ pentru cæ a permis
liberalizarea frontierelor cu Austria øi RFG, precum øi înmulflirea manifestærilor antisovietice
(157, 1998, p. 143). L. I. Brejnev emitea ideea organizærii de urgenflæ a unor manevre militare
ale Tratatului de la Varøovia pe teritoriul cehoslovac; era exprimatæ limpede intenflia de a exercita
presiuni asupra Pragæi øi o aluzie lipsitæ de echivoc cæ cei de la Kremlin nu aveau de gând sæ
ræmânæ la jumætæfli de mæsuræ.
Nemulflumitæ de pozifliile adoptate de reprezentanflii cehoslovaci în timpul convorbirilor,
conducerea sovieticæ invita la o reuniune la nivel înalt la Moscova pentru 8 mai liderii Bulgariei,
RDG, Poloniei øi Ungariei. În linii generale, cei prezenfli la reuniune au considerat cæ în
Cehoslovacia se pregæteøte o contrarevoluflie, s°au pronunflat pentru înlæturarea lui Dub™ek øi
a altor conducætori reformiøti øi sprijinirea creærii unui „nucleu sænætos“ în cadrul partidului
cehoslovac; totodatæ, ei au susflinut organizarea færæ întârziere a manevrelor militare ale OTV
în Cehoslovacia. Presiunile asupra conducerii de la Praga se intensificau, aveau loc concentræri
de trupe øi tehnicæ militaræ în direcflia graniflelor Cehoslovaciei. Pe canale diplomatice, România
îøi exprima îngrijorarea faflæ de pozifliile pe care cele cinci state, membre ale OTV, le aveau
faflæ de evolufliile din Cehoslovacia, precum øi în legæturæ cu øtirile din presa mondialæ referitoare
la concentrarea de forfle militare la frontierele acestei flæri; evident, demersul diplomatic al
României era ignorat.
Manevrele militare ale Tratatului de la Varøovia se desfæøurau între 20°30 iunie 1968. Ele
aveau sæ se dovedeascæ un prilej potrivit pentru pregætirea viitoarei ocupaflii militare a
Cehoslovaciei de cætre forflele armate ale celor cinci state, membre ale Tratatului. În plus, ca
un mijloc de presiune politicæ, URSS øi celelalte state din grupul celor cinci prelungeau
592 CONSTANTIN VLAD
staflionarea trupelor lor care participaseræ la manevre, în ciuda solicitærilor repetate ale auto-
ritæflilor cehoslovace ca acestea sæ fie retrase.
Conducerea partidului sovietic lua inifliativa organizærii unei noi întâlniri a Grupului celor
Øase (aøa cum fusese la Dresda). Liderii cehoslovaci se pronunflau împotriva unei astfel de
întâlniri, exprimându°øi preferinfla pentru convorbiri bilaterale cu statele respective, convorbiri
la care sæ fie prezenfli øi reprezentanfli ai României øi ai Iugoslaviei. În aceste condiflii, Moscova
îøi înæsprea poziflia. Scrisori trimise partidului cehoslovac de cætre sovietici øi aliaflii lor cereau
eliminarea opozifliei politice øi ofereau sprijinul pentru întærirea pozifliilor PCC. O propunere
de ultimæ instanflæ trimisæ de la Praga la Moscova pentru o întâlnire bilateralæ
cehoslovaco°sovieticæ ræmânea færæ ræspuns. La 14°15 iulie, cei cinci se întâlneau la Varøovia.
Ei considerau cæ refuzul cehoslovacilor de a participa la o nouæ întâlnirea multilateralæ a creat
o situaflie gravæ. În cadrul întâlnirii se vorbea despre transformarea partidului comunist
cehoslovac în partid social°democrat, despre pericolul iugoslavizærii Cehoslovaciei øi s°a propus
o intervenflie armatæ a OTV. Se hotæra trimiterea unei scrisori comune cætre PCC. Scrisoarea
comunæ susflinea cæ în Cehoslovacia s°a creat o situaflie care reprezintæ o primejdie pentru bazele
socialismului în aceastæ flaræ øi comportæ un pericol pentru interesele vitale comune ale celorlalte
flæri socialiste. Într°o ameninflare strævizie, scrisoarea comunæ a celor cinci afirma cæ
„popoarele flærilor noastre nu ne°ar ierta niciodatæ indiferenfla øi nepæsarea faflæ de un asemenea
pericol. Asupra partidelor øi popoarelor noastre apasæ ræspunderea istoricæ de a nu se distruge
cuceririle revoluflionare obflinute. Fiecare dintre partidele noastre poartæ o ræspundere nu numai
faflæ de propria clasæ muncitoare, ci øi faflæ de clasa muncitoare internaflionalæ, faflæ de miøcarea
comunistæ din lume øi nu poate evita angajamentele care rezultæ din ele. De aceea, trebuie sæ
fie solidari øi unifli în apærarea cuceririlor socialismului, a securitæflii noastre øi pozifliilor
internaflionale alte întregii comunitæfli socialiste“ (apud 157, 1998, pp. 169°170).
Praga ræspundea prompt, la 19 iulie. Dupæ ce aræta cæ partidul comunist cehoslovac a declarat
cu claritate cæ este necesaræ mobilizarea tuturor forflelor pentru ca în flaræ sæ nu se iveascæ o
situaflie complicatæ, care sæ pericliteze puterea socialistæ, scrisoarea adresatæ celor cinci aræta:
„Partidul nostru a declarat, de asemenea, færæ echivoc cæ, în cazul în care ar apærea un asemenea
pericol, el se va folosi de toate mijloacele pentru a apæra orânduirea socialistæ. Prin urmare,
noi înøine am væzut posibilitatea unui asemenea pericol. Înflelegem cæ aceasta nu poate fi indiferent
pentru partidele fræfleøti ale flærilor socialiste. Dar noi nu vedem cauzele reale care sæ dea dreptul
la afirmaflii ce calificæ actuala noastræ situaflie drept contrarevoluflionaræ, la afirmaflii despre un
pericol direct la adresa bazelor orânduirii socialiste, la afirmaflii potrivit cærora în Cehoslovacia
se pregæteøte schimbarea orientærii politicii externe øi cæ existæ un pericol concret de despærflire
a flærii noastre de comunitatea socialistæ. Alianfla øi prietenia noastræ cu URSS øi celelalte flæri
socialiste sunt puternic înrædæcinate în orânduirea socialæ, în tradifliile istorice øi experienfla
popoarelor noastre, în interesele lor, în gândirea øi sentimentele lor“ (apud 61, 1983, p. 110).
Era o poziflie demnæ, care nu avea sæ modifice însæ cu nimic pærerile øi atitudinile celor
cinci. Dimpotrivæ, acestea treceau la pregætirea efectivæ a ocupærii militare a Cehoslovaciei.
Praga relua ideea unei întâlniri bilaterale cu liderii sovietici. Aceasta se finaliza între 27 iulie
øi 1 august în localitatea de graniflæ ¢ierna nad Tissou. Între cele douæ delegaflii conduse la
nivel înalt aveau loc mai multe runde de convorbiri tensionate. Ele vor fi urmate de o reuniune
format 5+1 (cei cinci plus Cehoslovacia) la Bratislava pe 3 august. Într°o aparentæ reconciliere
de poziflii, documentul comun adoptat la Bratislava consemna ideea cæ apærarea socialismului
din fiecare flaræ este datoria întregii comunitæfli a statelor socialiste; astfel, „Doctrina Brejnev“
cæpæta recunoaøtere oficialæ, inclusiv din partea conducerii Cehoslovaciei, flara care avea sæ
devinæ, în curând, victima ei.
Pânæ atunci însæ, Praga primea øi altfel de oaspefli: Tito vizita Cehoslovacia între 9/11 august,
iar Ceauøescu între 15°17 aceeaøi lunæ. Liderii de la Belgrad øi Bucureøtiîøi exprimau sprijinul
pentru conducerea cehoslovacæ, acordau credit eforturilor fæcute de Praga pentru menflinerea
øi perfecflionarea sistemului socialist. În cadrul convorbirilor, premierul ¢ernik combætea teza
lansatæ la Moscova øi în alte capitale est europene privind „descoperirea graniflei dintre RSC
øi RFG“ afirmând sæ sistemul lor de apærare a graniflelor cu statele vestice este mai bun decât
al oricærui alt stat socialist învecinat cu flæri capitaliste (157, 1998, p. 249). Întors la Bucureøti,
Ceauøescu declara cæ în Cehoslovacia nu sunt semne ale unei contrarevoluflii. El fæcea aceastæ
afirmaflie la 17 august, ajunul datei când se întruneau la Moscova conducætorii celor cinci pentru
a lua decizia finalæ privind ocuparea Cehoslovaciei øi a pune la punct ultimele detalii în aceastæ
privinflæ. Operafliune militaræ urma sæ aibæ loc simultan cu acfliunea unui grup de elemente
conservatoare øi conspirative de la Praga („forflele sænætoase“ din conducerea cehoslovacæ, în
opinia celor cinci), care pregætise înlæturarea lui Dub™ek øi a echipei sale øi solicitase Moscovei
ajutor, inclusiv militar, în atingerea acestui obiectiv. În cadrul întâlnirii, Brejnev declara:
„Dupæ o analizæ aprofundatæ… am ajuns la concluzia cu Dub™ek nu va respecta nici un
angajament, cæ a trecut de partea elementelor de dreapta øi cæ în aceste condiflii situaflia se prezintæ
extrem de dificilæ, dacæ nu se va acorda ajutor forflelor sænætoase. Dupæ cântærirea tuturor
circumstanflelor, într°un singur gând, întregul Birou Politic øi Secretariat al CC au hotærât sæ
acordæm forflelor sænætoase un ajutor militar, sæ ne exprimæm acordul cu planul lor de acfliune,
pentru cæ avem impresia cæ au dreptate când afirmæ cæ în viitor nu va mai exista un moment
mai favorabil, cæ nu se va mai ivi altul aøa curând“ (apud 157, 1998, p. 262).
Ceilalfli lideri est°europeni: Gomu‡ka, Ulbricht, Kádár øi Jivkov aprobau propunerea lui
Brajnev. În consecinflæ, în noaptea de 20°21 august 1968, trupe ale celor cinci state, membre
ale OTV, intrau în Cehoslovacia; pânæ în zori, întreaga flaræ, inclusiv capitala ei, erau ocupate.
Agenflia de presæ sovieticæ TASS transmitea un comunicat oficial potrivit cæruia „activiøti de
partid øi de stat din Cehoslovacia au adresat URSS øi altor flæri socialiste rugæmintea de a acorda
poporului frate cehoslovac un ajutor neîntrziat, inclusiv cu forfle armate. Apelul a fost determinat
de pericolul pe care forflele contrarevoluflionare, în cârdæøie cu forflele externe ostile socialismului,
îl reprezintæ pentru orânduirea socialistæ. Guvernul sovietic øi guvernele celorlalte patru state
aliate, pornind de la principiile prieteniei indestructibile øi colaborærii øi în conformitate cu
obligafliile rezultate din tratatele existente au hotærât sæ vinæ în sprijinul cererii amintite“ (apud
594 CONSTANTIN VLAD
61, 1983, pp. 113°114). Potrivit unei hotærâri adoptate anterior de conducerea de la Praga, armata
øi celelalte instrumente de autoapærare nu opuneau rezistenflæ. Conducerea partidului cehoslovac
publica o declaraflie în care se aræta cæ pætrunderea trupelor celor cinci state în Cehoslovacia
reprezintæ un act care contravine nu numai tuturor principiilor relafliilor dintre statele socialiste,
ci øi o încælcare a normelor fundamentale ale dreptului internaflional. Urma o notæ verbalæ
adresatæ de Ministerul Afacerilor Externe cehoslovac guvernelor URSS, Poloniei, RDG,
Ungariei øi Bulgariei în care se declara cæ niciodatæ, nici el øi nci un alt organ constituflional
al acestei flæri nu øi°au dat acordul la invadarea øi ocuparea Cehoslovaciei. Ocuparea cu forfla
a Cehoslovaciei contravine Cartei ONU, Tratatului de la Varøovia øi pricipiilor fundamentale
ale dreptului internaflional. Prin acfliunile colective ale celor cinci state, continua documentul
MAE cehoslovac, a fost comis un atentat la independenfla RSC øi, într°un mod nemaiauzit, a
fost încælcatæ integritatea ei teritorialæ. Guvernul RSC protesteazæ cu hotærâre împotriva acestui
act. În numele poporului cehoslovac, în numele pæcii generale øi al colaborærii, guvernul RSC
adreseazæ guvenului URSS cererea de a înceta imediat ocuparea ilegalæ a Cehoslovaciei øi de
a retrage toate trupele de pe teritoriul cehoslovac (61, 1983, p. 114).
Reuøitæ militaræ, ocuparea Cehoslovaciei avea sæ se dovedeascæ, mai ales pe termen mediu
øi lung, un grav eøec politic. Aspectul imediat al acestui eøec consta în faptul cæ grupul
conservator din PCC nu reuøea sæ înlæture de la putere conducerea reformatoare. Ca urmare,
Dub™ek øi alfli lideri cehoslovaci erau preluafli cu brutalitate øi transportafli la Moscova. Când
devenea lipede cæ ei nu pierduseræ puterea øi se bucurau de sprijin popular larg, erau recunoscufli
ca interlocutori, cu care se purtau convorbiri. Comunicatul publicat la încheierea acestor
convorbiri (26 august) preciza cæ autoritæflile cehoslovace se angajau sæ traducæ în practicæ
hotærârile comune adoptate la ¢ierna nad Tissou øi Bratislava, precum øi acordul elaborat cu
ocazia convorbirilor în scopul „normalizærii situafliei din Cehoslovacia“. Urmau încæ douæ runde
de convorbiri sovieto°cehoslovace la nivel înalt, între 3°4 octombrie la Moscova, øi între 7°8
decembrie la Kiev, în care pærflile examinau mæsuri de înfæptuire a înflelegerilor convente. Între
timp, la 16 octombrie la Praga, primii miniøtri ai celor douæ flæri, Kosîghin øi ¢ernik, semnau
acordul privind „staflionarea temporaræ“ a trupelor sovietice pe teritoriul Cehoslovaciei.
Astfel, „Primævara de la Praga“ era înæbuøitæ cu forfla. Într°un interval scurt, tofli liderii
reformatori cehoslovaci erau înlæturafli din funcflii øi înlocuifli cu alflii, care acceptau soluflia
impusæ cu forfla de Moscova. Alexander Dub™ek se ocupa ani buni de „spafliile verzi“ la
Bratislava, dar pentru cehi øi slovaci ræmânea un simbol al încercærii de a se crea în flara lor
un „socialism cu fafla umanæ“. Era readus în prim-planul scenei politice, alæturi de Václav Havel,
în 1989; curând însæ deceda în urma unui accident de circulaflie.
Ca øi 1956, 1968 reliefa linile despærflitoare ale sferelor de influenflæ în Europa. Deøi
înæbuøirea revolufliei maghiare avea loc în condiflii când Ræzboiul Rece traversa o fazæ
ascendentæ, iar invadarea Cehoslovaciei se petrecea în zorii destinderii, Occidentul nu
întreprindea nimic care ar fi însemnat o intervenflie în zona de influenflæ sovieticæ. La washington
vor fi voci care, în perioada pregætirii invaziei, propuneau sæ se transmitæ Moscovei semnale
de îngrijorare în legæturæ cu pregætirile militare ce vizau Cehoslovacia (157, 1998, p. 149),
Departamentul de Stat øi Casa Albæ nu dædeau curs unor astfel de propuneri. De altfel, chiar
în momentul începerii invaziei, Moscova informa Washingtonul de acfliune øi avea grijæ sæ
dea asiguræri cæ ea nu afecteazæ cu nimic interesele Statelor Unite (157, 1998, p. 205).
În Europa de est, Bucureøtiul øi Belgradul condamnau cu tærie acfliunea celor cinci øi cereau
retragerea trupelor care ocupaseræ Cehoslovacia. Desigur, cele douæ flæri se aflau în situaflii
diferite: Iugoslavia era sub protecflia statutului sæu de neutraliate, pe când România se confrunta
cu un risc deloc abstract de a împrtæøi soarta Cehoslovaciei. În fafla participanflilor la un mare
miting, Ceauøescu declara invadarea Cehoslovaciei drept o paginæ ruøinoasæ în istoria miøcærii
comuniste øi a relafliilor dintre flærile socialiste. Parlamentul adopta o declaraflie prin care
condifliona acceptarea oricærei prezenfle militare stræine în România de cætre o hotærâre expresæ
a organului legislativ suprem al flærii. Erau constituite gærzi patriotice înarmate, se adoptau mæsuri
urgente de apærare a teritoriului naflional în ipoteza unei lovituri militare care putea avea loc
pe cea mai mare parte a frontierelor de stat. Ceuaøescu øi Tito se întâlneau la 24 august la Vîrøefl.
Liderii de la Bucureøti cereau ca, în caz cæ România ar fi fost atacatæ de „aliafli“ din OTV,
trupele române sæ se poatæ retrage pe teritoriul iugoslav. Tito accepta, cu menfliunea cæ aceste
trupe ar fi urmat sæ fie dezarmate, în conformitate cu reglementærile internaflionale. În acelaøi
timp, el îi îndemna pe români sæ fie prudenfli. Alæturi de luæri de poziflie politice de prevenire
a unei acfliuni militare punitive împotriva României, venite de la Washington, Beijing øi din
alte capitale, Bucureøtii primeau sfaturi asemænætoare la prudenflæ. Liderii români adoptaseræ
o asemenea atitudine. La 28 august, se lua act de acordul încheiat ca urmare a convorbirilor
de la Moscova øi se aprecia cæ „reîntoarcerea conducætorilor de partid øi de stat cehoslovaci
la locurile lor de muncæ øi reluarea activitæflii normale a organelor legale de partid øi de stat
creazæ condiflii ca poporul cehoslovac sæ°øi poatæ concentra eforturile pentru rezolvarea sarcinilor
complexe ce-i stau în faflæ“. Subliniind importanfla retragerii forflelor armate ale celor cinci state
membre ale OTV din Cehoslovacia, conducerea de la Bucureøti se pronunfla pentru evitarea
oricæror acfliuni de naturæ sæ adânceascæ divergenflale dintre statele blocului estic øi adresa o
chemare pentru restabilirea unitæflii acestui bloc øi a miøcærii comuniste în ansamblu. Dupæ
ce, în februarie 1968, partidul român se retræsese de la reuniunile care aveau loc la Budapesta
în vederea pregætirii unei consfætuiri generale a partidelor comuniste øi muncitoreøti, în noiem-
brie, acelaøi an, delegaflia de la Bucureøti revenea la întâlnirile din capitala ungaræ. Era o repliere
evidentæ, în sensul prudenflei, miøcare ce nu anula însæ manifestærile de independenflæ ale
României în anii urmætori, inclusiv pe plan diplomatic.
Astfel, 1968 consemna o victorie a liniei dure a Moscovei. Partidele comuniste øi, odatæ
cu ele, statele socialiste din Europa erau chemate de ordine, iar reformatorii potenfliali din aceste
state primeau o lecflie cu semnificaflii de avertisment. Dupæ multe amânæri, se reuøea întrunirea
în iunie 1969 a unei consfætuiri internaflionale la care participau 76 partide comuniste øi
muncitoreøti. „Strângerea rândurilor“ comuniste, operatæ sub presiuni øi dupæ o lovituræ de
forflæ færæ precedent (21 august 1968), permitea URSS promovarea destinderii în relafliile
Est°Vest, în condifliile leadership°ului sovietic în propria zonæ de influenflæ. Dar „epoca Brejnev“
aducea stagnare pe plan intern, tindea sæ reducæ pânæ la eliminare capacitæflile de reformæ în
596 CONSTANTIN VLAD
statele blocului estic; în perspectivæ istoricæ, ea pregætea declinul experimentelor socialiste

pe continent. În acest sens, înæbuøirea „Primæverii de la Praga“reprezenta un moment de seamæ
în procesul compromiterii socialismului, nu numai ca realitate, ci øi ca idee, ca proiect. Este
tocmai ceea ce avea în vedere Louis Aragon atunci când, în zilele fierbinfli din august 1968,
califica invadarea Cehoslovaciei drept o „Biafræ a spiritului“ (cu referire la modul cum a fost
înæbuøitæ în Nigeria miøcarea de emancipare naflionalæ a regiunii Biafra).
Într°o perspectivæ istoricæ, Eric Hobsbawm scrie despre 21 august 1868:
„«Programul de acfliune» al Partidului Comunist din Cehoslovacia ar fi putut sæ fie sau nu acceptat
de sovietici, deøi împingea dictatura monopartitæ spre o democraflie pluripartitæ periculoasæ. Însæ
era în joc coeziunea, ba poate chiar existenfla blocului sovietic est°european, aøa cum arætase
Primævara praghezæ, care a adâncit fisurile în cadrul lui. Pe de o parte, regimurile dure færæ
sprijin de mase, ca cele din Polonia øi Germania ræsæriteanæ, se temeau de o destabilizare internæ
dupæ exemplul cehoslovac, pe care l°au criticat vehement. Pe de altæ parte, cehii au fost sprijinifli
cu entuziasm de cele mai multe partide comuniste europene, de ungurii reformatori øi, din afara
blocului, de regimul comunist independent al lui Tito din Iugoslavia, precum øi de România
care, din 1965, începuse sæ se distanfleze de Moscova pe baza naflionalismului promovat de noul
lider, Nicolae Ceauøescu… Din aceste motive, Moscova, nu færæ oarecare ezitare, a hotærât sæ
ræstoarne regimul de la Praga prin forfla armelor. Aceasta s°a dovedit a fi, practic, sfârøitul miøcærii
comuniste internaflionale cu centrul la Moscova, slæbitæ deja de criza din 1956. Însæ blocul sovietic
a mai ræmas în picioare încæ douæzeci de ani, dar din acel moment numai sub ameninflarea inter-
venfliei militare sovietice“ (94, 1994, p. 461).
9) O nouæ etapæ în conflictul arabo°israelian: 1967 øi 1973
Orientul Apropiat era o regiune asupra cæreia destinderea nu avea nici un impact. Conflictul
israeliano°palestinian øi, într°un cadru mai larg, cel dintre Israel øi statele arabe continuau
nestingherite, culminând cu douæ încleøtæri militare de durate scurte, dar intensitæfli deosebite:
ræzboiul de øase zile din iunie 1967 øi cel din octombrie 1973. Alæturi de marile „dosare“ ale
relafliilor Est°Vest, în multe momente øi sub multe aspecte intersectându°se cu acestea, Orientul
Apropiat ocupa un prim°plan în politica øi diplomaflia mondialæ. În final, atunci când armele,
deøi modificau raporturile de forfle, se dovedeau neputincioase, diplomaflia transforma
statu-quo°ul teritorial øi politico°strategic în aranjamente juridice, între care cel mai important
era Tratatul de pace dintre Israel øi Egipt, semnat la 26 martie 1979.
Ræzboiele menflionate aduceau unele modificæri în raporturile de forfle în zonæ øi ofereau
oportunitæfli pentru schimbæri în ceea ce priveøte puterea øi influenfla marilor actori exteriori
acesteia. Israelul ieøea din ele întærit pe plan politico°militar, cu o poziflie strategicæ consolidatæ
øi o masivæ extindere teritorialæ, sursæ de putere, dar øi de anumite vulnerabilitæfli. Statele arabe,
în primul rând cele direct participante la ostilitæfli, pierdeau pentru a 3°a, respectiv, a 4°a oaræ
în înfruntarea militaræ cu statul evreu. În aceste condiflii, aranjamentele juridice la care mæ
refeream mai sus trasau o anumitæ disjuncflie între relafliile Israelului cu statele arabe, pe de o
parte, øi cele dintre israelieni øi palestinieni, pe de altæ parte. În mod concret, avea loc norma-
lizarea raporturilor Israelului cu unele state arabe, în timp ce problema palestinianæ continua
sæ ræmânæ nerezolvatæ. Miøcærile palestiniene se radicalizau, intrau în conflict cu unele state
arabe: Iordania, Liban, se næøteau Intifada øi alte forme de luptæ împotriva Israelului; palestinienii
luau calea sinuoasæ øi dificilæ a unei rezolværi cu forfle proprii a problemei constituirii unui stat
palestinian. În ceea ce priveøte prezenfla øi rolul marilor puteri, „aventura Suezului“ (1956), scotea
definitiv din jocuri Franfla øi Marea Britanie. Avansurile URSS, având sorgintea în mare mæsuræ
în aceeaøi aventuræ a Suezului, se dovedeau temporare; sub preøedintele Anwar El Sadat,
prezenfla consilierilor sovietici în Egipt înceta (1972), relafliile dintre Cairo øi Moscova erau
drastic restrânse, iar în 1976 partea egipteanæ abroga Tratatul de prietenie øi colaborare dintre
Republica Arabæ Unitæ (Egipt) øi URSS. Ca o consecinflæ generalæ, diplomaflia sovieticæ juca
un rol destul de redus în solufliile la care se ajungea la finele deceniului al 8°lea. Marele câøtigætor
al evolufliilor în zonæ deveneau Statele Unite, pe seama aliaflilor (Marea Britanie øi Franfla) øi
a URSS. De aceea, diplomaflia americanæ avea sæ fie principalul factor extern care aducea la
masa tratativelor pærflile aflate în conflict. Pæstrând proporfliile, o anumitæ contribuflie în aceastæ
privinflæ aducea øi România. Refuzând sæ declare Israelul agresor în 1967 øi menflinâdu°øi relafliile
diplomatice cu Tel Aviv°ul, Bucureøtii se aflau în poziflia de a acfliona ca factor moderator,
canal de comunicare între preopinenfli, chiar parte — recunoscutæ øi acceptatæ — la dialogul
care pregætea negocierile. În aceastæ privinflæ, este de menflionat cæ la Bucureøti era prima oaræ
enunflatæ ideea øi de acolo venea îndemnul unei întâlniri directe între liderii egipteni øi israelieni,
acceptate mai întâi de preøedintele Sadat, apoi de premierul israelian Begin (188, 2006), aspect
adesea uitat atunci când se face prtezentarea acfliunilor care duceau la Camp David.
Privit într°o astfel de perspectivæ istoricæ, 1956 nu rezolva nimic, perioada post°Suez
dovedindu°se doar un armistifliu între beligeranfli. Iar tentativele, eøecurile øi reuøitele angajærilor
diplomatice ale vremii în Orientul Apropiat se înscriau ca un interesant segment al diplomafliei
mondiale. Voi urmæri în continuare acest segment, cu suiøurile øi coborâøurile sale, cu logica
sa adesea obscuræ, care avea sæ ducæ însæ în final la realitæflile geopolitice ale regiunii, aøa
cum ele apæreau la începutul anilor ’80.
În ianuarie 1965, întrunite la Cairo la nivel de prim-miniøtri, flærile membre ale Ligii Arabe
reafirmau decizia de a priva Israelul de acces la râul Iordan, prin abaterea acestuia cætre alte
cursuri de apæ din Siria øi Liban. Într°un ræspuns prompt, Levi Eshkol, primul ministru israelian,
declara cæ privarea Israelului de acces la apele Iordanului va duce la ræzboi. Dupæ ce parlamentul
libanez aproba planurile de creare a unor staflii de pompare pentru schimbarea cursului apelor
Iordanului, Israelul ameninfla Libanul cu represalii. Nu întâmplæptor, în lunile urmætoare aveau
loc incidente armate repetate la frontirele Israelului cu Siria, cu Libanul øi cu Iordania.
În aprilie acelaøi an, Habib Bourguiba, preøedintele Tunisiei, avansa un plan de compromis
pentru reglementarea de duratæ a disputelor arabo°israeliene. Planul prevedea desfæøurarea de
negocieri directe între palestinieni øi israelieni asupra Palestinei, în baza planului ONU din
1947 privind împærflirea acesteia; cedarea de cætre Israel a unei treimi din teritoriu în favoarea
598 CONSTANTIN VLAD
nafliunii palestiniene arabe (era vorba despre teritoriul pe care planul ONU îl destina palesti-
nienilor arabi, care fusese însæ ocupat de cætre Israel în cursul primului ræzboi israeliano°arab,
în contextul proclamærii statului Israel); acceptul Israelului de a permite reîntoarcerea palesti-
nienilor arabi, care se refugiaseræ din teritoriul pe care se constituise Israelul. Bourguiba preciza
cæ planul sæu confline propuneri, negocierile asupra problemelor urmând a fi purtate de cætre
palestinieni øi israelieni. Inifliativa Tunisului era respinsæ însæ de celelalte state arabe, ca øi de
Liga Arabæ, care declara cæ nu pot fi acceptate nici un fel de propuneri care ar implica recu-
noaøterea sau reconcilierea cu Israelul. Tel Aviv°ul respingea øi el Planul Bourguiba, dar reflinea
ideea liderului tunisian privind negocierile directe, pe care le vedea organizate între pærflile
semnatare ale acordurilor de armistifliu din 1949, anume Egiptul, Libanul, Siria, Iordania øi
Israelul. Astfel, „ieøirea din rânduri“ tunisianæ eøua.
Noi øi repetate incidente desfæøurate în cursul anului 1966 la graniflele Israelului cu Iordania
øi Siria determinau intervenflia Consiliului de Securitate al ONU care, la 25 noiembrie, adopta
o rezoluflie de condamnare a Israelului pentru acfliunile sale militare pe scaræ largæ, cu violarea
Cartei ONU. Consiliul avertiza Tel Aviv°ul asupra consecinflelor repetærii unor astfel de acfliuni.
Anul 1967 debuta cu alte incidente, petrecute la frontiera dintre Israel øi Siria. Datoritæ amploarei
øi gravitæflii acestora — în incidente erau antrenate blindate, artilerie øi aviaflie — secretarul
general al ONU, U Thant, fæcea apel la activarea Comisiei mixte de armistifliu, care nu se
întâlnise de 8 ani. Ræspunzând acestui apel, reprezentanflii sirieni øi israelieni aveau mai multe
runde de convorbiri, færæ rezultate concrete, însæ. În mai 1967, avea loc o accentuare a tensiunilor
în Orientul Apropiat. Dupæ noi incidente la granifla siriano°israelianæ, Israelul trimitea Consiliului
de Securitate o notæ în care acuza infiltræri teroriste din Siria øi avertiza cæ dacæ asemenea
infiltræri vor continua va fi nevoit sæ acflioneze. Pe de altæ parte, Damascul acuza concentræri
de trupe israeliene la granifla comunæ øi lua mæsuri de mobilizare. În virtutea unui acord de
asistenflæ egipteano°sirian încheiat în 1966, Egiptul îøi punea forflele armate în alertæ øi anunfla
concentræri de efective în Sinai. Irakul fæcea publicæ alertarea forflelor sale, iar Kuwaitul punea
forflele sale armate la dispoziflia comandamentului unificat al Ligii Arabe. La 18 mai 1967,
Egiptul cerea secretarului general al ONU sæ dispunæ încetarea operafliunilor Forflelor de urgenflæ
ale Nafliunilor Unite în Orientul Apropiat (UNEF), instituite în 1956. La 18 mai, U Thant aproba
cererea egipteanæ, iar UNEF îøi înceta activitatea la Sharm°el°Sheik (intrarea în Golful Akaba
din Marea Roøie) øi în Gaza. La 21 mai, Israelul punea armata în stare de alarmæ øi decreta
mobilizarea parflialæ a rezerviøtilor. Premierul Levi Eshkol aprecia drept precipitatæ hotærârea
lui U Thant referitoare la încheierea activitæflii UNEF. Secretarul general ræspundea cæ el nu
putea proceda altfel întrucât UNEF erau forfle de menflinere a pæcii a cæror prezenflæ depindea
de acceptul flærii pe teriroriul cæreia se aflau.
La 22 mai, Egiptul închidea Golful Akaba pentru navele israeliene øi mina Strâmtoarea
Tiran, care controla intrarea în Golful Akaba. Aceastæ mæsuræ agrava în mod deosebit situaflia
øi determina o vie activitate diplomaticæ internaflionalæ. La 23 mai, premierul Eshkol declara
cæ blocarea Golfului Akaba reprezenta un act de agresiune împotriva Israelului. În aceeaøi zi,
considerând cæ Golful Akaba este o cale maritimæ internaflionalæ, preøedintele american Johnson
aprecia blocarea acestuia drept o acfliune ilegalæ øi purtând în sine grave consecinfle pentru
pace. La 24 mai, guvernul rgiptean ræspundea cæ Golful Akaba nu face parte din categoria
cæilor maritime internaflionale, ci este o cale maritimæ naflionalæ, supusæ deci suveranitæflii arabe.
Între 23°25 mai, U Thant se afla la Cairo, într°o încercare de a determina Egiptul sæ revinæ
asupra deciziei sale privind Golful Akaba. La 24 mai, preøedintele Franflei, de Gaulle, propunea
o reuniune de urgenflæ la care sæ participe Statele Unite, Uniunea Sovieticæ, Marea Britanie øi
Franfla, cu scopul evitærii unei crize majore în Orientul Apropiat. În aceeaøi zi, Consiliul de
Securitate al ONU începea o reuniune de urgenflæ, la cererea Canadei øi Danemarcii, care
propuneau un proiect de rezoluflie cerând tuturor pærflilor sæ se abflinæ de la orice pas care ar
putea înræutæfli situaflia. Aveau loc contacte diplomatice între Londra øi Moscova, între Londra
øi Washington. Ministrul de Externe israelian Abba Eban întreprindea un turneu fulger la Paris,
Londra øi Washington.
Între timp, pregætirile militare de ambele pærfli se intensificau. Un contingent saudit de 20
mii militari ocupau poziflii în apropierea Golfului Akaba.. La Damasc se încheia un acord
siriano°irakian de cooperare militaræ împotriva Israelului, iar la Cairo — un acord de apærare
între Egipt øi Iordania. La 30 mai, eøecul diplomafliei de a opri alunecarea evenimentelor spre
ræzboi se concretiza în neputinfla Consiliului de Securitate de a ajunge la adoptarea vreunei
rezoluflii. La 31 mai, ultimele unitæfli UNEF pæræseau Sharm°el°Sheik. Era preludiul Ræzboiului
arabo°israelian de øase zile.
Acesta începea la 5 iunie 1967, Egiptul øi Israelul acuzându°se reciproc de declanøarea
lui. Ostilitæflile se desfæøurau pe douæ fronturi: israeliano°egiptean øi israeliano°iordanian. Mai
multe flæri arabe: Egiptul, Iordania, Siria, Irakul, Algeria, Sudanul øi Kuwaitul anunflau cæ se
aflæ în stare de ræzboi cu Israelul. Totodatæ, Siria, Irakul, Algeria, Sudanul, Kuwaitul, Marocul,
Tunisia øi Libia decideau sæ trimitæ trupe în sprijinul Egiptului. În ceea ce o priveøte, Arabia
Sauditæ trimitea trupe care sæ lupte de partea Iordaniei. Operafliunile militare se desfæøurau
rapid în favoarea Israelului. În primele douæ zile de lupte, forflele israeliene distrugeau cea
mai mare parte a aviafliei egiptene, cucereau zona Gaza øi pætrundeau adânc în peninsula Sinai
øi în Cisiordania. La 7 iunie, Israelul ocupa partea esticæ, arabæ, a Ierusalimului øi deschidea
un front împotriva Siriei.
Ræzboiul de øase zile determina o intensæ activitate diplomaticæ. Washingtonul øi Moscova,
utilizând pentru prima oaræ „telefonul roøu“, se angajau sæ nu intervinæ direct în desfæøurarea
conflictului. De asemenea, Marea Britanie øi Franfla anunflau cæ ræmân neutre faflæ de pærflile
beligerante. Consiliul de Securitate se întrunea de urgenflæ la 5 iunie, dar nu reuøea sæ ajungæ
la o poziflie comunæ. În ziua urmætoare, Consiliul adopta în unanimitate o rezoluflie prin care
cerea încetarea focului. Întrucât luptele continuau, Consiliul de Securitate adopta alte rezoluflii,
toate cerând încetarea focului. Pe de altæ parte, la 6 iunie guvernul URSS acuza Israelul de
agresiune, îi cerea acestuia încetarea necondiflionatæ øi definitivæ a focului, rezervându°øi dreptul
de a întreprinde orice acfliuni pe care le°ar impune situaflia. Tot la 6 iunie, Egiptul rupea relafliile
diplomatice cu Statele Unite, motivând actul printr°o pretinsæ participare la lupte a unor avioane
americane øi britanice de partea Israelului; o mæsuræ similaræ faflæ de Regatul Unit nu era
600 CONSTANTIN VLAD
întreprinsæ întrucât relafliile dintre Egipt øi Marea Britanie fuseseræ întrerupte anterior. Alte
flæri arabe: Siria, Irak, Sudan, Algeria, Yemen øi Mauritania luau o decizie similaræ cu cea
adoptatæ de Cairo. În aceeaøi zi, Egiptul închidea navigaflia pe Canalul de Suez, iar flærile arabe
decideau încetarea livrærilor de petrol cætre SUA øi Marea Britanie. Apelurile repetate de încetare
a focului erau acceptate de Israel øi Iordania pe 7 iunie, de Israel øi Egipt pe 8 iunie øi de
Israel øi Siria pe 10 iunie. La 9 iunie preøedintele Nasser demisiona, dar revenea asupra deciziei
dupæ ce guvernul øi parlamentul de la Cairo nu°i acceptau demisia. La 9 iunie avea loc la
Moscova o întrunire la nivel înalt a unor flæri socialiste: Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia,
Polonia, România, Ungaria øi URSS. Statele participante, cu excepflia României, adoptau o
declaraflie în care era condamnatæ agresiunea israelianæ øi se exprima sprijin pentru flærile arabe.
Aceleaøi flæri care adoptau declaraflia menflionatæ decideau sæ rupæ relafliile diplomatice cu Israelul.
Bucureøtiul se pronunfla separat, pe 11 iunie, asupra situafliei din Orientul Apropiat, pronunflân-
du°se pentru renunflarea la folosirea forflei, respectarea independenflei øi securitæflii statelor din
regiune, desfæøurarea de tratative între pærflile interesate pentru gæsirea unor soluflii reciproc
acceptabile, de naturæ sæ asigure øi consolideze pacea. La 14 iunie, URSS propunea în Consiliul
de Securitate un proiect de rezoluflie care cerea condamnarea actelor de agresiune ale Israelului
øi retragerea trupelor sale pe linia de armistifliu din 1949; proiectul de rezoluflie nu obflinea
aprobarea Consiliului de Securitate. În schimb, acesta adopta o rezoluflie care chema Israelul
sæ faciliteze reîntoarcerea refugiaflilor arabi care, în timpul luptelor, pæræsiseræ teritoriile ocupate
de armata israelianæ. La 17 iunie, prin acceptul majoritæflii membrilor ONU, era aprobatæ o
propunere sovieticæ privind convocarea unei sesiuni extraordinare de urgenflæ a Adunærii
Generale a ONU în vederea discutærii situafliei din Orientul Apropiat.
În urma celui de al 3°lea ræzboi cu flærile arabe, Israelul ocupa Fâøia Gaza, Peninsula Sinai,
Cisiordania, partea arabæ a Ierusalimului øi înælflimile Golan. La 12 iunie 1967, premierul Eshkol
declara în parlament cæ Israelul nu va reveni la frontierele prevæzute prin acordurile de armistifliu
din 1949. Prin aceste rezultate, Ræzboiul de øase zile dædea naøtere unui contencios în Orientul
Apropiat, care avea sæ apese decenii în øir asupra relafliilor din zonæ øi a relafliilor internaflionale
în ansamblu, angajând timp îndelungat eforturile diplomafliei.
Sesiunea extraodinaræ de urgenflæ a Adunærii Generale a ONU se desfæøura în mai multe
etape în cursul anului 1967. Ea prilejuia prezentarea punctelor de vedere øi pozifliilor statelor
membre în legæturæ cu situaflia din Orientul Apropiat, dar nu reuøea sæ adopte nici o rezolufliie
care cuprindea aprecieri asupra cauzelor ræzboiului øi soluflii posibile ale conflictului. În timpul
desfæøurærii ei, la 28 iunie, Israelul anunfla unificarea administrativæ a Ierusalimului. Prompt,
Washingtonul fæcea public refuzul de a recunoaøte mæsura întreprinsæ de Israel în aceastæ
privinflæ. Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie propusæ de Pakistan, invalidând actul
prin care Israelul trecuse sub o singuræ admiunistraflie partea israelianæ øi cea arabæ ale
Ierusalimului, cerând Tel Aviv°ului sæ revinæ asupra acestei mæsuri. De asemenea, Adunarea
Generalæ cerea Israelului sæ acorde asistenflæ umanitaræ arabilor devenifli refugiafli în urma
ræzboiului din iunie. Ca urmare a unor ciocniri israeliano°egiptene, Consiliul de Securitate
adopta la 8 iulie propunerea secretarului general privind staflionarea unor observatori ONU în
zona Canalului de Suez. Egiptul îøi dædea acordul pentru mæsura respectivæ; Israelul fæcea
acelaøi lucru, punând însæ condiflia ca observatorii ONU sæ fie plasafli pe ambele maluri ale
Canalului, ceea ce se realiza începând cu 15 iulie. Contacte diplomatice la diferite niveluri
pe tema Orientului Apropiat continuau. Aflat în vizite în Egipt, Siria øi Irak, preøedintele iugoslav
Tito avansa o serie de propuneri vizând reglementarea paønicæ a conflictului israeliano°arab;
între acestea figurau retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate, încetarea stærii
de beligeranflæ între flærile arabe øi Israel, precum øi libera circulaflie a navelor pe Canalul de
Suez øi în Golful Akaba; Israelul respingea propunerile iugoslave.
Incidente armate continuau, între Israel øi Egipt, între Israel øi Iordania. Rachete lansate
de egipteni scufundau distrugætorul israelian Eilath. Ca represalii, forflele israeliene distrugeau
cea mai mare parte a instalafliilor din Portul Suez. Consiliul de Securitate, întrunit de urgenflæ
la 24 0ctombrie 1967, condamna actele de agresiune øi chema din nou la respectarea încetærii
fovului. În aceeaøi lunæ: octombrie 1967, Statele Unite anunflau reluarea unor livræri de arme
cætre Israel, precum øi cætre unele flæri arabe, anume Arabia Sauditæ, Liban, Libia, Maroc øi
Tunisia.
Un moment important pe plan diplomatic îl reprezenta adoptarea la 22 noiembrie 1967
de cætre Consiliul de Securitate a rezolufliei 242, propusæ de Marea Britanie. Rezoluflia afirma
cæ o pace justæ øi durabilæ în Orientul Apropiat presupune retragerea trupelor israeliene din
teritoriile ocupate în timpul conflictului arabo°israelian din iunie 1967, încetarea tuturor
revendicærilor øi a stærii de beligeranflæ, precum øi respectarea suveranitæflii, integritæflii teritoriale
øi independenflei politice a tuturor statelor din regiune, a dreptului lor de a træi în pace în cadrul
unor frontiere sigure øi garantate. Rezoluflia sublinia, totodatæ, necesitatea garantærii libertæflii
de navigaflie pe cæile maritime internaflioinale din regiune øi o reglementare justæ a problemei
refugiaflilor, precum øi a asigurærii inviolabilitæflii frontierelor prin mæsuri care sæ includæ crearea
de zone demilitarizate. Rezoluflia cerea secretarului general al ONU sæ desemneze un
reprezentant special al sæu în Orientul Apropiat, care sæ acflioneze pentru înfæptuirea prevederilor
rezolufliei. La 23 noiembrie, U Thant îl numea pe Gunnar Jaring (Suedia) în calitate de
reprezentant special al secretarului general ONU în Orientul Apropiat. Prin prevederile sale,
echilibrate în conflinut, deschise spre interesele tuturor statelor implicate, Rezoluflia 242 a
Consiliului de Securitate avea sæ devinæ un important punct de reper în eforturile diplomatice
menite sæ punæ capæt conflictului arabo°israelian.
Consultæri intense øi repetate ale lui Gunnar Jaring se concretizau în acceptarea de cætre
Egipt øi Israel a Rezolufliei 242. Propunerea diplomatului suedez privind începerea de negocieri
de pace între Israel, Egipt øi Iordania, prin intermediul sæu, în Cipru, era acceptatæ de Israel,
dar respinsæ de Egipt, care condifliona începerea unor astfel de negocieri de retragerea Israelului
din teritoriile arabe ocupate.
Un raid israelian pe teritoriul iordanian, întreprins cu cca 15 mii militari împotriva bazelor
miøcærii de rezistenflæ palestiniene era condamnat în unanimitate de Consiliul de Securitate la
24 martie 1968. La 21 mai acelaøi an, Consiliul de Securitate se pronunfla împotriva mæsurilor
administrative întreprinse de guvernul israelian privind unificarea sectoarelor israelian øi arab
602 CONSTANTIN VLAD
(iordanian) din Ierusalim. Rezoluflia adoptatæ de Consiliu declara ilegale orice acfliuni întreprinse
de Israel în Ierusalim dupæ iunie 1967. Adoptarea ei fusese posibilæ datoritæ abflinerii de la
vot a Statelor Unite.
La 7 noiembrie 1968, prin intermediul lui Gunnar Jaring, avea loc un schimb de scrisori
între miniøtrii de Externe egiptean øi israelian. În scrisoarea øefului diplomafliei de la Cairo
se afirma cæ stabilirea unei pæci juste necesita aplicarea Rezolufliei 242 din noiembrie 1967 a
Consiliului de Securitate al ONU, accepatæ de guvernul sæu. Scrisoarea punea întrebarea dacæ
guvernul israelian accepta rezoluflia respectivæ øi avea intenflia de a°øi retrage trupele din teritoriile
arabe ocupate. În scrisoarea ministrului de Externe israelian se aræta cæ guvernul sæu acceptæ
Rezolufløia 242 øi este dispus sæ discute cu Egiptul, prin intermediul lui Gunnar Jaring, pentru
a se ajunge la o înflelegere reciprocæ asupra mijloacelor executærii prevederilor Rezolufliei, care
nu este aplicabilæ prin ea însæøi, ci trebuie sæ facæ obiectul discufliilor øi a unui acord între
pærfli. În ceea ce priveøte retragerea trupelor israeliene, preciza scrisoarea, aceasta este legatæ
de necesitatea unui acord referitor la stabilirea unor frontiere sigure øi recunoscute între cele
douæ flæri. Schimbul de scrisori era un prim prilej pentru cele douæ pærfli de a dialoga øi a°øi
preciza pozifliile în procesul clarificærilor preliminare oricæror negocieri. Gæsind inacceptabile
ideile israeliane privind modalitæflile de aplicare a Rezolufliei 242, la 13 decembrie 1968 Egiptul
trimitea un mesaj lui Jaring prin care anunfla cæ refuzæ sæ poarte negocieri directe cu Israelul,
fiind însæ gata sæ colaboreze cu trimisul special al secretarului general al ONU în vederea gæsirii
unei soluflii echitabile øi paønice a situafliei din Orientul Apropiat.
La 22 decembrie acelaøi an, URSS propunea un plan de pace în Orientul Apropiat, bazat
pe Rezoluflia 242 a Consiliului de Securitate al ONU. Planul prevedea un rol mai activ a patru
membri permanenfli ai Consiliului de Securitate: SUA, Regatul Unit, Franfla øi Uniunea Sovieticæ
în depæøirea impasului în care se gæsea Orientul Apropiat, încetarea stærii de beligeranflæ øi
retragerea trupelor israeliene la 30 km de Canalul de Suez, încheierea unui tratat multilateral
de pace, a cærei aplicare sæ fie garantatæ de Consiliul de Securitate. Planul sovietic era respins
de Israel, Organizaflia Palestinianæ Al Fatah øi Siria, iar Washingtonul îl gæsea nesatisfæcætor.
La 28 decembrie 1968, elicoptere israeliene bombardau aeroportul din Beirut. La 31
decembrie, Consiliul de Securitate condamna acfliunea Israelului, apreciind cæ astfel de acte
reprezintæ un pericol pentru pace în regiune.
Anul 1969 debuta în ceea ce priveøte Orientul Apropiat printr°o inifliativæ diplomaticæ
francezæ. Astfel, la 15 ianuarie, Parisul propunea ca reprezentanflii Statelor Unite, URSS, Marii
Britanii øi Franflei în Consiliul de Securitate sæ se întruneascæ spre a cæuta, împreunæ cu secretarul
general al ONU, mijloacele prin care guvernele lor ar putea contribui la instaurarea unei pæci
juste øi durabile în Orientul apropiat, în baza Rezolufliei 242. Propunerea francezæ era primitæ
favorabil de Washington, Londra øi Moscova. Într°o aparentæ reacflie la propunerea respec-
tivæ, Israelul se pronunfla (19 ianuarie 1969) pentru cæutarea unei soluflii a problemelor Orientului
Apropiat printr°un acord între pærflile interesate øi nu printr°o reglementare impusæ din afaræ.
În ceeea ce°l priveøte, Egiptul îøi exprima, la 21 ianuarie, acordul cu inifliativa francezæ.
Primele întâlniri ale ambasadorilor celor patru state membre permanente ale Consiliului
de Securitate aveau loc la 7 februarie 1969. Ele deschideau o lungæ serie de cæutæri comune
ale reprezentanflilor celor patru, cu privire la Orientul Apropiat, alternând uneori cu întâlniri
bilaterale, sovieto°americane.
La 10 februarie acelaøi an, Gamal Abdel Nasser propunea un plan de pace în cinci puncte
pentru Orientul Apropiat, condiflionat de retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate
în 1967. Planul prevedea: o declaraflie de non°beligeranflæ; recunoaøterea dreptului fiecærui stat
din regiune de a træi în pace; integritatea teritorialæ pentru toate statele, inclusiv pentru Israel;
libertate de navigaflie pe cæile maritime internaflionale; o soluflie dreaptæ a problemei palestiniene,
În mai acelaøi an, o ofertæ arabæ de pace era avansatæ de regele Hussein al Iordaniei. Oferta
prevedea retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate în 1967; încetarea stærii
de beligeranflæ; recunoaøterea suveranitæflii, independenflei øi integritæflii teritoriale a fiecærui
stat din regiune; recunoaøterea dreptului pentru tofli de a træi în pace, în cadrul unor frontiere
recunoscute; libertatea de navigaflie prin Golful Akaba øi Canalul de Suez; reglementarea justæ
a problemei refugiaflilor palestinieni. Israelul respingea inifliativele celor doi lideri arabi.
Era rândul Washingtonului øi al Moscovei sæ vinæ cu propriile propuneri de pace. Astfel,
la 26 mai 1969, Departamentul de Stat avansa proiectul unui pact de pace în Orientul Apropiat,
care prevedea încetarea stærii de ræzboi, demilitarizarea teritoriilor egiptene deflinute de Israel,
retragerea Israelului în graniflele dinaintea ræzboiului, redeschiderea Canalului de Suez øi a
Golfului Akaba pentru navigaflie, încetarea ajutorului oficial dat de Egipt miøcærii de eliberare
naflionalæ din Palestina. De aceastæ datæ, Egiptul era cel care spunea nu. La 17 iunie 1969,
URSS înainta un plan de pace, care prevedea: retragerea treptatæ a trupelor israeliene din
teritoriile arabe ocupate în 1967; crearea de zone demilitarizate între pærfli; Sharm°el°Sheik
sæ fie trecut sub control internaflional; Canalul de Suez øi Golful Akaba sæ fie deschise traficului
internaflional. Planul, care relua propuneri sovietice mai vechi øi læsa deoparte mai multe
probleme controversate, nu stârnea interes.
Ca o recunoaøtere a impasului în care se afla diplomaflia în cæutærile privind Orientul
Apropiat, la 1 iulie 1969 încetau convorbirile dintre ambasadorii la ONU ai celor patru membri
permanenfli ai Consiliului de Securitate. În aceeaøi lunæ, timp de mai multe zile, aveau loc
discuflii americano°sovietice, menite sæ ducæ la o apropiere a pozifliilor celor douæ pærfli, aøa
cum acestea fuseseræ formulate în planurile de pace propuse la 26 mai (cel american) øi 17
iunie (cel sovietic). Tentativa ræmânea færæ succes.
Dând expresie pozifliei sale distincte în problemele Orientului Apropiat, România decidea,
împreunæ cu Israelul, ridicarea la rang de ambasadæ a nivelului reprezentanflelor lor diplomatice.
Ca reacflie, guvernele egiptean øi irakian îøi rechemau ambasadorii acreditafli la Bucureøti, iar
Sudanul øi Siria rupeau relafliile diplomatice cu România.
La 31 ianuarie 1970, premierul sovietiv Aleksei Kosîghin adresa mesaje cu un conflinut
identic preøedintelui SUA, Richard Nixon, preøedintelui Franflei, Georges Pompidou, øi primului
ministru al Marii Britanii, Harold Wilson. Kosîghin afirma cæ sunt necesare acfliuni hotærâte,
care sæ aibæ drept rezultat slæbirea încordærtii în regiune, retragerea trupelor israeliene din
teritoriile ocupate øi respectarea integralæ a Rezolufliei 242 a Consiliului de Securitate al ONU.
Ræspunzându°i premierului sovietic, Øeful Casei Albe susflinea necesitatea încurajærii
ambelor pærfli pentru a se respecta încetarea focului, limitarea livrærilor de arme cætre flærile
604 CONSTANTIN VLAD
din zonæ øi preciza cæ Statele Unite aøteaptæ ca URSS sæ aibæ o atitudine mai pozitivæ faflæ de
planul de pace american, propus la 26 mai 1969. Parisul øi Londra nu gæseau elemente noi,
încurajatoare, în poziflia sovieticæ. Abia la 31 martie 1970, ambasadorii la ONU ai celor patru
mari puteri îøi reluau întâlnirile la New York; acestea nu se vor dovedi însæ mai fructuoase
decât cele anterioare.
Nici în pozifla statelor arabe în legæturæ cu situaflia din Orientul Apropiat nu se conturau
deschideri notabile. O atesta conferinfla la nivel înalt desfæøuratæ la Cairo, între 7°9 februarie
1970, cu participarea Egiptului, Iordaniei, Siriei, Sudanului øi Irakului.
Vara anului 1970 aducea noi luæri de poziflie sovietice øi americane în legæturæ cu Orientul
Apropiat. Astfel, la 24 mai, reprezentantul URSS la ONU prezenta în cadrul întâlnirii celor
patru o serie de propuneri, unele reprezentând concretizæri ale unor idei enunflate anterior.
Acestea aveau în vedere retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate, recunoaø-
terea dreptului la existenflæ naflionalæ, independenflæ øi securitate tuturor statelor din regiune,
recunoaøterea drepturilor poporului palestinian. Se propunea realizarea unui acord între pærfli,
prin contacte mijlocite de Gunnar Jaring. Starea de pace urma sæ intervinæ în momentul încheierii
unei prime etape a retragerii trupelor israeliene; pærflile urmau sæ°øi asume obligaflii concrete
privind garantarea securitæflii frontierelor, sæ accepte stabilirea unor zone demilitarizate de ambele
pærfli ale acestor frontiere. Se avea în vedere instalarea de trupe ale ONU într°o serie de puncte
vulnerabile, precum øi garanflii acordate întregului proces, fie din partea celor 4 mari puteri,
fie din partea Consiliului de Securitate. A doua zi, Statele Unite prezentau un nou plan de
pace în Orientul Apropiat, care avea sæ poarte numele Secretarului de stat Rogers. Planul
prevedea încetarea focului pe o perioadæ de 90 de zile, timp în care Gunnar Jaring sæ reia
negocierile indirecte între Egipt, Iordania øi Israel.
La 8 august acelaøi an, U Thant prezenta Consiliului de Securitate al ONU un raport în
care îøi exprima încrederea în succesul misiunii lui Jaring în sensul continuærii discufliilor pentru
încheierea unui acord asupra instaurærii unei pæci juste øi durabile, bazate pe recunoaøterea
de cætre Egipt, Iordania øi Israel a suveranitæflii, integritæflii teritoriale øi independenflei politice
a fiecæreia dintre ele øi retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate în 1967. Într°o rezervæ
pe care o fæcea la raportul secretarului general, Israelul declara cæ este gata sæ se retragæ din
teritoriile ocupate în 1967 în frontiere sigure øi recunoscute prin tratate de pace negociate øi
convente între pærfli. Era un optimism care avea sæ fie contrazis de evenimente. În realitate,
lucrurile stagnau. Trebuia ca regiunea sæ cunoascæ un alt ræzboi arabo°israelian pentru ca impasul
diplomafliei sæ fie depæøit. Deøi ambasadorii celor patru state membre permanente ale Consiliului
de Securitate îøi continuau întâlnirile, iar Jaring cælætorea în diferitele capitale din regiune,
perspectiva unui nou ræzboi plutea în aer. În fapt, Egiptul dorea revanøæ pentru înfrângerea
din 1967, øi lua în calcul o asemenea revanøæ. La 20 octombrie 1970, preøedintele egiptean
Anwar El Sadat declara cæ prelungirea acordului de încetare a focului, care expira la 5 noiembrie
acelaøi an, ar putea avea loc numai cu condiflia ca Israelul sæ participe efectiv la negocierile
purtate prin intermedierea lui Gunnar Jaring. O rezoluflie adoptatæ la 4 noiembrie 1970 de cætre
Adunarea Generalæ a ONU referitoare la situaflia din Orientul apropiat reafirma cæ achiziflia
de teritorii stræine prin forflæ este inadmisibilæ. Rezoluflia sublinia cæ teritoriile astfel ocupate
trebuie sæ fie eliberate øi chema pærflile sæ îndeplineascæ rapid øi sub toate aspectele Rezoluflia
242 a Consiliului de Securitate. Lipsa de ecouri a acestei noi luæri de poziflie a ONU, prin
Adunarea Genaralæ, reliefa aceeaøi neputinflæ a diplomafliei.
Relativa acalmie din anii 1971, 1972 øi prima parte a lui 1973 nu reprezenta decât liniøtea
dinaintea furtunii. Cel de°al 4°lea ræzboi arabo°israelian se declanøa la 6 octombrie 1973. Într°o
primæ fazæ, trupele egiptene respingeau forflele israeliene de pe malul ræsæritean al Canalului
de Suez, iar cele siriene ocupau muntele Hebron din zona înælflimilor Golan. Dar inifliativa
trecea repede în mâinile armatei israeliene, care reocupa pozifliile pierdute, înainta dincolo de
Canalul de Suez, ocupa Oraøul Suez øi ameninfla capitala Egiptului, Cairo.
Ræzboiul determina o puternicæ activizare pe plan diplomatic. Chiar în ziua de 6 octombrie,
Consiliul de Securitate al ONU se întrunea la cererea Statelor Unite pentru examinarea situafliei
din Orientul Apropiat. Luæri de poziflie în diferite capitale chemau la încetarea luptelor øi gæsirea
unei soluflii politice conflictului îndelungat dintre statele arabe øi Israel. Autoritæflile de la
Bucureøti se pronunflau pentru încetarea imediatæ a ostilitæflilor militare øi rezolvarea conflictului
pe cale politicæ, prin aplicarea Rezolufliei 242 a Consiliului de Securitate, astfel încât sæ se
ajungæ la retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate, la instaurarea unei pæci
drepte, echitabile, care sæ asigure recunoaøterea dreptului la existenflæ suveranæ øi independentæ
a tuturor statelor din regiune. Hotærâtoare, pe plan diplomatic, pentru pregætirea unor premize
ale solufliei politice aveau sæ se dovedeascæ convorbirile sovieto°americane desfæøurate la
Moscova în 20°21 octombrie între liderii sovietici øi Secretarul de stat Henry Kissinger. A
doua zi (22 octombrie) Statele Unite øi URSS propuneau un proiect comun de rezoluflie
Consiliului de Securitate, care era adopat sub forma Rezolufliei 338. Potrivit Rezolufliei, Consiliul
de Securitate
„1. cere tuturor pærflilor participante la lupte sæ înceteze complet focul øi sæ punæ capæt imediat
tuturor acfliunilor militare în maximum 12 ore de la adoptarea acestei hotærâri, în condifliile
ræmânerii trupelor pe pozifliile pe care le ocupæ în prezent; 2. cere pærflilor interesate sæ înceapæ,
imediat dupæ încetarea focului, aplicarea tuturor prevederilor Rezolufliei Consiliului de Securitate
nr. 242 din noiembrie 1967; 3. hotæræøte ca imediat øi concomitent cu încetarea focului sæ înceapæ
negocieri între pærflile interesate, sub auspiciile corespunzætoare, în scopul stabilirii unei pæci
juste øi durabile în Orientul Apropiat“ (apud 61, 1983, p. 235).
Dar drumul spre pace nu avea sæ fie uøor øi simplu.
10) De la diplomaflia „ping°pong°ului“ la contacte la nivel înalt:

vizita preøedintelui SUA în China (1972)
Destinderea, mai bine zis: perioada destinderii, aducea în viafla internaflionalæ un fenomen
inedit øi, în orice caz, neaøteptat de cætre unii dintre principalii sæi promotori; anume, într°o
lume bipolaræ se impunea simultan o logicæ triunghiularæ prin luarea în considerare a Chinei
comuniste în marile jocuri ale politicii øi diplomafliei mondiale. Aceastæ nouæ realitate era
606 CONSTANTIN VLAD
rezultatul conjugat a trei direcflii de evoluflie, una mai semnificativa decât alta: conflictul
chino°sovietic, Doctrina Nixon øi schimbarea statutului internaflional al R. P. Chineze.
În anii destinderii, conflictul chino°sovietic atingea apogeul. Dintr°o disputæ ideologicæ,
el devenea predominant politic, acumula rapid componente militare, ameninflând sæ se transforme
într°un ræzboi de proporflii. În câfliva ani, succesorii lui Hruøciov reuøiseræ sæ°øi impunæ într°o
mæsuræ semnificativæ controlul asupra aliaflilor europeni. Cumpæna apelor în aceastæ priviniflæ
fusese august 1968, când arætaseræ cæ sunt gata sæ ocupe militar flara care îøi permitea sæ meargæ
pe o altæ cale decât cea pe care Kremlinul o putea accepta. La puflinæ vreme dupæ îngenuncherea
Cehoslovaciei, Moscova obflinea o anumitæ aliniere a partidelor comuniste în jurul pozifliilor
sale. Cu excepflia Iugoslaviei, cei care vædeau orientæri reformatoare erau nevoifli sæ se retragæ
pe poziflii de aøteptare, iar dizidenflii mai mærunfli ca liderii de la Bucureøti deveneau precaufli
øi selectivi în ceea ce priveøte manifestærile de independenflæ pentru a nu împærtæfli soarta lui
Dub™ek. Marea sfidare continua însæ s°o reprezinte China. Durii de la Kremlin pæreau sæ
considere cæ venise rândul Beijingului sæ fie chemat la ordine printr°o combinaflie de presiuni
politice, economice øi militare, acestea din urmæ putând implica o repetare a loviturii de la
Praga. Indiciile cæ o astfel de opfliune era luatæ în calcul se înmulfleau. Pe granifla cu China
erau concentrate în ritm alert patruzeci de divizii sovietice. Aproximativ jumætate din rachetele
SS°20, cele mai performante arme de acest fel ale momentului, erau dislocate la est de Urali.
Tot în acele regiuni erau reamplasate rachetele SS°4 øi SS°5, retrase din avanposturile destinate
pentru lovituri împotriva Europei occidentale; demodate faflæ de progresele tehnologiei militare,
acestea ræmâneau totuøi arme redutabile, capabile — ca øi SS 20 — sæ transporte øi încærcæturi
nucleare. În atari condiflii, ciocnirile militare de pe râul Ussuri (1969) puteau fi expresii ale
unei presiuni militare sau reprezentau preludiul unui conflict militar major având drept mizæ
pentru Moscova alinierea Beijingului la propria poziflie, la nevoie printr°o schimbare a
principalilor factori de putere din fruntea Chinei. Într°o astfel de perspectivæ, intervenfliile
sovietice precedente: Berlin — 1953, Budapesta — 1956° øi chiar Praga — 1968, apæreau
drept incidente minore. O asemenea perspectivæ ajungea sæ fie luatæ în considerare øi la
Washington.
„Dacæ analiza administrafliei Nixon era corectæ, se cocea o crizæ internaflionalæ majoræ, chiar
dacæ cea mai mare parte a lumii nu era conøtientæ de aceasta. Intervenflia militaræ sovieticæ în
China ar fi fost semnalul celei mai serioase ameninflæri la adresa echilibrului global al puterii
de dupæ criza rachetelor din Cuba. Aplicarea Doctrinei Brejnev în cazul Chinei însemna cæ
Moscova avea sæ încerce sæ facæ guvernul de la Beijing la fel de supus cum fusese obligat sæ
devinæ cel al Cehoslovaciei în anul precedent. Cea mai numeroasæ nafliune a lumii avea atunci
sæ fie subordonatæ unei supraputeri nucleare — o combinaflie de ræu augur, care ar fi putut duce
la restaurarea temutului bloc chino°sovietic, a cærui naturæ monoliticæ inspirase atâta îngrijo-
rare în anii ’50. Era cât se poate de neclar dacæ Uniunea Sovieticæ era capabilæ sau nu sæ realizaze
un proiect de o asemenea amploare. Ceea ce era evident însæ — mai ales pentru o administraflie
care îøi baza politica externæ pe o concepflie geopoliticæ — era cæ riscul nu putea fi asumat.
Dacæ echilibrul puterii era luat în serios, atunci pânæ øi perspectivei unei ræsturnæri geopolitice
trebuia sæ i se opunæ rezistenflæ; în momentul când schimbarea s°a produs, poate fi prea târziu
sæ i se mai opunæ ceva. Costul rezistenflei va creøte cel puflin exponenflial“ (109, 1968, p. 652).
Aceastæ perspectivæ determina Washingtonul sæ avertizeze Moscova cæ, dacæ URSS ar ataca
China, Statele Unite nu ar ræmâne indiferante. Era un act færæ precedent. Fæcut public, el se
adresa deopotrivæ Moscovei øi Beijingului, fiind de naturæ sæ aøeze raporturile Statelor Unite
cu cele douæ mari puteri comuniste pe baze noi. Ciocnirile de graniflæ încetau øi debutau contacte
sovieto°chineze, care deveneau negocieri øi aduceau relafliile reciproce într°o stare de
seminormalitate. URSS renunfla la linia de a obfline concesii unilaterale din partea SUA; procesul
destinderii dintre Est øi Vest realiza marii paøi înainte în domeniul controlului armanmentelor,
problemei germane øi Berlinului, pregætirii øi desfæøurærii primei conferinfle europene pentru
securitate øi cooperare. Moscova renunfla la politica de a folosi „cartea chinezæ“ în relafliile
cu SUA, concretizatæ în tentative repetate de a stabili o cvasi°alianflæ americano°sovietiæ împo-
triva Chinei (109, 1998, p. 660). Pe de altæ parte, raporturile chino°americane se lansau rapid.
„În interval de numai un an øi jumætate relafliile chino°americane se modificaseræ de la ostilitate
stridentæ øi izolare la o alianflæ de facto în fafla ameninflærii principale“ (ibidem, p. 658). Aceastæ
reorientare în relafliile Statelor Unite cu URSS øi China era o componentæ a liniei de conduitæ
a ceea ce avea sæ fie denumit Doctrina Nixon. În esenflæ, aceasta reprezenta o încercare de a
pune de acord, în termeni practici, valorile fundamentale care ghidau politica externæ øi
diplomaflia americanæ cu interesul naflional, un fel de coabitare a wilsonismului cu Realpolitik
Era elaboratæ în 1969 øi modela concepflia øi practica Statelor Unite în relafliile Est°Vest, inclusiv
ieøirea din ræzboiul din Vietnam, dominând cu autoritate acfliunile internaflionale ale Americii
pânæ la declanøarea afacerii Watergate.
„Doctrina Nixon trata paradoxul cæ cele douæ angajæri militare postbelice ale Americii, în Coreea
øi Vietnam, fuseseræ asumate în numele unor flæri faflæ de care America nu avea nici o obligaflie
oficialæ øi în regiuni care teoretic nu erau acoperite de alianfle. Cu privire la aceste regiuni, Doctrina
Nixon încerca sæ navigheze între supraextindere øi renunflare, stabilind trei criterii pentru angajarea
americanæ: Statele Unite îøi vor respecta angajamentele prevæzute în tratate; Statele Unite vor
asigura protecflie dacæ o putere nuclearæ ameninfla libertatea unei nafliuni aliate cu noi sau a unei
nafliuni a cærui supraviefluire noi o consideræm vitalæ pentru securitatea noastræ; în cazuri de
agresiune non°nuclearæ, Statele Unite se vor îngriji ca nafliunea direct ameninflatæ sæ°øi asume
responsabilitatea primaræ de a asigura forfla umanæ pentru apærare“ (109, 1998, p. 639).
Schimbæri ca cele evocate mai sus în raporturile dintre marile puteri aveau loc în condifliile
consolidærii pozifliei internaflionale a R. P. Chineze. Deøi recunoaøterea Chinei populare presu-
punea întreruperea raporturilor cu regimul din Taiwan, Beijingul îøi extindea sfera relafliilor
diplomatice cu alte state, cu precædere din rândul celor în curs de dezvoltare, dar øi al celor
dezvoltate. Astfel, la sfârøitul anului 1970, jumætate din statele membre ale NATO, între care
se aflau Marea Britanie, Franfla, Italia recunoscuseræ deja R.P. Chinezæ. Mæsura îmbunætæflirii
condifliei internaflionale a R. P. Chineze era datæ de situaflia de la Nafliunile Unite, unde Taiwanul
continua sæ reprezeinte China. Astfel, în august 1965, un grup de state, între care se afla øi
608 CONSTANTIN VLAD
România, propuneau înscrierea pe ordinea de zi a apropiatei sesiuni a Adunærii Generale a

ONU a unui punct privind restabilirea drepturilor legitime ale R.P. Chineze în organizaflia
mondialæ;acfliunea nu avea însæ succes. Situaflia avea sæ se schimbe însæ treptat. În fafla acestei
schimbæri, la 25 octombrie 1970, Statele Unite læsau sæ se înfleleagæ cæ ar accepta ca R.P. Chinezæ
sæ devinæ membræ a ONU, dar færæ excluderea din Organizaflie a regimului de la Taiwan; era,
evident, un gest fæcut faflæ de Taipei øi o încercare de a acredita ideea existenflei a douæ Chine.
La 20 noiembrie 1970 însæ, Adunarea Generalæ a ONU se pronunfla cu 51 de voturi, 49 împotrivæ
øi 25 de abflineri în favoarea restabilirii dreptului legitim al Republicii Populare Chineze în
Organizaflie. Astfel, la 21 de ani de la proclamare, China popularæ îøi ocupa locul de drept în
Nafliunile Unite, inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate; era o schimbarea
majoræ în statutul internaflional al R.P. Chineze.
Diplomaflia marca — øi instrumenta — aceste evoluflii, cu zig°zagurile lor, care purtau
inevitabil pecetea timpului. Vreme îndelungatæ, singurul canal diplomatic între Washington
øi Beijing erau întâlnirile periodice dintre ambasadorii celor douæ flæri acreditafli la Varøovia.
În cadrul lor se ridicau numeroase probleme referitoare la raporturile chino°americane, dar,
luate în ansamblu, întâlnirile se dovedeau total infructuoase. La 16 aprilie 1966, Secretarul
de stat Dean Rusk declara cæ Administraflia Johnson intenflioneazæ sæ exploreze cæi de reducere
a stærii de ostilitate dintre SUA øi R.P. Chinezæ. În replicæ, la 9 mai acelaøi an premierul chinez
Zhou Enlai aræta cæ Beijingul a propus Washingtonului adoptarea unei declaraflii care sæ conflinæ
angajamentul pærflilor de a nu folosi prima împotriva celeilalte arme nucleare, dar propunerea
chinezæ a fost respinsæ. La rândul sæu, Rusk aræta la 11 mai cæ Statele Unite au respins
propunerea respectivæ întrucât în problema datæ simplele declaraflii nu sunt suficiente. Se
consuma astfel, un act de „dialog al surzilor“, care exprima foarte bine starea relafliilor dintre
SUA øi China. Trebuiau sæ treacæ mai bine de 3 ani pânæ când, de partea americanæ, apærea
un nou semnal adresat Beijingului. Anume, la 8 august 1969, William Rogers, secretarul de
stat, declara la o confernflæ a Pactului ANZUS cæ guvernul sæu ar considera binevenitæ asumarea
de cætre China popularæ a unui rol semnificativ în problemele Asiei øi Pacificului, fiind gata
sæ reia contactele cu R.P. Chinezæ. Cuvântarea lui Rogers era prima reacflie americanæ dupæ
incidentele de pe Ussuri (2 øi 14°15 martie 1969) care, dupæ cum arætau analizele americane,
aveau loc în apropierea bazelor de apovizionare sovietice øi departe de centrele de comunicaflii
chineze, ceea ce sugera cæ agresorii erau forflele sovietice (109, 1998, p. 652). Totodatæ,
cuvântarea lui W. Rogers, aprobatæ de Øeful Casei Albe, exprima un punct de vedere fæcut
public de Richard Nixon încæ înainte de a deveni preøedintele Statelor Unite. Astfel, acesta
scrisese încæ în 1967 într°un articol publicat în revista Foreign Affairs cæ America nu°øi poate
permite sæ lase „China pentru totdeauna în afara familiei nafliunilor, ca sæ°øi hræneascæ fanteziile,
sæ°øi cultive ura øi sæ°øi ameninfle vecinii. Pe aceastæ micæ planetæ nu este loc pentru ca un
miliard dintre cei mai capabili, potenflial, locuitori ai sæi sæ træiascæ într°o izolarea duømænoasæ“.
Iar în preajma campaniei electorale care avea sæ°l aducæ în fotoliul din Biroul Oval, Nixon
declara: „Nu trebuie sæ uitæm China. Noi trebuie sæ cæutæm mereu ocazii sæ stæm de vorbæ ea,
ca øi cu URSS… Nu trebuie doar sæ aøteptæm schimbæri. Trebuie sæ încercæm sæ le producem“

(apud 109, 1998, p. 651).
Sub presiunea evenimentelor, Washigtonul fæcea publicæ îngrijorarea sa profundæ faflæ de
izbucnirea unui conflict militar de proporflii între URSS øi China. Cu transmiterea mesajului
era însærcinat Elliot Richardson, subsecretar de stat, care declara la 6 septembrie 1969:
„Noi nu încercæm sæ exploatæm în avantajul nostru ostilitatea dintre Uniunea Sovieticæ øi
Republica Popularæ. Divergenflale ideologice dintre cei doi giganfli comuniøti nu sunt problema
noastræ. Însæ nu putem sæ nu fim profund îngrijorafli de escaladarea acestei dispute într°o
importantæ încælcare a pæcii øi securitæflii“ (apud 109, 1998, p. 654).
Era astfel exprimatæ clar intenflia Statelor Unite de a nu ræmâne pasive în cazul declanøærii
de cætre URSS a unui ræzboi împotriva Chinei. Arætând cæ a luat în seamæ semnalele transmise
de la Washington, Moscova accepta reluarea la Beijing în ianuarie 1970 a convorbirilor
sovieto°chineze la nivel de adjunct de ministru privind problemele de frontieræ între cele douæ
flæri; urmau reuniuni ale comisiei comune pentru navigaflia pe fluviile de frontieræ.
Pe de altæ parte, în decembrie 1969, guvernul american ridica parflial embargo°ul asupra
comerflului cu R.P. Chinezæ. Iar câteva zile mai târziu, Japonia, aliatul Statelor Unite, anunfla
iniflierea unor contacte cu Beijingul în vederea îmbunætæflirii relafliilor dintre cele douæ flæri. În
mesajul sæu cu privire la starea nafliunii, prezentat congresului la începutul anului 1970,
preøedintele Nixon pleda pentru negocieri politice cu China øi declara cæ Statele Unite nu vor
intra în vreo coaliflie cu URSS împotriva Chinei. Iar în februarie 1971, mesajul Øefului Casei
Albe repeta disponibilitatea Americii de a stabili contacte cu China.
De partea sa, China vædea o disponibilitate asemænætoare. În decembrie 1970, Mao Zedong,
într°un interviu acordat ziaristului american Edgar Snow îl invita pe Nixon sæ viziteze China,
în calitatea pe care o doreøte, fie ca turist, fie ca preøedinte al Statelor Unite.
Pregætirile publice pentru dialogul chino°american luau forme din cele mai diverse. La 15
martie 1971, Departamentul de Stat anunfla anularea restricfliilor asupra cælætoriilor cetæflenilor
americani în R.P. Chinezæ, impuse încæ din 1951. La 10 aprilie acelaøi an, o delegaflie a Federafliei
de tenis de masæ a SUA sosea în vizitæ la Beijing, la invitaflia guvernului chinez. La 14 aprilie,
Casa Albæ anunfla adoptarea unor noi mæsuri în domeniul turismului øi comercial. Erau ridicate
interdicfliile impuse companiilor petroliere americane de a furniza combustibil vaselor sau
avioanelor care se îndreptau spre sau veneau dinspre China; se acorda permisiune navelor øi
avioanelor americane de a transporta mærfuri din R.P. Chinezæ cætre destinaflii nechineze; navele
americane care nu arborau pavilionul SUA primeau autorizaflia de a ancora în porturile chineze.
La 20 aprilie, Federaflia de gimnasticæ a SUA invita organizaflia similaræ din R.P. Chinezæ la
campionatele mondiale de gimnasticæ, ce urmau sæ se desfæøoare în Statele Unite în iunie 1971.
Dar, adeværatele evenimente în domeniu se pregæteau pe canale diplomatice discrete. În aceastæ
privinflæ se înscriau øi acfliunile unor terfli, între care se afla øi România. Astfel, cercetætorii
americani Joseph F. Harrington øi Bruce J. Courtney aratæ cæ, în 1970, Nixon dorea sæ reia
reia canalul de comunicaflie cu Beijingul prin Bucureøti, întrucât convorbirile inifliate prin
610 CONSTANTIN VLAD
Varøovia eøuaseræ. El folosea vizita lui Ceauøescu la Washington (octombrie 1970) spre a
transmite chinezilor cæ „el consideræ Taiwanul drept o problemæ internæ a Beijingului“. Mesajul
ajuns pe aceastæ cale la Beijing primea un ræspuns transmis Washintonului tot prin Bucureøti
la 11 ianuarie 1971: Zhou Enlai transmitea cæ era dispus sæ primescæ un emisar special din
Statele Unite; totodatæ, pe aceeaøi cale era transmisæ invitaflia ca preøedintele Nixon sæ viziteze
China. Tot pe canale diplomatice era pregætitæ vizita lui Kissinger la Beijing, care avea loc
în secret în iulie 1971. Începeau pregætirile pentru marea deschidere prin primele contacte la
nivel înalt între China popularæ øi Statele Unite. Spiritul acestor pregætiri, ca øi al convorbirilor
la Beijing ale primului preøedinte american care cælca pe sol chinez, între 21°28 februarie 1972,
este redat de cætre Henry Kissinger în felul urmætor:
„Nu puteam întâlni un grup de interlocutori mai receptivi la stilul de diplomaflie al lui Nixon
decât liderii chinezi. Ca øi Nixon, ei considerau agenda tradiflionalæ de o importanflæ secundaræ
øi erau preocupafli, mai presus de orice, sæ exploreze posibilitatea unei cooperæri pe baza unor
interese congruente. Acesta era motivul pentru care, mai târziu, una din primele remarci ale lui
Mao cætre Nixon a fost: «Problema micæ este Taiwanul; problema mare este lumea». Ceea ce
doreau liderii chinezi era asigurarea din partea Americii cæ nu va coopera cu Kremlinul în
implementarea doctrinei lui Brejnev; ceea ce dorea Nixon sæ øtie era dacæ Beijingul ar fi cooperat
cu America pentru a contracara ofensiva geopoliticæ sovieticæ…; Mao, Zhou øi mai târziu Deng
erau tofli personalitæfli extraordinare. Cei trei bærbafli reflectau o tradiflie comunæ de analizæ
laborioasæ øi de distilare a experienflei unei flæri strævechi, cu un instinct care le permitea sæ distingæ
între ceea ce era permanent øi ceea ce flinea de tacticæ“ (109, 1998, pp. 656°657).
Vizita lui Nixon în China oferea prilejul unor ample convorbiri oficiale între liderii celor
douæ flæri, pe probleme internaflionale øi privind relafliile reciproce. Ea se încheia prin semnarea
Declaraflei de la Shanhai, document care avea sæ reprezinte cadrul raporturilor chino°americane
pânæ la stabilirea relafliilor diplomatice (1978) øi, în anumite privinfle, øi dupæ data respectivæ.
Declaraflia de la Shanhai consemna punctele de vedere øi pozifliile divergente ale pærflilor,
îndeosebi în ceea ce piveøte Taiwanul. Beijingul reafirma cæ problema Taiwanului este cea
care împiedicæ normalizarea relafliilor dintre China øi Statele Unite; guvernul R.P. Chineze este
singurul guvern legal al Chinei; Taiwanul este o provincie a Chinei, iar eliberarea Taiwanului
constituie o problemæ internæ a Chinei, în care nici o flaræ nu are dreptul sæ se amestece; toate
forflele øi instalafliile militare americane trebuie retrase din Taiwan; guvernul chinez se opune
cu fermitate oricæror încercæri de a crea „o Chinæ øi un Taiwan“, „o Chinæ øi douæ guverne“
sau un Taiwan independent. La rândul ei, în formule care, în mod cert, puseseræ la încercare
talentele de negociatori øi de stiliøti ale celor care pregætiseræ textul Declarafliei, partea americanæ
recunoøtea cæ tofli chinezii, aflafli de ambele pærfli ale Strâmtorii Taiwan, susflin cæ existæ numai
o singuræ Chinæ øi cæ Taiwanul face parte din China. Guvernul Statelor Unite nu contestæ aceastæ
poziflie. El îøi reafirmæ interesul faflæ de soluflionarea paønicæ a problemei Taiwanului de cætre
chinezii înøiøi. fiinând seama de aceastæ perspectivæ, guvernul american îøi afirmæ obiectivul
final al retragerii forflelor SUA øi a instalafliilor militare din Taiwan. Totodatæ, pærflile declarau
cæ progresul pe calea normalizærii relafliilor dintre China øi Statele Unite este în interesul tuturor
flærilor; cæ ambele flæri doresc sæ reducæ pericolul unui conflict militar internaflional; cæ nici
una dintre pærfli nu trebuie sæ urmæreascæ hegemonia în regiunea Asia°Pacific øi fiecare se opune
eforturilor oricærei alte flæri sau grup de flæri de a stabili o astfel de hegemonie; cæ nici una
dintre pærfli nu este pregætitæ sæ negocieze în numele unei a treia pærfli sau sæ încheie acorduri
sau înflelegeri cu cealaltæ, îndreptate împotriva altor state.
„Traduse din limbajul diplomatic obiønuit, aceste acorduri însemnau, minimum, cæ China nu
va întreprinde nimic pentru a agrava situaflia din Indochina sau Coreea, cæ nici China, nici Statele
Unite nu vor coopera cu blocul sovietic øi cæ ambele se vor opune oricærei încercæri a unei alte
flæri de a obfline dominaflia în Asia. Deoarece Uniunea Sovieticæ era singura flaræ capabilæ sæ domine
Asia, era pe cale sæ se formeze o alianflæ tacitæ pentru a bloca expansionismul sovietic în Asia
(nu deosebitæ de acea Entente Cordiale dintre Marea Britanie øi Franfla în 1904 øi dintre Marea
Britanie øi Rusia în 1907“ (109, 1998, p. 658).
Referirea fæcutæ de principalul negociator american al textului Declarafliei de la Shanghai,
Henry Kissinger, la o alianflæ tacitæ dobândea noi valenfle în anul urmætor, când un nou document
comun chino°american exprima acordul pærflilor „de a rezista împreunæ încercærilor oricærei
flæri de a domina lumea“; astfel, locul opozifliei fiecærei pærfli era luat de „rezistenfla comunæ“,
iar aria teritorialæ vizatæ de acord se extindea de la Asia°Pacific la lume în ansamblu. Færæ
îndoialæ, prin conflinutul sæu, prin condifliile în care era elaboratæ, Declaraflia de la Shanhai a
reprezentat unul dintre documentele politico°diplomatice de importanflæ majoræ în întreaga
perioadæ a Ræzboiului Rece.
Unul dintre primele efecte în zonæ ale înflelegerii chino°americane avea sæ fie normalizarea
relafliilor dintre China øi Japonia. Premierul japonez Kakuei Tanaka vizita China între 25°30
septembrie 1972. Convorbirile dintre Zhou Enlai øi Tanaka duceau la un acord privind rezolvarea
unor probleme referitoare la încetarea stærii de ræzboi øi normalizarea relafliilor chino°japoneze.
Declaraflia comunæ Zhou°Tanaka constata cæ starea anormalæ a relafliilor dintre R.P. Chinezæ
øi Japonia înceta, iar guvernul nipon recunoøtea guvernul R.P. Chineze drept singurul guvern
legitim al Chinei. Guvernul R.P. Chineze reafirma cæ Taiwanul este o parte inalienabilæ a
teritoriului R.P. Chineze. Guvernul japonez declara cæ înflelege øi respectæ pe deplin aceastæ
poziflie a guvernului Chinei øi aderæ la poziflia ei, conformându°se astfel art. 8 al Proclamafliei
de la Potsdam. Pærflile hotærau stabilirea de relaflii diplomatice la nivel de ambasadæ. Drept
consecinflæ, la 29 septembrie, guvernul japonez anunfla cæ Tratatul de Pace dintre Japonia øi
Taiwan din 1952 a devenit caduc odatæ cu stabilirea de relaflii diplomatice între Japonia øi
R.P. Chinezæ. Urma, în august 1978, semnarea Tratatului de pace øi prietenie între R.P. Chinezæ
øi Japonia. Astfel, la patru decenii de la începerea ræzboiului japono°chinez, raporturile dintre
Japonia øi China erau complet normalizate. Pærflile îøi exprimau hotærârea de a dezvolta relaflii
trainice de pace øi prietenie, în baza respectærii reciproce a suveranitæflii øi integritæflii teritoriale,
neamestecului în treburile interne, egalitæflii, avantajului reciproc øi coexistenflei. Tratatul stipula
angajamentul pærflilor de a solufliona orice disputæ prin mijloace paønice, excluzând folosirea
612 CONSTANTIN VLAD
forflei sau ameninflærii cu forfla. Totodatæ, China øi Japonia declarau cæ nici una dintre ele nu
va urmæri hegemonia în regiunea Asia°Pacific øi în nici o altæ regiune, ele pronunflându°se în
acelaøi timp împotriva eforturilor altei flæri sau grup de flæri de a instaura o astfel de hegemonie.
Recunoaøterea de cætre Japonia a R.P. Chineze øi Tratatul de pace chino°japonez erau premisele
pentru o dezvoltare amplæ a raporturilor bilaterale øi, de asemenea, se dovedeau un important
factor de stabilitate øi pace în Asia øi Pacific.
Revenind la relafliile chino°americane, vizite repetate ale lui Kissinger la Beijing asigurau
continuarea øi aprofundarea unor raporturi de cooperare din ce în ce mai ample øi diversificate.
Acest proces continua øi dupæ demisia lui Nixon, sub administraflia Ford, apoi sub cea a
preøedintelui Carter. El culmina la 16 decembrie 1978, când Statele Unite øi R.P. Chinezæ
hotærau sæ se recunoascæ reciproc øi sæ stabileascæ relaflii diplomatice cu începere de la 1 ianuarie
1979. Comunicatul comun prin care era anunflatæ aceastæ hotærâre preciza cæ Statele Unite ale
Americii recunosc guvernul Republicii Populare Chineze ca singurul guvern al Chinei. În
consecinflæ, aræta comunicatul, cetæflenii Statelor Unite vor menfline relaflii culturale, economice
øi de altæ naturæ, ca relaflii neoficiale, cu cetæflenii Taiwanului.
Cu aceasta, ceea ce debutase ca „diplomaflie a ping°pong°ului“ devenea o mutaflie funda-
mentalæ nu numai în relafliile dintre Statele Unite øi China, ci øi pe scena mondialæ în ansamblu.
Rezultat cumulat al unor dezvoltæri multiple în anii Ræzboiului Rece, aceastæ mutaflie ar fi fost,
probabil, de neimaginat færæ linia duræ a Moscovei de supunere a noii Chine. Într°adevær,
apropierea chino°americanæ era, în principal, un efect pervers al orientærii Kremlinului spre
redobândirea hegemoniei în lumea statelor socialiste øi în cadrul miøcærii comuniste mondiale,
orientare care avea sæ se dovedeascæ în curând falimentaræ.
PARTEA ØASEA:
DIPLOMAfiIA ØI RÆZBOIUL RECE (III)
CAP. XX.
UN RÆZBOI RECE ÎN SURDINÆ
Destinderea nu punea capæt Ræzboiului Rece. Ea presupunea slæbirea încordærii în relafliile

între Est øi Vest, dar nu elimina confruntarea dintre cei doi poli de putere. Lumea ræmânea
divizatæ, însæ principalii actori ce dædeau expresie acestei divizæri acceptau reguli care sæ facæ
previzibil comportamentul lor øi sæ evite derapaje de naturæ a genera conflicte majore, cu
implicarea lor directæ. În a doua jumætate a deceniului 8, destinderea îøi pierdea din vitalitate,
parcugând un declin tot mai evident. Dupæ 1975, Adunarea Generalæ a ONU adopta o rezoluflie,
în care se pronunfla pentru continuarea destinderii, NATO øi Tratatul de la Varøovia, numeroase
state subliniau necesitatea consolidærii destinderii, dar, în realitate, cursul era în direcflia
deteriorærii relafliilor Est°Vest. Totuøi, cele mai importante rezultate ale destinderii nu se pierdeau.
Prin voinfla statelor, desigur înainte de toate a marilor puteri, diplomaflia crease structuri care
aveau drept efect o anumitæ instituflionalizare a destinderii — mæ refer la ansamblul acordurilor
bilaterale øi multilaterale în domeniul controlului armamentelor øi creøterii încrederii, precum
øi la mecanismele puse în miøcare de prima Conferinflæ pentru Securitate øi Cooperare în Europa.
Când spiritul destinderii dædea semne de obosealæ, instituflionalizarea ei ræmânea ca un dat al
relafliilor internaflionale, ca o instituflionalizare a acestor relaflii. În felul acesta, se menflinea øi
se lærgea sfera de interese comune ale protagoniøtilor confruntærii Est°Vest, era conservat un
cadru stabil în care aceøtia puteau comunica, inclusiv în probleme divergente — cu alte cuvinte,
se pæstrau condiflii øi era stimulat dialogul øi, acolo øi când devenea posibilæ, cooperarea, oferind
câmp de acfliune diplomafliei. Altfel spus, structurile create în anii destinderii se menflineau ca
niøte piloni pe care diplomaflia se putea grefa, contribuind la continuarea unor procese
fundamentale puse deja în miøcare, în ciuda unui mediu internaflional mai puflin propice. De
aceea, ceea ce urma dupæ 1975 era un Ræzboi Rece în surdinæ. Voi urmæri în capitolul de faflæ
asemenea contribuflii ale diplomafliei, care fæceau ca acest Ræzboi Rece sæ nu recapete virulenfle
øi riscuri ca cele din perioade anterioare.
616 CONSTANTIN VLAD
1) Fazæ ascendentæ la Nafliunile Unite

Nafliunile Unite erau o componentæ a sistemului internaflional care cunoøtea o remarcabilæ
continuitate în perioada post°destindere. În fapt, destinderea øi primul deceniu care°i urma
înregistrau o fazæ ascendentæ a Organizafliei mondiale, într°un fel, un moment de vârf în acti-
vitatea øi manifestærile acesteia. În condiflii când, dupæ destindere, raporturile Est°Vest, înainte
de toate cele dintre supraputeri, traversau o relativæ stagnare, Organizaflia Nafliunilor Unite
ieøea în evidenflæ prin inifliative de semnificaflie majoræ în epocæ. Adunarea Generalæ, Consiliul
de Securitate, diferitele structuri create de ONU abordau în mod repetat øi cu insistenflæ
problemele încetærii cursei înarmærilor øi dezarmærii, depæøirii subdezvoltærii øi creærii unei
noi ordini economice internaflioanle (NOEI), examinau o largæ varietate de probleme stringente
øi se angajeau cu succes în aplanarea conflictelor internaflionale. Nafliunile Unite fæceau prima
tentativæ de reformæ, menitæ sæ ducæ la creøterea rolului ONU în lume, inclusiv prin amendarea
Cartei. Toate acestea erau rezultatul cumulat al sporirii numærului de state membre ale
Organizafliei mondiale, afirmærii Miøcærii de Nealiniere øi a Grupului celor 77, creøterii rolului
statelor mici øi mijlocii. Într°adevær, dacæ la începutul Ræzboiului Rece ca proces (1947), ONU
cuprindea 57 de state membre, la începutul deceniului 9 (1984°1985) numærul acestora ajunsese
la 159. Dincolo de aceste cifre care surprindeau aspectele cantitative ale componeflei ONU se
afla o profundæ schimbare calitativæ; anume, dacæ prin admiterea R.F. Germania øi Japoniei
în 1955 toate statele dezvoltate dobândiseræ calitatea de membru al Nafliunilor Unite, dupæ
aceastæ datæ rândurile Organizafliei creøteau exclusiv prin admitera noilor state independente,
rezultat al decolonizærii. Aceastæ nouæ stare a componenflei Nafliunilor Unite avea sæ°øi punæ
amprenta, în ciuda multor împotriviri øi manipulari, asupra agendei forumului mondial øi, în
multe cazuri, asupra solufliilor la care acesta ajungea în deliberærile øi negocierile sale.
O evidentæ prioritate în aceste deliberæri øi negocieri o constituiau problemele dezarmærii.
În acei ani când mæsurile din domeniu erau subsumate de cætre marile puteri conceptului de
control øi limitare a înarmærilor, Nafliunile Unite se încæpæflânau sæ abordeze problemele
dezarmærii, ale unei dezarmæri generale øi complete, înainte de toate ale dezarmærii nucleare
(143, 1983, p. 192).
În condiflii când cursa înarmærilor cunoøtea noi spirale ascendente, preocupærile comunitæflii
internaflionale pentru examinarea problemelor dezarmærii se concentrau în Adunarea Generalæ
a ONU. Aceste probleme se aflau pe agenda fiecærei sesiuni ordinare øi aveau sæ facæ obiectul
a douæ sesiuni speciale ale forumului mondial în 1978 øi 1982. În sesiunile ordinare, dezbaterile
se finalizau în adoptarea de rezoluflii care, deøi nu aveau un caracter obligatoriu, menflineau
în atenflia statelor, a opiniei publice internaflionale consecinflele nefaste øi pericolele grave ale
continuærii cursei înarmærilor, pledau pentru soluflii alternative pe care le puteau reprezenta
doar dezarmarea, concretizatæ în mæsuri parfliale sau de ordin general. În felul acesta, deliberærile
din cadrul Adunærii Generale în probleme privind dezarmarea se constituiau în presiuni —
morale, dar øi cu finalitate politicæ — exercitate asupra principalilor actori, promotori ai mæsurilor
de creøtere, mai ales calitativæ, a diferitelor tipuri de armament. Astfel, în decembrie 1976,
Adunarea Generalæ adopta, între altele, rezoluflii privind reducerea bugetelor militare, încheierea
unui tratat de interzicere completæ øi generalæ a experienflelor cu arme nucleare, neutilizarea
armelor nucleare împotriva statelor nenucleare, accelerarea negocierilor sovieto°americane
privind limitarea armelor strategice, cooperarea nuclearæ în scopuri paønice, transformarea
Oceanului Indian într°o zonæ a pæcii. Tot atunci, Adunarea Generalæ hotæra convocarea unei
sesiuni speciale consacratæ dezarmærii pentru mai°iunie 1978 øi constituirea unui comitet
pregætitor al sesiunii. Existenfla øi activitatea comitetului pregætitor stimulau prezentarea de
propuneri din partea statelor privind obiectivele øi desfæøurarea sesiunii speciale. Astfel, la
31 august 1977, România înainta trei proiecte de documente, øi anume: Declaraflia privind
dezarmarea, Programul de acfliune øi Mecanismele de negociere ale problemelor dezarmærii.
Odatæ cu afirmarea necesitæflii înfæptuirii dezarmærii generale øi complete, autoritæflile de la
Bucureøti propuneau urmætoarele mæsuri cu caracter parflial: 1. îngheflarea cheltuielilor militare
la nivelul anului 1978 øi trecerea la reducerea lor treptatæ; 2. îngheflarea efectivelor militare
øi a armamentelor la nivelul anului 1978 øi trecerea la reducerea lor treptatæ; 3. asumarea de
cætre toate statele a angajamentului de a nu amplasa noi trupe øi armamente pe teritoriul altor
state; 4. reducerea treptatæ a activitæflii blocurilor militare ca o mæsuræ tranzitorie spre desfiinflarea
lor concomitentæ; 5. realizarea dezangajærii militare la frontierele dintre state; 6. aplicarea
integralæ øi generalizarea la scara tuturor continentelor a mæsurilor de dezangajare militaræ
înscrise în Actul Final al CSCE; 7. adoptarea de mæsuri vizând încetarea cursei înarmærilor
nucleare øi crearea condifliilor trecerii la dezarmarea nuclearæ; 8. încetarea producfliei, eliminarea
din dotarea forflelor militare, interzicerea folosirii øi scoaterea în afara legii a oricæror arme
de distrugere în masæ; 9. creøterea rolului øi ræspunderii ONU în înfæptuirea dezarmærii; 10.
aplicarea tuturor mæsurilor vizând oprirea cursei înarmærilor øi trecerea la dezarmare sæ se facæ
sub un strict control internaflional; 11. constituirea în cadrul ONU a unui organism internaflional
pentru dezarmare cu participarea tuturor statelor; 12. îmbunætæflirea øi completarea cadrului
instituflional øi a instrumentelor de care dispune ONU pentru rezolvarea diferendelor dintre
state (59, 1980, p. 456). Aceste propuneri se alæturau celor prezentate de numeroase alte state,
creându°se astfel un fond de date, un ansamblu de idei øi abordæri, precum øi o varietate de
soluflii posibile, care aveau sæ se afle la îndemâna Sesiunii speciale a Adunærii Generale a ONU
dedicatæ dezarmærii.
Aceasta — a X°a Sesiune extraordinaræ a Adunærii Generale a ONU — a avut loc între
23 mai°1 iulie 1978. Ea s-a încheiat cu adoptarea unui document final, care cuprindea Declaraflia,
Programul de acfliune øi Mecanismele de negociere privind dezarmarea. Declaraflia preciza
principiile care trebuie sæ guverneze negocierile øi elaborarea unui program cuprinzætor de
dezarmare, dupæ cum urmeazæ: negocierile de dezarmare au la bazæ reafirmarea ataøamentului
statelor faflæ de principiile Cartei Nafliunilor Unite øi obligaflia lor de a respecta principiile
dreptului internaflional, în special a celor referitoare la nefolosirea forflei, neamestecul în treburile
interne, inviolabilitatea frontierelor øi reglementarea paønicæ a diferendelor dintre state; rolul
central øi responsabilitatea primordialæ în sfera dezarmærii revin ONU, care trebuie informatæ
în mod corespunzætor asupra tuturor mæsurilor întreprinse în acest domeniu, fie ele unilaterale,
618 CONSTANTIN VLAD
bilaterale sau multilaterale; toate statele sunt interesate în succesul negocierilor de dezarmare
øi, ca atare, toate au datoria de a contibui la eforturile din domeniul dezarmærii øi au dreptul
de a participa pe baze egale la negocieri; statele nucleare au o ræspundere primordialæ pentru
dezarmare nuclearæ øi, împreunæ cu alte state puternic înarmate, pentru oprirea øi inversarea
cursei înarmærilor; adoptarea mæsurilor de dezarmare trebuie sæ se facæ în mod echitabil øi
echilibrat pentru a asigura dreptul fiecærui stat la securitate øi nici un stat sau grup de state nu
vor obfline avantaje în comparaflie cu alte state în diferitele faze ale procesului de dezarmare;
în fiecare etapæ obiectivul trebuie sæ fie obflinerea securitæflii nediminuate la nivelul cel mai
redus al armamentelor øi forflelor armate; acordurile de dezarmare trebuie sæ prevadæ mæsuri
adecvate de verificare satisfæcætoare pentru toate pærflile în cauzæ, pentru a crea încrederea
necesaræ øi pentru a asigura cæ vor fi respectate de cætre toate statele°pærfli; între obligafliile øi
responsabilitæflile reciproce ale statelor posesoare de arme nucleare øi cele neposesoare de
asemenea arme trebuie sæ existe un echilibru acceptabil (143, 1983, p. 222).
„Unele dintre principiile stabilite în Documentul final nu sunt în totalitate noi; ele stau în general
la baza relafliilor dintre state. Altele au fost enunflate numai în rezoluflii ale ONU, cæpætând prin
includerea lor în Documentul final consensul statelor. Este important cæ selectarea øi gruparea
lor într°un singur loc a constituit un prim pas pe calea dezvoltærii principiilor dezarmærii øi
alcætuirii unei adeværate Carte a negocierilor de dezarmare“ (143, 1983, p. 222).
Documentul final stabilea cæ examinarea aplicærii recomandærilor øi hotærârilor adoptate
de Sesiunea specialæ trebuie sæ se afle pe agenda fiecærei sesiuni ordinare a Adunærii Generale,
ceea ce se întâmpla începând cu toamna anului 1978. O semnificaflie distinctæ aveau mæsurile
stabilite de Sesiunea specialæ cu privire la mecanismele de negociere în problemele dezarmærii.
Astfel, se reconstituia ca for deliberativ Comisia Dezarmærii, în componenfla cæreia intrau toate
statele membre ale ONU. Comisia, ca organ al Adunærii Generale, avea mandat sæ examineze
øi sæ prezinte recomandæri cu privire la diferite probleme de dezarmare øi sæ urmæreascæ
îndeplinirea recomandærilor øi hotærârilor Sesiunii speciale consacrate dezarmærii; sæ elabo-
reze un proiect de program global de dezarmare, pe care sæ°l supunæ Adunærii Generale øi,
prin intermediul acesteia, Comitetului de Dezarmare de la Geneva; sæ alcætuiascæ øi sæ prezinte
Adunærii Generale rapoarte anuale. Comitetul de Dezarmare, ca organ multilateral de negociere,
era reorganizat pe baze mai largi, cuprinzând 40 de state membre ale ONU. Astfel, componenfla
Comisiei de Dezarmare øi cea a Comitetului de Dezarmare exprimau o democratizare a acestor
forumuri. În aceeaøi direcflie se înscria øi prevederea Documentului final al Sesiunii speciale
potrivit cæruia hotærârile Comisiei øi Comitetului se adoptæ prin consens. În plus, la propunerea
mai multor state, printre care øi România, preøedinflia Comitetului de Dezarmare era asiguratæ
pe rând de toate statele membre pe o perioadæ de o lunæ.
Astfel, cea de a X°a sesiune extraordinaræ a Adunærii Generale marca un important moment
în abordarea de cætre Nafliunile Unite a problemelor privind dezarmarea. Impactul lucrærilor
sale avea sæ se facæ simflit în anii urmætori. Adunarea Generalæ menflinea permanent pe agenda
sa aspecte esenfliale privind dezarmarea øi securitatea internaflionalæ. În decembrie 1980,
Adunarea Generalæ proclama cel de°al doilea deceniu al Dezarmærii. Comitetul de Dezarmare
în noua sa componenflæ iniflia examinarea unora dintre cele mai stringente probleme legate de
desfæøurarea cursei înarmærilor øi necesitatea dezarmærii. În acelaøi timp, era consolidat øi
îmbunætæflit cadrul juridic care reglementa anumite progrese tehnologice astfel încât acestea
sæ nu devinæ instrumente ale competifliei statelor cu implicaflii militare øi erau adoptate unele
mæsuri concrete flinând, prin natura lor, de dezarmare. În mod concret, în decembrie 1979 era
încheiat Acordul privind activitæflile statelor pe Lunæ øi alte corpuri cereøti, care dezvolta
principiile stabilite prin Tratatul reglementând aceeaøi problemæ, aflat în vigoare din 1967.
Acordul cuprindea de asemenea reguli privind viitoarea explorare øi exploatare a resurselor
naturale ale corpurilor din spafliul cosmic. În octombrie 1980, o conferinflæ a Nafliunilor Unite,
convocatæ în baza hotærârii Adunærii Generale, adopta Convenflia asupra anumitor arme
convenflionale. Convenflia interzice sau limiteazæ utilizarea unor arme convenflionale care produc
efecte traumatizante excesive sau lovesc færæ discriminare (39, 2003, pp. 77, 82°87). În mod
concret, Protocolul I al Convenfliei interzice folosirea oricæror arme al cæror efect principal
este de a ræni prin schije ce nu pot fi depistate prin raze X în corpul omenesc. Protocolul II
al Convenfliei interzice sau limiteazæ utilizarea de mine, capcane, muniflii sau dispozitive plasate
manual øi concepute pentru a ucide, care sunt declanøate la comadæ sau în mod automat, dupæ
un anumit interval de timp. Iar Protocolul III al aceleiaøi Convenflii interzice folosirea armelor
incendiare împotriva populafliei civile, pædurilor øi altor tipuri de înveliø vegetal — ultimele
cu excepflia cazurilor când ele însele constituie obiective militare. Tot în 1980 era adoptat
Sistemul Nafliunilor Unite pentru raportarea standardizatæ a cheltuielilor militare. Acest sistem
se bazeazæ pe raportarea voluntaræ de cætre state a cheltuielilor pentru personalul militar,
operafliuni militare øi întreflinerea instalafliilor cu caracter militar, aprovizionare øi construcflii
militare, cercetare øi dezvoltare în domeniul militar. Deøi limitat prin caracter, acest sistem a
permis o anumitæ transparenflæ în ceea ce priveøte cheltuielilor militare ale statelor, fiind prin
aceasta de naturæ sæ ducæ la creøterea încrederii øi sæ faciliteze comparafliile atât de necesare
oricæror negocieri de dezarmare.
Alæturi de dezarmare, problemele privind depæøirea subdezvoltærii øi, în strânsæ legæturæ
cu aceasta, cele referitoare la crearea unei noi ordini economice internaflionale ocupau în
perioada la care mæ refer aici un loc central în activitatea Nafliunilor Unite. Preocupærile în
aceastæ privinflæ reflectau o creøtere la nivel global a conøtiinflei cæ pacea, stabilitatea øi securitatea
internaflionalæ nu pot fi asigurate în condifliile menflinerii øi, cu atât mai puflin, ale adâncirii
decalajelor dintre flærile dezvoltate øi cele subdezvoltate. Or, perioada destinderii, ca øi primul
deceniu post°destindere, continuau tendinfla amplificærii discrepanflelor dintre Nord øi Sud. Astfel,
Atlasul publicat în 1980 de Banca Mondialæ aræta cæ în ultimii 25 de ani decalajele dintre flærile
cele mai dezvoltate øi flærile cele mai særace crescuseræ de la 70:1 la 134:1. Cele 120 de flæri
membre ale Grupului celor 77, care reprezentau 70 la sutæ din populaflia globului, realizau
împreunæ numai 12 la sutæ din produsul mondial brut, în timp ce 80 la sutæ din comerflul øi
investifliile mondiale, 93 la sutæ din industrie øi aproape totalul cercetærii øtiinflifice aparflineau
sau erau controlate de statele industrializate (143, 1983, p. 244).
620 CONSTANTIN VLAD
Preocupærile pentru depæøirea subdezvoltærii øi, ca o condiflie indispensabilæ, cele pentru

crearea unei noi ordini economice în lume nu veneau pe un loc gol. La insistenfla statelor în
curs de dezvoltare, a altor state mici øi mijlocii, în 1974 avusese loc o primæ sesiune specialæ
(cea de°a VI°a sesiune extraordinaræ) a Adunærii Generale a ONU dedicatæ exclusiv acestei
problematici. Sesiunea a adoptat Declaraflia referitoare la instaurarea unei noi ordini economice
internaflionale, precum øi un program de acfliune pentru atingerea acestui obiectiv. Declaraflia
sublinia:
„Având în vedere cæ actuala ordine economicæ internaflionalæ este în contradicflie directæ cu
evoluflia relafliilor politice øi economice, a lumii contemporane… Noi, membrii Organizafliei
Nafliunilor Unite, proclamæm în mod solemn hotærârea noastræ de a conlucra de urgenflæ pentru
instaurarea unei ordini economice internaflionale fondatæ pe echitate, egalitate suveranæ, inter-
dependenflæ, interesul comun øi cooperarea între toate statele, indiferent de sistemul lor economic
øi social, care sæ corijeze inegalitæflile øi sæ rectifice nedreptæflile actuale, sæ permitæ eliminarea
decalajului crescând dntre flærile dezvoltate øi flærile în curs de dezvoltare øi sæ asigure generafliilor
prezente øi viitoare o dezvoltare acceleratæ, în pace øi justiflie“ (A/9559).
Sesiunea ordinaræ a Adunærii Generale a ONU din acelaøi an fæcea un pas înainte adoptând
la 12 decembrie 1974 Carta drepturilor øi îndatoririlor economice ale statelor. Carta enunfla
principiile care trebuie sæ guverneze relafliile politice øi economice dintre state, între care se
aflau: participarea tuturor statelor, pe bazæ de egalitate, la reglementarea problemelor economice
mondiale; suveranitatea permanentæ a fiecærui stat asupra resurselor naturale øi a tuturor
activitæflilor economice; dreptul statului la naflionalizarea sau la transferarea proprietæflii
resortisanflilor sæi; dreptul tuturor statelor, teritoriilor øi popoarelor supuse unei ocupaflii stræine,
unei dominaflii stræine øi coloniale sau apartheidului de a se elibera øi de a obfline o restituire
sau o îndemnizaflie pentru exploatarea, reducerea sau degradarea resurselor lor naturale øi a
oricæror altor resurse; necesitatea ca toate statele sæ punæ capæt risipei de resurse naturale, inclusiv
de resurse alimentare; reglementarea activitæflilor societæflilor transnaflionale prin adoptarea de
mæsuri în interesul economiei naflionale proprii; acordarea de cætre comunitatea internaflionalæ
a unei asistenfle active flærilor în curs de dezvoltare, færæ nici o condiflie de ordin politic øi militar;
stabilirea de raporturi juste øi echitabile între preflurile materiilor prime øi produselor exportate
de flærile în curs de dezvoltare øi preflurile produselor importate de aceste flæri; acordarea de
tratatment preferenflial øi nereciproc pentru flærile în curs de dezvoltare ori de câte ori este posibil;
participarea flærilor în curs de dezvoltare la avantajele øtiinflei øi tehnicii moderne (143, 1983,
pp. 260°261).
Se puneau astfel bazele principiale pentru negocieri temeinice menite sæ ducæ la o reoganizare
amplæ øi profundæ a relafliilor internaflionale, atât a celor economice, cât øi a celor politice,
care sæ facæ posibilæ depæøirea subdezvoltærii. Voinfla comunitæflii internaflionale în acest sens
era reafirmatæ în 1976 de cætre cea de a VII°a sesiune specialæ a Adunærii Generale a ONU,
dedicatæ aceleiaøi probleme. Sesiunea adopta rezoluflia Dezvoltarea øi cooperarea internaflionalæ,
în consonanflæ cu obiectivele celui de°al treilea Deceniu al Nafliunilor Unite pentru dezvoltare
(1971°1980). Negocierile urmærind sæ concretizeze obiectivele stabilite de cele douæ sesiuni

speciale ale Adunærii Generale se desfæøurau pe sectoare, în foruri diferite, færæ legæturæ
instituflionalæ între ele: UNCTAD øi GATT, ONUDI, FAO, FMI øi Banca Mondialæ. Ca urmare,
rezultatele obflinute erau nesemnificative. În consecinflæ, Grupul celor 77 lua inifliativa de a
propune desfæøurarea coerentæ øi coordonatæ a acestor negocieri. Dând curs acestei propuneri,
Adunarea Generalæ a ONU adopta la 14 decembrie 1979 hotærârea desfæøurærii în 1980 a unei
sesiuni speciale, care sæ lanseze o rundæ de negocieri globale susflinute cu privire la cooperarea
internaflionalæ în scopul dezvoltærii. Era ceea ce se realiza în decembrie 1980, când Adunarea
Generalæ adopta strategia dezvoltærii pentru deceneiul 9 øi proclama cel de°al treilea Deceniu
al Nafliunilor Unite pentru dezvoltare. Acest deceniu consemna, între altele, angajamentul flærilor
dezvoltate de a aloca anual 0,7 la sutæ din PIB în scopul acordærii de asistenflæ oficialæ pentru
dezvoltare (ODA: Official Development Assistance). Alocarea anualæ a 0,7 la sutæ din PIB
de cætre statele dezvoltate ca asistenflæ pentru statele cel mai puflin dezvoltate fusese stabilitæ
ca obiectiv de atins de cætre Adunarea Generalæ a ONU în 1970; prin cel de°al treilea Deceniu
pentru dezvoltare acest obiectiv devenea øi un angajament concret asumat de cætre statele
dezvoltate. Era unul dintre rezultatele concrete ale perioadei respective care, în ciuda unor
dæri înapoi în anii ’90, reprezenta un sprijin efectiv acordat statelor cu cele mai mari dificultæfli.
Privite retrospectiv, strædaniile comunitæflii internaflionale din perioada post°destindere de
a realiza o restructurare substanflailæ a relafliilor economice internaflionale øi, pe aceastæ cale,
de a depæøi subdezvoltarea, s°au soldat cu rezultate minime. Viziunea flærilor în curs de
dezvoltare, a altor state mici øi mijlocii despre o nouæ ordine economicæ internaflionalæ n°a
fost validatæ de istorie. Statele occidentale, promotoare fervente ale valorilor democratice în
interiorul statelor, s°au dovedit refractare la orice tentativæ de a extinde aceleaøi valori la relafliile
internaflionale în ansamblu, ceea ce ar fi presupus o realæ aplicare a principiului egalitæflii
suverane, cu toate consecinflele decurgând de aici. Marile centre de putere, situate în principal
în zonele dezvoltate ale planetei, deøi s°au declarat în favoarea instaurærii unei noi ordini
economice în lume, în practicæ au acflionat pentru a se da curs cerinflelor legii valorii øi ale
pieflii în raporturile economice internaflionale: nu naflionalizare, ci privatizare în politica
economicæ a noilor state independente; nu controlul efectiv al flærilor în curs de dezvoltare asupra
resurselor lor naflionale, ci penetrarea liberæ a capitalului stræin pentru exploatarea acestor resurse;
nu un stat care sæ°øi asume responsabilitæfli în dezvoltarea economicæ a acestor flæri, ci un „stat
minimal“; nu reglementare, ci dereglementare; nu cod de conduitæ pentru companiile multi-
naflionale, ci completa libertate de acfliune a acestora; nu o economie socialæ de piaflæ, ci economie
de piaflæ, pur øi simplu. Guvernærile Thatcher în Marea Britanie, Statele Unite sub preøedintele
Reagan, aduceau afirmarea nestingheritæ a liberalismului, cu accente „ultra“. În aceste condiflii,
primii paøi în procesul globalizærii întæreau orientærile liberale în economia mondialæ. Aceste
orientæri aveau sæ patroneze trecerea de la GATT la Organizaflia Mondialæ a Comerflului. Treptat,
ele dobândeau a anumitæ preeminenflæ øi în procesele de integrare tipice Comunitæflilor
Economice Europene. Ca rezultat general, în mæsura în care aveau loc evoluflii în raporturile
economice internaflionale, acestea se conformau nu aøteptærilor generate de instaurarea unei
622 CONSTANTIN VLAD
noi ordini economice, ci cerinflelor pieflii mondiale. Nu numai perioada post°destindere, dar
øi secolul XX se încheiau færæ a se pune capæt subdezvoltærii ci, dimpotrivæ, adæugând noi
dimensiuni decalajelor dintre flærile dezvoltate øi cele slab dezvoltate. Totuøi, angajarea Nafliunilor
Unite în atingerea unui astfel de obiectiv de dimensiuni øi semnificaflii istorice ræmâne una
dintre træsæturile cele mai pozitive øi de apreciat ale activitæflii Organizafliei mondiale. Ideile
generoase privind înlæturarea injustifliei øi nedreptæflilor din viafla economicæ internaflionalæ,
care polarizeazæ lumea în bogafli øi særaci, condamnând miliarde de oameni la malnutriflie,
analfabetism, boli endemice s°au bucurat de o extraordinaræ audienflæ øi sprijin în epocæ. Minfli
strælucite cum au fost Gunnar Myrdal, Jan Tinbergen, Saul H. Mendlovitz au elaborat studii
øi lucræri de referinflæ dedicate creærii unei Noi Ordini Economice Internaflionale, unele dintre
acestea sub egida faimosului Club de la Roma. De asemenea, un mare numær de analize strælucite
asupra aceluiaøi subiect erau datorate unor oameni politici øi diplomafli de frunte ai vremii. O
asemenea efervescenflæ creatoare ræmâne o paginæ remarcabilæ pe plan intelectual în ultimele
decenii al Ræzboiului Rece øi poate oferi numeroase subiecte de reflecflie øi imbolduri de acfliune
în condiflii când omenirea a întrat în secolul XXI cu o problemæ a subdezvoltærii încæ mai gravæ
øi mai presantæ.
În perioada la care mæ refer, Organizaflia Nafliunilor Unite îøi extindea øi diversifica aria
de preocupæri, la o scaræ færæ precedent. Un numær crescând de probleme de interes general,
presante prin caracterul lor intrau în examinarea øi deliberarea Nafliunilor Unite sau în atenflia
unor forme ale diplomafliei multilaterale girate de ONU. Astfel, în mai°iunie 1976, la Vancouver
aveau loc lucrærile Conferinflei Nafliunilor Unite pentru aøezærile umane. Conferinfla se încheia
prin adoptarea Declarafliei privind aøezærile umane în care, alæturi de unele aspecte specifice,
se cerea tuturor popoarelor øi guvernelor sæ lupte împotriva oricæror forme de colonialism,
agresiune, ocupaflie teritorialæ, dominaflie stræinæ, apartheid øi a oricæror forme de rasism øi
discriminare rasialæ. Tot în iunie 1976, la Roma se desfæøura Conferinfla ONU pentru crearea
Fondului internaflional de dezvoltare agricolæ (FIDA). Apærea astfel un nou organism în sistemul
ONU, destinat sæ mobilizeze øi sæ furnizeze resurse suplimentare pentru finanflarea agriculturii
în flærile în curs de dezvoltare. În aceeaøi perioadæ, la Geneva avea loc, sub egida ONU, Con-
ferinfla mondialæ asupra forflei de muncæ, în cadrul cæreia Grupul celor 77 se pronunfla pentru
elaborarea unui cod de conduitæ pentru firmele transnaflionale. Conferinfla adopta o Declaraflie
de principii øi un Program de acfliune, cuprinzând mæsuri de sprijinire de cætre comunitatea
internaflionalæ a statelor în curs de dezvoltare în elaborarea unor strategii øi politici naflionale
în domeniile forflei de muncæ, în funcflie de diferitele stadii în care se gæseau aceste flæri. În martie
1977, la Mar del Plata (Argentina) avea loc Conferinfla Nafliunilor Unite asupra resurselor
de apæ. Conferinfla dezbætea probleme privind folosirea apei în diverse domenii de activitate,
adoptarea unor mæsuri eficiente pentru valorificarea resurselor de apæ øi prevenirea poluærii
apei, realizarea de proiecte øi programe pe termen lung în scopul asigurærii nevoilor de apæ
ale lumii, în special în cazul flærilor în curs de dezvoltare. Conferinfla hotæra proclamarea perioadei
1980°1990 drept Deceniu al aprovizionærii cu apæ potabilæ la nivel global øi a adoptat Planul
de acfliune de la Mar del Plata privind pæstrarea øi gestionarea raflionalæ a resurselor de apæ
ale planetei. În august 1979 la Viena se desfæøurau lucrærile Conferinflei Nafliunilor Unite pentru
øtiinflæ øi tehnologie. Conferinfla adopta un Program de acfliune cuprinzând mæsuri menite sæ
ducæ la restructurarea relafliilor internaflionale în domeniul øtiinflei øi tehnologiei, la întærirea
capacitæflilor øtiinflifice øi tehnologice ale flærilor în curs de dezvoltare, la creøterea rolului ONU
în domeniul cooperærii tehnico°øtiinflifice øi în sporirea resurselor financiare necesare înfæptuirii
programelor de cooperare øi asistenflæ tehnico°øtiinflificæ. În noiembrie°decembrie 1979, la
Montreal aveau loc lucrærile Conferinflei Nafliunilor Unite asupra energiei. Conferinfla examina
pe larg implicafliile momentelor recente de crizæ energeticæ pe plan mondial øi cæile menite
sæ ducæ la reducerea treptatæ a dependenflei faflæ de produsele petroliere. În decembrie 1980,
Adunarea Generalæ a ONU adopta, la propunerea României, o rezoluflie privind proclamarea
lui 1985 drept An al tineretului, precum øi o rezoluflie referitoare la Dreptul la educaflie. În
anii destinderii øi post°destindere erau organizate trei conferinfle internaflionale (1975 în
Mexico City, 1980 în Copenhaga øi 1985 în Nairobi) privind condiflia femeii. Conferinflele
contribuiau la conøtientizarea situafliei femeilor în lume øi permiteau crearea de legæturi utile
între miøcærile naflionale pentru drepturile femeilor. Preocupærile în aceastæ privinflæ aveau sæ
atingæ un moment de vârf în 1995, când se desfæøura cea de a 4°a Conferinflæ mondialæ privitoare
la condiflia femeii (Beijing), în care reprezentanflii a 185 de guverne adoptau Declaraflia de la
Beijing øi Platforma de acfliune, menite sæ înlæture obstacolele care stau în calea participærii
active a femeilor în toate sferele vieflii publice øi private.
În ceea ce priveøte ordinea juridicæ internaflionalæ, la 17 decembrie 1979, Adunarea Generalæ
a ONU adopta prin consens Convenflia internaflionalæ împotriva luærii de ostateci. Potrivit
prevederilor acesteia, oricine comite un act de luare de ostateci trebuie sæ fie urmærit de justiflie
sau extrædat. Convenflia sublinia necesitatea urgentæ a stabilirii unei cooperæri internaflionale
pentru elaborarea øi adoptarea de mæsuri eficace menite sæ previnæ, sæ reprime øi sæ pedepseascæ
toate actele de luare de ostateci. În acelaøi timp, Convenflia recunoaøte competenefla fiecærui
stat în domeniul penal, exercitatæ în virtutea legislafliei sale interne. Prin hotærâri ale Adunægii
Generale, aveau loc mai multe sesiuni ale celei de°a 3°a Conferinfle ale Dreptului Mærii,
preocupæri care aveau sæ se finalizeze ulterior. De asemenea, în lumina Cartei ONU, la inifliativa
autoritæflilor elvefliene, la Geneva aveau loc patru sesiuni ale Conferinflei Diplomatice asupra
reafirmærii øi dezvoltærii dreptului internaflional umanitar aplicabil în conflictele armate.
Conferinfla adopta la 8 iunie 1977 Protocolul adiflional la Convenfliile de la Geneva din august
1949, privind protecflia victimelor conflictelor armate internafliomnale (Protocolulu I), øi
Protocolul adiflional la Convenfliile de la Geneva din august 1949 privind protecflia victimelor
conflictelor armate færæ caracter internaflional (Protocolul II; 39, 2003, pp. 383°441). Protoco-
lul I înscria la art. 75 o serie de garanflii fundamentale pentru persoanele care sunt în mâinile
unei pærfli la conflict, cærora trebuie sæ li se respecte integritatea corporalæ, onoarea, convingerile
øi practicile religioase. Protocolul stipuleazæ cæ sunt øi vor ræmâne interzise întotdeuna øi în
orice loc urmætoarele acte, fie cæ sunt comise de persoane civile sau de militari: a. atingerile
aduse vieflii, sænætæflii øi integritæflii fizice sau mintale, în special omorul, tortura sub toate formele
sale, fie fizice, fie mintale, pedepsele corporale, mutilærile; b. atingerile îndreptate împotriva
624 CONSTANTIN VLAD
demnitæflii persoanei, mai ales tratamentele umilitoare øi degradante, prostituflia forflatæ øi orice
formæ de atentat la pudoare; c. luarea de ostateci; d. pedepsele colective; e. ameninflarea de a
comite oricare din actele citate mai sus (39, 2003, p. 415). Protocolul II stabileøte la art. 4
urmætoarele garanflii fundamentale: 1. Toate persoanele care nu participæ în mod direct la ostilitæfli
sau care nu mai participæ la acestea, indiferent cæ sunt sau nu private de libertate, au dreptul
sæ le fie respectatæ persoana lor, onoarea, convingerile øi practicile lor religioase. Ele vor fi
tratate cu umanism în toate împrejurærile, færæ nici o diferenfliere cu caracter defavorabil. Este
interzis sæ se ordone sæ nu fie supraviefluitori. 2. Færæ încælcarea caracterului general al
dispozifliilor precedente, urmætoarele acte cu privire la persoanele la care se referæ paragra-
ful 1 sunt øi vor fi interzise în orice timp øi loc: a. atentatele împotriva vieflii, sænætæflii øi integritæflii
fizice øi morale a persoanelor, în special omuciderea øi actele de cruzime, ca tortura, mutilærile
sau orice altæ formæ de pedeapsæ corporalæ; b. pedepsele colective; c. luarea de ostateci; d. actele
de terorism; e. atentatele împotriva demnitæflii personale, în special tratamentul umilitor øi
degradant, violul, prostituflia silitæ øi orice altæ formæ de atentat la pudoare; f. scalavia øi negoflul
cu sclavi, sub toate formele sale; g. jefuirea; h. ameninflarea cu sævârøirea actelor mai sus
menflionate. În deplinæ concordanflæ cu principiile Cartei ONU, Protocolul II prevede la
articolul 3:
„1. Nici o dispoziflie din prezentul Protocol nu va putea fi invocatæ în scopul afectærii suveranitæflii
unui stat sau a responsabilitæflii ce revine Guvernului de a acfliona pentru menflinerea sau restabilirea
ordinii publice în stat øi pentru apærarea, prin toate mijloacele legitime, a unitæflii naflionale øi
independenflei teritoriale a statului. 2. Nici o dispoziflie a prezentului Protocol nu va putea fi
invocatæ pentru a justifica o intervenflie directæ sau indirectæ, oricare ar fi motivul, în conflictul
armat sau în afacerile interne sau externe ale unei Înalte Pærfli Contractante pe al cærui teritoriu
are loc conflictul“ (39, 2003, p. 435).
Prin asemenea documente, dreptul internaflional în general øi, în particular, dreptul inter-
naflional umanitar dobândeau noi instrumente menite sæ asigure protecflia persoanelor în condiflii
de conflict armat, dând astfel substanflæ Declarafliei Universale a Drepturilor Omului, adoptatæ
de Nafliunie Unite în 1948.
În perioada la care mæ refer aici, Nafliunile Unite ræmâneau profund preocupate de întærirea
securitæflii internaflionale øi se angajau direct în depæøirea conflictelor dintre state. În decembrie
1978, Adunarea Generalæ a ONU adopta Declaraflia cu privire la pregætirea societæflilor de
a træi în pace. Declaraflia proclama cæ toate nafliunile, ca øi toate fiinflele umane, au dreptul
inerent de a træi ferite de calamitæflile ræzboiului. Respectul faflæ de acest drept, ca øi faflæ de
celelalte drepturi ale omului este în interesul comun al întregii umanitæfli øi reprezintæ o condiflie
indispensabilæ pentru progresul tuturor nafliunilor, mari sau mici, în toate domeniile. În aceeaøi
lunæ, Adunarea Generalæ adopta Declaraflia asupra întæririi securitæflii internaflionale. Declaraflia
reafirma opoziflia forumului mondial faflæ de orice ameninflare sau folosire a forflei, de orice
intervenflie, agresiune, ocupaflie stræinæ øi de orice mæsuræ de coerciflie politicæ øi economicæ
care aduce atingere securitæflii, integritæflii teritoriale, independenflei øi securitæflii statelor sau
dreptului lor de a dispune liber de resursele lor naflionale.
Dupæ ce, în 1974, „regimul coloneilor“ încercase alipirea Ciprului la Grecia, iar Turcia
ocupase partea de nord a insulei locuitæ de ciprioflii turci, Nafliunile Unite acflionau pentru
prevenirea unui conflict de proporflii greco°turc øi pentru iniflierea unor convorbiri inter-
comunitare. Astfel, în februarie 1976, sub egida secretarului general al ONU, aveau loc la
Viena negocieri între reprezentanflii comunitæflilor cipriote greacæ øi turcæ în probleme teritoriale
øi de ordin constituflional. Ele erau continuate la Nicosia, ducând în ianuarie 1977 la prima
întrevedere între arhiepiscopul Makarios, preøedintele Ciprului, øi Rauf Denktaø, liderul co-
munitæflii turce din insulæ. În februarie acelaøi an, cei doi conducætori cipriofli se întâlneau din
nou, în prezenfla secretarului general al ONU, Kurt Waldheim. Se convenea ca Ciprul sæ fie
un stat federativ, neutru øi independent, cuprinzând douæ comunitæfli øi urmând sæ promoveze
o politicæ de nealiniere. De asemenea, se convenea continuarea convorbirilor intercomunitare.
Aceeaøi linie de negociere era urmatæ øi dupæ decesul lui Makarios în august 1977, de succesorul
sæu, Spyros Kyprianou. În noiembrie 1977, Adunarea Generalæ reînnoia apelul sæu adresat
tuturor statelor de a respecta suveranitatea, independenfla, integritatea teritorialæ øi nealinierea
Ciprului. Rezoluflia Adunærii Generale cerea comunitæflilor greacæ øi turcæ sæ reia de urgenflæ
negocierile directe pentru realizarea unui acord reciproc acceptabil, întemeiat pe drepturile
fundamentale øi legitime ale celor douæ comunitæfli. În mai 1979, la Nicosia, în prezenfla lui
Kurt Waldheim, Kiprianou øi Denktaø ajungeau la un acord în zece puncte, care avea sæ orienteze
convorbirile intercomunitare, desfæøurate tot sub egida ONU, în anii ce urmau. Din pæcate,
sfârøitul secolului XX avea sæ gæseascæ, în continuare, Ciprul divizat, dar diplomaflia, în mare
mæsuræ prin angajarea ONU, contribuia la menflinerea unui climat în relafliile dintre comunitæflile
cipriote øi între Grecia øi Turcia în care prevala spiritul de înflelegere, evitându°se derapaje
periculoase pentru pacea øi securitatea zonei.
Libanul era øi în perioada post°destindere teatrul unor frecvente øi grave conflicte militare.
Acestea erau legate de prezenfla organizafliilor militante palestiniene øi a unor forfle arabe de
descurajare (FAD), de acfliunele Israelului, precum øi de ciocnirile dintre diferitele grupæri
libaneze, care deveneau adesea adeværate ræzboaie civile. Astfel, în vara anului 1978 se des-
fæøurau ample ciocniri între grupæri palestiniene øi forflele israeliene, care au invadat sudul
Libanului. Consiliul de Securitate al ONU chema Israelul sæ°øi retragæ trupele din Liban øi
hotæra stabilirea Forflei interimare a Nafliunilor Unite în Liban (UNIFIL). Forfla interimaræ avea
mandat sæ urmæreascæ øi sæ confirme retragerea Israelului, sæ contribuie la restaurarea pæcii
øi securitæflii øi sæ acorde asistenflæ Libanului pentru restaurarea autoritæflii sale pe teritoriul
naflional. Ciocnirile palestiniano°israeliene aveau sæ continue periodic. În 1982, Israelul pætrundea
adânc în teritoriul libanez, înconjurând Beirutul. Avea sæ se retragæ, la insistenflele ONU, în
1985, pæstrând însæ sub ocupaflie o fâøie de teren de°a lungul frontierei israeliano°libaneze,
care parflial se suprapunea cu zona de operafliune a UNIFIL. Abia în anul 2000 Israelul s-a
retras în întregime din Liban.
626 CONSTANTIN VLAD
Anii post°Helsinki aveau sæ aducæ o încordare bruscæ a raporturilor din Orientul Mijlociu.
Ea era legatæ de ræsturnærile revoluflionare din Iran øi afecta, pentru început, raporturile dintre
Iran øi Statele Unite. Astfel, în 6 septembrie 1978, mari manifestaflii desfæøurate la Teheran
degenerau în ciocniri violente cu forflele armate, soldate cu numeroase victime, Øahul Reza
Pahlavy Aryamer era nevoit sæ pæræseascæ flara. În baza unui referendum desfæøurat în martie
1979, Ayatollahul Khomeiny proclama Iranul republicæ islamicæ. Noile autoritæfli de la Teheran
procedau la un amplu program de naflionalizæri — bænci, societæfli de asigurare, industrie øi
anulau contractele de armament încheiate anterior cu Statele Unite. La 5 martie 1979, mai
multe sute de militanfli (studenfli) islamiøti ocupau ambasada americanæ din Teheran, luând
peste 50 de ostateci, cetæfleni americani, condiflionând eliberarea acestora de predarea fostului
Øah — aflat pe teritoriul SUA — cætre autoritæflile iraniene. Washingtonul stopa importurile
de petrol din Iran øi lua mæsura îngheflærii bunurilor iraniene aflate în bæncile americane.
Diplomaflia se dovedea neputincioasæ în gestionarea øi soluflionarea contenciosului
iraniano°american. În prima decadæ a anului 1980 Consiliul de Securitate al ONU se întrunea
de mai multe ori la cererea Statelor Unite, dar nu reuøea sæ impunæ sancfliuni economice Iranului.
Nici convorbiri avute de secretarul general al ONU, Kurt Waldheim, cu ayatollahul Khomeini
nu duceau la nici un rezultat. Consiliul de Securitate decidea în final sæ trimitæ o comisie de
anchetæ a ONU în Iran. La 19 februarie 1980, Teheranul îøi dædea acordul cu primirea Comisiei,
cu condiflia ca aceasta sæ cerceteze øi ceea ce numea intervenflia Statelor Unite în Iran. La 20
februarie secretarul general al ONU desemna componanfla Comisiei de anchetæ, formatæ din
personalitæfli independente din Franfla, Algeria, Venezuela, Sri Lanka øi Siria. Comisia vizita
Iranul între 1°11 martie 1980. În contacte cu Comisia, studenflii islamiøti cædeau de acord cu
predarea ostatecilor Consiliului Revolufliei (organul suprem, religios, al puterii în Iran). Consiliul
Revolufliei refuza însæ oferta studenflilor islamiøti; în aceste condiflii, Comisia de anchetæ pæræsea
Teheranul. În timp ce Comisia se afla încæ în Iran, la 8 martie, preøedintele american Jimmy
Carter declara cæ este gata sæ exprime regretele Statelor Unite pentru greutæflile pe care regimul
Øahului le°a putut cauza Iranului, dar refuza sæ recunoascæ orice culpabilitate a SUA în aceastæ
privinflæ. Totodatæ, Washingtonul îøi înæsprea poziflia: erau rupte relafliile diplomatice cu
Teheranul, avea loc expulzarea diplomaflilor iranieni øi se introducea un embargo total asupra
Iranului. La 17 aprilie, preøedintele Carter læsa sæ se înfleleagæ cæ SUA vor recurge la mijloace
militare împotriva Iranului. Era preludiul unei acfliuni temerare øi pline de riscuri; anume, la
24 aprilie un comando format din puøcaøi marini øi agenfli ai CIA pætrundea pe teritoriul iranian
într°o tentativæ de eliberare a ostatecilor. În timpul operafliunii, douæ avioane americane se
ciocneau, ceea ce ducea la anularea acesteia. Preøedintele Jimmy Carter îøi asuma responsa-
bilitatea pentru eøecul operafliunii øi declara cæ Statele Unite vor continua sæ aibæ în vedere
toate mijloacele pentru eliberarea ostatecilor. Deøi luarea de ostateci era dezaprobatæ pe plan
internaflional, numeroase capitale criticau acfliunea Statelor Unite. Øi la Washington se fæceau
auzite asemenea critici; secretarul de stat, Cyrus Vance, demisiona în semn de dezacord faflæ
de intervenflia militaræ a Statelor Unite în Iran. La 24 mai 1980, Curtea Internaflionalæ de Justiflie
de la Haga, sesizatæ de guvernul Statelor Unite, hotæra cæ guvernul iranian trebuie sæ elibereze
imediat ostatecii americani. Drama acestora continua însæ. Între timp, Irakul denunfla acordul
irakiano°iranian cu privire la stabilirea frontierelor dintre cele douæ flæri. Aveau loc ciocniri
pe granifle, care degenerau rapid într°un conflict militar generalizat între Irak øi Iran. La 26
septembrie 1980, Consiliul de Securitate al ONU adopta o rezoluflie prin care cerea pærflilor
sæ se abflinæ de la orice formæ de continuare a folosirii forflei øi sæ reglementeze diferendul
prin mijloace paønice. Un demers în acelaøi sens fæcea øi Miøcarea de Nealiniere, dupæ o întrunire
la Belgrad. Consiliul de Securitate aproba, la 5 noiembrie 1980, trimiterea de cætre secretarul
general al ONU a unui reprezentant special pe lângæ guvernele irakian øi iranian în vederea
aplanærii conflictului; în aceastæ calitate era desemnat fostul prim°ministru suedez Olof Palme.
Demersuri repetate ale Consiliului de Securitate øi eforturile reprezentantului special nu aveau
însæ succes; diplomaflia se dovedea din nou neputincioasæ, ræzboiul dinte Irak øi Iran durând
mai mulfli ani øi provocând numeroase victime øi mari pagube materiale.
O astfel de angajare, pe multiple planuri, a Organizafliei Nafliunilor Unite ridica în mod
firesc problema perfecflionærii activitæflii sale øi creøterii rolului sæu în viafla internaflionalæ. Aceastæ
necesitate era formulatæ în termeni færæ echivoc øi în mod dramatic de cætre Kurt Waldheim,
secretar general al ONU:
„astæzi ræmân încæ færæ ræspuns douæ mari întrebæri în ceea ce priveøte viitorul. Pot nafliunile
suverane ale lumii noastre interdependente, în noile condiflii în care træim, sæ ajungæ la un consens
suficient øi sæ genereze voinfla colectivæ necesaræ pentru a face efectivæ ideea originaræ a Nafliunilor
Unite ca instrument eficient pentru menflinerea pæcii? Pot ele sæ dezvolte capacitatea Organizafliei
de abordare a problemelor globale care confruntæ toate nafliunile øi care, færæ îndoialæ, nu pot
fi tratate izolat sau de cætre o singuræ nafliune sau grup de nafliuni? De ræspunsul la aceste întrebæri
poate sæ depindæ viitorul Nafliunilor Unite øi chiar al omenirii“ (apud 143, 1983, pp. 102°103).
Øi în aceastæ privinflæ, perioada post°Helsinki continua preocupæri ale comunitæflii inter-
naflionale avansate anterior, inclusiv în ceea ce priveøte posibilitatea revizuirii Cartei ONU.
Reamintesc în aceastæ privinflæ cæ, prin însæøi Carta, o asemenea revizuire era avutæ în vedere,
eventual la cea de a X°a Sesiune ordinaræ a Adunærii Generale (art. 109, al. 3). O asemenea
acfliune nu avea însæ loc, dar preocupærile în aceastæ privinflæ continuau, atât în cadrul Nafliunilor
Unite, cât øi în afara acesteia. Destinderea øi creøterea rândurilor ONU prin admiterea noilor
state independente aveau sæ dea un puternic impuls acestor preocupæri. În 1974, Adunarea
Generalæ hotæra crearea unui Comitet ad°hoc pentru Carta ONU, format din 42 de membri.
Comitetul examina opiniile øi propunerile înaintate de statele membre în ceea ce priveøte
problemele perfecflionærii structurilor øi funcflionærii Organizafliei Mondiale. Ca reacflie, anul
1975 aducea o serie de contribuflii ale unor state mici øi mijlocii, multe dintre ele nealiniate,
la dezbaterea problemelor privind rolul ONU. Între aceste contribuflii se individualizau cele
ale României, care propunea trei proiecte de documente: a) Cu privire la instaurarea unei noi
ordini economice internaflionale (septembrie 1975); b) Necesitatea dezarmærii, în primul rând
a dezarmærii nucleare øi instaurarea unei pæcii trainice în lume (noiembrie 1975); c) Îmbunætæflirea
øi democratizarea activitæflii Organizafliei Nafliunilor Unite øi întærirea rolului sæu (noiembrie
628 CONSTANTIN VLAD
1975). Astfel, ideile privind creøterea rolului Nafliunilor Unite erau privite în strânsæ legæturæ
cu obiective fundamentale pe care ONU le urmærea. La inifliativa României øi Filipinelor,
sprijinitæ de o serie de state din Lumea a Treia, Sesiunea a XXX°a a Adunærii Generale (1975)
hotæra tratarea comunæ a problemelor privind reevaluarea Cartei øi a celor referitoare la creøterea
rolului ONU. În consecinflæ, Comitetul ad°hoc pentru Cartæ era restructurat în Comitetul special
pentru Carta Nafliunilor Unite øi pentru creøterea rolului Organizafliei, în componenfla cæruia
intrau 47 de state. Comitetul special era însærcinat sæ examinaze observafliile øi propunerile
guvernelor referitoare la Carta ONU; întærirea rolului ONU în ceea ce priveølte menflinerea
øi consolidarea pæcii øi securitæflii internaflionale; dezvoltarea cooperærii între toate nafliunile
øi promovarea normelor dreptului internaflional în relafliile dintre state. Întrunit periodic,
Comitetul special întocmea în 1979 o listæ cuprinzând 20 de prioritæfli, între care se aflau:
elaborarea unei Declaraflii cu privire la soluflionarea pe cale paønicæ a disputelor, ca un prim
pas spre încheirea unui Tratat în aceastæ privinflæ; crearea unei Comisii a Adunærii Generale,
care sæ îndeplineascæ funcflii de mediere, bune oficii øi conciliere; înfiinflarea unui Comitet
permanent al Consiliului de Securitate pentru misiuni de constatare (fact°fiding), conciliere
øi mediere; pregætirea uni îndreptar cu privire la mecanismele øi facilitæflile existente în cadrul
ONU pentru soluflionarea paønicæ a disputelor (143, 1983, p. 112).
Asemenea probleme se vor afla pe Agenda Nafliunilor Unite în anii ce urmau. Ele aveau
sæ fie valorificate în perfecflionarea unor structuri øi misiuni îndeplinite de Nafliunile Unite. Dar,
secolul XX se încheia færæ a se ajunge la o reformæ de ansamblu a Organizafliei Nafliunilor Unite.
2) Continuitate øi discontinuitate, spirit de confruntare în relafliile

dintre supraputeri: SALT II
Relafliile dintre supraputeri aveau sæ se dovedeascæ un adeværat cælcâi al lui Ahile pentru
procesul început de CSCE. Primii ani post°Helsinki aduceau în aceste relaflii continuitatea unor
negocieri, debutul altora, dar rezultatul acestora era nesemmnificativ, relafliile respective fiind
dominate de confruntare. La aceasta contribuiau continuarea cursei înarmærilor, divergenflele
privind interpretarea øi aplicarea Actului final al CSCE, intervenflia sovieticæ în Afghanistan
(decembrie 1979), ingerinfla sovieticæ în evenimentele din Polonia (1981°1983), care pærea sæ
ducæ la reeditarea înæbuøirii Primæverii de la Praga. Fiecare dintre aceøti factori avea rolul sæu
în subminarea destinderii øi recrudescenfla unor manifestæri tipice Ræzboiului Rece. Între ei
însæ, se distanflau prin efecte de profunzime øi duratæ noile spirale ascendente pe care le cunoøtea
competiflia în domeniul înarmærilor, cu deosebire prin introducerea unor noi sisteme purtætoare
de arme nucleare — rachete øi avioane — „de teatru“ cu razæ lungæ de acfliune în Europa
(LRTNF: Long°range theatre nuclear forces), numite øi Forfle Nucleare Intermediare (INF:
Intermediate Nuclear Forces). Este vorba despre amplasarea de cætre URSS a rachetelor SS°20,
pe de o parte, øi de cætre Statele Unite a rachetelor Pershing II øi a celor de croazieræ cu bazæ
terestræ (GLCM: Ground°launched Cruise Missile), pe de altæ parte. Putând fi lansate pe distanfle
între 1000°5500 km., rachetele „de teatru“ menflionate mai sus se deosebeau de cele cu razæ
medie de acfliune (MRTNFs: Medium°range theatre nuclear forces), capabile sæ loveascæ flinte
situate la distanfle de 200°1000 km. øi de cele cu razæ scurtæ de acfliune (SRTNFs: Short°range
theatre nuclear forces), cu „bætaie“ de pânæ la 200 km. Toate aceste categorii de rachete erau
„de teatru“ întrucât erau destinate unor flinte de pe teatrul de ræzboi reprezentat de Europa. De
asemenea, rachetele de teatru cu razæ lungæ de acfliune se deosebeau de cele intercontinentale
(ICBM: Intercontinental ballistic missile) capabile sæ poarte încærcæturi nucleare la distanfle
mai mari de 5000 km.
Vorbeam mai sus de noi sisteme purtætoare de arme nucleare, întrucât asemenea „rachete
de teatru“ au existat în Europa încæ din anii ’50°’60 ai secolului trecut. Astfel, la mijlocul
deceniului 6 Statele Unite amplasau în RFG rachete de croazieræ Matador, cu o razæ de acfliune
de 800 km. , pe care le înlocuiau câfliva ani mai târziu cu Mace A/B a cæror razæ de acfliune
atingea 2500 km. În decembrie 1957, Consiliul NATO decidea amplasarea în Europa a rachetelor
Thor øi Jupiter, având o razæ de acfliune de cca. 3000 km. øi fiind capabile sæ transporte o
încærcæturæ nuclearæ de 1,5 megatone. 60 de rachete Thor erau desfæøurate în Marea Britanie,
iar rachete Jupiter erau amplasate în Italia (30) øi în Turcia (15). Rachetele Thor øi Jupiter
erau scoase din uz în prima parte a deceniului 7, datoritæ creøterii vulnerabilitæflii lor. Funcfliile
lor erau preluate de rachetele de croazieræ instalate pe submarine (SLBMs: Submarine°launched
ballistic missile), aflate la bordul submarinelor Polaris, care patrulau deja în Marea Mediteranæ
øi în apele Norvegiei (196, 1982, p. 7). În plus, din 1962 erau desfæøurate în Europa de vest
rachetele Pershing I, cu razæ de acfliune de 650 km., extinsæ ulterior la 740 km. în varianta
Pershing IA. Alæturi de bazele aeriene, aceste diferite tipuri de vectori purtætori de arme nucleare
reprezentau puncte avansate ale apærærii NATO øi dædeau substanflæ aøa numitei „umbrele
nucleare americane pentru Europa“, „concept potrivit cæruia în apærarea Europei occidentale
Statele Unite sunt gata sæ foloseascæ armele nucleare nu numai în teatrul de luptæ, ci øi împotriva
Uniunii Sovietice“ (SIPRI, 1982, p. 4).
În ceea ce o priveøte, URSS introducea vectori cu razæ lungæ de acfliune destinafli potenflialului
teatru de luptæ europen începând cu 1959, prin desfæøurarea rachetelor SS°4 (Sandal), cærora
li se adæugau în 1961 SS°5 (Skean). SS°4 avea o razæ de acfliune de 1800 km. , iar SS°5 una
de 3500 km. Ambele tipuri de rachete erau purtætoare a câte unui focos nuclear de o megatonæ,
dar aveau o acuratefle slabæ — 400 de metri în cazul SS°4 øi 1200 km. în cel al SS°5. Pornind
de la datele desfæøurærii acestor rachete, unele lucræri øtiinflifice consideræ cæ
„desfæøurarea rachetelor de teatru cu razæ lungæ de acfliune sovietice a avut loc în mare mæsuræ
ca ræspuns la sistemele de baze avansate ale Statelor Unite. În felul acesta, desfæøurærile sovietice
erau øi o compensaflie pentru avansul SUA în ceea ce priveøte armele intercontinentale. În timp
ce aøteptau introducerea propriilor rachete intercontinentale, Uniunea Sovieticæ flinea Europa
occidentalæ drept ostatec. Totodatæ, rachetele de teatru cu razæ lungæ de acfliune trebuie væzute
øi în relaflie cu forflele nucleare britanice øi franceze, precum øi cu cele chineze în Asia, capabile
sæ loveascæ teritoriul sovietic“ (196, 1982, pp. 7°8).
630 CONSTANTIN VLAD
Momentul în care rachetele de teatru cu razæ lungæ de acfliune deveneau un motiv major
de disputæ sovieto°americanæ, pe un plan mai larg, între Est øi Vest, era reprezentat de mæsura
luatæ de URSS privind desfæøurarea rachetelor SS°20. Iniflial, acestea erau confecflionate din
primele douæ trepte ale rachetei intercontinentale SS°16, care cædea sub incidenfla acordului
SALT I. SS°20 era un vector foarte performant, cu razæ de 5000 km. , înzestrat cu sistem MIRV,
capabil sæ poarte trei focoase nucleare a câte 150 de kilotone fiecare. Precizia de lovire a flintei
era de 400 metri. Amplasarea acestei rachete în partea de vest a URSS pentru teatrul european,
în Extremul Orient øi în zona munflilor Urali reprezenta un progres substanflial în modernizarea
arsenalului sovietic. Desfæøurarea ei începea în anii 1976°1977, în 1982 cca. 250 fiind în stare
operaflionalæ.
Capacitatea rachetelor SS°20 de a distruge flinte din Europa occidentalæ provoca o crizæ
profundæ øi de duratæ în relafliile dintre URSS øi SUA, dintre OTV øi NATO. Washingtonul
øi alte capitale ale statelor membre ale Alianflei Nord°Atlantice considerau cæ amplasarea rachetei
SS°20 adâncea în mod periculos un dezechilibru semnificativ în raporturile de forfle pe continent
în favoarea Uniunii Sovietice øi a aliaflilor sæi øi reprezenta o dovadæ indubitabilæ a intenfliei
sovietice de a dobândi superioritatea militaræ øi a caracterului ofensiv al planurilor URSS faflæ
de Occident. Aceastæ percepflie — øi pærere — era legatæ de efortul continuu, deøi treptat, al
Uniunii Sovietice øi statelor aliate din Tratatul de la Varøovia în construcflia militaræ, având
la bazæ o creøtere relativ constantæ a bugetelor militare. În repetate rânduri, Alianfla
Nord°Atlanticæ sublinia cæ „o construcflie acceleratæ a forflelor militare sovietice în
ansamblul acestora øi în mod special amplasarea în partea europeanæ a URSS începând cu
1977 a unui mare numær de rachete nucleare SS°20 cu razæ medie de acfliune a creat o nouæ
ameninflare majoræ pentru securitatea membrilor Alianflei øi a generat temeri cu privire la
credibilitatea strategiei de descurajare a Alianflei øi la caracterul indivizibil al securitæflii NATO“
(179 1989, p. 33).
Asemenea temeri se vor dovedi exagerate. Dar atunci ele dominau preocupærile Alianflei
Nord°Atlantice øi politica lor de apærare în Europa. Potrivit unui studiu publicat de NATO în
mai 1982 (apud Department of Defense, 1983, pp. 62,63), în Europa OTV øi Alianfla
Nord°Atlanticæ desfæøurau urmætoarele efective militare øi tipuri de armament: personal militar
— 4 milioane, respectiv 2,6 milioane; tancuri — 42 500, respectiv 13 000; arme antitanc —
24 300, respectiv 8 100; piese de artilerie — 31 500, respectiv 10 750; transportoare blindate
— 78 800, respectiv 30 000; helicoptere — 1 000, respectiv 1 800; avioane de luptæ°bom-
bardament — 1 920, respectiv 1 950; avioane interceptoare — 4 370, respectiv 740. Pentru
aceeaøi perioadæ, Anuarul SIPRI dæ cifre care evidenfliazæ o predominanflæ sovieticæ de 2 la 1
în domeniul rachetelor de teatru cu razæ lungæ de acfliune øi de 2,5 la 1 în cazul avioanelor de
luptæ cu razæ de acfliune similaræ.
O viziune obiectivæ asupra raporturilor de forfle militare în Europa poate fi obflinutæ însæ
doar dacæ situaflia de pe continent este privitæ în contextul larg al raporturilor dintre forflele
militare ale supraputerilor øi ale blocurilor militare la nivel global. Datele existente fac posibilæ
cunoaøterea acestor raporturi, inclusiv a dinamicii lor. De pildæ, în ceea ce priveøte bugetele
militare, cifrele referitoare la cheltuielile militare ale URSS øi aliaflilor sæi din OTV aratæ justeflea
observafliei puterilor occidentale privind creøterea acestora în anii post°Helsinki. Astfel, dacæ
URSS aloca în 1976 110,4 miliarde dolari bugetului militar, în 1981 acest buget se ridica la
118,8 miliarde dolari. Totalul cheltuielilor militare ale statelor membre ale Tratatului de la
Varøovia reprezenta în 1976 121,4 miliarde dolari, spre a atinge 131,5 miliarde dolari în 1981.
Pe de altæ parte, creøteri similare aveau loc în cazul Statelor Unite øi al statelor membre ale
NATO în ansamblu. În mod concret, dacæ în 1976 bugetul militar al Statelor Unite se cifra
la 116,0 miliarde dolari, el ajunsese în 1981 la 134,3 miliarde dolari. Iar în ceea ce priveøte
Alianfla Nord°Atlanticæ în întregul ei, cifrele respective erau 205,7 miliarde dolari în 1976 øi
233,9 miliarde dolari în 1981. Rezulta un efort crescând similar în cazul celor douæ supraputeri,
cu menfliunea unei sporiri ceva mai mari din partea Statelor Unite. Drept rezultat, de unde în
1976 bugetul militar al URSS reprezenta 95,1 la sutæ din cel al SUA, în 1981 procentul respectiv
era de 81,1 la sutæ. Un raport asemænætor era evidenfliat de comparaflia cheltuielilor militare
ale celor douæ alianfle. Astfel, de unde în 1976 bugetele militare ale statelor membre ale OTV
reprezentau 59,04 la sutæ din cele ale statelor membre ale NATO, în 1981 procentul respectiv
era de 56,2%. Øi o altæ comparaflie este interesantæ. Anume, în 1976 bugetul militar al Statelor
Unite era cu cca. 5 miliarde dolari mai mic decât cel al statelor membre ale OTV, luate împreunæ;
în 1981, cheltuielile militare ale SUA depæøeau cu aproape 3 miliarde dolari totalul bugetelor
militare ale statelor din Tratatul de la Varøovia (196, 1982, pp. 140°141).
Totodatæ, statisticile aratæ lucruri semnificative în ceea ce priveøte raportul forflelor nucleare
startegice ale Statelor Unite øi URSS. Astfel, în 1975, anul de vârf al destinderii, Statele Unite
dispuneau de 2 079 de vectori (avioane øi rachete balistice) cu razæ intercontinentalæ, iar URSS
de 2 464 de asemenea vectori. Dar capacitatea de transport la flintæ a acestor vectori era calitativ
diferitæ: 8 500 de focoase nucleare în cazul SUA øi 2 500 în cel al URSS. În 1981, numærul
de rachete balistice øi bombardire intercontinentale de care dispuneau Statele Unite scæzuse
la 2 000, în timp ce în cazul URSS el se menflinuse aproximativ acelaøi: 1 504. Capacitatea
de transport la flintæ a acestor sisteme de lansare se modificase însæ dramatic: 9 000 de focoase
pentru SUA øi 7 000 pentru URSS. Dintre acestea, Statele Unite aveau 7 032 de focoase nucleare
amplasate pe sisteme MIRV — cea mai înaltæ treaptæ calitativæ în transportul la flintæ a armelor
nucleare — iar URSS 6 848 (în 1975 cifrele în cauzæ erau 6 410 øi, respectiv, 2 308; 182, 1982,
p. 277).
Am reprodus asemenea cifre întrucât ele sunt esenfliale øi pentru înflelegerea raporturilor
de forfle în Europa, inclusiv în ceea ce priveøte prezenfla în aceste raporturi a sistemelor de
teatru cu razæ lungæ de acfliune — rachete øi avioane. Într°adevær, funcfliile pe care asemenea
sisteme le îndeplineau pe teatrele de ræzboi potenfliale din Europa puteau fi la fel de bine preluate
de rachetele balistice øi avioanele intercontinentale, de care dispuneau ambele pærfli. Literatura
vremii semnaleazæ în acest sens cæ URSS, în perioada demontærii rachetelor SS°4 øi SS°5 øi
înainte de desfæøurarea rachetelor SS°20 destinase teatrului european unele dintre rachetele
sale balistice intercontinentale. La fel, vectori de teatru, destinafli, în cazul NATO, statelor
europene aliate cu URSS, puteau fi folosifli øi în scopuri strategice. De exemplu, racheta MaceB,
632 CONSTANTIN VLAD
amplasatæ în Europa, era afectatæ de Comandamentul Aerian Suprem american (SAC: Supreme
Air Command) unor lovituri strategice, adicæ îndreptate împotriva teritoriului sovietic, iar de
cætre Comandamentul Aliat Suprem din Europa (SACEUR: Supreme Allied Commander
Europe) pentru lovituri îndreptate împotriva celorlalte state europene, membre ale Tratatului
de la Varøovia. Acest caz evidenfliazæ o realitate cu importante semnificaflii militare (øi politice):
vectorii de teatru desfæøurafli de NATO în Europa puteau fi îndreptafli nu numai cætre flærile
europene membre ale OTV, altele decât URSS, ci øi împotriva teritoriului sovietic; vectorii
de teatru amplasafli de Uniunea Sovieticæ în partea sa apuseanæ øi destinafli Europei occidentale
nu puteau atinge teritoriul Statelor Unite.
În acest context al raporturilor de forfle, desfæøurarea rachetelor SS°20 era væzutæ de URSS
øi mulfli analiøti ai vremii ca o mæsuræ determinatæ de învechirea rachetelor SS°4 øi SS°5 øi,
totodatæ, ca un avans normal în procesul de modernizare relativ continuu al armamentelor.
Amplasarea rachetei SS°20 avea loc în general pe mæsura retragerii rachetelor SS°4 øi SS°5,
iar numærul de ogive nucleare purtate de SS°20 era aproximativ egal cu al celor retrase odatæ
cu rachetele dezafectate. Occidentul va vedea însæ în desfæøurarea rachetelor SS°20 o mæsuræ
care adâncea øi mai mult dezechilibrul de forfle existent în Europa între cele douæ alianfle
politico°militare. Primul om politic occidental care ridica aceastæ problemæ era cancelarul
vest°german Helmut Schmidt. Acesta, în 1977, atrægea atenflia asupra implicafliilor pe care le
avea pentru strategia Alianflei combinaflia dintre paritatea sistemelor intercontinentale de arme
øi disparitæflile existente la nivel european. Sesizat, Consiliul NATO însærcina un grup de experfli
sæ examineze problema; acesta propunea instalarea în unele flæri vest°europene a unui numær
de rachete cu razæ medie de acfliune variind între 200 øi 600. Între timp, în 1977 summitul
NATO convenea ca statele membre sæ creascæ cheltuielile militare cu 3 la sutæ anual, în termeni
reali. La propunerea Satelor Unite, se ajungea la consensul desfæøurærii în Europa a 108 rachete
Pershing II øi 464 rachete de croazieræ cu bazæ terestræ. În final, hotærârea în acest sens era
adoptatæ la 12 decembrie 1979, urmând ca desfæøurarea propriu°zisæ a rachetelor sæ înceapæ
în 1973. Pershing II avea sæ fie amplasatæ în locul celor 198 rachete Pershing IA. Era o armæ
redutabilæ. Cu o razæ de acfliune de 1 800 km., era capabilæ sæ atingæ flinte pe o vastæ întindere
a teritoriului sovietic, inclusiv astfel de centre precum Leningradul, pânæ în apropierea Moscovei.
Având o mare acuratefle (CEP 40 de metri), flintele sale puteau fi silozurile pentru rachete,
inclusiv cele puternic întærite, baze navale, depozite de arme chimice øi biologice, centre de
comandæ øi control, intersecflii vitale ale cæilor de comunicaflii, depozite de carburanfli øi muniflii,
diguri. Pershing II era în mod special eficientæ împotriva punctelor întærite øi a flintelor subterane.
Rachetele de croazieræ cu bazæ la sol reprezentau o etapæ nouæ, calitativ superioaræ a acestui
tip de vector, de o mare fiabilitate øi acuratefle. Statele Unite îøi înzestrau rapid nu numai forflele
terestre, ci øi aviaflia militaræ øi marina de ræzboi cu variante adecvate ale acestor rachete.
Rafliunile introducerii rachetelor Pershing II øi de croazieræ erau multiple. Ele flineau de
modernizarea mijloacelor de transport la flintæ a dispozitivelor nucleare. Totodatæ, desfæøurarea
lor era conceputæ ca o ripostæ hotærâtæ la introducerea de cætre URSS a rachetelor SS°20 în
Europa. În aceastæ privinflæ, este de subliniat cæ decizia amplasærii acestor douæ tipuri de rachete
dorea sæ constituie un semnal cæ linia de „cuplare“ a apærærii Europei occidentale cu cea a

Statelor Unite ræmânea în vigoare, aspect care fæcea obiectul multor controverse în epocæ.
Analize pertinente arætau cæ prezenfla rachetelor Pershing II øi a celor de croazieræ nu micøorau
ci, dimpotrivæ, mæreau riscul ca un conflict în centrul Europei sæ se extindæ rapid la nivel
strategic; aceasta, tocmai pentru faptul cæ rachetele menflionate nu erau, pur øi simplu, arme
de teatru, ci aveau øi valenfle startegice, în sensul cæ puteau lovi teritoriul sovietic. Or, în acest
caz, URSS ar fi ripostat nu numai prin atacarea unor centre din Europa occidentalæ, ci øi centre
situate în Statele Unite. În acest sens se argumenta cæ, pentru Moscova, nu conta de unde vin
rachetele americane care lovesc teritoriul sovietic — din RFG sau din SUA, într°o asemenea
eventualitate teritoriul american neputând ræmâne ca un sanctuar intangibil. În felul acesta,
ideea „cuplærii“ evocatæ mai sus ræmânea puflin verosimilæ øi, cu aceasta, unul dintre motivele
introducerii noilor rachete americane în Europa se dovedea superfluu.
Introducerea acestor noi tipuri de arme în Europa deja suprasaturatæ de efective militare
øi armamente schimba în mod sensibil circumstanflele în care diplomaflia era chematæ sæ abordeze
problema negocierilor în domeniul controlului înarmærilor øi dezarmærii. În fapt, mæsura adoptatæ
de NATO la 12 decembrie 1979 ræmâne în istoria diplomafliei ca „decizia cu douæ direcflii“
(Double track Decision) în sensul cæ, odatæ cu hotærârea de desfæøurare a rachetelor Pershing
II øi de croazieræ, Alianfla Nord°Atlanticæ avansa propunerea de negocieri cu URSS øi aliaflii
sæi din Tratatul de la Varøovia. Propunerea era întæritæ moral øi politic prin faptul cæ Statele
Unite urmau sæ retragæ de pe teritoriile statelor europene membre ale NATO cca. 1. 000 de
focoase nucleare tactice. Drumul spre negocieri va fi însæ dificil øi sinuos, færæ sæ ducæ la rezultate
imediate. Situaflia privind Europa în aceastæ privinflæ depindea de starea generalæ a raporturilor
dintre cele douæ supraputeri. Negocieri îndelungate øi laborioase între Washington øi Moscova
priveau încheierea unui nou acord referitor la limitarea armelor strategice. Ele începuseræ în
1972 la Geneva øi continuaseræ la diferite nivele, inclusiv la summitul Ford°Brejnev de la
Vladivostok din noiembrie 1974. Penultima rundæ a acestor negocieri avea loc în decembrie
1978 între miniøtrii de Externe Vance øi Gromîko. Iar între 15°18 iunie 1979, preøedinflii Carter
øi Brejnev definitivau øi semnau la Viena Tratatul cu privire la limitarea armamentului
strategic — SALT II. Potrivit Tratatului (179, p. 5), Statele Unite øi URSS urmau sæ deflinæ
câte 2 400 de vectori de ordin strategic — rachete balistice intercontinentale terestre sau navale,
precum øi bombardiere grele. Acest plafon urma sæ fie redus pânæ la sfârøitul anului 1981 la
nivelul de 2 250 lansatoare de fiecare parte.
La 6 octombrie 1979, Moscova îøi aræta disponibilitatea de a reduce cu un numær nespecificat
rachetele cu razæ medie de acfliune amplasate în regiunile vestice ale URSS cu condiflia ca
statele NATO sæ renunfle la desfæøurarea de noi rachete pe continent. Alianfla Nord°Atlanticæ
respingea însæ oferta, care læsa sæ se înfleleagæ cæ Uniunea Sovieticæ intenfliona sæ menflinæ cel
puflin o parte dintre rachetele SS°20, aflate deja în stare operaflionalæ.
În acest punct, tratativele erau oprite de intervenflia sovieticæ în Afghanistan (decembrie
1979). Cu un an înainte, la Kabul venise la putere un regim de stânga. În decembrie 1978,
Leonid Brejnev øi Nur Muhammad Taraki, øeful noilor autoritæfli afgane, semnau la Moscova
634 CONSTANTIN VLAD
un tratat de prietenie, bunæ vecinætate øi colaborare între URSS øi Afghanistan. Conflicte interne
izbucnite în toamna anului 1979 puneau în pericol menflinerea regimului promoscovit, care
cerea ajutor Kremlinului. Aøa începea ceea ce avea sæ se dovedeascæ o greøealæ de proporflii
a Moscovei. URSS va ræmâne angajatæ mai mulfli ani într°un ræzboi purtat într°un mediu ostil,
în care forflele naflionaliste afgane se bucurau de un sprijin masiv primit din partea Pakistanului
øi Iranului care, la rândul lor, beneficiau de asistenflæ americanæ. Dacæ în ultima sæptæmânæ a
lunii decembrie 1979 în Afghanistan erau paraøutafli 5 mii de militari sovietici, în anii urmætori
numærul celor angajafli în lupte ajungea la 120 de mii. Ræzboiul se dovedea extrem de costisitor
pentru URSS din toate punctele de vedere; el punea mari presiuni asupra economiei sovietice,
aflate deja în dificultæfli crecânde, diviza societatea sovieticæ øi afecta în mod semnificativ
imaginea Moscovei în lume determinând, în primii ani ai deceniului 9, o serioasæ înræutæflire
a relafliilor internaflionale øi blocarea oricærui progres în domeniul controlului armamentelor
øi dezarmærii. În ianuarie 1980, Statele Unite reduceau substanflial livrærile de cereale øi îndemnau
flærile exportatoare sæ instituie un boicot împotriva URSS în acest domeniu. Washingtonul
întrerupea furnizarea de tehnologie avansatæ cætre Uniunea Sovieticæ, erau amânate
programele de schimburi comerciale øi culturale, restrânse raporturile consulare øi se cerea
transferarea Jocurilor Olimpice din capitala sovieticæ. Marea Britanie suspenda orice contacte
cu URSS, cu excepflia relafliilor diplomatice.
Între 12°14 ianuarie 1980, Adunarea Generalæ a ONU se întrunea în sesiune extraordinaræ
de urgenflæ. Lucrærile sesiunii arætau izolarea URSS pe plan internaflional øi larga dezaprobare
faflæ de aventura sa afganæ. Un proiect de rezoluflie propus de 24 de state nealiniate era adoptat
cu 104 voturi. Pentru „luarea pulsului“ în comunitatea internaflionalæ în problema datæ, este
ilustrativæ distribuflia voturilor exprimate faflæ de rezoluflia adoptatæ. Astfel, un numær de 18
state, anume URSS, Belorusia, Ucraina, Afghanistan, Mongolia, Vietnam, Laos, Bulgaria,
Cehoslovacia, RDG, Polonia, Grenada, R.P.D. Yemen, Angola, Mozambic, Cuba øi Etiopia
votau împotrivæ; 18 state se abflineau — India, Finlanda, Algeria, Siria, R.A. Yemen, Nicaragua,
Benin, Burundi, Congo, Cipru, Guineea, Guineea Ecuatorialæ, Guineea Bissau, Madagascar,
Mali, Uganda, Zambia, São Tomé øi Principe, iar 12 state, între care øi România, nu participau
la vot. Rezoluflia chema toate statele la respectarea suveranitæflii, integritæflii teritoriale, indepen-
denflei politice øi a statutului de flaræ nealiniatæ al Afghanistanului øi sæ se abflinæ de la orice
amestec în treburile interne ale acestei flæri. De asemenea, Rezoluflia chema la retragerea imediatæ,
necondiflionatæ øi totalæ a trupelor stræine din Afghanistan, pentru a se da posibilitate poporului
acestei flæri sæ°øi hotærascæ forma de guvernæmânt øi sæ°øi aleagæ sistemul economic, politic
øi social færæ intervenflie din afaræ, subversiune, coerciflie sau constrângere de orice naturæ. La
15 februarie, Parlamentul European adopta o rezoluflie prin care chema la boicotarea Jocurilor
Olimpice de la Moscova. La 14 mai, guvernul afgan propunea un plan de reglementare a relafliilor
cu Pakistanul øi Iranul, care prevedea desfæøurarea unor convorbiri bilaterale cu fiecare dintre
cele douæ flæri, garantarea reglementærilor la care s°ar fi ajuns de cætre URSS øi SUA, evacuarea
contingentului sovietic de pe teritoriul Afghanistanului. Propunerea nu se solda cu rezultate.
La 20 noiembrie, Adunarea Generalæ a ONU adopta rezoluflia 35/37 intitulatæ Situaflia din
Afghanistan øi consecinflele sale pentru pacea øi securitatea internaflionalæ. Rezoluflia reafirma

cæ prezervarea securitæflii, integritæflii teritoriale, independenflei politice øi a calitæflii de stat
nealiniat a Afghanistanului este indispensabilæ unei soluflii paønice a problemei. De
asemenea, Rezoluflia reafirma dreptul poporului afghan de a°øi decide singur destinele, færæ
ingerinflæ, subversiune, coercifliune sau constrângere din afaræ øi cerea retragerea imediatæ a
trupelor stræine din Afghanistan. Asemenea luæri de poziflie ale comunitæflii internaflionale aveau
sæ continuie, færæ succes, însæ.
Cea mai importantæ victimæ pe plan internaflional a intervenfliei sovietice în Afghanistan
avea sæ fie Tratatul SALT II. Chiar la 2 ianuarie 1980, deci la câteva zile dupæ paraøutarea
trupelor sovietice, preøedintele Carter ruga Senatul sæ amâne procedurile de ratificare a Tratatului
care, în final, nu primea girul legislativului american. Deøi cele douæ pærfli anunflau unilateral
cæ vor respecta prevederile Tratatului SALT II, mæsura avea efecte practice limitate.
Noi dificultæfli în calea unor negocieri fructuoase între supraputeri erau adæugate de eve-
nimentele din Polonia. Represiunile împotriva muncitorilor portuari din Gdansk øi proaspætului
sindicat liber „Solidaritatea“, precum øi riscul unei intervenflii militare sovietice provocau o
preocupare crescândæ pe plan internaflional. Alianfla Nord°Atlanticæ declara cæ procesul
destinderii nu putea supravieflui dacæ URSS ar fi violat din nou dreptul fundamental al oricærui
stat la integritate teritorialæ øi independenflæ. Membrii Alianflei fæceau clar cæ o intervenflie militaræ
sovieticæ în Polonia ar avea consecinfle extrem de grave pentru relafliile Est°Vest. Era o luare
de poziflie mult mai fermæ decât în 1956 (Ungaria) øi în 1968 (Cehoslovacia). Alianfla saluta
acordurile încheiate la Gdansk în 31 august 1980, prin care guvernul polonez recunoøtea
sindicatul „Solidaritatea“. Dar în decembrie 1981, în Polonia se introducea legea marflialæ, urmatæ
de acte de forflæ împotriva muncitorilor, mii de arestæri øi condamnæri la ani grei de închisoare.
Întrunit într°o sesiune specialæ la nivel ministerial, Consiliul NATO adopta o declaraflie formulatæ
în termeni duri, prin care se cerea ridicarea legii marfliale øi eliberarea celor arestafli în baza
ei. Declaraflia sublinia cæ respectarea drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale constituie
un element indispensabil al securitæflii internaflionale øi atrægea atenflia asupra implicafliilor grave
pe care continuarea represiunilor în Polonia le putea avea asupra relafliilor Est°Vest. Îngrijorarea
în legæturæ cu situaflia din Polonia øi ameninflarea cu o eventualæ intervenflie armatæ sovieticæ
era exprimatæ în repetate rânduri de cætre Consiliul NATO, pânæ când, în iulie 1983, legea
marflialæ era ridicatæ øi se aplica amnistia pentru majoritatea deflinuflilor politici.
În acest context internaflional, climatul nu era propice pentru negocieri cu øanse de reuøitæ.
Cu prilejul unei vizite a cancelarului vest°german Schmidt la Moscova (iunie°iulie 1980) se
pærea cæ impasul în domeniu va fi depæøit. Leonid Brejnev declara cæ URSS era gata sæ negocieze
asupra armelor cu razæ medie în Europa înainte de ratificarea Tratatului SALT II de cætre Senatul
american, urmând ca acordul la care s°ar ajunge sæ intre în vigoare dupæ ratificarea respectivului
Tratat. La 16 octombrie 1980, începeau negocieri sovieto°americane la Geneva. Negociatorii
americani, în conformitate cu poziflia NATO, se pronunflau pentru o abordare pas cu pas —
de pildæ, mai întâi situaflia rachetelor cu razæ medie de acfliune — întrucât examinarea tuturor
categoriilor de arme era prea complexæ øi reducea øansele de progres. Ei propuneau luarea în
636 CONSTANTIN VLAD
calcul, ca element de negociere, a focoaselor nucleare instalate pe diferitele lansatoare.

Negociatorii sovietici pledau pentru o abordare cuprinzætoare a armamentelor de teatru, afirmau
cæ, dacæ toate sistemele de teatru cu razæ lungæ de acfliune erau luate în considerare, în Europa
exista un echilibru de forfle øi susflineau cæ ar trebui sæ se ajungæ la îngheflarea acestor forfle la
nivelul existent. În plus, ei propuneau sæ se ia în calcul nu numærul de focoase nucleare, mai
greu de verificat, ci cel al vectorilor purtætori ai acestora. Convorbirile nu duceau la nici un
rezultat. „La Geneva, pærflile n°au cæzut de acord asupra denumirii negocierilor, asupra a ceea
ce trebuia negociat øi a ceea ce trebuia luat în calcul. Ele au abordæri diferite asupra ariei
geografice la care sæ se refere negocierile øi poartæ o bætælie destinatæ publicului privind cifrele
øi cum sæ fie definit echilibrul militar. Verificarea a devenit din nou un subiect controversat,
iar tehnologia rachetelor de croazieræ pune probleme foarte dificile în ceea ce priveøte
verificarea“ (196, 1982, p. 47).
În februarie 1981, URSS propunea încheierea unui moratoriu asupra amplasærii sistemelor
de teatru cu razæ lungæ în Europa, care sæ nu acopere însæ øi producflia de asemenea sisteme.
NATO respingea propunerea întrucât considera cæ, prin desfæøurarea rachetelor SS°20, URSS
dispunea de un avantaj net faflæ de Alianflæ. Noua administraflie americanæ — la 4 noiembrie
1980, Ronald Reagan era ales preøedinte al Statelopr Unite — îøi anunfla intenflia de a proceda
la o analizæ cuprinzætoare a politicii sale faflæ de URSS, a situafliei strategice generale øi, în
acest cadru, a problemelor privind controlul armamentelor. La 18 noiembrie 1981, preøedintele
Reagan declara cæ Statele Unite sunt gata sæ anuleze desfæøurarea rachetelor Pershing II øi a
celor de croazieræ dacæ URSS ar dezafecta rachetele SS°20, SS°4 øi SS°5, inclusiv a celor
amplasate în Extremul Orient. Era faimoasa „opfliune zero“, care propunea scoaterea din
arsenalele celor douæ state a unei întregi clase de arme putætoare de focoase nucleare øi avea
sæ defineascæ poziflia de bazæ a Statelor Unite — øi a NATO — în ceea ce priveøte armele
nucleare intermediare în Europa, pânæ când avea sæ fie finalizatæ în 1987. Totodatæ, Reagan
aræta disponibilitatea de a începe discuflii cu URSS pentru reducerea armelor strategice (START:
Strategic Arms Limitations Talks), care începeau la 21 iunie 1982.
În perioada avutæ în vedere aici, preøedintele Reagan avea ca interlocutori 3 lideri sovietici:
Brejnev, care deceda la 10 noimbrie 1982, urmat de Iuri Andropov care, la rândul sæu murea
în 9 februarie 1984, avându°l ca succesor pe Konstantin Cernenko. Acesta se afla în fruntea
ierarhiei sovietice încæ mai puflin decât Andropov, încetând din viaflæ la 10 martie 1985. În
esenflæ, anii respectivi marcau o perioadæ de stagnare în relafliile dintre supraputeri, cu unele
deschideri, care nu se finalizau. Astfel, în februarie 1982, Statele Unite respingeau o propunere
înaintatæ de Brejnev potrivit cæreia rachetele sovietice øi americane cu razæ medie de acfliune
din Europa urmau sæ fie reduse cu douæ treimi pânæ în 1990. Motivul: disparitæflile pe care
NATO le percepea în aceastæ privinflæ în favoarea URSS. În iunie 1982, diplomafli aamericani
øi sovietici de rang înalt aveau convorbiri informale — aøa-numita „plimbare în pædure“ (Walk
in the woods). Ideile discutate atunci presupuneau nivele egale ale lansatoarelor cu razæ inter-
mediaræ în Europa, ceea ce ar fi implicat anularea amplasærii rachetelor Pershing II øi îngheflarea
desfæøurærii rachetelor SS°20 în Asia la nivelul la care acestea se aflau. Se evidenfliau astfel
aceleaøi discrepanfle între URSS øi SUA privind nivelele forflelor existente în Europa. În
noiembrie, acelaøi an, Moscova avansa ideea ca numærul lansatoarelor sovietice în Europa sæ
fie comparat cu cel de care dispuneau Marea Britanie øi Franfla, urmând ca SUA sæ nu amplaseze
vectori asemænætori în Europa; cu aceasta, problema rachetelor øi aviafliei militare britanice
øi franceze care intrau în categoria forflelor nucleare intermediare va fi prezentæ permanent în
poziflia URSS, întrucât respectivii vectori nucleari erau îndreptafli spre flinte situate pe teritoriul
sovietic. Statele Unite øi NATO vor insista însæ ca negocierile sovieto°americane sæ abordeze
doar problema armelor de care dispuneau cele douæ pærfli. La 31 ianuarie 1983, Ronald Reagan,
într°o scrisoare deschisæ adresatæ lui Iuri Andropov, propunea întâlnirea celor doi lideri care
sæ ajungæ la un acord menit sæ înlæture rachetele intermediare cu bazæ de lansare terestræ în
Europa. Premisele de la care se pornea în aceastæ propunere, convenite de NATO, erau: egalitatea
drepturilor øi limitelor între SUA øi URSS; excluderea forflelor nucleare de descurajare ale
unor terfli (adicæ a celor britanice øi franceze) din orice acord; aplicarea limitelor convenite
pe o bazæ globalæ (nici un transfer de rachete cu razæ medie de acfliune sovietice din partea
europeanæ în cea asiaticæ a URSS nu era permis); acordul nu trebuia sæ slæbeascæ factorul
convenflional de descurajare al NATO; orice acord trebuia sæ fie efectiv verificabil (179, 1989,
p. 125). În lumina scrisorii lui Reagan, Statele Unite propuneau în martie 1983 un proiect de
acord care pornea de la acceptarea unor nivele globale egale ale dispozitivelor nucleare instalate
pe lansatoare cu razæ medie de acfliune, de preferat în forma unei opfliuni zero. La Geneva,
negociatorii sovietici acceptau ca, alæturi de numærul de lansatoare, sæ fie luat în calcul øi numærul
de focoase nucleare. Ei continuau sæ cearæ ca, într°un eventual acord, sæ fie incluse øi armele
nucleare øi vectorii britanici øi francezi, precum øi dreptul de a continua amplasarea de armament
din aceastæ categorie în partea asiaticæ a URSS.
Acesta era stadiul examinærii de cætre URSS øi SUA a problemelor circumscrise controlului
armamentelor în martie 1983, când preøedintele Reagan lansa Inifliativa Apærærii Strategice
(SDI: Strategic Defense Initiative). Aceasta reprezenta un program de cercetare°dezvoltare
urmând ca, în funcflie de rezultate, sæ devinæ ulterior un program de producflie øi desfæøurare
de mijloace anti°rachetæ plasate în spafliul cosmic. Motivându°øi decizia de a lansa SDI, Reagan
explica faptul cæ, iniflial, Statele Unite îøi bazaseræ strategia de descurajare a unui atac sovietic
pe un ansamblu de forfle care combina mijloacele defensive øi cele ofensive. Dar, în ultimii
20 de ani,
„Statele Unite aproape au abandonat eforturile de a dezvolta øi desfæøura mijloacele de apærare
împotriva armelor nucleare, bazându°se în schimb aproape exclusiv pe ameninflarea cu retalierea
nuclearæ. Am acceptat nofliunea cæ, dacæ noi øi Uniunea Sovieticæ suntem capabili sæ reacflionæm
cu o putere devastatoare chiar øi dupæ ce am absorbit o primæ lovituræ nuclearæ, o descurajare
stabilæ ar continua. Acel concept relativ nou a pærut la timpul cuvenit rezonabil din douæ motive.
Mai întâi, pentru cæ sovieticii au declarat cæ ei cred cæ ambele pærfli ar trebui sæ dispunæ de forfle
aproximativ egale øi cæ nici o parte n°ar trebui sæ urmæreascæ alterarea echilibrului spre a câøtiga
un avantaj unilateral. În al doilea rând, a pærut cæ nu existæ nici o alternativæ. Starea de lucruri
în sistemele de apærare nu permitea un sistem defensiv efectiv. În prezent, ambele aceste douæ
638 CONSTANTIN VLAD
teze sunt puse sub semnul întrebærii. Ritmul construcfliei sovietice în domeniile ofensive øi
defensive a afectat echilibrul în zone dintre cele mai importante în periodele de crizæ. Mai mult,
noi tehnologii sunt acum disponibile pentru a face efectivæ o adeværatæ defensivæ non°nucle-
aræ… Ce°ar fi dacæ popoarele libere ar øti cæ securitatea lor nu se bazeazæ pe ameninflarea cu
o lovituræ de pedeapsæ imediatæ menitæ sæ descurajeze un atac sovietic, ci pe aceea cæ noi am
putea sæ interceptæm rachetele balistice strategice înainte ca ele sæ atingæ teritoriul nostru sau
al aliaflilor noøtri?“ (180, 1985, pp. i,1).
Era o viziune nouæ în apærarea strategicæ. Potrivit planurilor de cercetare aferente SDI,
rachetele balistice atacatoare aveau sæ fie interceptate øi distruse cu diferite dispozitive în
diferitele lor faze de zbor cætre flintæ. Astfel, unele rachete puteau fi lovite la puflinæ vreme
dupæ ce erau lansate, în timp ce motoarele lor propulsoare se aflau în funcfliune. O a doua fazæ
era cea în care racheta purtætoare plana în spafliu, pregætindu°se sæ lanseze focoasele nucleare,
instalate în sistem MIRV. În ambele aceste faze, odatæ cu distrugerea rachetei balistice, urmau
sæ fie anihilate øi dispozitivele nucleare purtate de cætre aceasta. În cea de a treia fazæ, urma
sæ fie lovite øi distruse aceste dispozitive aflate în zbor independent de câteva zeci de minute.
În sfârøit, ogivele nucleare care, totuøi, supraviefluiau, urmau sæ fie atacate în faza terminalæ
a zborului lor, înainte de a cædea asupra flintelor (180, 1985, p. 2).
Inifliativa de Apærare Strategicæ era vehement atacatæ de Moscova øi, totodatæ, determina
numeroase øi îndelungate controverse în SUA øi în rândul aliaflilor acestora. URSS susflinea
cæ proiectul SDI încalcæ Tratatul ABM, încheiat în 1972; în replicæ, Statele Unite reacflionau
prin afirmaflia cæ proiectul respectiv era compatibil cu prevederile Tratatului ABM. Lansarea
SDI adæuga, pe termen scurt, noi obstacole în calea negocierilor privind controlul
armamentelor. Dupæ ce în Marea Britanie øi în RFG începea desfæøurarea rachetelor Pershing
II øi a celor de croazieræ, în noiembrie 1983 URSS pæræsea negocierile de la Geneva privind
armele nucleare intermediare. În decembrie acelaøi an, negocierile START se întrerupeau færæ
ca delegaflia sovieticæ sæ accepte fixarea unei date pentru reluarea lor. În aceeaøi lunæ, tratativele
MBFR de la Viena erau întrerupte în condiflii similare. Astfel, la sfârøitul anului 1983, toate
cele trei forumuri de negocieri în probleme militare se aflau în impas. În decembrie 1984,
convorbiri purtate între Washington øi Londra duceau la un acord în patru puncte referitor la
SDI, dupæ cum urmeazæ: mai întâi, scopul Statelor Unite øi al Occidentului nu este de a obfline
superioritatea, ci acela de a menfline echilibrul de forfle, având în vedere progresele sovietice;
în al doilea rând, desfæøurarea SDI ca sistem de apærare va face obiectul negocierilor cu Uniunea
Sovieticæ; în al treilea rând, scopul fundamental este de a întæri øi nu de a submina descurajarea;
în al patrulea rând, negocierile Est°Vest ar trebui sæ ducæ la obflinerea securitæflii la nivele mai
joase ale armelor ofensive de ambele pærfli (179, 1989, p. 136). În aceeaøi lunæ, decembrie
1984, URSS îøi reafirma interesul pentru reluarea convorbirilor privind controlul armamentelor.
Încercarea diplomafliei sovietice de a împiedica desfæøurarea lansatoarelor cu razæ lungæ de
acfliune în Europa eøuase. Reluarea negocierilor de la Geneva era væzutæ de Moscova ca o
eventualæ oportunitate de a împiedica finalizarea proiectelor SDI. Acelaøi scop ducea la un
interes susflinut pentru tratative menite sæ ducæ la prevenirea extinderii cursei înarmærilor nucleare
în spafliul extraterestru. Diplomaflia avea motive sæ reintre în scenæ. Impulsul în aceastæ direcflie
avea sæ vinæ din partea unei noi conduceri instalate la Kremlin.
Astfel, perioada post°Helsinki la care mæ refer aici se dovedea puflin fructuoasæ pentru
raporturile sovieto°americane. Zig°zagurile pe care aceste raporturi le cunoøteau, inifliativele
nefinalizate, dærile înapoi, predominarea spiritului de confruntare reprezentau factorul central
în determinarea climatului internaflional, în creøterea neîncrederii øi în avansul cursei înarmærilor,
înainte de toate a celei nucleare.
3) Un pas pozitiv înainte în Orientul Apropiat: Acordul de la Camp David

øi Tratatul de Pace dintre Egipt øi Israel
Dupæ încetarea ræzboiului din 1973, diplomaflia îøi continua eforturile pentru gæsirea, în
final, a unei soluflii a conflictului dintre Israel øi lumea arabæ, fie øi una parflialæ. La 11 noiembrie
1973 intervenea un acord între Egipt øi Israel urmærind aplicarea articolului 1 din Rezoluflia
338 a Consiliului de Securitate. Acordul prevedea: Egiptul øi Israelul vor respecta cu
scrupulozitate încetarea focului cerutæ de Consiliul de Securitate; ambele pærfli sunt de acord
sæ înceapæ imediat discuflii care sæ ducæ la revenirea la pozifliile din 22 octombrie, în cadrul
acordului cu privire la dezangajarea øi repunerea forflelor sub auspiciile ONU; Oraøul Suez
va primi zilnic provizii constând în alimente, apæ potabilæ øi medicamente; tofli civilii rænifli
din Oraøul Suez vor fi evacuafli; punctele de control israeliene situate pe øoseaua Cairo°Suez
vor fi înlocuite cu puncte de control ale ONU.
Era un prim pas în direcflia aplicærii prevederilor Rezolufliei 338 a Consiliului de Securitate.
Urma un altul, reprezentat de o conferinflæ dedicatæ Orientului Apropiat, desfæøuratæ la Geneva
în 22°23 decembrie, cu participarea reprezentanflilor Egiptului, Iordaniei øi Israelului, precum
øi cei ai Statelor Unite øi URSS. Conferinfla hotæra constituirea unui grup de lucru militar
israeliano°egiptean, care sæ funcflioneze sub auspiciile ONU øi sæ discute problemele concrete
legate de dezangajarea militaræ a trupelor egiptene øi israeliene. Urma, la 18 inuarie 1974,
semnarea Acordului cu privire la dezangajarea øi separarea forflelor militare egiptene øi israeliene.
În baza Acordului, ultimile trupe israeliene pæræseau teritoriile pe care le ocupaseræ pe malul
vestic al Canalului de Suez la 21 februarie 1974. La 31 mai acelaøi an era semnat la Geneva
un acord de dezangajare a forflelor militare siriene øi israeliene. Astfel, o primæ categorie de
mæsuri, cele mai urgente prin natura øi consecinflele lor, erau înfæptuite. Sarcinile cele mai dificile
pentru diplomaflie deabia urmau, însæ. Ele vor cere ani de eforturi. Începea faza în care diplomaflia
americanæ se situa în prim°plan.
Între 27 øi 30 iunie 1974, preøedintele Egiptului, Anwar El Sadat, se afla la Bucureøti. În
condiflii când România nu rupsese relafliile diplomatice cu Israelul, vizita îøi avea semnificaflia
ei; debuta o anumitæ implicare a diplomafliei ræmâneøti în procesul complicat øi dificil menit
sæ ducæ la pace în Orientul Apropiat (188, 2006).
640 CONSTANTIN VLAD
În octombrie 1974, Henry Kissinger întreprindea un turneu în Egipt, Siria øi Iordania, apoi
în Israel — øi din nou la Cairo, Damasc øi Amman. Secretarul de stat conferea la 25 octombrie
cu liderii sovietici, iar la 3°5 noiembrie vizita Bucureøtiul. La 7 noiembrie se întâlnea la Cairo
cu preøedintele Sadat, în continuare purtând convorbiri cu Arabia Sauditæ, Iordania, Siria øi
Israel.
Sfârøitul anului 1974 aducea în peisajul diplomatic legat de Orientul Apropiat un element
nou: Adunarea Generalæ a ONU recunoøtea, la 22 noiembrie, dreptul palestinienilor la indepen-
denflæ øi acorda statutul de observator permanent la Nafliunile Unite Organizafliei de Eliberare
a Palestinei (OEP). În fafla Adunærii Generale, Yasser Arafat, preøedintele OEP, se pronunfla
pentru un singur stat democratic în Palestina, care sæ°i reuneascæ pe creøtini, evrei øi musulmani.
Într°o convorbire Kissinger°Gromîko, desfæøuratæ în 16 februarie 1975 la Geneva, øefii
diplomafliilor americanæ øi sovieticæ se pronunflau pentru reluarea Conferinflei de la Geneva
pentru pace în Orientul Apropiat (flinutæ în decembrie 1973). Ideea era reafirmatæ de Moscova
la 13 februarie 1975, cu propunerea ca respectiva conferinflæ sæ aibæ SUA øi URSS în calitate
de co°preøedinfli, la ea urmând sæ participe de la început, cu dreptiuri egale, toate pærflile direct
interesate: Egiptul, Siria, Iordania, OEP øi Israelul. Era, evidant, o tentativæ a Moscovei de a
reintroduce URSS în cæutærile nemijlocite pentru soluflionarea problemelor din Orientul Apropiat.
Deøi ideea Conferinflei de la Geneva avea un anumit ecou, ea nu se realiza, principalul artizan
extern regiunii ræmânând Washingtonul. Contacte la nivel înalt între Egipt øi Statele Unite
aveau loc sub preøedinflia lui Gerald Ford în 1975 øi continuau sub cea a lui Jimmy Carter în
1976. Iar turneele în Orientul Apropiat erau preluate de la Kissinger de cætre succesorul acestuia
la conducerea Departamentului de Stat, Cyrus Vance.
Deschiderea diplomaticæ hotærâtoare avea sæ fie operatæ de cætre Egipt, în toamna anului
1977. Dupæ o vizitæ la Bucureøti, efectuatæ între 29°31 octombrie, Anwar El Sadat anunfla la
7 noiembrie 1977 cæ este gata sæ meargæ la Ierusalim pentru a discuta cu parlamentarii israelieni
posibilitatea încheierii pæcii. La 12 noiembrie, premierul israelian Menahem Begin saluta
declaraflia lui Sadat øi declara, la rândul sæu, cæ este gata sæ meargæ la Cairo pentru acelaøi
scop. Gheafla începea sæ cedeze. La 15 noiembrie, guvernul israelian îl învita pe preøedintele
Egiptului sæ viziteze Israelul. Vizita, pânæ nu de mult de neimaginat, a avut loc la Ierusalim
timp de 36 de ore, între 19°21 noiembrie 1977. Anwar El Sadat enunfla în fafla Knessetului øi
oficialitæflilor israeliene urmætoarele principii ale unui acord de pace cu Israelul: încetarea
ocupafliei israeliene asupra teritoriilor arabe ocupate în 1967; realizarea drepturilor fundamentale
ale poporului palestinian øi, în special, a dreptului sæu la autodeterminare, inclusiv la crearea
unui stat independent; dreptul fiecærei flæri din regiune de a træi în condiflii de pace în cadrul
unor frontiere sigure øi garantate; angajamentul tututror flærilor din regiune de a stabili între
ele relaflii în conformitate cu obiectivele øi principiile Cartei Nafliunilor Unite; încetarea stærii
de beligeranflæ în regiune. Era expusæ astfel o viziune cuprinzætoare øi echilibratæ asupra unui
posibil proces de pace, care venea în întâmpinarea unora dintre cerinflele de bazæ ale Tel Aviv-ului;
în aceastæ proivinflæ, referirea la „frontierele sigure øi garantate“ relua aidoma una din cerinflele
fundamentale, permanent exprimate, de cætre Israel. În acelaøi timp, referirea la dreptul la
autodeterminare al poporului palestinian exprima linia de conduitæ a lumii arabe în ceea ce

priveøte problema palestinianæ. Preøedintele Anwar El Sadat îl invita pe premierul israelian
sæ viziteze Egiptul. Vizita se realiza la 25°26 decembrie, acelaøi an, la Ismailia. Între cei doi
avea loc o nouæ rundæ de convorbiri în problemele Orientului Apropiat. Se cædea de acord sæ
înceapæ convorbiri preliminare între pærfli, la Cairo, øi se creau douæ comitete mixte de lucru,
unul pentru problemele politice, la nivelul miniøtrilor de Externe, øi altul pentru problemele
militare, la nivelul miniøtrilor apærærii. Astfel, eforturile diplomatice, între care se înscriau øi
cele ale României, deblocau situaflia existentæ pânæ atunci în Orientul Apropiat. În legæturæ
cu contribuflia României, este semnificativ urmætorul fapt: în timpul vizitei preøedintelui egiptean
în Israel, Moshe Dayan
„l°a întrebat pe Sadat: «de ce afli vizitat Ierusalimul?». Ræspunsul a fost concret: «am fost la
Bucureøti øi l°am întrebat pe preøedintele României dacæ pot avea încredere în primul ministru,
Menahem Begin. Apoi am luat hotærârea sæ merg la Ierusalim»“ (188, 2006, p. 151).
Se vor dovedi necesari încæ aproape un an øi jumætate de asemenea eforturi, dar procesul
de pace începuse. Sadat øi Begin aveau sæ primeascæ premiul Nobel pentru Pace, preøedintele
egipean plætind ulterior cu viafla curajul de a fi mers la Ierusalim.
Pe terenul astfel creat, diplomaflia abia urma sæ construiascæ, sæ întreflinæ øi sæ finalizeze
procesul de pace. Obstacolele nu lipseau. În decembrie 1977, la Tripoli avea loc o conferinflæ
la nivel înalt a unor state arabe — Libia, Algeria, Irakul, Yemenul de Sud øi Siria, la care
participa øi conducerea OEP. Aceasta din urmæ cerea statelor participante constituirea unui
„front al fermitæflii øi rezistenflei“; respingerea rezolufliilor 242 øi 338 ale Consiliului de Securitate
øi a oricærei reuniuni internaflionale bazate pe rezolufliile respective, precum øi boicotarea
Egiptului. Statele participante la conferinflæ condamnau orice reglementare negociatæ cu Israelul,
hotærau îngheflarea relafliilor politice øi diplomatice cu Egiptul øi mutarea sediului Ligii Arabe
de la Cairo. La rândul sæu, Egiptul rupea relafliile diplomatice cu statele prezente la Tripoli.
În februarie 1978, Israelul hotæra continuarea politicii de extindere a împlantærilor de aøezæri
israeliene în Sinai øi în Cisiordania. În martie acelaøi an, un comando palestinian aparflinând
organizafliei Al Fatah întreprindea o operafliune în apropierea Tel Aviv-ului, soldatæ cu zeci
de victime. Trupe israeliene invadau sudul Libanului, unde se aflau tabere palestiniene. La
19 martie, Consiliul de Securitate adopta, la propunerea Statelor Unite, o rezoluflie prin care
se cerea retragerea Israelului din sudul Libanului øi se hotæra crearea forflelor de urgenflæ ale
ONU în Liban. La 21 martie, odatæ cu sosirea primului contingent al forflelor ONU, Israelul
ordona trupelor sale din sudul Libanului încetarea focului.
Paralel cu contactele la nivel înalt cu Egiptul øi Israelul, diplomaflia americanæ îøi asuma
rolul de mediator între Cairo øi Tel Aviv. Astfel, în iulie 1978 avea loc în Marea Britanie o
reuniune tripartitæ — Egipt, Israel, Statele Unite, ale cærei lucræri erau consacrate cæilor de
reglementare a situafliei din Orientul Apropiat. Comunicatul publicat la încheierea reuniunii
(19 iulie) menfliona cæ se menflin încæ divergenfle majore între pozifliile celor douæ pærfli, egipteanæ
642 CONSTANTIN VLAD
øi israelianæ. Ca expresie a acestor divergenfle, la 26 iulie delegaflia militaræ israelianæ pæræsea

Cairo, la cererea preøedintelui Sadat.
Era momentul când Washingtonul hotæra sæ întreprindæ un pas îndræznefl înainte: la invitaflia
preøedintelui american, timp de aproape douæ spætæmâni, aveau loc la Camp David negocieri
între Anwar El Sadat, Menahem Begin øi Jimmy Carter. La încheierea negocierilor, Sadat øi
Begin semnau douæ documente: Cadrul pentru pace în Orientul Apropiat øi Cadrul pentru
încheierea unui tratat de pace între Egipt øi Israel. Primul dintre documentee aræta direcfliile
în care trebuiau îndreptate eforturile pentru pace în Orientul Apropiat, subliniind cæ baza acestora
trebuie sæ fie rezolufliile 242 øi 338 ale Consiliului de Securitate. Pærflile recunoøteau cæ, pentru
ca pacea sæ fie durabilæ, ea ar trebui sæ°i implice pe tofli cei care au fost afectafli în mod profund
de conflict. Documentul prezenta detaliat principiile care sæ guverneze negocierile referitoare
la malul vestic al Iordanului øi teritoriul Gaza, øi anume: asigurarea unui transfer paønic øi
ordonat al autoritæflii, luându°se în considerare opreocupærile de secutitate ale tuturor pærflilor;
aranjamente de tranziflie care sæ nu depæøeascæ cinci ani; administraflia militaræ øi civilæ israelianæ
va fi retrasæ de îndatæ ce o autoritate de autoguvernare va fi alesæ în mod liber de locuitorii
acestor zone; va fi efectuatæ o retragere a forflelor armate israeliene, iar forflele israeliene ræmase
vor fi desfæøurate în anumite puncte de securitate specificate; perioda de tranziflie de cinci ani
va începe în momentul instalærii administrafliei de autoguvernare; cât mai curând posibil, dar
nu mai târziu de trei ani de la începutul perioadei de tranziflie, vor avea loc negocieri pentru
stabilirea statutului definitiv al malului occidental al Iordanului øi al Fâøiei Gaza, precum øi
raporturile acestor teritorii cu vecinii; încheierea unui tratat de pace cu Iordania, pânæ la sfârøitul
perioadei de tranziflie. Documentul sublinia cæ soluflia ce va rezulta din negocieri trebuie sæ
recunoascæ drepturile legitime ale poporului palestinian øi cerinflele sale juste. Palestinienii
vor participa la autodeterminarea propriului lor viitor. Documentul menfliona cæ Egiptul øi Israelul
vor negocia cu scopul de a semna, în termen de trei luni dupæ Camp David, un tratat de pace
între ele. Totodatæ, Egiptul øi Israelul invitau celelalte pærfli la conflict sæ procedeze simultan
la negocieri øi la încheierea unor tratate de pace similare.
Cel de al doilea document prevedea retragerea Israelului din Sinai în douæ etape. O primæ
retragere, øi anume una substanflialæ, trebuia sæ aibæ loc într°o perioadæ de trei°nouæ luni dupæ
semnarea tratatului de pace. Retragerea definitivæ a trupelor israeliene din Sinai urma sæ aibæ
loc în termen de 2°3 ani. Dupæ prima retragere israelianæ, cele douæ flæri urmau sæ stabileascæ
relaflii diplomatice (61, 1983, p. 382).
Documentele aveau un caracter politic. Ele concretizau în mæsuri efective voinfla celor douæ
pærfli de a pune capæt conflictului, de a încheia pacea øi a stabili relaflii normale, ca state. La
câteva zile dupæ semnarea Acordului de la Camp David, Washingtonul dædea publicitæflii mai
multe scrisori, care însofleau acordul respectiv. Scrisorile precizau punctele de vedere øi pozifliile
pærflilor în probleme controversate, mai ales în ceea ce priveøte aøezærile israeliene din peninsula
Sinai øi statutul Ierusalimului. În legæturæ cu aøezærile israeliene din Sinai, scrisoarea
preøedintelui Sadat afirma cæ toate aceste aøezæri trebuie retrase, conform unui program, în
cadrul perioadei specificate pentru punerea în aplicare a tratatului de pace. Liderul egiptean
preciza cæ acordul guvernului israelian cu aceastæ retragere reprezintæ o condiflie prealabilæ a

începerii negocierilor. Premierul Begin, în scrisoarea sa, aratæ cæ va cere Knessetului sæ hotærascæ
în urmætoarea problemæ: „Dacæ în timpul negocierilor pentru încheierea unui tratat de pace
între Israel øi Egipt, suntefli în favoarea stræmutærii membrilor aøezærilor israeliene din Sinai,
sau suntefli în favoarea menflinerii membrilor aøezærilor sus°numite în aceastæ zonæ?“. În ceea
ce priveøte statutul Ierusalimului, preøedintele Sadat aræta cæ Ierusalimul arab este o parte
integrantæ a malului vestic al Iordanului, cæ el va trebui sæ se afle sub supraveghere arabæ,
locuitorii palestinieni ai Ierusalimului arab fiind îndreptæflifli sæ°øi exercite drepturile lor naflionale
legitime. Toate mæsurile luate de Israel pentru a schimba statutul oraøului, continua Sadat,
sunt nule øi neavenite øi trebuiau abrogate. Oraøul Ierusalim trebuia sæ ræmânæ nedivizat, iar
funcfliile esenfliale pe raza lui vor trebui supravegheate de un consiliu municipal mixt, compus
din membri arabi øi israelieni în numætr egal. În ceea ce îl priveøte, premierul Begin afirma
cæ Ierusalimul este oraø indivizibil, capitala statului Israel. Într°o scrisoare adresatæ lui Anwar
El Sadat, preøedintele Carter declara cæ poziflia Statelor Unite cu privire la Ierusalim este cea
prezentatæ deja la Nafliunile Unite, anume cæ SUA nu recunosc anexarea pærflii ræsæritene (arabe)
a oraøului de cætre Israel øi nu consideræ cæ el este capitala acestui stat. Statele Unite, continua
Carter, refuzæ sæ accepte ca definitiv statutul actual (1978) al Ierusalimului, statut ce decurgea
dintr°o acfliune unilateralæ, de forflæ. În legæturæ cu malul vestic al Iordanului, preøedintele Sadat
aræta cæ Egiptul era pregætit sæ°øi asume rolul ce°i revenea din Acordul de la Camp David,
dupæ consultæri cu Iordania øi cu reprezentanflii poporului palestinian. În aceeaøi problemæ,
preøedintele Carter, într°o scrisoare cætre premierul Begin confirma cæ acesta l°a informat cæ
expresiile „palestinieni“ sau „poporul palestinian“ sunt sau vor fi folosite de partea israelianæ
ca „arabi palestinieni“. De asemenea, cæ prin expresia „malul vestic al Iordanului“, partea
israelianæ înflelege „Iudeea øi Samaria“ (61, 1983, p. 384).
Reacflia statelor din „Frontul fermitæflii“ nu întârzia. Întrunite la Damasc la nivel înalt între
20°29 septembrie 1978, acestea respingeau în bloc acordurile de la Camp David. Totodatæ,
ele îl delegau pe Hafez al°Assad, preøedintele Siriei, sæ viziteze Moscova øi sæ discute cu liderii
sovietici problema întæririi cooperærii lor cu URSS.
La 30 septembrie 1978, Knessetul aproba Acordul°cadru de la Camp David, precum øi
clauza privind evacuarea aøezærilor evreieøti din Sinai. Pe de altæ parte, la 25 octombrie acelaøi
an, Israelul anunfla hotærârea de a instala un numær suplimentar de locuitori ai sæi în aøezærile
create în Cisiordania. øi Gaza; Washingtonul transmitea guvernului israelian un mesaj prin
care dezaproba aceastæ mæsuræ.
Însæ, între Israel øi Egipt continuau sæ existe divergenfle øi controverse în procesul pregætirii
unui tratat de pace. Ele nu erau depæøite de o nouæ rundæ de convorbiri tripartite („Camp David
II“), desfæøurate la 21°22 februarie 1979. Un ultim efort american determina depæøirea
obstacolelor existente în calea definitiværii tratatului de pace. La 6 martie, Zbigniew Brzezinski,
consilier pentru problemele securitæflii naflionale, øi Alfred Atherton, ambasador itinerant pentru
Orientul Apropiat, îi prezentau la Cairo preøedintelui Sadat noi propuneri ale preøedintelui
american, Jimmy Carter. Acesta efectua o vizitæ în capitala Egiptului între 8°10 martie, apoi
644 CONSTANTIN VLAD
mergea trei zile în Israel, dupæ care revenea la Cairo, declarând cæ toate problemele importante
privind tratatul de pace erau rezolvate. Într°adevær, la 15 martie 1979, guvernul Republicii
Arabe Egipt aproba Tratatul de pace dintre Egipt øi Israel. Acesta era semnat la Washington
în 30 martie de cætre preøedintele Egiptului, Anwar El Sadat, øi primul ministru al Israelului,
Menahem Begin. Într°o ineditæ formulæ diplomaticæ, preøedintele Statelor Unite Jimmy Carter
semna Tratatul în calitate de martor; se consemna astfel rolul deosebit al Statelor Unite în
realizarea Tratatului øi, totodatæ, se da expresie unei anumite angajæri americane pentru
implementarea lui. La 4 aprilie, Knessetul aproba Tratatul de pace, preøedintele Egiptului fæcând
acelaøi lucru la 23 aprilie. Astfel, avea loc unul dintre cele mai importante evenimente
politico°diplomatice petrecute în Orientul apropiat dupæ 1947. El constituia un prim pas, major,
în direcflia normalizærii raporturilor dintre Israel øi statele arabe, înainte de toate cele vecine.
Procesul inagurat prin Tratatul de pace dintre Egipt øi Israel avea de înfruntat obstacole
numeroase øi grele. Punerea în practicæ a Tratatului necesita eforturi susflinute ale pærflilor. Sadat
øi Begin aveau în septembrie 1979 mai multe runde de convorbiri la Haifa, dedicate tocmai
continuærii procesului de normalizare a relafliilor dintre cele douæ state øi instaurærii unei pæci
globale în Orientul Apropiat. Câteva rânduri de convorbiri tripartite egipteano°israeliano°ame-
ricane erau consacrate autonomiei palestinienilor din Cisiordania øi Gaza; desfæøurate în absenfla
OEP, ele nu puteau sæ ducæ la rezultate notabile, mai ales de perspectivæ. Pe de altæ parte,
opoziflia unor state arabe faflæ de deschiderile operate prin Tratatul dintre Egipt øi Israel continua.
O reuniune ministerialæ desfæøuratæ la Baghdad în 31 martie°1 aprilie 1979, la care erau
reprezentate Irakul, Iranul, Siria, Tunisia, Kuwaitul, Arabia Sauditæ øi Algeria, precum øi OEP,
decidea rechemarea imediatæ a ambasadorilor lor la Cairo, recomanda suspendarea relafliilor
politico°diplomatice cu Egiptul øi suspendarea aparteneflei sale la Liga Arabæ. Totodatæ,
reuniunea de la Baghdad hotæra suspendarea tuturor împrumuturilor, depunerilor, garanfliilor,
contribufliilor de ordin financiar, material sau tehnic acordate de guvernele arabe guvernului
egiptean sau organismelor acestuia, odatæ cu semnarea Tratatului dintre Egipt øi Israel. Unele
flæri arabe, anume Arabia Sauditæ øi Kuwaitul rupeau relafliile diplomatice cu Egiptul, ceea ce
atrægea o mæsuræ similaræ din partea autoritæflilor de la Cairo. În aprilie 1980, „Frontul fermitæflii“
se întrunea din nou, la Tripoli, cu participarea øefilor de stat din Algeria, Siria, Yemenul de
Sud, Libia øi preøedintele OEP, întærind mæsurile anti°egiptene. Ca reacflie, Cairo decidea ruperea
relafliilor diplomatice cu statele reprezentate la Tripoli.
Pe de altæ parte, Israelul îøi continua mæsurile îndreptate împotriva Organizafliei pentru
Eliberarea Palestinei. La 9 mai 1979, trupe israeliene sprijinite de tancuri, transportoare blindate,
elicoptere øi nave militare pætrundeau în sudul Libanului, lovind taberele palestiniene. Acfliuni
similare aveau sæ se producæ periodic, mergând pânæ la staflionarea permanentæ a unor trupe
israeliene în anumite zone ale Libanului de sud øi la crearea unor forfle armate libaneze
pro°israeliene în apropierea granflelor dintre Israel øi Liban.
Anul 1980 marca o mæsuræ hotærâtæ a Israelului în ceea ce priveøte Ierusalimul. Anume,
la 23 iulie, Knessetul adopta o lege prin care Ierusalimul, în întregul sæu, era declarat capitala
veønicæ øi indivizibilæ a Israelului. Acest act unilataral determina critici ascuflite în capitalele
arabe øi pe plan mondial, fiind considerat o acfliune contraræ intereselor pæcii în Orientul Apropiat.
La 29 august acelaøi an, Consiliul de Securitate al ONU adopta o rezoluflie prin care nu
recunoøtea proclamarea Ierusalimului drept capitalæ a Israelului. În felul acesta, Organizaflia
Nafliunilor Unite ræmânea consecventæ hotærârilor sale inifliale privind Ierusalimul; rezulta un
diferend permanent între comunitatea internaflionalæ øi Israel în legæturæ cu statutul
Ierusalimului.
Astfel, ca øi conflictele militare din 1947°1948 øi 1956, ræzboaiele arabo°israeliene din 1967
øi 1973 se încheiau în favoarea Israelului øi prin înfrângerea arabilor. Diplomaflia construia
un început de pace între Israel øi lumea arabæ, dar aceasta ræmânea parflialæ. Siria, care se alætura
„Frontului fermitæflii“ øi se izola de Egipt øi de eforturile internaflionale, ræmânea în afara
procesului de pace; ca rezultat secolul XXI gæsea înælflimile Golan tot sub ocupaflia israelianæ.
Problema palestinianæ, care fusese la originea conflictului arabo°israelian trecea tot mai mult
în mâinile protagoniøtilor direcfli — Israelul øi palestinienii arabi. Næzuinflele ultimilor spre
dobândirea unei patrii proprii câøtigau un sprijin crescând pe plan internaflional øi, odatæ cu
aceasta, sporea recunoaøterea în lume a Organizafliei pentru Eliberarea Palestinei. Tentativele
Statelor Unite, Egiptului øi Israelului de a discuta despre autonomia palestinienilor în absenfla
acestora eøuau. La 7 decembrie 1978, Adunarea Generalæ a ONU reafirma cæ nu poate exista
pace justæ øi durabilæ în Orientul Apropiat færæ gæsirea unei soluflii echitabile a problemei
palestiniene øi se pronunfla pentru participarea OEP la toate eforturile depuse øi la toate
deliberærile desfæøurate sub egida Nafliunilor Unite, pe picior de egalitate cu toate pærflile
implicate. Fæcând un pas înainte, la 29 noiembrie 1979, Adunarea Generalæ îøi manifesta
preocuparea cæ Acordurile de la Camp David au fost încheiate în afara Nafliunilor Unite øi
færæ participarea OEP. Adunarea Generalæ respingea prevederile respectivelor acorduri care
ignoræ, violeazæ sau neagæ drepturile inalienabile ale poporului palestinian, condamna cu tærie
toate acordurile parfliale øi tratatele separate care constituie o violare flagrantæ a drepturilor
palestinienilor. Rezoluflia Adunærii Generale mergea pânæ acolo încât declara cæ acordurile
de la Camp David øi altele asemânætoare nu au nici o valabilitate pentru viitorul poporului
palestinian øi al teritoriilor palestiniene, ocupate de Israel în 1967. Era o luare de poziflie færæ
precedent a comunitæflii internaflionale în favoarea poporului palestinian, care exprima
convingerea cæ nici un aranjament de pace definitiv øi durabil în Orientul Apropiat n°ar trebui
cæutat øi atins pe seama cauzei acestui popor. În favoarea dreptului la autodeterminare al
palestinienilor se pronunfla Adunarea Uniunii Europei Occidentale (decembrie 1979), iar
Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei era recunoscutæ drept reprezentantul oficial al poporului
palestinian de un numær crescând de flæri, printre care se aflau Olanda, Austria, Japonia.
Se contura astfel un curent internaflional în favoarea cauzei palestiniene. Acordurile de la
Oslo (1993) pæreau sæ producæ, în sfârøit, o deschidere fundamentalæ în aceastæ privinflæ. Din
pæcate, nu era aøa, iar secolul XX se încheia færæ a aduce o rezolvare a problemei palestiniene,
care continuæ øi în secolul urmætor sæ constituie un focar de instabilitate în zonæ, cu profunde
implicaflii pentru politica øi diplomaflia internaflionalæ.
646 CONSTANTIN VLAD
4) Poticneli øi avansuri în procesul CSCE
Semnarea Actului final de la Helsinki (1 august 1975) se dovedea un moment remarcabil

în perioada postbelicæ øi în istoria Ræzboiului Rece. Aceasta, privind în perspectivæ; pe termen
scurt însæ, impactul acestui important document politic avea sæ fie relativ puflin semnificativ.
Anii imediat post°Helsinki marcau nu un curs ascendent în destinderea Est°Vest, ci o revenire
rapidæ la climatul de neîncredere øi confruntare.
„În fafla rezultatelor importante ale Conferinflei de la Helsinki unii au tras concluzia cæ destinderea
era ireversibilæ øi cæ procesul început în Europa nu mai avea sæ cunoascæ momente grele, de
reflux. Din pæcate, lucrurile nu s°au întâmplat aøa. Destinderea s°a dovedit un proces fragil,
susceptibil de a fi repus în cauzæ øi negat. Confruntarea politicæ øi ideologicæ între Est øi Vest
a luat foarte repede locul încrederii øi cooperærii. Stagnarea prelungitæ a negocierilor de dezarmare
regionalæ (expresie directæ a rivalitæflii øi suspiciunii dintre americani øi sovietici), protecflionismul
economic practicat în continuare de Piafla Comunæ, încælcarea drepturilor omului øi îngrædirea
liberei circulaflii a informafliei de cætre flærile socialiste au dat în principal expresie acestor stæri
de lucruri de fapt negative. În aceste condiflii defavorabile, complexe øi contradictorii, aplicarea
Actului Final de la Helsinki a bætut pasul pe loc. Angajamentele asumate cu entuziasm la 1
august 1975 nu au fost traduse în viaflæ decât într°o mæsuræ foarte micæ“ (114, 1993, p. 171).
Asemenea evoluflii aveau sæ°øi punæ amprenta asupra Reuniunii de la Belgrad a reprezen-
tanflilor statelor participante la CSCE, care se desfæøura în capitala Iugoslaviei între 4 octombrie
1977°9 martie 1978. Convocarea ei fusese hotærâtæ încæ la Helsinki, ca principal element de
continuitate (follow up) în procesul inaugurat de prima Conferinflæ pentru Securitate øi Cooperare
în Europa. Reuniunea fusese conceputæ ca un prilej de examinare a modului cum sunt îndeplinite
prevederile Actului final øi o modalitate de aprofundare în continuare a raporturilor dintre statele
participante.
Noile spirale ascendente ale cursei înarmærilor, deteriorarea relafliilor internaflionale, înainte
de toate între cele douæ supraputeri, fæceau din reununea de la Belgrad un semi°eøec. În cadrul
lucrærilor se avansau propuneri pertinente øi valoroase în toate domeniile abordate de CSCE,
dar aceste lucræri erau dominate de confruntærile dintre delegafliile americanæ øi sovieticæ (115,
1993, pp. 182,183). Deøi durata reuniunii era prelungitæ cu mai bine de douæ luni, obiectivele
scontate atunci când se hotærâse convocarea ei nu erau atinse. Documentul final, cel mai succint
din istoria reuniunilor de acest fel ale CSCE, se mulflumea sæ constate în termeni generali cæ
„Reprezentanflii statelor participante au subliniat importanfla pe care o acordæ destinderii, care
a continuat de la adoptarea Actului final, în ciuda dificultæflilor øi obstacolelor întâmpinate. În
acest context, ei au subliniat rolul CSCE, îndeplinirea prevederilor Actului Final fiind esenfliale
pentru dezvoltarea acestui proces. Reprezentanflii statelor participante au efectuat un schimb
de pæreri aprofundat atât asupra îndeplinirii prevederilor Actului Final øi a realizærii sarcinilor
definite de Conferinflæ, cât øi, în contextul problemelor tratate de aceasta, asupra aprofundærii
relafliilor lor reciproce, îmbunætæflirii securitæflii øi cooperærii în Europa, precum øi dezvoltærii
procesului destinderii în viitor“. Dar, continua Documentul final, „nu a putut fi întrunit consensul
asupra diferitelor propuneri prezentate la reuniune“ (115, 1991, pp. 93°94).
Singurul rezultat concret obflinut la Belgard era adoptarea deciziei ca o a doua reuniune
de acest tip sæ aibæ loc la Madrid, începând cu 11 noiembrie 1980. De asemenea, se convenea
sæ se dea curs prevederilor Actului Final øi sæ se organizeze reuniuni de experfli la Montreux,
Bonn øi La Valetta. Prin aceste decizii, statele participante la reuniunea de la Begrad îøi exprimau
voinfla de a continua procesul multilateral inifliat de CSCE.
În lumina unor prevederi ale Actului Final øi în baza hotærârii adoptate la Belgrad, între
20 iunie°28 iulie 1978 se desfæøurau la Bonn lucrærile unei reuniuni de experfli, având drept
scop pregætirea Forumului øtiinflific al CSCE. Acesta avea loc la Hamburg între 18 februarie°3
martie 1980 øi dezbætea o serie de probleme de mare actualitate privind surse energetice
alternative la combustibilii fosili, producflia alimentaræ, medicina, øtiinflele umaniste øi sociale,
protecflia mediului înconjurætor, dezvoltarea urbanæ øi mediul ambiant uman. Forumul øtiinflific
elabora o serie de mæsuri øi modalitæfli de dezvoltare a cooperærii între statele participante în
problemele examinate. De asemenea, la Montreux avea loc între 31 octombrie°11 decembrie
1978 reuniunea grupului de experfli, care proceda la examinarea øi elaborarea unei metode
general acceptabile de reglementare paønicæ a diferendelor, metodæ menitæ sæ ducæ mai departe
normele øi instanflele existente în aceastæ privinflæ. Reuniunea analiza o serie de propuneri
urmærind sæ completeze metodele de reglementere paønicæ a disputelor. Se exprimau numeroase
opinii, unele divergente, dar nu se obflinea un consens asupra problematicii discutate. Experflii
întrunifli la Montreux transmiteau reuniunii de la Madrid sugestia ca în viitor sæ aibæ loc o
nouæ reuniune de experfli care sæ continuie, pe baza Actului Final de la Helsinki, examinarea
øi elaborarea unei metode general acceptabile de reglementare paønicæ a diferendelor. În aceeaøi
ordine de idei, între 13 februarie°26 iulie se desfæøurau în capitala Maltei lucrærile reuniunii
de experfli reprezentând statele participante la CSCE în problemele privind Mediterana. În cadrul
lucrærilor, prezentau punctele lor de vedere privind zona Mærii Mediterane øi experfli din Egipt,
Israel, Siria, precum øi reprezentanflii Comisiei Economice pentru Europa a Nafliunilor Unite,
UNESCO øi Programului Nafliunilor Unite pentru mediul înconjurætor. Reuniunea examina
probleme privind dezvoltarea economiei, øtiinflei øi culturii în flærile riverane Mærii Mediterane
øi cooperærii între aceste flæri, unele participante, altele neparticipante la procesul CSCE. Astfel,
deøi cu rezultate modeste, diplomaflia multilateralæ, inauguratæ de prima Conferinflæ pentru
Securitate øi Cooperare în Europa, continua.
Urmætoarea etapæ în aceastæ privinflæ era Reuniunea de la Madrid a reprezentanflilor statelor
participante la CSCE, care se desfæøura în perioada 11 noiembrie 1980°9 septembrie 1983.
Climatul politic general în relafliile Est°Vest, inclusiv în Europa, nu era mai propice decât cel
în care avusese loc reuniunea precedentæ, cea de la Belgrad; în anumite privinfle, s°ar putea
chiar susfline contrariul. Totuøi, aceastæ a doua reuniune generalæ post°Helsinki avea sæ se încheie
cu rezultate mai bogate øi mai semnificative. Câfliva factori concurau la acest lucru. Mai întâi,
schimbærile care aveau loc la Washington øi Moscova. Astfel, în ianuarie 1981, era inaugurat
primul mandat al preøedintelui Ronald Reagan, care avea sæ imprime un curs mai hotærât øi
648 CONSTANTIN VLAD
mai dur faflæ de URSS, inclusiv în domeniul înarmærilor. Pe de altæ parte, la Moscova se încheia
era Brejnev, iar succesiunea la intervale scurte a echipelor de la Kremlin (Andropov, Cernenko)
lipsea conducerea sovieticæ de coerenfla øi viziunea de perspectivæ atât de necesare într°o perioadæ
plinæ de incertitudini øi neprevæzut pe plan mondial, în condiflii când Afghanistanul atârna greu
în deteriorarea pozifliei URSS în lume. În al doilea rând, Statele Unite, flærile democratice
participante la CSCE în ansamblu, realizau tot mai mult ceea ce putea reprezenta acest proces
pentru propagarea valorilor democratice, înainte de toate a drepturilor omului øi libertæflilor
fundamentale în flærile blocului estic; în cazul statelor membre ale NATO, aceastæ conøtiinflæ
crescândæ însemna noi achiziflii pentru Occident în confruntarea cu Estul. În al treilea rând,
Reuniunea de la Madrid permitea statelor mici øi mijlocii, flærilor neutre øi nealiniate din Europa
un cadru de manifestare ce putea fi comparat doar cu cel oferit de Conferinfla pentru Securitate
øi Cooperare în Europa, în perioada fastæ a destinderii. Confruntate cu recrudescenfla politicii
de bloc, îngrijorate de deteriorarea raporturilor internaflionale øi de lipsa oricærui progres în
negocierile MBFR de la Viena, aceste state erau principalele promotoare ale unor mæsuri de
creøtere a încrederii øi securitæflii (Confidence and Security Building Measures), care reprezentau
un pas înainte faflæ de prevederile Actului final în ceea ce priveøte „componenta militaræ a
securitæflii“. În aceastæ privinflæ, era o øansæ în plus pentru poziflia statelor mici øi mijlocii
împrejurarea cæ, la cumpæna dintre deceniile 8 øi 9, Statele Unite øi Alianfla Nord°Atlanticæ
manifestau un interes crescând pentru mæsurile de întærire a încrederii øi prevenirii unui atac
prin surprindere sau a unui ræzboi declanøat dintr°o eroare de calcul (179, 1989, p. 116).
În acest context, Reuniunea de la Madrid, care dura aproape 3 ani, oferea statelor participante
prilejul de a sublinia din nou înalta semnificaflie politicæ a Conferinflei pentru Securitate øi
Cooperare în Europa, dar øi de a exprima insatisfacflia øi preocuparea pentru deteriorarea situafliei
internaflionale intervenitæ dupæ Reuniunea de la Belgrad din 1977. Ele conveneau cæ trebuie
depuse noi eforturi pentru a da efect deplin Actului Final prin acfliuni concrete unilaterale,
bilaterale øi multilaterale, în vederea restabilirii încrederii între statele participante, ceea ce
ar permite îmbunætæflirea substanflialæ a relafliilor lor reciproce.
Documentul final adoptat exprima hotærârea statelor participante de a îndeplini în mod
constant toate prevederile Actului Final øi de a respecta øi pune în practicæ, strict øi færæ rezerve,
toate cele zece principii înscrise în acest document. În acest cadru, Documentul final sublinia
cæ statele participante recunosc în Actul final semnificaflia universalæ a drepturilor omului øi
libertæflilor fundamentale, a cæror respectare constituie un factor esenflial pentru pacea øi secu-
ritatea internaflionalæ. Statele participante îøi exprimau hotærârea de a dezvolta legile øi regle-
mentærile interne privind drepturile civile, politice, economice, sociale, culturale øi de a asigura
exercitarea efectiva a acestor drepturi. Ele se angajau sæ asigure dreptul muncitorilor de a crea
øi a adera liber la sindicate (un reflex al situafliei din Polonia), sæ respecte drepturile comunitæflilor
religioase øi cele ale persoanelor aparflinând minoritæflilor naflionale. Documentul final înscria
în textul sæu mæsuri concrete pe care statele participante sæ le adopte pentru facilitarea contactelor
între persoane, cæsætoriile între cetæfleni ai unor state diferite, îmbunætæflirea difuzærii informafliilor,
cærflilor, filmelor øi altor produse ale creafliei culturale. Statele participante condamnau terorismul,
îøi exprimau hotærârea de a lua mæsuri pentru a preveni ca teritoriile lor sæ nu fie folosite pentru
pregætirea, organizarea sau desfæøurarea de activitæfli teroriste. Preocupærile de acest ordin erau
determinate de împrejuræri dramatice cum au fost atentatele îndreptate împotriva Papei Ioan
Paul al II°lea øi lui Ronald Reagan, precum øi asasinarea preøedintelui Egiptului, Anwar El
Sadat.
Reuniunea de la Madrid consolida continuitatea procesului CSCE. Era prima întrunire a
statelor pasrticipante care se pronunfla clar în sensul cæ acest proces este ireversibil. Astfel,
Documentul final aræta cæ
„În conformitate cu prevederile corespunzætoare ale Actului Final øi cu hotærârea øi angajamentul
lor de a continua procesul multilateral început de CSCE, statele participante vor fline în mod
regulat alte reuniuni ale reprezentanflilor lor“ (115, 1991, p. 149).
Ca prim pas în aceastæ direcflie, Reuniunea de la Madrid hotæra cæ o nouæ reuniune de acest
tip sæ aibæ loc la Viena, cu începere de la 4 noiembrie 1986. De asemenea, pornind de la o
propunere a Franflei, Reuniunea decidea convocarea unei Conferinfle pentru mæsuri de încredere
øi securitate øi pentru dezarmare în Europa. O primæ etapæ a Conferinflei, precedatæ de o reuniune
pregætitoare la Helsinki, avea loc la Stockholm, cu începere de la 17 ianuarie 1984. Conferinfla
ducea mai departe mæsurile de creøtere a încrederii cuprinse în Actul Final din 1975 øi fæcea
o serie de concretizæri privind modul de aplicare a acestor mæsuri. Astfel, numærul de militari
pentru care o acfliune era notificabilæ în prealabil statelor participante se reducea de la 25 de
mii la 17 mii. Se precizau numeroase date privind notificarea prealabilæ — acfliuni la care
participau cel mult 300 de tancuri, acfliuni ale forflelor aeriene, acfliuni de desant maritim, de
desant°paraøutare, transferul de efective militare, întocmirea de calendare anuale pentru
activitæflile militare supuse notificærii prealabile. Se convenea dreptul de inspecflie a unui stat
participant la CSCE într°o zonæ a altui stat participant, atunci când este pusæ la îndoialæ
respectarea mæsurilor de creøtere a încrederii øi întærire a securitæflii adoptate, precum øi condifliile
în care un asemenea drept putea avea loc (inspecflia sæ se desfæøoare în maximum 24 de ore
de la solicitare, ea sæ nu dureze mai mult de 48 de ore, cererea de inspecflie øi rezultatele acesteia
sæ fie puse la dispoziflia tuturor statelor participante la procesul CSCE). De asemenea, se
concretizau modalitæflile privind schimbul de observatori la manevrele militare între statele
participante.
În conformitate cu prevederile Actului Final de la Helsinki øi hotærârile adoptate la reuniunea
de la Madrid, în anii 1984°1986 aveau loc mai multe reuniuni ale statelor participante. Astfel,
la Athena continuau eforturile pentru elaborarea unei metode general°acceptabile de
reglementare paønicæ a diferandelor internaflionale. La Ottawa, experfli din statele participante
efectuau schimburi de vederi în ceea ce priveøte problematica drepturilor omului. Un seminar
organizat la Veneflia, continua examinarea problemelor privind cooperarea economicæ, øtiinflificæ
øi culturalæ în regiunea mediteraneanæ. Iar la Budapesta, se desfæøurau lucrærile unui forum
cultural al CSCE. La cea de a 10°a aniversare a semnærii Actului Final, în capitala Finlandei
se întruneau miniøtrii de Externe ai statele participante, prilej cu care avea loc un schimb de
650 CONSTANTIN VLAD
vederi privind modul cum se îndeplinesc prevederile acestui important document politic
internaflional.
Astfel, cu dæri înapoi, poticneli, dar øi cu unele avansuri, procesul CSCE continua. Valenflele
sale în ceea ce priveøte întærirea securitæflii øi dezvoltarea cooperærii în Europa, deøi ræmâneau
în mare mæsuræ nepuse în valoare, se menflineau intacte, iar conøtiinfla necesitæflii utilizærii lor
era în creøtere. Cu alte cuvinte, în perioada mai puflin propice spiritului de încredere, cooperare
øi negociere care urma acordurilor de la Helsinki, procesul început în Europa ræmânea viabil
øi promiflætor, dupæ cum avea s°o dovedeascæ ultimul deceniu al secolului XX.
CAP. XXI.
CURSÆ CONTRA CRONOMETRU — ØASE ANI
VIS°À°VIS DE PATRU DECENII ØI JUMÆTATE
În a doua jumætate a deceniului 9, relafliile Est°Vest intrau într°o etapæ nouæ. Aceasta era
legatæ de ultima schimbare survenitæ la Kremlin, în mod concret prin venirea la conducerea
URSS a lui Mihail Gorbaciov.
1) Un wilsonian întârziat
Iatæ cum descrie noul lider sovietic situaflia flærii, în martie 1985, când îøi asuma cea mai
înaltæ funcflie politicæ, aceea de conducætor al partidului comunist, care°i acorda puterea supremæ
la Moscova:
„Angajatæ în cursa epuizantæ a înarmærilor, flara se gæsea în mod evident la capætul puterilor.
Mecanismele economiei funcflionau din ce în ce mai ræu. Randamentul producfliei era în scædere.
Cuceririle gândirii øtiinflifice øi tehnice erau anulate de o economie total birocraticæ. Nivelul de
trai al populafliei se præbuøea din ce în ce mai evident. Corupflia pætrundea pretutindeni,
manifestându°se færæ ruøine în toate verigile sistemului de gestionare. Descompunerea atingea
chiar øi viafla spiritualæ: aparatul monopolist ideologic, care închidea societatea ca într°o carapace,
izbutea din ce în ce mai greu sæ filtreze minciuna, ipocrizia øi cinismul oficial“ (86, 1994, pp. 6°7).
Poate în acest tablou sunt øi unele elemente subiective; el era schiflat la un an dupæ ce URSS
dispæruse øi, odatæ cu aceasta, Gorbaciov îøi pierduse toate funcfliile politice øi de stat; dar
tabloul respectiv înfæfliøa în mod cert realitatea crizei de sistem pe care o traversa Uniunea
Sovieticæ. Campion al reformelor, Gorbaciov va nega cæ în URSS existase un sistem socialist
autentic øi se pronunfla în final pentru „paradigma unei gândiri bazate pe sinteza a ceea ce este
mai realist øi mai vital în teoria socialistæ“ (86, 1994, p. 325). El va critica partidul comunist
ca partid unic, acuzându°l pentru totalitarismul impus societæflii øi va încerca trasformarea lui
într°un partid social°democrat. Gorbaciov se angaja sæ schimbe din temelii societatea sovieticæ.
Conceptele°cheie ale acestei întreprinderi de o amploare færæ precedent øi plinæ de riscuri era
perestroika, glasnosti øi noua gândire politicæ. Deøi aceste concepte se împleteau øi intercon-
diflionau, primele douæ se refereau în principal la aspectele interne ale reformelor. Perestroika
652 CONSTANTIN VLAD
viza reorganizarea sistemului economic, supracentralizat, pe principiile pieflii. Glasnosti însemna

transparenflæ, deschidere, liberalizare, øi avea în vedere viaflæ politicæ, cea statalæ øi cea socialæ.
Iar noua gândire politicæ privea politica externæ øi diplomaflia sovieticæ. Fundamentarea øi sensul
acestei noi gândiri politice sunt prezentate astfel de Gorbaciov:
„Primii paøi pe care i°am fæcut împreunæ cu tovaræøii mei pe drumul prerestroicii ne°au convins
cæ nu vom realiza nimic dacæ nu eliberam flara de sub povara hipermilitarizærii, devenitæ de
nesuportat, distructivæ, dacæ nu o eliberam de dominaflia complexului militaro°industrial, precum
øi de uriaøele cheltuieli pe care le fæceam pentru a ne pæstra pozifliile de supraputere în afara
graniflelor flærii — faflæ de statele aliate øi cele ale „Lumii a Treia“. O asemenea concepflie ne°a
condus foarte curând la o schimbare radicalæ a politicii noastre externe, orientând°o cætre sfârøitul
cât mai rapid al „Ræzboiului Rece“, cætre încetarea confruntærii globale cu Statele Unite øi întregul
Occident. Fundamentarea teoretecæ, filozoficæ a acfliunii noastre în vederea reorientærii diplomafliei
a fost noua gândire politicæ, næzuinflæ fundamentalæ realizatæ rapid prin intrarea Uniunii Sovietice
în comunitatea mondialæ, în curentul civilizafliei mondiale. Ideile inifliale ale noii gândiri politice
au fost formulate încæ din aprilie 1985, pentru a fi apoi dezvoltate în anii 1986°1989, în momentul
în care noile concepflii despre relafliile internaflionale îøi gæseau aplicarea în practicæ“ (86, 1994,
p. 16)
În iulie 1991, când primea Premiul Nobel pentru Pace, Gorbaciov adæuga: noua gândire
politicæ este fundamantatæ pe convingerea cæ, la acest sfârøit de secol XX, armele nu vor mai
fi principalul motor la politicii mondiale (86, 1994, p. 254). Aceastæ gândire producea, în doar
câfliva ani, o adeværatæ revoluflie în politica externæ øi diplomaflia sovieticæ. Moscova lua cursul
dialogului øi înflelegerii cu Statele Unite øi celelalte puteri occidentale, contând pe deschidere,
sinceritate øi bunæ credinflæ în raporturile internaflionale. Diplomaflia la nivel înalt între liderii
europeni øi Gorbaciov devenea puternic personalizatæ, fapt færæ precedent. Contactele frecvente,
multe dintre ele informale, schimbul deschis de pæreri, luarea în considerare a intereselor øi
pozifliilor reciproce, onestitatea cæutærilor øi seriozitatea faflæ de înflelegerile convenite duceau
la eliminarea în bunæ mæsuræ a neîncrederii øi adversitæflii, la stabilirea unor raporturi strânse,
chiar prieteneøti, inclusiv pe plan familial, atât cât prietenia se poate naøte øi manifesta între
politicieni care îndeplinesc cele mai înalte funcflii de stat. Încordarea dintre Est øi Vest diminua
semnificativ, spectrul unui ræzboi mondial purtat cu cele mai teribile arme de distrugere în
masæ era îndepærtat øi ambele pærfli puteau sæ declare, fiecare în parte øi împreunæ, sfârøitul
Ræzboiului Rece. Într°o viziune integratoare, în vara anului 1991 Gorbaciov sintetiza rezultatele
noii gândiri politice astfel: „S°a pus capæt «Ræzboiului Rece». Primejdia unui ræzboi atomic
mondial a fost practic înlæturatæ. «Cortina de fier» a fost ridicatæ. Germania a fost reunificatæ,
ceea ce constituie o cotituræ în istoria Europei. Pe continent nu mai existæ nici un stat care sæ
nu se considere pe deplin suveran øi independent“ (86, 1994, pp. 262°263).
Imaginea despre Uniunea Sovieticæ în exterior, graflie cursului cætre reforme øi noii gândiri
politice, avea sæ fie descrisæ de cætre Andrei Graciov, colaborator apropiat al lui Gorbaciov,
în urmætorii termeni:
„Dupæ decenii de idei preconcepute øi de animozitæfli, lumea exterioaræ pærea sæ creadæ în

sinceritatea noastræ, sæ creadæ cæ puteau întrefline relaflii cu noi, sæ creadæ cæ spunem ce gândim,
facem ceea ce spunem øi ne respectæm promisiunile. Sæ creadæ cæ renunflasem la orice formæ
de limbaj dublu, cæ regulile morale ale întregii umanitæfli înlocuiseræ rasismul de clasæ øi
oportunismul politic. Sæ creadæ cæ renunflæm la violenflæ øi adoptæm metodele politice pentru a
rezolva toate conflictele politice, chiar øi pe cele mai acute. Sæ creadæ cæ nu ne vom apæra
Constituflia prin metode anticonstituflionale, pentru a nu deforma, o datæ în plus, scopul declarat,
astfel încât sæ°l facem de nerecunoscut. Sæ creadæ cæ forfla care se dovedeøte necesaræ øi uneori
inevitabilæ pentru a menfline ordinea publicæ, pentru a apæra drepturile øi însæøi viafla cetæflenilor,
nu poate fi folositæ decât în cadrul legii øi al dreptului. Sæ creadæ cæ politica nu se mai ascunde
în spatele militarilor øi nu va mai fi definitæ de ei. În sfârøit sæ creadæ cæ opfliunea politicæ a
societæflii este liberæ, chiar în cazul unei opfliuni socialiste“ (87, 1995, p. 253).
Aceastæ imagine cuprinzætoare øi pertinentæ avea accente dramatice: era era formulatæ øi
publicatæ în ianuarie 1991, când grupæri conservatoare încercau, prin lovituri de forflæ, sæ
împiedice accesul Statelor Baltice la independenflæ. Dramatismul descrierii provenea din
îngrijorarea cæ evenimente precum cele din Statele Baltice puteau schimba în ræu percepflia
lumii despre URSS, aøa cum aceastæ percepflie se formase cu greu în anii reformelor.
Viziunea americanæ despre ceea ce aducea distinct Gorbaciov în politica externæ se integra
într°o perspectivæ largæ, cu un accent aparte pe consecinfle:
„Cu trecerea timpului, schimbarea doctrinalæ a lui Gorbaciov nu a mai putut fi evitatæ, nici mæcar
de o birocraflie modelatæ în cei aproape treizeci de ani de serviciu ca ministru de Externe ai lui
Gromîko. Deoarece «noua gândire» a lui Gorbaciov a mers mult dincolo de adaptarea politicii
sovietice de stat la noile realitæfli; ea a distrus cu totul structura de rezistenflæ intelectualæ a politicii
externe sovietice istorice. Când Gorbaciov a înlocuit conceptul de luptæ de clasa cu tema
wilsonianæ a interdependenflei globale, el definea o lume de interese compatibile øi de armonie
intrinsecæ — o inversare totalæ a ortodoxiei leniniste de stat øi a marxismului istoric“ (109, 1998,
p. 714).
Într°adevær, noua gândire politicæ øi acfliunea pe care ea o inspira pe plan internaflional îl
prezentau pe Gorbaciov ca pe un wilsonian convins. Noua gândire, sublinia el, „ne°a permis
sæ evaluæm importanfla vitalæ pe care o aveau, pentru relafliile internaflionale ale epocii noastre,
valorile morale formulate de diferite popoare în decursul veacurilor øi generalizate, finisate,
de cætre marile spirite ale omenirii“. De aici, o viziune nouæ, fundamental schimbatæ despre
cæile asigurærii securitæflii statelor. Lumea de astæzi, afirma Gorbaciov, cere abordæri cu totul
noi ale garantærii securitæflii. Posibilitatea de a o realiza în detrimentul altora, de a obfline avantaje
unilaterale în detrimentul altora, practic, a dispærut. Altfel spus, ræmân din ce în ce mai pufline
motive obiective pentru inamiciflie øi ræzboi între state. El va vorbi despre unicitatea lumii în
termeni de care Roosevelt era, la timpul sæu, atât de ataøat. Gorbaciov se va referi la valorile
universale, general°umane — nu occidentale, nu orientale —, la legile universale ale civilizafliei,
la necesitatea unui umanism global øi a unei solidaritæfli mondiale, la posibilitatea gæsirii unor
654 CONSTANTIN VLAD
soluflii la problemele lumii în afara ideologiilor. El va pleda pentru o „Casæ comunæ a Europei“,
care sæ gæzduiascæ, primitoare, întregul continent, cu Estul øi Vestul acceptându°se reciproc.
Aflat în vizitæ la Vatican, Gorbaciov avea sæ aprecieze drept foarte pertinentæ aprecierea Papei
Ioan Paul al II°lea: „Europa, în calitatea sa de protagonistæ a istoriei mondiale, trebuie sæ respire
cu amândoi plæmânii sæi“ [adicæ Vestul øi Estul — C.V.]. Liderul reformator de la Kremlin va
susfline cæ „refuzul confruntærii øi crearea unor sisteme de securitate — regionale, continentale,
mondiale — sunt dictate de moralæ øi de bun simfl, dar øi de interese inexorabile“ (86, 1994,
p. 20). La prima vedere s°ar putea crede cæ referirea la interesele care patroneazæ constituirea
„sistemelor de securitate“ ar contrazice premisele wilsoniene ale gândirii øi convingerilor sale.
Dar wilsonismul, în variata sa iniflialæ, øi în „reeditærile“ sale periodice în veøminte mai mult
sau mai puflin noi, nu neagæ deloc rolul intereselor în determinarea comportamentului statelor
pe scena internaflionalæ. El introduce însæ în aceste interese o „infuzie“ de valori, inclusiv de
valori morale. Este exact ceea ce a fæcut øi Gorbaciov. Cu menfliunea cæ wilsonismul s°a næscut
øi continuæ sæ fie, într°un fel sau altul aplicat într°o flaræ mare, cu interese globale, o flaræ
învingætoare; învingætoare în Primul Ræzboi Mondial, învingætoare în cel de°al Doilea Ræzboi
Mondial øi ieøitæ cu puteri intacte, chiar sporite, din Ræzboiul Rece. De aici øi perenitatea øi
forfla sa. Atunci însæ când el este redescoperit tot într°o flaræ mare (cazul fostei URSS), cu interese
globale, dar care nu mai este capabilæ sæ le promoveze; atunci când el (wilsonismul) este reeditat
într°o flaræ, chiar mare, dar care pierde, el exprimæ o poziflie de slæbiciune øi neîncredere în
sine øi tinde sæ ignore realitæflile, sæ alimenteze construcflii efemere øi utopice. Avea sæ fie øi
cazul wilsonismului împærtæøit øi profesat de Mihail Gorbaciov. În acest sens, ultimul lider
sovietic îndemna la studiul unei abordæri cu totul noi a relafliilor internaflionale, astfel încât
aceste relaflii sæ devinæ obiectul gestionærii colective din partea tuturor membrilor comunitæflii
internaflionale.
„Una dintre consecinflele unicitæflii crescânde a lumii, afirma el, este democratizarea relafliilor
dintre state. Principiul conform cæruia anumite state sau grupæri de state pot domina arena
internaflionalæ se apropie de dispariflie. Ne îndreptæm cætre o structuræ mai complexæ øi mai globalæ
a relafliilor internaflionale. Îøi croieøte cale ideea necesitæflii unei gestionæri colective a lumii, la
care sæ ia parte tofli membrii comunitæflii mondiale“ (86, 1994, p. 20).
În realitate, în mæsura în care lumea este unificatæ de globalizare øi în evident contrast cu
afirmarea tot mai largæ a principiilor democratice în viafla internæ a statelor, pe plan internaflional
raporturile dintre state sunt tot mai nedemocratice. „Sistemele de securitate“ cu diferite întinderi
teritoriale sunt ceea ce au fost întotdeauna — alianfle politico°militare, grupæri de state care°øi
promoveazæ interesele specifice. Iar „Casa comunæ a Europei“ se realizeazæ în cu totul alt fel
decât cel imaginat de Gorbaciov — prin extinderea Uniunii Europene, în condiflii când Estul
øi°a schimbat natura, o bunæ parte din el integrându°se sau næzuind sæ se integreze în structurile
economice, politice øi de securitate næscute pe terenul Vestului.
Øi în ceea ce priveøte destinul individual, Gorbaciov ræmânea în sfera utopiei. În 1992, el
scria: „În ceea ce mæ priveøte, nu°mi consider misiunea încheiatæ. Sunt încredinflat cæ în numele
patriei mele øi al relafliilor internaflionale, va fi folosit capitalul spiritual øi politic pe care l°am
adunat. Simt cæ am încæ putere suficientæ pentru a continua“ (86, 1994, p. 30). Nu i se vor
oferi însæ prilejuri spre a se realiza în continuare. Pe plan intern, tentativa de a se relansa prin
înscrierea în cursa prezidenflialæ era stopatæ brusc, dupæ ce fusese umilit public. Pe plan
internaflional, va avea deziluzii. În timp ce se afla în culmea puterii, ziarul Baltimore Sun se
întreba: cu cine poate fi comparat Gorbaciov? Cu Churchill, cu Roosevelt sau cu de Gaulle?
Nu, el poate sta alæturi doar de Carol cel Mare, Petru cel Mare øi de George Washington. În
august 1991, liderii occidentali condamnau puciul, dar adoptau o atitudine de expectativæ, spre
a vedea cum se va încheia acesta. Dupæ ce în pædurea Belovejskaia, lângæ Brest, „troica“ —
preøedinflii Rusiei (Elflîn), Ucrainei (Kravciuk) øi Bielorusiei (Øuøkevici) declarau cæ URSS a
încetat sæ existe øi anunflau constituirea Comunitæflii Statelor Independente (CSI), atitudinea
aceloraøi lideri se schimba rapid. Secretarul de stat James Baker øi alfli membri ai administrafliei
americane se græbeau sæ vorbeascæ despre „Fosta URSS“. Hans°Dietrich Genscher,
vice°cancelar øi ministru de Externe la Bonn cælætorea la Kiev øi Alma°Ata færæ sæ treacæ prin
Moscova. Gorbaciov avea sæ°i reproøeze acest lucru, în timpul unei primiri la Kremlin: „În
ultimul timp, vicecancelarul preferæ sæ cælætoreascæ prin Uniune færæ sæ se opreascæ la Moscova.
Va trebui sæ trimitem avioane de vânætoare pentru a avea plæcerea companiei sale, aici?“ (87,
1994, p. 70). Gorbaciov va da glas sentimentelor de amæræciune pe care i le provoca atitudinea
unora dintre oamenii politici occidentali faflæ de Mitterrand, într°o convorbire telefonicæ: „Ceea
ce mæ întristeazæ este cæ acum, când flara noastræ se gæseøte într°o situaflie atât de dificilæ,
Occidentul este pe punctul de a începe o competiflie pentru cel care va spune primul cæ Uniunea
nu mai existæ“ (86, 1994, p. 196).
Dar, politica îøi are logica ei, în care nu sentimentele conteazæ cel mai mult. Occidentul
continua sæ vorbeascæ în termeni laudativi despre rolul istoric al lui Gorbaciov, dar se orienta
færæ ezitare cætre noii lideri din fostele republici sovietice, øi înainte de toate cætre noul om
forte de la Kremlin, Boris Elflîn. Dupæ 25 decembrie 1991, când Gorbaciov demisiona din funcflia
de preøedinte al URSS øi devenea doar conducætorul unei fundaflii care°i purta numele, aparifliile
sale în diferite foruri naflionale øi internaflionale, invitarea lui la reuniuni internaflionale deveneau
tot mai rare øi mai puflin mediatizate. Simbolic, în 1992, el flinea un discurs la Fulton, pe care
îl intitula Ræspuns lui Winston Churchill. Paralela cu celebrul moment care marca începutul
Ræzboiului Rece era evidentæ: Gorbaciov se considera omul potrivit sæ schifleze cæi de urmat
dupæ încheierea confruntærii Est°Vest. O altæ coincidenflæ evidenflia similitudinea luærilor de
poziflii ale celor doi oameni politici: øi unul øi celælalt veneau la Fulton dupæ ce îøi pierduseræ
funcfliile de stat. Liderul britanic avea însæ în spate solidaritatea anglo°saxonæ, în plinæ ascensiune
de forflæ, øi a unui Occident încæ în cæutare de opfliuni, dar, oarecum instinctiv, tentat spre unire.
În contrast, fostul lider sovietic încerca sæ reediteze în noi condiflii performanfla predecesorului
sæu, dar nu avea ca punct de sprijin decât trecutul. De aceea, discursul sæu, care reafirma opiniile
øi pozifliile sale în problemele lumii, ale Europei, ale Comunitæflii Statelor Independente era
amplu comentat în mass media, øi atât. Editorul francez al unei cærfli a lui Andrei Graciov despre
cæderea lui Gorbaciov, scria: „Cavalerul de la Stavropol [regiunea unde Gorbaciov fusese
656 CONSTANTIN VLAD
lucrætor de partid înainte de a veni la Moscova — C.V.] aruncat din øa de lasoul din Belovejkaia,
nu a putut sæ se obiønuiascæ dintr°o datæ cu ideea cæ se terminase cu alergærile de cai øi cæ de
acum înainte trebuie sæ meargæ pe jos“ (87, 1995, p. 9). Erau cuvinte care exprimau o
nedisimulatæ satisfacflie ræutæciosæ pentru naufragiul celui care începuse cu reforma statului
sovietic øi°øi încheiase cariera politicæ odatæ cu dispariflia URSS de pe scena lumii.
Acest destin politic al lui Gorbaciov øi efectele sale asupra URSS nu apærea ca o surprizæ
pentru mulfli observatori ai vremii. Când lansase perestroika, el nu øtia exact ce înseamnæ aceasta,
Economia, le explica Gorbaciov membrilor biroului politic al partidului sovietic, are nevoie
în mod cert de reforme øi, deøi noi nu cunoaøtem exact cum sæ le realizæm, trebuie sæ începem.
Sæ le începem øi vom învæfla din mers. Dar Uniunea Sovieticæ înceta sæ existe øi liderii care
doreau reformele încæ nu aveau o idee claræ asupra lor (94, 1995, p. 637). Glasnosti ræscolea
societatea sovieticæ, eliberea critica la nivel social, submina autoritatea statului, în genere a
factorului politic, în condiflii când reformele economice nu numai cæ nu îmbunætæfleau nivelul
de trai al popuflafliei, dar adânceau pânæ la nivele necunoscute încæ criza de bunuri øi servicii.
Partidul comunist, care reprezenta scheletul puterii statale, se dezintegra, dar Gorbaciov eøua
în încercarea de a crea un succesor al acestuia, prin formarea unor noi structuri de stat. Pledând
pentru o nouæ gândire politicæ, liderul sovietic vorbea despre interesele întregii umanitæfli dar,
prin deciziile sale, ignora interesele URSS, în timp ce puterile occidentale nu uitau nicidecum
de propriile interese. În final, aratæ A. Dobrînin, Mihail Gorbaciov, cæruia îi revine meritul
de a fi încercat reforma URSS,
„n°a avut o viziune claræ sau prioritæfli naflionale concrete, dupæ care sæ se ghideze, acasæ øi peste
hotare… Strædania sa de a introduce o nouæ gândire elibera forfle pe care n°a fost în stare sæ le
controleze. Haosul politic øi economic creat de propria confuzie a lui Gorbaciov cu privire la
modul cum sæ abordeze sarcina dificilæ a reformelor necesare, combinat cu ræzmeriflele din a
doua jumætate a anului 1991 [din partea republicilor unionale — C.V.] au condus la cæderea
lui personalæ øi la colapsul Uniunii Sovietice. Dacæ reformele ar fi fost conduse în mod adecvat
øi cu pricepere, cu toate realizærile pozitive pæstrate într°o manieræ rezonabilæ, cu neajunsurile
øi greøelile majore eliminate într°un mod planificat øi treptat, Uniunea Sovieticæ, reînnoitæ,
reformatæ øi orientatæ cætre un nou curs de dezvoltare ar fi putut face faflæ provocærilor cu care
se confrunta øi s°ar fi situat în primele rânduri ale flærilor democratice ale lumii“ (56, 1995, p. 638).
La rândul sæu, Kissinger scria urmætoarele despre destinul lui Gorbaciov.
„Politica la nivel înalt nu admite slæbiciunea — chiar dacæ victima nu este principala cauzæ a
acesteia. Aura lui Gorbaciov a atins apogeul când el a apærut în chip de lider împæciuitor al
unei Uniuni Sovietice ostile ideologic øi înarmate nuclear. Pe mæsuræ ce politica sa a început
sæ reflecte mai curând confuzie decât un scop precis, poziflia lui Gorbaciov a intrat în declin.
La cinci luni dupæ eøecul loviturii de stat comuniste, el a fost obligat sæ demisioneze øi a fost
înlocuit cu Elflîn printr°o proceduræ întrutotul la fel de «ilegalæ» ca øi aceea care provocase mânia
Occidentului cu cinci luni mai de vreme. De astæ datæ, democrafliile s°au alæturat rapid lui Elflîn,
în mare parte cu aceleaøi argumente pe care cu puflin înainte le invocaseræ în sprijinul lui
Gorbaciov. Ignorat de o lume care nu de mult îl særbætorise, Gorbaciov a rætæcit prin tærâmul
uitærii rezervat oamenilor de stat naufragiafli în efortul de a atinge obiective mai presus de puterile
lor“ (109, 1998, p. 711).
Iar secretarul de stat James Baker aræta, într°o declaraflie ulterioaræ lui 1991: sper ca istoria
sæ fie îngæduitoare cu Gorbaciov…
2) Diplomaflia la nivel înalt øi încheierea Ræzboiului Rece
Dupæ 1985, Ræzboiul Rece intra în linie dreaptæ în faza lui terminalæ. Orientarea cætre
încheierea sa, adoptatæ de ambele pærfli, exprima voinfla politicæ a principalilor protagoniøti ai
confruntærii Est°Vest. Iar diplomaflia, având ca vârf de lance diplomaflia la nivel înalt, devenea
principalul câmp de acfliune øi instrument prin care cele peste patru decenii de competiflie se
îndreptau spre final.
a. Accelerarea ritmului istoric. Într°adevær, perioada 1985°1991 cunoøtea o densitate øi

un ritm al vieflii diplomatice internaflionale færæ egal. Lumea în ansamblu — la Nafliunile Unite,
pe plan regional etc. — era atrasæ într°un adeværat vârtej de contacte, întâlniri, convorbiri,
negocieri. Dar principalii actori pe scena diplomaticæ erau cele douæ alianfle politico°militare:
Alianfla Nord°Atlanticæ øi Organizaflia Tratatului de la Varøovia øi, în acest cadru, cele douæ
supraputeri — Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ. De aceea, în prezentul paragraf, atenflia este
îndreptatæ tocmai spre acfliunile diplomatice care transformau, în câfliva ani, centrul confruntærii
mondiale într°un veritabil catalizator al instaurærii unei noi ordini mondiale, bazate nu pe
confruntare øi pe competiflia în domeniul armamentelor, ci pe dialog øi cooperare.
Estimæri ale serviciilor secrete americane elaborate la începutul anilor ’90 arætau cæ perioada
1989°1991 a reprezentat „un timp când ritmul istoric s°a accelerat atât de rapid încât eveni-
mentele au pærut a se desfæøura dincolo de controlul, dacæ nu dincolo de puterea de înflelegere
a oamenilor“ (7, 1999).
De fapt, pregætirea acestui ritm istoric accelerat fusese începutæ mai de vreme, sub preøe-
dintele american Ronald Reagan. Reagan, cum se exprimæ Kissinger, a respins „complexul
de vinovæflie“ de dupæ Vietnam, complex pe care°l identifica cu administraflia Carter, øi a apærat
cu mândrie recordul Americii de a fi „cea mai importantæ forflæ a pæcii din întreaga lume de
azi“. El a calificat URSS drept un „imperiu al ræului“, ceea ce implica o provocare moralæ
færæ precedent. Retorica lui Reagan în cursul primului sæu mandat a marcat încheierea oficialæ
a perioadei de destindere. Obiectivul Americii nu mai era relaxarea tensiunilor, ci cruciada øi
convertirea. Reagan fusese ales în baza promisiunii unui anticomunism militant øi el øi°a flinut
promisiunea (109, 1998, p. 694). În primul sæu mandat, Ræzboiul Rece „în surdinæ“ pærea sæ
redevinæ ceea ce fusese înainte de 1963.
658 CONSTANTIN VLAD
„Reagan a fost primul preøedinte de dupæ ræzboi care a preluat ofensiva atât ideologic, cât øi
geostrategic. Uniunea Sovieticæ nu mai fusese obligatæ sæ facæ faflæ unui asemenea fenomen
din timpul lui Dulles — dar Dulles nu fusese preøedinte øi nici nu încercase vreodatæ sæ°øi punæ
în practicæ politica de eliberare. Prin contrast, Reagan øi asociaflii sæi øi°au înfleles literal profe-
siunea. Încæ de la instalarea lui Reagan, ei au urmat simultan douæ obiective: sæ combatæ presiunea
geopoliticæ sovieticæ pânæ când procesul de expansiune avea sæ fie înfrânat øi apoi sugrumat;
øi, în al doilea rând, sæ lanseze un program de înarmare menit sæ omoare în faøæ aspirafliile sovietice
de superioritate strategicæ, pe care sæ°l transforme în garanflie strategicæ. Instrumentul ideologic
pentru aceastæ inversare de roluri era problema drepturilor omului, pe care Reagan øi consilierii
sæi au invocat°o în încercarea de a submina sistemul sovietic“ (109, 1998, p. 698).
La aceasta se adæuga un puternic impuls dat înarmærilor. Întærirea capacitæflii militare
devenea, sub Ronald Reagan, provocarea fundamentalæ adresatæ URSS. Era reluatæ pregætirea
pentru producerea bombardierului B°1 øi începea amplasarea rachetelor intercontinentale MX.
Douæ decizii strategice aveau sæ contribuie cel mai mult la încheierea Ræzboiului Rece, anume
amplasarea de cætre NATO în Europa a rachetelor americane cu razæ medie de acfliune øi
angajarea Americii în Inifliativa de Apærare Strategicæ —SDI (109, 1998, p. 701).
„Scopul ofensivei strategice a lui Reagan era acela de a°i face pe sovietici sæ înfleleagæ cæ
ajunseseræ prea departe. Respingând Doctrina Brejnev privind caracterul ireversibil al cuceririlor
comuniste, strategia lui Reagan exprima convingerea în posibilitatea de a înfrânge comunismul,
nu numai de a°l stævili. Reagan a reuøit anularea amendamentului Clarck, prin care America
fusese împiedicatæ sæ acorde ajutor forflelor anticomuniste din Angola, a intensificat sprijinul
acordat gherilelor antisovietice afgane, a dezvoltat un program important de rezistenflæ împotriva
gherilelor comuniste în America centralæ øi chiar a extins ajutorul umanitar asupra Cambodgiei.
A fost un remarcabil omagiu adus coeziunii americane acela cæ, la puflin mai mult de cinci ani
de la luptele din Indochina, un preøedinte era hotærât sæ conteste din nou expansiunea sovieticæ
în lume, de astæ datæ cu succes“ (109, 1998, p. 699).
Sub Brejnev, Andropov øi Cernenko, aceastæ ofensivæ generalæ a administrafliei Reagan
contribuia la imobilismul sovietic, singura miøcare a Moscovei în perioada datæ fiind acceptarea
reluærii negocierilor de la Geneva asupra armelor strategice øi a spafliului cosmic. Acest
imoibilism avea sæ fie depæøit de cætre noua conducere sovieticæ, sub Mihail Gorbaciov. Primul
lider occidental care detecta potenflialitæflile de negociere cu Gorbaciov era Margaret Thatcher,
în timpul unei vizite a acestuia la Londra, în decembrie 1984, înainte ca el sæ acceadæ la funcflia
supremæ. Dupæ convorbiri, primul ministru britanic declara: „el este un om cu care eu am putut
sæ tratez“ (176, 1993, p. 463). Dar primul lider occidental care încerca sæ sondeze aceste
potenflialitæfli øi sæ le instrumenteze era Reagan. Personalitæfli foarte diferite, Reagan øi Gorbaciov
aveau un punct comun: înflelegerea faptului cæ armamentul nuclear scotea ræzboiul dintre
mijloacele politicii mondiale. „Nimeni nu poate «câøtiga» un ræzboi nuclear, gândea Reagan.
Totuøi, atâta vreme, cât existæ arme nucleare, ar exista permanent øi riscul ca ele sæ fie folosite
øi, odatæ lansatæ o armæ nuclearæ, cine øtie pânæ unde s°ar ajunge? Visul meu a devenit atunci
o lume færæ arme nucleare“. „Nu pot sæ cred cæ aceasta poate sæ meargæ mai departe dupæ
generaflia noastræ øi generafliile urmætoare cu acest tip de arme pe care ambele pærfli le îndreaptæ
una împotriva celeilalte færæ ca într°o bunæ zi un nebun sau un maniac sau un accident oarecare
sæ nu declaøeze acel gen de ræzboi care înseamnæ cap de linie pentru noi tofli“ (apud 109, 1998,
pp. 706, 707). „Noua gândire, reflecta Gorbaciov, s°a næscut sub influenfla unei convingeri de
nestræmutat: dacæ nu se înceta cursa înarmærilor, dacæ nu înceta ostilitatea crescândæ dintre
puterile nucleare, umanitatea nu va mai putea evita catastrofa. Lumea ajunsese la o limitæ
primejdioasæ, orice conflict mai serios în cadrul politicii mondiale putându°se preschimba într°un
ræzboi nuclear, în care «socialism» øi «capitalism», precum øi orice alte preferinfle øi presiuni
ideologice s°ar fi transformat în cenuøæ“ (86, 1994, p. 16). Pentru a depæøi impasul, Reagan
miza pe negocieri, dar era hotærât sæ continue cercetærile øi pregætirile pentru realizarea Inifliativei
de Apærare Strategicæ — care „nu constituia obiect de negociere“. Gorbaciov, în ceea ce îl
priveøte, era decis sæ ia cursul negocierilor, dar voia, totodatæ, încetarea programului SDI. Acesta
era cadrul în care cei doi se întâlneau, mai întâi la Geneva, între 19°21 noiembrie 1985, øi
conveneau în principiu reducerea cu 50 la sutæ a forflelor nucleare strategice øi trasau liniile
directoare ale viitorului acord privind eliminarea rachetelor nuclerae cu razæ medie de acfliune
din Europa (INF). Urma summitul istoric de la Reykjavik, din 11°13 octombrie 1986. Iatæ în
descrierea lui Kissinger acest moment premergætor marii cotituri în raporturile sovieto°ame-
ricane, ce avea sæ fie operatæ de George Bush øi Mihail Gorbaciov, începând cu 1989:
„Într°o tumultuoasæ øi plinæ de emoflii cursæ cu obstacole care a durat patruzeci øi opt de ore,
Reagan øi Gorbaciov au cæzut de acord în principiu sæ reducæ toate forflele strategice cu 50 la
sutæ într°un interval de cinci ani øi sæ distrugæ toate rachetele balistice pe parcursul a zece ani.
La un moment dat, Reagan a ajuns aproape sæ accepte oferta sovieticæ de a desfiinfla în totalitate
armele nucleare… Înflelegerea de la Reykjavik a eøuat în ultimul moment din douæ motive. În
acea etapæ de început a mandatului sæu, Gorbaciov pur øi simplu øi°a supraestimat puterea. El
a încercat sæ lege desfiinflarea rachetelor strategice de interzicerea testelor SDI pe o perioadæ
de zece ani, dar a evaluat greøit poziflia interlocurotului sæu, cât øi propria°i poziflie de negociere.
O tacticæ înfleleaptæ pentru Gorbaciov ar fi fost aceea de a propune publicarea celor convenite
— anume desfiinflarea unitæflilor de rachete — øi de a transfera problema testelor SDI în cadrul
negocierilor asupra controlului armamentului de la Geneva. Aceasta ar fi îngheflat ceea ce fusese
deja convenit øi ar fi produs cu siguranflæ o crizæ majoræ în cadrul Alianflei Atlantice, cât øi în
relafliile chino°americane. Fæcând presiuni pentru a obfline mai mult, Gorbaciov a ajuns sæ se
împotriveascæ promisiunii pe care Reagan o fæcuse înaintea summitului — anume aceea de a
nu folosi SDI ca pârghie de negocieri. Atunci când Gorbaciov a insistat, Reagan a ræspuns într°o
manieræ pe care nu ar fi recomandat°o nici un profesionist în politica externæ: pur øi simplu s°a
ridicat øi a pæræsit încæperea. Dupæ ani de zile, când l°am întrebat pe un consilier superior al
lui Gorbaciov, de ce nu s°au mulflumit cu ceea ce Statele Unite deja acceptaseræ, el a ræspuns:
«Ne gândisem la toate, în afaræ de posibilitatea ca Reagan sæ pæræseascæ sala»“ (109, 1998, p. 708).
Pe de altæ parte, iatæ pærerea despre summit°ul de la Reykjavik a unui veteran al diplomafliei
sovietice, Anatoli Dobrînin:
660 CONSTANTIN VLAD
„Gorbaciov la întâlnit pe Reagan la Reykjavik între 11°12 octombrie 1986, dar amândoi au fost
profund dezamægifli. Întâlnirea în sine a fost foarte dramaticæ. Pentru prima oaræ în relafliile noastre,
a apærut posibilitatea unui acord pentru o reducere substanflialæ a armelor nucleare. În mod
surprinzætor, Reagan a fost de acord cu ideea unor reduceri substanfliale øi chiar a eliminærii
complete a acestor arme în decurs de un deceniu. Dar el a refuzat sæ°øi asume obligaflii sub
tratatul rachetelor antibalistice, ceea ce ar fi împiedicat Statele Unite sæ desfæøoare proiectul
lui privind Ræzboiul Stelelor. Gorbaciov a încercat din greu sæ°l convingæ sæ°øi modereze poziflia
în aceastæ problemæ, færæ succes însæ. Ca martor ocular la Reykjavik, eu consider cæ Gorbaciov
n°a fost mai puflin ræspunzætor decât Reagan pentru eøecul întânirii, întrucât el a flinut SDI ca
ostatec pentru succesul reuniunii. El a avut în mânæ cærfli bune, anume propuneri impresionante
referitoare la dezarmare, pe care le°ar fi putut juca cu succes, dacæ n°ar fi fost la fel de încæpæflânat
ca Reagan în legæturæ cu SDI. Acest subiect ar fi putut fi amânat pentru o considerare ulterioaræ,
dacæ ei ar fi ajuns la un acord asupra unei reduceri ample a armelor nucleare — de fapt, Gorbaciov
a urmat o astfel de strategie de negociere în ultima parte a administrafliei Reagan (56, 1995,
p. 622).
Tot Dobrînin relateazæ o scurtæ convorbire între cei doi lideri, înainte ca aceøtia sæ pæræseascæ
capitala Islandei. „Domnule preøedinete, îi spunea Gorbaciov lui Regan, afli pierdut o øansæ
unicæ de a intra în istorie ca un mare preøedinte, care a pavat drumul cætre dezarmarea nuclearæ“.
„Acest lucru se aplicæ amândurora dintre noi“, îi ræspundea preøedintele american (56, 1995,
p. 621).
Poate øi sub influenfla acestei experienfle a predecesorului sæu, primul an al preøedinfliei lui
George Bush trecea sub semnul rezervei faflæ de liderul de la Kremlin øi al aøteptærii. La începutul
mandatului sæu, noul øef de la Casa Albæ ordona efectuarea unei analize cuprinzætoare a stadiului
øi perspectivelor relafliilor dintre Statele Unite øi URSS. Între scepticii cu privire la aceste relaflii
se aflau oficiali de rang înalt øi colaboratori apropiafli ai preøedintelui, cum erau James A. Baker
III, Secretarul de stat, øi Brent Scowcroft, consilierul pentru securitatea naflionalæ. Astfel, Baker
considera cæ strategia lui Gorbaciov avea la bazæ divizarea Alianflei Atlantice øi ruperea Americii
de Europa Occidentalæ. În ceea ce îl priveøte, Scowcroft declara: „Eu am fost suspicios cu
privire la motivele lui Gorbaciov øi sceptic în legæturæ cu perspectivele sale. Pentru a simplifica,
eu am crezut cæ scopul lui Gorbaciov este sæ restaureze dinamismul sistemului politic øi
economic øi sæ revitalizeze Uniunea Sovieticæ pe plan intern øi internaflional spre a putea continua
competiflia cu Vestul. De aceea, în special înainte de 1990, Gorbaciov mi°a apærut mai periculos
decât predecesorii sæi care, prin unele miøcæri agresive, au salvat Vestul de pericolele unei
gândiri care ia dorinfla drept realiatate, înainte de a fi prea târziu“. În acest sens, Consilierul
pentru securitatea naflionalæ considera cæ perestroika este, într°un fel, sistemul lui Brejnev
zugrævit în culori umane (7, 1999).
Dar, apæreau semne cæ în gândirea americanæ se schimba ceva cu privire la URSS. În aprilie
1989, George Kennan, „pærintele“ teoriei îngrædirii, declara în fafla Comitetului pentru Relaflii
Externe al Senatului cæ Uniunea Sovieticæ nu mai reprezenta o ameninflare militaræ pentru Statele
Unite. În mai acelaøi an, se încheia examinarea de cætre noua administraflie a problematicii
privind relafliile cu Moscova. Administraflia Bush ajungea la un consens în ceea ce°l priveøte
pe Gorbaciov øi scopurile politicii americane: cu Gorbaciov „se putea face treabæ“. SUA ar
trebui sæ urmæreascæ douæ agende: una, bilateralæ, centratæ pe subiectele de naturæ sæ preocupe
ambele pærfli, cum sunt controlul armamentelor, conflictele regionale øi asistenfla economicæ;
alta, internaflionalæ, urmærind reducerea prezenflei sovietice în Europa de ræsærit øi unificarea
Germaniei în sistemul NATO. Administraflia avea îndoieli cæ Gorbaciov va ræmâne la putere,
dar acesta era un motiv sæ se acflioneze repede øi nu sæ se aøtepte. Liderul sovietic era væzut
ca unul care oferæ concesii (se miøcæ în direcflia noastræ, cum se exprima Scowcroft); se putea
însæ ca succesorul sæu sæ nu aibæ aceeaøi înclinaflie. Prin urmare, scopul politicii americane
era de a obfline cât mai multe acorduri posibile, care sæ dureze chiar dacæ conducerea era
schimbatæ (7, 1999). La 12 mai 1989, preøedintele Bush rostea un discurs în care enunfla unele
din aceste idei øi susflinea cæ Statele Unite ar trebui sæ meargæ dincolo de îngrædire øi sæ
urmæreascæ aducerea URSS în comunitatea internaflionalæ. El îøi exprima sprijinul pentru politica
internæ de reforme a lui Gorbaciov øi îi cerea acestuia sæ întæreascæ declarafliile sale de politicæ
externæ cu fapte concrete. Era preludiul deschiderii operate la Malta, în decembrie acelaøi an.
„Ultima mare dramæ a Ræzboiului Rece, estimau la timpul cuvenit serviciile secrete americane,
— anume colapsul comunismului în Uninea Sovieticæ øi Europa de ræsærit øi sfârøitul conflictului
de patru decenii între Est øi Vest — s°a desfæøurat între 1989 øi 1991. Chiar de la început, liderul
sovietic Mihail Gorbaciov a realizat cea mai largæ deschidere cætre lumea din afaræ din istoria
rusæ. Pentru de convinge Vestul øi, înainte de toate, noua administraflie de la Washington de
sinceritatea sa, Gorbaciov a fæcut concesii majore în ceea ce priveøte controlul armamentelor,
a retras trupele sovietice din Afghanistan, s°a angajat sæ reducæ forflele de uscat sovietice cu o
jumætate de milion øi a respins lupta de clasæ în favoarea «valorilor general°umae» ca bazæ a
politicii externe sovietice. Iniflial sceptic din cauza deziluziilor anterioare cu destinderea,
preøedintele George Bush øi echipa sa de politicæ externæ s°au convins treptat cæ Gorbaciov era
pregætit pentru dialog øi compromis. Totuøi, ei au stabilit un prefl ridicat pentru cooperare øi au
fost surprinøi sæ descopere cæ sovieticii erau dispuøi sæ°l plæteascæ“ (7, 1999).
Acesta era fundalul pe care raporturile americano°sovietice cunoøteau o intensitate færæ
precednt. Astfel, în decurs de mai puflin de trei ani, Bush øi Gorbaciov aveau trei întâlniri
bilaterale øi purtau convorbiri în douæ rânduri la reuniuni internaflionale. La acestea, se adæugau
contactele telefonice, frecvente, corespondenfla purtatæ între Casa Albæ øi Kremlin. În acelaøi
timp, Secretarul de stat Baker se întâlnea de nu mai puflin de 20 de ori cu omologul sæu sovietic
Øevardnadze, continuând acelaøi gen de contacte cu succesorii acestuia. În viziunea
Washingtonului, aceastæ activitate diplomaticæ deosebit de intensæ era cea care a produs
numeroasele acorduri formale øi înflelegerile informale care, ca efect, au condus la sfârøitul
Ræzboiului Rece. Cel mai important, probabil, a fost parteneriatul tacit SUA°URSS care i°a
ajutat pe Gorbaciov øi Øevardnadze în reducerea caracterului supra°militarizat al statului sovietic.
Unii au atribuit sfârøitul Ræzboiului Rece forflelor impersonale mai degrabæ decât diplomafliei
de înalt profesionalism, sau mai degrabæ norocului decât judecæflii. Documentele istorice atestæ
662 CONSTANTIN VLAD
însæ cæ factorul principal a fost efortul gigantic al unui mænunchi de oameni de stat de ambele
pærfli în relafliile SUA°URSS, încorporat în acordurile la care au ajuns (7, 1999).
Punctul crucial în raporturile dintre preøedinflii Bush øi Gorbaciov îl constituia întâlnirea
lor din Malta. Inifliativa organizærii acestei întâlniri îi aparflinea lui George Bush, dar Mihail
Gorbaciov accepta ideea imediat, declarând cæ aøtepta de mult un atare prilej. Timp de 2 zile
(2°3 decembrie 1989), liderii american øi sovietic se întreflineau într°o atmosferæ destinsæ øi
departe de ochi indiscrefli (reuniunile aveau loc pe vasul sovietic Maxim Gorki, ancorat în
apropierea coastelor malteze) pe o mare varietate de probleme de interes comun. Preøedintele
american mærturisea cæ, atunci când a decis sæ°i propunæ lui Gorbaciov sæ se întâlneascæ, fæcea
o cotituræ de 180º faflæ de poziflia sa anterioaræ. El anunfla o serie de mæsuri menite sæ vinæ în
sprijinul reformelor în curs în URSS øi de naturæ sæ opereze noi deschideri în relafliile
sovieto°americane. Astfel, administraflia sa urma sæ întreprindæ mæsurile necesare pentru anularea
amendamantului Jackson°Vanik, care împiedica Uniunea Sovieticæ sæ beneficieze de clauza
nafliunii celei mai favorizate, ca øi a amendamentelor Stevenson øi Bird, care îngrædeau
posibilitæflile de acordare de credite Moscovei. De asemenea, Statele Unite aveau sæ sprijine
acordarea URSS a statutului de observator la GATT øi stabilirea de legæturi între Uniunea
Sovieticæ øi Organizaflia pentru cooperare øi dezvoltare economicæ (OECD). Øeful Casei Albe
aræta cæ asemenea mæsuri ar permite familiarizarea mai rapidæ a URSS cu condifliile, funcflionarea
øi dezvoltarea pieflii internaflionale øi ar crea un cadru mai bun de lucru în probleme economice
în relafliile Est°Vest (86, 1994, pp. 79, 81). Liderul sovietic aborda unele probleme de ordin
general: lumea, sublinia el, cunoøtea schimbæri fundamentale, a cæror gestionare punea
responsabilitæfli majore în fafla URSS øi SUA. Pentru aceasta, însæ, cele douæ state trebuiau sæ
înceteze sæ se considere duømani. Preøedintele Statelor Unite, sublinia Gorbaciov, trebuie sæ
øtie cæ Uniunea Sovieticæ nu va declanøa nici un ræzboi. Ba mai mult, Uniunea Sovieticæ era
gata sæ nu mai considere Statele Unite drept inamicul sæu øi sæ declare acest lucru în mod
public. Suntem gata, afirma Gorbaciov, sæ colaboræm cu America, inclusiv în domeniul militar.
Dorim ca securitatea fiecæruia dintre noi sæ fie garantatæ prin eforturile noastre comune (86,
1994, pp. 88, 93).
Cei doi øefi de stat discutau o gamæ largæ de probleme privind controlul armamentelor øi
dezarmarea. George Bush declara cæ Statele Unite ar putea renunfla la modernizarea armelor
chimice — modernizare ce consta în producflia de aøa°numitele arme binare — dupæ intrarea
în vigoare a unei convenflii privind interzicerea armelor chimice. Discuflia pe aceastæ problemæ
evidenflia cæ declaraflia preøedintelui american privind armele binare era de naturæ sæ deblocheze
negocierile în legæturæ cu interzicerea armelor chimice, precum øi sæ mæreascæ øansele strategiei
de prevenire a proliferærii acestor arme de distrugere în masæ. Cei doi conveneau cæ mersul
negocierilor referitoare la armele convenflionale în Europa, aflate în desfæøurare la Viena, permitea
ca în 1990 sæ se ajungæ la acorduri care sæ ducæ la reduceri radicale a acestei categorii de arme
øi forfle armate. Un schimb de vederi larg øi însufleflit avea loc în legæturæ cu armele strategice
ofensive. Bush exprima dorinfla Statelor Unite ca discufliile în curs sæ ducæ la un acord care
sæ aibæ ca efect reduceri substanfliale a arsenalelor strategice. El declara cæ Washingtonul e
împotriva modernizærii rachetelor sovietice SS°18 øi se pronunfla pentru limitarea acestui tip
de purtætori de arme nucleare. În ceea ce îl priveøte, Gorbaciov exprima îngrijorarea pærflii
sovietice cu privire la rachetele balistice instalate pe nave øi evoca centura de baze militare,
terestre øi navale, care înconjura URSS. El sublinia cæ, aøa cum Statele Unite øi aliaflii lor sunt
preocupafli de securitatea în Europa øi de înlæturarea asimetriilor de forfle existente pe continent
în favoarea Estului, tot astfel trebuie luatæ în considerare necesitatea reducerii asimetriilor în
ceea ce priveøte armamentul nuclear transportat pe nave de ræzboi. Pe de altæ parte, liderul
sovietic sublinia cæ flara sa a adoptat o doctrinæ militaræ defensivæ. Forflele armate sovietice
se aflau în plinæ schimbare. Structura grupærii de forfle din Europa centralæ trecea la o posturæ
defensivæ: diviziile dispuneau de un numær mai redus de tancuri, avea loc evacuarea dispo-
zitivelor de debarcare, se modifica amplasamentul forflelor aeriene în sensul cæ aviaflia de øoc
era trecutæ în eøalonul doi, în primele linii fiind împinse aparatele de vânætoare, arme cu caracter
defensiv. În acest context, el îøi exprima nedumerirea în legæturæ cu menflinerea de cætre NATO
a strategiei ripostei flexibile. Schimbul de idei pe asemenea teme ducea la concluzia necesitæflii
întæririi contactelor dintre militari. Bush cerea mai multæ transparenflæ în ceea ce priveøte bugetele
militare sovietice, ca un mijloc de creøtere a încrederii reciproce.
Evenimentele revoluflionare din Europa de ræsærit øi centralæ, care marcaseræ anul 1989 øi
continuau în timpul summit°ului, ocupau un loc distinct în convorbirile de la Malta. Bush sublinia
cæ Gorbaciov era catalizatorul schimbærilor constructive din Europa.
„Trebuie sæ spun cæ am fost uimifli de rapiditatea transformærilor. Am apreciat mult reacflia pe
care a avut°o Uniunea Sovieticæ øi Dumneavoastræ personal faflæ de aceste schimbæri dinamice
øi, în acelaøi timp, fundamentale“. Pe de altæ parte, remarca preøedintele american, „nædæjduiesc
cæ afli observat cæ, în timpul schimbærilor din Europa de est, Statele Unite nu au fæcut declaraflii
arogante, care ar fi putut aduce prejudicii Uniunii Sovietice. Cu toate cæ în Statele Unite sunt
unii care mæ acuzæ cæ sunt fricos, administraflia mea încearcæ sæ nu întreprindæ nimic ce ar putea
sæ væ zdruncine pozifliile. Dar mi s°a sugerat cu insistenflæ un alt lucru: sæ mæ caflær, cum s°ar
spune, pe zidul Berlinului øi sæ dau declaraflii sforæitoare. Totuøi, administraflia mea nu va recurge
niciodatæ la asemenea mæsuri, ea încearcæ sæ fie discretæ“ (apud 86, 1994, pp. 89, 98, 99).
Øeful Casei Albe preciza în încheierea prezentærii pozifliilor americane în problema datæ:
„Ceea ce mæ intereseazæ cel mai mult este de a øti cum avefli de gând sæ acflionafli în viitor,
dupæ actualul statu-quo“. Mihail Gorbaciov prezenta poziflia de bazæ a conducerii sovietice:
„Principiul de bazæ adoptat de noi, care ne°a condus în cadrul noii gândiri, este dreptul fiecærei
flæri la libera opfliune, inclusiv dreptul de a reveni asupra opfliunii sale inifliale øi s°o modifice.
Este foare dureros, dar e un drept esenflal. Dreptul de a alege, færæ amestec din afaræ“ (86, 1994,
p. 103).
Liderul sovietic se pronunfla pentru menflinerea instrumentelor care contribuie la echilibru,
transformate în funcflie de realitæfli. El menfliona în acest sens CSCE, NATO øi Tratatul de la
Varøovia — care ar trebui sæ devinæ tot mai mult øi instituflii politice, nu numai militare —
CAER, pentru care vedea largi posibilitæfli de cooperare cu Piafla Comunæ. El pleda pentru o
664 CONSTANTIN VLAD
Casæ comunæ a Europei, astfel încât procesele care se desfæøurau în Vestul øi Estul continentului
sæ aibæ efecte convergente øi sæ nu genereze noi diviziuni. În acelaøi timp. Gorbaciov avertiza
asupra tentafliei de a forfla ritmul evolufliilor care aveau loc în Europa ræsæriteanæ.
„Aø zice cæ momentul pe care îl træim este complicat øi deci ræspunderea noastræ este deosebit
de mare. Europa orientalæ sæ fie mai deschisæ, mai democraticæ, sæ se apropie de valorile uni-
versale, sæ creeze mecanismele pentru a se putea integra în economia mondialæ, toate acestea
deschid posibilitæfli færæ precedent pentru relaflii de tip nou. Mai mult chiar, sæ procedeze în liniøte,
paønic. Ar fi primejdios de a forfla în mod artificial, de a græbi procesul în curs, cu atât mai
mult cu cât acesta are loc spre profitul unei singure pærfli“ (86, 1994, p. 101).
Gorbaciov chema la o acfliune comunæ, într°un spirit real de ræspundere øi cu multæ moderaflie
în cursul unei perioade în care Europa cunoøtea atâtea fræmântæri.
În ansamblu, reuniunea de la Malta ducea la stabilirea unor raporturi strânse, de sinceritate
øi încredere între cei doi lideri. La Washington se considera cæ summitul americano°sovietic
i°a permis preøedintelui Bush sæ „foloseascæ dispoziflia sa pentru prietenie“ spre a face sæ
avanseze interesele Occidentului. Iar Secretarul de stat Baker afirma cæ relafliile dintre cei doi
lideri au devenit umane øi personale, relaflii care aveau sæ se dovedeascæ de o importanflæ criticæ
în primævara anului 1990, când Statele Unite acflionau pentru unificarea Germaniei (7, 1999).
Având în centrul sæu contactele sovieto°americane, diplomaflia la nivel înalt care se solda
cu încheierea Ræzboiului Rece cunoøtea extensii mai ample. Întâlniri repetate
Gorbaciov°Thatcher duceau la adâncirea raporturilor deschise, de lucru, care permiteau abordarea
a numeroase probleme stringente, de ordin general øi bilateral. Doamna Thatcher era liderul
occidental cu care Gorbaciov avea unele controverse ideologice, dar aceastæ împrejurare nu
afecta raporturile lor de înflelegere øi conlucrare. Premierul britanic se pronunfla pentru relaflii
între state în care fiecare dintre pærfli sæ recunoascæ un drept egal la securitate celeilalte pærfli,
pentru celælalt sistem. În acest sens, cei doi oameni politici erau de acord cæ dreptul egal la
securitate, reducerea nivelului înarmærilor, încrederea reciprocæ constituiau elementele°cheie
ale stabilitæflii øi pæcii internaflionale. Thatcher sprijinea activ procesele reformatoare din URSS
øi încerca — în zadar, însæ — sæ determine Occidentul sæ acorde sprijin economic concret
conducerii de la Moscova. Nu avem intenflia sæ ne amestecæm în treburi interne ale societæflii
øi flærii Dumneavoastræ, declara Thatcher în martie 1987, aflatæ în vizitæ la Moscova.
„Nu dorim sæ facem nimic care v°ar putea jigni sau v°ar fi neplæcut. Dorim în domeniul acesta
[al drepturilor omului — C.V.] progrese, la fel ca øi în cel al reducerii armamentelor, acolo unde
este posibil øi realizabil. Iatæ cæ sunt patruzeci de ani de când în Europa domneøte pacea øi
nædæjduiesc cæ în urmætorii patruzeci de ani Occidentul øi Uniunea Sovieticæ vor putea fi mai
apropiate în toate domeniile, cæ granifla dintre est øi vest va fi mai puflin evidentæ. La urma urmei,
suntem cu toflii europeni. Pânæ øi America este o flaræ de europeni“ (apud 86, 1994, p. 43).
Cu preøedintele Franflei, François Mitterrand, Gorbaciov dezvolta relaflii strânse, apropiate.
Se întâlneau de mai multe ori, la Paris øi la Moscova, prilejuri potrivite pentru a examina
numeroase probleme de larg interes. Pe cei doi îi apropia o viziune relativ asemænætoare despre
perspectivele continentului — Gorbaciov vorbea despre o Casæ comunæ a Europei, Mitterrand

despre o Confederaflie europeanæ. Preøedintele francez considera cæ dupæ ce s°a intrat într°o
perioadæ de evoluflie mai liniøtiræ, are loc apropierea „de o sintezæ esenflialæ, respectiv de
conøtiinfla unitæflii lumii în care træim“ (apud 86, 1994, p. 47). Ultima întâlnire între ei avea
loc la sfârøitul lui octombrie 1991, la reøedinfla privatæ a lui Mitterrand din Latché, o micæ
localitate situatæ în apropiere de granifla franco°spaniolæ. Era un gest deosebit al lui Mitterrand,
cæruia nu°i plæcea sæ invite stræini la ferma sa. La capætul unor discuflii informale îndelungate,
Mitterrand declara:
„Putefli fi sigur cæ Franfla nu va încuraja niciodatæ, în nici un caz distrugerea Uniunii. În pofida
îndoielilor unora dintre aliaflii noøtri, ca øi a noilor noøtri prieteni din Est, sunt sigur cæ Europa
viitoare se va clædi împreunæ cu Rusia; care va fi forma ei, aceasta este problema dumneavoastræ“
(apud 86, 1994, p. 105).
În genere, sub Mitterrand øi Gorbaciov raporturile franco°sovietice cunoøteau o dezvoltare
ascendentæ. În 1988, avea loc al doilea zbor cosmic al unui echipaj mixt, franco°sovietic.
Mitterrand era unul dintre liderii occidentali care sprijinea participarea URSS la programul
de cercetare vest°european „Eureka“.
Sub conducerea lui Gorbaciov, URSS îøi retrægea trupele din Afghanistan, dupæ mai bine
de un deceniu de ræzboi istovitor. În prezenfla premierului maghiar József Antall, aflat în vizitæ
la Moscova, Gorbaciov condamna intervenflia sovieticæ din 1956. Într°o tentativæ de mediere,
la 15 octombrie 1991, el îi invita în capitala sovieticæ pe Slobodan MiloΩevi∑, preøedintele
Serbiei, øi pe Franjo Tudjman, conducætorul Croafliei. Convinøi de liderul sovietic, cei doi
acceptau o încetare a focului care, din pæcate, nu avea sæ dureze. Gorbaciov amâna sæ viziteze
Cehoslovacia, la invitaflia lui Václav Havel, dat fiind un discurs rostit de acesta în favoarea
independenflei Statelor Baltice. El îl primea pe ministrul de Externe irakian, într°o încercare
de a se evita atacarea terestræ a Irakului, dupæ ce acesta invadase Kuwaitul; nu avea succes.
Spre „alte azimuturi“, diplomaflia la nivel înalt era prezentæ, dar cu rezultate mai puflin spec-
taculoase. O realæ deschidere cætre Tokyo ræmânea blocatæ din cauza contenciosului insulelor
Kurile. Un obiectiv important pentru Gorbaciov era îmbunætæflirea relafliilor cu China. Încæ în
mai 1986, el le spunea diplomaflilor sovietici:
„Raporturile de bunæ vecinætate cu Republica Popularæ Chinezæ nu sunt de mai micæ importanflæ
pentru noi decât cele cu Statele Unite sau cu alte flæri. China este o putere nuclearæ, care se dezvoltæ
rapid. O realitate pe care nu trebuie s°o scæpæm din vedere. De relafliile chino°sovietice vor depinde
din ce în ce mai mult situaflia externæ øi întreaga atmosferæ internaflionalæ. Ne întrebæm încotro
se va îndrepta China, cum va trebui sæ acflionæm pentru ca ea s°o facæ pe o direcflie care sæ
întæreascæ pozifliile socialismului în lume, precum øi principiul coexistenflei paønice… Trebuie
sæ ne eliberæm de temeri. China anilor nouæzeci nu trebuie privitæ prin prisma anilor øaizeci.
Dar øi noi va trebui sæ fim hotærâfli: nu vom îmbunætæfli relafliile noastre cu China în detrimentul
intereselor altor flæri. Øi nu vom îngædui altor flæri sæ se opunæ unei misiuni atât de însemnate
cum este ameliorarea relafliilor noastre cu China“ (86, 1994, p. 142).
666 CONSTANTIN VLAD
De asemenea, în convorbirile Bush°Gorbaciov de la Malta, liderul sovietic sublinia: China

constituie o realitate istoricæ de prim rang, pe care nici unul dintre noi nu o poate folosi împotriva
celuilalt. Dar, dupæ decenii de încordare, normalizarea raporturilor sovieto°chineze cerea timp,
pe care Gorbaciov nu°l avea la dispoziflie. Pentru îmbunætæflirea relafliilor chino°sovietice,
Beijingul punea mai multe condiflii, între care se aflau retragerea trupelor sovietice din
Afghanistan øi a celor desfæøurate de°a lungul graniflei dintre China øi URSS. În plus, vizita
preøedintelui sovietic în R.P. Chinezæ avea loc în primævara anului 1989, când manifestafliile
din piafla Tienanmen erau în toi, manifestanflii væzând în prezenfla la Beijing a liderului reformator
de la Kremlin o încurajare în acfliunea lor împotriva regimului comunist ortodox din China.
În atari condiflii, dialogul la nivel înalt sovieto°chinez din 1989 nu ducea la deschiderile pe
care raporturile dintre cele douæ mari puteri comuniste le reclamau.
În ansamblu, diplomaflia la nivel înalt în a doua jumætate a deceniului 9 ducea la rezultate
remarcabile. Relafliile dintre Est øi Vest se schimbau radical. Se încheiau acorduri istorice în
domeniul controlului armamantelor øi dezarmærii: Tratatul privind lichidarea rachetelor cu razæ
medie øi mai scurtæ de acfliune (INF), Tratatul privind reducerea armelor convenflionale în Europa
(CFE) øi Tratatul START I privind reducerea armelor nucleare strategice. Summit° ul NATO
de la Londra, din iulie 1990, constata cæ „Ræzboiul Rece aparfline de acum istoriei“. Statele
membre ale Alianflei Nord°Atlantice propuneau statelor din Tratatul de la Varøovia adoptarea
unei declaraflii comune în care sæ afirme solemn cæ ele nu mai sunt adversare, sæ afirme intenflia
de a se abfline de la ameninflarea cu forfla sau folosirea forflei împotriva integritæflii teritoriale
sau independenflei politice a oricærui alt stat. Era tocmai ceea ce se realiza la reuniunea la nivel
înalt a Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa, la Paris, în noiembrie 1990.
Dar, diplomaflia la nivel înalt nu reuøea, în cazul uneia dintre pærfli, sæ intre în consonanflæ
cu condiflia internæ a acesteia. Ca o ironie a soartei, aceasta era situaflia URSS sub Mihail
Gorbaciov, cel care contribuise substanflial la iniflierea øi desfæøurarea dialogului dintre Est øi
Vest. Într°adevær, noua gândire, care patrona politica externæ øi diplomaflia sovieticæ, beneficiaræ
a reformelor desfæøurate prin perestroika øi glasnosti, nu întærea, la rândul ei, argumentele øi
nu oferea mjloacele materiale în favoarea politicii de reforme. Dimpotrivæ, ea furniza forflelor
conservatoare din URSS pretextul pentru a lovi în politica generalæ a lui Gorbaciov. Autoritatea
øi prestigiul internaflional al acestuia nu se regæseau pe plan intern; dimpotrivæ, aici ele erau
în cædere liberæ; era planul în care Gorbaciov pierdea nu numai o bætælie, ci ræzboiul.
Documente ale serviciilor secrete americane dezvæluie cæ aceastæ perspectivæ a Uniunii
Sovietice, precum øi destinul politic al lui Gorbaciov erau întrevæzute de conducerea de la
Washington cu ani în urmæ. Astfel, administraflia Bush considera cæ, dupæ Malta, Gorbaciov
øi Øevardnadze aveau o nevoie acutæ ca SUA sæ recunoascæ statutul URSS de supraputere.
Washingtonul era însæ prudent în aceastæ privinflæ. Statele Unite erau gata sæ continue sæ
considere cæ URSS este supraputere, dar mai puflin pentru forfla sa øi mai mult din preocuparea
pentru implicafliile în domeniul securitæflii ce decurgeau din slæbiciunea Uniunii Sovietice. Cum
se exprima Baker, „sarcina politicii externe a SUA acum era sæ asigure o «aterizare linæ» pentru
un imperiu aflat în colaps“ (7, 999). La rândul sæu, Anatoli Dobrînin subliniazæ cæ, potrivit
afirmafliilor secretarului de stat James Baker, în vara anului 1991 SUA balansau între Gorbaciov
øi Elflîn. Gorbaciov, aræta Baker, era dezamægit de lipsa de sprijin efectiv american pentru
programul sæu de reforme, în ciuda declarafliilor oficiale venite de peste ocean. „Gorbaciov,
îl citeazæ Dobrînin pe Baker, a început sæ vorbeascæ ca un logodnic înøelat, pæræsit în fafla
altarului“. Dobrînin subliniazæ cæ, datoritæ condifliilor interne, Gorbaciov nu mai dispunea de
libertate de miøcare în politica externæ.
„Eøecul agendei politice a lui Gorbaciov, criza în creøtere din flaræ, dezordinea din politica externæ
øi de apærare — toate distrugeau potenflialul sovietic. În acel moment critic al Ræzboiului Rece,
Gorbaciov øi Øevardnadze n°au avut o politicæ externæ coerentæ spre a°l încheia într°un mod
adecvat øi demn, pe baza egalitæflii [cu Occidentul — C.V.]. Atunci când Ræzboiul Rece începea
sæ piardæ teren în a doua jumætate a anilor ’80, balanfla de putere cu Vestul era larg recunoscutæ
øi se putea crea o bazæ pentru transformarea relafliilor internaflionale într°o eræ neconfruntaflionalæ.
Însæ, cu o grabæ inexplicabilæ, ei au cedat poziflii geopolitice øi militare vitale pe care noi le°am
avut în loc sæ le foloseascæ pentru a realiza o nouæ eræ de stabilitate øi cooperare pe baze de
egalitate. Gorbaciov a pierdut aceastæ oportunitate, øi a pierdut°o ræu. În schimb, partenerii sæi
occidentali øi°au jucat bine propria Realpolitik… Visul lui Gorbaciov despre o nouæ Europæ
cu un nou sistem de securitate, care sæ cuprindæ toate statele, inclusiv Rusia, nu s°a realizat.
Problema securitæflii europene a ræmas în mare mæsuræ o enigmæ, dupæ încheierea Ræzboiului
Rece“ (56, 1995, p. 636).
În genere, Dobrînin are o pærere foarte criticæ despre calitæflile diplomatice ale cuplului
Gorbaciov°Øevardnadze. În schimbul generoaselor concesii sovietice pe care Gorbaciov øi
locotenetul sæu Øevardnadze le°au oferit Vestului, scrie el, ei ar fi putut øi ar fi trebuit sæ obflinæ
un rol mai important pentru Uniunea Sovieticæ în securitatea europeanæ øi o voce sovieticæ
mai puternicæ în problemele europene. Dar ei n°au fæcut acest lucru. Capabili dar
neexperimentafli, neræbdætori sæ ajungæ la acorduri, dar autoîncrezætori în mod excesiv øi flatafli
de mass media occidentalæ, Gorbaciov øi Øevardnadze au fost adesea întrecufli în isteflime øi
surclasafli de partenerii lor vestici. Ei au fæcut concesii mai mult decât necesare în acordurile
privind controlul armamentelor, Europa de Est, reunificarea germanæ øi criza din Orientul Apropiat
øi au continuat sæ facæ acelaøi lucru pânæ la spargerea Uniunii Sovietice. În plus, Gorbaciov
a distorsionat mecanismul diplomafliei sovietice prin promovarea unui fel de diplomaflie personalæ
cu oficialii americani, cu scopul de a evita criticile propriilor sæi colegi din biroul politic øi
ale corpului sovietic de diplomafli. Dupæ 1989, diplomaflia sovieticæ a devenit treptat tot mai
puflin eficientæ, sub presiunea agendei politice interne øi în eforturile lui Gorbaciov de a°øi
susfline reputaflia pe plan intern prin ceea ce putea apærea ca succese ale sale dincolo de hotare.
„Rezultatul a fost o reducere dramaticæ a capacitæflii noastre de a ne adapta la mediul internaflional
în schimbare rapidæ, provocatæ nu în micæ mæsuræ de însuøi Gorbaciov“ (56, 1995, pp. 627°628).
În a doua jumætate a anului 1991, poziflia lui Gorbaciov era în declin ireversibil. La Madrid,
aratæ în acest sens Baker, cu referire la Conferinfla internaflionalæ pentru Orientul Apropiat
(octombrie 1991), când Gorbaciov øi Bush se întâlneau pentru ultima oaræ, gândurile
668 CONSTANTIN VLAD
preøedintelui sovietic nu pæreau a fi la lucræri. „Læsa impresia unui om care se îneacæ cu colac
de salvare. Nu putea sæ nu°fli trezeascæ mila“, nota Baker.
Dar, rezultatele diplomafliei la nivel înalt în ceea ce priveøte relafliile internaflionale supra-
viefluiau disparifliei URSS øi încheierii carierei politice a lui Mihail Gorbaciov. Acordurile dintre
SUA øi URSS, dintre NATO øi OTV îøi menflineau valabilitatea, mai mult, unele erau îmbogæflite.
Cel mai important lucru consta în aceea cæ încheierea Ræzboiului Rece se dovedea ireversibilæ,
cu toate cæ unele recrudescenfle ale acestuia nu întârziau sæ aparæ. Dar aceste recrudescenfle
nu înlæturau adeværul fundamental: confruntarea Est°Vest, Ræzboiul Rece, iar odatæ cu dispariflia
URSS, øi diviziunea lumii, aøa cum aceasta fusese cunoscutæ mai multe decenii, deveniseræ
øi ræmâneau istorie.
b. De la controlul armamentelor la mæsuri de dezarmare. În noua etapæ a raporturilor

sovieto°americane, de dupæ 1985, un loc central îl ocupau negocierile privind controlul
armamentelor øi dezarmarea.
Încæ în iunie 1984, Moscova se aræta gata sæ reia negocierile cu Washingtonul, propunând
convorbiri menite sæ previnæ militarizarea spafliului cosmic. În septembrie acelaøi an, ministrul
de Externe sovietic Andrei Gromîko declara la Nafliunile Unite cæ URSS era pregætitæ pentru
negocieri cu Statele Unite urmærind reducerea øi, ulterior, eliminarea tuturor tipurilor de arme
nucleare. Gromîko sublinia cæ negocierile ar fi trebuit sæ porneascæ de la îngheflarea arsenalelor
la nivelul la care acestea se gæseau, idee pe care puterile occidentale declarau cæ nu o acceptæ
întrucât aplicarea ei fi menflinut anumite dezechilibre existente în favoarea Uniunii Sovietice
la unele categorii de armamante.
La 24 noiembrie 1984, preøedintele Ronald Reagan anunfla cæ Statele Unite erau pregætite
sæ înceapæ negocieri în problemele privind armele nucleare øi cele privind spafliul cosmic. La
reuniunea din decembrie acelaøi an, Consiliul NATO saluta deschiderea americanæ, arætând
cæ viitoarele negocieri urmau sæ acopere armele nucleare strategice (START), forflele nucleare
cu razæ medie (intermediaræ) de acfliune (INF: Intermediate Nuclear Forces) øi subiectele privind
apærarea øi spafliul cosmic. Scopul negocierilor, în concepflia Alianflei Nord°Atlantice, trebuia
sæ fie încheierea unor acorduri care sæ ducæ la reducerea substanflialæ a numærului øi forflei de
distrugere a armelor nucleare; la eliminarea sau mæcar reducerea la cel mai jos nivel posibil,
egal pentru ambele pærfli, a forflelor nucleare intermediare; sæ permitæ examinarea posibilitæflii
ca cele douæ pærfli sæ treacæ de la descurajarea bazatæ pe contralovituri nucleare la o descurajare
întemeiatæ în mod crescând pe sisteme de apærare non°ofensive, amplasate fie pe sol, fie în
spafliul extraterestru.
În ianuarie 1985, secretarul de stat american øi ministrul de Externe sovietic conveneau
la Geneva reluarea convorbirilor bilaterale în problemele armelor nucleare øi cele privind spafliul
cosmic. Aceste convorbiri debutau la 12 martie 1985, dar pærflile se limitau la reafirmarea
pozifliilor cunoscute în problema forflelor nucleare intermediare. Era nevoie de schimbarea
conducerii de la Kremlin spre a se depæøi impasul.
Prima luare de poziflie în acest sens venea în octombrie 1985, când Mihail Gorbaciov anunfla
mai multe mæsuri pe care le avea în vedere Moscova, øi anume: încheierea unui acord interimar
care sæ ducæ la îngheflarea de ambele pærfli a amplasærii de arme nucleare instalate pe rachete
cu razæ medie de acfliune, urmatæ de reduceri cât mai mari posibile ale acestor tipuri de arme;
acest acord INF n°ar trebui legat de negocierile START. Liderul sovietic anunfla totodatæ cæ
rachetele SS°4 øi SS°5 fuseseræ demontate, iar o parte din rachetele SS°20 amplasate în partea
de vest a URSS fuseseræ scoase din starea de pregætire avansatæ pentru lansare. Moscova
continua sæ cearæ luarea în calcul a rachetelor nucleare britanice øi franceze. Era un început
modest. Washingtonul va fi încurajat de ideea privind necondiflionarea negocierilor INF de
cele desfæøurate în cadrul START. Un schimb amplu de pæreri avea loc cu prilejul întâlnirii
Reagan°Gorbaciov la Geneva în 21 noiembrie 1985. Dupæ acest summit, liderul sovietic îi
trimitea preøedintelui american o scrisoare în care propunea încheierea unor acorduri care sæ
ducæ la eliminarea tuturor tipurilor de arme nucleare într°un interval de 15 ani (pânæ în anul
2000) øi demontarea rachetelor cu razæ medie de acfliune sovietice øi americane într°o perioadæ
de 5°8 ani. Era, mai ales, o deschidere de ordin general, care putea da sens negocierilor concrete,
færæ însæ a le suplini pe acestea. La sfârøitul lunii noiembrie 1985, URSS se adresa Statelor
Unite cu propunerea de a impune un moratoriu asupra testelor nucleare. Washingtonul nu agrea
ideea, menflionând cæ experienflele continuau sæ fie necesare pentru asigurarea credibilitæflii
factorului american de descurajare. Pe de altæ parte, în martie 1986, preøedintele Reagan exprima
disponibilitatea pærflii americane ca experfli sovietici sæ poatæ vizita poligonul de teste nucleare
de la Nevada øi sæ asiste la asemenea teste.
Dupæ prima întâlnire Reagan°Gorbaciov, climatul în relafliile americano°sovietice începea
sæ se destindæ. Anatoli Dobrînin aminteøte un moment al acestei destinderi, cu un anumit
ecou în epocæ. Anume, la 1 ianuarie 1986, avea loc un schimb de discursuri ale celor doi lideri
la televiziunile din cele douæ flæri. Înifliativa îi aparflinuse lui Reagan, dar Gorbaciov øi°a dat
acordul imediat. Din punctul sæu de vedere, era vorba de un gest simbolic: „imperialistului
numærul unu“ i se permitea pentru prima oaræ sæ se adreseze direct poporului care træia în
„imperiul ræului“. Aøadar, bariera psihologicæ din calea dialogului sovieto°american fusese
depæøitæ.
O încurajare a acestui dialog venea de la un grup de terfle flæri. Astfel, øefii de stat sau de
guvern din Argentina, India, Mexic, Norvegia, Suedia øi Tanzania semnau Declaraflia de la
Delhi prin care îndemnau Washingtonul øi Moscova sæ ia un curs hotærât spre dialog øi negocieri
pentru reducerea arsenalelor nucleare øi întærirea destinderii internaflionale. Demersul era cu
atât mai semnificativ cu cât el era fæcut, împreunæ, de state dezvoltate øi în curs de dezvoltare,
de state neutre, nealiniate, dar øi de un stat membru al NATO, anume Norvegia. Încurajate
de reacflia pozitivæ a URSS øi a SUA la acest apel, cele øase state reveneau cu o declaraflie
asemænætoare în mai 1987, în care se pronunflau pentru întreprinderea de cætre diplomafliile
americanæ øi sovieticæ a unor mæsuri hotærâte pentru a se ajunge la dezarmare.
În octombrie 1986 avea loc summitul sovieto°american de la Reykjavik, la inifliativa lui
Gorbaciov. Schimbul larg de vederi efectuat în capitala Islandei se finaliza într°un acord de
670 CONSTANTIN VLAD
principiu privind eliminarea rachetelor cu razæ intermediaræ de acfliune (opfliunea „zero“). Cei
doi lideri cædeau de acord ca URSS øi Statele Unite sæ dispunæ doar de câte 100 de focoase
nucleare instalate pe astfel de rachete, dar care sæ nu fie amplasate în Europa (URSS urma sæ
pæstreze rachetele de acet tip dincolo de Urali, iar Statele Unite pe teritoriul lor naflional). Reagan
øi Gorbaciov conveneau, tot în principiu, sæ ajungæ la o înflelegere care sæ ducæ la o reducere
cu 50% în ceea ce priveøte armele nucleare strategice în decurs de 5 ani, urmând ca toate
rachetele lor balistice de ordin strategic sæ fie apoi eliminate în alfli 5 ani.
Un proiect de tratat prezentat de negociatorii sovietici la Geneva la sfârøitul lui aprilie 1987,
cuprindea formula zero în ceea ce priveøte armele nucleare intermediare, flel care urma sæ fie
atins într°un interval de 5 ani. Proiectul propunea øi limitæri ale acestui tip de rachete desfæøurate
în partea ræsæriteanæ a URSS. De asemenea, se avansa propunerea sæ fie eliminate øi rachetele
intermediare cu razæ mai micæ de acfliune — un fel de dublæ opfliune zero —, ceea ce presupunea
øi demontarea rachetelor Pershing 1A, aparflinând Statelor Unite, desfæøurate în RFG. Totodatæ,
diplomaflii sovietici ridicau øi problema rachetelor Pershing 1A (72 la numær) desfæøurate în
RFG de cætre forflele armate vest°germane. Deøi aceste rachete nu fæceau obiectul negocierilor
americano°sovietice, într°un gest de bunævoinflæ, la 26 august 1987 cancelarul Kohl anunfla cæ
RFG este gata sæ elimine propriile rachete Pershing 1A în cazul încheierii unui tratat între
SUA øi URSS care ar cuprinde „dubla opfliune zero“.
În decembrie 1987, cu prilejul unui summit Reagan°Gorbaciov la Washington, se convenea
efectuarea unui dublu experiment în ceea ce priveøte asistenfla la testele nucleare. Conform
aceastei înflelegeri, în august°septembrie 1988 o echipæ de experfli sovietici era de faflæ la teste
nucleare efectuate la Nevada øi, pe bazæ de reciprocitate, o echipæ similaræ americanæ era prezentæ
la teste sovietice cu arme nucleare efectuate pe poligonul de la Semipalatinsk. Aøadar, climatul
general îmbunætæflit substanflial în relafliile sovieto°americane genera o încredere reciprocæ ce
fæcea posibil un astfel de experiment comun.
La 14 septembrie 1987, în încheierea unor convorbiri la nivel de miniøtri de Externe sovietic
øi american era anunflat acordul asupra Tratatului pentru eliminarea rachetelor cu razæ medie
øi mai scurtæ de acfliune (INF). Semnarea acestuia avea loc în 8 decembrie acelaøi an, la
Washington, de cætre Ronald Reagan øi Mihail Gorbaciov. Potrivit Tratatului, URSS urma sæ
demonteze øi sæ distrugæ 670 de rachete cu razæ medie de acfliune, între care se aflau 405 rachete
SS°20, capabile sæ poarte fiecare câte trei focoase nucleare. La rândul lor, Statele Unite urmau
sæ facæ acelaøi lucru cu 44o de rachete, amplasate în Europa. Tratatul INF era primul care
ducea la eliminarea unei întregi clase de rachete amplasate la sol, purtætoare de arme nucleare,
având raze de acfliune între 500 øi 5 500 km. Rachetele cu razæ mai scurtæ de acfliune (SRINF:
Short Range Intermediate Nuclear Forces) aveau sæ fie dezafectate øi distruse în 18 luni dupæ
ratificarea Tratatului; cele cu razæ mai lungæ de acfliune (LRINF: Long Range Intermediate
Nuclear Forces) trebuiau eliminate în trei ani dupæ actul ratificærii. Un protocol adiflional la
Tratat stabilea mæsuri precise øi eficace de control øi verificare a aplicærii prevederilor acestuia,
inclusiv mai multe categorii de inspecflii la fafla locului. Prin Tratatul INF, diplomaflia trecea
de la controlul armamentelor la mæsuri efective de dezarmare; era un moment istoric în domeniu,

greu de imaginat înainte de 1985.
La Washington se considera cæ, pentru a obfline Tratatul INF, Gorbaciov a fæcut concesii
majore, pe care Brejnev øi cei doi succesori ai sæi le°au respins cu hotærâre, inclusiv acceptarea
reducerilor asimetrice øi a inspecfliilor pe teren (7, 1999). Iatæ aceste concesii, aøa cum sunt
ele prezentate de Anatoli Dobrînin (56, 1995), explicate de autorul menflionat prin stilul lui
Gorbaciov, care evita discutarea problemelor de politicæ externæ øi de apærare în biroul politic,
nu flinea cont de pærerile experflilor, diplomatici øi militari, tendinflei sale spre improvizaflie øi
bun plac în acceptarea de compromisuri, adesea în defavoarea URSS. Conducerea sovieticæ,
scrie Dobrînin, hotærâse sæ cadæ de acord cu partea americanæ asupra distrugerii reciproce a
rachetelor cu razæ medie de acfliune SS°20 øi Pershing II. Totodatæ, URSS avea în înzestrare
mai multe sute de rachete noi, SS°23, de o precizie superioaræ, dar cu o bætaie maximæ de
pânæ la 400 km, deci sub raza de acfliune prevæzutæ în textele de acord aflate în negociere.
Militarii au insistat ca aceste rachete sæ nu intre sub incidenfla acordului, deøi americanii presau
ca ele sæ fie incluse. În aprilie 1987, sosea la Moscova secretarul de stat George Shultz. În
pregætirea vizitei øefului diplomafliei americane, Gorbaciov i°a cerut mareøalului Ahromeev,
øeful statului major, øi lui Dobrînin sæ pregæteascæ un memorandum în care sæ prezinte pozifliile
celor douæ pærfli øi recomandærile pe care le aveau. Arhomeev a subliniat cæ, probabil, Shultz
va pleda pentru eliminarea rachetelor SS°23, dar partea sovieticæ nu trebuia sæ accepte. În timpul
convorbirilor, Shultz a insistat asupra includerii în acordul aflat în negociere a rachetelor SS°23.
La început, Gorbaciov a ignorat cererea secretarului de stat. Dar, cætre sfârøitul convorbirii,
spre uimirea celorlalfli participanfli sovietici, a declarat: „Ne°am înfleles!“. Apoi i°a dat mâna
lui Shultz øi s°au despærflit. Ahromeev era uluit. L°a întrebat pe Dobrînin dacæ øtie de ce
Gorbaciov øi°a schimbat poziflia în problema datæ. Dobrînin era însæ la fel de næucit. Arhomeev
a mers imediat dupæ Gorbaciov. Dupæ o jumætate de oræ s°a întors vizibil rævæøit. Când îl
întrebase pe Gorbaciov de ce a aprobat aøa de repede distrugerea unei întregi clase de rachete
noi, færæ sæ primeascæ nimic în schimb, acesta i°a spus la început cæ a uitat recomandarea
respectivæ din memorandumul primit, apoi cæ, evident, a fæcut o greøealæ. Ahromeev i°a sugerat
pe loc sæ°i comunice lui Shultz, pânæ când acesta nu pæræsea aeroportul din Moscova, cæ s°a
petrecut o încurcæturæ, o neînflelegere, øi sæ modifice acordul dat în privinfla rachetelor SS°23.
La care, Gorbaciov, vædit nemulflumit, a devenit nervos øi a flipat: „Adicæ cum? Propui sæ°i
spun secretarului de stat cæ eu, secretarul general, sunt incompetent în probleme militare øi
cæ, dupæ ce mi°au adus corecturi generalii sovietici, îmi schimb poziflia øi îmi retrag cuvântul
dat?“. Cu aceasta, s°a încheiat istoria rachetelor SS°23. În câteva secunde de dialog cu Shultz,
færæ sæ întrebe pe nimeni, færæ sæ capete nimic în schimb, el fusese de acord sæ lichideze rachete
noi, care costaseræ flara miliarde de ruble. Pe de altæ parte, la 8 decembrie 1987, când era la
Washington pentru semnarea Tratatului INF, Gorbaciov a acceptat, tot færæ o negociere serioasæ
— consideræ Dobrînin — încæ o concesie: sæ distrugæ toate rachetele SS°20 nu numai din partea
ræsæriteanæ a URSS ci øi din cea asiaticæ, deøi în Asia ele reprezentau apærarea atât împotriva
672 CONSTANTIN VLAD
bazelor americane din Japonia øi Oceanul Indian, cât øi o contrapondere la armele nucleare
chineze.
În paralel, în mai 1987, Statele Unite propuneau un proiect de tratat privind reducerea cu
50% a armelor nucleare ofensive într°o perioadæ de 7 ani. Moscova ræspundea în iulie, acelaøi
an; reducerea propusæ de partea americanæ era condiflionatæ de limitarea de cætre Statele Unite
a testærii øi amplasærii sistemelor cu baza în spafliul cosmic. De asemenea, se cerea ca ambele
pærfli sæ se angajeze cæ nu se vor retrage din Tratatul ABM øi cæ vor respecta strict prevederile
acestuia timp de 10 ani dupæ începerea aplicærii tratatului asupra armelor strategice ofensive.
Impasul era depæøit în decembrie 1987, când Reagan øi Gorbaciov anunflau la Washington
cæ se realizaseræ progrese importante în problema armelor nucleare strategice øi cæ ei dæduseræ
instrucfliuni echipelor de diplomafli de la Geneva sæ intensifice eforturile pentru încheierea
negocierilor START. Aceloraøi echipe li se cerea sæ acorde prioritate: convenirii unor mæsuri
menite sæ întæreascæ stabilitatea strategicæ; elaborærii de reguli care sæ permitæ flinerea evidenflei
rachetelor de croazieræ instalate pe bombardiere grele; examinærii modalitæflilor de limitare a
rachetelor de croazieræ cu razæ mare de acfliune instalate pe submarine; pregætirii unor mæsuri
de verificare adecvate, care sæ permitæ un control eficace asupra implementærii prevederilor
viitorului tratat. În ceea ce priveøte problemele apærærii øi spafliului cosmic, liderii american
øi sovietic dædeau instrucfliuni reprezentanflilor lor de la Geneva sæ pregæteascæ un acord care
sæ angajeze SUA øi URSS cæ vor desfæøura cercetæri øi vor face testæri în spafliul cosmic
respectând însæ prevederile Tratatului ABM, aøa cum acesta fusese semnat în 1972. De
asemenea, se pornea de la premiza cæ cele douæ pærfli nu se vor retrage din acest Tratat o perioadæ
de timp ce urma sæ fie determinatæ prin negocieri.
La 1 iunie 1988, avea loc la Moscova schimbul instrumentelor de ratificare a Tratatului
INF, în prezenfla lui Ronald Reagan øi Mihail Gorbaciov. Acest nou summit sovieto°american
demonstra cæ în relafliile Est°Vest prevala acum un climat schimbat în bine, de încredere
reciprocæ, propice pentru promovarea dialogului øi negocierilor. Încheierea Tratatului INF øi
mersul tratativelor START permiteau pærflilor sæ°øi îndrepte atenflia spre componenta
convenflionalæ a armamentelor øi forflelor armate. Inifliativa în aceastæ privinflæ revenea Alianflei
Nord°Atlantice. În pregætirea unor posibile negocieri în acest domeniu, Alianfla publica în
noiembrie 1988 date despre forflele convenflionale proprii øi despre cele ale Tratatului de la
Varøovia. Øi în anii precedenfli se fæcuse publicitate diferitelor tipuri de arme existente în arsenale.
Astfel, NATO publica anual statistici, estimæri øi analize asupra armamentelor øi efectivelor
deflinute de URSS øi aliaflii acesteia. Moscova, la rândul ei, edita publicaflii similare privind
armamentele øi efectivele militare ale Statelor Unite øi ale NATO în întregul sæu. Publicafliile
de acest gen erau pærfli ale unor eforturi de imagine, elemente ale unui ræzboi pentru câøtigarea
opiniei publice. Inifliativa Alianflei Nord°Atlantice din noiembrie 1988 avea un alt caracter:
datele publicate se refereau la arsenalele øi forflele armate ale ambelor pærfli, NATO øi OTV;
ele erau transmise oficial, simultan, tuturor statelor participante la CSCE; în aceste condiflii,
publicarea datelor respective devenea un pas în pregætirea unor viitoare negocieri privind armele
convenflionale.
În decembrie 1988, Consiliul NATO, întrunit la Bruxelles, propunea începerea a douæ seturi
de negocieri — una asupra stabilitæflii în Europa, la care sæ participe cele 23 de state membre
ale celor douæ alianfle, øi o a doua, destinatæ mæsurilor de creøtere a încrederii øi securitæflii, la
care sæ ia parte toate cele 35 de state semnatare ale Actului final de la Helsinki. Aceastæ
propunere a Alianflei Nord°Atlantice pornea øi de la experienfla consultærilor multilaterale între
statele membre ale NATO øi cele ale Pactului de la Varøovia, desfæøurate la Viena între
1987°1989, în baza hotærârii reuniunii CSCE din capitala Austriei (1986°1989). Aceste consul-
tæri, deøi se desfæøurau între cele douæ alianfle politico°militare, aveau un cadru mai larg decât
MBFR, în sensul cæ la ele participau cu un statut egal toate statele membre ale NATO øi cele
ale OTV. Ambele negocieri urmau sæ aibæ loc în cadrul urmærilor Conferinflei pentru Securitate
Propunerea Alianflei Nord°Atlantice devenea subiectul unor intense consultæri politico°diplo-
matice. Reuniunea CSCE de la Viena, care se încheia la 19 ianuarie 1989, convenea crearea
a doua structuri de negociere, øi anume: Conferinfla asupra forflelor armate convenflionale în
Europa (CFE: Conventional Armed Forces in Europe), cu participarea celor 23 de state membre
ale NATO øi ale Organizafliei Tratatului de la Varøovia, øi Conferinfla privind mæsurile de creøtere
a încrederii øi securitæflii (CSBMs: Confidence and Security°Building Measures), la care urmau
sæ ia parte toate cele 35 de state angajate în procesul CSCE. În consecinflæ, statele care din
1973 participau la negocierile MBFR decideau în februarie 1989 sæ încheie aceste negocieri,
practic, total infructuoase.
În pregætirea celor douæ forumuri de negocieri, în ianuarie°februarie 1989, URSS øi alte
state membre ale Pactului de la Varøovia: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG øi Ungaria
anunflau reduceri semnificative ale forflelor lor armate convenflionale.
O reuniune la nivel ministerial a CSCE flinutæ la Viena între 6°8 martie 1989 marca începerea
lucrærilor celor douæ forumuri de negociere. Mandatul Conferinflei privind forflele armate
convenflionale în Europa era sæ ducæ la întærirea stabilitæflii øi securitæflii pe continent prin
realizarea unui echilibru al forflelor convenflionale la nivele mai joase. Negocierile privind
mæsurile de creøtere a încrederii øi securitæflii îøi propuneau sæ asigure aplicarea celor stabilite
de Conferinfla pentru mæsuri de încredere øi securitate øi pentru dezarmare, încheiatæ la
Stockholm în septembrie 1986, øi sæ ducæ mai departe mæsurile respective. În sprijinul
promoværii pozifliilor Alianflei în cele douæ forumuri de negociere de la Viena, summitul NATO
din 29°30 mai 1989 adopta un concept cuprinzætor privind controlul armamnetelor øi dezarmarea.
Conceptul plasa orientærile în domeniul controlului armamentelor în contextul obiectivelor
politice øi militare al Alianflei. Conceptul definea securitatea, stabilitatea øi caracterul verificabil
drept principii cælæuzitoare ale oricæror tratative în domeniul controlului armamentelor.
În mai 1989, George Bush relua ideea preøedintelui Eisenhower din 1955 privind „cerul
deschis“ (open sky). Planul lui Bush prevedea desfæøurarea de zboruri ale unor aparate neînar-
mate asupra teriroriului SUA øi URSS spre a monitoriza respectarea acordurilor privind controlul
armamentelor øi miøcærile militare. Moscova îøi dædea acordul, la care se alæturau øi Marea
Britanie øi Franfla, o primæ reuniune pentru consultæri având loc la Ottawa în februarie 1990.
674 CONSTANTIN VLAD
Negocierile cu acest scop aveau sæ se finalizaze ulterior, anume în 1992, când cele 16 state
membre ale NATO, flærile care fuseseræ membre ale Pactului de la Varøovia, precum øi Rusia,
Ucraina øi Belarus încheiau un acord care permitea efectuarea a 42 de zboruri de supraveghere
ale unor aparate înzestrate cu dispozitive de înregistræri fotografice øi electronice.
La 19 iunie 1989, erau reluate la Geneva tratativele START øi cele privind apærarea øi
spafliul cosmic. Dupæ mai multe runde øi o activitate politico°diplomaticæ laborioasæ, la 29
iulie 1991 se semna la Moscova Tratatul START I, prin care cele douæ supraputeri au decis
reducerea arsenalelor strategice. Astfel, URSS trebuia sæ reducæ capacitæflile sale strategice
ofensive cu 35%, øi anume de la 11 000 la 7 000 de focoase nucleare. Statele Unite urmau sæ
diminueze capacitæflile similare cu 25%, adicæ de la 12 000 la 9 000 de încærcæturi nucleare.
Tratatul START I prevedea distrugerea platformelor de lansare, a silozurilor în care erau
depozitate proiectilele nucleare, a submarinelor øi bombardirelor purtætoare de arme nuclea-
re, proporflional cu reducerile de asemenea arme prevæzute de Tratat. Pentru a obfline semnarea
Tratatului START I, Moscova fæcuse trei concesii majore, trecând peste obiecfliile militarilor,
complexului militaro°industrial øi ale unor diplomafli de rang înalt, øi anume: a fost de acord
cu Tratatul færæ ca prevederile acestuia sæ implice restricflii asupra programului SDI; s°a angajat
sæ demonteze radarul de la Krasnoiarsk, capabil sæ urmæreascæ rachetele americane lansate
în direcflia URSS øi, prin aceasta, suspectat de Washington cæ serveøte unui program sovietic
de creare a unui sistem antirachetæ; a acceptat sæ demonteze øi sæ distrugæ 50% din rachetele
SS°18, adeværatæ coloanæ vertebralæ a sistemului nuclear de descurajare sovietic (7, 1999).
Tratatul START I era ultimul dintre acordurile majore încheiate între Uniunea Sovieticæ
øi Statele Unite în domeniul controlului armamentelor øi dezarmærii. Prin el, alæturi de Tratatul
INF, arsenelele nucleare ale celor mai puternice state ale lumii se reduceau semnificativ øi,
odatæ cu aceasta, diminuau riscurile mortale pentru civilizaflia umanæ reprezentate de arma
nuclearæ.
Între timp, în domeniul convenflional fuseseræ obflinute deje rezultate notabile. Astfel,
negocierile desfæøurate în cadrul Conferinflei privind forflele armate convenflionale în Europa
se finalizau la summit°ul CSCE din noiembrie 1990 de la Paris. Tratatul asupra forflelor
convenflionale din Europa (CFE), semnat la 19 noiembrie de cætre statele membre ale NATO
øi cele ale OTV impunea plafoane asupra a cinci categorii de arme care permit efectuarea de
atacuri prin surprindere øi lansarea de operafliuni ofensive de mare anverguræ. Aceste categorii
de arme erau urmætoarele: tancurile, piesele de artilerie, transportoarele blindate, avioanele
de luptæ øi elicopterele. În baza lui, peste 50 mii unitæfli de asemnea arme au fost dazafectate
øi distruse. Tratatul CFE prevedea schimburi de informaflii øi notificæri extrem de detaliate,
precum øi efectuarea unui mare numær de acfliuni de verificare. Amploarea acestor acfliuni este
datæ de faptul cæ, dupæ semnarea Tratatului, au fost efectuate peste 3 mii de inspecflii la fafla
locului pentru a se verifica aplicarea adecvatæ a prevederilor sale. Prin negocierea CFE,
dipolomaflia a creat o transparenflæ în domeniul deflinerii de armament færæ precedent în istorie.
Cu prilejiul semnærii Tratatului CFE, øefii de stat øi de guvern din statele membre ale celor
douæ alianfle adoptau o Declaraflie comunæ în care se consemna:
„Ei recunosc cæ securitatea este indivizibilæ øi cæ securitatea fiecæreia dintre flærile lor este
indisolubil legatæ de securitatea tututor statelor participante la CSCE. Ei se angajeazæ sæ menflinæ
numai acele capacitæfli militare care sunt necesare pentru prevenirea ræzboiului øi asigurarea
unei apæræri efective. Ei vor avea în vedere relaflia dintre capacitæflile øi doctrinele militare“ (apud
116, 1993, pp. 58°59).
Astfel, anii 1985°1991 se dovedeau cei mai fructuoøi în ceea ce priveøte componenta militaræ
a securitæflii. Acordurile negociate øi încheiate în decursul lor între URSS øi Statele Unite, între
Pactul de la Varøovia øi NATO constituiau un element fundamental în schimbarea radicalæ a
raporturilor Est°Vest. Ele ar fi fost imposibile dacæ climatul politic general între principalii
protagoniøti ai acestor raporturi nu s°ar fi îmbunætæflit substanflial. La rândul lor, negocierile
øi acordurile în domeniul controlului armamentelor øi dezarmærii aveau un rol determinant în
schimbarea în bine a acestui climat politic, ajungându°se la încheierea practicæ a Ræzboiului
Rece în condiflii când lumea ræmânea bipolaræ.
c. Revoluflie øi diplomaflie; problema germanæ: gong final. Anul 1989 avea sæ schimbe
fafla Europei øi una din datele fundamentale ale lumii în ansamblu. El intra în istorie ca anul
revolufliilor din flærile est øi central°europene, toate revoluflii paønice, cu excepflia României.
Aceste revoluflii aveau o dublæ semnificaflie: pe de o parte, puneau capæt socialismului ca sistem
politic, economic øi social în flærile menflionate; pe de altæ parte, ele scoteau aceste flæri din
orbita sovieticæ. fiærile care, dupæ 1945, la presiunea URSS, experimentaseræ un socialism de
tip moscovit, aveau sæ cunoascæ acum un test istoric inedit: trecerea de la socialism la capitalism.
Totodatæ, ele ieøeau din structurile politico°militare øi economice multilaterale care definiseræ
pânæ atunci Estul øi luau calea integrærii în organismele ce caracterizaseræ pânæ atunci øi
continuau sæ caracterizeze Vestul: Alianfla Nord°Atlanticæ în domeniul securitæflii øi apærærii,
Uniunea Europeanæ în ceea ce priveøte economia, dar nu numai. În cazul Republicii Democrate
Germane, aceste procese se contopeau în unul singur: reunificarea Germaniei øi, prin aceasta,
rezolvarea problemei germane. Se adevereau astfel cuvintele rostite de Willy Brandt în ajunul
destinderii, care se dovedeau profetice: istoria divizase Germania, tot ea avea sæ ducæ la
reunificare. Ca în toate marile transformæri care marcau calea depæøirii confruntærii Est°Vest,
cele petrecute în cursul anului 1989 implicau activ diplomaflia, fie pentru cæ evenimentele
îmbræcau ele însele o hainæ diplomaticæ, fie pentru cæ erau pregætite, inifliate øi instrumentate
de cætre diplomaflie, cu mijloacele sale specifice.
Ca un revers al istoriei, impulsul schimbærii de sistem, cu consecinflele sale în ceea ce priveøte
statu-quo°ul teritorial, venea tot de la Moscova. Seria de reforme înfæptuite în URSS, noua
gândire politicæ tindeau sæ schimbe ceva în condiflia internaflionalæ a statelor est øi
central°europene. Liderul reformator de la Kremlin se distanfla clar de politica predecesorilor
sæi, care avea ca premizæ ideea ræspunderii comune a statelor socialiste, recte a URSS, pentru
soarta socialismului în statele aliate, concretizatæ în doctrina suveranitæflii limitate øi materializatæ
în intervenfliile militare la Berlin (1953), în Ungaria (1956) øi în Cehoslovacia (1968). Gorbaciov
676 CONSTANTIN VLAD
îøi exprima concepflia în aceastæ privinflæ la puflinæ vreme dupæ ce a ajuns în vârful puterii.
Astfel, la o întâlnire cu diplomaflii sovietici (mai 1986), el declara:
„Relafliile cu flærile comunitæflii socialiste le bazæm pe respectul experienflei lor, pe înflelegerea
caracteristicilor naflionale, pe încrederea acordatæ cæutærii lor a unor cæi naflionale proprii, chiar
dacæ anumite demersuri întreprinse de prietenii noøtri ar putea aduce daune cauzei comune…
fiærile, statele care au patruzeci de ani de dezvoltare autonomæ, au propriile lor partide, propriile
lor instituflii politice øi propriul lor mod de viaflæ øi au realizæri, dintre care unele sunt mai însemnate
decât ale noastre. Sunt state ajunse la maturitate øi nu pot fi tratate aøa cum o faci cu copiii“.
„Trebuie sæ flinem seama de sentimentul demnitæflii la aliaflii noøtri… Nu trebuie sæ credem cæ
ne putem permite totul øi putem da lecflii la toatæ lumea. Nimeni nu ne°a dat un asemenea drept“
(86, 1994, pp. 141, 140).
Ideea revenea periodic în declarafliile politice ale lui Gorbaciov. La 6 iulie 1989, el afirma
în fafla Consiliului Europei cæ URSS va respecta modalitæflile de reformæ pe care le aleg flærile
est europene. A doua zi, întâlnindu°se cu liderii statelor membre ale Pactului de la Varøovia,
îi asigura cæ pot alege, ei singuri, cæile edificærii sistemului socialist. La Malta îi declara
preøedintelui Bush cæ URSS respectæ dreptul de opfliune al fiecærei flæri, inclusiv dreptul de a
schimba obfliunea odatæ adoptatæ. Tot în decemmbrie 1989, într°o convorbire avutæ cu noul
lider comunist de la Sofia, Petar Mladenov, Gorbaciov afirma:
„Atitudinea noastræ irevocabilæ a fost de a considera cæ problemele bulgare trebuiesc rezolvate
de tovaræøii bulgari…Noi am exprimat întotdeauna simpatia øi sprijinul nostru poporului bulgar
øi partidului comunist bulgar. Asta însæ nu înseamnæ cæ am putea hotærî aici felul în care trebuie
sæ træiascæ øi sæ se comporte acasæ la el. Øi, orice s°ar întâmpla, am luat hotærârea fermæ de a
sfârøi odatæ pentru totdeauna cu asemenea practici“ (86, 1994, pp. 107, 108).
Deci, o adeværatæ profesiune de credinflæ. Ea era în consonanflæ cu noua gândire politicæ,
în fapt o importantæ componentæ a acestei gândiri; într°adevær, în absenfla unei noi atitudini
faflæ de statele est øi central°europene, anume încetarea statutului lor de satelifli øi considerarea
lor drept parteneri, aliafli cu drepturi suverane, orice credibilitate a noii gândiri era nulæ. Apoi,
Gorbaciov, conta pe faptul cæ aceste flæri vor înfæptui reforme asemænætoare cu cele din URSS,
ceea ce ar fi creat condiflii pentru aøezarea pe baze noi a relafliilor din cadrul Estului. „Se pare
cæ Gorbaciov a crezut cæ problema folosirii forflei pentru a menfline «imperiul exterior» împreunæ
nu se va pune, întrucât europenii estici vor îmbræfliøa perestroika (7, 1999). Potrivit lui Dobrînin,
„Gorbaciov n°a prevæzut niciodatæ cæ întreaga Europæ de Est va ieøi din orbita sovieticæ în câteva
luni, sau cæ Pactul de la Varøovia va sucomba atât de curând. El a devenit martorul neputincios
al consecinflelor propriei politici. Staful nostru general, îngrijorat, a tras alarma asupra acestei
dezintegræri biroului politic øi lui Gorbaciov øi a întrebat cum sæ se ocupe de problemele privind
securitatea. Kremlinul însæ a fost confuz, n°au existat planuri alternative la aceastæ dezintegrare.
Intervenflia militaræ a fost respinsæ. Gorbaciov a repetat în disperare tema sa principaslæ privind
cæutærile împreunæ cu Occidentul a unui nou sistem de securitate în „Noua Europæ“. Dar
Gorbaciov a aruncat deoparte cea mai bunæ carte a lui în aceastæ privinflæ, græbindu°se sæ fie
de acord cu reunificarea Germaniei, iar Vestul nu s°a græbit sæ°l ajute“ (56, 1995, p. 632).
Toate acestea, în condiflii când, datoritæ situafliei generale din Europa øi din lume, Gorbaciov
a avut de înfruntat constrângeri mai mari decât predecesorii sæi de a interveni militar în Europa
de ræsærit. Cât din profesiunea de credinflæ menflionatæ mai sus a devenit øi comandament de
conduitæ practicæ ræmâne în domeniul controversei. Pentru cæ, Mihail Gorbaciov atribuia
perestroikæi valenfle cuprinzætoare, ea trebuind sæ se extindæ øi în statele aliate cu URSS. El
nu øi°a ascuns niciodatæ aceastæ viziune. Mai mult, a acflionat animat de aceastæ convingere.
La 22 august 1989, el urgenta partidul comunist polonez sæ intre într°un guvern de coaliflie
cu sindicatul Solidaritatea. La 7 octombrie acelaøi an, aflat în Berlinul de est, îl sfætuia cu
insistenflæ, public, pe Erich Honecker sæ înfæptuiascæ reformele necesare, cât nu era prea târziu.
Cuvintele sale sunau ca un avertisment: liderii care nu înfleleg sæ ia calea reformelor o fac pe
propria ræspundere øi sæ nu aøtepte ca URSS sæ le saræ în ajutor. Era un fel de ræsturnare a
sensului Doctrinei Brejnev: dacæ pânæ atunci est°europenii se temuseræ de aplicarea ei, acum
sæ nu se aøtepte ca ea sæ fie invocatæ øi aplicatæ pentru a°i slava. În aceeaøi perioadæ, Gorbaciov
refuza sæ dea curs cererii lui Todor Jivkov, liderul bulgar compromis, de a veni la Moscova
„pentru consultæri“; era semnalul ca politicienii reformiøti, printre care se afla øi Mladenov,
sæ preia conducerea în Bulgaria. De asemenea, sunt cunoscute controversele lui Gorbaciov
cu Nicolae Ceauøescu, adversitatea lui faflæ de liderul antireformist de la Bucureøti øi satisfacflia
cu care saluta înlæturarea acestuia øi victoria revolufliei române.
Cât de departe a mers acest sprijin al lui Gorbaciov pentru ræspândirea în statele est øi
central°europene a reformelor tip perestroika øi glasnosti? S°a limitat el la sfaturi de la egal
la egal, la latura de lobby a diplomafliei sau a pus în miøcare øi alte mijloace de care URSS,
ca mare putere, dispunea? Sunt întrebæri pe marginea cærora continuæ sæ se discute; ele vor
primi ræspunsuri temeinice, øtiinflifice doar atunci când documentele acum încæ clasificate vor
deveni publice. Aici aø remarca însæ cæ surse americane ale vremii (7, 1999) menflioneazæ în
aceastæ privinflæ: impactul noii politici a lui Gorbaciov øi Øevardnadze apærea mai întâi în Europa
de est. Tulburærile crescânde pe care flærile din estul continentului le cunoøteau în anul 1989
aveau cauze interne, dar ele erau importate øi din URSS. „Eforturile lui Gorbaciov de a împinge
perestroika în alte flæri comuniste au crescut potenflialul de instabilitate în Europa de est“.
Acest „potenflial de instabilitate“ da curs øi sens revolufliilor din 1989. Semnalul venea din
partea Poloiniei. La 9 februarie 1989, puterea de la Varøovia era nevoitæ sæ accepte convorbiri
cu reprezentanflii sindicatului Solidaritatea. Potrivit acordului încheiat la începutul lunii aprilie
între cele douæ pærfli, Solidaritatea era legalizatæ øi dobândea dreptul de a participa la alegerile
parlamentare, putând intra în copetiflie pentru 35 de procente din locurile din Seim øi pentru
toate locurile din Senat. Victoria copleøitoare obflinutæ de Solidaritatea în alegeri determina
constituirea la 24 august 1989 a primului guvern necomunist, de coaliflie, într°o flaræ esticæ
dupæ 1948.
Între timp, trupele sovietice începeau sæ se retragæ din Cehoslovacia øi Ungaria. La 15
februarie 1989, se încheia plecarea forflelor militare sovietice din Afghanistan. Mæsura era privitæ
678 CONSTANTIN VLAD
atât în Occident, cât øi în capitalele est°europene ca o asigurare cæ ele nu vor mai fi trimise
în alte flæri. Ungaria opta pentru un sistem electoral multipartit, iar partidul comunist ungar
devenea o formafliune social°democratæ. La 28 noiembrie Cehoslovacia abandona rolul con-
ducætor al partidului comunist, iar la 10 decembrie, sub presiunea unor mari demostraflii de
stradæ, era format un guvern non°comunist. Sensul schimbærilor aflate în curs era dat de faptul
cæ Alexander Dub™ek, simbolul încercærii de a instaura în 1968 un „socialism cu fafla umanæ“
era propulsat într°o funcflie onorificæ; puterea realæ era preluatæ de un grup de reformatori în
frunte cu Václav Havel, un proeminent intelectual dizident, care devenea la 29 decembrie primul
preøedinte democratic al Cehoslovaciei dupæ 1948. Paralel, începea descompunerea statului
est°german. În cursul lunii septembrie, peste 17 mii de cetæfleni ai acestui stat se refugiau în
R.F. Germania prin Cehoslovacia øi Polonia. La 10 septembrie, Ungaria deschidea granifla cu
Austria, permiflând fuga est°germanilor în Vest. În mari demonstraflii organizate în oraøe ale
RDG se cerea democratizarea flærii. La 18 octombrie, Egon Krenz îl înlocuia pe Honecker, iar
la 9 noiembrie zidul de la Berlin era deschis. În toate aceste flæri, partidele comuniste cedau
puterea. Dialoguri purtate între liderii acestora øi organizafliile încæ amorfe ale societæflii civile
duceau la înflelegeri privind tranziflia paønicæ în douæ sensuri: nu era reeditatæ o tentativæ de
revenire în forflæ a stângii radicale („teroarea roøie“), pe de o parte; nu exista intenflia instaurærii
unei „terori albe“, pe de altæ parte (7, 1999), ceea ce, în practicæ, nu era întotdeauna simplu.
Aøa cum remarcæ Ralf Dahrendorf, „este greu sæ reziøti tentafliei de a læsa impulsurile de
ræzbunare sæ înfrângæ conøtiinfla ordinii de drept. Italianul Sergio Segre a avut dreptate când
a condamnat arestarea fostului lider Erich Honecker de cætre est°germani: «Nu vefli învæfla
niciodatæ din istorie? Va reîncepe oare era poceselor din 1930 øi 1950? Aceøti oameni sunt
înfrânfli politic; dafli°le pace în înfrângerea lor; nu reîncepefli vechile poveøti. Altfel, nimeni
nu va mai putea porni vreodatæ ceva nou»“ (47, 1993, p. 95). Unii istorici alcætuiesc statistici
privind timpul necesar cæderii comunismului: în Polonia — zece ani, în Ungaria — zece luni,
în Germania de est — zece sæptæmâni, iar în Cehoslovacia — zece zile. În România însæ, unde
regimul opresor, antireformist, simbolizat de Nicolae Ceauøescu, înæbuøise orice opoziflie, în
partid øi în afara acestuia, unde fusese reprimatæ orice încercare de organizare a societæflii civile,
ræsturnarea se petrecea printr°o revoltæ popularæ, transformatæ în revoluflie. Puterea era preluatæ
de un organism larg reprezentativ, anume Frontul Salværii Naflionale (FSN), în care intrau foøti
comuniøti dizidenfli, membri ai unor partide istorice, reconstituite în zilele revolufliei,
reprezentanfli ai armatei, ai mass media etc. În fruntea FSN se afla Ion Iliescu, opozant al lui
Ceauøescu, secondat de Dumitru Mazilu, dizident, militant pentru drepturile omului. Întrucât
aveau loc lupte de stradæ, la Washington øi în unele cercuri occidentale se vehicula ideea cæ
Tratatul de la Varøovia ar fi bine sæ intervinæ. Iatæ cum se exprima aceastæ idee øi reacflia
sovieticæ, prezentate într°o lucrare a doi analiøti americani, Michael Beschloss øi Strobe Talbot,
apærutæ sub titlul „La cele mai înalte nivele“ (At the Highest Levels): Duminicæ, 24 decembrie,
J. Baker a spus în cadrul unei emisiuni de televiziune (NBC) cæ „Statele Unite nu ar obiecta
dacæ Pactul de la Varøovia ar gæsi necesar sæ intervinæ în România“. Prin cablu, Baker i°a
cerut ambasadorului Matlock de la Moscova sæ sondeze atitudinea øi intenfliile sovietelor în
România. Când Matlock a fæcut demersuri la Comitetul Central øi la Ministerul de Externe,

unii oficiali sovietici øi°au pus întrebarea dacæ americanii „le întind o cursæ“ sau „se angajeazæ
într°o provocare“. Ei îi suspectau pe Bush øi pe Baker cæ vor sæ reîntoarcæ Uniunea Sovieticæ
spre un comportament care i°a creat atâtea necazuri în trecut. Apoi, dupæ ce forflele sovietice
ar fi intrat în România, Statele Unite ar fi condamnat public intervenflia øi ar fi obflinut un amplu
câøtig în opinia publicæ mondialæ. Øevardnadze a adoptat o poziflie mai puflin conspirativæ. El
i°a spus lui Matlock cæ apreciazæ sugestia lui Baker, dacæ nu sinistræ, cel puflin „stupidæ“. El
s°a „opus categoric“ oricærei intervenflii din afaræ. Revoluflia românæ este „treaba lor“ (a
românilor) øi a nimænui altcuiva. Orice formæ de amestec sovietic l°ar „transforma doar pe
Ceauøescu în martir“ (99, 1994, pp. 76, 77). Dupæ execuflia soflilor Ceauøescu în 25 decembrie
1989 în urma unui proces sumar, de fapt, o farsæ juridicæ, luptele încetau. Deøi lunile urmætoare
înregistrau unele recrudescenfle ale violenflelor, procesul tranzifliei spre structuri democratice
øi economie de piaflæ se desfæøura în mod paønic.
Între regimurile post°comuniste din flærile din estul øi centrul Europei øi Moscova relafliile
se desfæøurau cu sincope øi incertitudini. Pactul de la Varøovia øi CAER continuau sæ
funcflioneze. Reuniunea de la Paris a CSCE prilejuia adoptarea unei declaraflii politice a celor
douæ alianfle, precum øi semnarea Tratatului privind reducerea forflelor convenflionale în Europa.
Acesta din urmæ, era primul øi ultimul acord încheiat între cele douæ grupæri politico°militare;
Organizaflia Tratatului de la Varøovia se dizolva la 31 martie 1991. Noile regimuri din unele
flæri: Polonia, Cehoslovacia, România îøi exprimau intenflia de a încheia tratate bilaterale cu
URSS. Aceastæ intenflie se realiza însæ doar în cazul României, acfliune politicæ controversatæ
pe plan intern; acordul respectiv era doar parafat, iar prin dispariflia URSS el ræmânea færæ
obiect.
În cuvântarea sa de Anul Nou 1990, Mihail Gorbaciov declara cæ 1989 adusese încheirea
Ræzboilui Rece; era, desigur, adeværat. Din perespectivæ americanæ însæ, lucrurile dobândeau
øi o altæ semnificaflie. Apropiata autodizolvare a CAER øi a OTV aveau sæ însemne destræmarea
legæturilor dintre Moscova øi flærile din centrul øi estul continentului, aøa cum acestea fuseseræ
stabilite în deceniile post°belice. Aceste flæri îøi începeau drumul cætre Occident. Era o puternicæ
lovituræ pentru pozifliile øi prestigiul URSS; øi, pe de altæ parte, un câøtig istoric pentru Vest.
„Colapsul puterii comuniste în Europa de ræsærit a fost un chilipir pentru Statele Unite, în special
în zona strategic°militaræ“ (7, 1999). Dar adeværata întindere a înfrângerii Uniunii Sovietice
avea sæ fie determinatæ prin reunificarea Germaniei. Aceasta se petrecea cu aceeaøi rapiditate
cu care avuseseræ loc transformærile în Europa de est: la mai puflin de un an dupæ deschiderea
zidului Berlinului, Germania îøi recæpæta unitatea (3 octombrie 1990).
Procesul reunificærii angaja o intensæ activitate diplomaticæ prilejuia controverse, mai ales
având în vedere dimensiunile øi implicafliile internaflionale ale problemei germane øi, nu în
ultimul rând, statutul celor patru puteri în ceea ce priveøte Germania øi Berlinul. Astfel, în
septembrie 1989, Margaret Thatcher, în drumul de întoarcere din Japonia, se oprea la Moscova
øi avea o discuflie sinceræ cu Mihail Gorbaciov în legæturæ cu Germania. Primul ministru britanic
îi spunea liderului sovietic cæ, deøi NATO se declarase în repetate rânduri în favoarea reunificærii
680 CONSTANTIN VLAD
Germaniei, în practicæ existau anumite aprehensiuni în aceastæ privinflæ; ea menfliona cæ nu

exprimæ o pærere strict personalæ în acest sens. Gorbaciov confirma cæ nici URSS nu dorea
reunificarea. Aceastæ poziflie îi întærea lui Thatcher hotærârea cæ trebuie acflionat pentru a încetini
ritmul prea rapid de evoluflie a evenimentelor (176, 1993, p. 792). Desigur, aratæ Thatcher, ea
nu dorea ca est°germanii sæ continuie sæ træiascæ sub comunism, dar considera cæ „în curând
avea sæ aparæ o Germanie de Est autentic democraticæ øi cæ chestiunea reunificærii era una
separatæ, în legæturæ cu care dorinflele øi interesele vecinilor Germaniei øi ale altor puteri trebuiau
pe deplin luate în seamæ“ (ibidem). Ea îi împærtæøea aceste gânduri øi cancelarului Kohl. Acesta
însæ, în loc sæ domoleascæ spiritele, avea sæ le stimuleze. Astfel, într°o declaraflie fæcutæ în
Bundestag, Kohl aræta cæ „esenfla chestiunii germane consta în libertatea de alegere øi cæ
poporului din Germania de Est trebuie sæ i se ofere øansa de a°øi decide propriul viitor, problemæ
în care nu are nevoie de sfatul altora. Aceasta se referæ øi la chestiunea reunificærii øi unitæflii
Germaniei“ (apud 176, 1993, p. 793).
În aceste condiflii, la 18 noiembrie, din inifliativa preøedintelui Mitterrand, avea loc la Paris
un summit extraordinar al Comunitæflilor Europene dedicat situafliei din Germania de Est.
Participanflii la reuniune abordau numeroase probleme în legæturæ cu viitorul Germaniei.
Mitterrand øi Thatcher evocau øi implicafliile în ceea ce priveøte graniflele din Europa, menflionând
în acest sens necesitatea respectærii prevederilor Actului Final de la Helsinki. Cancelarul Kohl
susflinea cæ n°ar fi cazul sæ fie discutate probleme privind frontierele, dar cæ poporului german
ar trebui sæ i se permitæ sæ decidæ propriul viitor, problema autodeterminærii fiind de o importanflæ
covârøitoare. Premierul britanic sublinia cæ schimbærile ce au loc în Europa sunt istorice, dar
ele n°ar trebui sæ ducæ la o stare euforicæ în rândul oamenilor politici. Aceste schimbæri sunt
doar începutul øi vor fi necesari câfliva ani pentru a se obfline o adeværatæ democrafliie øi reforme
economice în Europa de Est. Ea atenfliona asupra faptului cæ orice încercare de a discuta fie
problema modificærii graniflelor, fie cea a reunificærii Germaniei ar submina pozifliile liderului
sovietic Gorbaciov øi ar deschide o cutie a Pandorei privind pretenfliile privind frontierele în
Europa Centralæ. Ea se pronunfla pentru menflinerea intacte atât a NATO, cât øi a Pactului de
la Varøovia pentru a se crea un fundal al stabilitæflii (176, 1933, p. 794). La 24 noiembrie,
doamna Thatcher avea convorbiri cu preøedintele Bush la Camp David. Premierul britanic
susflinea în fafla øefului Casei Albe cæ prioritatea consta în instaurarea unei democraflii autentice
în Germania de Est, iar despre reunificare n°ar trebui vorbit pentru moment. Bush ræmânea
evaziv, ceea ce reflecta faptul cæ Statele Unite încæ nu°øi definitivaseræ poziflia în problema
datæ. Aceastæ poziflie avea sæ fie stabilitæ însæ în curând.
Într°un discurs flinut în Bundestag, cancelarul Kohl prezenta un plan în zece puncte privind
viitorul Germaniei. Færæ a se consulta cu Aliaflii øi printr°o evidentæ rupturæ cel puflin cu spiritul
exprimat la summitul Comunitæflilor Europene de la Paris (176, 1993, p. 795), Kohl propunea
crearea unor structuri confederale ale celor douæ state germane, cu obiectivul de a constitui
o federaflie, øi exprima hotærârea guvernului sæu de a acfliona pentru unitate øi reunificare, pentru
stabilirea unui stat unit al Germaniei. La rândul sæu, James Baker anunfla atitudinea de susflinere
Statelor Unite în ceea ce priveøte reunificarea Germaniei, bazatæ pe urmætoarele principii:
realizarea dreptului la autodeterminare, „færæ prejudecæfli privind rezultatele acesteia“; Germania

reunificatæ sæ facæ parte din NATO øi dintr°o Europæ mai amplu integratæ; reunificarea trebuie
sæ fie paønicæ, gradualæ, ca efect al unui proces desfæøurat în etape; reunificarea trebuie sæ se
bazeze pe sprijinul dat principiilor înscrise în Actul Final al CSCE, inclusiv în ceea ce priveøte
frontierele. Poziflia americanæ în aceastæ problemæ era reiteratæ de preøedintele Bush în fafla
Consiliului NATO la începutul lunii decembrie, reunit dupæ întâlnirea din Malta cu liderul
sovietic Mihail Gorbaciov (ibidem).
Premierul britanic øi preøedintele francez nu renunflau însæ la intenflia de a obfline încetinirea
evolufliilor cætre reunificarea Germaniei. Se va vorbi despre o „axæ anglo°francezæ“ urmærind
un astfel de obiectiv. Înainte de un nou summit al CE din decembrie, flinut la Strasbourg,
Mitterrand øi Thatcher, la inifliativa preøedintelui Franflei, aveau douæ întâlniri discrete, în care
examinau diferite aspecte legate de reunificare. Dar la Strasbourg prevala o atitudine de
înflelegere pentru orientarea RFG spre reunificare; cancelarul Kohl afirma cæ Germania a plætit
pentru ultimul ræzboi pierzând o treime din teritoriul sæu. Mitterrand øi Thatcher îøi menflineau
pozifliile critice faflæ de cursul spre reunificarea Germaniei, dar „problema consta în faptul cæ,
în realitate, nu exista o forflæ care ar fi putut sæ opreascæ reunificarea“ (176, 1993, p. 797). În
februarie 1990, cancelarul Kohl mergea la Moscova øi, din nou færæ a se consulta cu Aliaflii,
oferea un ajutor financiar substanflial URSS, în forma acoperirii cheltuielilor legate de retragerea
trupelor sovietice din Germania de est, în schimbul unei declaraflii a lui Gorbaciov cæ nu va
ridica obstacole în calea reunificærii. Astfel, pozifliile cheie se clarificau. Tot la Moscova,
secretarul de stat Baker îi propunea liderului sovietic, la 9 februarie, negocieri la care sæ participe
cele douæ state germane øi cele patru puteri având responsabilitæfli în legæturæ cu Germania;
se næøtea astfel formula „2+4“, acceptatæ de cætre cele patru puteri la 13 februarie la Conferinfla
de la Ottawa în problema „cerului deschis“. Prima rundæ de negocieri în aceastæ formulæ avea
loc la 5 mai 1990, la Bonn, la nivel de miniøtri de Externe.
Diplomaflia americanæ sprijinea activ pe toate planurile procesul reunificærii germane.
Preøedintele Bush avea douæ contacte telefonice cu Gorbaciov, pledând cauza Germaniei
reunificate. În ceea ce o priveøte, doamna Thatcher, în convorbiri cu cancelarul Kohl øi discuflii
prin telefon cu George Bush insista asupra importanflei calitæflii de membru al NATO a Germaniei
reunificate, precum øi a necesitæflii ca Statele Unite sæ menflinæ baze øi forfle militare în Europa
pe termen nelimitat. Cum precizeazæ Dobrînin, la început Gorbaciov a avut o idee întemeiatæ:
unificarea Germaniei trebuia sincronizatæ cu formarea unui nou sistem de securitate în Europa.
Dar el n°a luptat pentru acest mare proiect, mai ales dupæ ce regimurile din Estul Europei au
început sæ cadæ øi regiunea a devenit instabilæ. Oricât de greu ar fi de crezut, continuæ diplomatul
sovietic, situaflia tulbure din regiune nici n°a fost discutatæ în biroul politic, în condiflii când
schimbærile au zdruncinat Pactul de la Varøovia. În general, în condifliile lipsei unei strategii
coerente, discufliile la Kremlin erau haotice øi dominate de retorica goalæ a lui Gorbaciov (56,
1995, p. 631°632). Ministerul de Externe sovietic pregætise un memorandum care prevedea
cæ reunificarea Germaniei trebuia sæ fie punctul final al transformærii climatului în Europa,
de°a lungul cæreia atât NATO, cât øi Pactul de la Varøovia øi°ar fi schimbat orientarea din
682 CONSTANTIN VLAD
organizaflii militare în grupæri politice øi urmau sæ fie dizolvate simultan printr°un acord comun.
În termeni generali, atât URSS cât øi SUA considerau unificarea Germaniei ca parte a unui
proes de ansamblu, care ar fi dus la o nouæ formæ de securitate øi stabilitate în Europa, garantatæ
pânæ atunci timp de patru decenii de structura celor douæ blocuri opuse, aflate în echilibru.
Dar, apoi s°a petrecut o schimbare în concepflia lui Gorbaciov. Sub influenfla evenimentelor
turbulente de acasæ, el a început sæ monopolizeze toate negocierile privind Germania, în tandem
cu Øevardnadze, læsând deoparte diplomaflii de profesie øi informând sumar biroul politic, care
continua sæ fie în favoarea unui proces evolutiv. Sub presiunea occidentalæ, el a ajuns sæ
decupleze unificarea germanæ de problema generalæ a securitæflii europene. Un pas hotærâtor
în aceastæ privinflæ se petrecea în timpul vizitei liderului sovietic la Washington, în iunie 1990.
În discufliile purtate cu acel prilej, Gorbaciov improviza, venind cu ideea ca Germania sæ ræmânæ
neutræ sau sæ fie membræ atât a NATO cât øi a Pactului de la Varøovia. Pe neaøteptate însæ,
Bush îl întreba dacæ germanii au dreptul de a°øi alege aliaflii. Dupæ o scurtæ ezitare, Gorbaciov
îøi declara acordul. Era, considerau oficialii americani, cea mai mare concesie pe care el o
fæcea. „Nu°mi venea sæ cred la ceea ce eram martor“, scria mai târziu Brent Scowcroft, aflat
de faflæ la convorbirile celor doi preøedinfli. În schimb, acordul dat de Gorbaciov reunificærii
Germaniei stârnea o adeværatæ furtunæ în delegaflia sovieticæ. Când Gorbaciov încerca „sæ paseze
pisica moartæ“ în braflele lui Øevardnadze, acesta se eschiva, dând°o înapoi bossului sæu (7, 1999).
Ulterior, un înalt funcflionar al partidului sovietic, Valentin Falin, era întrebat de un diplomat
american de ce Moscova a capitulat færæ nici o luptæ în ceea ce reprezenta cea mai semnificativæ
dependenflæ a sa din punct de vedere strategic. Falin spunea: „încæ aøteptæm acest ræspuns de
la Gorbaciov. El nu are încredere în nimeni“ (7, 1999). Dobrînin menflioneazæ cæ numeroøi
politicieni americani, între care se aflau Bush, Baker øi Kissinger, îi mærturisiseræ cæ fuseseræ
surprinøi de graba cu care Gorbaciov acceptase ideea liberei opfliuni pentru Germania, întrucât
ei se aøtepatu ca aceastæ acceptare sæ fie datæ dupæ negocieri îndelungate øi dificile cu Moscova
(56, 1995, p. 631).
Ultimele linii ale înflelegerii erau trasate în 15 iulie 1990 cu prilejul vizitei lui Helmut Kohl
în URSS. Preøedintele sovietic øi cancelarul pânæ atunci vest°german împærtæøau ideea cæ în
relafliile sovieto°germane se deschideau perspective largi. Kohl îl cita pe Bismarck: „Atunci
când Dumnezeu trece pe cæile istoriei, trebuie sæ încerci sæ°i prinzi poalele cæmæøii“. Dupæ
pærerea cancelarului, vara anului 1990 reprezenta un astfel de moment de seamæ, având, desigur,
în vedere posibilitatea reunificærii germane. El avansa propunerea încheierii în termen de un
an a unui acord global între Ununinea Sovieticæ øi Germania reunificatæ, care putea fi un
stimulent puternic pentru începerea unei cooperæri între NATO øi Pactul de la Varøovia, sub
egida CSCE. El vedea posibilæ în viitorul apropiat adoptarea de cætre cele douæ alianfle a unei
declaraflii comune, care sæ aibæ semnificaflia unui pact de neagresiune øi nerecurgere la forflæ,
øi dædea asiguræri cæ preøedintele american, George Bush, sprijinæ în întregime o asemenea
perspectivæ. Gorbaciov îøi exprima acordul cu ideea unui tratat global între URSS øi Germania.
Gæsea de la sine înfleles cæ noua Germanie se va întinde pe teritoriul RFG, RDG øi al Berlinului
øi va renunfla la orice revizuire a frontierelor. De asemenea, aceastæ nouæ Germanie trebuia
sæ renunfle la armamentul atomic, chimic øi biologic, observaflii pe care Kohl le împærtæøea în

întregime. Gorbaciov admitea cæ noua Germanie va fi membræ a NATO, dar considera cæ,
pentru perioada de tranziflie, pe teritoriul RDG sæ nu fie instalate baze ale Alianflei Nord°Atlantice.
El afirma: „Va fi, într°adevær, o perioadæ de tranziflie, ce se va caracteriza prin faptul cæ Germania,
cu toate cæ din punct de vedere juridic este membru al NATO, îøi va vedea partea sa orientalæ
ræmasæ în sfera de intervenflie a Pactului de la Varøovia“ (86, 1994, p. 129). De asemenea,
urma sæ se încheie un acord distinct cu privire la condifliile prezenflei temporare, pentru o perioadæ
de 3°4 ani, a unor efective sovietice în partea ræsæriteanæ a Germaniei. În interpretarea lui Kohl,
problema ridicatæ de Gorbaciov putea fi formulatæ astfel: întreaga Germanie va intra în NATO.
Dar, pe teritorriul RDG nu vor exista trupe ale Alianflei pânæ la plecarea celor sovietice. Deci,
includerea teritoriului RDG în sfera de intervenflie a NATO urma sæ aibæ loc numai dupæ plecarea
trupelor sovietice. El declara cæ Germania este gata sæ acorde sprijin pentru recalificarea
militarilor sovietici în profesiuni civile — Gorbaciov adæuga: øi pentru construcflia de locuinfle
a celor retraøi în URSS (86, 1994, p. 130).
Era Acordul. Cum avea sæ se exprime ulterior James Baker: „Era prea frumos spre a fi
adeværat“. La invitaflia lui Gorbaciov, cei doi îøi încheiau convorbirile la Arkhiz, o micæ aøezare
din Caucaz, de numele cæreia germanii leagæ acceptul final dat de liderul sovietic reunificærii
Germaniei. Cancelarul Kohl, declara cu emoflie:
„Peste zece ani se încheie secolul XX. În ceea ce ne priveøte pe noi, în Germania, suntem foarte
hotærâfli sæ°i dæm un final demn, în colaborare cu marea Uniune Sovieticæ øi pentru binele suprem
al Europei øi al lumii. Statele Unite ne suflin“… „Germania doreøte pacea øi instaurarea unor
relaflii noi cu marea Rusie. Iar reunificarea sa este realizatæ nu pe baza confruntærii cu alte flæri,
ci în acord cu tofli cei implicafli. Pacea cu Rusia nu va fi obflinutæ sub presiunea circumstanflelor,
ci încheiatæ pe baza liberei øi suveranei noastre voinfle, cea a doi parteneri pe deplin egali…
Întreaga istorie a Rusiei øi a Germaniei dovedeøte cæ niciodatæ n°a existat între ruøi øi germani
o duømænie organicæ. Forflele ræului øi nu cele ale binelui au fost cele care i°au asmuflit pe unii
împotriva celorlalfli, cu urmærile tragice pe care le cunoaøtem“ (apud 86, 1994, p. 132).
Drumul reunificærii intra în linie dreaptæ, spre final. Deja la 1 iulie fusese creatæ uniunea
economicæ, monetaræ øi socialæ între RFG øi RDG. La 26 iulie, parlamentele din RFG øi din
RDG, întrunite în øedinflæ comunæ, decideau ca parlamentul german sæ fie ales printr°un vot
unic. La 23 august, Camera Popularæ (parlamentul) se pronunfla în favoarea aderærii RDG la
Republica Federalæ Germania la 3 octombrie 1990. La 12 septembrie, negocierile în formula
„2+4“ se încheiau cu semnarea unui Tratat privind reglementarea definitivæ a problemei
germane. Prin Tratat, era restabilitæ suveranitatea germanæ, recunoscutæ granifla dintre Germania
øi Polonia pe linia Oder°Neisse øi se stabilea cæ forflale armate ale Germaniei se reduceau la
370 000 de militari. În noaptea de 2 spre 3 octombrie la ora zero era ridicat pe un catarg alb
din fafla vechii clædiri a Reichstagului din Berlin drapelul Germaniei reunificate.
Astfel, transformærile fundamentale din 1989 se încheiau în toamna anului 1990. Prima
mare reuniune internaflionalæ, anume summitul CSCE din noiembrie 1990, marca intrarea
684 CONSTANTIN VLAD
Germaniei reunificate în arena politicii mondiale. Semnificaflia rezolværii a ceea ce pânæ atunci
constituise problema germanæ nu scæpa observatorilor:
„Unificarea celor douæ Germanii a fost cel mai important eveniment care a dat formæ realitæflilor
internaflionale în a doua jumætate a secolului douæzeci. Disoluflia Uniunii Sovietice poate fi
consideratæ consecinfla sa geopoliticæ imediatæ; pierderea de cætre Uniunea Sovieticæ a unei poziflii
strategice cheie în Europa a declanøat procesul de retragere teritorialæ, împingând scara dominafliei
sovietice înapoi cætre Est“ (168, 1999, p. 83). „Ultimii ani ai Uniunii Sovietice au fost o catastrofæ
filmatæ cu încetinitorul. Cæderea sateliflilor europeni în 1989 øi acordul cam færæ voie dat de
Moscova reunificærii Germaniei au demonstrat præbuøirea Uniunii Sovietice ca putere interna-
flionalæ, ca sæ nu mai vorbim de statutul ei de supraputere… Din punct de vedere internaflional,
URSS a fost ca o flaræ complet învinsæ dupæ un ræzboi important — numai cæ nu fusese ræzboi“
(94, 1993, p. 562).
3) Anul fatidic 1991
Acumulærile a cinci ani de reforme aveau sæ producæ un salt în 1991: dispariflia URSS.
Procesele care se finalizau într°un astfel de efect, prin excelenflæ politice, cuprindeau o
componentæ diplomaticæ de o amploare crescândæ, pe mæsuræ ce republicile unionale, pânæ
atunci sovietice, deveneau independente. Atributele de suveranitate dobândite de aceste republici
generau terenul pe care luau naøtere raporturi de naturæ diplomaticæ în interiorul URSS, în
locul relafliilor preponderent administrative, de subordonare a republicilor faflæ de Centru, adicæ
faflæ de organele puterii aparflinând URSS. Prin independenflæ, fostele republici sovietice deveneau
state de sine stætætoare, subiecte de drept internaflional, atât între ele, cât øi faflæ de Uniunea
Sovieticæ øi faflæ de statele terfle, care sfârøeau prin a le recunoaøte ca atare.
În acest sens, pentru republicile sovietice 1991 se dovedea un an de tranziflie, în care se
confruntau douæ tendinfle: una, cætre o tranziflie spre independenflæ în cadrul unui stat unitar
de tip federal sau confederal; o a doua, o tranziflie cætre independenflæ însoflitæ de o asociere
lejeræ, care sæ asigure o anumitæ continuitate a legæturilor statornicite în perioada sovieticæ øi,
în anumite privinfle, în secole de istorie comunæ înlæuntrul graniflelor imperiului flarist. Prima
tendinflæ se va concretiza în tentativa încheierii unui nou tratat asupra Uniunii, act politic prin
natura sa, menit sæ înlocuiascæ URSS, stat autoritar, puternic centralizat, cu o Uniune reînnoitæ
pe baze democratice. Aceastæ tendinflæ va avea ca promotor principal pe Mihail Gorbaciov øi
se va bucura, temporar, de sprijinul unora sau altora dintre liderii republicani. Cea de a doua
tendinflæ nega menflinerea Uniunii, chiar radical transformatæ, øi preconiza o formulæ laxæ de
legæturi între state independente; concepflia despre o comunitate bazatæ pe astfel de legæturi
se va închega treptat, „din mers“, øi avea sæ se finalizeze în Comunitatea Statelor Independente
(CSI). În spatele ei se vor afla Ucraina øi, mai ales, Rusia, al cærei lider, Boris Elflîn, avea în
ultimæ instanflæ rolul hotærâtor în determinarea cursului cætre înlocuirea URSS cu CSI. În cazul
ambelor tendinfle, se presupunea reformarea profundæ a vieflii politice, economice øi sociale
pe calea democratizærii, a economiei de piaflæ, a asigurærii libertæflilor cetæfleneøti. De asemeneaa,

afirmarea ambelor tendinfle avea de înfruntat o coaliflie de forfle conservatoare, care urmærea
menflinerea societæflii sovietice aøa cum aceasta exista, precum øi a URSS ca formulæ de stat
multinaflional. Acesta era contextul øi cadrul general în care acfliunile politice dobândeau øi
caracter diplomatic, devenind instrumente ale înfæptuirii transformærilor dramatice care marcau
faza finalæ a descomopunerii sistemului sovietic øi a destræmærii URSS. Paragraful de faflæ
urmæreøte tocmai principalele acfliuni diplomatice care contribuiau, cu mijloacele lor specifice,
la transformarea radicalæ a imensului spafliu, geografic øi geopolitic, din inima Europei pânæ
la Vladivostok.
Mersul republicilor unionale cætre independenflæ cunoøtea o primæ fazæ, anume dobândirea
suveranitæflii care, obiectiv vorbind, semnifica o anumitæ desprindere din sistemul legal al Uniunii
Sovietice. Semnalul îl dædeau fiærile Baltice: Lituania øi Estonia se declarau state suverane la
18 mai 1989, iar Letonia le urma exemplul la 29 iulie. Majoritatea celorlalte republici unionale
optau pentru o formulæ similaræ. Între ele, Rusia. Dupæ ce la 29 mai 1990, Boris Elflîn era ales
preøedinte al Sovietului Suprem (Parlamentul rus), la 8 iunie acest parlament vota în favoarea
preempfliunii (prioritæflii) legii Federafliei Ruse faflæ de legislaflia URSS; la 12 iunie, Federaflia
se declara stat suveran.
Dar declararea caracterului suveran al republicilor era doar un prim pas în direcflia
independenflei. La 23 august 1989, douæ milioane de cetæfleni ai Statelor Baltice formau un
lanfl uman de°a lungul frontierelor acestor state cu Rusia, în semn de protest faflæ de ocupaflia
sovieticæ. Moscova critica „isteria naflionalistæ“ din fiærile Baltice, iar în ianuarie 1990 Gorbaciov
vizita Lituania, într°o încercare de a stopa miøcarea cætre independenflæ. El declara cæ securitatea
URSS era indivizibilæ øi cæ republicile trebuie sæ ræmânæ în cadrul Uniunii Sovietice. Dupæ
ce la 11 martie Lituania îøi proclama independenfla, pe care Moscova o califica drept ilegalæ,
la 13 aprilie era instituit un embargo asupra livrærilor sovietice de petrol øi gaze cætre aceastæ
republicæ. Mæsura se dovedea însæ neproductivæ; mai mult, ea stimula miøcærile cu caracter
naflional, fiind în curând ridicatæ. La 4 mai 1990, Letonia îøi declara independenfla, pe care
autoritæflile URSS o considerau ilegalæ. Ca o recunoaøtere a rolului crescând al Rusiei în afacerile
Uniunii, Gorbaciov ajungea în 1 august 1990 la o înflelegere cu Elflîn spre a pregæti împreunæ
reformele economice în ansamblul URSS. Dar preøedintele sovietic publica singur, la 23
noiembrie acelaøi an, proiectul unui nou Tratat al Uniunii Statelor Independente, elaborat la
Kremlin; ca o primæ reacflie, proiectul era criticat de mai mulfli lideri de republici, între care
se afla øi cel rus.
Cursul spre independenflæ avea sæ cunoascæ o adeværatæ crizæ a Statelor Baltice. La începutul
anului 1991, autoritæflile centrale încercau sæ opreascæ acest curs prin forflæ. La 7 ianuarie, unitæfli
de paraøutiøti erau lansate în Lituania, Letonia øi Estonia. La Vilnius, grupuri înarmate ocupau
diferite instituflii publice, între care se aflau sediile televiziunii øi radioului. Peste câteva zile
era luat cu asalt Ministerul de Interne leton. La Vilnius øi Riga se înregistrau zeci de victime.
Gorbaciov nega cæ ar fi avut vreo responsabilitate în declanøarea mæsurilor de forflæ, pretindea
chiar cæ ar fi aflat despre ele dupæ ce acestea avuseseræ loc; se opunea însæ cu hotærâre
686 CONSTANTIN VLAD
independenflei Statelor Baltice øi gæsea justificate acfliunile represive faflæ de promotorii desprin-
derii acestor state din componenfla URSS. Era o atitudine care va conta enorm în evoluflia
ulterioaræ a evenimentelor: pentru celelalte republici cazul Statelor Baltice devenea un precedent,
care aræta la ce se puteau aøtepta din partea autoritæflilor unionale dacæ ar fi urmat o cale similaræ.
Simptomatic pentru pierderea de prestigiu de cætre Gorbaciov în urma situafliei din Statele Bltice
era faptul cæ Elflîn cerea demisia sa din funcflia de preøedinte al URSS.
Dar, mersul cætre independenflæ nu putea fi oprit. La 9 februarie 1991, în Lituania avea loc
un referedum asupra independenflei flærii. La o participare de 84,4%, 90,4 de procente dintre
alegætori ræspundeau cu „Da“. La 3 martie, referendumuri similare erau organizate în Estonia
øi Letonia. În cazul primei, 83% dintre alegætori participau la vot, 77,8% pronunflându°se pentru
independenflæ. În ceea ce priveøte Letonia, procentele respective erau de 88% øi 73,6%.
Autoritæflile de la Moscova declarau ilegale referendumurile din cele trei State Baltice; dar
faptele ræmâneau. Opfliunea în favoarea independenflei punea administraflia de la Washington
în fafla unei dileme: America nu acceptase niciodatæ anexarea în 1940 a Statelor Baltice de
cætre URSS; la începutul anului 1991 însæ, Statele Unite erau preocupate de a nu întreprinde
acfliuni care ar fi creat dificultæfli procesului de reforme øi de reorganizare a Uniunii Sovietice.
În acelaøi sens, preøedintele francez Mitterrand îndemna Casa Albæ sæ amâne orice recunoaøtere
diplomaticæ a Statelor Baltice.
Gorbaciov øi echipa de reformatori de la Kremlin reacflionau în câteva direcflii: organizarea
unui referendum la scaræ unionalæ asupra menflinerii — sau dizolværii — Uniunii Sovietice;
elaborarea øi adoptarea unui nou Tratat politic asupra Uniunii; urgentarea øi intrarea în vigoare
a unui Tratat privind comunitatea economicæ.
Problema organizærii referendumului general era discutatæ de Gorbaciov cu liderii
republicilor. Se ajungea la o înflelegere „1+9“, între el, în calitate de preøedinte al URSS, øi
conducætorii urmætoarelor republici: Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia,
Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina øi Uzbekistan. Referendumul avea loc la 17 martie 1991.
Pe ansamblu, 76% din cei 80% prezenfli la urne votau pentru menflinerea unei Uniuni reînnoite
pe baze democratice. Acest rezultat avea sæ fie evocat frecvent ca argument în favoarea gæsirii
unei formule de Uniune pentru reorganizarea URSS. Referendumul aræta însæ scindarea
republicilor în ceea ce priveøte opfliunea pentru destinul Uniunii Sovietice. Øase republici:
Armenia, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania øi Moldova refuzau sæ organizeze consultarea
popularæ. Întrucât era vorba tocmai despre republicile care se pronunflau cel mai hotærât pentru
independenflæ, se punea în relief viziunea potrivit cæreia dobândirea acesteia nu era compatibilæ
cu ræmânerea în cadrul URSS. De altfel, la 31 martie, în una dintre aceste republici, anume
Georgia, era organizat un referendum privind independenfla. În patria nativæ a lui Stalin,
rezultatele erau mai mult decât elocvente: 90% participare la vot, din care 98,9% optau pentru
„Da“; dând curs acestei voinfle populare, Georgia îøi proclama independenfla la 9 aprilie 1991.
În plus, øi unele dintre republicile unde refendumul general avea loc, înainte de toate Ucraina
øi Rusia, nu erau definitiv legate de rezultatele acestuia, dupæ cum avea sæ se vadæ ulterior.
Cursul spre independenflæ al republicilor unionale cunoøtea una din cele mai interesante
evoluflii în cazul Rusiei. Pânæ la începutul anilor ’90, Rusia ca republicæ dispunea de pufline
instituflii proprii, multe din atributele administrative pe teritoriul sæu fiind îndeplinite de organele
centrale ale URSS. Venirea lui Elflîn la putere marca deschiderea unui proces de instituflio-
nalizare a propriilor funcflii centrale ale Federafliei Ruse, distincte de cele ale URSS. La
referendumul din 17 martie, participanflii la urne din Federaflie erau întrebafli suplimentar dacæ
sunt în favoarea instituirii funcfliei de preøedinte al republicii øi alegerii acestuia prin vot direct.
69,8% dintre votanfli susflineau formula unei astfel de alegeri. Pe aceastæ bazæ, la 12 iunie,
Elflîn era ales prin vot universal ca preøedinte al Federafliei Ruse din primul tur de scrutin, cu
57,3% din voturile exprimate. El dobândea astfel legitimitatea celui desemnat prin voinflæ
popularæ, exprimatæ democratic, în funcflia supremæ a celei mai mari øi mai puternice republici
din componenfla URSS. Era o miøcare politicæ abilæ, „cu bætaie lungæ“. „Transformând Rusia
într°o republicæ ca toate celelalte, aratæ Hobsbawm, Elflîn a contribuit de facto la dezintegrarea
Uniunii, pe care avea s°o înlocuiascæ cu Rusia de sub controlul lui. De fapt, asta este ceea ce
s°a întâmplat în 1991“ (94, 1994, p. 555).
Problema elaborærii unui nou Tratat asupra Uniunii era discutatæ în 23 aprilie de Gorbaciov
cu conducætorii celor 9 republici care organizaseræ referendumul general, la Novo°Ogariovo,
un fel de Camp David sovietic, situat lângæ Moscova. Menflionez amænuntul privind locul
întâlnirii întrucât în terminologia folositæ ulterior datei amintite, în legæturæ cu elaborarea noului
Tratat se va vorbi despre „procesul de la Novo°Ogariovo“. Cei prezenfli se declarau gata sæ
semneze un astfel de tratat. Concepflia despre statul care urma sæ fie întemeiat prin acest
document era încæ subiect de examinat. În viziunea lui Gorbaciov, acesta urma sæ fie de preferat
o federaflie, „un stat unit, cu o singuræ piaflæ, o apærare øi o politicæ externæ comunæ“, o „Uniune
voluntaræ de popoare care îøi folosesc dreptul la autodeterminare øi suveranitate“ (apud 87,
1995, pp. 72, 141). Câteva runde de negocieri în formula „1+9“, nu lipsite de controverse, se
soldau cu adoptarea la 17 iunie a proiectului noului Tratat asupra Uniunii; dupæ mai multe
amânæri, semnarea lui era prevæzutæ pentru 20 august 1991.
În paralel, liderul reformator de la Kremlin desfæøura o intensæ activitate internaflionalæ,
urmærind sæ punæ prestigiul de care se bucura în lume în slujba întæririi pozifliei sale interne,
în evident declin ca urmare a înræutæflirii situafliei economice, a revolufliilor din 1989, care
scoseseræ din orbita sovieticæ sateliflii din Europa centalæ øi de est, precum øi a reunificærii
Germaniei. Acfliunile de politicæ externæ din perioada respectivæ aveau loc în condiflii când
ultimele legæturi politico°juridice multilaterale dintre URSS øi statele est øi central europene
erau anulate. Astfel, Organizafliea Tratatului de la Varøovia, dupæ ce îøi declara sprijinul pentru
dreptul la autodeterminare øi respingea Doctrina Brejnev, condamnând intervenflia în Cehoslo-
vacia din 1968, se autodizolva la 31 martie; iar la 28 iunie era rândul CAER sæ°øi înceteze
existenfla. În aprilie, preøedintele sovietic efectua o vizitæ oficialæ în Japonia; discufliile erau,
la insistenfla autoritæflilor de la Tokyo, axate pe problema insulelor Kurile øi se soldau cu pufline
rezultate concrete. În mai venea la Moscova, pentru a doua oaræ, preøedintele Franflei, Mitterrand.
Încurajat de convorbirile cu liderul francez øi de alte semnale provenite din exterior, Gorbaciov
688 CONSTANTIN VLAD
îøi fæcea cunoscutæ dorinfla de a participa la summitul Grupului celor 7 state puternic industri-
alizate (G7), prevæzutæ pentru luna iulie la Londra. La 5 iunie primea la Oslo Premiul Nobel
pentru Pace, iar la 15 iulie era prezent ca invitat la încheierea reuniunii G7. Reuniunea era
consacratæ în mare mæsuræ ajutorului economic pe care cele 7 state îl puteau acorda URSS.
Se ajungea la o înflelegere politicæ de susflinere a reformelor din Uniunea Sovieticæ, dar Moscova
nu primea un ajutor economic concret. La aceasta contribuiau øi anumite nehotærâri ale lui
Gorbaciov în ceea ce priveøte mæsurile de trecere la economia de piaflæ. Astfel, deøi, cu sprijinul
unor experfli occidentali, fusese elaborat un plan pentru „introducerea economiei de piaflæ în
500 de zile“, Gorbaciov, sub presiunea forflelor conservatoare, tergiversa aplicarea unor mæsuri
hotærâte în aceastæ direcflie. Cea mai importantæ acfliune pe plan internaflional era semnarea de
cætre Mihail Gorbaciov øi George Bush, la 31 iulie 1991, a Tratatului START I (a se vedea
XXI. 2) b.) Tot în perioada respectivæ îøi fæcea debutul pe arena internaflionalæ Boris Elflîn.
Devenea o practicæ aceea ca oaspeflii stræini de seamæ venifli la Moscova sæ se întâlneascæ nu
numai cu preøedintele URSS, ci øi cu preøedintele Federafliei Ruse. În iunie, Elflîn vizita Statele
Unite, fiind primit la Casa Albæ. Primele contacte cu oficiali occidentali nu creau o imagine
atragætoare despre conducætorul Rusiei øi nu erau de naturæ sæ liniøteascæ marile cancelarii
asupra comportamentului viitor al Moscovei.
„Bush nu manifesta nici un entuziasm deosebit faflæ de perspectiva de a fi obligat sæ întreflinæ
contacte mai directe cu Elflîn. Se simflea cæ, în ciuda eforturilor pe care le fæcuse din iunie (1991)
pentru a ridica relafliile lor la acelaøi nivel de încredere care definea legæturile sale cu Gorbaciov
dupæ Malta, aceasta nu mergea. Comportarea imprevizibilæ a preøedintelui rus îi læsa pe americani
perplecøi. Ei nu erau siguri cæ mæsurile demonstrative pe care le lua atât de energic în politica
internæ erau pregætite øi chibzuite. Improvizafliile sale în politica externæ, mai curând îi incomodau
decât îi bucurau, chiar când era vorba de gesturi mari, exprimate din «toatæ inima» øi menite
sæ°i seducæ, precum proclamarea Rusiei ca «aliatæ» a Statelor Unite øi anunflul cæ rachetele
strategice nu vor mai viza obiective americane“ (87, 1995, p. 87).
De aceea, în vara anului 1991, deøi Statele Unite øi aliaflii lor îøi înmulfleau contactele cu
conducætorii unor republici precum Rusia, Ucraina, Kazahstan, nu°øi ascundeau preferinfla de
a avea ca interlocutor pe Gorbaciov. Preøedintele Bush afirma clar cæ la Washington se prefera
menflinerea unui centru condus de Gorbaciov. Aflat în vizitæ la Kiev, øeful Casei Albe se pronunfla
deschis pentru menflinerea Uniunii øi avertiza asupra pericolelor separatismului, punând în gardæ
republicile împotriva „drumului færæ speranflæ al izolærii“. La fel gândeau øi se pronunflau public
preøedintele Franflei, Mitterrand, øi alfli lideri occidentali.
Acesta era climatul în care se pregætea puciul din august 1991, adeværatæ cumpænæ a apelor
în destinul URSS øi cel al lui Gorbaciov. În ajunul acestuia, mai precis la 29 iulie, Rusia lui
Elflîn fæcea încæ un gest spectaculos: recunoøtea independenfla Lituaniei. Era o sfidare adusæ
URSS øi preøedintelui sovietic, care fæceau încercæri disperate pentru a preveni independenfla
republicilor pânæ la încheierea noului Tratat asupra Uniunii, cu speranfla cæ prin acesta avea
sæ se menflinæ unitatea viitorului stat reînnoit. În acea perioadæ, ideea unei tentative de forflæ
a cercurilor conservatoare plutea în aer. Perspectiva semnærii noului Tratat asupra Uniunii,
fixatæ pentru 20 august, precipita lucrurile. La 20 iunie, Popov, primarul Moscovei, îl informa
pe ambsadorul american, J. Matlock, cæ se pregætea înlæturarea lui Gorbaciov, numindu°i chiar
pe principalii complotiøti. Preøedintele Bush îi indica lui Matlock sæ°i comunice personal lui
Gorbaciov informaflia respectivæ, færæ însæ a menfliona numele celor nominalizafli de Popov,
ceea ce diplomatul american fæcea de urgenflæ. Gorbaciov însæ nu credea în posibilitatea unui
puci. Pe de altæ parte, Bush îi transmitea aceeaøi informaflie lui Elflîn, aflat în vizitæ la Washington
(56, 1995, p.). În preajma semnærii noului Tratat, un alt eveniment græbea pregætirea puciului.
Anume, la sfârøitul lunii iulie (169, 2001, p. 45), Gorbaciov avea o întâlnire secretæ cu Boris
Elflîn, preøedintele Rusiei, øi cu Nursultan Nazarbaiev, preøedintele Kazahstanului. Cei trei
decideau înlocuirea din posturile pe care le deflineau pe miniøtrii conservatori — V. Pavlov,
prim°ministru al URSS, D. Iazov, ministru al Apærærii, øi V. Kriucikov, preøedintele KGB.
Discuflia lor a fost însæ înregistratæ de serviciile secrete; înregistrarea respectivæ a ajuns pe
masa øefului KGB, care se græbea sæ°i punæ la curent pe ceilalfli doi înalfli demnitari.
Profitând de absenfla lui Gorbaciov din capitalæ — acesta se afla la odihnæ, la reøedinfla sa
din Foros, Crimeia — puciøtii creau la 18 august un Comitet de Stat pentru starea de urgenflæ.
O delegaflie a Comitetului se deplasa la Foros, cerându°i lui Gorbaciov sæ semneze un decret
prin care sæ fie instituitæ starea de urgenflæ; Gorbaciov refuza; era pus sub pazæ, færæ posibilitatea
de a lua legætura cu lumea din afaræ. Pe 19 august era instituitæ starea de urgenflæ øi se fæcea
publicæ componenfla Comitetului de Stat pentru starea de urgenflæ. În acesta intrau principalii
reprezentanfli ai puterii executive din URSS: Ghennadi Ianaev, vicepreøedinte, Valentin Pavlov,
prim°ministru, Boris Pugo, ministru de Interne, Dmitri Iazov, ministrul Apærærii, Vladimir
Kriucikov, preøedintele KGB, Oleg Baklanov, vicepreøedintele Consiliului apærærii. Ianaev
anunfla cæ, din cauza stærii de sænætate a lui Gorbaciov, el asigura interimatul preøedinfliei. În
punctele nevralgice ale capitalei erau instalate blindate; treceau sub control militar sediile
televiziunii øi radioului public. Parlamentul URSS (Sovietul Suprem) nu reacfliona la mæsurile
instituite în numele Comitetului de Stat pentru situaflia de urgenflæ. O fæceau însæ cele mai înalte
autoritæfli ale Federafliei Ruse. Boris Elflîn declara cæ nu recunoaøte Comitetul de Stat, lansa
un apel la grevæ generalæ øi la unitatea armatei øi a poporului împotriva rebelilor, anunfla cæ
preia comanda forflelor armate. El øi alfli lideri, inclusiv ai URSS, între care se afla Øevardnadze,
se baricadau în „Casa Albæ“ (sediul Parlamentului Rus). Preøedintele Bush considera cæ
evenimentele de la Moscova sunt anticonstituflionale. Statele Unite øi majoritatea statelor lumii
refuzau sæ°i recunoascæ pe puciøti øi cereau întoarcerea lui Gorbaciov. Unitæfli ale armatei loiale
lui Elflîn øi mulflimi de moscovifli înconjurau clædirea Parlamentului Rus pregætindu°se s°o apere
împotriva unui asalt ce pærea iminent. În noaptea de 20 spre 21 august aveau loc unele ciocniri
între militari øi civili, soldate cu trei morfli din rândul ultimilor. Dar, în dimineafla zilei de 21
august, în pofida ordinului primit, trupele nu atacau „Casa Albæ“. Urcat pe un tanc, Elflîn apela
la militari sæ ræmânæ fideli poporului øi îndemna mulflimea de civili sæ opunæ rezistenflæ. Cu
întârziere, conducerea partidului comunist îi dezavua pe puciøti, iar Parlamentul URSS anula
decretele emise de Consiliul de Stat pentru starea de urgenflæ. Astfel, puciul eøua, iar protagoniøtii
690 CONSTANTIN VLAD
sæi erau arestafli. Pe 22 august, Gorbaciov se reîntorcea la Moscova; înainte de a pleca de la

Foros, îi telefona lui George Bush, îl asigura cæ e teafær øi cæ situaflia reintra sub control.
Tentativa de lovituræ de stat reprezenta o cotituræ în destinul URSS øi cel al preøedintelui
sovietic, al cærui prestigiu øi autoritate, deja în declin accentuat (la manifestærile din 1 mai
1990, grupuri de demonstranfli din Piafla Roøie îl huiduiseræ pe Gorbaciov, cerându°i demisia)
primeau o lovituræ fatalæ. Îndatæ dupæ reîntoarcerea de la Foros, Gorbaciov era chemat în fafla
Parlamentului Rus; întrucât circulau zvonuri cæ ar fi avut legæturi cu puciøtii, i se cerea sæ dea
explicaflii cu privire la atitudinea sa în desfæøurarea evenimentelor. În timpul reuniunii
Parlamentului, Elflîn semna decretul de suspendare a partidului comunit pe teritoriul Rusiei;
Gorbaciov încerca sæ previnæ aceastæ mæsuræ, motivând cæ nu partidul, ci unii dintre liderii
sæi participaseræ la puci; nu avea succes, însæ. Peste câteva zile era nevoit el însuøi, având în
vedere cæ toflii organizatorii tentativei de lovituræ de stat aveau funcflii de conducere în partidul
comunist al URSS, sæ demisioneze din funcflia de secretar general øi sæ cearæ Comitetului Central
sæ se autodizolve. În acelaøi timp, Gorbaciov interzicea activitæflile partidului comunist în
administraflia de stat øi în armatæ. Urma un val de declaraflii de independenflæ ale republicilor:
Ucraina, pe 24 august; Bielorusia, pe 25 august; Moldova, pe 27 august; pe 30°31 august,
Azerbaidjanul, Kîrgîzstanul øi Uzbekistanul; pe 9 septembrie, Tadjikistanul. Pe de altæ parte,
încæ din 24 august Rusia recunoøtea independenfla celorlalte douæ state baltice: Estonia øi Letonia.
Iar pe 28 august, Comunitæflile Europene recunoøteau independenfla Statelor Baltice. Era prima
breøæ în ceea ce priveøte recunoaøterea statutului internaflional al acestor state; urmau Statele
Unite, la 2 septembrie.
La 29 august, Parlamentul unional vota suspendarea partidului comunist în întreaga Uniune
Sovieticæ øi adopta o lege privind „organele puterii de stat în timpul perioadei de tranziflie“,
pânæ la intrarea în vigoare a unui nou Tratat de Uniune între republici, sau pânæ la adoptarea
unei noi constituflii federale (87, 1995, p. 259). Între aceste organe era Consiliul de Stat, compus
din preøedintele URSS øi din preøedinflii republicilor care doreau sæ intre în Uniunea reînnoitæ.
Consiliul de Stat era însærcinat cu definirea politicii interne øi externe øi apærarea intereselor
comune ale republicilor. Legea statua cæ hotærârile Consiliului de Stat erau obligatorii pe întreg
teritoriul Uniunii. Apærarea, ordinea publicæ, securitatea øi afacerile externe intrau în atribufliile
directe ale preøedintelui URSS, sub controlul Consiliului de Stat. Chiar a doua zi dupæ crearea
sa, Consiliul de Stat recunoøtea independenfla Estoniei, Letoniei øi Lituaniei.
În lunile care urmau puciului, Mihail Gorbaciov desfæøura o susflinutæ activitate inter-
naflionalæ, în calitate de preøedinte al URSS. Evenimentele din 18°21 august demonstraseræ
Occidentului cæ avertismentele liderului reformator de la Kremlin privind pericolul unei
recrudescenfle a forflelor conservatoare erau întemeiate. De aici, deschiderea spre contacte
frecvente cu conducerea Uniunii Sovietice, atât la Moscova, cât øi în afaræ. Între acestea din
urmæ, un loc aparte îl ocupa Conferinfla asupra Orientului Apropiat, convenitæ de Bush øi
Gorbaciov cu ocazia semnærii Tratatului START I, øi care se desfæøura la Madrid sub preøedinflia
comunæ a Statelor Unite øi a URSS. Conferinfla era un bun prilej pentru Gorbaciov de a stabili
numeroase contacte — cu George Bush, cu liderii spanioli, cei israelieni, iar la încheierea ei,
cu Mitterrand, ca invitat al acestuia în sudul Franflei. În toate acfliunile externe, Gorbaciov încerca
sæ°øi convingæ interlocutorii de necesitatea sprijinirii programului de reforme, atât din punct
de vedere politic, cât øi, mai ales, printr°un masiv ajutor economic. Dar, ca øi în cazul prezenflei
sale în finalul reuniunii G7 de la Londra, Gorbaciov nu primea un sprijin economic concret.
Vizita la Moscova a preøedintelui FMI, Michel Camdessus, se solda doar cu un document
prin care URSS i se acorda un statut special, de membru asociat al Fondului Monetar
Internaflional. Era, evident, mult prea puflin.
„În timpul acelor ani când Gorbaciov a dat limpede de înfleles cæ el purta un ræzboi pe frontul
intern, øi nu împotriva Occidentului, acesta din urmæ nu a vrut niciodatæ sæ joace rolul de punct
de sprijin øi nu l°a înarmat cu argumente materiale care i°ar fi dat ocazia sæ câøtige aceastæ bætælie
aproape disperatæ împotriva oribilei realitæfli represive øi a istoriei propriei sale flæri. În timp ce,
tæindu°øi punflile, una dupæ alta, el închidea orice posibilitate de retragere fostei societæfli sovietice
øi, deci, lui însuøi, øi când, færæ sæ°i pese de sinistrul prestigiu al fostei supraputeri, fæcea
Occidentului concesii dupæ concesii, mergând pânæ chiar la abordarea drapelului alb al capitulærii
în ræzboiul rece, conducætorii occidentali continuau sæ nu aibæ încredere, sæ ezite, sæ se informeze
asupra preflului. Era bætut pe umær în sens de încurajare øi era pus sæ furnizeze noi «dovezi»:
când de fidelitate faflæ de democraflie, când de ataøament pentru economia de piaflæ. Dar, în tot
acest timp, Occidentul nu a fæcut aproape nici un pas apreciabil pentru a°i veni în întâmpinare,
nici în domeniul politicii externe, nici în cel al sprijinului economic. Aceasta i°ar fi permis totuøi
sæ arate poporului sæu cæ democraflia, economia de piaflæ, pluralismul øi noua politicæ externæ
erau justificate øi puteau schimba în bine viafla cotidianæ a oamenilor“ (87, 1995, p. 85).
Aceastæ atitudine era de imputat înainte toate Statelor Unite. Anatoli Dobrînin aminteøte
în acest sens pærerile exprimate în diferite ocazii de Jack Matlock, ambasadorul american la
Moscova, øi de James Baker, Secretarul de stat. Gorbaciov, scria Matlock, era nemulflumit de
întârzierea ajutorului material øi de faptul cæ Bush era înconjurat de consilieri de orientare
antisovieticæ. Liderul de la Kremlin nu putea înflelege cum democrafliile occidentale îøi permit
sæ iroseascæ miliarde de dolari în Ræzboiul din Golf øi nu°i pot asigura lui o sumæ adecvatæ
pentru a°l ajuta sæ punæ în practicæ reformele atât de necesare nu numai lui, ci øi Occidentului.
Matlock informa Washingtonul de un demers neobiønuit al lui Margaret Thatcher. Anume,
dupæ o întrevedere cu Gorbaciov, aceasta venise la ambasada americanæ din Moscova øi°i
spusese: „Trebuie sæ°l sprijinim pe Mihail. Desigur, americanii nu trebuie sæ facæ totul, dar
George [Bush — C.V.] trebuie sæ conducæ acest efort general, aøa cum a fæcut°o în Kuwait“.
Or, preøedintele Bush, avea sæ noteze Matlock ulterior în memoriile sale, aøtepta ca Gorbaciov
sæ°øi gæseascæ singur cheia de succes a reformelor sale. În ceea ce°l priveøte pe Baker, acesta
nu era de acord cu pærerea doamnei Thatcher de a°i veni în întâmpinare lui Gorbaciov la
jumætatea drumului. „Merge oricum spre noi, afirma Baker. Sæ meargæ la fel øi mai departe“.
Atitudinea oficialilor americani în aceastæ privinflæ nu era întâmplætoare. La puflinæ vreme dupæ
ce George Bush îøi începea mandatul de preøedinte, anume pe 13 martie 1989, Consiliul
Securitæflii Naflionale adopta un document confidenflial care preciza cæ politica Statelor Unite
692 CONSTANTIN VLAD
faflæ de URSS nu avea ca scop sæ°i acorde asistenflæ lui Gorbaciov, ci de a împinge Uniunea
Sovieticæ într°o direcflie dezirabilæ pentru America (56, 1995, p. 629).
Dupæ puci, Gorbaciov iniflia reluarea lucrærilor de pregætire a noului Tratat asupra Uniunii.
O fæcea determinându°l pe Elflîn sæ înainteze împreunæ proiectul acestuia celorlalfli membri ai
Consiliului de Stat, dupæ ce accepta propunerea preøedintelui rus ca viitorul Tratat sæ nu prevadæ
øi o constituflie a Uniunii. În mai multe întâlniri consecutive, Consiliul de Stat examina proiectul
Gorbaciov°Elflîn. La aceste întâlniri nu participa preøedintele ucrainean, Kravciuk, motivând
cæ Rada (Parlamentul) de la Kiev, hotærâse ca Ucraina sæ nu ia parte la nici o activitate privind
noul Tratat înainte de 1 decembrie, când urma sæ aibæ loc un referendum asupra independenflei
flærii. Elflîn însæ avea sæ øovæie între atitudinea de sprijinire a unei Uniuni reînnoite øi eliminarea
unui centru de coordonare a republicilor, cu scopul, iniflial nedeclarat, ca rolul unui astfel de
centru sæ fie preluat de Rusia. Poziflia lui Elflîn avea în vedere interesele Rusiei, dar øi adversitatea
faflæ de Gorbaciov, adversitate accentuatæ de preøedintele URSS prin mæsuri care, în trecut,
nu excluseseræ persecuflii personale faflæ de cel pe care°l percepea drept un competitor redutabil
la propriile poziflii. Încæ de la 29 august 1991, la inifliativa lui Elflîn, Rusia propunea Ucrainei
stabilirea de relaflii economice øi militare menite sæ împiedice divizarea Uniunii; Kievul accepta.
A doua zi, tot la propunerea preøedintelui rus, se încheia un acord similar cu Kazahstanul.
Astfel, trei dintre cele patru republici unionale pe teritoriul cærora se aflau arme nucleare —
în afara acordului ræmânea doar Belarus — intrau în raporturi politico°juridice care anticipau
viitorul. La insistenflele lui Elflîn, Gorbaciov accepta desfiinflarea unor ministere centrale, ceea
ce, odatæ cu încetarea activitæflilor partidului comunist, deplasa puterea cætre republici.
La 18 octombrie era semnat Tratatul privind Comunitatea economicæ. Opt republici, ca
state suverane, øi anume Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrghîzstan, Rusia, Tadjikistan,
Turkmenistan øi Uzbekistan încheiau acest Tratat. La 6 noiembrie aderau la el Azerbaidjanul,
Moldova øi Ucraina. Îøi menflineau opoziflia faflæ de aceastæ mæsuræ de integrare economicæ
Statele Baltice øi Georgia. Gorbaciov vedea în finalizarea acestui act o încurajare pentru a
urgenta elaborarea Tratatului politic asupra Uniunii. Dar, la 28 octombrie, Elflîn declara în
Parlamentul rus cæ „centrul Uniunii va înceta în curând sæ existe“. Iar unul dintre colaboratorii
sæi apropiafli avansa ideea cæ Rusia era moøtenitoarea naturalæ a Uniunii Sovietice. Cu toate
acestea, negocierile asupra Tratatului politic continuau, la 14 noiembrie Consiliul de Stat
ajungând la finalizarea acestuia, urmând ca data semnærii lui sæ fie stabilitæ ulterior. În aceste
condiflii, venise termenul scadent în ceea ce priveøte stabilirea pozifliei definitive a Rusiei. În
ultima decadæ a lunii noiembrie, aceastæ poziflie era adoptatæ: Rusia nu accepta o Unuine
reînnoitæ. La øedinfla din 25 noiembrie a Consiliului de Stat, Elflîn anunfla cæ Rusia nu era pregætitæ
sæ semneze Tratatul politic aøa cum se contura acesta. Îl sprijinea Øuøkevici, preøedintele Belarus,
ceea ce aræta coordonarea celor doi lideri. Gorbaciov fæcea eforturi disperate spre a repune
lucrurile pe fægaøul finalizærii Tratatului; obflinea doar o amânare a unei hotærîri în aceastæ
privinflæ.
Între timp, la 1 decembrie referendumul din Ucraina se solda cu 90,3% din voturi în favoarea
independenflei øi 61,6% din sufragii pentru Kravciuk în calitate de preøedinte. În ajunul
scrutinului (87, 1995, p. 162), o „scurgere“ de informaflii læsa sæ se înfleleagæ cæ, dacæ Ucraina
va vota în favoarea independenflei, Statele Unite vor stabili cu ea relaflii diplomatice. Era limpede,
o încurajare a stærilor de spirit separatiste øi o încercare directæ de a influenfla rezultatele votului.
Øevardnadze opina cæ nu trebuie luate în serios „zvonurile neoficiale“. Gorbaciov însæ, indignat,
dicta un scurt comunicat al serviciului de presæ al Preøedintelui URSS în care exprima uimirea
Kremlinului în legæturæ cu informafliile provenite de la Washington. Pe 30 noiembrie, Bush
îl suna la telefon pe Gorbaciov øi°l asigura cæ Statele Unite nu încearcæ sæ creeze dificultæfli
lui Gorbaciov sau Elflîn. Gorbaciov îi ræspundea sec:
„Scurgerea de informaflii de la Casa Albæ a fost înfleleasæ aici în sens negativ. Dupæ pærerea
mai multor persoane, Statele Unite nu vor numai sæ influenfleze evenimentele din Uniunea
Sovieticæ — avefli aceastæ influenflæ — ci øi sæ se amestece cu adeværat în treburile noastre“
(apud 87, 1995, p. 162).
Dar cærflile erau deja fæcute, în mare mæsuræ în spatele lui Gorbaciov. Tot înainte de scrutin,
Ghennadi Burbulis, colaborator apropiat al lui Elflîn, cælætorea discret la Kiev øi°i transmitea
lui Kravciuk mesajul preøedintelui rus: imediat dupæ victoria sa în alegeri, Rusia va susfline
interpretarea rezultatelor ca un vot în favoarea ieøirii din Uniune øi, la rândul sæu, va bloca
definitiv negocierile privind noul Tratat politic.
„Acest acord tacit era un cadou fantastic pentru preøedintele ucrainean: avea undæ verde din
partea Rusiei pentru a stabili imediat suveranitatea Ucrainei în cadrul frontierelor pe care pânæ
øi elementele cele mai extremiste ale Ruh°ului [partid ultranaflionalist ucrainean — C.V.] nu le
puteau visa. Dar pentru conducerea rusæ, miza principalæ era capul øi biroul de la Kremlin ale
preøedintelui Uniunii øi nici o supralicitare nu i se pærea prea mare... Târgul «Crimeea contra
Kremlin» a fost încheiat. Soarta lui Gorbaciov øi cea a unui stat cu mai mult de trei sute de
milioane de locuitori au fost puse în joc în absenfla sa“ (87, 1995, p. 164) [referirea la Crimeea
privea faptul cæ, în cazul independenflei Ucrainei, aceastæ provincie predominant rusofonæ, trecutæ
în 1954 de Hruøciov în componenfla Ucrainei, s°ar fi putut desprinde de Kiev — C.V.].
Dupæ ce, pe cæi discrete, Elflîn convenea cu Øuøkevici øi Kravciuk întâlnirea de la Minsk,
liderul rus îl vizita pe Gorbaciov øi°l informa despre intenflia sa de a pleca în Belarus pentru
a discuta probleme bilaterale. Totodatæ, el exprima opinia cæ ar fi bine, cu aceastæ ocazie, sæ
fie ascultat øi Kravciuk, pentru a°øi preciza intenfliile cu privire la Uniune. Elflîn exprima voinfla
de a coordona împreunæ cu Gorbaciov tactica ce ar permite ca preøedintele ucrainean sæ fie
convins sæ nu rupæ cu Uniunea. Întâlnirea de la Minsk avea loc în 8 decembrie La încheierea
ei, cei trei lideri: Elflîn, Kravciuk øi Øuøkevici semnau o convenflie privind constituirea
Comunitæflii Statelor Independente. În preambulul Convenfliei se aræta: „URSS îøi înceteazæ
existenfla ca subiect de drept internaflional øi ca realitate geopoliticæ“ (apud 169, 2001). Elflîn
îi telefona lui George Bush øi°l informa despre hotærârile adoptate. Era, totodatæ, împuternicit
sæ°i comunice lui Gorbaciov decizia celor trei. „Lumea, care fusese gata sæ accepte lovitura
de stat, accepta acum contralovitura mult mai eficientæ a lui Elflîn øi trata Rusia ca pe succesorul
firesc al ræposatei URSS la Nafliunile Unite øi în alte foruri. Încercarea de a salva vechea structuræ
694 CONSTANTIN VLAD
a Ununii Sovietice a distrus°o mai brusc øi mai irevocabil decât ne°am fi aøteptat“ (94, 1994,
p. 566).
Gorbaciov declara cæ orice republicæ are dreptul sæ pæræseascæ Uniunea, dar destinele unui
stat multinaflional nu puteau fi hotærâte doar de liderii a trei republici. Dupæ ce exprima opinia
cæ acest fapt nu putea fi decis decât pe cale constituflionalæ, cu participarea tuturor statelor
suverane øi flinând cont de voinfla popoarelor lor, Gorbaciov aræta:
„În situaflia prezentæ, este necesar, dupæ profunda mea convingere, ca toate Sovietele Supreme
ale republicilor øi Sovietul Suprem al URSS sæ dezbatæ atât proiectul de Tratat asupra Statelor
Suverane, cât øi acordul de la Minsk. Întrucât acesta din urmæ propune o altæ formulæ de structuri
statale, ceea ce este de competenfla Congresului deputaflilor poporului al URSS, trebuie convocat
acest congres. În plus, n°aø exclude organizarea unui referendum popular pe aceastæ temæ“ (apud
87, 1995, p. 181).
Dar, parlamentele rus, ucrainean øi cel din Belarus aprobau în unanimitate acordul de la
Minsk, dându°i astfel legitimitate. La 13 decembrie, preøedinflii celor cinci republici din Asia
Centralæ: Kazahstan, Kîrghîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan øi Uzbekistan acceptau sæ participe
la CSI cu condiflia sæ fie membri fondatori ai acestei noi structuri. Pentru 21 decembrie, se
convenea întrunirea la Alma°Ata a statelor independente care se pronunflau în favoarea
constituirii CSI; vor absenta Statele Baltice øi Georgia. Gorbaciov nu era invitat. El trimitea
participanflilor un mesaj în care fæcea un ultim apel la pæstrarea, într°o formulæ sau alta, a Uniunii.
Dar, în aceeaøi zi, 21 decembrie, conducætorii celor 11 republici sovietice ajungeau la un acord
privind încetarea existenflei URSS øi constituirii Comunitæflii Statelor Independente. Într°un
mesaj separat adresat lui Gorbaciov, participanflii îl informau despre încetarea existenflei Uniunii
Sovietice øi a institufliei preøedinfliei URSS. Øefii statelor independente îi mulflumeau lui Mihail
Gorbaciov pentru „deosebitul sæu aport pozitiv“.
Era încheierea. Gorbaciov avea convorbiri telefonice cu Mitterrand, John Major, Bush øi
Genscher. Îøi asigura interlocutorii cæ încetarea funcfliei sale nu afecta controlul asupra forflelor
armate, mai ales asupra „butonului nuclear“. Demisiona din funcflia de preøedinte al URSS la
25 decembrie, declarând într°o alocufliune televizatæ:
„Având în vedere situaflia creatæ prin formarea Comunitæflii Statelor Independente, pun capæt
funcfliilor mele de preøedinte al URSS. Am apærat cu fermitate autonomia, independenfla popoare-
lor, suveranitatea republicilor. Dar apæram øi menflinerea unui stat al Uniunii, integritatea flærii.
Evenimentele au luat o întorsæturæ diferitæ. A câøtigat linia pentru dezmembrarea flærii øi dizlocarea
statului, iar eu nu pot accepta aceasta. Dupæ întâlnirea de la Alma°Ata, poziflia mea în aceastæ
privinflæ nu s°a schimbat. În afaræ de aceasta, sunt convins cæ transformæri de o asemenea anverguræ
ar fi trebuit luate pe baza exprimærii voinflei poporului. Cu toate acestea, voi face tot ce°mi stæ
în putinflæ pentru ca acordurile care au fost semnate acolo sæ conducæ la o înflelegere realæ în
societate, sæ înlesneascæ ieøirea din crizæ øi procesul de reforme… Îmi pæræsesc postul cu neliniøte.
Dar øi cu speranflæ, cu încredere în voi, în înflelepciunea øi forfla voastræ de spirit. Suntem
moøtenitorii unei mari civilizaflii øi, în prezent, depinde de tofli øi de fiecare în parte ca ea sæ
renascæ la o nouæ viaflæ, modernæ øi demnæ“ (86, 1994, pp. 275, 278).
La câteva minute dupæ transmiterea discursului lui Gorbaciov, drapelul Uniunii Sovietice
era coborât de la Kremlin øi înlocuit cu cel al Federafliei Ruse, care devenea moøtenitoarea
URSS pe plan internaflional. Astfel, Uniunea Sovieticæ dispærea de pe harta lumii, furnizând
cea mai mare surprizæ a secolului XX. Conflictul Est°Vest øi Ræzboiul Rece deveneau istorie.
În anii ce urmau, analiøti ai fenomenelor internaflionale n°au încetat sæ examineze condifliile,
cauzele, precum øi consecinflele præbuøirii URSS.
În ceea ce priveøte condifliile, Anatoli Dobrînin scria: „Uniunea Sovieticæ moøtenitæ de
Gorbaciov în 1985 a fost o putere globalæ, poate cu o imagine puflin ponositæ, dar încæ unitæ
øi puternicæ øi una dintre cele douæ supraputeri. Dar în numai trei ani, din 1989 pânæ în 1991,
frontierele politice ale continentului european au fost efectiv împinse cætre est, pe linia graniflelor
ruseøti din 1653, aøa cum acestea erau înaintea unirii Rusiei cu Ucraina. Cum s°au întâmplat
toate acestea? Rædæcinile decesului Uniunii Sovietice trebuie cæutate în principal acasæ, în luptele
noastre politice, în liderii noøtri incompetenfli dar foarte abiflioøi øi într°un lanfl incredibil de
rapid de evenimente interne la care marea majoritate a populafliei n°a participat øi pe care în
realitate nu le înflelegea“ (56, 1995, p. 615). Iar Kissinger comenta: „Ræzboiul Rece începuse
când America se aøtepta la o eræ de pace. Øi Ræzboiul Rece a luat sfârøit într°un moment când
America se pregætea pentru o nouæ eræ de conflict prelungit. Imperiul sovitic s°a præbuøit chiar
mai brusc decât izbucnise dintre graniflele sale… La un moment dat, la începutul anilor 1980,
a fost ca øi cum øocul inerflial comunist era gata sæ næruie totul în calea lui; în momentul urmætor,
dupæ cum mæsoaræ istoria timpul, comunismul a devenit autodistructiv. În interval de un deceniu
orbita sateliflilor est°europeni s°a dizolvat øi imperiul sovietic s°a færæmiflat, scoflând din gâtlej
aproape toate cuceririle ruseøti de la Petru cel Mare încoace. Nici o putere mondialæ nu s°a
dezagregat vreodatæ atât de total sau atât de rapid færæ sæ piardæ un ræzboi“ (109, 1998, pp. 689,
690).
Cu privire la cauze, istoricul Hobsbawm opineazæ: „Oare în 1985 se gândea cineva serios
cæ peste øase ani URSS øi partidul sæu comunist vor fi încetat sæ existe øi cæ toate celelalte
regimuri comuniste din Europa vor fi dispærut? Dacæ judecæm dupæ totala lipsæ de pregætire
a guvernelor occidentale pentru præbuøirea bruscæ din 1989°1991, înseamnæ cæ previziunile
referitoare la dispariflia iminentæ a duømanului ideologic al Occidentului nu au fost altceva
decât mærunfliø retoric. Ceea ce a condus Uniunea Sovieticæ cu vitezæ tot mai mare spre præbuøire
a fost combinaflia dintre glasnosti, care a dus la distrugerea autoritæflii, øi perestroika, ce a dus
la distrugerea vechilor mecanisme care fæcuseræ economia sæ funcflioneze, færæ a oferi nici o
altæ alternativæ; de aici øi præbuøirea dramaticæ a nivelului de trai al cetæflenilor. fiara s°a îndreptat
spre o politicæ electoralæ pluralistæ exact în momentul în care intra în anarhia economicæ…
A fost o combinaflie explozivæ, pentru cæ a subminat temeliile øubrede ale unitæflii economice
øi politice a URSS“ (94, 1994, p. 553).
În ceea ce priveøte consecinflele, acelaøi istoric britanic scrie:
696 CONSTANTIN VLAD
„Destræmarea URSS a realizat reversul a aproape patru sute de ani de istorie a Rusiei øi întoarcerea
flærii la dimensiunile pe care le avea înainte de Petru cel Mare (1672°1725). Întrucât Rusia, fie
sub conducerea flarilor, fie ca URSS a fost o mare putere începând de la mijlocul secolului al
XVIII°lea, dezintegrarea ei a læsat un vid internaflional între Trieste øi Vladivostok, cum nu a
mai existat în istoria modernæ a lumii, cu excepflia scurtei perioade a ræzboiului civil din
1918°1920; o uriaøæ zonæ de dezordine,conflict øi potenfliale catastrofe: Aceasta era agenda
diplomaflilor øi lumii militarilor la sfârøitul mileniului“ (94, 1994, p. 566°567).
Iar peste ani, Vladimir Putin, preøedintele Rusiei avea sæ declare, din perspectiva
consecinflelor globale ale evenimentelor din decembrie 1991: dispariflia URSS a fost cea mai
mare catastrofæ geopoliticæ a secolului XX.
4) CSCE — curs ascendent
Dupæ 1985, procesul CSCE cunoøtea un curs ascendent, deøi în primii ani dificultæflile nu
lipseau. La acest curs ascendent contribuiau rezultatele obflinute la Conferinfla pentru mæsuri
de încredere øi securitate øi pentru dezarmare (Stockholm, 1984°1986), precum øi climatul
politic în schimbare tot mai evidentæ în relafliile Est°Vest. În perioada la care se referæ prezentul
paragraf, douæ momente esenfliale au marcat procesul CSCE: Reuniunea de la Viena a
reprezentanflilor statelor participante la CSCE (4 noiembrie1986°19 ianuarie 1989) øi Summitul
CSCE de la Paris (19°21 noiembrie 1990).
Reuniunea de la Viena era cea de a treia de acest gen, dupæ cele din Belgrad øi Madrid.
Ca øi cele precedente, ea avea rolul de a examina modul cum sunt îndeplinite prevederile Actului
final øi celorlalte documente ale CSCE øi de a stabili noi mæsuri pentru înfæptuirea respectivelor
prevederi.
Dupæ mai bine de doi ani de deliberæri, în multe momente, controversate, mai ales în legæturæ
cu respectarea drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale, Reuniunea se încheia cu
adoptarea unui Document final, care consemna rezultatele problemelor dezbætute øi obiecti-
vele de viitor asumate de statele participante. Documentul final aratæ cæ
„Statele participante au salutat dezvoltærile favorabile în situaflia internaflionalæ care au avut loc
de la încheierea Reuniunii de la Madrid din 1983 øi øi°au exprimat satisfacflia cæ procesul CSCE
a contribuit la aceste dezvoltæri. Luând notæ de intensificarea dialogului politic dintre ele øi de
progresele importante din negocierile referitoare la securitatea militaræ øi la dezarmare, ele au
fost de acord cæ trebuie întreprinse noi eforturi pentru a consolida aceste tendinfle pozitive øi
pentru a realiza o îmbunætæflire substanflialæ pe mai departe a relafliilor lor reciproce. În consecinflæ,
øi°au reafirmat hotærârea de a înfæptui în întregime, pe cale unilateralæ, bilateralæ øi multilateralæ
toate prevederile Actului Final øi ale celorlalte documete CSCE“ (apud 115, 1991, pp. 203°204).
Reuniunea de la Viena sublinia acordul statelor participante cæ respectarea deplinæ a princi-
piilor cansacrate în Actul Final de la Helsinki, sub toate aspectele, este esenflialæ pentru
îmbunætæflirea relafliilor reciproce, pentru edificarea încrederii øi securitæflii. Într°o viziune ce

anticipa schimbærile fundamentale pe care le aducea anul 1989, statele participante reafirmau
cæ vor respecta în mod reciproc dreptul de a alege în mod liber øi de a°øi dezvolta sistemul
lor politic, social, economic øi cultural, precum øi dreptul lor de a°øi stabili legile, reglementærile,
practicile øi politicile lor. În exercitarea acestor drepturi, preciza Documentul final, statele
participante vor asigura cæ legile, alte reglementæri, precum øi politicile lor sæ fie conforme
cu obligafliile lor decurgând din dreptul internaflional øi sæ fie puse de acord cu prevederile
Declarafliei privind principiile din Actul Final øi cu alte angajamente asumate în cadrul CSCE.
Apreciind rezultatele obflinute de Conferinfla de la Stockholm menflionatæ mai sus, Reuniunea
de la Viena aproba începerea de negocieri asupra mæsurilor de creøtere a încrederii øi securitæflii
øi a unor negocieri asupra forflelor convenflionale în Europa. Ambele aceste douæ forumuri urmau
sæ înceapæ la 6 martie 1989, lucrærile lor desfæøurându°se în cadrul procesului CSCE.
Un loc central în deliberærile Reuniunii de la Viena øi în Documentul final adoptat la
încheierea ei îl ocupau problemele referitoare la drepturile omului øi libertæflile fundamentale.
Într°o subliniere de ordin general, statele participante confirmau cæ vor respecta drepturile omului
øi libertæflile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, conøtiinflæ, religie sau convingere,
indiferent de rasæ, sex, limbæ sau credinflæ religioasæ. De asemenea, ele reafirmau semnificaflia
universalæ a drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, a cæror respectare reprezintæ un
factor esenflial de pace, justiflie øi securitate, necesar pentru asigurarea dezvoltærii relafliilor
prieteneøti øi a cooperærii între ele, ca øi între toate statele. În acest spirit, Documentul final
al Reuniunii de la Viena cuprindea un întreg ansamblu de mæsuri practice, menite sæ promoveze
dimensiunea umanæ a procesului CSCE. Între acestea se aflau unele care privesc cunoaøterea
de cætre oameni a documentelor ce le prevæd drepturile øi libertæflile, ca o condiflie indispensabilæ
pentru ca acestea sæ fie aplicate. În acest sens, statele participante se angajau sæ publice textul
integral al Actului Final de la Helsinki, al documetului Reuniunii de la Madrid øi a celui ce
se adopta la Viena, precum øi al legilor, reglementærilor øi procedurilor privind respectarea
drepturilor øi libertæflilor fundamentale. Alte mæsuri urmæreau sæ previnæ discriminarea de orice
fel în aplicarea prevederilor referitoare la drepturile omului øi libertæflilor fundamentale, sæ
garanteze dreptul individului de a apela la organele executive, legislative, judiciare øi
administrative, dreptul sæu la o audire corectæ øi publicæ, precum øi de a fi informat prompt
øi oficial asupra hotærârii luate ca urmare a apelurilor sale cætre autoritæfli. Documentul final
insistæ asupra drepturilor persoanelor aparflinând minoritæflilor naflionale, comunitæflilor religioase,
a libertæflii de miøcare øi de alegere a domiciliului în cadrul frontierelor fiecærui stat. O mæsuræ
nouæ pe acest plan era aceea privind respectarea de cætre statele participante la procesul CSCE
a dreptului de a pæræsi orice flaræ, inclusiv propria flaræ, øi de a se reîntoarce în flara sa. Alte
mæsuri priveau facilitarea acordærii de vize pentru cælætorii în alte flæri, cu prevederi speciale
pentru cazurile de naturæ umanitaræ — reunificæri de familii, cæsætorii între cetæfleni ai unor
state diferite, reunificarea copiiilor minori cu pærinflii lor.
Reuniunea de la Viena hotæra convocarea urmætoarei întruniri de acest gen la Helsinki,
începând cu 24 martie 1992. Totodatæ, ca o expresie a atenfliei crescânde acordate problematicii
698 CONSTANTIN VLAD
drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, se hotæra convocarea unei Conferinfle asupra

dimensiunii umane a CSCE, în cadrul cæreia sæ aibæ loc trei reuniuni: la Paris, în mai°iunie
1989, la Copenhaga, în iunie 1990 øi la Moscova, în septembrie°octombrie 1991. Pe de altæ
parte, la Viena se decidea flinerea unei Conferinfle asupra cooperærii economice în Europa în
martie°aprilie la Bonn, a unei reuniuni privind protecflia mediului înconjurætor în octom-
brie°noiembrie 1989 la Sofia, a unei reuniuni de experfli referitoare la reglementarea paønicæ
a diferendelor în ianuarie°februarie 1991 în capitala Maltei, a unei reuniuni dedicate cooperærii
în zona Mediteranei la Palma de Mallorca în septembrie°octombrie 1990, a unui forum privind
informaflia în aprilie°mai 1989 la Londra øi a unui simpozion asupra moøtenirii culturale în
mai°iunie 1991 la Cracovia. Astfel, Reuniunea de la Viena continua øi adâncea tendinfla unei
abordæri multidimensionale a problematicii privind securitatea øi cooperarea în Europa, într°o
largæ varitate de formule de organizare øi în ceea ce priveøte locurile de desfæøurare a mani-
festærilor ce concretizau procesul CSCE.
Celælalt moment de seamæ, anume Reuniunea la nivel înalt de la Paris din noimbrie 1990,
reprezenta o noutate în istoria CSCE. Anume, øefii de stat sau de guvern ai statelor participante
nu se reuniseræ din 1975, când semnaseræ Actul Final. La Reuniune era adoptatæ Carta de la
Paris pentru o nouæ Europa. O nouæ eræ de democraflie, pace øi unitate. În deschidere, Carta
cuprindea urmætoarea declaraflie solemnæ:
„Noi, øefii de stat sau de guvern ai statelor participante la Conferinfla pentru securitate øi cooperare
în Europa, ne°am reunit la Paris într°o epocæ de profunde schimbæri øi de speranfle istorice. Era
de confruntare øi divizare a Europei a luat sfârøit. Noi declaræm cæ relafliile noastre se vor întemeia
de acum înainte pe respect øi cooperere. Europa se elibereazæ de moøtenirea trecutului. Curajul
bærbaflilor øi femeilor, puterea voinflei popoarelor øi forfla ideilor Actului Final de la Helsinki
au deschis o eræ nouæ de democraflie, pace øi unitate în Europa. În prezent ne revine sarcina sæ
înfæptuim speranflele øi aøteptærile pe care popoarele noastre le°au nutrit timp de decenii: o angajare
nestræmutatæ în favoarea democrafliei întemeiate pe drepturile omului øi libertæflile fundamentale;
prosperitatea prin libertate economicæ øi echitate socialæ; o securitate egalæ pentru flærile noastre.
Cele zece principii ale Actului Final ne vor cælæuzi spre acest viitor ambiflios, aøa cum ne°au
luminat calea spre relaflii mai bune în decursul ultimilor cincisprezece ani. Înfæptuirea deplinæ
a tuturor angajamentelor CSCE trebuie sæ constituie temelia inifliativelor pe care le adoptæm
astæzi, pentru ca nafliunile noastre sæ træiascæ conform aspirafliilor lor“ (apud 116, 1993, p. 62).
Carta de la Paris pune în relaflie drepturile omului, democraflia øi statul de drept. Prin ea,
statele participante reafirmæ la cel mai înalt nivel cæ orice individ, færæ discriminare, are dreptul
la: libertatea de gândire, conøtiinflæ øi religie sau de convingere; libertatea de expresie; liberatea
de asociere øi întrunire paønicæ; libertatea de miøcare. Nimeni nu va fi supus: unei arestæri
sau detenflii arbitrare; unei torturi sau oricui alt tratatment sau pedepse aspre, inumane sau
degradante. Fiecare are în plus dreptul: de a°øi cunoaøte øi de a°øi face respectate drepturile;
de a participa la alegeri libere øi corecte; de a fi judecat în mod echitabil øi public, dacæ este
acuzat de comiterea unui delict; de a avea, individual sau în asociere, o proprietate øi de a
exercita activitæfli individuale; de a se bucura de drepturi economice, sociale øi culturale. Øefii
de stat sau de guvern reafirmau cæ identitatea etnicæ, culturalæ, ligvisticæ øi religioasæ a

minoritæflilor naflionale va fi protejatæ, iar persoanele aparflinând acestor minoritæfli au dreptul
de a se exprima liber, de a pæstra øi dezvolta aceastæ identitate, færæ nici o discriminare øi în
condifliile unei depline egalitæfli în fafla legii. Carta sublinia cæ protecflia øi promovarea drepturilor
omului øi libertæflilor fundamentale constituie prima îndatorire a guvernului, anume a unui guvern
democratic, întemeiat pe voinfla poporului, exprimatæ periodic prin alegeri libere øi corecte.
Øefii de stat sau de guvern se angajau, prin Cartæ, sæ confere o nouæ calitate relafliilor dintre
statele pe care le reprezentau în domeniul securitæflii, reafirmând cæ securitatea este indivizibilæ,
iar securitatea fiecærui stat participant este indisolubil legatæ de securitatea tuturor celorlate
state. Ei salutau Declaraflia comunæ a statelor membre ale NATO øi Tratatului de la Varøovia
øi luau act cu satisfacflie de reglementærile definitive cu privire la reunificarea Germaniei. Ei
salutau sincer faptul cæ poporul german s°a reunit într°un singur stat, conform principiilor Actului
final al Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa, øi în deplin acord cu vecinii sæi.
Relizarea unitæflii naflionale a Germaniei, se aprecia în Carta, este o contribuflie importantæ la
instaurarea unei ordini de pace juste øi durabile în Europa unitæ, democraticæ øi conøtientæ de
responsabilitatea sa în domeniul stabilitæflii, pæcii øi cooperærii.
Reuniunea de la Paris fæcea un pas important înainte în instituflionalizarea procesului CSCE.
Se hotæra constituirea Consiliului Miniøtrilor Afacerilor Externe ai statelor participante, care
sæ funcflioneze ca forum central pentru consultæri politice regulate. Consiliul urma sæ se
întruneascæ cel puflin odatæ pe an, sæ examineze problemele relevante ale Conferinflei pentru
Securitate øi Cooperare în Europa øi sæ adopte deciziile corespunzætoare. De asemenea, se hotæra
crearea unui Comitet al înalflilor funcflionari, având ca sarcinæ pregætirea reuniunilor Consiliului
Miniøtrilor de Externe øi executarea deciziilor acestuia. Era constituit un Secretariat al CSCE,
cu sediul la Praga, un Centru de prevenire a conflictelor la Viena øi un Birou pentru alegeri
libere la Varøovia. Recunoscând rolul important pe care parlamentarii îl pot juca în procesul
CSCE, Reuniunea de la Paris fæcea un apel pentru constituirea unei Adunæri parlamentare a
CSCE, care sæ reuneascæ membri ai parlamentelor din toate statele partcicipante. Totodatæ,
la Paris se hotæra ca un seminar de experfli privind institufliile democratice sæ aibæ loc la Oslo
cu începere de la 15 octombrie 1991, iar o reuniune de experfli privind minoritæflile naflionale
sæ°øi desfæøoare lucrærile la Geneva între 1°19 iulie acelaøi an.
Cu prilejul summitului de la Paris, statele membre ale NATO øi ale Organizafliei Tratatului
de la Varøovia adoptau o Declaraflie comunæ øi semnau Tratatul cu privire la forflele convenflionale
în Europa. Declaraflia comunæ consemna solemn cæ, în noua eræ a relafliilor europene care
începea, statele celor douæ alianfle nu mai sunt adversari, fiind hotærâte sæ dezvolte noi relaflii
de parteneriat øi sæ°øi întindæ unul altuia mâna prieteniei.
Astfel, Reuniunea la nivel înalt a CSCE de la Paris marca sfârøitul Ræzboiului Rece øi
deschidea perspective noi pentru stabilitate, pace øi coperare pe continentul european.
PARTEA ØAPTEA:
DIPLOMAfiIA POST°RÆZBOI RECE
CAP. XXII.
DIPLOMAfiIA ÎNTR°O LUME UNIPOLARÆ
1) Træsæturi ale Ordinii Mondiale în perioada post°Ræzboi Rece

Începutul ultimului deceniu al secolului XX aducea o schimbare fundamentalæ a lumii. Anii
1989°1990 puneau capæt confruntærii Est°Vest, adicæ Ræzboiului Rece. Dar „Estul“ øi „Vestul“
continuau sæ existe, desigur cu raporturi reciproce substanflial modificate. Cu alte cuvinte, polii
de putere ce caracterizaseræ ordinea mondialæ dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial se menfli-
neau, deøi unul dintre ei, anume Estul, suferea o mutaflie profundæ øi rapidæ a statutului sæu.
Într°adevær, în 1991 Estul, în sensul pe care termenul îl avusese pânæ atunci, se destræma. La
25 februarie, statele membre ale Pactului de la Varøovia anunflau dizolvarea structurii militare
a acestuia. În mod concret, erau desfiinflate Comitetul miniøtrilor Apærærii, Comandamentul
comun øi Comitetul tehnic, øtiinflific øi militar. La 1 iulie, Organizaflia Tratatului de la Varøovia
înceta oficial sæ existe. Cu douæ zile mai de vreme, la 28 iunie, se autodizolvase Consiliul de
Asistenflæ Economicæ Reciprocæ. Dar URSS îøi continua existenfla, iar ea fusese de departe
principala putere a Estului. Slæbitæ de destræmarea structurilor politico°militare øi economice
ale blocului propriu, de dificultæflile proceselor interne de refomæ øi de tendinflele centrifuge
crescânde ale republicilor unionale, ea continua totuøi sæ fie o supraputere, unul dintre cele
douæ mari state cu acest statut. În acest sens, lumea ræmânea bipolaræ. Aceastæ bipolaritate avea
sæ înceteze însæ în curând, odatæ cu dispariflia Uniunii Sovietice. Moøtenitoarea directæ a acesteia
în raporturile øi aranjamentele internaflionale, Federaflia Rusæ, era cea mai puternicæ dintre fostele
republici sovietice unionale, totuøi doar una din cele 15 asemenea republici. Ræmasæ singuræ,
Rusia putea aspira doar la statutul de putere regionalæ, eventual de mare putere regionalæ. Co-
munitatea Statelor Independente era conceputæ øi începea sæ se manifeste ca o structuræ laxæ,
în care pærflile, deøi pæstrau legæturi multiple, nu se agregau într°un centru de putere propriu°zis.
În acest sens, dispariflia URSS semnifica încetarea diviziunii, a caracterului bipolar al lumii.
Schimbarea era bruscæ øi totalæ. Raporturile de forfle economice øi militare la nivel mondial
sufereau transformæri radicale. Potrivit lui Paul Kennedy (108, 1989, p. 436, tabel 43), în 1980
flærile din Est contau pentru 22,0 procente din Produsul Mondial Brut (PMB). Din acestea,
11,4% reveneau URSS. Rusia însæ, producea în 1992, deci în anul urmætor disparifliei URSS,
1,68 la sutæ din PMB (198, 1994). Cæ acest procent nu era întâmplætor o aratæ faptul cæ trei
704 CONSTANTIN VLAD
ani mai târziu, anume în 1995, ponderea Rusiei în PMB se reducea øi mai mult, ajungând la
1,23% (199, 1997); iar tendinfla continua, procentul respectiv fiind 1,09 în 2003 (201, 2005).
În ceea ce priveøte forflele militare situaflia era mai complexæ, dar nu mai puflin semnificativæ.
Prin negocieri, Ucraina, Kazahstanul øi Belarus renunflau la armele nucleare amplasate pe
teritoriile lor. Rusia deflinea un arsenal uriaø la toate categoriile de arme, inclusiv la cele de
distrugere în masæ. Noi tratative între Washington øi Moscova duceau la semnarea de cætre
George Bush øi preøedintele rus, Boris Elflîn, la 3 ianuarie 1993, a Tratatului START II. Tratatul
prevedea eliminarea tuturor rachetelor balistice intercontinentale cu focoase multiple (ICBM)
øi reducerea cu douæ treimi a depozitelor nucleare cu destinaflie strategicæ. Desigur, Rusia
continua sæ dispunæ de forfle armate de mari dimensiuni øi ræmânea un important exportator
de armament, politica rusæ în acest domeniu constituind un factor deloc neglijabil prin
consecinflele sale internaflionale. Dar, diferite categorii de arme, mai ales cele nucleare, se
demodau, menflinerea lor în siguranflæ implicând costuri cærora Federaflia Rusæ le fæcea faflæ
doar cu asistenflæ externæ. În plus, apærea pericolul unor posibile transferuri de materiale
fizionabile cætre state non°nucleare sau grupæri teroriste. La aceasta se adæuga existenfla unui
surplus de oameni de øtiinflæ øi tehnicieni de înaltæ clasæ, a cæror expertizæ putea ajunge la
îndemâna unor astfel de state sau grupæri. Disponibilizærile masive de efective, cu deosebire
din corpul de comandæ, efectele generale ale reformelor creau o situaflie dificilæ pentru forflele
armate ruse, deøi cercetærile øtiinflifice øi industria de apærare continua sæ genereze progrese
notabile în anumite domenii ale dezvoltærii armamentelor. Angajarea repetatæ în republica rebelæ
Cecenia aræta decæderea capacitæflilor militare ale Rusiei. Iar aranjamentele de ordin militar
în cadrul CSI, prezenfla unor baze ruseøti în Republica Moldova (în Transnistria) øi în Georgia,
ca øi cea a flotei ruse în Crimeea, la Sevastopol, teritoriu aparflinând Ucrainei, creau multe
probleme øi relativ pufline avantaje conducerii de la Kremlin. Rezultatul cumulat al unor astfel
de evoluflii era acela cæ Rusia înceta sæ fie un actor militar de prim ordin.
Astfel, disoluflia URSS însemna dispariflia „Estului“ aøa cum acesta fusese cunoscut în
deceniile postbelice, anume ca o realitate mai puflin geograficæ øi, mai ales, geopoliticæ. În
mod concret, înceta sæ existe un centru de putere distinct øi opus Vestului, întruchipat pânæ
atunci de Est. În felul acesta, Vestul ræmânea unicul centru de putere cu semnificaflie øi influenflæ
la scaræ mondialæ. Lumea devenea unipolaræ, în sensul cæ exista o singuræ supraputere, anume
Statele Unite ale Americii, øi o singuræ grupare militaro°politicæ de staturæ internaflionalæ —
Alianfla Nord°Atlanticæ, cæreia nici un alt conglomerat de state, formal sau informal, nu°i putea
sta alæturi, ca potenflialitæfli, ca forflæ øi influenflæ efective. Mai mult, acest centru unic de putere
gæsea noi resurse de întærire pe ruinele fostului sæu rival. Statele din estul øi centrul continentului
se græbeau sæ se apropie øi sæ se integreze în structurile occidentale. Fæceau aceasta în numele
valorilor pe care Occidentul nu încetase sæ le întruchipeze: democraflia, respectul pentru drepturile
omului øi libertæflile fundamentale, statul de drept, libertatea de opfliune, de inifliativæ. Dar, privind
obiectiv, capacitæflile unei pærfli semnificative din Estul de altædatæ se adæugau celor care apar-
flineau unicului centru de putere. Rusia însæøi încheia un acord cuprinzætor cu NATO; o urma
Ucraina.
Întreg sistemul internaflional se adapta, din mers, la realitæflile unipolaritæflii lumii. Nafliunile
Unite încetau sæ mai fie locul, de multe ori predilect, de confruntare a celor douæ tabere. Creøteau
tendinflele spre consens în lucrærile principalului organism menit sæ apere pacea øi securitatea
internaflionalæ, anume Consiliul de Securitate. Thomas Weiss øi Karen Young de la City
University of New York prezintæ în aceastæ privinflæ o interesantæ statisticæ referitoare la utilizarea
dreptului de veto de cætre membrii permanenfli ai Consiliului (181, 2005, p. 145). Astfel, între
1946°2002, acest drept a fost exercitat de 257 de ori — de 127 de ori de cætre flæri din Est:
URSS øi China, øi de 130 de ori de cætre flæri din Vest: SUA, Marea Britanie øi Franfla. Dupæ
depæøirea Ræzboiului Rece, apelul la acest instrument privilegiat al celor cinci puteri a scæzut
brusc: numai 7 cazuri între 1991°2000. Lucrærile de ansamblu ale Organizafliei Mondiale
reflectau marea diversitate ce caracterizeazæ diferitele categorii de flæri øi regiuni. Desigur, aceastæ
diversitate existase øi în perioada Ræzboiului Rece. Dar competiflia dintre blocuri, de pildæ în
Lumea a Treia, determina anumite alinieri de poziflii în Adunarea Generalæ øi în lucrærile altor
organe øi structuri ale ONU. În noile condiflii, ræmâneau de domeniul trecutului cazurile, destul
de frecvente, când flærile Estului øi cele în curs de dezvoltare se întâlneau pe poziflii opuse celor
occidentale. Ultimul deceniu al secolului XX, punea în relief cæ gruparea statelor membre în
probleme aflate pe agenda ONU urma precumpænitor interesele acestora, færæ a mai fi influenflatæ
de factori asemænætori conflictului Est°Vest. Aceastæ situaflie era legatæ øi de o altæ împrejurare.
Anume, dupæ încheierea Ræzboiului Rece, Miøcarea de Nealiniere traversa o cædere dramaticæ
a influenflei øi prezenflei în problemele internaflionale. Evoluflia nu era deloc întâmplætoare.
Miøcarea înseøi se næscuse din nevoia echidistanflei faflæ de blocuri øi de politica de bloc. În
condiflii când blocul estic dispæruse, iar celælalt bloc, Alianfla Nord°Atlanticæ, promova linia
unei cooperæri largi pe plan internaflional, în funcflie de interese comune proprii multor state,
abordærile de bloc în viafla internaflionalæ diminuau ca pondere øi frecvenflæ. Ca rezultat, însæøi
nofliunea de neutralitate devenea greu de definit øi, mai ales, de practicat. În plus, unele state
neutre din Europa se alæturau unor forme de cooperare inifliate øi conduse de Alianfla
Nord°Atlanticæ — de exemplu, Parteneriatul pentru Pace. Sau, devenite membre ale Uniunii
Europene, ele participau la elaborarea øi înfæptuirea politicii comune externe øi de securitate
a UE, ceea ce înseamnæ angajare øi nu neutralitate. Un proces asemænætor parcurgea øi Grupul
celor 77. Încheierea Ræzboiului Rece punea capæt competifliei Est°Vest în ceea ce priveøte
determinarea orientærii cæilor de dezvoltare a flærilor din Lumea a Treia. Experimentele socialiste,
de pildæ în flærile africane, încetau. Desigur, China, Vietnamul, Coreea de Nord în Asia, øi Cuba
în America Latinæ îøi continuau existenfla ca societæfli socialiste. Dar Lumea a Treia, luatæ în
ansamblu, se orienta spre economia de piaflæ în formule a cæror finalitate este capitalismul. În
acest context, încetarea competifliei Est°Vest avea, în primii ani ai ultimului deceniu al secolului,
un efect neaøteptat: scæderea masivæ a Asistenflei Oficiale pentru Dezvoltare (ODA), din partea
statelor dezvoltate cætre flærile cele mai særace (10, 2004, p. 145). Tendinfla respectivæ era inversatæ
cætre sfârøitul deceniului, atunci când devenea claræ orientarea statelor din Lumea a Treia cætre
Occident.
706 CONSTANTIN VLAD
Desigur, unilateralitatea nu însemna un vid de putere, dincolo de limitele centrului pe care

era axatæ. Dimpotrivæ. Depæøirea confruntærii Est°Vest nu oprea tendinfla de creøtere øi afirmare
a unor flæri din diferite zone ale globului. Japonia devenea a doua economie a lumii dupæ Statele
Unite (sau a treia, dacæ se avea în vedere Uniunea Europeanæ ca întreg) øi, cu toate cæ, prin
Constituflie, este obligatæ la o politicæ externæ paønicæ, dobândea capacitæfli militare de anverguræ.
China, apoi India, cele mai populate state ale globului, deveneau unele dintre cele mai dinamice
flæri din punct de vedere economic øi, parflial, tehnico°øtiinflic, cu aspiraflii internaflionale pe
mæsuræ. Rusia, în ciuda marilor dificultæfli ale tranzifliei, aspira încæ de atunci la o staturæ de
mare actor pe scena internaflionalæ. Uniunea Europeanæ parcurgea un proces de adâncire a
integrærii, care viza transformarea ei în cea mai mare economie a lumii øi, totodatæ, într°o entitate
politicæ cu propria linie externæ, de securitate øi de apærare. Înlæuntrul ei, Marea Britanie øi
Franfla, membre permanente ale Consiliului de Securitae, øi Germania reunificatæ, îøi menflineau
øi chiar consolidau rolul de importanfli actori în afacerile mondiale. În acelaøi spafliu, tendinfle
crescânde de afirmare începeau sæ manifeste flæri ca Italia øi Spania. În alte pærfli ale globului
— Pakistanul, Indonezia, Egiptul, Nigeria, Brazilia, Argentina, asimilau o conøtiinflæ tot mai
claræ a intereselor proprii øi capacitæflii lor de a°øi juca rolul pe plan regional.
Însemna acest lucru cæ lumea devenea multipolaræ, cum se afirmæ adesea? Autorul acestor
rânduri consideræ cæ un ræspuns afirmativ la aceastæ întrebare era prematur la sfârøitul secolului
XX øi continuæ sæ fie prematur la nivelul primului deceniu al secolului XXI. Ræmânând la
condiflia ultimului deceniu al secolului trecut, centrul de putere pe care°l caracterizam mai sus
nu numai cæ nu dædea semne cæ ar dori sæ împartæ poziflia sa singularæ cu altcineva, dar tindea
sæ°øi întæreascæ aceastæ poziflie. Alianfla Nord°Atlanticæ devenea mai puternicæ din toate punctele
de vedere. Ea îøi menflinea integral funcfliile de pânæ atunci, stabilite prin Tratatul de la
Washington, øi, totodatæ, îøi asuma funcflii noi. Acestea erau definite prntr°un nou concept
strategic, adoptat de summit°ul NATO de la Roma (noiembrie 1991) øi actualizat în iunie 1999,
la Washington, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de existenflæ a Alianflei. În ceea ce priveøte
Statele Unite, acestea continuau cursul consolidærii pozifliei øi rolului lor de unicæ supraputere.
Astfel, ultimul deceniu al secolului aducea confirmarea ascendenflei Statelor Unite ca cea mai
mare economie a lumii. În mod concret, potrivit datelor Bæncii Mondiale, în 1980 ponderea
SUA în Produsul Mondial Brut (PMB) era de 24,85 procente, faflæ de 48,00 procente reprezentate
de celelalte state dezvoltate øi de 27,00 procente ce reveneau statelor slab øi mediu dezvoltate.
În 1990, primul an dupæ declararea încetærii Ræzboiului Rece, procentele respective în PMB
erau urmætoarele: SUA — 24,88; celelalte state dezvoltate — 49,20; flærile slab øi mediu
dezvoltate — 25,10. În anul 2000, când se încheia primul deceniu post°Ræzboi Rece, procentele
avute în vedere evoluaseræ astfel: SUA — 31,57, celelalte flæri dezvoltate — 47, 57; flærile slab
øi cele mediu dezvoltate — 20,78 (197, 1992; 200, 2002). Datele reproduse confirmæ afirmaflia
de mai sus øi nu necesitæ, cred, comentarii. În acelaøi interval, Statele Unite deveneau øi mai
puternice din punct de vedere militar. În conformitate cu mediul internaflional de securitate,
radical schimbat, øi cu noul concept strategic al NATO, forflele armate americane sufereau
transformæri profunde de ordin calitativ. Mai puflin numeroase, ele deveneau mai mobile øi
mai flexibile, erau înzestrate cu armamente tot mai sofisticate øi mai puternice, adoptau noi
concepflii cu privire la modalitæflile de purtare a ræzboiului, ceea ce avea ca efect creøterea
capacitæflii lor de a îndeplini simultan numeroase misiuni în diferite pærfli ale globului. Studiile
de specialitate evidenfliazæ faptul cæ sfârøitul secolului XX gæsea Statele Unite pe o posturæ
militaræ mondialæ færæ egal în istorie.
De pe asemenea poziflii, unicul centru de putere existent pe plan mondial de staturæ globalæ
îøi asuma øi rolul de principal punct de inifliativæ în problemele lumii øi pe scena internaflionalæ.
În domeniul politic, Statele Unite øi aliaflii sæi îøi atribuiau deschis obiectivul extinderii
democrafliei øi respectærii drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale. Spiritul militant
manifestat îndeosebi la Reuniunea de la Viena pentru spafliul CSCE dobândea dimensiuni øi
semnificaflii noi. Occidentul înscria aceste valori între criteriile de admitere a noi membri în
Alianfla Nord°Atlanticæ øi în cele de integrare a noi state în Uniunea Europeanæ. În numele
acestor valori, Statele Unite øi NATO deveneau promotoarele unui drept la intervenflie în scopul
protecfliei împotriva cazurilor de încælcare gravæ a drepturilor omului øi interveneau militar
în Iugoslavia. Asumându°øi o poziflie de leadership, Statele Unite nu ezitau sæ cearæ recunoaøterea
unor condiflii singulare din partea comunitæflii internaflionale, atunci când considerau cæ interesele
naflionale o reclamau. Astfel, deøi participa la negocierea øi parafarea Statutului Curflii Penale
Internaflionale, Washingtonul refuza sæ ratifice acest document, pæstrând, pentru proprii cetæfleni,
mai ales în cazul militarilor, dreptul exclusiv de a°i trage la ræspundere pentru delicte comise
peste granifle, delicte care pentru statele semnatare al Statutului intrau sub incidenfla Curflii Penale
Internaflionale. La fel, Statele Unite refuzau sæ ratifice Protocolul de la Kyoto privind reducerea
emisiunilor de noxe în mediul ambiant, deøi constituie cel mai mare poluator de pe glob. Dar,
în alte probleme, Washingtonul avea sæ caute sæ evite izolarea internaflionalæ, promovând
consensul øi acfliunea comunæ. De exemplu, SUA va fi prima putere care determina plecarea
Irakului din Kuwait, dar o va face în fruntea unei coaliflii internaflionale. La fel, în cazul Iugosla-
viei, vor accepta constituirea unui „Grup de contact“ pentru purtarea negocierilor cu protagoniøtii
conflictelor militare, grup în care intrau øi Rusia, Marea Britanie, Franfla øi Germania.
Astfel, secolul XX se încheia cu o lume unipolaræ, cu tot ceea ce decurgea de aici, inclusiv
pentru diplomaflia internaflionalæ.
2) Alianfla Nord°Atlanticæ: staturæ øi roluri noi
Dupæ încheierea Ræzboiului Rece, Alianfla Nord°Atlanticæ parcurgea un proces intens øi

complex de adaptare la noul mediu de securitate european øi mondial. Acest proces avea sæ
înainteze în trei direcflii principale: elaborarea, adoptarea øi începerea aplicærii unui nou concept
strategic; stabilirea de raporturi noi cu state din afara NATO; extindere, prin admiterea de noi
membri. Deøi aceste direcflii erau interdependente øi în multe momente se intersectau, ele erau
urmærite distinct. Primele douæ se finalizau pânæ la sfârøitul ultimului deceniu al secolului XX;
708 CONSTANTIN VLAD
cea de a treia, începea relativ modest în intervalul aceluiaøi deceniu, urmând a dobândi noi
dimensiuni øi semnificaflii la începutul secolului XXI.
a. Un nou concept strategic. Transformarea Alianflei Nord°Atlantice avea ca punct central

însuøirea unui nou concept strategic, concept care „reprezintæ declaraflia oficialæ a scopurilor
øi funcfliilor NATO øi constituie, la cel mai înalt nivel, cadrul intsrucfliunilor asupra mijloacelor
politice øi militare ce trebuie folosite pentru atingerea obiectivelor sale“ (122, 2001, p. 31).
Noul concept era adoptat la summit°ul NATO de la Roma, din noiembrie 1991, øi actualizat,
mai bine zis, definitivat, opt ani mai târziu la Washington, în aprilie 1999. Cu alte cuvinte,
noul concept strategic era elaborat øi începea sæ fie pus în practicæ având în vedere experienfla
primului deceniu post° Ræzboi Rece.
Pregætirea acestui nou concept strategic debuta dupæ ce, în iulie 1990, Consiliul NATO
întrunit la Londra convenea asupra necesitæflii adaptærii Alianflei la era nouæ, promiflætoare în
dezvoltæri pozitive, care se declanøase în Europa. Documentul adoptat la Roma pornea de la
constatarea cæ, în condifliile schimbærilor istorice petrecute pe continent, sfidærile øi riscurile
cu care era confruntatæ Alianfla în domeniul securitæflii se schimbaseræ fundamental. Fusese
definitiv eliminatæ ameninflarea reprezentatæ de un atac masiv øi simultan pe toate fronturile
din Europa, contracarea unei astfel de ameninflæri încetând sæ fie punctul central al strategiei
NATO. În special în Europa Centralæ se redusese sensibil riscul unui atac surprizæ. În loc sæ
rezulte dintr°o ameninflare predominantæ, riscurile care ræmâneau pentru securitatea aliaflilor
se prezentau în noile condiflii sub forme mai complexe øi proveneau din direcflii multiple, ceea
ce le fæcea greu de prevæzut øi evaluat. Dacæ vrea sæ salvgardeze stabilitatea în Europa øi
securitatea membrilor sæi, NATO trebuia sæ fie în mæsuræ sæ le facæ faflæ. Documentul considera
drept ameninflæri consecinflele negative care puteau decurge din gravele dificultæfli economice,
sociale øi politice, inclusiv din rivalitæflile etnice øi litigiile teritoriale pe care le cunoøteau atunci
numeroase flæri din Europa Centralæ øi de Est. Tensiunile care puteau rezulta din acfliunea unor
astfel de factori de risc nu erau de naturæ sæ afecteze direct securitatea sau integritatea teritorialæ
a statelor membre ale Alianflei, dar puteau genera crize øi conflicte armate care sæ punæ în cauzæ
stabilitatea Europei (122, 1997, p. 235). În aceste noi realitæfli geostrategice, Alianfla Nord°Atlan-
ticæ urma sæ foloseascæ prioritar urmætoarele mijloace: menflinerea unui potenflial militar suficient
pentru a preveni ræzboiul øi pentru a asigura o apærare eficientæ; asigurarea capacitæflii globale
de a gestiona crizele ce pun în cauzæ securitatea membrilor sæi; continuarea eforturilor politice
de naturæ sæ favorizeze dialogul cu celelalte flæri øi cæutarea activæ a unei înflelegeri în problemele
securitæflii europene, fæcând apel la cooperare, inclusiv în domeniul controlului armamentelor
øi al dezarmærii. Cuvintele cheie al orientærii date prin noul concept strategic deveneau dialogul,
cooperarea, menflinerea unui potenflial colectiv de apærare.
„Aliaflii sunt hotærâfli sæ continue cooperarea cu toate statele europene pe baza principiilor enunflate
în Carta de la Paris pentru o nouæ Europæ. Ei vor încerca sæ promoveze moduri de cooperare
bi øi multilaterale mai largi øi mai productive în toate domeniile semnificative ale securitæflii
europene, scopul fiind, mai ales, de a preveni crizele øi, la nevoie, sæ asigure o gestionare eficientæ
a lor. Acest tip de parteneriat între membrii Alianflei øi alte state în probleme specifice va fi un
element esenflial spre o Europæ unitæ øi liberæ, departe de diviziunile de altædatæ. Aceastæ politicæ
de cooperare este expresia caracterului inseparabil al securitæflii statelor europene. Ea se bazeazæ
pe ideea, împærtæøitæ în aceeaøi termeni de cætre tofli membrii Alianflei, cæ dacæ se vor stabili øi
vor persista noi divizæri politice, economice øi sociale, ele vor putea fi sursa unei viitoare
instabilitæfli, trebuind deci sæ fie reduse“ (apud 122, 1997, pp. 240°241).
Prin stabilirea obiectivelor urmærite de Alianflæ øi definirea funcfliilor acesteia apærea inovaflia
fundamentalæ adusæ de noul concept strategic: NATO trebuie sæ fie pregætit sæ acflioneze øi
dincolo de graniflele statelor membre, nu în cazul unui atac împotriva acestor state, ci în situaflii
care afecteazæ stabilitatea øi securitatea pe continent putând, prin consecinfle, sæ afecteze øi
interesele de securitate ale statelor membre ale Alianflei. Astfel, ideea caracterului indivizibil
al securitæflii dobândea semnificaflii noi; era vorba nu numai de indivizibilitatea securitæflii statelor
membre al Alianflei, ci a tuturor statelor din spafliul european. O astfel de angajare a NATO
în afara frontierelor statelor membre øi nu pentru a respinge un atac armat împotriva acestor
state urma sæ fie hotærâtæ la o solicitare a Organizafliei Nafliunilor Unite.
„În timp de pace, forflele armate aliate au rolul de a proteja flærile membre împotriva riscurilor
la adresa securitæflii Aliaflilor, de a contribui la menflinerea stabilitæflii øi echilibrului în Europa
øi de a asigura apærarea pæcii. Ele pot aduce o contribuflie la dialog øi la cooperare în ansamblul
Europei, prin participarea la activitæflile destinate creøterii încrederii, inclusiv cele care mæresc
transparenfla øi amelioreazæ comunicarea, precum øi la verificarea acordurilor de control al
armamentelor. În afaræ de aceasta, Aliaflii ar putea fi chemafli sæ contribuie la stabilitate øi pace
în lumea întreagæ, prin furnizarea de forfle pentru misiunile Organizafliei Nafliunilor Unite“ (apud
122, 1997, p. 244).
Conceptul strategic stabilea orientærile pentru dispozitivul militar al Alianflei, caracteristicile
forflelor convenflionale øi ale celor nucleare. El continua sæ fie examinat øi pus de acord cu
evoluflia evenimentelor din Eutropa øi cu experienfla formærii øi funcflionærii unor noi structuri
internaflionale, care dædeau expresie avansului spiritului de dialog øi cooperare. Având în vedere
mai ales modalitæflile în care se desfæøurau conflictele militare din spafliul ex°iugoslav øi cele
în care comunitatea internaflionalæ încerca sæ le punæ capæt, summit°ul NATO de la Washington
(aprilie 1999), aducea o modificare semnificativæ conceptului strategic, în formularea lui iniflialæ.
Anume, Alianfla urma sæ se angajeze militar în afara perimetrului propriu de apærare nu numai
la solicitarea Nafliunilor Unite, ci øi în baza propriilor decizii. Adicæ, într°o formulæ care circula
la timpul respectiv în cercurile Alianflei: NATO se va angaja militar în baza unui mandat ONU
atunci când acest mandat putea fi obflinut, øi færæ mandat, dacæ ONU nu ajungea sæ°l emitæ.
De asemenea, se susflinea cæ Alianfla va acfliona întotdeauna în lumina principiilor înscrise în
Carta ONU, dar nu neapærat în baza unei hotærâri a Nafliunilor Unite. De altfel, conceptul strategic
caracteriza raporturile dintre Alianfla Nord°Atlanticæ øi ONU doar prin termenul de cooperare,
ceea ce implica faptul cæ NATO nu se considera o organizaflie regionalæ de securitate, în sensul
prevederilor capitolului VIII al Cartei ONU øi nu era obligat sæ respecte aceste prevederi. De
710 CONSTANTIN VLAD
fapt, acest sens al noului concept strategic fusese deja aplicat în practicæ în primævara anului
1999: aviaflia NATO bombarda Iugoslavia færæ mandat al Nafliunilor Unite.
Astfel, Rubiconul era trecut. NATO îøi asuma cu de la sine putere dreptul de a acfliona
militar dincolo de frontierele statelor membre øi færæ ca acestea sæ fi fost atacate. Acest element
adus prin formularea finalæ a noului concept strategic al Alianflei Nord°Atlantice avea consecinfle
multiple øi profunde pentru ordinea mondialæ politicæ øi juridicæ øi stârnea, atunci øi ulterior,
numeroase controverse.
b. Stabilirea unor raporturi noi cu state non-NATO. Întrunit la nivel ministerial la

Turnberry, Scoflia, în iunie 1990, Consiliul NATO adresa URSS øi altor flæri europene „Mesajul
de la Turnberry“, prin care exprima dorinfla Alianflei de a folosi øansele apærute în urma
schimbærilor din Europa pentru promovarea prieteniei øi colaborærii, ca alternativæ la
confruntarea Est°Vest. O lunæ mai târziu, summitul NATO de la Londra declara cæ Ræzboiul
Rece aparflinea istoriei. Statele membre ale Alianflei Nord°Atlantice propuneau statelor partici-
pante la Tratatul de la Varøovia adoptarea unei declaraflii comune în care sæ afirme solemn cæ
nu mai sunt adversare — obiectiv atins în noiembrie acelaøi an, la Paris — realizarea unor
contacte reciproce, mergând pânæ la stabilirea de legæturi diplomatice, care sæ faciliteze dialogul
øi cooperarea. Reacflia Estului nu întârzia. Eduard Øevardnadze îl invita la Moscova pe Manfred
Wörner, secretarul general al NATO, pentru convorbiri cu liderii sovietici. Vizita avea loc la
mijlocul lunii iulie 1990 øi marca un pas important în realizarea unor noi raporturi între cele
douæ grupæri politico°militare. Wörner efectua apoi vizite în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria,
Bulgaria øi România. În paralel, începea un adeværat val de vizite la sediul NATO din Bruxelles
ale unor înalte oficialitæfli din flærile est øi central°europene.
Se crea astfel climatul politic care avea sæ conducæ la inifliativa Alianflei Nord°Atlantice
privind stabilirea unui cadru instituflional formal pentru relafliile dintre NATO øi statele foste
membre ale Pactului de la Varøovia. Aceastæ inifliativæ era luatæ de Consiliul Atlantic întrunit
la Roma în noiembrie 1991, prin hotærârea de creare a Consiliului de Cooperare Nord°Atlanticæ
(COCONA) øi se concretiza la 20 decembrie acelaøi an, în condifliile dramatice ale disolufliei
URSS. În faza iniflialæ, la Consiliu participau statele membre ale NATO, flærile est øi
central°europene øi Finlanda, ultima în calitate de observator. În martie 1992, La Consiliu aderau
statele din CSI, iar în iunie — Georgia øi Albania. Consiliul de Cooperare Nord Atlantic
funcfliona ca un for consultativ, se reunea priodic de regulæ la nivel de miniøtri de Externe øi
aborda probleme de interes comun în ceea ce priveøte securitatea pe continentul european.
Între primele astfel de consultæri erau cele privind conflictele militare ce însofleau destræmarea
Iugoslaviei. Prin Consiliul de Cooperare Nord Atlantic în Europa apærea o instituflie
internaflionalæ, proprie realitæflilor post°Ræzboi Rece. Alæturi de Conferinfla pentru Securitate
øi Cooperare în Europa, COCONA avea sæ se dovedeascæ un for internaflional util, care cultiva
nu abordæri unilaterale, de bloc, ci spiritul de responsabilitate comunæ pentru destinele pæcii
øi securitæflii pe continent. Consiliul permitea statelor din spafliul nord°atlantic øi cel european
sæ examineze øi sæ caute împreunæ soluflii colective la noile ameninflæri la adresa pæcii øi
securitæflii, care nu întârziau sæ aparæ dupæ încetarea confruntærii Est°Vest. Semnificaflia aparifliei
øi activitæflii acestui forum decurgeau øi din împrejurarea cæ la el participau statele care, într°un
trecut recent, erau tocmai actorii respectivei confruntæri.
Consiliul de Cooperare Nord Atlantic constituia o structuræ cu vocaflie prin excelenflæ politicæ.
În cadrul sæu, Alianfla Nord°Atlanticæ, statele est øi central°europene, ca øi cele din spafliul
ex°sovietic se obiønuiau sæ coopereze în domeniul politic din perspectivæ general°europeanæ.
Dar noile ameninflæri pentru pacea øi securitatea continentului cereau nu numai ræspunsuri
politice, ci øi mæsuri de ordin militar. NATO, ca alianflæ, în lumina noului concept strategic,
era capabil sæ punæ în practicæ asemenea mæsuri. Dar, în noul mediu de securitate, gestionarea
crizelor, stingerea conflicteleor, inclusiv a celor care puteau reclama acfliuni militare, interesau
nu numai Alianfla Nord°Atlanticæ, ci toate statele continentului. Apærea astfel un teren pe care
cooperarea dintre NATO øi alte state europene se putea extinde øi asupra domeniului militar.
Atingerii acestui obiectiv îi ræspundea inifliativa summitului NATO de la Bruxelles, din ianuarie
1994, care lansa ideea creærii Parteneriatului pentru Pace (PpP). Din partea Alianflei, primeau
invitaflii de a se alætura acestei noi structuri toate statele participante la COCONA øi celelalte
state europene. În invitaflie conducætorii statelor membre ale NATO precizau cæ Parteneriatul
pentru Pace va acfliona sub autoritatea Consiliului Atlanticului de Nord øi va crea noi relaflii
de securitate între Alianfla Atlanticului de Nord øi partenerii sæi pentru pace. Pentru a deveni
pærfli la PpP, statele invitate trebuiau sæ semneze, împreunæ cu Consiliul NATO, un
Document°cadru øi, dupæ acceptarea lor, sæ întocmeascæ un Program individual de Parteneriat.
Documentul°cadru stabileøte principiile politice la care aderæ statele participante øi unele mæsuri
de ordin general pe care acestea urmeazæ sæ le înfæptuiascæ. Astfel, potrivit Documentului°cadru,
„Parteneriatul se instituie ca o expresie a convingerii comune cæ stabilitatea øi securitatea în
zona euro°atlanticæ nu pot fi asigurate decât prin cooperare øi printr°o acfliune comunæ. Apærarea
øi promovarea libertæflilor fundamentale øi a drepturilor omului, precum øi apærarea libertæflii,
a dreptæflii øi a pæcii, prin democraflie, sunt valori comune esenfliale ale Parteneriatului. Aderând
la Parteneriat, statele membre ale Alianflei Nord°Atlantice øi celelalte state care subscriu la
prezentul document reamintesc hotærârea lor de a apæra societæflile democratice øi libertatea lor
contra coercifliunii øi intimidærii øi de a apæra principiile dreptului internaflional. Ele reafirmæ
angajamentul lor de a îndeplini cu bunæ credinflæ îndatoririle cuprinse în Carta Nafliunilor Unite
øi de a respecta principiile enunflate în Declaraflia Universalæ a Drepturilor Omului øi anume
abflinerea de la recurgerea la ameninflarea cu sau folosirea forflei contra integritæflii teritoriale
sau independenflei politice a oricærui stat, respectarea frontierelor existente øi reglementarea
diferendelor prin mijloace paønice. De asemenea, ele reafirmæ cæ îøi vor respecta angajamentele
luate în Conformitate cu Actul Final de la Helsinki øi cu celelate documente ale CSCE, precum
øi angajamentele øi obligafliile asumate în domeniul dezarmærii øi controlului armamentelor“
(apud 122, 1997, p. 273).
Totodatæ, Documentul°cadru menfliona aøteptærile care priveau fiecare stat particiapant, øi
anume: sæ faciliteze transparenfla în procesul de planificare a apærærii naflionale øi a bugetului
miliar; sæ asigure controlul democratic (civil) asupra forflelor de apærare; sæ°øi menflinæ capacitatea
712 CONSTANTIN VLAD
øi disponibilitatea de a contribui la operafliunile întreprinse sub autoritatea Nafliunilor Unite

sau responsabilitatea CSCE; sæ dezvolte relaflii militare cooperante cu NATO, în scopul
planificærii, instrucfliei øi exercifliilor comune, pentru a întæri capacitatea participanflilor la PpP
de a desfæøura misiuni de menflinere apæcii, de cæutare øi salvare, alte acfliuni umanitare; sæ
dezvolte, pe termen lung, forfle mai bine pregætite, capabile sæ opereze alæturi de cele aparflinând
membrilor Alianflei Nord°Atlantice. Documentul°cadru preciza, de asemenea, cæ participarea
activæ la Parteneriatul pentru Pace urma sæ joace un rol important în procesul admiterii de noi
membri în NATO (122, 1997, pp. 44°45).
Programele individuale de Parteneriat, încheiate cu fiecare stat în parte, concretizeazæ
acfliunile la care acesta se angajeazæ sæ participe în calitate de partener. Prin acesta, Parteneriatul
pentru Pace se dovedeøte un program flexibil, care permite fiecærui stat sæ ia parte la acele
activitæfli pentru care manifestæ interes øi dispune de pregætirea necesaræ. Pânæ la sfârøitul
secolului XX, 30 de state au devenit pærfli ale Parteneriatului pentru Pace. Parteneriatul a func-
flionat ca o structuræ stabilæ øi eficientæ. S°a constituit un Comitet director politico°militar al
PpP, statele partenere au ofifleri de legæturæ permanenfli pe lângæ NATO øi pe lângæ o celulæ
distinctæ de coordonare, instalatæ la Mons (Belgia), având funcflii de planificare militaræ necesaræ
punerii în aplicare a programelor adoptate. Exercifliile comune, progresele obflinute în domeniul
interoperabilitæflii, consensul politic la care au ajuns statele partenere au permis extinderea,
începând cu 1997, a angajærii PpP la întregul spectru de noi misiuni ale Alianflei Nord°Atlan-
tice, inclusiv la operafliuni de impunere øi susflinere a pæcii.
Pe de altæ parte, tot în 1997, locul Consiliului de Cooperare Nord Atlantic era luat de
Consiliul Parteneriatului Euro°Atlantic (CPEA). La data respectivæ, Consiliul Parteneriatului
Euro°Atlantic cuprindea 19 state membre ale NATO øi 27 de state partenere. Acest consiliu
a jucat un rol important ca forum consultativ în timpul crizei din Kosovo.
Astfel, în primul deceniu post°Ræzboi Rece øi ultimul al secolului XX, la inifliativa øi sub
conducerea NATO, în Europa se constituiau structuri de securitate colectivæ bazate nu numai
pe echilibrul intereselor reciproce, ci øi, într°o mæsuræ deloc de neglijat, pe o comunitate a
acestor interese. Era o situaflie færæ precedent. Alæturi de procesul CSCE, aflat el însuøi într°o
înnoire profundæ, aceste structuri îndeplineau roluri importante în adaptarea continentului la
realitæflile schimbate øi la eforturile comunitæflii internaflionale de a face faflæ noilor ameninflæri
la adresa pæcii øi securitæflii în spafliul european.
c. Extindere prin primirea de noi membri. Alianfla Nord°Atlanticæ reprezintæ o grupare

politico°militaræ deschisæ. Astfel, potrivit articolului 10 al Tratatului de la Washington, „Prin
acordul unanim pærflile pot sæ invite sæ adere la Tratat orice alt stat european susceptibil de a
favoriza dezvoltarea principiilor prezentului Tratat øi sæ contribuie la securitatea Atlanticului
de Nord“. Unele dintre flærile est øi central°europene îøi exprimau dorinfla de a dobândi calitatea
de membru NATO la puflinæ vreme dupæ dizolvarea Pactului de la Varøovia. Alianfla avea sæ
aøtepte însæ câfliva ani înainte de a le oferi aceastæ posibilitate. Acest interval era necesar pentru
a evalua dezvoltarea statelor fost membre al blocului estic øi pentru a lua în considerare
susceptibilitæflile Federafliei Ruse, care în repetate rânduri, îøi declarase opoziflia faflæ de lærgirea
NATO spre Est.
Pentru prima oaræ, Alianfla declara cæ este deschisæ cætre statele democratice din Estul
continentului la summitul de la Bruxelles din ianuarie 1994. Deschiderea era anunflatæ odatæ
cu lansarea inifliativei privind Parteneriatul pentru Pace, cæruia i se atribuia øi opfliunea de a
constitui o fazæ pregætitoare pentru aderarea la Alianflæ. În aceastæ perspectivæ, în septembrie
1995 Alianfla adopta un studiu asupra extinderii NATO, care preciza condifliile ce trebuie
îndeplinite de statele ce aspirau la statutul de membru al Alianflei øi metodologia ce trebuia
urmatæ în procesul aderærii. Între condifliile respective se evidenfliau urmætoarele: înfæptuirea
de reforme care sæ asigure dezvoltarea democrafliei, statul de drept, respectarea drepturilor omului
øi libertæflilor fundamentale; realizarea de reforme care sæ ducæ la existenfla unei economii de
piaflæ; existenfla unor relaflii bune cu statele vecine; asigurarea controlului civil asupra forflelor
armate; asigurarea interoperabilitæflii forflelor armate naflionale cu armatele flærilor NATO, pe
planul organizærii øi înzestrærii cu armament.
Dintre statele care participau la Parteneriatul pentru Pace, 12 îøi exprimau dorinfla de a fi
admise în Alianfla Nord°Atlanticæ. În cursul anului 1986, NATO purta un intens dialog individual
cu aceste state. Acest exercifliu diplomatic permitea, pe de o parte, statelor partenere sæ înfleleagæ
modul de funcflionare a Alianflei øi, pe de altæ parte, oferea Consiliului NATO prilejul de a
cunoaøte mai bine situaflia internæ øi raporturile externe ale statelor candidate. La capætul acestor
sesiuni de cunoaøtere reciprocæ, în decembrie 1996 începea în structurile Alianflei pregætirea
recomandærilor privind statele cærora urma sæ le fie adresate invitaflii de a se alætura NATO.
Era un proces care avea sæ fie finalizat în mai 1997, la reuniunea ministerialæ a Alianflei
desfæøuratæ la Sintra, Portugalia.
Dar, înainte de aceasta, problema lærgirii NATO intra pe agenda diplomaticæ americano°rusæ.
Astfel, în 20°21 martie 1997 preøedintele american, Bill Clinton, se întâlnea la Helsinki cu
omologul sæu rus, Boris Elflîn. Discufliile dintre cei doi øefi de stat se axau pe problemele
securitæflii europene, în context fiind abordate pe larg relafliile ruso°americane în perspectiva
unei extinderi a NATO spre Est. În baza celor convenite la summit°ul de la Helsinki, secretarul
general al Alianflei, Javier Solana, øi ministrul de Externe rus, Evgheni Primakov, aveau mai
multe runde de convorbiri prin care se negocia øi convenea Actul fondator asupra relafliilor
reciproce, cooperærii øi securitæflii între NATO øi Federaflia Rusæ. Acesta era semnat în 27
mai 1997 la Paris de cætre øefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Alianflei, secretarul
general al NATO øi preøedintele rus.
Actul fondator era un document færæ precedent ca semnificaflie øi consecinfle. Øi pânæ atunci,
între NATO øi Rusia se dezvoltaseræ raporturi fructuoase. Astfel, începând din 1991, cele douæ
pærfli conlucraseræ într°o gamæ largæ de chestiuni referitoare la securitate øi apærare. În 1994,
Rusia se alæturase programului Parteneriatul pentru Pace, ceea ce avea ca efect lærgirea dialogului
dintre Alianflæ øi Moscova. Rusia luase parte la aplicarea Acordului de pace pentru Bosnia°Herfle-
govina, ceea ce marcase o primæ participare comunæ internaflionalæ a unor contingente ruseøti
øi ale Alianflei. Actul fondator instituflionaliza øi îmbunætæflea substanflial parteneriatul dintre
714 CONSTANTIN VLAD
Alianflæ øi Rusia, fiind expresia unui angajament de duratæ, asumat la cel mai înalt nivel politic,
de a conlucra în scopul obflinerii unei pæci cuprinzætoare øi durabile în zona Euro°Atlanticæ.
Prin Actul fondator era creat Consiliul permanent reînnoit NATO°Rusia, care avea sæ devinæ
principala instanflæ pentru consultæri între cele douæ pærfli. Actul fondator reitera angajamentul
statelor membre ale Alianflei de a nu amplasa arme nucleare pe teritoriul noilor membri NATO.
Cursul ascendent al relafliilor dintre Rusia øi Occident era relevat øi de faptul cæ, la puflinæ vreme
dupæ întâlnirea Clinton°Elflîn de la Helsinki, anume la 20 iunie 1997, Federaflia Rusæ era invitatæ
sæ ia parte la lucrærile G7, ceea ce Mihail Gorbaciov nu obflinuse pentru URSS.
Odatæ reglementatæ problema raporturilor cu Rusia, Alianfla trecea la finalizarea propu-
nerilor privind invitarea unor state central øi est°europene de a se alætura NATO. 11 state
participante la PpP îøi susflineau cu insistenflæ candidatura. Între ele, Statele Baltice se bucurau
de un larg sprijin occidental, iar România avea în Franfla un avocat puternic øi decis. Dar, dupæ
cum avea sæ se vadæ în curând, hotærârea în problema respectivæ era deja luatæ. Trei zile dupæ
semnarea Actului fondator între Alianflæ øi Rusia, pe 30 mai, la Sintra, în baza propunerii Statelor
Unite, Consiliul ministerial NATO hotæra sæ adreseze Republicii Cehe, Ungariei øi Poloniei
invitaflii de a adera la Alianflæ. Propunerea era definitivatæ la summitul NATO din 8 iulie acelaøi
an, desfæøurat la Madrid. Declaraflia adoptatæ de summit mentiona cæ Alianfla ræmâne în
continuare deschisæ spre primirea de noi membri în viitor øi acorda øanse în aceastæ privinflæ
României øi Statelor Baltice. Aceastæ perspectivæ era întæritæ prin declarafliile lui Bill Clinton
la Bucureøti, într°o primæ vizitæ a unui øef al Casei Albe în România post°decembristæ. Rafliunile
acestei opfliuni limitate privind lærgirea Alianflei aveau sæ fie dezvæluite mai târziu de generalul
Wesley Clark, pe atunci Comandant Suprem Aliat pentru Europa. Anume, Clark, aflat într°o
vizitæ la Bucureøti, declara în 2004 cæ cele trei state care aveau sæ devinæ membre ale Alianflei
în 1997 fuseseræ convenite împreunæ cu Rusia.
Dupæ Madrid, pentru Alianflæ øi cele trei state invitate debuta procesul diplomatic de pregætire
practicæ a aderærii. În septembrie 1997, începeau consultæri individuale între Alianflæ øi
reprezentanflii statelor respective. Din 1998, acestea erau invitate sæ participe la activitæfli la
Consiliului NATO, inclusiv la reuniunile ministeriale ale acestuia. Parlamentele statelor membre,
ca øi cele ale statelor candidate, aprobau aderarea acestora din urmæ la Alianfla Nord°Atlanticæ.
La 12 martie 1999, miniøtrii de Externe ceh, ungar øi polonez depuneau instrumetele de aderare
a flærilor lor la Tratatul de la Washington. Prin acest act, Republica Cehæ, Ungaria øi Polonia
deveneau oficial membre ale Alianflei Nord°Atlantice. Noile state membre participau cu drepturi
depline la summit°ul NATO din 23°25 aprilie 1999, când Alianfla aniversa împlinirea a 50 de
ani de existenflæ.
Astfel se încheia ceea ce avea sæ devinæ o primæ rundæ a lærgirii NATO, dupæ depæøirea
Ræzboiului Rece. Ea era motivatæ politic îndeosebi prin extinderea stabilitæflii øi securitæflii pe
continent. Dar, fiind limitatæ, ea reprezenta øi o extindere limitatæ a stabilitæflii øi securitæflii.
Øansa evolufliei situafliei în Europa consta în faptul cæ, în noul mediu politic øi militar, sursele
de stabilitate øi securitate erau mai cuprinzætoare decât extinderea geograficæ a Alianflei
Nord°Atlantice. Aveau sæ treacæ mai bine de doi ani când, în urma atacului terorist din
11 septembrie 2001, pentru Statele Unite øi pentru alte puteri occidentale impulsul expansiunii
NATO va dobândi noi motivaflii. Anume, necesitatea unui ræspuns colectiv la terorismul
internaflional, devenit o ameninflare globalæ.
3) Un nou mediu internaflional pentru promovarea drepturilor omului
Ultimul deceniu al secolului era martorul — øi beneficiarul — unui nou mediu internaflional
în ceea ce priveøte promovarea drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale. Avea loc o lærgire
færæ precedent a ariei în care respectarea acestor drepturi øi libertæfli devenea o politicæ de stat,
precum øi o extindere semnificativæ a garanfliilor juridice ale acestei respectæri.
Cea mai semnificativæ schimbare în aceastæ privinflæ o cunoøtea zona de est a spafliului
Conferinflei pentru Securitate øi Cooperare în Europa — CSCE. Revolufliile petrecute în statele
est øi central°europene în 1989, transformærile pe care le traversau fostele republici sovietice,
dupæ disoluflia URSS, deschideau tuturor acestor flæri calea democrafliei pluraliste, cu respectul
inerent acesteia pentru demnitatea øi condiflia umanæ. Fundamentul opfliunii în favoarea
democrafliei era schimbarea sistemului politic, a orânduirii economice øi sociale în aceste flæri.
Totodatæ, schimbæri nu mai puflin importante în direcflia respectærii drepturilor omului øi
libertæflilor fundamentale aveau loc în Lumea a Treia. Orientarea flærilor care o compun spre
economia de piaflæ, sfârøitul competifliei Est°Vest privind cæile de urmat în perspectivæ de cætre
aceste flæri, ca øi lichidarea ultimelor vestigii ale colonialismului îngreunau menflinerea în zonele
subdezvoltate sau în curs de dezvoltare ale globului a unor regimuri dictatoriale, despotice,
øi încurajau deschiderea spre valori øi norme democratice.
În spafliul european øi asiatic al CSCE, consolidarea orientærilor spre democraflie era sprijinitæ
de statele occidentale. Participarea statelor din fostul bloc estic la structurile de parteneriat
inifliate de NATO (COCONA øi PpP), integrarea lor europeanæ øi euro°atlanticæ aveau loc pe
principiile democratice, tradiflionale în Occident.
În plus, foarte importante în aceastæ privinflæ erau prezenfla øi activitatea Consiliului Europei,
organizaflie a cærei vocaflie era prin excelenflæ promovarea valorilor øi institufliilor democratice.
Într°adevær, încæ din iunie 1989, se instituia statutul de invitat special pe lângæ Consiliul Europei,
oferit tocmai statelor din estul continentului. În noiembrie 1990, Ungaria adera la Consiliul
Europei. Urma Cehoslovacia în februarie 1991, Polonia øi Bulgaria în 1992, Estonia, Letonia,
Slovenia øi România în 1993, Albania, Republica Moldova, Ucraina øi fosta Republicæ Iugoslavæ
a Macedoniei în 1995, Federaflia Rusæ øi Croaflia în 1996. Ulimele venite în acest club al
democrafliei erau Armenia øi Azerbaidjanul în 2001, Bosnia°Herflegovina în 2002 øi Serbia°Mun-
tenegru în 2003. Aderarea acestor state la Consiliul Europei însemna, implicit, intrarea lor
sub incidenfla a numeroase instrumente juridice privind promovarea democrafliei øi respectului
pentru drepturile omului, adoptate anterior de Consiliu. Dintre acestea, amintesc: Convenflia
europeanæ pentru apærarea drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale (1950); Curtea
Europeanæ a Drepturilor Omului (1959); Protocolul nr. 6 la Convenflia Europeanæ a Drepturilor
716 CONSTANTIN VLAD
Omului referitor la abolirea pedepsei cu moartea (1983); Convenflia europanæ pentru prevenirea
torturii, a tratamentelor øi pedepselor inumane (1983). Alte asemenea instrumete aveau sæ
se alæture celor existente, øi anume: Congresul Autoritæflilor Locale øi Regionale din Europa
(1994), Conveflia°cadru pentru protecflia minoritæflilor naflionale (1995). În aceeaøi direcflie,
în 1990 era creatæ Comisia Europeanæ pentru democraflie prin drept (Comisia de la Veneflia),
organism consultativ format din experfli de drept internaflional øi constituflional, având menirea
de a contribui, inclusiv la solicitarea unor state membre ale Consiliului, la dezvoltarea institufliilor
democratice prin recomandæri øi avize privind constitufliile øi legile de bazæ. La rolul Consiliului
Europei în dezvoltarea democrafliei øi promovarea drepturilor omului în Est trebuie adæugate
mæsurile adoptate prin consens de statele participante la Conferinfla pentru Securitate øi
Cooperare în Europa.
Astfel, dupæ depæøirea Ræzboiului Rece relaflia Est°Vest în ceea ce priveøte dimensiunea
umanæ a securitæflii internaflionale se schimba radical. Cu sprijinul Vestului — moral, politic,
instituflional — Estul asimila valori øi norme democratice, îøi adapta institufliile cerinflelor
respectærii drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale.
Desigur, dezvoltarea noilor democraflii în partea ræsæriteanæ a continentului øi, cu atât mai
mult, în zona asiaticæ, pânæ la Vladivostok, se dovedea anevoiasæ, sinuoasæ, se petrecea treptat,
având de depæøit obstacole numeroase øi adesea redutabile.
Între acestea, se înscriau pe un prim°plan ca virulenflæ øi nocivitate conflictele interetnice
øi interconfesionale care, eliberate de îngrædirile regimurilor autoritare, ieøeau la suprafaflæ cu
o mare forflæ destabilizatoare. Probleme deosebite în aceastæ privinflæ apæreau cu unele state
multinaflionale europene øi din arealul euro°asiatic. Cehoslovacia se diviza în douæ state, Cehia
øi Slovacia, pe cale constituflionalæ, færæ sæ afecteze stabilitatea, climatul de securitate, øi færæ
a periclita consolidarea orientærii democratice a dezvoltærii lor politice øi instituflionale. Cu
sprijinul comunitæflii internaflionale, statele succesoare ale URSS reuøeau sæ intre în noua lor
condiflie færæ sæ se ajungæ la conflicte de proporflii în spafliul ex°sovietic. Conflictul ruso°cecen;
cel din Republica Moldova, în legæturæ cu Transnistria; cel dintre Armenia øi Azerbaidjan în
ceea ce priveøte regiunea Nagorno°Karabah; cele din Georgia, provocate de miøcærile separatiste
din Abhazia øi Osetia de Sud se dovedeau greu de rezolvat, provocau victime øi instabilitate,
dar nu depæøeau, ca efecte øi consecinfle, caracterul unor ræzboaie locale. Aceste conflicte
întârziau însæ procesele de democratizare, favorizau un climat în care drepturile omului puteau
fi încælcate, adesea în mod grosolan, øi împiedicau formarea unor structuri viabile ale societæflii
civile, indispensabile unei viefli democratice øi protecfliei drepturilor cetæfleneøti. Cu totul altfel
aveau sæ se petreacæ lucrurile în cazul destræmærii Iugoslaviei. Conflictele militare intra øi
intersatale care o marcau erau însoflite øi de multe ori provocate de grave øi masive încælcæri
ale drepturilor omului, de ample acfliuni de epurare etnicæ, de crime de ræzboi, împotriva pæcii
øi genocid. Cu intermitenfle, în întregul deceniu evenimentele dramatice din fosta Iugoslavie
ridicau serioase probleme pentru pacea øi securitatea continentuluin øi puneau la încercare
capacitatea Nafliunilor Unite, a structurilor regionale de securitate, a organizafliilor internaflio-
nale umanitare de a face faflæ unei crize politice, militare øi, nu în ultimul rând, umanitare,
profunde øi de proporflii. Era o provocare pentru diplomaflia europeanæ øi mondialæ ale cærei
reverberaflii se prelungeau dincolo de limitele secolului XX.
În estul Europei, tensiunile interetnice nu ocoleau nici unele state naflionale unitare. Regi-
murile totalitare fuseseræ antidemocratice øi opresoare faflæ de toate categoriile populafliei. În
acest context, adesea minoritæflile naflionale fuseseræ în plus subiectul unor discriminæri øi a
unei asupriri pe criterii etnice. Înlæturarea regimurilor amintite, înscrierea statelor respective
pe traiectoria unei dezvoltæri democratice creau un cadru politic øi juridic, precum øi un mediu
social°cetæflenesc în care se putea lua curs spre înfæptuirea drepturilor øi libertæflilor consacrate
în documente internaflionale cum sunt Carta Nafliunilor Unite, Declaraflia Universalæ a Drepturilor
Omului, Actul Final al CSCE pentru toate fiinflele umane, færæ deosebire de sex, rasæ, limbæ
øi etnicitate, statut social øi grad de instruire. De aceea, înlæturarea discriminærilor naflionale,
orientarea spre asigurarea egalitæflii tuturor cetæflenilor în fafla legii constituiau, færæ îndoialæ,
un semnificativ pas înainte în consolidarea vieflii democratice. Acest lucru nu era însæ lipsit
de dificultæfli, unele dintre aceste dificultæfli fiind legate øi de poziflia adoptatæ de statele°înrudite
etnic cu minoritæflile naflionale aøezate de istorie pe teritoriul altor state. Un astfel de caz era
cel al Ungariei. Astfel, premierul ungar de la începutul anilor ’90 declara cæ el este prim°ministrul
a 15 milioane de unguri, ceea ce în mod evident se referea øi la maghiarii træind în state vecine,
ca cetæfleni ai acestor state. În plus, Ungaria îøi asuma constituflional ræspunderea pentru destinele
maghiarilor de dincolo de granifle, în mod concret din România, Iugoslavia øi Slovacia. În acest
sens, autoritæflile de la Budapesta cereau sæ participe la convorbirile privind statutul de autonomie
de care urma sæ beneficieze regiunea Vojvodina în cadrul Iugoslaviei, apoi al Serbiei°Munte-
negrului. O astfel de poziflie nu era de naturæ sæ faciliteze conviefluirea minoritæflilor maghiare
cu nafliunile în mijlocul cærora aceøtia træiau în flærile vecine. Dimpotrivæ, ea putea genera
manifestæri naflionaliste, într°o logicæ în care separatismul încurajeazæ segregaflia, iar aceasta
putea stimula tendinfle secesioniste, capabile sæ afecteze stabilitatea internæ a statelor în cauzæ,
cu consecinfle internaflionale previzibile.
În Europa însæ, disputele, tensiunile, stærile conflictuale pe temeiuri etnice, religioase sau
legate de interese de dezvoltare nu erau proprii doar estului care descoperea — sau redescoperea,
în unele cazuri — democraflia øi statul de drept. Nordul Italiei cunoøtea o puternicæ recrudescenflæ
a tendinflelor separatiste. În Tirol, linia de confruntare între comunitæflile germanicæ øi italianæ
se apropia periculos de o fazæ armatæ. O asemenea fazæ era atinsæ în fiara Bascilor (Spania)
øi în conflictul din Irlanda de Nord.
Øi pe alte continente se semnalau tensiuni øi conflicte cu motivaflii care includeu øi
determinæri etnice, religioase, chiar tribale. În Africa, de departe cele mai sângeroase se petreceau
în Ruanda, în anul 1994, între etniile hutu (majoritaræ) øi tutsi (minoritaræ). În timp de trei
luni, la o populaflie de 7,9 milioane, aproximativ 800 de mii persoane, cele mai multe tutsi,
erau masacrate, 2 milioane se refugiau în flæri vecine, iar alte 2 milioane îøi pæræseau domiciliile
pentru locuri mai puflin expuse din propria flaræ.
Asemenea acte alertau comunitatea internaflionalæ. Pe plan global, Adunarea Generalæ a
ONU adopta la 3 februarie 1993 Declaraflia asupra drepturilor persoanelor aparflinând mino-
718 CONSTANTIN VLAD
ritæflilor naflionale sau etnice, religioase øi lingvistice. Declaraflia (101, 1995, pp. 132°136)
prevedea cæ statele vor proteja existenfla øi identitatea naflionalæ sau etnicæ, culturalæ, religioasæ
øi ligvisticæ a minoritæflilor înlæuntrul teritoriilor lor øi vor încuraja crearea de condiflii pentru
promovarea acestei identitæfli. Statelor li se cerea sæ adopte mæsurile legislative corespunzætoare
øi orice alte mæsuri necesare pentru atingerea acestor obiective. Persoanele aparflinând
minoritæflilor, stipula Declaraflia, au dreptul sæ se bucure de propria culturæ, sæ profeseze øi sæ
practice propria religie, sæ utilizeze limba proprie, în particular sau în public, în mod liber øi
færæ obstacole sau orice altæ formæ de discriminare. De asemenea, Declaraflia prevedea dreptul
persoanelor aparflinând minoritæflilor de a participa efectiv la viafla culturalæ, religioasæ, socialæ,
economicæ øi publicæ, de a lua parte la adoptarea deciziilor în probleme relevante pentru
minoritatea în cauzæ, sæ înfiinfleze øi sæ menflinæ asociaflii proprii, sæ stabileascæ øi sæ menflinæ,
færæ nici o discriminare, contacte libere øi paønice cu alfli membri ai grupului lor, cu persoane
aparflinând altor minoritæfli, ca øi contacte cu cetæfleni ai altor state de care se simt legate prin
apartenefla naflionalæ sau etnicæ, religioasæ sau lingvisticæ. Declaraflia stipula cæ persoanele
aparflinând minoritæflilor îøi pot exercita drepturile, individual sau în comun cu alfli membri ai
grupului lor, færæ nici o discriminare.
Pe plan regional, aveau sæ se ocupe sistematic de problemele protecfliei persoanelor aparfli-
nând minoritæflilor naflionale Conferinfla pentru Securitate øi Cooperare în Europa øi Consiliul
Europei.
Astfel, øefii de stat øi de guvern ai statelor participante la CSCE declarau prin Carta de la
Paris pentru o nouæ Europæ (Paris, 1990): „Hotærâfli sæ încurajæm preflioasa contribuflie a
minoritæflilor naflionale în viafla societæflilor noastre, ne angajæm sæ îmbunætæflim în continuare
situaflia acestora. Reafirmæm profunda convingere cæ relafliile amicale între popoarele noastre,
precum øi pacea, dreptatea, stabilitatea øi democraflia reclamæ protejarea identitæflii etnice,
culturale, ligvistice øi religioase a minoritæflilor naflionale øi crearea condifliilor pentru promovarea
acestei identitæfli. Declaræm cæ problemele referitoare la minoritæflile naflionale pot fi soluflionate
în mod satifæcætor numai într°un cadru politic democratic. Totodatæ, recunoaøtem cæ drepturile
persoanelor aparflinând minoritæflilor naflionale trebuie respectate pe deplin, ca parte a drepturilor
universale ale omului (apud 116, 1993, p. 66). Summit°ul hotæra convocarea unei reuniuni
de experfli asupra minoritæflilor naflionale.
Aceasta avea loc la Geneva, în aprilie 1991, øi efectua o largæ øi aprofundatæ analizæ a
problemelor privind minoritæflile naflionale øi drepturile persoanelor aparflinând acestora,
reliefându°se diversitatea situafliilor øi condifliilor juridice, istorice, politice øi economice în
care minoritæflile naflionale existæ în spafliul CSCE. Raportul Reuniunii experflilor sublinia cæ
minoritæflile naflionale sunt parte integrantæ a societæflii din statele în care acestea træiesc, ele
constituind un factor de îmbogæflire a fiecæruia dintre aceste state øi socitæfli. El reafirma hotærârea
statelor participante la procesul CSCE de a respecta øi aplica, în întregime, angajamentele
referitoare la minoritæflile naflionale øi la persoanele aparflinând acestora asumate prin Actul
Final de la Helsinki øi celelalte documente ale CSCE. Raportul Reuniunii sublinia cæ, respectând
dreptul persoanelor aparflinând minoritæflilor naflionale de a participa efectiv la activitæflile publice,
statele participante consideræ cæ atunci când sunt discutate probleme referitoare la situaflia
minoritæflilor naflionale, acestea trebuie sæ aibæ posibilitatea de a fi implicate, potrivit procedurilor
de luare a deciziilor proprii fiecærui stat. Ele consideræ cæ trebuie întreprinse eforturi îndeosebi
pentru a rezolva problemele într°un mod constructiv øi pe calea dialogului, prin negocieri øi
consultæri, în vederea îmbunætæflirii situafliei persoanelor aparflinând minoritæflilor naflionale. Ele
recunosc cæ promovarea dialogului între state øi între state øi persoanele aparflinând minoritæflilor
naflionale va avea cea mai mare øansæ de succes în condifliile unui schimb liber de informaflii
øi idei între toate flærile. Statele participante, continuæ Raportul experflilor,
„consideræ cæ respectarea drepturilor øi libertæflilor fundamentale ale omului trebuie asiguratæ
pe o bazæ nediscriminatorie, în întreaga societate. În zonele locuite preponderent de persoanele
aparflinând unei minoritæfli naflionale, vor fi în egalæ mæsuræ protejate drepturile øi libertæflile
fundamentale ale omului, ale persoanelor aparflinând acestei minoritæfli, ale persoanelor aparflinând
populafliei majoritare a statului respectiv, precum øi ale persoanelor aparflinând altor minoritæfli
care locuiesc în acele zone“ (apud 116, 1993, p. 110).
Raportul Reuniunii experflilor sublinia cæ persoanele aparflinând unei minoritæfli naflionale
se vor bucura de aceleaøi drepturi øi vor avea celeaøi obligaflii cetæfleneøti ca øi restul populafliei.
Raportul semnala totodatæ faptul cæ în unele state s°au obflinut rezultate pozitive prin mæsuri
cum sunt crearea de: organisme consultative øi de luare a deciziilor în care sunt reprezentate
minoritæflile; organisme øi adunæri alese, însærcinate cu problemele minoritæflilor naflionale;
administraflie localæ øi autonomæ, ca øi autonomie pe bazæ teritorialæ, incluzând existenfla unor
organisme consultative, legislative øi executive, alese prin alegeri libere øi periodice; auto-
administrarea de cætre o minoritate naflionalæ a aspectelor privind propria identitate, atunci când
autonomia teritorialæ nu este aplicabilæ; forme de autoadministrare descentralizate sau locale.
Raportul Reuniunii experflilor nu fæcea recomandæri în legæturæ cu asemnenea experienfle øi
aræta cæ statele participante „au luat notæ cu interes“ de existenfla lor. Acest lucru nu era întâm-
plætor. Diferitele formule de autoadministrare, de administraflie localæ øi autonomie teritorialæ
pe criterii etnice presupun recunoaøterea drepturilor colective pentru minoritæflile naflionale.
Or, toate documentele internaflionale care se ocupæ de protecflia minoritæflilor se referæ expres
nu la aceste minoritæfli ca entitæfli, ci la persoanele care le compun, adicæ trateazæ aceste persoane
ca fiinfle umane, în spiritul Declarafliei Universale a Drepturilor Omului.
Dar, ideea unor drepturi colective pentru minoritæflile naflionale continua sæ fie promovatæ.
Ea apærea în Recomandarea 1201 (1993) a Adunærii Parlamentare a Consiliului Europei, care
propunea adoptarea unui protocol adiflional la Convenflia Europeanæ a Drepturilor Omului,
protocol referitor la drepturile minoritæflilor naflionale. În Recomandare (art. 11) se aratæ: „În
regiunile unde sunt majoritare, poersoanele aparflinând unei minoritæfli naflionale au dreptul de
a dispune de autoritæfli locale sau autonome proprii sau de a avea un statut special corespunzætor
cu situaflia istoricæ øi teritorialæ specificæ øi conform cu legislaflia internæ a statului“ (apud 100,
1994, p. 164). În articolul urmætor, 12, Recomandarea stipula cæ nici una din dispozifliile
protocolului nu trebuie interpretatæ ca o limitare sau restrângere a unui drept individual al
720 CONSTANTIN VLAD
persoanelor aparflinând unei minoritæfli naflionale, sau a unui drept colectiv al unei minoritæfli
naflionale cuprins în legislaflia statului contractant sau într°un acord internaflional la care acest
stat este parte.
Recomandarea 1201 reprezenta un moment de vârf, în perioada respectivæ, în eforturile
unor cercuri de a obfline recunoaøterea drepturilor colective pentru minoritæflile naflionale, cu
consecinfla constând în recunoaøterea autonomiei locale statale pe criterii etnice. Aceste prevederi
ale Recomandærii nu se bucurau însæ de sprijin în organismele decizionale ale Consiliului
Europei. Comitetul Miniøtrilor al acestui Consiliu adopta la Strasbourg în 10 noiembrie 1994
Convenflia°cadru pentru protecflia minoritæflilor naflionale. Convenflia (100, 1995, pp. 184°191)
reglementeazæ un ansamblu de norme juridice menite sæ protejeze minoritæflile naflionale, sæ
asigure pæstrarea identitæflii lor naflionale, având în vedere drepturile persoanelor care aparflin
respectivei minoritæfli. Prin prevederile sale, Convenflia°cadru punea la dispoziflia statelor
europene un document juridic fundamental, care permite abordarea problemelor privind mino-
ritæflile naflionale în contextul general al afirmærii øi protecfliei drepturilor umului, într°un spirit
de naturæ sæ încurajeze buna conviefluire a minoritæflilor cu populaflia majoritaræ, sæ stimuleze
nu izolarea, ci apropierea øi conlucrarea cetæflenilor statului într°un cadru democratic bazat pe
egalitatea lor în fafla legii, stræin oricærei discriminæri, inclusiv de ordin naflional.
Ideea drepturilor colective pentru minoritæflile naflionale øi a autonomiei locale pe criterii
etnice apærea øi în ceea ce se numea Planul Balladur, sau Pactul de Stabilitate în Europa. Édouard
Balladur, primul ministru al Franflei, îøi lansa planul la începutul anului 1993, având ca obiectiv
„sæ promoveze relaflii de bunæ vecinætate øi sæ încurajeze flærile sæ consolideze frontierele lor
øi sæ rezolve problemele minoritæflilor naflionale“ (15, 1995). Aceastæ formulare generalæ nu
exprima însæ esenfla a ceea ce propunea planul premierului francez. Anume, acest plan prevedea,
în forma sa iniflialæ, recunoaøterea drepturilor colective pentru minoritæflile naflionale, admitea
cæ rezolvarea problemelor acestor minoritæfli putea implica „modificæri minore“ de frontiere
øi propunea ca îndeplinirea de cætre un stat candidat la Uniunea Europeanæ a condifliilor puse
de Plnaul de Stabilitate sæ asigure respectivului stat calitatea de membru al UE (ibidem). Consiliul
European, întrunit la Copenhaga în iunie, acelaøi an, îøi însuøea propunerea francezæ, care
devenea astfel o inifliativæ a Uniunii Europoene, având caracterul unei acfliuni de „diplomaflie
preventivæ“ øi vizând flærile din Europa centralæ øi de est.
Pentru iunie 1994, sub egida Uniunii Europene, era convocatæ la Paris Conferinfla inauguralæ
a Pactului de Stabilitate. Participau un numær de state europene øi reprezentanfli ai CSCE øi
ai Consiliul Europei. Organizafliile maghiarilor din România øi Slovacia cereau dreptul de a
participa la lucræri, cerere susflinutæ de Budapesta, dar nereflinutæ de organizatori, întrucât
Conferinfla avea caracterul unei reuniuni interstatale. Se convenea organizarea a douæ mese
rotunde, una cu participarea Poloniei øi Statelor Baltice, o alta care reunea Bulgaria, Cehia,
România, Slovacia øi Ungaria. De asemeneaa, statele participante erau îndemnate sæ încheie,
bilateral, tratate de bunæ vecinætate øi cooperare prieteneascæ sau acorduri pe diferite teme de
interes reciproc, în domeniile care intrau în preocupærile legate de Pactul de Stabilitate. Se
stabilea un interval de un an pentru a se desfæøura mesele rotunde øi spre a se pregæti øi semna
înflelegerile øi tratatele bilaterale. Acest exercifliu diplomatic se încheia prin Conferinfla finalæ
a Pactului de Stabilitate, flinutæ la Paris în martie 1995. Conferinfla stabilea cæ Pactul de Stabilitate
constæ în: 1. O Declaraflie semnatæ de tofli participanflii, care sæ propunæ ca scop de atins
construirea unei Europe mai unite, bazatæ pe o solidaritate întæritæ, deschisæ dialogului øi
cooperærii; 2. O listæ a tratatelor øi a diferitelor acorduri de cooperare, convenite de pærfli; în
timpul lucrærilor, la Paris se înregistrau 126 de documente, care erau semnate în cadrul oficial
al Conferinflei; 3. O listæ de mæsuri luate de Uniunea Europeanæ referitoare la minoritæfli,
cooperarea culturalæ, cooperarea regionalæ transfrontalieræ, cooperarea economicæ, cooperarea
în domeniul justifliei øi cel adminstrativ, precum øi în ceea ce priveøte protecflia mediului ambiant
Încæ din timpul pregætirii Conferinflei inaugurale, majoritatea participanflilor se opunea ideii
de drepturi colective sau alt gen de drepturi pentru minoitæflile naflionale decât cele consacrate
în documentele internaflionale relevante, care se referæ la drepturile persoanelor aparflinând
minoritæflilor naflionale, deci la drepturi individuale. De asemenea, erau respinse orice referiri
la eventuale modificæri de granifle, legate de situaflia minoitæflilor. Ca rezultat, dacæ propune-
rea iniflialæ francezæ se referea la „consolidarea graniflelor øi soluflionarea problemelor privind
minoritæflile naflionale“, Conferinfla inauguralæ sublinia necesitatea respectærii inviolabilitæflii
frontierelor existente în Europa, în conformitate cu principiile înscrise în Actul Final de la
Helsinki. Acesta era spiritul care prevala în ansamblul manifestærilor prelejuite de Pactul de
Stabilitate.
În cadrul acestuia, Slovacia øi Ungaria semnau un tratat de bunæ vecinætate øi cooperare
prieteneascæ, în care se fæcea referire øi la Recomandarea 1201 a Adunærii Parlamentare a
Consiliului Europei. Dar, odatæ semnat, Tratatul devenea obiectul unor interpretæri diferite
ale pærflilor, Bratislava negând cæ acceptarea Recomandærii 1201 ar implica recunoaøterea
drepturilor colective pentru minoritatea maghiaræ din Slovacia.
În acelaøi cadru, România øi Ungaria purtau convorbiri asupra relafliilor bilaterale, dar nu
ajungeau sæ cadæ de acord asupra unui text de tratat. Primul ministru român Nicolae Væcæroiu
declara la Paris cæ România era hotærâtæ sæ încheie tratate de bazæ cu toate statele vecine care
recunosc clar frontierele existente øi renunflæ la pretenflii teritoriale. Un astfel de tratat cu Ungaria
era semnat la Timiøoara în 16 septembrie 1996. El cuprinde prevederi care acoperæ raporturile
bilaterale în toate domeniile, inclusiv cooperarea între cele douæ state privind minoritatea românæ
din Ungaria øi cea maghiaræ din România. Într°o anexæ la Tratat erau înscrise documentele
internaflionale relevante pentru problema drepturilor persoanelor aparflinând minoritæflilor
naflionale. Între aceste documente se aflæ øi Recomandarea 1201 a Adunærii Parlamentare a
Consiliului Europei, cu menfliunea cæ pærflile sunt de acord cæ aceastæ recomandare nu se referæ
la drepturi colective øi nici nu obligæ pærflile contractante sæ acorde persoanelor respective dreptul
la un statut special de autonomie teritorialæ bazatæ pe criterii etnice (186, 2003, p. 216).
Acceptarea de cætre autoritæflile române a unei astfel de referiri la Recomandarea 1201 avea
sæ stârneascæ numeroase critici, în ciuda menfliunii respective. În aceste critici s°a subliniat cæ
simpla înscriere a Recomandærii într°o anexæ, parte integrantæ a Tratatului, însemna acceptarea
722 CONSTANTIN VLAD
unui document internaflional al cærui sens este unul singur: recunoaøterea drepturilor colective
ale minoritæflilor naflionale, ca premisæ a unei autonomii teritoriale bazate pe criterii etnice.
Privit în perspectivæ, Pactul de Stabilitate în Europa intra, cum se exprima un analist
american, „în adormire istoricæ“, ræmânând doar un punct bifat în analele diplomatice post°Ræz-
boi Rece. Adeværata lui semnificaflie ar trebui cæutatæ în altæ parte. Anume, el se înscria în
campania din prima parte a ultimului deceniu al secolului XX menitæ sæ acrediteze ideea dreptu-
rilor colective ale minoritæflilor naflionale, cu consecinflele pe care o asemenea acreditare le°ar
avea pentru unitatea statelor øi climatul internaflional, campanie în care erau atrase CSCE,
Consiliul Europei øi Uniunea Europeanæ. Într°adevær, Reuniunea CSCE de la Geneva în
problema minoritæflilor naflionale avea loc în aprilie 1991; Recomandarea 1201 era adoptatæ
de Adunarea Parlamentaræ a Consiliului Eruropei la 1 februarie 1993; iar ideea Pactului de
Stabilitate în Europa era lansatæ în 1993 øi se materializa în 1994°1995.
Revenind la manifestærile de violenflæ cu motivaflii etnice, religioase, rasiale, datæ fiind
frecvenfla øi gravitatea acestor manifestæri comunitatea internaflionalæ îøi înæsprea pozifliile. În
Iugoslavia, diplomaflia se angaja în stoparea încælcærilor grave øi masive a drepturilor omului
prin promovarea unei combinaflii de acfliuni, politice øi militare, unele dintre acestea întreprinse
sub autoritatea Nafliunilor Unite, altele în afara acestei autoritæfli (a se vedea XXII. 4). Pe de
altæ parte, în virtutea capitolului VII al Cartei Nafliunilor Unite, Consiliul de Securitate hotæra,
în mai 1993, crearea Tribunalului Internaflional pentru fosta Iugoslavie. Potrivit Statutului, aprobat
de Adunarea Generalæ, Tribunalul poate judeca patru categorii de infracfliuni: încælcæri grave
ale Convenfliilor de la Geneva; violæri ale legilor øi cutumelor ræzboiului; genocidul; crimele
împotriva umanitæflii. Tribunalul avea sediul øi îøi începea activitatea la Haga. În fafla lui aveau
sæ fie aduøi mai mulfli foøti înalfli oficiali iugoslavi, printre care se afla ex°preøedintele Slobodan
MiloΩevi∑, precum øi militari øi politicieni din Bosnia°Herflegovina, Croaflia, provincia Kosovo.
Urma, în 1994, crearea Tribunalului Internaflional Penal pentru Ruanda, împuternicit sæ judece
aceleaøi categorii de infracfliuni, localizat în Arusha, Tanzania.
Cele douæ Tribunale Internaflionale Penale, pentru fosta Iugoslavie øi pentru Ruanda, sunt
organe subsidiare ale Consiliului de Securitate al ONU, cu mandate øi durate de existenflæ
limitate. Viafla internaflionalæ reclama însæ, totodatæ, existenfla unei instanfle permanente cu
competenfle în ceea ce priveøte sancflionarea autorilor celor mai grave crime, calificate ca atare
în dreptul internaflional. Acestei necesitæfli îi ræspundea constituirea Curflii Penale Internaflionale.
Øi aici, diplomaflia era implicatæ direct øi masiv. În mod concret, prin rezoluflia nr. 160 din
decembrie 1997, Adunarea Generalæ a ONU hotæra convocarea unei Conferinfle diplomatice
care sæ elaboreze statutul unei instanfle internaflionale cu caracter penal. Lucrærile Conferinflei
se desfæøurau la Roma øi se finalizau prin semnarea la 17 iulie 1988 a Statutului Curflii Penale
Internaflionale. Potrivit Statutului, competenfla Curflii acoperæ crimele cele mai grave care privesc
ansamblul comunitæflii internaflionale, øi anume: a) crima de genocid; b) crimele împotriva
umanitæflii; c) crimele de ræzboi; d) crima de agresiune (39, 2003, p. 501). Statutul intra în
vigoare la 1 iulie 2002.
Astfel, dupæ depæøirea Ræzboiului Rece, promovarea drepturilor omului intra într°o fazæ
nouæ, mai avansatæ. Nu numai cæ aria respectærii acestor dreptrui se extindea considerabil,
dar comunitatea internaflionalæ dobândea instrumente mai eficiente pentru a asigura protecflia
lor øi pedepsirea celor care le încælcau.
4) Ræzboaie vechi øi noi; diplomaflie øi factor militar
Lumea post°Ræzboi Rece nu mai era confruntatæ cu ameninflarea unui ræzboi mondial, care
sæ implice utilizarea tuturor categoriilor de arme, inclusiv a celor de distrugere în masæ. Va
træi însæ experienfla a numerose conflicte militare locale, unele cu extensii øi implicaflii regionale,
care produceau numeroase victime, mai ales în rândul civililor, multæ suferinflæ umanæ øi
distrugeri considerabile de bunuri, de obicei în flæri særace. Nu vor lipsi ræzboaiele dintre state,
dar acestea vor reprezenta o raritate. Cele mai multe confruntæri militare se desfæøurau în
interiorul statelor. Ele aveau sæ fie provocate de o mare varietate de cauze, între acestea
singularizându°se ca frecvenflæ øi efecte cele religioase øi cele etnice. În condiflii când procesul
globalizærii avansa rapid, tinzând spre integrarea øi unificarea lumii, pe plan local se manifesta
cu putere linia divesitæflii øi færæmiflærii. Dacæ ultimele douæ veacuri însemnaseræ triumful
principiului naflionalitæflilor, prin constituirea statelor naflionale — reflex politic al formærii
nafliunilor moderne — sfârøitul secolului XX aducea o uriaøæ miøcare de afirmare a comunitæflilor
restrânse, numeric sau teritorial. Multe grupuri lingvistice, etnice sau naflionale, visau la
autonomie, chiar la independenflæ statalæ. Trebuia parcursæ o etapæ în care sæ se înfleleagæ cæ
satisfacerea intereselor øi împlinirea næzuinflelor de identitate øi afirmare a acestor minoritæfli
nu trec neapærat prin izolare øi separaflie, ci se putea realiza foarte bine prin democratizarea
statelor în care aceste minoritæfli fiinflau. Dupæ cum, trebuia parcursæ o etapæ în care cercurile
naflionaliste sau øovine trebuiau sæ constate cæ noul mediu internaflional nu e permisibil pentru
revizuiri de granifle øi dezmembræri de state. Pânæ la aceastæ înflelegere însæ un numær de flæri
cædeau pradæ unui val de violenfle declanøate de grupuri înarmate, care luptau fie împotriva
statului ca atare, fie între ele. În unele cazuri, autoritæflile statelor în cauzæ se dovedeau nepu-
tincioase sæ exercite controlul asupra propriului teritoriu, sæ impunæ respectarea legii, sæ asigure
protecflia cetæflenilor. În asemenea împrejuræri, conflictele militare încetau sæ fie doar ræzboaie
civile de tip tradiflional øi deveneau ræzboie în state destructurate, care nu le puteau face faflæ.
Cele mai grave astfel de ræzboaie erau cele în care motivafliile etnice se însofleau cu motivaflii
religioase. În fapt, în condiflii post°moderne lumea asista la ræbufnirea unor fanatisme religioase
cum nu mai cunoscuse din timpuri pre°moderne. Intens mediatizate, asemenea conflicte
reprezentau o provocare majoræ pentru comunitatea internaflionalæ øi angajau diplomaflia în
eforturi ample øi de duratæ. În asemenea eforturi, nu lipseau acfliunile discordante ale unor
state, inclusiv ale unor mari puteri, într°un fel de recrudescenflæ târzie øi drapatæ în haine noi
a vechii competiflii pentru sfere de influenflæ.
724 CONSTANTIN VLAD
Principalii actori ai angajærii diplomatice aveau sæ fie Nafliunile Unite, unele organizaflii
de securitate regionale, precum øi unele mari puteri ale vremii. În Africa, eforturile Nafliunilor
Unite øi ale Organizafliei Unitæflii Africane duceau, în 1992, la încheierea unui îndelungat øi
epuizant ræzboi civil în Mozambique. În 1993, ONU desfæøura o operafliune de supraveghere
a încetærii focului, demobilizærii forflelor insurgente øi a primelor alegeri pe bazæ multipartitæ
în aceastæ flaræ. Nafliunile Unite se implicau pe mai multe planuri în încetarea conflictului din
Angola. Mai multe misiuni succesive ale ONU, de menflinere a pæcii, de mediere politicæ, de
supraveghere a încetærii focului øi de demobilizare a combatanflilor contribuiau la crearea
climatului în care aveau loc alegeri generale în 1992. Rezultatele acestora erau însæ contestate
de cætre una din taberele combatante (UNITA: Uniunea Naflionalæ pentru independenfla totalæ
a Angolei) øi ræzboiul civil reizbucnea. Cu medierea trimisului special al secretarului general
al ONU, în 1994 se încheia protocolul de la Lusaka, care aducea o pace temporaræ. În 1997,
o nouæ misiune a ONU mergea în Angola pentru a acorda asistenflæ în vederea reconcilierii.
Dar ciocnirile militare dintre forflele UNITA øi cele ale guvernului angolez continuau, ele
soldându°se øi cu victime din rândul membrilor misiunii ONU. Aceste ciocniri militare aveau
sæ înceteze abia în 2002, odatæ cu renunflarea UNITA la lupta armatæ. Conflictul intern din
Ruanda se extindea øi în Burundi, între aceleaøi grupæri etnice — Hutu øi Tutsi. Între 1993°1996,
conflictul provoca peste 150 de mii de victime øi alte sute de mii de refugiafli. La acfliunele
Nafliunilor Unite de stopare a luptelor contribuiau øi unii lideri africani — Julius Nyerere,
preøedintele Tanzaniei, øi Nelson Mandela, preøedintele Africii de Sud. Cu medierea acestuia
din urmæ, în 2000 se semna la Arusha un Acord de pace øi reconciliere între francfliunile rivale,
ceea ce deschidea calea instaurærii pæcii, supravegheate în anii urmætori de misiuni ale Nafliunilor
Unite øi ale Uniunii Africane. O astfel de cooperare între Nafliunile Unite øi organizaflii africane
ducea la încetarea ræzboiului civil în Republica Democratæ Congo, precum øi în Republica
Africii Centrale. O disputæ de frontieræ între Camerun øi Nigeria era rezolvatæ de Curtea
Internaflionalæ de Justiflie de la Haga. Misiuni ale Nafliunilor Unite acordau asistenflæ în stingerea
unor conflicte interne în Coasta de Fildeø, Liberia, Guineea°Bissau, precum øi în încetarea
ciocnirilor militare care însofleau, în anii 1991°1992, despærflirea Eritreii de Etiopia. În America
Latinæ, Nafliunile Unite acordau asistenflæ în încheierea ræzboiului civil din Guatemala, care
dura de trei decenii, precum øi în depæøirea crizelor repetate pe care le traversa Haiti, dupæ
înlæturarea în 1990 a lui Jean°Claude Duvalier. În acest din urmæ caz: Haiti, Nafliunile Unite
acflionau împreunæ cu Organizaflia Statelor Americane, iar una dintre forflele multinaflionale
erau conduse de Statele Unite.
Dacæ asemenea conflicte ræmâneau locale prin arie øi amploarea angajærii diplomafliei, altele
aveau implicaflii semnificative pentru ansamblul comunitæflii internaflionale. Acestea erau cele
care implicau Irakul, Israelul øi Palestinienii, Iugoslavia øi Afghanistanul.
Irakul. Sub regimul lui Saddam Hussein, Irakul se dovedea un factor major de instabilitate
în Orientul Apropiat øi Mijlociu. În 1988, se încheia un ræzboi de aproape un deceniu provocat
de Baghdad împotriva Iranului. În 2 august 1990, Irakul ataca Kuwaitul, în urma unor dispute
legate de exploatarea zæcæmintelor de petrol øi gaze din zona Golfului Persic. În aceeaøi zi,
Consiliul de Securitate al ONU adopta în unanimitate Rezoluflia 660, prin care condamna
invadarea Kuwaitului øi cerea Irakului sæ°øi retragæ imediat trupele din aceastæ flaræ. În 6 august,
prin Rezoluflia 661, Consiliul de Securitate impunea un ansamblu de sancfliuni împotriva Irakului,
inclusiv asupra schimburilor comerciale øi exporturilor de petrol. Mæsurile Consiliului de
Securitate erau întærite printr°o luare de poziflie a Adunærii Generale a ONU. La 8 august,
Consiliul de Securitate declara anunflul Irakului privind anexarea de facto a Kuwaitului drept
nulæ øi neavenitæ. Invadarea Kuwaitului era condamnatæ de Consiliul NATO øi de reuniunea
miniøtrilor de Externe ai flærilor participante la CSCE. Consultæri la nivel de miniøtri de Externe
între SUA øi URSS duceau la adoptarea unei poziflii comune americano°sovietice privind criza
Irak°Kuwait. La 29 noiembrie 1990, prin Rezoluiflia 678, Consiliul de Securitate stabilea 15
ianuarie 1991 ca datæ limitæ pentru retragerea Irakului din Kuwait. De asemenea, Rezoluflia
autoriza statele membre ale ONU sæ „foloseascæ toate mijloacele necesare“, în conformitate
cu capitolul VII al Cartei Nafliunilor Unite, pentru restabilirea pæcii øi securitæflii în regiune.
Se crea, astfel, baza legalæ pentru o intervenflie internaflionalæ pentru a determina retragerea
Irakului din Kuwait. La 9 ianuarie, secretarul de stat al SUA øi ministrul de Externe irakian
purtau convorbiri la Geneva; Irakul refuza însæ sæ îndeplineascæ rezolufliile Nafliunilor Unite
privind retragerea trupelor sale din Kuwait. La 17 ianuarie forflele unei coaliflii internaflionale
începeau atacuri aeriene împotriva Irakului. O tentativæ sovieticæ de a obfline retragerea trupelor
irakiene din Kuwait eøua la 19 februarie 1991. La 24 februarie, forflele coalifliei începeau o
ofensivæ terestræ în Kuwait, al cærui teritoriu era eliberat la 28 februarie. Trupele coalifliei încetau
operafliunile militare dupæ ce Irakul accepta toate rezolufliile ONU în legæturæ cu Kuwaitul.
În 8 aprilie 1991, Consiliul de Securitate adopta Rezoluflia 687, prin care cerea Irakului øi
Kuwaitului sæ respecte inviolabilitatea frontierei comune, hotæra desfæøurarea unei misiuni de
observatori a ONU de°a lungul acestei frontiere, stabilea mæsuri de despægubiri de ræzboi.
Aceeaøi rezoluflie cerea Irakului sæ renunfle la armele de dstrugere în masæ, inclusiv la cele
chimice øi biologice. Pentru a verifica aceste mæsuri, Consiliul de Securitate decidea constituirea
Comisiei Speciale a Nafliunilor Unite pentru dezarmarea Irakului (UNSCOM), care era abilitatæ
sæ efectueze inspecflii în teren færæ anunfl prealabil. De asemenea, Agenflia Internaflionalæ pentru
Energia Atomicæ (IAEA) era împuternicitæ sæ facæ verificæri similare în domeniul armamen-
tului nuclear, cu asistenfla UNSCOM. În decembrie 1995, prin Rezoluflia 986, Consiliul de
Securitate aproba programul „Petrol contra hranæ“, menit sæ uøureze efectele grele ale sancfli-
unilor economice asupra populafliei. Potrivit programului, erau monitorizate vânzæri de petrol
de cætre guvernul irakian pentru achiziflii, mai ales de alimente øi medicamente, precum øi
distribuirea acestora în teritoriu. Inspecfliile UNSCOM øi IAEA descopereau øi eliminau o serie
de programe øi facilitæfli irakiene în domeniul armelor de distrugere în masæ, færæ însæ a gæsi
astfel de arme. În octombrie 1998, Irakul suspenda cooperarea cu USCOM øi cerea Consiliului
de Securitate ridicarea embargoului asupra exporturilor de petrol. Pânæ la sfârøitul anului,
misiunea UNSCOM se încheia. În decembrie 1999, prin Rezoluflia 1284, Consiliul de Securitate
al ONU stabilea un nou organism de verificare a armamentelor în Irak, anume Comisia pentru
726 CONSTANTIN VLAD
inspecflie, verificare øi supraveghere (UNMOVIC). Potrivit Rezolufliei, Irakul era obligat sæ

coopereze pe deplin cu echipele de inspecflie, sæ furnizeze informafliile solicitate øi sæ permitæ
accesul nelimitat la locurile øi facilitæflile indicate de Comisie. Funcflie de aceastæ cooperare,
Consiliul de Securitate exprima intenflia de a ridica sancfliunile economice. Sfârøitul secolului
XX gæsea Irakul sub regimul sancfliunilor economice øi inspecfliilor ONU. Pentru secolul XXI,
era o moøtenire complicatæ, cu implicaflii deosebite pentru pacea øi stabilitatea în zoina Golfului,
precum øi pentru abordarea problemelor securitæflii internaflionale în ansamblu.
Orientul Apropiat. Conflictul israeliano°palestinian, într°un context mai larg: israeliano°arab

domina situaflia în Orientul Apropiat øi în ultimul deceniu al secolului XX. Conferinfla inter-
naflionalæ din 1991, desfæøuratæ la Madrid sub co°preøedinflia sovieto°americanæ, prilejuia o
amplæ dezbatere a problematicii zonei øi avea meritul de a deschide perspectiva unui dialog
direct între Israel øi Palestinieni. Dupæ Madrid, aveau loc contacte øi negocieri intermitente
în secret între Israel øi Organizaflia pentru Eliberare Palestinei — OEP, care acfliona ca
reprezentant al poporului palestinian. În aceastæ privinflæ, Israelul lua în seamæ, de fapt, o realitate
recunoscutæ ca atare de comunitatea internaflionalæ: în 1974, Adunarea Generalæ a ONU invita
Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei sæ participe la activitatea Nafliunilor Unite în calitate
de observator. Iar în 1988, dupæ ce Consiliul Naflional Palestinian proclama statul „Palestina“,
Adunarea Generalæ recunoøtea actul respectiv øi decidea ca OEP sæ reprezinte la ONU entitatea
„Palestina“, færæ însæ a i se schimba statutul de observator.
Pentru negocierile israeliano°palestiniene se dovedea beneficæ medierea Norvegiei, inifliatæ
de ministrul de Externe al acestei flæri, Johan Jørgen Holst. La capætul unor eforturi susflinute,
în 20 august 1993 se finalizau Acordurile de la Oslo, denumite oficial Declaraflia asupra
principiilor privind aranjamentele cu privire la autoguvernarea interimaræ. Acordurile erau
semnate la Washington pe 13 septembrie acelaøi an, de cætre Shimon Peres din partea Israelului
øi Mahmoud Abbas din partea Organizafliei pentru Eliberarea Palestinei. Calitatea de martori
ai evenimentului o aveau Warren Christopher, secretarul de stat al SUA, øi Andrei Kozîrev,
ministrul de Externe al Federafliei Ruse. La ceremonie erau prezenfli Bill Clinton, preøedintele
Statelor Unite, Yitzhak Rabin, premierul Israelului, øi Yasser Arafat, preøedintele OEP.
Acordurile de la Oslo reprezentau cel mai important pas fæcut de israelieni øi palestinieni
în direcflia unei soluflionæri a problemei Orientului Apropiat. În esenflæ (151, 1993), Acordurile
de la Oslo prevedeau retragerea forflelor israeliene din anumite pærfli ale Fâøiei Gaza øi ale Malului
vestic al Iordanului (Cisiordania) øi afirmau dreptul palestinienilor la autoguvernare prin crearea
Autoritæflii Palestiniene. Guvernarea palestianæ urma sæ dureze o perioadæ interimaræ de cinci
ani, dupæ care trebuia sæ intre în vigoare un acord permanent, elaborat în baza Rezolufliilor
242 øi 338 ale Consiliului de Securitate al ONU, documente considerate pærfli integrante ale
procesului de pace. Mai multe probleme complexe øi delicate, anume statutul Ierusalimului,
soarta refugiaflilor, aøezærile israeliene în teritoriile palestiniene, problema securitæflii øi cea a
frontierelor nu erau reglemenate de Acorduri, fiind læsate în seama înflelegerilor ulterioare.
Odatæ cu Declaraflia, pærflile semnau Scrisori de recunoaøtere reciprocæ. Prin acestea, Israelul
recunoøtea Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei ca reprezentat legitim al poporului

palestinian, iar OEP recunoøtea dreptul statului Israel la existenflæ øi renunfla la terorism øi violenflæ
øi la scopul sæu de a distruge Israelul. Acordurile de la Oslo intrau în vigoare la o lunæ dupæ
semnare. Ele erau aprobate în Knesset la 23 septembrie 1993. În teritoriile palestiniene,
Acordurile erau aprobate de El Fatah, organizaflia condusæ de Yasser Arafat, dar respinse de
organizafliile Hamas, Jihadul Islamic øi Frontul Popular pentru eliberarea Palestinei, cunos-
cute atunci ca „organizaflii ale refuzului“, ulterior declarate de unele state organizaflii teorriste.
La 28 septembrie 1995, era semnat Acordul interimar asupra Malului vestic al Iordanului
øi Gazei, care intra în terminologia uzualæ drept Oslo 2. Acordul preda Palestinienilor
autoguvernarea în Bethlehem, Hebron, Jenin, Nablus, Qualqilia, Ramallah, Tulkarem øi în cca.
450 de sate. În 1996 aveau loc alegeri pentru Consiliul Palestinian (Parlamentul) øi pentru
preøedinflia Autoritæflii Palestiniene. Yasser Arafat era ales preøedinte al Autoritæflii
Palestinieiene. Aceasta (Autoritatea Palestinianæ) se instala la Ramallah, în Cisiordania.
Procesul de pace continua. În 1999 era semnat un nou acord interimar care avea ca efecte
reduceri ale prezenflei militare israeliene în Cisiordania, eliberæri de prizonieri, deschiderea
unei cæi de trecere între Cisiordania øi Gaza øi reluarea negocierilor pentru soluflionarea finalæ
a problemelor dintre Israel øi Palestinieni. În iulie 2000, Statele Unite invitau Israelul øi
Autoritatea Palestinianæ la un summit desfæøurat la Camp David. Însæ aceastæ nouæ mediere
americanæ nu a avut succes. Negocierile erau blocate în legæturæ cu statutul Ierusalimului,
chestiunea refugiaflilor palestinieni, problemele privind securitatea, graniflele øi aøezærile
israeliene în teritoriile palestiniene. În septembrie, acelaøi an, incidente petrecute în legæturæ
cu prezenfla pe Esplada Moscheielor din Ierusalimul arab a unui grup de oameni politici israelieni,
în frunte cu Ariel Sharon, viitor prim°ministru, se soldau cu victime din rândurile
palestinienilor. Începea o nouæ fazæ a Intifadei. Urma o perioadæ de escaladare a violenflei, cu
pierderi semnificative de viefli omeneøti øi distrugeri materiale, cu reocuparea de cætre forflele
israeliene a unor centre urbane din Cisiordania øi Gaza. Consiliul de Securitate al ONU chema
în repetate rânduri la încetarea violenflelor øi reafirma cæ soluflionarea problemelor Orientului
Apropiat presupunea existenfla a douæ state, Israelul øi Palestina, care sæ træiascæ alæturi în cadrul
unor granifle sigure øi recunoscute.
Astfel, diplomaflia nu reuøea sæ depæøeascæ vechiul conflict din Orientul Apropiat. Acesta
ræmânea, ca øi situaflia privind Irakul, o moøtenire dificilæ pentru veacul ce urma.
Iugoslavia. Încheierea secolului XX era marcatæ în mod deosebit de dispariflia Iugoslaviei,

aøa cum aceasta existase timp de øaizeci de ani. În deceniile postbelice, Iugoslavia devenise
un stat puternic în zonæ øi dobândise un cert prestigiu pe plan internaflional. Sub conducerea
lui Iosip Broz Tito, Belgradul rezistase cu succes tentativei lui Stalin de a transforma Iugoslavia
într°un satelit supus al Moscovei. fiara experimentase un sistem socialist øi o democraflie bazate
pe autoconducere, cunoscuse o creøtere economicæ remarcabilæ øi introdusese un regim liberal
de deschidere spre lume. Cu sprijinul Occidentului, Iugoslavia reuøise sæ se menflinæ în afara
alinierilor de bloc øi contribuise activ la procesul destinderii. Ea devenise un actor de bazæ al
728 CONSTANTIN VLAD
Miøcærii de Nealiniere, reprezentând o voce influentæ în diplomaflia vremii. Stat multinaflional,

format din øase republici: Bosnia°Herflegovina, Croaflia, Macedonia, Muntenegru, Serbia øi
Slovenia, øi din douæ flinuturi autonome — Vojvodina øi Kosovo, Iugoslavia avea dupæ moartea
lui Tito (1980) o conducere colectivæ, funcflia cea mai înaltæ în stat revenind prin rotaflie liderilor
republicilor. Dar miøcærile centrifuge ale acestor republici, vizibile încæ înainte de 1980, se
manifestau tot mai evident. La începutul anilor ’90, perspectiva destræmærii statului iugoslav
se contura clar. Sârbii, nafliunea cea mai numeroasæ, ræspânditæ în toate republicile, uneori în
colectivitæfli compacte, care deflineau principalele pârghii ale puterii la Belgrad, se opuneau
acestei perpective, læsând sæ se înfleleagæ cu nu vor ezita sæ apeleze la forflæ pentru a menfline
unitatea Iugoslaviei. La aceste date fundamentale interne, trebuie adæugate cele privind mediul
internaflional. Depæøirea adversitæflii dintre blocuri, apoi cea a Ræzboiului Rece, schimbau
fundamental condiflia internaflionalæ a Iugoslaviei. Aceasta înceta sæ mai prezinte interes ca
factor ce putea fi util în confruntarea Est°Vest — øi, deci, care merita sæ fie sprijint ca atare
øi, la nevoie, chiar curtat. Atitudinea faflæ de Iugoslavia în noile condiflii depindea de reguli
de joc în care prevalau alte interese. În plus, spre deosebire de toate statele est øi central°europene,
care luau calea economiei de piaflæ, Iugoslavia era condusæ de un partid care urma linia dezvoltærii
în continuare a flærii pe baze socialiste. În aceste împrejuræri, nimeni nu avea sæ ajute, cu adeværat,
menflinerea Iugoslaviei. Existau, în schimb, cercuri, inclusiiv state care abia aøteptau ca aceastæ
putere zonalæ, nu întotdeauna comodæ, sæ disparæ. Deznodæmântul devenea, astfel, inevitabil.
Îl determinau miopia, aroganfla øi øovinismul sârbilor, precum øi dorinfla de desprindere øi voinfla
de independenflæ faflæ de Belgrad øi de regimul iugoslav a celorlalte nafliuni sau comunitæfli
religioase, într°o conjugare de factori cærora construcflia øi experienfla iugoslavæ, începutæ dupæ
Primul Ræzboi Mondial, nu le rezistau.
La 25 iunie 1991, Slovenia øi Croaflia îøi proclamau independenfla. Urma un øir lung øi
devastator de ræzboaie, într°o împletire greu de delimitat de conflicte etnice øi religioase, intra
øi interstatale. Drama iugoslavæ parcurgea douæ etape: prima se consuma între anii 1991°1995
øi se încheia cu destræmarea propriu°zisæ a statului iugoslav multinaflional; cea de a doua avea
loc mai ales între anii 1997°2000, privea Republica Federativæ Iugoslavia restrânsæ, formatæ
doar din Serbia øi Muntenegru, øi se concentra pe conflictul legat de Kosovo. Aceste douæ
faze, deøi pærfli ale unui proces unic, aveau træsæturi distincte øi se diferenfliau substanflial prin
modul cum solicitau eforturile comunitæflii internaflionale, precum øi prin efectele pe care le
aveau asupra ordinii mondiale, mai ales asupra ordinii de securitate.
Declararea independenflei Sloveniei øi Croafliei ridica problema recunoøterii lor diplomatice.
Germania se pronunfla pentru o astfel de recunoaøtere færæ amânare. De altfel, diplomaflia
germanæ nu°øi ascundea simpatia øi sprijinul pentru noile state apærute în spafliul de acum
ex°iugoslav. Mass media vremii vorbea despre livræri clandestine de armament cætre Croaflia
din depozitele din fosta RDG. Pentru recunoaøterea imediatæ a Croafliei se pronunfla øi Vaticanul,
considerând aceastæ flaræ „un avanpost al catolicismului cætre Est“. Washingtonul însæ, prin
secretarul de stat Baker, se pronunfla pentru amânarea recunoaøterii celor douæ state, motivând
cæ o acfliune imediatæ putea græbi declanøarea unor conflicte militare. O asemenea atitudine
era împærtæøitæ øi de Moscova, Gorbaciov însuøi criticând în mai multe rânduri în fafla unor
interlocutori stræini Germania, pentru sprijinul direct pe care aceasta îl acorda separatiøtilor
croafli øi sloveni (87, 1995, p. 35). Nici în cadrul Uniunii Europene, poziflia Germaniei nu gæsea
adepfli. Dar Bonnul cerea partenerilor sæi din UE sæ stabileascæ o datæ limitæ pentru recunoaøterea
Sloveniei øi Croafliei, în caz contrar Germania urmând sæ întreprindæ unilateral o asemenea
mæsuræ. Aceastæ luare de poziflie græbea adoptarea unei hotærâri din partea Uniunii Europene.
Pe de altæ parte, încæ din septembrie 1991, Macedonia îøi proclama independenfla; urma
Bosnia°Herflegovina, în martie 1992, ambele flæri dobândind recunoaøterea Uniunii Europene,
a Statelor Unite øi a altor state. Astfel, cu excepflia Muntenegrului, toate republicile care pânæ
atunci alcætuiseræ Federaflia Iugoslavæ, se desprindeau de Belgrad. La 27 aprilie 1992, Serbia
øi Muntenegru formau Republica Federativæ a Iugoslaviei (RFI).
Odatæ declanøat, ræzboiul se extindea cu repeziciune. Câteva ciocniri între armata iugoslavæ
øi forflele slovene se încheiau repede; Slovenia era independentæ. În cazul Croafliei însæ, lucrurile
luau cu totul o altæ întorsæturæ. Ræzboiul începea între Iugoslavia øi Croaflia; el continua apoi
între grupuri de sârbi locuitori ai Croafliei, care se bucurau de sprijinul Belgardului, øi forflele
armate croate. În Bosnia°Herflegovina conflictele erau chiar mai complicate. Vor avea loc lupte
între sârbii bosniaci øi musulmanii bosniaci, acestora din urmæ alæturându°li°se øi comunitæfli
locale croate, dar øi între musulmanii øi croaflii bosniaci; deci între slavi ortodocøi øi musulmani,
între ortodocøi øi catolici, între musulmani øi catolici. În Macedonia aveau sæ se înfrunte slavi
cu musulmani, deci creøtini ortodocøi cu musulmani.
Conflictele din fosta Iugoslavie angajau masiv øi îndelungat comunitatea internaflionalæ øi
constituiau o temæ majoræ pentru diplomaflia lumii. Nafliunile Unite se implicau în repetate
rânduri øi pe planuri multiple în încercærile de a opri violenflele øi a le limita consecinflele.
Consiliul de Securitate adopta mai multe rezoluflii, misiuni ale ONU øi trimiøi speciali ai
secretarului general erau prezenfli în spafliul ex°iugoslav. În 1992, Consiliul de Securitate decidea
crearea Forflei Nafliunilor Unite pentru Protecflie (UNPROFOR), iniflial pentru Croaflia, cu mandat
extins ulterior în Bosnia°Herflegovina. Gestionarea crizei reclama o cooperare între Nafliunile
Unite øi Alianfla Nord°Atlanticæ în forme færæ precedent, mai ales în prima fazæ a conflictelor,
menflionatæ mai sus. Anume, Consiliul de Securitate stabilea zone de interdicflie pentru aviaflia
iugoslavæ, zone de securitate în cazul unor aøezæri urbane ameninflate, cerea monitorizarea
armamentului greu din jurul oraøului Sarajevo, protecflia misiunilor ONU, ale Uniunii Europene,
ale CSCE, ale unor organizaflii umanitare internaflionale, operafliuni de retaliere împotriva forflelor
sârbo°bosniace, toate acestea fiind implementate de forflele aeriene ale unor state membre ale
NATO. Operafliunile militare ale Alianflei aveau loc, deci, la solicitarea Nafliunilor Unite, practic
sub comanda comunæ a ONU øi a NATO. Un trimis special al secretarului general al ONU,
japonezul Yasushi Akashi, realiza legætura între Nafliunile Unite øi comandanflii forflelor NATO
în toate problemele privind acfliunile militare. O conferinflæ de pace în Bosnia°Herflegovina,
desfæøuratæ la Geneva în ianuarie 1993, planuri de pace elaborate de personalitæfli ale diplomafliei
internaflionale (Cyrus Vance, lordul Owen) eøuau în tentative de a pune capæt ostilitæflilor. În
mai acelaøi an, Consilul de Securitate decidea constituirea Tribunalului Penal Internaflional
730 CONSTANTIN VLAD
pentru fosta Iugoslavie, instanflæ împuternicitæ sæ°i judece pe cei vinovafli de încælcæri grave
ale dreptului internaflional umanitar, comise începând cu 1991.
Dupæ trei ani de ræzboi, pærflile beligerante se aflau în impas. Belgradul, care fusese la originea
declanøærii conflictului, dædea semne de obosealæ øi ezitare. Iugoslavia, în configuraflia sa de
pânæ în 1991, încetase sæ existe. Redusæ la Serbia øi Muntenegru, noua Iugoslavie era izolatæ,
sub sancfliuni internaflionale. Ea fusese exclusæ din ONU øi din CSCE. Îi sprijinise prin toate
mijloacele pe sârbii din Croaflia øi Bosnia°Herflegovina, dar continuarea luptelor nu pærea sæ
le aducæ acestora avantaje — ceea ce cucereau sârbii era apoi recucerit de musulmani øi de
croafli — øi punea Belgradul într°o situaflie din ce în ce mai dificilæ. La 8 aprilie 1994, autoritæflile
iugoslave anunflau public cæ se detaøeazæ de sârbii bosniaci; era un semnal cæ, pentru unul
dintre principalii protagoniøti, ræzboiul îøi pierduse miza. Totodatæ, musulmanii øi croaflii bosniaci
se puneau de acord sæ constituie o Federaflie musulmano°coatæ; sârbii bosniaci ripostau prin
crearea Republicii Srbska. Nici una din pærfli nu ceda. Federaflia musulmano°croatæ încheia o
alianflæ militaræ cu Croaflia. Sârbii bosniaci asediau Sarajevo øi ocupau douæ dintre zonele de
securitate, anume Srebrenifla øi Zepa; aveau loc masacre, violuri în masæ, incendieri de locaøuri
de cult, acfliuni de epurare etnicæ. Potrivit datelor ONU, în Srebrenifla forflele sârbilor bosniaci
ucideau 7 mii de bærbafli neînarmafli, adulfli øi copii, comiflând astfel cel mai mare masacru petrecut
în Europa dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Tribunalul Penal Internaflional pentru fosta
Iugoslavie îi încrimina oficial pentru crime de ræzboi pe Radovan Karadži∑, liderul politic, øi
pe generalul Radko Mladi∑, comandantul forflelor militare ale sârbilor bosniaci. Urmau alte
masacre, de aceastæ datæ provocate de croafli împotriva sârbilor; cei responsabili de producerea
lor aveau, mai târziu, sæ fie urmærifli de Tribunalul Penal Internaflional. Un armistifliu încheiat
între pærflile beligerante la 1 ianuarie 1995 era încælcat în repetate rânduri, øi de unii, øi de
alflii. Dar violenflele nu puteau dura la nesfârøit. La 15 august 1995, cu sprijinul Grupului de
Contact (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franfla øi Germania), pærflile conveneau sæ se aøeze la
masa tratativelor.
Acestea debutau la Dayton (Ohio) la 1 noiembrie 1995. Principalul negociator din partea
Grupului de Contact era ambasadorul american Richard Holbrooke. Pærflile beligerante erau
reprezentate de Slobodan MiloΩevi∑, preøedintele Iugoslaviei, pentru Republica Srbska; Alija
Izetbegovi∑, preøedintele Republicii Bosnia°Herflegovina; Franjo Tudjman, preøedintele Croafliei.
Negocieri de cca. trei sæptæmâni se finalizau la 21 noiembrie prin parafarea Acordului de Pace
de la Dayton pentru Bosnia øi Herflegovina. Acordul de Pace era semnat la Paris în 14 decembrie
1995 de cætre MiloΩevi∑, Izetbegovi∑ øi Tudjman. El purta, de asemenea, semnæturile liderilor
statelor din Grupul de Contact: Jacques Chirac, preøedintele Franflei; Bill Clinton, preøedintele
Statelor Unite; John Major, primul ministru al Marii Britanii, Helmut Kohl, cancelarul
Germaniei, øi Viktor Cernomîrdin, premierul Federafliei Ruse.
Pærflile la Acordul de Pace erau (49a, 1995) Federaflia Bosnia°Herflegovina øi Republica
Srbska. Ele reprezentau entitæflile componente ale Republicii Bosnia°Herflegovina. Prin Acordul
de Pace, sârbii bosniaci primeau 49 la sutæ din teritoriul Republicii Bosnia°Herflegovina, iar
musulmanii øi croaflii 51 la sutæ. Federaflia musulmano°croatæ øi Republica Srbska erau delimitate
printr°o linie de demarcaflie „inter°entitæfli“. Pærflile nu aveau voie sæ stabileascæ restricflii de

circulaflie pentru persoane, bunuri, servicii øi capitaluri, øi nici sæ încaseze taxe vamale sau sæ
instituie controale pe linia de demarcaflie. Se hotæra constituirea unor corporaflii publice comune
pentru servicii — livrarea de electricitate, transporturi, etc. Republica Bosnia°Herflegovina îøi
continua existenfla sa ca stat în baza dreptului internaflional, în graniflele trasate prin Acordul
de Pace øi recunoscute internaflional. Acordul preciza cæ Bosnia°Herflegovina este stat membru
al Nafliunilor Unite øi putea cere admiterea sa în organizafliile din sistemul ONU. Acordul obliga
pærflile sæ recreeze cât mai curând posibil condiflii normale pentru viaflæ în Bosnia°Herflegovina,
printr°o cooperare reciprocæ øi cu organizafliile øi agenfliile internaflionale care le acordæ asistenflæ
în acest scop. Se prevedea cæ forflele militare care nu aparflineau pærflilor sæ fie retrase de pe
teritoriul Republicii în termen de 30 de zile. Acordul de Pace stabilea regulile de desfæøurare
a unor alegeri libere øi democratice øi modul de constituire a principalelor organe ale puterii.
Astfel, Adunarea Parlamentaræ a Republicii Bosnia°Herflegovina se compunea din douæ camere:
Camera Popoarelor, care urma sæ fie formatæ din 15 reprezentafli — 10 din partea Federafliei
(cinci musulmani øi cinci croafli) øi 5 din partea Republicii Srbska; Camera Reprezentanflilor,
urma sæ cuprindæ 42 de membri, din care douæ treimi aveau sæ fie aleøi în teritoriul Federafliei
øi o treime în cel al Republicii Srbska. Preøedinflia Republicii avea sæ fie constituitæ din trei
membri: doi aleøi din partea Federafliei øi unu din partea Republicii Srbska. Acordul de Pace
stabilea cæ drepturile omului øi libertæflile fundamentale cuprinse în Convenflia Europeanæ pentru
protecflia drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale øi în protocoalele adiflionale se vor
aplica direct în Bosnia°Herflegovina, prevederile Convenfliei având priopritate faflæ de cele ale
altor reglementæri legale. Drepturile omului øi libertæflile fundamentale cuprinse în Convenflie
øi în alte documente ale domeniului trebuiau asigurate tuturor persoanelor din
Bosnia°Herflegovina, færæ discriminæri de nici o naturæ, cum sunt sexul, rasa, culoarea, limba,
religia, opiniile politice, originea naflionalæ sau socialæ, asocierea cu o minoritate naflionalæ,
proprietatea, naøterea sau alt statut. Urma sæ se constituie o Cameræ a drepturilor omului, formatæ
din 14 membri — din care 4 desemnafli de Federaflie, 2 de Republica Srbska øi ceilalfli 8 de
cætre Consiliul Europei din rândul cetæflenilor altor state, cu excepflia celor vecine cu Republica
Bosnia°Herflegovina. Acordul de Pace prevedea dreptul persoanelor refugiate øi deportate de
a se reîntoarce liber în locurile de baøtinæ, de a redobândi proprietæflile pe care le°au avut sau
de a fi despægubite în cazul cæ acestea fuseseræ distruse.
Odatæ cu intrarea în vigoare a Acordului de Pace, coabitarea Nafliunile Unite°NATO în
ceea ce priveøte implicarea militaræ în spafliul ex°iugoslav înceta. Ea fusese beneficæ întrucât
angaja ONU în aceastæ componenflæ a gestionærii unei crize majore. Dar, în termeni practici,
ea nu satisfæcuse integral pe nimeni. Acfliunile militare ale NATO sub comandæ comunæ se
dovediseræ insuficiente. Ele nu putuseræ opri luptele, acfliunile de epurare etnicæ, masacrele,
provocarea de victime øi de distrugeri materiale. Zonele de securitate fuseseræ insuficient prote-
jate, în unele momente cca 400 de observatori UNPROFOR erau luafli ostateci de sârbii bosniaci.
Concluzia NATO era simplæ: angajarea forflelor proprii urma sæ se facæ sub comandæ proprie
øi exclusivæ. Dupæ Dayton, ONU preda comanda operafliunilor militare în Bosnia°Herflegovina
732 CONSTANTIN VLAD
Alianflei Nord°Atlantice. Misiunea UNPROFOR era înlocuitæ de Forfla de Implementare (IFOR),

aparflinând NATO. IFOR era autorizatæ de Consiliul de Securitate al ONU, cuprindea 60 de
mii de oameni øi începea sæ fie desfæøuratæ din 20 decembrie 1995. Totodatæ, continua sæ fie
prezentæ Misiunea Nafliunilor Unite pentru Bosnia°Herflegovina, care cuprindea øi un corp
internaflional de poliflie. Misiunea facilita reîntoarcerea refugiaflilor øi persoanelor deportate,
contribuia la construirea pæcii øi securitæflii øi la edificarea noilor instituflii ale statului.
Acordul de la Dayton°Paris se dovedea un instrument pozitiv pentru restabilirea pæcii în
Bosnia°Herflegovina. Cu sprijinul comunitæflii internaflionale øi contribuflia deosebitæ a IFOR,
situaflia internæ evolua cætre normalizare. Aveau loc alegeri, apreciate drept corecte, se formau
noi organe ale puterii, începeau sæ funcflioneze institufliile statului. Drept urmare, în decembrie
1996, IFOR era înlocuitæ cu SAFOR — Forfla de stabilizare în Bosnia°Herflegovina. Aceastæ
prezenflæ militaræ internaflionalæ, sub comanda NATO, îndeplinea un rol esenflial în anii ce urmau
în consolidarea cursului spre stabilitate, într°o societate multietnicæ øi multiconfesionalæ, care
trebuia sæ vindece øi rænile unui ræzboi fratricid crud øi nemilos.
În noua Iugoslavie însæ, stærile tensionate øi conflictuale se menflineau øi priveau Kosovo.
Aceasta era o provincie cu deosebitæ semnificaflie istoricæ øi emoflionalæ pentu sârbi: aici se
afla locul de origine a sârbilor ca popor. Dar, la sfârøitul secolului XX, 90% din populaflia
provinciei era de naflionalitate albanezæ. Sub Tito, Kosovo se bucura de statutul unui flinut
autonom, care permitea o autoguvernare largæ în principalele probleme locale. În 1989, date
fiind tendinflele separatiste manifestate în Kosovo øi unele manifestæri violente ale albanezilor
înpotriva sârbilor kosovari, Belgradul anula statutul de flinut autonom, Kosovo devenind
provincie autonomæ în cadrul Serbiei. Albanezii boicotau mæsurile ce decurgeau din aceastæ
schimbare de statut al provinciei, îøi menflineau sisteme proprii în domeniile învæflæmântului,
asigurærii sænætæflii etc., paralele cu cele statale, oficiale. Tensiunile interetnice øi interconfesio-
nale creøteau în intensitate, dar ræmâneau în limite controlabile. Situaflia se schimba în 1996,
când în provincie apærea un nou actor, Armata de Eliberare din Kosovo (AEK), creatæ cu sprijin
din afaræ, mai ales din partea diasporei albaneze, numeroasæ în Europa occidentalæ. AEK chema
la rebeliune armatæ pentru câøtigarea independenflei Kosovo, organiza atacuri împotriva sârbilor
øi a albanezilor care colaborau cu autoritæflile iugoslave. Acestea din urmæ, ræspundeau prin
numeroase arestæri în rândul albanezilor bænuifli cæ sunt membri AEK sau colaboreazæ cu aceasta.
Lupte pe scaræ largæ se declanøau ln începutul lunii martie 1998, în timpul unui raid al polifliei
iugoslave în apropierea graniflei cu Albania, un fief al AEK.
Consiliul de Securitate al ONU chema la oprirea imediatæ a ciocnirilor militare øi impunea
un embargo asupra livrærilor de arme cætre Iugoslavia, inclusiv cætre provincia Kosovo. La 5
martie, apoi din nou la 28 mai 1998, Consiliul NATO îøi exprima îngrijorarea în legæturæ cu
violenflele din Kosovo, cerând Belgradului sæ le punæ færæ încetare capæt. La 12 iunie, Consiliul
permanent comun NATO°Rusia condamna folosirea forflei în Kosova de cætre puterea de la
Belgrad, precum øi atacurile întreprinse de separatiøtii albanezi kosovari. Având în vedere
continuarea ostilitæflilor, Consiliul NATO adopta la 12 august 1998 hotærârea de a analiza
aspectele de planificare militaræ, în scopul gæsirii unei soluflii de încetare a violenflelor øi de
creare a condifliilor pentru negocieri între pærfli. La 24 septembrie, Consiliul NATO întreprindea
un nou pas în aceeaøi direcflie, emiflând ordin pentru activarea forflelor aeriene ale Alianflei pentru
efectuarea de atacuri limitate împotriva Iugoslaviei. Acesta avea sæ fie reînnoit periodic, în
lunile ce urmau. Pe de altæ parte, o comisie de verificare a OSCE îøi începea activitatea în
Kosovo. Iar la 9 octombrie, Consiliul NATO°Rusia îøi exprima sprijinul total faflæ de activitatea
Comisiei OSCE øi pentru alte eforturi diplomatice depuse în scopul garantærii unei soluflii paønice
în Kosovo, în baza rezolufliilor Consiliului de Securitate.
La 15 octombrie, secretarul general al Alianflei Nord°Atlantice, Javier Solana, însoflit de
generalul Klaus Naumann, preøedintele Comitetului militar, øi de generalul Wesley Clark,
Comandantul Suprem Aliat pentru Europa, avea convorbiri la Belgrad cu preøedintele
Iugoslaviei, Slobodan MiloΩevi∑, cæruia îi cerea ca Iugoslavia sæ respecte deplin øi imediat
rezolufliile Consiliului de Securitaste al ONU privind Kosovo. Presiunile NATO asupra
Belgradului continuau. La 20 octombrie, generalul Clark revenea în capitala Iugoslaviei pentru
convorbiri cu liderii sârbi pe aceeaøi temæ. Împreunæ cu Naumann, Clerk era prezent din nou
la Belgrad în ianuarie 1999, atrægându°i lui MiloΩevi∑ atenflia asupra îngrijorærii NATO privind
gravitatea situafliei din Kosovo. La 20 ianuarie, Consiliul NATO°Rusia analiza înræutæflirea
situafliei din Kosovo øi fæcea apel la toate forflele implicate sæ punæ capæt ostilitæflilor øi sæ deschidæ
calea reglementærii crizei prin negocieri. La 28 ianuarie, un demers similar era întreperins de
Grupul de Contact pentru fosta Iugoslavie, care cerea guvernului R.F. a Iugoslaviei øi reprezen-
taflilor albanezi kosovari sæ înceapæ tratative la Rambouillet, Franfla. Pe de altæ parte, la 30
ianuarie, Consiliul NATO autoriza efectuarea de atacuri aeriene pe teritoriul Iugoslaviei øi
transfera autoritatea aplicærii acestei mæsuri secretarului general al Alianflei. În aceeaøi zi,
ministrul de Externe britanic, Robin Cook, îl avertiza la Belgard pe MiloΩevi∑ cæ, în caz cæ
represiunile Iugoslaviei în Kosovo nu încetau, NATO era pregætit sæ lanseze atacuri aeriene
împotriva pozifliilor sârbeøti care se fæceau vinovate de asemenea represiuni.
În aceste condiflii, la 7 februarie 1999 începeau la Rambouillet convorbiri pe tema pæcii
în Kosovo, la care participau reprezentanflii guvernului iugoslav øi cei ai albanezilor kosovari.
Mediator era ambasadorul Richard Holbrooke, din partea Grupului de Contact. Atât Consiliul
NATO, cât øi Consiliul NATO°Rusia se pronunflau pentru finalizarea tratativelor de la
Rambouillet printr°un acord politic interimar privind Kosovo. În plus, Consilul NATO reitera
poziflia anterioaræ în sens cæ Alianfla este gata sæ adopte toate mæsurile necesare pentru evitarea
unei crize umanitare øi încheierea unui acord politic. Negocierile de la Rambouillet erau
suspendate la 12 februarie øi reluate la 15 martie. În cadrul lor era examintat un proiect de
Acord interimar de pace øi autoguvrnare în Kosovo.
Potrivit Proiectului de acord (102, 1999), Kosovo urma sæ se aautoguverneze prin organe
øi instituflii legislative, executive øi juridice proprii. Fepublica Federalæ a Iugoslaviei avea
urmætoarele competenfle în ceea ce priveøte Kosovo: integritate teritorialæ; menflinerea unei
piefle comune în cadrul RFI într°o manieræ care sæ nu fie discriminatorie faflæ de Kosovo; politica
monetaræ, cea de apærare, politica externæ; serviciile de vamæ, taxele federale, alegerile federale.
În ceea ce priveøte Kosovo, se specifica: nu vor fi schimbæri referitoare la granifle; Kosovo
734 CONSTANTIN VLAD
urma sæ aibæ autoritatea de a dezvolta relaflii externe în domeniile aflate sub responsabilitatea
sa, autoritate echivalentæ cu drepturile de care se bucurau în aceastæ privinflæ republicile ce
constituiau RFI. Astfel, Kosovo urma sæ aibæ în sfera relafliilor externe acelaøi statut cu republicile
Serbia øi Muntenegru. Proiectul cuprindea reglementæri privind organele puterii de stat,
organizarea øi desfæøurarea alegerilor, drepturile adiflionale de care urmau sæ se bucure mino-
ritæflile naflionale øi membrii lor, funcflionarea polifliei. Pærflile solicitau OSCE sæ adopte øi sæ
punæ în aplicare un program de alegeri pentru Kosovo øi sæ creeze o Comisie de Implementare
a Acordului. Consiliul de Securitate al ONU era invitat sæ adopte o rezoluflie care, între altele,
sæ stabileascæ o forflæ militaræ multinaflionalæ de implementare în Kosovo. De asemenea, pærflile
invitau NATO sæ constituie øi sæ conducæ o forflæ militaræ (KFOR II). care sæ ajute la aplicarea
prevederilor Acordului. Aceastæ forflæ urma sæ fie compusæ din unitæfli terestre, aeriene øi maritime
din flæri NATO øi non°NATO, operând sub autoritatea, direcflia øi controlul politic al Consiliului
Nord°Atlantic, prin lanflul de comandæ NATO. Pærflile declarau cæ øi alte state pot acorda asistenflæ
în aplicarea prevederilor Acordului; modalitæflile în care respectivele flæri aveau sæ participe
la asistenflæ urmau sæ facæ obiectul unui acord între ele øi NATO.
În ceea ce priveøte condifliile de acfliune a KFOR, Proiectul preciza cæ aceasta trebuia sæ
dispunæ de libertate de miøcare completæ øi neafectatæ de nimic pe teren, în aer øi pe apæ, în
øi din Kosovo. Trupele KFOR aveau dreptul la bivuac, manevre, cantonament, de a folosi orice
zone sau facilitæfli spre a°øi îndeplini responsabilitæflile. Nici KFOR, nici oricare din personalul
sæu nu erau ræspunzætoare pentru orice daune aduse proprietæflii publice sau private, daune pe
care le puteau provoca în cursul aplicærii Acordului. Instalarea de bariere pe cæile de transport,
efectuarea de controale sau alte impedimente în calea libertæflii de miøcare a KFOR constituiau
încælcæri ale Acordului, iar pærflile care se fæceau vinovate pentru ele erau pasibile sæ suporte
mæsuri, inclusiv militare, din partea KFOR.
Totodatæ, printr°o anexæ (Anexa B), proiectul de acord stabilea statutul de care se bucura
în Iugoslavia Forfla multinaflionalæ de implementare, definitæ generic „NATO“. Reproduc unele
puncte din acest statut:
„3. Pærflile reconosc necesitatea unor proceduri lesnicioase de plecare øi intrare pentru
personalul NATO. Acest personal va fi exceptat de la regulile privind paøapoartele, vizele øi
cerinflele de înregistrare aplicabile stræinilor. La toate punctele de intrare øi ieøire din RFI,
personalului NATO îi va fi permis sæ intre sau sæ iese din RFI prezentând o carte naflionalæ
de identitate. Membrii personalului NATO vor avea asupra lor cærflile de identificare pe care
autoritæflile RFI le°ar putea cere, dar nu trebuie permis ca operafliunile, pregætirea øi deplasarea
sæ fie împiedicate sau întârziate ca urmare a unor astfel de solicitæri“.
„6. a. NATO se bucuræ de imunitate faflæ de orice proces legal, indiferant dacæ acesta este
civil, administrativ sau penal.
b. Personalul NATO, în toate împrejurærile øi în orice timp, se bucuræ de imunitate faflæ
de jurisdicflia pærflilor în legæturæ cu orice abatere civilæ, administrativæ, penalæ sau
disciplinaræ, care ar putea fi comisæ în RFI“.
„7. Personalul NATO trebuie sæ se bucure de imunitate faflæ de orice formæ de arest,
investigaflie sau detenflie de cætre autoritæfli în RFI. Personalul NATO arestat sau reflinut în mod
eronat trebuie pus imediat la dispoziflia autoritæflilor NATO.
8. Personalul NATO se va bucura, împreunæ cu vehiculele, ambarcafliunile, avioanele øi
echipamentul acestora de trecere liberæ øi nerestricflionatæ øi de acces neîngrædit peste tot în
RFI, inclusiv în spafliul aerian învecinat øi în apele teritoriale. Aceasta include — færæ a fi limitat
— dreptul de bivuac, manevre, încartiruire øi folosire a oricæror zone øi facilitæfli necesare pentru
sprijin, pregætire øi operafliuni.
9. NATO este exceptat de la achitarea de taxe, impozite sau alte plæfli sau inspecflii øi
reglementæri vamale, inclusiv de la completarea de documente privind inventarul sau alte
documente vamale de rutinæ pentru personal, vehicule, ambarcafliuni, avioane, echipamente,
furnituri øi provizii pentru intrarea, ieøirea sau tranzitarea teritoriului RFI, în sprijinul Operafliunii.
10. Autoritæflile RFI vor facilita, pe o bazæ prioritarræ øi cu toate mijloacele adecvate, toate
deplasærile de personal, ale vehiculelor, ambarcafliunilor, avioanelor, echipajelor, transportul
furniturilor øi proviziilor în sau prin spafliul aerian, în porturi, aeoporturi, pe øosele. Nu vor fi
percepute de la NATO taxe pentru navigaflia aerianæ, aterizæri sau decolæri de aeronave, indiferent
cæ acestea sunt guvernamentale sau chartere. În mod similar, nici un fel de taxe sau dæri nu
vor fi încasate de la vapoarele NATO, fie ele guvernamentale sau închiriate, pentru intrærile
øi ieøirile din porturi. Vehiculele, vapoarele øi avioanele folosite ca sprijin al operafliunilor nu
vor face obiectul reglementærilor privind licenflierea, înregistrarea, sau ale asigurærilor de tip
comercial.
11. Pentru NATO este garantatæ utilizarea aeroporturilor, øoselelor, cæilor ferate øi porturilor
færæ sæ achite taxe, dæri sau chirii“.
„13. Membrii personalului NATO øi proprietæflile lor mobile importate, achiziflionate în,
sau exportate din RFI sunt exceptafli de la plata oricæror taxe, inspecflii sau reglementæri vamale“.
„15. Pærflile vor garanta, la o solicitare simplæ, accesul la toate mijloacele de telecomu-
nicaflii, inclusiv la serviciile radio øi televiziune, necesare operafliunilor, potrivit opiniei NATO.
Aceasta include dreptul de a utiliza astfel de mijloace øi servicii care sæ permitæ o abilitate
completæ de a comunica øi dreptul de a utiliza în acest scop întregul spectru electromagnetic,
færæ nici un cost“.
„19. Operafliunile comerciale întreprinse în RFI doar în serviciul NATO vor fi exceptate
de la legile øi reglementærile locale în ceea ce priveøte termenii øi condifliile privind angajarea
de personal, licenflierea øi înregistrarea salariaflilor, oamenilor de afaceri øi corporafliilor.
20. NATO poate angaja personal local care, pe o bazæ individualæ, va ræmâne subiect al
reglementærilor locale, cu excepflia legilor privind angajarea øi munca. Acest personal:
a. se va bucura de imunitate faflæ de lege în ceea ce priveøte cuvintele rostite sau scrise øi
toate actele efectuate în cadrul îndatoririlor de serviciu;
b. va fi scutit de prestarea serviciilor naflionale øi/sau a obligafliilor privind serviciul militar;
c. i se vor aplica doar termenii øi condifliile de angajare stabilite de NATO øi
736 CONSTANTIN VLAD
d. va fi exceptat de la impozitarea salariilor plætite de sau a stimulentelor primite de la

NATO“.
„21. În îndeplinirea împuternicirilor date prin Acord, NATO este autorizat sæ reflinæ indivizi,
pe care s°i punæ la dispoziflia autoritæflilor adecvate cât mai curând posibil“.
Am reprodus pærfli din Anexa B la Proiectul de Acord pentru cæ, prin aceastæ anexæ, docu-
mentul respectiv reprezenta un precedent absolut în analele diplomatice øi ale dreptului interna-
flional în epoca modernæ. Prin ea, Proiectul de Acord transforma Iugoslavia într°un stat aflat
sub ocupaflie, deposedat de atribute esenfliale ale suveranitæflii. Iar NATO devenea nu numai
o forflæ de ocupaflie, ci øi un corp militar stræin care se bucura de extrateritorialitate faflæ de
legislaflia øi institufliile iugoslave chiar øi în domenii care nu aveau vreo legæturæ cu operafliunile
militare.
Din cauza acestei anexe B, Belgradul refuza sæ semneze Proiectul de Acord. Acesta era
semnat de reprezentanflii AEK, pe care Holbrooke îi definea drept „non°state actors“, cu
încælcarea normei potrivit cæreia în relafliile internaflionale doar statele, prin reprezentanflii lor
împuternicifli, pot încheia acorduri, tratate etc, documente care angajeazæ flærile în cauzæ; aceasta,
întrucât doar statele sunt nu numai subiecte ale relafliilor internaflionale, dar øi singurele subiecte
de drept internaflional public. De ce conducerii iugoslave i°a fost propus un Proiect de Acord
care cuprindea un astfel de text ræmâne de aflat, poate dupæ ce documente relevante vor fi
declasificate. Dar, întrucât Anexa B a fost introdusæ în Proiectul de Acord în ultima fazæ a
negocierilor, nu poate fi alungatæ supoziflia, suspiciunea — eventual, speculaflia — cæ anexa
respectivæ avea tocmai darul sæ determine respingerea de cætre R.F. a Iugoslaviei a întregului
document.
La 19 martie 1999, negocierile se întrerupeau. Astfel, Rambouillet eøua. În teren, Belgradul
anunfla încetarea tuturor operafliunilor militare împotriva Armatei de Eliberare din Kosovo.
Mass media vremii, inclusiv înregistrat pe peliculæ, înfæfliøa o ultimæ întâlnire dramaticæ între
Holbrooke øi MiloΩevi∑, la Belgrad. Primul afirma: øtifli cæ putem bombarda Iugoslavia. Øtiu,
ræspundea celælalt; suntefli o mare putere, putefli face tot ce dorifli…
La 22 martie, Consiliul NATO îl autoriza pe secretarul general sæ decidæ, sub rezerva unor
consultæri viitoare, asupra efectuærii unui spectru larg de operafliuni aeriene împotriva Iugoslaviei.
Bombardamentele începeau la 24 martie, øi aveau sæ dureze 78 de zile øi nopfli. Dupæ declanøarea
bombardamentelor, forflele iugoslave lansau o ofensivæ majoræ împotriva Armatei de Eliberare
din Kosovo øi începeau deportæri în masæ în rândul etnicilor albanezi, ceea ce determina un
puternic flux de refugiaflia, mai ales în Albania øi Macedonia. La 5 aprilie, Belgradul propunea
încetarea focului øi a bombadamentelor; NATO respingea inifliativa iugoslavæ, considerând°o
insuficientæ. La 12 aprilie, Consiliul NATO formula cinci condiflii pentru oprirea
bombardamentelor, øi anume: încetarea acfliunilor militare øi a represiunii; retragerea tuturor
forflelor sârbe din Kosovo; acceptarea unei prezenfle militare internaflionale; întoarcerea
refugiaflilor; disponibilitatea de a participa la negocieri pentru o rezolvare pe cale politicæ, pe
baza Acordului de la Rambouillet. Belgradul tæcea; bombardamentele continuau. Summitul
NATO de la Washington din 23°25 aprilie reitera hotærârea de a pune capæt politicii represive
în Kosovo a regimului iugoslav øi de a continua campania aerianæ pânæ la îndeplinirea celor

cinci condiflii formulate de Alianflæ. La 10 iunie, Iugoslavia accepta un plan de pace propus
de G8, care prevedea retragerea trupelor iugoslave, demilitarizarea Armatei de Eliberare din
Kosovo øi constituirea unei forfle multinaflionale pentru provincie, care urma sæ treacæ, temporar,
sub administraflia Nafliunilor Unite. Pe aceastæ bazæ, se încheia un acord tehnico°militar între
NATO øi autoritæflile iugoslave. Consiliul de Securitate al ONU decidea constituirea unei forfle
armate multinaflionale, care sæ descurajeze ostilitæflile, sæ monitorizeze demilitarizarea AEK
øi sæ faciliteze reîntoarcetea refugiaflilor: KFOR — Kosovo Force. NATO suspenda bombarda-
mentele împotriva Iugoslaviei. La 20 iunie, Javier Solana anunfla cæ Iugoslavia øi°a înfæptuit
angajamentele asumate prin planul tehnico°militar, toate forflele sale fiind retrase din Kosovo.
KFOR, totalizând 50 de mii militari, în care se afla øi un contingent rus, era desfæøurat în
provincie. Nafliunile Unite preluau administraflia provinciei Kosovo. Consiliul de Securitate
hotæra crearea în acest scop a Misiunii ONU pentru Administraflia Interimaræ în Kosovo
(UNMIK), având autoritatea asupra teritoriului øi populafliei, înclusiv puterile legislative øi
executive, precum øi administrarea justifliei. Aceasta era o sarcinæ færæ precedent în istoria
Nafliunilor Unite. Îndeplinirea ei se baza pe patru piloni: administraflia civilæ, exercitatæ de ONU;
asistenfla umanitaræ, condusæ de Înaltul comisar la Nafliunilor Unite pentru refugiafli; democra-
tizarea øi construcflia instituflionalæ, în care principalul rol revenea OSCE; reconstrucflia øi
dezvoltarea economicæ, îndrumatæ de Uniunea Europeanæ. Era un unic efort de echipæ, care
aducea laolaltæ patru organizaflii internaflionale, sub umbrela Nafliunilor Unite (10, 2004, p. 121).
Pânæ la 21 septembrie 1999, se efectua demilitarizarea unitæflilor AEK, membrii acestora
integrându°se în viafla civilæ. Marea majoritate a refugiaflilor se reîntorcea în locurile natale.
În 24 septembrie 2000, aveau loc alegeri generale în Iugoslavia. Puterea de la Belgrad îøi anunfla
victoria, dar opoziflia acuza grave nereguli în desfæøurarea scrutinului. Se desfæøurau ample
proteste de stradæ în cursul cærora, la 5 octombrie, demonstanflii ocupau clædirea Parlamentului.
Slobodan MiloΩevi∑ pierdea preøedinflia, în favoarea lui Vojislav KoΩtunica, liderul opozifliei
democrate, recunoscut pe plan internaflionl drept preøedinte al Iugoslaviei. La 10 octombrie,
secretarul general al NATO, Lord Robertson, saluta procesul democratic de tranziflie în
Iugoslavia. La 28 octombrie, aveau loc alegere locale în Kosovo. Ele erau câøtigate de Liga
Democraticæ, condusæ de Ibrahim Rugova. În 1 noiembrie acelaøi an, Iugoslasvia era reprimitæ
în ONU, iar la 11 noiembrie în OSCE.
Astfel, sfârøitul ultimului deceniu al secolului gæsea Kosovo sub administraflia ONU. Aceasta
fæcea eforturi mari pentru normalizarea situafliei în provincie, dar tensiunile interetnice øi
interconfesionale se menflineau, împrejurare pentru care etnia albanezæ purta principala
ræspundere. Dupæ retragerea trupelor iugoslave, peste 200 mii de locuitori non°albanezi, marea
majoritate a acestora fiind sârbi, pæræseau Kosovo. În parte, ei reveneau în provincie, dar træiau
în enclave aflate sub paza trupelor KFOR. Aveau loc violenfle în sudul Serbiei, în apropierea
graniflei cu Kosovo, provocate de albanezi. Tensiuni care degenerau în ciocniri armate aveau
loc între majoritatea populafliei øi albanezi în Macedonia. În plus, administraflia ONU era
temporaræ, locuitorii provinciei urmând a fi chemafli la urne pentru a decide statutul Kosovo:
738 CONSTANTIN VLAD
dacæ acesta devenea entitate independentæ sau continua sæ râmânæ în cadrul Serbiei, deci al
R.F. a Iugoslaviei, cu un anumit grad de autonomie. Era una din dilemele majore pe care nesfâr-
øitele ræzboaie prin care vechea Iugoslavie îøi înceta existenfla o læsa spre rezolvare diplomafliei
internaflionale. Øi o lecflie amaræ pentru sârbi: ræzboiul nu este o cale de rezolvare a disputelor
interetnice øi interconfesionale. Øi o consecinflæ generalæ pentru ordinea mondialæ: destræmarea
Iugoslaviei multinaflionale valida, cel puflin în ochii unor state occidentale, noul concept strategic
al Alianflei Nord°Atlantice; iar pentru Statele Unite — justificarea øi legitimarea ræzboiului
purtat în numele intervenflei umanitare, singure sau împreunæ cu NATO, færæ autorizarea
Nafliunilor Unite.
Afghanistan. Dupæ plecarea trupelor sovietice, în Afghanistan se declanøa ræzboiul civil.

Una din fracfliunile angajate în lupte era reprezentatæ de talibani, aøa numiflii studenfli islamici,
care luptaseræ anterior împotriva forflelor ruse. Talibanii constituiau o grupare islamicæ radicalæ,
extremistæ, care avea ca program transformarea Afghanistanului într°un stat islamic.
Dupæ ce acaparau majoritatea teritoriului flærii, în septembrie 1995 talibanii ocupau capitala
acesteia. În octombrie 1996, ei forflau intrarea în sediul ONU din Kabul, preluau cu brutalitate
pe Najibullah, fostul preøedinte al Afghanistanului, refugiat în sediu, pe care°l executau prin
spânzurætoare în piafla publicæ. Consiliul de Securitate øi Adunarea Generalæ a ONU condamnau
acest act. Era primul pas într°o implicare de duratæ a Nafliunilor Unite în Afghanistan. Consiliul
de Securitate exprima în repetate rânduri preocuparea cæ Afghanistanul reprezenta un teren
fertil pentru terorism øi o sursæ majoræ a traficului de stupefiante. Unele grupæri, care luptaseræ
împotriva ocupafliei sovietice øi se bucuraseræ de sprijin material din partea anumitor state vecine,
dar øi a unor puteri occidentale, erau pregætite sub regimul taliban pentru acfliuni teroriste. Între
acestea avea sæ iasæ în relief mai ales gruparea sauditului Osama Bin Laden, anume Al Qaida.
Consiliul de Securitate decidea trimiterea unei misiuni speciale a Nafliunilor Unite în
Afghanistan. De asemenea, secretarul general al ONU numea în iulie 1997 ca trimis special
al sæu pe Lakhdar Brahimi, fost minstru de Externe al Algeriei. În octombrie acelaøi an, Brahimi
iniflia mai multe întâlniri informale ale Grupului „øase plus doi“, format din øase flæri vecine
Afghanistanului: China, Iran, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan øi Uzbekistan, împreunæ
cu Statele Unite øi Rusia. Asemenea eforturi diplomatice duceau la adoptarea unor puncte de
înflelegere comunæ între statele participante în legæturæ cu Afghanistanul, dar nu øi la rezultate
tangibile. În august 1998, Consiliul de Securitate (Rezoluflia 1193) condamna atacurile împotriva
personalului ONU în teritorii ocupate de talibani, soldate cu victime, precum øi capturarea
Consulatului general al Iranului la Kabul. În 7 august acelaøi an, gruparea lui Bin Laden ataca
cu bombe ambasadele Statelor Unite din Nairobi (Kenya), øi Dar es Salaam (Tanzania).
Washingtonul cerea regimului de la Kabul sæ°i predea pe Bin Laden øi asociaflii sæi spre a fi
aduøi în fafla justifliei, cerere ignoratæ însæ de talibani. Consiliul de Securitate stabilea unele
mæsuri împotriva regimului taliban, între care se afla îngheflarea fondurilor øi a altor resurse
financiare deflinute de regimul respectiv în stræinætate. În decembrie 2000, Consiliul de Securitate
(Rezoluflia 1333) cerea din nou talibanilor sæ înceteze de a pune teritoriul afghan la dispoziflia
grupærilor teroriste pentru pregætire øi protecflie. Consiliul de Securitate solicita statelor care
menflineau relaflii diplomatice cu Afghanistanul sæ închidæ imediat oficiile reprezentând regimul
taliban, sæ procedeze la fel cu birourile companiei afghane de transporturi aeriene øi, totodatæ,
sæ înghefle fondurile øi alte resurse financiare ale Al Qaida øi ale celor suspectafli de a fi membri
ai acesteia.
Sfârøitul secolului XX continua însæ sæ gæseascæ Afghanistanul sub regimul taliban.
Pericolele pe care acesta le reprezenta prin gæzduirea øi sprijinirea terorismului internaflioinal
aveau sæ se vadæ în curând, prin atacurile Al Qaida împotriva unor obiective din Statele Unite
la 11 septembrie 2001.
5) De la CSCE la OSCE
Dupæ încheierea Ræzboiului Rece, CSCE cunoøtea o perioadæ fastæ. Træsæturile pizitive
de pânæ atunci ale procesului se manifestau acum într°o situaflie obiectivæ radical schimbatæ.
Pe de altæ parte, unele obstacole care limitaseræ anterior eficacitatea øi orizontul lucrærilor CSCE
dispæreau. În noile condiflii, procesul respectiv întruchipa nu doar raporturi între douæ blocuri
care°øi declarau absenfla reciprocæ a adversitæflii øi încheiau, prin Declaraflia de la Paris pentru
o nouæ Europæ, un fel de pact de neagresiune; dispariflia blocului estic deschidea în fafla CSCE
perspectiva de a deveni o comunitate de state care aveau, în mod fundamental, interese comune
în materie de securitate øi împærtæøau sau tindeau sæ împærtæøeascæ aceleaøi valori, centrate
pe democraflie øi economie de piaflæ. Consensul, regula de aur a procedurilor CSCE, era nu
numai metoda de bazæ în adoptarea deciziilor, ci refleta tocmai comunitatea de interese, de
valori øi de obiective a statelor participante.
Aceste noi valenfle consensuale se evidenfliau în primul rând în atitudinea faflæ de dimensiunea
umanæ a securitæflii europene. Pânæ la dispariflia blocului estic, problema respectærii
drepturilor omului fæcea obiectul dezbaterilor øi disputelor între statele democratice øi cele
care, în ciuda unor evoluflii pozitive, ræmâneau caracterizate de regimuri autoritare. În aceste
state continuau sæ aibæ loc încælcæri ale drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, consem-
nate ca atare în documente ale CSCE. Controversele pe aceastæ temæ fæceau ca unele state sæ
exprime rezerve øi interpretæri faflæ, de pildæ, de Documentul final al Reuniunii de evaluare
de la Viena, iar unele acfliune decise de respectiva Reuniune, cum au fost Forumul pentru
problemele informafliei (Londra, aprilie°mai 1989) øi prima sesiune a dimensiunii umane a
CSCE (Paris, mai°iunie 1989) sæ se încheie færæ adoptarea unor documente, din cauza absenflei
consensului. Aceastæ situaflie înceta dupæ 1989°1991, în urma primilor paøi întreprinøi de fostele
state ale blocului estic în direcflia unor noi regimuri, bazate pe pluralism politic, statul de drept
øi economia de piaflæ. Desigur, procesul avea sæ fie de duratæ — statele est øi central°europene
îl parcurgeau în general în ultimul deceniu al secolului, iar statele ex°sovietice îl continuau
în secolului XXI; dar procesul respectiv începuse în sensul unei omogenizæri în ceea ce priveøte
tipul de orânduire politicæ øi social°economicæ în întreaga întindere a spafliului CSCE. În sensul
740 CONSTANTIN VLAD
retoricii lui Reagan, „Estul fusese convertit prin cruciadæ“. Era vorba despre o schimbare de
dimensiuni øi semnificaflii istorice. Desigur, ea era rezultatul cumulat al mersului general al
confruntærii dintre Est øi Vest, confuntare în care valorile care animau Occidentul triumfau.
Dar, acest rezultat încorpora øi efectul procesului CSCE, neaøteptat de nimeni atunci când acest
proces debuta. Într°adevær, URSS concepuse „Conferinfla general°europeanæ“ ca un mijloc de
recunoaøtere a propriei expansiuni dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial, prin consacrarea
graniflelor post°belice în absenfla unui tratat de pace cu Germania. Tæri mici sau mijlocii, angajate
în structurile de bloc, printre care øi România, aøteptau de la Conferinfla europeanæ plusuri de
independenflæ øi garanflii politice cæ nu vor fi victimele presiunilor øi ale unor lovituri de forflæ.
fiærile neutre, ca øi cele membre ale Alianflei Nord°Atlantice, vedeau în aceeaøi conferinflæ o
modalitate de slæbire a tensiunilor pe continent, ultimele mizând în mod deosebit øi pe o relaxare
a politicii restrictive în ceea ce priveøte contactele umane, politicæ urmatæ de statele estice.
Deøi unele sau altele dintre aceste aøteptæri se vedeau realizate prin procesul CSCE, rezultatul
general al acestuia nu fusese prevæzut de nimeni: dispariflia sistemului socialist în statele din
estul continentului øi a Uniunii Sovietice. Tocmai aceastæ dispariflie aducea schimbarea de
perspectivæ în ceea ce priveøte promovarea democrafliei øi respectul faflæ de drepturile omului
øi libertæflilor fundamentale de la Vancouver la Vladivostok.
În al doilea rând, valenflele consensuale mai înalte datorate procesului CSCE dupæ dispariflia
blocului estic se vædeau în atitudinea statele participante faflæ de noile ameninflæri la adresa
securitæflii øi stabilitæflii pe continent. Aici erau puse în valoare calitæflile conceptului larg privind
securitatea, cuprins încæ în Actul Final de la Helsinki, care înmænuncheazæ într°un tot drepturile
omului, componentele politice, militare, economice øi cele privind mediul înconjurætor. Con-
ceptul global al securitæflii, cum sublinia Declaraflia la nivel înalt de la Helsinki (1992)
„leagæ menflinerea pæcii de respectarea drepturilor øi libertæflilor fundamentale ale omului. El
consolideazæ solidaritatea øi cooperarea economicæ øi în domeniul mediului înconjurætor cu
relafliile interstatale paønice. Necesaræ în atenuarea confruntærii, aceastæ concepflie este la fel
de valabilæ în ceea ce priveøte gospodærirea schimbærilor“ (apud 116, 1993, p. 179).
Aceastæ viziune largæ øi cuprinzætoare oferea deschiderea necesaræ spre noul mediu european
øi mondial de securitate. Conflictele din fosta Iugoslavie, cele din spafliul ex°sovietic, mani-
festærile de naflionalism agresiv, de xenofobie, rasism øi antisemitism reprezentau tot atâtea
provocæri pentru CSCE, care se dovedea aptæ sæ le facæ faflæ. Dupæ cum, ea se manifesta ca
un forum adecvat sæ punæ în valoare noile oportunitæfli în domeniul cooperærii economice øi
culturale. În funcflie de aceste provocæri øi oportunitæfli, CSCE îøi asuma noi atribuflii, îøi diversifica
structurile øi modalitæflile de acfliune. Dacæ în timpul Ræzboiului Rece, procesul CSCE era mai
ales un cadru de dezbateri finalizate cu precædere în luæri de poziflie politice, dupæ depæøirea
confruntærii Est°Vest el dobândea valenfle aplicative tot mai pronunflate. CSCE se manifesta
ca un forum pan°european øi euro°atlantic de securitate întemeiatæ pe cooperare (117, 1996,
p. 83). Statele participante elaborau mecanisme de consultare øi cooperare pentru situaflii de
urgenflæ, un cod de conduitæ privind aspectele politico°militare ale securitæflii, instrumente de
prevenire, control øi gestionare a crizelor. Se concepeau, de comun acord, øi puneau în practicæ

o varietate de misiuni ale CSCE — de anchetæ, de supraveghere, de bune oficii, de consultanflæ
øi conciliere, de reglementare a conflictelor, de menflinere a pæcii. Datæ fiind puternica
recrudescenflæ a tensiunilor øi conflictelor interetnice se instituia funcflia de înalt comisar pentru
minoritæfli, al cærui mandat consta mai ales în realizarea unei alerte timpurii asupra situafliilor
care puteau degenera. Odatæ cu activitatea de dezbatere politicæ, de adoptare de decizii øi de
implementare a acestora, procesul CSCE atingea øi punctul înalt de consens reprezentat de
funcflia normativæ. Aceasta se materializa în adoptarea de mandate obligatorii pentru statele
participante — de rezolvare a disputelor prin mijloace paønice, privind protecflia drepturilor
omului, inclusiv a persoanelor aparflinând minoritæflilor, un cod de conduitæ privind aspectele
militaro°politice ale securitæflii øi chiar o convenflie de conciliere øi arbitraj.
O asemeneaa diversificare, amplificare øi aprofundare a activitæflilor presupunea øi determina
numeroase inovaflii în domeniul structurærii øi organizærii CSCE. Creøtea frecvenfla øi rolul
summit°urilor, reuniunile de evaluare se desfæøurau la nivel de reprezentanfli diplomatici øi
experfli øi se încheiau la nivel înalt. Se constituia Consiliul miniøtrilor, a cærei creare fusese
decisæ la summit°ul din noiembrie 1990 de la Paris, se instituia funcflia de preøedinte al CSCE,
care acfliona în formula troicæ — preøedintele în funcfliune, asistat de predecesorul øi de suc-
cesorul sæu —, se crea funcflia de secretar general al CSCE øi un secretariuat permanent cu
sediul la Viena, se amplificau funcfliile Biroului pentru instituflii democratice øi drepturile omului
(BIDDO), localizat la Varøovia. Consiliul miniøtrilor se întrunea cu regularitate, examina øi
adopta decizii în principalele probleme care priveau procesul CSCE în intervalul dintre reuniunile
la nivel înalt. El analiza în repetate rânduri situaflia din fosta Iugoslavie øi hotæra modalitæflile
de participare a CSCE la stingerea conflictelor øi construcflia post°conflict. CSCE avea misuni
de lungæ duratæ în provinciile Kosovo, Sandjak øi Vojvodina, precum øi în fosta Republicæ
Iugoslavæ a Macedoniei. Un reprezentant personal al preøedintelui în exercifliu al CSCE era
implicat în eforturile de soluflionare a conflictului transnistrean. Consiliul miniøtrilor cerea
retragerea trupelor ruseøti din Republica Moldova, precum øi a celor din Statele Baltice. O
misiune CSCE acfliona în sprijinul stabilitæflii Estoniei øi pentru dialog între comunitæflile
vorbitorilor de estonianæ øi de limbæ rusæ. În Georgia, o misiune CSCE acfliona pentru
promovarea drepturilor omului øi consolidarea institufliilor democratice. O altæ astfel de misiune
sprijinea în Tadjikistan constituirea de instituflii democratice.
În sfârøit, noua condiflie a procesului început în capitala Finlandei în anii ’70 era definitæ
prin trecerea de la Conferinfla pentru Securitate øi Cooperare în Europa (CSCE) la Organizaflia
pentru Securitate øi Cooperare în Europa (OSCE). Ideea era enunflatæ în Declaraflia Summitului
de la Helsinki din iulie 1992 (116, 1993, p. 179) øi finalizatæ de urmætorul, desfæøurat la
Budapesta în decembrie 1994. Nu era vorba despre o simplæ schimbare de denumire, ci recu-
noaøterea øi aumarea pozifliei OSCE de organizaflie regionalæ de securitate în sensul cap. VIII
al Cartei Nafliunilor Unite. Motivarea acestui nou statut al procesului era datæ astfel în Declaraflia
Reuniunii la nivel înalt de la Budapesta: Noi, øefii de stat øi de guvern,
742 CONSTANTIN VLAD
„credem în rolul crucial al CSCE în costruirea unei comunitæfli CSCE sigure øi stabile, unite øi
libere. Reafirmæm principiile Actului Final de la Helsinki øi a documentelor CSCE ulterioare.
Ele reflectæ valori împærtæøite care ne vor cælæuzi demersurile politice, individual øi colectiv,
în cadrul tuturor organizafliilor din care facem parte. CSCE este structura de securitate ce cuprinde
statele de la Vancouver la Vladivostok. Suntem hotærâfli sæ dæm un nou impuls politic CSCE,
permiflându°i astfel sæ joace un rol cardinal în întâmpinarea sfidærilor secolului XXI. Pentru a
reflecta aceastæ hotærâre, CSCE va fi cunoscutæ de acum înainte ca Organizaflia pentru Securitate
øi Cooperare în Europa — OSCE“ (apud 117, 1996, p. 129).
Prin aceastæ hotærâre, procesul pan°european øi euro°atlantic se integra în ansamblul actorilor
care acflionau pentru pace, securitate, stabilitate øi cooperare întru°un spafliu imens, întins pe
trei continente, în spiritul Cartei Nafliunilor Unite.
Finalul ultimului deceniu al secolului gæsea OSCE în plinæ afirmare. Organizaflia se bizuia
pe participarea a 55 de state, avea misiuni în Bosnia°Herflegovina, Croaflia, Estonia, Georgia,
Kosovo, Sandjak, Vojvodina, Letonia, Moldova, Tadjikistan øi Ucraina. De asemenea, avea
prezenfle în Albania, Belarus, Cecenia. Încheiase acorduri de cooperare cu Japonia øi Coreea
de Sud, iar pentru zona Mediteranei, avea drept parteneri Algeria, Egiptul, Iordania, Israelul,
Marocul øi Tunisia. Structurile sale de organizare erau cuprinzætoare øi funcflionale.
Summit°ul de la Istanbul (noiembrie 1999) publica o Declaraflie politicæ øi adopta Carta
pentru Securitatea Europeanæ, aceasta din urmæ finalizând eforturile diplomatice întinse pe
mai mulfli ani. Declaraflia reitera angajamentele OSCE faflæ de construcflia post°conflict în
Bosnia°Herflegovina øi Iugoslavia, sprijinul pentru reuøita Pactului de Stabilitate în Europa de
sud°est, precum øi continuitatea eforturilor sale în alte zone ale spafliului OSCE. Declaraflia
cerea din nou Rusiei sæ°øi retragæ trupele din Republica Moldova øi saluta angajamentul
Moscovei de a realiza acest obiectiv pânæ la sfârøitul anului 2002 (angajament neîndeplinit,
însæ). Carta pentru Securitatea Europeanæ era conceputæ ca o Platformæ pentru securitate øi
cooperare. Ea stabilea mæsuri pentru un ræspuns comun al statelor participante la sursele de
instabilitate øi ameninflærile la adresa pæcii øi securitæflii, valida instrumentele øi mijloacele prin
care Organizaflia îøi îndeplinea funcfliile øi responsabilitæflile. Prin Cartæ se decidea crearea de
echipe de experfli pentru acordarea rapidæ de asistenflæ, în vederea prevenirii conflictelor,
managementul crizelor øi reconstrucflia post°conflict. De asemenea, se adoptau mæsuri pentru
întærirea capacitæflii de acfliune a Centrului de prevenire a conflictelor. Liderii statelor prezente
la Istanbul îfli exprimau convingerea cæ noul document, anume Carta
„va fi în beneficiul securitæflii tuturor statelor participante prin consolidarea øi întærirea OSCE,
odatæ cu intrarea în secolul XXI. Astæzi noi am decis sæ dezvoltæm instrumentele existente øi
sæ creæm altele noi. Le vom folosi integral pentru a promova o zonæ a OSCE liberæ, democraticæ
øi siguræ. Carta va consolida rolul OSCE de singura organizaflie pan°europeanæ de securitate,
cæreia i°a fost încredinflatæ asigurarea pæcii øi stabilitæflii în regiunea ei“ (150, 1999).
6) Uniunea Europeanæ. Tratatele de la Maastricht øi Amsterdam.

Cætre o politicæ externæ øi de securitate comunæ
Primul deceniu post°Ræzboi Rece marca parcurgerea unor paøi decisivi pentru adâncirea
integrærii europene. Momentele°cheie ale construcfliei europene în perioada menflionatæ erau
Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 øi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993,
øi Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 øi intrat în vigoare la 1 mai 1999.
Tratatul de la Maastricht instituia Uniunea Europeanæ, formatæ la data respectivæ din cele
12 state membre ale Comunitæflii Europene: Belgia, Danemarca, Franfla, Germania, Grecia,
Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania („Europa celor 12“).
Potrivit Tratatului, Uniunea Europeanæ se baza pe trei piloni: 1. Comunitatea Europeanæ —
CE, care înlocuia Comunitatea Economicæ Europeanæ — CEE; 2. Cooperarea în domeniile
politicii externe øi de securitate comunæ; 3. Cooperarea în domeniul Justifliei øi al Afacerilor
Interne.
Tratatul de la Maastricht a extins competenflele comunitare asupra unor noi domenii, anume
educaflia, pregætirea profesionalæ, cultura, sænætatea publicæ, protecflia consumatorilor, reflelele
trans°europene, politica industrialæ. De asemenea, în baza unui protocol anexat la Tratat, statele
membre ale UE, cu excepflia Marii Britanii, urmau sæ adopte dispoziflii comune privind condifliile
de lucru, egalitatea de øanse, combaterea excluderii pe piafla muncii øi asigurarea securitæflii
sociale. Aceastæ extindere a competenflelor comunitare era pe deplin compatibilæ cu principiul
subsidiaritæflii, care presupunea cæ Uniunea, cu excepflia domeniilor care flin exclusiv de
competenfla sa, nu întreprinde acfliuni decât dacæ acestea sunt mai eficiente decât acfliunile luate
la nivel naflional, regional sau local.
Prin Tratat se adopta decizia de a introduce o monedæ unicæ la 1 ianuarie 1999. Aceastæ
mæsuræ, reprezenta obiectivul final al integrærii economice øi monetare pe Piafla Unicæ, creatæ
de la 1 ianuarie 1993 în baza Actului Unic European, semnat încæ în 1986. Crearea Uniunii
Economice øi Monetare urma, potrivit Tratatului, sæ parcurgæ trei etape: liberalizarea circulafliei
capitalurilor, pânæ la 31 decembrie 1993; începând cu 1 ianuarie 1994, o mai largæ coordonare
a politicilor economice, în scopul de a reduce inflaflia, rata dobânzilor øi fluctuafliile schimburilor
valutare, ca øi pentru limitarea deficitelor øi a datoriei publice a statelor; înfiinflarea Bæncii
Centrale Europene øi introducerea unei monede unice. Banca Centralæ Europeanæ avea sæ fie
creatæ în 1998, iar moneda unicæ — EURO, era introdusæ la 1 ianuarie 1999.
Tratatul de la Maastricht adæuga noi instituflii sistemului comunitar. Astfel, se crea Comitetul
regiunilor, instituflie consultativæ øi de reprezentare a comunitæflilor locale, øi era instituit postul
de mediator european: ombudsman, cu funcflii privind democratizarea øi transparenfla admi-
nistrativæ. Articolul 17 al Tratatului prin care se crea Uniunea Europenæ instituia cetæflenia
europeanæ. Aceastæ calitate revenea oricærei persoane care are naflionalitatea unuia dintre statele
membre ale UE, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetæflenia europeanæ adæuga o
serie de drepturi celor ce decurg din statutul persoanei de cetæflean al unui stat membru, øi
anume: dreptul de liberæ circulaflie øi de stabilire într°unul din statele membre ale UE; protecflia
744 CONSTANTIN VLAD
acordatæ pe teritoriul statelor terfle din partea ambasadelor øi consulatelor oricæruia dintre statele
membre; dreptul de a vota øi de a candida în statul de rezidenflæ la alegerile europene øi locale;
dreptul de a depune la Mediatorul European reclamaflii cu privire la funcflionarea defectuoasæ
a institufliilor comunitare.
În ceea ce priveøte Afacerile Interne øi Justiflia, Tratatul de la Maastricht instituia o serie
de mæsuri menite sæ faciliteze, dar øi sæ facæ mai siguræ libera circulaflie a persoanelor pe teritoriul
Ununii Europene. Asemenea mæsuri priveau: reguli de trecere a frontierei externe a Comunitæflii
øi întærirea controlului la aceastæ frontieræ; lupta împotriva terorismului, traficului de droguri
øi fraudei la nivel internaflional; cooperarea în materie de justiflie, penalæ øi civilæ; crearea
Oficiului European al Polifliei (Europol) care sæ dispunæ de un sistem de schimb de informaflii
øi sæ promoveze cooperarea forflelor de poliflie naflionale; lupta împotriva imigrafliei ilegale øi
elaborarea unei politici comune în ceea ce priveøte azilul.
Una dintre inovafliile fundamentale ale Tratatului de la Maastricht privea politica externæ
øi de securitate comunæ — PESC. Desigur, construcflia pe care o reglementa Tratatul în aceastæ
privinflæ nu se ridica pe un teren gol, dar reprezenta un mare pas înainte øi reflecat noul nivel,
mai înalt, al integrærii europene.
În ceea ce priveøte acumulærile anterioare, este de amintit cæ încæ în 1973, prin ceea ce se
numea Cel de°al doilea Raport Davignon asupra cooperærii politice (64, 2003, pp. 24, 25)
se afirma cæ Europa necesitæ de acum sæ°øi stabileascæ poziflia proprie în lume ca o entitate
distinctæ, în special în negocierile internaflionale care este de presupus sæ aibæ o influenflæ decisivæ
asupra echilibrului mondial øi a viitorului Comunitæflii Europene. Raportul cerea guvernelor
statelor membre sæ se consulte asupra chestiunilor importante de politicæ externæ øi sæ elaboreze
prioritæfli comune, având în vedere urmætoarele criterii: scopul cooperærii este acela de a urmæri
promovarea de politici comune în problemele externe curente; sæ se aibæ în vedere interesele
europene, atât în interiorul Comunitæflii, cât øi în afara ei. În asemenea probleme, ca regulæ
generalæ, statele membre urmau ca, înainte de a lua o decizie finalæ, sæ se consulte cu statele
partenere în cadrul structurilor oferite de Comunitate.
Într°o Declaraflie solemnæ adoptatæ la Stuttgart în iunie 1983 de cætre øefii de stat sau de
guvern ai Europei Celor 10 (ibidem, p. 26°27), se stabileau o serie de mæsuri menite sæ dea
substanflæ politicii externe, ca atribut al cooperærii politice europene. Între acestea se aflau:
consultæri intensificate care sæ permitæ o acfliune comunæ în timp adecvat în orice probleme
de politicæ externæ care intereseazæ cele 10 state membre; consultæri cu alte state membre
prealabile adoptærii pozifliei finale în probleme ca cele menflionate la punctul precedent;
extinderea øi adâncirea practicii potrivit cæreia punctele de vedere ale Celor 10 sunt definite
øi consolidate în forma unor poziflii comune, care apoi devin punctul central de referinflæ pentru
politicile statelor membre; înaintarea treptatæ cætre o definire a principiilor øi obiectivelor
comune, în scopul de a întæri posibilitatea de acfliune comunæ în domeniul politicii externe;
coordonarea pozifliilor statelor membre în ceea ce priveøte aspectele politice øi economice ale
securitæflii; stabilirea de contacte mai strânse cu terfle pærfli cu scopul de a da Celor 10 o pondere
mai mare ca interlocutor în domeniul politicii externe; o cooperare mai strânsæ în probleme
de ordin diplomatic øi administrativ între Cei 10 în terfle flæri; elaborarea de poziflii comune la
conferinflele internaflionale majore, la care participau unele sau altele dintre statele Comunitæflii.
Era un adeværat program de acfliuni comune în domeniul politicii externe.
Asemenea preocupæri se întâlneau cu cele ale Uniunii Europei Occidentale (UEO). Astfel,
summit°ul UEO de la Maastricht din decembrie 1991 declara cæ aceasta se dezvoltæ ca o
componentæ de apærare a Uniunii Europene øi ca mijloc de a întæri pilonul european al Alianflei
Nord°Atlantice. Pe aceastæ bazæ, miniøtrii de Externe øi ai Apærærii ai statelor membre ale UEO,
întrunifli la Bonn în iunie 1992, adoptau Declaraflia de la Petersberg. Declaraflia (64, 2003,
pp. 32, 35°36) sublinia cæ UEO era gata sæ îndeplineascæ, împreunæ cu Uniunea Europeanæ,
un rol crescut în edificarea unei arhitecturi europene de securitate. În acest scop, UEO invita
statele membre ale UE care nu erau membre ale sale sæ dobândeascæ aceastæ calitate sau sæ
participe la activitæflile sale ca observator.
Pornind de la astfel de acumulæri, Tratatul de la Maastricht stabilea necesitatea formulærii
øi promoværii unei politici externe øi de securitate comunæ; era pentru prima oaræ când un
document atât de important al UE vorbea nu numai de o politicæ externæ, ci øi despre o politicæ
de securitate comunæ. O asemenea politicæ (ibidem, pp. 38°39), trebuia sæ fie dedicatæ atingerii
urmætoarelor obiective: sæ salvgardeze valorile comune, interesele fundamentale øi
independenfla Uniunii; sæ întæreascæ securitatea Uniunii øi a statelor membre, sub toate aspectele;
sæ menflinæ pacea øi sæ întæreascæ securitatea internaflionalæ, în conformitate cu principiile Cartei
Nafliunilor Unite øi cele înscrise în Actul Final de la Helsinki al CSCE øi cu obiectivele stabilite
de Carta de la Paris; sæ promoveze cooperarea internaflionalæ; sæ dezvolte øi sæ consolideze
democraflia, statul de drept, precum øi respectul pentru drepturile omului øi libertæflile funda-
mentale. Pentru a promova aceste obiective, Tratatul stabilea o serie de mæsuri pe care statele
membre ale UE urmau sæ le îndeplineascæ într°un spirit de loialitate øi solidaritate.
Totodatæ, Tratatul de la Maastricht stipula cæ politica externæ øi de securitate comunæ trebuie
sæ acopere toate chestiunile legate de securitatea UE, inlusiv trasarea finalæ a unei politici comune
de apærare care putea sæ ducæ în timp la o apærarea comunæ — iaræøi, o inovaflie substanflialæ
adusæ de Tratat. În acest sens, se cerea Uniunii Europei Occidentale sæ elaboreze øi sæ imple-
menteze decizii øi acfliuni care aveau implicaflii pentru Uniunea Europeanæ în domeniul apærærii
comune. Tot la Maastricht, statele membre ale UE care erau øi membre ale UEO, anume Belgia,
Franfla, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia øi Regatul Unit, adoptau o declaraflie
asupra Uniunii Europei Occidentale øi relafliilor acesteia cu Uniunea Europeanæ øi Alianfla
Nord°Atlanticæ. Potrivit Declarafliei, statele membre ale UEO îøi exprimau acordul privind
necesitatea creærii unei Identitæfli europene de securitate øi apærare efective øi a unei mai mari
responsabilitæfli a Europei în domeniul apærærii. În procesul constituirii acestei Identitæfli, preciza
Declaraflia, UEO avea sæ evoluieze ca o parte integrantæ a dezvoltærii Uniunii Europene øi va
contribui la întærirea solidaritæflii cu Alianfla Atlanticæ. În acest scop, statele membre ale UEO
erau de acord sæ întæreascæ rolul acesteia, pe termen lung în perspectiva unei apæræri comune,
compatibilæ cu Alianfla Atlanticæ.
746 CONSTANTIN VLAD
Pe asemenea premize programatice øi instituflionale, Uniunea Euopeanæ îøi continua cursul

ascendent. În mai 1992, era semnat actul de constituire a Spafliului Economic European (SEE),
care includea statele membre ale UE øi cele ale Asociafliei Europene de Liber Schimb (AELS):
Islanda, Liechtenstein øi Norvegia. De la 1 ianuarie 1993 devenea funcflionalæ Piafla Unicæ
europeanæ. În iunie 1993, Consiliul European stabilea, la Copenhaga, criteriile de admitere a
noi state în Uniune, øi anume:1. Sæ aibæ instituflii stabile, care sæ garanteze democraflia, primatul
legii, drepturile omului, respectarea øi protecflia minoritæflilor; 2. Sæ aibæ o economie de piaflæ
funcflionalæ, cu capacitatea de a face faflæ presiunilor concurenfliale øi forflelor de piaflæ din cadrul
Uniunii; 3. Sæ dispunæ de capacitatea de a°øi asuma obligafliile ce rezultæ în urma aderærii,
inclusiv în ceea ce priveøte obiectivele politice, economice øi monetare. O condiflie esenflialæ
ce decurgea din aceste criterii o constituia alinierea statelor candidate la acquis°ul comunitar,
adicæ la totalitatea reglementærilor juridice interne ale Uniunii, precum øi capacitatea institufliilor
naflionale de a aplica aceste reglementæri. Un an mai târziu, în decembrie 1994, la Essen,
Consiliul European adopta strategia de pre°aderare, menitæ øi pregæteascæ flærile care semnaseræ
acorduri de asociere cu UE, în vederea dobândirii statutului de membre ale acesteia. În 1995,
Austria, Finlanda øi Suedia aderau la Uniunea Europeanæ. Pentru a doua oaræ, cetæflenii
norvegieni respingeau, în cadrul unui referendum, aderarea flærii lor la UE. În martie 1995,
începea sæ fie aplicatæ Convenflia de la Shengen, care stabilea reducerea controlului circulafliei
în „Spafliul Shengen“ a cetæflenilor statelor membre. În decembrie acelaøi an, Consiliul European
stabilea cæ viitoarea monedæ unicæ va fi EURO, precum øi condifliile care trebuiau îndeplinite
de statele membre spre a o introduce, øi anume: inflaflia sæ nu depæøeascæ 2,8% anual; deficitul
anual al bugetului sæ nu fie mai mare de 3% din PIB; totalul datoriei publice sæ se situieze
sub 60% din PIB.
Încæ de la Maastricht se convenea cæ Tratatul adotat în februarie 1992 urma sæ facæ obiectul
unei revizuri înainte de încheierea deceniului. În acest scop se decidea convocarea unei conferinfle
interguvernamentale, care debuta la Torino la 29 martie 1996 øi se încheia la Amsterdam în
17 iunie 1997 printr°un acord politic privind un nou tratat. Acesta era semnat la 2 noiembrie
1997 øi ræmânea în istoria construcfliei europene ca Tratatul de la Amsterdam. Noul document
aducea modificæri Tratatului asupra Uniunii Europene, tratatelor care instituiau Comunitæflile
Europene øi anumitor acte conexe. Drept rezultat, Tratatul de la Amsterdam „aducea la zi“
reglementærile legale privind organizarea øi funcflionarea Uniunii Europene.
Tratatul de la Amsterdam introducea în legislaflia comunitaræ un capitol distinct privind
ocuparea forflei de muncæ. Elaborarea øi aplicarea politicii în domeniul ocupærii forflei de muncæ
ræmânea, în esenflæ, în responsabilitatea statelor membre. Tratatul stabilea însæ øi un cadru în
care preocupærile øi ræspunderile Uniunii în domeniu creøteau. Astfel, se stabilea ca obiectiv
creøterea gradului de ocupare a forflei de muncæ în ansamblul Uniunii, atingerea lui fiind urmæritæ
øi în ceea ce priveøte aplicarea celorlalte politici comunitare. În baza unui raport comun al
Consiliului Miniøtrilor øi Comisiei, Consiliul European urma sæ examineze anual situaflia ocupærii
forflei de muncæ în Uniune. De asemenea, Consiliul Miniøtrilor avea sarcina sæ analizeze periodic
øi în detaliu mæsurile întreprinse de guvernele statelor membre în ceea ce priveøte ocuparea
forflei de muncæ øi, atunci când se considera necesar, sæ trimitæ recomandæri acestora. Totodatæ,
Tratatul de la Amsterdam introducea un articol nou prin care consacra principiul general al
non°discriminærii în domeniul ocupærii forflei de muncæ. În virtutea acestei prevederi, Uniunea
putea combate, prin Consiliul Miniøtrilor, orice formæ de discriminare în domeniu, indiferent
cæ aceasta ar avea loc pe bazæ de sex, rasæ, origine etnicæ, religie, dezabilitæfli, vârstæ sau orientare
sexualæ.
Tratatul de la Amsterdam prevedea crearea progresivæ a unui spafliu al libertæflii, securitæflii
øi justifliei pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Într°o perioadæ de cinci ani de la intrarea în
vigoare a Tratatului, toate statele membre trebuiau sæ ia mæsuri care sæ ducæ la suprimarea
oricærui control al persoanelor la frontierele interioare, fie cæ este vorba de cetæfleni ai statelor
membre ale Uniunii Europene, fie de cetæfleni ei statelor terfle. Tot în acelaøi interval, trebuiau
stabilite norme øi proceduri comune cu privire la controlul persoanelor la frontierele exterioare
ale Uniunii Europene, precum øi reguli comune referitoare la vizele de sejur.
Titlul V din Tratat cuprinde dispozifliile privind o politicæ externæ øi de securitate comunæ
(38, 1998). Tratatul reia în aceastæ privinflæ prevederile cuprinse în Tratatul de la Maastricht
øi precizeazæ cæ obiectivele PESC se realizeazæ prin: definirea principiilor øi orientærilor generale;
hotærârea de strategii comune; adoptarea de poziflii øi întreprinderea de acfliuni comune; întærirea
cooperærii sistematice între statele membre în ceea ce priveøte coerenfla acfliunilor lor în domeniu..
De asemenea, Tratatul reafirmæ pozifliile Uniunii Europene în ceea ce priveøte raporturile cu
Uniunea Europei Occidentale. Totodatæ, se afirmæ cæ „Uniunea Europeanæ încurajeazæ stabilirea
relafliilor internaflionale mai strânse cu UEO în vederea eventualei integræri a UEO în Uniune,
dacæ Consiliul European decide astfel“ (38, 1998, p. 343). În felul acesta, Tratatul de la
Amsterdam deschidea, în principiu, perspectiva unei noi abordæri a problemelor privind aspectele
instituflionale ale elaborærii øi promoværii unei politici externe, de securitate øi de apærare comune,
în cadrul øi de cætre Uniunea Europeanæ, ceea ce avea sæ aibæ loc în secolul urmætor. Tratatul
de la Amsterdam stabilea cæ Preøedinflia reprezintæ Uniunea pentru domeniile de politicæ externæ
øi de securitate comunæ. În îndeplinirea acestei îndatoriri, Preøedinflia este asistatæ de secretarul
general al Consiliului European, care exercita funcflia de Înalt reprezentant pentru politica externæ
øi de securitate comunæ. În iunie 1999, în aceastæ calitate era desemnat Javier Solana, pânæ
atunci Secretar general al Alianflei Nord°Atlantice.
În baza Tratatului de la Amsterdam, în 1998 Comisia Europeanæ elabora Agenda 2000,
care cuprindea mæsurile ce trebuiau luate de cætre Uniune în perspectiva admiterii de noi state
membre. Variante la Agendei erau pregætite øi înaintate tuturor statelor candidate. Potrivit
constatærilor øi aprecierilor cuprinse în Agendæ, Comisia Europeanæ propunea începerea
negocierilor de aderare cu 6 state: Cehia, Cipru, Estonia, Polonia, Slovenia øi Ungaria. Alte
5 state aspirante, anume Bulgaria, Letonia, Lituania, România øi Slovacia nu erau considerate
pregætite pentru a demara negocierile de aderare, urmând sæ înceapæ asemenea negocieri ulterior.
În decembrie 1998, Consiliul European, întrunit la Strasbourg, a adoptat propunerea Comisiei
Europene, cu o anumitæ modificare, dupæ cum urmeazæ: toate statele candidate erau considerate
a fi în proces de aderare, 6 dintre ele aflându°se în negociere, fæcând, deci, obiectul strategiei
748 CONSTANTIN VLAD
de aderare, celelalte 5 aplicând în continuare strategia de pre°aderare. Summitul de la Helsinki

(decembrie 1999) a hotærât sæ înceapæ negocieri de aderare øi cu celelate 5 state aflate pânæ
atunci într°un fel de „eøalon 2“, urmând ca admiterea lor în Uniune sæ se facæ individual, în
funcflie de gradul de pregætire a fiecærui stat candidat. În baza acestor decizii, în cursul anului
2000 au intrat în negocieri de aderare toate cele 11 state candidate. Tot în baza deciziilor luate
la Helsinki, în cursul anului 2000 se desfæøura o nouæ conferinflæ interguvernamentalæ a statelor
membre, având ca obiectiv pregætirea de propuneri pentru un program de ample reforme
instituflionale, menite sæ ducæ la adâncirea în continuare a procesului de integrare øi sæ pregæteascæ
Uniunea Europeanæ pentru funcflionarea sa cu 27 de state membre. Era ceea ce realiza Summitul
Uniunii din decembrie 2000, care decidea øi începerea pregætirilor în vederea elaborærii øi
adoptærii unei Constituflii Europene.
ÎNCHEIERE.
DILEME ALE DIPLOMAfiIEI
LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI
secolul XX læsa succesorului sæu o moøtenire claræ, dar deloc simplæ. Comunitatea inter-
naflionalæ îl încheia fæcând bilanfluri øi aruncând priviri spre viitor. ONU adopta Declaraflia
Mileniului, statele participante la Organizaflia pentru Securitate øi Cooperare în Europa —
Declaraflia de la Istanbul. Lumea evolua sub semnul predominanflei Statelor Unite în afacerile
mondiale, celelalte mari puteri, ca øi puterile regionale, fiind deja acomodate, deøi nicideum
încântate, cu realitatea unipolaritæflii.
1) Noi ameninflæri la adresa pæcii øi securitæflii.

Ræzboiul Rece, cu pericolul unei conflagraflii mondiale provocate de confruntarea Est°Vest,
se îndepærta în trecut. Primele ræzboaie calde, provocate de valul de naflionalism post°Ræzboi
Rece, cum erau cele din fosta Iugoslavie, se încheiau. Alte conflicte, precum cel legat de
Transnistria, cele din Georgia øi Armenia, ræmâneau îngheflate. Acelaøi val de naflionalism se
fæcea simflit, cu mai mult sau mai puflinæ virulenflæ, în diferite pærfli ale globului. De aceea,
conflictele locale, cu potenflialul lor de instabilitate regionalæ — dar nu numai — se constituiau
în ameninflæri latente pentru pace øi securitate, care se puteau actualiza oricând. De departe
cele mai grave, prin complexitate øi efecte, se aflau în Orientul Apropiat — cel dintre palestinieni
øi Israel, precum øi cel legat de Irakul dominat în continuare de Saddam Hussein. În Orientul
Îndepærtat, unde confruntarea Est°Vest din perioada Ræzboiului Rece fusese atât de acutæ, se
menflinea un ghem de situaflii pontenflial tensionale, chiar conflictuale. În Peninsula coreeanæ,
relafliile dintre Nordul comunist stagnant øi Sudul prosper ræmâneau încordate, unele deschideri
spre dialog dovedindu°se infructuase. Prezumtiva înarmare nuclearæ a Coreii de Nord genera
îngrijoræri legitime, inifliative diplomatice multilaterale prelungind doar o stare de aøteptare
øi incertitudine. Relafliile dintre Rusia øi Japonia ræmâneau blocate de diferendul privind insulele
Kurile. Cele dinte Japonia øi China cunoøteau unele evoluflii ascendente, mai ales pe plan
economic, dar traversau puseuri de tensiune legate, formal, de ecouri ale ocupafliei japoneze
a unor întinse teritorii chineze în timpul ræzboiului din Pacific. În spatele acestora însæ se profila
o competiflie chino°japonezæ pentru poziflii de influenflæ în zona Asia°Pacific, precum øi un vechi
750 CONSTANTIN VLAD
diferend teritorial în Marea Chinei. Un diferend asemænætor se menflinea intact între China øi
Vietnam privind Insulele Spartley. Ræmâneau îngheflate raporturile dintre China øi Taiwan;
manifestæri periodice ale tendinflei spre afirmarea independenflei a regimului de la Taipei generau
regulat riposta Beijingului, care reafirma cæ Taiwanul e o parte integratæ a Chinei, care°øi rezervæ
dreptul de a°l readuce în componenfla flærii într°un viitor nespecificat. Statele Unite ræmâneau
direct øi masiv prezente în zonæ, politico°diplomatic øi militar. Tratatele cu Japonia øi Coreea
de Sud, precum øi aranjamentele de securitate cu autoritæflile taiwaneze øi cu Australia creau
cadrul politico°statal al acestei prezenfle. Relafliile dintre Washington øi Beijing îøi continuau
cursul ambivalent: pe de o parte, Statele Unite cæutau — øi obflineau — cooperarea Chinei pe
plan global øi regional; pe de altæ parte, sporeau preocupærile faflæ de influenfla crescândæ a
Chinei în zonæ øi în viafla internaflionalæ, inclusiv în arii îndepærtate, de pildæ, în America Latinæ
— cazul raporturilor tot mai extinse între China øi Brazilia, de exemplu. Moscova øi Beijingul
læsau în urmæ moøtenirea trecutului, când fosta URSS promovase o politicæ activæ de subordonare
a Chinei, ceea ce generase o alianflæ ad°hoc între SUA øi RPC. Cooperarea economicæ øi politicæ
avea sæ includæ în curând un capitol nou de parteneriat ruso°chinez în domeniul militar
Stærile conflictuale evoluau într°un mediu internaflioanl mai înclinat spre dialog øi cooperare,
dar nelipsit de ræbuvniri belicoase. Reaøezærile pe care depæøirea Ræzboiului Rece le aducea
în raporturile internaflionale nu erau încheiate. Acumularea de armamente continua — mai ales
de ordin calitativ în cazul marilor puteri, de orice naturæ în zonele unde tensiunile mocneau.
Riscul ræspândirii unor arme de distrugere în masæ, inclusiv sub forma obflinerii acestor arme
de grupæri teroriste, era de naturæ sæ preocupe. Globalizarea avea øi efecte din cele mai perverse:
ræspândirea terorismului, a crimei organizate internaflionale. Acestea mergeau mânæ în mânæ
cu traficul de droguri øi spælarea banilor. Climatul de securitate era într°o mæsuræ crescândæ
viciat de menflinerea øi, sub anumite aspecte, adâncirea discrepanflelor dintre zonele dezvol-
tate øi cele subdezvoltate ale planetei. Særæcia — aceasta continua øi în forme extreme — bolile
endemice de care ea era legatæ, lipsa de øanse pentru mase largi, îndeosebi din generafliile tinere,
stimulau delicvenfla, încurajau manifestærile violente, conduceau la instabilitate. Date certe aratæ
un raport direct între subdezvoltare øi înclinaflia spre stæri conflictuale, inclusiv în forma unor
adeværate ræzboaie, care destructurau state tinere, insuficient consolidate dupæ cucerirea
independenflei. Astfel, dacæ în flæri cu un produs intern brut pe locuitor de 5 mii dolari
probabilitatea izbucnirii unor ræzboaie civile este de 2%, în flærile în care acesta nu depæøeøte
250 dolari probabilitatea respectivæ ajunge la 12% (4, 2004). Pe de altæ parte, ameninflærile
ecologice la adresa pæcii øi securitæflii lumii se conturau tot mai evident.
Secolul XX se încheia cu o nouæ conøtiinflæ, mai acutæ, privind necesitatea afirmærii øi
protecfliei drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale. Masacrele în masæ din Ruanda øi
din fosta Iugoslavie aveau un efect major: comunitatea internaflionalæ recunoøtea cæ problema
drepturilor omului înceteazæ de a fline exclusiv de treburile interne ale statelor øi consacra dreptul
la intervenflie externæ în scopuri umanitare. Disputele continuau însæ asupra subiectului privind
legitimitatea øi legalitatea acestei intervenflii. La ONU se susflinea cæ acest drept aparfline
Nafliunilor Unite, prin Consiliul de Securitate. Principiul preocupærii internaflionale pentru
drepturile omului, sublinia în acest sens Kofi A. Annan, secretarul general al ONU, a devenit
prioritar faflæ de prevederile neintervenfliei în treburile interne. Frontierele de stat, continua
cel mai înalt funcflionar al Organizafliei Mondiale, nu mai pot fi considerate un dig protector
pentru criminalii de ræzboi sau cei vinovafli de crime în masæ. Dar, avertiza el, doar Consiliul
de Securitate are rolul øi autoritatea de a decide aplicarea forflei pentru a preveni încælcærile
grave ale drepturilor omului øi de a le opri când, totuøi, acestea au loc (5,1999, p. 33). Pe de
altæ parte, la Washington øi în alte capitale se considera cæ grupuri de nafliuni trebuie sæ poatæ
interveni din proprie inifliativæ pentru a opri genocidul sau alte încælcæri grave ale drepturiloe
omului în diferite pærfli ale globului. Se va referi în acest sens la NATO preøedintele american
Bill Clinton în iunie 1999, îndatæ dupæ încheierea bombardamentelor asupra Iugoslaviei, în
fafla aviatorilor de la baza militaræ Aviano (Italia). Scenariul operafliunilor Alianflei împotriva
Iugoslaviei, afirma Øeful Casei Alba, poate fi oricând repetat în altæ parte a lumii: „Putem s°o
facem acum, putem s°o facem mâine, dacæ este necesar în Africa sau în Europa Centralæ. Nu
vom permite unor indivizi sæ treacæ la atac doar din cauza diferenflelor etnice, de religie sau
rasæ, vom împiedica acest luicru“. Nu era doar o retoricæ într°o încercare de a justifica loviturile
aeriene aplicate Iugoslaviei øi nici o expunere a comandamentelor ce decurgeau din noul concept
strategic al Alianflei Nord°Atlantice ( a se vedea XXII, 2) a.). Era o profesiune de credinflæ:
drepturile omului deveneau un fel de nouæ religie, iar protecflia lor øi pedepsirea celor vinovafli
de încælcarea lor — o nouæ cruciadæ. Ceea ce se numea atunci „Doctrina Clinton“ exprima
poziflia Statelor Unite în problema datæ la sfârøit de secol 20.
Dar începutul celui urmætor, mai precis 11 septembrie 2001, avea sæ aducæ schimbæri
dramatice în aceastæ privinflæ. Ele erau încorporate în Strategia Naflionalæ de Securitate a Statelor
Unite ale Americii (The National Security Strategy of the United States of America), adoptatæ
în septembrie 2002 (177, 2002). Aceastæ nouæ Strategie Naflionalæ de Securitate nu mai
singulariza ideea intervenfliei armate în scopuri umanitare, adeværat port°drapel al politicii externe
øi diplomafliei americane la sfârøitul secolului trecut. Politica în domeniul drepturilor omului
øi libertæflilor fundamentale era subsumatæ unui spectru larg de principii øi valori. Statele Unite,
aratæ Strategia în acest sens,
„posedæ o putere øi o influenflæ în lume færæ precedent øi færæ egal. Susflinutæ de credinfla în prin-
cipiile libertæflii øi valorile unei societæfli libere, aceastæ poziflie este însoflitæ de responsabilitæfli,
obligaflii øi oportunitæfli iaræøi færæ egal. Marea forflæ a nafliunii americane trebuie folositæ pentru
a promova un echilibru de putere care favorizeazæ libertatea… America trebuie sæ se posteze
pe poziflii ferme pentru caracterul non°negociabil al demnitæflii umane; domnia legii; limite privind
puterea statului; libertatea cuvântului; libertatea confesionalæ; justiflie egalæ; respect faflæ de femei;
toleranflæ religioasæ øi etnicæ; øi respect pentru proprietatea privatæ“ (177, 2002, pp. 1,3).
În mod firesc, singularizate sunt terorismul internaflional øi lupta împotriva lui. În acest
sens, Strategia aratæ „Statele Unite ale Americii poartæ un ræzboi la scaræ globalæ împotriva
teroriøtilor. Inamicul nu este un anumit regim politic, o anume persoanæ, religie sau ideologie.
Inamicul este terorismul — violenfla premeditratæ, motivatæ politic, îndreptatæ împotriva unor
752 CONSTANTIN VLAD
nevinovafli… Noi nu facem distincflie între teroriøti øi aceia care în mod conøtient îi gæzduiesc
øi îi sprijinæ“ (177, p. 5).
Strategia stabileøte principalele obiective urmærite de SUA în acest ræzboi, politica de alianfle
cu alte „mari centre ale puterii globale“, mæsuri ample øi variate pe plan intern, inclusiv reorga-
nizæri færæ precedent ale serviciilor de informaflii øi celor de poliflie.
Lupta contra terorismului internaflional e conceputæ ca un nou tip de ræzboi. „Lupta împotriva
terorismului global este diferitæ de orice fel de alt ræzboi în istoria noastræ. Ea va fi purtatæ
pe mai multe fronturi, împotriva unui inamic difuz, pentru o perioadæ îndelungatæ. Progresul
în aceastæ luptæ va veni printr°o acumulare persistentæ de succese — unele vizibile, altele mai
puflin vædite (177, 2002, p. 5).
Noua Strategie porneøte de la schimbarea fundamentalæ a contextului în care existæ øi
opereazæ ameninflærile la adresa pæcii øi securitæflii internaflionale, schimbare determinatæ de
depæøirea Ræzboiului Rece. Astfel, natura ameninflærilor în condifliile confruntærii Est°Vest a
impus Statelor Unite, aliaflilor øi prietenilor lor o politicæ de descurajare concretizatæ în sinistra
strategie a distrugerii reciproce asigurate (Mutual Assured Destruction — MAD). Odatæ cu
colapsul Uniunii Sovietice øi încheierea Ræzboiului Rece mediul de securitate pentru Statele
Unite a cunoscut o transformare profundæ. Trecerea de la confruntare la cooperare a reprezentat
un punct de hotar în relafliile cu Rusia, ale cærui dividende sunt evidente: sfârøitul echilibrului
terorii care a opus cele douæ mari puteri; o reducere istoricæ a arsenalelor nucleare ale celor
douæ pærfli; o cooperare între ele în domenii cum sunt contra°terorismul sau rachetele ofensive
— toate evoluflii de neconceput pânæ de curând. Dar au apærut noi ameninflæri grave din partea
unor state neoneste, ticæloase (rogue states) øi a grupærilor teroriste. Nici una dintre amenin-
flærile contemporane nu rivalizeazæ cu puterea distructivæ desfæøuratæ în trecut de cætre URSS
împotriva Americii. Totuøi, natura øi motivafliile acestor noi adversari, hotærârea lor de a obfline
forfle de distrugere care în mod obiønuit aparflin doar celor mai puternice state øi marea proba-
bilitate ca ei — noii adversari — sæ foloseascæ asemenea arme de distrugere în masæ împotriva
Statelor Unite fac ca mediul contemporan de securitate sæ fie mai complex øi mai periculos.
Strategia nominalizeazæ ca „state ticæloase“ Irakul, Iranul øi Coreea de Nord, menflionând totodatæ
cæ existæ øi alte „regimuri ticæloase“ care încearcæ sæ dobândeascæ arme nucleare, biologice
øi chimice. În aceste condiflii, Strategia prevede ca Statele Unite sæ fie pregætite sæ împiedice
„statele ticæloase“ øi clienflii lor teroriøti sæ devinæ capabili de a ameninfla cu folosirea, precum
øi de a folosi arme de distrugere în masæ împotriva SUA, a aliaflilor øi prietenilor lor (177,
2002, p. 13°14).
Cu aceasta, se ajunge la punctul forte, de fapt, la inovaflia fundamentalæ pe care o aduce
Strategia în materie de securitate naflionalæ a Statelor Unite: anume, la disponibilitatea,
capacitatea øi hotærârea SUA de a aplica lovituri militare preventive potenflialilor inamici. Astfel,
prefaflând Strategia, preøedintele George W. Bush declara:
„America va acfliona împotriva noilor ameninflæri înainte ca ele sæ se constituie pe deplin. Noi
nu vom apæra America øi pe prietenii noøtri sperând în ceea ce este mai bine. De aceea, noi
trebuie sæ fim pregætifli sæ înfrângem planurile inamicilor noøtri utilizând cel mai bine serviciile
de informaflii øi procedând cu hotærâre. Istoria îi va judeca cu asprime pe cei care væd pericolul
venind, dar eøueazæ în a acfliona. În noua lume în care am intrat singura cale spre pace øi securitate
este calea acfliunii“ (177, 2002).
În conflinutul sæu, Strategia defineøte clar obiectivul purtærii unor ræzboaie preventive
împotriva statelor ostile øi a grupærilor teroriste, precum øi mijloacele øi modalitæflile atingerii
acestui obiectiv. Strategia subliniazæ cæ „Statele Unite menflin de multæ vreme deschisæ opfliunea
pentru acfliuni în avans, cu anticipaflie (preemptive actions) pentru a contracara o ameninflare
efectivæ faflæ de securitatea noastræ naflionalæ. Cu cât mai mare este ameninflarea, cu atât mai
grav este riscul inacfliunii øi mai presantæ obligativitatea de a trece la o acfliune preventivæ spre
a ne apæra, chiar dacæ se menfline incertitudinea privind timpul øi locul unui atac al inamicului.
Pentru a prevedea øi a preîntâmpina un asemenea act ostil, Statele Unite vor acfliona, dacæ
este necesar, în mod preventiv“ (177, 2002, p. 15). Interesele americane, acasæ øi peste hotare,
continuæ Strategia, vor fi apærate prin identificarea øi distrugerea ameninflærilor înainte ca acestea
sæ atingæ frontierele naflionale. Statele Unite se vor strædui în permanenflæ pentru a obfline sprijinul
comunitæflii internaflionale, dar „nu vor ezita sæ acflioneze singure, exercitându°øi dreptul la
autoapærare prin acfliune preventivæ împotriva teroriøtilor, spre a preveni ca ei sæ loveascæ poporul
øi flara noastræ“ (177, 2002, p. 6).
În felul acesta, noua Strategie Naflionalæ de Securitate a Statelor Unite a formulat în termeni
lipsifli de orice echivoc necesitatea øi dezirabilitatea ræzboiului preventiv. În lumina ei avea
sæ fie purtat ræzboiul împotriva Irakului, în care Statele Unite aveau alæturi Marea Britanie.
Douæ rafliuni erau invocate pentru declanøarea lui: pe de o parte, presupuse legæturi ale regimului
irakian cu gruparea teroristæ Al Qaida; pe de alta, supoziflia cæ Irakul dispunea de arme de
distrugere în masæ øi de capacitatea de a folosi efectiv aceste arme. Serviciile secrete americane
acreditau ideea cæ Irakul producea arme biologice în laboratoare mobile, greu de depistat øi
de distrus. Presa americanæ avea sæ dezvæluie însæ ulterior (Washington Post, 10 martie 2006)
cæ o misiune secretæ trimisæ în Irak de cætre Pentagon raportase cæ laboratoarele respective
erau niøte rulote obiønuite; raportul misiunii se aflase la îndemâna celor mai înalte oficialitæfli
americane cu câteva zile înainte ca acestea sæ anunfle descoperirea pretinselor laboratoare de
producere a armelor biologice. Având în vedere pericolul perceput din partea regimului lui
Saddam Hussein, ræzboiul era declanøat ca o acfliune preventivæ, din propria inifliativæ a
Washingtonului øi Londrei; era primul ræzboi preventiv conceput øi desfæøurat în baza noii
Strategii Naflionale de Securitate. Irakul era ocupat, iar regimul Saddam înlæturat de la putere.
Kofi Annan, secretarul general al ONU, declara cæ ræzboiul împotriva Irakului era ilegal întrucât
nu fusese autorizat de Consiliul de Securitate. Ulterior, Nafliunile Unite acordau trupelor
americane øi britanice statut de forfle de ocupaflie øi se implicau în construcflia unui Irak
democratic øi paønic. Un numær de state, care constituiau o coaliflie, ofereau trupe în acelaøi
scop. Legæturile regimului Saddam cu Al Qaida nu se confirmau, însæ. De asemenea, nu se
gæseau probe care sæ ateste cæ Irakul poseda efectiv arme de distrugere în masæ. Motivaflia
acfliunii militare preventive era atunci reformulatæ: obiectivul ræzboiului fusese înlæturarea de
la putere a unui regim politic despotic, sprijinirea poporului irakian în edificarea unui stat
754 CONSTANTIN VLAD
democratic, cu valoare de simbol în zonæ. De fapt, imediat dupæ declanøarea acfliunilor militare,
Donald Rumsfeld, øeful Pentagonului, explica în urmætorii termeni motivaflia ræzboiului:
scopurile SUA în ræzboi sunt înlæturarea regimului lui Saddam, eliberarea poporului irakian
øi eliminarea armelor de distrugere în masæ. Tot el avea sæ afirme ulterior cæ înlæturarea regimului
Saddam e un moment istoric, comparabil cu cæderea Zidului Berlinului øi cu eliberarea Parisului.
În felul acesta, alte valenfle intrinseci noii Strategii de Securitate erau puse în relief. Ele aveau
sæ fie dezvoltate într°o variantæ revizuitæ a Strategiei, fæcutæ publicæ în martie 2006. În
deschiderea acesteia, preøedintele american aratæ:
„Strategia Naflionalæ de Securitate se bazeazæ pe doi piloni. Primul se referæ la promovarea
libertæflii politice øi demnitæflii umane — ceea ce presupune a lucra pentru a pune capæt tiraniei,
a promova democraflii efective øi a extinde prosperitatea prin comerfl liber øi echitabil øi politici
înflelepte în domeniul dezvoltærii. Guvernele libere sunt ræspunzætoare faflæ de popoarele lor,
guverneazæ teritoriile lor în mod efectiv øi promoveazæ politici în beneficiul propriilor cetæfleni.
Guvernele libere nu°øi oprimæ popoarele øi nu atacæ alte nafliuni libere. Pacea øi stabilitatea
internaflionalæ sunt cel mai bine construite de fundamentul libertæflii. Al doilea pilon al Strategiei
este confruntarea provocærilor timpului nostru, prin conducerea unei comunitæfli crescânde de
democraflii. Multe din problemele cærora le facem faflæ — de la ameninflarea bolilor endemice,
la proliferarea armelor de distrugere în masæ, terorism, traficul de fiinfle umane pânæ la dezastrele
naturale — trec dincolo de granifle. Eforturi multinaflionale efective sunt esenfliale pentru a rezolva
aceste probleme. Iar istoria aratæ cæ atunci când noi ne îndeplinim partea noastræ în aceste eforturi
øi alflii fac acest lucru. America trebuie sæ continue sæ°øi exercite rolul conducætor“ (178, 2006).
Forma revizuitæ a Strategiei acordæ o atenflie specialæ combaterii øi eliminærii tiraniei în
lume, prin promovarea libertæflii øi democrafliei. „Pentru a proteja nafliunea noastræ øi a ne onora
valorile, se afirmæ în cuprinsul ei, Statele Unite urmæresc sæ extindæ libertatea pretutindeni
pe glob prin exercitarea leadership°ului unui efort internaflional spre a pune capæt tiraniei øi a
promova democraflii efective. Tirania este o combinaflie de brutalitate, særæcie, instabilitate,
corupflie øi suferinflæ, forjatæ sub conducerea despoflilor øi sistemelor despotice. Oamenii træind
în nafliuni precum Republica Popularæ Democraticæ Coreea, Iran, Siria, Cuba, Belarus, Birmania
øi Zimbabwe cunosc din proprie experienflæ sensul tiraniei; aceasta este o realitate tristæ pe
care o træiesc zi de zi. Iar nafliunile vecine lor cunosc øi ele consecinflele tiraniei, întrucât reaua
guveranare a tiranilor provoacæ instabilitate în afaræ. Toate tiraniile ameninflæ interesul lumii
privind extinderea libertæflii, iar unele tiranii, prin urmærirea obflinerii armelor de destrugere
în masæ or sprijinirea terorismului ameninflæ øi interesele noastre imediate de securitate“ (178,
2006, p. 3). Astfel, spiritul de cruciadæ, prezent în Doctrina Clinton øi în varianta din septembrie
2002 a Strategiei Naflionale de Securitate a Statelor Unite se concretizezæ în varianta revizuitæ
a acesteia din urmæ împotriva tiraniei, care trebuie învinsæ øi înlæturatæ prin promovarea antitezei
sale — libertatea øi democraflia. Ideea „statelor ticæloase“ e reluatæ, cu menfliuni concrete privind
Iranul øi Coreea de Nord. Strategia subliniazæ cæ Iranul reprezintæ de departe cea mai mare
sfidare venitæ din partea unui singur stat pentru SUA. Se susfline cæ regimul din Iran urmæreøte
sæ înzestreze flara cu arme nucleare, sprijinæ terorismul, ameninflæ Israelul, acflioneazæ spre a
submina pacea în Orientul Mijlociu øi a împiedica procesul democratic în Irak, neagæ aspirafliile
propriului popor spre libertate. Soluflionarea tuturor acestor probleme poate avea loc numai
dacæ regimul iranian ia decizia strategicæ de a°øi schimba politica, îøi deschide (reformeazæ)
regimul politic øi permite accesul spre libertate propriului popor. Realizarea unei astfel de
schimbæri „este scopul ultim al politicii americane. Între timp, noi vom continua sæ luæm toate
mæsurile necesare pentru a ne proteja securitatea naflionalæ øi economicæ împotriva efectelor
adverse ale comportamentului ræu“ al conducerii de la Teheran (164, 2006, p. 20). Pe de altæ
parte, Afghanistanul øi Irakul sunt caracterizate de cætre Stategie ca fronturi de primæ linie
ale „Ræzboiului împotriva Terorii“ (178, 2006, p. 12). De asemenea, este reafirmatæ opfliunea
ræzboiului preventiv (ibidem, p. 23).
În general, este de remarcat cæ, dupæ atacurile teroriste din septembrie 2001, Statele Unite
au operat o ierarhizarea drasticæ a ameninflærilor la adresa pæcii øi securitæflii, atât la nivel naflional,
cât øi la scaræ globalæ. Noua Strategie Naflionalæ de Securitate reprezintæ o chintesenflæ a
concluziilor trase la Washington în legæturæ cu respectivele ameninflæri. Ea fundamentezæ pentru
Statele Unite o linie de conduitæ ofensivæ øi, totodatæ, misionaræ în afacerile mondiale, care
înmænuncheazæ tradifliile americane în domeniu øi noul statut al SUA de unicæ supraputere.
Aceastæ Strategie este, de aceea, consideratæ o adeværatæ doctrinæ a ræzboiului preventiv, stârnind,
încæ de la publicare, numeroase controverse, la care mæ voi referi ceva mai târziu. Totodatæ,
luatæ în ansamblu, Strategia Naflionalæ de Securitate în varianta revizuitæ este conceputæ ca o
acualizare øi reafirmare a linilor fundamentale urmate de Statele Unite în politica mondialæ.
America, subliniazæ în acest sens preøedintele Bush,
„face acum faflæ alegerii între calea dominatæ de fricæ øi cea de încredere în sine. Calea dominatæ
de teamæ — izolarea øi protecflionismul, retragerea øi defensiva — gæseøte ecou la cei care gândesc
cæ provocærile din fafla noastræ sunt prea mari øi nu reuøesc sæ vadæ oportunitæflile pe care acestea
le deschid. Dar istoria ne învaflæ cæ ori decâte ori liderii americani au ales aceastæ cale, provocærile
au crescut, oportunitæflile au fost pierdute, iar generafliile urmætoare s°au bucurat de mai puflinæ
securitate. Actuala Administraflie alege calea încrederii, leadership°ul øi nu izolarea, promovarea
comerflului liber øi echitabil øi deschiderea pieflelor împotriva protecflionismului. Noi alegem sæ
ne ocupæm cu provocærile acum, decât sæ le læsæm pe seama generafliilor viitoare. Noi luptæm
împotriva inamicilor noøtri peste hotare, în loc sæ aøteptæm ca ei sæ ajungæ în flara noastræ. Noi
urmærim sæ modelæm lumea øi nu sæ fim, pur øi simplu, modelafli de ea; sæ influenflæm evenimentele
în bine în loc de a fi la cheremul lor. Alegerea noastræ este în consonanflæ cu marea tradiflie a
politicii externe americane. La fel ca politicile lui Harry Truman øi Ronald Reagan, abordarea
noastræ este idealistæ în ceea ce priveøte flelurile naflionale øi realistæ în ceea ce priveøte mijloacele
de a le atinge“ (178, 2006).
Astfel, elaboratæ la 5 ani dupæ septembrie 2001, noua variantæ a Strategiei Naflionale de
Securitate a Statelor Unite e pætrunsæ de convingerea în justeflea cæii alese, în capacitatea de
a schimba lumea potrivit valorilor americane, în genere ale libertæflii øi democrafliei. Într°un
cuvânt, ea emanæ un optimism istoric robust, stenic øi militant. Este de aøteptat ca evolufliile
ulterioare sæ arate în ce mæsuræ acest optimism e întemeiat. Pânæ atunci, diplomaflia se aflæ în
756 CONSTANTIN VLAD
situaflia de a lua act de aceasæ viziune americanæ cu privire la ameninflærile la adresa pæcii øi
securitæflii internaflioanle øi sæ acflioneze pornind de la acest dat obiectiv.
2) Este posibil un nou consens internaflional în problemele securitæflii?
Întrebarea care dæ titlul acestui paragraf nu este nici retoricæ, nici hazardatæ. În ultima vreme,
s°a dezbætut cu insistenflæ problema realizærii unui nou consens internaflional referitor la securitate,
anume a unui consens mai larg, de dorit — la scaræ globalæ. Multe din discufliile purtate în
aceastæ privinflæ au pornit de la preocupærile referitoare la o posibilæ reformæ a Organizafliei
Nafliunilor Unite. Dupæ cum se øtie, în perspectiva aniversærii a øase decenii de la constituirea
Organizafliei Mondiale, secretarul general Kofi Annan a numit un grup de experfli, care a pregætit
un raport cuprinzând un ansamblu de mæsuri de reformæ a Nafliunilor Unite (2, 2004). Pornind
de la concluziile grupului de experfli, Annan øi°a elaborat propriul raport, pe care l°a înaintat
statelor membre ale ONU în primævara anului 2005, anul aniversar. Cele douæ documente:
Raportul experflilor øi Raportul secretarului general pornesc tocmai de la premisa necesitæflii
realizærii unui nou consens global privind securitatea internaflionalæ.
„Ceea ce noi avem nevoie astæzi este nu mai puflin decât un nou consens între alianfle, între
nafliunile bogate øi cele særace, între popoarele împotmolite în neîncredere de°a lungul unui abis
cultural care, aparent, se adânceøte. Esenfla acestui consens este simplæ: noi tofli împærflim
responsabilitatea pentru securitatea tuturor celorlalfli. Iar testul acestui consens va fi acfliunea“
(2, 2004, p. 2). „În timp ce, în sfera dezvoltærii, noi suferim de o slabæ implementare, în ceea
ce priveøte securitatea, în ciuda unui înalt sens al ameninflærilor, împærtæøit de mulfli, nouæ ne
lipseøte chiar baza unui consens, iar când o anumitæ implementare are loc, aceasta este prea
adesea contestatæ. Dacæ noi nu putem cædea de acord asupra unor aprecieri comune cu privire
la ameninflærile din domeniul securitæflii øi a unei înflelegeri, de asemenea comune, a obligafliilor
noastre de a le face faflæ, Nafliunle Unite nu vor fi în mæsuræ sæ asigure securitatea tuturor membrilor
lor øi a tuturor popoarelor lumii. Abilitatea noastræ de a°i asista pe cei ce urmæresc eliberarea
de teamæ va fi în cel mai bun caz doar parflialæ“ (5, 2005, p. 24).
Potrivit Rapoartelor menflionate, acest nou consens ar trebui construit într°o anumitæ viziune
asupra securitæflii internaflionale. În acest sens, se consideræ cæ, pentru a fi credibil øi durabil,
un sistem de securitate colectivæ trebuie sæ fie efectiv, eficient øi echitabil. Observafliile cuprinse
în Rapoarte în aceastæ privinflæ pornesc de la o trecere în revistæ a unor domenii sau momente
în care institufliile securitæflii internaflionale au fost sau nu au fost efective, eficiente øi echitabile.
Dacæ în legæturæ cu efectivitatea øi eficienfla cazurile evocate seamænæ mai mult a inventar,
în ceea ce priveøte echitatea cele douæ documente subliniazæ urmætoarea idee: credibilitatea
oricærui sistem de securitate colectivæ depinde de modul cum el promoveazæ securitatea pentru
tofli membrii sæi, indiferent de natura beneficiarilor, de zona unde aceøtia sunt localizafli, de
resursele lor, ca øi de raporturile acestora cu marile puteri.
„Prea adesea, Nafliunile Unite øi Statele Membre au avut poziflii discriminatorii în ceea ce priveøte
reacflia la ameninflærile îndreptate împotriva securitæflii internaflionale. Rapiditatea cu care Nafliunile
Unite au reacflionat la atacurile din 11 sepetembrie 2001 s°a aflat în profund contrast cu modul
cum ele s°au comportat în fafla unui eveniment care a produs mult mai multe victime: anume,
din aprilie pânæ la mijlocul lunii iulie 1994, Rwanda a suferit echivalentul zilnic a trei atacuri
precum cele din 11 septembrie, timp de 100 de zile, totul într°o flaræ a cærei populaflie reprezenta
doar a 36°a parte a celei din Statele Unite. Dupæ douæ sæptæmâni de genocid, Consiliul de
Securitate a retras majoritatea trupelor de menflinere a pæcii din flaræ. A durat aproape o lunæ
pentru ca oficiali ai Nafliunilor Unite sæ caracterizeze drept genocid ceea ce se întâmpla în Rwanda,
iar Consiliul de Securitate a avut nevoie chiar de o perioadæ mai lungæ pentru a da aceeaøi
calificare. Când, în final, o nouæ misiune a fost autorizatæ pentru Rwanda, genocidul dura deja
de øase sæptæmâni øi pufline state au oferit militari. Misiunea a fost desfæøuratæ atunci când
genocidul se încheiase deja“ (2, 2004, p. 19).
De aceea, conchidea Raportul experflilor, atunci când institufliile securitæflii colective
reacflioneazæ într°un mod inechitabil, ele pun în relief un adevær mult mai profund decât problema
ameninflærilor. Pentru cæ, structurile de securitate nu se pot rezuma la aprecierea pe care o dau
în sensul cæ ameninflærile sunt, într°adevær, ameninflæri pentru tofli, ci trebuie sæ øi acflioneze
potrivit unui asemenea principiu. Este o apreciere judicioasæ, doar parflialæ însæ, întrucât ea
lasæ neabordate multe din aspectele importante referitoare la tema datæ.
Aøadar, este posibil un nou consens internaflional în legæturæ cu ameninflærile la adresa
securitæflii øi pæcii în lume?
Dacæ se are în vedere un consens parflial ca obiective øi limitat ca duratæ, cred cæ ræspunsul
la aceastæ întrebare poate fi afirmativ; dacæ însæ este vorba de un consens global — global ca
întindere în aria securitæflii internaflionale øi nelimiat în timp — atunci, dupæ pærerea mea,
ræspunsul ar trebui sæ fie negativ.
Existæ, desigur, interese majore comune ale statelor în ceea ce priveøte securitatea, generate
de ameninflærile comune îndreptate împotriva acestei securitæfli, la nivel regional, pe grupe de
flæri øi chiar la nivel mondial. Interese comune, ameninflæri comune sunt de naturæ sæ determine
o conøtiinflæ comunæ care, la rândul ei, sæ îndemne la comportamente comune øi, în ultimæ
instanflæ, la acfliuni comune. Aceastæ comunitate de interese ale statelor în materie de securitate
dæ sens, anume un sens major, tuturor cæutærilor privind asigurarea securitæflii internaflionale.
Iar argumentele aduse în favoarea necesitæflii unui nou consens internaflional privind securitatea
sunt solide, temeinice, convingætoare.
Dar, numeroase aspecte ale realitæflilor contemporane — economice, politice, geopolitice —
sunt de naturæ sæ diminueze forfla argumentelor evocate mai sus; iar aceste aspecte flin tot de
interese. Mai concret, dupæ pærerea mea existæ trei falii care diferenfliazæ, chiar divizeazæ statele.
Prima fline de gradul de dezvoltare a acestor state, cu efectul sæu asupra raportului de forfle pe
plan internaflional; cea de a doua priveøte diferenflele culturale, religioase, într°un cuvânt —
diferenflele legate de civilizaflie; cea de a treia se referæ la modul cum statele øi grupærile de
state se raporteazæ la ordinea mondialæ, juridicæ øi politicæ, fundamentatæ pe Carta Nafliunilor
758 CONSTANTIN VLAD
Unite. Aceste falii, distincte, dar care se intersecteazæ øi pot avea efecte conjugate, diminueazæ
drastic potenflialitæflile de consens ale lumii contemporane.
a. Sunt cunoscute proporfliile uriaøe ale decalajelor dintre zonele dezvoltate øi cele subdez-
voltate ale planetei. Aceste decalaje îngrijoreazæ, au fæcut øi fac obiectul a numeroase studii,
analize, reuniuni de experfli øi de politicieni. Ele preocupæ comunitatea internaflionalæ øi determinæ
mæsuri în favoarea flærilor særace sau în curs de dezvoltare — aøa numitele economii emergen-
te —, mæsuri a cæror amploare øi semnificaflie nu pot fi în nici un caz subestimate. Øi, færæ
îndoialæ, astfel de mæsuri cum sunt asistenfla oficialæ pentru dezvoltare, reducerea sau stingerea
unor datorii externe, unele facilitæfli comerciale etc. au contribuit la creøterea economicæ obflinutæ
în deceniile recente în multe state slab dezvoltate. Øi totuøi, asemenea creøteri, ca øi cele
cunoscute de statele mediu dezvoltate, sunt doar relative, dacæ ele sunt raportate la dezvoltarea
economicæ pe plan mondial. În realitate øi în ciuda unor astfel de creøteri, decalajele menflionate
mai sus nu numai cæ nu se reduc, ci se amplificæ øi se adâncesc. Câteva din cifrele furnizate
de statisticile Bæncii Mondiale demonstreazæ acest lucru. Am prezentat asemenea cifre mai
sus (XXII,1) cu referire la nivelul de dezvoltare al diferitelor flæri la sfârøitul secolului XX.
Aici mæ voi referi la alte asemenea cifre care privesc aceeaøi problemæ la începutul secolului XXI.
Astfel, (200, 1999, øi 201, 2005) în 1980 flærile slab dezvoltate contau în Produsul Mondial
Brut cu 7,28%; aceste flæri, împreunæ cu cele mediu dezvoltate, reprezentau în acel an 28,33%
din acelaøi Produs Mondial Brut. La acea datæ, partea flærilor puternic dezvoltate în Produsul
Mondial Brut era de 72,14%. În 2005, situaflia cunoscuse urmætoarele schimbæri: ponderea
flærilor slab dezvoltate scæzuse de la 7,28% la 3,01%; cea a flærilor slab dezvoltate øi a flærilor
mediu dezvoltate la un loc se redusese de la 28,33% la 19,65%; pe de altæ parte, ponderea
flærilor puternic dezvoltate crescuse de la 72,14% la 80,61%.
Desigur, produsul intern brut este doar unul dintre indicatorii privind dezvoltarea unei (unor)
flæri; dar el spune ceva cu adeværat esnflial cu privire la aceastæ dezvoltare, adicæ referitor la
forfla economicæ a flærii sau a flærilor în cauzæ. În cazul dat, dacæ s°ar lua în calcul øi alfli indicatori,
cum sunt zestrea economicæ øi echiparea tehnicæ a economiei, capacitatea de cercetare/dezvoltare
(R&D), cea investiflionalæ, ponderea sectorului IT, gradul de concentrare a capitalului, nivelul
competiflional, cel managerial etc., situaflia „celor douæ lumi“: cea slab øi mediu dezvoltatæ,
øi cea dezvoltatæ ar fi, în ansamblu, similaræ, dupæ cum øi tendenfla adâncirii declajelor s°ar
pæstra nealteratæ. Øi este de observat cæ cifrele privind dezvoltarea economicæ se traduc —
desigur, cu circumspecflia de rigoare — în putere în relafliile internaflionale, în organizafliile
economice øi financiare, în cele politice, øtiinflifice, culturale øi, acolo unde este cazul, în cele
militare. Bineînfleles, puterea este un concept complex (194, 2001, pp. 44°45), dar în orice accep-
fliune datæ respectivului concept nivelul dezvoltærii economice se situeazæ între primele elemente
definitorii. Altfel spus, nivelul dezvoltærii economice (tehnice, øtiinflifice, etc.) modeleazæ direct
interesele flærilor, determinæ modul în care ele se raportezæ la problemele internaflionale, inclusiv
la ameninflærile contra securitæflii, percepflia lor asupra acestor ameninflæri, prioritæflile lor în
domeniu, etc. Parafrazându°l pe Morgenthau, care vorbea despre „interes definit în funcflie de
putere“ (95, 1965, p. 168), dependent de nivelul lor de dezvoltare — iaræøi cu precauflie faflæ
de simplificæri excesive — interesul statelor se defineøte în funcflie de lipsa de putere sau,
dimpotrivæ, în funcflie de plenitudinea puterii în viafla internaflionalæ, desigur cu pozifliile inter-
mediare între aceste douæ extreme.
Noi semnificaflii ale adâncirii decalajelor între zonele dezvoltate øi cele slab sau mediu
dezvoltate apar dacæ se are în vedere poziflia unicæ a Statelor Unite în raporturile mondiale de
putere. Astfel, ponderea SUA în Produsul Mondial Brut a sporit de la 25,39% în 1980 la 31,81%
în 2003. În valori absolute, din 34. 491 miliarde dolari cât a reprezantat valoarea tuturor bunurilor
øi serviciilor create la nivel mondial în 2003, 10. 946 miliarde au aparflinut Statelor Unite. O
tendinflæ similaræ a avut loc în ceea ce priveøte poziflia Statelor Unite în ansamblul statelor
puternic dezvoltate: de la 34,73% în 1980, economia americanæ a ajuns sæ reprezinte 39,51
la sutæ din partea ce revine flærilor puternic dezvoltate în produsul mondial. Încæ mai relevante
în acestæ privinflæ sunt raporturile dintre flærile slab øi cele mediu dezvoltate, pe de o parte, øi
Statele Unite, pe de altæ parte. În mod concret, în 1980 produsul intern brut cumulat al tuturor
flærilor slab dezvoltate øi mediu dezvoltate reprezenta 112% faflæ de PIB°ul Statelor Unite; în
2003 acelaøi produs intern brut cumulat al flærilor slab dezvoltate øi al celor mediu dezvoltate
a reprezentat 71,55% din PIB°ul Statelor Unite. Pentru ca aceste comparaflii sæ fie mai variate,
menflionez cæ în 2003 ponderea Chinei în produsul mondial brut a fost de 4,11%, cea a Indiei
de 1,65%, cea a Braziliei de 1,39%, cea a Federafliei Ruse de 1,09%, cea a Egiptului de 0,29%
øi cea a Nigeriei de 0,12%. Aøadar, în ultimii 23 de ani economia americanæ øi°a consolidat
poziflia de cea mai mare economie a lumii. Pe aceastæ uriaøæ acumulare de bogæflie economicæ
se sprijinæ forfla militaræ, tehnico°øtiinflificæ, financiaræ, etc care, luate la un loc, fac din Statele
Unite unica supraputere, determinând o asimetrie fundamentalæ în raporturile de putere pe plan
mondial, færæ precendent în istorie.
Se poate clædi un consens general în problemele securitæflii internaflionale pe astfel de
discrepanfle în nivelul de dezvoltare a diferitelor state? Repet, dacæ este vorba de un consens
global, ræspunsul meu la aceastæ întrebare este negativ.
Astfel, dacæ se au în vedere ameninflærile la adresa securitæflii internaflionale ce provin din
sfera dezvoltærii, este greu de imaginat cæ aceste ameninflæri ca atare øi ca percepflie pot fi comune
pentru flæri ca Ethiopia cu un produs intern brut de 90 dolari pe locuitor, Burundi øi Republica
Democraticæ Congo cu 100 dolari pe locuitor, øi flæri ca Luxemburgul cu 43 940 dolari/loc.,
Norvegia cu 43 350 dolari/loc., Elveflia cu 39 880 dolari/loc., øi Statele Unite cu 37 610 dolari
pe locuitor.
Lucrurile sunt ceva mai complicate în ceea ce priveøte consensul în problemele securitæflii,
dar øi aici componenta nivel de dezvoltare este clar prezentæ. Ele sunt mai cumplicate întrucât
ameninflærile de acest gen prezintæ o mare varitate. Unele dintre ameninflæri au un caracter sau
tind sæ devinæ globale — dacæ nu ca întindere, cel puflin ca efecte — cum sunt terorismul
iuternaflional, crima organizatæ transfrontalieræ, traficul de droguri, de arme øi fiinfle umane,
ø. a. Altele, mai ales conflictele interne, sunt localizate, doar impactul lor poate fi subregional
760 CONSTANTIN VLAD
sau regional. Am reprodus mai sus unele date ilustrând legætura existentæ între subdezvoltare
øi frecvenfla conflictelor armate între state sau intrastatale. Aici aø adæuga cæ, în perioda
1970°1980, 40 la sutæ dintre flærile afectate de ræzboaie au fost flæri slab dezvoltate. Proporfliile
acestor conflicte au crescut la 50 procente între anii 1990°1995 øi la 58 procente între 1996°2001.
În asemenea împrejuræri, consensul faflæ de ameninflæri se încheagæ adesea ad°hoc, la scaræ
øi cu durate diferite, cum a fost coaliflia împotriva Irakului dupæ invadarea Kuwaitului, cea
antiteroristæ dupæ 11 septembrie 2001, ulterior cea anti°Saddam, coaliflii care au cunoscut sau
continuæ sæ cunoascæ „geometrii variabile“. Tot expresii ale unui consens internaflional pot fi
socotite formulele de diplomaflie multilateralæ privind rezolvarea conflictului palestiniano°isra-
elian, determinarea regimului nord°corean sæ renunfle la înzestrarea cu arme nucleare, convin-
gerea Teheranului de a înceta procesarea uraniului, rezolvarea conflictului transnistrean etc.
Manifestæri ale consensului internaflional pot fi socotite acfliunile unor organizaflii internaflionale,
cum sunt OSCE, Uniunea Africanæ etc. Astfel de concretizæri ale consensului internaflional
nu trebuie în nici un caz subapreciate, mai ales cæ ele adunæ la un loc actori care, de obicei,
sunt bine plasafli pentru a contribui la gestionarea crizelor, la prevenirea sau stingerea conflictelor
care le°au determinat constituirea. Dar, în asemenea cazuri, este vorba de un consens fragmentat,
care se încheagæ øi înceteazæ într°un mediu internaflional mai mult sau mai puflin difuz øi, ca
stare de fapt, neutru, în care actorii, individuali sau în grupuri, îøi væd de propriile treburi,
urmærindu°øi interesele øi prioritæflile.
Desigur, nofliunea de consens poate fi privitæ øi într°un sens mai îngust. Anume, ea ar putea
defini o viziune relativ comunæ a marilor puteri asupra ameninflærilor la adresa pæcii øi securitæflii
internaflionale, ceea ce ar facilita apariflia voinflei lor comune de a le face faflæ. În acest sens,
spiritul de cooperare care prevaleazæ în lucrærile Consiliului de Securitate, mult mai evident
în ultima vreme, ar putea ilustra germenii unui astfel de consens. Cu menfliunea cæ el (un astfel
de consens) se realizeazæ în baza unui numitor comun minim, variabil ca întindere øi duratæ.
Aceasta, întrucât interesul comun care genereazæ un consens de acest gen nu anuleazæ alte
interese ale marilor puteri, de multe ori contradictorii. Cu alte cuvinte, cooperarea respecti-
velor mari puteri în anumite probleme nu eliminæ disputele lor în altele. Øi aici ar putea fi
evocat Morgenthau, care afirmæ: „Politica internaflionalæ ca toate politicile este o luptæ pentru
putere. Indiferent de scopurile supreme ale politicii internaflionale, puterea este un scop imediat“
(apud 195, 1965, p. 177). Cine se îndoieøte de pertinenfla observafliei acestui fondator al
realismului politic sæ priveascæ la disputele ruso°americane în legæturæ cu dezvoltærile ce au
loc în unele foste republici sovietice, sæ ia act de inaugurarea conductei de petrol Baku°Ceihan,
sæ meargæ la dedesubturile disputelor chino°japoneze. Iar asemenea jocuri de putere pe scena
mondialæ au loc în condiflii când Statele Unite au o nedisputatæ poziflie de lider. În ciuda
discufliilor despre o lume multipolaræ, în devenire sau deja realizatæ, lumea continuæ sæ fie
unipolaræ, în sensul cæ Statele Unite sunt øi ræmân, în prezent øi în viitorul previzibil, unica
supraputere. O supraputere care se simte responsabilæ pentru pacea øi securitatea internaflionalæ.
Dar Washingtonul consideræ asigurarea pæcii doar una dintre fafletele misiunii Americii; cealaltæ
fafletæ este schimbarea lumii, remodelarea ei potrivit preceptelor øi valorilor civilizafliei
occidentale, mai ales cum aceasta este întruchipatæ de Statele Unite. Cu aceasta, se ajunge la
cea de a doua falie care divizeazæ øi opune multe dintre statele lumii.
b. Civilizafliile sunt realitæfli ireductibile ale lumii contemporane. Ele se caracterizeazæ prin
seturi proprii de valori, înainte de toate religioase øi culturale. Prezenfla lor nu neagæ unitatea
speciei umane, întrucât existæ træsæturi comune, mai ales în ceea ce priveøte premisele tehnice
ale vieflii economice øi, într°o mæsuræ, ale conviefluirii sociale, træsæturi care se accentueazæ
în procesul revolufliei contemporane în domeniul informaticii øi comunicafliilor, precum øi sub
semnul comunitæflii de destin impuse de globalizare. Asemenea træsæturi comune nu anuleazæ
însæ liniile pe care existenfla civilizafliilor le traseazæ între diferite societæfli øi flæri. Civilizafliile,
în complementaritatea lor, dau culoare marilor diversitæfli spirituale øi culturale pe care le cunosc
societæflile umane contemporane. Potrivit achizifliilor antropologiei øi istoriei, existæ urmætoarele
tipuri de civilizaflii: sinicæ, japonezæ, hindusæ, islamicæ, ortodoxæ, occidentalæ, latino°americanæ,
africanæ (97, 1998, pp. 63°67).
Într°o lume tot mai interdependentæ, contactele — øi schimburile — dintre civilizaflii devin
tot mai ample øi mai strânse. Economia, comerflul, telecomunicafliile, transporturile, metodele
moderne de gestiune øi management, constrângerile ecologice, cele geopolitice, modernizarea
în sensul cel mai cuprinzætor al termenului creazæ nu numai puncte de întâlnire, ci øi punfli øi
canale de comunicare între civilizaflii, mai precis între popoarele (nafliunile) øi statele aparflinând
diferitelor civilizaflii. Asemenea puncte de întâlnire, punfli øi canale de comunicare pot fi animate
de spiritul cooperærii sau, dimpotrivæ, de cel al confruntærii. Linia despærflitoare între cooperare
øi confruntare e trasatæ de recunoøterea, respectiv, de negarea caracterului ireductibil al valorilor
culturale, religioase, într°un sens mai larg, spirituale. Antropologia culturalæ, sociologia culturii
nu recunosc ierarhii între valorile spirituale, ci postuleazæ originalitatea, specificitatea, validitatea
acestor valori, create øi împærtæøite de oameni, de grupuri de popoare, în condiflii istorice date.
Cu alte cuvinte, cooperarea între civilizaflii e stimulatæ de recunoaøterea originalitæflii, a dreptului
la originalitate proprii fiecærui tip de civilizaflii, de respectul acestei originalitæfli. Øi, dimpotrivæ,
spiritul de confruntare este alimentat de negarea dreptului la originalitate, de introducerea unor
criterii ierarhice în comparaflia dintre civilizaflii, în tendinfla de a considera anumite civilizaflii
superioare faflæ de altele — anume o superioritate care ar privi respectivele civilizaflii în
ansamblul, în întregul lor, færæ a se face diferenfliere între componentele materiale, societale
øi cele spirituale ale comunitæflilor umane. Astfel, este larg recunoscut cæ în istoria modernæ
øi contemporanæ, civilizaflia occidentalæ øi°a demonstrat vitalitatea øi, într°un fel, superioritatea
în domeniile øtiinflific, tehnologic øi tehnic, într°un sens generic, în modernizarea economiei
øi vieflii sociale; asemenea valenfle fuseseræ reliefate anterior de civilizaflia chinezæ în antichitate
sau de cea islamicæ (îndeosebi lumea arabæ) în evul mediu. De asemenea, este larg recunoscut
cæ toate civilizafliile existente parcurg într°un ritm mai rapid sau mai lent, într°o formæ sau
alta, un proces de modernizare. Istoriceøte vorbind, cea care a generat modernizarea a fost
762 CONSTANTIN VLAD
civilizaflia occidentalæ. De aici este doar un pas de fæcut pentru a identifica modernizarea cu
occidentalizarea øi de a susfline superioritatea civilizafliei occidentale, ca întreg, asupra altor
civilizaflii existente. Sunt bine cunoscute declarafliile de acum câfliva ani ai unui important
politician occidental, care susflinea deschis superioritatea civilizafliei occidentale faflæ de cea
islamicæ. O astfel de superioritate este susflinutæ øi de slujitori ai øtiinflei. Pentru a scæpa de
anomie, scrie de exemplu politologul american Daniel Pipes,
„musulmanii au o singuræ alegere: modernizarea solicitæ occidentalizare… Islamul nu trebuie
sæ ofere o cale alternativæ pentru a moderniza… Laicizarea nu poate fi evitatæ. Øtiinfla øi tehnologia
modernæ cer o absorbflie a proceselor de gândire care le acompaniazæ; la fel se întâmplæ øi cu
institufliile politice. Deorece conflinutul trebuie sæ încerce sæ egaleze nimic mai puflin decât forma,
predominanfla civilizafliei occidentale trebuie sæ fie recunoscutæ pentru a fi în stare sæ învæflæm
de la ea. Limbile europene øi instutufliile de învæflæmânt occidentale nu por fi evitate, chiar dacæ
cele din urmæ încurajazæ gândirea liberæ øi modul de viaflæ degajat. Doar atunci când musulmanii
acceptæ explicit modelul occidental ei vor fi în postura de a se tehniciza øi apoi de a se dezvolta“
(apud 97, 1998, p. 107).
Aceastæ poziflie este de naturæ sæ aøeze raporturile dintre civilizaflii pe temeiul confruntærii;
de aici, sintagma fæcutæ faimoasæ de cætre Huntington, anume cea de ciocnire între civilizaflii.
Øi, trebuie recunoscut, Occidentul este promotorul iniflial al acestei orientæri îndreptate spre
confrntare.
Pe plan ideatic, teza suprioritæflii civilizafliei occidentale provoacæ dispute aprinse. Øi nu e
întâmplætor cæ mulfli dintre cei care contestæ ideea acestei superioritæfli provin din flæri care s°au
modernizat færæ a se occidentaliza, adicæ færæ a renunfla la træsæturile specifice ale civilizafliilor
împæmântenite în flærile lor; aø putea cita în acest sens oameni de øtiinflæ sau politicieni din
Japonia, Singapore, Malaiezia.
Astfel, politologul nipon Kenichi Ito sublinia la un seminar „Japonia°Europa“ flinut cu câfliva
ani în urmæ la Sinaia:
„Nu întreaga lume se conformeazæ standardelor civilizafliei occidentale; la sfârøitul acestui secol
øi mileniu popoarele trebuie în mod clar sæ recunoascæ prezenfla a diferite civilizaflii, cu moøteniri
valoroase øi stiluri de viaflæ înfloritoare, înainte de a condamna în mod græbit orice este diferit
de standardele societæflii occidentale drept anormal, incoerent, barbar, excepflie øi distorsiune…
Drumul cætre înflelegerea reciprocæ între civilizaflii implicæ în primul rând recunoaøterea reciprocæ
a diferenflelor vizibile sau mai puflin vizibile; în al doilea rând, o recunoaøtere a existenflei unei
universalitæfli mai adânci în societatea umanæ, care se aflæ la rædæcina acestor diferenfle; øi, în
al treilea rând, formularea unor reguli øi norme moderate øi universale în cadrul ordinii mondiale,
de dragul stabilitæflii øi interdependenflei globale“ [text nepublicat, aflat în posesia autorului cærflii
de faflæ].
Asemenea idei sunt exprimate øi de oameni politici, aparflinând altor civilizaflii decât cea
occidentalæ. Astfel, Lee Kuan Yew, fost prim°ministru singaporez, afirmæ:
„Americanii cred cæ ideile lor: supremaflia individului øi libertatea totalæ a expresiei sunt uni-
versale. Dar ele nu sunt, n°au fost niciodatæ. Împinse la extrem, aceste valori n°au dat roade.
Ele au împiedicat societatea americanæ sæ ræmânæ unitæ. Asia îøi dæ seama cæ ele nu pot da
roade…Cei care vor o societate sænætoasæ în care cetæflenii sæ°øi exercite libertatea, în care femeile
tinere øi mai în vârstæ sæ poatæ merge pe stradæ noaptea, în care tinerii sæ nu mai cadæ pradæ
traficanflilor de droguri, nu vor urma modelul american“ (apud 82, 1999, pp. 88, 89). Într°un
alt prilej, Lee declara: „Valorile occidentale sunt valori occidentale; cele asiatice sunt valori
universale“.
Introducerea aspectelor privind dezvoltarea în dezbaterea referitoare la raportuile dintre
civilizaflii, pune în relief noi faflete ale impactului pe care aceste raporturi (dintre civilizaflii)
îl au asupra securitæflii internaflionale. Astfel, este de remarcat cæ acea uriaøæ concentrare de
putere øi bogæflie evocatæ mai sus este situatæ în emisfera nordicæ, excepflie fæcând doar Australia
øi Noua Zeelandæ; cæ respectiva concentrare de putere øi bogæflie are loc în zona planetei locuite
de omul alb, cu câteva excepflii: Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore; în acea zonæ a
planetei unde oamenii împærtæøesc în principal unele ramuri ale credinflei creøtine, anume
catolicismul øi protestantismul, precum øi iudaismul; nici o altæ mare religie a lumii: islamul,
hinduismul, budhismul, ortodoxia nu sunt ræspândite în regiunile cu o înaltæ dezvoltare
economicæ. Asemenea realitæfli se adaugæ discrepanflelor economice, potenflându°le efectele,
de aceastæ datæ pe planul stabilitæflii øi securitæflii.
Unde se situeazæ, în acest context, crezul american privind extinderea libertæflii în lume
øi, în plan politic, viziunea despre rolul Occidentului, înainte de toate, despre misiunea Statelor
Unite în realizarea acestei extinderi? În mod clar, în zona confruntærii dintre civilizaflii. Un
astfel de crez øi o asemenea viziune sunt inspirate de convingerea în universalitatea valorilor
civilizafliei occidentale, iar în subtext, de credinfla cæ aceastæ civilizaflie este superioaræ altora,
având misiunea de a acfliona pentru ca valorile occidentale sæ se ræspândeascæ pretutindeni,
pe seama celor proprii altor civilizaflii. Când acest misionarism este invocat pentru a justifica
o atitudine øi o politicæ de impunere a respectivelor valori consecinflele aøezærii raporturilor
dintre civilizaflii pe terenul confruntærii apar în toatæ amploarea øi gravitatea lor. Nu în altæ
parte ar trebui cæutate cauzele stærii conflictuale actuale în raporturile dintre Occident øi Islam
øi, în context, una dintre explicafliile ræspândirii terorismului internaflional, oricâte declaraflii
ar fi fæcute pentru a nega aceste lucruri. Pentru cæ, færæ îndoialæ, în contactele dintre civilizaflii
pot avea loc împrumuturi, transferuri, reciproce sau nu, de valori, de aspecte ale modurilor
de viaflæ, etc. , etc. Creøterea interdependenflelor, sub impusul globalizærii, transformarea lumii
într°un fel de sat mondial, în care comunicafliile circulæ instantaneu în cele mai îndepærtate øi
izolate colfluri ale globului sunt de naturæ sæ adânceascæ øi sæ extindæ asemenea contacte øi
schimburi între civilizaflii. Întemeiate pe respect reciproc, animate de spirit de cooperare,
contactele dintre civilizaflii pot influenfla unele sau altele dintre træsæturile acestora, într°un proces
îndelungat, care cere ræbdare, înflelegere øi toleranflæ în conøtiinfle, iar în atitudini modestie øi
respect faflæ de felul de a fi al altora („dreptul de a fi diferit“). Nu este nici un impediment
764 CONSTANTIN VLAD
pentru cooperare împrejurarea cæ fiecare civilizaflie vine în dialogul cu celelalte afirmându°øi

propriile valori, în care crede. În acest sens, nimeni nu poate nega valenflele profund umane
ale unor valori cum sunt democraflia parlamentaræ, statul de drept, respectul pentru drepturile
omului, etc. parte a zestrei cu care se prezintæ în acest dialog civilizaflia occidentalæ, valori
tot mai larg recunoscute øi împærtæøite pe plan internaflional. Dar Occidentul e græbit; el vrea
sæ remodeleze lumea acum, chiar impunându°øi valorile øi modul de viaflæ, ceea ce nu poate
sæ nu stârneascæ opoziflii øi reacflii. Inclusiv violente. A miza, în asemenea condiflii pe necesita-
tea — øi posibilitatea — unui nou consens internaflioanl în problemele securitæflii înseamnæ,
dupæ pærerea mea, a ignora realitæflile lumii.
c. Referitor la ceea ce numeam mai sus a treia falie în pozifliile statelor vis°à°vis de problemele
securitæflii internaflioanale, lucrurile sunt încæ mai clare øi mai tranøant formulate.
Astfel, judecând dupæ atitudinile politice exprimate public, marea majoritate a statelor
membre ale Nafliunilor Unite — formal, toate aceste state — sunt favorabile menflinerii unei
Ordini Mondiale care sæ aibæ la bazæ principiile formulate în Carta ONU. De asemenea,
documente colective fundamentale, cum sunt Declaraflia Mileniului (1999), Declaraflia de la
Istanbul (1999), Declaraflia Summitului Nafliunilor Unite la a 60°a aniversare a Organizafliei
Mondiale, reafirmæ actualitatea øi perenitatea principiilor respective. Reamintesc cæ în Cartæ
aceste principii, în consonanflæ cu scopurile Nafliunilor Unite, sunt formulate astfel: egalitatea
suveranæ; îndeplinirea cu bunæ credinflæ a obligafliilor asumate prin Cartæ; soluflionarea
diferendelor internaflionale prin mijloace paønice; renunflarea la ameninflarea cu forfla øi la
folosirea forflei împotriva integritæflii teritoriale øi a independenflei politice a vreunui stat;
acordarea de cætre statele membre de sprijin în orice acfliune întreprinsæ de ONU în conformitate
cu Carta; neintervenflia în chestiuni care aparflin în mod esenflial competenflei interne a unui
stat. Menflionez totodatæ cæ, pe plan regional, Actul Final al CSCE prevedea aceleaøi principii,
cærora le adæuga inviolabilitatea frontierelor existente în Europa øi respectul pentru drepturile
omului øi libertæflilor fundamentale.
În fapt, pozifliile diferite, mai precis: divergente privind fundamentele Ordinii Mondiale
se referæ la interpretarea datæ principiului non°intervenfliei în treburile interne øi dreptului statelor
la autoapærare, în acest din urmæ caz cu implicaflii privind condifliile în care se poate apela la
forflæ în relafliile internaflionale.
Într°adevær, dintre principiile consacrate de Carta ONU, cel al neintervenfliei în treburile
interne ale statelor a stârnit în ultimele decenii cele mai multe dispute, finalizate într°o reinter-
pretarea a lui. Am arætat mai sus cæ aceastæ reinterpretare constæ înainte de toate în aceea cæ
respectarea øi protecflia drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale, ræmânând o funcflie
esenflialæ a statelor, intræ tot mai mult øi în grija øi ræspunderea comunitæflii internaflionale. Am
menflionat, totodatæ, controversele care privesc dreptul — øi datoria — de a preîntâmpina cazurile
de încælcare gravæ a acestor drepturi øi libertæfli, de a opri asemenea încælcæri atunci când ele
au loc øi de a trage la ræspundere pe cei vinovafli de sævârøirea lor.
Adesea însæ, dreptul la intervenflie pentru rafliuni umanitare în evenimente care se petrec
în interiorul statelor este prezentat ca o anulare a principiului neintervenfliei în treburile interne.
Aceastæ interpretare este excesivæ, mai mult, abuzivæ. Treburile interne ale statelor acoperæ
un câmp larg de realitæfli politice, economice, sociale øi culturale, care flin în continuare de
suveranitatea statelor. Între acestea se înscriu, pe un prim°plan, regimul politic, natura puterii
øi formele de exercitare a acesteia, modalitæflile în care sunt ocupate cele mai înalte poziflii în
stat, etc. Reamintesc în aceastæ privinflæ cæ Actul Final de la Helsinki prevede respectarea de
cætre statele participante la CSCE a dreptului oricærui stat de a°øi alege øi dezvolta liber sistemul
politic, social°economic øi cultural, precum øi dreptul de a°øi stabili legile øi reglementærile
proprii. Acelaøi document cere statelor sæ se abflinæ de la orice intervenflie, directæ sau indirectæ,
individualæ sau colectivæ în treburile interne øi externe care intræ în competenfla unui alt stat,
de la orice formæ de intervenflie armatæ sau ameninflare cu o astfel de intervenflie (37, 1975,
pp. 282, 285). De asemenea, reamintesc cæ Nafliunile Unite, ca poziflie generalæ, se pronunflæ
færæ echivoc pentru respectarea Cartei øi împotriva încælcærii principiilor dreptului internaflional
în relafliile internaflionale. Menflionez cæ în perioada Ræzboiului Rece, s°a mers, în unele luæri
de poziflie politice, pânæ la calificarea încælcærii acestor principii drept terorism de stat. Astfel,
la 17 decembrie 1984, Adunarea Generalæ a ONU a adoptat Rezoluflia A/RES/39/159 care,
„1. Condamnæ în mod hotærât politicile øi practicile terorismului în relafliile dintre state ca o
metodæ de a se trata cu alte state øi popoare;
2. Cere ca toate statele sæ nu întreprindæ acfliuni urmærind intervenflia militaræ øi ocupaflia,
schimbarea cu forfla sau subminarea sistemului socio°politic al statelor, destabilizarea øi ræsturnarea
guvernelor acestora øi, în mod special, sæ nu iniflieze nici o mæsuræ militaræ cu un asemenea
scop sub nici un pretext øi sæ înceteze imediat orice fel de astfel de acfliune întreprinsæ deja;
3. Cere tuturor statelor sæ respecte cu strictefle, în Conformitate cu Carta Nafliunilor Unite,
suveranitatea øi independenfla politicæ a statelor øi dreptul popoarelor la autodeterminare, ca øi
dreptul lor de a alege liber, færæ amestec øi intervenflie din afaræ, sistemul lor socio°politic, øi
sæ promoveze dezvoltarea lor politicæ, economicæ, socialæ“.
Se cunoaøte, pe de altæ parte, cæ, dupæ depæøirea Ræzboiului Rece, pe plan mondial a avut
øi continuæ sæ aibæ loc o extindere semnificativæ a principiilor democratice — multipartidism,
alegeri libere, regim parlamentar, succesiunea democraticæ la guvernare — toate expresii ale
libertæflilor politice øi cetæfleneøti. Totodatæ, existæ sisteme democratice în proces de
consolidare øi continuæ sæ se menflinæ regimuri care încalcæ regulile de bazæ ale democrafliei.
În comunitatea internaflionalæ prevaleazæ ideea conform cæreia democraflia, cu respectul ei
faflæ de drepturile omului, este forma cea mai adecvatæ atât naturii umane, cât øi stadiului actual
de dezvoltare a societæflii omeneøti.
La Nafliunile Unite, preferinfla pentru principiile democratice de organizare øi funcflionare
a statelor nu este însæ exprimatæ în opoziflie cu drepturile suverane ale acestora. Dimpotrivæ,
preocupærile pentru sprijinirea extinderii acestor principii flin seama de atributele suverane ale
statelor. Astfel, ca un exemplu, Nafliunile Unite sprijinæ statele în care existæ regimuri
766 CONSTANTIN VLAD
democratice în consolidare prin asistenflæ juridicæ, tehnicæ øi financiaræ, precum øi prin consiliere.
În numeroase state ONU a acordat sprijin în organizarea de alegeri libere, pentru întærirea
institufliilor øi practicilor democratice, precum øi pentru realizarea a ceea ce se numeøte buna
guvernare. În vederea îndeplinirii unor astfel de funcfliuni, ONU urmeazæ sæ dispunæ de un
fond distinct pentru promovarea democrafliei în lume (6, 2005, p. 38°39).
În viziunea unor state democratice însæ linia de conduitæ a Nafliunilor Unite de a sprijini
extinderea democrafliei în modalitæfli care nu contravin Cartei apare ca minimalæ, restrictivæ
øi insuficientæ. Aøa cum am væzut din prezentarea noii Strategii Naflionale de Securitate, Statele
Unite sunt adepte ale unei atitudini mai active, ofensive øi militante în ceea ce priveøte
promovarea democrafliei în diferite pærfli ale globului. Opoziflia americanæ faflæ de dictatori øi
regimuri despotice este ireductibilæ. Ea øi politicile formulate øi promovate în lumina ei nu
se raporteazæ la principiul suveranitæflii, al non°intervenfliei în treburile interne ale statelor, ci
porneøte de la admiterea øi susflinerea unui drept al intervenfliei. Un drept al intervenfliei motivat
nu de rafliuni umanitare, ci prin misiunea de ræspândire a democrafliei. De asemenea, un drept
al intervenfliei care ar trebui sæ elimine pericolul ræspândirii armelor de distrugere în masæ prin
înlæturarea tiranilor øi a regimurilor despotice, care manifestæ un apetit deosebit pentru
achiziflionarea øi folosirea unor astfel de arme. Cazul Irakului øi doborârea prin forflæ a regimului
Saddam sunt ilustrative pentru linia de conduitæ americanæ, într°o mæsuræ — occidentalæ, în
aceastæ privinflæ.
Acest caz, care n°ar trebui væzut ca o excepflie, ci ca un precedent, pune în relief urmætoarea
concepflie: alegerea regimului politic øi a conducerii unei flæri, determinarea sistemului sæu
economic, organizarea øi funcflionarea structurilor sale interne nu mai sunt hotærâte de oamenii
care træiesc în flara respectivæ, de jocul øi confruntarea — democraticæ sau nu, aici acest aspect
nu e semnificativ — forflelor politice øi sociale, ci pot fi impuse din afaræ, eventual chiar cu
forfla armatæ. O atare concepflie, în teorie øi în practicæ, ar însemna deposedarea popoarelor
de drepturi considerate inalienabile de cætre Carta Nafliunilor Unite, ar scoate de sub autoritatea
unui stat atribute esenfliale ale suveranitæflii, reprezentând o schimbare fundamentalæ a premizelor
principiale, politice øi juridice, ale raporturilor dintre state. Justificarea unui astfel de drept la
intervenflie prin pericolul potenflial ca regimuri antidemocratice sæ obflinæ arme de distrugere
în masæ introduce în ecuaflie problema apelului la forflæ în raporturile internaflionale øi, în acest
cadru, dreptul statelor la autoapærare.
Aøa cum am menflionat mai sus, Carta Nafliunilor Unite, prin art. 2, al. 4, interzice statelor
membre în mod expres folosirea forflei sau ameninflarea cu forfla împotriva integritæflii teritoriale
øi a independenflei politice a oricærui alt stat. În acelaøi timp, Carta recunoaøte dreptul la
autoapærare individualæ sau colectivæ împotriva unui atac armat (art. 51) în formula: „Nici o
dispoziflie din prezenta Cartæ nu aduce atingere dreptului inerent la autoapærare individualæ
sau colectivæ în cazul producerii unui atac armat împotriva unui Membru al Nafliunilor Unite,
pânæ când Consiliul de Securitate va fi luat mæsurile necesare pentru menflinerea pæcii øi
securitæflii internaflionale“. Totodatæ, Carta autorizeazæ luarea de mæsuri militare de cætre Consiliul
de Securitate, în concordanflæ cu prevederile cap. VII øi, prin extensie, de cætre organizaflii
regionale, în condifliile prevæzute de cap. VIII, împotriva oricæror ameninflæri la adresa pæcii,
a acfliunilor de încælcare a pæcii øi actelor de agresiune.
În aceastæ privinflæ, se ridicæ urmætoarea problemæ: poate un stat, færæ a se adresa Consiliului
de Securitate, sæ°øi afirme øi sæ punæ în practicæ dreptul de a acfliona în autoapærare în mod
anticipativ? Mai concret, poate el pretinde recunoaøterea dreptului de a acfliona militar spre a
preîntâmpina (pre°emptively) o ameninflare iminentæ øi prezentæ în imediata sa vecinætate? Sensul
militar al termenului pre°emptively este urmætorul: o acfliune destinatæ sæ reducæ forfla unui
atac inamic înainte ca acesta s°o foloseascæ. Cu alte cuvinte, poate el lovi, cu mijloace militare,
primul, înainte ca lovitura pregætitæ împotriva sa, repet, iminentæ, sæ se producæ? În aceastæ
privinflæ, este de subliniat cæ, potrivit pærerii larg împærtæøite în rândul specialiøtilor în dreptul
internaflional, dreptul la autoapærare se aplicæ nu numai în cazul unui atac deja produs, ci øi
în cazul când un asemenea atac este iminent, când el nu poate fi înlæturat prin alte mijloace,
iar acfliunea de autoapærare este proporflionalæ cu natura øi dimensiunile ameninflærii
respective.
Înseamnæ însæ acest drept la autoapærare øi un drept de a acfliona cu mijloace militare în
mod preventiv (preventively) împotriva unor ameninflæri care nu sunt iminente øi nu se situiazæ
în imediata vecinætate? Cei care ræspund afirmativ la aceastæ întrebare, cum este cazul cu noua
Strategie Naflionalæ de Securitate a Statelor Unite, argumenteazæ cæ anumite ameninflæri sunt
potenflial atât de serioase încât este riscant sæ se aøtepte ca ele sæ devinæ iminente, cæ se evitæ
distrugeri mai grele dacæ împotriva lor se acflioneazæ timpuriu. Asemenea argumente nu rezistæ
însæ unei analize atente. Într°adevær, dacæ ameninflærile în cauzæ sunt reale, dar nu øi iminente,
înseamnæ cæ existæ suficient timp ca ele sæ fie aduse în fafla Consiliului de Securitate, care
poate autoriza folosirea forflei ca mæsuræ imediatæ împotriva lor sau ca una de ultimæ instanflæ,
dupæ ce alte forme cum sunt negocierile, îngrædirea øi descurajarea nu dau rezultatele scontate.
„Într°o lume plinæ de ameninflæri potenfliale percepute (de cætre state), riscul pentru ordinea globalæ
øi norma neintervenfliei pe care acestæ ordine continuæ sæ se bazeze este pur øi simplu prea mare
pentru cæ acfliunea preventivæ unilateralæ, diferitæ de acfliunea colectivæ [decisæ de Consiliul de
Securitate — C.V.] sæ fie acceptatæ drept legalæ. A permite unuia sæ acflioneze în acest fel înseamnæ
a permite acelaøi lucru tuturor. Noi nu suntem favorabili rescrierii sau reinterpretærii articolului
51 (din Cartæ)“ (2, 2004, p. 63).
În ceea ce priveøte capitolul VII din Cartæ, el este suficient de larg în prevederi spre a permite
Consiliului de Securitate sæ aprobe orice acfliune coercitivæ — inclusiv folosirea forflei armate
— care se dovedeøte necesaræ pentru menflinerea øi restabilirea pæcii øi securitæflii internaflio-
nale. De aceea, precaufliile menflionate în legæturæ cu art. 51 din Cartæ nu au nici un temei în
acest caz. Într°a devær, Consiliul de Securitate poate întreprinde orice acfliune consideratæ
necesaræ pentru a pune capæt oricærei ameninflæri la adresa pæcii øi securitæflii. Iar condifliile
create dupæ depæøirea Ræzboiului Rece asiguræ mediul internaflional propice, ca øi climatul
potrivit în relafliile dintre marile puteri pentru ca el sæ°øi îndeplineascæ menirea în parametri
768 CONSTANTIN VLAD
categoric mai ridicafli — anume, de a purta principala ræspundere pentru soarta pæcii øi securitæflii
în lume.
„Consiliul de Securitate are depline puteri, potrivit Capitolului VII din Carta Nafliunilor Unite
spre a se ocupa de întreaga gamæ de ameninflæri împotriva securitæflii, care preocupæ statele. Sarcina
nu constæ în a gæsi alternative la Consiliul de Securitate ca sursæ de autoritate, ci de a face Consiliul
de Securitate sæ acflioneze mai bine“ (2, 2004, p. 65).
Acest drept al Consiliului de Securitate înseamnæ, totodatæ, o mare responsabilitate. De
aceea, deciziile Consiliului de a apela la forflæ trebuie bine fundamentate, adoptate în mod
transparent øi fæcute publice de o manieræ menitæ sæ câøtige un sprijin larg pe plan internaflional.
În acest scop, Raportul experflilor referitor la o reformæ posibilæ a ONU propune cinci criterii
de bazæ, care sæ dea legitimitate unei hotærîri a Consiliului de Securitate de folosire a forflei
militare. Aceste criterii sunt urmætoarele:
a) Seriozitatea ameninflærii. Este ameninflarea împotriva securitæflii unui stat sau a securitæflii
umane de o asemenea naturæ, suficient de claræ øi serioasæ, spre a justifica prima facie utilizarea
forflei militare? În cazul unor ameninflæri interne, implicæ ele un genocid sau alte forme de ucidere
în masæ, epurare etnicæ sau violæri grave ale dreptului internaflional umanitar, deja reale sau
iminente?
b) Scop adecvat. Este clar cæ scopul primordial al acfliunii militare propuse e de a opri sau
îndepærta ameninflarea în cauzæ, indiferent ce orice alte scopuri øi motive pot fi implicate?
c) Ultimæ instanflæ. Au fost explorate orice opfliuni non°militare pentru a se face faflæ
ameninflærii în cauzæ, cu temeiuri rezonabile de a crede cæ alte mæsuri n°ar fi avut succes?
d) Mijloace proporflionale. Sunt anvergura, durata øi intensitatea acfliunii militare propuse
concepute ca un minim necesar spre a face faflæ ameninflærii avute în vedere?
e) Echilibrul consecinflelor. Existæ o øansæ rezonabilæ ca acfliunea militaræ sæ aibæ succes
în a face faflæ ameninflærii date, cu consecinfle probabile ale acfliunii mai puflin rele decât cele
ale inacfliunii?
Autorii Raportului menflionat consideræ cæ însuøirea acestor criterii ar maximiza posibi-
litatea Consiliului de Securitate de a obfline consensul în problema dacæ sæ se foloseascæ sau
nu o acfliune coercitivæ, inclusiv cu forfle armate, într°un caz dat; ar maximiza sprijinul
internaflional pentru deciziile Consiliului de Securitate, oricare ar fi acestea; øi ar reduce
posibilitatea ca statele membre ale ONU sæ acflioneze cu de la sine putere, ocolind Consiliul
de Securitate (2, 2004, p. 67).
În ceea ce priveøte prevederile capitolului VIII din Carta Nafliunilor Unite, reamintesc cæ
acestea privesc posibilitatea existenflei unor acorduri øi organizaflii regionale pentru menflinerea
pæcii øi securitæflii la nivel regional, dacæ acestea sunt constituite øi acflioneazæ potrivit scopurilor
øi principiilor Nafliunilor Unite (art. 52, al. 1). De asemenea, Consiliul de Securitate poate,
atunci când consideræ potrivit, sæ foloseascæ asemenea acorduri sau organizaflii pentru acfliuni
pe plan regional, cu sublinierea cæ nici o acfliune care implicæ folosirea constrângerii în virtutea
unor acorduri regionale sau de cætre organizafliile regionale nu poate avea loc færæ autorizarea
Consiliului de Securitate (art. 53, al. 1).
În rezumat, principalele aspecte privitoare la dreptul de a folosi forfla, prezentate anterior,
ar putea fi væzute în ipoteza „celor trei p“: în preîntâmpinare (pre°emptive), preventiv (preventive)
øi pentru protecflie (protective).
Dreptul de a folosi forfla armatæ pre°emptively decurge din interpretarea, larg recunoscutæ,
a articolului 51 din Cartæ în sensul cæ dreptul la autoapærare, individualæ sau colectivæ, se exercitæ
atât împotriva unui atac armat deja declanøat, cât øi împotriva unuia iminent. Acest drept „de
a lovi primul înainte de primi lovitura iminentæ“ este recunoscut statelor, færæ ca exercitarea
lui sæ fie condiflionatæ de informarea prealabilæ a Consiliului de Securitate. O astfel de informare
asupra mæsurilor de autoapærare întreprinse este trimisæ, potrivit Cartei, imediat Consiliului
de Securitate, urmând ca acesta sæ ia mæsurile pe care le socoteøte necesare în vederea menflinerii
øi restabilirii pæcii internaflionale.
Dreptul de a folosi forfla armatæ preventively faflæ de o ameninflare realæ, dar neiminentæ,
potenflialæ, nu revine statelor individuale sau unor grupruri de state, ci Consiliului de Securitate,
în virtutea øi în condifliile prevæzute de capitolul VII la Cartei.
În sfârøit, dreptul de a folosi forfla protectively, deci, pentru a proteja oameni, minoritæfli,
chiar popoare întregi împotriva genocidului, epurærii rasiale, religioase, etnice, ca øi împotriva
altor forme grave de încælcare a drepturilor omului revine comunitæflii internaflionale, aøa cum
aceasta este întruchipatæ de Organizaflia Nafliunilor Unite øi, în cadrul acesteia, de Consiliul
de Securitate.
O astfel de viziune respectæ întrutotul litera øi spiritul Cartei în ceea ce priveøte folosirea
forflei în relafliile internaflionale. Statele pot utiliza forfla armatæ doar în autoapærare. Consiliul
de Securitate poate decide apelul la forflæ împotriva unui atac deschis, împotriva unor ameninflæri
reale, dar încæ latente, precum øi în cazul când trebuie protejafli oameni, iar statul ai cæror cetæfleni
sunt aceøtia nu e capabil sau nu doreøte sæ facæ acest lucru.
Aøadar, øi ceea ce numeam a treia falie care desparte statele reprezintæ un obstacol major
în calea unoi nou øi larg consens internaflional în problemele securitæflii. Am arætat mai sus
unele elemente constitutive ale acestui factor de despærflire øi divizare a pozifliilor statelor. La
ele s°ar putea adæuga altele, nu reduse ca numær øi nu mai puflin semnificative. Astfel, din cele
aproape 200 de state care alcætuiesc lumea contemporanæ doar 5 au privilegiul de a fi membre
permanente ale Consiliului de Securitate al ONU, cu dreptul lor exclusiv de a spune „veto“
în orice mare problemæ care priveøte securitatea internaflionalæ. De asemenea, „Clubul“
deflinætorilor de arme nucleare este øi el foarte restrâns, în condiflii când regimul de protecflie
a statelor non°nucleare e mai mult virtual decât efectiv. Apoi, un numær relativ redus de state
sunt membre ale unor alianfle militaro°politice, beneficiind de garanflii de securitate; pentru
restul statelor nu existæ nimic asemænætor; øi este de subliniat în aceastæ privinflæ cæ toate statele
aflate în plutonul fruntaø al celor puternic dezvoltate, cu excepflia Singapore, sunt incluse într°o
770 CONSTANTIN VLAD
formæ sau alta în sisteme care implicæ garanflii de securitate. Øi, enumerarea unor astfel de
asimetrii øi discrepanfle ar putea continua.
De aceea, lumea, privitæ în ansamblu, apare atât de diversæ în ceea ce priveøte condifliile
de existenflæ øi statutul internaflional al statelor care o alcætuiesc. Pe fundalul acestei diversitæfli,
teza ræzboiului preventiv apare ca o sfidare formidabilæ pentru înseøi premizele Ordinii Mondiale
bazate pe Carta ONU. Iar ea se dovedeøte molipsitoare: dupæ ce a fost enunflatæ de Statele
Unite øi susflinutæ de Marea Britanie, Rusia, apoi Franfla aveau sæ vinæ cu variante proprii ale
dreptului de a lovi preventiv pe cei pe care°i consideræ o ameninflare realæ, chiar dacæ nu iminentæ.
S°a ajuns, prin urmare, ca 4 din cei 5 membri permanenfli ai Consiliului de Securitate sæ adopte
doctrine militare care presupun o formæ sau alta de ræzboi preventiv, în purtarea cæruia ar putea
fi folosite øi arme nucleare. Aceasta este o situaflie de o gravitate extremæ. La øaizeci de ani
dupæ ce Franklin Delano Roosevelt vorbea de cei „3 sau 4 polifliøti“, membrii permanenfli ai
Consiliului de Securitate nu se mulflumesc cu dreptul de veto, pe care°l apæræ cu stræønicie,
dupæ cum s°a væzut din semi°eøecul tentativei de a reforma ONU în 2005; ei îøi arogæ øi dreptul
de a declanøa øi purta ræzboaie preventive, dupæ reguli proprii. Se naøte, astfel, sub ochii
contemporanilor, un fel de Ordine Mondialæ bicefalæ: pe de o parte, scopurile øi principiile
Nafliunilor Unite ræmân neatinse în Cartæ; pe de altæ parte, câteva mari puteri, deøi, formal,
nu neagæ Carta, îøi atribuie drepturi care transformæ legea internaflionalæ în literæ moartæ. Ce
consens internaflional se poate clædi pe asemenea premize?
Iatæ câteva dileme ale diplomafliei la început de secol XXI. Cum le va face faflæ? Ca sæ nu
se compromitæ, devenind instrumentul unor politici care lærgesc breøa deja existentæ în
fundamentele principiale ale Ordinii Mondiale, ar trebui ca în slujba ei (a diplomafliei) sæ se
afle mæcar câfliva oameni de geniu sau înzestrafli cu talente deosebite. Dar asemenea oameni
nu mai sunt atraøi, în ultima vreme, de jocul diplomatic. Øi este mare pæcat pentru cæ acum,
poate mai mult decât în alte dæfli, diplomaflia le duce lipsa. Lumea navigheazæ pe o mare agitatæ
øi plinæ de capcane.
Desigur, terorismul, cu un eventual acces la arme de distrugere în masæ, reprezintæ o
provocare færæ precedent pentru civilizaflie. El s°a închegat øi acflioneazæ prin încælcarea brutalæ
a Legii Internaflionale. Pânæ acum, tentaflia de a riposta la ameninflarea teroristæ a fost mai ales
de a acfliona pe cæi care, øi ele, se îndepærteazæ de aceeaøi Lege Fundamentalæ. Este acest gen
de reacflie unicul posibil? Nu cred. Lupta împotriva terorismului ar trebui sæ ducæ la întærirea
legalitæflii internaflionale. Iar pentru aceasta, primul lucru necesar este ca modalitæflile de luptæ
antiteroristæ sæ ræmânæ pe terenul acestei legalitæfli. Desigur, legalitatea internaflionalæ, repre-
zentatæ de ansamblul reglementærilor privind comportamentul tuturor actorilor pe scena lumii
poate, fi îmbogæflitæ, lærgitæ, completatæ øi întæritæ. O mæsuræ salutaræ în aceastæ direcflie ar fi
adoptarea, în sfârøit, a unei convenflii privind lupta împotriva terorismului internaflional. Esenflialul
însæ, din perspectiva situafliei generale, este ca orice perfecflionare a instrumentelor juridice
internaflionale sæ nu se îndepærteze, ci sæ se întemeieze pe principiile consacrate de Carta ONU.
Acest document istoric, adoptat la capætul celui mai sângeros ræzboi pe care l°a træit omenirea,
s°a dovedit øi continuæ sæ se dovedeascæ remarcabil de flexibil, pentru a ræspunde realitæflilor

atât de des øi de profund modificate de°a lungul deceniilor. Aceasta întrucât, prin tot ceea ce
are fundamental, Carta este capabilæ sæ ræspundæ speranflelor care au fost puse în Organizaflia
Mondialæ: menflinerea øi întærirea pæcii øi securitæflii. Cazurile, precis specificate, în care forfla
poate fi folositæ în relafliile internaflionale ræspund oricæror provocæri. A adæuga prevederilor
Cartei alte înprejuræri în care forfla poate intra în scenæ e un risc øi un real pericol. În acest
sens, ræzboiul preventiv nu este o parte a solufliei, ci el însuøi o parte, mare øi gravæ, a problemei.
Acceptarea lui poate fi calea care deschide perspectiva unor noi øi mari servitufli, a unor noi
tragedii øi dezastre. O astfel de opfliune din partea comunitæflii internaflionale ar însemna
capitularea lumii în fafla uneia dintre cele mai perverse, neaøteptate øi pernicioase consecinfle
ale globalizærii.
Bucureøti — Sinaia — Bucureøti

septembrie 1999°mai 2006
LISTÆ DE TABELE
Tabelul nr. 1: Populaflia Marilor Puteri (1880°1913) / pag. 25

Tabelul nr. 2: Potenflialul militar total al Marilor Puteri / pag. 25
Tabelul nr. 3: Ponderea în industria prelucrætoare a lumii / pag. 26
Tabelul nr. 4: Producflia de oflel a Marilor Puteri / pag. 26
Tabelul nr. 5: Venitul naflional, populaflia øi venitul naflional pe locuitor
al Marilor Puteri / pag. 27
Tabelul nr. 6: Personalul militar øi naval al Marilor Puteri, 1880°1914 / pag. 28
Tabelul nr. 7: Tonajul marinei militare a Marilor Puteri, 1880°1914 / pag. 28
Tabelul nr. 8: Comparaflii industrial/tehnologice ale Alianflelor din 1914 / pag. 30
Tabelul nr. 9: Comparaflii industrial/tehnologice între Alianfle, cu Statele Unite, dar færæ Rusia,
1913 / pag. 30
Tabelul nr. 10: Cheltuielile de ræzboi øi totalul forflelor mobilizate / pag. 31
Tabelul nr. 11: Indicatori mondiali ai producfliei industriale, 1913°1925 / pag. 75
Tabelul nr. 12: Indicatori anuali ai producfliei industriale / pag. 75
Tabelul nr. 13: Ponderea în producflia industrialæ mondialæ, 1929°1938 / pag. 76
Tabelul nr. 14: Venitul naflional al Marilor Puteri în 1937 / pag. 77
Tabelul nr. 15: Potenflialul relativ de ræzboi al Marilor Puteri în 1937 / pag. 78
Tabelul nr. 16: Producflia de armament a Marilor Puteri, 1940°1943 / pag. 79
Tabelul nr. 17: Producflia totalæ de tancuri în 1944 / pag. 79
Tabelul nr. 18: Producflia de avioane a Marilor Puteri, 1939°1945 / pag. 80
Tabelul nr. 19: Nivelul dezvoltærii diferitelor categorii de flæri / pag. 220
Tabelul nr. 20: Mijloacele de transport la flintæ a armelor nucleare / pag. 223
Tabelul nr. 21: Cheltuielile militare ale NATO øi OTV, 1972°1976 / pag. 544
Tabelul nr. 22: Forflele Regiunii de Centru, NATO øi OTV / pag. 545
Tabelul nr. 23: Tancuri mijlocii°grele puse la dispoziflia comandanflilor / pag. 546
REPERE BIBLIOGRAFICE
1. Accoce, Pierre, dr. Pierre Reuthwick —Aceøti bolnavi care ne guverneazæ. Editura Tribuna, Craiova, 1993
2. * —A more secure world: Our shared responsibility. Report of the Secretary°General’s High°level Panel
on Threats, Challenges and Change. United Nations, 2004
3. Andrei, Øtefan — Amintiri, reflecflii, note. Editura ITAR, 2006.
4. Andrianov, Vladimir —Rusia în Economia Mondialæ. Potenflial economic øi investitflional. Editura Argument
mp. 2002
5. Annan, Kofi A. —The Question of Intervention. Statements by the Secretary°General. United Nations,
1999
6. Annan, Kofi A. —In larger freedom: towards development, security and human rights for all. United
Nations A/59/2005
7. * —At Cold War’s End: US Intelligence on the Soviet Union and Eastern Europe, 1989°1991. 1999. Accesat
15. 01. 2006
8. Anton, Mioara, Ioan Chiper —Instaurarea regimului Ceauøescu. Continuitate øi rupturæ în relafliile
româno°sovietice. Institutul Naflional pentru Studiul Totalitarismului øi Institutul Român de Studii
Internaflionale „Nicolae Titulescu“. Bucureøti, 2003
9. Badrus, Gheorghe, Edouard Rædæceanu —Globalitate øi Management. Editura All Beck, 1999
9a. Balladur Plan, 1994. Accesat 15.02.2006.
10. * —Basic Facts about United Nations. United Nations, New York, 2000
11. Barraclough, Geoffrey —An Introduction to Contemporary History. 1967, Hazell Watson and Viney
Ltd.
12. Bærbulescu, Petre, Ionel Cloøcæ —Repere de cronologie internaflionalæ, 1914°1945. Editura Øtiinflificæ
øi Enciclopedicæ, Bucureøti, 1982
13. Betea, Lavinia —Alexandru Bârlædeanu despre Dej, Ceauøescu øi Iliescu. Editura Evenimentul Românesc,
Bucureøti, 1997
14. Birnbaum, Karl E., Hanspeter Neuhold (ed.) —Neutrality and Non°Aligment in Europe. Austrian Institute
for International Affairs,1982
15. Blin, Maurice —Prospecting stability in an undivided Europe. October, 1995. Accesat 7. 03. 2006
16. Black, Cyril E. —Our World History. Ginn and Company, 1965
17. Bohlen, Charles E. —Witness to History, 1929°1969. WW Norton & Company Inc. New York, 1973
18. Bold, Emilian I. —Diplomaflia de conferinfle. Editura Junimea, Iaøi, 1991
19. Bondrea, Aurelian —România la începutul secolului XXI. Starea Nafliunii, Editura Fundafliei România
de Mâine, Bucureøti, 2004
20. Brad, Ion —Avatarurile democrafliei. Editura Viitorul Românesc, Bucureøti, 2002
21. Brucan, Silviu —Generaflia irositæ: memorii. Editurile Universul øi Calistrat Hogaø, 1992
22. Brzezinski, Zbigniew —Between Two Ages. America’s Role in the Technetronic Era. The Viking Press,
New York, 1970
23. Brzezinski, Zbigniew —The Soviet Bloc. Unity and Conflict. Harvard University Press, 1971
774 REPERE BIBLIOGRAFICE
24. Brzezinski, Zbigniew —The Grand Failure. The Birth and Death of Communism in the Twentieth Century.
Charles Scribenr’s Sons, New York, 1989
25. Brzezinski, Zbigniew —Marea Tablæ de Øah. Supremaflia americanæ øi imperativele sale geostrategice.
Univers Enciclopedic, Bucureøti, 1999
26. Buøe, Constantin, Zamfir Zorin —Japonia, un secol de istorie, 1853°1945. Humanitas, Bucureøti, 1990
27. Buzatu, Gheorghe —Istorie interzisæ. Editura Curierul Doljean, Craiova, 1990
28. Calafeteanu, Ion, Cristian Popiøteanu —Politica externæ a României. Dicflionar cronologic. Editura
Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, Bucureøti, 1986
29. Campus, Eliza —Ideea federalæ în perioada interbelicæ. Editura Academiei Române, Bucureøti, 1993
30. Carol al II°lea —În zodia Satanei. Editura Universitaria, 1994
31. Cælinescu, Armand —Însemnæri politice. Humanitas, Bucureøti, 1990
32. Chiper, Ioan, Florin Constantiniu, Adrian Pop —Sovietizarea României. Percepflii anglo°americane
(1944°1947). Iconica, Bucureøti, 1993
33. Churchill, Winston S. —The Second World War, VI, Penguin Books, 1998
34. Ciachir, Nicolae, Gheorghe Bercan —Diplomaflia euroepanæ în epoca modernæ. Editura Øtiinflificæ øi
Enciclopedicæ, Bucureøti, 1984
35. Ciano, Galeazzo —Jurnal politic. Editura Elit
36. Clausevitz, von Carl —Despre ræzboi. Editura Militaræ, Bucureøti, 1982
37. * —Conferinfla pentru Securitate øi Cooperare în Europa. 1975. Editura Politicæ, Bucureøti
38. Cloøcæ, Ionel (crd.) —Lumea în care træim. Studii øi cercetæri juridice. Vol. 1. Editura „Dacia Europa
Nova“ Lugoj, 1998
39. Cloøcæ, Ionel, Gabriel Oprea, Ion Suceavæ —Dreptul Internaflional Umanitar. Instrumente juridice
internaflionale. Regia Autonomæ Monitorul Oficial, Bucureøti, 2003
40. Cloøcæ, Ionel (ed.) —Dreptul internaflional umanitar la începutul secolului XXI. 2003
41. Constantiniu, Florin (crd.) —Antonescu°Hitler. Corespondenflæ øi întâlniri inedite, 1940°1944. Vol. I°II.
Ed. Cozia, Bucureøti, 1991
42. Constantiniu, Florin —Între Hitler øi Stalin. România øi pactul Ribbentrop°Molotov. Editura Danubius,
Bucureøti, 1991
43. Constantiniu, Florin —O istorie sinceræ a poporului român. Univers Enciclopedic, Bucureøti, 1997
44. Constantiniu, Florin —1941. Hitler, Stalin øi România. Univers Enciclopedic, Bucureøti, 2002
45. Conte, Arthur —Ialta sau împærflirea lumii (11 februeie 1945). Compania, 2000
46. Coøa, Mircea —Economia integrærii europene. Editura Tribuna Economicæ, 2004
47. Dahrendorf, Ralf —Reflecflii asupra Revolufliei din Europa. Humanitas, Bucureøti, 1993
48. Daøcovici, N. —Interesele øi drepturile României în texte de drept internaflional public, Iaøi, 1936
48a. Dayton (Ohio) Peace Accord on Bosnia (1995). Accesat 15.03.2006.
49. * —Dezarmare øi dezangajare militaræ în Europa Documente, vol. I°III, Bucureøti, 1973. Centrul de
informare øi documentare în øtiinflele sociale øi politice
50. Department of Defense, United States of America —Soviet Military Power, Second Edition, 1983
51. * —Disarmament Commission Documents, United Nations, New York, 1966
52. Diaconu, Ion dr. —Minoritæflile. Statut. Perspective. Bucureøti, 1996
53. Djilas, Milovan —Întâlniri cu Stalin. Editura Europa, Craiova,
54. Dobrinescu, Valeriu Florin —Nicolae Titulescu øi Marea Britanie. Editura Moldova, Iaøi, 1991
55. Dobrinescu, Valeriu Florin, Ion Pætroiu —Anglia øi România între anii 1939°1947. Editura Didacticæ øi
Pedagogicæ, RA, Bucureøti, 1992
REPERE BIBLIOGRAFICE 775
56. Dobrynin, Anatoly —In confidence. Moscow’s ambassador to America’s six cold war presidents. Times
Books. Random House, 1995
57. * —Documents on Disarmament. United States Arms Control and Disarmament Agency, Washington
D. C. 1962
58. Duculescu, Victor —Diplomaflia Secretæ. Editura Casa Eoropeanæ. , Bucureøti, 1991
59. Ecobescu, Nicolae —Dezarmarea. Cronologie 1945°1978. Editura Politicæ, 1980
60. Ecobescu, Nicolae (crd.) —Relafliile internaflionale postbelice. Cronologie diplomaticæ 1945°1964. Editura
Politicæ, Bucureøti, 1983
61. Ecobescu, Nicolae(crd.) —Relafliile internaflionale postbelice. Cronologie diplomaticæ, 1965°1980. Editura
Politicæ, Bucureøti, 1983
62. Eisenberg, Josy —O istorie a evreilor. Humanitas, 1993
63. Epure, Mihai —Din Carpafli pânæ la Fuji. Editura Cartega, Bucureøti, 2000
64. * —European Union Foreign, Security and Defence Policy. Basic documents. Romanian Institute of
International Studies „Nicolae Titulescu“, Bucharest, 2003
65. Farmer, Alan —Marea Britanie: politica externæ øi colonialæ, 1919°1939. ALL, 1996
66. Farmer, Alan —Marea Britanie: politica externæ øi colonialæ, 1939°1964. ALL, 1997
67. Fish, Hamilton —Pearl Harbor, Ialta øi trædarea Europei. Editura Venus, Bucureøti, 1993
68. Fontaine, André —Istoria Ræzboiului Rece, vol. 1, Editura Militaræ, Bucureøti, 1992
71. Fontaine André —Istoria Ræzboiului Rece, vol. 4, Editura Militaræ, Bucureøti, 1994
72. Fontaine, Pascal —A new idea for Europe. The Schuman Declaration, 1950, 2000, European Commission
Luxembourg, 2000
73. * —FRUS, 1955°1957, vol. XVI. Suez Crisis: July 26°December 31. United States Government Printing
Office, Washington, 1990
74. * —FRUS, 1961°1963, vol. XV, Berlin Crisis 1962°1963. United States Government Printing Office,
Washington, 1994
75. * —FRUS, 1964°1968, vol. XVII, Eastern Europe. United States Government Printing Office, Washington,
1996
76. * —FRUS, 1961°1963, vol. XI, Cuban Missile Crisis and Aftermath. United States Government Printing
Office, Washington, 1996
77. * —FRUS, 1961° 1963, vol. X, Cuba, 1961°1962. United States Government Printing Office, Washington,
1997
78. Gafencu, Grigore —Însemnæri politice. Humanitas, 1991
79. Gafencu, Grigore —Jurnal. Iunie1940°iulie 1942. Editura Globus, Bucureøti, 1991
80. Gafencu, Grigore —Preliminarii la ræzboiul din ræsærit. Editura Globus, 1996
81. Gafencu, Grigore —Ultimele zile ale Europei. Editura Militaræ, Bucureøti, 1992
82. Gardels, Nathan —Schimbarea Ordinii globale. Antet, 1999
83. Gardner, Lloyd C. —Sfere de Influenflæ. Împærflirea Europei între marile puteri, de la München la Ialta.
Editura Elit, 1993
84. Giurescu, Dinu C. —România în al Doilea Ræzboi Mondial. ALL, 1999
85. Giurescu, Dinu C. (ed.) —Cade Cortina de Fier. România 1947. Documente diplomatice. Curtea Veche,
Bucureøti, 2002
86. Gorbaciov, Mihail —Memorii. Nemira, 1994
87. Graciov, Andrei S. —Naufragiul lui Gorbaciov. Adeværata istorie a destræmærii URSS. Nemira, 1995
88. Grecescu, Ion —Nicolae Titulescu. Concepflie juridicæ øi diplomaticæ. Editura Pro Maramureø, Cluj°Napoca,
2003
89. Harriman,William Averell —Special Envoi to Churchill and Stalin. 1941°1946. Random House, New
York, 1975
90. Hârlæoanu, Alfred, dr. —Istoria universalæ a poporului evreu. Editura Zarkony Ltd. Bucureøti, 1992
91. Hatchet, DF, Springfield, GG —Ialta. Înflelegeri pentru 50 de ani. Casa de edituræ „Excelsior°GS“,
Bucureøti, 1992
92. Heydecker, Joe, Johannes Leeb —Procesul de la Nürnberg. Editura Politicæ, Bucureøti, 1983
93. Hillgruber, Andreas —Hitler, Regele Carol øi Mareøalul Antonescu. Relafliile germano°române, 1938°1944.
Humanitas, 1994
94. Hobsbawn, Eric —Secolul Extremelor. Editura Lider, Bucureøti, 1994
95. Hoffman, Stanley —Contemporary Theory in International Relations. Prentice Hall, N. Y. , 1965
96. Hudiflæ, Ioan —Jurnal politic. 1 ianuarie°24 august 1944. Editura Roza Vânturilor, 1997
97. Huntington, Samuel P. —Ciocnirea civilizafliilor øi refacerea Ordinii Mondiale. Antet, 1998
98. Iliescu, Ion —Revoluflie øi reformæ. Editura Enciclopedicæ, 1994
99. Ikeda, Daisaku —Toward a New Era of Dialogue: Humanism Explored. 2005, The Soka Gakkai, Japan
100. Institutul Român pentru drepturile omului —Cadrul legislativ øi instituflional pentru minoritæflile naflionale
în România, Bucureøti, 1994
101. Institutul Român pentru drepturile omului —Drepturile omului. Bucureøti, 1995
102. * —Interim Agreement for Peace and Self°Government in Kosovo. Rambouillet, France, February 1999.
Accesat 10.02.2006
103. Iorga, Nicolae —Istoria Românilor. Vol. X, Întregitorii, Bucureøti, 1939
104. James, Robert Rhodes —Anthony Eden: A Biography. McGrow°Hill Book Company, 1986
105. Jukov, GK —Amintiri øi reflecflii. Editura Militaræ, 1970
106. * —Keesing’s Contemporary Archives, Bristol Keynsham
107. Kennan, George F. —The Fateful Alliance. Pantheon Books, New York, 1984
108. Kennedy, Paul —The Rise and Fall of the Great Powers. VintageBooks, 1989
109. Kissinger, Henry —Diplomaflia. Editura ALL, 1998
110. Kissinger, Henry —Are nevoie America de o politicæ externæ? Cætre diplomaflia secolului XXI. Incitatus,
2002
111. Launay, Jacques de —Mari decizii ale celui de°al Doilea Ræzboi Mondial, vol. 1°2, Editura Øtiinflificæ
øi Enciclopedicæ, Bucureøti, 1988
112. Layton, Geoff —Germania: al treilea Reich, 1933°1945. ALL 1997
113. Levering, Ralph B —The Public and American Foreign Policy, 1918°1978. William Morrow and
Company,Inc. N. Y. 1978
114. Lipatti, Valentin —În tranøeele Europei. Amintirile unui negociator. Editura Militaræ, Bucureøti, 1993
115. Lipatti, Valentin, Ion Diaconu —Securitatea øi cooperarea în Europa. Documete 1972-1989, Editura
Academiei Române, 1991
116. Lipatti, Valentin, Ion Diaconu —Securitatea øi cooperarea în Europa. Documente 1989°1992, Editura
Academeiei Române, 1993
117. Lipatti, Valentin, Anda Filip —Securitatea øi cooperarea în Europa. Documente 1992-1994, Editura
Fundafliei România de Mâine, 1996
118. Loth, Wilfried —Împærflirea Lumii. Istoria Ræzboiului Rece,1941°1955. Editura Saeculum I. O. Bucureøti,
1997
119. Lynch, Michael —Stalin øi Hruøciov. URSS, 1924°1964. ALL 1994
120. Maior, Liviu —Alexandru Vaida°Voevod între Belvedere øi Versailles (însemnæri, memorii, scrisori).
Editura Sincron, 1993
121. Malifla, Mircea —Diplomaflia. Øcoli øi instituflii. Editura Didacticæ øi Pedagogicæ. Bucureøti, 1970
122. * —Manualul NATO. Nemira, 1997
123. Marcu, Viorel —Mecanismele internaflionale de garantare a drepturilor omului. Editura Sigma Plus,
1998.
124. Maur, Moøe —Istoria Israelului — Din preistorie pânæ la Ræzboiul de øase zile. Tel Aviv, 1972
125. Maurois, André —Istoria Angliei, volumul II, Editura Politicæ, Bucureøti, 1970
127. Mazilu, Dumitru —Dreptul comerflului internaflional. Editura Lumina Lex, 1999
128. Mazilu, Dumitru —Dreptul Mærii. Ed. a 2-a. Editura Lumina Lex, 2006.
129. McCauley, Martin —Rusia, America øi Ræzboiul Rece. 1949°1991. Polirom, 1999
130. Medvedev, Roy —Despre Stalin øi stalinism. Humanitas, Bucureøti, 1991
131. Minear, Richard —Victor’s Justice. The Tokyo War Crimes Trial. Princeton University Press, 1971
132. Mitran, Ion —Politologia în fafla secolului XXI. Editura Fundafliei România de Mâine, Bucureøti, 1997
133. Mlynar, Zdenek —Can Gorbaciov change the Soviet Union? Westview Press, Inc, USA, 1990
134. Mocanu, Marin Radu (crd.) —România în anticamera Conferinflei de Pace de la Paris. Documente,
Bucureøti, 1996
135. Moisuc, Viorica —Premisele izolærii politice a României, 1919°1940. Humanitas, 1991
136. Morgan, Patrick M. —Deterrence. A conceptual Analysis. Sage Publications, 1977
137. Muøat, Mircea, Ion Ardeleanu —România dupæ Marea Unire. Vol. II, Partea I. 1918-1933. Editura
Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, Bucureøti, 1986
138. Muøat, Mircea, Ion Ardeleanu —România dupæ Marea Unire. Vol. II, Partea a II°a, noiembrie
1933°septembrie 1940. Editura Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, Bucureøti, 1988.
139. Næstase, Adrian —Drepturile Omului, religie a sfârøitului de secol. IRDO, 1992
140. Næstase, Adrian —Nicolae Titulescu, Contemporanul nostru. Notre Contemporein. Regia Autonomæ
Monitorul Oficial, Bucureøti, 2002
141. Næstase, Adrian —Quo Vadis Europe? Regia Autonomæ Monitorul Oficial. Bucharest, 2003
142. Næstase Adrian —Bætælia pentru Viitor. 2000. Editura New Open Media
143. Neagu, Romulus —ONU. Adaptare la cerinflele lumii contemporane. Editura Politicæ, Bucureøti, 1983
144. Nicolaescu, Mircea —Înflelepciunea de a nu tæia punfli. România øi ræzboiul de øase zile (1967). Magazin
Istoric, martie 2002
145. Nicolaescu, Mircea —Punte cætre Beijing. Convorbiri confidenfliale româno°americane, 1969. Magazin
Istoric, martie 2003
146. Nicolaescu, Mircea —Între o ceaøcæ de ceai øi un pahar de votcæ. Mesaj de la Mao cætre Kosîghin.
Magazin Istoric, aprilie 2003
147. Niculescu°Mizil, Paul —O istorie træitæ. Bucureøti, 1997
148. Nixon, Richard —1999, Victory Without War. Pocket Books, 1989
149. Organizaflia Tratatului Nord°Atlantic —Manualul NATO. Ministerul Informafliilor Publice. 2001
150. OSCE Istanbul Summit —Charter for European Security, Istanbul, November 1999
151. * —Oslo Accords. Accesat 19. 02. 2006
152. Paøcalæu, Gheorghe —România øi Marea Britanie. Relaflii politico°diplomatice, 1933°1939. Editura
Albatros, Bucureøti, 2001
153. Popa, Mircea, Popa Lucia —Primul Ræzboi Mondial 1914°1918. Texte øi documente. Bucureøti, 1981
154. Potra, George G. (ed.) —Pro øi Contra Titulescu. Editura Enciclopedicæ, Bucureøti, 2002
155. Potra, George G., Constantin I. Turcu (ed.) —Nicolae Titulescu. Pledoarii pentru Pace. Editura
Enciclopedicæ, Bucureøti, 1996
156. Prange, Gordon W. —Pearl Harbor. The Verdict of History. Mc Grow°Hill Book Company, 1986
157. Retegan, Mihai —1968 din primævaræ pânæ în toamnæ. Editura RAO, Bucureøti, 1998
158. Secæreø, Vasile —Polemologia øi problemele pæcii. 1976. Editura Politicæ, Bucureøti
158. Richard, B. (ed.) —Encyclopedia of American History. Becentennial Edition. Harper and Row, Publishers
Inc. 1976
160. Robertson, Terence —Suez. Paris. Julliard, 1964
161. Sænætescu, Constantin —Jurnal. Humanitas, Bucureøti, 1993
162. Scurtu, Ioan —Istoria României între anii 1918°1944. Culegere de documente. Editura Didacticæ øi
Pedagogicæ, 1982
162a. Scurtu, Ioan (crd.) —România — Viafla politicæ în documente, 1947. Bucureøti, 1994
163. Scurtu, Ioan —Istoria contemporanæ a României (1918°2003). Editura Fundafliei România de Mâine,
Bucureøti, 2003.
163a. Scurtu, Ioan (crd.) —România øi retragerea trupelor sovietice. 1958. Editura Didacticæ øi Pedagogicæ.
1996.
164. Schuman, Robert —Pentru Europa. Regia Autonomæ „Monitorul oficial“. 2003
165. Simion, A. —Dictatul de la Viena. Editura Albatros. Bucureøti, 1996
166. Soare, Cornel. General°maior (r) dr. —Recitindu°l pe Clausewitz. Editura Militaræ, Bucureøti, 1993
167. Soulet, Jean°François —Istoria comparatæ a statelor comuniste din 1945 pânæ în zilele noastre. Polirom
1998
168. Surasko, Wisla —How the Soviet Union Disappeard: An Essay on the Causes of Dissolution. Durham
Duke University Press, 1999
169. Øandru, Vasile —Acum zece ani a fost puciul de la Moscova. Magazin istoric, august 2001
170. Tabouis Geneviève —20 de ani de tensiune diplomaticæ. Editura Politicæ, Bucureøti, 1965
171. Taylor, AJP —The Origins of the Second World War. Fawcett Premier Books, New York, 1961
172. Taylor, AJP —The War Lords. Pinguin Books, 1978
173. * —The Arms Race and Arms Control. Taylor & Francis Ltd, London, 1982
174. Tæmaø, Sergiu —Geopolitica — o abordare prospectivæ. Editura Noua Alternativæ, Bucureøti, 1995
175. Tætærescu, Gheorghe —Mærturtii pentru istorie. Editura Enciclopedicæ, Bucureøti, 1996
176. Thatcher, Margaret —The Downing Street Years. HarperCollinsPublishers, 1993
177. * —The National Security Strategy of The United States of America. September 2002. Accesat 19. 01.
2006
178. * —The National Security Strategy of the United States of America. March 2006. Accesat 29 aprilie
2006
179. * —The North Atlantic Treaty Organisation. 1949°1989. Facts and Figures. 1989
180. * —The President’s Strategic Initiative. January 1985
181. Thomas G. Weiss, Karen E. Young —Compromise and credibility: Security Council Reform? în Security
Dialogue, Volume 36, Number 2, June, 2005
182. Titulescu, Nicolae —Documente Diplomatice. Bucureøti, Editura Politicæ, 1967
183. Titulescu, Nicolae —Discursuri. Editura Øtiinflificæ, Bucureøti, 1967
184. Toffler, Alvin øi Heidi —Ræzboi øi antiræzboi. Editura Antet, 1995
185. Toland, John —The Rising Sun. The Decline and Fall of the Japanese Empire. A Bantam Book, 1971
186. * —Tratatele politice de bazæ ale României. Institutul Român de Studii Internaflionale „Nicolae Titulescu“,
Bucureøti, 2005
187. * —Tratatul de la Varøovia. Editura Politicæ, 1981

188. Turbæceanu, Aurel —Întâlnire cu trecutul. Din amintirile unui fost ambasador. Editura Vergiliu, Bucureøti,
2006
189. Vasilu, Florin —De la Pearl Harbor la Hiroshima. Editura Dacia, Cluj°Napoca, 1986
190. Vayrynen, Raimo —The Evolution of Finland’s Foreign Policy since the End of the Second World
War, in Neutrality and Non°Alignment in Europe, Karl E. Birnbaum, Hanspeter Neuhold, eds. , Wien,
1982
191. Vlad, Constantin (ed.) —Dezarmare°Dezvoltare, Editura Politicæ, 1984
192. Vlad, Constantin —Japonia. Introducere în istorie, culturæ, civilizaflie. Editura Fundafliei „România de
Mâine“, Bucureøti, 1998
193. Vlad, Constantin —Relafliile Internaflionale în Istoria Modernæ. Editura Fundafliei „România de Mâine“,
Bucureøti, 2001
194. Vlad, Constantin —Relaflii Internaflionale politico°diplomatice contemporane. Editura Fundafliei „România
de Mâine“, Bucureøti, 2001
195. Zorgbibe, Charles —Wilson. Un cruciat la Casa Albæ. Fundaflia Europeanæ Titulescu. Bucureøti, 2003
196. * —World Armaments and Disarmament. SIPRI Yearbook 1982. Taylor & Francis Ltd London, 1982
197. * —World Development Report 1992. Published for The World Bank. Oxford University Press, 1992
198. * —World Development Report, 1994. Published for The World Bank. Oxford University Press, 1994
199. * —World Development Report, 1997. Published for The World Bank. Oxford University Poress, 1997
200. * —World Development Report, 1999/2000. Published for The World Bank. Oxford Univerity Press,
1999
201. * —World Development Report 2005. A co°publication of The World Bank and Oxford University Press,
2005
INDICE DE NUME
A Baklanov, Oleg 689

Abbas, Ferhat 448, 449, 450 Balfour, Arthur James, conte ~ 311
Abbas, Mahmoud 726 Balladur, Édouard 720
Abernon, Edgar d’ 95 Bao Dai 351, 352, 460
Acheson, Dean Gooderham 270, 292, 295, 336, 341, Barnett, Correlli 29
342, 349, 426 Barraclough, Geoffrey 180
Adenauer, Konrad Hermann Josef 279, 281, 285, 287, Barthou, Louis 107
357, 410, 411, 412, 415, 417, 438, 492 Baruch, Bernard M. 237, 238
Adjubei, Aleksei I. 429 Batista y Zaldívar, Fulgencio 420, 421
Ahromeev, Serghei Fiodorovici 671 Bælænescu, Mircea 555
Aiken, Frank 473 Bârlædeanu, Alexandru 427, 537, 538
Akashi, Yasushi 729 Beck, Józef 91, 116, 129, 135, 137, 142
Amer, Mohammed Abd el Hakim 369 Bedell Smith, Walter 278, 303, 355
André, Gérard 554 Begin, Menahem 534, 597, 640, 641, 642, 643, 644
Andrei, Øtefan 534 Ben Bella, Mohamed Ahmed 450
Andropov, Iuri Vladimirovici 225, 636, 637, 648, 658 Ben-Gurion, David 316, 375
Angle, Harry H. 329 Benedict XV, papæ 43
Annan, Kofi A. 751, 753, 756 BeneΩ, Edvard 126, 127, 129
Antall, József 665 Berchtold, Leopold von ~ 35
Antonescu, Ion 143, 168, 169, 188, 189 Beria, Lavrenti Pavlovici 285, 383
Antonescu, Mihai 187 Beschloss, Michael 678
Arafat, Yasser (Mohammed Abdel-Raouf Arafat al- Bethmann-Hollweg, Theobald von ~ 35
Qudwa al-Husseini) 640, 726, 727 Bevin, Ernest 212, 252, 254, 255, 264, 279, 295, 296,
Aragon, Louis 596 297, 303, 304, 312, 339
Aref, Abd al-Salam 442 Bidault, Georges-Augustin 212, 253, 254, 255, 264,
Armstrong, Neil Alden 224 294, 296, 297, 303, 304, 305, 357, 363
Assad, Hafez al- 643 Biddle, Francis Beverley 258
Astahov, Gheorghi A. 139, 141, 143 Bierut, Boles‡aw 385
Atherton, Alfred Leroy 643 Bin Laden, Osama 738
Attlee, Clement 191, 302, 313, 324, 325, 348 Bird 662
Bismarck, Otto, prinfl von ~ 16, 21, 33, 38, 39, 82,
B 119, 682
Baden, Max von ~ 51 Blackaby, Frank 506
Badoglio, Pietro 186, 187 Blum, Léon 302
Bahr, Egon Karlheinz 501 Bodnæraø, Emil 537
Baker, James Addison 655, 657, 660, 661, 664, 666, Bohlen, Charles Eustis 342, 346, 373, 379, 389, 408,
667, 668, 678, 679, 680, 681, 682, 683, 691, 728 409, 417, 419, 532
INDICE DE NUME 781
Bonnet, Georges 125, 126, 131, 133, 134 Castro Ruz, Fidel Alejandro 211, 421, 422, 423, 429,
Bormann, Martin 258 434, 435
Boun Oum Nachampassack 458, 459 Cælinescu, Armand 135, 136, 138
Bourguiba, Habib Ben Ali 597, 598 Ceauøescu, Nicolae 539, 593, 595, 596, 610, 677, 678,
Bradley, Omar Nelson 348 679
Brahimi, Lakhdar 738 Celac, Sergiu 534
Brandt, Willy (pseud. lui Herbert Ernst Karl Frahm) Cernenko, Konstantin Ustinovici 636, 648, 658
492, 495, 497, 499, 500, 501, 502, 503, 521, 523, ¢ernik, Oldřich 593, 594
525, 534, 548, 675 Cernomîrdin, Viktor Stepanovici 730
Brætianu, Ion I.C. 37, 60, 61, 72, 92, 108 Chamberlain, Arthur Neville 94, 95, 96, 117, 122,
Brejnev, Leonid Ilici 226, 491, 494, 502, 531, 533, 123, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 137, 144, 145,
534, 589, 591, 593, 606, 610, 633, 635, 636, 648, 146, 155
658, 660, 671, 677, 687 Chamberlain, Joseph Austen 95, 99
Briand, Aristide 99, 100, 102, 103, 115 Chamoun, Camille Nimr 441, 442
Brockdorff-Rantzau, Ulrich von ~ 56 Chehab, Fuad 443
Brosio, Manlio 552 Chiang Kai-shi (Cian Kai-øi, Jiang Jieshi) 178, 210,
Brucan, Silviu 535, 537, 538 272, 273, 333, 334, 335, 336, 337, 338, 339, 341,
Brzezinski, Zbigniew Kazimierz 226, 509, 517, 526, 343, 347, 350, 454
643 Chirac, Jacques René 730
Chivu, Stoica 402, 536
Bulganin, Nikolai Aleksandrovici 364, 379, 380, 392,
Chombe, Moise-Kapenda 451, 453
415, 417, 527
Christopher, Warren Minor 726
Bullitt, William C. 123, 154
Churchill, Winston Leonard Spencer 52, 53, 127, 128,
Bundy, McGeorge 426, 430
148, 154, 155, 160, 163, 164, 169, 170, 171, 182,
Burbulis, Ghennadi 693
184, 185, 186, 187, 189, 190, 191, 192, 193, 194,
Burns, Louis Millard Eedson 378
195, 196, 197, 198, 199, 200, 201, 228, 229, 231,
Bush, George Herbert Walker 659, 660, 661, 662, 232, 240, 241, 242, 243, 244, 252, 256, 288, 291,
663, 664, 666, 667, 673, 676, 679, 680, 681, 682, 320, 324, 325, 338, 350, 354, 357, 360, 363, 408,
688, 689, 690, 691, 693, 694, 704 437, 445, 514, 521, 655
Bush, George Walker 752, 755 Ciano, Gian Galeazzo, conte de Cortellazzo 129, 158,
Buøe, Constantin 18 159
Byrnes, James Francis 237, 251, 252, 253, 260, 264, Cicerin, Gheorghi Vasilievici 81, 82, 83, 106
278, 279, 339 Clark, Wesley Kanne 714, 733
Clausewitz, Carl Von ~ 182
C Clay, Lucius Dubignon 277, 279, 304, 305
Camdessus, Michel 691 Clemenceau, Georges 55, 56, 69, 82, 85, 86
Campiche, Samuel 560 Clinton, William Jefferson „Bill“ (William Jefferson
Carol cel Mare 655 Blythe III) 713, 714, 726, 730, 751, 754
Carol I, împærat al Austriei 62 Codreanu (Zelinski), Corneliu Zelea 134
Carol I, rege al României 37 Constantiniu, Florin 61, 146, 164
Carol II, rege al României 61, 110, 111, 129, 134, Cook, Robin 733
135, 136, 158 Coty, René-Jules-Gustave 448
Carp, Petre P. 37 Coulondre, Robert 132
Carter, Jimmy (James Earl) 612, 626, 633, 635, 640, Courtney, Bruce J. 609
642, 643, 644, 657 Couve de Murville, Maurice 264, 412, 516
782 INDICE DE NUME
Cripps, Richard Stafford 160, 161, 163, 164 Eden, Anthony Robert 123, 144, 169, 171, 185, 190,
Cuno, Wilhelm 95 194, 195, 196, 199, 200, 284, 285, 289, 331, 337,
Curzon, George Nathaniel 52, 86, 153, 157, 196, 197, 354, 355, 363, 364, 370, 371, 373, 374, 375, 376,
198, 279 377, 378, 380, 412, 443
Cyrankiewicz, Józef 503 Edward VII, rege al Angliei 32
Czernin, Ottokar 50 Ehrenburg, Ilia Grigorievici 360
Eisenhower, Dwight David 185, 187, 210, 240, 252,
D 274, 337, 338, 346, 349, 354, 356, 360, 363, 364,
Daeschner, Émile 65 365, 371, 372, 373, 374, 377, 378, 380, 381, 382,
Dahlerus, Birger 146 388, 401, 408, 409, 415, 416, 417, 418, 419, 420,
Dahrendorf, Ralf Gustav, baron ~ 208, 678 422, 441, 442, 455, 459, 460, 468, 490, 509, 511,
Daladier, Édouard 122, 126, 128, 129, 137 576, 673
Dawes, Charles Gates 88, 99 Elflîn, Boris Nikolaievici 655, 656, 667, 684, 685, 686,
Dæmæceanu, Dumitru 265, 268 687, 688, 689, 690, 692, 693, 704, 713, 714
Delvoie, Maurice 327 Erhard, Ludwig 474, 476, 492
Deng Xiaoping 225, 531, 534, 610 Eshkol (Skolnick), Levi 597, 598, 600
Denktaø, Rauf 625
Diamandy, Constantin 41, 72 F
Diefenbaker, John 474 Fabricius, Wilhelm 125
Diem, Ngo Dinh 460, 577
Falin, Valentin Mihailovici 682
Dimitrov, Gheorghi 270
Farmer, Alan 135, 146, 184
Dixon, Owen 329
Faruk, rege al Egiptului 366
Djilas, Milovan 201, 228, 229
Faure, Edgar 364
Dobrînin, Anatoli Fiodorovici 429, 431, 432, 433,
Ferdinand I, rege al României 42
434, 435, 465, 656, 659, 660, 666, 667, 669, 671,
Ferraris, Luigi-Vittorio 556
676, 681, 682, 691, 695
Dollfuss, Engelbert 113 Flandin, Pierre 117
Dönitz, Karl 240, 258 Foch, Ferdinand 51, 53, 56
Donnedieu de Vabres, Henri 258 Folke de Wisborg, Bernadotte 315, 316, 317
Doumenc, Joseph 141 Fontaine, André 133, 148, 157, 252, 269, 341, 350
Drax (Plunkett-Ernle-Erle-Drax), Reginald Aylmer Ford, Gerald Rudolph 534, 612, 633, 640
Ranfurly 141, 146 Fouchet, Maurice 62, 63, 65
Drought, James M. 173 Franco Bahamonde, Francisco 118
Dub™ek, Alexander 590, 591, 593, 594, 606, 678 Frank, Hans 258
Dulles, John Foster 284, 338, 344, 347, 354, 356, 360, Franz Ferdinand 35
363, 368, 369, 370, 372, 373, 374, 375, 376, 377, Franz Joseph I, împærat al Austro-Ungariei 34
378, 381, 382, 386, 388, 389, 408, 409, 410, 411, Frederic cel Mare, rege al Prusiei 119
412, 455, 517, 658 Frick, Wilhelm 258
Dunn, James 264 Fritzsche, Hans 258
Duvalier, Jean-Claude (poreclit Bébé Doc sau Baby Funk, Walter 258
Doc) 724
G
E Gafencu, Grigore 131, 133, 136, 137, 141, 142, 143,
Eban, Abba (Aubrey Solomon) 599 158, 164, 170
Ecobescu, Nicolae 534 Gagarin, Iuri Alekseevici 224
INDICE DE NUME 783
Gandhi, Mohandas Karamchand (supranumit Harriman, William Averell 163, 197, 200, 231, 240,
Mahatma) 152, 324 241, 253, 270, 331, 470
Gardner, Lloyd C. 161, 190 Harrington, Joseph F. 609
Gaulle, Charles de 156, 186, 187, 393, 409, 412, 415, Hatchet, D.F. 197
416, 418, 419, 423, 424, 431, 437, 438, 439, 442, Hatta, Mohammed 323
448, 449, 450, 468, 470, 476, 493, 494, 505, 511, Havel, Václav 594, 665, 678
512, 513, 514, 516, 517, 521, 534, 577, 579, 582, Heinemann, Gustav Walter 501
599, 655 Henderson, Neville 147
Genscher, Hans-Dietrich 655, 694 Henlein, Konrad 124
Gerö, Ernö 387, 388 Herriot, Édouard 95, 97
Gheorghiu-Dej, Gheorghe 264, 535, 537, 538 Herter, Christian Archibald 412, 417, 418
Gibbs, Humphrey Vicary 568 Hertling, Georg von ~ 50
Gigurtu, Ion 158 Herzl, Theodor 311
Gizenga, Antoine 452 Hess, Moses 311
Gladwyn Jebb, Hubert Miles, baron ~ 264 Hess, Rudolf 258
Glubb, John Baggot 366 Hillgruber, Andreas 169
Goebbels, Paul Joseph 258 Himmler, Heinrich Luitpold 258
Gomu‡ka, W‡adys‡aw 384, 385, 386, 388, 590, 593 Hirohito (nume postum, Showa), împærat al Japoniei
Gorbaciov, Mihail Sergheevici 221, 224, 225, 226, 175, 177, 180, 260, 261, 262
244, 651, 652, 653, 654, 655, 656, 657, 658, 659,
Hirota, Koki 262
660, 661, 662, 663, 664, 665, 666, 667, 668, 669,
Hitler (Schicklgruber), Adolf 83, 99, 103, 104, 111,
670, 671, 672, 675, 676, 677, 679, 680, 681, 682,
112, 113, 114, 116, 117, 118, 119, 120, 122, 123,
683, 684, 685, 686, 687, 688, 689, 690, 691, 692,
124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133,
693, 694, 695, 714, 729
134, 135, 139, 140, 141, 144, 145, 146, 147, 148,
Göring, Hermann 134, 147, 258
153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 162, 163,
Graciov, Andrei S. 652, 655
Graham, Frank Porter 329 164, 165, 166, 167, 168, 169, 184, 185, 188, 189,
Gray, Gordon 408, 415, 420 191, 192, 240, 252, 258, 262, 319
Grew, Joseph C. 175, 176, 182 Ho Øi Min 351, 352, 353, 458, 579, 581, 589
Grey, Sir Edward 17, 19, 35, 45, 128 Hoare, Reginald 114, 138
Gromîko, Andrei Andreevici 238, 289, 382, 410, 412, Hobsbawm, Eric 184, 185, 231, 435, 596, 687, 695
413, 425, 428, 431, 434, 470, 499, 501, 502, 523, Hodža, Milan 126
558, 633, 653, 668 Hohler, Thomas 63
Gusev, Feodor T. 264 Holbrooke, Richard Charles Albert 730, 733, 736
Holst, Johan Jørgen 726
H Honecker, Erich 677, 678
Hácha, Emil 129 Hoover, Herbert Clark 88
Hailsham, Quinton, viconte ~ 470 Hopkins, Harry 171, 232, 333
Haldane, Richard Burdon 32 Hornbeck, Stanley 173
Halifax, Edward Frederick Lindley Wood, conte de Horthy, Miklós de Nagybánya 62, 63, 65
~ 120, 123, 124, 125, 133, 144, 161 House, Edward Mandell 44, 45, 49
Hammarskjöld, Dag 390, 442, 451, 452, 453 Hruøciov, Nikita Sergheevici 225, 337, 364, 365, 383,
Hara, Yoshimichi 175 384, 385, 386, 392, 401, 404, 406, 408, 409, 411,
Harding, Warren G. 84 415, 416, 417, 418, 419, 420, 422, 423, 424, 427,
Harmel, Pierre Charles José Marie 519 428, 429, 432, 433, 434, 435, 436, 442, 452, 454,
784 INDICE DE NUME
455, 470, 492, 506, 509, 517, 527, 528, 529, 530, Keitel, Wilhelm Bodewin Johann Gustav 117, 132,
531, 532, 534, 537, 538, 542, 606, 693 153, 166, 258
Hudiflæ, Ioan 111 Kekkonen, Urho Kaleva 428, 429, 470
Hull, Cordell 58, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, Kellogg, Frank Billings 99, 100, 101, 102, 103, 115
179, 180, 182, 183, 185, 239, 320 Kennan, George F. 241, 243, 244, 295, 304, 342, 347,
Huntington, Samuel 181, 182, 762 660
Hussein bin Talal, rege al Iordaniei 442, 443, 603 Kennedy, John Fitzgerald 210, 420, 421, 422, 423,
Hussein, Ahmed 369, 370 424, 425, 426, 429, 430, 431, 432, 433, 434, 435,
Hussein, Saddam Abd al-Majid al-Tikriti 724, 749, 436, 458, 459, 460, 465, 470, 474, 476, 492, 509,
753 512, 517, 576, 577
Kennedy, Paul 18, 24, 29, 74, 76, 77, 78, 79, 181,
I 223, 703
Ianaev, Ghennadi Ivanovici 689 Kennedy, Robert Francis „Bobby“ 430, 432, 433, 434,
Iazov, Dmitri Timofeevici 689 465
Iliescu, Ion 678 Kenyatta, Jomo 445
Iloniemi, Jaakko 555 Kerenski, Aleksandr Fiodorovici 48
Ioan Paul II (nume laic, Karol Józef Wojtyla) 649, Kerr, Archibald Clark 253, 270
654 Keynes, John Maynard 69
Ionescu, Take 64, 65, 89 Khenpo Jigme Phuntsok (al 10-lea Pancha Lama) 456
Khomeiny, Ruhollah 626
Ironside, William 146
Kido, Koichi 177, 180, 261, 262
Ismay, Hastings Lionel, baron ~ 200, 346
Kiesinger, Kurt Georg 494, 495, 496, 497
Ito, Kenichi 762
Kim Ir Sen (Kim Il Sung) 209, 340, 341, 350
Izetbegovi∑, Alija 730
King, William Lyon Mackenzie 237
Kissinger, Henry 21, 34, 47, 57, 82, 86, 93, 97, 98,
J 118, 125, 140, 153, 162, 199, 236, 239, 242, 244,
Jackson, Robert Houghwout 259, 260, 662 251, 346, 349, 353, 391, 508, 511, 517, 533, 583,
James, Robert Rhodes 376 588, 605, 610, 611, 612, 640, 656, 657, 659, 682,
Jaring, Gunnar 601, 602, 604 695
Jdanov, Andrei Aleksandrovici 298 Knox, Frank 178
Jinnah, Mohammed Ali 324, 325 Kohl, Helmut Josef Michael 670, 680, 681, 682, 683,
Jivkov, Todor Hristov 593, 677 730
Jodl, Alfred 153, 164, 258 Konev, Ivan Stepanovici 187
Johnson, Lyndon Baines 210, 425, 430, 460, 474, 477, Kong Le 458
487, 510, 513, 518, 577, 578, 579, 580, 581, 586, Konoe, Fumimaro 173, 174, 175, 176, 262
598, 608 Kosîghin, Aleksei Nikolaevici 225, 478, 502, 532,
Jukov, Gheorghi Konstantinovici 187, 252, 288 577, 581, 585, 594, 603
K Kostov, Traicio 384
Kádár, János 384, 387, 388, 389, 390, 391, 392, 537, KoΩtunica, Vojislav 737
593 Kozîrev, Andrei Vladimirovici 726
Kaganovici, Lazar Moiseievici 383, 385, 392, 527 Kozlov, Frol Romanovici 414, 415
Kaltenbrunner, Ernst 258 Kravciuk, Leonid Makarovici 655, 692, 693
Karadzˇi∑, Radovan 730 Krenz, Egon 678
Karjalainen, Ahti Kalle Samuli 428 Kriucikov, Vladimir Aleksandrovici 689
Kasavubu, Joseph 451, 452, 453 Küçük, Fazıl 444
Kassem, Abdul al-Karim 442, 443 Kurusu, Saburo 173, 177, 178, 179, 180
Katsura, Taro 18 Kyprianou, Spyros Achilleos 625
INDICE DE NUME 785
L Malflev, V.F. 555

Laird, Melvin Robert 524 Malifla, Mircea 534
Laniel, Joseph 363 Malik, Iakov A. 335
Launay, Jacques de 153 Mandela, Nelson Rolihlahla 724
Lavrentiev, Anatoli Iosifovici 165 Maniu, Iuliu 111, 270
Lawrence, Geoffrey 258 Manoilescu, Mihail 158
Layne, Christopher 225 Mao Zedong (MaoTzedun, Mao Tse Dun) 333, 334,
Le Duc Tho (Phan Dinh Khai) 583, 587, 588 335, 339, 341, 348, 388, 456, 527, 528, 531, 609,
Le Rougetel, John 142 610
Lee Kuan Yew 762 Marshall, George Catlett 177, 178, 212, 254, 255, 256,
Léger, Léger Alexis (Saint-John Perse) 128 271, 277, 279, 282, 292, 295, 296, 297, 302, 303,
Lenin, Vladimir Ilici 48, 105, 106, 360, 529 304, 305, 334, 339, 347, 357, 406, 421, 505
Lesseps, Ferdinand Marie, viconte de ~ 365 Masaryk, Jan Garrigue 298
Lie, Trygve Halvdan 250, 335, 336 Mastny, Vojtech 128
Linlithgow, Victor Alexander John Hope, marchiz de Matlock, Jack F. 678, 679, 689, 691
~ 152 Matsuoka, Yosuke 168, 171, 173, 174, 178, 262
Lipatti, Valentin 218, 539, 551, 555 Maurer, Ion Gheorghe 265
Lippmann, Walter 191, 241, 242, 338 Maurois, André 69
Litvinov, Maksim Maksimovici 101, 107, 108, 109, Mazilu, Dumitru 678
110, 111, 117, 125, 127, 132, 139, 140, 198
Mænescu, Corneliu 534, 538, 540
Lloyd George, David 48, 69, 81, 82, 86, 87, 94, 104,
McCauley, Martin 341
372
McNamara, Robert Strange 430, 474
Lodge, Henry Cabot 377, 379
McNaughton, Andrew G.L. 329
Lon Nol 585, 586
Medvedev, Roy 146
Longo, Luigi 530
Meiji, împærat al Japoniei 175
Loth, Wilfried 201, 230, 236, 341
Mendelevici, L.I. 555, 557
Luca, Vasile 535
Lumumba, Patrice Émery 451, 452 Mendlovitz, Saul H. 622
Lupu, Nicolae 111 Menøikov, Mihail Alekseevici 532
Lynch, Michael 146 Menzies, Robert Gordon 373, 374
Metternich, Klemens Wenzel von ~ 38
M Mezö, Imre 389, 390
MacArthur, Douglas 210, 260, 261, 271, 339, 340, Mihai I, rege al României 251
342, 343, 344, 345, 347 Mikoian, Anastas Ivanovici 385, 387, 388, 392, 410,
MacDonald, James Ramsay 94, 95 412, 422, 434
Macmillan, Maurice Harold, conte de Stockton 380, Miko‡ajczyk, Stanis‡aw 197, 198
409, 411, 412, 415, 416, 418, 419, 423, 431, 438, Millerand, Alexandre 57, 62, 63, 64
439, 442, 444, 445, 474, 511, 512 MiloΩevi∑ (Miloøevici), Slobodan 665, 722, 730, 733,
Macovescu, George 534, 558 736, 737
Maiorescu, Titu 22 Minear, Richard 262
Major, John 694, 730 Mintoff, Dominic (Dom) 558, 559
Makarios III (nume laic: Mihail Khristodolou Mitterrand, François Maurice Adrien Marie 321, 655,
Mouskos) 443, 444, 625 664, 665, 680, 681, 686, 687, 688, 691, 694
Malenkov, Gheorghi Maksimilianovici 285, 392, 527 Mladenov, Petar 676, 677
Maleter, Pal 390 Mladi∑, Radko 730
786 INDICE DE NUME
Mobutu, Sese Seko Nkuku Ngbendu wa za Banga Nixon, Richard Milhous 210, 226, 227, 414, 415, 422,
(înainte de 10 ianuarie 1972, Joseph-Désiré 482, 484, 486, 490, 497, 505, 508, 521, 523, 525,
Mobutu) 452, 453 532, 533, 534, 546, 548, 553, 582, 583, 584, 585,
Moisuc, Viorica 63 586, 587, 603, 606, 608, 609, 610, 612
Mollet, Guy 375, 380 Nkomo, Joshua Mqabuko Nyongolo 572
Molotov, Viaceslav Mihailovici 132, 139, 141, 143, Nkrumah, Kwame 445
144, 145, 154, 157, 158, 161, 165, 166, 167, 168, Nomura, Kichisaburo 173, 177, 178, 179, 180
170, 185, 186, 191, 193, 212, 228, 241, 251, 252, Norstad, Lauris 403, 473
253, 254, 255, 256, 264, 275, 277, 278, 279, 285, Novotny´, Antonín 590
296, 297, 339, 355, 363, 364, 383, 385, 392, 527, Nujoma, Samuel Daniel Shafiishuna 575
540 Nyerere, Julius Kambarage 445, 724
Moltke, Helmuth von ~ 33
Monnet, Jean 357, 358, 359 O
Montgomery, Sir Bernard Law 240 Ochab, Edward 385
Morgenthau, Hans Joachim 11, 234, 758, 760 Owen, David 729
Mossadiq, Mohammed 331, 332
Mountbatten, Louis Francis Albert Victor Nicholas, P
conte ~ 325, 326 Paasikivi, Juho Kusti 308, 428
Mugabe, Robert Gabriel 572 Pahlavi, Mohammed Reza 331, 626
Murphy, Robert Daniel 371, 372 Paléologue, Maurice 62
Mussolini, Benito Amilcare Maria 112, 113, 119, 123, Palme, Sven Olof Joachim 627
127, 128, 139, 145, 146, 147, 156, 159, 166, 186, Papen, Franz Joseph Hermann Michael Maria von ~
187, 189, 191, 370 258
Myrdal, Gunnar 622 Pauker (n. Rabinsohn), Ana 535
Paul VI, papæ (nume laic Giovanni Battista Enrico
N Antonio Maria Montini) 580
Nagib (Naguib), Ali Muhammad 366 Pauling, Linus Carl 397, 467
Nagumo, Chuichi 180 Pavlov, Valentin Sergheevici 689
Nagy, Imre 387, 388, 389, 390, 391 Pætræøcanu, Lucrefliu 264, 268, 535
Najibullah, Mohammed 738 Pella, Vespasian V. 105, 112
Napoleon I Bonaparte 157, 160, 170 Peres, Shimon 726
Nasser, Gamal Abdel 366, 367, 368, 369, 370, 371, Pétain, Philippe 156
372, 373, 374, 376, 381, 443, 447, 579, 600, 603 Petrescu-Comnen, Nicolae 125, 127, 129
Naumann, Klaus 733 Petru cel Mare, flar al Rusiei 655
Nazarbaiev, Nursultan Abiøulî 689 Pham Van Dong 578
Næstase, Adrian 565 Phoumi Nosavan 458
Nehru, Jawaharlal 324, 325, 326, 343, 355, 457, 466, Pineau, Christian 372, 373, 375
468 Pipes, Daniel 762
Neurath, Konstantin von ~ 104, 258 Pi‡sudski, Józef 52, 116
Nguyen Cao Ky 579 Pol Pot (Saloth Sar) 589
Nguyen van Thieu 579, 583, 584 Politis, Nikolaos Sokrates 101, 104
Nicolae II, flar al Rusiei 32, 34, 37, 39 Pompidou, Georges Jean Raymond 476, 603
Niculescu-Mizil, Paul 534 Popov, Gavriil Haritonovici 689
Nikitcenco, Iona Timofeevici 258 Potemkin, Vladimir P. 132
Nimitz, Chester William 328 Powers, Francis Gary 24, 418
INDICE DE NUME 787
Primakov, Evgheni Maksimovici 713 Rusk, David Dean 423, 425, 426, 430, 512, 538, 577,
Pugo, Boris 689 608
Russell, Bertrand Arthur William conte ~ 580
R Rüstü-Aras, Tewfik 115
Raab, Julius 275
Rabin, Yitzhak 726 S
Radford, Arthur William 354, 355 Sadat, Mohammed Anwar El 534, 597, 604, 639, 640,
Raeder, Erich 258 641, 642, 643, 644, 649
Rajk, László 384, 387 Salazar, António de Oliveira 567
Rákosi, Mátyás 385, 387, 389 Saliba, Evarist V. 558
Ramadier, Paul 296 Sartre, Jean-Paul 391, 580
Rapacki, Adam 402 Sauckel, Fritz 258
Rathenau, Walter 81, 82 Sazonov, Serghei Dmitrievici 35, 37, 40, 41
Reagan, Ronald Wilson 224, 404, 621, 636, 637, 647, Schacht, Hjalmar Horace Greeley 258
649, 657, 658, 659, 660, 668, 669, 670, 672, 740, Scheel, Walter 502
755 Schirach, Baldur von ~ 258
Renan, Ernest 365 Schlesinger, Jr., Arthur Meier 421
Renner, Karl 254 Schlieffen, Alfred von ~ 33, 36
Reynaud, Paul 156 Schmidt, Helmut 632, 635
Schmidt, Paul 147
Rhee, Syngman (Li Sîn Man) 209, 340, 341
Schnurre, Karl 141, 144
Ribbentrop, Ulrich Friedrich Wilhelm Joachim von
Schulenburg, Werner von ~ 139, 143, 144, 157, 170
~ 114, 117, 129, 131, 132, 134, 135, 141, 143,
Schuman, Robert 213, 357, 358, 359, 409
144, 145, 147, 154, 158, 159, 166, 167, 258
Schuschnigg, Kurt von ~ 120
Richardson, Elliot Lee 609
Schwartz, Benjamin 225
Richelieu, Armand Jean du Plessis de ~ 511
Scowcroft, Brent 660, 661, 682
Robertson, George Islay MacNeill 737 Segre, Sergio 678
Rogers, William Pierce 552, 604, 608 Selwyn-Lloyd, John Brooke, Baron ~ 375, 381, 412
Roosevelt, Franklin Delano 123, 129, 139, 162, 163, Seyss-Inquart, Arthur 120, 258
171, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180, 182, Sharon, Ariel 727
184, 185, 186, 187, 189, 190, 191, 192, 193, 194, Shigemitsu, Mamoru 262, 273
195, 196, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 228, 229, Shultz, George Pratt 671
230, 231, 232, 233, 234, 235, 236, 239, 240, 241, Sihanuk, Norodom 585, 586
242, 248, 256, 277, 278, 288, 320, 338, 350, 357, Sikorski, W‡adys‡aw Eugeniusz 196
408, 509, 521, 653, 655, 770 Singh, Gulab 326
Roosevelt, Theodore 18, 52 Slanski, Rudolf 384
Root, Elihu 18 Smith, Ian Douglas 567, 568, 569, 571
Rosenberg, Alfred 258 Snow, Edgar 609
Rostow, Walt Whitman 460 Soames, Arthur Christopher John, baron ~ 571, 572
Rothermere, Harold Sidney Harmsworth, viconte ~ Sobolev, Arkadi Aleksandrovici 377, 379
129 Sokolovski, V.D. 280
Rothschild, Lionel Walter, baron ~ 311 Solana Madariaga, Francisco Javier 713, 733, 737,
Rugova (Lajqi), Ibrahim 737 747
Rumsfeld, Donald Henry 754 Sorge, Richard 169
Runciman, Walter, viconte de Doxford 125 Spaak, Paul-Henri Charles 263, 436
788 INDICE DE NUME
Speer, Albert 258 Thant, U Maha Thray Sithu 432, 434, 453, 473, 510,
Springfield, G.G. 197 512, 569, 578, 580, 581, 585, 586, 598, 599, 601,
Stalin (Djugaøvili), Iosif Vissarionovici 83, 105, 132, 604
134, 140, 143, 144, 145, 146, 148, 156, 157, 160, Thatcher, Margaret Hilda, baroanæ ~ 621, 658, 664,
161, 163, 164, 165, 166, 168, 169, 171, 185, 186, 679, 680, 681, 691
187, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, Thorez, Maurice 530
198, 199, 200, 201, 228, 229, 230, 232, 233, 235, Thubten Gyatso (al 13-lea Dalai Lama) 456, 457
Tilea, Viorel V. 135, 136
236, 239, 243, 252, 253, 255, 256, 274, 285, 288,
Tinbergen, Jan 622
289, 291, 292, 293, 296, 298, 299, 333, 334, 335, Tiso, Jozef 129
338, 339, 341, 350, 360, 363, 383, 384, 385, 388, Tito, Iosip Broz 168, 186, 189, 235, 298, 299, 301,
391, 392, 404, 436, 463, 506, 527, 529, 535, 536, 383, 384, 385, 388, 527, 528, 536, 537, 579, 593,
686, 727 595, 596, 601, 727, 728, 732
Stark, Harold R. 177, 178 Titulescu, Nicolae 71, 72, 82, 89, 91, 94, 97, 100, 109,
Stettinius, Edward Rielly, Jr. 231, 251 110, 111, 112, 113, 115, 118, 248, 536
Stevenson II, Adlai Ewing 432, 662 Togliatti, Palmiro 384
Stimson, Henry 178, 179, 237 Togo, Shigenori 177, 183, 262
Stoph, Willi 495, 496, 501 Tojo, Hideki 173, 176, 177, 178, 179, 262
Strang, William 144, 154 Toland, John 182, 261
Stresemann, Gustav 88, 95, 96, 98, 99 Tötterman, Richard 555
Sufanuvong, Tiao 458, 459 Touré, Ahmed Sékou 445, 448
Sukarno, Ahmed 323 Toyoda, Teijiro 174, 175, 176
Troflki, Leon (Lev Davidovici Bronstein) 48
Suslov, Mihail Andreevici 387, 388, 531
Truman, Harry S. 190, 191, 192, 210, 228, 229, 230,
Suvanna Phuma 458, 459, 584, 585 231, 232, 233, 237, 238, 240, 241, 252, 253, 255,
271, 278, 288, 290, 292, 293, 295, 296, 297, 302,
Ø 303, 305, 306, 313, 332, 334, 336, 339, 341, 342,
Øapoønikov, Boris Mihailovici 141 343, 344, 347, 348, 349, 509, 576, 755
Øepilov, Dmitri Trofimovici 373, 379, 392 Tscherning, A. 555
Øevardnadze, Eduard Amvrosievici 661, 666, 667, Tudjman, Franjo 665, 730
677, 679, 682, 689, 693, 710
Øuøkevici, Stanislav Stanislavovici 655, 692, 693 U
Ulbricht, Walter 407, 492, 501, 593
T Undén, Osten 469
Taft, William Howard 18
Takahira, Kogoro 18 V
Talbot, Strobe 678 Vaida-Voevod, Alexandru 53, 61, 64
Vance, Cyrus Roberts 626, 633, 640, 729
Tanaka, Kakuei 611
Vandenberg, Arthur Hendrick 293, 305
Tanner, Väinö Alfred 428 Væcæroiu, Nicolae 721
Taraki, Nur Muhammad 633 Väyrynen, Raimo 428
Taylor, Alan John Percivale 89, 98, 148 Vîøinski, Andrei Ianuarevici 253, 264, 265, 270, 308,
Taylor, Maxwell Davenport 430, 460 344
Taisho, împærat al Japoniei 261 Vlad, Constantin 555
Tætærescu, Gheorghe 264, 265, 266, 268, 269 Voitec, Øtefan 264, 268
Teleki, Pál 62, 63, 65 Voroøilov, Kliment Efremovici 141, 142, 145, 392
INDICE DE NUME 789
W Wilson, Thomas Woodrow 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50,
Wagner, Richard 113 51, 54, 56, 60, 69, 72, 202, 521
Waldheim, Kurt 570, 572, 575, 587, 588, 625, 626, Wirth, Karl Joseph 81, 83
627 Wörner, Manfred 710
Wallace, Henry Agard 242, 243
Walsh, James Edward 173 Y
Warren, Christopher Minor 726 Yamamoto, Isoroku 181
Washington, George 104, 655 Yergin, Daniel 200
Wavell, Archibald Percival, conte ~ 324, 325 Young, Karen 705
Webb, William 260
Weiss, Thomas G. 705 Z
Weizmann, Chaim 312, 316 Zamfir, Zorin 18
Wilhelm II, împærat al Germaniei 16, 19, 32, 33, 34, Zhou Enlai 337, 338, 344, 355, 369, 454, 455, 457,
35, 36, 44, 51 531, 532, 534, 608, 610, 611
Wilson, Horace, Sir ~ 128 Zimmermann, Arthur 47
Wilson, James Harold 476, 477, 534, 543, 568, 569, Zorin, Valentin A. 432
581, 603 Zorin, Valerian Aleksandrovici 555
Despre autor:
Næscut în anul 1926, în Calafat, Judeflul Dolj

Doctor în filozofie, 1967
Membru øi vicepreøedinte al Academiei de Øtiinfle Sociale øi Politice, 1971°1989
Membru al Academiei Oamenilor de Øtiinflæ din România, din 1994
Membru øi vicepreøedinte al Asociafliei Române de Drept Umanitar, din 1994
Membru al Asociafliei culturale România în lume, din 2006
Membru al Delegafliei României la prima Conferinflæ pentru Securitate øi Cooperare
în Europa, 1972°1975
Ambasador al României în Finlanda (1973°1978), în Japonia (1986°1990) øi în
Australia (1988° 1991)
Co°director al Institutului de Studii privind Securitatea în Relafliile Est°Vest, New
York, 1982°1986
Membru al Grupului de experfli ONU pentru Raportul Dezarmare°Dezvoltare,
1981°1983
Invitat, în calitate de expert, la audierile publice organizate de Parlamentul European
pe tema „Securitatea pe Continent“, decembrie 1985
De acelaøi autor:
Eseuri despre nafliune. Editura Politicæ 1971

Creøtere øi valori. Editura Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, 1981
România øi securitatea europeanæ (ed.). Editura Politicæ, 1981
Relaflia dintre dezarmare øi dezvoltare (ed.). Editura Politicæ, 1984
Picuri de toamnæ. Poeme. Editura Junimea, 1988
Japonia. Introducere în istorie, culturæ øi civilizaflie. Editura Fundafliei „România
de Mâine“, 1998
Relafliile internaflionale în Istoria Modernæ. Editura Fundafliei „România de Mâine“,
2001
Relaflii internaflionale politico°diplomatice contemporane. Editura Fundafliei
„România de Mâine“, 2001
Dreptul Internaflional Umanitar la începutul secolului XXI (co°ed.). 2003
Puncte cardinale îndepærtate: Helsinki, Tokyo, Canberra, cu subtitlul: „Note ale
unui ambasador al României“ (în pregætire).

Constantin Vlad - Diplomatia Secolului XX

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constantin Vlad - Diplomatia Secolului XX

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Descrierea CIP a Bibliotecii Naﬂionale a României

© Toate drepturile asupra prezentei ediﬂii aparﬂin

ISBN (10) 973-87148-2-6

Cap. I: Jocuri de putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Cap. VI: Un fundament øubred . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Cap. XII: Diplomaﬂia sub øocul „ræzboiului fulger“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Cap. XV: Unele aspecte generale privind Ræzboiul Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

Cap. XIX: Avatarurile Destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 463

Cap. XX: Un Ræzboi Rece în surdinæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 615

Cap. XXII: Diplomaﬂia într°o lume unipolaræ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703

Lista tabelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 772

Pe de altæ parte, am avut în vedere gradul de prezenflæ a acfliunilor diplomafliei în literatura de

Austro°Ungaria în cazul cæ aceasta ar ajunge la un ræzboi în Balcani. Mai mult, Germania

Tabelul nr. 1: Populaﬂia Marilor Puteri (1890°1913)

1890 1900 1910 1913

*108, 1989, p. 199,Table 12

Tabelul nr. 2: Potenﬂialul industrial total al Marilor Puteri

1880 1900 1913

*108, 1989 p. 201, Table 16

Tabelul nr. 3: Ponderea în industria prelucrætoare a lumii

1880 1900 1913

*108, 1989 p 202, Table 17.

Tabelul nr. 4: Producﬂia de oﬂel a Marilor Puteri

1890 1900 1910 1913

*108, 1989 p. 200. Table 15

Venit nafl. Populaflie Venit nafl. /loc

Statele Unite 37 98 377

*108, 1989, p. 243, Table 25

1880 1890 1900 1910 1914

*108, 1989, p. 203, Table 19

Tabelul nr. 8: Comparaﬂii industrial/tehnologice ale Alianﬂelor din 1914*

Germania + Austro°Ungaria Franﬂa/Rusia + Anglia

*108, 1989, p. 258, Table 22

Potenﬂial industrial total (Anglia 472,6 178,8

*108, 1989, p. 271, Table 24

Tabelul nr. 10: Cheltuielile de ræzboi øi totalul forﬂelor mobilizate (1914°1919) *

Chelt. mil. (mld. USD) Total. forﬂelor la preﬂurile din

*108, 1989 p. 274, Table 25

Aceastæ împrejurare diminua în mod dramatic capacitatea sistemului internaﬂional, deci a

conducætorilor europeni încât ea s°a transformat în cheia de boltæ a aranjamentelor diplomatice

Austro°Ungaria declara ræzboi Rusiei øi Muntenegrului, la 6 august Serbia se declara în stare

rând de respectarea obligaﬂiilor oficiale ce reieøeau din tratate øi nu de conceptul global al

Angliei øi Franﬂei, care se temeau cæ încheierea øi aplicarea convenﬂiei va determina intrarea

• Intrarea României în ræzboi numai împotriva Austro°Ungariei;

Belgiei øi garantarea independenﬂei sale complete; examinarea pretenﬂiilor teritoriale într°un

unei telegrame adresate de Berlin ambasadorului german la Washington, telegramæ descifratæ

Pe 18 ianuarie 1918 debuta Conferinﬂa de pace de la Paris. La lucræri participau 27 state

Dificultæﬂi suplimentare în timpul Conferinﬂei de pace de la Paris apæreau pentru România

„O asociere universalæ a nafliunilor pentru menflinerea securitæflii neøtirbite a mærilor øi oceanelor,

instrument (Societatea Naﬂiunilor) depindem în primul rând øi în principal de o singuræ mare

Tabelul nr. 11: Indicatori mondiali ai producﬂiei industriale, 1913°1925 (1913=100) *

1913 1920 1925

*108, 1989, p. 280, Table 26

Tabelul nr. 12: Indicatori anuali ai producﬂiei Industriale (1913=100) *

Lumea SUA Germania M. Franﬂa URSS Italia Japonia

*108, 1989, p. 299, Table 28

Tabelul nr. 13: Ponderea în producﬂia industrialæ mondialæ, 1929°1938 (procente) *

1929 1932 1937 1938

*108, 1989, p. 330, Table 30

Venitul naﬂional Procent alocat Apærærii

*108, 1989, p. 332, Table 31

Tabelul nr. 15: Potenﬂialul relativ de ræzboi al Marilor Puteri în 1937*