Sunteți pe pagina 1din 790

CONSTANTIN VLAD

DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX
Redactor: DELIA RÆZDOLESCU
Coperta: STAN BARON
Tehnoredactare: OFELIA COØMAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României


VLAD, CONTANTIN
Diplomaflia secolului XX / Constantin Vlad. - Bucureøti: Fundaflia
Europeanæ Titulescu, 2006
ISBN (10) 973-87148-2-6 ; ISBN (13) 978-973-87148-2-3

327(498+100)''19''

© Toate drepturile asupra prezentei ediflii aparflin


FUNDAfiIEI EUROPENE TITULESCU, 2006

ISBN (10) 973-87148-2-6


ISBN (13) 978-973-87148-2-3
FUNDAfiIA EUROPEANÆ TITULESCU

CONSTANTIN VLAD

DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX

Bucureøti, 2006
Lucrare sponsorizatæ de Banca Comercialæ Românæ
Lui Beti, Stela, Miruna øi Cælin,
færæ ræbdarea øi înflelegerea cærora
aceastæ carte n°ar fi fost scrisæ
CUPRINS

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Partea întâi:
Diplomaflia — instrument al unui debut predestinat:
prima conflagraflie mondialæ

Cap. I: Jocuri de putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15


Cap. II: Raporturi de putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Cap. III: Un inevitabil programat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Cap. IV: Diplomaflia sub zodia ræzboiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Cap. V: Pacea de la Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

Partea doua:
Diplomaflia în perioada interbelicæ

Cap. VI: Un fundament øubred . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69


Cap. VII: Securitatea colectivæ øi slæbiciunile sale sub presiunea raporturilor de forfle . . . . . . . 74
Cap. VIII: Fisuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1) Rapallo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2) Locarno . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3) Cætre un apogeu al ineficienflei ideii de securitate colectivæ: Pactul Briand°Kellogg . . . 99
Cap. IX: Dinamica cedærilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Cap. XI: Pactul Ribbentrop°Molotov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Partea treia:
De la diplomaflia ræzboiului, la diplomaflia pæcii

Cap. XII: Diplomaflia sub øocul „ræzboiului fulger“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151


Cap. XIII: Pearl Harbor — un eøec al diplomafliei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Cap. XIV: De la ræzboi spre lumea postbelicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
1) Diplomaflia la nivel înalt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
2) Diplomaflia în slujba unor orientæri strategice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
3) Diplomaflia øi viitorul Germaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4) Diplomaflia øi problema graniflelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5) Relafliile postbelice dintre URSS øi statele est øi central°europene . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
6) În plin ræzboi, o nouæ speranflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
Partea patra:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (I)

Cap. XV: Unele aspecte generale privind Ræzboiul Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207


1) O confruntare globala Est°Vest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
2) Elemente de diversitate a Lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
3) Drepturile omului în condifliile Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
4) O încheiere surprizæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Cap. XVI: Începuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
1) Primele hærfluieli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
2) Motive de discordie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
a. Viitorul Germaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
b. Soarta statelor din Europa centralæ øi de ræsærit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
c. Dilema Atomului: Cutia Pandorei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
d. O lume unicæ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
3) Politica de îngrædire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
Cap. XVII: Cætre o lume bipolaræ. De la starea de aliafli la cea de inamici în tranøeele
Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
1) ONU, matricea vieflii internaflionale. Primii paøi într°o lume în scindare . . . . . . . . . . . . . 246
2) Diplomaflia multilateralæ imediat°postbelicæ; credit doar parflial onorat . . . . . . . . . . . . . . 251
3) Spre o justiflie internaflionalæ. Tribunalele dela Nürnberg øi Tokyo . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
4) Tratatele de pace postbelice øi sferele de influenflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
5) Germania øi problema germanæ dupæ Potsdam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
6) Doctrina Truman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
7) Planul Marshall . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
8) Alianfle øi regionalism în primul deceniu postbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
9) Problema Palestinei dupæ 1945. Israelul, un nou stat pe harta lumii . . . . . . . . . . . . . . . . 310
10) Debutul decolonizærii postbelice. Opoziflii, conflicte, avansuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
11) Zona Asia°Pacific øi confruntarea Est°Vest. China, Coreea,Vietnam . . . . . . . . . . . . . . 332
12) Primii paøi în integrarea europeanæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
Cap. XVIII: Confruntæri pe marginea præpastiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360
1) Limite ale diplomafliei: Summit°ul de la Geneva (1955) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360
2) Crize în interiorul blocurilor øi limpeziri în relafliile dintre ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
a. Suezul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
b. Ungaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
3) Diplomaflie øi înarmæri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
4) A doua crizæ a Berlinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405
5) Din nou limite ale diplomafliei: eøecul reuniunii la nivel înalt de la Paris (1960) . . . . . . 414
6) Criza rachetelor (Cuba, 1962) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
7) Avansuri ale integrærii: Tratatul de la Roma (1957); constituirea AELS . . . . . . . . . . . . 436
8) Puncte fierbinfli pe glob: Orientul Mijlociu, Africa, Asia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440

Partea cincea:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (II)

Cap. XIX: Avatarurile Destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 463


1) Destinderea — jaloane în relafliile Est°Vest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 464
2) Un test fundamental pentru destindere în Europa: problema germanæ . . . . . . . . . . . . . . 491
3) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 504
a. În centrul destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 504
b. NATO: reticenfle faflæ de destindere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 508
c. NATO: sfidarea francezæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 511
d. NATO: asumarea destinderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 517
4) Destindere øi alianfle: unitate øi dizidenfle (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 525
a. Estul: sfidarea chinezæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 525
b. Estul: destinderea øi diplomaflia românæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533
5) Moment de vârf øi tentativæ de instituflionalizare a destinderii: Conferinfla
pentru Securitate øi Cooperare în Europa (CSCE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540
a. Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540
b. Dipoli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 554
c. Helsinki°Geneva°Helsinki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 559
6) Decolonizarea — ultimii paøi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 565
7) Vietnam: neputinfla forflei, valenflele diplomafliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 576
8) „Doctrina suveranitæflii limitate“ în acfliune: Cehoslovacia, 21august 1968 . . . . . . . . . . 589
9) O nouæ etapæ în conflictul arabo°israelian: 1967, 1973 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 596
10) De la „diplomaflia ping°pong°ului“ la contacte la nivel înalt: vizita preøedintelui SUA
în China (1972) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 605

Partea øasea:
Diplomaflia øi Ræzboiul Rece (III)

Cap. XX: Un Ræzboi Rece în surdinæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 615


1) Fazæ ascendentæ la Nafliunile Unite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 616
2) Continuitate øi discontinuitate, spirit de confruntare în raporturile dintre supraputeri:
SALT II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 628
3) Un pas pozitiv înainte în Orientul Apropiat: Acordul de la Camp David øi Tratatul de
pace dintre Egipt øi Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 639
4) Poticneli øi avansuri în procesul CSCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 646
Cap. XXI: Contra cronometru: øase ani vis°à°vis de patru decenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 651
1) Un wilsonian întârziat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 651
2) Diplomaflia la nivel înalt øi încheierea Ræzboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 657
a. Accelerarea ritmului istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 657
b. De la controlul armamentelor la mæsuri de dezarmare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 668
c. Revoluflie øi diplomaflie; problema germanæ — gong final . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 675
3) Anul fatidic 1991 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 684
4) CSCE: curs ascendent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 696

Partea øaptea:
Dipomaflia post°Ræzboi Rece

Cap. XXII: Diplomaflia într°o lume unipolaræ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703


1) Træsæturi ale Ordinii Mondiale în perioada post°Ræzboi Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703
2) Alianfla Nord°Atlanticæ: staturæ øi roluri noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 707
a. Un nou concept strategic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 708
b. Raporturi noi cu state non°NATO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 710
c. Extindere prin primirea de noi membri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 712
3) Un nou mediu internaflional pentru promovarea drepturilor omului . . . . . . . . . . . . . . . . 715
4) Ræzboaie vechi øi noi; diplomaflie øi factor militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 723
5) De la CSCE la OSCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 737
6) Uniunea Europeanæ. Tratatele de la Maastricht øi Amsterdam. Spre o politicæ externæ øi
de securitate comunæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 739

Încheiere:
Dileme ale diplomafliei mondiale la început de secol XXI
1) Noi ameninflæri la adresa pæcii øi securitæflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 749
2) E posibil un nou consens internaflional în problemele securitæflii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 756

Lista tabelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 772


Repere bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 773
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 780
CUVÂNT ÎNAINTE

Încep cu o mærturisire: cartea de faflæ s°a næscut din curiozitatea pentru tot ceea ce priveøte
relafliile internaflionale, politica øi diplomaflia mondialæ. Ani, apoi decenii de°a rândul, am urmærit
evenimentele ce se petreceau pe marea scenæ a lumii, de atâtea ori derutante. Dupæ ce am citit
câte ceva din Hans Morgenthau, am început sæ væd în spatele lor jocurile de interese, sæ sesizes
pozifliile de putere, sæ judec aranjamentele fæcute la lumina zilei øi sæ surprind din manifestæri
aparent banale conflinutul øi sensul celor stabilite departe de ochii publicului. Mæ uimea câte
oportunitæfli, unele majore, erau pierdute de diplomaflie. Eram intrigat sæ væd câtæ miopie,
îngustime de vederi, lipsæ de orizont øi de imaginaflie se etalau în câmpul diplomatic, cât de
adânci erau, de multe ori, discrepanflele dintre realitæfli øi percepflii în actul diplomatic. Mæ revolta
nonøalanfla, cinismul cu care mari protagoniøti ai politicii mondiale îøi prezentau interesele
egoiste drept cerinfle ale „comunitæflii internaflionale“, frecvenfla cu care statele mici øi mijlocii
erau silite, sub presiunea celor puternici, sæ adopte poziflii care, pe fond, le contraziceau interesele
øi næzuinflele.
Multæ vreme am contemplat jocurile diplomafliei de la adæpostul catedrei, pânæ am coborât
în arenæ. Am avut øansa sæ fac parte din delegaflia românæ care a participat la pregætirea øi
desfæøurarea primei Conferinfle pentru Securitate øi Cooperare în Europa — CSCE. M°am
bucurat de privilegiul de a reprezenta România în capitale precum Helsinki, Tokio øi Canberra.
Am avut prilejul sæ cunosc mai bine proporfliile discrepanflelor dintre Nord øi Sud øi dimensiunile
aberantei curse a înarmærilor lucrând într°un grup de experfli ONU la un raport privind relaflia
dezarmare°dezvoltare. În fine, am putut simfli, pe viu, tensiunea dintre øtiinflæ øi politicæ în
lucrærile unui institut internaflional care se ocupa de problemele securitæflii în relafliile Est°Vest
Am putut astfel vedea mari oameni politici ai vremii în postura de diplomafli, negociatori reputafli
la lucru, limitele øtiinflei atunci când aceasta se încumetæ sæ intre pe tærâmul diplomafliei, dar
øi potenflialitæflile unui dialog onest øi purtat cu bunæ credinflæ între cunoaøtere øi practica
diplomaticæ.
Asemenea implicæri în realitæfli m°au fæcut sæ privesc cu alfli ochi literatura de speciali-
tate — pe care n°am încetat s°o urmæresc —, precum øi informaflia curentæ asupra evenimentelor
diplomatice. Efectul cumulat al meditafliei asupra practicii diplomatice øi reflectærii ei în
cunoaøtere este cartea de faflæ. Ea încearcæ o privire de sintezæ asupra diplomafliei, ca parte
distinctæ, dar implicatæ, a istoriei atât de zbuciumate a secolului XX. Având în vedere extraor-
dinara bogæflie de evenimente care a marcat acest secol pe plan diplomatic, în alcætuirea ei a
trebuit sæ fac o selecflie severæ a acestor evenimente. Selecflia a luat în considerare acele
componente ale vieflii diplomatice care spun ceva esenflial despre domeniu într°o etapæ datæ.
12 CONSTANTIN VLAD

Pe de altæ parte, am avut în vedere gradul de prezenflæ a acfliunilor diplomafliei în literatura de


specialitate din România. Astfel, am acordat un spafliu mai restrâns deceniilor de pânæ la cel
de°al Doilea Ræzboi Mondial întrucât diplomaflia acelor decenii este pe larg øi aprofundat
abordatæ în cærfli øi studii. M°am aplecat însæ mai pe îndelete asupra perioadei Ræzboiului Rece
øi a ultimului deceniu al secolului — primul deceniu post°Ræzboi Rece, mai puflin tratate în
lucræri øi studii, aflate la dispoziflia cititorului român interesat.
Cartea de faflæ nu este o lucrare de teorie a diplomafliei ca domeniu al activitæflii umane, ci
un studiu despre faptele/actele diplomatice în decursul unui secol. Multe astfel de fapte flin
de diplomaflia publicæ. Acolo unde actul diplomatic, clasificat în momentul producerii lui, a
fost publicat în culegeri de documente, reprodus în lucræri de exegezæ sau a devenit accesibil
prin mediile virtuale, diplomaflia desfæøuratæ „în spatele uøilor închise“ a intrat øi ea în atenflia
prezentei lucræri.
Atât în selecflia faptelor diplomatice, cât øi în prezentarea lor am cæutat sæ mæ conduc dupæ
cerinflele obiectivitæflii øtiinflifice. Spun „prezentarea“ faptelor respective întrucât am evitat acele
analize øi interpretæri care introduc, aproape inevitabil, un element subiectiv în abordarea
problemelor tratate. În plus, am læsat cititorului posibilitatea de a descifra, de a înflelege el
însuøi semnificaflia subiectelor examinate, renunflând la orice intenflie de a°l conduce spre anumite
concluzii, de a°i impune propriile opinii ale autorului. Folosesc øi aceastæ cale spre a exprima
mulflumiri prof. Stelufla Vlad pentru contribuflia adusæ la elaborarea pærflilor din carte care se
referæ la drepturile omului øi asist. univ. Cælin Vlad pentru sprijinul pe care mi l°a acordat,
cu pasiunea lui de bibliofil, în documentarea lucrærii în ansamblu øi în elaborarea paragrafului
referitor la Pacea de la Paris, 1947.
În cuprinsul lucrærii, am citat frecvent øi pe larg cærflile øi studiile consultate, inclusiv
volumele cu caracter documentar. Am considerat cæ acest lucru, reclamat de deontologia calitæflii
de autor, nu îngreuneazæ nici textul, nici lectura lui. Formula folositæ pentru trimitere la lucrærile
citate este simplæ øi comodæ pentru cititor. Anume, primul numær dintre paranteze indicæ poziflia
lucrærii respective în reperele bibliografice, cel de al doilea aratæ anul în care aceasta a fost
publicatæ, urmat de indicarea paginii (paginilor) din care citatul a fost extras.
Aduc mulflumirile mele cælduroase Bæncii Comerciale Române, al cærui sprijin generos
a fost decisiv pentru publicarea lucrærii de faflæ.
Apreciez în mod deosebit øi mæ consider onorat cæ rezultatul strædaniilor mele ajunge la
cititor sub egida Fundafliei Europene Titulescu, prestigios for øtiinflific de flinutæ naflionalæ
øi internaflionalæ.
PARTEA ÎNTÂI:
DIPLOMAfiIA — INSTRUMENT AL UNUI
„DEBUT“ PREDESTINAT: PRIMA CONFLAGRAfiIE
MONDIALÆ
CAP. I.
JOCURI DE PUTERE

Noul, pe atunci, secol XX debuta marcat de o predestinaflie: drumul sæu inexorabil cætre
ceea ce avea sæ devinæ prima conflagraflie mondialæ. Era o predestinaflie întrucât modelul
raporturilor care dominau sistemul internaflional, anume cele douæ grupæri de state opuse: Tripla
Alianflæ øi alianfla franco°rusæ era moøtenit de la veacul precedent. Acest model va cunoaøte
unele modificæri, mai ales prin formarea Triplei Înflelegeri, dar dinamica lui, aø spune congenitalæ,
va îndrepta lumea implacabil cætre „Marele Ræzboi“.
Tripla Alianflæ era reînnoitæ în 1902 øi 1912. Articolul 3 al Tratatului dintre Austro°Ungaria,
Germania øi Italia prevedea cæ, dacæ una sau douæ dintre pærflile contractante, færæ provocare
directæ din partea lor, ar fi atacate øi ar ajunge în stare de ræzboi cu douæ sau mai multe mari
puteri nesemnatare casus foederis s°ar ivi imediat pentru toate pærflile. Iar articolul 2 al Tratatului
stipula cæ dacæ Italia, færæ provocare directæ din partea sa, ar fi fost atacatæ de Franfla, indiferent
de motiv, celelalte douæ pærfli contractante erau obligate sæ°i dea ajutor cu toate puterile lor.
O obligaflie similaræ revenea Italiei în cazul unei agresiuni neprovocate a Franflei împotriva
Germaniei (48, 1936, p. 2).
Jocurile de putere dædeau culoare diplomafliei, angajate de°a lungul liniilor trasate de
interesele marilor actori ai vremii, interese care mergeau de la convergenfle pânæ la opoziflii
ireductibile. Pe tabla de øah a diplomafliei mondiale, cele mai multe „mutæri“ erau efectuate
de puterile din afara Triplei Alianfle. Prima miøcare semnificativæ în acest sens o fæcea Marea
Britanie, încheind în 1902 o neaøteptatæ alianflæ cu Japonia. Aceasta prevedea cæ cele douæ
state aveau sæ ræmânæ neutre în cazul când una dintre ele intra în ræzboi cu o singuræ altæ putere
pentru controlul asupra Chinei sau Coreii. Totodatæ, dacæ unul dintre semnatari era atacat de
doi adversari, cele douæ flæri „vor duce ræzboiul împreunæ øi vor face pace printr°o înflelegere
mutualæ“ (153, 1981, p. 105).
Tratatul dintre Marea Britanie øi Japonia urma sæ aibæ un impact major asupra sistemului
relafliilor internaflionale, determinând deblocæri în anumite secvenfle ale acestor relaflii øi realinieri
de poziflii în diplomaflie, context istoric în care apærea configuraflia finalæ a principalelor douæ
grupæri militaro°politice — Antanta øi Puterile Centrale. Ultimele decenii ale secolului XIX
amplificaseræ dilemele politicii externe øi diplomafliei Marii Britanii, puterea care asigurase
timp îndelungat echilibrul de forfle pe continent øi în lume. Anglia se confrunta cu Rusia în
16 CONSTANTIN VLAD

Extremul Orient, Asia centralæ, Orientul apropiat øi Balcani. Politica expansionistæ a Imperiului
flarist constituia o serioasæ ameninflare pentru interesele britanice în toate aceste regiuni. Alianfla
Rusiei cu Germania se erodase treptat, totuøi prevenirea unei apropieri ruso°germane pe seama
Angliei ræmânea o importantæ preocupare a britanicilor. Iar unele reacflii parflial pozitive ale
Londrei la propunerile avansate de Berlin în ultimul deceniu al secolului XIX privind o înflelegere
anglo°germanæ (194, 2001, p. 167) aveau în vedere, între altele, tocmai perspectiva folosirii
de cætre Marea Britanie a Germaniei împotriva Rusiei. Or, politica Germaniei dupæ Bismarck
øi, mai ales, linia înarmærii sale navale contraveneau tot mai flagrant intereselor britanice øi
fæceau din ce în ce mai dificilæ øi mai neverosimilæ o apropiere anglo°germanæ în termenii
dorifli de Berlin, care ar fi însemnat, de fapt, o alianflæ între cele douæ flæri. Pe de altæ parte,
Anglia se confrunta cu Franfla în Africa øi Orientul Apropiat, Londra privind totodatæ cu
îngrijorare paøii fæcufli de Paris în direcflia Petersburgului, alianfla franco°rusæ putând dobândi
oricând øi accente antibritanice.
Tratatul cu Japonia aducea o profundæ schimbare de situaflii. Prin el, diplomaflia britanicæ
profita de pe urma unor noi constelaflii de interese øi de putere în partea de nord a zonei
Asia°Pacific. Anume, în condiflii când politica „porflilor deschise“ faflæ de China materializa
confruntærile marilor puteri pentru poziflii în aceastæ flaræ uriaøæ, dominaflia asupra Chinei de
Nord (Manciuria) øi Coreii devenea repede terenul divergenflelor tot mai acute dintre Rusia
øi Japonia. Competiflia chino°japonezæ pentru Coreea era tranøatæ în favoarea Japoniei prin
ræzboiul din 1894, câøtigat de niponi. Între timp însæ, Rusia încheiase mai multe acorduri cu
China øi pætrunsese masiv în Manciuria. Începea competiflia ruso°japonezæ în regiune, competiflie
care va duce la ræzboiul din 1904°1905, soldat cu înfrângerea Rusiei.
Pe acest fundal, consecinflele tratatului anglo°japonez asupra sistemului internaflional aveau
sæ fie ample øi de duratæ. Marea Britanie nu mai avea nevoie de Germania pentru a fline Rusia
în frâu. Totodatæ, politica germanæ, deschis ostilæ faflæ de Franfla, era de naturæ sæ detensioneze
raporturile dintre Paris øi Londra. La doi ani dupæ tratatul anglo°japonez, în 1904, se încheia
acordul dintre Franfla øi Marea Britanie, intrat în analele diplomafliei ca „Antanta Cordialæ“.
Prin acest acord, problemele litigioase dintre cele douæ flæri se rezolvau ca rezultat al unor concesii
reciproce: Parisul renunfla la orice pretenflii asupra Egiptului, Londra recunoscând, în schimb,
protectoratul francez asupra Marocului; de asemenea, pærflile conveneau mæsuri privind
dezvoltarea comerflului prin Canalul de Suez øi prin Gibraltar. Mai multe articole secrete ale
acordului reglementau interesele reciproce în legæturæ cu Terra Nova øi Africa øi rezolvau o
serie de dispute privind Siamul, Madagascarul øi Noile Hebride. Deøi Antanta Cordialæ nu
constituia o alianflæ, încheierea ei deschidea un câmp larg raporturilor franco°britanice.
Semnificaflia ei nu scæpa Berlinului. Kaiserul Wilhelm al II°lea remarca în aceastæ privinflæ în
legæturæ cu Marea Britanie cæ prietenia ei cu Franfla, siguranfla pe care o atrage aceastæ prietenie
„aruncæ din ce în ce mai mult pe ultimul plan toate menajamentele Angliei în privinfla
Germaniei“ (apud 153, 1981, p. 119). Peste alfli trei ani, în 1907, se încheia convenflia anglo°rusæ.
Øi nu era deloc întâmplætor cæ aceastæ convenflie reglementa raporturile anglo°ruse tocmai în
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 17

ceea ce priveøte Asia centralæ, adicæ Persia, Afghanistanul øi Tibetul. Persia era împærflitæ în
trei zone: cea de nord revenea ruøilor, cea de sud°est englezilor, în timp ce partea de mijloc
ræmânea neutræ. Marea Britanie declara cæ „nu va considera Afghanistanul în afara sferei de
influenflæ ruseøti“, în timp ce Rusia accepta o prezenflæ øi o influenflæ crescândæ britanicæ în
Afghanistan (apud 153, p. 147). În ceea ce priveøte Tibetul, cele douæ pærfli se angajau sæ nu
violeze integritatea acestuia øi sæ nu se amestece în treburile lui interne. Semnarea convenfliei
anglo°ruse ducea la formarea Triplei Înflelegeri. Desigur, nu era vorba despre o alianflæ propriu-zisæ
între cele trei puteri; în zilele fierbinfli ale începutului de august 1914, Sir Edward Grey, øeful
Foreign Office, declara în Camera Comunelor: „Noi nu suntem deloc parte în alianfla franco°rusæ;
noi îi ignoræm clauzele“ (apud 153, 1981, p. 203). Dar, sub imperiul logicii evenimentelor,
prevederile Antantei Cordiale, precum øi cele ale acordului anglo°rus din 1907 duceau la reacflii
specifice unor raporturi de alianflæ. În aceeaøi prezentare fæcutæ Camerei Comunelor, Grey dædea
citire unei scrisori pe care tocmai o trimisese ambasadorului francez la Londra:
„Sunt autorizat sæ væ dau asigurarea cæ, dacæ flota germanæ ar patrula în Canalul Mânecii sau
în Marea Nordului pentru a opera contra teritoriului sau a navelor franceze, flota britanicæ îøi
va face o datorie din a le proteja cu toatæ puterea“ (apud 153, p. 205).
În felul acesta, tratatul anglo°japonez din 1902 transforma pentru Marea Britanie raporturile
sale cu Franfla øi cele cu Rusia dintr°o sfidare, într°o oportunitate strategicæ. În acelaøi timp,
pentru Rusia tratatul cu Anglia permitea îndepærtarea definitivæ de Germania, a cærei politicæ
de sprijinire a Austro°Ungariei în Balcani stânjenea tot mai mult miøcærile Petersburgului în
zona respectivæ. Tocmai într°un astfel de sens afirmam mai sus cæ tratatul anglo°japonez
deblocase raporturile internaflionale într°o serie de segmente ale acestora.
Pe de altæ parte, pentru Japonia alianfla cu Anglia constituia un însemnat pas înainte în
recunoaøterea statutului sæu de mare putere. În Era Meiji, sub cuvântul de ordine „o flaræ bogatæ
øi o armatæ puternicæ“, Japonia devenise o mare putere în zonæ. Tratatele bazate pe inegalitate
øi discriminare semnate în ultimii ani ai perioadei Edo cu diferite puteri occidentale erau
revizuite. Japonia era prima flaræ din Asia°Pacific care ajungea pe picior de egalitate cu statele
vestice, fiind recunoscutæ øi tratatæ ca atare de cætre acestea. Dar pentru dezvoltarea economiei
sale, condifliile de flaræ insularæ, særacæ în materii prime øi resurse de hranæ, se dovedeau înguste
øi împoværætoare.
Cum îøi va rezolva aceste probleme, dificile øi presante, noua putere în ascensiune øi, prin
urmare, cum se va integra diplomaflia japonezæ în sistemul relafliilor internaflionale deja constituit?
Tentaflia de a o face pe seama unor spaflii continentale chineze, cu imense bogæflii exploatate
doar parflial în cadrul unui stat slab politiceøte øi, mai ales, militar, erau mari. Iar cætre aceste
spaflii Coreea, aflatæ în imediata apropiere a coastelor Japoniei, reprezenta un punct de plecare
øi o punte ideale. Asemenea tentaflii spre expansiune se întâlneau cu o „învæflæturæ“ pe care
puterile occidentale o ofereau cu prisosinflæ Japoniei. Mæ refer la faptul cæ, pânæ la finele secolu-
lui XIX, toate flærile zonei Asia°Pacific, bogate, dar însuficient de puternice din punct de vedere
militar, deveniseræ colonii engleze, franceze, spaniole, olandeze, portugheze, americane,
18 CONSTANTIN VLAD

germane, cæ Rusia, Anglia, Franfla, SUA, Germania aveau posesiuni øi drepturi speciale în
largi porfliuni din China. În general, în relafliile internaflionale øi în diplomaflie, în condiflii istorice
date, se impune un anumit mod de conduitæ în promovarea de statele mari øi puternice a
intereselor lor naflionale dincolo de frontierele proprii (192, 1998, p. 51°52). Atunci când Japonia
a început sæ se afirme ca mare putere, resursele naturale øi umane extraordinare ale zonei
Asia°Pacific se aflau deja în posesia sau sub controlul puterilor coloniale. Japonia s°a adaptat,
ea însæøi, la condifliile existente în aria unde este aøezatæ geografic, adoptând, într°un fel în
mod natural, acelaøi gen de comportament precum cel al puterilor europene øi al SUA. Iatæ
explicaflii date de istoricul american Paul Kennedy øi istoricii români Buøe øi Zamfir viziunii
øi modulului de acfliune proprii marilor actori, în care se afla øi Japonia, în ultimele decenii
ale secolului XIX øi în primele ale secolului XX:
„Exista la elitele guvernamentale, în cercurile militare øi organizafliile imperialiste punctul de
vedere precumpænitor asupra ordinii mondiale care punea accentul pe luptæ, schimbare, competiflie,
folosirea forflei øi organizarea resurselor spre a întæri puterea statului. În acest climat, transformærile
efectuate prin Restauraflia Meiji au exprimat hotærârea membrilor influenfli ai elitei japoneze
de a evita sæ fie dominafli øi colonizafli de cætre Vest, aøa cum se întâmplase pretutindeni în Asia“
(108, 1989, pp. 196, 206). „Ca øi Africa, Asia…devenise la sfârøitul secolului al XIX°lea un
câmp deschis al ambifliilor câtorva flæri îndræznefle øi bine înarmate…Aceste împrejuræri explicæ
în mare mæsuræ politica economicæ, militaræ øi externæ practicatæ øi de cætre Japonia în deceniile
ce au urmat restaurærii imperiale“ (26, 1990, p. 46).
Ræzboiul ruso°japonez din 1904°1905, încheiat cu o victorie ræsunætoare a Japoniei, configura
noile raporturi de putere în Pacificul de nord°vest. El era un prilej oportun pentru manifestarea
noului jucætor în afacerile Pacificului, anume Statele Unite. Preøedintele american Theodore
Roosevelt cerea celor douæ state beligerante sæ respecte neutralitatea Chinei øi politica porflilor
deschise faflæ de aceastæ flaræ. Simultan, el fæcea cunoscut Franflei øi Germaniei cæ, în cazul cæ
acestea s°ar fi asociat Rusiei împotriva Japoniei, SUA s°ar fi plasat imediat de partea acesteia
din urmæ, mergând pânæ la capæt (68, 1992, pp. 21°22). Medierea lui Roosevelt avea sæ ducæ
la pacea de la Portsmouth (1905). Prin aceasta, Rusia recunoøtea Coreea drept sferæ de influenflæ
japonezæ øi ceda Japoniei partea de sud a insulei Sahalin, peninsula chinezæ Liaotung — cu
oraøele Port Arthur øi Dairen —, precum øi calea feratæ din Manciuria de sud.
Aceastæ deschidere a Statelor Unite în raporturile cu Japonia va fi în curând urmatæ de alfli
paøi în aceeaøi direcflie. Astfel, în 1905 se încheia un memoranum secret Taft°Katsura (Taft
fiind ministrul de Ræzboi al SUA, iar Katsura ministrul de Externe japonez). Memorandumul
stipula cæ SUA nu se vor amesteca în treburile Japoniei în Coreea în schimbul renunflærii de
cætre aceasta la cuceriri teritoriale în Filipine (aflate din 1898 sub ocupaflie americanæ). Japonezii
au interpretat Memorandumul ca o aprobare datæ de cætre SUA protectoratului japonez asupra
Coreii (159,1976, p. 351). În 1908, între cele douæ flæri se încheia acordul Root°Takahira (Root
era secretarul de stat al SUA, iar Takahira ambasador al Japoniei la Washington). Acordul
prevedea cæ SUA øi Japonia: 1. Vor menfline statu-quo°ul în Pacific; 2. Vor respecta posesiunile
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 19

teritoriale ale celeilalte pærfli în Pacific; 3. Vor susfline politica porflilor deschise faflæ de China
øi 4. Vor susfline prin mijloace paønice independenfla øi integritatea teritorialæ a Chinei. Privite
în perspectivæ istoricæ, documentele americano°japoneze din 1905 øi 1908 aratæ cæ SUA, care
flintea sæ devinæ principala forflæ în Pacific, recunoøteau poziflia øi interesele de mare putere
ale Japoniei în aceastæ zonæ, încheiau cu aceastæ flaræ aranjamente care priveau asigurarea
reciprocæ a unor adeværate sfere de influenflæ în Extremul Orient. În acelaøi timp, documente
precum cele menflionate prefaflau viitorul proces de acumulare a unor divergenfle øi conflicte
de interese între Japonia øi SUA, care aveau sæ ducæ în final la ræzboiul din Pacific. Subliniez
în acest sens cæ în 1883, când Statele Unite se pregæteau sæ anexeze Hawaii, Japonia a fost
singura flaræ care protestase împotriva transformærii arhipelagului în cel de°al 50°lea stat din
componenfla SUA (159, 1976, p. 345).
Între timp, în Occident se declanøa ceea ce este cunoscut drept prima crizæ marocanæ. Franfla
urmærea sæ°øi impunæ protectoratul asupra Marocului, pretenflie acceptatæ de Marea Britanie
în 1904. Germania, la rândul sæu, încerca sæ includæ Marocul în sfera sa de influenflæ. Pe 31
martie 1905, Wilhelm al II°lea sosea la Tanger unde rostea un discurs fulminant, cerând ca
Germania sæ beneficieze de libertatea comerflului pe picior de egalitate cu Franfla øi Anglia în
Maroc, iar sultanul marocan sæ ræmânæ un suveran independent (34, 1984, p. 420). Pentru
soluflionarea diferendului, în 1906 avea loc conferinfla internaflionalæ de la Algesiras (Spania)
asupra Marocului. Germania conta pe sprijinul SUA, Italiei øi Austro°Ungariei pentru o politicæ
a „porflilor deschise“ în Maroc; ea considera cæ Rusia era prea slæbitæ prin înfrângerea suferitæ
în Extremul Orient spre a se implica în treburile Africii de nord; de asemenea, spera ca acest
conflict marocan sæ ducæ la slæbirea legæturilor dintre Anglia øi Franfla, legæturi stabilite în
virtutea proaspæt încheiatei Antante Cordiale. Toate aceste calcule s°au dovedit eronate, prima
crizæ marocanæ sfârøindu°se printr°un serios eøec diplomatic pentru Germania (109, 1998, p.
169). Conferinfla va da Franflei øi Spaniei controlul principal asupra Marocului, confirmând
ceea ce Parisul øi Madridul conveniseræ printr°un tratat secret încheiat în 1904, cu acordul
Marii Britanii, acord înscris chiar în prevederile Antantei Cordiale. Germania era izolatæ, ea
beneficiind doar de un sprijin palid din partea Austro°Ungariei. Criza marocanæ întærea relafliile
dintre Marea Britanie øi Franfla. La Algesiras, Londra øi Parisul conveneau asupra începerii
unor negocieri în domeniul militar. Iar øeful diplomafliei britanice, lordul Edward Grey, îl avertiza
pe ambasadorul german la Londra cæ, în cazul unui ræzboi între Germania øi Franfla, Anglia
va lua partea Franflei. Tot la Algesiras, Marea Britanie fæcea primii paøi în direcflia apropierii
de Rusia, politicæ ce avea sæ se finalizeze prin Convenflia din 1907.
Astfel, în a doua jumætate a primului deceniu al secolului XX, cele douæ grupæri milita-
ro°politice erau închegate. Aceste alianfle, în contextul legæturilor unora dintre membrii lor cu
state terfle, deveneau structuri rigide, simpla lor prezenflæ împingând Europa spre un ræzboi
general.
„La finele primului deceniu al secolului douæzeci, echilibrul de forfle degenerase øi provocase
formarea unor coaliflii ostile a cæror rigiditate era egalatæ de dispreflul nesæbuit pentru consecinflele
20 CONSTANTIN VLAD

cu care fuseseræ încheiate. Rusia era legatæ de o Serbie mustind de facfliuni naflionaliste øi chiar
teroriste øi care, neavând nimic de pierdut, nu manifesta nici urmæ de interes faflæ de riscurile
unui ræzboi generalizat. Franfla îi dæduse carte albæ unei Rusii neræbdætoare sæ°øi recâøtige prestigiul
øi stima de sine dupæ Ræzboiul ruso°japonez. Germania fæcuse acelaøi lucru pentru o Austrie
dornicæ pânæ la disperare sæ°øi protejeze provinciile slave de agitaflia pusæ la cale de Serbia, la
rândul ei sprijintæ de Rusia…Timp de câfliva ani, crizele au fost surmontate în continuare, deøi
fiecare dintre ele împingea planeta cu încæ un pas spre conflagraflia inevitabilæ. În aceeaøi ordine
de idei, atitudinea Germaniei în fafla Antantei a dezvæluit o hotærâre neclintitæ de a repeta pentru
a nu se øtie câta oaræ aceeaøi greøealæ: fiecare problemæ s°a væzut transformatæ într°un test de
bærbæflie, care sæ demonstreze cæ Germania era puternicæ øi decisæ, în vreme ce adversarilor le
lipseau atât hotærârea, cât øi forfla propriu°zisæ. Totuøi, cu fiecare provocare din partea Germaniei,
legæturile din cadrul Triplei Antante deveneau mai strânse“ (109, 1998, p. 173).
Inerfliile sistemului internaflional produceau tensiuni în diferite puncte ale globului, având
de regulæ drept protagoniøti principali membri ai celor douæ alianfle. Una dintre aceste tensiuni
era cea de a doua crizæ marocanæ (1911). O ræscoalæ împotriva sultanului Marocului oferea
Franflei øi Spaniei prilejul trimiterii trupelor lor în oraøul Fez, capitala flærii (4 mai 1911).
Germania va reacfliona printr°o demonstraflie de forflæ, canoniera „Panther“ øi cruciøetorul
„Berlin“ acostând în portul Agadâr. Era o provocare la adresa Franflei, cæreia Parisul îi va face
faflæ cu sprijinul hotærât al Marii Britanii, Londra neputând admite o prezenflæ germanæ în
vecinætatea Gibraltarului. Poziflia intransingentæ a Angliei va determina Germania sæ dea înapoi;
pe 4 noiembrie 1911, se încheia un acord franco°german, prin care Berlinul recunoøtea
protectoratul francez asupra Marocului, inclusiv dreptul Franflei de a ocupa militar teritoriul
marocan, în schimbul unor concesiuni franceze în Congo øi Camerun. Aceastæ echilibristicæ
ræzboinicæ a Germaniei va întæri øi mai mult cooperarea franco°britanicæ, în 1912 încheindu°se
între cele douæ flæri un acord naval. Potrivit acestui acord, flota francezæ se deplasa în Mediterana,
Marea Britanie asumându°øi ræspunderea apærærii coastei atlantice a Franflei; semnificaflia acestui
acord avea sæ se dezvæluie pe de°a întregul în 1914, în plinæ crizæ care ducea la declanøarea
Primului Ræzboi Mondial.
Dar zona care devenea tot mai mult punctul de concentrare a contradicfliilor dintre marile
puteri grupate în cele douæ alianfle erau Balcanii, denumifli în mod întemeiat „butoiul cu pulbere
al Europei“. „Moøtenirea“ otomanæ se apropia de scadenflæ, întreflinâd confruntærile vechilor
pretendenfli, lupta de emancipare naflionalæ a unor popoare aflate încæ sub suzeranitatea Porflii,
ca øi unele rivalitæfli între state din regiune, rivalitæfli alimentate øi stimulate de marile puteri.
Rusia, nevoitæ sæ renunfle la ambifliile sale în Pacific øi Asia, îøi îndrepta din nou atenflia cætre
Strâmtori øi regiunile învecinate acestora. Austro°Ungaria continua penetrarea ei în Balcanii
occidentali øi îøi întærea influenfla în Bulgaria. Pe 6 octombrie 1908, Viena anexa formal Bosnia
øi Herflegovina, decretând totodatæ mobilizarea, ceea ce semnifica o miøcare de øah la Rusia.
În aceeaøi zi Bulgaria, încurajatæ de Austro°Ungaria, îøi declara independenfla. Germania sprijinea
actul de forflæ al imperiului dualist, declarându°se, pentru prima oaræ, gata sæ fie alæturi de
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 21

Austro°Ungaria în cazul cæ aceasta ar ajunge la un ræzboi în Balcani. Mai mult, Germania


cerea Rusiei øi Serbiei sæ recunoascæ oficial acfliunea Austro°Ungariei. În felul acesta, Germania
se transforma ea însæøi într°un obstacol în calea intereselor ruseøti într°o regiune unde nu avusese
interese vitale øi în care Rusia contase pe sprijinul sæu pentru a tempera ambifliile austriecilor.
Astfel, cum se exprimæ Kissinger, Germania îøi demonstra nu numai nesæbuinfla, ci øi lacune
grave în memoria istoricæ. Cu doar o jumætate de secol în urmæ, Bismarck prevæzuse limpede
cæ Rusia nu va ierta niciodatæ Austria pentru faptul cæ o umilise în Ræzboiul Crimeii. Iatæ cæ
acum Germania comitea aceeaøi greøealæ, contribuind la înstræinarea Rusiei, care începuse la
Congresul de la Berlin. Însæ umilirea unei flæri mari færæ slæbirea ei este de fiecare datæ un joc
periculos (109, 1998, p. 175). În ansamblu, criza provocatæ de anexarea Bosniei øi Herflegovinei
a ascuflit øi mai mult contradicfliile dintre cele douæ blocuri, punând în evidenflæ politica agresivæ
øi duræ a Puterilor Centrale. Totodatæ, în Balcani presiunea blocului german a determinat o
apropiere între statele regiunii, facilitând astfel constituirea alianflei antiotomane din 1912 a
acestor state.
Un efect interesant al aceleiaøi crize va fi slæbirea relafliilor dintre Italia øi partenerii acesteia
din Tripla Alianflæ. Aceasta îøi va gæsi expresia în acordul secret de la Racconigi, semnat între
Rusia øi Italia la 9 februarie 1909, acord îndreptat în principal împotriva expansiunii
austro°ungare în Balcani.
Evenimentele se precipitau în aceastæ zonæ a Europei øi, odatæ cu ele, înaintarea continentului
spre ræzboi. În septembrie, Italia declara ræzboi Imperiului Otoman, pe care°l încheia victoriaosæ.
Prin pacea de la Lausanne (18 octobrie 1912), Italia obflinea Tripolitania, Cirenaica øi
Dodecanezul. Chiar în ziua în care se semna tratatul de pace italo°turc, izbucnea primul Ræzboi
Balcanic, pe care Bulgaria, Serbia, Grecia øi Muntenegru îl purtau împotriva Porflii. În anii
1908°1909, apoi în 1912 Turcia fæcuse mai multe tentative de a încheia o alianflæ cu România,
cærora Bucureøtiul nu le dæduse curs. Faflæ de ræzboiul declanøat, România adopta o poziflie
de neutralitate, condiflionatæ însæ de menflinerea statu-quo°ului în zonæ. Pânæ la sfârøitul lunii
noiembrie 1912, aliaflii balcanici zdrobiseræ principalele forfle ale Porflii în Europa øi eliberaseræ
cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice. Temându°se cæ aliaflii balcanici vor ocupa capitala
turcæ, marile puteri trimiteau trupe la Constantinopol. În decembrie 1912, debutau la Londra
tratativele de pace între cele patru state balcanice øi Poartæ. Totodatæ, în capitala Angliei se
deschidea Conferinfla ambasadorilor marilor puteri (Austro°Ungaria, Franfla, Germania, Italia,
Marea Britanie øi Rusia) în problemele sud°estului european. Tratativele eøuau, în ianuarie
1913 luptele dintre aliaflii balcanici øi Turcia fiind reluate. Pacea între puterile beligerante se
încheia la Londra la 30 mai 1913.
Bulgaria, care considera cæ pacea de la Londra nu°i dæduse satisfacflie (Sofia urmærea
încorporarea întregii Macedonii øi a Traciei), ataca Serbia øi Grecia; pe 29 iunie 1913 începea
cel de°al doilea Ræzboi Balcanic între Bulgaria, pe de o parte, øi Serbia, Grecia øi Muntenegru,
pe de altæ parte. Austro°Ungaria va face presiuni asupra României sæ sprijine Sofia în acfliunea
22 CONSTANTIN VLAD

sa militaræ. România însæ va intra pe 10 iulie în ræzboi împotriva Bulgariei. În nota remisæ de
guvernul român prin care se anunfla starea de ræzboi între cele douæ flæri se aræta cæ acesta
„a prevenit din timp guvernul bulgar cæ dacæ aliaflii balcanici s°ar afla în stare de ræzboi, România
nu ar putea sæ pæstreze rezerva ce°øi impusese pânæ acum în interesul pæcii øi s°ar vedea silitæ
sæ intre în acfliune. Cum guvernul bulgar «nu a considerat necesar sæ ræspundæ acelei comunicæri»
iar trupele sale au atacat Serbia, færæ vreo prealabilæ notificare, armata românæ a primit ordinul
de a interveni“ (28, 1986, p. 156).
Ostilitæflile se desfæøurau în defavoarea Bulgariei, ceea ce determina Sofia sæ cearæ pace.
Conferinfla de pace, la care participau România, Serbia, Grecia øi Muntenegru, pe de o parte,
øi Bulgaria, pe de altæ parte, debuta la Bucureøti la 29 iulie 1913, sub preøedinflia lui Titu
Maiorescu. Tratatul de pace de la Bucureøti era semnat la 10 august 1913. Potrivit prevederilor
sale, Serbia primea partea de sud a Macedoniei, României îi revenea sudul Dobrogei,
„Cadrilaterul“, format din cele douæ judefle: Caliacra øi Durostor, iar Grecia prelua o parte a
Macedoniei. Pacea de la Bucureøti
„…a constituit primul moment când reprezentanflii statelor øi popoarelor sud°est europene nu
s°au mai gæsit în anticamera tratativelor unde li se hotæra soarta, aøa cum se petrecuse cu ocazia
Congresului de la Paris, a pæcii de la San Stefano ori a Congresului de la Berlin, marile puteri,
cu toate încercærile de imixtiune în afacerile balcanice, fiind nevoite sæ asiste aproape
neputincioase la noile reglementæri intervenite într°o zonæ pe care se obiønuiseræ sæ o controleze
din toate punctele de vedere“ (34, 1984, pp. 446°447).
Totodatæ, cel de°al doilea Ræzboi Balcanic constituia un momemt semnificativ în procesul
îndepærtærii României de Austro°Ungaria øi de Tripla Alianflæ; pe de altæ parte, Bulgaria øi
Turcia vædeau o apropiere din ce în ce mai mare de Puterile Centrale.
Tot în 1913, pe 8 noiembrie, Germania semna o convenflie militaræ cu Poarta, în baza cæreia
urma sæ reorganizeze armata turcæ, scop pentru care avea sæ trimitæ la Constantinopol o misiune
militaræ condusæ de un general. Prezenfla misiunii germane în Turcia va prilejui Kaiserului o
declaraflie grandilocventæ, prin care se exprima speranfla cæ „în curând steagurile germane vor
fâlfâi pe meterezele Bosforului“ (109, 1998, p. 176). Pufline lucruri, continuæ autorul citat, ar
fi putut irita Petersburgul mai tare decât faptul cæ Germania emitea pretenflii la controlul unei
strâmtori care îi fusese interzis Rusiei de cætre Europa mai bine de un secol. La rândul lor,
Marea Britanie øi Franfla îøi declarau opoziflia faflæ de convenflia militaræ germano°turcæ.
Aøa arætau relafliile intereuropene în ajunul anului fatidic 1914. În fapt, lucrærile Conferinflei
de la Londra aveau sæ fie ultimul exemplu în care sistemul internaflional de dinaintea Primului
Ræzboi Mondial se dovedea capabil sæ aplaneze conflictele. Dupæ respectiva conferinflæ, fiecare
dintre marile puteri a fost cuprinsæ de panicæ la gândul cæ atitudinea pacifistæ ar putea s°o facæ
sæ paræ slabæ øi nevrednicæ de încredere, putându°se trezi pæræsitæ de aliafli øi abandonatæ de
una singuræ în fafla unei coaliflii ostile. Statele au început sæ°øi asume niveluri de risc nefiresc
de înalte pentru interesele lor naflionale tradiflionale øi care nu corespundeau unor obiective
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 23

starategice raflionale pe termen lung. Germania a acceptat riscul unui ræzboi mondial spre a
putea fi consideratæ o susflinætoare a politicii duse de Viena în problema teritoriilor slavilor
de sud, deøi ea nu avea nici un fel de interes în regiune. Rusia, la rândul ei, se aræta gata sæ
lupte cu toate forflele împotriva Germaniei spre a fi perceputæ ca un aliat de nædejde al Serbiei.
„Germania øi Rusia nu se aflau într°un conflict direct major; confruntarea lor era rodul
contiguitæflii; pentru cæ, atunci când Rusia øi Germania ajungeau sæ se calce pe umbræ în centrul
continentului, aceasta însemna ræzboi“ (109, 1998, pp. 156, 178).
CAP. II.
RAPORTURI DE PUTERE

Aøa arætau jocurile de putere în care era antrenatæ diplomaflia pe scena europeanæ øi mondialæ
la început de secol XX. Sæ vedem acum ce raporturi de putere se aflau în spatele lor; pentru
cæ nu numai suportul curent al politicii externe øi diplomafliei, dar øi dinamica politicii mondiale
øi rezultatul ei final — final într°un context istoric dat — depind în ultimæ instanflæ de raporturile
de putere între actori. Voi prezenta aceste raporturi în principal pe baza datelor cuprinse în
lucrarea istoricului american Paul Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers (1989),
care extrage aceste date din surse numeroase øi demne de încredere.
Douæ aspecte mi se par interesante în aceastæ privinflæ: primul, evoluflia raporturilor de forfle
între principalele puteri ale lumii din a doua jumætate a secolului XIX pânæ în 1914; al doilea,
aceleaøi raporturi în 1914 în cazul statelor beligerante. Reproduc øi cifrele referitoare la ultimele
decenii din secolul XIX întrucât, prin ele, comparaflia raporturilor de putere dintre statele
antrenate în ræzboi la momentul declanøærii acestuia are o certæ relevanflæ. Pentru primul aspect,
mæ voi referi la astfel de indicatori cum sunt populaflia, potenflialul industrial total, ponderea
în producflia mondialæ manufacturatæ, producflia de oflel, venitul naflional total øi pe locuitor,
mærimea forflelor armate øi puterea navalæ.
Aøadar, Rusia era de departe cea mai populatæ dintre marile puteri cuprinse în statisticæ,
urmatæ în ordine de Statele Unite øi Germania, care a cunoscut în intervalul 1890°1913 creøteri
semnificative la acest indicator. Totodatæ, este demn de semnalat cæ faflæ de alte mari puteri:
Anglia, Japonia, Italia, cu sporuri ce pot fi considerate normale, populaflia Franflei era aproape
stagnantæ, aceastæ flaræ fiind în 1913 pe penultimul loc între statele la care se referæ datele,
devansând doar Italia. În tabelul 1 sunt prezentate principalele date privind dezvoltarea
economicæ a marilor puteri.
Am prezentat grupat datele privind economia marilor puteri întrucât ele, cumulate, oferæ
imaginea forflei economice a flærilor în cauzæ. Se impune constatarea cæ cea mai dinamicæ
economie în perioada respectivæ a fost cea americanæ. Potenflialul industrial al SUA, care
reprezenta în 1880 doar 46,9% din nivelul atins de Marea Britanie în 1900, va ajunge la 127,8%
în ultimul an al secolului XIX, spre a face un salt la 198,1% în 1913. Dacæ în 1880 Anglia
deflinea cea mai mare pondere în producflia manufacturieræ a lumii, în 1900 ea cedase primul
loc Statelor Unite, pentru ca în 1913 nu mai puflin de 32,0 procente din industria prelucrætoare
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 25

Tabelul nr. 1: Populaflia Marilor Puteri (1890°1913)


(milioane) *

1890 1900 1910 1913


Rusia 116,8 135,6 159,3 175,1
Statele Unite 62,6 75,9 91,9 97,3
Germania 49,2 56,0 64,5 66,9
Austro°Ungaria 42,6 46,7 50,8 52,1
Japonia 39,9 43,8 49,1 51,3
Franfla 38,3 38,9 39,5 39,7
Marea Britanie 37,4 41,1 44,9 45,6
Italia 30,0 32,2 34,4 35,1

*108, 1989, p. 199,Table 12

Tabelul nr. 2: Potenflialul industrial total al Marilor Puteri


în procente, 1880°1913 (Marea Britanie1900 =100%) *

1880 1900 1913


Marea Britanie 73,3 100 127,2
Statele Unite 46,9 127,8 298,1
Germania 27,4 71,2 137,7
Franfla 25,1 36,8 57,3
Rusia 24,5 47,5 76,6
Austro°Ungaria 14,0 25,6 40,7
Italia 8,1 13,6 22,5
Japonia 7,6 13,0 25,1

*108, 1989 p. 201, Table 16


26 CONSTANTIN VLAD

Tabelul nr. 3: Ponderea în industria prelucrætoare a lumii


(procente) *

1880 1900 1913


Marea Britanie 22,9 18,5 13,6
Statele Unite 14,7 23,6 32,0
Germania 8,5 13,2 14,8
Franfla 7,8 6,8 6,1
Rusia 7,6 8,8 8,2
Austro°Ungaria 4,4 4,7 4
Italia 2,5 2,5 2,4

*108, 1989 p 202, Table 17.

Tabelul nr. 4: Producflia de oflel a Marilor Puteri


(milioane tone) *

1890 1900 1910 1913


Statele Unite 9,3 10,3 26,5 31,8
Marea Britanie 8,0 5,0 6,5 7,7
Germania 4,1 6,3 13,6 17,6
Franfla 1,9 1,5 3,4 4,6
Austro°Ungaria 0,97 1,1 2,1 2,6
Rusia 0,95 2,2 3,5 4,8
Japonia 0,02 _ 0,16 0,25
Italia 0,01 0,11 0,73 0,93

*108, 1989 p. 200. Table 15


DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 27

mondialæ sæ fie concentratæ în SUA. În ceea ce priveøte producflia de oflel, Statele Unite aveau
deja întâietate în 1890, avansul lor mærindu°se mereu, ajungând la 31,8 milioane tone în 1913.
Pe locul imediat urmætor ca dinamism economic se situa Germania. Astfel, de unde potenflialul
industrial german reprezenta în 1880 doar 27,4 la sutæ din etalonul de sutæ la sutæ al Marii
Britanii în 1900, va ajunge în 1913 la 137,7 la sutæ faflæ de acest etalon, situându°se ferm pe
locul al doilea în lume. În ceea ce priveøte partea sa în producflia manufacturieræ mondialæ,
Germania va recupera rapid marea ræmânere în urmæ din 1880 faflæ de Anglia, depæøind°o în
mod clar în 1913. Cu privire la producflia de oflel, Germania va cunoaøte cea mai accentuatæ
creøtere, instalându°se în mod hotærât pe locul al doilea mondial încæ din 1910. Prin contrast,
datele referitoare la Franfla relevæ performanfle sensibil mai slabe. Astfel, potenflialul industrial
în 1913 reprezenta doar 57,3 la sutæ din nivelul britanic al anului 1900. Ponderea Franflei în
producflia manufacturieræ a lumii scædea de la 7,8 la sutæ în 1880 la 6,1 procente în 1913. Iar
producflia de oflel, deøi în creøtere de la 1,9 milioane tone în 1890 la 4,6 milioane tone în 1913,
marca o serioasæ ræmânere în urmæ atât relativæ, cât øi în cifre absolute nu numai faflæ de Statele
Unite, dar øi faflæ de Germania.
O viziune sinteticæ asupra nivelului de dezvoltare a marilor puteri, care întæreøte semnificafliile
datelor deja prezentate, este oferitæ de urmætorul tabel privitor la venitul naflional, populaflie
øi venitul naflional pe locuitor în 1914.
Deci, Rusia, cu cea mai numeroasæ populaflie între flærile acoperite de statisticile folosite
aici, avea un venit naflional de doar 7 miliarde dolari, revenindu°i 45 dolari per capita. În schimb,
cu o populaflie de 98 de milioane, Statele Unite dispuneau de un venit naflional de 37 miliarde

Tabelul nr. 5: Venitul naflional, populaflia øi venitulnaflional pe locuitor al Marilor Puteri (1914)*

Venit nafl. Populaflie Venit nafl. /loc


(mlrd. USD) (mil). (USD)

Statele Unite 37 98 377


Marea Britanie 11 45 244
Germania 12 65 184
Franfla 6 39 153
Italia 4 37 108
Austro°Ungaria 3 52 57
Rusia 7 171 41
Japonia 2 5 36

*108, 1989, p. 243, Table 25


28 CONSTANTIN VLAD

dolari, nivelul pe locuitor ridicându°se la 377 dolari. O seconda Germania cu 12 miliarde dolari
venit naflional, 65 milioane locuitori øi 184 dolari pe locuitor, încæ în urma Angliei la acest
ultim indicator, dar înaintea Franflei la tofli trei indicatorii avufli aici în vedere.
În ceea ce priveøte forflele armate, inclusiv cele navale, situaflia era urmætoarea:
Tabelul nr. 6: Personalul militar øi naval al Marilor Puteri (1880°1914) (mii) *

1880 1890 1900 1910 1914


Rusia 791 677 1 162 1 285 1 352
Franfla 543 542 715 769 910
Germania 426 504 524 694 891
Marea Britanie 367 420 624 571 532
Austro°Ungaria 246 346 385 425 444
Italia 216 284 255 322 345
Japonia 71 84 234 271 306
Statele Unite 34 39 96 127 164

*108, 1989, p. 203, Table 19

Tabelul nr. 7: Tonajul marinei militare a Marilor Puteri (1980°1914) (mii tone) *
*108, 1989, p. 203, Table 20
Astfel, numærul cel mai mare de oameni sub arme era constant deflinut de Rusia. O seconda,
la fel de constant, Franfla, urmatæ îndeaproape de Germania, cu excepflia anului 1900 când acest
1880 1890 1900 1910 1914
Marea Britanie 650 679 1 065 2 174 2 714
Franfla 271 319 499 725 900
Rusia 200 180 383 401 679
Statele Unite 169 240 333 824 985
Italia 100 242 245 327 498
Germania 88 190 285 964 1 305
Austro°Ungaria 60 66 87 210 372
Japonia 15 41 187 496 700
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 29

loc trei era ocupat de Marea Britanie. În schimb, în ceea ce priveøte puterea navalæ, Anglia
îøi menflinea nedisputat prima poziflie. Totodatæ, ca urmare a ambifliosului program de înarmare
navalæ, Germania se impunea pe locul al doilea, poziflie consolidatæ categoric în 1914.
Este de remarcat cæ asemenea date surprind, în mare mæsuræ, aspectele predominant
cantitative ale raporturilor de forfle dintre marile puteri ale vremii. Desigur, prin ele însele date
precum cele prezentate mai sus spun ceva esenflial øi despre calitatea vieflii unei societæfli, a
unui stat. Totuøi, conceptul de calitate a raporturilor de forfle are un conflinut mai bogat decât
ceea ce este intrinsec calitativ în indicatorii materiali ce mæsoaræ aceste raporturi. Øi, cu
certitudine, aspectele calitative ale acestor raporturi nu sunt mai puflin relevante pentru înflelegerea
dinamicii relafliilor internaflionale, în ansamblul sau în diferite secvenfle ale acestora. Citez în
aceastæ privinflæ cazul Japoniei, flaræ cu cifre modeste referitor la dezvoltarea economicæ, precum
øi cu nivele inferioare de înarmare, de pildæ faflæ de Rusia. Aceasta n°a împiedicat totuøi victoria
Japoniei asupra Imperiului flarist în ræzboiul din 1904°1905. Este doar un exemplu, el reliefând
însæ cu pregnanflæ însemnætatea — ce poate deveni, în anumite condiflii, hotærâtoare — tocmai
a laturilor calitative ale raporturilor de forfle. Prezentæm aici un text pertinent tocmai pentru
înflelegerea a ceea ce înseamnæ conceptul de raporturi de forfle, text reprodus de Paul Kennedy
dupæ autorul englez Correlli Barnett:
„Puterea unui stat°nafliune nu constæ în nici un caz doar în forflele sale armate, ci øi în resursele
sale economice øi tehnologice; în dexteritatea, clarviziunea øi hotærârea cu care este promovatæ
politica sa externæ; în eficienfla organizærii sale sociale øi politice. Ea constæ în cea mai mare
mæsuræ în nafliunea însæøi, în oameni, cu îndemânarea, energia, ambiflia, disciplina øi inifliativa
lor; cu credinflele, miturile øi iluziile lor. Øi, mai departe, ea constæ în modul cum aceøti tofli
factori sunt interrelaflionafli. Mai mult decât atât, puterea naflionalæ nu trebuie apreciatæ în sine,
în întinderea sa absolutæ, ci în relaflie cu obligafliile stræine sau imperiale ale statului; ea trebuie
consideratæ în legæturæ cu puterea altor state“ (apud 108, 1989, p. 202).
Deosebit de relevante pentru mæsurarea raporturilor de forfle dintre marile puteri în momentul
declanøærii Primului Ræzboi Mondial se dovedesc datele comparative privitoare la cele douæ
alianfle militare. Ele sunt cuprinse în tabelele 8, 9 øi 10.
Consider cæ datele din cele trei tabele reproduse mai sus vorbesc de la sine, atât despre
raporturile de forfle dintre cele douæ alianfle care se vor înfrunta în Primul Ræzboi Mondial,
cât øi despre eforturile materiale øi umane fæcute de diferite flæri participante la ræzboi; de aceea,
dupæ pærerea noastræ, ele nu au nevoie de multe comentarii øi interpretæri. Mæ limitez în
consecinflæ sæ remarc faptul cæ alianfla franco°rusæ (aøa cum ea a premers formarea Triplei
Înflelegeri) era inferioaræ Puterilor Centrale la tofli indicatorii luafli în considerare: procentul
în producflia industrialæ manufacturieræ mondialæ, consumul de energie, producflia de oflel øi
potenflialul industrial total. Intrarea Marii Britanii în ecuaflie, schimba situaflia în favoarea
Antantei, cu excepflia nivelului producfliei de oflel. În fine, prin alæturarea Statelor Unite, Antanta
dobândea o superioritate categoricæ faflæ de Puterile Centrale, pe toatæ linia. Kennedy subliniazæ
însemnætatea în ultimæ instanflæ hotærâtoare a acestei superioritæfli:
30 CONSTANTIN VLAD

Tabelul nr. 8: Comparaflii industrial/tehnologice ale Alianflelor din 1914*

Germania + Austro°Ungaria Franfla/Rusia + Anglia


Procente în producflia 19,2% 14,3% + 13,6% = 27,9%
manufacturieræ mondialæ (19
Energie consumatæ, mil. 236,4 116,8 +195,0 = 311,8
tone/metrice echivalent cærbune
Producflia de oflel, 1913, 20,2 9,4 + 7,7 = 17,1
mil. tone
Potenflial industrial total 178,4 133,9 + 127,2 = 261,1
(Anglia 1900=100)

*108, 1989, p. 258, Table 22

Tabelul nr. 9: Comparaflii industrial/tehnologice între Alianfle, cu Statele Unite, dar færæ Rusia
(1913) *

Anglia+SUA+Franfla Austro°Ungaria
Germania
Procente în producflia 51,7% 19,2%
manufacturieræ Mondialæ
Energie consumatæ mil. tone 298,8 236,4
metrice Echivalent cærbune
Producflia de oflel (mil. tone) 44,1 20,2

Potenflial industrial total (Anglia 472,6 178,8


1900=100)

*108, 1989, p. 271, Table 24


DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 31

Tabelul nr. 10: Cheltuielile de ræzboi øi totalul forflelor mobilizate (1914°1919) *

Chelt. mil. (mld. USD) Total. forflelor la preflurile din


1913 mobilizate (mil.)
Imperiul Britanic 23,0 9,5
Franfla 9,3 8,2
Rusia 5,4 13,0
Italia 3,2 5,6
Statele Unite 17,1 3,8
Alfli aliafli (Belgia, România, 0,3 2,6
Portugalia, Grecia, Serbia)
Total aliafli 57,7 40,7
Germania 19,9 13,25
Austro°Ungaria 4,7 9,00
Bulgaria/Turcia 0,1 2,85
Total Puterile Centrale 24,7 25,10

*108, 1989 p. 274, Table 25

„În timp ce ar fi greøit sæ se pretindæ cæ rezultatul Primului Ræzboi Mondial a fost predestinat,
evidenfla prezentatæ aici [între altele, tabelele reproduse — C.V.] sugereazæ cæ întregul curs al
conflictului — stagnarea iniflialæ a celor douæ pærfli, ineficienfla intrærii în ræzboi a Italiei, epuizarea
treptatæ a Rusiei, caracterul decisiv al intervenfliei americane în menflinerea presiunii Aliaflilor
øi colapsul final al Puterilor Centrale — se coreleazæ strâns cu economia øi producflia industrialæ,
precum øi cu forflele mobilizate efectiv valabile fiecærei alianfle în diferite faze ale luptei. Desigur,
generalii au continuat sæ comande, bine sau prost, campaniile lor, trupele au stimulat pe mai
departe curajul moral individual în asaltul asupra pozifliilor inamicului, iar marinarii au trebuit
sæ îndure în continuare asprimile ræzboiului pe mare; dar înregistrarea ostilitæflilor aratæ cæ
asemenea calitæfli øi talente au existat de ambele pærfli øi nu au aparflinut în mod disproporflionat
numai uneia dintre coaliflii. Ceea ce a aparflinut unei singure pærfli, mai ales dupæ 1917, a fost
o marcatæ superioritate în forflele productive. Ca øi anterior, în lungi ræzboaie de coaliflie, acest
factor a devenit în final decisiv“ (108, 1989, p. 274).
CAP. III.
UN INEVITABIL PROGRAMAT

Aøa cum am arætat mai sus, tratatul anglo°japonez din 1902 øi consecinflele sale aveau
calitatea de a debloca unele dintre verigile importante ale sistemului de relaflii internaflionale.
Adaug aici cæ aceleaøi evenimente erau de naturæ sæ limpezeascæ øi, totodatæ, sæ rigidizeze
raporturile internaflionale, într°o serie de puncte nodale ale acestora.
Limpezire, întrucât relafliile dintre principalii actori ajungeau sæ se alinieze de°a lungul unor
interese fundamentale — comune pentru unele sau altele dintre marile puteri, diferite pânæ la
adversitate între cele douæ grupæri ce cuprindeau aceste mari puteri. În noile condiflii istorice,
interesele reciproce care apropiau Marea Britanie, Franfla øi Rusia prevalau în mod hotærât
faflæ de raporturile fiecæreia dintre ele cu Germania sau Austro°Ungaria. Desigur, contacte øi
acfliuni între diferitele flæri angajate în cele douæ tabere opuse vor continua sæ aibæ loc. În august
1908, regele Angliei, Edward al VII°lea, îl vizita la Berlin pe nepotul sæu, Kaiserul Wilhelm
al II°lea, într°o încercare, eøuatæ însæ, de a tempera politica germanæ de înarmare în domeniul
naval. Chiar øi în 1912, în timpul vizitei la Berlin a lordului Haldane, ministrul Marinei, Marea
Britanie propunea un acord naval, în schimbul unei neutralitæfli binevoitoare a britanicilor faflæ
de Germania, dacæ aceasta ajungea sæ fie atrasæ într°un conflict, færæ însæ a fi agresoare,
propunere ræmasæ færæ ræspuns. Acfliuni asemænætoare întreprindea Rusia. În noiembrie 1910,
flarul Nicolae al II°lea vizita Berlinul, încercând sæ previnæ ca Germania sæ sprijine acfliunile
agresive ale Austro°Ungariei în Balcani. Apoi, în 1911 se încheia un acord germano°rus prin
care se delimitau sferele de influenflæ ale celor douæ flæri în Orientul Mijlociu. Asemenea acfliuni
însæ nu modificau orientarea fundamentalæ a puterilor în cauzæ, ele ræmânând ataøate alianflelor
pe care le încheiaseræ. Mai mult încæ, în cazul Angliei, tentativa lordului Haldane avea sæ fie
ultimul prilej în care Marea Britania øi Germania încercau perfectarea unor aranjamente bilaterale
cu implicaflii pentru politica lor de alianfle. Astfel, limpezirea pe care o evocam mai sus, devenea
rigidizare în raporturile dintre cele douæ blocuri, acestea transformându°se în promotoare ale
unor politici ce duceau în mod fatal la ræzboi.
„În perspectivæ istoricæ, alianflele se formaseræ pentru întærirea forflei nafliunilor în eventualitatea
unui ræzboi; pe mæsuræ ce se apropia Primul Ræzboi Mondial, devenea din ce în ce mai limpede
faptul cæ principalul motiv al ræzboiului era întærirea alianflelor“ (109, 1998, p. 179).
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 33

Aceastæ împrejurare diminua în mod dramatic capacitatea sistemului internaflional, deci a


diplomafliei, de a preveni crizele øi de a le solufliona prin mijloace politice atunci când acestea
se declanøau, ceea ce ilustra slæbirea rolului factorilor politici în flinerea sub control a tensiunilor
ce apæreau între state. Prin aceasta, diplomaflia, cu vocaflia sa de a ajunge la înflelegeri prin
compromisuri, devenea neputincioasæ; în raporturile internaflionale, mai precis în cele dintre
cele douæ Alianfle se impunea „jocul de sumæ nulæ“: ceea ce pierdea o tabæræ era neapærat un
câøtig pentru cealaltæ, øi vice°versa.
Rigidizarea raporturilor internaflionale øi descreøterea rolului øi ræspunderilor factorilor
politici erau determinate øi de unele evoluflii în domeniul doctrinelor militare øi strategiilor
de ræzboi. Cazul Germaniei este ilustrativ în aceastæ privinflæ. Bismarck avusese ca obiectiv
principal al politicii externe germane evitarea unui ræzboi pe douæ fronturi — de exmplu, a
unui conflict militar simultan cu Franfla øi Rusia. Helmuth von Moltke, øeful Marelui Stat Major
sub cancelarul de fier, neescluzând totuøi o astfel de posibilitate, optase pentru o strategie
defensivæ, care sæ permitæ rezistenfla eficace, mai întâi împotriva Franflei, apoi împotriva Rusiei,
ceea ce ar fi permis atingerea obiectivelor politice ale ræzboiului prin obflinerea unor acorduri
de pace bazate pe compromisuri, favorabile Kaiserreich°ului. Ieøirea din scenæ a lui Bismarck,
precipitatæ de noul Kaiser, Wilhelm al II°lea, aducea un nou øef de stat major, în persoana lui
von Schlieffen. Acesta schimba sensul strategiei lui Moltke, inaugurând ceea ce avea sæ devinæ
„planul Schlieffen“. Pornind de la premiza cæ „în ræzboiul contra Germaniei Franfla se va baza
în primul rând pe apærare, deoarece nu va primi nici un ajutor activ din partea Rusiei“ (153,
1981, p. 127), planul menflionat preconiza un ræzboi ofensiv pe douæ fronturi, împotriva Franflei
øi Rusiei, declanøat simultan, dar purtat mai întâi în Vest, spre a determina capitularea rapidæ
a Parisului, urmatæ de redirecflionarea efortului militar spre Est, încæ înainte ca Rusia sæ°øi fi
terminat mobilizarea. Era concepflia unui ræzboi total, care excludea orice alt deznodæmânt
decât o victorie completæ. În tabæra cealaltæ, mai precis în cazul Rusiei, se impunea ideea unui
conflict militar desfæøurat simultan cu ambii adversari, deci atât cu Austro°Ungaria, cât øi cu
Germania. Aceasta, întrucât politicienii øi strategii ruøi realizau, mai ales dupæ anexarea Bosniei
øi Herflegovinei, cæ în spatele politicii expansioniste a Vienei în Balcani se afla sprijinul
Berlinului. De aci, concepflia unui ræzboi purtat øi împotriva Germaniei spre a preveni ca aceasta,
ræmasæ în afara conflictului, sæ intervinæ ulterior øi sæ impunæ termenii acordului de pace.
Aceste concepflii strategice fundamentau planurile de ræzboi, inclusiv programele de mobi-
lizare. Am arætat mai sus ce resurse enorme, umane øi materiale, au angajat puterile beligerante
în Primul Ræzboi Mondial. Or, mobilizarea unor armate de milioane de oameni, deplasarea
lor øi a armamentului cu care erau dotate spre câmpurile de bætælie, aprovizionarea forflelor
combatante în timpul luptelor, punerea economiei pe picior de ræzboi etc. presupuneau eforturi
uriaøe, care trebuiau precizate, orientate øi organizate pe timp de pace. Tabæra care tergiversa
mæsurile de mobilizare era condamnatæ sæ piardæ avantajele pe care le asigurau alianflele øi
dædea în acest fel inamicului posibilitatea de a înfrânge fiecare adversar pe rând. Nevoia tuturor
statelor membre ale alianflelor de a mobiliza simultan devenise atât de importantæ în minflile
34 CONSTANTIN VLAD

conducætorilor europeni încât ea s°a transformat în cheia de boltæ a aranjamentelor diplomatice


solemne. Scopul alianflelor nu mai era garantarea sprijinului dupæ începerea unui ræzboi, ci
garantarea faptului cæ fiecare aliat se va mobiliza cât mai repede cu putinflæ øi de preferinflæ
înaintea adversarului.
„Când alianflele alcætuite dupæ acest principiu au ajuns sæ se confrunte, ameninflærile provenind
din mobilizare au devenit ireversibile, fiindcæ încetarea mobilizærii la jumætatea drumului era
incomparabil mai dæunætoare decât refuzul de a o declanøa de la început. Dacæ o tabæræ se oprea,
iar cealaltæ îøi vedea de treburi înainte, situaflia devenea din ce în ce mai grea cu fiecare zi ce
trecea. Acest „sindrom al Judecæflii de Apoi“ a scos efectiv conceptul de casus belli de sub control
politic. Fiecare crizæ avea în ea resortul unei escaladæri armate — decizia de mobilizare — øi
fiecare ræzboi avea toate øansele sæ devinæ general“ (109, 1998, p. 181).
Într°adevær, în gândirea strategico°militaræ a vremii apæruse ideea cæ nu o acfliune militaræ
propriu-zisæ, ci mæsura de mobilizare constituia casus belli. O astfel de idee dominase tratativele
care se finalizaseræ prin încheierea convenfliei militare ruso°franceze din 1894, prevæzutæ a
ræmâne în vigoare atâta vreme cât avea sæ dureze Tripla Alianflæ. Astfel, articolul 1 al Convenfliei
prevedea cæ „în cazul în care forflele Triplei Alianfle sau numai Germania ar mobiliza, la primul
anunfl al evenimentului øi færæ a fi nevoie de acord prealabil pærflile vor mobiliza imediat øi
simultan totalitatea forflelor lor øi le vor aduce cât mai aproape de frontierele lor“ (apud 153,
1981, p. 77).
Dupæ cum aveau s°o arate cercetærile istorice ulterioare, deøi în perioada respectivæ cea
mai mare probabilitate de izbucnire a unui ræzboi care sæ antreneze Germania era în Est, Marele
Stat Major german întocmise planuri pentru o campanie în Vest, cu mæsurile adecvate de
mobilizare. În ceea ce îl priveøte, Marele Stat Major rus avea planuri nu pentru cazul unui
ræzboi separat cu Austro°Ungaria sau cu Germania, ci pentru un conflict militar simultan cu
ambele aceste flæri; în acelaøi fel erau întocmite øi programele de mobilizare. De aceea, pentru
conducætorii militari germani, în cazul unui conflict în Est, problema nu era dacæ Franfla avea
sæ intre în ræzboi, ci dacæ ea s°ar fi flinut deoparte; la fel, pentru militarii ruøi, în cazul unui
conflict cu Austro°Ungaria, problema o ridica nu probabilitatea unei participæri a Germaniei,
ci eventualitatea unei neangajæri germane.
În aceste condiflii, când criza a izbucnit, marja de acfliune a factorilor politico°diplomatici
s°a redus pânæ la anulare. La un moment dat, Wilhelm al II°lea a cerut Marelui Stat Major sæ
refacæ planurile de ræzboi, astfel încât acestea sæ fie îndreptate doar împotriva Rusiei; s°a dovedit
însæ imposibil: nu era timp pentru o astfel de schimbare; în plus, Kaizerul avea sæ afle cæ nu
existau nici un fel de planuri militare de rezervæ. La fel, flarul Nicolae al II°lea a ordonat iniflial
mobilizarea numai împotriva Austro°Ungariei; øi aici însæ nu se putea face nimic øi nici planuri
de rezervæ nu existau.
Criza era provocatæ de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, nepotul împæratului Franz
Joseph øi moøtenitorul tronului, împreunæ cu soflia. Iatæ în relatarea lui Kissinger, evenimentul
care avea sæ constituie scânteia ce aprindea incendiul Primului Ræzboi Mondial:
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 35

„Pe data de 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, moøtenitorul tronului Habsburgilor, a plætit cu viafla
nesæbuinfla Austriei de a fi anexat Bosnia°Herflegovina în 1908. Nici mæcar modul în care a fost
asasinat n°a putut fi disociat de acel unic aliaj de tragic øi absurd care a marcat dezintegrarea
Austriei. Tânærul terorist sârb a ratat prima încercare de a°l ucide pe Franz Ferdinand, rænindu°l
în schimb pe øoferul care conducea vehiculul arhiducelui. Dupæ ce a ajuns la reøedinfla guverna-
torului øi a muøtruluit administraflia austriacæ pentru neglijenfla crasæ de care dæduse dovadæ,
Franz Ferdinand, împreunæ cu soflia, s°a decis sæ°i facæ o vizitæ victimei la spital. Noul øofer al
perechii regale a greøit drumul øi, ieøind în marøarier de pe strada pe care se angajase, s°a oprit
chiar în fafla asasinului uluit, care îøi îneca amarul în bæuturæ pe terasa unui restaurant. În condifliile
în care victimele îi fuseseræ aduse pe tavæ într°un mod literalmente providenflial, ucigaøul nu a
mai dat greø a doua oaræ. Ceea ce a început ca un cvasiaccident s°a transformat într°o conflagraflie,
cu acel sentiment al inevitabilitæflii specific unei tragedii greceøti“ (109, 1998, p. 187).
Germania promisese Austro°Ungariei încæ din 1913 cæ va fi alæturi de aceasta în cazul
unui conflict militar. Folosindu°se de respectiva promisiune, pe 30 iunie 1914, contele Berchtold,
øeful diplomafliei vieneze, informa autoritæflile germane cæ Austro°Ungaria va adopta mæsuri
energice împotriva Serbiei. Peste câteva zile, Berlinul lua cunoøtinflæ despre intenflia aliatei
sale de a ataca Serbia færæ declaraflie de ræzboi. Din partea Vienei era vorba, færæ îndoialæ, de
presiuni exercitate ca Germania sæ°øi flinæ promisiunea. Pe 5 iulie 1914, Kaizerul îl invita la
prânz pe ambasadorul austriac øi îndemna la o acfliune rapidæ asupra Serbiei (34, 1984, p. 460).
A doua zi, cancelarul german Bethmann°Hollweg confirma poziflia Kaizerului: Austria trebuie
sæ judece ce are de fæcut ca sæ°øi clarifice relafliile cu Serbia; însæ, indiferent de hotærârea Austriei,
ea poate conta în mod sigur pe faptul cæ Germania o va sprijini în calitate de aliat. Era cecul
în alb pe care Viena îl aøtepta de mult.
În timp ce Wilhelm al II°lea întreprindea o lungæ cælætorie pe coastele Norvegiei, criza îøi
urma cursul. Austro°Ungaria pregætea declanøarea ræzboiului. fiærile din Antantæ nu adoptaseræ
o poziflie comunæ. Rusia considera de datoria ei sæ sprijine Serbia, cel mai fidel aliat al sæu în
regiune, mai ales cæ interpreta pregætirile de ræzboi împotriva acesteia ca o manevræ germanæ
ce urmærea compromiterea Petersburgului în Balcani. Guvernul francez era moderat în aprecieri,
în timp ce opinia publicæ se manifesta hotærât pentru apærarea Serbiei. Marea Britanie nu
respingea ideea unei acfliuni austro°ungare de pedepsire a Serbiei, dacæ aceasta se întreprindea
cu grija de a menaja Rusia. În genere
„Marea Britanie, flara în cea mai bunæ poziflie pentru a opri aceastæ înlænfluire a evenimentelor,
a ezitat. Ea nu avea practic nici un interes în Balcani, cu toate cæ avea un interes major în
menflinerea Triplei Înflelegeri. Se temea de ræzboi, dar îi era de°a dreptul groazæ de un eventual
triumf al germanilor. Dacæ Marea Britanie øi°ar fi declarat færæ echivoc intenfliile øi ar fi fæcut
Germania sæ înfleleagæ cæ era dispusæ sæ intre în ræzboi, ar fi existat øanse reale ca împæratul sæ
refuze confruntarea. Aceasta a fost øi pærerea lui Sazonov [ministrul de Externe rus — C.V.],
care avea sæ afirme ulterior: «Nu mæ pot abfline sæ exprim ideea cæ, dacæ în 1914 Sir Edward
Grey ar fi fæcut un anunfl neechivoc øi oportun prin care sæ proclame solidaritatea Marii Britanii
36 CONSTANTIN VLAD

cu Franfla øi Rusia, aøa cum am insistat s°o facæ, ar fi putut salva omenirea de la acel cataclism
înspæimântætor, ale cærei consecinfle au pus în pericol însæøi existenfla civilizafliei europene»“
(109, 1998 p. 190).
Pe 23 iulie guvernul monarhiei dualiste înainta Serbiei un ultimatum în 10 puncte, la care
se cerea ræspuns în 48 ore. Ultimatumul, întocmit cu øtirea øi aprobarea Berlinului, era astfel
formulat încât sæ fie respins, ceea ce ar fi justificat atacarea Serbiei. Iatæ principalele sale puncte:
• suprimarea publicafliilor îndreptate împotriva Austro°Ungariei;
• dizolvarea organizafliei „Narodna Odbrana“ (Apærarea Naflionalæ) øi interdicflia
înfiinflærii în viitor a unor organizaflii similare;
• interzicerea propagandei antiaustriece în øcoli;
• epurarea din armatæ øi din institufliile de stat a ofiflerilor øi funcflionarilor ce desfæøurau
propagandæ împotriva Imperiului dualist;
• colaborarea autoritæflilor sârbe cu trimiøi austro°ungari în vederea reprimærii miøcærilor
øi organizafliilor subversive;
• pedepsirea celor implicafli în atentatul de la Sarajevo, la cercetæri urmând sæ participe
øi reprezentanfli austro°ungari;
• interzicerea traficului ilicit de arme øi pedepsirea celor ce s°au fæcut vinovafli de trecerea
frontierei de cætre complotiøti;
• interdicflia atitudinii ostile a funcflionarilor sârbi faflæ de monarhia austro°ungaræ (34,
1984, p. 461).
Luând în considerare recomandærile la moderaflie fæcute de Franfla øi Marea Britanie, guvernul
de la Belgrad accepta ultimatumul, cu excepflia cererii ca reprezentanflii imperiului sæ participe
la ancheta asupra asasinatului de la Sarajevo, cerere care contravenea constitufliei øi regle-
mentærilor privind procedurile în cazul crimelor. Pentru Viena, însæ, era îndeajuns: va declara
ræzboi Serbiei pe 28 iulie 1914.
Ultimatumul austro°ungar, apoi declaraflia de ræzboi împotriva Serbiei au dus la o situaflie
nouæ. Vremea diplomafliei trecuse, deøi comunicærile între cancelarii vor continua în ritm alert;
evoluflia evenimentelor scæpa de sub controlul factorilor politici, atraøi ei înøiøi într°o goanæ
contra cronometru spre vâltoarea ræzboiului. Pe 30 iulie Rusia decreta mobilizarea generalæ;
pe 31 iulie, Austro°Ungaria fæcea acelaøi lucru. Tot pe 31 iulie Germania înainta Rusiei un
ultimatum sæ opreascæ mæsurile de mobilizare. Concomitent, o notæ ultimativæ a Berlinului
cerea Parisului sæ°øi precizeze poziflia pentru cazul unui conflict germano°rus; dacæ Franfla øi°ar
fi declarat neutralitatea, Germania se angaja sæ n°o atace, cerând însæ drept garanflii fortæreflele
Verdun øi Toul. Rusia nu ræspundea la ultimatum, iar Franfla ræspundea sibilinic cæ va acfliona
în conformitate cu interesele sale naflionale. Pe 1 august, Germania decreta mobilizarea generalæ
øi, totodatæ, declara ræzboi Rusiei. „Cu sufletul øi cu inima curate tragem astæzi spada“, declara
grandilocvent Wilhelm al II°lea în Reichstag. Berlinul pretexta o violare a graniflelor germane
de cætre Franfla øi, pe 3 august, îi declara ræzboi, invadând Belgia, conform Planului Schlieffen.
Ca ræspuns, pe 4 august Marea Britanie intra în ræzboi împotriva Germaniei. La 5 august
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 37

Austro°Ungaria declara ræzboi Rusiei øi Muntenegrului, la 6 august Serbia se declara în stare


de ræzboi cu Germania, iar pe 11 august Marea Britanie intra în ræzboi cu Austro°Ungaria. În
sfârøit, pe 23 august 1914 Japonia declara ræzboi Germaniei, iar pe 25 august Austro°Ungaria
intra în ræzboi contra Japoniei, conflictul dobândind dimensiuni mondiale. Se vor declara neutre
Spania, Statele Unite, Norvegia, Suedia, Elveflia, China, Venezuela, Uruguay. Tot pe poziflii
de neutralitate se va situa Italia, deøi aceastæ flaræ era membræ a Triplei Alianfle.
Pe 3 august, la Castelul Peleø din Sinaia se întrunea Consiliul de Coroanæ spre a stabili
poziflia României faflæ de ræzboi. Regele Carol I, precum øi P. P. Carp s°au pronunflat pentru
intrarea României în ræzboi de partea Puterilor Centrale, invocând alianfla dintre România øi
Austro°Ungaria din 5 febrarie 1913, care reînnoia tratatul româno°austro°ungar din 1983, tratat
cæruia, dupæ cum se øtie, i se alæturase øi Germania, chiar de la semnarea lui. În mod concret,
tratatul din 1913 prevedea la articolul 2 cæ, dacæ Austro°Ungaria ar fi atacatæ færæ provocare
din partea°i „într°una din pærflile flinuturilor sale vecine cu România causus foederis se va ivi
de îndatæ pentru aceasta din urmæ“. Iar articolul 3 al aceluiaøi document stipula cæ „dacæ una
din înaltele pærfli contractante s-ar afla ameninflatæ de o agresiune… guvernele respective se
vor pune de acord asupra mæsurilor de luat în vederea unei cooperæri a armatelor lor“ (apud
48, 1936, pp. 6°7). Or, aceste condiflii nu erau deloc întrunite: Austro°Ungaria nu era victima
unei agresiuni ci, dimpotrivæ, pornise ea însæøi ræzboi împotriva Serbiei; Austro°Ungaria nu
fusese atacatæ din pærflile flinuturilor vecine cu România, ci atacase ea o flaræ vecinæ cu România.
Acestor considerente ce decurgeau din litera øi spiritul tratatului româno°austro°ungar li se
alæturau cele ce flineau de flelul suprem al României, acela de reîntregire a neamului. De aceea,
Consiliul de Coroanæ va hotærî neutralitatea. Istoriceøte vorbind, era poziflia cea mai raflionalæ
øi în deplinæ consonanflæ cu interesele naflionale. În flaræ exista un puternic curent împotriva
alianflei cu Austro°Ungaria øi Germaniei, øi în favoarea apropierii României de Antantæ. Pe
calea acestei apropieri un pas important fusese fæcut pe 13 iunie 1914 — deci, cu puflin înaintea
declanøærii ræzboiului — când flarul Nicolae al II°lea vizitase România. Convorbirile dintre
cei doi monarhi, purtate la Constanfla, apoi între I. I. C. Brætianu øi S. D. Sazonov, constituiseræ
prilejuri potrivite pentru un larg schimb de pæreri asupra situafliei internaflionale øi pentru o
mai bunæ înflelegere a pozifliilor celor douæ flæri. La propunerea regelui Carol, Sazonov fæcea
o scurtæ vizitæ la Sinaia, de unde acesta øi Brætianu, împreunæ în acelaøi automobil, pætrundeau
câfliva kilometri dincolo de granifla dintre România øi Austro°Ungaria, într°un gest pe care
Sazonov îl caracteriza drept o expresie „nepremeditatæ a solidaritæflii crescânde a Rusiei øi
României“ (34, 1984, p. 450).
Astfel, Europa „pornea la ræzboi“ — un ræzboi care avea toate øansele de a depæøi limitele
vechiului continent. Interesele marilor puteri determinaseræ angajamente øi modelaseræ structuri
internaflionale care, la momentul critic, nu numai cæ nu struniseræ pornirile ræzboinice, ci le
încurajaseræ øi facilitaseræ.
„Criza provocatæ de asasinarea arhiducelui a scæpat de sub control fiind cæ nici unul dintre
conducætori nu a fost dispus sæ facæ un pas înapoi iar flærile s°au arætat preocupate în primul
38 CONSTANTIN VLAD

rând de respectarea obligafliilor oficiale ce reieøeau din tratate øi nu de conceptul global al


interesului comun pe termen lung. Ceea ce îi lipsea Europei era un sistem de valori atotcuprinzætor,
care sæ adune puterile laolaltæ, aøa cum existase în sistemul lui Metternich sau în flexibilitatea
diplomaticæ practicatæ cu sânge rece în cadrul conceptului Realpolitik al lui Bismarck. Primul
Ræzboi Mondial a izbucnit nu fiindcæ flærile øi°au încælcat tratatele, ci tocmai pentru cæ le°au
respectat ad litteram“ (109, 1998, p. 189).
CAP. IV.
DIPLOMAfiIA SUB ZODIA RÆZBOIULUI

Declanøarea ræzboiului semnifica eøecul diplomafliei. Mai mult decât atât, diplomaflia însæøi
øi politica externæ a marilor puteri, prin mecanismele internaflionale la a cæror constituire
contribuiseræ din plin, aveau partea lor de vinæ în pornirea conflagrafliei. O vor ispæøi, fiind
obligate sæ acflioneze în slujba ræzboiului, mai ales în primii ani ai acestuia.
Ca atâtea multe acfliuni omeneøti, Primul Ræzboi Mondial punea în relief marea discrepanflæ
dintre scopurile urmærite øi rezultate. În locul unei acfliuni limitate de „pedepsire“ a Serbiei,
ræzboiul dobândea dimensiuni mondiale. Zeci de milioane de morfli øi rænifli, uriaøe suferinfle
umane øi distrugeri materiale — iatæ ce provoca ræzboiul. Bismarck atræsese cândva atenflia:
„Vai de conducætorul ale cærui argumente de la sfârøitul ræzboiului nu vor fi la fel de plauzibile
cum erau la început“; cu menfliunea cæ acel conducætor avea sæ ræspundæ nu numai pentru soarta
lui, ci øi a statului în fruntea cæruia se aflase. Or, „Imperiul peticit“ — Austro°Ungaria —
care pornise ræzboiul spre a se salva prin noi expansiuni în sud°estul continentului avea sæ
disparæ øi, odatæ cu el, dinastia habsburgilor care dominase zone întinse ale Europei timp de
multe secole. Aceeaøi soartæ o împærtæøea tânærul dar trufaøul imperiu german øi, împreunæ
cu el, strævechea Casæ de Hohenzollern, care°øi împletise destinul cu cel al Prusiei încæ din
veacul al XV°lea, apoi cu cel al Germaniei dupæ 1871. Cætre ræsærit, îøi înceta existenfla pe
scena istoriei dinastia Romanovilor, care fæcuse din Rusia o mare putere, din inima Europei
pânæ în Pacific. Ultimul Romanov, Nicolae al II°lea, înlæturat de revoluflie, cædea ræpus de
gloanflele unui pluton boløevic; avea sæ fie canonizat peste 80 de ani de cætre Sinodul Bisericii
Ruse, cu grija ca aceastæ canonizare sæ nu semnifice o repunere în drepturi a monarhiei; vechiul
imperiu va renaøte în forme noi, dar ceea ce fusese pânæ în 1917 devenise istorie. În sud°estul
continentului dispærea øi Imperiul Otoman, præbuøit sub slæbiciunile sale interne, dar øi în urma
unei asocieri nefaste cu Puterile Centrale. Pe ruinele acestor imperii, prin lupta popoarelor
asuprite de ele, principiul naflionalitæflilor dobândea noi confirmæri øi expresii. România se
întregea; apæreau noi state independente — Cehoslovacia, Iugoslavia; se reconstituia statul
polonez; Austria øi Ungaria, deposedate de teritorii întinse locuite de români, polonezi, cehi,
slovaci, sârbi, croafli, sloveni, muntenegreni, bosniaci se vedeau puse în condiflia de a fiinfla
ca state restrânse în dimensiunile lor naflionale fireøti. Harta Europei care intrase în ræzboi era
40 CONSTANTIN VLAD

radical schimbatæ la sfârøitul conflagrafliei; bætrânul continent va lua înfæfliøæri noi; îøi avea
problemele lui, foarte mari øi foarte grele, dar nu mai era cel de pânæ în 1914.
Odatæ ræzboiul declanøat, diplomaflia reintra în scenæ. Chiar în 22 august 1914, Germania
încheia în secret o alianflæ cu Imperiul Otoman. În baza acestuia, Poarta închidea Strâmtorile
pentru navigaflia comercialæ, ceea ce lovea în Rusia øi în interesele celorlalte puteri din Antantæ.
Pe 11 0ctombrie 1914 alianfla dintre Germania øi Turcia devenea publicæ; peste douæ sæptæmâni,
marina turcæ bombarda Sevastopolul øi alte porturi ruseøti; prin aceasta Poarta se alætura Puterilor
Centrale. Pe 2 noiembrie, acelaøi an, Rusia declara ræzboi Turciei, o mæsuræ similaræ fiind
întreprinsæ pe 5 noiembrie de Franfla øi Marea Britanie. În noile condiflii, la inifliativa Rusiei,
puterile Antantei decideau împærflirea teritoriilor Imperiului Otoman. Problema Constanti-
nopolului øi a Strâmtorilor, le scria Sazonov omologilor sæi britanic øi francez, „trebuie rezolvatæ
definitiv øi conform cu dorinflele seculare ale Rusiei. Orice situaflie ar fi insuficientæ dacæ oraøul
Constantinopol, malul stâng al Bosforului, Marea Marmara øi Dardanelele, ca øi Turcia de
sud nu ar face parte din Imperiul Rus (153, 1981, p. 281). Între cele trei pærfli se convenea cæ
Rusia urma sæ intre în posesia Istanbulului øi a pærflii europene a Bosforului øi Dardanelelor,
Franflei i se recunoøteau drepturile în Siria øi Palestina, iar Marii Britanii îi revenea zona neutræ
a Persiei. Deøi planurile puterilor Antantei se vor realiza într°un mod diferit la sfârøitul ræzboiului,
alæturarea Porflii la Puterile Centrale se va dovedi fatalæ Imperiului Otoman.
Pe 4 septembrie 1914 se semna Pactul de la Londra dintre Franfla, Marea Britanie øi Rusia.
Era o operafliune politicæ de rutinæ în împrejurærile date: cele trei puteri se angajau sæ nu încheie
pace separatæ cu Puterile Centrale. Efectele benefice ale Pactului se vor materializa în acfliunile
solidare ale puterilor Antantei în primii ani ai ræzboiului; complicafliile prevederilor sale nu
vor întârzia sæ aparæ însæ dupæ „defecfliunea“ rusæ din 1917.
Încercærile taberelor beligerante de a°i atrage pe neutri în propriile rânduri aveau sæ ocupe
un loc aparte în peisajul diplomatic al vremii. În acest scop øi una øi cealaltæ grupare se vor
întrece în promisiuni; ca un exemplu, o parte din coasta dalmatæ era oferitæ de cætre Antantæ
nu numai Serbiei, spre a preveni ca aceasta sæ încheie pace separatæ cu Puterile Centrale, dar
øi Italiei spre a o determina sæ intre în ræzboi. Popoarele din sud°estul Europei intuiau însæ cæ
ræzboiul putea slæbi puterile asupritoare, în primul rând Austro°Ungaria, creând astfel un context
internaflional favorabil luptei lor de emancipare naflionalæ. În aceastæ situaflie se afla øi poporul
român, milioane de conaflionali continuând sæ se afle sub dominaflie stræinæ — austro°ungaræ
øi flaristæ. De aceea, flelul înfæptuirii pânæ la capæt a idealului naflional va cântæri greu, hotærâtor
chiar, în determinarea atitudinii conducætorilor flærii în problema ræzboiului.
Faflæ de Bucureøti, o primæ tentativæ din partea Aliaflilor o va face Rusia care, încæ din 5
august 1914, propunea încheierea unei convenflii ce urma sæ prevadæ intrarea României în ræzboi,
Petersburgul angajându°se sæ nu ajungæ la pace cu Viena pânæ ce teritoriile locuite de români
în cadrul monarhiei austro°ungare, în baza principiului etnografic, nu vor fi fost reunite cu
statul român. La rândul ei, România nu trebuia sæ înceteze ostilitæflile decât cu acordul Rusiei
øi concomitent cu aceasta. Proiectul convenfliei punea, deci, România într°o stare de subordonare
faflæ de Rusia. La refuzul României de a accepta termenii propuøi de Rusia se adæugau reticenflele
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 41

Angliei øi Franflei, care se temeau cæ încheierea øi aplicarea convenfliei va determina intrarea


Bulgariei øi Turciei în ræzboi de partea Puterilor Centrale. Astfel, aceastæ primæ încercare de
a face ca România sæ°øi pæræseascæ neutralitatea nu se finaliza. Va urma alta, care ducea la
încheierea pe 18 septembrie/1 octombrie 1914, a unei convenflii româno°ruse de neutralitate.
Potrivit textutului convenfliei, Rusia se obliga sæ se opunæ la orice atingere a statu-quo°lui
teritorial al României în graniflale sale. Ea se obliga sæ recunoascæ dreptul României asupra
pærflilor din monarhia austro°ungaræ locuite de români øi sæ obflinæ aprobarea guvernelor britanic
øi francez asupra acestui punct. La rândul ei, România se obliga sæ pæstreze o neutralitate
prietenoasæ faflæ de Rusia (48, 1936, p. 8). Convenflia, care pæstra un caracter secret, se încheia
sub forma unui schimb de scrisori efectuat la 1 0ctombrie 1914, între S. D. Sazonov øi
C. Diamandy, ultimul fiind ministrul român la Petersburg.
O miøcare interesantæ pe plan diplomatic angaja România øi Italia. Astfel, pe 23 septembrie
se semna la Bucureøti un acord secret româno°italian, care urmærea apærarea intereselor comune
ale celor douæ flæri, guvernele lor angajându°se sæ nu renunfle la politica de neutralitate decât
cu un preaviz de 8 zile øi sæ se informeze reciproc cu privire la mersul evenimentelor øi mæsurile
ce trebuiau luate. Va fi urmat de un nou acord secret semnat la 6 februarie 1915, care prevedea
cæ cele douæ pærfli vor acfliona solidar în cazul unei agresiuni austro°ungare (34, 1984, p. 469).
Pentru România, convenflia încheiatæ cu Rusia øi acordurile perfectate cu Italia semnificau o
desprindere claræ de tratatul cu Austro°Ungaria, încæ în vigoare, øi în genere, o îndepærtare
ireversibilæ de Puterile Centrale.
Pentru Roma, venise vremea deciziilor. Viena fæcea unele concesii Italiei spre a o atrage
în ræzboi alæturi de Germania øi Austro°Ungaria, færæ succes, însæ. În urma unor negocieri care
dædeau satisfacflie cererilor sale, pe 26 aprilie 1915 Italia încheia alianflæ cu statele Antantei
(Tratatul de la Londra), iar pe 23 mai acelaøi an intra în ræzboi împotriva Austro°Ungariei.
Roma se va declara în stare de ræzboi cu Turcia pe 4 august 1915, iar în anul urmætor, pe 28
august, intra în ræzboi øi împotriva Germaniei.
Pe de altæ parte, Puterile Centrale vor atrage Bulgaria tot mai mult în orbita lor. Pe 6
septembrie 1915, Sofia semna o alianflæ militaræ cu Germania øi Turcia, la 11 octombrie, acelaøi
an, declarând ræzboi flærilor Antantei. Intrarea Bulgariei în conflict aducea date noi în mersul
ræzboiului. Serbia ajungea într°o situaflie disperatæ, fiind nevoitæ sæ lupte pe douæ fronturi; în
curând apærarea sa se va præbuøi. De acum Puterile Centrale controlau un teritoriu continuu,
pânæ în Orientul Apropiat, în Caucaz øi în bazinul estic al Mediteranei.
Era rândul României sæ°øi definitiveze poziflia faflæ de ræzboi. Douæ erau preocupærile
conducætorilor flærii: sæ obflinæ înfæptuirea pânæ la capæt a idealului naflional øi sæ se asigure de
o cooperare militaræ eficientæ cu Aliaflii. Dupæ tratative îndelungate øi laborioase, pe 4/17 iulie
1916 erau semnate la Bucureøti Tratatul de alianflæ øi convenflia militaræ dintre România, pe
de o parte, øi Rusia, Franfla, Anglia, Rusia øi Italia, pe de altæ parte.
Tratatul de alianflæ prevedea:
• Garantarea integritæflii teritoriale a României øi reunirea Transilvaniei, Bucovinei øi
Banatului cu Vechiul Regat;
42 CONSTANTIN VLAD

• Intrarea României în ræzboi numai împotriva Austro°Ungariei;


• Încetarea legæturilor economice cu Puterile Centrale;
• Drepturi egale pentru statul român la viitoarea conferinflæ de pace;
• Puterile semnatare se angajau sæ nu încheie pace separatæ.
Întrucât, potrivit Tratatului, întregul Banat urma sæ revinæ României, aceasta se obliga sæ
nu ridice fortificaflii în fafla Belgradului, într°o zonæ ce urma a fi stabilitæ ulterior, øi sæ nu flinæ
în aceastæ zonæ decât forflele necesare serviciului de poliflie. De asemenea, guvernul român se
obliga sæ despægubeascæ pe sârbii din Banat care doreau sæ emigreze (48, 1936, p. 9°11)
Convenflia militaræ stabilea urmætoarele:
• Intrarea României în ræzboi cel mai târziu la 15/28 august 1916;
• Concomitent, Rusia urma sæ declanøeze o puternicæ ofensivæ, în vederea facilitærii
operafliunilor împotriva Austro°Ungariei;
• Rusia se angaja sæ asigure securitatea portului Constanfla øi sæ trimitæ douæ divizii de
infanterie øi una de cavalerie în Dobrogea;
• Corpul expediflionar anglo°francez de la Salonic trebuia sæ treacæ la acfliuni ofensive
pentru evitarea unui atac bulgar contra României;
• Cooperarea militaræ pe bazæ de egalitate øi în fronturi distincte pentru armatele românæ
øi rusæ;
• Aliaflii sæ furnizeze României muniflii øi material de ræzboi într°o cantitate de 300 tone
pe zi,
• Armistifliile vor fi hotærâte de comun acord; Convenflia urma sæ ræmânæ în vigoare pânæ
la pacea generalæ (48, 1936, p. 12°15).
La 14/27 august 1916 avea loc la Palatul Cotroceni Consiliul de Coroanæ, sub conducerea
regelui Ferdinand I. Se hotæra intrarea României în ræzboi de partea Antantei, declaraflia de
ræzboi a României împotriva Austro°Ungariei fiind prezentatæ în aceeaøi zi la Viena. Declaraflia
de ræzboi preciza cæ politica Austro°Ungariei luase un curs ameninflætor pentru interesele esenfliale
ale României, ca øi pentru aspirafliile sale naflionale cele mai legitime. În legæturæ cu acest
ultim aspect, Declaraflia sublinia cæ, în deceniile trecute de la încheierea alianflei
româno°austro°ungare
„românii din monarhie nu numai cæ n°au væzut niciodatæ într°adevær vreo reformæ de naturæ a
le da o aparenflæ de satisfacflie, dar din contræ, au fost tratafli ca o rasæ inferioaræ øi condamnafli
sæ sufere apæsarea unui element stræin, care nu constituie decât o minoritate în mijlocul
naflionalitæflilor diferite din care se compune statul austro°ungar“.
România, aræta Declaraflia în încheiere, împinsæ de dorinfla de a contribui la græbirea
sfârøitului conflictului øi sub imperiul necesitæflii de a°øi salva interesele sale se vede nevoitæ
sæ intre în luptæ alæturi de aceia care pot s°o sprijine în înfæptuirea unitæflii sale naflionale (48,
1936, pp. 16°19).
„Astfel începea, în mijlocul nu al unui entuziasm popolar, care nu e în firea unui popor trecut
prin atâtea încercæri øi care se øtie totdeauna înconjurat de primejdii, ci într-o atmosferæ de seninæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 43

acceptare a jertfei ce se prevedea lungæ øi grea, ræzboiul pe care°l ceruse zgomotos strada øi
care formase un nou obiect de ceartæ între partidele politice, ræzboiul care la unii era platforma
pentru stæpânirea îndelungatæ a flærii, iar la regele însuøi rezultatul unei dureroase cercetæri a
propriei sale conøtiinfli“ (103, 1, X, 1939, pp. 363°364). „Încheierea convenfliilor din 12 august
1916 reprezenta un deplin succes diplomatic, România bucurându°se de egalitate în drepturi
cu cele patru mari puteri europene øi urmând a°øi împlini, prin lupta eroicæ a armatei, prin
sacrificiile întregului popor, dezideratul secular, constituirea statului naflional unitar; important
era faptul cæ România intra în ræzboi într°un moment greu pentru Antantæ, acfliunea armatei
române fiind destinatæ sæ slæbeascæ presiunea germanæ asupra frontului de vest“ (34, op. cit.
p. 482).
România intrase în ræzboi doar contra Austro°Ungariei. Tofli aliaflii acesteia: Germania,
Bulgaria øi Turcia vor declara însæ ræzboi României. Armata românæ declanøa o ofensivæ în
Transilvania, pe întreg arcul Carpaflilor. Începerea ostilitæflilor de cætre Bulgaria va obliga
România sæ lupte pe douæ fronturi. Se vor purta bætælii grele în perioada august°decembrie
1916, dar armata românæ era nevoitæ sæ se retragæ în Moldova, douæ treimi din teritoriul flærii,
inclusiv Capitala, fiind ocupate de Puterile Centrale. Înfrângerile suferite de România în 1916
se datorau unei serii de cauze, între care nerespectarea angajamentelor luate de aliafli privind
asigurarea cu armament øi muniflii, inactivitatea contingentelor anglo°franceze de la Salonic,
oprirea ofensivei ruseøti øi slaba angajare a unitæflilor ruse în Dobrogea, precum øi dotarea
necorespunzætoare a armatei române cu tehnicæ de luptæ. În condiflii extrem de grele, armata
românæ se va reface cu sprijin aliat, prin bætæliile de la Mæræøti, Mæræøeøti øi Oituz din vara
anului 1917 ea înscriind pagini nemuritoare de glorie øi înfrângând ofensiva armatelor Puterilor
Centrale, care urmæreau obiectivul de a ocupa Moldova øi a scoate România din ræzboi. Dar
din punct de vedere strategic, victoriile de pe frontul românesc nu puteau fi valorificate datoritæ
evenimentelor din Rusia anilor 1917°1918.
Desfæøurarea ræzboiului, angajarea totalæ a marilor puteri de o parte sau de alta a fronturilor,
pierderile uriaøe suferite de cætre tofli beligeranflii, miza extraordinaræ a luptelor fæceau imposibilæ
ieøirea din conflagraflie prin negocieri øi înflelegeri. Diplomaflia antebelicæ nu putuse elabora
formule de compromis pentru pæstrarea pæcii; diplomaflia din timpul ræzboiului, în lipsa unei
voinfle politice adecvate a beligeranflilor, nu avea resurse spre a pregæti compromisuri care sæ
ducæ la restabilirea pæcii. Diferitele tentative fæcute de o parte sau de alta în primii ani ai
ræzboiului eøuaseræ. Va interveni øi Vaticanul, mai întâi în 1915, apoi în 1917, încercând sæ
opreascæ mæcelul. Propunerile inifliale ale Sfântului Scaun preconizau menflinerea Austro°Ungariei,
nafliunile dominante din monarhia dualistæ fiind catolice. Deøi la Paris øi Londra existau cercuri
influente adepte ale pæstrærii Austro°Ungariei, ideea în sine va întâmpina rezistenfla hotærâtæ
a României, Italiei, Serbiei, a minoritæflilor asuprite din Imperiu, inifliativa Vaticanului ræmânând
færæ urmæri. Nici tentativa papei Benedict al XV°lea din 1 august 1917 nu ducea la un rezultat
mai bun. Circulara lui cætre beligeranfli sugera ca bazæ pentru o pace justæ øi durabilæ urmætoarele
puncte: renunflarea la despægubiri de ræzboi; substituirea ræzboiului prin arbitraj; evacuarea
44 CONSTANTIN VLAD

Belgiei øi garantarea independenflei sale complete; examinarea pretenfliilor teritoriale într°un


„spirit de echitate øi justiflie“. Erau propuneri limitate øi prea generale.
Pe de altæ parte, se pregætea sæ intre în joc un actor cu resurse øi prestigiu deosebite: Statele
Unite ale Americii. Conturarea øi evoluflia atitudinii Statelor Unite faflæ de ræzboi constituie o
interesantæ paginæ de istorie diplomaticæ. În fafla iminenflei conflictului european, America
adoptase o poziflie de neutralitate. Dar nu era o neutralitate pasivæ, ci una „mediatoare“. În
mai°iunie 1914, colonelul House, din însærcinarea preøedintelui Wilson, cælætorea în Marea
Britanie, Franfla øi Germania. Era primit de conducætorii acestor flæri, inclusiv de Kaiserul
Wilhelm al II°lea. Trimisul american pleda în favoarea unei „Antante pentru pace“ a statelor
civilizate, dar realiza repede cæ predica în pustiu, mai ales cæ se pronunfla pentru limitarea
înarmærilor: fiecare mare putere vizitatæ avea propriile interese øi poziflii. Sarajevo avea sæ punæ
capæt acestei inifliative a diplomafliei americane. Logica ræzboiului avea sæ atragæ, pas cu pas,
Statele Unite în conflict. Douæ categorii de mæsuri luate de cætre beligeranfli vor avea ecouri
peste ocean, atât în cercurile oficiale, cât øi în opinia publicæ. Mai întâi, Marea Britanie impunea,
la puflin timp dupæ declanøarea ostilitæflilor, o blocadæ navalæ împotriva Germaniei; mæsura
era un act de voinflæ færæ suport în dreptul internaflional. În virtutea ei, marina de ræzboi britanicæ
reflinea, forflat, orice navæ stræinæ care se îndrepta cætre coastele germane; inspectarea acestor
nave dura uneori zile întregi. Vor fi afectate numeroase nave americane, deøi acestea nu se
fæceau vinovate de încælcarea normelor internaflionale privind bunurile transportate. În al doilea
rând, în replicæ, la 4 februarie 1915, guvernul de la Berlin declara apele din jurul insulelor
britanice øi o regiune întinsæ dincolo de ele „zonæ de ræzboi“; era o acfliune de forflæ luatæ de
Berlin cu de la sine putere. În „zona de ræzboi“, submarinele germane scufundau færæ advertis-
ment vasele civile aparflinând puterilor Antantei. Mæsura afecta imediat øi statele neutre, inclusiv
Statele Unite: mai multe vase britanice, care aveau la bord øi cetæfleni americani, erau scufundate.
În curând, se petrecea un eveniment grav de acest gen: la 7 mai 1915, era scufundat pachebotul
britanic Lusitania; vor fi 1198 de victime, între care se aflau 128 cetæfleni americani.
Washingtonul cerea asiguræri formale cæ asemenea incidente nu se vor repeta; Berlinul ræspundea
cæ încærcæturile legale americane nu vor întâmpina nici un obstacol, iar cetæflenii americani
vor putea cælætori în siguranflæ cu vase aparflinând statelor neutre; cu nave ale statelor beligerante
se va cælætori pe propriul risc. Statele Unite vor cere apoi Marii Britanii sæ renunfle la blocadæ,
iar Germaniei la „zona de ræzboi“, demers care nu se solda cu nici un rezultat. În schimb, la
19 august 1915, transatlanticul britanic Arabic era scufundat de un submarin german, færæ
avertisment. Exista un numær mic de victime americane, dar Arabic era lovit în timp ce se
îndrepta spre New York, deci spre un port neutru, øi în apropierea coastelor americane; criza
ce se declanøa în relafliile americano°germane era færæ precedent prin gravitate. La Departa-
mentul de Stat se examinau mæsuri de ræspuns, cum sunt ruperea relafliilor diplomatice cu
Germania, eventual urmatæ de o declaraflie de ræzboi, precum øi exercitarea de presiuni asupra
Berlinului pentru încetarea campaniei submarinelor. La 5 octombrie 1915, Germania da asiguræri
cæ incidente de genul pachebotului Arabic vor fi excluse în viitor, comandanflii submarinelor
germane primind instrucfliuni categorice în acest sens; guvernul german exprima regrete pentru
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 45

cele întâmplate øi era gatæ sæ acorde despægubiri familiilor victimelor. Statele Unite nu renunflau
la medierea între statele beligerante, care ar fi trebuit însæ sæ ducæ la o impunere a pæcii. În
acest sens, la Washington începea sæ se vorbeascæ despre posibilitatea ca America sæ se alæture
statelor care acceptæ medierea øi sæ declare ræzboi pærflii (pærflilor) beligerante care refuza(u)
aceastæ mediere; era un mare pas înainte în apropierea de ræzboi. Pe asemenea preocupæri se
grefa ideea lui Sir Edward Grey, øeful Foreign Office°ului, privind crearea unei organizaflii
mondiale de securitate colectivæ. El îi va spune lui House:
„Am din ce în ce mai mult convingerea cæ greøeala fatalæ, de anul trecut, când ne°am angajat
în ræzboi, a fost refuzul deschiderii unei conferinfle internaflionale. Metoda cea mai fericitæ pentru
viitor ar fi sæ înfiinflæm un fel de «Ligæ a Nafliunilor», care sæ rezolve orice neînflelegere între
douæ popoare printr°un arbitraj, printr°o mediere sau prin convocarea unei conferinfle a diferitelor
puteri. Pânæ în acest moment, dreptul internaflional n°a fost susflinut prin aplicarea unor sancfliuni.
Lecflia pe care trebuie s°o învæflæm din acest ræzboi este cæ guvernele trebuie sæ se uneascæ pentru
a elabora aceste sancfliuni“ (apud 195, 2003, p. 147).
La Washington, sugestiile diplomatului englez erau primite cu entuziasm. Ele græbeau
cristalizarea viziunilor americane privind medierea. La 17 octombrie 1915, House îi scria lui
Grey, într°un text aprobat de Wilson: „Intenflia mea, dupæ ce aø consulta guvernul dumneavoastræ,
ar fi sæ merg la Berlin. Forflele Statelor Unite se vor pune în slujba acelei pærfli care va accepta
medierea“ (apud, 195, 2003, p. 147). Ceea ce fusese pânæ atunci doar o formulæ în elaborærile
eøaloanelor superioare ale puterii de la Washington devenea astfel o poziflie politicæ împærtæøitæ
unui potenflial aliat. Între Washington øi Londra se convenea ca guvernul britanic sæ pregæteascæ
un proiect de memorandum în baza convorbirilor House°Grey. Proiectul de memorandum,
întocmit de Grey, care cuprindeau textul unui acord anglo°american, era înaintat
Departamentului de Stat la 22 februarie 1916. El era examinat de Wilson øi aprobat de cætre
acesta în urmætoarea formulare:
„Colonelul House mi°a declarat cæ preøedintele este pregætit, de îndatæ ce Franfla øi Anglia vor
socoti cæ este momentul potrivit, sæ convoace o Conferinflæ pentru a pune capæt ræzboiului. În
cazul în care Aliaflii ar accepta aceastæ propunere øi Germania ar respinge°o, atunci Statele Unite
ar intra (probabil) în ræzboi împotriva Germaniei. Colonelul House consideræ cæ dacæ aceastæ
conferinflæ va ajunge sæ se deschidæ, ea va garanta pacea în condiflii care nu ar fi nefavorabile
pentru Aliafli. Dacæ ea n°ar ajunge la stabilirea pæcii, Statele Unite ar pæræsi°o (probabil) øi ar
deveni beligerante alæturi de Aliafli, în cazul cæ Germania s°ar dovedi de neclintit în privinfla
condifliilor finale“ (apud 195, 2003, p. 157).
Singura intervenflie fæcutæ de Wilson în textul propus de Grey privea cuvântul „probabil“,
introdus în douæ rânduri între paranteze; introducerea acestui cuvânt nu semnifica o rezervæ
a preøedintelui, ci avea în vedere faptul cæ starea de beligeranflæ putea fi decisæ doar de Congres.
Memorandumul Grey, devenit document comun anglo°american, nesemnat însæ, reprezenta,
la începutul anului 1916, cel mai înalt punct de înflelegere între Washington øi Londra în privinfla
atitudinii faflæ de ræzboi øi, totodatæ, cea mai avansatæ poziflie americanæ în direcflia apropierii
46 CONSTANTIN VLAD

de ostilitæfli. Alte evenimente aveau sæ consolideze orientarea Statelor Unite în aceeaøi direcflie.
În martie 1916, vasul francez Sussex era torpilat în Canalul Mânecii de un submarin german.
Între victime, mai mulfli cetæfleni americani. Berlinul nega implicarea marinei imperiale în
incident, dar dovezi incontestabile demonstrau contrariul. Protestul Washingtonului va fi, ca
ton øi conflinut, un adeværat ultimatum. Germania va da noi asiguræri pentru viitor, dar cerea
Statelor Unite sæ determine Marea Britanie sæ punæ capæt acfliunilor de limitare a comerflului
Statelor Unite cu Puterile Centrale; dacæ acest lucru nu se obflinea, Germania nu se considera
legatæ prin nici un fel de angajament faflæ de SUA. Deci, „meci nul“. Restul anului 1916 nu
aducea noutæfli importante pe plan diplomatic. De altfel, pentru Washington el era în mare
mæsuræ acaparat de campania electoralæ. La 7 noiembrie 1916, Woodrow Wilson era ales pentru
un nou mandat la Casa Albæ.
În aceastæ calitate, în decembrie 1916, preøedintele Wilson se adresa statelor beligerante,
solicitându°le sæ°øi expunæ punctele de vedere cu privire la încheierea ræzboiului. Germania
va respinge demersul american, exprimând opinia cæ problemele încheierii pæcii priveau doar
statele angajate în conflict; în spatele refuzului german se afla teama Berlinului cæ SUA ar fi
ajuns în postura de arbitru, în timp ce Germania miza în continuare pe victorie. Austro°Ungaria
însæ va gæsi interesantæ inifliativa americanæ, fæcând demersuri discrete pe lângæ Paris pentru
stabilirea condifliilor unei pæci separate, cu garantarea integritæflii teritoriale a monarhiei dualiste.
În ceea ce le priveøte, flærile Alianflei vor fline o conferinflæ la Roma øi pe 10 ianuarie 1917
formulau ræspuns la întrebarea lui Wilson. Acest ræspuns prevedea: restaurarea Serbiei, Munte-
negrului øi Belgiei ca state independente; evacuarea teritoriilor franceze, române øi ruse de
cætre trupele Puterilor Centrale; retrocedarea cætre Franfla a Alsaciei øi Lorenei; respectarea
principiului naflionalitæflilor prin restaurarea statelor polonez øi cehoslovac (34,1984, p. 484°485).
Prezentarea Mesajului preøedintelui nou ales în fafla Congresului la 22 ianuarie 1917 era
un prilej potrivit pentru Wilson de a°øi înfæfliøa viziunea cu privire la organizarea societæflii
viitoare. Potrivit acesteia, pacea doritæ nu trebuia sæ aibæ nici învingætori, nici învinøi; relafliile
internaflionale viitoare trebuiau bazate pe securitatea colectivæ organizatæ, øi nu pe raporturile
instabile de forfle între coaliflii opuse; Statele Unite vor juca un rol esenflial în aceastæ transformare
a societæflii internaflionale (195, 2003, p. 181). Mesajul se constituia într°o chintesenflæ a
wilsonismului. Anunflul angajærii Statelor Unite în edificarea a ceea ce la Washington era definit
tot mai frecvent drept „o nouæ ordine internaflionalæ“ ræmânea, totuøi, general.
Evenimentele vor precipita însæ concretizarea viziunii militante despre rolul Americii în
lume. La 31 ianuarie, acelaøi an, pe canale diplomatice obiønuite, Washingtonul era anunflat de
cætre Berlin cæ Germania luase hotærârea de a intenfifica ræzboiul submarin øi de a continua
lupta pânæ la victoria finalæ. Din acel moment, intrarea Statelor Unite în ræzboi era doar o
chestiune de timp. Departamentul de Stat propunea Preøedintelui ruperea relafliilor diplomatice
cu Germania øi intrarea în ræzboi de partea Antantei. Wilson însæ øovæia, mai ales în ceea ce
priveøte starea de beligeranflæ. La 3 februarie 1917, el anunfla în fafla Congresului ruperea relafliilor
diplomatice cu Germania. Iar diplomaflia germanæ græbea desnodæmântul, de acum aproape
inevitabil. La 27 februarie 1917, Casa Albæ este informatæ de Londra cu privire la conflinutul
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 47

unei telegrame adresate de Berlin ambasadorului german la Washington, telegramæ descifratæ


de serviciile speciale britanice. Potrivit acesteia (faimoasa telegramæ Zimmermann), ambasa-
dorul german din capitala americanæ trebuia sæ°i comunice omologului sæu mexican cæ, în caz
cæ Statele Unite intrau în ræzboi cu Germania, Berlinul propune încheierea unai alianfle
germano°mexicanæ, promiflând Mexicului recuperarea unor teritorii ocupate anterior de SUA,
anume Texas, New Mexico øi Arizona. Conflinutul telegramei era publicat în presæ, provocând
un adeværat val de indignare în opinia publicæ americanæ. Într°un gest de frondæ, Zimmermann,
øeful diplomafliei germane, confirma la 3 martie autenticitatea corespondenflei diplomatice cu
ambasada Germaniei la Washington. Se atingea astfel un punct de la care nu exista posibilitate
de întoarcere. La 2 aprilie 1917, în fafla Congresului, Wilson declara:
„Cu sentimentul profund al caracterului solemn øi tragic totodatæ al deciziei ce trebuie luatæ,
conøtient de responsabilitatea pe care aceasta o implicæ, dar færæ sæ ezit în ceea ce priveøte datoria
mea constituflionalæ, cer Congresului sæ declare noile procedee ale guvernului imperial german
drept acte de ræzboi împotriva poporului øi guvernului Statelor Unite øi, prin urmare, sæ accepte
provocarea øi sæ adopte imediat mæsurile necesare apærærii nafliunii, concentrærii tuturor forflelor
øi resurselor sale pentru a determina Imperiul German sæ cearæ pace…Suntem fericifli sæ luptæm
pentru pacea lumii øi pentru eliberarea popoarelor, inclusiv a poporului german, pentru drepturile
popoarelor mari øi mici, pentru libera determinare a oamenilor. Securitatea internaflionalæ trebuie
sæ permitæ instaurarea democrafliei…E îngrozitor sæ conduci acest uriaø popor paønic la ræzboi,
în cel mai îngrozitor øi devastator dintre ræzboaie. Civilizaflia însæøi pare pusæ în pericol. Dar
dreptul e mai presus decât pacea [sublinierea C.V.]. A sosit clipa în care America este chematæ
sæ nu°øi crufle sângele øi puterile pentru principiile cærora le datoreazæ propria naøtere, fericirea
øi pacea. Dumnezeu s°o ajute, cæci pentru ea nu existæ o altæ cale“ (apud 195, 2003, p. 191°192).
Astfel, Statele Unite intrau pentru prima datæ în ræzboi într°un conflict european, pe teatre
de luptæ europene. Diplomaflia „medierii silite“, „neutralitæflii active“ nu fusese capabilæ sæ
menflinæ America departe de ræzboi; logica acestuia înfrânsese øi în acest caz instrumentele
diplomatice. Alæturarea Statelor Unite la Antantæ avea sæ se dovedeascæ în final decisivæ pentru
soarta ræzboiului. Va trece ceva timp pânæ când efectele ei vor apærea. În plus, SUA intra în
ræzboi în anul când Rusia pæræsea Antanta. Cum subliniazæ Kissinger:
„La ora când America s°a alæturat aliaflilor, aceøtia erau disperafli. Forflele reunite ale Marii Britanii,
Franflei øi Rusiei nu fuseseræ suficiente pentru înfrângerea Germaniei øi, mai ales dupæ sfârøitul
Revolufliei Ruse, aliaflii se temeau cæ intrarea Americii în ræzboi nu va face altceva decât sæ
împiedice præbuøirea Rusiei“ (1109, 1998, pp. 204°205).
Intrarea SUA în ræzboi nu avea sæ previnæ ieøirea Rusiei din ræzboi, dar urma sæ reprezente
o contribuflie majoræ, probabil hotærâtoare, la înfrângerea Puterilor Centrale. Numærul militarilor
americani sosifli pe continent va fi de 2 084 000, din care 1 390 000 combatanfli. Între iunie
1917 øi noiembrie 1918 peste 4 400 000 tone furnituri de ræzboi diverse erau transportate de
peste ocean. Iar efortul financiar american în susflinerea ræzboiului va depæøi 21 miliarde dolari
(159, 1976, pp. 366, 368).
48 CONSTANTIN VLAD

Diferitele faze ale revolufliei vor influenfla atitudinea Rusiei faflæ de ræzboi. În martie 1917
flarismul era înlæturat. Noul regim, reprezentat de guvernul provizoriu Kerenski, va continua
luptele alæturi de Aliafli. Dar autoritatea de stat era slabæ, iar armata rusæ intra într°un proces
de dezintegrare. Înfæptuirea Revolufliei din Octombrie (7 noiembrie 1917) aducea la putere
aripa radicalæ din miøcarea revoluflionaræ rusæ, anume partidul boløevic. A doua zi, V. I. Lenin
prezenta în fafla Congresului Sovietelor, care preluase puterea, Decretul asupra Pæcii, adresat
popoarelor øi guvernelor tuturor flærilor beligerante. Decretul propunea deschiderea neîntârziatæ
de negocieri în vederea unei pæci democratice echitabile, adicæ færæ anexiuni øi despægubiri.
Precizând cæ era dispus sæ examineze orice alte condiflii de pace, sub rezerva ca acestea sæ fie
redactate cu toatæ claritatea, færæ cel mai mic echivoc øi færæ cel mai mic secret, guvernul
revoluflionar rus anunfla intenflia sa de a renunfla la diplomaflia confidenflialæ øi de a publica integral
tratatele secrete semnate de cætre flari. El preconiza încheierea færæ întârziere a unui armistifliu
de cel puflin trei luni, interval în care negocierile de pace ar fi trebuit sæ fie în mæsuræ sæ se
încheie (64, 1992, pp. 34°35).
Decretul asupra Pæcii va trece în mare mæsuræ neobservat peste hotare. Puterea Sovietelor
îl desemna comisar al poporului la Afacerile Externe pe Leon Troflki. Acesta a trebuit sæ gæseascæ
un læcætuø care sæ°i deschidæ porflile ministerului, unde funcflionarii prezenfli îi refuzau orice
concurs. El n°a putut nici mæcar sæ impunæ traducerea în limbi stræine a Decretului. Abia la
20 noiembrie 1917 noua putere din Rusia avea sæ comunice Aliaflilor, precum øi Puterilor
Centrale, propunerile sale de pace imediatæ. Aliaflii nici mæcar n°au ræspuns la acest demers
(68, 1992, pp. 35°36). La Berlin însæ, aceste propuneri era salutate. Ostilitæflile pe frontul
ruso°german încetau pe 1 decembrie 1917; la 5 decembrie, acelaøi an, se semna un armistifliu,
iar pe 3 martie 1918 era semnatæ pacea de la Brest°Litovsk dintre Rusia, pe de o parte, øi
Germania, Austro°Ungaria, Turcia øi Bulgaria, pe de altæ parte. Pacea se încheia în condiflii
deosebit de grele pentru Rusia sovieticæ — germanii ocupau teritorii întinse în Belorusia øi
Ucraina, pânæ la Rostov pe Don, iar Turcia prelua unele zone din Caucaz.
Ieøirea Rusiei din ræzboi øi præbuøirea totalæ a frontului de ræsærit a pus România într°o
situaflie extrem de grea. Pe 9 decembrie 1917 ea era nevoitæ sæ încheie armistifliu, iar pe 7 mai
1918 se semna pacea de la Bucureøti cu Puterile Centrale, care impunea României condiflii
dure øi umilitoare. Dobrogea ajungea sub ocupaflie stræinæ, o importantæ zonæ montanæ, de°a
lungul întregului arc carpatic, intra în componenfla Austro°Ungariei, iar armata, bugetul, întreaga
economie treceau sub controlul Puterilor Centrale.
Dacæ Decretul asupra Pæcii fusese ignorat, efecte interesante avea mæsura luatæ de Soviete
de a publica tratatele încheiate de flarism cu puterile occidentale, tratate calificate la Petrograd
øi Moscova drept imperialiste. Între 29 noiembrie°3 decembrie 1917 avea loc la Paris o conferinflæ
interaliatæ menitæ sæ formuleze o declaraflie care sæ ia poziflie faflæ de acuzafliile sovietice, færæ
însæ a se ajunge la rezultate concrete. În aceste condiflii, premierul britanic Lloyd George expunea
public pe 5 ianuarie 1918 flelurile participærii Marii Britanii la ræzboi.
Va face acelaøi lucru preøedintele american Wilson pe 8 ianuarie 1918. Statele Unite insistau
pentru adoptarea de cætre Aliafli a unei declaraflii comune asupra flelurilor lor în ræzboi. O
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 49

asemenea declaraflie ar fi contracarat propaganda foarte intensæ a Puterilor Centrale, care atribuia
Aliaflilor din Antantæ scopuri agresive, urmærirea acaparærii de teritorii øi noi poziflii de forflæ
pe plan internaflional. Din însærcinarea preøedintelui Wilson, colonelul House tatona Parisul,
Londra, Roma în legæturæ cu pregætirea unei astfel de declaraflii. Ræspunsurile erau negative.
Aliaflii încheiaseræ, înainte øi dupæ declanøarea ræzboiului, o serie de tratate secrete, toate
cuprinzând øi clauze teritoriale; asemenea clauze nu puteau fi fæcute publice, dar era riscant
øi sæ declari public care sunt scopurile participærii la ræzboi, trecându°le sub tæcere. Franflei i
se promisese realipirea Alsaciei øi Lorenei. Italia urma sæ obflinæ malul estic al Adriaticii øi o
parte din Tirolul germanofon. Mai multe aranjamente anglo°franco°ruse vizau împærflirea Turciei:
în 1915, Rusiei i se acordase Constantinopolul; în 1917, acorduri franco°engleze împærfleau
Asia arabæ în cinci zone. Anul 1917 aducea însæ în aceastæ problemæ un element fundamental
nou: poziflia Rusiei Sovietice.
„Evenimentele din Rusia îl stimuleazæ pe Wilson: boløevicii încercaseræ sæ negocieze o pace
separatæ cu Germania; la 8 noiembrie ei au publicat o declaraflie ræsunætoare în favoarea unei
pæci de tip nou, bazate pe renunflarea la cuceriri øi pe dorinfla popoarelor de a dispune de propria
soartæ. Ei pledeazæ pentru o «pace færæ victorie», pe care o îndrægise Wilson; denunflæ vechea
diplomaflie secretæ øi publicæ o serie de texte care urmæreau sæ dovedeascæ ambifliile Aliaflilor
la începutul conflictului…Apelul revoluflionarilor ruøi poate avea un efect dezastruos asupra
opiniei publice internaflionale: Wilson trebuie sæ ræspundæ, sæ explice de ce ræzboiul trebuie sæ
continuie, sæ evite ca Germania sæ pozeze în victima «imperialismului» Aliaflilor øi sæ transmitæ
un mesaj de principiu care sæ justifice sacrificiile de ræzboi øi sæ menflinæ participarea mediilor
«liberale», chiar «socialiste» în Europa Occidentalæ“ (195, 2003, p. 225).
Preøedintele american pregætea o astfel de luare de poziflie ca o acfliune unilateralæ, punându°øi
principalii aliafli în fafla faptului împlinit, mai ales cæ unul din obiectivele de bazæ al Øefului
Casei Albe era sæ°i previnæ pe Aliafli cæ trebuie sæ°øi revizuiascæ aranjamentele teritoriale
convenite prin acordurile secrete. Aøa se vor naøte faimoasele „paisprezece puncte, aplicare
concretæ a eticii democratice la relafliile internaflionale, manifestul politicii externe wilsoniene,
clipa moralæ a ræzboiului“ (195, 2003, p. 225). Ele aveau sæ încheie un mesaj al Preøedintelui
prezentat Congresului la 8 ianuarie 1918. Conflinutul Mesajului se concretiza treptat. O parte
esenflialæ a acestuia va formula ceea ce avea sæ devinæ „Principiul Naflionalitæflilor“. Sensul
acestui principiu era legat direct de soarta Austro°Ungariei. Iniflial, Wilson reflectase la
imperativul echilibrului european øi considera cæ trebuie acordatæ autonomia internæ a nafliunilor
supuse øi menflinerea unei „uniuni federale“, sub autoritatea habsburgilor; cu alte cuvinte, se
avea în vedere menflinerea Austro°Ungariei øi democratizarea ei. Poziflia era împærtæøitæ øi de
Londra. Consultæri discrete ale colonelului House arætau însæ cæ, în rândul nafliunilor asuprite
din Imperiul austro°ungar domina ideea cæ orice pace în regiune trebuia precedatæ de dezmem-
brarea acestui imperiu; deci nu o formæ sau alta de autonomie pentru aceste nafliuni în cadrul
Imperiului, ci realizarea dreptului lor la independenflæ statalæ. Acesta era punctul de vedere
care, în final, avea sæ fie înscris în cele „paisprezece puncte“.
50 CONSTANTIN VLAD

Datæ fiind importanfla lor în istoria diplomafliei secolului XX, le reproduc integral în forma
lor iniflialæ, aøa cum acestea sunt publicate în Enciclopedia Istoriei Americane:
1. Tratate de pace deschise, la care sæ se ajungæ prin tratative deschise;
2. Libertatea absolutæ a navigafliei pe mæri, atât pe timp de pace, cât øi în timp de ræzboi,
cu excepflia cazurilor când mærile sunt închise prin acfliune internaflionalæ menitæ sæ asigure
aplicarea acordurilor internaflionale;
3. Înlæturarea pe cât este posibil a tuturor barierelor economice øi stabilirea egalitæflii în
domeniul comerflului;
4. Garanflii adecvate cæ armamentele naflionale vor fi reduse pânæ la cel mai jos nivel,
compatibil cu securitatea internæ;
5. O ajustare absolut imparflialæ a pretenfliilor coloniale, bazatæ pe principiul cæ interesele
populafliei trebuie sæ aibæ aceeaøi greutate ca øi pretenfliile echitabile ale administrafliei;
6. Evacuarea tuturor teritoriilor ruseøti øi determinarea independentæ de cætre Rusia a propriei
politici de dezvoltare øi a politicii naflionale;
7. Evacuarea øi restaurarea Belgiei;
8. Evacuarea øi restaurarea tuturor teritoriilor franceze øi revenirea la Franfla a Alsaciei øi
Lorenei;
9. Reajustarea frontierelor italiene de°a lungul liniei clar de recunoscut a naflionalitæflii
populafliei;
10. Oportunitatea dezvoltærii autonome pentru popoarele din Austro°Ungaria;
11. Evacuarea României, Serbiei øi Muntenegrului, retrocedarea teritoriilor ocupate øi accesul
liber la mare pentru Serbia;
12. Porfliunilor din Imperiul otoman locuite de turci sæ le fie asiguratæ suveranitatea, iar
celorlalte naflionalitæfli, aflate sub control turcesc, sæ le fie oferitæ posibilitatea unei dezvoltæri
autonome; Dardanelele sæ fie deschise permanent pentru trecerea liberæ a navelor tuturor
nafliunilor, sub garanflii internaflionale;
13. Stabilirea unei Polonii independente, care sæ includæ teritorii locuite de populaflie
neîndoielnic polonezæ, cu acces liber øi sigur la mare;
14. O asociaflie generalæ a nafliunilor sæ fie creatæ pe baza unor tratate specifice cu scopul
de a se acorda garanflii mutuale pentru independenflæ politicæ øi integritate teritorialæ, atât pentru
statele mari, cât øi pentru statele mici“ (159,1976, p. 368).
La 24 ianuarie 1918, cancelarul german Hertling øi ministrul de Externe de la Viena, Czernin,
ræspundeau mesajului lui Wilson. Ei îøi declarau sprijinul pentru unele principii generale din
Mesaj: diplomaflia deschisæ, libertatea mærilor, eliminarea barierelor economice, ø. a. Dar Hartling
refuza orice dezmembrare a Germaniei (aluzie la Alsacia øi Lorena), pretindea restituirea
coloniilor germane, susflinea cæ rezolvarea problemelor privind Rusia øi Polonia era de
competenfla exclusivæ a Puterilor Centrale. La rândul sæu, Czernin respingea orice retragere
a trupelor austro°ungare din teritoriile ocupate.
Dupæ scoaterea Rusiei din ræzboi, în primævara anului 1918, Germania îøi concentra forflele
pe frontul de vest. Vor urma câteva ofensive succesive; forflele germane se apropiau pânæ la
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 51

40 km. de Paris øi ajungeau la un pas de a rupe unele de altele zonele francezæ øi englezæ ale
frontului, ceea ce ar fi putut da peste cap apærarea aliatæ. Dar, dupæ bætælia de la Marna din
iulie°august 1918, inifliativa era preluatæ de forflele aliate, comandate de mareøalul Foch. Vor
urma câteva ofensive aliate, situaflia frontului german deteriorându°se rapid. La 5 octombrie
1918, noul cancelar german Max von Baden îi adresa lui Wilson, prin intermediul guvernului
elveflian, propunerea sæ ia inifliativa de a invita statele beligerante sæ deschidæ negocieri în vederea
realizærii pæcii pe baza celor „paisprezece puncte“. Un demers similar întreprindea
Austro°Ungaria, folosind intermedierea Suediei. La 6 octombrie, Wilson publica ræspunsul
Washingtonului. Berlinului i se puneau patru condiflii: Germania trebuie sæ accepte toate cele
paisprezece puncte; trebuie sæ se retragæ din teritoriile aliate; trebuie sæ înceteze violarea
drepturilor altor state pe mare øi pe uscat; trebuie sæ garanteze cæ guvernul care va semna
armistifliul va reprezenta într°adevær poporul german øi nu clanul militarist. Vienei, Øeful Casei
Albe îi cerea sæ recunoascæ dreptul la independenflæ pentru naflionalitæflile din Imperiul
austro°ungar. Prin aceasta, Washingtonul mergea mai departe decât ideea „autonomiei“, cuprinsæ
în punctul 10 din Mesajul lui Wilson. Se flinea astfel cont de faptul cæ, sub impulsul miøcærilor
de eliberare naflionalæ a popoarelor asuprite din Austro°Ungaria, Statele Unite recunoscuseræ
deja legitimitatea acestor miøcæri. Pe 6 octombrie 1918 Germania cerea încheierea unui
armistifliu. La aceeaøi datæ, o cerere asemænætoare venea din partea Austro°Ungariei. Pe 4 no-
iembrie Austria capitula; Ungaria va face acelaøi lucru pe 13 noiembrie. Pe 9 noiembrie Wilhelm
al II°lea abdica. Armistifliul dintre Germania øi Aliafli era semnat pe 11 noiembrie. El prevedea:
1. evacuarea de cætre Germania a teritoriilor ocupate; 2. evacuarea malului din stânga al Rinului
øi a capetelor de pod de la Mainz, Köln øi Koblenz; 3. rezervarea de cætre Aliafli øi SUA a
dreptului deplin de a cere despægubiri; 4. capitularea submarinelor øi distrugerea flotei germane;
5. anularea tratatelor de la Bucureøti øi Brest°Litovsk; 6. distrugerea aviafliei, tancurilor øi artileriei
grele germane; 7. menflinerea blocadei Aliaflilor pânæ la încheierea pæcii; 8. reîntoarcerea
prizonierilor de ræzboi øi a civililor deportafli øi 9. preluarea de cætre Aliafli a 150 000 vagoane,
5 000 locomotive øi 5 000 camioane (159, 1976, p. 372).
Puterile centrale, acum învinse, cunoøteau valuri de miøcæri revoluflionare. Pe întinse teritorii
ce aparflinuseræ Imperiului austro°ungar sau Rusiei, acestea aveau caracterul unor miøcæri de
emancipare naflionalæ, urmærind constituirea, reconstituirea sau întregirea unor state inde-
pendente. La 28 octombrie 1918 era proclamatæ independenfla Cehoslovaciei, pe 7 noiembrie
Polonia renæscutæ devenea independentæ, iar la 24 noiembrie se proclama statul sârbilor, croaflilor
øi slovenilor, devenit regat pe 1 decembrie, acelaøi an. În contextul istoric dat se înscria øi
România øi românii care, pânæ atunci træiseræ în componenfla imperiilor flarist øi habsburgic.
Încæ la 9 aprilie 1918 Sfatul fiærii de la Chiøinæu hotæra unirea Basarabiei cu România. Era
denunflat Tratatul de la Bucureøti, iar pe 10 noiembrie 1918 armata românæ relua operafliunile
împotriva trupelor austro°ungare øi germane. La 28 noiembrie era rândul Bucovinei de a se
uni cu România. Punctul culminant al acestui proces avea sæ fie la 1 decembrie 1918 când
Marea Adunare de la Alba Iulia vota unirea Transilvaniei cu România. Astfel, se desævârøea
52 CONSTANTIN VLAD

procesul formærii statului naflional unitar român, început prin Unirea Principatelor în 1859 øi
consolidat prin cucerirea independenflei naflionale în 1877.
„Marea Unire nu a fost rezultatul participærii României la ræzboi. Nici partizanii Antantei, nici
cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluflia din Rusia øi destræmarea monarhiei
austro°ungare. Raflionamentul lor s°a înscris formulei tradiflionale a raportului de putere interstate:
victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania øi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va
da Basarabia; o biruinflæ o excludea pe cealaltæ, astfel cæ nimeni nu vedea cum ar fi cu putinflæ
ca toate aceste provincii sæ intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat“ (43, 1997,
p. 301).
La nivel european, ræzboiul început în 1914 încetase. Învingætorii, mai precis, marile puteri
învingætoare, se pregæteau pentru a impune învinøilor pacea. Dar în estul continentului nu era
liniøte, ceea ce afecta øi raporturile internaflionale, atât în zonæ, cât øi pe plan general. Revoluflia
rusæ îøi urma cursul. Noua putere recunoøtea la nivel de principiu dreptul popoarelor neruse,
asuprite de flarism, la autodeterminare, pânæ la despærflirea de Rusia; la nivel practic însæ, va
încerca în toate cazurile sæ menflinæ popoarele respective în cadrul marelui stat rus, dominat
de Puterea Sovietelor. Tentativele ucrainenilor, beloruøilor, ale mai multor popoare din Caucaz
øi Asia centralæ vor fi rând pe rând anihilate. Finlandei, mare ducat rus din 1809, i se recunoøtea
independenfla în decembrie 1918, recunoaøtere însoflitæ însæ de apelul de a ræmâne legatæ de
Rusia. Vor urma o tentativæ de instaurare a unei republici sovietice, apoi un ræzboi civil, din
care în final se næøtea Finlanda, stat naflional independent. În 1920, Sovietele încheiau tratate
de pace cu Finlanda, precum øi cu fiærile Baltice. Tot în 1920 vor fi reglementate problemele
dintre Polonia øi Rusia Sovieticæ, la capætul unor evoluflii dramatice, care au luat forma unui
adeværat ræzboi ruso°polon. Dupæ ce°øi proclamase independenfla, Varøovia cerea revenirea
la situaflia primei împærfliri a Poloniei (1772), ceea ce însemna cæ frontierele estice poloneze
sæ treacæ prin pærflile oraøelor Kiev øi Smolensk. Pi‡sudski, preøedintele noului stat polonez,
plænuia sæ separe Ucraina øi Belorusia de Rusia øi sæ formeze o federaflie condusæ de Polonia.
Trupele poloneze vor intra în Ucraina, dar vor fi respinse, Armata Roøie, creatæ de Soviete,
ajungând în apropiere de Varøovia. Øeful diplomafliei britanice, lordul Curzon, propunea ca
frontiera ruso°polonæ sæ coincidæ cu linia de demarcaflie dintre populaflia polonezæ, pe de o
parte, øi cea ucraineanæ øi belorusæ, pe de altæ parte (Linia Curzon). Polonia va obfline însæ ca
frontiera sæ fie fixatæ la cca 200 km. est de Linia Curzon, înglobând astfel teritorii locuite de
ucraineni øi beloruøi. În mare, Linia Curzon va fi acea care va despærfli în 1939 trupele sovietice
de cele germane. Patru ani mai târziu, Roosevelt øi Churchill o vor recunoaøte ca graniflæ
definitivæ (68, 1992, pp. 57°58).
România întregitæ va cunoaøte în primii ani de dupæ 1 decembrie 1918 o serie de mari
dificultæfli în consolidarea sa ca stat naflional unitar, fiind chiar nevoitæ sæ°øi apere cu forfla armatæ
noile frontiere din vest øi din est. Rusia Sovieticæ øi Ucraina Sovieticæ nu acceptau unirea
Basarabiei øi Bucovinei cu România. În ianuarie 1919 în zona Hotin aveau loc incursiuni ale
detaøamentelor sovietice. Situaflia României s°a agravat în urma instituirii unui regim de tip
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 53

sovietic în Ungaria (21 martie 1919), regim care devenea un focar de tensiune, în condiflii când
la Conferinfla de pace de la Paris pericolele care planau asupra regiunii din politica Budapestei
erau minimalizate, dacæ nu ignorate. Pentru România apærea pericolul unui ræzboi pe douæ
fronturi (43, 1997, p. 306). Pe 16 aprilie 1919 trupele maghiare din Criøana atacau teritoriul
românesc; erau respinse øi armata românæ înainta pânæ la Tisa (1 mai) spre a pune un obstacol
natural în fafla agresivitæflii puterii sovietice din Ungaria. În aceeaøi perioadæ (2 mai), guvernul
de la Moscova adresa un ultimatum României sæ°øi retragæ imediat trupele din Basarabia øi
Bucovina; la 27 mai trupe sovietice treceau Nistrul øi ocupau oraøul Tighina. Pe de altæ parte,
pe 20 mai 1919 armata maghiaræ declanøa o ofensivæ împotriva tânærului stat cehoslovac.
Încurajat de succesele obflinute împotriva cehoslovacilor, guvernul maghiar, pe 20 iulie, îøi
va trimite trupele peste Tisa, reuøind sæ creeze un cap de pod pe acest râu. Prin lupte îndârjite,
armata românæ a lichidat capul de pod într°o sæptæmânæ øi a continuat înaintarea, pe 4 august
1919 ajungând la Budapesta. Alæturi de considerente de securitate
„Ocuparea Budapestei de cætre armata românæ avea, pentru români, o valoare simbolicæ: era
ræscumpærarea secolelor de oprimare øi umilinflæ îndurate în Transilvania. Færæ o astfel de
satisfacflie oferitæ opiniei publice româneøti, reconcilierea între cele douæ popoare øi state apærea
anevoioasæ. Ocuparea Budapestei nu a fost o ræzbunare (autoritæflile militare române au avut o
atitudine corectæ øi au întreprins acfliuni umanitare în beneficiul populafliei), personalitæfli politice
ca Al. Vaida°Voevod luând în considerare raporturi normale sau chiar amicale. «Ungurii, spunea
fruntaøul ardelean amintit, sunt inamicii noøtri de ieri, sunt învinøii de azi øi vrem ca ei sæ fie
prietenii noøtri de mâine»“ (43, 1997, p. 307).
Revenind la Rusia, aceasta va træi în anii 1918°1920 un sângeros ræzboi civil, aøa numitele
armate albgardiste, comandate de ofifleri care serviseræ sub imperiu, disputându°øi cu puterea
centralæ regiuni întinse, din Europa pânæ în Extremul Orient. Puterile învingætoare, fostele aliate
din timpul ræzboiului, nu vor ræmâne în afara a ceea ce se petrecea în Rusia. În fapt, revoluflia
rusæ constituia o provocare istoricæ pentru ordinea capitalistæ existentæ în statele occidentale,
Petrogradul, apoi Moscova proclamând obiectivul înfæptuirii revolufliei mondiale, pe baze
comuniste. În noiembrie 1917, un proiect al lui Foch, sprijinit de Churchill, propunea deschiderea
unui front în ræsærit, împotriva Sovietelor. Marea Britanie îl respingea însæ, de teama unei
coalizæri a Rusiei cu Germania. Dar în decembrie acelaøi an, guvernele britanic øi francez
încheiau o convenflie ce delimita regiunile în care cele douæ flæri urmau sæ intervinæ, la nevoie:
Transcaucazia, Kazahstanul, Kurdistanul, Statele Baltice øi regiunea arcticæ — pentru Marea
Britanie; Ucraina, Basarabia, Crimeia — pentru Franfla (68, 1992, p. 47). În ianuarie 1918
vase de ræzboi japoneze, engleze øi americane erau trimise în fafla Vladivostokului. Detaøamente
japoneze øi americane vor pætrunde în Siberia. Iatæ cum descrie Enciclopedia Istoriei Americane
acfliunea Aliaflilor:
„În iarna 1917°1918 au început sæ se formeze armate albe, contrarevoluflionare, în zone periferice
ale fostului Imperiu rus. Paisprezece nafliuni aliate, inclusiv SUA, au trimis forfle, iniflial pentru
a asigura depozitele de ræzboi øi a proteja porturile din nord împotriva unui posibil atac german,
54 CONSTANTIN VLAD

forfle care apoi au dat asistenflæ grupurilor de rezistenflæ antiboløevicæ. Trupe aamericane au fost
trimise în zonele de nord ale Rusiei lângæ Arhanghelsk (2 aug. ) øi Murmansk øi în partea de
est a Siberiei (Vladivostok,16 aug. ); ele au fost retrase din prima regiune în iunie 1919, iar din
Siberia la 1 aprilie 1920 (spre deosebire de forflele japoneze care au ræmas pânæ în octombrie
1922). Deøi Wilson a refuzat sæ recunoascæ guvernul sovietic, el i°a convins pe Aliafli sæ
abandoneze încercarea lor intervenflionistæ“ (159, 1976, p. 373).
CAP. V.
PACEA DE LA PARIS

Pe 18 ianuarie 1918 debuta Conferinfla de pace de la Paris. La lucræri participau 27 state


independente, patru dominioane (Canada, Australia, Noua Zeelandæ, Uniunea Sud°africanæ)
øi India. Nu vor fi pærfli la negocieri statele care constituiseræ Puterile Centrale; ele vor fi invitate
sæ ia cunoøtinflæ de tratatele pregætite la Conferinflæ øi sæ le semneze. De asemenea, nu va fi
invitatæ Rusia Sovieticæ. Preøedinte al Conferinflei era primul ministru al Franflei, Georges
Clemenceau.
Statele participante formau patru categorii, cu statute diferite, øi anume:
• puteri învingætoare beligerante (Franfla, Marea Britanie, SUA, Italia øi Japonia; aceste
state era considerate ca participanfli cu interese generale øi aveau dreptul de a fi prezente
în toate comisiile øi la toate întrunirile ce se desfæøurau în cadrul Conferinflei;
• state beligerante (Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Finlanda, Polonia, Portugalia,
România, Serbia, precum øi Brazilia, China, Cuba, India, dominioanele engleze),
considerate state cu interese speciale, având dreptul de a participa doar la lucrærile
Conferinflei care se ocupau de chestiuni care le priveau nemijlocit;
• state neutre øi
• state în formare, care puteau sæ°øi expunæ dezideratele în scris øi sæ participe numai
la øedinflele ce se ocupau direct de probleme privindu°le pe ele.
Pe acest statut de inegalitate între statele participante la Conferinflæ se clædea o adeværatæ
ierarhie a structurilor care dirijau negocierile. Astfel, un Consiliu Suprem Interaliat din 5 membri
era format din preøedintele Statelor Unite øi primii miniøtri ai Franflei, Marii Britanii, Italiei
øi Japoniei. Acest Consiliu constituia un adeværat directorat, care adopta toate hotærârile ce
se luau în cadrul Conferinflei. El va impune deciziile sale puterilor învinse; dar el va impune
punctele sale de vedere øi statelor „cu interese speciale“, ignorând rolul acestora în înfrângerea
Puterilor Centrale — în cazul României, încælcând propriul angajament al marilor puteri
europene de a trata România pe picior de egalitate la viitoarea conferinflæ de pace, angajament
consemnat în iulie 1916. Un Consiliu al celor 10 era constituit din aceiaøi øefi de state øi de
guverne øi din miniøtrii de Externe ai flærilor respective. Iar miniøtrii de Externe menflionafli
alcætuiau Consiliul celor 5, care se ocupa de problemele curente ale lucrærilor. Asistat de
numeroøi experfli, Consiliul celor 10 dirija activitatea a 52 de comisii constituite pe flæri sau
56 CONSTANTIN VLAD

probleme. În total, lucrærile Conferinflei s°au desfæøurat în 1646 øedinfle, aceasta ræmânând în
istorie ca una dintre cele mai mari negocieri internaflionale.
La 7 mai 1919, Conferinfla de Pace se întrunea la Versailles în øedinflæ oficialæ cu plenipo-
tenfliarii germani, cærora li se punea la dispoziflie proiectul Tratatului cu Germania. Clemenceau
anunfla delegaflia germanæ cæ are la dispoziflie cincisprezece zile spre a°øi prezenta în scris
observafliile la Tratat. Conducætorul delegafliei, contele Brockdorff°Rantzau, avea sæ prezinte
un adeværat rechizitoriu împotriva Tratatului. Urma un memorandum de o sutæ de pagini de
observaflii. Memorandul începea cu o respingere a întregului proiect de tratat; urmau o serie
de obsrvaflii privind diferitele clauze cuprinse în proiect, de la cele teritoriale la cele economice.
Se va susfline cæ proiectul de tratat nu corespunde cu cele „paisprezece puncte“ øi nici nu
concordæ cu termenii armistifliului din 11 noiembrie 1918. Aliaflii erau divizafli în ceea ce priveøte
ræspunsul ce trebuia dat Germaniei. Londra dorea mai multæ flexibilitate în formularea unora
dintre clauze. Parisul va fi însæ de neclintit. Wilson punea însæ capæt divergenflelor
anglo°franceze: la 16 iunie 1919, Aliaflii informau delegaflia germanæ cæ Tatatul ræmânea aøa
cum fusese redactat: Berlinul avea la dispoziflie cinci zile pentru a decide ceea ce va face. În
aceeaøi zi, mareøalul Foch prezenta Consiliului celor Cinci planul operafliunilor militare împotriva
Germaniei, în caz de respingere a Tratatului. Potrivit planului, la 23 iunie 1919, orele 19,00,
urma sæ înceapæ marøul în direcflia Berlinului. Nu era însæ nevoie de aceastæ mæsuræ extremæ.
La 22 iunie, guvernul german accepta sæ semneze Tratatul, exprimând însæ o ultimæ rezervæ:
sæ fie eliminate clauzele privind crimele de ræzboi øi responsabilitatea Germaniei. În aceeaøi
searæ, Aliaflii respingeau aceastæ solicitare. La 23 iunie, parlamentul german aproba Tratatul
de la Versailles. Ceremonia de semnare avea loc la 28 iunie 1919 în Marea Salæ a Oglinzilor,
aceeaøi unde în 1871 Imperiul German impunea pacea care îngenunchea Franfla.
Vor urma Tratatul de pace de la Saint°Germain-en-Laye cu Austria la 19 septembrie 1919,
Tratatul de pace de la Neuilly cu Bulgaria la 27 noiembrie 1919, Tratatul de pace de la Trianon
cu Ungaria la 4 iunie 1920 øi Tratatul de pace de la Sèvres cu Turcia la 10 august. Pe 28
octombrie 1920 se semna tratatul de la Paris, prin care Franfla, Marea Britanie, Italia øi Japonia
recunoøteau unirea Basarabiei cu România. Toate tratatele de pace includeau ca un preambul
Pactul Societæflii Nafliunilor. De asemenea, tratatul de pace cu Austria era însoflit de un tratat
privind protecflia minoritæflilor naflionale. Aceste tratate, luate împreunæ, constituiau „sistemul
de la Versailles“ care, în viziunea multor contemporani, urma sæ aducæ o pace perpetuæ vechiului
continent; ca øi în alte împrejuræri însæ, realitatea va dezminfli asemenea aøteptæri.
Tratatul cu Germania cuprindea 440 articole øi conflinea prevederi care duceau la micøorarea
teritoriului acesteia cu 13 la sutæ øi la reducerea populafliei cu 1/10. Franfla recupera Alsacia
øi Lorena, Belgia primea cantoanele valone Eupen, Malmedy øi teritoriul Moresnet. Germania
recunoøtea independenfla Poloniei øi îi ceda Posnania øi Prusia occidentalæ; oraøul Danzig
(Gdansk) se transforma în oraø liber, sub jurisdicflia Societæflii Nafliunilor; o fâøie din Prusia
Orientalæ asigura ieøirea Poloniei la mare („Coridorul polonez“). Schleswigul de nord, în urma
unui plebiscit, revenea Danemarcii. Germania recunoøtea independenfla Cehoslovaciei, cæreia
îi ceda øi o parte din Silezia superioaræ. Memelul øi teritoriul adiacent revenea Lituaniei. Malul
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 57

stâng al Rinului ræmânea ocupat de trupele Aliaflilor, urmând sæ fie evacuat în urmætorul fel:
în anul 1925 — zona Köln; în anul 1930 — zona Koblenz øi în anul 1935 zona oraøului Mainz.
Regiunea Saar intra sub jurisdicflia Ligii Nafliunilor pentru o perioadæ de 15 ani, dupæ trecerea
cæreia un plebiscit urma sæ determine dacæ teritoriul respectiv revenea Germaniei sau Franflei.
Renania era demilitarizatæ. Coloniile germane erau împærflite între Marea Britanie, Franfla,
Japonia, Belgia, Portugalia sub aøa-numitul principiu al Mandatului, „o creaflie pe cât de
ingenioasæ, pe atât de ipocritæ“ (Kissinger). Germania era practic dezarmatæ. Ea avea dreptul
sæ flinæ forfle armate formate doar dintr°un numær de 100 000 militari. Flota era redusæ la øase
cruciøætoare øi alte câteva nave mai mici. I se interzicea sæ deflinæ arme ofensive, cum sunt
submarinele, avioanele de luptæ, tancurile øi artileria grea. Marele Stat Major german era
desfiinflat. Potrivit art. 231 din Tratat, Germania era consideratæ singura ræspunzætoare pentru
declanøarea ræzboiului. Ea era obligatæ la plata unei uriaøe sume ca despægubire de ræzboi,
anume 132 miliarde de mærci°aur (aproximativ 40 de miliarde dolari, ceea ce la valoare
actualizatæ la sfârøitul secolului XX însemna aproximativ 323 miliarde dolari. În cadrul
despægubirilor, pentru prima oaræ în practica internaflionalæ, Germania era obligatæ sæ plæteascæ
pensii øi diferite compensaflii pentru victimele de ræzboi øi familiile acestora.
În ceea ce priveøte Austria, Conferinfla de pace n°a fæcut altceva decât sæ constate consecinfla
fireascæ a luptei de emancipare naflionalæ a popoarelor asuprite, luptæ ce dusese la destræmarea
monarhiei dualiste. Tratatul de pace consemna faptul cæ Austria devenea ea însæøi un stat
naflional, care recunoøtea independenfla statelor vecine øi încorporarea de cætre acestea a
teritoriilor locuite de conaflionali, pe care Imperiul habsburgic le acaparase de°a lungul secolelor.
Menflionæm cæ, prin art. 59 al Tratatului, Austria renunfla la Bucovina în favoarea României.
Prin tratatul de pace, Bulgaria ceda Greciei unele teritorii din Tracia apuseanæ, iar Iugoslaviei
anumite pærfli din Macedonia. Frontiera dintre România øi Bulgaria se restabilea aøa cum fusese
la 1 august 1914.
Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria devenea stat de sine stætætor. Graniflele sale cu
Cehoslovacia, Iugoslavia øi România erau trasate în conformitate cu principiul wilsonian al
naflionalitæflilor, în mare aøa cum acestea rezultaseræ în urma miøcærilor naflionale care duseseræ
la præbuøirea monarhiei austro°ungare. Articolul 45 din Tratat consfinflea apartenenfla la statul
român a Transilvaniei, Banatului, Criøanei øi Maramureøului, recunoscându°se astfel actul din
1 decembrie 1918, când aceste strævechi teritorii româneøti se uniseræ cu România. Conferinfla
nu reflinea observafliile Ungariei la textul Tratatului de pace. Într°o scrisoare adresatæ autoritæflilor
de la Budapesta de A. Millerand, se spunea:
„Puterile Aliate øi Asociate, exprimându°øi speranfla cæ Ungaria viitoare va fi în Europa un element
de stabilitate øi pace, n-ar putea, totuøi, tocmai ele sæ uite partea de ræspundere care°i revine
Ungariei în dezlænfluirea ræzboiului øi, în genere, în politica imperialistæ urmatæ de dubla
monarhie“. În legæturæ cu politica faflæ de minoritæfli, aceeaøi scrisoare sublinia: „Mæsurile târzii
luate de guvernul ungar pentru a acorda satisfacflie nevoilor de autonomie ale naflionalitæflilor
n°ar mai putea sæ dea iluzii: ele nu schimbæ cu nimic adeværul esenflial, anume cæ, în decurs de
58 CONSTANTIN VLAD

mulfli ani, toate sforflærile politicii ungureøti au urmærit sæ înæbuøe glasul minoritæflilor etnice“
(apud 48, 1936, pp. 46, 48).
Tratatul de la Sèvres era deosebit de greu pentru Turcia. Când acesta se semna pe 10 august
1920, Constantinopolul era ocupat de trupele aliate. Prin tratat, Anglia, Franfla øi Italia deveneau
stæpâne absolute ale Imperiului Otoman. Tratatul consacra dezmembrarea acestui imperiu, care
pierdea toate posesiunile sale europene, cu excepflia Constantinopolului, øi toate provinciile
din Orientul Apropiat øi Caucaz: Arabia, Armenia, Egiptul, Irakul, Kurdistanul, Palestina, Siria.
Turcia se va opune însæ cu hotærâre învingætorilor øi în 1922 la Lausanne obflinea un alt tratat
conflinând termeni mult îmbunætæflifli faflæ de cel din 1920.
Aøa cum am menflionat, Tratatul de la Paris consfinflea recunoaøterea de cætre 4 mari puteri:
Franfla, Anglia, Italia øi Japonia a unirii Basarabiei cu România. El va fi însæ ratificat cu întâr-
ziere — de cætre Marea Britanie în 1922, de cætre Franfla în 1924 øi de cætre Italia în 1927.
Cealaltæ semnataræ, Japonia, nu°l va ratifica niciodatæ, cedând astfel presiunilor sovietice. În
ceea ce priveøte SUA, acestea deciseseræ în 1920 sæ nu recunoascæ nici o schimbare teritorialæ
afectând vechiul Imperiu rus, atâta timp cât la Moscova nu exista un guvern reprezentativ.
Faflæ de cererile øi protestele guvernului român øi având interesul de a pæstra relaflii economice
bune cu România, în 1933, la sugestia secretarului de stat Cordell Hull, Basarabia era inclusæ
în cota de imigraflie a României pentru SUA, ceea ce echivala cu recunoaøterea suveranitæflii
româneøti asupra teritoriului dintre Prut øi Nistru (43, 1997, p. 311°312).
Conferinfla de pace de la Paris a pus faflæ în faflæ douæ concepte øi viziuni despre ordinea
internaflionalæ ce urma sæ fie instauratæ la capætul conflagrafliei ce zguduise lumea întreagæ.
De o parte, erau conceptul øi viziunea americanæ, întruchipatæ în cele 14 puncte wilsoniene,
dominatæ de ideile securitæflii colective øi autodeterminærii; de cealaltæ parte, era experienfla
istoricæ europeanæ, obsedatæ de ideea interesului naflional øi echilibrului de forfle.
Concepflia americanæ fæcea interesul naflional øi echilibrul puterilor — concretizat adesea
în alianfle politico°militare — vinovate de ræzboaiele care izbucneau periodic, culminând cu
cel din 1914°1918. Ea le opunea securitatea colectivæ, care sæ fie asiguratæ tuturor statelor
prin structuri internaflionale adecvate: Societatea Nafliunilor, øi care sæ se bazeze în ultimæ instanflæ
pe forfla moralæ a opiniei publice internaflionale. Era o viziune romanticæ despre relafliile
internaflionale, propulsatæ însæ de statul care contribuise substanflial, într°o perioadæ criticæ, la
victoria Aliaflilor, øi a cærei prezenflæ øi angajare pe continentul european era væzutæ de mulfli
europeni drept o condiflie esenflialæ a construirii unei ordini mondiale de pace øi securitate.
Concepflia puterilor europene despre ordinea mondialæ postbelicæ se inspira dintr°o premisæ
realistæ, care socotea cæ nu ignorarea, ci luarea în considerare a intereselor naflionale este calea
construirii unor raporturi internaflionale paønice øi sigure; cæ nu echilibrul de forfle în sine, ci
ruperea lui ducea la ræzboi; cæ „premisa de bazæ a securitæflii colective — aceea cæ toate nafliunile
vor evalua ameninflærile în acelaøi fel øi cæ… vor ajunge la concluzii identice despre cea mai
bunæ modalitate de a se opune“ (109, 1998, p. 212) era, în fapt, falsæ.
Rezultatul negocierilor purtate pe asemenea puncte de pornire diferite, opuse chiar, va fi
un compromis acceptat în final de toate marile puteri învingætoare, compromis care determinæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 59

atât originalitatea, cât øi fragilitatea sistemului de relaflii internaflionale, în primul rând intra-
europene, creat de Conferinfla de pace de la Paris. Principiul naflionalitæflilor, asumat øi promovat
de Conferinflæ, va facilita consacrarea politicæ øi juridicæ internaflionalæ în 1919°1920 a noilor
state independente, a cæror constituire (reconstituire) sau întregire fuseseræ hotærâte prin ample
miøcæri populare, inspirate din flelurile emancipærii naflionale, încæ din 1918; dar el nu va fi
recunoscut flærilor°colonii; mai mult, marile puteri europene, care erau øi mari puteri coloniale,
îøi vor consolida acest statut øi°øi vor extinde posesiunile. Ideea „securitæflii colective“ va patrona
elaborarea concepfliei despre Liga Nafliunilor, precum øi organizarea øi funcflionarea acesteia,
generând virtuflile, dar øi neputinfla congenitalæ a acestui forum internaflional, incapacitatea lui
de a apæra pacea øi securitatea, de a proteja statele, mai ales cele mici øi mijlocii, în fafla noilor
manifestæri ale politicii de forflæ øi agresiune, ce nu vor întârzia sæ aparæ. În fapt, securitatea
colectivæ, ca principiu de bazæ al ordinii mondiale, structurile øi aranjamentele de securitate
pe care ea le°a inspirat, aveau sæ capoteze în scurt timp sub presiunea forflelor care modificau
raporturile de putere în favoarea statelor revizioniste øi animate de revanøæ motivatæ tocmai
de unele sau altele dintre solufliile date de Conferinfla de la Paris. Cu alte cuvinte, cedærile în
favoarea unor viziuni romantice despre relafliile internaflionale øi securitatea colectivæ, aøa cum
aceasta din urmæ fusese gânditæ øi aplicatæ în anii ’20 ai secolului XX, aveau sæ fie ræsturnate
cu brutalitate de realitatea schimbærilor în relafliile de putere, adicæ de ruptura echilibrului de
forfle petrecutæ în deceniul al 4°lea al aceluiaøi secol.
Dileme mari øi grave vor caracteriza condiflia øi poziflia Franflei în cadrul Conferinflei. Ea
era una dintre flærile învingætoare, dar intuia mai acut decât alte puteri anumite consecinfle
strategice de duratæ ale ræzboiului. Statele Unite ieøeau din ræzboi mult întærite, cu o economie
înfloritoare, cu finanfle solide, cu o industrie de apærare øi putere militaræ de prim rang øi cu
un prestigiu internaflional uriaø; în plus, ele se puteau oricând retrage în spatele scutului
reprezentat de cele douæ oceane care°i scældau flærmurile — ceea ce vor face, într°adevær, foarte
curând, reluând din vechea politicæ izolaflionistæ aspectele considerate potrivite în noile condiflii
istorice. Marea Britanie, în ciuda eforturilor fæcute øi pierderile suferite, termina ræzboiul cu
un imperiu colonial extins øi îøi pæstra poziflia privilegiatæ de principalæ putere navalæ a lumii
øi o mare influenflæ pe continent. Anglia punea øi de acum înainte Canalul Mânecii între ea øi
evolufliile negative ce se petreceau în Europa, atâta vreme cât aceste evoluflii nu ajungeau sæ°i
afecteze direct propriile interese.
Revenind la Franfla, aceasta recuperase Alsacia øi Lorena, îøi extinsese posesiunile coloniale,
terminase ræzboiul ca unul dintre marii învingætori. Dar la încheierea acestuia, ea se afla din
nou alæturi de o Germanie care, potenflial øi ca perspectivæ, se dovedea cel mai puternic stat
al continentului; de o Germanie a cærei refacere, inclusiv din punct de vedere militar, era doar
o problemæ de timp. De aceea, la Conferinflæ, Franfla a încercat sæ dezmembreze Germania,
cerând graniflæ pe Rin øi o Renanie independentæ, ca un stat tampon între teritoriile franceze
øi cele germane. Solicitarea ei va întâmpina refuzul celorlalfli aliafli. Va obfline doar ca Renania
sæ aibæ statutul de zonæ demilitarizatæ, ca malul stâng al Rinului sæ ræmânæ sub ocupaflia
temporaræ a trupelor aliate. Era, din punct de vedere francez, prea puflin. Parisul va cæuta cu
60 CONSTANTIN VLAD

disperare sæ obflinæ constituirea unor forfle armate internaflionale sau mæcar a unui stat°major
internaflional, sub egida Societæflii Nafliunilor. Washingtonul se opunea, însæ; Wilson declara
cæ, prin Constituflie, Statele Unite nu puteau accepta o astfel de cedare a suveranitæflii în materie
de apærare. Londra adopta o poziflie similaræ. Atunci Franfla încerca sæ primeascæ garanflii formale
din partea Statelor Unite øi Angliei pentru sprijin militar în cazul unui conflict cu Germania.
Asemenea garanflii vor face obiectul unui acord între cele trei mari puteri, semnat chiar în ziua
de 28 iunie 1919, prin care SUA øi Marea Britanie se angajau sæ intre în ræzboi de partea Franflei,
dacæ aceasta era victima unui atac neprovocat german. Era, în fond, un tratat de alianflæ, care
contrazicea, în fapt, principiile pe care se clædea Societatea Nafliunilor. Acordul celor trei mari
va ræmâne însæ færæ efect întrucât Congresul Statelor Unite refuza sæ ratifice tratatele adoptate
de Conferinfla de pace de la Paris; în aceste condiflii, Marea Britanie ieøea din angajamentul
faflæ de Franfla. La fel de nerealistæ se va dovedi øi încercarea Franflei de a crea în Est o
contrapondere pentru Germania. Franfla va sprijini consolidarea statelor din estul Europei —
Polonia, România, Cehoslovacia, Iugoslavia, care, în afara unui rol de „cordon sanitar“ faflæ
de Rusia sovieticæ, ar fi putut
„crea iluzia unei provocæri pe douæ fronturi la adresa Germaniei… Totuøi, aceste state abia næscute
nu°øi puteau asuma sub nici o formæ rolul pe care°l jucaseræ pânæ atunci Rusia øi Austria…
Aøa se face cæ stabilitatea continentului a ajuns sæ depindæ de Franfla. Fusese nevoie de forflele
combinate ale Americii, Marii Britanii, Rusiei øi Franflei pentru supunerea Germaniei. Dintre
acestea, America era din nou izolaflionistæ, iar Rusia fusese despærflitæ de Europa de o dramæ
revoluflionaræ øi de aøa°zisul cordon sanitar al statelor mici din Europa de Ræsærit, care stæteau
în calea ajutorului direct oferit de Rusia Franflei. Pentru menflinerea pæcii, Franfla ar fi trebuit
sæ se joace de°a jandarmul prin întreaga Europæ. Pe lângæ cæ îøi pierduse curajul øi forfla pentru
un asemenea rol de politicæ intervenflionistæ chiar dacæ ar fi fæcut vreo tentativæ în acest sens,
ar fi descoperit cæ ræmæsese singuræ, abandonatæ atât de Statele Unite, cât øi de Marea Britanie“
(109, 1998, p. 219).
La Conferinfla de pace de la Paris, România øi°a promovat interesele prin mari eforturi
politico°diplomatice. Dupæ actele de unire cu flara (Basarabia, Bucovina øi Transilvania), „a
urmat «bætælia diplomaticæ» pentru confirmarea prin tratate a actelor de unire, liderii politici
români dovedind…o foarte bunæ cunoaøtere a contextului internaflional øi o remarcabilæ
demnitate naflionalæ“ (163, 2003). Condiflia sa la lucræri era, pe de o parte, îngreunatæ de faptul
cæ SUA nu recunoøteu nici unul dintre acordurile semnate de Aliafli înainte de intrarea lor în
ræzboi, deci nici convenfliile României cu Antanta din 1916; pe de altæ parte, flærile Antantei
se considerau eliberate de obligafliile luate faflæ de Bucureøti prin aceleaøi convenflii întrucât
România semnase pace separatæ cu Puterile Centrale (43,1997, p. 308). La aceste dificultæfli
se adæugau cele ce decurgeau pentru „statele beligerante“ din statutul lor inferior la Conferinflæ,
faflæ de cel al „puterilor învingætoare beligerante“. Celor care de pe poziflii de superioritate
încercau sæ impunæ României mæsuri luate peste capul ei, I. I. C. Brætianu le amintea:
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 61

„Noi nu am intrat în ræzboi ca niøte solicitatori nepoftifli. Noi am intrat în ræzboi ca niøte aliafli
dorifli øi cerufli. Noi am intrat în acfliune atunci când ambasadorul Franflei la Petersburg spunea:
«Dacæ România nu intræ în ræzboi se poate compromite frontul occidental». Am intrat în ræzboi
atunci când ruøii ne spuneau: «Acum or niciodatæ!»“ (apud. 34, 1984, p. 482).
Probleme deosebite s°au ridicat în legæturæ ce Tratatul privind minoritæflile naflionale. Marile
puteri, aratæ în acest sens Florin Constantiniu,
„preocupate de situaflia minoritæflilor naflionale de pe teritoriul statelor succesoare
Austro°Ungariei…øi în primul rând de situaflia minoritæflii evreieøti, au dorit sæ aibæ un drept
de supraveghere asupra regimului aplicat acestor minoritæfli. În acelaøi timp, ele au voit sæ°øi
asigure avantaje economice prin includerea unor clauze privind comerflul exterior øi de tranzit.
Deosebit de supærætoare pentru România era referirea în preambulul tratatului minoritæflilor la
faptul cæ «în tratatul de la Berlin, independenfla Regatului României nu a fost recunoscutæ decât
sub anumite condifliuni»“ (43, 1997, pp. 309°310).
Brætianu a protestat energic împotriva orientærii care se încerca a se da lucrærilor Conferinflei
în aceastæ problemæ. Delegaflia românæ a pledat ca tratamentul preconizat faflæ de minoritæfli
sæ fie cerut tuturor statelor participante la Conferinflæ øi nu numai statelor din estul øi centrul
Europei, punct de vedere ce nu va fi însæ reflinut de cætre marile puteri. În ceea ce priveøte
situaflia din România, guvernul îøi exprima hotærârea de a recunoaøte cele mai largi libertæfli
minoritæflilor etnice sau confesionale øi propunea urmætoarea formulare a articolului privind
drepturile minoritæflilor: „România acordæ tuturor minoritæflilor de limbæ, rasæ øi religie care
locuiesc în cadrul noilor sale granifle drepturi egale acelor pe care le au ceilalfli cetæfleni români“
(apud 43, 1997, p. 310). În acelaøi timp, I. I. C. Brætianu declara cæ România este gata sæ acorde
orice drept pentru minoritæfli care s°ar afla în sistemul constituflional al altor state participante
la Conferinflæ. Intransigenfla României nu era pe placul puterilor care dominau lucrærile la Paris.
Pe 15 noiembrie 1919, Consiliul Interaliat Suprem adresa un ultimatum guvernului român prin
care îi cerea sæ accepte în termen de 8 zile „færæ discuflie, færæ rezerve øi færæ condiflii“ tratatul
cu Austria øi cel privind minoritæflile (43, 1997 p. 310). Noul prim°ministru român, Alexandru
Vaida°Voevod, obflinea unele reformulæri de texte, eliminarea referirii din preambul la condiflia
cu care fusese recunoscutæ independenfla României, øi tratatele erau semnate.
Este interesant de remarcat cum aveau sæ fie væzute în perspectivæ istoricæ pretenfliile ce
fuseseræ impuse României la Paris cu privire la minoritæfli. Redæm aici în aceastæ privinflæ opinia
fostului rege Carol al II°lea, care scria în cartea În zodia Satanei:
„Protecfliunea datæ minoritæflilor (prin tratate) a fost democraticæ øi adânc umanæ. Ea a avut însæ
marele defect de a fi unilateralæ: s°a omis de a cere acestor minoritæfli sæ fie cetæfleni loiali ai
noii lor patrii øi s°a uitat de a cere Germaniei, Ungariei øi Bulgariei reciprocitate…Færæ îndoialæ,
cea mai agitatæ minoritate în decursul celor douæ decenii interbelice a fost cea maghiaræ…Ungaria
nu era însæ decât… un instrument docil în mâinile expansionismului pangermanist“ (30, 1994,
pp. 56, 42).
62 CONSTANTIN VLAD

Dificultæfli suplimentare în timpul Conferinflei de pace de la Paris apæreau pentru România


øi alte state independente din cauza inifliativei de creare a unei „Confederaflii Danubiene“, „idee
consideratæ în epocæ drept o formulæ valabilæ de refacere cu concursul Franflei øi Angliei a
fostei monarhii austro°ungare“ (120, 1993, p. 88). Voi reproduce în cele ce urmeazæ din diverse
surse istorice drumul acestei idei, devenitæ øi cu o semnificativæ contribuflie a Budapestei, un
proiect politic, pânæ când avea sæ eøueze, mai ales ca urmare a opozifliei ferme a României,
Cehoslovaciei øi Iugoslaviei.
Ideea unei Confederaflii Danubiene apærea într°un context istoric în care viziuni federale
sau confederale dobândeau o anumitæ audienflæ (29, 1993, pp. 25°26). Împæratul Carol al
Austro°Ungariei, într°o încercare disperatæ de a salva imperiul dualist, propunea în 1918 un
plan federal de reorganizare a acestuia, plan respins însæ categoric de cætre Consiliile naflionale
ale românilor, cehoslovacilor, polonezilor øi sârbilor, care°øi aveau sediile la Paris. Tot ideea
federalæ stætea la baza unei tentative pangermane întreprinse în 1918°1919 de realizare a unei
uniuni între Germania øi nou proclamata Republicæ Austria; o astfel de formulæ contravenea
însæ intereselor puterilor învingætoare, Tratatul de pace cu Austria interzicând Anschluss°ul.
Era rândul Parisului sæ avanseze concepte øi formule federale pentru Balcani øi Orientul
Apropiat, precum øi pentru Europa centralæ. Acestea din urmæ flinteau sæ ducæ la „reconstruirea
Europei centrale în spirit antigerman øi în contextul unei supremaflii vædite a politicii franceze“
(29, 1993, p. 29)
În aceste condiflii, ideea Confederafliei Danubiene prindea contururi concrete, în elaborarea
lui Maurice Paléologue, secretarul general la Quai d’Orsay (Ministerul de Externe francez).
Ungaria va folosi acest context spre a lansa propria viziune despre organizarea Europei centrale
øi de sud°est, desigur cu centrul la Budapesta. Ea se va disocia de Austria, „singura vinovatæ“
pentru intrarea monarhiei dualiste în ræzboi împotriva Franflei øi°øi va descoperi „vechi afinitæfli“
francofile. În condiflii când la Conferinfla de pace era la ordinea zilei „problema ungaræ“, cercurile
conducætoare de la Budapesta au pus în miøcare un adeværat arsenal de mijloace spre a deschide
calea revizuirii, cu sprijinul Franflei, a realitæflilor teritoriale stabilite în anul 1918. Ungaria oferea
perspectiva unei masive penetræri economice în zonæ, punând, practic, economia ungaræ în
condiflie de subordonare faflæ de cercurile economico°financiare franceze. În acelaøi timp, Franfla
urma sæ se bucure de un statut privilegiat la Budapesta. S°au purtat negocieri secrete între grupul
francez Creuzot°Schneider øi autoritæflile maghiare, ajunse aproape de finalizare. La Paris, trimiøi
ai conducerii ungare: guvern, regentul Horthy, vor fi oaspefli frecvenfli ai lui Paléologue, cu
informarea lui Alexandre Millerand, prim°ministru øi ministru de Externe; la Budapesta, Fouchet,
înaltul comisar francez, va avea întâlniri regulate cu Teleki, ministrul de Externe, cu alfli
reprezentanfli ai guvernului, precum øi cu Horthy. Vor fi schimbate documente cuprinzând
propuneri de mæsuri, proiecte de acfliuni, contacte care vor continua chiar øi dupæ ce la 4 iunie
1920 Ungaria semna Tratatul de la Trianon. În schimbul facilitærii penetrærii Franflei în zonæ,
preflul politic cerut de Budapesta era în curând formulat. „Nu pot cere Franflei sæ modifice
condifliile pæcii, îi scria lui Paléologue pe 18 martie 1920, reprezentantul conducerii ungare.
Dar acele condiflii nu ar putea fi modificate de nafliunile øi statele interesate?“ — desigur, cu
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 63

ajutorul Franflei. Iar pe 12 mai 1920 un proiect de acord trimis de guvernul maghiar celui francez
va fi foarte explicit. Iatæ câtea pretenflii ungare, formulate pe puncte: 1. Modificarea frontierelor
fixate prin condifliile de pace astfel încât teritoriile cu caracter net maghiar formând un bloc
unit cu majoritatea rasei maghiare sæ nu fie detaøate de Ungaria. 2. Pæstrarea unei pærfli a fostelor
teritorii care sæ producæ un minimum de materii prime øi forflæ motrice indispensabile pentru
menflinerea vieflii economice øi mai ales a producfliei industriale a flærii. 3. Autonomia regionalæ
pentru teritoriile locuite în majoritate de maghiari, secui øi saøi, aflate sub dominaflie românæ.
Libertatea de cult, limbæ øi securitate de existenflæ materialæ pentru minoritæflile maghiare din
teritoriile cu majoritate, românæ øi iugoslavæ (135, 1991, pp. 87°88).
Pe 18 mai 1920 Fouchet dædea citire unei Declaraflii a guvernului francez în fafla
conducætorilor maghiari, declaraflie primitæ cu vie satisfacflie de Teleki øi Horthy. „Contele
Teleki, îi scria în aceeaøi zi Fouchet lui Millerand, mi°a exprimat o foarte vie satisfacflie. Politica
francofilæ pe care el a adoptat°o — în profitul flærii sale — este foarte bine servitæ de textul
pe care i l°am prezentat verbal“ (135, 1991, p. 89). Partea maghiaræ va cere øi textul scris al
Declarafliei, ceea ce va pune în încurcæturæ guvernul francez, întrucât între timp Tratatul de
la Trianon era încheiat. Declaraflia scrisæ, semnatæ de Millerand, „interesantæ mostræ de echivoc
politic“, fæcutæ publicæ pe 22 iunie 1920, aratæ cæ „guvernul francez, respectând cu fidelitate
tratatul de pace, este dispus sæ°øi ofere bunele sale servicii tuturor tentativelor de înflelegere
amiabilæ între Ungaria øi vecinii sæi pentru a face sæ disparæ orice cauzæ de ostilitate între pærflile
interesate“. Sensul adeværat al acestei formulæri din Declaraflie era dat însæ de o scrisoare adresatæ
de Millerand lui Fouchet, ce însoflea Declaraflia, scrisoare în care se vorbeøte de „condifliile în
care guvernul francez este dispus sæ acorde asistenfla sa pentru rectificarea, spre satisfacflia
comunæ a pærflilor, a nedreptæflilor etnice øi economice“. Iatæ de ce mi se pare pe deplin întemeiatæ
observaflia istoricului Viorica Moisuc: „În realitate, guvernul francez nu excludea deloc
posibilitatea rectificærilor de frontieræ, dar evita sæ se angajeze scris în acest sens“ (135, 1991,
p. 93). Este de subliniat cæ, pentru partea francezæ, Declaraflia urma sæ aibæ efect doar „din
momentul în care acordurile încheiate cu grupul francez (Creuzot°Schneider) vor cæpæta deplinæ
valabilitate din punct de vedere al legislafliei ungare“; deci, angajarea politicæ a Franflei era
direct condiflionatæ de adjudecarea de cætre firmele franceze a proiectelor economice în Ungaria.
Aceastæ condiflionare se exprima în contextul unei competiflii ce se contura clar între Franfla
øi Marea Britanie pentru poziflii dominante în bazinul Dunærii. Competiflia menflionatæ se extindea
øi asupra domeniului economic. Dupæ ce Ungaria oferise Londrei participarea øi controlul
industriilor øi cæilor ferate (29, 1993, p. 32), la 26 mai 1920 Hohler, înaltul comisar al Marii
Britanii la Budapesta, prezenta oferte de colaborare lui Horthy øi Teleki. Declaraflia fæcutæ de
Hohler cu acest prilej este semnificativæ pentru modul cum se desfæøura competiflia
anglo°francezæ:
„Franfla este ruinatæ. Ea nu va putea nicidecum sæ iasæ din situaflia financiaræ dezastruoasæ în
care se aflæ færæ ajutorul Statelor Unite, de la care nu va obfline nimic, iar Anglia nu va face
nici ea nimic pentru Franfla. Anglia fline foarte mult în momentul de faflæ sæ se apropie economic
de Germania a cærei dezarmare completæ o va împiedica. Interesul Germaniei fiind de a coloniza
64 CONSTANTIN VLAD

Rusia boløevicæ, Marea Britanie o va ajuta în aceastæ acfliune, iar noua grupare de trei (Germania,
Marea Britanie, Ungaria) va fi invincibilæ. Franfla, izolatæ, va fi neputincioasæ. Numai cu un
astfel de ajutor Ungaria va putea renaøte“ (apud 135, 1991, p. 91).
Desigur, intervenflia englezæ provoca o contraacfliune francezæ, cu supralicitærile de rigoare
în direcflia pretenfliilor maghiare. De fapt, Conferinfla de Pace era o imensæ scenæ în care se
confruntau cele mai diverse interese, nu în ultimul rând de naturæ economicæ. „Se bat ca câinii
pentru ciolan în curte“, caracteriza Alexandru Vaida°Voevod Conferinfla, din acest punct de
vedere (apud 120, 1993, p. 256). Pe plan politic, guvernul ungar continua øi dupæ semnarea
Tratatului de la Trianon acfliunile menite sæ°i asigure sprijinul Franflei pentru mæsuri de revizuire
a clauzelor tratatului de pace. Un Aide°mémoire în acest sens era prezentat la Quai d’Orsay
pe 23 iunie 1920. Totodatæ, conducætorii Ungariei, sub lozinca „luptei împotriva pericolului
boløevic“ luau calea unor acfliuni menite sæ ducæ la refacerea vechii Ungarii. În prima decadæ
a lunii iulie 1920 Parlamentul maghiar formula cererea „ca Europa sæ dea mandat Ungariei
sæ organizeze rezistenfla pe Carpafli cu armata ei reconstituitæ“ (135, 1991, p. 96). La 26 iulie
acelaøi an øeful guvernului ungar îi convoca pe reprezentanflii SUA, Angliei, Franflei øi Italiei
la Budapesta spre a°i informa oficial despre neliniøtile pe care le creazæ avansurile Armatei
Roøii øi spre a le cere „sæ intervinæ pe lângæ guvernele lor pentru a obfline, în favoarea Ungariei,
autorizaflia de a apæra militar Carpaflii“ læsând sæ se înfleleagæ cæ, în caz de refuz, guvernul
maghiar îøi pæstreazæ toate rezervele de a lua decizia pe care o consideræ potrivitæ. Încercând
sæ forfleze obflinerea unui ræspuns favorabil din partea celor patru mari puteri, guvernul ungar
a trecut imediat la mæsuri practice: s°a început mobilizarea rezerviøtilor, s°au fæcut diferite
pregætiri militare, s°au înaintat cereri la Londra øi Paris pentru furnizarea de arme øi echipamente
militare necesare dotærii a cinci divizii de infanterie øi unei divizii de cavalerie (135, 1991,
p. 97). Aøadar, lucrurile ajunseseræ departe; Franfla va fi nevoitæ sæ dea înapoi:
„În aceste împrejuræri, guvernul francez a socotit cæ angajarea sa alæturi de Ungaria a devenit
compromiflætoare prestigiului Franflei øi dæunætoare intereselor ei chiar în Europa Centralæ. Ungaria
nu era un partener docil în mâna Franflei; ea dorea sæ ia inifliativa øi sæ se erijeze în factor politic
determinant în Europa Centralæ øi sud°esticæ. În telegrama circularæ trimisæ oficiilor sale
diplomatice la 29 iulie, ministrul de Externe, A. Millerand, dupæ ce aræta în ce consta cererea
ungaræ øi relata opoziflia netæ manifestatæ de România øi Cehoslovacia, preciza: «Guvernul ungar
are în mod evident dorinfla ascunsæ de a profita de circumstanflele actuale pentru a eluda tratatul
de pace pe care l°a semnat. Nu ne vom preta la o tentativæ de acest gen. De aceea, consider cæ
trebuie sæ respingem propunerea“ (135, 1991, pp. 98°99).
Referirea din circulara respectivæ la opoziflia României øi Cehoslovaciei este semnificativæ.
Într°adevær, România, Cehoslovacia øi Iugoslavia au luat în mai multe rânduri poziflii categorice
împotriva proiectelor maghiare de a obfline revizuirea clauzelor tratatului de pace øi de a°øi
instaura dominaflia în Bazinul Dunærean cu sprijinul Franflei øi al altor mari puteri. Astfel, pe
4 iulie 1920 Take Ionescu îl convoca pe ministrul Franflei la Bucureøti øi îi atrægea atenflia cæ
„România se va opune categoric oricærei tentative de modificare a frontierelor“. Delegaflia
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 65

României la Conferinfla de Pace desfæøura o activitate susflinutæ împotriva ideii privind Confe-
deraflia Danubianæ. În acelaøi timp, guvernele de la Bucureøti, Praga øi Belgrad trimiteau o notæ
ultimativæ guvernului ungar, cerându°i sæ ratifice færæ întârziere Tratatul de pace de la Trianon.
Aceastæ poziflie categoricæ a flærilor vecine, precum øi darea înapoi a Franflei, determina
guvernul maghiar sæ declare pe 13 august 1920 cæ „Ungaria nu duce o politicæ agresivæ“ øi
„nu intenflioneazæ sæ se lanseze în nici o aventuræ“ (135, 1991, p. 99). În condiflii când proiectele
economice legate de Ungaria øi bazinul dunærean cæzuseræ, atât Franfla cât øi Anglia se vor
græbi sæ se descotoroseascæ de afacerea „Confederafliei Danubiene“.
Am relatat mai pe larg aici aceastæ „afacere“ din mai multe motive. Mai întâi, spre a ilustra
cæ România, ca øi alte state din centrul øi sud°estul Europei, a trebuit sæ ducæ adeværate bætælii
politico°diplomatice spre a°øi apæra drepturile la Conferinfla de pace de la Paris. În al doilea
rând, pentru a pune în relief faptul cæ, abia terminat ræzboiul, vechea, mai bine zis, strævechea
competiflie dintre Franfla øi Anglia reizbucnea în forflæ, împrejurare de ræu augur pentru perioada
postbelicæ ce urma. În sfârøit, în al treilea rând, pentru a sublinia øi în acest mod cæ poziflia
Ungariei de revizuire a graniflelor øi a altor clauze ale Tratatului de la Trianon a început încæ
în timpul Conferinflei de pace de la Paris. În aceastæ privinflæ, episodul relatat mai are o
semnificaflie, øi anume una majoræ: Ungaria a cæutat întotdeauna aliafli în rândul marilor puteri
spre a°øi realiza flelurile revizioniste, nefiind capabilæ de una singuræ sæ atingæ asemenea fleluri.
Øi s°a orientat întotdeauna spre mari puteri aflate în momentul respectiv în condiflii favorabile,
în contextul raporturilor de forfle în relafliile internaflionale. Ca o ironie a istoriei, prima dintre
marile puteri cæreia Budapesta încerca sæ°i atribuie acest rol ingrat era Franfla, flara ale cærei
interese fundamentale vor fi legate în perioada interbelicæ de formarea øi menflinerea unui front
antirevizionist.
Ca un ecou al „afacerii“ Confederafliei Danubiene, pe 21 aprilie 1921 se consuma urmætorul
episod: ministrul român de Externe, Take Ionescu, remitea ministrului Franflei la Bucureøti,
Daeschner, copia textului unui „acord secret“ ce ar fi fost semnat la Budapesta, la 23 iulie
1920, de Fouchet, Horthy øi Teleki; prin acest acord, Franfla promitea Ungariei sprijinul sæu,
inclusiv concursul militar, pentru rectificarea frontierelor în dauna Austriei, Iugoslaviei,
Cehoslovaciei øi României. Documentul conflinea o lungæ listæ de revendicæri teritoriale ale
Ungariei. În încheiere, se vorbea despre un acord convenit între guvernul ungar øi cel francez
în virtutea cæruia „Ungaria era autorizatæ ca, în cazul când în România se va instala un regim
boløevic, sæ ocupe imediat teritoriile româneøti care i°au aparflinut înainte de ræzboi. În acest
caz, dacæ Ungaria va fi atacatæ, ea va avea sprijinul efectiv al Franflei“. Guvernul francez a
dezminflit prompt existenfla unui astfel de „acord secret“, fie el chiar øi în proiect (135, 1991,
p. 101). Aøa încheia diplomaflia un capitol deschis tot de ea, în calitatea pe care o are de
instrument al jocurilor de putere politice. Ræmâne de væzut dacæ informaflia istoricæ va læsa
perpetuu aceastæ chestiune aøa cum ea era tranøatæ de diplomaflie în aprilie 1921 sau va furniza
noi date în aceastæ problemæ.
66 CONSTANTIN VLAD

Privite în ansamblu,
„tratatele din anii 1919°1920, færæ sæ reuøeascæ pe deplin a realiza o Europæ a naflionalitæflilor,
au marcat un real progres în acest sens. Tratatele de pace de la Paris, cu toate lipsurile lor, au
avut meritul istoric de a fi consemnat zdrobirea marilor monarhii multinaflionale øi de a fi
recunoscut dreptul de autodeterminare naflionalæ øi de constituire a unor state unitare øi
independente. Consacrarea internaflionalæ — în cazul României a unirii teritoriilor cu populaflie
româneascæ — a statelor europene, care øi°au desævârøit unitatea naflionalæ, a fost în primul rând
rodul efortului maselor populare din statele respective, impus diplomaflilor la masa tratativelor.
Astfel, revolufliile din anul 1918 din centrul øi sud°estul Europei au dus la constituirea sau
întregirea statelor independente, naflionale øi unitare din aceastæ zonæ, fenomen major progresist,
rezultat din Primul Ræzboi Mondial“ (34, p. 502).
PARTEA DOUA:
DIPLOMAfiIA ÎN PERIOADA INTERBELICÆ
CAP. VI.
UN FUNDAMENT ØUBRED

Pacea care punea capæt primei conflagraflii mondiale era încheiatæ. Lumea træia un sentiment
de uøurare. „Marele ræzboi“ cu victimele, suferinflele, distrugerile, coømarurile sale ræmânea în
urmæ. Pentru cei care vedeau în el „ultimul“ ræzboi — ultimul nu în sens cronologic, ci în sens
absolut, începea perioada „postbelicæ“; primul ministru englez David Lloyd George anunfla
pe 11 noiembrie 1918 semnarea armistifliului cu Germania prin urmætoarele cuvinte: „Sper sæ pu-
tem spune cæ în acest fel, în aceastæ dimineaflæ hotærâtoare, s°a pus capæt tuturor ræzboaielor“
(apud 109, 1998, p. 196). Øi de aceastæ datæ însæ realitæflile contraziceau aøteptærile: ea se va do-
vedi, în fapt, perioada „interbelicæ“. Privind în perspectivæ istoricæ, André Maurois socoteøte cæ
„Pacea de la Versailles a fost o pace nereuøitæ. Franflei, cæreia Lloyd George îi refuzase frontiera
Rinului, i se propuse un tratat de alianflæ, care nu a fost niciodatæ ratificat. Italia, faflæ de care
s°au luat angajamente precise în momentul intrærii în ræzboi, fu tratatæ de americani øi englezi
cu o rea°voinflæ vecinæ cu ostilitatea. În sfârøit, Germania fu adusæ la disperare printr°un tratat
«prea blând în partea lui duræ øi prea dur în partea lui blând滓 (125, 1970, pp. 297°98). Øi alfli
autori au insistat asupra slæbiciunii Tratatului cu Germania „prea sever pentru a fi acceptat definitiv
de cætre nemfli øi prea îngæduitor pentru a putea constrânge Germania pe termen lung, datoritæ
absenflei sancfliunilor“ (65, 1996, p. 10). Acelaøi autor îl citeazæ pe renumitul economist englez,
J. M. Keynes: „Naivul Wilson a fost forflat de ræzbunætorul Clemenceau øi de intrigantul Lloyd
George sæ accepte o pace nemiloasæ“ (ibid).
Speranflele privind eliminarea ræzboaielor din viafla internaflionalæ erau învestite mai ales
în Societatea Nafliunilor. Inifliatorul ei, preøedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, îi descria
astfel motivaflia øi rosturile:

„O asociere universalæ a nafliunilor pentru menflinerea securitæflii neøtirbite a mærilor øi oceanelor,


spre a fi folosite în comun øi færæ probleme de toate popoarele lumii, øi pentru împiedicarea
oricæror ræzboaie declanøate fie în contradicflie cu clauzele tratatelor încheiate, fie færæ vreun
avertisment prealabil øi færæ o prezentare completæ a cauzelor în fafla opiniei publice mondiale —
o garantare virtualæ a integritæflii teritoriale øi independenflei politice“… „Prin intermediul acestui
70 CONSTANTIN VLAD

instrument (Societatea Nafliunilor) depindem în primul rând øi în principal de o singuræ mare


forflæ, øi aceea este forfla moralæ a opiniei publice a întregii lumi“ (apud 109, 1998, pp. 201, 211).
Pactul Societæflii Nafliunilor (44, 1936, pp. 51°66) era aprobat de Conferinfla de pace pe
28 aprilie 1919 øi intra în vigoare la 10 ianuarie 1920. Aøa cum am menflionat, el era inclus
în prima parte a tuturor tratatelor de pace elaborate de cætre Conferinflæ. Preambulul Pactului
definea principiile øi fixa obiectivele fundamentale ale Societæflii Nafliunilor. El declara solemn
cæ dezvoltarea cooperærii între nafliuni øi garantarea pæcii øi securitæflii reclamæ ca toate statele
sæ accepte obligaflia de a nu recurge la ræzboi, sæ întreflinæ, în deplinæ transparenflæ, relaflii
internaflionale întemeiate pe dreptate øi pe cinste, sæ respecte în mod riguros normele dreptului
internaflional, sæ facæ sæ domneascæ justiflia øi sæ respecte scrupulos toate obligafliile înscrise
în tratatele încheiate între state.
Pactul Societæflii Nafliunilor stabilea membrii originari ai Societæflii øi preciza cæ, în afara
acestora, orice stat, dominion sau colonie, care se guverneazæ singur, putea deveni membru
dacæ admiterea lui era hotærâtæ cu votul a douæ treimi de cætre Adunarea Societæflii, oferea
garanflii reale privind dorinfla sa sinceræ de a respecta angajamentele internaflionale øi accepta
regulamentul stabilit de Societate privind forflele sale militare, navale øi aeriene (art. 1).
Articolele 2,3,4,5,6 stabileau structurile øi modul de funcflionare ale Societæflii. Astfel,
acfliunea Societæflii era exercitatæ de o Adunare øi de un Consiliu, ajutate de un Secretariat
permanent. Adunarea se compunea din reprezentanflii statelor membre, fiecare stat având drept
la un singur vot. Aliniatul 3 al articolului 3 definea astfel rolul Adunærii: „Adunarea are cæderea
de a se pronunfla asupra oricærei chestiuni care intræ în sfera de activitate a Societæflii sau care
atinge pacea lumii“. Consiliul se compunea din reprezentafli ai principalelor Puteri Aliate øi
Asociate, stabilite în preambulul fiecærui tratat de pace, øi anume Statele Unite ale Americii,
Imperiul Britanic, Franfla, Italia øi Japonia. Pactul acorda aceeaøi calitate de membru al Con-
siliului reprezentanflilor a încæ patru state membre, desemnafli de cætre Adunare, numær ridicat
ulterior la nouæ; de aceastæ prevedere aveau sæ beneficieze, între alte state, Germania în 1926
øi URSS în 1934. De asemenea, din Consiliu fæceau parte un numær de membri nepermanenfli,
hotærâfli de cætre Consiliu, cu aprobarea majoritæflii Adunærii. Aliniatul 4 al articolului 4 stabilea:
„Consiliul are competenfla sæ se ocupe de orice chestiune care intræ în cadrul de activitate al
Societæflii sau care priveøte pacea lumii“. Aliniatul 6 al aceluiaøi articol preciza cæ fiecare membru
al Societæflii reprezentat în Consiliu dispunea de un singur vot øi avea un singur reprezentant.
Articolul 5 prevedea cæ hotærârile Adunærii øi ale Consiliului erau luate cu unanimitatea
membrilor prezenfli, iar chestiunile de proceduræ se hotærau cu majoritatea acestora.
Articolul 8 punea în relaflie menflinerea pæcii øi reducerea armamentelor naflionale. El cerea
reducerea acestora la minimul corespunzætor cu siguranfla naflionalæ øi îndeplinirea obligafliilor
internaflionale impuse printr°o acfliune comunæ. Planurile acestor reduceri trebuiau întocmite
de Consiliul Societæflii øi supuse apoi examinærii øi deciziei guvernelor. Ele urmau sæ fie
examinate øi, eventual, revizuite, cel puflin la fiecare 10 ani. Limitele privind armatele naflionale,
odatæ acceptate de guverne, nu puteau fi depæøite færæ consimflæmântul Consiliului. Membrii
Societæflii se obligau sæ°øi comunice, cu sinceritate øi în mod complet, informafliile privitoare
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 71

la armamente, la programele lor militare, navale øi aeriene, precum øi la industria lor de ræzboi.
Articolul 9 al Pactului stipula constituirea unor comisii permanente care sæ dea avizul lor
Adunærii sau Consiliului, îndeosebi în problemele militare, navale øi aeriene. Articolul 10 statua
angajamentul respectærii integritæflii teritoriale øi independenflei politice a statelor membre, ca
øi pentru menflinerea acestei integritæfli teritoriale øi independenfle politice împotriva oricærei
agresiuni provenite din exterior. Alte articole ale Pactului (12, 13, 14, 15) creau, prin prevederile
lor, un ansamblu de norme øi modalitæfli pentru aplanarea politicæ a conflictelor: arbitrajul,
consultarea Curflii Permanente Internaflionale de Justiflie, medierea efectuatæ de cætre Consiliul
Societæflii Nafliunilor. Articolul 16 prevedea sancfliunile ce se aplicau statelor membre care nu°øi
îndeplineau obligafliile asumate (adicæ statelor membre aflate în „rupturæ de pact“), anume
sancfliuni economice, militare, precum øi excluderea din Societate (44, 1936).
Sancfliunile economice aveau în vedere asumarea urmætoarelor obligaflii ale statelor membre:
ruperea imediatæ a tuturor relafliilor economice sau financiare cu statul care a încælcat Pactul;
interzicerea tuturor raporturilor între naflionalii lor øi cei ai „statului în rupturæ de pact“; încetarea
tuturor legæturilor financiare, comerciale sau personale între naflionalii proprii øi cei ai statului
sancflionat. Aceste sancfliuni urmæreau izolarea statului care încælca Pactul, aveau un caracter
automat øi se declanøau obligatoriu „dacæ un membru al Societæflii recurge la ræzboi“, încælcând
astfel angajamentele asumate; în acest caz, statul respectiv era considerat „ca øi cum ar fi comis
un act de ræzboi contra tuturor membrilor Societæflii“. (135, 1991, p. 39). În ceea ce priveøte
sancfliunile militare, potrivit Pactului, Consiliul Societæflii Nafliunilor avea datoria de a recomanda
guvernelor interesate efectivele militare sau navale cu care statele membre urmau sæ contribuie
la constituirea forflelor armate destinate sæ impunæ respectarea angajamentelor Societæflii. În
sfârøit, excluderea din Societate era sancfliunea supremæ prevæzutæ a se aplica statului care s°ar
fi fæcut vinovat de violarea Pactului. Decizia de excludere urma sæ fie luatæ de totalitatea statelor
membre reprezentate în Consiliul Societæflii Nafliunilor, cu excepflia statului aflat în culpæ ( în
caz cæ acesta era membru al Consiliului). Sancfliunile economice, cele militare, precum øi
asistenfla mutualæ constituiau obligaflii individuale øi se bazau pe decizia individualæ a statelor
membre, în timp ce excluderea din organizaflie era o sancfliune pe care o hotæra Consiliul øi
care se înfæptuia în mod colectiv de membrii Societæflii.
Reglementæri controversate, care vor fi folosite pentru promovarea pozifliilor de revizuire
a frontierelor, erau cuprinse în articolul 19. Acesta avea urmætorul conflinut: „Adunarea (Societæflii
Nafliunilor) poate, din când în când, sæ invite membrii Societæflii sæ procedeze le o nouæ examinare
a tratatelor devenite inaplicabile, precum øi a situafliilor internaflionale a cæror menflinere ar
putea pune în pericol pacea lumii“. Nicolae Titulescu fæcea urmætoarea observaflie de principiu
în aceastæ privinflæ:
„În Pactul Societæflii Nafliunilor existæ un articol 19, faimos prin specula ce s°a fæcut în jurul
lui, care dispune cæ Adunarea poate din timp în timp sæ invite pe membrii Societæflii de a proceda
la un nou examen al tratatelor devenite inaplicabile, precum øi al situafliunilor internaflionale a
cæror menflinere ar putea pune în pericol pacea lumii. În ceea ce priveøte tratatele, revizuirea nu
este prevæzutæ deci decât pentru tratate devenite inaplicabile, pentru care se constatæ cæ
72 CONSTANTIN VLAD

aplicafliunea nu este posibilæ. Or, clauzele teritoriale (ale tratatelor) sunt deja aplicate. Revizuirea
lor este deci juridic imposibilæ“ (183, 1967, p. 166).
Pactul avea sæ devinæ fundamentul juridic øi politic pe care se va realiza organizarea,
funcflionarea øi desfæøurarea activitæflii Societæflii Nafliunilor. Era un document færæ egal în teoria
øi practica dreptului internaflional, în gândirea øi experienfla diplomaticæ. Pe baza lui, Societatea
Nafliunilor avea sæ devinæ prima organizaflie internaflionalæ cu vocaflie de universalitate, întemeiatæ
pe egalitatea în drepturi a statelor membre, indiferent de mærimea øi gradul lor de dezvoltare,
pe respectul suveranitæflii øi independenflei naflionale øi care urmærea sæ elimine ræzboiul øi sæ
întroneze soluflionarea paønicæ a disputelor în viafla internaflionalæ. Societatea Nafliunilor se
manifesta în perioada interbelicæ — mai ales în prima parte a existenflei sale — ca un centru
al diplomafliei internaflionale, cu o serie de contribuflii în cæutarea de soluflii menite sæ întæreascæ
securitatea øi pacea. România a contribuit activ la elaborarea Pactului (diplomatul român
Constantin Diamandy fusese membru al comisiei de redactare), a fost membru fondator al
Societæflii Nafliunilor, pe care a considerat°o un pilon de bazæ al organizærii pæcii øi securitæflii.
Profund ataøatæ principiilor înscrise în Pact, România a desfæøurat o susflinutæ activitate în cadrul
Societæflii Nafliunilor, ceea ce i°a adus un înalt prestigiu pe plan internaflional. O expresie
elocventæ în aceastæ privinflæ a constituit°o faptul cæ Nicolae Titulescu a fost ales doi ani
consecutivi (1930 øi 1931, la sesiunile a XI–a øi a XII°a) preøedinte al Adunærii Societæflii
Nafliunilor, caz færæ precedent în istoria organizafliei. Privit însæ în ansamblu øi din perspectiva
deceniilor ce aveau sæ vinæ, rolul Societæflii Nafliunilor în menflinerea pæcii øi asigurarea securitæflii
internaflionale s°a dovedit limitat. Angajamentele statelor de a nu recurge la ræzboi pentru
soluflionarea disputelor, garanfliile împotriva agresiunii, bazate pe aceste angajamente, færæ a
deveni norme juridice obligatorii, s°au dovedit o premisæ øubredæ pentru o ordine mondialæ
care se dorea paønicæ øi siguræ. De aceea, experienfla activitæflii Societæflii Nafliunilor bazate pe
Pact aratæ nu numai valenflele, dar øi slæbiciunile factorului moral în desfæøurarea raporturilor
internaflionale. Pentru cæ Pactul øi Societatea se bazau pe moralitatea statelor membre, fæceau
din comportamentul paønic al statelor un înalt comandament moral øi nu o obligaflie fundatæ
pe constrângere juridicæ. Însuøi preøedintele Wilson declara, cu referire la sancfliunile cuprinse
în articolul 16 al Pactului: „Avem de a face cu o foarte solemnæ øi gravæ obligaflie moralæ. Ea
aparfline doar conøtiinflei, nu øi dreptului“ (apud 135, 1991, p. 42). Or, atunci când Societatea
Nafliunilor a fost pusæ în fafla unor acte de agresiune, ea s°a dovedit neputincioasæ. Ideea cæ o
agresiune împotriva unui stat membru era consideratæ o agresiune împotriva tuturor statelor
membre era foarte avansatæ pentru vremea constituirii Societæflii Nafliunilor. Ea avea sæ devinæ
un adeværat fundament pentru mari alianfle politico°militare multinaflionale (NATO,
Organizaflia Tratatului de la Varøovia, de pildæ); dar, aøa cum era încorporatæ în Pact, ea nu
transforma Societatea Nafliunilor într°o alianflæ. Solidaritatea statelor membre, care trebuia sæ
determine acfliunea lor comunæ în fafla agresorului nu se putea clædi doar pe principii etice.
Cu o perspicacitate remarcabilæ, dupæ ce asistase la Versailles la înmânarea tratatului de pace
delegafliei germane, pe 7 mai 1919, I. I. C. Brætianu scria cætre Bucureøti:
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 73

„Pacea (cu Germania) este, totodatæ, øi prea aspræ, øi prea slabæ. Ea impune condiflii napoleoniene
øi vrea sæ le execute cu mijloace wilsoniene. Taie toate posibilitæflile expansiunilor economice
unui popor de 80 de milioane; contra exploziunii provocatæ de asemenea compresiuni, prevede
în loc de cingætoare de fier, ghirlandele Societæflii Nafliunilor“ (apud 18, 1991, p. 46).
Era un adeværat verdict asupra destinului Societæflii Nafliunilor. Iar acest destin însemna
eøecul ideii de securitate colectivæ bazatæ pe angajamentele statelor, angajamente înflelese aøa
cum arætam mai sus. Securitatea colectivæ presupune acomodarea reciprocæ a intereselor statelor,
atât a celor generale, cât øi a celor referitoare la securitate, øi raporturi de forflæ generate de
aceste interese care sæ stimuleze înflelegerea øi nu disputele øi conflictele în viafla internaflionalæ.
Iar aceste interese au fost øi ræmân interese naflionale. Motivaflia solidaritæflii sau a lipsei de
solidaritate a statelor în fafla agresiunii aici trebuie cæutatæ. Or, interesele statelor în perioada
interbelicæ au dus la scindarea Europei øi a lumii în grupuri de state opuse øi antagonice. A
cæuta, în aceste condiflii, un numitor comun pentru atitudinea statelor în sfera moralitæflii
internaflionale înseamnæ a clædi ordinea mondialæ pe iluzii, anume pe iluzii foarte periculoase,
dupæ cum istoria avea s°o demonstreze foarte curând.
CAP. VII.
SECURITATEA COLECTIVÆ ØI SLÆBICIUNILE SALE
SUB PRESIUNEA RAPORTURILOR DE FORfiE

Perioada interbelicæ cunoøtea mai multe faze, fiecare cu particularitæflile sale. În paragrafele
ce urmeazæ nu ne propunem însæ identificarea øi analizarea acestor faze. Ni se pare preferabil
sæ ne oprim asupra unor momente de istorie a diplomafliei, care au marcat evolufliile ordinii
mondiale, de la afirmarea securitæflii colective la colapsul acesteia prin declanøarea celui de°al
Doilea Ræzboi Mondial øi apoi pânæ la deznodæmântul acestui ræzboi. Selectæm aceste momente
øi pentru semnificaflia lor în configurarea ordinii mondiale ca un tot, în ciuda diversitæflii de
condiflii, care s°au schimbat adeseori. Aceeaøi diversitate este proprie øi raporturilor de forfle
pe plan european øi mondial, reflectatæ øi întruchipatæ de diplomaflia vremii. Dar nici diversitatea
în ceea ce priveøte raporturile de forfle nu neagæ caracterul relativ unitar al ordinii mondiale
în perioada interbelicæ; dimpotrivæ, analiza evolufliilor pe care le cunoøteau aceste raporturi
oferæ elemente esenfliale pentru înflelegerea proceselor de ansamblu ce se petreceau în lume
în acele decenii. Ca øi pânæ acum, pentru a prezenta raporturile de forfle folosim lucrarea lui
Paul Kennedy (1989). Datele furnizate de Kennedy, preluate din surse numeroase øi demne
de încredere, acoperæ mai ales componentele economice øi militare ale conceptului de putere.
Reproduc câteva dintre ele pentru cæ acestea spun ceva cu adeværat esenflial despre raporturile
de forfle, despre relafliile dintre state øi diplomaflia acestora în perioada interbelicæ øi în timpul
celui de°al Doilea Ræzboi Mondial. O primæ grupare de asemenea date se referæ la producflia
industrialæ în perioada 1913°1925 (vezi tabelul 11). Aceste date sunt interesante pentru cæ ele
aratæ intervalul øi gradul în care diferitele zone ale lumii depæøeau greutæflile provocate de Primul
Ræzboi Mondial.
Se constatatæ astfel cæ Europa øi fosta Rusie — zonele care suferiseræ cel mai mult din
cauza ræzboiului — vor atinge cel mai greu nivelul antebelic al producfliei industriale. În 1920
Europa va ajunge la 77,3% din acest nivel, iar Rusia Sovieticæ, bântuitæ de ræzboiul civil øi
de intervenflia armatæ stræinæ, va obfline doar 12,8% din ceea ce producea pe plan industrial
înainte de ræzboi. Europei îi vor fi suficienfli alfli cinci ani spre a°øi restabili pozifliile antebelice
în aceastæ privinflæ, la acelaøi termen URSS ræmânând încæ în urmæ cu doar 70,1%. Lumea în
ansamblu se apropia mai repede de nivelul dezvoltærii industriale pe care°l cunoøtea în 1913:
93,6% în 1920, iar în 1925 depæøea sensibil acest nivel ajungând la 121,6%. Alte date incluse
în tabel indicæ faptul cæ aceastæ depæøire se datora Statelor Unite (122,2% în 1920 øi 148,0%
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 75

Tabelul nr. 11: Indicatori mondiali ai producfliei industriale, 1913°1925 (1913=100) *

1913 1920 1925


Lumea în ansamblu 100 93,6 121,6
Europa 100 77,3 103,5
URSS 100 12,8 70,1
Statele Unite 100 122,2 148,0
Restul lumii 100 109,5 138,1

*108, 1989, p. 280, Table 26

în 1925), precum øi pærflilor de lume care nu fuseseræ atrase în ræzboi sau nu cunoscuseræ
distrugerile acestuia pe propriile teritorii (109,5% în 1920 øi 138,1% în 1925).
Aøadar, producflia industrialæ mondialæ, dupæ ce în 1932 va atinge cel mai redus nivel datorat
crizei economice mondiale, va ajunge în 1938 la 182,7 faflæ de 1913. Procentul mondial va
beneficia de cifrele foarte ridicate ale URSS: 857,3%, Japoniei: 552,0%, øi Italiei: 195,2%.
Criza economicæ din 1929°1933 afectase cel mai mult, în ordine, Germania, Marea Britanie
øi Statele Unite. Cu o creøtere de aproximativ 11% anual începând cu 1935, Germania va ajunge
în 1938 la 149,3% faflæ de 1913. Foarte semnificative apar cifrele referitoare la Franfla. Efectele

Tabelul nr. 12: Indicatori anuali ai producfliei Industriale (1913=100) *

Lumea SUA Germania M. Franfla URSS Italia Japonia


Britanie
1920 93,6 122,2 59,0 92,6 70,4 12,8 95,2 176,0
1925 120,7 148,0 94,9 86,3 114,3 70,1 156,8 221,8
1929 153,3 180,8 117,3 100,3 142,7 181,4 181,0 324,0
1932 108,4 93,7 70,2 82,5 105,4 326,1 123,3 309,1
1933 121,7 111,8 79,4 83,3 119,8 363,2 133,2 360,7
1938 182,7 143,0 149,3 117,6 114,6 857,3 195,2 552,0

*108, 1989, p. 299, Table 28


76 CONSTANTIN VLAD

crizei vor fi resimflite de aceastæ flaræ pânæ în 1935 inclusiv, dupæ care creøterea va fi lentæ øi
cu dæri înapoi. Iatæ cum caracterizeazæ Paul Kennedy dezvoltarea industrialæ interbelicæ a Franflei:
„În 1938 francul a reprezentat doar 36 procente din valoarea sa din 1928, producflia industrialæ
francezæ numai 83 la sutæ din aceea obflinutæ cu un deceniu în urmæ, producflia de oflel doar 64
procente, iar construcfliile 61 de procente. Probabil cea mai gravæ cifræ — din punct de vedere
al implicafliilor pentru puterea Franflei — a constat în aceea cæ în anul Münchenului (1938) venitul
naflional a fost cu 18 procente mai mic decât în 1929; øi aceasta în fafla unei Germanii care era
fantastic de mult mai periculoasæ, øi într°un timp când înarmarea masivæ devenise vitalæ“ (108,
p. 311).
Elemente noi în ceea ce priveøte raportul de forfle pe plan industrial între marile puteri aduce
tabelul urmætor:

Tabelul nr. 13: Ponderea în producflia industrialæ mondialæ, 1929°1938 (procente) *

1929 1932 1937 1938


Statele Unite 43,3 31,8 35,1 28,7
URSS 5,0 11,5 14,1 17,6
Germania 11,1 10,6 11,4 13,2
Marea Britanie 9,4 10,6 9,4 9,2
Franfla 6,6 6,9 4,5 4,5
Japonia 2,5 3,5 3,5 3,8
Italia 3,3 3,1 2,7 2,9

*108, 1989, p. 330, Table 30

Deci, în perioada datæ, o creøtere semnificativæ va cunoaøte URSS, care°øi va spori ponderea
în producflia industrialæ mondialæ de la 5,0 la 17,6 la sutæ. Creøteri importante vor înregistra
Germania (de la 11,1 la 13,2%) øi Japonia (de la 2,5 la 3,8%). Va scædea masiv ponderea Statelor
Unite, care ræmâneau însæ în continuare cea mai mare putere industrialæ a lumii. Marea Britanie
va cunoaøte unele oscilaflii, în final ajungând la o uøoaræ scædere. Italia va evolua în acelaøi
sens. Confirmând tendinfla evidenfliatæ anterior, ponderea Franflei în producflia industrialæ a lumii
se va reduce simflitor de la 6,6% în 1929 la 4,5 procente în 1938.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 77

Datele pe care le reproduc acum vor pune în legæturæ nivelul dezvoltærii economice øi cel
al cheltuielilor militare. Ele se referæ doar la un singur an: 1937, dar sunt semnificative pentru
a caracteriza efortul pregætirilor de ræzboi fæcut de diferite mari puteri.

Tabelul nr. 14: Venitul naflional al Marilor Puteri în 1937 øi procentul cheltuit pentru Apærare*

Venitul naflional Procent alocat Apærærii


(în miliarde USD) %
Statele Unite 68 1,5
Imperiul Britanic 22 5,7
Franfla 10 9,1
Italia 6 14,5
Germania 17 23,5
URSS 19 26,4
Japonia 4 28,2

*108, 1989, p. 332, Table 31

De departe, deci, Statele Unite aveau cel mai mare venit naflional øi alocau cel mai mic
procent pentru înarmæri. Erau urmate de Marea Britanie, care folosea un procent relativ redus
pentru apærare. Franfla, cu un venit naflional reprezentând mai puflin de jumætate din cel al Marii
Britanii, aloca 9,1 la sutæ din resursele sale pentru cheltuielile militare. În mod semnificativ,
cele mai înalte procente pentru eforturile de înarmare, raportat la venitul naflional, reveneau
Italiei (14,5%), Germaniei (23,5%), URSS (26,4%) øi Japoniei (28,2%). Este, totodatæ, de
remarcat cæ, în termeni relativi, la cel mai redus nivel al venitului naflional între marile puteri,
Japonia îndrepta spre înarmæri cel mai înalt procent.
Tabelul urmætor din lucrarea lui Kennedy are o însemnætate deosebitæ pentru înflelegerea
raporturilor de forfle între marile puteri. Datele cuprinse în el se referæ la „potenflialul relativ
de ræzboi“, indicator ce înmænuncheazæ componenta economicæ øi cea militaræ ale conceptului
de putere, ambele atât de importante pentru capacitatea unui stat de a purta ræzboiul.
Se impune, aøadar, constatarea cæ cele 7 mari puteri cuprinse în statisticæ dispuneau de
90,5% din potenflialul de ræzboi al tuturor statelor lumii. Între aceste mari puteri se distingeau
Statele Unite, cærora le revenea mai bine de 40 la sutæ din potenflialul de ræzboi mondial. Pe
locul al doilea se situa Germania cu 14,4%, urmatæ de URSS cu 14,0% øi Marea Britanie cu
10,2%. La distanfle apreciabile veneau la rând Franfla, cu 4,2%, Japonia, cu 3,5% øi Italia cu
2,5%. Semnificaflia acestor date reiese cu limpezime dacæ se are în vedere angajarea acestor
78 CONSTANTIN VLAD

Tabelul nr. 15: Potenflialul relativ de ræzboi al Marilor Puteri în 1937*

Statele Unite 41,7%


Germania 14,4%
URSS 14,0%
Marea Britanie 10,2%
Franfla 4,2%
Japonia 3,5%
Italia 2,5%

*108, 1989, p. 332, Table 32

mari puteri în ræzboi. Reiese cæ puterile grupate în Coaliflia antifascistæ (Statele Unite, Marea
Britanie, Franfla, URSS) dispuneau, în linii mari, de 70,1 din potenflialul de ræzboi mondial,
în timp ce puterile Axei de 20,4% din acelaøi potenflial. Desigur, procentele respective sunt
relative, componenfla celor douæ tabere fiind diferitæ în diferitele faze ale ræzboiului etc. Totuøi,
procentele menflionate aratæ clar diferenfla de potenflial de ræzboi ale acestor douæ tabere. Pornind
de la cifrele referitoare la Marea Britanie, Kennedy remarcæ „supraangajarea strategicæ“ a
Regatului Unit, care controla (prin imperiul colonial) un sfert din glob, dar nu dispunea decât
de 9°10 procente din puterea industrialæ øi potenflialul de ræzboi mondial (108, 1989, p. 320).

Alte date se referæ la producflia militaræ. Având în vedere importanfla acesteia pentru apre-
cierea raporturilor de forfle între diferite state øi grupæri de state, reproduc în tabelul 16 pe cele
mai semnificative dintre ele.
Examinarea datelor din acest tabel aratæ cæ între 1940°1943 producflia de armament a puterilor
aliate a crescut de 6,25 ori; cel mai mare aport se datora Statelor Unite care, în acelaøi interval,
îøi mæreau producflia de ræzboi de 25 ori. Pe de altæ parte, între anii menflionafli producflia militaræ
a puterilor Axei sporea doar de 2,71 ori. Totodatæ este de menflionat cæ în anul 1943, an de
vârf atât pe teatrele de ræzboi din Europa øi Africa, cât øi în Pacific, producflia destinatæ fronturilor
în flærile Coalifliei era de 3,41 ori mai mare decât în cele ale Axei. Erau discrepanfle în capacitatea
de ræzboi care nu puteau sæ nu°øi spunæ cuvântul asupra mersului ræzboiului.
Aceleaøi tendinfle sunt evidenfliate øi de producflia unor armamente cu mare impact asupra
ostilitæflilor, în genere asupra mersului øi rezultatelor finale ale ræzboiului modern: tancurile
øi aviaflia militaræ (vezi tabelul 17).
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 79

Tabelul nr. 16: Producflia de armament a MarilorPuteri, 1940°1943 (în miliarde dolari la valoarea
din 1944)*

1940 1941 1943


Marea Britanie 3,5 6,5 11,1
URSS (5,0)** 8,5 13,9
Statele Unite (1,5)** 4,5 37,5
Total puterile aliate (10)** 19,5 62,5
Germania 6,0 6,0 13,8
Japonia (1,0)** 2,0 4,5
Italia 0,75 1,0 —
Total puterile Axei (7,75)** 9,0 18,3

*93, 1989, p. 355, Table 35


**Estimæri ale autorului

Tabelul nr. 17: Producflia totalæ de tancuri în 1944 (bucæfli)*

Germania 17 800
Rusia 29 000
Marea Britanie 5 000
Statele Unite 17 500 (în 1943, 29 500)

*108, 1989, p. 353, Table 33

Datele privitoare la producflia de tancuri nu cuprind Japonia; aceastæ împrejurare nu schimbæ


însæ semnificaflia respectivelor date, care aratæ superioritatea categoricæ a puterilor din Coaliflie.
În ceea ce priveøte aviaflia militaræ, cifrele nu sunt mai puflin græitoare (vezi tabelul 18).
Astfel, producflia de aparate de zbor militare a crescut în flærile Coalifliei între 1939°1944
de 6,93 ori; øi în aceastæ privinfla contribuflia americanæ a fost impresionantæ printr°o creøtere
de 16,44 ori. De altfel, Paul Kennedy aratæ cæ în anii 1943°1944 Statele Unite singure produceau
o navæ de luptæ pe zi øi câte un avion militar la fiecare cinci minute! Între aceiaøi ani
(1939°1944), puterile Axei creøteau producflia aviafliei militare de 4,66 ori, între care ce a
80 CONSTANTIN VLAD

Tabelul nr. 18: Producflia de avioane a Marilor Puteri, 1939°1945 (bucæfli) *

1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

SUA 5 856 12 804 26 270 47 836 85 898 96 311 49 761

URSS 10 382 10 565 15 735 25 436 34 900 40 300 20 900

M. Britanie 7 940 15 049 20 094 23 672 26 263 26 461 12 070

Commonwealh 250 1 100 2 600 4 475 4 700 4 575 2 075

Total Aliafli 24 178 39 518 64 706 101 519 151 761 167 654 84 806

Germania 8 295 10 247 11 776 15 409 24 807 39 807 7 540

Japonia 4 467 4 768 5 088 16 693 28 180 11 066 —

Italia 1 800 1 800 2 400 2 400 1 600 — —

Total Axæ 14 562 16 815 19 264 26 670 43 100 67 987 18 606

*108, 1989, p. 354, Table 34

Germaniei de 4,79 ori, iar cea a Japoniei de 6,30 ori. În anul 1944, când eforturile în acest
domeniu al înarmærilor atingea cel mai înalt nivel, producflia aviafliei militare în flærile Coalifliei
era mai mare de 2,46 ori decât cea a flærilor Axei.
Aøadar, discrepanflele dintre cele douæ blocuri în ceea ce priveøte „potenflialul de ræzboi“,
indicator general øi abstract, se concretizau în arme, muniflii, furnituri de ræzboi etc, care aveau
în final sæ contribuie decisiv la deznodæmântul ræzboiului. În acest sens, datele referitoare la
raporturile de forfle constituie un element esenflial în înflelegerea dinamicii proprii ordinii mondiale
în perioada interbelicæ øi a mersului celui de°al doila ræzboi mondial.
CAP. VIII.
FISURI

În primii ani postbelici, Europa cunoøtea o grea situaflie economicæ, care afecta atât puterile
învinse, cât øi pe cele învingætoare. Împreunæ cu problema despægubirilor de ræzboi, tentativele
de a depæøi aceastæ situaflie economicæ grea vor domina agenda diplomaticæ pe continent øi
dincolo de ocean. Conferinfle dupæ conferinfle internaflionale erau dedicate refacerii economice.

1) Rapallo

Una dintre acestea se deschidea la Genova la 10 aprilie 1922, la inifliativa Marii Britanii.
Deøi se va încheia la 19 mai acelaøi an færæ rezultate concrete, Conferinfla de la Genova va
marca ordinea mondialæ aflatæ în proces de cristalizare mai ales prin acordul de la Rapallo
dintre Germania øi Rusia Sovieticæ.
Aceste douæ puteri pæreau predestinate unei apropieri. Øi una øi cealaltæ fuseseræ excluse
de la lucrærile Conferinflei de la Paris, unde hotærârile se adoptaseræ peste capul lor øi, în viziunea
atât a Berlinului, cât øi a Moscovei, împotriva intereselor lor; în consecinflæ, øi una øi cealaltæ
nu recunoøteau sistemul creat la Vesailles — deøi Germania fusese nevoitæ sæ semneze tratatul
de pace — øi manifestau pe faflæ dorinfla de a°l vedea revizuit øi de a contribui nemijlocit la
revizuirea lui. Cu toate cæ erau invitate la Genova — problemele economice nu puteau fi
rezolvate în lipsa celor mai mari state europene — atât Germania, cât øi Rusia Sovieticæ
continuau sæ fie izolate pe plan internaflional øi aveau motive sæ fie circumspecte øi sæ se îndrepte
una cætre cealaltæ pentru sprijin.
Lucrærile Conferinflei aveau sæ le dea dreptate. Ele erau în continuare tratate ca niøte state
paria. Lloyd George, primul ministru englez, ignora trei solicitæri succesive de a se întâlni cu
cancelarul Wirth øi ministrul de Externe german, Walter Rathenau. În ceea ce o priveøte,
delegaflia rusæ, condusæ de G. V. Cicerin, comisarul pentru Afacerile Externe, s°a gæsit în fafla
solicitærii ca Rusia sovieticæ sæ onoreze datoriile fæcute de flarism, sæ achite nota de platæ pentru
pierderile pe care oamenii de afaceri occidentali le suferiseræ în urma revolufliei ruse øi sæ restituie
toate întreprinderile øi proprietæflile stræine expropriate. Tentativa Franflei de a purta, împreunæ
82 CONSTANTIN VLAD

cu Marea Britanie, negocieri separate cu Rusia, færæ Germania crea perspectiva ca cele douæ
flæri sæ fie ridicate una împotriva celeilalte.
Atunci a venit inifliativa rusæ: la ora unu øi un sfert în noaptea de 15 spre 16 aprilie (noaptea
Paøtilor) un colaborator al lui Cicerin a telefonat delegafliei germane spre a propune o întrevedere
pentru 16 aprilie, la Rapallo. Propunerea era acceptatæ imediat, iar întrevederea se transforma
în negocieri, finalizate færæ întârziere în ceea ce devenea acordul germano°sovietic de la Rapallo.
Când a aflat despre negocierile germano°ruse, Lloyd George „a încercat cu disperare“ sæ ia
legætura cu delegaflia germanæ spre a o invita la o întâlnire pe care pânæ atunci o refuzase cu
obstinaflie. Mesajul sæu a ajuns la Rathenau tocmai atunci când acesta se pregætea sæ plece la
ceremonia de semnare a acordului. Dupæ o clipæ de ezitare, Rathenau a spus: „Vinul a fost
destupat; el trebuie bæut!“.
Prin acord, Germania øi Rusia sovieticæ stabileau relaflii diplomatice, renunflau reciproc la
rambursarea datoriilor de ræzboi øi a pagubelor produse de ræzboi øi puneau clauza nafliunii
celei mai favorizate la baza relafliilor lor economice. La 5 noiembrie 1922, acordul era extins
øi la Ucraina, Georgia, Azerbaidjan øi Armenia.
Acordul dintre Germania øi Rusia sovieticæ n°ar fi trebuit sæ constituie o surprizæ pentru
marile puteri occidentale. „Motivul pentru care Rusia boløevicæ øi Germania s°au unit era pura
necesitate. Ele nu aveau altæ alegere… Germania øi Rusia s°au gæsit aruncate una în braflele
alteia, în aceeaøi situaflie. Ca proscrise, fiecare avea ceva de oferit celeilalte“ (119, 1994, p.
92). În fapt, apropierea ruso°germanæ începuse deja de câfliva ani. Încæ din 17 aprilie 1919,
deci înainte de semnarea Tratatului de la Versailles, erau în vigoare acorduri militare secrete
ruso°germane. Ele vor fi confirmate øi amplificate în martie 1921, o treaptæ superioaræ în
cooperarea militaræ între cele douæ flæri reprezentând°o Convenflia secretæ dintre statele majore
german øi rus, semnatæ pe 3 aprilie 1922, adicæ în ajunul Conferinflei de la Genova. Potrivit
acestei convenflii, Germania urma sæ furnizeze Rusiei armamentul øi munifliile necesare înarmærii
a 180 de regimente de infanterie, sæ organizeze flota rusæ din Marea Balticæ øi Marea Neagræ,
sæ livreze 500 avioane, sæ instruiascæ tehnicienii sovietici în întreflinerea lor, sæ acorde asistenflæ
tehnicæ pentru funcflionarea unor noi uzine de armament øi sæ instruiascæ statul major al Armatei
Roøii. În schimb, Germania dobândea posibilitatea de a produce în industria rusæ arme care
îi erau interzise prin tratatul de la Versailles øi de a le experimenta øi de a°øi instrui trupele
în poligoane puse la dispoziflie de partea rusæ. Acordul de la Rapallo, observa Titulescu, „reînvia
politica lui Bismarck“. El ridica raporturile germano°ruse la un nivel superior, având o mare
semnificaflie politicæ. Rusia, scria despre Rapallo ziarul sovietic „Izvestia“, „øi°a obflinut
recunoaøterea internaflionalæ; breøa nu se va mai închide“. Iar Clemenceau nota: prin Rapallo,
„Germania îøi recapætæ independenfla în ochii lumii“ (69, 1992, p. 77). Privind lucrurile în
perspectivæ istoricæ, Kissinger scrie despre semnificaflia politicæ øi practicæ a acordului de la
Rapallo:
„În interval de un an, Germania øi Uniunea Sovieticæ au ajuns sæ negocieze acorduri secrete
pentru cooperarea militaræ øi economicæ. Deøi ulterior Rapallo avea sæ fie considerat simbolul
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 83

pericolului reprezentat de apropierea dintre sovietici øi germani, atunci a fost vorba doar de
unul dintre acele accidente fatidice care par inevitabile numai când priveøti în urmæ. Accidental,
fiindcæ nici una dintre cele douæ tabere nu a fæcut planuri pentru ca întrevederea sæ aibæ loc
atunci când a avut. Inevitabil, fiindcæ scena pentru desfæøurarea lui fusese deja montatæ atunci
când aliaflii occidentali au decis sæ ostracizeze cele mai mari flæri de pe continent, sæ creeze între
ele o centuræ de state slabe øi ostile fiecæreia dintre ele øi sæ organizeze atât dezmembrarea
Germaniei, cât øi a Uniunii Sovietice. Toate acestea laolaltæ au însemnat cel mai puternic stimulent
pentru Germania øi Uniunea Sovieticæ de a trece peste ostilitatea de resort ideologic dintre ele
øi de a coopera în scopul surpærii edificiului construit la Versailles… Aøa stând lucrurile a existat
dintotdeauna posibilitatea ca aceøti doi uriaøi ai continentului sæ opteze pentru împærflirea Europei
de Est între ei decât sæ intre într°o coaliflie îndreptatæ împotriva unuia dintre ei. Le°a revenit
astfel lui Hitler øi Stalin, doi oameni neîncætuøafli de povara trecutului øi mânafli de setea de
putere, sæ pulverizeze castelul din cærfli de joc pe care îl ridicaseræ acei oameni de stat bine
intenflionafli, iubitori de pace øi esenflialmente timizi care au populat perioada interbelicæ“ (109,
1998, p. 239).
Nouæ flæri participante la Genova, între care øi România, trimiteau o scrisoare colectivæ de
protest cancelarului Wirth, prin care apreciau semnarea acordului de la Rapallo drept o încælcare
de cætre Germania a principiilor care se aflau la baza Conferinflei. Ulterior, Comisia de reparaflii,
instituitæ în virtutea tratatelor de pace, va susfline cæ, prin acordul de la Rapallo, Germania a
încælcat mai multe prevederi ale tratatului de la Versailles. Astfel de demersuri vor ræmâne
însæ færæ urmæri.
Delegaflia rusæ a folosit Conferinfla de la Genova pentru a propune încheierea unui pact de
neagresiune între Rusia sovieticæ øi vecinii sæi din Europa. Cu acest prilej, reprezentanflii sovietici
fæceau dinsticflie între respectarea statu-quo°ului teritorial øi recunoaøterea acestui statu-quo,
distincflie care contravenea principiilor dreptului internaflional. „«Respectul statu-quo°ului între
Ucraina øi România, de exemplu, aræta Cicerin la Conferinflæ, nu echivaleazæ de loc, pentru
Rusia, cu recunoaøterea statu-quo°ului teritorial actual al României øi, în particular, cu
recunoaøterea ocupærii prezente a Basarabiei de România». Era prima afirmaflie publicæ, din
partea reprezentatului oficial al guvernului sovietic, în cadrul unei Conferinfle internaflionale,
a nerecunoaøterii statu-quo°ului teritorial al României.“ (135, 1991, p. 132).
Afirmaflie ce urma declarafliei din 11 noiembrie 1920, prin care guvernul sovietic nu
recunoøtea Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920. Delegaflia românæ accepta propunerea
lui Cicerin privind un pact de neagresiune, cu menfliunea cæ orice aranjamente între România
øi URSS trebuiau sæ porneascæ de la recunoaøterea reciprocæ a graniflei existente, deci, a
apartenenflei Basarabiei la România. La 17 mai 1922, în cadrul Conferinflei, delegaflia românæ
anunfla „angajamentul permanent de neagresiune faflæ de Rusia, bazat pe statu-quo.
România este gata sæ extindæ acest angajament faflæ de tofli vecinii sæi. România interpreteazæ
acest angajament ca obligând°o sæ nu atace Rusia cu trupele sale regulate øi, bineînfleles, sæ
nu tolereze formarea, pe teritoriul sæu, a unor trupe neregulate de atac contra Rusiei“ (apud
84 CONSTANTIN VLAD

137, 1986, p. 1021). Aceeaøi poziflie este reconfirmatæ într°o declaraflie a guvernului român,
la 10 iunie 1922.
Aøadar, acordul de la Rapallo reprezenta o primæ fisuræ în sistemul construit cu atâta migalæ,
dar øi cu lipsæ de clarviziune, la Conferinfla de pace; o fisuræ care nu va fi niciodatæ închisæ
øi nu va înceta sæ submineze acest sistem øi ordinea mondialæ ce se sprijinea pe el. Douæ mari
puteri, temporar slæbite, dar cu potenfliale uriaøe, operau prima breøæ în politica de izolare
promovatæ împotriva lor de puterile învingætoare øi se uneau pentru a obfline revizuirea tratatelor
de pace.
„Rapallo a reprezentat un semnal de alarmæ în sensul cæ, pentru Germania øi Rusia, era uøor
sæ fie în relaflii prieteneøti… în timp ce Aliaflii ar fi trebuit sæ plæteascæ un prefl mai ridicat pentru
prietenia cu cele douæ state. Dar acest semnal de alarmæ a avut efect abea într°un viitor relativ
îndepærtat“ (171, 1961, p. 53).
Reglementæri postbelice se adoptau în primii ani ai deceniului al 3°lea øi la Conferinfla navalæ
de la Washington (noiembrie 1921°februarie 1922), convocatæ din inifliativa preøedintelui
american Warren G. Harding, cu participarea Belgiei, Chinei, Franflei, Italiei, Japoniei, Marii
Britanii, Olandei, Portugaliei øi Statelor Unite. În cadrul Conferinflei, Marea Britanie accepta
criteriul paritæflii navale cu Statele Unite, lucru færæ precedent în istorie. Un tratat încheiat între
SUA, Marea Britanie, Franfla øi Japonia, cu o duratæ de 10 ani, denumit øi Tratatul de neagresiune
pentru Pacific, prevedea respectarea reciprocæ a drepturilor dobândite de statele menflionate
în zonæ, adicæ a posesiunilor coloniale øi sferelor de influenflæ, precum øi desfæøurarea de
consultæri în caz de diferende între ele. Un alt tratat, al „celor cinci puteri“, anume SUA, Marea
Britanie, Franfla, Italia øi Japonia, prevedea îngheflarea înarmærilor navale, stabilind urmætorul
raport proporflional între flotele militare ale statelor menflionate: 5 pentru SUA øi Marea Britaniei,
3 pentru Franfla, 1,75 pentru Italia øi Japonia. În sfârøit, „Tratatul celor 9“ (Belgia, China, Franfla,
Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, SUA), prevedea respectarea suveranitæflii,
independenflei, integritæflii teritoriale øi administrative a Chinei, sprijinirea acesteia pentru a°øi
constitui un guvern stabil, care sæ promoveze politica „porflilor deschise“ faflæ de aceastæ flaræ
(12, 1982, pp. 211°212). Diplomaflia crea astfel, potrivit raporturilor de forfle ale momentului,
cadrul juridico°politic de cooperare între statele semnatare, dar øi premize ale viitoarelor ciocniri
de interese, mai ale între Statele Unite øi Japonia, într°o perspectivæ deloc îndepærtatæ.
De asemenea, Conferinfla de la Lausanne (noiembrie 1922°iulie 1923), adopta un nou tratat
de pace cu Turcia øi Convenflia privind regimul Strâmtorilor. Potrivit Convenfliei, Strâmtorile
erau demilitarizate, se acorda libertate de trecere vaselor comerciale øi militare, cu unele
prevederi limitative pentru navele militare. Turcia øi Rusia se opuneau trecerii libere a vaselor
de ræzboi ale tuturor flærilor în orice vreme prin Strâmtori, motivând cæ aceasta aducea atingere
suveranitæflii Turciei øi nu putea garanta securitatea statelor riverane ale Mærii Negre. URSS
nu ratifica Convenflia de la Lausanne.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 85

2) Locarno

Pe plan general, sistemul creat la Versailles avea sæ primeascæ o grea lovituræ înainte chiar
de a începe sæ funcflioneze: retragerea Statelor Unite ale Americii din toate hotærârile adoptate
la Paris. Într°adevær, pe 16 ianuarie 1920, Senatul american vota împotriva intrærii SUA în
Societatea Nafliunilor. Reprezentanflii americani vor participa la unele activitæfli ale Societæflii,
dar Statele Unite, inifliatoarele creærii Societæflii Nafliunilor, vor ræmâne în afara acesteia,
privând°o astfel de puterea øi influenfla lor. Peste douæ luni, la 19 martie 1920, Senatul respingea
Tratul de la Versailes; Statele Unite semnau tratate de pace separate cu Austria (24 august
1921), cu Germania (25 august 1921) øi cu Ungaria (29 august 1921). În martie 1923, Senatul
vota împotriva alæturærii Statelor Unite la Curtea Internaflionalæ de Justiflie. Odatæ cu respingerea
Tratatului de la Versailles, SUA nu recunoøteau nici pactul de garanflii acordate Franflei; în
aceste condiflii Marea Britanie îøi anula øi ea angajamentul faflæ de Franfla. Literatura de
specialitate este în genere de acord cæ retragerea Statelor Unite a constituit un factor de seamæ
în eøuarea tratatelor de pace de la Paris. Guvernul francez, prin Clemenceau, a reproøat
Congresului american cæ n°a ratificat nici Tratatul de la Versailles, nici pactul de garanflii.
Republica americanæ, spunea Clemenceau,
„a uitat prea repede cæ ne°a spus cæ Franfla este garanflia libertæflii. Læsând nu numai Franfla, dar
toatæ Europa expusæ la o nouæ reluare a armelor, istoria va spune cæ America a întors prea curând
spatele chemærii destinului. Ea a pierdut 50 000 de oameni, iar noi am avut un milion øi jumætate
de morfli øi mai mult de 700 000 de mutilafli. Ea s°a îmbogæflit în mod miraculos øi noi îi vom
numæra dolar cu dolar mærcile pe care ni le datoreazæ Germania cu titlu de reparaflii.
Desolidarizarea provocatæ de americani ar putea sæ ne aducæ încæ odatæ pe tofli în Europa sau
în Extremul Orient în situaflii grele“ (apud 18, 1991, p. 54).
Primii ani postbelici nu erau deloc liniøtifli. Aveau loc ræzboaie între Polonia øi Rusia
Sovieticæ — în care Varøovia se bucura de sprijinul Franflei øi Marii Britanii —, între Turcia
øi Grecia, conflicte între Anglia øi Egipt, Spania øi Maroc, dispute între Iugoslavia øi Italia,
ciocniri militare între Japonia øi Rusia în Siberia, ca øi în America Latinæ etc. Dar principalele
probleme de securitate internaflionalæ se ridicau în Europa, unde aplicarea prevederilor tratatelor
de pace se dovedea anevoiasæ øi deosebit de complexæ. În diplomaflia vremii, componentele
de securitate ale noii ordini mondiale se vor împleti în modul cel mai strâns cu problema
reparafliilor, preocupærile privind controlul înarmærilor øi dezarmarea, promovarea unor metode
de soluflionare paønicæ a diferendeleor internaflionale, tentativele de interzicere a ræzboiului
agresiv øi de definire a agresorului. În paragrafele urmætoare mæ voi ocupa, pe rând de aceste
probleme; în cel de faflæ, mæ refer cu precædere la aspectele privind securitatea pe continentul
european, din perspectiva acfliunilor diplomatice finalizate prin acordurile de la Locarno.
În condiflii când SUA se retræseseræ din sistemul tratatelor de pace øi refuzaseræ sæ intre
în Societatea Nafliunilor — cea mai cuprinzætoare øi importantæ structuræ de securitate în perioada
datæ — cheia aplicærii hotærârilor Conferinflei de Pace se afla în cooperarea franco°englezæ.
86 CONSTANTIN VLAD

Or, în primii ani postbelici, decisivi pentru cursul pe care°l luau relafliile intereuropene construite
pe reglementærile de la Paris, raporturile dintre Franfla øi Marea Britanie vor fi în genere puflin
prielnice unei astfel de cooperæri. Existau mai multe cauze ale înstræinærii reciproce franco°en-
gleze, cu impact direct asupra situafliei pe continent.
Nu poate fi ignoratæ, în acest sens, moøtenirea istoricæ a raporturilor dintre cele douæ flæri
care, timp de secole, fuseseræ mai ales adversari øi inamici neînmpæcafli. Apropierea, ca fenomen
de duratæ, între Franfla øi Marea Britanie, mergând pânæ la aranjamente cu caracter de alianflæ,
era un fenomen recent, datând din primul deceniu al secolului XX, ca urmare a pericolului
de ræzboi creat de statele germanice. Odatæ înfrântæ Germania, resorturile acestei apropieri
slæbiseræ considerabil. Lumea va asista, de aceea, la reluarea unor vechi rivalitæfli anglo°fran-
ceze pe terenul noilor realitæfli, în primul rând europene. Iatæ mærturii în acest sens fæcute de
doi fruntaøi ai vremii: Lordul Curzon, ministrul de Externe britanic, øi Clemenceau, fost
prim°ministru al Franflei.
Curzon: „în aproape toate colflurile globului…reprezentanflii Franflei desfæøoaræ o politicæ activæ,
fie ostilæ intereselor britanice, fie, dacæ nu, consacratæ intereselor Franflei, care sunt incom-
patibile cu ale noastre“ (119, 1994, p. 13). Clemenceau: „Într°o zi m°am întâlnit la Londra cu
D. Lloyd George. Acesta mi°a zis: «Avefli ceva sæ°mi reproøafli?». «Da, am ræspuns, la o oræ
dupæ armistifliu [cu Germania, 1918 — C.V.] am avut impresia cæ afli devenit inamicul Franflei».
Atunci el mi°a ræspuns: «N°a fost aceasta politica permanentæ, tradiflionalæ a flærii mele?»“ (18,
1991, p. 54).
Un punct central al divergenflalor franco°britanice îl va constitui atitudinea faflæ de Germania
post°Versailles. Ca un reflex întârziat al principiului echilibrului de forfle, grefat pe o gravæ
eroare de calcul, Anglia se va teme cæ eliminarea Germaniei din poziflia de actor de seamæ pe
scena europeanæ va reînvia cunoscutele aspiraflii ale Franflei spre dominaflia continentului. Politica
englezæ, subliniazæ Kissinger în aceastæ privinflæ,
„se baza pe convingerea greøitæ cæ Franfla era deja prea puternicæ øi cæ ultimul lucru de care ea
ar fi avut nevoie ar fi fost o alianflæ cu englezii. Liderii britanici considerau Franfla cea demoralizatæ
drept potenfliala putere dominantæ, ce se cerea deci contracaratæ, în timp ce Germania revizionistæ
era perceputæ ca fiind partea vætæmatæ care avea nevoie de conciliere. Ambele premize — cæ
Franfla era dominantæ din punct de vedere militar øi cæ Germania se bucurase de un tratament
prea aspru — erau corecte pe termen scurt, dar, ca puncte de plecare ale politicii britanice, erau
dezastruoase pe termen lung… Liderii postbelici ai Angliei nu au sesizat pericolele pe termen
lung care le stæteau în faflæ… Dat fiind cæ nu încheiaseræ niciodatæ o alianflæ cu flara pe care o
apreciau drept cea mai puternicæ din Europa, conducætorii englezi începuseræ sæ nutreascæ ideea
cæ Franfla încerca de fapt sæ°øi reînnoiascæ ameninflarea istoricæ, urmærind dominaflia
continentului… Însæ nu exista nici cea mai micæ nædejde de menflinere a unui echilibru de forfle
în Europa atâta timp cât Marea Britanie considera drept ameninflare o flaræ a cærei politicæ externæ
aproape panicardæ se axase doar pe evitarea încæ a unui asalt german. Mai mult decât atât, într°un
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 87

fel de reflex istoric, mulfli oameni din Marea Britanie au început sæ°øi îndrepte privirile spre
Germania, aøteptând în acea direcflie contracararea Franflei“ (109, 1998, p. 227).
Am reprodus pe larg ideile de mai sus pentru cæ ele surprind rædæcinile a ceea ce ar putea
fi denumit deruta strategicæ în care s°au aflat politica externæ øi diplomaflia britanicæ în perioada
interbelicæ. Aceleaøi idei explicæ de ce, încæ în timpul Conferinflei de Pace, spre deosebire de
Franfla care acfliona pentru o pedepsire exemplaræ a Germaniei învinse, Marea Britanie va
evidenflia dorinfla de a impune condiflii mai puflin grele acestei flæri; de ce Anglia va fi prima
dintre puterile învingætoare de pe continent care va considera cæ Tratatul de la Versailles
cuprindea o serie de clauze prea aspre pentru Germania; de ce acfliunile Franflei menite sæ oblige
Germania sæ îndeplineascæ prevederile tratatului de pace øi aranjamentele ulterioare vor fi adesea
taxate de Anglia drept o politicæ antigermanæ, imperialistæ, expansionistæ; în sfârøit, de ce tocmai
Londra va fi capitala unde ideea cæ multe din prevederile tratatului de pace ar trebui revizuite
va avansa cel mai repede. Asemenea divergenfle dintre Marea Britanie øi Franfla vor fi cu abilitate
folosite de cætre Germania spre a°øi uøura obligafliile de flaræ învinsæ øi, apoi, spre a eluda sau,
pur øi simplu, încælca unele dintre cele mai importante prevederi ale Tratatului de la Versailles,
atunci când nu obflinea modificarea acestora.
În prima parte a deceniului al treilea al secolului XX, divergenflele anglo°franceze se
concentrau pe problema reparafliilor øi pe cea privind securitatea europeanæ, cu precædere a
securitæflii statelor vecine Germaniei.
În problema reparafliilor, Franfla va insista — øi va acfliona — pentru stabilirea unor sume
cât mai mari ce urmau sæ fie suportate de Germania øi apoi pentru îndeplinirea strictæ øi la
termen a celor stabilite în aceastæ privinflæ. Planul Doumer, discutat de Aliafli în ianuarie 1921,
propunea reparaflii generale de 226 miliarde mærci°aur, sumæ exorbitantæ, a cærei platæ era
eøalonatæ pe 42 de ani. Guvernul german se declara gatæ sæ accepte o datorie de ræzboi de 53
miliarde mærci°aur, plætibilæ în anuitæfli de câte 2 miliarde. Faflæ de propunerile franceze, Anglia
se temea cæ Germania nu va putea sæ plæteascæ; mai mult, cæ impunerea unor reparaflii atât de
mari va duce la colapsul economiei germane. Or, capitalul englez era interesat în pætrunderea
în aceastæ economie, inclusiv prin acordarea de credite. De aceea, deøi Lloyd George declarase
iniflial despre Germania „cæ°i vom umbla la buzunare!“, Marea Britanie va pleda pentru cifre
mai reduse ce urmau a fi achitate de Germania ca datorii de ræzboi; acestei poziflii i se vor
alætura øi Statele Unite. Se ajungea astfel ca în aprilie°mai 1921, Comisia de reparaflii întrunitæ
la Londra sæ fixeze reparafliile la 132 miliarde mærci°aur. Pe 5 mai 1921 hotærârea Comisiei
era înaintatæ Germaniei în formæ ultimativæ: în caz de refuz, dupæ øase zile Aliaflii urmau sæ
ocupe zona Ruhr. Pe 10 mai 1921, Reichstag°ul accepta decizia de la Londra (12, 1982,
pp. 172°173). Înainte de aceasta, în iulie 1920, Conferinfla de la Spa repartizase sumele ce trebuiau
sæ fie plætite de Germania drept reparaflii dupæ cum urmeazæ: Franflei — 52%; Marii Britanii
— 22%; Italiei — 10%; Japoniei øi Portugaliei — câte 0,75%. 6,5% erau rezervate Greciei,
României, Regatului sârbo°croato°sloven. România va fi nedreptæflitæ, în ciuda pierderilor grele
pe care le suferise din cauza ræzboiului øi ocupafliei germanæ øi austro°ungaræ.
88 CONSTANTIN VLAD

Aøadar, Germania era obligatæ sæ achite o sumæ uriaøæ ca reparaflii; va accepta, dar se va
declara insolvabilæ; va værsa pærfli relativ mici øi va cere moratoriu dupæ moratoriu. Franfla va
obfline printr°un acord încheiat cu Germania la Wiesbaden (octombrie 1921) livræri în naturæ
(cærbune, lemn etc,) în contul datoriei. Aranjamentul nu va dura însæ mult; dupæ acordul de
la Rapallo, Germania diminua drastic livrærile. Diplomaflia francezæ avansa atunci ideea
„gajurilor productive“, adicæ ocuparea de cætre trupe aliate a unor teritorii germane de unde
unitæfli economice urmau sæ facæ livræri în naturæ în contul datoriilor. Întrucât Germania se
sustrægea în mod vædit de la îndeplinirea obligafliilor referitoare la reparaflii, pe 11 ianuarie
1923 trupe franco°belgiene pætrundeu în Ruhr, færæ consultarea prealabilæ a celorlalfli aliafli;
era ocupatæ o zonæ industrialæ de aproximativ 2 100 kmp, cu 3 milioane locuitori, care dædea
70% din producflia germanæ de cærbune, 54% din cea de fier øi 53% din cea de oflel. Guvernul
german va reacfliona, suspendând total livrærile øi organizând rezistenfla pasivæ faflæ de ocupanfli.
Marea Britanie va fi împotriva ocupærii regiunii Ruhr, pe care o califica drept încælcare a
Tratatului de pace. Statele Unite îøi vor exprima nemulflumirea faflæ de respectiva mæsuræ prin
græbirea retragerii trupelor americane din Renania. În final, acfliunea franco°belgianæ va fi un
eøec. La inifliativa lui Gustav Stresemann, ministru de Externe al Germaniei, rezistenfla pasivæ
înceta în septembrie 1923; trupele franco°belgine pæræseau Ruhrul în iulie°august 1925.
Folosindu°se de divergenflele franco°britanice, Stresemann va face flexibilæ poziflia faflæ de
reparaflii, Germania urmând sæ°øi achite obligafliile în aceastæ privinflæ dacæ primea credite care
sæ°i permitæ sæ°øi refacæ potenflialul economic. Aceastæ politicæ va întâmpina reacflii pozitive
din partea Marii Britanii øi Statelor Unite. În iulie°august 1924 se elabora la Londra Planul
Dowes, care aducea importante uøuræri în ceea ce priveøte obligafliile germane. Astfel, Germania
urma sæ achite anual pânæ la 2,5 miliarde mærci°aur; værsæmintele erau garantate prin ipotecarea
væmilor, cæilor ferate, industriei øi transporturilor. Pentru a supraveghea modul de îndeplinire
a Planului, era instituit controlul stræin asupra acestor resurse. Cu acelaøi prilej, Franfla renunfla
la politica gajului productiv. Planul Dawes, aprobat de Reichstag, netezea calea pætrunderii
capitalului stræin, în special a celui american øi britanic, în economia germanæ. Planul va ræmâne
în vigoare pânæ în 1928, interval în care Germania a plætit cu titlu de reparaflii 502,2 milioane
mærci°aur øi a primit credite stræine în condiflii avantajoase însumând 21 miliarde mærci°aur
(12, 1982, pp. 179°180). Urma Planul Young, adoptat în ianuarie 1930 de Conferinfla de la
Haga. Potrivit acestuia, datoria de ræzboi germanæ se reducea de la 132 miliarde mærci°aur la
38 miliarde. Era suprimatæ Comisia de reparaflii øi control stræin în Germania. La propunerea
SUA, se crea o altæ instituflie, anume Banca Reglementærilor Internaflionale, având menirea
de a urmæri atât problema reparafliilor, cât øi cea privind datoriile interaliate legate de trecutul
ræzboi. Planul cuprindea totodatæ prevederi referitoare la o evacuare anticipatæ a zonei renane
de cætre trupele aliate.
În condifliile greutæflilor provocate de criza economicæ mondialæ, preøedintele Statelor Unite,
Herbert Clark Hoover, propunea în iulie 1931 suspendarea plæflilor interguvernamentale
(Moratoriul Hoover), ceea ce însemna øi încetarea plæflilor în contul datoriilor de ræzboi.
Moratoriul era conceput pentru un an. Dar exact când el urma sæ înceteze, începeau la Lausanne
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 89

lucrærile unei conferinfle care, în final, lichida regimul reparafliilor de ræzboi. Se pretindea
Germaniei plata unei ultime sume de 3 miliarde mærci°aur care, deøi acceptatæ, nu va fi niciodatæ
onoratæ. Berlinul va încerca la Lausanne eliminarea articolului 231 din Tratatul de la Versailles
privitor la vinovæflia Germaniei în declaøarea ræzboiului; nu va reuøi, datoritæ opozifliei Franflei
øi Marii Britanii. În ansamblu însæ, Conferinfla de la Lausanne a marcat încæ un pas înainte
pe linia conciliantæ a marilor puteri faflæ de Germania, în formularea øi promovarea cæreia Anglia
ocupa un loc de frunte. Nicolae Titulescu caracteriza întreaga problemæ a reparafliilor drept
„istoria unei revizuiri neîntrerupte øi pacifiste a unor capitole din tratatul de pace“ (182, 1967,
p. 782). Iar istoricul A. J. P. Taylor apreciazæ cæ, în urma Conferinflei de la Lausanne,
„Franfla s°a simflit escrocatæ, iar Germania jefuitæ. Reparafliile au menflinut vii pasiunile ræz-
boiului…Reparafliile au contat ca un simbol. Ele au creat resentimente, suspiciuni øi ostilitate
internaflionalæ. Mai mult decât orice altceva, ele au netezit calea spre cel de°al Doilea Ræzboi
Mondial“ (171, 1961, pp. 47,48).
Distinct, dar în strânsæ legæturæ cu chestiunea reparafliilor, deceniul al 3°lea al secolului XX
va fi confruntat cu probleme presante privind securitatea internaflionalæ. Orientarea puterilor
învinse spre revizuirea tratatelor de pace va genera preocupæri intense ale statelor antirevi-
zioniste, atât în cadrul Societæflii Nafliunilor, cât øi în afara acesteia. Într°o situaflia particularæ
se vor gæsi noile state independente din Europa centralæ øi de sud°est, care percepeau în mod
acut ameninflærile revizioniste din partea Germaniei øi Ungariei.
Dând expresie îngrijorærilor în aceastæ privinflæ, Bucureøtiul lua inifliativa unei „alianfle în
cinci“, formatæ din România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia øi Grecia. Spre a promova
aceastæ inifliativæ, Take Ionescu efectua un lung turneu diplomatic în perioada septem-
brie°noiembrie 1920, vizitând Parisul, Londra, Roma, Praga øi Varøovia. Proiectul gæsea aprobare
øi sprijin în Franfla, Marea Britanie, Italia øi Cehoslovacia; el întâmpina însæ refuzul guvernului
polonez, motivat prin diferendul teritorial polono°cehoslovac privind regiunea Teschen,
revendicatæ de Polonia (28, 1986, p. 176). Preocupæri asemænætoare se vor concretiza ulterior
în crearea Micii Înflelegeri øi în alte aranjamente de securitate între sau privind unele state din
zonele menflionate (Europa centralæ øi de sud°est).
Astfel, pe 14 august 1920 la Belgrad era semnatæ Convenflia de alianflæ între Regatul
sârbo°croato°sloven øi Cehoslovacia; era primul pas cætre constituirea Micii Înflelegeri (Antanta).
Convenflia preciza caracterul defensiv al alianflei øi scopul sæu de a menfline pacea. Cele douæ
flæri îøi exprimau acordul de a încheia o convenflie militaræ, menitæ sæ concretizeze modalitæflile
în care urma sæ se vinæ în ajutorul pærflii contractante care ar fi devenit victima unui atac
neprovocat din partea Ungariei. Convenflia interzicea încheierea vreunei alianfle cu o terflæ putere
de cætre una din pærfli færæ acordul prealabil al celeilalte.
Peste câteva luni, pe 22 aprilie 1921, se încheia la Bucureøti Convenflia de alianflæ defensivæ
româno°cehoslovacæ. Articolul 1 al Convenfliei stipula: „În cazul unui atac neprovocat din partea
Ungariei contra uneia dintre înaltele pærfli contractante, cealaltæ parte se obligæ a veni în ajutorul
90 CONSTANTIN VLAD

pærflii atacate“ într°un mod ce urma sæ fie stabilit prin o convenflie militaræ (art. 2). Articolul
3 din Convenflia de alianflæ preciza cæ pærflile contractante nu puteau încheia vreo alianflæ cu o
putere terflæ færæ avizul prealabil al celeilalte pærfli. În fine, articolul 4 stabilea cæ pærflile se vor
consulta în toate problemele de politicæ externæ care aveau legæturæ cu Ungaria (162, 1982,
p. 369).
În sfârøit, pe 7 iunie 1921 se semna la Belgrad Convenflia de alianflæ defensivæ între România
øi Regatul sârbo°croato°sloven, al treilea tratat care întemeia Mica Înflelegere. Convenflia avea
un conflinut identic cu cea semnatæ între România øi Cehoslovacia, cu menfliunea cæ articolele
1 øi 4 se refereau nu numai la Ungaria, ci øi la Bulgaria.
Mica Înflelegere va fi un participant activ în frontul antirevizionist øi va promova cu hotærâre
interesele celor trei state cu prilejul tuturor evenimentelor ce marcau relafliile intereuropene
în condifliile interbelice. În conjunctura intensificærii politicii revizioniste, pe 16 februarie 1933
statele membre semnau „Pactul de Organizare al Micii înflelegeri“ prin care aceasta era trans-
formatæ într°o „organizaflie internaflionalæ unificatæ, deschisæ eventual øi altor state“; se hotæra
constituirea „ca organ director al politicii externe comune, a unui Consiliu permanent al Micii
Înflelegeri, compus din miniøtrii de Externe ai celor trei flæri“, fiecare dintre aceøtia exercitând
preøedinflia Consiliului prin rotaflie, pe termen de un an.
Pe de altæ parte, România încheia cu Polonia, pe 3 martie 1921, o Convenflie de alianflæ
defensivæ øi o Convenflie militaræ, iar în 1926 un tratat de prietenie era semnat între Iugoslavia
øi Polonia. Articolul 1 al Convenfliei de alianflæ defensivæ între Regatul României øi Republica
Poloniei prevedea cæ pærflile „se obligæ sæ se ajute reciproc în cazul când una dintre ele ar fi
atacatæ, færæ provocare din partea lui, pe frontierele lor comune de la ræsærit. Ca urmare, în cazul
când unul dintre cele douæ state ar fi atacat færæ provocare din partea lui, celælalt se va socoti
în stare de ræzboi øi°i va da ajutor cu armele“. Potrivit articolului 2, „în scopul de a coordona
eforturile lor paønice, cele douæ guverne se obligæ sæ se sfætuiascæ în privinfla chestiunilor de
politicæ externæ, în legæturæ cu raporturile lor faflæ de vecinul de la ræsærit“. Convenflia preciza
cæ, dacæ cele douæ state s°ar afla în stare de ræzboi defensiv (conform art. 1) ele se obligau sæ
nu încheie nici armistifliu, nici pace unul færæ celælalt (art. 4). Convenflia militaræ româno-polonæ,
parte integrantæ a Convenfliei de alianflæ, prevedea mijloacele defensive de garantare a frontierelor
de est ale ambelor flæri. Convenflia de alianflæ defensivæ ræmânea în vigoare pânæ în 26 martie
1926, când era înlocuitæ de Tratatul de garanflie dintre cele douæ flæri. Acesta prevedea în art.
1 cæ cele douæ state se angajau sæ respecte reciproc øi sæ menflinæ împotriva oricærei agresiuni
exterioare integritatea lor teritorialæ øi independenfla politicæ prezentæ. Articolul 2 preciza cæ
modalitæflile concrete de executare a prevederilor articolului 1 vor fi reglementate printr°o
convenflie tehnicæ. Acest „aranjament tehnic“, semnat simultan cu Tratatul, nu reflinea însæ
caracterul erga omnes dat Tratatului prin articolul 1, prevæzând colaborarea militaræ doar în
cazul unui atac neprovocat asupra graniflelor estice ale celor douæ state. În 1931, cele douæ
pærfli conveneau prelungirea automatæ a Tratatului pe o duratæ de 5 ani, dacæ acesta nu era
denunflat cu un an înainte. În 1936 guvernul român a propus guvernului polonez introducerea
în tratat a unei prevederi referitoare la valabilitatea sa în cazul unui atac din partea Ungariei.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 91

Ministrul de Externe polonez, Józef Beck, nu va accepta însæ. Propuneri asemænætoare ale
României vor fi respinse de Polonia øi în anii 1938 øi 1939, când pericolul unor agresiuni din
vest devenise evident. În genere, atitudinea de rezervæ a Poloniei faflæ de Mica Înflelegere avea,
în afaræ de diferendul teritorial cu Cehoslovacia, o serie de alte cauze. Anume,
„poziflia Poloniei faflæ de chestiunea participærii ei la Mica Înflelegere era influenflatæ în mare
mæsuræ de faptul cæ antirevizionismul declarat al organizafliei øi intervenfliile ei hotærâte ori de
câte ori Ungaria horthistæ încerca vreo acfliune de subminare a Tratatului de la Trianon nu se
potriveau planurilor polone ce vizau realizarea unei frontiere comune polono°ungare øi înjghebarea
unei organizaflii politice în centrul Europei din care Cehoslovacia era exclusæ din capul locului.
Aceste planuri ale cercurilor conducætoare polone pe de o parte, precum øi orientarea lor cætre
aøa°zise «asiguræri» ale frontierelor prin tratate bilaterale spre Vest øi spre Est [în 1931 Polonia
semna un tratat de prietenie øi comercial cu URSS, apoi în 1932 un pact de neagresiune cu
Moscova, iar în 1934 un tratat de neagresiune cu Germania — C.V.] au îndepærtat progresiv
Polonia de aliaflii ei fireøti: statele vecine antirevizioniste, în primul rând Mica Înflelegere“ (135,
1991, p. 151).
Parisul va încuraja øi sprijini încheierea unor astfel de tratate, ca verigi ræsæritene ale unui
front antirevizionist. În ianuarie 1921 Franfla încheia cu Polonia un tratat de alianflæ militaræ,
iar în februarie acelaøi an o alianflæ politicæ. În 1924 era semnat un tratat de alianflæ øi garanflie
între Franfla øi Cehoslovacia. Iar în 1926 erau încheiate un tratat de amiciflie între Franfla øi
România ( 10 iunie) øi un tratat de garanflie øi alianflæ între Franfla øi Iugoslavia (11 noiembrie).
Prin tratatul româno°francez (162, 1982, pp. 375°376) cele douæ pærfli se angajau sæ nu comitæ
nici un atac sau invazie øi sæ nu recurgæ, în nici un caz, la ræzboi una împotriva celeilalte (art. 1);
ele conveneau sæ°øi rezolve orice dispute prin mijloace paønice (art. 2). Prin articolul 3 al
Tratatului, pærflile contractante hotærau sæ examineze în comun chestiunile de naturæ a primejdui
securitatea lor externæ sau care aduceau atingere ordinii stabilite prin tratatele semnate de ambele
state. În cazul unui atac neprovocat împotriva uneia dintre pærfli, guvernele celor douæ state
trebuiau sæ se consulte neîntârziat asupra acfliunilor ce urmau sæ fie întreprinse în cadrul Societæflii
Nafliunilor în scopul salværii intereselor lor naflionale legitime, precum øi al menflinerii ordinii
stabilite prin tratatele ale cæror semnatare erau ambele state. Procedura consultærii era prevæzutæ
øi pentru eventualitatea unei încercæri de modificare a statutului politic al statelor Europei.
Simultan, era semnatæ o Convenflie militaræ, care prevedea schimburi de vederi între statele
majore, dacæ armatele ambelor flæri ar fi chemate sæ coopereze, în special în urma obligafliilor
pærflilor faflæ de Societatea Nafliunilor. Încheiat dupæ mai mulfli ani de tergiversæri din partea
Parisului, motivate de grija de a nu afecta relafliile franco°engleze sau franco°germane în legæturæ
cu Pactul Renan (Locarno), Tratatul de prietenie cu Franfla marca un moment pozitiv în întærirea
pozifliei internaflionale øi integritæflii teritoriale ale României. Dar nici el, nici Convenflia militaræ
care°l acompania nu aveau atributele unei alianfle, întrucât nu prevedeau obligaflii clare øi precse
pe planul securitæflii øi apærærii; aceasta, spre deosebire de acordurile dintre Franfla øi Polonia,
respectiv, dintre Franfla øi Cehoslovacia. Era un motiv întemeiat pentru care Titulescu afirma:
92 CONSTANTIN VLAD

„…spre regretul meu, trebuie sæ spun o datæ mai mult cæ Tratatul nu este altceva decât o repetare
a obligafliilor din Pactul Societæflii Nafliunilor. Dupæ ce acest tratat promite marea cu sarea în
primele articole, un alt articol spune cæ tratatul nu trebuie interpretat ca renunflare la drepturile
sau obligafliile din Pactul Societæflii Nafliunilor“ (apud 137, 1986, pp. 1079°1080).
Totodatæ, Tratatul dintre România øi Franfla era însoflit de un protocol prin care guvernul
român confirma declaraflia fæcutæ de primul ministru I. I. C. Brætianu în sensul angajamentului
permanent al României de neagresiune faflæ de Rusia, bazat pe statu-quo. Guvernul de la
Moscova considera acest angajament drept insuficient øi declara cæ semnarea de cætre Franfla
a tratatului cu România constituia un act neprietenesc îndreptat împotriva intreselor URSS.
Parisul respingea interpretarea tendenflioasæ datæ Tratatului de cætre guvernul sovietic, reafirmând
cæ tratatul era destinat sæ menflinæ pacea, pe baza statu-quo°ului postbelic.
În genere, privite în ansamblu, tratatele dintre Franfla øi flærile central øi sud°est europene
erau însæ insuficiente ca instrumente de angajare a Franflei în garantarea securitæflii acestor flæri.
De altfel, în concepflia francezæ, ele aveau înainte de toate o valoare moralæ, urmærind sæ
descurajeze potenflialii agresori. Soarta acestor tratate avea sæ depindæ de evoluflia generalæ a
raporturilor dintre puterile revizioniste øi cele fidele tratatelor de pace de la Paris. În acest
context, Franfla
„a considerat alianflele sale estice ca avantaje, nu ca responsabilitæfli; care aduc protecflie Franflei,
nu angajamente… De aceea, francezii s°au întrebat: cum aliaflii noøtri ne ajutæ, dar niciodatæ
— cum îi putem ajuta noi pe ei? Propriile pregætiri militare franceze erau în mod crescând
defensive. Armata a fost echipatæ pentru ræzboiul de tranøee; frontiera a fost marcatæ cu fortificaflii.
Diplomaflia francezæ øi strategia francezæ s°au desfæøurat într°o contradicflie claræ. A existat o
contradicflie chiar în sistemul diplomatic. Antanta anglo°francezæ øi alianflele estice nu erau
complementare; ele se anulau reciproc. Franfla ar fi putut acfliona în mod ofensiv pentru a putea
ajuta Polonia sau Cehoslovacia numai cu sprijin britanic; dar acest sprijin ar fi putut fi dat numai
dacæ ea ar fi acflionat defensiv, spre a se proteja pe sine, nu statele independente din Europa
orientalæ“ (171, 1961, pp. 42°43).
Alianflele dintre Franfla øi unele state din Europa centralæ øi de sud°est au fost criticate în
repetate rânduri de cætre Marea Britanie, care vedea în ele o tentativæ francezæ de încercuire
a Germaniei øi o importantæ sursæ de insecuritate în zonæ.
„Marea Britanie a dezaprobat cu putere angajamentele militare ale Franflei faflæ de «statele
succesoare» din Estul Europei, iar când cooperarea anglo°francezæ a devenit inevitabilæ, ea (Marea
Britanie) a exercitat presiuni asupra Parisului spre a repudia aceste angajamente“ (109, 1989,
p. 314).
Dar politica Franflei faflæ de flærile central øi est°europene era doar una dintre sursele
divergenflelor franco°engleze în materie de securitate. Îndatæ dupæ ræzboi, mai precis în urma
eøecului formulei de garanflii anglo°americane, Franfla a cæutat cu insistenflæ sæ încheie o alianflæ
cu Marea Britanie. Londra s°a eschivat însæ, preferând formule care flineau de securitatea
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 93

colectivæ. Analiza propunerilor acceptate, ca øi a celor avansate de Marea Britanie în epocæ


aratæ cæ, în politica de securitate, Londra fæcea o distincflie claræ între conceptul de alianflæ, în
sens tradiflional, øi cel de securitate colectivæ, considerând obligafliile presupuse de securitatea
colectivæ mai puflin stricte decât cele ale alianflelor. Kissinger explicæ în mod analitic aceastæ
distincflie:
„în esenflæ conceptul de securitate colectivæ øi cel de alianflæ sunt diametral opuse. Alianflele
tradiflionale erau îndreptate împotriva unor ameninflæri specifice øi stabileau obligaflii precise
pentru grupuri specifice de nafliuni legate între ele de interese naflionale comune sau de preocuparea
pentru securitatea reciprocæ. Securitatea colectivæ nu defineøte nici o ameninflare anume, nu oferæ
garanflii nici unei nafliuni în mod special øi nu comite discriminæri. Teoretic, ea este menitæ sæ
se opunæ oricærei ameninflæri la adresa pæcii, indiferent cine este inifliatorul ei øi împotriva cui
este îndreptatæ. Alianflele presupun întotdeauna un potenflial adversar specific; securitatea colectivæ
apæræ dreptul internaflional în abstract, pe care încearcæ sæ°l sprijine la fel cum un sistem juridic
susfline Codul Penal dintr°o flaræ sau alta. Într°o alianflæ, casus belli este un atac la adresa intereselor
sau securitæflii membrilor ei. Prin casus belli în condifliile securitæflii colective se înflelege încælcarea
principiului reglementærii pe cale paønicæ a disputelor, în care se presupune cæ toate popoarele
lumii au un interes comun… Scopul unei alianfle este sæ producæ o obligaflie mai previzibilæ øi
mai precisæ decât o analizæ a interesului naflional. Securitatea colectivæ funcflioneazæ exact invers.
Ea lasæ aplicarea principiilor sale în seama interpretærii diferitelor împrejuræri, mizând færæ intenflie
pe dispoziflia de moment øi pe afirmarea sentimentului naflional“ (109, 1998, p. 223).
În condiflii când Marea Britanie îi refuza alianfla de care avea nevoie, Franfla øi°a îndreptat
atenflia cætre Societatea Nafliunilor. În 1923, în cadrul Ligii, a fost pus la punct proiectul unui
Tratat de asistenflæ mutualæ, gândit ca un aranjament universal. Tratatul declara în mod solemn
în primul sæu articol cæ ræzboiul de agresiune constituie o crimæ internaflionalæ, fæcând astfel
un semnificativ pas înainte faflæ de Pactul Societæflii Nafliunilor. Dreptul — øi ræspunderea —
de a stabili care este statul agresor øi care cel agresat într°un conflict revenea Consiliului Societæflii.
Tratatul prevedea angajamentul individual øi colectiv al semnatarilor de a acorda asistenflæ
oricærui stat membru, devenit victimæ. Astfel, respingerea agresiunii øi pedepsirea agresorului
urmau sæ dobândeascæ o garanflie universalæ, ceea ce ar fi transformat Societatea Nafliunilor
într°un fel de alianflæ globalæ. Într°o tentativæ sui generis de a stabili o legæturæ între securitate
øi dezarmare, Tratatul condifliona acordarea de ajutor flærii agresate de faptul cæ aceasta ar fi
semnat un aranjament de dezarmare, aprobat de Societate, øi ar fi început reducerea forflelor
sale armate. Se susflinea astfel un adeværat non°sens: pentru a beneficia de prevederile Tratatului,
statul atacat trebuia nu sæ facæ uz de dreptul la legitimæ apærare, ci sæ dezarmeze…În continuare,
se stipula cæ statul agresor era dator sæ plæteascæ toate cheltuielile reclamate de o eventualæ
operafliune internaflionalæ de pacificare.
Adoptat de Adunarea generalæ a Societæflii Nafliunilor la 29 septembrie 1923, Tratatul de
asistenflæ reciprocæ n°a obflinut însæ sprijinul necesar. Doar 18 state øi°au dat adeziunea la Tratat,
26 formulând ræspunsuri negative. Între statele care au dat un astfel de ræspuns s°a aflat øi
România, care a acuzat imprecizia definirii cazurilor de agresiune, lipsa unei proceduri rapide
94 CONSTANTIN VLAD

øi practice pentru asistenfla statului atacat, caracterul vag øi imprecis al idei de sprijin reciproc,
inconsistenfla sistemului de garanflii (135, 1991, p. 222).
Un an mai târziu (1924), în cadrul Societæflii se va pregæti, pe baza unei inifliative franco°britanice,
ceea ce avea sæ fie cunoscut drept Protocolul de la Geneva, care punea în legæturæ nu numai
securitatea øi dezarmarea, ci øi arbitrajul. Protocolul interzicea ræzboiul de agresiune øi afirma
obligativitatea principiului soluflionærii paønice a oricærui diferend internaflional. Protocolul
reclama arbitrajul Societæflii Nafliunilor în cazul tuturor conflictelor internaflionale øi prevedea
sancfliunile care urmau sæ fie aplicate agresorului — economice øi financiare, precum øi militare.
Între sancfliuni intra øi obligativitatea reparafliilor ce trebuiau suportate de cætre statul agresor,
reparaflii ce urmau sæ acopere atât pagubele provocate de agresiune ca atare, cât øi cheltuielile
necesitate de reprimarea agresiunii. „Sensul juridic al Protocolului era acela ca, acceptându°se
arbitrajul obligatoriu, Societatea Nafliunilor sæ devinæ implicit o alianflæ universalæ, care sæ
garanteze securitatea øi integritatea flærilor aderente“ (135, 1991, p. 230). Mica Înflelegere va
sprijini în mod consecvent principiile Protocolului, contribuind activ la elaborarea lui. Franfla
va fi favorabilæ, deøi considera cæ acest document nu era în întregime satisfæcætor. Protocolul
era semnat în octombrie 1924. „Protocolul de la Geneva, promovat de Ramsay MacDonald,
angaja Marea Britanie sæ garanteze orice frontieræ din Europa. Dar Protocolul era atât de generos
cu Franfla pentru cæ (Londra) gândea cæ anxietæflile franceze nu aveau o bazæ realæ“ (171, 1961,
p. 55). Totuøi, gândirea britanicæ în aceastæ privinflæ nu era definitivæ. Socotind cæ Protocolul
împinge prea departe obligaflii pe care ea urma sæ øi le asume, Londra determina amânarea cu
un an a aprobærii proiectului Protocolului. În 1925, când chestiunea va fi reluatæ, Anglia îøi
va retrage sprijinul øi întregul proiect avea sæ cadæ, fiind semnat doar de 19 state øi, în consecinflæ,
neintrând în vigoare. Londra se va orienta spre sprijinirea intrærii Germaniei în Societatea
Nafliunilor, ca alternativæ la orice aranjament de securitate convenit pe baza principiilor Societæflii,
dar în afara acesteia, de genul Tratatului de asistenflæ mutualæ øi Protocolului de la Geneva.
De la Londra, Nicolae Titulescu comenta:
„impresiunea profundæ care se degajæ este cæ tofli conducætorii britanici, din orice partid ar face
parte, în mod conøtient sau inconøtient, sub o formæ sau alta, nu au azi încredere în stabilitatea
politicæ a noii ordini create în Europa centralæ øi orientalæ. Vefli gæsi toate gradafliunile în
expresiunea acestui sentiment de neîncredere, începând cu forma blândæ øi diplomaticæ a lui
Chamberlain care întrevede rectificæri de frontieræ prin înflelegeri amicale, trecând prin forma
precisæ øi rezervatæ a partidului laburist, care a criticat în special exceptarea frontierelor de la
arbitraj… øi sfârøind cu forma brutalæ dar în schimb complet sinceræ a lui Lloyd George. Corolarul
necesar al acestui sentiment de neîncredere este necesitatea de a revizui tratatele în mod amical
ca singurul mijloc de a împiedica ræzboiul… În toate conversafliunile politice ce am avut zilele
acestea am insistat asupra absurditæflii acestei concepfliuni. Ideea posibilitæflii revizuirii tratatelor
creeazæ nesiguranflæ, nesiguranfla întârziazæ consolidarea noii stæri de lucruri øi lipsa de consolidare
aflâflæ poftele de revanøæ. Acesta este drumul cel mai sigur care duce la ræzboi“ (182, 1967,
pp. 168°169).
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 95

În aceste condiflii, sunt reluate inifliativele care vor duce la Locarno. Ideea nu era nouæ. În
1922, cu intenflia de a preveni o eventualæ ocupaflie francezæ în Ruhr, cancelarul german Wilhelm
Cuno propunea încheierea unui pact renan care, sub garanflia Statelor Unite, sæ protejeze statutul
demilitarizat al Renaniei. În 1924, o notæ înaintatæ de premierul francez Edouard Herriot lui
Ramsey MacDonald, primul ministru al Marii Britanii, conflinea propunerea încheierii unui
pact defensiv de securitate între cele douæ flæri, la care sæ se asocieze Belgia, øi care sæ fie
însoflit de un tratat de neagresiune între Franfla øi Germania. MacDonald promitea sæ studieze
propunerea francezæ øi nimic mai mult. Începutul anului 1925 aducea intrarea în scenæ în
problema datæ a Marii Britanii øi, din nou, a Germaniei. Austen Chamberlain, ministrul de
Externe englez (frate vitreg cu Neville Chamberlain) a emis ideea unei alianfle limitate între
Marea Britanie, Franfla øi Belgia, care sæ garanteze doar graniflele ultimelor douæ cu Germania.
Stresemann se va opune, declarând: un pact færæ Germania ar fi de fapt un pact împotriva
Germaniei. Berlinul va prezenta Memorandumul sæu din 9 februarie 1925, întocmit cu sprijinul
lordului Edgar d’Abernon, ambasadorul englez în Germania, care cuprindea propunerile germane
privind un Pact Renan. Memorandumul evoca pericolul în care s°ar fi aflat granifla vesticæ a
Germaniei, ca rezultat al ameninflærilor franceze øi belgiene. El cuprindea proiectul unui pact
de garanflie a statu-quo°ului pe Rin, însoflit de un tratat de arbitraj bilateral franco°german.
Memorandumul desconsidera eficienfla Societæflii Nafliunilor întrucât propunea ca statele
semnatare sæ se angajeze solemn faflæ de guvernul Statelor Unite cæ nu vor duce ræzboi unul
împotriva altuia. Garantarea pactului urma sæ revinæ Marii Britanii, care ar fi trebuit sæ intervinæ
cu mijloacele sale militare øi navale în cazul unei agresiuni neprovocate, fie în favoarea Franflei,
fie în favoarea Germaniei (18, 1991, p. 144). Contacte diplomatice intense între Paris, Londra
øi Berlin vor pregæti terenul pentru Conferinfla de la Locarno.
Aceasta se desfæøura între 5 øi 16 octombrie 1925, cu participarea Franflei, Marii Britanii,
Germaniei, Belgiei, Italiei, precum øi a Poloniei øi Cehoslovaciei. În cadrul ei erau adoptate
urmætoarele documente:
1. Tratatul dintre Germania, Belgia, Franfla øi Marea Britanie, numit øi Pactul Renan. Pactul
cuprinde garanflia Angliei øi Italiei, oferitæ Franflei, Belgiei øi Germaniei, urmatæ de angajamentul
marilor puteri de a menfline statu-quo°ul teritorial pe frontierele germano°belgiene øi ger-
mano°franceze, precum øi inviolabilitatea acestor frontiere, aøa cum acestea fuseseræ stabilite
prin Tratatul de la Versailles, inclusiv respectarea prevederilor referitoare la zona demilita-
rizatæ. Statele cu frontiere garantate: Franfla øi Belgia, pe de o parte, Germania, pe de altæ parte,
se obligau sæ nu întreprindæ nici un act de agresiune øi în nici un caz sæ nu recurgæ între ele
la ræzboi; dacæ s°ar fi ivit conflicte, acestea trebuiau supuse arbitrajului obligatoriu pentru pærfli.
Conflinutul garanfliilor era clar exprimat în art. 2 al Tratatului, care prevedea: „Dacæ Germania
invadeazæ zona demilitarizatæ, Puterile vor putea sæ recurgæ la forflæ. Însæ dacæ Germania
invadeazæ Polonia øi Cehoslovacia, Franfla poate sæ intervinæ“ (apud 12, 1992, p. 218);
2. Convenflia de arbitraj dintre Germania øi Belgia;
3. Convenflia de arbitraj dintre Germania øi Franfla;
4. Tratatul de arbitraj dintre Germania øi Polonia;
96 CONSTANTIN VLAD

5. Tratatul de arbitraj dintre Germania øi Cehoslovacia;


6. Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Polonia;
7. Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Cehoslovacia;
8. O notæ colectivæ a statelor participante referitoare la articolul 16 din Pactul Societæflii
Nafliunilor în vederea intrærii Germaniei în Societate.
Prin Actul Final era anunflat cæ Franfla, Polonia øi Cehoslovacia conveniseræ, în timpul
lucrærilor Confernflei, acorduri „având drept scop de a le asigura în mod reciproc beneficiul“
tratatelor semnate la Locarno. Era vorba despre Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Polonia,
precum øi despre Tratatul de garanflie dintre Franfla øi Cehoslovacia, documente nenominalizate
însæ în Actul Final.
Tratatul de garanflie mutualæ dintre Germania, Belgia, Franfla, Anglia øi Italia (care constituia
Pactul Renan propriu°zis) prevedea (art. 1) cæ pærflile garanteazæ individual øi colectiv menflinerea
statu-quo-ului teritorial rezultând din frontierele dintre Germania øi Belgia øi dintre Germania
øi Franfla øi inviolabilitatea ziselor frontiere, astfel cum acestea sunt fixate prin Tratatul de
Pace de la Versailles din 28 iunie 1919; acelaøi articol obliga Germania sæ respecte dispozifliile
din Tratatul de la Versailles privind interzicerea de a menfline sau construi fortificaflii, precum
øi de a efectua concentræri de forfle armate sau manevre militare într°o zonæ de 50 km. la est
de Rin. Articolul 2 al Tratatului stipula cæ Germania øi Belgia, precum øi Germania øi Franfla
se obligau sæ nu întreprindæ vreun atac sau invazie una asupra alteia øi sæ nu recurgæ în nici
un caz la ræzboi între ele. Iar articolul 3 prevedea ca pærflile sæ rezolve pe cale paønicæ orice
chestiune, de orice naturæ care ar apærea în relafliile lor reciproce. Tratatul urma sæ intre în
vigoare dupæ ratificare øi dupæ ce Germania va fi devenit membræ a Societæflii Nafliunilor (art. 10).
Deci Tratatul de la Locarno se referea exclusiv la graniflele dintre Franfla øi Belgia, pe de
o parte, øi Germania, pe de alta. El nu cuprindea nimic despre graniflele Germaniei cu Polonia
øi Cehoslovacia. În toate demersurile diplomatice pregætitoare ale Conferinflei de la Locarno,
Berlinul arætase færæ echivoc cæ viitorul pact renan nu va garanta graniflele germane de est;
mai mult decât atât Germania va acfliona pentru revizuirea acestora, prin aranjamente cu flærile
în cauzæ. Aceastæ poziflie fusese din nou exprimatæ de Stresemann chiar în ajunul deschiderii
Conferinflei de la Locarno, odatæ cu formularea pretenfliilor germane în ansamblu, dupæ cum
urmeazæ:
„1. Combaterea politicii agresive a Franflei øi punerea teritoriului german la adæpost de invaziile
franceze; 2. Germania… metropola germanismului, trebuie sæ devinæ tutore al tuturor grupurilor
germane din Europa; 3. Germania trebuie sæ tindæ la revizuirea frontierei sale orientale a cærei
imposibilitate e recunoscutæ de toatæ lumea; 4. Trebuie sæ cearæ dreptul la colonii; 5. Trebuie
sæ lupte în primele rânduri pentru ca sæ fie recunoscut dreptul popoarelor de a dispune de ele
însele, drept care, în chestiunea alipirii Austriei la Germania a fost violat cu un cinism færæ pereche
øi a devenit iluzoriu“ (apud 135, 1991, p. 193).
Marea Britanie socotea fireascæ poziflia Germaniei øi a respins orice idee privind garanflii
engleze pentru graniflele ræsæritene. Astfel, Neville Chamberlain declara în Camera
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 97

Comunelor: „Orice nouæ obligaflie contractatæ de guvernul Majestæflii Sale trebuie sæ aibæ un
caracter specific øi sæ se limiteze la menflinerea statutului teritorial existent pe frontiera de vest
a Germaniei. Guvernul Majestæflii Sale nu este dispus sæ°øi asume obligaflii noi“. Era luarea
de atitudine pe care Titulescu avea s°o critice prompt: în felul acesta, Anglia „a descoperit toate
graniflele Europei Centrale øi Orientale, prin afirmaflia cæ nu le garanteazæ“.
În ceea ce o priveøte, Franfla va fi mulflumitæ cu garantarea propriilor frontiere øi va adopta
o poziflie duplicitaræ faflæ de aliaflii sæi estici. Întrucât este imposibil sæ se ajungæ la un tratat
de garanflie mutualæ înglobând øi frontiera orientalæ a Germaniei, va argumenta Herriot „un
tratat de garanflie mutualæ numai pentru Europa occidentalæ, chiar având mult mai puflinæ
importanflæ, prezintæ unele avantaje pentru Europa centralæ… Tratatul de securitate simplæ pe
Rin va fi o garanflie foarte puternicæ pentru pace în toatæ Europa øi în special în Europa centralæ.
Cehoslovacia øi Polonia trebuie sæ fie convinse de acest lucru“ (135, 1991, p. 189).
Erau, în modul cel mai evident, vorbe færæ nici o acoperire. Astfel, cum se exprimæ Kissinger,
Locarno crea în Europa douæ categorii de frontiere: unele acceptate de Germania øi garantate
de celelalte puteri, øi altele care nu erau acceptate de Germania øi nu erau nici garantate de
alte puteri (109, 1998, 248). Sau, în alte cuvinte: Locarno garanta graniflele europene care nu
erau ameninflate øi nu garanta graniflele ameninflate cu revizuirea. Într°adevær, tratatele de arbitraj
dintre Germania øi Polonia, respectiv dintre Germania øi Cehoslovacia nu aveau în spatele
lor un acord de recunoaøtere øi garantare a frontierelor lor cu Germania, ca în cazul celor
franco°germane øi germano°belgiene; în mod concret, Germania se angaja doar sæ nu revizuiascæ
aceste frontiere prin forflæ. Iar garanfliile acordate celor douæ flæri de cætre Franfla nu se ridicau
în nici un fel la valoarea juridicæ øi, mai ales, politico°militaræ a celor ce angajau Marea Britanie
øi Italia faflæ de Pactul Renan. Mai mult, aceste garanflii slæbeau chiar obligafliile pe care Franfla
øi le asumase prin tratatele sale bilaterale cu Polonia, respectiv, cu Cehoslovacia. Aceasta,
întrucât, prin Tratatul de la Locarno, Franfla se angajase sæ nu recurgæ la ræzboi cu Germania,
ræzboi care, în realitate nu putea fi evitat dacæ ea ar fi vrut sæ saræ în ajutorul aliaflilor sæi din
Est, în cazul cæ aceøtia ar fi fost atacafli de vecinul lor apusean. Postura defensivæ ce se întærea
în politica francezæ (la 2 ani dupæ Locarno Franfla începea construirea Liniei Maginot) învedera
orientarea tot mai claræ a Parisului de a°øi pæræsi aliaflii est°europeni.
Acordurile de la Locarno au fost salutate ca un eveniment major pentru pacea øi securitatea
Europei. „Versailles a pus capæt ræzboiului, Locarno aduce pacea“ se afirma în multe capitale
de pe continent, iar „spiritul de la Locarno“ a gæsit mulfli aderenfli entuziaøti. În realitate, Locarno
consolida cursul spre o politicæ conciliatoare faflæ de Germania, în genere faflæ de flærile øi cercurile
revizioniste, politicæ promovatæ înainte de toate de Marea Britanie, øi urmatæ tot mai docil de
cætre Franfla. Prin efect, Locarno va încuraja tocmai forflele revizioniste øi revanøarde, care nu
vor înceta sæ câøtige teren pe seama statelor mici vecine Germaniei, dar øi pe seama marilor
puteri antirevizioniste, în primul rând a Franflei, în ultimæ instanflæ pe seama pæcii øi securitæflii
europene øi mondiale. Este semnificativ în acest sens cæ, încæ în perioada Pactului Renan,
Germania nu°øi ascundea obiectivele de a obfline revizuirea øi a graniflelor cu Franfla øi Belgia
chiar în cadrul reglementærilor de la Locarno, invocând în acest sens øi faimosul articol 19
98 CONSTANTIN VLAD

din Pactul Societæflii Nafliunilor. Dezbaterile din Reichstag prilejuite de ratificarea Pactului Renan
erau semnificative în acest sens. Temerilor cæ frontierele vestice nu mai puteau fi modificate
le ræspundea clar Stresemann:
„posibilitatea revizuirii frontierei vestice, reluarea Alsaciei øi Lorenei de cætre Germania,
revizuirea frontierei cu Belgia, erau chestiuni asupra cærora consensul anglo°german fusese deja
realizat, punerea în practicæ depinzând de o conjuncturæ internaflionalæ favorabilæ“ (apud 135,
1991, p. 201). Pe un plan mai larg, „dacæ pentru Aliafli Locarno punea capæt perioadei de ostilitate
øi permitea aplicarea tratatului de pace, pentru germani el avea cu totul alt înfleles. Spiritul de
la Locarno, pentru ei, însemna distrugerea Tratatului de la Versailles“ (18,1991, p. 168).
Acordurile de la Locarno erau semnate în mod solemn la Londra pe 1 decembrie 1925,
într°o ceremonie în care declarafliile optimiste øi liniøtitoare pæreau a avea motivaflie øi temei.
Într°o perspectivæ istoricæ, A. J. P. Taylor scria în 1961:
„Pentru Franfla, Locarno a înmormântat alianfla occidentalæ cu Marea Britanie, dar, totodatæ, a
pæstrat alianflele estice cu cele douæ state°satelit. Locarno a constituit punctul de cotituræ al anilor
dintre ræzboaie. Semnarea lui a pus capæt Primului Ræzboi Mondial; repudierea lui 11 ani mai
târziu a marcat preludiul celui de°al doilea. Dacæ obiectivul unui acord internaflional este de a
satisface pe oricine, Locano a fost, într°adevær, un tratat foarte bun. El a dat satisfacflie celor
douæ puteri garante. Acestea reuøiseræ reconcilierea Franflei øi Gemaniei øi aduseseræ pace Europei
færæ sæ implice, cum se presupunea, nimic în afaræ de obligafliile morale — o formæ puræ de
vorbe. Nici Marea Britanie, nici Italia n°au fæcut niciodatæ nici un fel de pregætire pentru a°øi
îndeplini obligafliile pe care le asumaseræ…Rezultatul practic al tratatului, straniu øi neavut în
vedere, a fost sæ previnæ orice cooperare militaræ între Marea Britanie øi Franfla, atâta vreme
cât el ræmânea în vigoare. Øi totuøi, Locano a satisfæcut Franfla. Germania a acceptat pierderea
Alsaciei øi Lorenei; ea a fost de acord sæ flinæ zona Rinului demilitarizatæ; Marea Britanie øi
Italia contrasemnaseræ pentru promisiunea Germanei în acest sens… Germanii au putut fi øi ei
satisfæcufli. Ei erau ferm protejafli împotriva unei noi ocupæri a Ruhrului; ei fuseseræ tratafli ca
egali, nu ca un inamic înfrânt; øi ei au flinut deschisæ uøa pentru revizuirea frontierei lor estice“
(171, 1961, pp. 57°58).
Într°o perspectivæ istoricæ mai lungæ, Kissinger este încæ mai aspru în aprecieri:
„Salutat în 1925 drept cheia de boltæ a pæcii permanente, Locano a marcat de fapt începutul
sfârøitului pentru ordinea internaflionalæ stabilitæ la Versailles. Din acel moment distincflia dintre
învingætor øi învins a devenit din ce în ce mai imprecisæ — o situaflie care ar fi putut fi beneficæ
dacæ de pe urma ei învingætorul ar fi dobândit un sentiment sporit al securitæflii sau dacæ învinsul
s°ar fi împæcat cu existenfla unui acord modificat. Însæ nu s°a întâmplat nimic de acest gen.
Frustrærile øi sentimentul de neputinflæ al Franflei au crescut cu fiecare an, ca de altfel øi agitaflia
naflionalistæ din Germania. Aliaflii din perioada ræzboiului abdicaseræ cu toflii de la ræspunderile
ce le reveneau — America s°a eschivat de la rolul de arhitect al pæcii, Marea Britanie a renunflat
la partitura ei istoricæ de factor de echilibru, iar Franfla a neglijat postura de apærætoare a acordului
de la Versailles. Doar Stresemann, conducætorul unei Germanii învinse, a avut o politicæ pe
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 99

termen lung øi a øtiut sæ°øi conducæ inexorabil flara spre centrul scenei internaflionale“ (109, 1998,
p. 249).
Acelaøi spirit de conciliere patrona øi admiterea Germaniei în Societatea Nafliunilor. Germa-
nia intra în Ligæ în condifliile pe care le fixa ea însæøi øi pe care le vedea acceptate de marile
puteri învingætoare în ræzboi. La 10 septembrie 1926 Germania devenea membræ a Societæflii,
dobândind astfel un statut internaflional care°i permitea sæ aibæ propriul cuvânt de spus în treburile
europene øi mondiale. Greutatea acestui cuvânt creøtea întrucât Germania devenea membræ
permanentæ a Consiliului øi în Secretariatul Societæflii Nafliunilor. În plus, organizaflia mondialæ
adopta o derogare de la obligafliile prevæzute de articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii
Nafliunilor, în sensul cæ Germania, invocând condifliile sale, putea sæ ræmânæ în afara acestor
obligaflii. Pe 10 septembrie 1926,
„Aristide Briand, în mijlocul emofliei generale, a exclamat: «Jos puøtile, mitralierele, tunurile.
Loc concilierii, arbitrajului øi pæcii!» În 1925 øi 1926 Aristide Briand, Austen Chamberlain,
Gustav Stresemann øi generalul Dawes primeau împreunæ premiul Nobel pentru pace. În martie
1936, Hitler, încælcând acordurile de la Locarno, intra în zona demilitarizatæ renanæ, reuøind
prin forflæ ceea ce Stresemann nu reuøise prin mijloace diplomatice. Concesiile oferite Germaniei,
încæ în 1924°1925, øi cele ce vor urma vor fi fatale…Ele vor da cale liberæ lui Hitler sæ declanøeze
cel de al Doilea Ræzboi Mondial“ (18, 1991, p. 169).
Primele beneficiare ale noii calitæfli a Germaniei de membræ a Societæflii vor fi raporturile
sale cu URSS. Derogarea în ceea ce priveøte articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii Nafliunilor
permitea ca Germania sæ nu fie atrasæ în mæsuri cu caracter de sancfliuni împotriva Moscovei,
în cazul când comportamentul URSS în viafla internaflionalæ ar fi cæzut sub incidenfla prevederilor
Pactului. În plus, poziflia Germaniei în conducerea Societæflii putea în orice împrejurare, datæ
fiind regula unanimitæflii, sæ împiedice adoptarea de cætre Consiliu a unor mæsuri de pedepsire
a aliatului sæu sovietic. Rapallo dædea în aceste condiflii noi roade: pe 24 aprilie 1926 se încheia
Tratatul de neagresiune øi neutralitate dintre URSS øi Germania. Tratatul prevedea cæ, în caz
de atac asupra uneia dintre pærfli, cealaltæ va avea faflæ de ea o atitudine paønicæ. Într°una dintre
anexele tratatului era cuprinsæ o declaraflie a URSS prin care aceasta lua act de derogarea
Germaniei de la obligafliile izvorâte din articolele 16 øi 17 ale Pactului Societæflii Nafliunilor.
În genere, este de observat cæ Rapallo øi Locarno se înscriu într°o anumitæ logicæ a istoriei.
Privitæ în perspectivæ, perioada 1922°1925 marca o semnificativæ schimbare în raporturile
internaflionale de forfle, înregistratæ ca atare de cætre diplomaflie, tendinflæ care nu numai cæ nu
va fi opritæ de evolufliile ce vor urma ci, dimpotrivæ, va fi consolidatæ de ele.

3) Cætre un apogeu al ineficienflei ideii securitæflii colective:


Pactul Briand°Kellogg
Cæderea Tratatului de asistenflæ mutualæ øi a Protocolului de la Geneva nu epuizaseræ cæutærile
de soluflii pentru problemele pæcii inspirate din principiile securitæflii colective. Asemenea cæutæri
100 CONSTANTIN VLAD

aveau sæ atingæ un fel de punct de vârf prin adoptarea Pactului Briand°Kellogg. Acesta era
semnat în 27 august 1928 de reprezentanflii a 15 state, la el aderând în final 63 de flæri.
Iniflierea semnærii lui îi revenea lui Aristide Briand, prim°ministru øi ministru de Externe
al Franflei. Acesta, „din dorinfla de a se spune despre el cæ nu stætea cu mâinile în sân“, folosea
aniversarea a zece ani de la intrarea Statelor Unite în Primul Ræzboi Mondial pentru a transmite
la Washington un proiect de tratat bilateral prin care cele douæ flæri denunflau ideea ræzboiului
între ele øi conveneau sæ°øi rezolve toate diferendele pe cale paønicæ. Era un demers lipsit de
conflinut pentru cæ propunea „sæ se renunfle la ceva de care nu se temea nimeni øi oferea ceva
de la sine înfleles de toatæ lumea“ (109, 1998, p. 353). Frank Billings Kellogg, secretarul de
stat al SUA, va amâna luni de zile un ræspuns cætre Briand. Apropierea alegerilor prezidenfliale
din 1928 îl va decide sæ dea un astfel de ræspuns. El va propune însæ ca pactul imaginat la
Paris sæ devinæ un instrument multilateral, deschis spre semnare tuturor statelor. Titulescu va
ironiza cu profundæ îngrijorare ping°pongul diplomatic franco°american peste Atlantic:
„Nu pot sæ mæ împiedic a spune cæ atingem aici cu degetul felul în care se trateazæ de cei mari
cele mai grave probleme de politicæ externæ øi sæ exprim îngrijorarea mea pentru viitor o datæ
mai mult. Originea pactului este grandilocvenfla lui Briand care crede cæ cu formula «Ræzboi
contra ræzboiului» se pot rezolva chestiuni aøa de grave. La aceastæ grandilocvenflæ s°a adæugat
interesul politic al lui Kellogg de a avea în vederea alegerilor un succes extern, care pentru
America nu costæ nimic“ (182, 1967, pp. 235°236).
Pactul cuprindea douæ articole de substanflæ. Prin primul, statele contractante „declaræ solemn
în numele popoarelor respective cæ condamnæ recursul la ræzboi pentru reglementarea
diferendelor internaflionale øi renunflæ la el ca instrument de politicæ naflionalæ în relafliile lor
mutuale“; prin cel de al doilea, „Înaltele pærfli contractante recunosc cæ reglementarea sau
rezolvarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice naturæ sau de orice origine ar fi ele,
care se pot ivi între state, nu va trebui niciodatæ urmærite decât prin mijloace pacifice“ (apud
162, 1982, p. 378).
Desigur, în contextul istoric dat, adoptarea Pactului de la Paris avea însemnætatea ei. Pactul
va fi væzut de cætre contemporani ca o condamnare a ræzboiului øi o statuare a principiului
rezolværii paønice a diferendelor internaflionale. Dobândind, prin ratificarea sa de cætre state,
caracter de document juridic, Pactul Briand°Kellogg, „crea o normæ nouæ de drept internaflional
— interzicerea ræzboiului de agresiune — øi consacra un principiu de întindere generalæ —
principiul reglementærii paønice a conflictelor internaflionale“ (12, 1982, p. 220).
Pactul de la Paris avea însæ mari limite. Mai întâi, el nu cuprindea garanflii în vederea
înfæptuirii prevederilor sale øi nici sancfliuni pentru cazurile de încælcare a acestor prevederi;
el nu instituia obligativitatea aplicærii sancfliunilor de cætre statele contractante øi mecanismele
prin care aceastæ aplicare sæ aibæ loc. De aceea, pe plan diplomatic, Pactul poate fi considerat
un moment de vârf al lipsei de eficacitate a ideii de securitate colectivæ. Aceasta, pentru cæ,
deøi respingerea ræzboiului øi soluflionarea paønicæ a disputelor deveniseræ norme juridice —
parte a dreptului internaflional public, respectarea acestor norme era læsatæ exclusiv la latitudinea
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 101

statelor semnatare. Cu alte cuvinte, obligativitatea normei juridice depindea de angajamentul


subiecflilor acestor relaflii, în acest caz, øi subiecfli ai dreptului internaflional. Tocmai în acest
sens este semnificativ cæ Kellogg însuøi va declara în Congres cæ Pactul nu obligæ în nici un
fel Statele Unite sæ vinæ în ajutorul victimelor. Având în vedere astfel de carenfle grave ale
Pactului, N. S. Politis, om politic øi diplomat grec afirma cæ
„este o exagerare voitæ, menitæ sæ frapeze imaginafliile, de a spune cæ Pactul de la Paris a pus
ræzboiul în afara legii. În fapt, el se mærgineøte sæ proclame un principiu. Dar el nu organizeazæ
aplicarea principiului øi nu prescrie sancfliunea“ (apud 135, 1991, p. 300).
Apoi, formula generalæ de incriminare a ræzboiului statuatæ de Pact ignora un mare numær
de situaflii particulare nu numai potenfliale, ci øi previzibile. Astfel, Franfla va cere legalizarea
ræzboaielor de autoapærare, a celor duse pentru onorarea obligafliilor cuprinse în Pactul Societæflii
Nafliunilor, precum øi în tratatele sale cu statele din Europa centralæ øi de sud°est. Marea Britanie
îøi va declara libertatea de acfliune necesaræ pentru apærarea imperiului sæu. Statele Unite au
invocat Doctrina Monroe, dreptul la autoapærare øi apærarea legitimæ, precum øi faptul cæ fiecare
nafliune trebuie sæ fie singurul judecætor al cerinflelor pe care le reclamæ legitima apærare (109,
1998, p. 254). În ceea ce o priveøte, România, ca øi celelalte state din Mica Înflelegere, øi°a
rezervat dreptul de apærare a teritoriului naflional în caz de agresiune. Din astfel de cauze —
care provocau rezervele majoritæflii statelor semnatare — Pactul de la Paris nu putea fi pus de
acord cu prevederile Pactului Societæflii Nafliunilor. Un comitet special al Societæflii Nafliunilor
a încercat sæ realizeze un asemenea acord, renunflând însæ pânæ la urmæ la misiunea ce o primise
în acest sens de la Adunarea Societæflii.
Carenfle ca cele arætate mai sus vor îngrædi în mod sever impactul Pactului de la Paris asupra
relafliilor internaflionale. Astfel, dacæ pentru diplomaflia statelor apærætoare ale statu-quo°ului
creat prin Conferinfla de pace prevederile Pactului au furnizat doar argumente politico°morale,
statele revizioniste au folosit Pactul pentru promovarea ideilor favorabile modificærii ordinii
postbelice. Germania, de pildæ, va susfline cæ, întrucât ræzboiul este eliminat dintre instrumentele
de politicæ naflionalæ øi ræmân în vigoare doar sancfliunile ordonate de Societatea Nafliunilor
øi organizate în formæ colectivæ de cætre Consiliu, „pactele regionale defensive ar trebui
desfiinflate pentru cæ nu°øi mai aveau locul“; referirea privea, desigur, grupæri cum era Mica
Înflelegere, precum øi alianflele estice ale Franflei. La rândul ei, Ungaria îøi dædea adeziunea la
Pact, precizând cæ vedea în acesta „un mijloc care va asigura în viitor posibilitatea remedierii
într°o manieræ pacificæ a nedreptæflilor Tratatului de pace de la Trianon“ (apud 135, 1991, p. 301).
Dupæ ce iniflial declarase cæ Pactul e îndreptat împotriva sa, URSS va adera la el øi°l va
folosi pentru iniflierea unei acfliuni diplomatice proprii de o anumitæ întindere. Anume, în
decembrie 1928, M. M. Litvinov, ministrul rus de Externe, propunea Poloniei øi Lituaniei
semnarea unui protocol pentru punerea în aplicare færæ întârziere a pactului de la Paris în relafliile
acestor flæri cu Uniunea Sovieticæ (Protocolul Litvinov). Bucureøtii vor cere Poloniei sæ
condiflioneze participarea ei la Protocol de invitarea României. Cu sprijinul Franflei, s°a ajuns
la semnarea pe 9 februarie 1929 a Protocolului propus de partea rusæ, ca un document încheiat
102 CONSTANTIN VLAD

între URSS, pe de o parte øi toate statele de la frontiera ei vesticæ, anume Estonia, Letonia,
Polonia øi România, pe de altæ parte. Articolele 1 øi 2 ale Protocolului precizau cæ Pactul
Briand°Kellogg intræ în vigoare între statele semnatare (ale Protocolului) dupæ ratificarea de
cætre organele legislative competente din aceste flæri a Pactului, færæ a se aøtepta ratificarea
acestuia de cætre celelalte state (162, 1982, pp. 379°380). Guvernul sovietic va declara cæ prin
aderarea României la Protocol nu se lichideazæ problemele litigioase existente. La Bucureøti
însæ, semnarea Protocolului de la Moscova va fi salutatæ de toate partidele politice, acesta fiind
ratificat în unanimitate de cætre Parlamentul României. În contextul istoric dat, Protocolul a
fost considerat drept un act ce întærea integritatea teritorialæ a flærii øi, în acelaøi timp, un important
pas înainte spre reluarea relafliilor diplomatice cu URSS.
Astfel, la sfârøitul deceniului al treilea al secolului XX, în Europa existau
„trei straturi de angajamente (în domeniul securitæflii). Primul consta în alianflele tradiflionale,
susflinute de maøinæria convenflionalæ a convorbirilor dintre øefii de Stat°Major øi a consultærilor
politice. Dat fiind cæ acestea nu mai erau la modæ, se limitau la aranjamentele francezilor cu
noile state slabe din Europa de Est — alianfle în care Marea Britanie refuzase sæ intre. În
eventualitatea unei agresiuni germane în Europa de Est, Franfla avea de ales între douæ soluflii
neconvenabile: abandonarea Poloniei øi a Cehoslovacie sau lupta pe cont propriu, care era
coømarul ei repetat încæ din 1870 øi, prin urmare, nu avea decât øanse infime sæ fie aleasæ. Al
doilea strat consta în garanfliile speciale de tipul Pactului de la Locarno; evident cæ acestea erau
apreciate drept mai puflin angajante decât alianflele oficiale… În fine, exista propriul angajament
al Societæflii Nafliunilor în sprijinul securitæflii colective, care a fost de fapt depreciat de Locarno.
Asta, pentru simplul fapt cæ, dacæ securitatea colectivæ era demnæ de încredere, nu mai era nevoie
de Locarno; dacæ totuøi era nevoie de Locarno, însemna cæ Societatea Nafliunilor era prin definiflie
inadecvatæ pentru a garanta pânæ øi securitatea membrilor ei fondatori“ (109, 1998, p. 248)
La aceasta s°ar mai putea adæuga un strat, anume cel reprezentat de Pactul Briand°Kellogg,
cu menfliunea cæ acesta coincidea în spirit cu Pactul Societæflii Nafliunilor, dar slæbea prin conflinut
ceea ce însemna Societatea pentru securitatea internaflionalæ. Toatæ aceastæ construcflie, rafinatæ
dar fragilæ, va fi mæturatæ ca un castel din cærfli de joc de cætre valul revizionist øi revanøard
pe care îl va cunoaøte Europa øi lumea în deceniul urmætor.
CAP. IX.
DINAMICA CEDÆRILOR

Pactul Briand°Kellogg va contamina pentru câfliva ani buni spiritul multor oameni politici
øi diplomafli ai vremii. Realitatea însæ îl va contrazice în curând øi cu brutalitate. Când cei
care purtau ræspunderea pentru soarta pæcii øi securitæflii vor înflelege, mai bine zis, vor lua în
seamæ semnalele acestei realitæfli, va fi deja prea târziu: cursul spre ræzboi nu va mai fi oprit.
Evolufliile pe care le cunoøteau raporturile între state la cumpæna dintre deceniile 3 øi 4
ale secolului aveau loc sub zguduirea pe care o provoca sistemului internaflional criza economicæ
din anii 1929°1933. Aceasta începea prin crahul bursei din New York din 24 octombrie 1929
øi avea sæ loveascæ puternic economia americanæ øi, întrucât aceasta era cea mai dezvoltatæ
economie a lumii, va iradia cu intensitæfli diferite în toate zonele globului. Efectele sale pe
plan social vor fi majore: øomajul de masæ, pauperizarea crescândæ a unor largi categorii sociale,
escaladarea nemulflumirilor øi fræmântærilor vor alimenta miøcærile situate la extremele spectrului
politic, anume miøcærile de stânga, inclusiv stânga comunistæ, øi cele de dreapta, reprezentate
mai ales de fascism øi nazism. Anii crizei vor consolida miøcarea fascistæ în Italia, vor aduce
partidul naflional°socialist (nazist) la putere în Germania — øeful acestuia, Adolf Hitler, devenind
cancelar pe 30 ianuarie 1933 —, vor facilita formarea øi afirmarea unor miøcæri de extremæ
dreapta în multe flæri europene. Criza economicæ mondialæ va crea câmp larg de acfliune puterilor
øi miøcærilor revanøarde. Dacæ pactele Locarno øi Briand°Kellogg fuseseræ interpretate ca
documente internaflionale care puteau justifica revizuirea paønicæ a unor prevederi teritoriale
ale tratatelor de pace, venirea la putere a nazismului deschidea calea constituirii unui adeværat
front urmærind revizuirea acestor tratate prin forflæ, adicæ prin ræzboi.
Pe acest fundal, primul test la care principiul øi practica securitæflii colective vor cædea va
fi tentativa de a opri înarmærile, de a introduce un control al armamentelor øi a promova o
linie a dezarmærii. Din inifliativa øi în cadrul Societæflii Nafliunilor se vor desfæøura negocieri
îndelungi în vederea pregætirii Conferinflei pentru limitarea øi reducerea înarmærilor. Aceasta
se deschidea la Geneva pe 2 februarie 1932 øi, dupæ întreruperi øi reluæri, se încheia printr°un
eøec în iunie 1934. La lucrærile sale participau 61 de state, dintre care 54 erau membre ale
Societæflii Nafliunilor. Conferinfla reprezenta — øi avea sæ ræmânæ — cea mai amplæ negociere
multilateralæ organizatæ de Societate, într°o problemæ cardinalæ pentru pacea øi securitatea
internaflionalæ.
104 CONSTANTIN VLAD

În cadrul ei se vor manifesta douæ moduri de gândire øi douæ linii de conduitæ. Astfel, pe
de o parte, Franfla susflinea prioritatea securitæflii, cæreia dezarmarea îi trebuia subordonatæ; în
fapt, Parisul dorea sæ°øi asigure o anumitæ preponderenflæ militaræ pe continent faflæ de un eventual
pericol din partea Germaniei care, evident, ca potenflial economic øi demografic, era cea mai
mare putere europeanæ. Pe de altæ parte, Marea Britanie øi Statele Unite urmæreau realizarea
unui echilibru de forfle în Europa, în condiflii când principalele lor interese se concentrau în
afara continentului. Germania va folosi cu abilitate asemenea abordæri divergente øi va obfline,
inclusiv prin presiuni øi øantaj, recunoaøterea dreptului sæu la paritate în domeniul înarmærilor
cu celelalte state øi, prin aceasta, eliminarea prevederilor restrictive pe plan militar ale Tratatului
de la Versailles. Decizia în acest sens era luatæ pe 11 decembrie 1932 de cætre Anglia, SUA,
Franfla, Italia øi Germania în afara cadrului Conferinflei, ea fiind impusæ celorlalfli participanfli.
fiærile mici øi mijlocii, care îøi puseseræ mari speranfle în Conferinflæ øi au militat pentru a face
din dezarmare un mijloc hotærâtor pentru întærirea securitæflii, s°au væzut astfel puse în fafla
faptului împlinit. Mica Înflelegere, întrunitæ la Belgrad pe 18°19 decembrie 1932, considera
cæ decizia de a acorda puterilor învinse dreptul la paritate militaræ crea o situaflie gravæ pentru
securitatea generalæ pe continent, îndeosebi pentru securitatea statelor mici, ameninflate de
puterile revizioniste.
Venirea la putere a nazismului în Germania avea sæ schimbe radical situaflia. Pe 14 octombrie
1933, baronul von Neurath, ministrul de Externe la Berlin, anunfla retragerea Germaniei de la
Conferinfla dezarmærii. Germania pæræsea, totodatæ, øi Societatea Nafliunilor. În ciuda unor astfel
de evoluflii øi altora ce vor urma, în Europa existau oameni politici influenfli care aduceau elogii
personalitæflii øi politicii lui Hitler. Iatæ ce scria în acest sens David Lloyd George, fost
prim°ministru al Marii Britanii:
„Indiferent ce s°ar putea crede despre metodele lui Hitler…popularitatea lui nu poate fi pusæ
la îndoialæ…Vârstnicii au încredere în el; tinerii îl idolatrizeazæ. Este acea veneraflie faflæ de
eroul naflional care øi°a salvat flara aflatæ în cel mai înalt grad de degradare øi dependenflæ… El
este George Washington al Germaniei [sublinierea C.V.]. Pe de altæ parte, cei care îøi imagineazæ
cæ Germania a revenit la sentimentele sale imperialiste nu dau dovadæ cæ ar fi înfleles caracterul
transformærii produse. Ideea unei Germanii care ar intimida Europa cu trupele sale mærøæluind
peste frontierele altor flæri nu face parte din noua viziune politicæ… Germanii vor rezista pânæ
la ultimul om în fafla oricærei încercæri de cucerire a flærii lor, dar în ceea ce îi priveøte, ei au
renunflat la orice dorinflæ de a cotropi alte teritorii“ (apud 112, 1997, p. 1).
Øi este de subliniat cæ asemenea aprecieri erau fæcute în 1937, la un an dupæ remilitarizarea
Renaniei, cu un an înainte de Anschluss øi cu doi ani mai de vreme de atacarea Poloniei.
Cadrul creat de Conferinfla de dezarmare, ca øi pregætirile anterioare acesteia, oferea prilejuri
pentru diferite inifliative politico°diplomatice. Dintre acestea menflionæm pe cea a URSS de
definire a agresorului, înaintatæ în februarie 1933. Propunerea va fi examinatæ øi îmbogæflitæ
în mai 1933, pe baza unui raport întocmit de reprezentantul grec, Nikolaos Politis, raport care
încorporase øi idei româneøti, între acestea fiind øi propuneri ale eminentului jurist român
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 105

V. V. Pella. URSS îøi va reitera propunerea, de acum îmbogæflitæ, în cadrul unei conferinfle
economice mondiale desfæøurate la Londra în iunie°iulie 1933. Se vor încheia cu acest prilej
trei convenflii pentru definirea agresorului, cu un conflinut similar. O primæ convenflie era semnatæ
pe 3 iulie 1933 de cætre reprezentanflii URSS, României, Poloniei, Estoniei, Letoniei, Turciei,
Iranului øi Afghanistanului. A doua convenflie se încheia pe 4 iulie între URSS, flærile Micii
Înflelegeri øi Turcia, în forma unui pact general de neagresiune, fiind deschisæ spre aderare
tuturor statelor. În sfârøit, a treia convenflie era semnatæ pe 5 iulie 1933 între URSS øi Lituania.
În ceea ce priveøte definirea agresorului, convenfliile menflionate specificau urmætoarele fapte
care, comise cel dintâi de un stat, determinau agresorul într°un conflict internaflional (art. II):
„declaraflie de ræzboi unui alt stat; invazie prin forflele armate, chiar færæ declaraflie de ræzboi,
a teritoriului unui alt stat; atac prin forflele sale terestre, navale sau aeriene, chiar færæ declaraflie
de ræzboi, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat; blocadæ navalæ a coastelor sau a
porturilor unui stat; sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul sæu, vor fi invadat
teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toatæ cererea statului invadat, de a lua pe propriul sæu teritoriu
orice mæsuri în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de ajutor sau protecflie“. Iar art. III al Con-
venfliei stipula: „Nici o consideraflie de ordin politic, militar, economic sau de altæ naturæ nu va
putea servi drept scuzæ sau justificare a agresiunii prevæzutæ la articolul II“ (28, 1986, p. 203).
Prin adoptarea convenfliilor pentru definirea agresorului diplomaflia marca un moment
important în dezvoltarea gândirii asupra relafliilor internaflionale øi a dreptului internaflional.
Totuøi, sfera restrânsæ a statelor semnatare demonstra impactul politic øi diplomatic limitat al
acestor acte de politicæ internaflionalæ care, ca de altfel, ansamblul normelor de comportament
al statelor, se vor dovedi neputincioase în fafla apropiatei ofensive a forflelor revanøarde øi
revizioniste.
Circumsrierea geograficæ a Convenfliilor pentru definirea agresorului reliefa, totodatæ,
încercærile ce se fæceau în perioada respectivæ pentru a rezolva problemele securitæflii statelor
din centrul, estul øi sud°estul continentului. Astfel, în 1926, Polonia, cu sprijinul Micii Înflelegeri
øi al altor state est°europene, avansa proiectul unui „Locarno central°european“, proiect respins
însæ de Germania. Câfliva ani mai târziu, ideea va fi reluatæ de Franfla împreunæ cu URSS.
Pentru Franfla, angajarea unor acfliuni în aceastæ direcflie exprima îngrijorarea crescândæ faflæ
de pericolul de ræzboi pe care°l reprezenta politica statelor revizioniste, înainte de toate a
Germaniei. Alæturi de acordurile cu Polonia øi statele Micii Înflelegeri, Parisul va lua cursul
apropierii de Moscova. Aceastæ apropiere devenea posibilæ øi datoritæ evolufliilor pe care le
cunoøtea politica externæ sovieticæ. În primii ani de existenflæ, Puterea Sovieticæ mizase pe
declanøarea revolufliei în principalele flæri occidentale, ca o condiflie hotærâtoare pentru menflinerea
regimului sovietic øi pentru construirea orânduirii socialiste în condifliile Rusiei înapoiate.
Aceastæ aøteptare fusese însæ infirmatæ de realitate. Stalin, succesorul lui Lenin în 1924, va
susfline cæ Rusia, devenitæ URSS, putea construi socialismul chiar în condiflii când „revoluflia
mondialæ“ ar fi ræmas pe termen îndelungat mai ales un obiectiv ideologic øi nu subiectul unui
program politic, de acfliune imediatæ — deøi, prin partidele comuniste, membre ale Internaflionalei
106 CONSTANTIN VLAD

a III°a, creatæ în 1919, partidul comunist rus (boløevic), acfliona pentru subminarea øi înlæturarea
orânduirii existente în alte flæri øi pentru instaurarea unei puteri de tip sovietic. De aici, perspectiva
existenflei paralele a Rusiei Sovietice cu lumea dominatæ de mari puteri capitaliste, multe dintre
ele având regimuri democratice. Se contura astfel linia coexistenflei a douæ sisteme, capitalist
øi socialist, idee enunflatæ iniflial de cætre Lenin. Termenul „coexistenflæ“, cel mai adesea cu
adjectivul „paønicæ“, în accepfliuni ambigue øi cu sensuri multiple, va face, de atunci, istorie.
El va fi interpretat, pe rând ori simultan, ca o fazæ tranzitorie, în condifliile amânærii revolufliei
mondiale, ca o expresie a luptei de clasæ pe plan internaflional, ca o formæ a întrecerii dintre
socialism øi capitalism etc. Atunci însæ, când era elaborat øi devenea o linie de conduitæ în
politica externæ sovieticæ termenul coexistenflæ desemna nevoia presantæ a Puterii Sovietice
de a depæøi izolarea în care se afla øi de a împiedica coalizarea împotriva sa a unor forfle externe
copleøitoare. Rapallo, urmat de tratatul ruso°german din 1926, constituiseræ primii paøi în
înfæptuirea acestor obiective. Invitarea URSS la diferite reuniuni internaflionale — conferinfle
economice, negocieri privind reparafliile de ræzboi etc. era mai de grabæ o recunoaøtere a faptului
cæ Rusia, prin dimensiunile sale, prin implicafliile pe care prezenfla øi acfliunile sale le aveau
pentru situaflia europeanæ øi mondialæ nu putea fi ignoratæ, decât o acceptare a regimului sovietic
de cætre marile puteri occidentale, învingætoare în ræzboi. O asemenea acceptare, cu acomodarea
reciprocæ a celor douæ pærfli pe care ea o presupunea, cerea timp. Or, istoria anilor ’20 era græbitæ.
Rusia Sovieticæ nu se dezicea de poziflia negativæ faflæ de sistemul de la Versailles øi nu ascundea
intenflia de a obfline revizuirea tratatelor de pace într°o serie de puncte în care considera cæ
acestea îi afectaseræ interesele. În ciuda unei afiøate rupturi structurale, ideologice cu imperiul
flarist, URSS se considera nu numai politic, ci øi juridic succesoarea acestui imperiu. Ea nu
va recunoaøte, de aceea, unirea Basarabiei cu România, deøi aceasta era un strævechi pæmânt
românesc, smuls de Rusia flaristæ în 1812. Ea va revendica porfliuni largi din Polonia de est,
pærfli ale Ucrainei øi Belorusiei, dupæ 1922 componente ale URSS. Va râvni la Finlanda, care
din 1809 pânæ la revoluflie fusese mare ducat rusesc, øi nu se va împæca cu existenfla independentæ
a Statelor Baltice, obiect eventual de disputæ cu Germania. Aceste poziflii faflæ de tratatele de
pace vor constitui un puternic liant între Moscova øi Berlin.
Pe de altæ parte, Rusia sovieticæ va adera la ideea securitæflii colective încæ din primele
sale manifestæri internaflionale (Cicerin, 1922, Genova). Apærea astfel un teren comun pe care
URSS øi marile puteri democratice se întâlneau øi se creau premise pentru reînnodarea
raporturilor dintre ele. Marea adversitate ideologicæ: opoziflia dintre capitalism øi socialism,
dintre democraflie øi autoritarism øi totalitarism ræmânea neatinsæ; imensa neîncredere reciprocæ
alimentatæ de aceastæ adversitate, iar în ceea ce priveøte Rusia, øi de intervenflia stræinæ din
perioada ræzboiului civil, se va menfline nealteratæ; totuøi, timpul unui proces de normalizare
a relafliilor URSS cu statele democratice venise. În 1921 Marea Britanie încheia un acord
comercial cu Rusia Sovieticæ. Trei ani mai târziu, Londra øi Parisul recunoøteau URSS, prin
stabilirea relafliilor diplomatice cu aceastæ flaræ. Urma Elveflia în 1927 øi SUA în 1933. În 1934,
erau stabilite raporturi diplomatice între România øi URSS, ca øi între Cehoslovacia øi Uniunea
Sovieticæ. În ceea ce o priveøte, Polonia mersese mai departe øi în 1931 încheiase un tratat
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 107

de prietenie øi comercial cu URSS, urmat în 1932 de un pact bilateral de neagresiune. Însæ


miøcærile cu impactul cel mai mare în aceastæ privinflæ le fæcea Franfla. Un pact de neagresiune
franco°sovietic încheiat la Paris în 1932 consemna angajamentul celor douæ pærfli de a nu comite
sub nici o formæ o agresiune una împotriva celeilalte, ori de a sprijini un astfel de act din partea
unei puteri terfle. În 1934, Louis Barthou, ministrul de Externe al Franflei, øi Maksim Litvinov,
comisarul sovietic pentru Afacerile Externe, definitivau o „schemæ a securitæflii colective“ care
cuprindea: un pact regional de consultare, de neagresiune øi de asistenflæ mutualæ (Pactul
Oriental, un fel de „Locarno Oriental“) ce urma a se încheia între URSS, Germania, Finlanda,
Estonia, Letonia, Lituania, Polonia øi Cehoslovacia; un pact franco°sovietic de asistenflæ mutualæ,
prin care Franfla se angaja, în limitele acordurilor de la Locarno, ca øi în baza art. 15 øi 16 ale
Pactului Societæflii Nafliunilor, de a acorda asistenflæ Uniunii Sovietice în vederea garantærii
frontierelor sale apusene, iar aceasta de a acorda asistenflæ Franflei, în limita angajamentelor
contractate faflæ de Franfla de cætre Marea Britanie øi Italia. fiærile Micii Înflelegeri au sprijinit
cu hotærâre încheierea unui Pact Oriental; ideea va fi agreatæ øi de Marea Britanie, deøi în
ansamblu Anglia øi Statele Unite vor adopta o atitudine rezervatæ faflæ de inifliativele Franflei
în estul continentului. În ceea ce o priveøte, Germania va refuza sæ se alæture Pactului Oriental.
O poziflie similaræ va fi luatæ øi de Polonia, ceea ce nu constituia o surprizæ întrucât pe 24 ianuarie
acelaøi an (1934) Varøovia semnase un pact de neagresiune cu Berlinul. Prin acest pact,
Germania urmærea, între altele, tocmai sæ împiedice alæturarea Poloniei la Pactul Oriental. În
aceste condiflii, Pactul Oriental nu se realiza. Un an mai târziu, în 1935, Franfla øi URSS încheiau
un tratat de asistenflæ mutualæ, care concretiza una din ideile de bazæ ale sistemului de securitate
colectivæ preconizat de cele douæ state. Tratatul prevedea cæ, în cazul când una din pærfli devenea
obiectul unei agresiuni neprovocate din partea oricærui stat european, sæ°øi acorde imediat în
mod reciproc sprijin øi ajutor, acflionând în conformitate cu prevederile articolului 16 din Pactul
Societæflii Nafliunilor. Douæ sæptæmâni mai târziu, pe 16 mai 1935, se semna la Praga tratatul
sovieto°cehoslovac de ajutor reciproc. Textul sæu era aproape similar cu cel franco°sovietic,
cu precizarea cæ ajutorul reciproc în caz de agresiune era dependent de intervenflia Franflei de
partea victimei agresiunii.
O datæ cu inifliativa Pactului Oriental, diplomaflia francezæ lansa ideea unui Pact Medite-
ranean øi a unui Pact Dunærean, ultimul referindu°se la zona central°europeanæ. Consiliul
Permanent al Înflelegerii Balcanice, reunit la Bucureøti în mai 1935, sprijinea realizarea unui
Pact Mediteranean, care urma sæ cuprindæ un Pact de neagresiune între Înflelegerea Balcanicæ
øi Italia, precum øi o Convenflie de asistenflæ mutualæ a celor patru state membre ale acestei
alianfle, împotriva oricærei agresiuni. În august acelaøi an, Consiliul Micii Înflelegeri accepta
„în principiu“ ideea unui Pact Dunærean, convenind sæ studieze propunerea francezæ. Evolufliile
rapide de pe continent vor face însæ inoperante cele douæ inifliative.
În condifliile acestor evoluflii, care se extindeau øi în estul øi sud°estul european devenea
evidentæ actualitatea unei politici de normalizare a relafliilor României cu Rusia Sovieticæ, relaflii
care cântæreau greu în condiflia internaflionalæ a flærii. Reamintesc cæ România se opusese oricæror
tentative de a fi atrasæ în intervenflia stræinæ, dupæ cum refuzase solicitærile Poloniei de a i se
108 CONSTANTIN VLAD

alætura în ræzboiul contra Rusiei Sovietice. În vara anului 1920 se desfæøurau mai multe runde
de negocieri româno°ruse. Partea românæ pornea în negocieri de la poziflia cæ actul unirii
Basarabiei cu România era irevocabil øi solicita restituirea integralæ a tezaurului românesc
evacuat la Moscova în timpul ræzboiului. Partea rusæ nu recunoøtea însæ unirea Basarabiei cu
România øi refuza restituirea tezaurului. Negocierile eøuau. Dupæ ce, la 1 noiembrie 1920, prin
Tratatul de la Paris, Franfla, Marea Britanie, Italia øi Japonia recunoøteau apartenenfla Basarabiei
la România, Moscova va contesta oficial valabilitatea acestui tratat øi va acfliona pentru a
împiedicarea ratificærii lui, ceea ce va reuøi în cazul Japoniei, blocând astfel intrarea lui în
vigoare. Reamitesc cæ în 1922, la conferinfla de la Genova, primul ministru Ion I. C. Brætianu
declarase cæ România se angajeazæ sæ nu atace Rusia cu trupele sale regulate øi sæ se opunæ
ca bande înarmate sæ porneascæ de pe teritoriul sæu vreun act de agresiune împotriva Rusiei.
O conferinflæ româno°rusæ desfæøuratæ la Viena în martie°aprilie 1924 evidenflia din nou cæ
pozifliile celor douæ pærfli ræmâneau ireconciliabile, Rusia cerând organizarea unui plebiscit în
Basarabia, ca unic criteriu de determinare a apartenenflei acestei provincii la România sau la
Ucraina. România va respinge ideea plebiscitului, întrucât populaflia dintre Prut øi Nistru se
pronunflase categoric în favoarea unificærii cu România, fapt constatat øi de trimiøi speciali ai
Conferinflei de pace. În plus, autoritæflile române înflelegeau corect obiectivele urmærite de
Moscova prin cererea privind plebiscitul, øi anume, crearea unor tensiuni între România øi
Aliafli, ca urmare a unui precedent în rediscutarea frontierelor stabilite în anii 1919°1920, precum
øi intrarea unitæflilor militare sovietice în Basarabia pentru a „asigura“ libertatea exprimærii
votului (43, 1997, p. 352). Dupæ eøecul convorbirilor de la Viena, Litvinov declara cæ orice
sprijin direct sau indirect dat României în chestiunea Basarabiei va fi considerat de Rusia
Sovieticæ drept un act ostil, cæ pânæ la realizarea plebiscitului, aceasta va considera Basarabia
ca parte integrantæ a teritoriului ucrainean (135, 1991 p. 245). O tentativæ româneascæ de a
relua negocierile în 1928 ræmânea infructuoasæ. Cu sprijinul Poloniei, Bucureøtii vor dejuca
încercarea URSS de a læsa România în afara semnatarilor „Protocolului Litvinov“ (1929),
document cu impact limitat asupra raporturilor româno°sovietice, dar oricum cu un impact
pozitiv.
Acesta era stadiul relafliilor juridico°politice româno°ruse la începutul anilor ’30, când Franfla
lua curs cætre apropierea de URSS în eforturile sale de a crea un sistem de alianfle antirevizioniste
în Est. De menflionat cæ inifliativa francezæ privea încheierea de cætre URSS a unor pacte de
neagresiune øi de asistenflæ mutualæ nu numai cu Franfla, ci øi cu Polonia, Cehoslovacia øi
România, aliatele sale. Când în august 1931 la Quai d’Orsay era parafat tratatul de neagresiune
franco°sovietic, guvernul francez preciza cæ insistæ asupra faptului cæ nu va semna pactul de
neagresiune cu Rusia decât în acelaøi timp cu Polonia øi România, flæri interesate în cel mai
înalt grad în aceastæ chestiune øi legate de Franfla prin tratate øi, de asemenea, având øi acordul
fiærilor Baltice. Comunicarea acestei poziflii era transmisæ la Varøovia øi la Bucureøti (135,
1991, p. 322).
În acest context, România începea negocieri cu URSS la Riga, în ianuarie 1932. Tratativele
se dovedeau deosebit de dificile. Rusia se posta pe poziflia cæ un tratat de neagresiune între
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 109

cele douæ flæri trebuie sæ menflioneze existenfla unui diferend teritorial, pe care Moscova se angaja
sæ nu°l rezolve prin forflæ. România socotea cæ un pact de neagresiune trebuie în mod obligatoriu
sæ priveascæ un teritoriu dat, anume teritoriul asupra cæruia fiecare dintre pærflile contractante
îøi exercitæ suveranitatea de facto. Poziflia sovieticæ era reiteratæ la încheierea negocierilor în
forma unei scrisori a lui M. Litvinov în care se preciza cæ URSS nu recunoaøte graniflele de
atunci ale României øi cæ Rusia nu putea încheia un pact de neagresiune cu România færæ a
consemna formal punctul sæu de vedere privind Basarabia.
Poziflia României în negocierile cu URSS devenea încæ mai dificilæ întrucât Polonia, deøi
iniflial declarase cæ nu va încheia tratatul cu Rusia înainte ca România sæ finalizeze un document
similar, va sfârøi prin convenirea pactului de neagresiune cu Rusia pe 25 ianuarie 1932. Franfla
însæøi va face acelaøi lucru în noiembrie 1932. Færæ îndoialæ cæ un sprijin politic mai hotærât
din partea acestor douæ state aliate, mai ales din partea Franflei, ar fi îmbunætæflit condiflia de
negociere a României. Din partea Franflei, încælcarea pozifliei øi angajamentului iniflial nu era
decât expresia unei noi cedæri în fafla politicii revizioniste, de aceastæ datæ promovatæ din estul
Europei.
Contactele româno°ruse nu erau însæ întrerupte dupæ lipsa de rezultate de la Riga. Ele vor
continua cu intermitenflæ în cursul anului 1932. Nicolae Titulescu, revenit în fruntea Ministerului
de Externe în octombrie 1932, fæcea o amplæ declaraflie de politicæ externæ în fafla Adunærii
Deputaflilor, Camera aprobând în întregime linia apærærii integritæflii teritoriale øi independenflei
naflionale, inclusiv poziflia guvernului referitoare la pactul de neagresiune cu URSS. Abilitatea
marelui diplomat avea sæ permitæ o îmbunætæflire generalæ a raporturilor româno°ruse. România
va sprijini inifliativa sovieticæ privind definirea agresorului øi, ca stat individual øi apoi ca membræ
a Micii Înflelegeri, va semna Convenfliile care transformau aceastæ definiflie într°un act de drept
internaflional. În iunie 1934 România øi URSS stabileau relaflii diplomatice, iar în septembrie
România, în cadrul Micii Înflelegeri, sprijinea cu cælduræ inifliativa franco°sovieticæ privind
încheierea unui Pact Oriental. În aceeaøi lunæ, Titulescu øi Litvinov, împreunæ, puneau la punct
o scrisoare prin care 30 de state membre al Societæflii Nafliunilor invitau Uniunea Sovieticæ sæ
se alæture organizafliei internaflionale, ceea ce se petrecea pe 18 septembrie 1934. Astfel, starea
relafliilor româno°sovietice, în care raporturile personale dintre Titulescu øi Litvinov consti-
tuiau un element important, permitea întreprinderea de noi paøi în direcflia cæutærii unor soluflii
problemelor în suspensie. Contextul internaflional era, de asemenea, favorabil. În februarie 1935,
întâlnirea la nivel înalt franco°englezæ de la Londra considera cæ, în organizarea securitæflii pe
continent, încheierea de pacte de asistenflæ mutualæ în Europa orientalæ putea avea importanfla
sa. În mai acelaøi an, la Paris se semna Tratatul franco°sovietic de asistenflæ mutualæ, iar câteva
sæptæmâni mai târziu era încheiat la Praga tratatul sovieto°cehoslovac de ajutor reciproc.
În aceste condiflii, pe 15 iulie 1935 guvernul român îl împuternicea pe Titulescu sæ întreprindæ
mæsurile necesare pentru a încheia un pact de asistenflæ mutualæ cu URSS. Acfliunea era menitæ
sæ stimuleze realizarea Pactului Oriental, completându°l totodatæ cu un nou acord de securitate
regional, care pentru România avea o importanflæ deosebitæ. Mandatul dat de guvernul român
lui Titulescu va fi reînnoit pe 14 iulie 1936, în condifliile înræutæflirii situafliei internaflionale.
110 CONSTANTIN VLAD

În timpul Conferinflei de la Montreaux, care adopta un nou regim al Strâmtorilor, Titulescu


øi Litvinov elaborau øi parafau pe 21 iulie 1936 proiectul de protocol în care erau stabilite
principiile unui pact de asistenflæ mutualæ între România øi Uniunea Sovieticæ. Iatæ
prevederile Protocolului prin care cele douæ pærfli se angajau:
„1) sæ°øi acorde asistenflæ mutualæ în cadrul Societæflii Nafliunilor; 2) Intrarea în acfliune a fiecæreia
dintre cele douæ flæri numai când Franfla va intra în acfliune; 3) trupele sovietice øi române nu
vor putea trece Nistrul în România øi, respectiv, URSS færæ o cerere formalæ a guvernului român,
respectiv sovietic; 4) la cererea guvernului român, trupele sovietice se vor retrage de pe teritoriul
român, la est de Nistru, dupæ cum trupele române se vor retrage de pe teritoriul sovietic la vest
de Nistru. Cei doi miniøtri au cæzut de acord asupra tuturor punctelor, cu excepflia punctului
doi (Litvinov nu°l acceptæ, iar Titulescu declaræ cæ nu poate semna o convenflie færæ acest punct).
Tratatul urma sæ fie definitivat øi semnat în sept.“ (28, 1986, p. 215).
La 29 august 1936, Nicolae Titulescu era înlæturat din funcflia de ministru de Externe. Cauzele
îndepærtærii lui Titulescu au fost øi continuæ sæ fie discutate de istorici. În condifliile eøuærii
încercærilor de realizare a securitæflii colective øi ale amplificærii politicii de conciliere practicatæ
de Marea Britanie øi Franfla faflæ de acfliunile tot mai agresive ale Germaniei øi Italiei, se conturau
deja pericole certe de izolare a României. În aceste împrejuræri, færæ a viza o revizuire a
conflinutului politicii externe româneøti, unele cercuri politice din flaræ considerau necesaræ o
echilibrare a liniei îndreptatæ cætre aliaflii tradiflionali — Franfla øi Anglia, cu o anumitæ apropiere
de puterile agresive — Germania øi Italia, care cæpætau o pondere tot mai importantæ în viafla
internaflionalæ. Nicolae Titulescu, indezirabil la Berlin, Roma øi Varøovia, ca, de altfel, øi pentru
o serie de cercuri politice din flaræ, nu în ultimul rând pentru Carol al II°lea øi cercurile Palatului,
va fi sacrificat. Pentru reacflia Berlinului la înlæturarea lui Titulescu era semnificativæ circulara
trimisæ de Auswärtiges Amt [Ministerul de Externe german — C.V.] oficiilor diplomatice din
stræinætate, din care reproduc:
„Poziflia noastræ faflæ de ræsturnarea lui Titulescu este determinatæ de faptul cæ, de la terminarea
ræzboiului, Titulescu, pe tærâm internaflional, a jucat un rol principal acolo unde era vorba sæ
se întreprindæ ceva, în mod deschis sau pe ascuns, împotriva Germaniei. Titulescu este un adversar
categoric al oricærei revizuiri teritoriale oricât de limitate a situafliei create prin Tratatul de la
Versailles øi s°a stræduit sæ întæreascæ aceastæ stare printr°un sistem de pacte de tot felul øi s°o
facæ ireversibilæ“ (apud 138, 1988, p. 1408).
Era, în fond, un involuntar omagiu adus lui Titulescu øi diplomafliei sale neobosite dedicate
apærærii realitæflilor statornicite prin sistemul de la Versailles, cu menfliunea cæ Titulescu nu
„uneltise“ niciodatæ împotriva Germaniei, ci a cercurilor care îndreptau aceastæ flaræ pe calea
revizionismului øi revanøismului. Eliminarea lui Nicolae Titulescu din politica externæ
româneascæ, pe care timp îndelungat o servise cu strælucire øi înalt patriotism, era facilitatæ
øi de urmætoarea împrejurare: la cererea lui Litvinov, el nu transmisese textul Protocolului
parafat pe calea cifrului, urmând a°l prezenta personal regelui. Întrucât Titulescu nu revenise
la Bucureøti în sæptæmânile urmætoare, în flaræ se ræspândeau zvonuri cæ el ar fi convenit cu
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 111

Litvinov dreptul trupelor ruseøti de a trece prin teritoriul românesc — ceea ce, evident, era
fals — zvon care servea însæ foarte bine uneltirilor adversarilor sæi. Iatæ cum se petreceau
lucrurile, chiar în descrierea lui Titulescu:
„M°am conformat dorinflei lui Litvinov, îi scria Titulescu lui Carol al II°lea, care nu vroia ca
eu sæ cifrez actul, ci sæ°l aduc eu însumi la cunoøtinfla Majestæflii Voastre“. Dupæ ce era schimbat
din funcflie, relateazæ Titulescu, primea un telefon de la Litvinov care°l întreba: «Afli depus la
Ministerul de Externe actul din 21 iulie? Nu, i°am ræspuns cu bunæ credinflæ. M°am supus dorinflei
Dvs. Øi am încetat de a fi ministru înainte de a°l fi putut comunica personal la Bucureøti. Atunci,
mi°a ræspuns Litvinov, nu°l mai depunefli, deoarece actul din 21 iulie nu mai are nici o valoare
între noi, cæci noi consideræm cæ demiterea Dvs. în circumstanflele cunoscute echivaleazæ cu o
schimbare în politica externæ“ (apud 135, 1991, p. 329).
Astfel, destinul Protocolului Titulescu°Litvinov se sfârøea înainte a începe. Øi în problema
acestui protocol discufliile continuæ pânæ astæzi. În favoarea aprecierii eforturilor lui Titulescu
în problema datæ s°ar putea, cred, evoca øi modul cum oameni politici influenfli ai vremii, între
aceøtia fiind øi Iuliu Maniu øi Ioan Hudiflæ, considerau cæ protocolul Titulescu°Litvinov „ar fi
rezolvat pentru totdeauna litigiile noastre cu Sovietele“ (96, 1997, p. 104). Hudiflæ aminteøte
în acelaøi sens øi o întrevedere pe care a avut°o cu Litvinov la Geneva, împreunæ cu un alt
fruntaø flærænist, dr. N. Lupu. În contextul internaflional dat, eforturile lui Titulescu, evocate
sumar mai sus, de ameliorare a raporturilor României cu URSS fac, cel puflin într°o mæsuræ,
credibilæ posibilitatea finalizærii Protocolului în cauzæ. Sæ nu uitæm cæ parafarea lui avea loc
dupæ remilitarizarea Renaniei — despre care voi scrie imediat — care arætase cum nu se poate
mai clar cât de departe putea merge politica de cedare a marilor puteri democratice în fafla
revizionismului øi revanøismului. Cu alte cuvinte, reocuparea Renaniei de cætre Germania nazistæ
aræta cât de puflinæ valoare practicæ aveau aranjamentele de securitate dintre Franfla øi statele
din estul continentului, inclusiv cele încheiate cu URSS. Pe de altæ parte, dupæ venirea lui
Hitler la putere, regimul sovietic devenise flinta predilectæ a unor atacuri virulente øi sistematice
ale propagandei naziste. În aceste condiflii, n°ar trebui exclus ca Moscova sæ nu fi întrevæzut
posibilitæfli mai mult sau mai puflin imediate de a°øi realiza pretenfliile revizioniste faflæ de mai
multe state vecine, inclusiv faflæ de România. Ar fi, mai de grabæ, plauzibil ca, în condifliile
date, Moscova sæ fi fost înclinatæ sæ°øi întæreascæ raporturile cu flærile vecine. Oricum, dacæ
Protocolul din 21 iulie 1936 ar fi fost finalizat, acest lucru ar fi avut o importanfla politicæ
majoræ pentru România. Referirile la Nistru, cuprinse în text, specificarea cæ la vest de Nistru
era teritoriu românesc ar fi fæcut din Protocol — repetæm, în cazul finalizærii lui — un document
prin care URSS recunoøtea apartenenfla Basarabiei la România. De aceea, tentativa
Titulescu°Litvinov, oricât de ipoteticæ øi incertæ era soarta ei, ræmâne o încercare pozitivæ, iar
eøuarea ei nu poate fi, cred, consideratæ decât o øansæ istoricæ pierdutæ de România, în nici
un caz imputabilæ lui Titulescu.
Aøa cum menflionam, Protocolul Titulescu°Litvinov era elaborat øi convenit în timpul
conferinflei de la Montreux. Aceasta, desfæøuratæ între 22 iunie°20 iulie 1936, adopta un nou
112 CONSTANTIN VLAD

regim pentru Strâmtorile Mærii Negre (Bosfor øi Dardanele), înlocuind reglementærile hotærâte
la Lausanne (1923). Noua Convenflie menflinea principiul libertæflii navigafliei prin Strâmtori
pentru navele comerciale, în cazul neutralitæflii Turciei. În caz de ræzboi, doar navele statelor
neutre beneficiau de acest drept, cu condiflia de a nu colabora cu inamicul. În ceea ce priveøte
navele militare, în pofida pozifliei Marii Britanii øi Japoniei, care se pronunflau pentru egalitatea
de tratatment a statelor riverane øi a celor neriverane, Conferinfla a stabilit condiflii diferite pentru
riverani øi neriverani, în funcflie øi de faptul dacæ Turcia era flaræ beligerantæ sau neutræ. Turcia
era autorizatæ sæ remilitarizeze zona Strâmtorilor; o datæ cu aceasta, era desfiinflatæ Comisia
Interaliatæ a marilor Strâmtori, creatæ la Lausanne, atribufliile acesteia fiind preluate de statul
turc. Noua Convenflie restabilea astfel suveranitatea Turciei asupra Strâmtorilor, întærea
securitatea acestei flæri øi a celorlalte flæri riverane la Marea Neagræ. România a contribuit activ
la negocierea noilor reglementæri privind Strâmtorile, ea fiind reprezentatæ de diplomafli de
înalt calibru, între care s°au aflat Nicolae Titulescu øi Vespasian V. Pella.
Între timp, relafliile internaflionale în ansamblu, cele intereuropene în mod particular, sufereau
mutaflii importante sub impactul ascensiunii fascismului, în condifliile neputinflei tot mai manifeste
a Societæflii Nafliunilor øi ale politicii conciliatoriste a puterilor democratice faflæ de forflele
revanøarde øi revizioniste, din ce în ce mai active. Tentative de grupare a unor mari puteri
europene se vor dovedi doar o prefaflare a scindærii acestor puteri în douæ tabere inamice —
statele democratice, pe de o parte, cele totalitare, în final cele fasciste, pe de altæ parte. În cadrul
Conferinflei pentru dezarmare, în martie 1933, Italia propunea încheierea Pactului celor Patru:
Marea Britanie, Franfla, Germania øi Italia. Pactul prevedea o cooperare strânsæ între semnatari
pentru a reglementa de comun acord toate problemele economice øi politice în Europa, ceea
ce ar fi dus la instituirea unui adeværat directorat al celor Patru în viafla politicæ a continentului
øi la înlæturarea statelor mici øi mijlocii, ca øi a URSS, de la rezolvarea problemelor
internaflionale. Pactul conflinea øi o clauzæ privind posibilitatea unor revizuiri teritoriale.
„Mussolini a propus un pact al celor patru puteri. Cele patru mari puteri — Germania, Marea
Britanie, Franfla øi Italia — urmau sæ se constituie într°un directorat european, care sæ facæ legea
pentru statele mici øi sæ realizeze «reviziuirea paønicæ». Britanicii au fost încântafli. Ei au dorit
sæ obflinæ concesii de la francezi, în primul rând în beneficiul Germaniei… Hitler era gata sæ°l
lase pe Mussolini sæ realizeze o vânætoare preliminaræ pentru el. Francezii au fost indignafli,
prizonieri între gardienii britanici øi italieni. Ei øi°au dat acordul, deøi cu insistenfla cæ revizuirea
ar trebui efectuatæ prin consens unanim, inclusiv al pærflilor interesate“ (171, 1961, p. 78°79).
În numele Micii Înflelegeri, diplomaflia româneascæ a acflionat cu deosebitæ energie în lunile
urmætoare împotriva Pactului, în general, øi a clauzei privind posibilitatea efectuærii unor revizuiri
teritoriale, în special. În aprilie°mai 1933, Nicolae Titulescu, în numele Micii Înflelegeri, continua
sæ desfæøoare o intensæ activitate diplomaticæ la Paris øi Londra pentru a læmuri øi, în final, a
impune celor douæ guverne punctul de vedere al Micii Înflelegeri privind Pactul celor Patru:
acordul sæ se refere numai la interesele celor patru state; revizuirea duce la ræzboi; Mica
Înflelegere nu poate accepta un acord ce lezeazæ principiul egalitæflii statelor ø.a.m.d.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 113

„Dacæ Franfla, pleda cu vigoare Titulescu la Paris, în acest periplu diplomatic, renunflæ la Sfânta
sa misiune de protectoare a micilor puteri, ne vom lipsi de ea! Nu suntem pânæ într°atât de pæræsifli
de zei încât sæ nu mai putem gæsi prietenii mai loiale øi mai curajoase. Øi chiar de ar fi sæ ræmânem
singuri, nu ne vom înclina în fafla deciziilor clubului vostru…“ (apud 170, pp. 154°155)
În mare mæsuræ datoritæ opozifliei Micii Înflelegeri, la 10 aprilie 1933 guvernul francez înainta
guvernului italian un memorandum în care susflinea intangibilitatea Pactului Societæflii Nafliunilor
øi respingea în mod categoric clauza revizionistæ a Pactului. Se ajungea astfel la elaborarea
unui nou proiect de Pact, care se referea exclusiv la interesele statelor semnatare, færæ sæ afecteze
în vreun fel interesele terflilor øi din care era exclusæ posibilitatea practicæ a revizuirii. Parafat
la 7 iunie øi semnat la 15 iulie 1933 la Roma, Pactul nu era ratificat øi nu intra în vigoare; era
limpede cæ, având în vedere noul sæu conflinut, el nu mai prezenta nici un interes pentru Germania
øi Italia.
La doar un an dupæ venirea la putere a nazismului, Germania fæcea prima tentativæ de
expansiune teritorialæ, prin alipirea Austriei. Germania nu renunflase niciodatæ la ideea
Anschlussului. Cu implicarea directæ a lui Hitler, Berlinul va orchestra un puci la Viena, pe
data de 25 iulie 1934. Cancelarul austriac, dr. Engelbert Dollfuss, era asasinat. Tentativa eøua
însæ, între altele pentru cæ Mussolini — interesat sæ aibæ în Austria un stat tampon între Italia
øi Germania — trimitea în grabæ în pasul Brenner 40 000 de militari, într°o demonstraflie de
forflæ. Hitler primea øtirile despre nereuøitæ în timp ce participa la festivalul muzical de la
Bayreuth, la o reprezentare a operei lui Wagner, Aurul Rinului. Dupæ spectacol, el va ræmâne
un timp la restaurantul teatrului. „Trebuie sæ trec pe acolo pentru o oræ, mærturiseøte el anturajului
sæu, spre a fi væzut, altminteri oamenii vor crede cæ am avut vreun amestec“. Precauflie fariseicæ:
dupæ cum avea sæ se afle la Nürnberg, el plænuise cu øase luni în urmæ asasinarea lui Dollfuss
(92, 1983, p. 161).
În ianuarie 1935 se încheiau acordurile de la Roma dintre Franfla øi Italia, care cuprindeau
un tratat privind reglementarea intereselor franco°italiene în Africa, un protocol prin care Franfla,
in schimbul unor avantaje pe continent, dædea practic mânæ liberæ Italiei în Etiopia, øi o declaraflie
politicæ prin care cele douæ guverne se angajau sæ colaboreze într°un spirit de înflelegere reciprocæ
pentru menflinerea pæcii; era singurul aranjament care s°ar fi putut încadra în preconizatul Pact
Mediteranean, care se îndepærta însæ substanflial de modul în care concepeau acest pact statele
balcanice, devenind, în fapt, rezultatul unei târguieli între Franfla øi Italia øi un nou pas în direcflia
politicii cedærilor din partea Parisului.
În aprilie acelaøi an, la Stresa se desfæøura conferinfla øefilor guvernelor Angliei, Franflei
øi Italiei, care examina situaflia creatæ în urma deciziei Germaniei, adoptatæ recent, de introducere
a serviciului militar obligatoriu øi de creare a unei aviaflii militare. Prin acordul convenit, cele
trei state se angajau sæ colaboreze pentru menflinerea configurafliei existente în Europa øi pentru
respingerea oricæror încercæri de modificare a ei prin forflæ. Pe de altæ parte, ca o concesie fæcutæ
lui Mussolini de cætre Marea Britanie øi Franfla, cele trei mari puteri se pronunflau pentru
revizuirea clauzelor militare ale tratatelor de pace cu Austria, Ungaria øi Bulgaria, recoman-
114 CONSTANTIN VLAD

dând statelor Micii Înflelegeri øi Înflelegerii Balcanice sæ procedeze la modificarea, prin regle-
mentæri juridice adecvate, acestor clauze, mæsuræ respinsæ însæ de statele în cauzæ. Aøa zisul
Front de la Stresa se va dovedi însæ mai mult un exercifliu diplomatic pentru uzul opiniei publice
øi liniøtirea spiritelor cercurilor angajate pe linia concesiilor fæcute politicii revizioniste. La
doar douæ luni dupæ Stresa, în iunie 1935, Marea Britanie semna pactul naval anglo°german,
care permitea Germaniei sæ deflinæ echivalentul a 35% din efectivele marinei militare britanice
øi sæ aibæ paritate în ceea ce priveøte submarinele. Încheiat færæ consultarea prealabilæ a Franflei
øi Italiei, acordul naval anglo°german lovea direct în întelegerile de la Stresa. „Astæzi, îi scria
Hitler lui Ribbentrop, pe atunci ambasador al Germaniei la Londra, este cea mai frumoasæ zi
din viafla mea. Pentru prima oaræ, unul dintre semnatarii Tratatului de la Versailles a admis
teza Reichului asupra reînarmærii“ (apud 138, 1988, p. 1377). În condiflii când Italia lua calea
agresiunii împotriva Etiopiei, pe 28 decembrie 1935, Roma denunfla obligafliile asumate la Stresa.
Italia îøi va întæri legæturile cu Austria øi Ungaria øi se va orienta tot mai clar cætre Germania.
Anii ’30 aveau sæ aducæ eøec dupæ eøec pentru Societatea Nafliunilor. Am evocat mai sus
cazul Conferinflei pentru dezarmare. În domeniul securitæflii, Societatea avea sæ se confrunte
cu criza apærutæ prin pætrunderea trupelor japoneze în Manciuria, justificatæ prin pierderile
economice masive suferite de Japonia din cauzæ cæ aceastæ provincie se afla de vreme îndelun-
gatæ într°o stare de confuzie øi era dominatæ de ilegalitæfli, în condiflii când Manciuria nu se
afla, practic, sub autoritatea guvernului chinez central. Nu era prima astfel de acfliune indepen-
dentæ a unui stat într°o provincie chinezæ — una dintre acestea fiind debarcarea de forfle militare
britanice la Shanghai în 1926 (171, 1961, p. 64). Societatea va constata cu acest prilej cæ nu
dispunea de un mecanism de aplicare a sancfliunilor prevæzute de Pactul Societæflii Nafliunilor.
Va elabora un astfel de mecanism, dar se va dovedi incapabilæ sæ ajungæ la aplicarea de sancfliuni.
Va face apel la pærflile în conflict: Japonia øi China sæ înceteze ostilitæflile, apel ignorat de Tokyo;
va trimite o comisie de studiu (Comisia Lytton) al cærui raport final prevedea suveranitatea
Chinei asupra Manciuriei øi chema statele membre sæ nu recunoascæ „statul“ Manciukuo, creat
de japonezi în Manciuria. „Liga constituia Comisia Lytton, în realitate o infliativaæ japonezæ,
spre a descoperi faptele cu privire la Manciuria øi spre a propune o soluflie. Comisia nu ajungea
la un verdict simplu. Ea a constatat cæ majoritatea plângerilor japoneze erau justificate. Japonia
n°a fost condamnatæ ca agresor, deøi ea a fost condamnatæ cæ a apelat la forflæ, înainte ca toate
mijloacele paønice sæ fi fost epuizate“ (171, 1961, p. 65). Drept rezultat al adoptærii de cætre
Adunarea Societæflii Nafliunilor a raportului comisiei Lytton, Japonia pæræsea Societatea în martie
1933. În octombrie acelaøi an, din organizaflia internaflionalæ se retrægea Germania. Urma criza
etiopianæ, în urma agresiunii Italiei (octombrie 1935). Societatea va declara Italia stat agresor,
va adopta sancfliuni împotriva acesteia, care se vor dovedi însæ insuficiente, fiind aplicate doar
de un numær restrâns de state, printre care øi România. În decembrie 1935, Consiliului Societæflii
Nafliunilor i se va prezenta un plan franco°englez (Planul Laval°Hoare), potrivit cæruia 2/3
din teritoriul etiopian urmau sæ fie cedate Italiei. În fafla protestelor opiniei publice, Londra
øi Parisul abandonau planul respectiv. În mai 1936 trupele italiene ocupau capitala Etiopiei,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 115

Addis°Abeba, iar la 5 iulie acelaøi an Roma proclama oficial anexarea Etiopiei la regatul Italiei.
Societæflii Nafliunilor nu°i ræmânea de fæcut decât sæ ridice sancfliunile împotriva Italiei, ceea
ce øi fæcea la 15 iulie 1936.
Luând în seamæ cursul tot mai evident spre revanøæ adoptat de statele revizioniste, Mica
Înflelegere îøi va strânge rândurile, statele membre adoptând pe 16 februarie 1933 Pactul de
organizare a Micii Înflelegeri (48, 1936, pp. 417°420). Prin pact, cele trei state membre
constituiau un Consiliu Permanent al Micii Înflelegeri, compus din miniøtrii lor de Externe sau
delegaflii lor speciali, ca organ director al politicii lor comune (art. 1). Aceastæ politicæ comunæ
trebuia sæ se inspire din principiile generale conflinute în toate marile acte internaflionale ale
politicii de dupæ ræzboi, cum erau Pactul Societæflii Nafliunilor øi Pactul Briand°Kellogg (art.
10). Hotærârile Consiliului aveau sæ fie luate în unanimitate, exprimând respectarea riguroasæ
a principiului egalitæflii absolute a statelor membre. Consiliul urma sæ se întâlneascæ în mod
obligatoriu de trei ori pe an în fiecare dintre statele membre øi la Geneva, cu prilejul Adunærii
Societæflii Nafliunilor. Preøedintele Consiliului Permanent era ministrul de Externe al flærii unde
avea loc întrunirea anualæ. Se preciza capacitatea Consiliului Permanent de a stabili ca, în
anumite chestiuni curente, reprezentarea øi apærarea punctului de vedere al Micii Înflelegeri
sæ fie încredinflatæ delegatului unuia sau altuia dintre statele membre. Pactul stabilea cæ orice
tratat politic al statelor membre øi orice act unilateral, inclusiv de ordin economic, al acestora,
care putea avea consecinfle politice importante trebuia sæ aibæ asentimentul unanim al Consiliului
Permanent. Un Consiliu economic al statelor Micii Înflelegeri urma sæ asigure coordonarea
progresivæ a intereselor economice. Explicând în Parlamentul României motivaflia reorganizærii
Micii Înflelegeri, Titulescu declara: „Când pacea este ameninflatæ, nu se ræspunde prin ræzboi,
ci prin organizarea pæcii. Aceasta este geneza simplæ øi întreagæ a Pactului de Reorganizare
a Micii Înflelegeri“ (183, 1967, p. 477).
Peste aproape un an, la 9 februarie 1934, reprezentanflii României, Iugoslaviei, Greciei øi
Turciei semnau Pactul Înflelegerii Balcanice. Prin acesta, statele semnatare îøi garantau reciproc
securitatea frontierelor lor balcanice øi se angajau sæ se consulte asupra mæsurilor de luat faflæ
de orice eventualitate ce ar afecta interesele lor, aøa cum erau definite prin Pact. De asemenea,
statele semnatare se angajau sæ nu întreprindæ nici o acfliune politicæ faflæ de orice altæ flaræ
balcanicæ nesemnataræ a Pactului, færæ avizul mutual prealabil øi sæ nu ia nici o obligaflie politicæ
faflæ de orice altæ flaræ balcanicæ nesemnataræ færæ consimflæmântul celorlalte pærfli contractante.
Cu ocazia semnærii Pactului, Tewfik Rüstü°Aras, ministrul de Externe turc, fæcea urmætoarea
declaraflie, consideratæ parte a Pactului: „În numele Guvernului Republicii Turcia, am onoarea
sæ declar cæ în nici un caz Turcia nu va admite sæ fie consideratæ ca angajatæ a lua parte la
nici un fel de acte îndreptate împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice“. Miniøtrii
de Externe ai României, Iugoslaviei øi Greciei luau act de aceastæ declaraflie øi considerau cæ
ea nu este contraræ Pactului Înflelegerii Balcanice øi politicii de pace urmatæ de cele trei flæri.
Declaraflia Istanbul°ului avea în vedere bunele relaflii existente între Turcia øi URSS, precum
øi Tratatul de alianflæ defensivæ turco°sovietic, încheiat în 1925.
116 CONSTANTIN VLAD

Astfel, la mijlocul anilor ’30, relafliile intereuropene, cu impact major asupra politicii
mondiale, configurau viitoarele grupæri de forfle. Statele Unite, deøi prezente masiv pe plan
economic, mai ales financiar, în afacerile europene, ræmâneau politiceøte departe de acumulærile
conflictuale pe continent. Mai mult, vor adopta Legea Neutralitæflii (1935, reînnoitæ în 1936
øi 1937), în virtutea cæruia aveau sæ ia o poziflie similaræ faflæ de statele aflate în conflict, adicæ
atât faflæ de statul°agresor, cât øi faflæ de statul°victimæ a agresiunii. Anglia, implicatæ în toate
marile probleme europene øi angajatæ juridiceøte prin Pactul Renan ræmânea la o viziune depæøitæ
istoriceøte a echilibrului de forfle, politica britanicæ fiind încæ bântuitæ de stafiile trecutului,
când Parisul urmærea øi acfliona pentru dominarea Europei. Franfla, angajatæ în Vest prin Pactul
de la Locarno øi o alianflæ militaræ încheiatæ cu Belgia, crease o adeværatæ reflea de acorduri,
diferite prin conflinut, în centrul øi estul continentului. Astfel, alæturi de tratate de amiciflie cu
România øi Iugoslavia, ea era legatæ prin pacte de asistenflæ mutualæ cu Polonia, URSS øi
Cehoslovacia. Aceasta, în condiflii când Polonia încheiase un tratat de prietenie øi un pact de
neagresiune cu URSS, iar Cehoslovacia un tratat de asistenflæ mutualæ cu Moscova, cu menfliunea
cæ URSS condifliona ajutorarea Cehoslovaciei în cazul cæ aceasta ar fi fost agresatæ de intervenflia
prealabilæ a Franflei în favoarea Pragæi.
Pe termen scurt, puterile revizioniste, mai ales dupæ venirea la putere a nazismului în
Germania, au încercat sæ slæbeascæ diferite verigi ale acestor alianfle. Un asemenea rol avea
pactul de neagresiune semnat de Germania øi Polonia (1934), „pe care colonelul Beck, ministrul
de Externe polonez, va avea slæbiciunea de a se sprijini în întregime“ (66, 1992, p. 106), øi
care „reuøise sæ rupæ sistemul de alianfle al Franflei în Europa de ræsærit øi, în scurt timp, avea
sæ asigure Germaniei flancul de ræsærit“ (111, 1997, p. 123).
„Pi‡sudski øi asociaflii sæi care au condus Polonia au aspirat sæ joace rolul unei Mari Puteri. Ei
au fost indignafli de Pactul celor Patru, care li s°a pærut a fi îndreptat în principal împotriva Poloniei;
de asemenea, ei au fost alarmafli când Franfla øi Rusia s°au înfleles. Polonezii ar fi trebuit sæ nu
uite niciodatæ cæ dacæ Danzigul øi Coridorul au generat resentimentul german la frontiera lor
vesticæ, ei au deflinut teritorii non°poloneize de zece ori mai mari în est…În plus, polonezii fuseseræ
flatafli sæ fie principalul prieten al Franflei în Europa de est; ar fi fost o situaflie diferitæ sæ acflioneze
pur øi simplu ca o avangardæ a unei alianfle franco°sovietice. Ministrul de Externe Beck întotdeauna
a manifestat o încredere de sine absolutæ, dar nimic altceva. El a fost sigur cæ îl poate trata pe
Hitler de la egal la egal øi chiar de pe poziflii de superioritate. El a oferit raporturi mai bune cu
Germania øi Hitler a ræspuns pozitiv. Rezultatul a fost Pactul de neagresiune din iunie 1934
dintre Germania øi Polonia, o altæ panæ înfiptæ în sistemul sfærâmicios de securitate…Pactul a
reprezentat prima mare realizare a lui Hitler pe plan internaflional“ (171, 1961, pp. 81°82).
Un rol asemænætor va fi îndeplinit de tratatul italo°iugoslav de renunflare la forflæ (1937),
care va slæbi solidaritatea Iugoslaviei cu celelalte state din Mica Înflelegere øi Înflelegerea
Balcanicæ. Iar în Vest, sub presiunea evenimentelor, Belgia va denunfla alianfla militaræ cu Franfla
(1936), în final Franfla øi Marea Britanie fiind nevoite sæ elibereze Belgia de obligafliile înscrise
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 117

în acordurile de la Locarno. În perspectivæ, tot acest ansamblu de acorduri, pacte, tratate se


va nærui sub presiunea politicii revanøarde øi agresive, care avea sæ ducæ la ræzboi.
Pânæ atunci însæ, el va fi subminat de politica de cedare în fafla statelor revizioniste, a
fascismului, politicæ de cedare ce devenise deja o linie de conduitæ în cazul principalelor puteri
democratice de pe continent, Anglia øi Franfla. Aceastæ politicæ avea sæ cunoascæ un moment
de vârf în 1936 când, pe 7 martie, trupe germane cu efective reduse ocupau Renania demilita-
rizatæ. Într°o notæ trimisæ guvernului francez de cætre guvernul german se afirma cæ pactul
franco°sovietic era îndreptat împotriva Germaniei, cæ, prin acest pact, Franfla îøi lua faflæ de
URSS angajamente care depæøau obligafliile ce decurgeu din Pactul Societæflii Nafliunilor, în-
cælcând, în fapt, atât Pactul Societæflii, cât øi Acordul de la Locarno. În realitate, intrarea trupelor
germane în Renania fusese hotærâtæ de cætre Berlin încæ din mai 1935. Ea încælca flagrant Tratatul
de pace de la Versailles (art. 42 øi 43, care prevedeau crearea zonei demilitarizate a Renaniei),
precum øi art. 1 al Acordului de la Locarno, prin care se consfinflea demilitarizarea aceleaøi
zone. Era o lovituræ de forflæ datæ de pe poziflii de slæbiciune, întrucât în perioada respectivæ
Germania nu era încæ pregætitæ de ræzboi, iar Franfla dispunea de o superioritate militaræ
categoricæ. Aøa cum o dovedeau audierile în cadrul procesului de la Nürenberg, trupele germane
angajate în operafliunea de ocupare a Renaniei aveau ordin ca, în caz cæ ar fi întâmpinat rezistenflæ,
sæ se retragæ luptând. La Nürnberg, Keitel avea sæ declare: „am reocupat Renania cu numai
trei batalioane… un singur regiment francez ne°ar fi dat peste cap… Dupæ ce Hitler a væzut
ce uøor a fost totul, au urmat toate celelalte, una dupæ alta“ (86, 1983, p. 178). Hitler însuøi
mærturisea faptul cæ, „dacæ a træit vreodatæ sub presiunea unei angoase, pe care spera sæ nu o
mai træiascæ, atunci aceasta a fost în timpul crizei renane“ (apud 138, 1988, p. 1386). Franfla
însæ, deøi dispunea de informaflii conform cærora Germania se pregætea sæ intre în zona
demilitarizatæ, nu s°a pregætit øi nu avea de gând sæ se pregæteascæ pentru ripostæ. În momentul
decisiv, Marea Britanie „va deplânge profund situaflia“, dar va chema la prudenflæ. „Nu se pune
problema de a risca un ræzboi pentru aceastæ afacere. Tratatul de pace nu poate fi pus în aplicare
pentru cæ germanii nu fac altceva decât sæ reocupe un teritoriu german“ îi declara cu seninætate
Neville Chamberlain lui Pierre Flandin, ministrul de Externe francez, sosit la Londra pentru
consultæri (138, 1988, p. 1385). Guvernul francez accepta faptul împlinit. La fel øi Societatea
Nafliunilor. Consiliul Societæflii se va întruni pe 19 martie 1936 øi va adopta o rezoluflie, din
care citez esenfla, spre a ilustra modul cum Societatea abdica de la îndatoririle sale fundamentale
privind respectarea legii internaflionale: „Guvernul german a comis o încælcare a articolului
43 al Tratatului de la Versailles, prin trimiterea, la 7 martie 1936, de forfle militare în zona
demilitarizatæ øi stabilirea lor acolo. Consiliul constatæ contravenflia comisæ de guvernul german
prin aceastæ acfliune“ (92, 1983, p. 177). Rezoluflia nu condamna însæ în nici un fel acfliunea
Germaniei øi nici nu prevedea mæsuri pentru a constrânge Berlinul sæ renunfle la actul sæu de
forflæ; doar Litvinov propunea sancfliuni împotriva Germaniei Prezent la lucrærile Consiliului
Societæflii, von Ribbentrop fæcea o declaraflie plinæ de insolenflæ, protestând formal în numele
guvernului german împotriva rezolufliei adoptate.
118 CONSTANTIN VLAD

„Societatea Nafliunilor îl invita pe Hitler sæ negocieze un nou aranjament de securitate în Europa,


care sæ°l înlocuiascæ pe cel distrus. Hitler a ræspuns printr°o invitaflie: el «n°a avut pretenflii
teritoriale în Europa», a dorit pacea, øi a propus un pact de neagresiune între puterile vestice,
cu o duratæ de 25 ani. Britanicii la rândul lor au cerut ræspunsuri la o listæ precisæ de întrebæri,
referitoare la un astfel de pact. Hitler n°a ræspuns în nici un fel. A urmat tæcerea. Ultimele ræmæøifle
ale Versailles°ului s°au dus øi odatæ cu ele øi Locarno… Astfel, 7 martie 1936 a fost un punct
de cotituræ în dublu sens. El a deschis uøa pentru succesele Germaniei. dar el a deschis uøa øi
pentru eøecul ei final“ (171, 1961, pp. 100, 101).
Pærerea cvasi°unanimæ este cæ atunci, în martie 1936, s°a pierdut prilejul de a se opri
evolufliile care aveau sæ ducæ la cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Remilitarizarea Renaniei a
dat o lovituræ de moarte politicii de securitate colectivæ øi a deschis cursul unei schimbæri
fundamentale în raporturile de forflæ pe continent. Înainte de 7 martie 1936, Ruhrul, inima
industrialæ a Germaniei, era la discreflia unui act de forflæ al Franflei, Parisul având astfel
posibilitatea de a°øi trimite trupele în spafliul german. Prin aceasta, aliaflii ræsæriteni ai Franflei
s°ar fi putut bucura de sprijinul acesteia în cazul unui conflict cu Germania. Prin remilitari-
zarea Renaniei Germania asigura securitatea Ruhrului øi dobândea o poziflie avantajoasæ pentru
eventualitatea unui conflict cu Franfla. În plus, aliaflii din Est ai Franflei erau, de acum, lipsifli
de posibilitatea practicæ a unui ajutor militar francez în caz de nevoie. Aceasta, cu atât mai
mult, cu cât Franfla, în momentul dat, nu manifestase hotærârea de a°øi asigura propriile frontiere
(43, 1997, p. 357).
„Dacæ Hitler ræmânea pe poziflie în Renania, scrie Kissinger, Europa de Est ajungea la mila lui.
Nici unul dintre noile state ale Europei de Est nu avea vreo øansæ de a se apæra împotriva
Germaniei revizioniste, indiferent dacæ ar fi fost vorba de un efort pe cont propriu sau în comun
cu alte flæri. Singura lor speranflæ fusese cæ Franfla ar fi putut opri agresiunea germanæ, ameninflând
cu invadarea Renaniei (demilitarizate)“. El îl citeazæ pe Nicolae Titulescu: „Dacæ pe 7 martie
nu v°afli putut apæra pe voi, l°a întrebat ministrul de Externe român pe omologul sæu francez,
cum o sæ ne apærafli pe noi împotriva agresorului?“ (100, 1998, pp. 273, 278).
Cedarea puterilor democratice din martie 1936 urma sæ aibæ consecinfle grave pentru soarta
pæcii pe continent øi în lume. Ea îl încuraja pe Hitler sæ intensifice pregætirile de ræzboi, stimula
gruparea si ofensiva forflelor fasciste øi revizioniste, în genere focarele de tensiune øi ræzboi.
La 1 noiembrie 1936 Germania øi Italia semnau Axa Roma°Berlin. Pe 24 din aceeaøi lunæ,
Germania øi Japonia încheiau Pactul Anti°Comintern, la care ulterior (noiembrie 1937) adera
øi Italia. Dupæ ce în februarie 1936 Frontul Popular câøtiga în mod democratic alegerile în
Spania, pe 18 iulie avea loc o rebeliune militaræ naflionalistæ împotriva guvernului legal, rebeliune
condusæ de generalul Franco, ceea ce ducea la declanøarea ræzboiului civil. Dupæ unele ezitæri,
Franfla øi Marea Britanie îøi declarau neutralitatea faflæ de evenimentele din Spania. Germania
øi Italia însæ, vor sprijini deschis cu armament øi combatanfli tabæra naflionalistæ antirepublicanæ.
URSS se alætura republicanilor, încercând sæ°øi subordoneze regimul Frontului Popular de la
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 119

Madrid. Pozifliile faflæ de ræzboiul civil din Spania treceau dincolo de raporturile statale. Zeci
de mii de voluntari se vor situa de partea uneia sau alteia dintre tabere: democrafli, adepfli ai
miøcærilor de stânga vor lupta alæturi de republicani; alflii, înregimentafli în organizafliile
extremiste, fasciste vor întæri rândurile forflelor naflionaliste. În final, acestea din urmæ vor
învinge; era o victorie a fascismului împotriva unui regim rezultat din alegeri democratice øi
un nou pas înainte în ofensiva forflelor revanøarde, în genere a forflelor agresiunii.
„Politica britanicæ øi cea francezæ sau absenfla ei øi nu politica lui Hitler øi Mussolini a decis
rezultatul ræzboiului civil din Spania. Republica a avut resurse mai mari, un suport popular mai
puternic. Ea ar fi învins dacæ ar fi primit un tratament corect, pentru care era îndreptæflitæ, potrivit
dreptului internaflional: arme stræine pentru guvernul legal, nu pentru rebeli. Ea ar fi putut învinge
chiar dacæ ambele pærfli ar fi primit ajutor extern. Sau dacæ le°ar fi fost negat un astfel de ajutor.
Rebelii au avut øansa lor întrucât ei au primit ajutor extern, în timp ce republica n°a primit nimic
sau doar foarte puflin; øi acest aranjament extraordinar a fost oferit, deøi nu în mod deliberat,
de cætre Londra øi Paris“ (171, 1961, p. 120).
În Europa, prima victimæ a cursului cætre ræzboi luat de Germania nazistæ va fi Austria.
La 5 noiembrie 1937, Hitler anunfla principalii øefi militari cæ vrea sæ încheie cât mai repede
socotelile cu Austria øi Cehoslovacia, moment considerat de mulfli istorici ca exprimând
orientarea politicii germane revizioniste spre o expansiune agresivæ. Prezentarea fæcutæ atunci
este cunoscutæ drept Memorandumul Hossbach, dupæ numele aghiotantului cancelarului german
care a notat conflinutul celor spuse de Hitler.
„Pentru Germania, sublinia Hitler, se pune problema unde se poate dobândi cel mai mare câøtig
cu cel mai mic efort. Pentru rezolvarea problemei germane nu poate exista decât calea forflei,
care nu poate fi niciodatæ lipsitæ de riscuri. Luptele lui Frederic cel Mare pentru Silezia øi
ræzboaiele lui Bismarck împotriva Austriei øi Franflei au fost de un risc færæ precedent, dar viteza
acfliunii prusiene în 1970 a flinut Austria departe de intrarea în ræzboi. Dacæ în fruntea
considerentelor de faflæ se trece hotærârea de a se recurge la forflæ cu orice riscuri mai ræmâne
de ræspuns doar la întrebarea când øi cum“.
Într°o primæ urgenflæ în acestæ privinflæ, sublinia Hitler, erau Austria øi Cehoslovacia. În
ansamblu, Hitler considera cæ, in interesul unei politici de perspectivæ, expunerea sa „sæ fie
consideratæ ca moøtenirea sa testamentaræ pentru eventualitatea cæ el ar muri“ (92, 1983, p. 180).
În ceea ce priveøte Austria, lucrurile se vor desfæøura simplu øi rapid. Italia era acum aliatæ
a Germaniei; Roma sprijinea alipirea Austriei. Mussolini îi comunica lui Hitler, printr°un trimis
special al acestuia cæ „Austria nu°l intereseazæ“. Hitler ræspundea imediat prin acelaøi trimis
special:
„Spune°i lui Mussolini cæ nu voi uita niciodatæ! Niciodatæ, niciodatæ, niciodatæ, orice s°ar întâmpla.
Nu voi uita niciodatæ, indiferent ce s°ar întâmpla… Dacæ el ar putea avea vreodatæ nevoie de
orice ajutor sau ar putea fi în pericol sæ fie convins cæ voi fi cu el orice s°ar putea întâmpla,
chiar dacæ întreaga lume ar fi împotriva sa“ (apud 171, 1961, p. 145).
120 CONSTANTIN VLAD

Pe de altæ parte, Londra øi Parisul, deøi bine informate despre intenfliile germane, nu vor
întreprinde nimic pentru a preîntâmpina înfæptuirea lor. Dimpotrivæ. Dupæ puciul eøuat din
1934, printr°un act diplomatic germano°austriac, anume o înflelegere convenitæ în iulie 1936,
„guvernul german al Reichului recunoøtea suveranitatea deplinæ a statului federal Austria“.
Dar, la 12 februarie 1938, din inifliativa Berlinului, aveau loc convorbiri între Hitler øi cancelarul
austriac, Schuschnigg. Hitler va exercita presiuni brutale asupra lui Schuschnigg. Referindu°se
la pretinse persecuflii ale autoritæflilor de la Viena asupra naziøtilor austrieci, el va spune:
„aøa nu mai merge! Eu am o misiune istoricæ øi o voi înfæptui pentru cæ providenfla m°a ales
pentru asta… Eu voi rezolva aøa°numita problemæ austriacæ cât ai clipi. Nu trebuie decât sæ
dau un ordin, øi peste noapte næluca va dispare. Doar nu credefli cæ mæ putefli refline, chiar øi
pentru o jumætate de oræ? Cine øtie, poate peste noapte apar dintr°o datæ la Viena; ca furtunile
de primævaræ…Atunci sæ vedefli!“. (apud 92, 1983, p. 196).
Pânæ la urmæ, Schuschnigg ceda, acceptându°l ca ministru de Interne pe Seyss°Inquart,
øeful naziøtilor austrieci. La puflin timp dupæ aceasta, Halifax, ministrul de Externe de la Londra,
declara în Camera Comunelor la 21 februarie cæ Marea Britanie n°a acordat nici o garanflie
guvernului de la Viena. Era acelaøi lord Halifax care, în 1937, pe atunci preøedinte al Consiliului
Privat, îl vizitase pe Hitler, elogiase în fafla acestuia Germania nazistæ ca pe o „redutæ europeanæ
împotriva boløevismului“ øi declarase cæ, în timp, s°ar putea ajunge la o serie de modificæri,
enumerând între acestea Danzigul, Austria øi Cehoslovacia (109, 1998, p. 279). Poziflia lui
Halifax în Camera Comunelor constituia pentru Hitler o adeværatæ încurajare sæ acflioneze,
ceea ce acesta nu va întârzia sæ facæ.
Guvernul de la Bucureøti reamintea Parisului poziflia comunæ franco°românæ, afirmatæ în
februarie 1936, potrivit cæreia problema Austriei era o problemæ europeanæ, iar orice atingere
adusæ independenflei aceste flæri trebuia consideratæ un casus belli. Deøi nu pe deplin unitare,
Mica Înflelegere øi Înflelegerea Balcanicæ chemau la acfliune fermæ pentru preîntâmpinarea
Anschluss°ului. În condifliile politicii de cedare franco°britanice, asemenea luæri de poziflie
ræmâneau færæ efect. În fafla presiunilor germane, Schuschnigg hotæra pe 6 martie 1938 sæ
organizeze un plebiscit prin care poporul austriac sæ°øi exprime opfliunea pentru o Austrie
independentæ sau pentru alipirea ei la Reichul german. Mæsura cancelarului austriac græbea
lucrurile; Hitler îi cerea imediat în mod ultimativ lui Schuschnigg sæ renunfle la plebiscit. Acesta
demisiona, în locul sæu instalându°se Seyss°Inquart. Noul cancelar chema trupele germane,
care°øi fæceau intrarea pe teritoriul austriac pe 12 martie; a doua zi, Austria era încorporatæ
la Reich. Un plebiscit organizat de autoritæflile naziste ratifica Anschluss°ul. Pe 18 martie 1938,
Germania notifica în mod oficial Secretariatului Societæflii Nafliunilor cæ Austria a încetat sæ
existe ca stat. În timpul crizei, guvernul francez, tocmai atunci demisionar, sonda cu timiditate
øi prudenflæ Londra asupra eventualitæflii unor mæsuri militare. Ræspunsul va fi negativ. Parisul
adresa Berlinului o notæ de protest. Îi va fi înapoiatæ ca reprezentând un amestec în treburile
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 121

interne germane (69, 1992, p. 117). Astfel, Germania putea numai în câteva zile sæ facæ sæ
disparæ un stat de pe harta Europei, la doar 5 ani dupæ instaurarea nazismului.
„Punctul de cotituræ între cele douæ ræzboaie mondiale a fost reprezentat în mod precis de doi
ani. Perioada post°ræzboi s°a încheiat atunci când Germania a reocupat zona Rinului pe 7 martie
1936; perioada pre°ræzboi începea când ea a anexat Austria la 13 martie 1938. Din acel moment,
schimbarea øi ræsturnærile s°au petrecut aproape færæ întrerupere pânæ când reprezentanflii puterilor
victorioase în cel de°al Doilea Ræzboi Mondial s°au întâlnit la Potsdam în iulie 1945“ (171,
1961, p. 128).
CAP. X.
DE LA CONCESII LA CAPITULARE:
MÜNCHENUL, DRUM FÆRÆ ÎNTOARCERE

Urmætoarea victimæ avea sæ fie Cehoslovacia. Aceasta, cætre sfârøitul deceniului 4, era o
flaræ înfloritoare, cu instituflii democratice stabile, cu o industrie, inclusiv de apærare, de prim
rang øi forfle armare numeroase — 34 de divizii bine înzestrate øi instruite. O linie de puternice
fortificaflii stræjuiau granifla sa cu Germania; aceasta însæ îøi pierduse peste noapte orice valoare
practicæ dupæ ce Austria fusese alipitæ Reichului, fosta frontiera austro°cehoslovacæ fiind complet
descoperitæ din punct de vedere al apærærii.
„Geografia øi politica au pus în mod automat Cehoslovacia pe agendæ. Ca un aliat al Franflei
øi singurul stat democratic la est de Rin, ea constituia un permanent reproø adus lui Hitler, pætrunsæ
adând în teritoriul german. În plus, nu era uøor de susflinut. Italienii, dacæ doreau, aveau acces
spre Austria. Cehoslovacia era izolatæ pe toate laturile. Germania o separa de Franfla; Polonia
øi România de Rusia Sovieticæ. Vecinii sæi apropiafli îi erau ostili: Ungaria, hotærât revizionistæ;
Polonia, deøi aliatæ cu Franfla, de asemenea revizionistæ din cauza regiunii Teschen, pe care cehii
au ocupat°o dupæ Primul Ræzboi Mondial øi, în plus, cu o încredere oarbæ în pactul sæu de
neagresiune cu Germania. Din toate aceste cauze nu exista o problemæ de «ajutorare» a
Cehoslovaciei. Perspectiva era un ræzboi la scaræ europeanæ sau nimic altceva“ (171, 1961, p. 147).
Nu se poate spune cæ Anschluss°ul, petrecut la puflinæ vreme dupæ remilitarizarea Renaniei,
nu zdruncina într°o oarecare mæsuræ starea de pasivitate a marilor puteri europene, ataøate
flelurilor pæcii. Dar orientarea spre cedare în fafla cursului spre reviziurea tratatelor de pace,
curs tot mai evident în politica statelor totalitare, înainte de toate, în cea a Germaniei naziste,
nu era pæræsitæ. Guvernul britanic, condus de Neville Chamberlain — devenit prim°ministru
în mai 1937 — continua politica concilierii (policy of appeasement).
„De ce n°am spune Germaniei, reflecta Chamberlain «Dafli°ne asiguræri satisfæcætoare cæ nu vefli
folosi forfla împotriva austriecilor øi cehoslovacilor øi væ vom da asiguræri asemænætoare cæ nu
vom folosi forfla pentru a împiedica schimbærile pe care le dorifli, dacæ le putefli obfline pe cale
paønic滓 (apud 83, 1993, p. 28).
Cuvintele citate fuseseræ rostite înainte de Anschluss, dar ræmæseseræ pe deplin valabile
øi dupæ. La rândul sæu, premierul francez Daladier îi mærturisea ambasadorului american la
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 123

Paris, William C. Bullitt: „Singura speranflæ era aceea cæ împærflirea Cehoslovaciei va avea loc
færæ værsare de sânge, astfel încât sæ se salveze prestigiul Franflei øi Angliei“ (83, 1993, p. 53).
În ceea ce îl priveøte pe Chamberlain, idei ca cea arætatæ mai sus îi determinau conduita politicæ.
În ianuarie 1938, preøedintele Statelor Unite, Roosevelt, preocupat de deteriorarea situafliei
în Europa, cerea pærerea Londrei asupra unei inifliative americane de convocare a unei conferinfle
internaflionale. care, cu participarea tuturor marilor puteri øi a altor state, sæ discute problemele
economice internaflionale, precum øi pe cele privind cursa înarmærilor. Conferinfla ar fi urmærit
„sæ sprijine eforturile anglo°franceze de a se ajunge la o înflelegere cu Germania, færæ a submina
øi mai mult poziflia nafliunilor mici din Europa“. Ea urma sæ fie „o alternativæ la negocierile
directe cu dictatorii“ øi, într°un fel, o modalitate de „conciliere multilateralæ, diferitæ de con-
cilierea bilateralæ“ pe care o ducea Marea Britanie urmatæ de Franfla. Chamberlain avea sæ
respingæ însæ inifliativa americanæ, în care vedea o cale de subminare a politicii sale de înflelegere
cu Germania (83, 1993, pp. 15, 43). Totodatæ premierul britanic promova linia separærii pe
cale diplomaticæ a statelor din blocul agresiv: Germania øi Italia, prin concesii fæcute fiecæruia
în parte“ (65, 1996, p. 103). În 1937, Chamberlain îl trimisese pe lordul Halifax la Hitler, prilej
cu care demnitarul britanic dædea de înfleles cancelarului german cæ Anglia este dispusæ sæ
accepte unele modicæri în ceea ce priveøte Cehoslovacia øi Polonia, cu condiflia ca acestea sæ
fie efectuate pe cale paønicæ. Tot în 1937, premierul britanic îi trimitea o scrisoare personalæ
lui Mussolini, în care insista ca Marea Britanie øi Italia sæ facæ eforturi serioase pentru rezolvarea
diferendelor dintre ele. În ianuarie 1938, aveau loc convorbiei anglo°italiene, care se încheiau
însæ neconcludent; Mussolini dorea ca Italia sæ aibæ supremaflie în Marea Mediteranæ øi în Africa
de nord, ceea ce era dificil de acceptat pe malurile Tamisei. Controversele cu Chamberlain îl
determinau pe Anthony Eden — care credea cæ Marea Britanie mergea prea departe în politica
de conciliere — sæ demisioneze din funcflia de øef al Foreign Office°ului. În aprilie 1938 (dupæ
Anschluss), Marea Britanie încheia un tratat cu Italia, prin care recunoøtea poziflia Italiei în
Abisinia øi se obflinea angajamentul ca Roma sæ°øi retragæ trupele din Spania. În ianuarie 1939,
deci dupæ München, Chamberlain øi Halifax fæceau o vizitæ la Roma. Mussolini „îi primea
cu tot fastul, dar n°a fost impresionat de vizita lor. «Aceøtia, va spune el, sunt fiii ostenifli ai
unui lung øir de bogætaøi, øi ei îøi vor pierde imperiul». Chamberlain, însæ, a fost încântat de
primirea pe care i°au fæcut°o italienii øi s°a gândit [din nou øi, desigur, în van — C.V.] cæ
aceasta ar fi o ocazie favorabilæ sæ°l despartæ pe Mussolini de Hitler“ (65, 1996, p. 119).
În astfel de condiflii, øi în cazul Cehoslovaciei scenariul va fi simplu, dar cu un conflinut
schimbat faflæ de Austria. Pretextul era dat de o pretinsæ asuprire la care va fi fost supusæ populaflia
de etnie germanæ din regiunea sudetæ din partea autoritæflilor de la Praga; înlæturarea acestei
asupriri trebuia sæ revinæ celui de°al Treilea Reich, care îøi aroga ræspunderea pentru soarta
germanilor din alte flæri, înainte de toate din cele vecine. Va fi invocat dreptul la autodeterminare,
ræstælmæcindu°se astfel sensul wilsonian original al termenului, care acorda acest drept nafliunilor
øi nu minoritæflilor naflionale ce træiesc în alte state. Din inspiraflia øi cu sprijinul Berlinului,
organizaflia nazistæ din „Südettenland“ se va agita øi va merge din provocare în provocare îm-
potriva statului cehoslovac. În realitate, germanii sudefli erau doar un pretext: la procesul de
124 CONSTANTIN VLAD

la Nürnberg avea sæ se arate cæ, în toate documentele interne de pregætire a loviturii de forflæ
împotriva Cehoslovaciei, situaflia acestora ( a germanilor sudefli) nici nu este amintitæ. Într°un
astfel de document, adoptat pe 30 mai, un ordin strict secret semnat de Hitler, intitulat Planul
Grün se spune:
„Este hotærârea mea irevocabilæ de a distruge Cehoslovacia printr°o acfliune militaræ într°un
interval previzibil. Conducerea politicæ se ocupæ de aøteptarea sau declanøarea momentului politic
øi militar potrivit. Ca urmare, pregætirile trebuie fæcute neîntârziat. Ca premisæ pentru atacul
proiectat sunt necesare a) un prilej extern potrivit øi b) o justificare politicæ suficientæ, c) o acfliune
la care adversarul nu se aøteaptæ øi care sæ°l gæseascæ cât mai puflin pregætit. Din punct de vedere
militar øi politic ar fi de dorit un atac fulger provocat de un incident, prin care Germania sæ se
simtæ provocatæ într°un mod inadmisibil øi care sæ furnizeze mæcar pentru o parte a opiniei publice
o justificare moralæ pentru trecerea la mæsuri militare“ (92, 1983, p. 218)
Faptic, din punct de vedere al relafliilor internaflionale øi diplomafliei lucrurile se vor derula
în ritm alert. Atacul împotriva Cehoslovaciei. urma sæ fie efectuat dupæ ce în prealabil se purtau
discuflii diplomatice øi se provoca o crizæ în relafliile germano°cehoslovace. Dupæ o vizitæ la
Hitler, Konrad Henlein, liderul Partidului German al Sudeflilor, revendica autonomia pentru
germanii sudefli. În mai 1938, Germania concentra trupe la granifla cu Cehoslovacia. Praga
decreta mobilizarea generalæ a armatei. Astfel de ajungea la „criza din mai“ în problema
cehoslovacæ.
În perioada acestei crize øi în lunile care urmau, alinierile diplomatice vor favoriza dezno-
dæmântul tragic pentru Cehoslovacia. Marea Britanie a optat de la începutul crizei sudete pentru
o linie de aplanare a lucrurilor, astfel încât sæ nu se ajungæ la ræzboi. Chamberlain
„nu avea prea mare încredere în Cehoslovacia, pe care o socotea o creaflie în mare mæsuræ
artificialæ, simpatizându°i, în schimb, pe germanii sudefli. El considera normal ca aceste regiuni
[cele sudete — C.V.] sæ aparflinæ Germaniei, mai ales cæ acest lucru putea fi realizat mai de
grabæ pe cale tratativelor, decât prin forflæ“ (65, 1996, p. 116).
În martie 1938, Chamberlain anunfla în Camera Comunelor cæ interesele vitale ale Marii
Britanii nu implicæ în nici un fel Cehoslovacia. Marea Britanie, continua el, nu era obligatæ
prin nici un tratat sæ apere statul ceh øi, oricum, nu era în mæsuræ sæ°i ofere un sprijin militar
serios. „Nu trebuie decât sæ privifli harta, declara premierul britanic, øi vefli înflelege cæ nici
noi, nici Franfla n°am putea face nimic pentru a°i împiedica pe nemfli sæ intre în Cehoslovacia,
dacæ ei vor sæ facæ acest lucru. Am renuflat, de aceea, de a da garanflii Cehoslovaciei øi Franflei
în legæturæ cu obligafliile pe care aceasta din urmæ le are faflæ de Praga“ (apud 65, 1996,
pp. 106°107). Desigur cæ astfel de declaraflii, unele dintre ele publice, nu puteau decât sæ
încurajeze Berlinul în planurile sale privind Cehoslovacia. Londra va respinge o propunere
rusæ, fæcutæ pe 17 martie de a se acfliona în cadrul Societæflii Nafliunilor pentru gruparea forflelor
antirevizioniste sub motiv cæ propunerea respectivæ ar fi stimulat crearea de grupæri exclusiviste,
ceea ce ar fi fost defavorabil pæcii (171, 1961, pp. 151°152; 648, 1992, p. 118). Pe 22 martie
1938 lordul Halifax le reamintea liderilor francezi cæ pactul de la Locarno era valabil doar
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 125

pentru frontiera francezæ øi cæ el putea fi invalidat dacæ Franfla îøi onora angajamentele din
pactul respectiv în ceea ce priveøte Europa centralæ. Singura frontieræ de securitate care conta
pentru Marea Britanie era granifla francezæ cu Germania; dacæ Franfla îøi extindea preocupærile
de securitate, cu alte cuvinte, dacæ Franfla încerca sæ apere Cehoslovacia, o fæcea pe cont propriu
(109, 1998, p. 283). O misiune trimisæ la Praga de cabinetul britanic, condusæ de lordul
Runciman, cu un scop de mediere va formula concluzii lipsite de obiectivitate, favorizând
pozifliile germanilor sudefli øi justificând, în acest fel, lipsa de dorinflæ a Marii Britanii de a
apæra Cehoslovacia. În fafla acestei poziflii a Londrei, Franfla, care avea un tratat de alianflæ cu
Cehoslovacia, va øovæi øi va cæuta sæ°øi decline ræspunderile în aceastæ privinflæ. La rândul ei,
URSS avea un tratat asemænætor cu Praga, care, dupæ cum am menflionat, condifliona acfliunea
sovieticæ de ajutorare datæ Cehoslovaciei de intervenflia prealabilæ a Franflei. Litvinov se va
întâlni cu Georges Bonnet, ministrul de Externe francez, øi va declara cæ dacæ Franfla îøi
îndeplineøte obligafliile faflæ de cehi, URSS va face acelaøi lucru, în cazul cæ obflinea din partea
Poloniei sau României acordul pentru trecerea trupelor ruse pe teritoriul lor sau dreptul de
survol (171, 1961, p. 159). Polonia nu va vrea sæ audæ de un astfel de acord.
Deøi se afla într°o situaflie internaflionalæ deosebit de dificilæ øi avea obligaflii formale faflæ
de Praga doar pentru cazul unei agresiuni ungare, România va sprijini Cehoslovacia pe multiple
cæi. În mai 1938, N. Petrescu°Comnen, ministrul de Externe român, îi declara ministrului german
la Bucureøti, Wilhelm Fabricius, cæ „tot ceea ce primejduieøte existenfla Cehoslovaciei nu ne
va læsa indiferenfli“. Bucureøtii vor avertiza Budapesta cæ, în cazul unui atac ungar împotriva
Cehoslovaciei, România îøi va îndeplini obligafliile asumate în cadrul Micii Înflelegeri, demersul
român contribuind ca Ungaria sæ nu intervinæ militar contra Cehoslovaciei în timpul crizei
din septembrie 1938. Diplomaflia româneascæ va fi activæ la Paris, Londra, Berlin, Roma,
Varøovia øi Budapesta în apærarea Cehoslovaciei. În ceea ce priveøte eventuala trecere a unor
trupe sovietice peste teritoriul românesc, România declara cæ pentru aceasta era necesar acordul
prealabil al aliaflilor sæi din Mica Înflelegere, Înflelegerea Balcanicæ, precum øi al Poloniei. Totuøi,
se va permite survolul avioanelor sovietice prin spafliul aerian românesc, ceea ce atrægea protestul
Poloniei øi al Germaniei (28, 1986, p. 223).
Destinul Cehoslovaciei era însæ decis. La 3 septembrie 1938, Hitler a dat ordinul de atacare
a Cehoslovaciei, fixând acfliunea pentru 1 octombrie. O provocare pusæ la cale între grupæri
rivale ale partidei naziste era folositæ pentru ca germanii sudefli sæ nu mai recunoascæ autoritatea
guvernului de la Praga. Pe 12 septembrie, cu ocazia congresului Partidului Naflional°Socialist,
flinut la Nürnberg, Hitler ataca în termeni violenfli Cehoslovacia. „N°am de gând sæ asist liniøtit
la o nouæ oprimare a conaflionalilor germani din Cehoslovacia, declara el. Germanii din
Cehoslovacia nu sunt nici lipsifli de apærare, nici pæræsifli. Asta sæ se øtie!“ (92, 1983, pp. 216°217).
El cerea Pragæi în mod ultimativ sæ cedeze în 8 ore teritoriile cehe locuite de germani. În aceste
condiflii, cum se exprimæ Kissinger, primului ministru britanic, Neville Chamberlain, i°au cedat
nervii. Aøa cum avea sæ noteze acesta în jurnalul personal „m°am gândit la o ieøire atât de
neobiønuitæ, încât lui Halifax i se va tæia respiraflia“ (92, 1983,p. 221). Aceastæ „ieøire“ era
propunerea înaintatæ lui Hitler de a°l vizita; cei doi se întâlneau la 15 septembrie. Cancelarul
126 CONSTANTIN VLAD

german øi°a arætat dispreflul faflæ de gestul premierului britanic alegând drept loc al întrevederii
Berchtesgaden, o localitate din Germania aflatæ la cea mai mare distanflæ de Anglia øi unde
era cel mai greu de ajuns. Pe vremea aceea, ca sæ te deplasezi de la Londra la Berchtesgaden
trebuia sæ mergi cinci ore cu avionul; aøa se fæcea cæ, la øaizeci øi nouæ de ani, Chamberlain
s°a suit pentru prima oaræ într°un avion (109, 1998, p. 283). În cadrul întrevederii cu Hitler,
Chamberlain declara:
„«În principiu, eu nu am nimic împotriva separærii germanilor sudefli de restul Cehoslovaciei,
dacæ dificultæflile practice ar putea fi depæøite». Era o ofertæ pe care Hitler n°o putea refuza,
deøi ea nu realiza scopul sæu real de a distruge independenfla Cehoslovaciei în problemele
internaflionale. Hitler, la rândul sæu, promitea sæ nu facæ nici o miøcare militaræ în timp ce se
desfæøurau negocierile — promisiune care l°a impresionat mult pe Chamberlain, deøi ea nu
însemna nimic. Era vorba despre un triumf al concilierii — o mare disputæ gata a fi soluflionatæ
færæ a se recurge la ræzboi“ (171, 1961, p. 169).
Era acceptarea desmembrærii Cehoslovaciei. Toate regiunile cehoslovace a cæror populaflie
era de peste 50 la sutæ germanæ urmau sæ fie cedate Germaniei. Cabinetul englez aproba poziflia
lui Chamberlain la întâlnirea cu Hitler. Pe 18 septembrie soseau la Londra Daladier, primul
ministru, øi Bonnet, ministrul de Externe francez. Chamberlain pleda pentru acceptarea împærflirii
Cehoslovaciei, idee care sæ fie pusæ în fafla Pragæi în comun de cætre Marea Britanie øi Franfla.
Liderii francezi acceptau cu condiflia ca Marea Britanie sæ se alæture Franflei în a acorda garanflii
Cehoslovaciei în noile sale granifle. Dându°øi acordul, Chamberlain declara:
„Dacæ guvernul cehoslovac acceptæ propunerile care i se prezintæ acum øi, sub condiflia cæ o
lovituræ militaræ nu are loc între timp, Guvernul Majestæflii Sale este pregætit sæ se alæture
garanfliilor propuse“ (de cætre Paris). În aceastæ manieræ comunæ, guvernul britanic, care refuzase
cu încæpæflânare sæ extindæ angajamentele sale la est de Rin øi se declarase incapabil sæ ajute
Cehoslovacia când aceasta fusese puternicæ, acum subscria pentru Cehoslovacia când aceasta
era slabæ øi, ceea ce însemna mai mult, subscria la ordinea teritorialæ existentæ pretutindeni în
Europa de est. Garanflia a fost datæ în mod sigur cu speranfla cæ ea nu va fi niciodatæ pusæ în
aplicare“ (171, 1961, p. 171).
La 19 septembrie, BeneΩ, preøedintele Cehoslovaciei, se adresa Moscovei cu urmætoarele
douæ întrebæri: va acorda URSS asistenflæ efectivæ imediatæ, dacæ Franfla ræmâne angajatæ faflæ
de Cehoslovacia øi îi acordæ, de asemenea, asistenflæ? Va acorda URSS asistenflæ Cehoslovaciei,
ca membræ a Societæflii Nafliunilor, în concordanflæ cu articolele 16 øi 17 din Pact? În 20
septembrie, guvernul sovietic ræspundea: la prima chestiune — da, imediat øi efectiv; la a doua
chestiune — da, sub orice aspect (171, 1961, p. 172).
La 20 septembrie, guvernul cehoslovac respingea propunerile franco°britanice. Dar primul
ministru cehoslovac, Hodža, læsa sæ se înfleleagæ cæ Praga ar ceda dacæ Londra øi Parisul i°ar
da un ultimatum în acest sens. Un astfel de ultimatum i se prezenta lui BeneΩ în noaptea de
21 septembrie, în urmætorii termeni: „dacæ cehii refuzæ propunerile anglo°franceze, ei vor fi
responsabili pentru ræzboiul care ar urma cu siguranflæ; solidaritatea anglo°francezæ ar fi distrusæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 127

øi, în astfel de circumstanfle, Franfla nu va întreprinde nimic întrucât asistenfla sa n°ar putea fi
efectivæ“. În cursul aceleiaøi zile (21 septembrie), guvernul cehoslovac ceda.
„Silit de înprejuræri øi la insistenflele extreme ale guvernelor francez øi englez, guvernul Republicii
Cehoslovacia acceptæ cu amæræciune propunerile franco°engleze. Guvernul Republicii
Cehoslovacia constatæ cu mâhnire cæ nici nu a fost consultat la elaborarea acestor propuneri“
(apud 92, 1983, p. 221). „A fost o tranzacflie ruøinoasæ; ea însæ spunea deschis ceea ce devenise
inevitabil din acel moment în aprilie (1938) când francezii au decis cæ ei nu pot merge la ræzboi
færæ suport britanic øi când britanicii, la rândul lor, au decis sæ nu fie implicafli în apærarea
Cehoslovaciei. Færæ îndoialæ, ar fi fost mai bine øi mai onorabil sæ fi fæcut acest lucru clar lui
BeneΩ de la început. Dar flæri care multæ vreme au fost mari puteri eøueazæ în a admite cæ nu
mai sunt mari puteri. În 1938, atât Marea Britanie, cât øi Franfla au fost «pentru pace cu orice
prefl»“ (171, 1961, p. 174).
Pe 22°23 septembrie, noi convorbiri între Chamberlain øi Hitler aveau loc la Bad Godesberg,
în Renania. Hitler îøi mærea pretenfliile faflæ de Cehoslovacia, cerând un teritoriu mai întins
decât cel iniflial, retragerea imediatæ a Cehoslovaciei din acest teritoriu øi satisfacerea de cætre
Praga a revendicærilor teritoriale ungare øi poloneze. Cehoslovacia refuza însæ noile condiflii
øi pe 23 septembrie guvernul ordona mobilizarea generalæ. Ræzboiul plutea în aer. Franfla
chemase sub arme o parte din rezerviøti. Marina britanicæ era pusæ în stare de alertæ. În Elveflia
aveau loc discuflii discrete între N. Petrescu°Comnen øi M. Litvinov, în urma cærora, la
24 septembrie 1938, guvernul român înainta o notæ guvernului sovietic prin care comunica
decizia sa de a permite tranzitul prin nordul României a 100 000 militari, 640 tunuri øi 300
blindate, precum øi survolarea spafliului românesc de cætre aviaflia sovieticæ (43, 1997, p. 360).
Sub presiunea lui Winston Churchill, pe atunci doar deputat în Parlament, Chamberlain va
aproba ca Foreign Office°ul sæ facæ pe 26 septembrie urmætoarea declaraflie în Camera
Comunelor: Dacæ, în ciuda eforturilor primului ministru, Germania va ataca Cehoslovacia,
rezultatul imediat ar fi cæ Franfla s°ar vedea obligatæ sæ vinæ în ajutorul aliatului sæu øi cæ Marea
Britanie øi Rusia se vor alætura în mod sigur Franflei (68, 1992, p. 120). La aceeaøi datæ
(26 septembrie) Hitler declara public:
„L°am asigurat pe dl Chamberlain cæ poporul german nu vrea nimic altceva în afaræ de pace.
L°am mai asigurat øi o repet øi aici cæ — dacæ aceastæ problemæ se rezolvæ [problema germanilor
sudefli — C.V.] — pentru Germania nu mai existæ nici o problemæ teritorialæ în Europa! Øi l°am
mai asigurat cæ, dupæ aceasta, nu mæ mai intereseazæ statul ceh. Øi asta i°o garantez. Nu vrem
deloc cehi!“ (apud 92, 1983, p. 223).
În acelaøi timp, el adresa un nou ultimatum cætre Praga de a se supune pretenfliilor germane,
ameninflând cæ în caz contrar va invada Cehoslovacia. Pe canale diplomatice, Londra fæcea
un demers cætre Mussolini, sugerând ca Roma sæ propunæ o reuniune urgentæ „în patru“. Înainte
de a avea vreun ræspuns, pe 28 septembrie, Chamberlain venea în Camera Comunelor cu o
cuvântare pregætitæ spre a anunfla nafliunea britanicæ de iminenfla ræzboiului. Între timp însæ,
sosea de la Roma ræspunsul cæ Hitler acceptæ propunerea privind întâlnirea în patru. La aceastæ
128 CONSTANTIN VLAD

comunicare „o furtunæ de aplauze a izbucnit în Camera Comunelor. Nimic de felul acesta nu


s°a mai petrecut din ziua când Sir Edward Grey a anunflat la 4 august 1914 intrarea Angliei
în ræzboi“ (92, 1983, p. 225). La 29 septembrie se întrunea la München conferinfla celor patru
øefi de guverne: Chamberlain, Daladier, Hitler øi Mussolini. Marea Britanie øi Franfla acceptau
dictatul lui Hitler prin care se impunea cedarea de cætre Cehoslovacia cætre cel de°al treilea
Reich a regiunii sudete. Era, la o distanflæ de câfliva ani, un fel de „Directorat“ ca cel preconizat
în „Pactul celor Patru“, cu menfliunea cæ prin acceptarea pretenfliilor lui Hitler, Londra øi Parisul
trecuseræ de la concesii la capitulare. Iatæ acum descrierea unuia dintre cei doi oficiali
cehoslovaci, a momentului în care, lui øi colegului sæu, li se comunicau hotærârile celor patru:
„La ora 1,30 am fost introduøi în sala unde avusese loc conferinfla, unde erau prezenfli Neville
Chamberlain, Daladier, Sir Horace Wilson, Léger, Mastny øi cu mine. Atmosfera era apæsætoare…
Francezii erau vizibil încurcafli…Dl Chamberlain, într°un scurt cuvânt introductiv, a amintit de
convenflia ce tocmai fusese încheiatæ øi a dat textul acesteia lui Mastny sæ°l citeascæ… Am cerut
læmuriri cu privire la unele formulæri…Chamberlain cæsca într°una øi nu manifesta nici un fel
de tulburare…Am întrebat pe dnii Daladier øi Léger dacæ se aøteaptæ din partea guvernului nostru
vreo declaraflie sau ræspuns… Dl Daladier a tæcut; dl Léger [Alexis Léger, secretar general la
Quai d’Orsay, alias poetul Saint°John Perse — C.V.] a declarat hotærât cæ nu se aøteaptæ nici
un ræspuns de la noi, cæ ei socotesc planul acceptat øi cæ guvernul nostru trebuie sæ trimitæ
neîntârziat reprezentantul sæu la Berlin… Astfel, nouæ ni s°a explicat într°un fel destul de brutal,
øi încæ de cætre un francez, cæ sentinfla este færæ drept de apel øi færæ posibilitatea de a introduce
în ea ceva modificæri… Republica Cehoslovacæ, în frontierele sale din 1918, încetase sæ existe“
(apud 138, 1988, pp. 1465°1466).
A doua zi, tot la München, Hitler øi Chamberlain adoptau, la inifliativa premierului britanic,
urmætoarea declaraflie comunæ:
„Consideræm cæ atât acordul semnat asearæ [acordul referitor la Cehoslovacia — C.V.] cât øi
Acordul maritim anglo°german demonstrazæ dorinfla acestor douæ popoare de a nu intra niciodatæ
în ræzboi unul împotriva celuilalt. Suntem convinøi cæ metoda consultærilor va fi adoptatæ pentru
a rezolva orice problemæ care implicæ cele douæ flæri øi suntem hotærâfli sæ ne continuæm eforturile
pentru a înlætura orice posibilæ sursæ de discordie, contribuind astfel la asigurarea pæcii în Europa“
(apud 65, 1996, p. 114).
Era hârtia pe care, coborând din avion, Chamberlain o va flutura, spunând: „Am adus pacea
în onoare pentru generaflia noastræ!“. Caustic øi profetic, Churchill va replica: „Anglia øi Franfla
aveau de ales între pace øi dezonoare. Ele au ales dezonoarea øi vor avea ræzboi“ (apud 125, 1970,
p. 308°309). Dar, în acele clipe, la Londra øi la Paris, Münchenul era særbætorit ca o mare victorie,
De la aeroport, Chamberlain era invitat de familia regalæ în balconul palatului spre a fi salutat
de mulflime — ceremonie rezervatæ evenimentelor deosebite. El va declara: „Cât este de oribil,
de fantastic, de incredibil cæ noi a trebuit sæ sæpæm tranøee øi sæ încercæm mæøtile de gaze din
cauza unei dispute intervenind într°o flaræ îndepærtatæ, iscatæ cu niøte oameni despre care noi
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 129

nu øtim nimic“ (apud 69, 1992, p. 124). Roosevelt însuøi îi va trimite o telegramæ de felicitare
conflinând un singur cuvânt: „Bravo!“. La rândul sæu, Daladier era aclamat la Paris de o mulflime
care dædea înainte de orice expresie sentimentului de uøurare cæ nu a fost obligatæ sæ se batæ
pentru a°i menfline pe germanii sudefli sub autoritatea guvernului de la Praga.
Mica Înflelegere, ca øi întregul sistem de alianfle ræsæritene ale Franflei primiseræ o lovituræ
de moarte. Însæ calvarul Cehoslovaciei nu era încheiat. Dupæ ce, în plinæ crizæ, pe 21 septembrie
1938, Polonia denunfla acordul polono°cehoslovac în problema minoritæflilor, pe 30 septembrie
colonelul Beck transmitea guvernului de la Praga un ultimatum prin care Polonia revendica
regiunea Teschen. Douæ zile mai târziu, Praga era nevoitæ sæ accepte trecerea acestei regiuni
la Polonia. Pretenfliile revizioniste, de aceastæ datæ din partea Ungariei, se vor îndrepta apoi
cætre Ucraina subcarpaticæ, parte a Cehoslovaciei. Pe 18 octombrie, Beck sosea intempestiv
la Galafli, unde Carol al II°lea asista la manevre militare øi solicita ca România sæ fie de acord
cu preluarea Ucrainei subcarpatice de cætre Ungaria, propunând ca unele pærfli ale acesteia,
locuite de români, sæ fie alipite la România. Regele øi ministrul de Externe Petrescu°Comnen
respingeau aceastæ ofertæ øi subliniau importanfla economicæ, politicæ øi militaræ a existenflei
unei frontiere comune româno°cehoslovace (în zona Ucrainei subcarpatice; 28, 1986, p. 233).
Guvernul maghiar examina posibilitatea alipirii Ucrainei subcarpatice prin forflæ; renunfla însæ
de teama de a nu întâmpina un front unit al României, Iugoslaviei øi Cehoslovaciei. Se va
orienta spre un arbitraj al celor patru mari puteri, soluflie pe care o împærtæøa, de nevoie, øi
Praga. Întrucât Marea Britanie øi Franfla îøi declinau calitatea de arbitri, în curând, ideea
arbitrajului, atât de mult examinatæ øi apreciatæ la Societatea Nafliunilor ca formulæ de rezolvare
paønicæ a diferendelor internaflionale, cæpæta o expresie funestæ: primul arbitraj de la Viena
(2 noiembrie 1938), prin care Ribbentrop, ministrul de Externe german, øi contele Ciano,
omologul sæu italian, acordau Ungariei regiunile de sud ale Ucrainei subcarpatice øi ale Slovaciei,
care însumau 12 000 km. patrafli din teritoriul cehoslovac øi peste un milion locuitori. Pe 30
martie 1939 Edvard BeneΩ demisiona din funcflia de preøedinte al Cehoslovaciei, în locul lui
fiind desemnat Emil Hácha. La 12 martie 1939 Hitler îl forfla pe Hácha, prin presiuni øi
intimidare, sæ accepte un „acord“ în virtutea cæruia punea „destinul poporului øi al flærii cehe,
cu deplinæ încredere, în mâinile Führer°ului Reichului german“ (12, 1982, p. 282). Conform
indicafliilor primite de la Berlin, grupærile naziste proclamau pe 14 martie formarea Statului
slovac, în frunte cu colaboraflionistul Jozef Tiso. Pe 15 martie, încælcându°øi propriul angajament
luat la München, Germania nazistæ cotropea întregul teritoriu cehoslovac. La rândul ei, Ungaria
horthistæ anexa în întregime Ucraina subcarpaticæ. La 16 martie, Germania proclama formarea
Protectoratului Boemiei øi Moraviei, parte a Reichului. Cehoslovacia dispærea de pe harta
continentului. Lordul Rothermere, sprijinitor activ al revizionismului maghiar, îl felicita pe
Hitler pentru anexarea Cehoslovaciei øi îl îndemna sæ invadeze cât mai curând România.
Aceste acte post°München vor trage o linie de demarcaflie în atitudinea puterilor occidentale,
în primul rând a Marii Britanii, faflæ de Germania hitleristæ. În convorbirile sale cu Chamberlain,
Hitler declarase în mod repetat: „Nu°i vreau pe cehi!“. Or, acum se vedea cæ el râvnise la întreaga
Cehoslovacie. Se dovedea cæ Germania nu avea numai scopuri revizioniste, prin înlæturarea
130 CONSTANTIN VLAD

a ceea ce considera nedreptæfli ale Versailles°ului, ci urmærea obiective expansioniste mult mai
ample.
Münchenul øi evenimentele care urmau dupæ el consumaseræ ultimele rezerve de bunævoinflæ
ale Marii Britanii faflæ de Germania. Chamberlain îl caracteriza pe Hitler færæ drept de apel:
„E un mincinos!“. El a hotærât sæ nu se mai lase niciodatæ øantajat øi a lansat un vast program
de înarmare. Lua aceste atitudini sub presiunea opiniei publice care, dupæ ce°l aclamase la
început, vedea în el pe cel care capitulase.
„Ræbdarea Marii Britanii nu era nelimitatæ, dupæ cum nu era nici rezultanta unui caracter naflional
slab; în cele din urmæ, Hitler întruchipase definiflia în cheie moralæ pe care o dædea opinia publicæ
britanicæ conceptului de agresiune, chiar dacæ guvernul englez era de altæ pærere. Chamberlain
øi°a acordat politica în concordanflæ cu opinia publicæ de la el din flaræ. Din acel moment Marea
Britanie avea sæ i se opunæ lui Hitler nu ca sæ justifice teoriile istorice ale echilibrului, ci pur
øi simplu fiindcæ nu mai putea sæ aibæ încredere în el… Dupæ ocuparea Cehoslovaciei de cætre
Germania, opinia publicæ englezæ nu mai era dispusæ sæ tolereze noi concesii; din acel moment,
izbucnirea celui de°al Doilea Ræzboi Mondial a devenit doar o chestiune de timp“ (109, op. cit.
p. 288).
CAP. XI.
PACTUL RIBBENTROP°MOLOTOV

Dar aceastæ „despærflire de ape“ în politica puterilor democratice europene faflæ de Germania
nazistæ nu se va petrece peste noapte. Optimismul, amestecat cu un sentiment crescând de
vinovæflie pentru sacrificarea Cehoslovaciei, va mai dura. El nu va fi tulburat de faptul cæ doar
la câteva sæptæmâni dupæ München, Hitler cerea polonezilor predarea cætre Germania a
Danzigului øi a zonei adiacente acestuia. Pe 6 decembrie 1938 Ribbentrop mergea la Paris øi
semna împreunæ cu omologul sæu francez Georges Bonnet o declaraflie comunæ franco-germanæ,
similaræ cu cea anglo°germanæ din 30 septembrie. Cu acest prilej, Bonnet îi spunea lui
Ribbentrop, într°o convorbire la care era de faflæ doar interpretul acestuia din urmæ, cæ
dezinteresul Franflei faflæ de ræsæritul Europei se referæ la toate flærile de la graniflele estice ale
Germaniei. Bonnet va ascunde aceastæ declaraflie propriului sæu guvern. Ribbentrop îi va aminti
însæ cu brutalitate acest episod, în plinæ crizæ polonezæ, cerând Franflei sæ respecte ceea ce
declarase ministrul sæu de Externe (135, 1991, pp. 355°358).
„Privite cu ochii de dupæ ræzboi — scria Grigore Gafencu referindu°se la deceniul 4 al secolului
XX, cu deosebire la anul fatidic 1939 — eforturile depuse pentru salvarea pæcii denotæ o
slæbiciune, o inutilitate uimitoare, în timp ce acfliunile ce împingeau conøtient spre dezastru capætæ
aspectul unei dezlænfluiri de forfle diabolice… Niciodatæ istoria nu a suportat de o manieræ atât
de exclusivæ voinfla unui singur om. Diplomaflia era de acum înainte neputincioasæ în a înfrânge
voinfla lui Hitler, care îøi træia visul cu voce tare, færæ a°øi ascunde ambifliile øi intenfliile“ (81,
1992, pp. 20, 22)
Schimbarea de poziflie faflæ de Germania hitleristæ va fi determinatæ în special de actul de
forflæ din 15 martie 1939, evocat mai sus, deøi manifestæri ale „spiritului münchenez“ nu vor
lipsi în lunile ce urmau. Aøa cum am menflionat, ea era efectuatæ mai întâi de cætre Marea
Britanie, care decidea sæ°l înfrunte pe Hitler, poziflie la care adera în final øi Franfla. Peste noapte,
Marea Britanie va descoperi însemnætatea strategicæ a Estului øi Sud°estului Europei pentru
securitatea întregului continent, pânæ atunci subiect predilect de disputæ cu Parisul. Acest Est
cuprindea øi URSS.
În acest context, despærflirea de ape în politica europeanæ privea øi raporturile URSS cu
grupærile de state care se conturau în occident, raporturi care dobândeau caracteristici øi dinamici
132 CONSTANTIN VLAD

noi, având un impact major asupra realitæflilor de pe continent. Münchenul era væzut atât la
Berlin cât øi la Moscova ca o acfliune prin care Marea Britanie, Franfla, Germania øi Italia
excluseseræ URSS din afacerile europene. Presa germanæ va scrie cæ aspectul istoric al
Münchenului era eliminarea Rusiei din concertul marilor puteri. Peste ani, la procesul de la
Nürnberg, mareøalul Keitel va susfline aceeaøi idee: scopul Münchenului, va declara el, era
de a elimina Rusia din Europa, de a câøtiga timp øi de a desævârøi înarmarea Germaniei (69,
1992, p. 125). Aceasta era øi percepflia Kremlinului, încæ din 1938. Stalin
„a considerat conferinfla de la München, la care URSS în mod intenflionat nu fusese invitatæ, în
ciuda alianflei sale oficiale din 1935, drept o conspiraflie a Occidentului. Pentru el, Münchenul
a însemnat o întrunire a nafliunilor antisovietice ale Europei cu intenflia de a da Germaniei mânæ
liberæ sæ atace o Rusie izolatæ diplomatic. Pentru a preveni sæ se întâmple aceasta, eforturile
sovietice de a ajunge la o înflelegere cu Franfla øi Marea Britanie s°au intensificat. În anul ce a
urmat Münchenului, Litvinov øi succesorul sæu la ministerul de Externe, Molotov, au înaintat
o serie de propuneri de alianflæ guvernelor francez øi britanic. Acestea au ræmas færæ ræspuns.
Franfla øi Anglia nu se puteau hotærî sæ se încreadæ în Stalin. De asemenea, ambele flæri considerau
sincer cæ o alianflæ cu Polonia oferea o protecflie mai bunæ împotriva unei expansiuni germane“
(119, 1994, p. 102).
Iar Münchenul , remarcæ acelaøi istoric englez, venea dupæ încheierea Pactului anti°com-
intern, condiflii în care „pericolul pe care îl reprezenta atacul pe douæ fronturi asupra Uniunii
Sovietice era imens øi pærea sæ nege toate eforturile fæcute de aceasta începând din 1933 pentru
a°øi asigura securitatea“ (119, 1994, p. 100). În acest context, reacflia Rusiei nu va întârzia.
Primindu°l pe Coulondre, ambasadorul Franflei, prezentat, abia pe 4 octombrie 1938, spre a°l
informa despre hotærârea din 30 septembrie, Potemkin, adjunctul lui Litvinov, avea sæ°i spunæ:
„Constat pur øi simplu cæ puterile occidentale au flinut deliberat URSS în afara negocierilor.
Bietul meu prieten, ce afli fæcut? În ceea ce ne priveøte, nu væd altæ ieøire decât o a patra împærflire
a Poloniei“ (apud 171, 1961, p. 186). Într°adevær, din nou izolatæ pe plan internaflional, URSS
va fi tentatæ sæ reediteze Rapallo. La rândul sæu Berlinul, realizând cæ are loc cristalizarea
unui front occidental împotriva sa, gæsea disponibilitæfli de deschidere spre Moscova. În ianuarie
1939, la o manifestare protocolaræ, Hitler se întreflinea îndelung cu ambasadorul sovietic la
Berlin. Convorbirea avea un conflinut banal, gestul lui Hitler conta însæ, øi el era fæcut. Vor
urma luni de tatonæri, discuflii sovieto°germane, stimulate øi de cætre acordarea de cætre Marea
Britanie øi Franfla a garanfliilor pentru Polonia (44, 2002, p. 58). La începutul lui mai 1939
aghiotantul lui Ribbentrop va exprima parcæ o replicæ târzie la remarca lui Potemkin citatæ
mai sus: Polonezii cred cæ°øi pot permite sæ fie insolenfli cu noi, simflindu°se puternici datoritæ
sprijinului Franflei øi Angliei øi crezând cæ pot conta pe ajutorul material al Rusiei. Ei se înøealæ
însæ. Aøa cum Hitler n°a crezut posibil sæ reglementeze chestiunea Austriei øi cea a Cehoslovaciei
færæ asentimentul Italiei, tot aøa el nu mai intenflioneazæ astæzi sæ reglementeze diferendul
germano°polonez færæ Rusia. „Au fost deja trei împærfliri ale Poloniei; o vefli vedea øi pe a patra“
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 133

(69, 1992, p. 141). Este de menflionat cæ aceste informaflii ajungeau repede atât la Paris, cât
øi la Londra.
Astfel, pentru URSS se deschideau douæ posibilitæfli: o alianflæ cu puterile democratice sau,
dimpotrivæ, o înflelegere cu Germania. Este perioada în care, potrivit jargonului politic actual,
sovieticii începeau „sæ joace la douæ capete“, mizând pe douæ soluflii, nu numai alternative,
ci categoric opuse, pe doi parteneri potenfliali a cæror adversitate nu putea duce decât la ræzboi.
Sau, cum se exprimæ Fontaine:
„În momentul Münchenului, conducætorii sovietici au decis sæ punæ, dupæ o expresie care le
era familiaræ, un al doilea cartuø pe fleavæ. Alianfla cu Vestul contra lui Hitler? Sau o apropiere
de acesta, oferind rægazul pentru a plasa URSS într°o poziflie mai bunæ în scopul de a rezista
atacului care va sfârøi prin a avea loc? Se vor pregæti pentru cei doi termeni ai alternativei, între
care vor alege în funcflie de mijloacele fiecæruia, ca øi de starea apærærii URSS“ (69, 1992, p. 128).
Grigore Gafencu surprinde cu acuratefle dilemele anului, mai precis, ale verii anului 1939:
alertatæ, Europa încerca sæ°øi organizeze în pripæ apærarea. Începând din iunie, s°a angajat bætælia
hotærâtoare. Nu a fost o crizæ spectaculoasæ, o succesiune precipitatæ de evenimente senzaflionale.
Lupta dintre cancelarii se ducea în surdinæ, ascunsæ de ochi lumii, cu o încetinealæ insuportabilæ.
Era în joc echilibrul de forfle: unii voiau sæ°l întæreascæ, pentru a apæra pacea; ceilalfli sæ°l distrugæ,
pentru a putea declanøa ræzboiul. Puternicele presiuni care se exercitau de o parte øi de cealaltæ,
øi care puteau declanøa brusc conflictul, scæpau muritorilor de rând; puflini inifliafli le evaluau
cu exactitate importanfla (81, 1992, p. 203).
De fapt, lunile martie°august 1939 vor fi o perioadæ de acfliuni, de opfliuni, dar øi de
tergiversæri, atât pentru puterile europene democratice, cât øi pentru URSS. Deøi chestiunea
ræmâne controversatæ, se poate spune cæ ambele pærfli vor practica un joc dublu, cu menfliunea
cæ Marea Britanie øi Franfla îl practicau faflæ de URSS, pe când aceasta din urmæ îl punea în
scenæ simultan pentru puterile democratice, pe de o parte, cât øi pentru Germania, pe de altæ
parte. Aceastæ menfliune trebuie însæ precizatæ în sensul cæ, în ceea ce o priveøte, Marea Britanie
îøi va încerca øansa øi cu Germania. Astfel, între iunie°august 1939, Londra øi Berlinul aveau
unele contacte secrete, în cadrul cærora partea englezæ pregætea un memorandum care preconiza
încheierea unui pact anglo°german de neagresiune øi neintervenflie (171, 1961, p. 236), caz în
care politica englezæ de garanflii faflæ de Polonia, Grecia, România, Turcia ar fi fost, practic,
înmormântatæ (171, 1961, p. 236). Halifax însuøi va exprima public ideea cæ un acord cu
Germania ar fi dus la o examinare a problemei coloniale, a aceleia privind materiile prime,
limitærii armamentelor etc. (69, 1992, p. 142; 12, 1982, p. 278). În acea perioadæ, Anglia mai
ales, dar øi Franfla care o seconda vor cæuta sæ flinæ URSS departe de Germania øi vor folosi
negocierile cu Moscova spre a amâna o decizie definitivæ, mizând, în fond, pe declanøarea
între timp a unui conflict ruso°german, ceea ce le°ar fi uøurat foarte mult ræfuiala lor cu Hitler,
care pærea inevitabilæ. O va mærturisi cu candoare Georges Bonnet, ministru de Externe al
Franflei în 1938°1939, care nu se va sfii sæ scrie:
134 CONSTANTIN VLAD

„În cursul unei dezbateri hotærâte de Comisia parlamentaræ de anchetæ asupra evenimentelor
intervenite din 1939 pânæ în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges
Bonnet a constat în a°i face pe ruøi øi pe germani sæ se batæ între ei». Ce°i drept, continua Bonnet,
nu doream ræzboiul pentru nici un popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuøi aceastæ interpretare
pætrunzætoare datæ politicii mele“ (apud 69, 1992, p. 111).
La rândul sæu, Stalin va face orice era posibil spre a împiedica împlinirea celui mai negru
coømar al sovieticilor: coalizarea principalelor puteri capitaliste împotriva URSS. Considerând
cæ ræzboiul era inevitabil, el va acfliona în aøa fel încât acesta sæ se declanøeze între puterile
occidentale, astfel încât URSS sæ ræmânæ, fie øi doar pentru început, în afara conflictului øi,
eventual, în final sæ aibæ un cuvânt greu de spus în stabilirea condifliilor de pace. De ambele
pærfli, va fi un joc hazardat øi periculos, ale cærei victime vor deveni în curând securitatea øi
pacea Europei øi a lumii întregi.
Münchenul øi evenimentele ce°i urmau puneau în stare de alertæ statele mici øi mijlocii
antirevizioniste din estul øi sud°estul Europei, care simfleau direct ameninflærile pe care le aducea
cursul agresiv adoptat de Germania øi de Axæ. Între acestea, deosebit de expusæ era România,
înconjuratæ de vecini cu pretenflii teritoriale: Ungaria, URSS, Bulgaria. Pentru a cunoaøte
intenfliile aliaflilor tradiflionali ai României, regele Carol al II°lea fæcea între 15°21 noiembrie
1938 vizite la Londra øi Paris. Va fi bine primit, dar va obfline pufline promisiuni de sprijin
economic øi în domeniul armamentelor, de care România avea o nevoie acutæ. La întoarcere,
Carol se va opri într°o vizitæ neoficialæ în Germania, unde se va întâlni cu Hitler øi Göring.
Hitler i°a vorbit cu însufleflire despre intenfliile sale paønice cu privire la flærile dunærene øi despre
interesul ce°l purta României. Carol al II°lea s°a interesat de atitudinea Germaniei „faflæ de
intenfliile revizioniste ale Ungariei“. Hitler ræmânea evaziv, dar Ribbentrop nota cu cinism cæ
diplomaflia Reichului consideræ fundamental în politica germanæ faflæ de România øi Ungaria
„sæ menflinæ amândouæ fiarele în foc“ (28, 1986, p. 224). În discufliile cu Göring se va evoca
necesitatea dezvoltærii relafliilor economice între cele douæ flæri. Din partea germanæ se exprima
astfel interesul faflæ de resursele economice ale României, înainte toate, cele de petrol, care
se dovedeau vitale pentru planurile de ræzboi ale Berlinului. Regele Carol era temætor cæ
Germania nazistæ va prefera în locul sæu organizaflia Garda de Fier. Îndatæ dupæ întoarcerea
la Bucureøti, el ordona decapitarea miøcærii legionare prin executarea øefului acestei miøcæri,
Corneliu Codreanu, øi a altor 13 fruntaøi legionari. Hitler va considera aceastæ reprimare drept
o sfidare la adresa lui øi a naflional°socialismului. A proferat grave ameninflæri øi a pregætit
acfliuni punitive împotriva Bucureøtilor. Negocierile economice româno°germane, aflate în
desfæøurare, au amortizat, se pare, pericolul unei lovituri contra României asemænætoare cu
cea datæ Cehoslovaciei; în bagajele trupelor germane de ocupaflie din Boemia aveau sæ se
gæseascæ ulterior proclamaflii în limba românæ. Acordul economic semnat la Bucureøti îndepærta
asemenea planuri. Favorabil Reichului, el nu era dezavantajos pentru economia româneascæ
øi nu incomoda raporturile economice cu celelalte flæri. Acordul era privit la Bucureøti ca o
modalitate de a amâna evoluflii politice nedorite øi de a satisface necesitæfli economice ale flærii.
„fiin sæ spun sæ dacæ am fæcut acordul economic cu Germania a fost pentru a câøtiga timp øi
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 135

unele avantaje economice, nu pentru a ne apropia politiceøte de Germania“, afirma primul


ministru Armand Cælinescu în 1 aprilie 1939, cu prilejul unei întâlniri la Regele Carol al II°lea,
poziflie pe care Suveranul României o aproba (31, 1990, p. 413). Totuøi, acordul deschidea
procesul înfeudærii economice a României de cætre Germania, cu consecinfle politice ulterioare
majore, în condiflii istorice schimbate.
Pe plan european evenimentele se precipitau øi flintele politicii agresive a Reichului se
precizau. Pe 21 martie 1939 Germania îøi reafirma pretenfliile asupra oraøului øi zonei Danzig.
Simultan, guvernul german cerea ultimativ Lituaniei sæ°i cedeze portul Memel (Klaipeda), pe
care trupele germane îl ocupau a doua zi. Între 26°27 martie aveau loc convorbiri între
Ribbentrop øi ambasadorul polonez la Berlin; Polonia era somatæ sæ reglementeze problema
Danzigului. Alertate de ameninflærile Germaniei, la 31 martie 1939 Marea Britanie øi Franfla
acordau garanflii unilaterale de securitate Poloniei.
„Garanfliile în favoarea Poloniei, scrie autorul englez Alan Farmer, au fost aspru criticate la
vremea aceea øi de atunci încoace. Dintre toate statele est°europene. Polonia, o dictaturæ militaræ
de dreapta, puternic antisemitæ, era probabil cel mai puflin pe placul Marii Britanii. De fapt,
pânæ în 1939, Polonia avea puflini prieteni — în afaræ de Germania! Polonia se distanflase de
Societatea Nafliunilor, acceptase expansiunea Japoniei øi Italiei øi dobândise teritorii din
Cehoslovacia în 1938°1939. Beck, ministrul de Externe polonez, era socotit total nedemn de
încredere. Pretenfliile lui Hitler în privinfla Poloniei — Danzigul øi accesul în Coridor — erau
mult mai rezonabile decât cele pe care le avusese în 1938 faflæ de Cehoslovacia. Mulfli istorici
socotesc garanfliile «un cec în alb» acordat unei flæri cunoscute pentru politica ei necugetatæ.
Mai mult, «cecurile» nu aveau de fapt nici o valoare pentru cæ Marea Britanie øi Franfla nu puteau
face mare lucru pentru a susfline Polonia… Ele reprezentau un avertisment la adresa lui Hitler!“
(65, 1996, pp. 128, 129).
Sosit la Londra pe 1 aprilie 1939, Beck va susfline cæ relafliile dintre Polonia øi Germania
sunt bune øi cæ problema Danzigului este pe cale de a fi rezolvatæ. „Cu aroganfla lui obiønuitæ
de «mare putere», el era pregætit pentru a schimba garanflia unilateralæ a Marii Britanii într°un
pact de asistenflæ mutualæ, «singura bazæ pe care o flaræ cu respect de sine o poate accepta»“
(171, 1961, p. 206). Londra era de acord cu acestæ propunere polonezæ øi, cu toate cæ pactul
propus de Beck ræmânea provizoriu, el urmând a fi concretizat ulterior într°o alianflæ formalæ,
acordul avea un impact semnificativ asupra pozifliei øi raporturilor externe ale Marii Britanii.
Beck insista ca alianfla propusæ sæ fie o afacere exclusiv polono°britanicæ, care sæ nu includæ
nici o referire la România øi sæ excludæ orice cooperare cu URSS.
Dar starea de alertæ nu se reducea la Polonia. Arhivele marilor cancelarii cuprind pentru
perioada martie°aprilie 1939 numeroase øtiri despre iminenfla unui pericol german la adresa
României. În acest climat tensionat se petrecea „cazul Tilea“. În zilele imediat urmætoare ocupærii
Cehoslovaciei, V. V. Tilea, ministrul român la Londra, din proprie inifliativæ, avertiza autoritæflile
engleze cæ Bucureøtiul deflinea informaflii (în realitate, el avea în vedere informaflii neoficiale)
potrivit cærora Germania rezerva României soarta Cehoslovaciei, precum øi cæ, în cadrul
136 CONSTANTIN VLAD

negocierilor economice aflate în desfæøurare, partea germanæ — care pretindea monopolul


Germaniei asupra exporturilor României øi reorientarea industriei româneøti conform necesi-
tæflilor Reichului — ar fi prezentat condiflii care semænau a ultimatum; Tilea solicita precizarea
pozifliei Marii Britanii faflæ de România în contextul dat øi acordarea unui împrumut de 10
milioane lire sterline pentru achiziflionarea de armament øi de alte materiale de ræzboi. În mod
concret, acfliunea lui Tilea devansa urmætoarea telegramæ prin care Grigore Gafencu, ministrul
român de Externe, îi cerea la 16 marie 1939 sæ se prezinte de urgenflæ la Ministerul de Externe
englez øi sæ „atragæ cu toatæ apæsarea atenflia guvernului britanic asupra uriaøelor consecinfle
pe care le poate avea nu numai pentru Europa centralæ, ci øi pentru întreaga Europæ, credinfla
care se întæreøte tot mai mult øi pe care nici o delegaflie øi nici un fapt pornit din apus nu o
îngrædeøte, cæ nu mai este decât un singur arbitru în Europa, care hotæræøte de siguranfla,
neatârnarea øi pacea nafliunilor“ (apud 138, 1988, p. 1484). Era limpede cæ Tilea nu numai cæ
îøi depæøise atribufliile dar, în demersurile sale, mersese mai departe decât linia de conduitæ a
Bucureøtilor în condifliile date. Alertatæ, Londra contacta Moscova spre a întreba dacæ URSS
era dispusæ sæ ajute România în cazul unei agresiuni germane. Totodatæ, guvernul britanic se
adresa Varøoviei, Ankarei, Athenei øi Belgradului spre a cunoaøte atitudinea pe care ar adopta°o
flærile respective faflæ de o agresiune germanæ contra României. Londra informa Parisul cæ, în
funcflie de ræspunsurile primite din capitalele menflionate, dorea ca Marea Britanie øi Franfla
sæ ajungæ la o linie politicæ comunæ în problema datæ (151, 2001, pp. 141°145). Acesta era
contextul în care autoritæflile de la Bucureøti luau cunoøtinflæ despre demersurile reprezentantului
lor la Londra. Guvernul român nega public cæ Germania ar fi adresat României un ultimatum
øi cerea lui Tilea sæ prezinte de urgenflæ autoritæflilor britanice poziflia oficialæ a flærii în ceea
ce priveøte negocierile economice purtate cu Germania. Într°o øedinflæ extraordinaræ flinutæ la
18 martie, Cabinetul Britanic hotæra:
„1. sæ continue acfliunea diplomaticæ pentru a obfline asiguræri de la URSS, Polonia, Iugoslavia,
Turcia, Grecia øi România cæ ele se vor alætura Angliei în rezistenfla la orice act de agresiune
a Germaniei urmærind instaurarea dominafliei sale în Europa sud°esticæ; 2. sæ facæ o declaraflie
publicæ despre intenflia sa de a rezista la orice asemenea act de agresiune germanæ, dacæ va putea
obfline asiguræri satisfæcætoare de la flærile sondate“ (apud 151, 2001, p. 147).
La Londra øi la Paris se enunfla øi ideea negocirii unui pact de asistenflæ mutualæ cu România.
Bucureøtii nu vedeau însæ oportunitatea øi înflelepciunea încheierii unui astfel de pact. Poziflia
României în aceastæ privinflæ era fixatæ într°o întâlnire avutæ la Palat, între Carol al II°lea, primul
ministru Cælinescu øi ministrul de Externe Gafencu. Cu acest prilej, faflæ de propunerile lui
Gafencu, Regele preciza:
„Dacæ suntem atacafli, ne vom apæra. Pericolul, færæ a fi iminent, nu este exclus… Nu dorim sæ
facem o politicæ care ar putea fi interpretatæ ca o provocare pentru Germania, provocare care
ar pricinui o accelerare a impulsului de acfliune germanæ øi ar justifica°o. Ar precipita evenimente
care, atât pe noi, cât si puterile occidentale ne°ar gæsi cu pregætirile insuficiente spre a putea
reacfliona. În consecinflæ, nu credem oportun un pact de asistenflæ. Dar credem absolut util, atât
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 137

pentru noi, cât øi pentru ambianfla politicæ europeanæ ca graniflele noastre — pe care suntem
hotærâfli a le apæra — sæ fie garantate printr°o formæ cât mai efectivæ øi mai puflin agresivæ de
cætre cei care au interesul de a menfline cea mai elementaræ siguranflæ europeanæ. Dat fiind cele
de mai sus, atragem atenfliunea cæ pentru a face posibilæ øi rezistenfla noastræ øi a face sæ aibæ
efectiv valoare garanflia hotarelor noastre, este absolut nevoie ca România sæ fie ajutatæ“ (mai
ales prin livræri de armament; apud 31, 1990, pp. 411°412).
Astfel, ideea garanfliilor unilaterale pentru România era lansatæ. În spiritul celor stabilite
la Palat, diplomaflia româneascæ acfliona la Londra, Paris øi în alte capitale.
La 20 martie, guvernul britanic hotæra sæ abordeze guvernele francez, sovietic øi polonez,
propunându°le adoptarea unei declaraflii comune prin care se angajau sæ se consulte imediat,
dacæ ar fi întreprinsæ vreo acfliune care ar constitui o ameninflare pentru independenfla politicæ
a oricærui stat european. Varøovia, însæ, refuza sæ fie parte la o declaraflie comunæ cu Moscova
(139, 2001, pp. 150°151). De fapt, poziflia Poloniei de a nu accepta o înflelegere precum cea
propusæ de Londra avea o motivaflie mai complexæ. Aceastæ motivaflie apærea clar în convorbirile
pe care Gafencu le avea cu colonelul Józef Beck, ministrul de Externe polonez, în vara anului
1939: alianflele cu Franfla øi cu Marea Britanie, afirma Beck,
„nu constituie elementele determinante ale securitæflii poloneze. Aceste alianfle fac parte doar
din sistemul nostru de reasigurare: ele sunt chemate sæ joace un rol numai în cazul în care
aranjamentele directe contractate de Germania cu vecinii sæi apropiafli nu ar fi respectate. fiin
sæ insist asupra acestui argument, deoarece îl consider hotærâtor. Polonia s°a reasigurat la Londra,
aøa cum s°a reasigurat la Paris, contra riscurilor inerente instabilitæflii afacerilor europene. În
realitate, securitatea Poloniei se sprijinæ pe angajamentele directe de neagresiune øi în primul
rând pe acordul încheiat în 1934 cu Reichul“ (apud 81, 1992, p. 60).
În contextul evenimetelor de ansamblu, care se derulau cu rapiditate, la 13 aprilie 1939,
dupæ repetate contacte øi convorbiri diplomatice între Bucureøti, pe de o parte, øi Londra øi
Paris, pe de altæ parte, Marea Britanie øi Franfla se angajau unilateral sæ acorde asistenflæ României
în cazul cæ aceasta ar fi fost supusæ unui act de agresiune. Iniflial, Londra intenfliona sæ acorde
asemenea garanflii pentru Grecia, mæsuræ precipitatæ de atacarea de cætre Italia a Albaniei. La
insistenfla Parisului, se convenea ca respectivele garanflii sæ fie acordate simultan ambelor flæri.
Iatæ textul declarafliei pe care o fæceau în acest sens premierii A. N. Chamberlain øi E. Daladier:
„Guvernul englez øi guvernul francez atribuie cea mai mare importanflæ prevenirii oricærei
modificæri impuse prin forflæ sau prin ameninflarea cu forfla statu°quo°ului în Mediterana øi în
Peninsula Balcanicæ. Având în vedere circumstanflele speciale puse în evidenflæ de evenimentele
din ultimele sæptæmâni, cele douæ guverne au dat, în consecinflæ, României øi Greciei asigurarea
cæ, dacæ va fi întreprinsæ o acfliune punând în pericol independenfla lor în aøa fel încât cele douæ
flæri vor considera cæ este în interesul lor vital sæ reziste prin forflæ, guvernul englez øi guvernul
francez se angajeazæ sæ le dea de îndatæ toatæ asistenfla care le stæ în putere“ (apud 27, 1986,
p. 227).
138 CONSTANTIN VLAD

Deøi de valoare practicæ redusæ — între altele, ele priveau independenfla României, dar nu
øi integritatea ei teritorialæ — garanfliile anglo°franceze au fost primite la Bucureøti cu satisfacflie.
La 14 aprilie 1939, primul ministru Armand Cælinescu mulflumea guvernelor britanic øi francez
pentru garanfliile acordate României, apreciind cæ asemenea manifestæri, din orice parte ar veni
ele, statornicesc o atmosferæ de încredere øi bunæ înflelegere. Dar limitele acestei acfliuni a celor
douæ mari puteri democratice aveau sæ devinæ în curând evidente. Pe 19 octombrie 1939, era
semnat Tratatul tripartit anglo°franco°turc, prin care pærflile se angajau sæ°øi acorde ajutor mutual
în cazul unui atac al unei puteri europene împotriva Turciei sau în zona Mediteranei. Prin art.
3 al Tratatului, Turcia se angaja sæ coopereze cu cele douæ mari puteri în acordarea garanfliilor
franco°engleze acordate Greciei øi României. Printr°un protocol anex, Ankara fæcea rezerve
în ceea ce priveøte participarea la acfliuni care ar avea drept consecinflæ atragerea Turciei într°un
conflct cu URSS (28, 1986, p. 232). Pe de altæ parte, în decembrie 1939, guvernul român
chestiona Londra spre a afla dacæ garanfliile operau øi în cazul frontierei de est. „Sir Reginald
Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureøti, ræspundea cæ flara sa putea sæ acorde sprijin
României în apærarea amintitei frontiere cu douæ condiflii: Turcia sæ permitæ trecerea prin
Strâmtori a vaselor britanice øi Italia sæ ræmânæ neutræ. Se înflelesese de atunci cæ, din partea
Londrei, nu era de aøteptat un ajutor militar în cazul unui conflict armat româno°sovietic, întrucât
Turcia nu avea sæ permitæ, în virtutea relafliilor speciale cu URSS, trecerea prin Strâmtori a
navelor britanice, cu misiunea de a acorda asistenflæ militaræ României împotriva Uniunii
Sovietice“ (43, 1997, pp. 373°374). În acelaøi timp, garanflile anglo°franceze expuneau România
la noi presiuni din partea Germaniei øi Italiei. În condifliile evolufliilor dramatice din vara anului
urmætor, pe 1 iulie 1940 România renunfla la garanfliile acordate de Marea Britanie øi Franfla.
Revenind la acfliunile diplomatice întreprinse de Londra, Paris øi Moscova, menflionæm cæ
o primæ rundæ de consultæri anglo°franco°sovietice avea loc între 21 martie°1aprilie 1939, pærflile
propunându°øi gæsirea unor cæi eficiente de organizare a asistenflei mutuale împotriva agresiunii.
Se vor încheia însæ færæ rezultate concrete.
Câteva zile mai târziu (pe 4 aprilie), Londra propunea ca URSS sæ facæ din proprie inifliativæ
o declaraflie publicæ în sensul cæ, în eventualitatea unui act de agresiune împotriva oricærui
stat vecin al Uniunii Sovietice øi contra cæruia acest stat ar rezista, guvernul sovietic sæ acorde
asistenflæ, dacæ s°ar exprima o dorinflæ în acest sens, ajutorul urmând a fi furnizat în modul cel
mai adecvat. Se solicita, deci, o declaraflie unilateralæ a URSS privind acordarea de asistenflæ.
La 14 aprilie, Franfla înainta la Londra øi Moscova propria propunere: în cazul în care Franfla
øi Marea Britanie se vor afla în stare de ræzboi, ca urmare a acfliunii pe care ele ar fi întreprins°o
în vederea acordærii de ajutor sau de asistenflæ României sau Poloniei, victime ale unei agresiuni
neprovocate, URSS le va acorda imediat ajutor øi asistenflæ. Textul continua arætând cæ, în cazul
cæ URSS s°ar afla în stare de ræzboi în aceleaøi circumstanfle, Marea Britanie øi Franfla îi vor
acorda imediat ajutor øi asistenflæ. Propunerea francezæ viza, aøadar, o declaraflie bilateralæ,
care cuprindea angajæri mutuale, plasând aceste angajæri la nivelul raporturilor dintre Anglia,
Franfla øi URSS.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 139

Pe 19 aprilie, Litvinov fæcea cunoscute propunerile sovietice: 1. încheierea unui pact de


asistenflæ mutualæ împotriva oricærei agresiuni în Europa; 2. extinderea angajamentului de
asistenflæ la toate statele estului european, limitrofe URSS; 3. negocierea unor acorduri precise
de cooperare militaræ (69, 1992, pp. 135°136). Tratative laborioase între cancelariile celor trei
state, mai întâi politice, apoi øi militare, aveau sæ fie purtate pe baza proiectului sovietic pânæ
în a doua decadæ a lunii august.
Între timp, pe 7 aprilie 1939 trupele italiene cotropeau Albania care, pe 14 aprilie era
înglobatæ în statul italian sub forma unei „uniuni personale“ realizatæ prin regele Italiei.
Pe 11 aprilie 1939 Hitler aproba planul operativ de ocupare a Poloniei (Planul alb), iar pe
29 aprilie Germania denunfla pactul de neagresiune germano°polon. Berlinul reclama oficial
oraøul øi zona Danzig øi construirea unei linii ferate care sæ lege Germania de Prusia Orientalæ,
traversând Coridorul polonez. Pe 5 mai Varøovia accepta realizarea cæii ferate, dar respingea
cererea germanæ privind Danzigul. Dupæ aceastæ datæ, pânæ în august 1939 Germania declanøa
un adeværat „ræzboi al nervilor“ cu Polonia, între altele, prin provocarea unor incidente de
frontieræ. Pe 23 mai Hitler comunica comandanflilor armatei germane intenflia sa de a ataca
Polonia „orice ar fi, în toamnæ“ (69, 1992. p. 130°131).
Dispariflia de pe harta Europei øi Africii a patru state independente provoca neliniøte peste
ocean. Pe 14 aprilie 1939, Roosevelt trimitea un mesaj cætre Hitler øi Mussolini prin care le
cerea un angajament cæ treizeci øi una de flæri, a cæror listæ o dædea — lista includea øi România
— sæ nu fie atacate timp de zece ani. Ca reacflie, pe 17 aprilie Ministerul de Externe al Germaniei
transmitea în capitalele a 27 de state din cele 31 cuprinse în listæ (excepflie fæceau Franfla, Marea
Britanie, Polonia øi URSS) o telegramæ prin care le adresa întrebærile: a) dacæ se simt ameninflate
de o agresiune din partea Reichului; b) dacæ l°au autorizat pe preøedintele american sæ le
reprezinte. Ræspunsurile statelor în cauzæ era negative; doar România îøi permitea „sæ iasæ
puflin din rânduri“, arætând cæ guvernul german era mai în mæsuræ sæ øtie dacæ exista vreo
ameninflare asupra României din partea Germaniei. Pe 28 aprilie, într°un discurs flinut în
Reichstag, Hitler îi replica lui Roosevelt enumerând ræspunsurile negative primite øi respingând,
ironic øi în derâdere, propunerile preøedintelui american (12, 1982, p. 277°278).
În ciuda tensiunilor crescânde din relafliile internaflionale pe continent, negocierile
franco°anglo°sovietice se vor desfæøura „cu încetinitorul“; de abia pe 2 iunie se va conveni
asupra primului punct din propunerile sovietice. În paralel, Marea Britanie desfæøura tatonærile
secrete cu Berlinul menflionate mai sus, iar URSS øi Germania ridicau în contacte diplomatice,
la Berlin øi la Moscova, probleme ale dezvoltærii relafliilor lor economice.
La 20 mai 1939, Molotov, øeful guvernului sovietic, devenit de la 3 mai øi ministru de
Externe, îi va spune lui Schulenburg, ambasadorul german, cæ Moscova nu ar accepta desfæ-
øurarea negocierilor economice cu Reichul decât atunci când „bazele politice necesare vor fi
create“. Sub impulsul deciziei lui Hitler din 23 mai privind atacarea Poloniei, Berlinul îi va
comunica pe 30 mai lui Schulenburg: contrar planurilor politice anterioare, s°a hotærât sæ se
angajeze negocieri clare cu URSS. Pe 15 iunie, ministrul bulgar la Berlin mergea la Ministerul
Afacerilor Externe german øi informa cæ fusese vizitat intempestiv de G. A. Astahov, însærcinat
140 CONSTANTIN VLAD

cu afaceri a. i. al URSS în Germania, care îi spusese cæ URSS ezitæ între trei posibilitæfli: sæ
ajungæ la un rezultat cu Franfla øi Marea Britanie; sæ tergiverseze negocierile cu acestea; sæ
se apropie de Germania. Dacæ aceasta din urmæ ar declara cæ se angajeazæ sæ nu atace URSS
sau sæ încheie cu ea un pact de neagresiune, probabil URSS s°ar abfline sæ ajungæ la un tratat
cu Anglia øi Franfla. Diplomatul bulgar va conchide: rusul venise cu gândul cæ întâlnirea lor
va fi relatatæ ministerului de Externe german, ceea ce el øi fæcea (69, 1992, p. 131).
La convorbirile franco°anglo°sovietice problema ariei de extindere a garanfliilor ce urmau
a fi acordate de cele trei puteri flærilor estice stârnea controverse aprinse. Reamintesc cæ Marea
Britanie øi Franfla propuseseræ ca aceste garanflii sæ fie acordate Poloniei øi României. URSS
va insista ca de garanfliile respective sæ beneficieze øi Finlanda øi fiærile Baltice, deci ca sistemul
de garanflii sæ priveascæ toate statele vecine ale URSS, de la Marea Balticæ la Marea Neagræ.
Ea îøi motiva cererea prin vulnerabilitatea sa în materie de securitate în zona Balticii, inclusiv
a Leningradului, în condiflii când aceastæ zonæ fæcea obiectul unei atenflii speciale din partea
Germaniei. Aceastæ atenflie se concretiza în faptul cæ, dupæ ce ocupase Memelul, Germania
propusese Statelor Baltice øi scandinave pacte de neagresiune, idee respinsæ de Finlanda,
Norvegia øi Suedia, dar acceptatæ øi realizatæ de cætre Danemarca, Estonia øi Letonia. Un ræspuns
pozitiv la aceastæ cerere a sovieticilor era cu atât mai dificil de dat cu cât Moscova intervenea
cu propunerea ca garanfliile sæ se acorde atât împotriva cazurilor de agresiune directæ, cât øi a
celor de agresiune indirectæ, prin care înflelegea o acfliune „al cærui scop ar fi sæ utilizeze teritoriul
unuia dintre statele garantate pentru a comite o agresiune împotriva acestuia din urmæ sau
împotriva uneia dintre puterile contractante“ (apud 77, 1992, p. 208). Marea Britanie øi Franfla
considerau cæ includerea unei astfel de prevederi în tratatul aflat în negociere ar fi creat pericolul
ca URSS sæ poatæ interveni oricând dorea în afacerile interne ale statelor beneficiare de garanflii.
Moscova replica invocând cazul destræmærii øi ocupærii Cehoslovaciei. În cele din urmæ, cu
unele amendamente engleze la propunerea de text rusæ, cazul agresiunii indirecte era rezolvat.
Astfel, la începutul lunii iulie 1939 tratatul politic între cele trei puteri fusese, practic, elaborat.
El statua asistenfla mutualæ a statelor în cauzæ împotriva unei agresiuni în Europa øi garanflii
de securitate acordate de Franfla, Marea Britanie øi URSS statelor din estul Europei. Moscova
va condifliona adoptarea finalæ a tratatului de încheierea unei convenflii militare (conform
punctului al treilea din propunerile lui Litvinov). Cererea sovieticæ avea sæ creeze o adeværatæ
crizæ în desfæøurarea negocierilor. Marea Britanie øi Franfla vor respinge poziflia sovieticæ,
motivând cæ, de regulæ, în cazul acordurilor de securitate, aranjamentele politice le preced pe
cele militare. Londra øi Parisul argumentau cæ ele contau pe efectele psihologice pe care le°ar
fi avut anunflul încheierii unui tratat politic între cele trei puteri asupra situafliei din Europa,
mai ales asupra intenfliilor Axei. Ruøii vor contraargumenta cæ tratatul politic, în lipsa unor
angajamente militare precise, îøi pierdea mult din valoarea practicæ, devenind mai de grabæ
o declaraflie politicæ decât un acord propriu zis. Kissinger reaminteøte în acest sens cazul pactului
franco°sovietic din 1935, când liderii francezi refuzaseræ sæ încheie cu URSS øi o convenflie
militaræ, atitudine pe care Stalin o interpretase „ca pe o invitaflie adresatæ lui Hitler de a ataca
mai întâi Uniunea Sovieticæ“ (109, 1998, p. 305). Într°o atmosferæ tensionatæ øi de exacerbare
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 141

a neîncrederii reciproce, la insistenflele Parisului, se ajungea la un compromis: pærflile vor


considera tratatul politic „virtual încheiat“ øi conveneau, pe 25 iulie 1939, asupra începerii
negocierilor militare. În aceeaøi zi, la Londra øi Paris se primea o informaflie transmisæ de
ambasadorii englez, respectiv francez la Berlin conform cæreia Hitler fixase 1 septembrie ca
datæ pentru atacarea Poloniei (69, 1992, p. 141).
Pe de altæ parte, pe 22 iulie 1939 se fæcea publicæ începerea convorbirilor economice
sovieto°germane. Pe baza instrucfliunilor primite de la Berlin, Karl Schnurre, øeful delegafliei
germane øi om de încredere al lui Ribbentrop, propunea la 26 iulie extinderea convorbirilor
øi asupra domeniului politic. Iatæ, în relatarea lui Astahov, propunerea care venea din partea
germanæ: „La observaflia mea cæ la noi nu existæ convingerea cæ schimbarea intenflionatæ în
politica germanæ (în sensul apropierii de URSS, C. V. ) are un caracter serios, neconjunctural
øi este plænuitæ pe mult timp în viitor, Schnurre a ræspuns: «Spunefli°mi, ce fel de dovezi dorifli?
Sântem gata sæ dovedim în fapt posibilitatea de a cædea de acord în orice problemæ, sæ dæm
orice garanflie… Dacæ guvernul sovietic doreøte în mod serios sæ vorbeascæ pe aceastæ temæ,
atunci astfel de declaraflii dvs. putefli auzi nu numai de la mine, ci øi de la persoane cu ranguri
considerabil mai înalte» (apud 44, 2002, pp. 60°61). Ideea contactelor între conducerile germanæ
øi sovieticæ era, astfel, lansatæ.
Molotov nu va da nici un ræspuns la inifliativa germanæ pânæ la mijlocul lunii august. Între
timp, la Moscova începeau tratativele militare franco°anglo°sovietice. Ele demarau abia la
12 august, deøi acordul asupra lor fusese obflinut pe 25 iulie. Unul din motive: misiunile aliate —
conduse de generalul Doumenc pentru Franfla øi de amiralul Drax pentru Marea Britanie —
erau prea numeroase spre a cælætori cu avionul pânæ la Moscova; cum nici o navæ militaræ nu
era, s°a spus, disponibilæ, ele se vor îmbarca la bordul unui modest pachebot, City of Exester,
a cærui vitezæ nu depæøea treisprezece noduri pe oræ; de aceea, cælætoria delegafliilor militare
cætre URSS va dura øase zile (între 5 øi 11 august 1939).
Prima reuniune a celor trei delegaflii militare ducea la constatarea cæ amiralul Drax, spre
deosebire de omologii sæi francez øi rus, nu avea împuterniciri scrise pentru a negocia o convenflie
militaræ. În cadrul lucrærilor, mareøalul K. Voroøilov, øeful delegafliei sovietice, va cere repre-
zentanflilor englezi øi francezi sæ expunæ planurile lor privind o reacflie comunæ la o agresiune
hitleristæ. Drax, mai ales, dar øi Doumenc se vor limita la generalitæfli. Generalul Øapoønikov,
øeful statului major al forflelor ruse, va expune cu detalii trei variante de acfliune posibile: cazul
atacærii Franflei øi Marii Britanii, cazul unei agresiuni contra Poloniei øi României øi cazul unui
atac german împotriva URSS (105, 1970, pp. 207°208). Delegaflia sovieticæ va ridica insistent
problema dacæ existæ acordul Poloniei øi României pentru intrarea trupelor ruse pe teritoriul
acestor state în cazul când ele erau obiectul unei agresiuni germane, ceea ce „încælzea“ pânæ
la incandescenflæ climatul lucrærilor. Este puflin probabil, avea sæ observe mai târziu Grigore
Gafencu, ca guvernul sovietic sæ nu fi øtiut ce agitaflie va provoca întrebarea lui Voroøilov.
Este, totodatæ, adeværat cæ necesitæflile convorbirilor cereau ca o asemenea problemæ sæ fie
rezolvatæ. Cum sæ°fli asumi angajamente exacte de ordin militar færæ sæ prevezi un plan de
operafliuni øi færæ sæ clarifici poziflia flærilor intermediare? se întreba Gafencu. Ræspunsul la
142 CONSTANTIN VLAD

întrebarea pusæ de Voroøilov nu mai putea fi evitat; iar acest ræspuns trebuia sæ fie da sau nu.
De acest da sau acest nu avea sæ depindæ direct soarta negocierilor øi pacea lumii (81, 1992,
p. 214°215). Parisul øi Londra se adresau Varøoviei spre a obfline ræspuns la întrebarea respectivæ.
Faflæ de România nu se va întreprinde un astfel de demers; de fapt, aflat la Londra øi la Paris
în aprilie 1939, Grigore Gafencu declarase cæ, în caz de ræzboi, România urma sæ se integreze
în sistemul de securitate anglo°franco°sovietic øi se pronunflase ferm în favoarea unui ajutor
militar sovietic pentru România (28, 1986, p. 228). Oricum, orice accept privind trecerea trupelor
sovietice pe teritoriul românesc ar fi fost condiflionat de recunoaøterea prealabilæ de cætre
Moscova a apartenenflei Basarabiei la România (31, 1990, p. 425). Polonia va spune „nu“ øi
va rezista tuturor presiunilor franco°engleze. Aceastæ poziflie a Poloniei bloca negocierile care,
practic, stagnau din 17 august. Abia în dimineafla zilei de 23 august colonelul Beck îøi dædea
acordul ca statele majore sæ studieze ipostazele colaborærii; era însæ deja prea târziu.
Pe alt plan, este de subliniat cæ, dupæ 15 martie 1939, din partea Ungariei øi Bulgariei se
intensificau provocærile revizioniste faflæ de România. În august 1939 Ungaria concentra la
frontiera de vest a României cca 250 000 militari, motivând aceastæ acfliune prin pretinse mæsuri
militare care ar fost luate anterior de Bucureøti. Ministerul de Externe român respingea asemenea
acuzaflii øi propunea Budapestei încheierea unui pact de neagresiune între cele douæ flæri, ofertæ
respinsæ de Ungaria. Arhivele diplomatice aratæ cæ autoritæflile militare maghiare elaboraseræ
planuri concrete de atacare a României, planuri aprobate de conducerea politicæ de la Budapesta
(138, 1998, pp. 1502°1505).
Este de subliniat, totodatæ, cæ Marea Britanie sprijinea deschis pretenfliile teritoriale ale
Bulgariei øi ale Ungariei, faflæ de România (152, 2001, pp. 197°198). Astfel, la 24°25 aprilie
1939, øeful Forign Office°ului îi vorbea insistent ministrului de Externe român, aflat în vizitæ
la Londra, despre necesitatea concesiilor teritoriale care trebuie fæcute Bulgariei (ibidem, p. 198).
Pretenfliile teritoriale ale Bulgariei erau sprijinite øi de Moscova (55, 1992, p. 6). În cercuri
conducætoare de la Bucureøti nu se excludea un aranjament cu Sofia, care sæ priveascæ o parte
a Cadrilaterului øi schimb de populaflie (31, 1990, p. 418). Opinii de acest gen nu erau însæ
urmate de acfliuni practice. Pe de altæ parte, la 14 iunie acelaøi an, Budapesta ridica într°un
memoriu adresat guvenului britanic urgenfla rezolværii „importantelor probleme teritoriale
existente între Ungaria øi România, ca urmare a prevederilor nejuste ale Tratatului de la Trianon“
(apud 139, 2001, p. 199). La 10 august 1939, însærcinatul cu afaceri britanic la Bucureøti, Le
Rougetel, îi înmâna lui Gafencu o copie a memoriului maghiar øi un aide°mémoire cu privire
la poziflia Londrei faflæ de memoriul respectiv; mæsura era întreprinsæ ca o consultare a guvernului
român asupra ræspunsului pe care Marea Britanie se pregætea sæ°l dea Ungariei. În concluzia
acestui aide-mémoire se afirma:
„Guvernul Majestæflii Sale a luat notæ cu atenflie de observafliile din scrisoarea dv. din 14 iunie,
unde dv. væ referifli la importantele probleme teritoriale ce existæ între Ungaria øi România.
Guvernul Majestæflii Sale nu are nici o dorinflæ sæ°øi închidæ ochii la existenfla acestui litigiu sau
la importanfla pe care guvernul maghiar i°o atribuie. Dar el e convins cæ chestiuni teritoriale nu
pot fi discutate în mod profitabil în actuala atmosferæ încordatæ. El susfline, ca un principu general,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 143

cæ dacæ trebuie obflinute rezultate satisfæcætoare, chestiuni de aceastæ naturæ pot fi abordate numai
prin negociere liberæ øi paønicæ, într°o atmosferæ calmæ øi nu constrâns øi prin ameninflare cu
ræzboiul“ (apud 152, 2001, pp. 208°209).
Era, deci, o recunoaøtere de cætre Londra a legitimitæflii revendicærilor teritoriale maghiare
faflæ de România; mai mult, demersul englez cerea Bucureøtiului sæ accepte o astfel de
legitimitate. prin faptul cæ ræspunsul britanic urma sæ fie transmis la Budapesta dupæ consultarea
autoritæflilor române. Gafencu va protesta ferm, pe loc; o întâmpinare a guvernului român cætre
guvernul britanic fæcea acelaøi lucru pe 11 august. Totodatæ, Bucureøtii acflionau pe lângæ Paris,
cerând sprijin ca Londra sæ nu trimitæ ræspunsul sæu la memoriul maghiar. Contacte diplomatice
repetate între Ministerului Afacerilor Stræine øi Foreign Office, luæri de poziflie clare øi ferme
din partea guvernului român øi a Regelui duceau, în final la renunflarea de cætre Londra la intenflia
de a ræspunde memoriului Budapestei. Acest episod diplomatic aræta odatæ în plus cæ Marea
Britanie îøi menflinea poziflia favorabilæ revizuirii unora dintre frontierele europene, cu condiflia
ca aceasta sæ aibæ loc pe cale paønicæ. Astfel, în convorbiri pe care diplomafli români le purtau
la Foriegn Office, întâlneau explicaflii de genul celei urmætoare. „Guvernul englez nu putea
sæ subscrie la teoria cæ toate frontierele erau pentru totdeauna irevocabile, dar cæ simflea cæ
nu era atunci momentul potrivit, datæ fiind tensiunea mare din Europa, sæ se vorbeascæ despre
revizuirea frontierei dintre România øi Ungaria; cæ era puflin dificil pentru guvernul englez sæ
nu ræspundæ ungurilor sau sæ se angajeze la vreo declaraflie cæ toate frontierele erau etern
sacrosancte“ (apud 152, 2001. P. 219).
Era, în fapt, o nouæ expresie a politicii generale britanice faflæ de tratatele de pace de la
Paris, de aceastæ datæ fiind vorba de sprijinirea directæ a politicii revizioniste. Øi este de notat
cæ aceastæ atitudine era luatæ de Marea Britanie dupæ ce ea acordase României garanflii de
securitate. Asemenea luæri de poziflie britanice îl vor fi fæcut pe Ion Antonescu sæ afirme: „Primii
care au luat în brafle øi au susflinut revizionismul maghiar au fost englezii“ (apud 27, 1990, p. 160)
Revenind la relafliile Rusiei sovietice cu puterile occidentale, devenea limpede cæ mersul
tratativelor tripartite ridica serioase semne de întrebare.
„Era vreun sens sau substanflæ în aceste negocieri internaflionale? În mod cert cursul lor dusese
la o creøtere enormæ a suspiciunii reciproce. Pânæ la sfârøitul lui iulie, ruøii erau færæ îndoialæ
convinøi cæ britanicii øi francezii încercau sæ°i momeascæ într°un ræzboi cu Germania, în timp
ce ei înøiøi ar ræmâne neutri. Destul de straniu, britanicii, în ceea ce îi priveøte, nu anticipau
nici o înflelegere între Moscova øi Berlin. Ei au continuat sæ presupunæ cæ bariera ideologicæ
era prea mare spre a putea fi depæøitæ“ (171, 1961, p. 231).
Este, totodatæ, de subliniat cæ Stalin reuøise sæ menflinæ pânæ la capæt deschise cele douæ
opfliuni pentru Moscova: o alianflæ cu Franfla øi Marea Britanie sau o înflelegere cu Germania.
Lipsa de consistenflæ øi, mai ales, de perspectivæ, a convorbirilor militare tripartite va contribui
decisiv la definitivarea pozifliei finale a URSS. Contactele dintre Ribbentrop øi Astahov
(2 august), între Schulenburg øi Molotov (3 august), aduseseræ unele elemente noi, færæ clarificæri
decisive, însæ. În cadrul primirii sale de cætre Molotov, menflionatæ mai sus, Schulenburg preciza:
144 CONSTANTIN VLAD

în problema Statelor Baltice, Germania este gata sæ concilieze atitudinea sa cu salvgardarea


intereselor vitale sovietice în Baltica. În raportul pe care°l va trimite la Berlin, el va menfliona
cæ a detectat un interes sovietic stârnit de avansurile germane, „dar ræmânea convins cæ URSS
era hotærâtæ sæ încheie o înflelegere cu Marea Britanie øi Franfla, dacæ acestea îi vor satisface
toate dorinflele“ (171, 1961, p. 234; 66, 1992, p. 144).
Cotitura cætre o decizie sovieticæ o va marca întâlnirea lui Molotov cu Schulenburg din
14 august; începuseræ, deci, convorbirile militare anglo°franco°sovietice, Moscova realizând
deja ce putea sæ se aøtepte de la aceste convorbiri. Molotov îi amintea lui Schulenburg de ideea
lui Schnurre privind contacte la nivel înalt sovieto°germane, øi°l întreba ce avea în vedere
Berlinul în legæturæ cu asemenea convorbiri: intenfliona Germania sæ exercite presiuni asupra
Japoniei pentru ca aceasta sæ nu ameninfle Siberia? dorea ea un tratat de neagresiune? sau un
pact asupra fiærilor Baltice? sau o înflelegere cu privire la Polonia? (109, 1998, p. 314). Berlinul
reacfliona prompt, ceea ce avea sæ declanøeze o adeværatæ cursæ diplomaticæ contra°cronometru.
Pe 15 august, Schulenburg îi prezenta lui Molotov ræspunsul la întrebærile acestuia, sub foma
unui memorandum al guvernului german. Memorandumul preciza cæ „între Marea Balticæ øi
Marea Neagræ nu existæ nici o problemæ care sæ nu poatæ fi soluflionatæ spre satisfacflia ambelor
pærfli. Aceasta se referæ la probleme precum Marea Balticæ, spafliul baltic, Polonia, problemele
Sud°Estului“ (apud 44, 2002, p. 27). Molotov øi Schulenburg discutau conflinutul memo-
randum°ului german pe 17 august. Se contura ideea încheierii unui tratat de neagresiune øi a
unui protocol adiflional secret. Schulenburg îi comunica lui Molotov cæ Hitler era gata sæ°l
trimitæ la Moscova pe ministrul sæu de Externe, Ribbentrop, împuternicit sæ discute toate
problemele de rezolvat. Stalin observa cæ Hitler era dispus sæ negocieze la un nivel la care
Marea Britanie se eschivase constant, întrucât nici un ministru englez nu gæsise de cuviinflæ
sæ viziteze Moscova în timpul acelor luni de tratative, deøi unii dintre ei izbutiseræ sæ ajungæ
la Varøovia [într°adevær, cel mai înalt rang diplomatic în delegaflia englezæ îl deflinuse William
Strang, øef al departamentului Europa Centralæ în Foreign Office — C.V.]. Halifax fusese invitat
în URSS, dar se eschivase. Eden, fostul øef al Foreign Office°ului, se oferise sæ plece la Moscova
într°o misiune specialæ, dar primul ministru Chamberlain i°a refuzat oferta (65, 1996, p. 137)
Pe 19 august, Molotov îi înmâna lui Schulenburg proiectul unui tratat de neagresiune
sovieto°german. Totodatæ, din împuternicirea lui Stalin, Molotov exprima aprecierea pentru
o vizitæ a lui Ribbentrop la Moscova, dar declara cæ este necesar un acord de principiu înainte
de a stabili rostul unor contacte la acest nivel. Astfel, Berlinul era invitat sæ formuleze propuneri
precise, care sæ includæ øi clauze secrete privind chestiuni teritoriale de interes pentru cele
douæ pærfli. Mulfli væd în cererea lui Molotov o mæsuræ de prudenflæ: dacæ propunerile în cauzæ
ar fi devenit publice, atunci lumea ar fi øtiut cæ era vorba despre un proiect german. Cred cæ
aceastæ interpretare este corectæ. Totodatæ, însæ, consider cæ motivaflia cererii ruse este mai
cuprinzætoare. Anume, ea exprima acelaøi joc „la douæ capete“ practicat de sovietici, joc care,
atunci, nu se încheiase încæ: în timp ce misiunile militare francezæ øi englezæ continuau sæ se
afle la Moscova, Stalin vroia sæ øtie ce ar fi adus cu sine Ribbentrop în capitala sovieticæ. Pe
20 august, Hitler îi scria direct lui Stalin, venind în întâmpinarea tuturor aøteptærilor acestuia.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 145

„Protocolul adiflional, scria el, poate fi pus la punct, dupæ pærerea mea, dacæ un om de stat
german responsabil ar putea veni personal la Moscova pentru a negocia“; cancelarul german
propunea ca Ribbentrop sæ meargæ în capitala sovieticæ cel târziu pe 23 august. Ræspunsul lui
Stalin venea prompt: Ribbentrop era invitat sæ efectueze o vizitæ de patruzeci øi opt de ore în
URSS, începând cu 23 august 1939. În aceeaøi zi: 21 august, la Berlin era semnat tratatul
economic sovieto°german. A doua zi, în 22 august, în fafla conducætorilor militari supremi,
Hitler declara:
„Distrugerea totalæ a Poloniei este scopul nostru militar… Data atacului: 26 august“. Øi explica
de ce: „Invoc ca motive: propria mea personalitate øi cea a lui Mussolini. În principal, depinde
de mine, de existenfla mea, de capacitatea mea politicæ. În viitor nu va mai exista cu siguranflæ
nimeni care sæ aibæ mai multæ autoritate decât mine. Prin urmare, existenfla mea este un mare
factor de valoare. Dar eu pot fi oricând înlæturat de un criminal, de un idiot. Cel de°al doilea
factor personal este Ducele. Øi existenfla este hotærâtoare… De partea opusæ — un tablou negativ,
în mæsura în care se referæ la personalitæflile determinante. În Anglia øi în Franfla nu existæ
personalitæfli de marcæ. Adversarii noøtri au conducætori sub nivelul mediu. Nu sunt suverani,
nu sunt oameni de acfliune“ (apud 92, 1983, pp. 252°253).
Aøa motiva Hitler iminenfla ræzboiului împotriva Poloniei. Pe 23 august, era semnat tratatul
de neagresiune dintre URSS øi Germania, de cætre Ribbentrop øi Molotov, în prezenfla lui Stalin,
tot numai zâmbet. Protocolul secret care°l însoflea delimita sferele de influenflæ germanæ øi rusæ.
Astfel, Lituania øi o bunæ parte din Polonia intrau în sfera de influenflæ germanæ. În cazul acesteia
din urmæ linia de demarcaflie a sferei de influenflæ germanæ trecea prin centrul flærii, înglobând
Varøovia. Cealaltæ parte a Poloniei, Letonia, Estonia øi Finlanda reveneau sferei de influenflæ
rusæ. Articolul 3 al protocolului prevedea: În privinfla sud°estului Europei, din partea sovieticæ
este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germanæ îøi declaræ totalul dezinteres politic
pentru aceste regiuni.
Pe 24 august, Voroøilov îøi anunfla partenerii francezi øi englezi cæ negocierile nu mai aveau
obiect. A doua zi Molotov îl primea pe ambasadorul Franflei, cæruia îi declara: Constatând cæ,
în pofida eforturilor celor trei guverne, refuzul încæpæflînat al Poloniei face imposibil un pact
de asistenflæ tripartit, guvernul sovietic a fost nevoit sæ rezolve problema, în ceea ce îl priveøte,
prin semnarea pactului de neagresiune cu Germania. Povara profundelor tulburæri pe care le°ar
putea antrena tratatul germano°sovietic va cædea în exclusivitate asupra guvernului de la
Varøovia. O flaræ mare ca URSS nu poate merge pânæ la a implora Polonia sæ accepte o asistenflæ
pe care ea nu o doreøte cu nici un prefl (apud 79, 1991, p. 219). Era o explicaflie punctualæ:
având în vedere arhivele politico°diplomatice øi privite în perspectivæ istoricæ, negocierile
anglo°franco°sovietice din 1939 erau sortite eøecului. Chamberlain nu dorea o alianflæ cu URSS.
„Chamberlain… nu a fæcut de fapt nimic. El nu a pus mare prefl pe negocieri øi a admis în
particular cæ nu l°ar deranja prea tare dacæ aceste negocieri s°ar solda cu un eøec. Principalul
sæu obiectiv era mai de grabæ sæ îl avertizeze pe Hitler de pericolul pe care°l reprezintæ Rusia,
decât sæ se alieze cu aceasta“ (65, 1996, p. 137). La mijlocul lunii iulie 1939, un general britanic
146 CONSTANTIN VLAD

foarte respectat, William Ironside, îi spusese primului ministru: „Alianfla cu Rusia este singurul
lucru pe care°l poate face Anglia spre salvarea situafliei“. Chamberlain îi ræspunsese supærat:
„Acesta este singurul lucru pe care nu°l putem face“ (83, 1993, p. 79). Despre convorbirile
militare de la Moscova, Alan Farmer scrie: „Misiunea britanicæ era condusæ de amiralul Reginald
Aylmer Ranfurly Plunkett°Ernle-Erle°Drax, al cærui nume era mai impresionant decât importanfla
lui în calitate de militar. Francezii aveau instrucfliuni sæ încerce sæ determine semnarea unei
convenflii militare în cel mai scurt timp posibil. Pe de altæ parte, reprezentanflii britanici fuseseræ
instruifli «sæ încetineascæ» mersul tratativelor“ (66, 1997, p. 138).
Stalin, la rândul sæu, „nu agrea Marea Britanie øi Franfla. Singurul lucru pe care i°l putea
oferi Occidentul era perspectiva unui ræzboi imediat, un ræzboi în care Rusia ar fi fost principalul
combatant. Pe de altæ parte, Hitler îi oferea pace øi teritorii… Din punctul de vedere al lui
Stalin, Pactul germano°sovietic pærea sæ protejeze cel mai mult interesele sovietice, cel puflin
pe termen scurt“ (66, 1997, p. 139). În acest sens, Michael Lynch scrie: „Stalin fusese læsat
færæ alternativæ. Datæ fiind ameninflarea foarte concretæ pe care o reprezenta Germania øi
indiferenfla Parisului øi Londrei la ofertele lui de alianflæ defensivæ, care sæ includæ Uniunea
Sovieticæ, el a acflionat conform axiomei «fæ°te frate cu dracul pânæ treci puntea» øi a încercat
sæ reducæ la zero pericolul din partea Germaniei prin singura mutare pe care încæ o mai permiteau
condifliile internaflionale“ (119, 1994, p. 104). Un punct de vedere asemænætor exprimæ Florin
Constantiniu: „Este foarte puflin probabil cæ un alt om politic, aflat în locul lui Stalin, ar fi
fæcut un calcul øi o alegere diferite de cele ale dictatorului sovietic“ (44, 2002, p. 72). Chiar
un critic acerb al lui Stalin, istoricul rus Roy Medvedev, socotind cæ Occidentul purta
ræspunderea pentru compromiterea securitæflii colective, avea sæ scrie: „În aceste condiflii,
Uniunea Sovieticæ trebuia sæ aibæ grijæ de propriile sale interese. Pactul de neagresiune încheiat
cu Germania în 1939 servea tocmai acestui scop“ (apud 83, 1993, p. 82).
În noul context, pe 25 august, la Londra se semna tratatul polono°britanic de asistenflæ
mutualæ. La aceeaøi datæ, Hitler emitea ordinul ca Polonia sæ fie atacatæ a doua zi, în zori. Pe
de altæ parte, Chamberlain îi scria lui Hitler, îl anunfla despre tratat øi declara cæ, în caz de
ræzboi germano°polonez pentru Danzig øi Coridor, Marea Britanie se va situa de partea Poloniei;
Parisul afirma o poziflie asemænætoare. La rândul sæu, Mussolini declarase cæ, în situaflia unui
astfel de conflict, Italia va ræmâne neutræ. Îndeosebi încheierea tratatului anglo°polon îl determina
pe Hitler sæ revoce ordinul de atacare a Poloniei pe 26 august. El voia sæ facæ o ultimæ tentativæ
de izolare a Poloniei prin împiedicarea intrærii în ræzboi a Marii Britanii. Va trimite în acest
scop semnale peste Canalul Mânecii, inclusiv prin omul de afaceri suedez Birger Dahlerus.
ΰl va primi pe acesta în miez de noapte øi°i va încredinfla urmætorul mesaj cætre Londra:
Germania doreøte un acord, chiar o alianflæ cu Anglia; Marea Britanie sæ ajute Germania la
încorporarea Danzigului øi a Coridorului polonez; în schimb, Wehrmachtul va apæra Imperiul
Britanic, dacæ acesta va fi atacat. Pe de altæ parte, Hitler ameninfla: dacæ Anglia vrea ræzboi,
va avea ræzboi pentru un an, pentru doi, pentru zece (92, 1983, pp. 258°259). Londra, deøi
spera încæ într°o depæøire prin negocieri a crizei, refuza sæ se dezicæ de angajamentul în favoarea
Poloniei. Pe 30 august, guvernul german transmitea Varøoviei un ultimatum prin care cerea
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 147

Danzigul øi zona aferentæ acestuia. Polonia decreta mobilizarea generalæ. Pe 31 august, Mussolini
propunea pentru data de 5 septembrie o conferinflæ a celor 4 puteri: Germania, Italia, Marea
Britanie øi Franfla, un fel de reeditare a Münchenului. Inifliativa lui venea însæ prea târziu: în
aceeaøi zi, Hitler aproba „Directiva nr. 1“ privind campania împotriva Poloniei. Atacul german
era declanøat în zorii zilei de 1 septembrie; începea cel de°al Doilea Ræzboi Mondial.
În aceeaøi zi de 1 septembrie, guvernele Marii Britanii øi Franflei cereau guvernului german
sæ înceteze imediat ostilitæflile începute contra Poloniei. La sugestia lui Hitler, Mussolini încerca
o mediere între Marea Britanie øi Franfla, pe de o parte, øi Germania, pe de altæ parte. Londra
øi Parisul respingeau medierea øi cereau Berlinului încetarea agresiunii împotriva Poloniei.
Pe 3 septembrie Marea Britanie øi Franfla adresau ultimatum°uri Germaniei sæ înceteze ostilitæflile
øi sæ°øi retragæ trupele din Polonia. Din partea Angliei, ultimatumul era prezentat de ambasadorul
britanic la Berlin, Neville Henderson. Iatæ cuprinsul sæu øi descrierea atmosferei în care el era
prezentat:
„Am onoarea sæ væ aduc la cunoøtinflæ cæ dacæ astæzi, 3 septembrie, pânæ la orele 11 dimineafla,
potrivit orarului de varæ britanic, guvernul Majestæflii Sale nu va primi din partea guvernului
german o asigurare satisfæcætoare în sensul mai sus amntit [al opririi ostilitæflilor øi retragerii
trupelor germane din Polonia — C.V.] de la exact acea oræ se va declara stare de ræzboi între
cele douæ flæri ale noastre“.
Hitler, relateazæ interpretul, dr. Paul Schmidt, øedea la biroul sæu, iar Ribbentrop ceva mai
la dreapta lui, lângæ fereastræ. Eu m°am oprit la o oarecare distanflæ de biroul lui Hitler øi i°am
tradus apoi rar ultimatumul guvernului englez. Hitler stætea ca împietrit, privind drept înainte.
Dupæ o vreme, care mie mi s°a pærut o veønicie, s°a întors cætre Ribbentrop, care încremenise
øi el lângæ fereastræ. „Ei, øi acum?“, l°a întrebat Hitler pe ministrul sæu de Externe; îl privea
cu ochi crânceni, de parcæ Ribbentrop l°ar fi informat greøit asupra reacfliei englezilor. Ribbentrop
i°a ræspuns cu glas scæzut: „Presupun cæ în urmætoarea oræ ne vor înmâna øi francezii un
ultimatum similar“. Øi în anticameræ se læsase o liniøte de mormânt. Göring, aflat acolo, s°a
întors cætre mine øi mi°a spus: „Dacæ pierdem acest ræzboi, atunci Dumnezeu sæ ne aibæ în
pazæ!“ (apud 92, 1983, p. 269°270).
Se susfline cæ, prin tratatul din 23 august 1939, URSS dædea mânæ liberæ Berlinului sæ atace
Polonia, cel de°al Treilea Reich evitând în felul acesta riscul unui ræzboi pe douæ fronturi.
Asemenea susflineri sunt, desigur, adeværate. Nu cred însæ cæ ele exprimæ întregul adevær. Oare,
færæ tratatul respectiv, Hitler n°ar fi atacat Polonia? Informafliile existente permit sæ se ræspundæ
negativ la aceastæ întrebare. Menflionam mai sus cæ încæ de la 23 mai 1939 Hitler îøi propunea
sæ „rezolve“ problema polonezæ pânæ în toamnæ, orice ar fi, iar pe 25 iulie chiar fixase 1
septembrie ca termen al atacului; or, la acele date (23 mai, respectiv, 25 iulie) perspectivele
unei înflelegeri cu URSS erau doar potenfliale øi ræmâneau abstracte. Mai mult, tot ceea ce se
întâmpla dupæ sugrumarea Cehoslovaciei aræta cæ Hitler urmærea obiective care nu puteau fi
atinse decât pe cale militaræ, indiferent de consecinfle, chiar cu perspectiva unui ræzboi pe douæ
148 CONSTANTIN VLAD

fronturi, pe care Hitler nu°l dorea, dar nici nu°l excludea. În perioada când tatonærile secrete
anglo°germane se încheiau færæ rezultate, el îi declara marelui comisar al Danzigului:
„Tot ceea ce întreprind este împotriva Rusiei. Dacæ Occidentul este prea prost øi prea orb ca
sæ°øi dea seama, o sæ fiu obligat sæ ajung la o înflelegere cu ruøii, sæ zdrobesc Occidentul øi,
apoi, dupæ înfrângerea lui, sæ°mi strâng forflele øi sæ mæ întorc øi împotriva Uniunii Sovietice“
(apud 109, 1998, pp. 314°315).
Hitler ræmânea astfel, pânæ la urmæ, consecvent cu ceea ce scrisese în Mein Kampf despre
rolul expansiunii în spafliile ræsæritene pentru dobândirea „spafliului vital“, necesar rasei germane.
Chiar în timp ce negocierile anglo°franco°sovietice continuau la Moscova, el declara principalilor
sæi colaboratori: „Inamicii noøtri sunt niøte viermi. I°am væzut la München… Voi oferi un motiv
propagandistic pentru izbucnirea ræzboiului, fie cæ este sau nu plauzibil. Cuceritorul nu va fi
întrebat dupæ aceea dacæ a spus adeværul. Când începi øi finanflezi un ræzboi, nu dreptatea
conteazæ, ci victoria… Devenifli imuni la sentimentul de milæ. Acflionafli ferm. 80 000 000 de
oameni trebuie sæ obflinæ ceea ce este dreptul lor. Existenfla lor trebuie asiguratæ. Cel puternic
are dreptate“ (apud 86, 1997, p. 104). Astfel, orientarea lui Hitler spre ræzboi în vara anului
1939 era inexorabilæ.
În ceea ce priveøte Moscova, iatæ pærerea unui autor avizat, francezul André Fontaine:
„Au continuat øi continuæ sæ se formuleze diverse pæreri în legæturæ cu intenfliile reale ale URSS
în toatæ aceastæ perioadæ. Ele par totuøi clare. Cele douæ teze — a unui Stalin care ar fi încercat
în van sæ se înfleleagæ cu Aliaflii sau a unui Stalin care ar fi fost de mult timp în cârdæøie cu
Hitler — sunt la fel de tendenflioase. Neavând preferinflæ nici pentru unii, nici pentru alflii, el a
cæutat pânæ în ultimul minut soluflia cea mai bunæ øi cea mai puflin periculoasæ pentru el. Sceptic
—ca øi Führerul — privind voinfla de a se bate a occidentalilor, convins — nu færæ motiv —
cæ aceøtia erau profund ostili faflæ de tot ceea ce reprezenta el, dorind prea puflin sæ°øi angajeze
flara în ræzboi, dacæ putea sæ°l evite sau cel puflin sæ°l amâne, i°a abandonat când a venit timpul
færæ cea mai micæ jenæ. Se va explica cu multæ simplitate în fafla lui Churchill în august 1942:
Avusesem impresia — îi va spune el — cæ guvernul britanic øi guvernul francez nu erau hotærâte
sæ intre în ræzboi, dacæ Polonia era atacatæ, dar cæ ele sperau cæ alinierea diplomaticæ a Marii
Britanii, Franflei øi Rusiei îl va înfrâna pe Hitler. Eram siguri, în ceea ce ne priveøte, cæ nu va
ieøi nimic“ (69, 1992, pp. 147°148).
Un autor nu mai puflin avizat, anume istoricul englez A. J. P. Taylor, scria înainte de Fontaine:
„Rusia Sovieticæ urmærea securitatea în Europa, nu cucerirea; øi este suprinzætor cæ ea nu a cæutat°o
mai de vreme printr°o înflelegere cu Germania. Explicaflia este la îndemânæ: oamenii de stat
sovietici s°au temut de puterea Germaniei øi n°au avut încredere în Hitler. Alianfla cu puterile
vestice le°a apærut a fi un curs mai sigur, atâta vreme cât o astfel de alianflæ ar fi întærit securitatea
pentru Rusia Sovieticæ øi n°ar fi presuspus, pur øi simplu, o obligaflie sporitæ de a sprijini o Polonie
care nu dorea sæ fie sprijinitæ. În condiflii când lipseøte o evidenflæ contraræ…noi putem cu siguranflæ
sæ presupunem cæ guvernul sovietic s°a întors înspre Germania numai atunci când o astfel de
alianflæ [cu Vestul — C.V.] s°a dovedit imposibilæ“ (171, 1961, p. 233).
PARTEA TREIA:
DE LA DIPLOMAfiIA RÆZBOIULUI,
LA DIPLOMAfiIA PÆCII
CAP. XII.
DIPLOMAfiIA SUB ØOCUL „RÆZBOIULUI FULGER“

Între 1939°1945, omenirea a træit cea mai teribilæ conflagraflie cunoscutæ de istorie: cel
de°al Doilea Ræzboi Mondial. În ostilitæfli au fost atrase 61 de state, cu 1,7 miliarde locuitori
(3/4 din populaflia globului). Operafliile militare s°au desfæøurat pe teritoriul a 40 de state din
Europa, Africa øi Asia, iar cele navale s°au extins, practic, în întregul ocean planetar, cu
concentræri deosebite în Atlantic øi în Pacific. Statele beligerante au mobilizat sub arme øi în
deservirea fronturilor cca 110 000 000 oameni. Numærul victimelor s°a ridicat la 40°50 milioane,
peste jumætate din acestea fiind din rândul civililor, iar suferinflele umane øi distrugerile de
ræzboi au sfidat orice precedent. Numai în lagærele de concentrare au fost exterminafli peste
12 000 000 oameni, alte zeci de milioane de oameni fiind obligafli sæ presteze muncæ forflatæ,
iar sute de milioane sæ suporte ocupaflia stræinæ.
În anii ræzboiului, relafliile internaflionale øi acfliunile diplomatice au luat dimensiuni øi au
cunoscut intensitæfli neatinse pânæ atunci. Pactul Tripartit (27 septembrie 1940), încheiat între
Germania, Italia øi Japonia, la care aderau ulterior o serie de state mai mici, constituia una
dintre taberele beligerante. De cealaltæ parte, se forma Coaliflia Nafliunilor Unite, alcætuitæ din
Marea Britanie, SUA, URSS, China øi alte 22 state (2 ianuarie 1942). Diplomaflia la nivel înalt
ocupa primul loc pe scena politicii mondiale, øefii de state øi de guverne concentrând în mâinile
lor øi sub ræspunderea lor directæ toate marile decizii privind ræzboiul øi pacea. S-au desfæøurat
trei conferinfle „la vârf“ anglo°americano°sovietice (Teheran: 28 noiembrie° 1 decembrie 1943;
Ialta: 4°11 februarie 1945; Potsdam: 17 iulie°2 august 1945), întâlniri la nivel înalt între puterile
Axei, pe de altæ parte, între Washington øi Londra, între Londra øi Moscova, nenumærate contacte
între miniøtrii de Externe, ca øi între alfli membri ai guvernelor din flærile angrenate în conflict.
Problematica acestor acfliuni politico°diplomatice era dedicatæ cu precædere eforturilor de ræzboi,
deplasându°se apoi treptat spre încheierea acestuia øi organizarea raporturilor postbelice, øi
nu în ultimul rând, privea soarta statelor învinse øi relafliile dintre marile puteri învingætoare.
Conferinfla de la Bretton Woods (iunie 1944) ducea la constituirea Bæncii Internaflionale de
Reconstrucflie øi Dezvoltare (Banca Mondialæ) øi a Fondului Monetar Internaflional. Conferinfla
de la Dumbarton Oaks (21 august°28 septembrie 1944) a Miniøtrilor de Externe ai SUA, Marii
152 CONSTANTIN VLAD

Britanii øi URSS punea bazele creærii Organizafliei Nafliunilor Unite, hotærâtæ la Conferinfla
de la San Francisco din 25°aprilie°26 iunie 1945, cu participarea reprezentanflilor a 50 de state.
Din aceastæ problematicæ, capitolul de faflæ îøi propune sæ examineze acele acfliuni, eveni-
mente, momente, care aveau cel mai mare impact asupra raporturilor internaflionale øi
diplomafliei, aflate sub semnul ræzboiului øi cuceririi pæcii.
Declaraflia de ræzboi adresatæ de Marea Britanie øi Franfla Germaniei, ca efect al atacærii
de cætre aceasta a Poloniei, punea în evidenflæ, brusc øi brutal, adâncimea crizei în care intra
Europa. Va trece însæ ceva timp pentru ca aceastæ crizæ, odatæ declanøatæ, sæ ducæ la gruparea
forflelor care se vor înfrunta pânæ la urmæ în ræzboi. Primele reacflii vor veni din zone îndepærtate:
pe 4 septembrie Japonia, iar pe 5 septembrie Statele Unite fæceau publice poziflii de neutralitate
faflæ de conflictul european. Pe 19 octombrie, flærile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca øi
Finlanda adoptau aceeaøi poziflie de neutralitate. Doar Canada, dominion englez, declara ræzboi
Germaniei. Un interesant episod, cu importante efecte postbelice, se petrecea în India. Viceregele
Indiei, lordul Linlithgow, færæ sæ consulte liderii locali, anunfla cæ India se aflæ în ræzboi. Cea
mai mare formafliune politicæ, Partidul Congresului, format din hinduøi øi avându°l în frunte
pe Mahatma Gandhi, era împotriva sprijinirii Marii Britanii în ræzboi øi, în general, pentru o
eventualæ participare a Indiei la ræzboi doar ca stat independent, nu în calitate de dominion
britanic. Dimpotrivæ, Liga Musulmanæ, al doilea partid ca pondere, sprijinea participarea flærii
la ræzboi, în speranfla cæ Londra va fi în favoarea creærii statului musulman separat øi independent
pe teritoriul indian. Aceste poziflii aveau sæ cântæreascæ în desfæøurarea evenimentelor dramatice
din 1947, când India devenea independentæ, iar musulmanii indieni constituiau Pakistanul (65,
1996, p. 66).
O poziflie neutræ faflæ de statele beligerante va adopta øi România, pe 6 septembrie. Aceastæ
poziflie nu contravenea alianflei româno°polone, care prevedea asistenfla mutualæ între cele douæ
flæri pentru cazul unei agresiuni din Est. Mai mult, România, deøi va avea de înfruntat presiunile
øi protestele repetate ale Reichului, va acorda Poloniei întregul sprijin ce°i era în putinflæ. Încæ
din 26 august guvernul român va ræspunde pozitiv solicitærii Varøoviei de a permite tranzitul
materialelor de ræzboi destinate Poloniei, stabilind portul Galafli pentru efectuarea unui astfel
de tranzit. Pe 1 septembrie autoritæflile româneøti acordau drept de tranzit pentru o importantæ
cantitate de arme, inclus avioane, însoflite de ofifleri britanici. Pe 2 septembrie guvernul român
intervenea pe lângæ autoritæflile turce øi obflinea asentimentul acestora pentru aprovizionarea
armatei poloneze cu material de ræzboi prin Strâmtori, via România. Pe 12 septembrie, rezerva
de aur a Bæncii Naflionale a Poloniei era încærcatæ în portul Constanfla pe un vas englez. Pe
17°18 septembrie preøedintele, membrii guvernului øi marele stat major polonez treceau granifla
în România. Dupæ înfrângerea Poloniei, cca 100 000 refugiafli, cei mai mulfli militari, gæseau
adæpost în România, majoritatea lor plecând ulterior în alte flæri, cu sprijinul autoritæflilor
româneøti. Dupæ 1 septembrie 1939, România acfliona pentru constituirea unui bloc al neutrilor.
Propunerile româneøti în aceastæ privinflæ (138, 1988, p. 1526) preconizau neutralitatea
desævârøitæ în cadrul conflictului în desfæøurare, neagresiune între statele blocului neutrilor,
neutralitate binevoitoare faflæ de un stat membru al blocului obiect al unei agresiuni externe,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 153

contacte øi consultæri sistematice între statele paticipante la un astfel de bloc. Inifliativa


româneascæ viza statele Înflelegerii Balcanice, dar øi Italia, Bulgaria øi Ungaria. Marea Britanie
øi Franfla sprijineau ideea României, mai ales având în vedere perspectiva menflinerii neutralitæflii
Italiei. Pentru moment, URSS era favorabilæ neutralitæflii statelor balcanice. Interesatæ ca în
Balcani sæ fie liniøte în timpul campaniei sale în Polonia, Germania nu va fi împotriva tentativei
româneøti. Dupæ încheierea acestei campanii însæ, ea va acfliona pentru prevenirea constituirii
oricærei grupæri de state ce nu s°ar fi aflat sub influenfla sa. Întærindu°øi legæturile mai ales cu
Ungaria øi Bulgaria, precum øi prin presiuni asupra unor state din Înflelegerea Balcanicæ,
Germania va torpila în final inifliativa formærii unui bloc al neutrilor.
Cotropirea Poloniei corespundea exact ideii de „ræzboi fulger“. În ciuda rezistenflei eroice
a armatei poloneze, superioritatea militaræ a Germaniei îøi spunea cuvântul. La 17 septembrie,
trupele germane începeau asaltul Varøoviei. Era momentul în care, dinspre est, interveneau
øi trupele ruseøti, care ocupau teritoriile pânæ la fosta Linie Curzon. Pe 27 septembrie Varøovia
capitula.
Polonia s°a aflat singuræ în fafla agresiunii. Încæ de la întâlnirea cu conducætorii militari
din 23 mai 1939, evocatæ în capitolul precedent, Hitler îi avertizase pe aceøtia: sæ nu væ aøteptafli
la o reeditare pur øi simplu a problemei cehe; de astæ datæ, domnilor, va fi ræzboi (111, 1988,
p. 34). Într°adevær, dupæ atacarea Poloniei, Marea Britanie øi Franfla intrau în ræzboi. Totuøi,
aliaflii Varøoviei nu au fæcut, practic, nimic pentru a împiedica præbuøirea Poloniei, cu toate
cæ øi unul øi celælalt îi acordaseræ garanflii de securitate, iar Marea Britanie încheiase chiar un
tratat de asistenflæ mutualæ cu statul polonez. Armata francezæ întreprindea o incursiune în
regiunea Saar, dar se oprea în fafla liniei germane de apærare Siegfried. Kissinger øi istoricul
francez Jacques de Launay au cuvinte aspre pentru a caracteriza inactivitatea Aliaflilor, ultimul
citând mærturii edificatoare aparflinând unora dintre cæpeteniile militare ale celui de°al Treilea
Reich, feldmareøalul Keitel øi generalul Jodl:
„În vreme ce armata germanæ a zdrobit Polonia în mai puflin de o lunæ, forflele franceze, aflate
faflæ în faflæ doar cu câteva divizii germane inferioare numeric, au asistat pasiv din spatele Liniei
Maginot. A urmat o perioadæ bine etichetatæ drept «ræzboiul ciudat»“ (109, 1998, p. 320). „Am
avut 25 de divizii în Vest, în timpul campaniei împotriva Poloniei, afirma Keitel. Dacæ Aliaflii
ar fi atacat, n°am fi putut sæ le opunem decât un simulacru de rezistenflæ“. „Am evitat catastrofa,
va afirma øi Jodl, numai datoritæ inacfliunii celor 110 divizii Aliate în confruntarea cu cele 25 de
divizii ale noastre în Vest“ (apud 111, 1988, p. 70).
Înaintarea sovieticæ pânæ la Linia Curzon era o primæ punere în practicæ a prevederilor
protocolului secret la acordul Robbentrop°Molotov. Urmau la rând fiærile Baltice. Sub presiunea
Moscovei, pe 28 septembrie 1939 era semnat tratatul de ajutor mutual între URSS øi Estonia,
pe 5 octombrie tratatul de asistenflæ mutualæ între URSS øi Letonia, iar pe 10 octombrie un
tratat similar sovietic cu Lituania. Potrivit acestor acorduri, forflele armate sovietice dobân-
deau baze militare în poziflii cheie pe teritoriul celor trei state.
154 CONSTANTIN VLAD

Între timp, la 28 septembrie, Ribbentrop venea din nou în vizitæ la Moscova. Molotov îi
va propune ca partea centralæ a Poloniei care, potrivit înflelegerii anterioare, intra în sfera de
influenflæ sovieticæ, sæ revinæ Germaniei, Berlinul renunflând în schimb la Lituania, aceasta
urmând sæ facæ parte din sfera de influenflæ ruseascæ. Înflelegerea se va perfecta færæ dificultæfli,
dupæ ce Ribbentrop a obflinut aprobarea lui Hitler. Cu prilejul aceleiaøi vizite, s-a încheiat øi
un tratat de prietenie øi cooperare sovieto°german.
Marea Britanie va încerca sæ împiedice alæturarea URSS la ræzboi, de partea Germaniei.
În noiembrie 1939, Churchill declara cæ, din punct de vedere sovietic, pærea firesc ca URSS
sæ profite de situaflia prezentæ „pentru a recâøtiga o parte din teritoriul pe care°l pierduse Rusia
în urma ultimului ræzboi, la începutul cæruia fusese aliata Franflei øi Marii Britanii“ (apud 83,
1993, p. 90). El opinia cæ Finlanda ar fi trebuit sæ facæ concesii Kremlinului, întrucât prezenfla
URSS în zonæ era de naturæ sæ limiteze influenfla germanæ. Cabinetul britanic nu°øi însuøea
aceste opinii, dar era în favoarea unei „noi abordæri prudente“ a Moscovei, cu preocuparea de
a izola Germania de URSS. Sir William Strang, care condusese un timp delegaflia englezæ la
negocierile tripartite din vara anului 1939 sublinia în acest sens cæ „pericolul care trebuie evitat
este orientarea Germaniei spre boløevism øi spre o alianflæ cu Rusia, cu sau færæ Hitler. Cea
mai bunæ soluflie ar fi o Germanie denazificatæ, slæbitæ færæ a fi strivitæ, care pierde din teritorii
sau în orice caz din influenflæ, în Europa de Est, în favoarea Rusiei, øi care sæ formeze o Alianflæ
a celor Patru Puteri, împreunæ ccu Marea Britanie, Franfla øi Italia, pentru apærarea Europei
Occidentale“ (apud 83, 1993, p. 92). Dupæ cum se vede, ideea Pactului celor 4 nu murise încæ;
mai mult, ea servea într°un fel la definirea unor posibile obiective ale ræzboiului, din perspectiva
Londrei. Asemenea idei, afirmate la Foreign Office, dar exprimând pæreri deloc izolate în rândul
factorilor guvernanfli britanici, se dovedeau curând doar iluzii. Germania îøi urma cursul sæu
în ræzboi, iar relafliile dintre Berlin øi Moscova aveau o dinamicæ ce nu se întâlnea cu opiniile
Londrei.
În Est, urma la rând Finlanda. Pe 12 octombrie 1939, Moscova propunea guvernului de
la Helsinki încheierea unui tratat de asistenflæ mutualæ, în baza cæruia solicita facilitæfli în forma
unor baze militare ruseøti pe teritoriul finlandez. Finlanda va rezista însæ acestor pretenflii. Drept
urmare, pe 30 noiembrie trupele ruseøti atacau „flara celor o mie de lacuri“. Contrar aøteptærilor
Moscovei, Finlanda va rezista eroic, stârnind un val internaflional de simpatie. Ca efect, pe 14
decembrie Consiliul Societæflii Nafliunilor excludea URSS din Ligæ; un rol activ în determi-
narea membrilor Consiliului sæ ia aceastæ decizie revenea ambasadorului american la Paris,
William C. Bullitt; Kremlinul nu va uita aceasta øi, atunci când se va negocia constituirea
Organizafliei Nafliunilor Unite, va insista pentru acceptarea dreptului de veto al marilor puteri
în cadrul organizafliei. Franfla øi Marea Britanie îøi declarau sprijinul pentru Finlanda. Vor plænui
trimiterea unui corp expediflionar care, pe de o parte, ar fi ajutat Finlanda, iar, pe de alta, ar
fi tæiat drumul aprovizionærii Germaniei cu minereu de fier suedez. Cum acest corp expediflionar
ar fi trebuit sæ treacæ peste teritoriile norvegian øi suedez, ideea ræmânea færæ obiect, flærile
nordice declarându°øi neutralitatea faflæ de conflictul fino°sovietic. Ca alternativæ, Parisul, sprijinit
cu rezerve de cætre Londra, începea pregætiri pentru atacarea Caucazului de nord. Privite în
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 155

perspectivæ istoricæ, asemenea planuri, în condiflii când Franfla øi Marea Britanie se aflau în
ræzboi cu Germania, apar neverosimile, chiar ridicole. Se pare, totuøi, cæ Moscova le lua în
serios, ceea ce ducea în final la încheierea pæcii între URSS øi Finlanda, pe 12 martie 1940.
Potrivit tratatului de pace, URSS obflinea întregul istm al Careliei, unele porfliuni din zona arcticæ,
precum øi concesionarea pentru 30 de ani a portului Hangö, important punct militar în golful
finic. Prin aceste expansiuni teritoriale, Rusia sovieticæ realiza îndepærtarea spre vest a graniflei
sale in dreptul Leningrad°ului øi portului Murmansk. Planurile franco°engleze de lovire a
Caucazului nu vor fi însæ abandonate dupæ încheierea pæcii fino°sovietice. Pe 28 martie
Comandamentul Suprem Aliat de ræzboi (organism mixt franco°englez) încæ examina aceastæ
posibilitate. Aceste planuri vor fi însæ date peste cap de evenimente: pe 9 aprilie 1940, germanii
invadau Danemarca øi debarcau în Norvegia. „Ræzboiul ciudat“ lua sfârøit: începea campania
din Vest.
Pretextul era la îndemânæ: pe 17 februarie 1940 cruciøætorul german „Altmark“, la bordul
cæruia se aflau 300 de prizonieri britanici, va forfla blocada englezæ øi va naviga de°a lungul
coastelor norvegiene. Informat, Churchill ordona ca vasul respectiv sæ fie forflat sæ acosteze,
ceea ce øi obflinea distrugætorul englez Cossak. Prizonierii erau eliberafli øi transportafli în Anglia.
Prin aceastæ acfliune, Marea Britanie încælca neutralitatea Norvegiei. Concluzia afirmatæ public
de cætre Berlin: Norvegia nu este capabilæ sæ°øi protejeze neutralitatea; acelaøi lucru ar fi fost
valabil øi pentru Danemarca. Deci, Germania trebuia sæ ia asupra ei aceastæ protecflie…Cauzele
reale sunt, desigur, altele: aflate în ræzboi, Marea Britanie øi Germania îøi vor disputa supremaflia
în zona nordicæ. În ceea ce o priveøte, Londra va considera cæ o prezenflæ militaræ în Norvegia
devenea un punct°cheie în aplicarea blocadei împotriva Germaniei. Va lua în calcul o asemenea
acfliune încæ din septembrie 1939, dar va ezita s°o întreprindæ. Hitler va cunoaøte intenfliile
britanice øi va fixa ca obiectiv sæ ajungæ în Norvegia înaintea englezilor, sæ asigure libertatea
de miøcare a flotei germane în zonæ øi fluxul de minereu de fier suedez cætre Germania (111,
1988, p. 62). În decembrie 1939, cancelarul german cerea conducerii armatei sæ pregæteascæ
un plan de invadare a Norvegiei, cu sau færæ værsare de sânge. În martie 1940 toate pregætirile
erau terminate. Trupele germane invadau, începând cu 9 aprilie, Danemarca øi, simultan,
debarcau în Norvegia. Danemarca va ceda færæ luptæ, dar Norvegia se va apæra. La cererea
sa, Anglia øi Franfla trimiteau la mijlocul lunii aprilie un corp expediflionar. Dar germanii vor
învinge rezistenfla norvegianæ øi vor obliga trupele engleze øi franceze sæ se retragæ. Pe 10 iunie,
guvernul norvegian semna capitularea. Neutralitatea Danemarcei øi Norvegiei intra sub
„protecflia“ Reichului.
Pe 9 mai 1940, dupæ eøecul expedifliei anglo°franceze în Norvegia, Chamberlain demisiona;
pe 10 mai, funcflia de premier al Marii Britanii o prelua energicul Winston Churchill. Era chiar
în ziua când, în zori, trupele germane treceau frontierele cu Olanda, Belgia øi Luxemburgul.
La câteva ore dupæ atac, ambasadorii germani comunicau în capitalele celor trei flæri cæ motivul
ræzboiului consta în nerespectarea de cætre acestea a neutralitæflii, ceea ce era în întregime fals.
În aceeaøi zi, trupele franceze øi cele engleze staflionate în Franfla treceau frontiera belgianæ
øi angajau luptele cu cele germane. Începea, deci, øi bætælia pentru Franfla. Întreaga campanie
156 CONSTANTIN VLAD

va fi însæ scurtæ. Pe 14 mai armata olandezæ se preda, iar pe 28 mai Belgia accepta capitularea
necondiflionatæ. În fafla înaintærii rapide a forflelor germane, pe 26 mai Amiralitatea britanicæ
începea evacuarea trupelor engleze prinse, împreunæ cu unitæfli franceze, în punga de la
Dunkerque, operafliune care va dura nouæ zile. Acestea erau condifliile în care, în urma unor
contacte între Hitler øi Mussolini — ultimul temându°se cæ Italia nu va beneficia de rezultatele
victorilor surprinzætoare obflinute de Germania — Roma declara, pe 10 iunie, ræzboi Franflei
øi Marii Britanii. La 14 iunie germanii intrau în Paris. Franfla cerea ajutor Statelor Unite, cerere
respinsæ însæ de Washington. Pe 16 iunie guvernul francez condus de Paul Reynaud demisiona,
mareøalul Pétain fiind desemnat prim°ministru. Noul guvern francez încheia armistifliul cu
Germania pe 22 iunie la Rothondes, lângæ Compiègne; „simbolistica“ continua: armistifliul
era semnat în acelaøi vagon în care se consemnase înfrângerea Germaniai în 1918. Conform
termenilor armistifliului, armata francezæ urma sæ fie demobilizatæ, douæ treimi din teritoriul
flærii deveneau zonæ de ocupaflie unde staflionau ca trupe de ocupaflie 400 000 militari germani;
restul de o treime din teritoriu, situat în partea de sud, ræmânea sub administraflia guvernului
francez, ce se instala la Vichy. Astfel, Franfla, marea putere care dominase atâta timp Europa
øi încercase chiar sæ°øi impunæ supremaflia asupra continentului, posesoare a unui întins imperiu
colonial, era zdrobitæ de cætre Germania în mai puflin de øase sæptæmâni. Generalul Charles
de Gaulle lansa pe 18 iunie de la Londra Apelul adresat francezilor în vederea continuærii
luptei contra Germaniei naziste. La 28 iunie, guvernul britanic îl recunoøtea pe de Gaulle drept
conducætor al miøcærii „Franfla Liberæ“. În replicæ, guvernul francez de la Vichy rupea relafliile
diplomatice cu Marea Britanie. O datæ ce steagul cu svasticæ flutura pe Arcul de Triumf din
Paris, o primæ mare etapæ a campaniei din Vest se încheia.
Victoria atât de rapidæ a Germaniei constituia o mare surprizæ pentru Moscova, care conta
pe un ræzboi de duratæ între Axæ øi democrafliile occidentale; se spune cæ Stalin întâmpina fiecare
reuøitæ germanæ cu un potop de înjuræturi. În noile condiflii, URSS accelera punerea în practicæ
a prevederilor protocolului secret la pactul Ribbentrop°Molotov. În urma unor ultimatumuri,
între 17 øi 23 iunie fiærile Baltice erau anexate øi transformate rapid în republici sovietice. Mæsura
provoca o declaraflie usturætoare a Washingtonului, datæ publicitæflii pe 23 iulie 1940: „Statele
Unite sunt împotriva oricæror acfliuni de jaf, indiferent dacæ acestea se realizeazæ prin forfla
armatæ sau prin ameninflæri. Nafliunile mici au nevoie de protecflia legii, færæ de care fundamentul
însuøi al civilizaflei moderne nu poate dæinui“ (apud 83, 1993, p. 105°106). Administraflia
americanæ menflinea recunoaøterea diplomaticæ a Statelor Baltice øi bloca averile deflinute de
aceste state în America, poziflie pe care SUA o vor menfline cu consecvenflæ atât în timpul
ræzboiului, când vor colabora cu URSS, cât øi de-a lungul Ræzboiului Rece, când se vor afla
într°o confruntare totalæ cu aceasta.
Victoriile Germaniei în Europa de vest puneau România într°o situaflie gravæ. De fapt, începea
calvarul României din vara anului 1940. Pe 26 iunie, guvernul sovietic adresa urmætoarea notæ
ultimativæ guvernului de la Bucureøti: „Guvernul URSS propune guvernului regal al României:
1. Sæ înapoieze cu orice prefl Uniunii Sovietice, Basarabia; 2. Sæ transmitæ Uniunii Sovietice
partea de nord a Bucovinei“. Guvernul sovietic aøteaptæ ræspuns în decursul zilei de 27 iunie
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 157

(41, 1, 1991, p. 154). Cu câteva zile înainte, Molotov îl informase pe Schulenburg cæ guvernul
sovietic avea sæ cearæ României cedarea Basarabiei øi Bucovinei, în caz de refuz fiind hotærât
sæ recurgæ la forflæ. Hitler îi va aminti iritat lui Stalin cæ Bucovina nu figura în protocolul secret;
Moscova îøi reducea pretenfliile la Bucovina de nord, dar declara cæ nu renunflæ decât temporar
la partea de sud a Bucovinei. În fafla notei sovietice, România se adresa Germaniei; era îndemnatæ
sæ fie de acord cu cererea sovieticæ. Acelaøi îndemn va veni de la Roma øi din capitalele statelor
partenere ale României în Înflelegerea Balcanicæ: Iugoslavia, Grecia, Turcia. La 27 iunie,
guvernul român ræspundea notei sovietice, declarând „cæ este gata sæ procedeze imediat øi în
spiritul cel mai larg la discuflia amicalæ øi de comun acord a tuturor propunerilor emanând de
la guvernul sovietic. În consecinflæ, guvernul român cere guvernului sovietic sæ binevoiascæ
a indica locul øi data ce doreøte sæ fixeze în acest scop“; era o încercare disperatæ de a amâna
inevitabilul. Ræspunsul guvernului sovietic, dat pe 28 iunie, nu læsa însæ loc pentru nici o
speranflæ: Moscova cerea evacuarea Basarabiei øi Bucovinei de nord în termen de patru zile;
ca øi prima notæ, ræspunsul era un ultimatum, prin conflinut øi prin condifliile impuse. În termenul
cerut de Moscova, adicæ în aceeaøi zi: 28 iunie, guvernul român declara cæ „pentru a evita
gravele urmæri pe care le°ar avea recurgerea la forflæ øi deschiderea ostilitæflilor în aceastæ parte
a Europei, se vede silit sæ primeascæ condifliile de evacuare specificate în ræspunsul sovietic“
(28, 1986, p. 235). Astfel, izolatæ politiceøte, ræmasæ færæ aliafli, România ceda un teritoriu de
500 762 km patrafli, cu o populaflie de 3,9 milioane locuitori, formatæ în marea lor majoritate
din români. În baza hærflii sovietice ataøatæ la nota ultimativæ din 26 iunie, era anexat øi
flinutul Herfla, care nu aparflinuse niciodatæ de Basarabia øi Bucovina, ci fusese parte a Vechiului
Regat.
În felul acesta, înainte de a se împlini un an de la încheierea pactului Ribbentrop°Molotov,
prevederile anexei secrete a acestuia erau înfæptuite. „Sfera de influenflæ“ øi „interesul“ sovietic
deveniseræ ocupaflie ruseascæ într°o largæ parte a Poloniei, în fiærile Baltice øi în Basarabia øi
Bucovina de nord; în felul acesta, cum se exprima A. Fontaine, linia de demarcaflie prevæzutæ
în protocolul secret la pactul din 23 august 1939, linie esenflialmente de ordin strategic, era
transformatæ în frontiere politico°statale (65, 1992, p. 160). Or, dacæ teritoriile foste poloneze
pânæ la Linia Curzon erau locuite în principal de ucraineni øi bieloruøi, fiærile Baltice arætau
din punct de vedere etnic total diferite de popoarele slave vecine. Ele fæcuseræ obiectul ciocnirilor
de interese øi ocupafliilor succesive din partea Poloniei, Suediei, Rusiei, dar în final Conferinfla
de pace de la Paris consacrase independenfla lor statalæ. Finlanda øi Basarabia fuseseræ ocupate
de Imperiul flarist în 1809, respectiv în 1812. Finlanda, care rezistase prin ræzboi, reuøise sæ
se menflinæ ca stat, cedând o parte din teritoriu øi acceptând prezenfla ruseascæ la Hangö. România
pierdea pentru a doua oaræ, færæ luptæ, Basarabia. Acest strævechi pæmânt românesc fusese
rupt de la Moldova de cætre Imperiul flarist, în urma ræzboiului ruso°otoman øi cu asentimentul
lui Napoleon. În 1940 Rusia sovieticæ îl smulgea de la România, sub ameninflarea cu forfla øi
cu aprobarea Germaniei hitleriste. Italia, care semnase øi ratificase tratatul de la Paris din
octombrie 1920 prin care se aproba unirea Basarabiei cu România — hotærâtæ de Sfatul fiærii
de la Chiøinæu — îndemna Bucureøtii sæ cedeze pretenfliilor ruseøti. Marea Britanie, øi ea
158 CONSTANTIN VLAD

semnataræ a Tratatului din 1920 øi care, în plus, îi acordase garanflii de securitate pe 13 aprilie
1939, nu schifla nici un gest în apærarea României.
Dar calvarul statului român avea sæ continue. Cu fiecare avans al Germaniei, revendicærile
faflæ de România din partea statelor revizioniste deveneau tot mai fæfliøe, fiind încurajate øi
sprijinite de cætre Berlin, Roma øi Moscova. În august 1939, Ungaria avusese aprobarea Ger-
maniei pentru a respinge propunerea României de încheiere a unui pact de neagresiune
româno°maghiar. În ianuarie 1940 la Roma se desfæøurau convorbiri italo°ungare, în cadrul
cærora Italia promitea sprijin pentru revendicærile maghiare faflæ de România. Molotov îi declara
unui diplomat maghiar la Moscova cæ URSS consideræ întemeiate pretenfliile Ungariei faflæ
de România øi cæ, „în cazul convocærii unei conferinfle internaflionale, la care s°ar pune problema
revendicærilor Ungariei faflæ de România“, URSS va sprijini Ungaria (44, 2002, p. 123).
La 28 mai 1940, în plinæ ofensivæ germanæ în Vest, România începea sæ tatoneze posibilitæflile
apropierii de Germania. În acest context, între România øi Germania se încheiau acordul petrol
contra armament øi un acord al cerealelor, iar la 1 iulie 1940 România renunfla la garanfliile
acordate unilateral de cætre Franfla øi Marea Britanie; regele Carol al II°lea solicita lui Hitler
trimiterea unei misiuni militare øi garanflii pentru România. Grigore Gafencu, adept al neutra-
litæflii, era înlocuit din funcflia de ministru de Externe cu Ion Gigurtu, progerman, care devenea
repede prim°ministru. Berlinul condifliona însæ orice îmbunætæflire a relafliilor româno°germane
de satisfacerea de cætre România a revendicærilor teritoriale maghiare øi bulgare. Pierderea
Basarabiei øi Bucovinei de nord avea sæ încurajeze øi mai mult pretenfliile revizioniste. Ungaria
se pregætea fæfliø pentru o încercare de forflæ cu România. Sprijinind Budapesta, Germania se
temea totodatæ cæ un conflict armat româno°ungar ar fi putut pune în pericol aprovizionarea
sa cu petrol românesc. Pe 15 iulie, într°o scrisoare plinæ de acuzaflii øi ameninflæri adresatæ lui
Carol al II°lea, Hitler cerea României într°un mod ultimativ sæ se alæture definitiv liniei politice
a Germaniei øi sæ soluflioneze în mod satisfæcætor revendicærile teritoriale din partea Ungariei
øi Bulgariei. Apoi, pe 26 iulie la Salzburg aveau loc convorbiri între Hitler øi Ribbentrop, pe
de o parte, øi I. Gigurtu øi M. Manoilescu, primul ministru øi, respectiv, ministrul de Externe
al României. Germania cerea imperativ Bucureøtilor sæ poarte neîntârziat negocieri cu Ungaria
în legæturæ cu pretenfliile teritoriale ale acesteia din urmæ. Asemenea negocieri se desfæøurau
la Turnu Severin între 16°24 august. Ungaria va pretinde mai mult de jumætate din Transilvania.
Delegaflia românæ va fi favorabilæ schimbului de populaflie între cele douæ flæri, cu mici rectificæri
de frontieræ. Tratativele eøuau. Simultan, la Craiova aveau loc între 19 august°7 septembrie
negocieri româno°bulgare în legæturæ cu revendicærile Bulgariei faflæ de România. Pe 26 august,
Hitler decidea ca puterile Axei sæ „arbitreze“ în problema cererilor maghiare faflæ de România;
delegafliile Ungariei øi României erau convocate la Viena pentru 29 august. A doua zi, Hitler
øi consilierii sæi stabileau pe hartæ teritoriul pe care România urma sæ°l cedeze Ungariei. În
palatul Belvedere, Ribbentrop øi Ciano aveau sæ facæ presiuni asupra lui Manoilescu spre a
impune „arbitrajul“. La Bucureøti, Consiliul de coroanæ accepta dictatul germano°italian. Astfel,
43 492 km. pætrafli øi o populaflie de 2 667 000 locuitori din Ardealul de nord, în majoritate
români, treceau la Ungaria. Germania øi Italia garantau noile granifle ale României. Textul
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 159

garanfliei, înmânat lui Manoilescu de cei doi „arbitri“, era urmætorul: „În numele øi din ordinul
guvernului german (italian), am onoarea de a comunica Excelenflei Voastre cæ Germania øi
Italia îøi asumæ, cu începere din ziua de astæzi, garanflia de inviolabilitate øi integritate a statului
român“ (apud 44, 2002, p. 125). Iatæ cum descrie contele Ciano momentul „arbitrajului“:
„29 august: Hotærâm, împreunæ cu Ribbentrop, sæ rezolvæm problema printr°un arbitraj…
Ungurii acceptæ în cursul dupæ amiezii. Românii ne vor face sæ aøteptæm ræspunsul pânæ la
patru dimineafla. 30 august: Ceremonia semnærii la Palatul Belvedere. Ungurii, væzând harta
geograficæ, nu mai pot de bucurie. Apoi se aude un zgomot. Este vorba de Manoilescu, care
s°a præbuøit pe masæ, leøinat. Medici, masaje, ulei camforat. Îøi revine, dar acuzæ lovitura“.
Apoi, pe 31 august Ciano se afla cu Ribbentrop la vânætoare, satisfæcufli de ceea ce fæcuseræ.
În ziua urmætoare, îl informa pe Mussolini despre hotærârea de la Viena: Ducele va fi mulflumit
de rezultat… (35, pp. 221°222). La 5 septembrie, guvernul Marii Britanii dædea o declaraflie
oficialæ prin care nu recunoøtea efectele „arbitrajului“ de la Viena în problema Ardealului.
Pe de altæ parte, pe 7 septembrie se încheia un acord de frontieræ româno°bulgar, care prevedea
cedarea Cadrilaterului cætre Bulgaria.
„La începutul lunii septembrie 1940, România Mare încetase sæ existe. Clasa politicæ, intratæ
în panicæ, nu a înfleles cæ interesul Germaniei pentru petrolul românesc este o carte de joc
importantæ. Reichul nu era interesat în dezmembrarea României øi a temperat „ardoarea“
revizionistæ a Ungariei øi Bulgariei (la Viena, el a impus Ungariei o soluflie…sub minimum
revendicærilor Budapestei. Dacæ România ar fi rezistat cu armele Uniunii Sovietice, Germania
nu ar fi permis partenerului de la Moscova sæ treacæ Prutul (s°a væzut cæ sudul Bucovinei ne°a
fost salvat de Hitler!). Abandonarea, færæ luptæ, a teritoriului naflional a putut fi o soluflie
pragmaticæ, dar ea a ræmas dezonorantæ“ (43, 1997, p. 379°380).
În condifliile noilor raporturi de forfle în Europa, rapturile teritoriale din 1940 schimbau
destinul României. Pe plan intern, ele împingeau flara spre dictatura militaræ, trecând temporar
prin regimul unui stat legionar. Pe plan internaflional, ele transformau România într°un satelit
al Germaniei. Încercærile de înlæturare a nedreptæflilor impuse României în 1940 vor cunoaøte
momente dramatice. Hitler va folosi problema Transilvaniei ca un instrument pentru a menfline
atât România, cât øi Ungaria în tabæra Germaniei. Numai încheierea ræzboiului, în condiflii
când România, începând cu 23 august 1944, lupta de partea Coalifliei antihitleriste, va înlætura
efectele Dictatului de la Viena. Basarabia øi nordul Bucovinei vor fi eliberate cu arma în mânæ
doar pentru scurt timp. Moscova, învingætoare în ræzboi, va impune prin convenflia de armistifliu
dintre România øi Nafliunile Unite din 12 septembrie 1944 øi prin tratatul de pace de la Paris
din februarie 1947 reîncorporarea lor în URSS. De abia destræmarea Uniunii Sovietice va permite
ca Moldova dintre Prut øi Nistru sæ°øi dobândeascæ independenfla. Cele trei judefle din sudul
Basarabiei nu vor intra însæ în componenfla Republicii Moldova, ci în aceea a Ucrainei, flaræ
care va include øi nordul Bucovinei. Înainte de destræmarea sa, URSS, printr°o hotærâre a
Congresului Deputaflilor Poporului, condamna încheierea protocolului adiflional la Tratatul din
1939 øi a altor înflelegeri semnate cu Germania øi recunoøtea cæ acestea sunt, din punct de
160 CONSTANTIN VLAD

vedere juridic, lipsite de temei øi valabilitate dintru început. La rândul sæu, România, printr°o
declaraflie a Parlamentului, adoptatæ pe 24 iunie 1991, condamna încheierea Pactului
Ribbentrop°Molotov øi respingea în mod categoric consecinflele anexei sale secrete. Totuøi,
unele din aceste consecinfle nu au fost încæ înlæturate. Istoriceøte, anexærile repetate ale
Basarabiei, politica ruseascæ de forflæ øi dictat s°au aflat, de fapt, la originea existenflei în prezent
a douæ state româneøti. România a fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, dar
aceasta nu anuleazæ conøtiinfla unitæflii de neam între românii de pe cele douæ maluri ale Prutului.
Deøi declaræ cæ Pactul Ribbentrop°Molotov este nul øi neavenit de când era semnat, Federaflia
Rusæ, succesoarea URSS, a refuzat menflionarea lui în tratatul ruso°român. Acelaøi subiect a
creat dificultæfli în finalizarea tratatului dintre România øi Republica Moldova. Din pæcate,
autoritæflile române din 1997 au acceptat încheierea tratatului dintre România øi Ucraina, omiflând
menflionarea în textul sæu a pactului din 23 august 1939. Desigur, relafliile României cu Republica
Moldova, cu Ucraina øi cu Federaflia Rusæ sânt bazate pe tratate internaflionale, deci pe principiile
dreptului internaflional, pe care România le respectæ cu strictefle. De aceea, „contenciosul“
provocat de pactul Ribbentrop°Molotov are în prezent mai ales o rezonanflæ istoricæ; el nu poate
fi totuøi ignorat. Condamnarea pactului Ribbentrop°Molotov continuæ sæ aibæ o valoare de
principiu pentru cæ el a devenit un fel de caz°simbol de manifestare a politicii de forflæ øi dictat,
când mari puteri certate cu legea internaflionalæ pot hotærî în mod discreflionar øi brutal de soarta
altor flæri øi popoare.
Dupæ cæderea Franflei, Marea Britanie se afla singuræ în ræzboi cu puterile Axei. Hitler spera
cæ Anglia va ceda, acceptând pacea. Va avansa propuneri în acest sens pe cæi diplomatice
discrete. Apoi, pe 19 iulie 1940, oferea public Londrei încheierea pæcii. Guvernul britanic va
respinge însæ inifliativa Berlinului. Simultan, cælcând pe urmele lui Napoleon, cum va face øi
în iunie 1941, Hitler va ordona începerea pregætirilor de invadare a insulelor britanice. Pe 16
iulie 1940 aceste pregætiri devin proiectul operafliunii Seelöwe (Leul de mare). La 1 august
era semnatæ Directiva nr. 17, care prevedea: aviaflia germanæ trebuie sæ distrugæ aviaflia englezæ
cu toate mijloacele de care dispune. Ofensiva va începe la 6 august øi va fi însoflitæ de o
intensificare a ræzboiului naval. Debarcarea urma sæ aibæ loc dupæ victoria aeronavalæ, adicæ
în jurul datei de 21 septembrie (111, 1988, p. 176). Începea Bætælia Angliei, care se desfæøura
între 8 august øi 31 octombrie 1940. În ciuda atacurilor furibunde ale aviafliei germane, însoflite
de o blocadæ navalæ, Marea Britanie rezista. Germanii sufereau pierderi grele øi cunoøteau
prima înfrângere din ræzboi. Operafliunea Seelöwe a fost amânatæ, apoi abandonatæ.
Încæ din timpul campaniei împotriva Franflei, Londra va începe sæ pregæteascæ o nouæ
deschidere cætre URSS. Pe 18 mai 1940, Cabinetul britanic decidea sæ°l trimitæ pe Sir Stafford
Cripps, om politic de stânga, într°o misiune specialæ la Moscova. Autoritæflile sovietice îøi
declarau acordul sæ°l primeascæ pe Cripps, dar, pentru a menaja susceptibilitæflile Germaniei,
nu ca trimis special, ci ca ambasador la Marii Britani în URSS. Acesta sosea în capitala sovieticæ
în a doua jumætate a lunii iunie 1940, iar pe 1 iulie era primit de Stalin, cæruia îi înmâna un
mesaj al lui Churchill. Între altele, în mesaj se spunea: „La ora actualæ, problema care se pune
întregii Europe — inclusiv celor douæ flæri ale noastre — este de a øti cum vor reacfliona statele
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 161

øi popoarele Europei în fafla perspectivei unei hegemonii germane pe întregul continent. Guvernul
Majestæflii Sale este dispus sæ discute în profunzime cu guvernul sovietic oricare din vastele
probleme ridicate de încercarea actualæ a Germasniei de a urmæri în Europa, în etape, un plan
metodic de cuceriri øi absorflie“ (apud 69, 1992, p. 182). Era, færæ îndoialæ, o propunere serioasæ,
care putea deschide o nouæ perspectivæ în raporturile anglo°sovietice în contextul istoric dat.
Voi aræta mai jos ce va face Stalin cu acest mesaj. Aici menflionez cæ, la Moscova øi Londra,
începeau o serie de contacte, în care Marea Britanie încerca sæ°øi apropie Rusia sovieticæ, iar
Moscova cæuta sæ obflinæ aprobarea de cætre Londra a anexiunii fiærilor Baltice. În aceste contacte
apæreau idei care vor cristaliza, în timp, viziunile englezæ øi rusæ privind sferele de influenflæ
în Europa øi în alte zone. Întrucât Foreign Office, dupæ declaraflia din 23 iulie a Departamentului
de Stat privind Statele Baltice, ezita în angajarea unor discuflii serioase cu Moscova în aceastæ
problemæ, Cripps îi scria lui Halifax, pe 4 august 1940: „Statele Unite ale Americii îøi pot
permite sæ se opunæ guvernului sovietic, prin adoptarea unei atitudini morale în problema
integrærii acestor state, dar sunt înclinat sæ cred cæ orice stat important confruntat cu un atac
german, aøa cum se întâmplæ astæzi cu Rusia, ar fi recurs la ocuparea Statelor Baltice înainte
ca Germania sæ le poatæ folosi ca baze de atac“ (apud 83, 1993, p. 107). Erau pæreri personale
ale ambasadorului Cripps, pe care Foreign Office le consemna doar; Londra era totuøi gata
sæ recunoascæ de facto controlul administrativ al ruøilor asupra Statelor Baltice, dar nu øi dreptul
de a pretinde proprietæflile acestora din Marea Britanie. Dupæ încheierea Pactului anti°Komintern
(septembrie 1940) însæ, Cripps primea noi instrucfliuni spre a le comunica Moscovei. Le reproduc
în versiunea istoricului Lloyd C. Gardner pentru cæ ele pun în relief calea sinuoasæ a începuturilor
de drum al Marii Britanii cætre definirea sferelor de influenflæ postbelice:
„Dacæ Moscova promitea sæ pæstreze o neutralitate binevoitoare în locul atitudinii sale favorabile
Axei; dacæ promitea sæ continuie trimiterea de ajutoare în China [în favoarea forflelor naflionaliste
— C.V.]; dacæ era de acord sæ nu atace Turcia sau Iranul în caz cæ acestea ar fi intrat în ræzboi;
dacæ ruøii semnau acordul comercial øi negociau un tratat de neagresiune anglo°sovietic…
Guvernul Majestæflii Sale, dacæ va câøtiga sæzboiul, se va consulta pe larg cu Moscova øi cu
celelalte nafliuni care manifestaseræ aceeaøi neutralitate binevoitoare în privinfla aranjamentelor
postbelice în Europa øi în Asia… Dacæ ruøii acceptau aceste condiflii, Londra promitea sæ nu
formeze dupæ ræzboi nici o alianflæ împotriva Uniunii Sovietice øi sæ recunoascæ, pânæ la consultæri
ulterioare, suveranitatea de facto a URSS asupra Statelor Baltice, Basarabiei, Bucovinei øi a
acelor pærfli ale fostei Polonii aflate în prezent sub control sovietic“ (apud 83, 1993, p. 109).
Prima reacflie a ruøilor: comunicarea cuprinde sugestii de cea mai mare însemnætate. Când
Cripps cerea însæ un ræspuns detaliat, responsabilii Ministerului de Externe moscovit ræmâneau
tæcufli. Cripps nu era primit de Molotov; ambasadorul britanic va înflelege de ce, atunci când
va afla din ziare cæ acesta plecase în vizitæ la Berlin (13°14 noiembrie 1940). Astfel, în ultimile
luni ale anului 1940 øi în primele ale celui urrmætor, raporturile anglo°ruse ajunseseræ într°o
situaflie færæ ieøire: pe de o parte, refuzul Moscovei de a accepta oferta lui Cripps de recunoaøtere
162 CONSTANTIN VLAD

condiflionatæ a anexiunilor ruseøti; pe de alta, refuzul britanicilor de a restitui URSS averea


în aur a Statelor Baltice (83, 1993, p. 113).
În rezistenfla sa faflæ de Germania nazistæ, Marea Britanie primea un sprijin tot mai substanflial
de peste Ocean. Încæ din 4 noiembrie 1939, preøedintele Roosevelt amenda legile neutralitæflii,
astfel încât sæ se permitæ Angliei øi Franflei cumpærarea de armament american, care sæ fie
achitat pe loc øi transportat de cumpærætor (sistemul cash and carry). Acest sistem era util,
dar se va dovedi în curând insuficient. Mæsurile ce°i urmau au marcat treptata pæræsire de cætre
SUA a izolaflionismului — care va stærui totuøi în politica americanæ pânæ la Pearl Harbor.
Sprijinul acordat Marii Britanii reprezenta o investiflie a Americii în propria°i securitate.
Roosevelt, scrie în acest sens Kissinger, a væzut cæ marja de siguranflæ a Americii se îngusta
øi cæ o victorie a puterilor Axei avea sæ o elimine. Mai presus decât orice, el l°a gæsit pe Hitler
a fi duømanul neîmpæcat øi cea mai mare ameninflare faflæ de toate valorile pe care le reprezenta
istoriceøte America. Dupæ præbuøirea Franflei, el a scos tot mai mult în evidenflæ ameninflarea
iminentæ la adresa securitæflii americane. Pentru Roosevelt, Atlanticul avea aceeaøi semnificaflie
pe care o avea Canalul Mânecii pentru oamenii de stat britanici. Vedea un interes naflional
vital în aceea ca Oceanul sæ nu fie dominat de Hitler (109, 1998, p. 353).
În concordanflæ cu aceastæ poziflie de principiu, Statele Unite vor întreprinde o suitæ de acfliuni
care vor crea o dinamicæ ce le va apropia pas cu pas de ræzboi. Pe 3 septembrie 1940, SUA
cedau Marii Britanii 50 distrugætoare, în schimbul primirii în folosinflæ a unui numær de baze
militare engleze în Atlantic. Acest aranjament constituia substanfla unui acord defensiv
anglo°american. În ianuarie°martie 1941 statele majore american øi britanic desfæøurau în secret
convorbiri privind strategia comunæ de ræzboi (Planul ABC°1). Se convenea ca, în cazul unui
ræzboi purtat de cele douæ flæri simultan împotriva Germaniei øi Japoniei, prioritatea s°o aibæ
frontul antigerman. Se exprima astfel chiar de la începutul cooperærii de ræzboi anglo°americane
convingerea lui Roosevelt cæ înfrângerea Germaniei condifliona zdrobirea Japoniei. Pe 11 martie
1941 intra în vigoare legea de împrumut°închiriere (Lend°Lease Act). Legea permitea ca orice
flaræ a cærei apærare era consideratæ vitalæ pentru Statele Unite sæ primeascæ arme øi alte
echipamente øi materiale prin transfer, schimb sau împrumut, dupæ principiul: „sæ stingem
mai întâi incendiul, pompierul va fi plætit mai târziu“ (69, 1992, p. 203). Legea va fi în vigoare
pânæ în august 1945, SUA punând la dispoziflia aliaflilor sæi furnituri de ræzboi în valoare totalæ
de 50,6 miliarde dolari. În aprilie 1941 se încheia cu ministrul danez la Washington — care,
din punct de vedere diplomatic, nu avea nici o împuternicire întrucât Danemarca era ocupatæ
øi nu se constituise un guvern danez în exil — un acord prin care trupele americane se instalau
în Groenlanda. În mai 1941 în SUA era declaratæ starea de urgenflæ pe termen nelimitat; se
decidea închiderea consulatelor germane øi italiene, mæsuræ la care Berlinul øi Roma vor retalia.
Douæ luni mai târziu ræspunzând unei invitaflii a guvernului local, trupele americane aterizau
în Islanda. Færæ aprobarea Congresului, Roosevelt declara apoi întreaga zonæ dintre Islanda
øi coastele americane ca parte a sistemului defensiv al Emisferei vestice. În aceastæ zonæ, vasele
øi avioanele americane aveau ordin sæ semnaleze orice prezenflæ germanæ. S-a ajuns astfel la
situaflia ca un distrugætor american sæ fie torpilat de un submarin german. Ca reacflie, Roosevelt
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 163

a ordonat marinei militare americane sæ scufunde orice submarin german sau italian descoperite
în zona defensivæ, care se întindea pânæ în Islanda. Astfel, sub aspect practic, Statele Unite
se aflau în ræzboi pe mare cu puterile Axei.
America lua cursul unui intens program de înarmæri. Avea loc o puternicæ revenire la tradifliile
wilsoniene. Pe 6 ianuarie 1941, în mesajul anual cætre Congres, Roosevelt enunfla cele „Patru
libertæfli“: 1. Libertatea conøtiinflei øi de expresie; 2. Libertatea religioasæ; 3. Libertatea de a
nu suferi de nevoi; 4. Libertatea de a nu suferi de teamæ. Aceste libertæfli vor sta la baza angajærii
SUA în ræzboi øi a formulærii pozifliilor americane faflæ de lumea postbelicæ. Ele vor fi concretizate
øi dezvoltate în Carta Atlanticului semnatæ de Roosevelt øi Churchill pe 14 august 1941, cu
prilejul conferinflei anglo°americane la nivel înalt, flinutæ la bordul cruciøætorului american
Augusta øi a cuirasatului englez Prince of Wales într°un golf al insulei Newfoundland. Carta
Atlanticului cuprindea urmætoarele puncte: 1. Renunflarea la extinderi teritoriale sau de altæ
naturæ; 2. Opoziflia faflæ de schimbæri teritoriale contrare dorinflei popoarelor în cauzæ; 3. Sprijin
dat dreptului popoarelor de a°øi alege propria formæ de guvernæmânt; 4. Sprijin acordat, cu
respectarea obligafliilor existente, pentru micøorarea restricfliilor comerciale øi pentru asigu-
rarea accesului la materiile prime pe baze egale; 5. Sprijin acordat eforturilor de cooperare
menite sæ îmbunætæfleascæ poziflia economicæ øi securitatea socialæ a popoarelor lumii; 6. Liber-
tatea de a nu suferi de nevoi øi de fricæ; 7. Libertatea mærilor øi 8. Dezarmarea nafliunilor
agresoare, în perspectiva stabilirii unei structuri permanente de pace (159, 1976, p. 436). Pe
baza Cartei se va constitui Coaliflia Nafliunilor Unite. Principiile Cartei fundamentau Declaraflia
Nafliunilor Unite, semnatæ la 1 ianuarie 1942 de 26 state, printre care se aflau Statele Unite,
Marea Britanie, URSS øi China. Ruøii îøi vor aræta nemulflumirea cæ nu fuseseræ consultafli în
formularea Cartei Atlanticului, dar în final aderau la Declaraflie.
Între timp, se acumulau contradicfliile care vor duce la extinderea ræzboiului în Est. Rusia
sovieticæ îøi va îndeplini cu scrupulozitate obligafliile de a livra Reichului fliflei, materii prime,
unele chiar importate din Extremul Orient øi adesea în detrimentul acoperirii propriilor nevoi.
Se pærea cæ relafliile de cooperare dintre cele douæ flæri, bazate pe tratatele din 23 august øi 28
septembrie 1939 vor fi de lungæ duratæ. Dar, strategic, ele erau mæcinate chiar din temelii.
Pentru Hitler, aranjamentul cu URSS urmærise sæ°i acopere spatele pânæ scotea din luptæ Franfla
øi Marea Britanie øi°øi instaura dominaflia în Europa occidentalæ. Urma apoi sæ se ræfuiascæ
cu Rusia, obflinând „spafliul vital“ din Est. Pentru conducætorii de la Kremlin, care cunoøteau
bine Mein Kamf, înflelegerea cu Hitler trebuia folositæ spre întærirea propriilor poziflii øi câøtigarea
de timp prin amânarea confruntærii pe care o considerau inevitabilæ. O va mærturisi Stalin în
august 1942 lui Churchill øi lui Averell Harriman, ultimul fiind ambasadorul american la
Moscova: „øtiam cæ ræzboiul urma sæ izbucneascæ, dar speram sæ mai câøtigæm vreo øase luni…
Dacæ Hitler mi°ar fi læsat un an în plus, nemflii n°ar fi cælcat pe pæmântul Rusiei“ (69, 1992,
p. 198).
Atitudinea Germaniei faflæ de raporturile cu URSS øi de perspectiva acestor raporturi este
reliefatæ pregnant de soarta mesajului lui Churchill cætre Stalin, din 23 iulie 1940, prezentat
mai sus. Stalin îi transmitea lui Hitler un rezumat detaliat al convorbirii avute cu Cripps, însoflit
164 CONSTANTIN VLAD

de copia integralæ a mesajului lui Churchill (69, 1992, p 183). Gestul lui Stalin, neobiønuit în
raporturile diplomatice — el depæøea cu mult prevederile pactului sovieto°german din 23 august
1939 privitoare la consultærile bilaterale —, gest care ar fi trebuit apreciat de partea germanæ,
nu va conta însæ. Probabil, la aceasta contribuia øi împrejurarea cæ, în prezentarea fæcutæ de
Cripps pe marginea mesajului înmânat lui Stalin, ambasadorul britanic se referise la rolul pe
care ar fi trebuit sæ°l joace URSS în stabilitatea Balcanilor (Cripps vorbise despre „dorinfla
Angliei de a vedea stabilizarea situafliei în Balcani sub egida URSS“). În acest sens, Florin
Constantiniu consideræ cæ informarea pe care Moscova o transmitea Berlinului despre
convorbirea cu Cripps, reprezenta „un semnal politic de cea mai mare însemnætate, având douæ
obiective: a) Germania era avertizatæ sæ nu°øi asume în exclusivitate reglementarea proble-
melor Europei de Sud°Est; b) Germania era informatæ cæ Marea Britanie era dispusæ sæ
recunoascæ Uniunii Sovietice rolul conducætor în Europa de Sud°Est“ (44, 2002, p. 118). Alergic
la orice element care putea semnala o eventualæ apropiere sovieto°britanicæ, Hitler le spunea
generalilor sæi pe 30 iulie 1940:
„Se petrece ceva curios dincolo de Canalul Mânecii. Este suficient ca Rusia, neliniøtitæ de
cuceririle noastre în Occident, sæ°i facæ sæ înfleleagæ cæ ea nu doreøte dezvoltarea puterii germane,
pentru ca englezii sæ se agafle ca niøte înecafli de speranfla unei complete ræsturnæri a situafliei
de acum… Dacæ noi vom zdrobi Rusia, ultima soluflie salvatoare a Angliei dispare. Ea trebuie
deci lichidatæ. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Data prevæzutæ: primævara anului 1941“
(apud 69, 1992. p. 180).
De unde se vede cât de neputincioasæ ræmânea diplomaflia, chiar la nivel înalt, în fafla unei
politici hotærâtæ sæ mizeze pe forfla brutæ. În interesanta sa lucrare Preliminarii la ræzboiul din
Ræsærit (1996), Grigore Gafencu analizeazæ trei „fisuri“ în raporturile ruso°germane dupæ acordul
din 23 august 1939: garanfliile date de Axæ României, lupta pentru Gurile Dunærii øi Pactul
Tripartit. Axa, scrie Gafencu în legæturæ cu prima fisuræ, adicæ Germania, a pætruns (prin garanflii)
dintr°un singur foc øi la Budapesta øi la Bucureøti. Era prima etapæ în marøul sæu spre sud.
Pentru a fi foarte clar cæ ea înflelegea sæ întreprindæ acest marø singuræ, færæ însoflitor øi în spirit
exclusivist — spiritul care dominase øi împærflirea Transilvaniei — Axa acorda României o
garanflie teritorialæ. Acest premiu de consolare pentru o flaræ atât de crunt amputatæ semnifica
în realitate cæ, începând cu linia Prutului øi Dunærea de Jos, unde Rusia urma sæ se opreascæ,
începea zona de influenflæ germanæ, în care nici o altæ influenflæ nu mai era toleratæ. Exact în
acest sens a fost înfleleasæ garanflia la Moscova (80, 1996, p. 53). Rusia va critica în repetate
rânduri faptul cæ fusese exclusæ de la stabilirea „arbitrajului“ de la Viena øi, mai ales, acordarea
de garanflii României de cætre Germania øi Italia. Berlinul va respinge de fiecare datæ asemenea
critici; erau semne ale unei confruntæri tot mai evidente a Berlinului øi Moscovei în legæturæ
cu România. Pentru Germania, dupæ capitularea Franflei, importanfla României creøtea enorm.
Planul de a îngenunchea Anglia, ca øi persectivele generale ale ræzboiului (încæ din iulie 1940
Hitler îi vorbise generalului Alfred Jodl despre posibilitatea organizærii unei campanii împotriva
URSS chiar pentru toama anului 1940: 44, 2002, p. 119) ) ridicau la cote foarte înalte interesul
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 165

Germaniei pentru România ca furnizoare de petrol, cereale øi alte materii prime, precum øi
datoritæ pozifliei sale strategice. Hitler va vedea în încercarea lui Stalin de a acapara Bucovina
nu numai o încælcare a termenilor pactului sovieto°german, ci øi o tentativæ a URSS de
expansiune spre vest. La Berlin se va refline cu îngrijorare ameninflarea sovieticæ de a folosi
forfla împotriva României, dacæ aceasta n°ar fi cedat Basarabia øi partea de sud a Bucovinei
— pregætirile militare fæcute de ruøi în acest scop în Ucraina nu le scæpaseræ germanilor. Pe
de altæ parte, Moscova urmærea cu atenflie prezenfla tot mai amplæ germanæ în România, inclusiv
de ordin militar, iar diplomaflia rusæ sesiza importanfla strategicæ a României pentru Germania.
„România, opina A. I. Lavrentiev, reprezentantul sovietic la Bucureøti, într°o telegramæ adresatæ
lui Molotov pe 17 septembrie 1940, este privitæ de Germania drept cea mai importantæ bazæ
de atac împotriva Uniunii Sovietice øi drept cel mai important punct strategic, care apropie
Germania de Marea Neagræ øi de Strâmtori“ (apud 44, 2002, p. 133).
În ceea ce priveøte a doua fisuræ, este de reamintit cæ în 1940 funcflionau douæ organisme
care se ocupau de problemele Dunærii. Anume, Comisia Internaflionalæ, creatæ la Versailles
în 1920, era formatæ din statele riverane ale Dunærii superioare øi de mijloc, plus Franfla, Anglia
øi Italia; ea avea sediul la Belgrad øi atribuflii în principal de ordin tehnic. Apoi, funcfliona Comisia
Europeanæ pentru Dunærea de Jos (sau maritimæ), CED, constituitæ dupæ ræzboiul Crimeii; ea
urmærea sæ reprezinte interesele Europei la Gurile Dunærii øi sæ le concilieze cu cele ale Rusiei,
de unde semnificaflia ei politicæ. În 1940, CED era formatæ din Anglia, Franfla, Germania, Italia,
URSS øi România, având sediul la Galafli. Germania convoca în septembrie 1940 o conferinflæ
la Viena pentru a stabili un regim provizoriu pentru cursul superior al Dunærii, cu scopul principal
de a lichida Comisia Internaflionalæ øi, prin aceasta, de a elimina Franfla øi Anglia de la gestionarea
treburilor privitoare la Dunære. Moscova cerea sæ participe la conferinfla de la Viena, dar Berlinul
nu accepta. Se ajungea la o conferinflæ privind Dunærea de Jos, care se deschidea la Bucureøti
pe 28 octombrie 1940, cu participarea Germaniei, Italiei, URSS øi a României. Delegaflia sovieticæ
cerea înlocuirea Comisiei Europene cu o administraflie ruso°românæ pentru Dunærea de la Galafli
la Marea Neagræ, inclusiv pentru toate braflele Dunærii — Chilia, Sulina øi Sfântul Gheorghe.
Eliminarea Marii Britanii øi Franflei din organismul care urma sæ administreze Dunærea de Jos
ar fi înlæturat echilibrul care caracteriza statutul Dunærii maritime de aproape un secol. Pe de
altæ parte, acceptarea propunerii sovietice privind o administraflie comunæ, dat fiind raportul
de forfle dintre cele douæ pærfli, ar fi asigurat stæpânirea absolutæ a Gurilor Dunærii de cætre
URSS. Dacæ în ceea ce priveøte înlæturarea Franflei øi Marii Britanii interesele germane øi cele
sovietice coincideau, perspectiva dominafliei sovietice la Dunærea de Jos contravenea direct
intereselor Germaniei. Negocierile ajungeau într°un punct mort. Conferinfla de la Bucureøti
øi-a suspendat lucrærile pe 21 decembrie 1940 spre a nu le mai relua niciodatæ. Ea reliefase
însæ færæ umbræ de echivoc conflictul de interese sovieto°german, într°o zonæ a cærei importanfla
strategicæ sporea rapid (80, 1996, pp. 63°82).
Urmætoarea fisuræ în înflelegerea dintre URSS øi Germania era provocatæ de Pactul Tripartit.
Acesta era semnat la Berlin pe 27 septembrie 1940 de cætre Germania, Italia øi Japonia. Pactul
reglementa împærflirea sferelor de influenflæ între cele trei puteri: Europa pentru Germania øi
166 CONSTANTIN VLAD

Italia, Asia de ræsærit pentru Japonia. Deøi un articol distinct preciza cæ Pactul nu afecta cu
nimic tratatul sovieto°german, Moscova va protesta împotriva a ceea ce considera o violare
a tratatului din 23 august 1939; i se va ræspunde, amintindu°i°se de Bucovina. La Kremlin se
trægea însæ concluzia cæ Pactul Tripartit situa în umbræ înflelegerea ruso°germanæ. Punerea URSS
în fafla faptului împlinit de cætre „partenerul“ german nu era un caz izolat. Pactul Tripartit se
adæuga unor precedente: Dictatul de la Viena, garanfliile germano°italiene øi intrarea trupelor
germane în România, precum øi prezenfla unor trupe germane în Finlanda. Astfel, forflele armate
sovietice øi cele germane ajungeau faflæ în faflæ pe o linie care mergea de la Oceanul Arctic
pânæ la Marea Neagræ (80, 1996, pp. 83°94).
Aceste ciocniri de interese sovieto°germane aveau prelungiri strategice în Balcani, în condiflii
când Germania, stæpânæ a vestului continentului øi în plinæ ofensivæ împotriva Angliei, îøi
îndrepta atenflia øi cætre sud°estul european. Pentru a°øi atinge obiectivele în aceastæ zonæ,
Germania va miza pe o diplomaflie sprijinitæ de forflæ. Pactul Tripartit urma sæ serveascæ în scopul
penetrærii Balcanilor ca un mijloc de acaparare prin aderare, atunci când armata de la Dunære,
exercitând o presiune decisivæ asupra ezitanflilor, va ataøa Imperiului german noi aliafli, docili
øi supuøi. Germania spera sæ se poatæ extinde astfel, færæ luptæ, pânæ la Mediterana, înglobând
în spafliul sæu vital, prin acorduri succesive urmate de o ocupaflie militaræ, dupæ Ungaria øi
România, celelalte flæri din sud°est: Bulgaria, Iugoslavia, Grecia øi, eventual, Turcia. Agresiunea
italianæ împotriva Greciei, urmatæ de rezistenfla plinæ de succes a grecilor, dejucase însæ planul
german. fiærmurile sudice ale Peninsulei Balcanice, care trebuiau sæ constituie punctul de pornire
într°o expediflie de cea mai mare amploare, deveniseræ un obiectiv militar pe care trupele germane
urmau sæ°l cucereascæ (80, 1996, p. 99). Într°adevær, Mussolini decisese sæ atace Grecia færæ
a se consulta în prealabil cu Berlinul. „Hitler, le va spune el colaboratorilor sæi apropiafli, mæ
pune întotdeauna în fafla faptului împlinit. De data aceasta îi voi plæti cu aceeaøi monedæ: va
afla din ziare cæ am intrat în Grecia. În felul acesta, suntem chit…“. Dincolo de fanfaronadæ,
Mussolini îi va scrie totuøi cancelarului german spre a°l preveni, dar o va face în aøa fel încât
scrisoarea sæ°i parvinæ prea târziu. „Hitler se va græbi sæ meargæ în Italia, dar când va ajunge
la Roma în dimineafla zilei de 28 octombrie, Ducele îi va spune cæ trupele italiene se puseseræ
în miøcare cu trei ore mai de vreme. Hitler îøi va stæpâni mânia øi°øi va exprima solidaritatea
cu Italia; e o catastrofæ, va comenta însæ Keitel, aflat în suita cancelarului“ (111, 1988,
pp. 194, 195).
Divergenflele sovieto°germane privind Balcanii se vor concentra îndeosebi asupra Bulgariei.
Moscova va cere cu insistenflæ øi în mod repetat o prezenflæ în Bulgaria similaræ cu cea germanæ
în România, inclusiv acordarea de garanflii statului slav de la sud de Dunære. Berlinul se va
opune însæ, având propriile planuri cu privire la Bulgaria legate de înaintarea Germaniei în
sud°estul continentului.
Definitivarea planurilor Germaniei în noul context strategic: capitularea Franflei, dar øi eøecul
tentativei de a scoate Marea Britanie din ræzboi, fæceau necesare contacte la nivel înalt între
cele douæ flæri. Ribbentrop îi va trimite lui Stalin o lungæ scrisoare în care vorbea de necesitatea
unei delimitæri a intereselor celor douæ pærfli la scaræ mondialæ øi°l invita pe Molotov la Berlin.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 167

Acesta vizita cel de al Treilea Reich între 11°15 noiembrie 1940. Va avea convorbiri îndelungate
øi repetate cu Hitler øi cu alfli lideri germani. În discuflia cu Hitler, de o ræcealæ dramaticæ (69,
1992, p. 186), cancelarul german avea pentru prima oaræ în fafla sa un om care îi rezista.
Ribbentrop va propune un proiect de extindere a Pactului Tripartit, care sæ cuprindæ øi URSS,
însoflit de douæ anexe secrete care se refereau la împærflirea sferelor de influenflæ între pærfli pe
urmætoarele baze: Germania, în afara revizuirilor teritoriale care urmau sæ fie realizate la
încheierea pæcii, sæ dispunæ de Africa centralæ; Italia, în aceleaøi condiflii — de Africa de nord
øi de nord°est; Japonia — de regiunile din Extremul Orient situate la sud de arhipelagul nipon;
URSS — de zonele de la sud de Rusia, în direcflia Oceanului Indian; se preconiza totodatæ
scoaterea Turciei din sistemul occidental, revizuirea convenfliei de la Montreux spre a se asigura
trecerea prin Strâmtori færæ restricflii doar pentru riveranii Mærii Negre. Molotov va lua notæ
de propunerile lui Ribbentrop øi va insista ca în cazul Finlandei sæ se aplice o soluflie similaræ
cu cea privind Basarabia; ca Germania sæ nu obiecteze dacæ URSS acorda Bulgariei garanflii
similare cu cele germano°italiene pentru România; ca Rusia sæ obflinæ o garanflie împotriva
unui atac contra sa prin Strâmtori (69, 1992, p. 189). Întrucât în timpul unei întâlniri va suna
alarma aerianæ, anunflând bombardamente engleze, Ribbentrop øi Molotov se vor retrage în
adæpost. Ribbentrop, continuând discuflia întreruptæ, va insista cæ Marea Britanie este deja
înfrântæ, dar refuza sæ recunoascæ acest lucru; Molotov îl va întreba cu candoare: dacæ Anglia
este înfrântæ, ce cæutæm noi aici?
Se vor despærfli læsând toate problemele discutate în suspensie. Berlinul era clarificat:
coincidenfla de interese cu Rusia, concretizatæ în pactul din 23 august 1939, încetase. Locul
ei era luat de rivalitatea între cele douæ mari puteri care, latentæ pânæ atunci, devenea tot mai
evidentæ øi dobândea proporflii tot mai mari. Moscova nu sesiza însæ amploarea rupturii
sovieto°germane (44, 2002, p. 157°158). Pe 26 noiembrie Molotov informa Berlinul cæ acceptæ
în principiu propunerile lui Ribbentrop în urmætoarele condiflii: retragerea imediatæ a trupelor
germane din Finlanda; încheierea unui pact de asistenflæ mutualæ sovieto°german; atribuirea
cætre URSS a unei baze terestre øi navale în Bosfor øi Dardanele; recunoaøterea zonei de la
sud de Batumi øi de Baku, în direcflia Golfului Persic, ca un centru al aspirafliilor URSS;
abandonarea de cætre Japonia a drepturilor sale asupra concesiunilor carbonifere øi petrolifere
din nordul insulei Sahalin (69, 1992, p. 190).
Germania nu va ræspunde niciodatæ semnalului dat de Uniunea Sovieticæ. Pe 18 decembrie
1940, Hitler aproba planul de atacare a URSS, Planul Barbarossa (Directiva nr. 21) având
termen 15 mai 1941. Pe 17 ianuarie 1941, Molotov îi va declara ambasadorului german la
Moscova cæ guvernul sæu consideræ Bulgaria øi Strâmtorile drept o zonæ de securitate a URSS.
El ar socoti, de aceea, ocuparea acestei zone de cætre trupe germane drept o ameninflare a
securitæflii ruse. Berlinul va ignora aceastæ declaraflie. Mai mult, pe 1 martie detaøamente germane
îøi fæceau apariflia pe teritoriul bulgar. Era vorba despre o nouæ miøcare în cadrul planului german
cu privire la Balcani. De fapt, încæ în noiembrie 1940, Hitler decisese ca, înainte de a pætrunde
în URSS, sæ încheie socotelile cu Grecia, care rezista eroic atacurilor italiene; planul Marifla
168 CONSTANTIN VLAD

(Directiva nr. 20) pentru invadarea Greciei era semnat pe 13 noiembrie, chiar în timpul vizitei
lui Molotov la Berlin.
Lucrurile se vor precipita în Balcani. Pe 25 martie, guvernul iugoslav semna la Viena
aderarea la Pactul Tripartit. Peste douæ zile, la 27 martie, în Iugoslavia avea loc o lovituræ de
stat antihitleristæ. Imediat Hitler hotæra sæ invadeze Iugoslavia, semnând în acest sens Directiva
nr. 25; câtorva cæpetenii naziste el le va declara: „Iugoslavia trebuie distrusæ færæ milæ“. Într°un
gest temerar de ambele pærfli øi imprudent pentru Moscova, Iugoslavia încheia un tratat de
neagresiune cu Uniunea Sovieticæ. A doua zi, Germania, Ungaria øi Italia atacau Iugoslavia;
li se va alætura Bulgaria. Berlinul oferea øi României posibilitatea de a participa la invadarea
Iugoslaviei; Ion Antonescu declina aceastæ invitaflie. El declara însæ cæ dacæ trupele ungare
vor intra în Banatul sârbesc, România nu va ræmâne pasivæ. Simultan, Germania ataca Grecia.
Sub presiunea trupelor germane, corpul expediflionar britanic, format din aproape 60 000 militari,
era nevoit sæ pæræseascæ Grecia. Pe 17 aprilie rezistenfla Iugoslaviei era înfrântæ øi statul iugoslav
dezmembrat. Pe 27 aprilie cædea Atena. Iugoslavia, învinsæ, ocupatæ nu renunfla însæ la luptæ;
pe 21 iunie 1941, sub conducerea lui Iosip Broz Tito, se constituiau primele detaøamente de
partizani. Prin capturarea insulei Creta (20°31 mai 1941) campania din Balcani era încheiatæ.
Ea întârziase însæ punerea în practicæ a planului Barbarossa cu cca cinci sæptæmâni, o întârziere
ce avea sæ aducæ schimbæri majore, poate chiar hotærâtoare, în desfæøurarea ræzboiului cu Rusia.
În plus, frontul antigerman pe care partizanii aveau sæ°l deschidæ în curând urma sæ blocheze
în munflii Bosniei, în Iugoslavia luatæ ca întreg, peste 20 de divizii germane.
În plinæ campanie împotriva Iugoslaviei øi Greciei, pe 13 aprilie, la Moscova se petrecea
un eveniment diplomatic de ræsunet: semnarea tratatului de neutralitate dintre URSS øi Japonia.
Iniflial, realizarea unui acord sovieto°nipon fusese o idee germanæ, Berlinul fiind interesat sæ
formeze un front comun din centrul Europei pânæ în Extremul Orient, front îndreptat împotriva
Angliei øi a Imperiului britanic. Rezistenfla Marii Britanii, orientarea spre declanøarea campaniei
în Ræsærit færæ sæ aøtepte præbuøirea Angliei, schimbau atitudinea Berlinului în aceastæ privinflæ.
Tokyo însæ manifesta o dorinfla tot mai evidentæ pentru o înflelegere cu Moscova, întrucât
intenfliona sæ°øi îndrepte efortul de ræzboi spre Pacificul de sud°vest øi era vital interesat sæ
aibæ liniøte din partea Rusiei sovietice, în Pacificul de nord øi pe continent. Japonia propunea
un tratat sovieto°nipon de neagresiune, dupæ modelul pactului sovieto°german din 23 august
1939. URSS condifliona încheierea unui astfel de tratat de retrocedarea pærflii de sud a insulei
Sahalin, ocupatæ de Japonia în urma ræzboiului ruso°japonez din 1905. Sosit la Moscova,
ministrul de Externe nipon, Yosuke Matsuoka, propunea ca alternativæ un pact de neutralitate.
Guvernul sovietic va condifliona însæ øi încheierea acestuia de renunflarea de cætre japonezi a
concesionærilor miniere øi petrolifere din Sahalinul de nord, pe care Rusia fusese nevoitæ sæ
le acorde tot în 1905. În final, Japonia accepta øi pactul era semnat. Pentru URSS, pactul
reprezenta un mare câøtig politic. Prin el, Moscova evita prinderea Rusiei sovietice în cleøtele
unui ræzboi purtat simultan cu Germania øi Japonia. Cât de satisfæcutæ era partea rusæ de Pact
se va vedea imediat: la plecarea trenului care urma sæ°l poarte pe Matsuoka cætre ræsærit, spre
surprinderea generalæ pe peron apærea însuøi Stalin, cinste pe care n°o fæcuse øi nu avea s°o
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 169

mai facæ nimænui altcuiva. Va folosi prilejul spre a schimba câteva cuvinte cu ambasadorul,
apoi cu ataøatul militar german, cuvinte astfel rostite încât sæ fie auzite øi de alflii: „Noi vom
ræmâne prieteni, nu°i aøa?“
Pregætirile germane pentru campania din ræsærit continuau însæ cu intensitate. Ele vor atrage
în mod inevitabil øi România. Încæ din septembrie 1940, Ion Antonescu declara într°o øedinflæ
de guvern: „Noi mergem sutæ la sutæ, pânæ la moarte, alæturi de Axæ. Ori triumfæm cu Axa,
ori cædem cu Axa“ (apud 28,1986, p. 239). Antonescu vedea în alinierea cu puterile Axei,
mai ales cu Germania, modalitatea de a reface frontierele flærii, atât la est, cât øi la nord°vest.
El va merge la Berlin între 21°24 noiembrie. Va asuma noi obligaflii pe plan economic faflæ
de Germania, va accepta trecerea peste teritoriul românesc a trupelor germane cætre Grecia
øi va semna aderarea flærii la Pactul Tripartit. Antonescu protesta energic faflæ de regimul de
asuprire la care erau supuøi românii ajunøi sub ocupaflia ungaro°horthistæ. Aøa cum se exprimæ
istoricul german Andreas Hillgruber, „Hitler era nevoit sæ suporte din partea generalului
Antonescu un atac de douæ ore împotriva Arbitrajului de la Viena, atac dezlænfluit împotriva
tuturor advertismentelor“ pe care i le adresaseræ colaboratorii lui Hitler, recomandându°i sæ
nu abordeze în fafla cancelarului german problema Transilvaniei (93, 1994, p. 151). Hitler va
fi evaziv: verdictul de la Viena, va spune el, n°a însemnat soluflia idealæ, dar istoria nu se oprea
la anul 1940. Ion Antonescu fæcea o nouæ vizitæ în Germania pe 13°14 ianuarie 1941, când
obflinea sprijinul lui Hitler în conflictul cu miøcarea legionaræ, sprijin care îi permitea sæ înfrângæ
rebeliunea Gærzii de Fier øi sæ preia întreaga putere în stat. Apropierea de Germania ducea la
ruperea de cætre Londra a relafliilor diplomatice cu România pe 10 februarie 1941. Ion Antonescu
se întâlnea din nou cu Hitler pe 12 iunie, când era anunflat de hotærârea Germaniei de a ataca
URSS. El îi declara lui Hitler cu acest prilej:“Poporul român ar fi gata sæ mærøæluiascæ pânæ
la moarte alæturi de Axæ, deoarece are o încredere absolutæ în simflul de dreptate al Führerului.
Poporul român øi°a legat soarta de cea a Germaniei, pentru cæ cele douæ popoare se completeazæ
economic øi politic, au de înfruntat un pericol comun“ (41, 1991, p. 93). Antonescu se angaja
ca România sæ participe la campania din Est, deøi între cele douæ flæri nu se încheia o alianflæ
sau orice alt acord printr°un document politico°juridic.
Intensificarea pregætirilor de ræzboi nu putea ræmâne neobservatæ. Spionajul sovietic obflinuse
încæ din septembrie 1940 informaflii credibile despre intenflia Germaniei de a ataca URSS în
1941. În februarie 1941, Departamentul de Stat al Statelor Unite îl sesiza pe ambasadorul sovietic
la Washington despre planurile de invazie din partea Germaniei. Pe 3 aprilie, Churchill îl
prevenea pe Stalin în acelaøi sens. Pe 13 iunie, Anthony Eden, ministrul de Externe britanic,
informa Moscova cæ agresiunea germanæ era iminentæ. Richard Sorge, faimosul spion rus infiltrat
în ambasada germanæ la Tokyo, transmitea pe 15 iunie: atacul va fi declanøat la 22 iunie. Tot
el va furniza informaflii preflioase potrivit cærora Japonia se angaja spre sud øi, deci, nu avea
intenflia de a intra în ræzboi contra URSS. Stalin, prudent, suspicios, va intensifica mæsurile
de pregætire a apærærii, cu grija ca aceste mæsuri sæ nu fie folosite de cætre germani ca pretext
spre a declanøa ostilitæflile. Pe 7 mai, va prelua direct conducerea guvernului sovietic, concentrând
astfel în mâinile sale întreaga putere militaræ, politicæ øi administrativæ. URSS va continua
170 CONSTANTIN VLAD

sæ°øi îndeplineascæ obligafliile economice faflæ de Reich øi va dezminfli øtirile despre iminenfla
unui conflict sovieto°german. Atacarea URSS începea în zorii zilei de 22 iunie. Primele infor-
maflii despre raidurile aviafliei øi tirurile artileriei germane soseau la Moscova la orele 3,17
dimineafla; declaraflia de ræzboi era prezentatæ la Kremlin de cætre ambasadorul Schulenburg
la orele 4,30. Molotov, luând act de declaraflia de ræzboi, îi va ræspunde: „avioanele voastre
au bombardat deja zeci de sate færæ apærare. Credefli cæ meritam asta?“ (69, 1992, p. 199).
Schulenburg, care acflionase cu convingere pentru menflinerea øi dezvoltarea relafliilor ger-
mano°sovietice, a fæcut faflæ de Molotov un gest færæ precedent în analele diplomatice: el califica
decizia guvernului german drept nejustificatæ (44, 2002, p. 10).
Grigore Gafencu, ministrul român la Moscova, nu avea nici o instrucfliune de la Bucureøti
în legæturæ cu intrarea României în ræzboi. El va afla despre trecerea frontierei de cætre trupele
române, alæturi de cele germane, de la ambasada Germaniei la Moscova; aceasta, îl înøtiinfla
pe Gafencu la telefon în dimineafla zilei de 22 iunie, cæ guvernul român încredinfla reprezentanflei
germane ocrotirea misiunii României la Moscova. Pânæ seara, remarca Gafencu cu
amæræciune, „ocrotitorii“ noøtri erau arestafli… Pe 24 iunie Molotov îl invita pe ministrul român
la Kremlin:
„România, va declara Molotov, nu avea dreptul sæ rupæ pacea cu URSS. Ea øtia cæ dupæ rezolvarea
problemei Basarabiei nu vom avea nici o pretenflie. Declarasem de mai multe ori, în termeni
categorici, cæ am dori o Românie paønicæ øi independentæ“. „Sæ°mi fie permis, îi ræspundea
Gafencu, sæ°mi exprim regretul profund cæ Uniunea Sovieticæ, prin politica pe care a urmat°o
în ultima vreme, n°a fæcut nimic pentru evitarea durerosului deznodæmânt pentru flærile noastre.
Prin ultimatumul sæu atât de brutal de anul trecut când a pretins nu numai Basarabia, dar øi
Bucovina øi un colfl al vechii Moldove; prin violærile permanente ale teritoriului nostru ce au
urmat; prin loviturile de forflæ executate la Dunærea de Jos chiar în momentul în care negocierile
erau în curs de a fixa o nouæ linie de demarcaflie URSS a distrus orice sentiment de încredere
øi de securitate în România øi a trezit teama justificatæ cæ însæøi existenfla statului român se afla
în pericol. Atunci România a cæutat sprijin în altæ parte. N°ar fi avut nevoie de un astfel de
sprijin øi nu l°ar fi cæutat, cu siguranflæ, dacæ n°ar fi fost lovitæ øi dacæ nu s°ar fi simflit ameninflatæ“.
Molotov øi-a reiterat pozifliile øi a încheiat: „Vefli regreta“ (80, 1996, pp. 309, 310, 311).
În pofida unor mæsuri luate în ajunul zilei de 22 iunie 1941, deschiderea unui front din
Finlanda pânæ la gurile Dunærii, cu angajarea a 190 de divizii, era pentru comandamentul sovietic
o surprizæ. Înaintarea germanæ va urmæri direcfliile Leningrad, Moscova, Kiev, Crimeea,
concentrându°se la începutul lunii octombrie spre Moscova. Deøi vor ajunge la periferiile
capitalei sovietice, armatele germane nu vor reuøi sæ repete performanfla lui Napoleon, aceea
de a ocupa Moscova. În pragul iernii, ofensiva germanæ era opritæ. La 5 decembrie, pe un ger
de minus 30 grade, începea contraofensiva rusæ, care împingea forflele germane cu 100°200
km. înapoi. Bætælia Moscovei se încheia prost pentru Germania. O datæ cu ea, ideea „ræzboiului
fulger“ era îngropatæ.
Vestea agresærii URSS era primitæ cu satisfacflie la Londra: Marea Britanie nu mai era singuræ
în fafla Germaniei. Churchill declara chiar în seara zilei de 22 iunie cæ Anglia va ajuta Rusia
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 171

øi poporul rus cu tot ceea ce îi va sta în putinflæ. „Nu a existat duøman mai înverøunat împotriva
comunismului decât am fost eu timp de douæzeci øi cinci de ani, aræta el la BBC. Nu voi retrage
nici un cuvânt din câte am spus pânæ acum. Dar toate acestea pælesc în fafla priveliøtii care ni
se înfæfliøeazæ. Trecutul, cu crimele sale, cu nebuniile øi tragediile sale, dispare brusc“ (apud
83, 1993, p. 122). O declaraflie de sprijin va sosi pe 24 iunie øi de peste Ocean. La Tokyo,
Matsuoka va insista ca Japonia sæ intre în ræzboi împotriva URSS; va fi dezavuat øi silit sæ
demisioneze din funcflia de ministru de Externe. Pe mæsuræ ce armatele germane pætrundeau
tot mai adânc în teritoriile ruseøti, Londra øi Washingtonul deveneau din ce în ce mai îngrijorate
de perspectiva scoaterii URSS din ræzboi; de altfel, consilierii militari britanici øi americani
considerau cæ ruøii vor putea rezista doar trei°patru sæptæmâni. Rusia, spunea Churchill, „trebuie
flinutæ neapærat în ræzboi; o pace separatæ pe frontul de Est ar duce la un dezastru“ (83, 1993,
p. 131). Stalin îi propunea lui Churchill încheierea unui tratat oficial de asistenflæ reciprocæ
între cele douæ flæri. Cabinetul britanic fæcea contrapropunerea de adoptare a unei declaraflii
de principii asupra strategiei de ræzboi. Prin contacte diplomatice sovieto°engleze, însoflite de
consultæri ale pærflii britanice cu Washingtonul, de la „declaraflie“ se ajungea la „acord“. Ca
rezultat, pe 12 iulie, la Londra, era semnat între URSS øi Marea Britanie Acordul cu privire
la acfliunile comune în ræzboiul împotriva Germaniei, care prevedea ajutorul reciproc øi obligaflia
ca nici una din pærfli sæ nu încheie pace separatæ cu inamicul.
Un interesant episod diplomatic punea în luminæ dilemele coordonærii politice dintre Statele
Unite øi Marea Britanie în timpul ræzboiului. Washingtonul îl trimitea la Londra pe Harry
Hopkins, unul dintre apropiaflii preøedintelui Roosevelt. Hopkins urma sæ pregæteascæ apropiata
întâlnire dintre liderii american øi britanic de pe insula Newfoundland. În legæturæ cu negocierile
anglo°sovietice, emisarul american aducea punctul de vedere al lui Roosevelt, potrivit cæruia
englezii n°ar fi trebuit sæ facæ promisiuni în privinfla frontierelor postbelice în Europa. Statele
Unite, spunea Hopkins, „nu doreau sæ intre într°un ræzboi numai pentru a descoperi mai târziu
cæ existaseræ tot felul de înflelegeri despre care lor nu li s°a spus nimic“. Anthony Eden îl liniøtea
pe Hopkins, prezentându°i punctul de vedere britanic despre acordul cu Moscova. În legæturæ
cu poziflia lui Hopkins, Eden nota în jurnalul sæu; „Imaginea unui preøedinte american negociind
nestingherit frontierele europene mæ umplea de fiori wilsonieni“ (apud 83, 1993, p. 127).
Întrunifli în prima lor întâlnire din timpul ræzboiului (Newfoundland), Roosevelt øi Churchill
îi trimiteau un mesaj lui Stalin prin care promiteau acordarea de ajutoare urgente. În acest
sens, pe 1 octombrie 1941 se semna un acord între URSS, Marea Britanie øi SUA, în virtutea
cæruia Anglia øi Statele Unite se angajau sæ furnizeze Uniunii Sovietice o serie de materiale
de ræzboi, între care 400 avioane, 500 tancuri øi 30 000 camioane. În sfârøit, pe 2 noiembrie
Congresul american hotæra extinderea la URSS a prevederilor Legii de împrumut°închiriere.
Astfel, se constituiau treptat premize ale Coalifliei antihitleriste, care avea sæ ia efectiv formæ
dupæ ce Germania øi Italia declarau ræzboi Statelor Unite în 10 decembrie 1941.
CAP. XIII.
PEARL HARBOR — UN EØEC AL DIPLOMAfiIEI?

În anii ’30 japonezii ocupaseræ o zonæ întinsæ a Chinei, din nord (Manciuria), pânæ în sud,
la granifla cu statele din Indochina. Ræzboiul din China schimba radical situaflia strategicæ din
regiune. El afecta interese majore ale puterilor occidentale, în primul rând ale Statelor Unite,
dar øi ale Marii Britanii, Franflei øi Olandei.
La 26 ianuarie 1940 expira tratatul comercial dintre SUA øi Japonia, tratat încheiat în 1911.
Secretarul de stat Cordell Hull comunica guvernului japonez cæ, pânæ la negocierea unui alt
tratat, comerflul americano°japonez se va desfæøura pe o bazæ ad°hoc.
În vara øi toamna anului 1940, Japonia desfæøura o adeværatæ ofensivæ paønicæ în direcflia
Indiilor Orientale Olandeze (actuala Indonezie). Douæ misiuni conduse la nivel ministerial
încercau sæ încheie contracte cu autoritæflile coloniale olandeze pentru livræri de petrol, cauciuc,
cupru øi cositor. Autoritæflile olandeze s°au opus acestei inifliative a Japoniei, solicitând sprijinul
anglo°american, care s°a limitat însæ la sfatul de a nu veni în întâmpinarea solicitærilor japoneze.
În cele din urmæ, la 17 iunie 1941, tratativele erau abandonate (26, 1990, pp. 317°318).
În iunie 1940, Japonia începea acfliuni menite sæ°i asigure prezenfla militaræ în Indochina
francezæ, ceea ce øi obflinea pe 22 septembrie, prin acordul guvernului de la Vichy. Pe 4
septembrie 1940, Hull avertizase cæ o pætrundere a Japoniei în Indochina ar afecta interesele
SUA øi ar atrage dupæ sine acfliuni în consecinflæ. Dar, o datæ pornit în China, ræzboiul îøi impunea
logica proprie. Din punct de vedere japonez, prezenfla în Indochina era reclamatæ de necesitatea
de a tæia cæile prin care ajutoarele occidentale erau trimise spre China, peninsula indochinezæ
ræmânând singura posibilitate de sprijin pentru China continentalæ, dupæ ocuparea coastelor
sale ræsæritene. Totodatæ, „mersul spre sud“ presupunea înainte de toate controlul asupra
Indochinei, foarte bogatæ în resurse minerale øi o importantæ bazæ din punct de vedere militar
în caz de conflict în Pacificul de sud°vest. Ca reacflie, pe 26 septembrie 1940, Statele Unite
instituiau embargoul asupra exporturilor de fontæ øi oflel, care viza înainte de toate Japonia.
Guvernul nipon protesta, considerând embargoul un „act neprietenesc“.
În aceste condiflii, în atitudinea politicæ a Japoniei se conturau douæ direcflii principale de
acfliune, care aveau sæ se desfæøoare paralel: pe de o parte, iniflierea unor negocieri simultane
cu Germania, URSS øi SUA øi, pe de altæ parte, pregætirea efectivæ pentru ræzboi, care apærea
tot mai evident drept inevitabil (185, 1971, p. 30).
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 173

Cu Germania (øi cu Italia), Japonia încheia Pactul Tripartit. În viziunea lui Matsuoka, Pactul
putea determina SUA sæ acflioneze mai prudent în promovarea planurilor americane împotriva
Japoniei, chiar sæ previnæ un ræzboi între cele douæ flæri. Mai mult, continua ministrul de Externe
nipon, dacæ Germania intra în ræzboi cu Statele Unite, Japonia nu era obligatæ sæ°i vinæ în
ajutor (185, 1971, pp. 72°73). Cu Uniunea Sovieticæ, Japonia încheia tratatul de neutralitate.
Cæ Tokyo lua în serios acest tratat se vedea din debarcarea færæ ezitæri a lui Matsuoka, atunci
când acesta se pronunfla pentru intrarea în ræzboi cu URSS, dupæ 22 iunie 1941.
Negocierile cu SUA aveau sæ se desfæøoare, intermitent, pânæ în prima decadæ a lunii
decembrie 1941. În vederea acestor negocieri, guvernul japonez trimitea ca ambasador la
Washington pe Kichisaburo Nomura, adversar hotærât al ræzboiului, amiral în retragere, fost
ataøat militar naval în capitala americanæ în perioada când Roosevelt era secretar adjunct la
Departamentul marinei militare, cu care Nomura ræmæsese în relaflii apropiate. În ultima fazæ
a negocierilor, lui Nomura i se alætura ambasadorul Saburo Kurusu, un diplomat foarte capabil.
Iatæ momentele principale ale acestor negocieri, intercalate cu acfliuni politice ale autoritæflilor
americane, respectiv japoneze, legate de negocierile în cauzæ, momente semnificative din punct
de vedere diplomatic.
La 16 aprilie 1941, Hull îi înmâna lui Nomura un proiect de document care conflinea patru
principii ce urmau a fi respectate de ambele state: 1. respectul pentru integritatea teritorialæ
øi suveranitatea tuturor statelor; 2. sprijin pentru principiul neintervenfliei în treburile interne
ale altor state; 3. sprijin pentru principiul egalitæflii, inclusiv al egalitæflii în ceea ce priveøte
oportunitæflile comerciale; 4. menflinerea statu-quo°ului în Pacific, cu excepflia modificærii acestuia
prin mijloace paønice (185, 1971, p. 82). Propunerea privind cele patru principii avea sæ urmeze
o cale sinuoasæ; ea era transmisæ cu întârziere la Tokyo, atitudinea japonezæ faflæ de ea fiind
formulatæ øi fæcutæ publicæ în contextul negocierilor ulterioare, întrucât principiile se interferau
cu numeroasele aspecte practice ale relafliilor americano°nipone avute în vedere în decursul
respectivelor negocieri.
Hull a prezentat propunerea referitoare la cele patru principii atunci când Nomura aøtepta
din partea americanæ un ræspuns la un „Proiect de Înflelegere“, redactat din inifliativa a doi prelafli
americani, episcopul Walsh øi preotul Drought, document prezentat anterior Departamentului
de Stat. „Proiectul de Înflelegere“ propunea un consens cuprinzætor între SUA øi Japonia, fiind
redactat într°un ton conciliant. El avea sprijinul unor înalte oficialitæfli japoneze, între care prinflul
Konoe, prim°ministru, øi generalul Tojo, ministru de ræzboi. Pe de altæ parte, Cordell Hull øi
consilierul sæu principal, Stanley Hornbeck, nu credeau în sinceritatea pozifliilor japoneze de
acceptare a Proiectului. Partea americanæ nu°øi preciza atitudinea faflæ de proiectul prelaflilor.
Luæri de poziflie ale lui Matsuoka, provocatoare øi chiar insultætoare la adresa americanilor,
o „Declaraflie oralæ“ a lui Hull, care°l viza pe Matsuoka, precum øi lipsuri în comunicarea dintre
Washington øi Tokyo, agravate de dificultæfli øi inadvertenfle în traducerea mesajelor japoneze —
care erau decodate de americani — aveau sæ ducæ negocierile în impas.
174 CONSTANTIN VLAD

În aceste condiflii, pe 2 iulie 1941 avea loc Conferinfla Imperialæ, care decidea ca Japonia
sæ ræmânæ neutræ în conflictul germano°sovietic øi îøi concentra atenflia cætre Sud. În locul lui
Matsuoka, ministru de Externe era numit amiralul în retragere Teijiro Toyoda.
Conferinfla Imperialæ era cel mai înalt for de decizie politicæ. Ea se desfæøura în prezenfla
împæratului, cu participarea primului ministru, ministrului de Externe, ministrului de Ræzboi,
ministrului marinei, øefilor øi adjuncflilor øefilor statelor majore ale armatei øi flotei, precum
øi a Preøedintelui Consiliului Privat din partea Casei Imperiale. Ca regulæ, în spiritul constitufliei,
dar øi potrivit cutumei, împæratul nu intervenea în desfæøurarea dezbaterilor Conferinflei,
întrebærile øi eventualele lui remarci fiind adresate prin Preøedintele Consiliului Privat. Simpla
prezenflæ a împæratului însæ fæcea orice hotærâre adoptatæ legalæ øi obligatorie.
Un alt organism de conducere a treburilor statului era Conferinfla de Legæturæ, la care
participau principalii conducætori ai guvernului, armatei øi marinei, precum øi experfli a cæror
prezenflæ era socotitæ necesaræ pentru informare øi consultare. Împæratul øi Preøedintele
Consiliului Privat nu erau prezenfli la Conferinflele de Legæturæ. Acestea se întruneau de obicei
foarte frecvent øi examinau principalele treburi curente ale guvernærii. Hotærârile în principalele
probleme dezbætute de Conferinflele de Legæturæ, inclusiv cele asupra punctelor ræmase, eventual,
în divergenflæ, se adoptau de cætre Conferinfla Imperialæ (185, 1971, pp. 92°96).
Dupæ 2 iulie, atât guvernul japonez cât øi conducerea militaræ au ræmas favorabile continuærii
negocierilor diplomatice cu SUA. Pe de altæ parte, în baza deciziei Conferinflei Imperiale, s°a
acflionat pentru extinderea prezenflei japoneze în Indochina. Teijiro Toyoda comunica autoritæflilor
de la Vichy cæ, pe 24 iulie, armata japonezæ va intra în Indochina de sud, cu sau færæ
consimflæmântul francezilor. Era, de fapt, un ultimatum. În ajunul termenului menflionat, guvernul
de la Vichy accepta cererea Japoniei. Trupele japoneze îøi extindeau controlul în întreaga
Indochinæ. Drept ræspuns, pe 26 iulie 1941, SUA înghefla toate bunurile japoneze din America;
urma încetarea tuturor activitæflilor comerciale cu Tokyo. Cea mai gravæ mæsuræ era instituirea
unui embargo total asupra exporturilor americane de fliflei øi produse petroliere. Mæsura se adæuga
eøecurilor anterioare de a importa petrol din Indiile Olandeze. În total, 88% din flifleiul de care
Japonia avea nevoie cædea sub incidenfla embargoului. În momentul când mæsurile menflionate
erau luate de cætre SUA, Japonia avea rezerve de petrol pentru 2 ani, iar în caz de ræzboi,
pentru 18 luni (189, 1988, pp. 345,357).
În noile condiflii, primul ministru Konoe lua inifliativa de a propune o întâlnire cu preøedintele
american, propunere aprobatæ de armatæ øi marinæ øi însuøitæ de împærat. Transmisæ la
Washington pe 7 august 1941, ea era primitæ cu ræcealæ de cætre Hull. Roosevelt nu era împotriva
unei întâlniri, idee în care vedea o negare a politicilor promovate de cætre Japonia în ultimele
luni øi o promisiune de noi concesii în viitor, ceea ce îl fæcea sæ înceapæ a se gândi la planuri
de a petrece câteva zile împreunæ cu Konoe. (189, 1971, pp. 107°108. ). Departamentul de
stat n°a crezut însæ cæ propunerea japonezæ este serioasæ øi a obflinut sæ nu i se dea curs. Pe
28 august, liderii militari japonezi ajungeau la un acord sæ evite ræzboiul cu Statele Unite,
chiar cu preflul unor concesii majore. În aceeaøi zi, douæ mesaje plecau spre Washington. Unul
dintre ele relua propunerea lui Konoe de a se întâlni cu Roosevelt. Celælalt conflinea propunerea
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 175

oficialæ privind retragerea trupelor japoneze din Indochina, o datæ ce „Incidentul din China“
era rezolvat ori o pace justæ se instaura în Asia de est. În plus, Japonia consimflea sæ adere la
cele patru principii de bazæ formulate de Hull.
Pânæ pe 3 septembrie, când avea loc o Conferinflæ de Legæturæ, Washingtonul nu dædea
nici un semnal în ceea ce priveøte propunerile japoneze. Aceastæ tæcere din partea americanæ
determina Conferinfla sæ fixeze o datæ limitæ, anume 10 octombrie, pânæ când urma sæ se ajungæ
la o înflelegere cu America prin negocieri; dacæ în acest termen negocierile nu duceau la rezultate,
va fi ræzboi (185, 1971, p. 109).. La câteva ore dupæ ce se adopta aceastæ decizie — care urma
sæ fie supusæ spre aprobare Conferinflei Imperiale — la Tokyo sosea ræspunsul american, prin
care se refuza politicos întâlnirea propusæ de Konoe pânæ când, în prealabil, nu se va ajunge
la un acord în problemele fundamentale øi esenfliale. De asemenea, ræspunsul punea sub semnul
întrebærii seriozitatea acceptærii de cætre Japonia a celor patru principii formulate de Hull.
În aceastæ atmosferæ, pe 6 septembrie avea loc Conferinfla Imperialæ. Prin preøedintele
Consiliului Privat, Hara, împæratul formula cætre conducætorii militari øi cætre militari urmætoarea
întrebare: „Decizia Conferinflei de Legæturæ lasæ impresia cæ accentul se pune mai de grabæ
pe beligeranflæ decât pe diplomaflie; suntefli realmente gata sæ considerafli prioritaræ
diplomaflia?“. Întrucât participanflii tæceau, Hirohito a intervenit direct pentru prima oaræ dupæ
mulfli ani: „De ce nu ræspundefli la întrebare?“ Apoi, Împæratul a scos din buzunar o foaie de
hârtie øi a citit urmætorul poem scris de bunicul sæu, împæratul Meiji, în perioada ræzboiului
ruso°japonez din 1905:
„Toate mærile, pretutindeni,
Sunt surori unele cu celelalte.
Atunci de ce vânturile øi valurile de vrajbæ
Bântuie cu atâta furie prin lume?“
Apoi, Hirohito a vorbit din nou: „Am fæcut o regulæ sæ citesc din timp în timp acest poem
spre a°mi aminti de iubirea pentru pace a împæratului Meiji. Ce gândifli voi despre el?“
Autoritatea împæratului a fæcut ca, atât reprezentanflii guvernului, cât øi conducætorii militari
sæ declare imediat cæ vor pune accentul pe diplomaflie.
O datæ fixat termenul de 10 octombrie, care ulterior avea sæ fie prelungit pânæ la 15 aceeaøi
lunæ, primul ministru a fæcut eforturi deosebite pentru a convinge guvernul american cæ
propunerile japoneze sunt serioase øi meritæ a fi considerate ca atare. Între altele, chiar în seara
zilei de 6 septembrie, dupæ Conferinfla Imperialæ, el s°a întâlnit cu ambasadorul SUA, Joseph
C. Grew într°o locuinflæ particularæ øi în cel mai adânc secret, cei doi fiind însoflifli doar de
câte un interpret. Într°o convorbire prelungitæ târziu în noapte, Konoe i°a spus lui Grew cæ
are aprobarea împæratului, ca øi acordul armatei øi marinei sæ se întâlneascæ cu Roosevelt, cæ
va discuta cu acesta având în spatele sæu — al lui Konoe — doi generali øi doi amirali, cæ
este gata sæ examineze orice probleme care privesc relafliile dintre cele douæ flæri. În plus, peste
câteva zile (8 septembrie) Toyoda îi prezenta lui Grew o propunere oficialæ prin care guvernul
176 CONSTANTIN VLAD

sæu se angaja sæ nu întreprindæ nici o acfliune militaræ în orice regiune aflatæ la sud de Japonia
øi sæ retragæ trupele din China o datæ ce pacea era instauratæ. În schimb, America ar fi trebuit
sæ ridice mæsura de îngheflare a bunurilor japoneze øi embargoul, precum øi sæ suspende propriile
acfliuni militare în Extremul Orient øi în Pacificul de sud°vest (185,1971, pp. 117°118). Grew,
la rândul sæu, întreprindea mai multe demersuri la Departamentul de Stat, ræmase însæ færæ
nici un rezultat. În cele din urmæ, el îi scria direct lui Roosevelt, cu care pæstrase raporturi
prieteneøti de pe vremea studenfliei. Øi aceastæ intervenflie ræmânea însæ færæ rezultat, cu excepflia
unei confirmæri amabile privind primirea telegramei trimise Preøedintelui, confirmare primitæ
la ambasada americanæ din Tokyo dupæ cinci sæptæmâni.
Hull avea sæ ræspundæ pe 2 octombrie, condiflionând din nou întâlnirea Roosevelt°Konoe
de soluflii date în prealabil cererilor americane. Hull saluta ideea unei întâlniri la nivel înalt
øi gæsea încurajatoare acceptarea de cætre Japonia a celor patru principii, dar propunerile japoneze
erau considerate inacceptabile — mai ales cele privind China, de unde trupele japoneze trebuiau
retrase færæ întârziere. De aceea, întâlnirea propusæ trebuia amânatæ pânæ când se realiza „o
întâlnire a minflilor celor douæ pærfli asupra punctelor esenfliale“ (185, 1971, p. 123).
Acest ræspuns cædea la Tokyo în plinæ dezbatere, tot mai aprinsæ pe mæsuræ ce 15 octombrie
se apropia. Presafli de termenul limitæ, prinflul Konoe øi ministrul de Externe Toyoda înclinau
spre a se face noi concesii faflæ de solicitærile americane. Pe 14 octombrie, Konoe avea o discuflie
cu generalul Tojo, prilej cu care exprima opinia cæ ar trebui sæ se vinæ în întâmpinarea SUA,
acceptând retragerea trupelor din China. În øedinfla de guvern, flinutæ în aceeaøi zi, Toyoda
afirma cæ America devine suspicioasæ cu privire la atitudinea Japoniei, întrucât nu înflelege
modul japonez de a discuta despre pace în timp ce se pregæteøte de ræzboi (185, 1971, p. 129).
Opiniile lui Konoe øi Toyoda mergeau, clar, mai departe decât ceea ce fusese stabilit de forurile
de decizie ale flærii. În plus, Toyoda se fæcea ecoul observafliilor frecvente americane cu privire
la discrepanfla dintre negocierile de pace pentru care Japonia se pronunfla øi pregætirile sale de
ræzboi care, evident, nu scæpau celor de la Washington. Privind lucrurile în perspectivæ istoricæ
însæ nu poate sæ nu se observe cæ, la rândul lor, americanii procedau la fel: ei erau adepflii
negocierilor, dar cæutau ca prin acestea sæ câøtige timp spre a întæri capacitatea de luptæ în
zonele potenflial conflictuale øi în genere pentru intensificarea pregætirilor de ræzboi. Urmætoarea
comparaflie în ceea ce priveøte producflia de avioane a Japoniei øi a Statelor Unite în anii
premergætori ræzboiului este semnificativæ în acest sens. Astfel, în 1939 Japonia producea 4 467
aparate, iar SUA 5 856; în 1940, cifrele respective erau 4 768 øi 12 804, iar în 1941 ele ajungeau
la 5 088 øi, respectiv, 26 277 (108, 1989, p. 354).
Tojo øi ceilalfli lideri militari respingeau însæ categoric ideea unor noi compromisuri, aøa
cum propuneau Konoe øi Toyoda. În aceste condiflii, guvernul demisioneazæ. Dupæ ezitæri øi
în lipsa unei alternative, împæratul îl însærcineazæ, pe 25 octombrie, pe generalul Tojo cu
formarea unui nou guvern. Unii atunci øi alflii mai târziu au considerat cæ prin învestirea lui
Tojo ca prim°ministru „partida ræzboiului“ câøtigase, mai ales cæ generalul deflinea, în continuare,
øi postul de ministru de Ræzboi. Tojo însæ fusese numit cu condiflia cæ va urma linia care se
va stabili prin voinfla împæratului. În plus, se conta pe faptul cæ el, cu autoritatea de care se
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 177

bucura în rândul armatei, va putea fline sub control grupurile de tineri ofifleri, care s°ar fi opus
unor eventuale înflelegeri cu americanii. Øi, desigur, se pornea de la premisa cæ Tojo va respecta
dorinfla împæratului, exprimatæ færæ echivoc, de a se continua negocierile cu SUA, ceea ce,
trebuie spus, Tojo a fæcut. În noul cabinet, ministru de Externe era numit Shigenori Togo, un
diplomat de carieræ.
Preøedintele Sigiliului Privat, marchizul Koichi Kido, un aristocrat liberal cu mare influenflæ
asupra lui Hirohito, îi transmitea lui Tojo, în calitatea sa de prim°ministru, dorinfla împæratului
ca el sæ nu se considere legat de decizia Conferinflei Imperiale din 6 septembrie, în baza cæreia
10, respectiv 15 octombrie devenise termen°limitæ, astfel încât sæ se poatæ continua negocierile
cu americanii. „Îfli transmit aceasta ca un ordin al Împæratului“, îi preciza Kido lui Tojo. Era
un caz færæ precedent ca împæratul sæ cearæ sæ se revinæ asupra unei hotærâri luate de Conferinfla
Imperialæ. Tojo se conforma øi afirma el însuøi cæ Armata trebuie sæ fie de acord sæ facæ adeværate
concesii referitoare la trupele din China øi la alte probleme astfel încât sæ se ajungæ la o soluflie
pe o bazæ raflionalæ.
O nouæ Conferinflæ de Legæturæ, flinutæ pe 27 octombrie, accepta sæ se propunæ americanilor
un document cuprinzætor, format din douæ pærfli: A øi B; voi relata mai jos prevederile principale
ale acestui document. O datæ cu acest accept, guvernul, armata øi marina considerau cæ trebuie
sæ°øi precizeze în mod definitiv pozifliile. În acest scop este propusæ o Conferinflæ Imperialæ,
care va avea loc pe 5 noiembrie 1941. În cadrul acesteia, conform celor convenite de guvern,
armatæ øi marinæ, Tojo declara: „Am ajuns la concluzia cæ trebuie sæ fim pregætifli sæ intræm
în ræzboi, cu acfliunea militarilor fixatæ aproximativ pentru 1 decembrie, între timp urmând sæ
facem tot ceea ce putem spre a rezolva problema prin diplomaflie“ (185, 1971, p. 149). Împæratul
ræmânea tæcut. Conferinfla aproba poziflia expusæ de general.
Pe 5 noiembrie, la Washington Nomura îi prezenta lui Hull propunerea A, ce viza soluflii
pe termen lung. Secretarul de stat, care cunoøtea deja textul datoritæ decriptærii mesajelor
transmise de Gaimusho (Ministerul de Externe japonez), primeøte documentul cu ræcealæ.
Nomura cere, în consecinflæ, sæ fie primit de Roosevelt, ceea ce se întâmplæ pe 10 noiembrie.
Ca øi Hull, preøedintele nu uitæ însæ cererea generalului Marshall, øeful statului major al forflelor
armate, øi a amiralului Stark, øeful operafliunilor navale, de a câøtiga câteva luni pentru pregætirile
militare în Asia de sud°est. Nafliunile, îi spune el lui Nomura, trebuie sæ gândeascæ pentru o
sutæ de ani înainte, mai ales într°o perioada ca cea prin care trece lumea acum. S°au scurs
doar øase luni de când se negociazæ; trebuie sæ se dea dovadæ de ræbdare (185, 1971, p. 156).
Pe 20 noiembrie, Nomura øi Kurusu îi prezentau lui Hull „Documentul B“. Datæ fiind
importanfla momentului respectiv în negocierile americano°japoneze, iatæ, cu câteva mici
reduceri, textul acestui document intrat în analele diplomafliei drept Nota guvernului japonez
din 20 noiembrie 1941:1. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite se angajazæ sæ nu întreprindæ
nici o înaintare militaræ în nici o zonæ din Asia de sud°est øi Pacificul de sud; 2. Guvernul
japonez se angajazæ sæ retragæ trupele sale staflionate în prezent în Indochina francezæ, în
condifliile fie ale restaurærii pæcii între Japonia øi China, fie ale stabilirii unei pæci echitabile
în aria Pacificului; între timp, guvernul Japoniei declaræ cæ este pregætit sæ retragæ trupele sale
178 CONSTANTIN VLAD

staflionate în partea de sud a Indochinei franceze aflatæ în zona de nord a teritoriilor amintite;
3. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite vor coopera cu scopul de a se asigura achiziflionarea
acelor produse øi bunuri de care cele douæ flæri au nevoie din Indiile Olandeze de Est;
4. Guvernele Japoniei øi Statelor Unite se angajazæ reciproc sæ restabileascæ relafliile lor
comerciale, aøa cum acestea fuseseræ înainte de îngheflarea bunurilor; Guvernul SUA va furniza
cantitatea solicitatæ de petrol; 5. Guvernul Statelor Unite se angajeazæ sæ se abflinæ de la mæsuri
sau acfliuni care ar împiedica eforturile restaurærii pæcii între Japonia øi China (154, 1986,
pp. 718°719).
Concesia privind Indochina francezæ era, desigur, parflialæ; dar ea putea fi, totuøi, o bazæ
de pornire în negocieri. Apoi, în acest document B nu se fæceau referiri la trupele japoneze
aflate în China. Propuneri în acest sens se gæseau însæ în documentul A, în concepflia japonezæ
Documentele A øi B constituind un corp comun. Hull se uita prin text — pe care, ca de obicei
îl cunoøtea deja — øi menfliona politicos cæ°l va studia cu simpatie; în jurnalul sæu însæ va
nota cæ îl considera un ultimatum.
Între timp, Kurusu adresa o scrisoare Departamentului de Stat în care, având în vedere
preocuparea SUA pentru o eventualæ implicare a Japoniei în ræzboi datoritæ Pactului Tripartit
declara cæ guvernul japonez nu va antrena flara într°un ræzboi pentru vreo putere stræinæ; va
accepta ræzboiul numai ca o necesitate de ne evitat pentru menflinerea propriei securitæfli øi
pentru pæstrarea vieflii naflionale. Era o negare lipsitæ de echivoc, în termeni practici øi în sensul
interpretærii date iniflial de cætre Matsuoka, a angajamentelor Japoniei luate prin Pact. Kurusu
îøi dædea acordul ca partea americanæ, dacæ doreøte, sæ publice scrisoarea sa. Dar Hull ræmânea
suspicios. O nouæ telegramæ transmisæ de Gaimusho la ambasada japonezæ din Washington,
ca de obicei descifratæ de americani, preciza: „De aceastæ datæ, termenul limitæ (1 decembrie)
în mod absolut nu mai poate fi schimbat. Dupæ el, lucrurile se vor derula automat“. Textul
era interpretat în mod corespunzætor de cætre conducerea SUA, dupæ cum vom vedea imediat.
Pe 22 noiembrie, Hull îi primea pe Nomura øi Kurusu, la cererea acestora; cei doi insistau
sæ se dea færæ întârziere ræspuns la propunerea cuprinsæ în Documentul B. Informat despre
demers, Roosevelt îi cerea lui Hull sæ pregæteascæ o propunere proprie americanæ, un Modus
Vivendi, care sæ ræspundæ urmætoarelor patru puncte: 1. SUA sæ reia relafliile economice cu
Japonia — ceva petrol øi orez imediat, altele mai târziu; 2. Japonia nu va trimite alte trupe în
Indochina sau la graniflele Manciuriei, ori în alt loc din sud; 3. Japonia este de acord sæ nu
invoce Pactul Tripartit, chiar dacæ SUA intrau în ræzboi în Europa; 4. Statele Unite sæ mijloceascæ
discuflii între japonezi øi chinezi, færæ ca SUA sæ ia parte la acestea (185, 1971, p. 159).
Departamentul de Stat întocmea un Modus Vivendi, pe baza acestor puncte. Îl discuta cu
reprezentanflii Angliei, Chinei, Australiei øi Olandei, dar Chiang Kai°øi se opunea negocierilor
cu Japonia pe aceastæ bazæ. Astfel, Modus Vivendi murea înainte de a se naøte. Tojo, aflând
dupæ ræzboi despre acel document, avea sæ exclame: „Dacæ noi am fi primit acel Modus
Vivendi!“ (185, 1971, p. 162).
Pe 25 noiembrie Roosevelt convoca o øedinflæ a aøa-numitului Cabinet de Ræzboi, la care
participau, alæturi de el, ministrul de Externe, Hull, ministrul de Ræzboi, Henry Stimson, ministrul
Marinei, Frank Knox, øi øefii statelor majore ale armatei øi marinei, Marshall øi Stark. Stimson
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 179

nota în jurnalul sæu: „Preøedintele a prezentat relafliile cu Japonia. A dezvæluit faptul cæ este
probabil sæ fim atacafli lunea viitoare [1 decembrie; a se vedea legætura cu telegrama de la
Tokyo, citatæ mai sus — C.V.]. Întrebarea a fost ce atitudine vom lua. Problema este cum sæ
manevræm astfel încât ei sæ tragæ primul foc, færæ sæ ne provoace pierderi prea mari“ (67,1993,
p. 116).
Stimson avea sæ repete aceste cuvinte ale lui Roosevelt øi dupæ încheierea ræzboiului, între
altele în fafla Comisiei Congresului de investigare a evenimentelor de la Pearl Harbor. În urma
discufliilor purtate în Cabinetul de Ræzboi øi a indicafliilor Preøedintelui (67, 1993, p. 116), pe
26 noiembrie 1941 Hull prezenta celor doi: Nomura øi Kurusu, o notæ ca ræspuns la propunerea
japonezæ din 20 noiembrie. Într°o primæ secfliune, documentul american cuprinde unele aspecte
generale, principiile relafliilor în domeniul politic øi principiile raporturilor economice, pe plan
bilateral øi faflæ de terfli. În secfliunea a doua erau incluse 10 puncte, din care reproduc, pe scurt,
urmætoarele: 1. Cele douæ guverne se vor strædui sæ încheie un pact mutual de neagresiune
între Imperiul Britanic, China, Japonia, Olanda, Uniunea Sovieticæ øi Statele Unite; 2. Cele
douæ guverne se vor strædui sæ se încheie un acord între guvernele american, britanic, chinez,
japonez, olandez øi thailandez, prin care fiecare dintre acestea sæ se angajeze cæ respectæ
integritatea teritorialæ a Indochinei franceze; 3. Guvernul Japoniei va retrage toate forflele militare,
navale, aeriene øi de poliflie din China øi Indochina; 4. Guvernul SUA øi guvernul Japoniei
nu vor sprijini militar, politic øi economic alt guvern sau regim în China, cu excepflia Guvernului
Naflional la Republicii China; 5. Amândouæ guvernele vor renunfla la drepturile lor de
extrateritorialitate în China. Celelalte puncte se refereau la încheierea unui nou acord comercial
bilateral, la dezgheflarea reciprocæ a bunurilor, la stabilirea ratei de schimb yen°dolar ø. a. (154,
1986, p. 729°732).
La Tokyo, Nota lui Hull, care ajungea pe 27 noiembrie, chiar în timpul unei Conferinfle
de Legæturæ, era consideratæ un ultimatum, cu atât mai mult cu cât se interpreta cæ punctul 3
din Notæ privea întreaga Chinæ, deci inclusiv Manciuria; abia dupæ ræzboi avea sæ se clarifice
cæ propunerea americanæ nu se referea øi la Manciuria. De fapt, partea americanæ însæøi considera
Nota un ultimatum, cum avea sæ se exprime chiar Roosevelt (67, 1993, p. 116°117).
Eøecul øi umilirea noastræ nu puteau fi mai mari, telegrafiau Nomura øi Kurusu la Gaimusho
(Ministerul Afacerilor Externe) dupæ primirea Notei. Iar Kurusu va mærturisi dupæ câfliva ani
(în 1943): „În cadrul întâlnirii din 26 noiembrie, Hull ne°a remis o Notæ incredibilæ. America
vroia — ceea ce mai târziu s°a adeverit — sæ pecetluiascæ soarta negocierilor cu ajutorul acelei
Note“. Observaflia diplomatului japonez era corectæ: în seara zilei de 26 noiembrie, dupæ
remiterea Notei, Stimson îi telefona lui Hull, întrebându°l „unde afli ræmas cu japonezii?“. Iar
ræspunsul lui Hull suna astfel: „Mæ spæl pe mâini de toatæ aceastæ afacere. De acum înainte,
ea trece în mâinile voastre, ale armatei øi marinei“ (111, 1988, p. 367).
Pe 1 decembrie avea loc Conferinfla Imperialæ. Tojo declara: Treburile au atins un punct
în care Japonia trebuie sæ porneascæ ræzboi împotriva Statelor Unite, Marii Britanii øi Olandei.
Împæratul tæcea din nou. El înfrânsese o datæ tradiflia øi acflionase împotriva propriei educaflii,
180 CONSTANTIN VLAD

cerând modificarea unei hotærâri anterioare a Conferinflei. Acum, nu mai putea face nimic.
Decizia în favoarea ræzboiului era luatæ. Mai târziu, înainte de a se pune sigiliul Tronului pe
aceastæ decizie, Hirohito îi spunea lui Kido: cerinflele lui Hull au fost prea umilitoare (185,
1971, p. 209).
Între timp, militarii (armata øi marina) încheiaseræ pregætirile, în cel mai adânc secret. Pe
26 noiembrie, forfla de lovire (Kido Butai), grupatæ în insulele Kurile, îøi începea deplasarea
cætre Pearl Harbor. Viceamiralul Chuichi Nagumo, comandantul acestei forfle, avea ordin sæ
se întoarcæ din drum dacæ negocierile de la Washington duceau la un rezultat pozitiv (111,
1988, p. 353).
Pe 6 decembrie, Roosevelt decidea sæ transmitæ un mesaj împæratului, prin care îøi exprima
speranfla cæ cele douæ flæri vor ajunge la o înflelegere. Hirohito îi ræspundea în termeni asemænætori,
duminicæ, 7 decembrie, la orele 13,00. Totul era, deja, prea târziu.
Nomura øi Kurusu primiseræ instrucfliuni sæ prezinte lui Hull ræspunsul japonez la Nota
americanæ din 26 noiembrie, la orele 13,00, ora Washingtonului. Textul ræspunsului, care preciza
cæ, în condifliile date, negocierile dintre cele douæ flæri erau întrerupte, nu era însæ dactilografiat
la timp øi cei doi ajungeau la Departamentul de Stat abia la 14,05. Atacul de la Pearl Harbor
începuse deja, øi Hull era anunflat de acest lucru. La ora 14,30 îi primeøte pe Nomura øi Kurusu,
nu le strânge mâna øi îi dæ pur øi simplu afaræ; diplomaflii japonezi pleacæ færæ sæ înfleleagæ
nimic; abia la ambasadæ aveau sæ afle cæ ræzboiul începuse…
Pentru cititorul de azi se ridicæ, probabil în mod firesc, o serie de întrebæri. De ce s°a ajuns,
totuøi, la ræzboiul din Pacific? A fost acesta inevitabil? Cine poartæ vina pentru declanøarea
lui? Având în vedre punctele de vedere exprimate în aceastæ privinflæ în bogata literaturæ existenflæ
asupra subiectului, redau în continuare câteva posibile ræspunsuri la întrebæri precum cele
formulate mai sus.
Mai întâi, ræzboiul a fost rezultatul ciocnirii de interese, aø spune geopolitice øi strategice,
dintre Statele Unite øi Japonia. Cele douæ puteri, øi una øi cealaltæ în ascensiune, ajunseseræ,
practic, faflæ în faflæ încæ de la cumpæna dintre veacurile XIX øi XX. Evenimentele dintre
1894°1905, remarcæ în acest sens istoricul Geoffrey Barraclough, au transformat Orientul În-
depærtat într°un centru internaflional de rivalitæfli øi conflicte. Iar dupæ 1905, cele trei puteri
direct implicate îu conflictul din Extremul Orient erau Statele Unite, Rusia øi Japonia, puterile
europene fiind treptat marginalizate (11, 1967, pp. 107°109). În ceea ce priveøte Statele Unite,
ele începuseræ sæ°øi asume rolul unei mari puteri mondiale tocmai în Extremul Orient. Iar victoria
japonezæ din 1905 demonstra cæ Rusia nu era singura putere capabilæ sæ ameninfle interesele
americane în zonæ (11, 1967, p. 109). Mai precis, interesele Rusiei se ciocneau cu cele americane
pe coastele continentale ale Pacificului de vest, mai ales de nord°vest. Japonia însæ, datæ fiind
poziflia sa geostrategicæ, avea interese proprii nu numai în zone continentale ale Pacificului
de vest, ci øi în Pacificul de sud°vest øi de sud, ca øi în Pacificul central. De aceea, ca tendinflæ,
întâlnirea øi confruntarea de interese americano°nipone aveau sæ se impunæ pe un prim°plan.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 181

Interesele japonezilor se ciocneau, permanent øi peste tot în Extremul Orient, cu cele americane
(26, 1990, p. 140).
În al doilea rând, cele douæ flæri îøi asumau roluri misionare. Statele Unite o fæceau în America
Latinæ, în Pacific øi în Europa, în numele valorilor øi principiilor democratice. La rândul ei,
Japonia revendica un asemenea rol în zona Asia°Pacific, în scopul declarat, pe de o parte, de
a împiedica extinderea øi perpetuarea dominafliei albilor øi, pe de altæ parte. al prevenirii
acaparærii pærflilor continentale ale Pacificului de vest de cætre comunism. În ceea ce priveøte
prima motivaflie, este de menflionat cæ atunci când Japonia a început sæ se manifeste ca mare
putere, practic, toate flærile din zona Asia°Pacific, cu populaflii aparflinând altor rase decât celei
albe, erau fie colonii, fie semicolonii ale Occidentului. Or, aøa cum o aratæ istoria, rolul øi
zelul misionar, atunci când cuprind mari puteri, se pot suprapune pe øi combina cu propriile
interese ale acestora, ceea ce mæreøte riscurile confruntærii øi conflictelor. Într°un anumit sens,
ræzboiul din Pacific, care a opus rase øi religii diferite, prefigureazæ în timp, „ciocnirile dintre
civilizaflii“, considerate de cætre Samuel Huntington — într°un mod discutabil — drept sursele
principale ale conflictelor militare, dupæ depæøirea Ræzboiului Rece (97, 1998).
În al treilea rând, neîncrederea reciprocæ a dominat relafliile americano°japoneze. Japonezii
nu aveau încredere în SUA, interpretau intenflia, evidentæ, a negociatorilor americani de a câøtiga
timp pentru înarmare drept o dovadæ de duplicitate. Încæ øi mai grav era sentimentul cæ se
urmæreøte izolarea øi încercuirea Japoniei pe criterii rasiale. La rândul lor, americanii nu credeau
în onestitatea japonezilor, îi suspectau cæ în spatele dorinflei afiøate de negociere nutresc planuri
de acaparare a zonei Asia°Pacific în beneficiul exclusiv al Imperiului nipon. La aceasta se
adæuga convingerea, de o parte øi de alta, cæ adversarul potenflial este slab øi incapabil de spiritul
de bravuræ øi de sacrificiu pe care°l presupune orice mare ræzboi. Japonezii considerau America,
Occidentul în general, drept societæfli decadente; la rândul sæu, lumea anglo°saxonæ nu înflelegea
psihologia niponæ øi ironiza pregætirea øi capacitatea militaræ a japonezilor.
Se ridicæ, în al patrulea rând, întrebarea: oare Japonia a declanøat ræzboiul cu încrederea
cæ va învinge, ignorând uriaøa capacitate industrialæ, øtiinflificæ øi, în consecinflæ, militaræ a
SUA øi, în genere, a Occidentului? Desigur, s°a contat pe o serie de succese militare øi pe
cucerirea unor poziflii importante în faza iniflialæ a ræzboiului, care sæ permitæ ulterior Japoniei
sæ facæ faflæ presiunilor, inevitabil crescânde, din partea SUA øi aliaflilor lor. De aceea, punându°øi
în valoare superioritatea flotei, mai ales în portavioane, øi a aviafliei de luptæ, s°a urmærit
distrugerea dintr°o singuræ lovituræ a flotei americane din Pacific, prin atacul de la Pearl Harbor.
De asemenea, se miza pe cucerirea unor teritorii în Pacificul de sud°vest, de unde sæ se asigure
aprovizionarea cu materii prime øi resurse energetice, precum øi poziflii strategice uøor de apærat,
prin care se urmærea stabilirea unor raporturi de forfle în zonæ, favorabile Japoniei. În condifliile
date, o astfel de strategie se impunea. În acest sens, Paul Kennedy subliniazæ: „Pentru astfel
de strategi sobri cum era Amiralul Yamamoto [comandantul marinei militare japoneze — C.V.],
un atac împotriva unei flæri atât de puternice ca Statele Unite pærea nebunesc; dar a nu se ridica
182 CONSTANTIN VLAD

împotriva Statelor Unite dupæ iulie 1941 ar fi læsat Japonia expusæ øantajului economic, ceea
ce era o nofliune intolerabilæ“ (108, 1989, p. 303).
În sfârøit, este de subliniat în mod deosebit rolul Notei lui Hull în declanøarea ræzboiului.
Nu întâmplætor, literatura se referæ adesea la ea caracterizând°o drept „Nota fatalæ“. Pe fundalul
mæsurilor de rupere a Japoniei din circuitul comerflului mondial, în condifliile embargoului asupra
importurilor sale de materii prime øi resurse energetice, Nota suna, într°adevær ca un „ultimatum
de ræzboi“. În fapt, acceptarea ultimatumului ar fi reprezentat pentru Japonia „o sinucidere“.
Condifliile din Notæ „erau o insultæ, care n°a læsat japonezilor, popor mândru, decât alternativa
ræzboiului“ (67, 1993, pp. 116,117). Acelaøi autor, membru al Congresului american, introduce
un nou aspect în discuflie citând urmætoarea declaraflie a lui Churchill în fafla Camerei Comunelor,
fæcutæ în anul 1942: „Politica dusæ de guvernul britanic a cæutat sæ evite cu orice prefl un conflict
cu Japonia, înainte de a fi sigur cæ øi Statele Unite se vor angaja într°un astfel de conflict. Pe
de altæ parte, dupæ conferinfla Atlanticului [întâlnirea celor doi din insula Newfoundland —
C.V.] la care am discutat aceste probleme cu Franklin Roosevelt, era probabil cæ americanii
s°ar fi implicat într°un ræzboi în Extremul Orient, chiar dacæ nu ar fi fost atacafli“ (apud 67,
1993, p. 112).
În lumina tuturor acestor date øi observaflii, consider cæ Statele Unite poartæ o ræspundere
cel puflin la fel de mare ca Japonia în declanøarea ræzboiului Pacificului. Aceastæ opinie contrazice
pærerile tradiflionale, devenite adeværuri comune în numeroase lucræri de istorie. Dar ea, este,
cred, întemeiatæ. Desigur, Japonia a luat inifliativa øi a lovit prima, iar conform definifliei datæ
la vremea respectivæ un asemenea act era socotit drept agresiune. Dar, într°o viziune sociologicæ
øi politologicæ mai cuprinzætoare, potrivit formulei faimoase a teoreticianului german Clausewitz
„ræzboiul este continuarea politicii cu alte mijloace“ (36, 1982, pp. 67, 745). În acest sens,
granifla dintre ræzboi øi pace între SUA øi Japonia era deja trecutæ prin Nota lui Hull, aceastæ
„tragedie din 26 noiembrie 1941“, cum Toland nu ezitæ s°o numeascæ. Japonia intra în ræzboi
urmærindu°øi propria politicæ prin alte mijloace, anume prin mijloace militare; dar ræzboiul
era continuarea nu numai a acestei politici, ci øi a politicii americane, care nu læsase Japoniei
decât calea armelor. Privit în perspectivæ istoricæ, este posibil ca factorii de gândire strategicæ
din Statele Unite sæ fi ajuns la concluzia cæ Japonia tindea sæ devinæ o serioasæ sfidare pentru
interesele pe termen lung ale Americii în Pacific. Ea trebuia, de aceea, înfruntatæ øi înlæturatæ
înainte de a fi prea târziu, Este, desigur, o supoziflie, dar o supoziflie care nu aleargæ alæturi de
logica faptelor, ci o urmeazæ pe aceasta. Supoziflia este întæritæ de una dintre susflinerile
importante ale lui Huntington, care afirmæ:
„De aproape 200 de ani Statele Unite au încercat sæ previnæ naøterea unei puteri dominante în
Europa. De aproape 100 de ani, începând cu politica „uøilor deschise“ faflæ de China, au încercat
sæ facæ acelaøi lucru în Asia de Est. Pentru a realiza aceste scopuri, Statele Unite au luptat în
douæ ræzboaie mondiale øi într°un Ræzboi rece împotriva Germaniei imperiale øi a celei naziste,
a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice øi Chinei comuniste“ (97, 1998, p. 339). Iar fostul
ambasador american la Tokyo, Grew afirma cæ „politica lui Roosevelt faflæ de Japonia viza presiuni
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 183

politice øi economice care nu puteau decât sæ determine aceastæ flaræ sæ declanøeze un ræzboi“
(111, 1988, p. 380).
Or, în 1945, lui Cordell Hull, secretarul de stat al SUA pânæ în 1944, i se decerna Premiul
Nobel pentru pace; în schimb, trei ani mai târziu, Tribunalul de la Tokyo îl condamna pe
Shigenori Togo, ministrul de Externe japonez, colegul de negocieri al lui Hull, la 20 de ani
temniflæ grea. Se vedea, astfel, cæ judecata oamenilor, spre deosebire de cea a istoriei, putea
fi pærtinitoare øi nedreaptæ.
CAP. XIV.
DE LA RÆZBOI SPRE PACE ØI LUMEA POSTBELICÆ

A doua zi dupæ atacul de la Pearl Harbor, pe 8 decembrie 1941, Statele Unite øi Marea
Britanie declarau ræzboi Japoniei. La 11 decembrie, Hitler punea Germania în stare de ræzboi
cu Statele Unite; urma o mæsuræ similaræ din partea Italiei. Potrivit unor surse, decizia lui Hitler
urma unui argument care suna astfel: dacæ Germania nu intra în ræzboi împotriva Statelor Unite,
din Pactul Tripartit nu mai ræmânea nimic. Øi, desigur, el conta pe faptul cæ Japonia va proceda,
la rândul, ei ca o aliatæ øi va ataca URSS, ceea ce nu se întâmpla însæ, în ciuda presiunilor pe
care Berlinul le fæcea în acest scop la Tokyo. Unii istorici consideræ cæ, în lipsa hotærârii lui
Hitler, Statele Unite n°ar fi intrat în ræzboi împotriva Germaniei. „Dacæ Hitler nu ar fi declarat
ræzboi, scrie în acest sens Alan Farmer, America øi°ar fi putut concentra energiile pentru ræzboiul
împotriva Japoniei, øi nu pentru ræzboiul din Europa“ (66, 1997, p. 25). Concluzia n°are însæ
nici un fundament; am citat deja unele fapte care o contrazic. Aici adaug cæ, la procesul de
la Nürnberg aveau sæ se dezvæluie unele idei generale despre ræzboi ale Germaniei, în care
intra øi atacarea Statelor Unite. Oricare i°ar fi fost motivaflia, gestul Germaniei fæcea din ræzboi
o conflagraflie cu adeværat mondialæ. Churchill ræsufla uøurat: soarta lui Hitler este pecetluitæ,
va exclama el. Victoria finalæ împotriva Germaniei naziste nu mai putea fi pusæ la îndoialæ.
Dupæ aflarea veøtii, mærturisea premierul britanic, „s°a dus la culcare øi a dormit somnul celui
salvat øi recunoscætor“ (apud 66, 1994, p. 25). Coaliflia antihitleristæ cæpæta contururile care
aveau sæ facæ din ea tabæra victorioasæ în ræzboi. Aceastæ coaliflie se închega din necesitate:
dacæ Hitler n°ar fi atacat URSS, Marea Britanie nu putea rezista mult timp de una singuræ,
ceea ce ar fi dus mai de vreme sau mai târziu la înfrângerea sa ori la o pace de compromis
cu Axa. Angajarea Germaniei pe douæ fronturi în iunie 1941, punea sub semnul întrebærii un
succes final german, dar nici victoria celor doi aliafli, Marea Britanie øi URSS nu devenise o
certitudine pânæ în decembrie 1941. Intrarea Statelor Unite în ræzboi era miøcarea care deschidea
perspectiva victoriei. La baza constituirii Coalifliei antihitleriste se afla un fundament care se
va dovedi solid: interesul comun al celor trei mari puteri de a înfrânge Germania nazistæ,
principala forflæ a Axei. Istoricul englez Eric Hobsbawm (94, 1994, pp. 174°175) relateazæ
urmætorul fapt: printre primele sondaje de opinie efectuate de institutul Gallup, era unul care
ar fi uimit pe tofli preøedinflii americani înainte de Roosevelt øi îi va uimi pe cititorii care ajungeau
la maturitate dupæ cel de°al Doilea Ræzboi Mondial; anume, în ianuarie 1939, când cetæflenii
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 185

americani au fost întrebafli cine ar dori sæ câøtige în cazul isbucnirii unui ræzboi între Uniunea
Sovieticæ øi Germania, 86% au fost în favoarea unei victorii a URSS. Rusia sovieticæ øi SUA,
concluzioneazæ Hobsbawm, au fæcut cauzæ comunæ pentru cæ au væzut în Germania lui Hitler
un pericol mai mare decât cel pe care°l reprezentau una pentru cealaltæ. O stare de spirit
asemænætoare a opiniei publice era reliefatæ de sondaje efectuate în Marea Britanie. Astfel, în
decembrie 1938, la întrebarea „dacæ ar avea loc un ræzboi între Germania øi Rusia, care dintre
ele afli dori sæ iasæ învingætoare?“, 15% ræspundeau: Germania, 85% — Rusia, 10% fiind
nedeciøi. Într°un alt sondaj de opinie, la întrebarea: „dacæ ar trebui sæ optafli între fascism øi
comunism, pe care l°afli alege?“, 26% din ræspunsuri erau pentru fascism, 74% pentru comunism,
iar 10% nu øtiau (66, 1994, p. 135). Desigur, era vorba de stæri de spirit ale momentului dat,
însæ tocmai de aceea ele conteazæ întrucât se înregistrau în ajunul ræzboiului. Coaliflia avea sæ
se destrame atunci când acest interes comun al marilor puteri înceta sæ existe.

1) Diplomaflia la nivel înalt

Între decembrie 1941 øi 9 mai 1945, în relafliile reciproce øi în diplomaflia statelor din Coaliflie
au dominat douæ mari teme: strategia ræzboiului øi configurarea lumii postbelice. De prima
temæ se vor lega în principal poziflia capitulærii necondiflionate a puterilor Axei øi deschiderea
celui de°al doilea front în Europa; în cazul celei de a doua, se vor impune problemele privind
viitorul Germaniei, situaflia flærilor din estul continentului, raporturile dintre puterile învingæ-
toare øi crearea unor structuri de cooperare øi pace pentru perioada postbelicæ.
Momente de vârf în activitatea diplomaticæ la nivel înalt aveau sæ fie reprezentate de
Conferinfla anglo°americanæ de la Casablanca (Maroc), flinutæ între 14°24 ianuarie 1943,
Reuniunea Miniøtrilor de Externe american (Cordell Hull), englez (Anthony Eden) øi sovietic
(Viaceslav Molotov), desfæøuratæ la Moscova între 19°30 octombrie 1943, cele trei conferinfle
la nivel înalt: Teheran (28 noiembrie°1 decembrie 1943), Ialta (4°11 februarie 1945), Potsdam
(17 iulie°2 august 1945), precum øi o serie de alte întâlniri, inclusiv la „vârf“, anglo°americane
øi anglo°sovietice.
La Casablanca, Roosevelt propunea øi Churchill accepta ideea capitulærii necondiflionate
a Germaniei øi aliaflilor acesteia. Cei doi conveneau asupra deschiderii celui de°al doilea front,
færæ însæ a°l localiza: se cædea de acord asupra debarcærii în Sicilia øi apoi în Italia. Se examinau
problemele derulærii Operafliunii Torch (debarcarea în Africa de Nord), iar generalul Dwight
Eisenhower era numit comandat suprem al forflelor aliate pe acest teatru de ræzboi. În pregætirea
reuniunii, Roosevelt îl invitase øi pe Stalin sæ participe; acesta declina însæ invitaflia, motivând
necesitæfli interne legate de conducerea ræzboiului.
Conferinfla de la Moscova a Miniøtrilor de Externe ai puterilor aliate øi Conferinfla de la
Teheran erau precedate de mari evenimente în desfæøurarea ræzboiului. Forflele sovietice
învinseseræ la Stalingrad øi câøtigaseræ bætælia de la Kursk, inifliativa strategicæ trecând definitiv
de partea URSS. Aliaflii occidentali încheiaseræ operafliunea Torch øi debarcaseræ cu succes
186 CONSTANTIN VLAD

în Sicilia øi apoi în Italia continentalæ. În iulie 1943, Mussolini fusese înlæturat de la putere
øi se formase guvernul Badoglio; pe 13 octombrie acelaøi an, Italia declara ræzboi Germaniei.
În urma succeselor partizanilor iugoslavi, Marea Britanie trimisese o misiune militaræ pe lângæ
comandamentul lui I. B. Tito. În Pacific, americanii câøtigaseræ bætælia de la Midway øi
începuseræ sæ împingæ înapoi forflele japoneze.
În aceste condiflii, Conferinfla de la Moscova examina problmele pregætirii deschiderii celui
de°al doilea front în Europa øi se ocupa de chestiuni privind guvernul polonez din exil, stabilit
la Londra. Se hotæra constituirea unei Comisii Consultative Europene, având menirea de a se
pronunfla asupra politicii postbelice faflæ de Germania. La solicitarea partenerilor occidentali,
Molotov promitea cæ, dupæ înfrângerea Germaniei, URSS avea sæ intre în ræzboi contra Japoniei.
Erau adoptate Declaraflia cu privire la Italia, în care se stabilea cæ politica puterilor aliate urmærea
deplina lichidare a fascismului øi instaurarea unui regim democratic în flaræ; Declaraflia cu privire
la Austria, prin care era anulat Anschlussul; Declaraflia cu privire la ræspunderea hitleriøtilor
pentru atrocitæflile comise în ræzboi. În sfærøit, cei trei miniøtri, cærora li se va alætura ministrul
de Externe chinez, semnau o Declaraflie cu privire la securitatea generalæ, în care erau cuprinse
o serie de principii ce aveau sæ stea la baza constituirii Organizafliei Nafliunilor Unite.
Cei „trei mari“: Roosevelt, Churchill øi Stalin, se întâlneau pentru prima oaræ la Conferinfla
de la Teheran. Înainte de aceasta, Roosevelt cochetase cu ideea unei întâlniri în doi, el cu Stalin;
alarmat, Churchill protesta øi Roosevelt dædea înapoi. Subiectul principal discutat la Teheran
era deschiderea celui de°al doilea front în nordul Franflei, cu sprijinul unei debarcæri simultane
pe coasta mediteraneeanæ francezæ øi al unei ofensive de amploare sovietice în Est. Va fi pe
larg discutatæ problema viitorului Germaniei. Stalin însuøi va promite intrarea URSS în ræzboi
împotriva Japoniei, la 3 luni dupæ încheierea ostilitæflilor în Europa. Va fi pregætit un plan de
acfliuni în vederea constituirii viitoarei Organizaflii Mondiale. Se va pune, færæ a fi rezolvatæ
însæ, problema atragerii Franflei, reprezentatæ de generalul de Gaulle, la deliberærile Puterilor
Aliate. Conferinfla va fi un bun prilej pentru cei trei conducætori de state de a stabili relaflii
personale apropiate, væzute ca o importantæ condiflie pentru cooperarea statelor membre ale
Coalifliei, atât în timpul ræzboiului, cât øi dupæ terminarea acestuia. De teama unor eventuale
atentate ale unor agenfli germani, la invitaflia lui Stalin, Roosevelt era gæzduit într°o vilæ a
complexului unde funcfliona ambasada sovieticæ în Iran. Conferinfla de la Teheran reliefa „pierderea
de vitezæ“ a Marii Britanii faflæ de cei doi mari: Statele Unite øi URSS, care începeau sæ se
individualizeze ca supraputeri în devenire. Roosevelt aræta cæ, în anumite probleme, era gata
sæ se separe de premierul britanic øi sæ trateze direct cu Stalin (în timpul conferinflei asemenea
probleme fuseseræ cele referitoare la Statele Baltice øi la Polonia). „Acolo am stat, avea sæ
remarce cu amæræciune Churchill mai târziu, având de o parte ursul sovietic cu labele ridicate
øi de cealaltæ parte uriaøul bizon american, iar între cei doi se afla bietul mægæruø englez…“
(apud 33, 1998, p. 31).
Va trece aproape un an øi jumætate pânæ la urmætoarea conferinflæ la nivel înalt, cea de la
Ialta, ræstimp în care mersul ræzboiului cunoøtea mari ræsturnæri de situaflie, în Europa el
apropiindu°se de sfârøit. Pe 2 iunie 1944 se constituise guvernul provizoriu al Republicii
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 187

Franceze, în frunte cu generalul de Gaulle; va fi recunoscut de cætre SUA, Marea Britanie øi


URSS pe 23 octombrie acelaøi an. La 6 iunie 1944, trupele americano°engleze debarcaseræ
în Normandia (Operafliunea Overlord), deschizând astfel cel de°al doilea front. Dupæ eliberarea
Franflei, forflele aliate pætrundeau pe teritoriul german. Churchill va pleda pe lângæ Roosevelt
pentru lovituri aplicate în direcflia Berlinului, Vienei øi Pragæi, astfel încât forflele anglo°ame-
ricane sæ ajungæ în aceste centre înaintea celor sovietice. Nu va avea succes, preocuparea Statelor
Unite fiind de a încheia ræzboiul cât mai repede, conform planurilor generalului Eisenhower,
comandantul suprem al forflelor aliate pe frontul de vest. Acesta, trecând peste orice reguli
protocolare, îi scria din proprie inifliativæ lui Stalin pe 28 martie 1945 spre a°l informa cæ nu
va avansa spre Berlin øi pentru a°i propune ca trupele americane øi cele sovietice sæ se întâlneascæ
pe Elba, lângæ Dresda.
„Færæ îndoialæ uimit cæ un general se adresa unui øef de stat, indiferent în ce problemæ,
nemaivorbind cæ într°o problemæ de o asemenea importanflæ politicæ, Stalin nici nu avea obiceiul
de a refuza darurile politice fæcute gratuit. În 1 aprilie, el i°a ræspuns lui Eisenhower cæ era de
acord cu aprecierea sa; øi el considera cæ Berlinul era de un interes strategic secundar øi avea
sæ aloce numai forfle sovietice minore pentru capturarea sa. Mai era de acord øi cu o joncfliune
în lungul Elbei, în regiunea Dresdei. Darul fiindu°i oferit, Stalin a purces la a aræta cæ el, cel
puflin, avea prioritæflile politice clare. Încælcându°øi asigurærile date lui Eisenhawer, el a ordonat
ca principala direcflie a ofensivei terestre sovietice sæ fie îndreptatæ spre Berlin, dându°le
mareøalilor Jukov øi Konev douæ sæptæmâni pentru a lansa un atac despre care îi spusese lui
Eisenhower cæ nu va avea loc înainte de a doua jumætate a lui mai“ (109, 1998, p. 380).
Pe frontul de est, dupæ ce atingeau frontierele URSS din 1941, forflele sovietice îøi continuau
înaintarea spre vest. Pætrunderea lor în sud°estul Europei era facilitatæ de o ræsturnare politicæ
majoræ operatæ în România: actul de la 23 august 1944, prin care dictatura antonescianæ era
înlæturatæ, România ieøea din ræzboiul dus împreunæ cu Germania øi se alætura Nafliunilor Unite.
Perspectivele înfrângerii Germaniei determinaseræ atât guvernul antonescian, cât øi opoziflia
democraticæ sæ încerce stabilirea unor contacte øi începerea unor tratative cu puterile Coalifliei.
Asemenea contacte aveau loc la Berna, Lisabona, Madrid, Stockholm, Ankara, Cairo. Færæ a
încerca o analizæ a acestor tentative, prezint în cele ce urmeazæ principalele acfliuni diplomatice
menite sæ ducæ la ieøirea României din ræzboi. Astfel, în cursul anului 1943, Mihai Antonescu,
prim°ministru øi ministru al Afacerilor Externe, dupæ tatonæri în unele flæri neutre, va interveni
în mai multe rânduri pe lângæ Mussolini, apoi pe lângæ guvernul Badoglio ca Italia sæ ia inifliativa
unor tratative diplomatice cu Nafliunile Unite; demersurile ræmâneau infructuoase. La Stockholm
vor avea loc convorbiri cu diplomafli sovietici, purtate în paralel din partea guvernului øi a
opozifliei. La Cairo, asemenea convorbiri se vor desfæøura între reprezentanfli ai opozifliei
democratice, cu acordul autoritæflilor de la Bucureøti, øi reprezentanfli ai celor trei puteri ale
Coalifliei — diplomafli englezi, americani øi ruøi. În 17 martie 1944, la Cairo se prezentau
cerinflele României pentru ieøirea ei din ræzboi: menflinerea independenflei; respectarea drepturilor
teritoriale; primirea statutului de cobeligerant; sprijin aliat în cazul unui atac bulgar sau ungar.
188 CONSTANTIN VLAD

Pe 22 martie 1944, din partea Nafliunilor Unite, se cerea guvernului Antonescu ca trupele române
sæ capituleze imediat în fafla celor trei mari puteri øi sæ nu opunæ rezistenflæ armatei sovietice.
În completarea acestei comunicæri, pe 27 martie 1944, reprezentanflii Nafliunilor Unite înaintau
trimiøilor opozifliei democratice la Cairo mæsurile pe care ar trebui sæ le ia România, øi anume:
1. capitularea trupelor aflate în contact cu armata sovieticæ; 2. trupele ce vor capitula vor fi
trimise sæ lupte contra germanilor; 3. stabilirea de contacte între comandamentul român øi cel
rus. Pe 12 aprilie 1944, la Stockholm, apoi la Cairo, guvernului român i se comunicau „condifliile
minimale ale armistifliului“ cu România, dupæ cum urmeazæ: a) armata românæ sæ se predea
armatei sovietice øi sæ înceapæ operafliuni împreunæ cu aceasta împotriva germanilor; ruperea
relafliilor cu germanii øi lupta alæturi de Nafliunile Unite în scopul restaurærii independenflei øi
suveranitæflii României; b) granifla sovieto°românæ se stabileøte în concordanflæ cu „acordul“
din 1940; c) despægubiri pentru pierderile cauzate URSS; d) repatrierea prizonierilor de ræzboi
ai Nafliunilor Unite; e) libertate neîngræditæ de miøcare pentru trupele sovietice øi aliate pe întreg
teritoriul României; f) guvernul sovietic consideræ cæ hotærârile Dictatului de la Viena sunt
nejuste øi este gata ca împreunæ cu românii sæ întreprindæ operafliuni împotriva ungurilor øi
germanilor cu scopul ca întreaga Transilvanie sau cea mai mare parte a acesteia sæ fie înapoiatæ
României; g) dacæ România doreøte, guvernul sovietic este de acord ca, pe lângæ un reprezentant
militar, sæ aibæ øi un reprezentant politic pentru legæturi cu URSS. Opoziflia democraticæ anunfla
la Cairo cæ primeøte propunerile Nafliunilor Unite. Pentru început, Antonescu nu accepta
propunerile respective, pe care le respingea pe 15 mai. Câteva zile mai târziu, pe 29 mai,
guvernul român trimitea, prin legætura de la Stockholm, guvernului sovietic un aide°mémoire
prin care, pentru încheierea armistifliului, cerea: sæ se acorde germanilor un rægaz de 15 zile
sæ pæræseascæ România; administraflia civilæ în teritoriul ocupat sæ ræmânæ româneascæ; în zona
unde se afla sediul guvernului român sæ nu pætrundæ trupe stræine; negocierea despægubirilor;
reluarea vechilor propuneri prezentate la Cairo privind problemele teritoriale. Pe 31 mai guvernul
sovietic ræspundea acestui aide°mémoire, precizând: punctele a, b øi d din propunerile din
12 aprilie nu pot fi schimbate; la pct. c, guvernul sovietic este dispus sæ reducæ într°o oarecare
mæsuræ suma reparafliilor; nu sunt obiecflii în ceea ce priveøte acordarea unui termen de 15 zile
pentru retragerea germanilor din România; este gata sæ se ajungæ la un compromis referitor
la pæstrarea administrafliei civile româneøti; nu este aprobatæ cererea de a se pæstra o zonæ în
care sæ nu pætrundæ trupe stræine (28, 1986, pp. 244°245). Convorbirile nu aveau sæ depæøeascæ
aceastæ fazæ. La ultima întâlnire cu Antonescu (5 august 1944), Hitler avea sæ°l întrebe pe
acesta „dacæ România øi, în special conducætorul ei, mareøalul Antonescu, sunt deciøi sæ urmeze
pânæ la sfârøit Germania“. Antonescu va consemna cæ s°a despærflit de Hitler „færæ sæ°i fi dat
vreun ræspuns, nici negativ, nici pozitiv la întrebarea intempestivæ pe care mi°a pus°o“. În nota
de convorbire întocmitæ de traducætorul german se spune însæ altceva, øi anume: „România
va ræmâne de partea Germaniei øi va fi ultima flaræ care va pæræsi Reichul, pentru cæ øtie cæ
sfârøitul Germaniei înseamnæ øi sfârøitul României“ (41, 1991, pp. 172, 176, 194). Între altele,
Antonescu îi ceruse lui Hitler sæ ia mæsuri care sæ ducæ la stabilizarea frontului. Or, o astfel
de stabilizare nu era posibilæ. Pe 20 august, trupele sovietice spærgeau frontul la Iaøi. Antonescu
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 189

va fi gata sæ semneze armistifliul în termenii propuøi de Aliafli, cu condiflia ca acesta sæ fie acceptat,
în scris, de liderii partidelor politice, ceea ce nu se întâmpla însæ. În încheierea întâlnirii lor
din 5 august, Hitler îl avertizase: „Antonescu!, Antonescu! Sub nici un motiv sæ nu punefli
piciorul în Palatul Regal!“; Hitler îi atrægea astfel atenflia sæ nu împærtæøeascæ soarta lui Mussolini
(43, 2002 p. 34). Antonescu s-a dus însæ la rege; a fost arestat în dupæ amiaza zilei de 23 august.
România ieøea din ræzboiul dus alæturi de Germania øi se alætura Coalifliei Nafliunilor Unite.
Pe 12 septembrie 1944, la Moscova era semnatæ convenflia de armistifliu între România øi
Nafliunile Unite. Convenflia stabilea condifliile participærii României la ræzboiul împotriva
Germaniei, ale trecerii trupelor sovietice pe teritoriul românesc, fixa la 300 milioane dolari
despægubirile cætre URSS, declara nul Arbitrajul de la Viena. Executarea clauzelor Conven-
fliei era supravegheatæ de Comisia Aliatæ de Control, cu sediul la Bucureøti, în care cuvântul
hotærâtor revenea reprezentanflilor sovietici. Ieøirea României din ræzboi ducea la præbuøirea
întregului front german în Europa de sud°est øi împiedica folosirea de cætre germani a arcului
Carpaflilor, ca un obstacol natural redutabil. Armatele germane erau retrase pricipitat din
Bulgaria, Grecia, Albania øi cea mai mare parte a Iugoslaviei.
Pe frontul de Vest, aliaflii ajungeau sæ poarte luptele pe teritoriul Reichului, dupæ ce germanii
încercaseræ în decembrie 1944 o puternicæ ofensivæ în munflii Ardeni. În Est, trupele sovietice
le alungau pe cele germane din Polonia øi ajungeau pe Oder. În Iugoslavia se forma un guvern
provizoriu, prezidat de I.B. Tito. În Pacific, trupele americane øi engleze restrângeau treptat
spafliul controlat de japonezi, prin lupte îndârjite, soldate cu mari pierderi de ambele pærfli.
În aceste condiflii se desfæøurau lucrærile conferinflei la nivel înalt de la Ialta, care se încheia
cu „unul dintre documentele cele mai importante ale istoriei“, prin consecinfle (44, 2000, p. 295).
La Conferinflæ, Roosevelt, Churchill øi Stalin
„declarau solemn hotærârea de nezdruncinat de a anihila militarismul øi nazismul german øi de
a face în aøa fel încât Germania sæ nu mai poatæ tulbura niciodatæ pacea mondialæ. Suntem hotærâfli
sæ dezarmæm toate forflele armate germene, sæ dizolvæm Statul Major General german care, în
mai multe rânduri, a reuøit sæ determine renaøterea militarismului german, sæ capturæm sau sæ
distrugem întregul material militar german, sæ suprimæm sau sæ controlom industria germanæ
care ar putea fi utilizatæ pentru producflia de ræzboi, sæ aplicæm tuturor criminalilor de ræzboi o
pedeapsæ promptæ øi justæ…Suntem hotærâfli sæ facem în aøa fel încât sæ disparæ partidul nazist,
legislaflia naflional°socialistæ, organizafliile øi institufliile naflional°socialiste, sæ eliberæm serviciile
publice, viafla culturalæ øi economicæ a poporului german de orice influenflæ naflional°socialistæ
øi hitleristæ“ (apud 91, 1991, pp. 36°37)
Cele trei puteri aliate cædeau de acord asupra împærflirii Germaniei în zone de ocupaflie,
conveneau în principiu asupra problemelor privind graniflele Poloniei øi formærii guvernului
polonez, ajungeau la o înflelegere referitoare la funcflionarea øi sistemul de vot în Consiliul de
Securitate al Organizafliei Nafliunilor Unite. Conferinfla adopta Declaraflia Europei Eliberate,
care afirma:
190 CONSTANTIN VLAD

„Stabilirea ordinii în Europa øi refacerea vieflii economice naflionale trebuie sæ fie realizate prin
procese care vor da posibilitatea popoarelor eliberate sæ distrugæ ultimele vestigii ale nazismului
øi fascismului øi sæ creeze instituflii democratice potrivit propriilor opfliuni. Acesta este un principiu
al Cartei Atlanticului — dreptul popoarelor de a alege forma de guvernæmânt sub care sæ træiascæ
— restaurarea drepturilor suverane øi autoguvernærii pentru acele popoare cærora le°au fost smulse
prin forflæ de cætre nafliunile agresoare. Pentru crearea condifliilor în care popoarele eliberate sæ°øi
poatæ exercita aceste drepturi, cele trei guverne vor ajuta în comun poporul din fiecare stat
european eliberat sau fost stat din Europa, satelit al Axei, unde, dupæ pærerea lor, se impune:
a) sæ stabileascæ condiflii pentru pacea internæ; b) sæ întreprindæ mæsuri de urgenflæ pentru ajutorarea
oamenilor care au avut de suferit; c) sæ formeze autoritæfli guvernamentale interimare, larg
reprezentative pentru toate elementele democratice ale populafliei øi care s°au angajat pentru
stabilirea cât mai curând posibil, prin alegeri libere, a unor guverne care sæ corespundæ voinflei
poporului; d) sæ faciliteze, unde este necesar, flinerea unor astfel de alegeri“ (apud 91, 1991,
p. 89).
Cele trei guverne ale puterilor aliate conveneau cæ se vor consulta în toate problemele ce
decurgeau din responsabilitæflile comune ce rezultau din Declaraflie. La Conferinflæ, URSS
confirma angajamentul de a intra în ræzboi contra Japoniei; în schimb, aliaflii occidentali îøi
dædeau acordul ca Rusia sæ redobândeascæ partea de sud a peninsulei Sahalin, sæ preia insulele
Kurile øi sæ aibæ o zonæ de ocupaflie în Coreea. I se restabileau, totodatæ, privilegiile pe care
Imperiul flarist le avusese în Manciuria øi în mai multe porturi chineze, printre care Port Arthur.
Desfæøuratæ în condiflii când trupele britanice se aflau în Grecia, iar cele sovietice din Balcani
pânæ în centrul Europei, Ialta consfinflea ca o stare de fapt sferele de influenflæ în aceastæ parte
a continentului. Declaraflia asupra Europei Eliberate devenea un mijloc de a aprecia atitudinea
URSS faflæ de statele est øi central°europene øi un barometru al raporturilor Moscovei cu
actualii — care aveau sæ devinæ în curând foøtii — sæi aliafli.
Dupæ conferinfla din Crimeea domnea o atitudine euforicæ. Roosevelt considera cæ Ialta
urma sæ punæ capæt sistemului acfliunilor unilaterale, al alianflelor exclusive, al sferelor de
influenflæ, al echilibrului puterii øi al tuturor celorlalte expediente care au fost încercate vreme
de secole øi au dat întotdeauna greø (109, 1998, p. 379). Eden însæ, „pleca din Crimeea dezgustat
de întreaga afacere. Roosevelt fusese ambiguu, slab øi ineficient, Churchill flinuse prea multe
discursuri… Atitudinea lui Stalin faflæ de flærile mici mi s°a pærut sumbræ, ca sæ nu spun sinistræ“
(apud 83, 1993, p. 305). Ialta a ræmas în istoria politicii øi diplomafliei mondiale drept simbolul
împærflirii lumii în sfere de influenflæ. Deøi unii sau alflii neagæ conflinutul, mai ales sensul
înflelegerilor la care s°a ajuns acolo, istoria postbelicæ le°a confirmat pe deplin: comportamentul
principalilor „actori“, anume supraputerile øi cele douæ blocuri militare în tot timpul Ræzboiului
Rece avea sæ fie întemeiat pe acele înflelegeri. Privind din perspectivæ istoricæ occidentalæ,
Lloyd Gardner susfline:
„Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite refacerea economicæ færæ sfera de influenflæ
sovieticæ în Europa de Est. Ce motiv ar fi avut Congresul pentru a sprijini inifliative majore ale
lui Truman, dacæ n°ar fi existat ræzboiul rece?… Færæ un duøman comun împotriva cæruia sæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 191

lupte, cum s°ar fi putut pune capæt rivalitæflilor europene din perioada interbelicæ?… Sferele de
influenflæ ofereau — la un prefl considerabil, desigur — securitatea temporaræ pentru desfæøurarea
evenimentelor politice din Vest øi chiar øi din Est“ (83, 1993, p. 333). Molotov mærturisea la
bætrânfle din perspectiva Estului: „Ce înseamnæ ræzboiul rece? Bineînfleles cæ s°au înverøunat
împotriva noastræ, dar trebuia sæ ne consolidæm cuceririle… A trebuit sæ facem ordine peste
tot, sæ øtim unde sæ ne oprim. Cred cæ, din acest punct de vedere, Stalin a respectat cu strictefle
limitele“ determinate prin sferele de influenflæ (apud 83, 1993, p. 335). Iar cunoscutul comentator
american Walter Lippmann, un condei foarte respectat în epocæ, remarca: „sferele de influenflæ
erau singura soluflie pentru lumea postbelicæ, pânæ atunci când adversarii ræzboiului se vor fi
convins cæ pacea era durabilæ. Singura alternativæ faflæ de acceptarea realistæ a acestei situaflii
era ræzboiul“ (apud 83, 1993, p. 11).
Optimismul lui Roosevelt øi al altor lideri occidentali nu va fi confirmat de fapte. El va
deceda în curând — pe 12 aprilie 1945. Îi succeda Harry Truman, pânæ atunci vicepreøedinte
al SUA. În Europa, prima decadæ a lunii mai aducea capitularea necondiflionatæ a Germaniei:
Hitler se sinucisese pe 30 aprilie, iar cu o zi înainte, la Milano, partizanii îl executaseræ pe
Mussolini. În Extremul Orient, pe 22 iunie cæzuse Okinawa; trupele americano°engleze se
pregæteau sæ ia cu asalt arhipelagul nipon, pe care japonezii intenflionau sæ°l apere cu orice prefl.
În atari condiflii se întrunea Conferinfla de la Potsdam, ultima întâlnire la vârf între con-
ducætorii celor trei mari puteri aliate. Va debuta cu participarea lui Truman, Churchill øi Stalin.
Întrucât tocmai atunci în Marea Britanie se desfæøurau alegeri parlamentare, în care partidul
conservator era înfrânt, Churchill — reprezentant al acestui partid — pæræsea Conferinfla, fiind
înlocuit de noul premier britanic, laburistul Clement Attlee. În ajunul Conferinei, pe poligonul
de la Alamogordo, în deøertul New Mexico, fusese experimentatæ cu succes prima bombæ
atomicæ. Conferinfla va definitiva chestiunea participærii URSS la înfrângerea Japoniei, dupæ
ce la 5 aprilie Moscova denunflase tratatul de neutralitate cu Tokyo. Truman îi înainta lui Stalin
o scrisoare prin care îl invita sæ se alæture în acest scop celorlalte mari puteri în numele
Comunitæflii Nafliunilor. Acordul Chinei fiind obflinut, URSS declara ræzboi Japoniei pe 8 august.
Înainte de aceasta, Conferinfla adresase un ultimatum Japoniei prin care se cerea capitularea
necondiflionatæ. Douæ bombe atomice distrugeau oraøele Hiroshima (la 6 august) øi Nagasaki
(la 9 august). Sub impactul distrugerilor îngrozitoare provocate de aceastæ nouæ armæ øi în
condifliile înaintærii sovietice în Manciuria, Japonia accepta capitularea necondiflionatæ pe
15 august 1945. Astfel, øi ræzboiul din Pacific era încheiat.
Revenind la Potsdam, Conferinfla a examinat chestiunile privitoare la organizarea postbelicæ
a Europei øi a decis crearea Consiliului Miniøtrilor Afacerilor Externe, compus din reprezentanflii
Chinei, Franflei, Marii Britanii, SUA øi URSS. Acesta urma sæ funcflioneze ca organism
permanent pentru încheierea tratatelor de pace, mai întâi a celor cu Italia, Austria, Ungaria,
Bulgaria, România øi Finlanda, apoi a celui cu Germania, atunci când un guvern central german
avea sæ fie constituit. Conferinfla decidea asupra problemelor referitoare la funcflionarea forflelor
de ocupaflie în Germania, care trebuia tratatæ ca un întreg, øi stabilea principiile dupæ care Aliaflii
aveau sæ acflioneze pentru dezarmarea øi democratizarea flærii. Se hotæra trecerea la pregætirea
192 CONSTANTIN VLAD

mæsurilor de pedepsire a criminalilor de ræzboi. Se convenea asupra graniflelor vestice ale


Poloniei øi a frontierelor sovieto°poloneze în Prusia Orientalæ. URSS renunfla la cererea sa
anterioaræ privind despægubirile de ræzboi din partea Germaniei, în valoare de 20 miliarde dolari;
se stabilea cæ fiecare din cele patru puteri aliate aveau dreptul de a ridica din zona proprie de
ocupaflie utilaje øi materiale în contul datoriilor germane de ræzboi; Uniunea Sovieticæ urma
sæ primeascæ 50% din totlul reparafliilor datorate de Germania, inclusiv din zonele de ocupaflie
occidentale. Conferinfla se pronunfla în favoarea revizuirii Convenflei de la Montreux privind
Strâmtorile. Cu acest prilej, Truman pleda pentru libertatea de navigaflie pe toate marile cæi
maritime internaflionale. Stalin se va opune însæ categoric. „No, I say no!“ [nu, eu zic nu! —
C.V.], a exclamat el în limba englezæ, singurul prilej în care era auzit exprimându°se altfel
decât în rusæ. Chestiunea ræmânea neexaminatæ. Statele Unite aveau s°o ridice în mai multe
rânduri ulterior, la fel de færæ succes. Astfel, ultima conferinflæ a marilor puteri care înfrânseseræ
Germania lua sfârøit. Preøedintele Truman îøi exprima speranfla cæ „viitoarea întâlnire a celor
Trei Mari va avea loc la Washington“. Îl auzea pe Stalin replicând: „Dacæ va vrea Dumnezeu“.
Drumurile celor Trei Mari se despærfleau însæ definitiv øi irevocabil.
„Se încheia o epocæ. Dispariflia inamicilor comuni, a cæror agresivitate îi scosese din izolaflionism,
va revela dintr°o datæ Americii capitaliste øi Rusiei sovietice atât amploarea forflelor cât øi
incompatibilitatea ambifliilor lor. Arareori o alianflæ supraviefluieøte victoriei“ (68, 1992, pp. 337,
338).

2) Diplomaflia în slujba unor orientæri strategice fundamentale

Aøa cum arætam mai sus, poziflia privind capitularea necondiflionatæ a Germaniei era
enunflatæ de Roosevelt øi convenitæ de acesta împreunæ cu Churchill la Conferinfla de la
Casablanca. Stalin va adera la aceastæ poziflie mai târziu.
Atât în timpul ræzboiului, cæt øi dupæ încheierea acestuia, cerinfla capitulærii necondiflionate
a fost criticatæ pentru cæ ea nu încuraja acfliunea forflelor interne din Germania, eventual
interesate în înlæturarea lui Hitler øi în realizarea unei pæci de compromis. În viziunea lui
Roosevelt, impunerea pentru Germania a capitulærii necondiflionate ræspundea mai multor
necesitæfli, øi anume: ea servea la concentrarea energiilor aliaflilor asupra câøtigærii ræzboiului,
obiectiv care ar fi fost subminat de eventualele preocupæri pentru o pace de compromis; ea
avea menirea sæ°l liniøteascæ pe Stalin (în ianuarie 1943 bætælia de la Stalingrad era încæ în
desfæøurare) cæ aliaflii sæi occidentali nu aveau în vedere o pace separatæ cu Germania; în sfârøit,
cerinfla capitulærii necondiflionate urmærea sæ previnæ o rundæ ulterioaræ de pretenflii revizio-
niste ale Germaniei, sub motiv cæ aliaflii i-ar fi fæcut promisiuni pe care nu le onorau, cum se
întâmplase dupæ Primul Ræzboi Mondial (109, 1998, p. 369). Privitæ în perspectivæ istoricæ,
ideea capitulærii necondiflionate — extinsæ ulterior øi faflæ de Japonia — chiar dacæ a contribuit
la prelungirea ostilitæflilor, a avut un rol important în menflinerea unitæflii Coalifliei Nafliunilor
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 193

Unite pânæ la obflinerea victoriei finale. Au existat, în unele momente, contacte america-
no°germane sau sovieto°germane, în care pærflile au sondat terenul pentru eventuale aranja-
mente separate spre a pune capæt ræzboiului, dar ele au ræmas infructuoase.
Problema deschiderii celui de°al doilea front în Europa (Operafliunea Overlord) avea o
istorie mai îndelungatæ, marcatæ de mersul general al ræzboiului, ea afectând, la rândul sæu,
raporturile dintre puterile Coalifliei. Cererea pentru deschiderea unui astfel de front venea din
partea lui Stalin încæ din primele sæptæmâni ce urmau agresiunii Germaniei. Ea era fæcutæ sub
presiunea avansului rapid al forflelor germane în adâncul teritoriului sovietic, cu ameninflarea
cæderii Moscovei. Ea va fi reiteratæ de conducætorii sovietici în mod frecvent, fiind adesea
însoflitæ de reproøuri adresate aliaflilor pentru amânarea repetatæ a operafliunii respective. Iniflial,
Londra va vorbi în termeni generali despre un front antigerman, deschis de puterile ocidentale.
Washingtonul îi va promite lui Molotov, aflat în vizitæ peste ocean în mai 1942, deschiderea
celui de°al doilea front pânæ la sfârøitul anului. Câteva luni mai târziu, în august 1942, Churchill
mergea la Moscova, prilej cu care îl informa pe Stalin cæ respectivul front nu va deschis în
anul în curs; se avea însæ în vedere o debarcare în nordul Africii øi apoi în Italia. La Casablanca,
Roosevelt øi Churchill conveneau asupra deschiderii celei de°al doilea front, dar nu stabileau
data øi locul unde acesta urma sæ aibæ loc. Când, în iunie 1943, Roosevelt îl informa pe Stalin
cæ frontul respectiv nu avea sæ fie deschis în 1943, Moscova îøi rechema ambasadorii de la
Washington øi Londra (68, 1992, pp. 208°209). În sfârøit, la Conferinfla de la Teheran, Roosevelt
øi Stalin respingeau definitiv ideea unei debarcæri în Balcani øi, împreunæ cu Churchill, decideau
realizarea Operafliunii Overlord pentru anul 1944; aceasta avea sæ fie declanøatæ în noaptea
de 6 spre 7 iunie 1944 prin debarcarea trupelor americano°engleze în Normandia.
Atitudinea marilor puteri aliate în problema celui de°al doilea front concretiza interese
distincte, în fond divergente, øi diferenfle de concepflie despre rolul øi scopurile ræzboiului. Statele
Unite vor susfline deschiderea acestui front în Europa de vest, mai precis pe coastele atlantice
ale Franflei, ca o modalitate de a scurta ræzboiul øi a reduce pierderile umane. Marea Britanie
se va pronunfla pentru o „strategie perifericæ“, respectiv pentru debarcarea Aliaflilor în Balcani
sau pe linia Câmpia Padului, Trieste, Ljubljana, Viena. Churchill, comparând coastele medi-
teraneene ale continentului cu un crocodil, le spunea lui Roosevelt øi Stalin, inclusiv la Teheran:
sæ lovim crocodilul în burta moale, zona cea mai greu de apærat de cætre inamic. În ceea ce
priveøte Balcanii, Londra vroia ca Aliaflii sæ intre aici înaintea trupelor ruseøti øi sæ împiedice
astfel apropierea URSS de Mediterana de ræsærit, atât de importantæ din punct de vedere strategic
pentru Marea Britanie. Propunând insistent o debarcare în nordul Italiei øi în Balcanii apuseni,
Churchill urmærea ca Aliaflii occidentali sæ°øi instaleze trupele pe continent øi sæ le împingæ
dupæ aceea spre Europa centralæ, înaintea pætrunderii armatei sovietice. Moscova, la rândul
ei, va insista pentru deschiderea celui de°al doilea front pe coastele de nord franceze, susflinutæ
øi printr°o debarcare în sudul Franflei. Se urmærea astfel ca trupele Aliate sæ se afle cât mai
departe de zonele în care cel mai probabil aveau sæ intre forflele sovietice øi care, potenflial,
constituiau subiecte de controverse politice: Balcanii øi Europa centralæ øi de est. În plus,
Moscova vedea în ideea „strategiei periferice“ o manevræ a Londrei menitæ sæ lase Germania
øi URSS sæ°øi epuizeze forflele în luptæ (83, 1993, p. 179). În privinfla „strategiei periferice“,
194 CONSTANTIN VLAD

Stalin avea un aliat în Roosevelt, care rezista insistenflelor britanice privitoare la debarcæri în
Balcani øi nordul Adriaticii, considerându°le o tentativæ de a atrage SUA într°o politicæ urmærind
menflinerea imperiului colonial britanic. La toate acestea, se adæuga ideea britanicæ, „foarte
dragæ lui Eden“, a unei federaflii sau confederaflii a statelor din estul øi sud°estului Europei,
ca modalitate de asigurare a pozifliilor postbelice ale Marii Britanii în zonæ. „Multe vor depinde
(în aceastæ privinflæ) de propria noastræ ocupaflie a zonei“, va explica Eden aceastæ idee într°un
memoriu adresat Cabinetului britanic referitor la Europa postbelicæ (apud 83, 1993, p. 204).
Moscova va respinge o astfel de formulæ, væzând în ea cel puflin o reeditare a vechiului „cordon
sanitar“ antisovietic. Din alte motive, ea întâmpina øi opoziflia americanæ În final,
Washingtonul øi Londra ajungeau la concluzia unei debarcæri în Africa de nord (Maroc, Algeria:
Operafliunea Torch), apoi în Sicilia øi Peninsula Italicæ, acfliuni concepute drept complementare
øi nu alternative la debarcarea în Franfla.

3) Diplomaflia øi viitorul Germaniei


Poziflia faflæ de viitorul Germaniei se va cristaliza în timp, cunoscând în anii ræzboiului evoluflii
semnificative. Într°o primæ fazæ, Roosevelt va fi pentru distrugerea bazei industriale øi
transformarea Germaniei într°un stat agrar. „Dimineafla supæ, la prânz supæ, seara supæ“ le rezerva
el germanilor, care, în opinia lui trebuie „castrafli ca popor“, astfel încât Germania sæ nu mai
fie tentatæ øi capabilæ de noi aventuri militare; ulterior, el va ajunge la sentimente mai bune
faflæ de germani.
O altæ idee care va domina dezbaterile privind soarta Germaniei va fi aceea a divizærii.
Enunflatæ încæ de timpuriu, ea va fi discutatæ la conferinfla de la Teheran. Roosevelt se va pronunfla
pentru formarea a 5 regiuni (state) autonome, Ruhrul, Saarul øi alte zone puternic industrializate
urmând a fi plasate sub controlul Nafliunilor Unite. Churchill va fi în favoarea ruperii Prusiei
de Germania — de fapt, o idee mai veche a lui Stalin — øi va pleda pentru o confederaflie
sud°germanæ, care sæ înglobeze øi Austria øi, eventual, Ungaria — o „confederaflie vastæ øi
paønicæ precum o vacæ“ (68, 1992, p. 248); era, într°un fel, exprimatæ øi nostalgia lui Churchill
dupæ imperiul austro°ungar. Stalin va înclina spre punctul de vedere al lui Roosevelt øi va fi
categoric împotriva ideii de confederaflie. Problema va fi reluatæ la conferinfla de la Ialta, la
inifliativa lui Stalin. Churchill va insista asupa dificultæflilor pe care le°ar fi presupus trasarea
graniflelor unei Germanii împærflite. La propunerea lui Roosevelt, problema era trecutæ în sarcina
unui comitet condus de Eden, în care intrau ambasadorii american øi sovietic la Londra. De
asemenea, se hotæra ca ideea dezmembrærii sæ fie introdusæ în actul capitulærii necondiflionate
a Germaniei. Comitetul condus de Eden se va întâlni, dar nu va trece dincolo de probleme de
proceduræ. Iar ideea divizærii Germaniei nu va mai fi inclusæ în actul de capitulare. Puterile
învingætoare aveau sæ constate cæ, odatæ cu præbuøirea Germaniei, orice guvernare centralæ
dispæruse; în consecinflæ, ele îøi asumau autoritatea supremæ în flaræ. În realitate, principiul
ocupærii comune øi totale a Reichului — consecinflæ logicæ a capitulærii necondiflionate — fusese
adoptat încæ din octombrie 1943 de cætre Conferinfla Miniøtrilor de Externe de la Moscova.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 195

Acestei stæri de fapt îi corespundea mai mult ideea creærii în Germania a unor zone de ocupaflie
a puterilor învingætoare. În ianuarie 1944, Marea Britanie propunea constituirea a trei zone
de ocupaflie — una americanæ, una englezæ øi cealaltæ sovieticæ —, Berlinul urmând a fi ocupat
împreunæ de cætre cele trei puteri. Problema va fi tranøatæ în sensul acestei propuneri de cætre
Conferinfla de la Potsdam, ajungându°se în final la patru zone de ocupaflie, cea de a patra revenind
Franflei. Aceeaøi conferinflæ hotæra sæ pæstreze unitatea Germaniei, înainte de toate în domeniul
economic.

4) Diplomaflia øi problema graniflelor


O serie de probleme privind viitorul Germaniei se împleteau pânæ la suprapunere cu cele
ce se refereau la statele central øi est europene øi, implicit, la graniflele vestice ale URSS, respectiv
la cele estice ale Germaniei. Dezbaterea øi, în final, formele de soluflionare a lor depindeau
direct de mersul ræzboiului, de raporturile dintre puterile Coalifliei, mai concret, de condiflia
Uniunii Sovietice în ræzboi øi poziflia ei în aceste raporturi.
Agresiunea germanæ punea din nou în evidenflæ dilemele de securitate ale URSS cætre vest,
dileme ca stare de fapt øi ca percepflie a Moscovei, cærora Imperiul rus øi apoi Uniunea Sovieticæ
încercaseræ sæ le ræspundæ prin expansiune teritorialæ.
„Imperativele securitæflii ruse ræmæseseræ aceleaøi de pe vremea flarilor. Succesele fulgerætoare
înregistrate încæ din prima clipæ de cætre invadatori nu vor face decât sæ sublinieze øi mai mult
precaritatea unei frontiere deschise — lipsitæ de elemente de apærare naturale — în fafla oricæror
invazii. Ca atare, a apærut necesitatea de a împinge frontiera cât mai mult posibil spre Vest, dar
øi mai mult încæ de a o proteja printr°un amplu teritoriu ocupat de state satelit. În acelaøi timp,
nevoia imediatæ în care se va gæsi URSS øi anume aceea de a importa mari cantitæfli de arme
øi de provizii, va scoate în evidenflæ, mai mult ca oricând, în ce mæsuræ existenfla sa putea sæ
depindæ de posesiunea de porturi la marea liberæ. Aøa cæ una dintre primele acfliuni comune ale
Angliei øi Uniunii Sovietice va consta, încæ din vara anului 1941, în ocuparea Iranului,
transformând astfel un cuib de intrigi prohitlerist într°o cale de acces foarte comodæ de
aprovizionare a Rusiei“ (68, 1992, pp. 227°228).
Tot cu Londra, Moscova va iniflia discuflii privind configuraflia teritorialæ la graniflele
occidentale ale URSS. O va face Stalin însuøi, în decembrie 1941, în convorbiri prilejuite de
vizita lui Anthony Eden. Stalin îi va spune øefului diplomafliei britanice cæ URSS doreøte
restabilirea frontierelor sale din 1941, ceea ce presupunea acceptarea de cætre Aliafli a expansiunii
teritoriale ruseøti obflinute dupæ 23 august 1939, din Finlanda pânæ la Gurile Dunærii. Mai mult,
Moscova condifliona de aceastæ acceptare semnarea tratatului de alianflæ mutualæ anglo°sovietic,
pe care Eden îl propunea în timpul vizitei. Churchill øi Roosevelt se vor pronunfla însæ pentru
amânarea discutærii oricæror probleme teritoriale pânæ la încheierea ræzboiului. Moscova va
conveni pânæ la urmæ sæ semneze tratatul cu Marea Britanie (26 mai 1942) færæ referire la
graniflele sale din 1941. Washingtonul øi Londra vor rezolva uøor contenciosul fino°sovietic
196 CONSTANTIN VLAD

øi cel româno°sovietic în favoarea Moscovei. În martie 1943, Roosevelt øi Eden cædeau de


acord ca teritoriile finlandeze øi Basarabia øi Bucovina de nord, ocupate de sovietici în 1940,
sæ revinæ URSS.
Mai greu de rezolvat avea sæ fie problema fiærilor Baltice. Puterile occidentale vor încerca
sæ obflinæ pentru aceste flæri un statut asemænætor cu cel avut între 1940°1941, când ele continuau
sæ fie state independente, având însæ tratate de asistenflæ mutualæ cu URSS øi baze militare
sovietice pe teritoriul lor; în final însæ, SUA øi Marea Britanie vor ajunge sæ ia în seamæ poziflia
Moscovei. Nu vor recunoaøte din punct de vedere juridic reanexarea lor de cætre URSS, vor
menfline reprezentanfle ale acestor flæri la Washington øi, respectiv, Londra, dar nu vor putea
face mai mult.
Problemele privind Polonia vor fi încæ mai dificil de soluflionat. „Soarta Poloniei nu va fi
rezolvatæ uøor. Færæ îndoialæ, nici o altæ problemæ nu a ocupat mai mult timpul Aliaflilor în
cursul ræzboiului. Nici chiar problema germanæ. Nici una, în orice caz, nu a fost tratatæ într°o
atmosferæ de dramæ permanentæ“ (68, 1992, pp. 238°239). „Marea Britanie acceptase sæ intre
în ræzboi împotriva Germaniei; Rusia fusese invadatæ de douæ ori prin traversarea Poloniei;
iar Statele Unite considerau cæ de situaflia Poloniei depindea succesul sau eøecul Organizafliei
Nafliunilor Unite, al tuturor planurilor acesteia“ (78, 1993, p. 264). Tensiunea în care s°au
examinat adesea problemele privind Polonia a generat schimburi de replici dure, mai ales între
Churchill øi Stalin. Marea Britanie, va afirma Churchill la Ialta, nu avea nici un inters material
în Polonia; „dar intrase în ræzboi pentru a apæra Polonia de agresiunea germanæ într°o vreme
când luarea acestei hotærâri era foarte riscantæ øi îi costase aproape existenfla sa în lume; era
o chestiune de onoare“. Pentru Rusia, va replica Stalin, „ræzboiul cu Germania nu fusese numai
o chestiune de onoare, ci pur øi simplu, de viaflæ sau de moarte“ (83, 1993, pp. 291°292).
În 1941, Moscova recunoøtea din punct de vedere diplomatic guvernul polonez în exil,
stabilit la Londra, guvern condus de generalul Sikorski. În baza pozifliei sale privind cerinfla
recunoaøterii de cætre Aliafli a graniflelor sovietice din 1941, în ianuarie 1943 guvernul de la
Moscova îøi fæcea cunoscutæ hotærârea de a stabili granifla cu Polonia pe Linia Curzon.
Descoperirea în aprilie 1943 a gropii comune de la Katîn, unde ruøii exterminaseræ cca 15 000
de ofifleri polonezi — pentru care Moscova încerca sæ arunce vina asupra ocupanflilor germani —
va determina guvernul polonez în exil sæ cearæ o anchetæ a Crucii Roøii internaflionale. Ca
reacflie, URSS rupea relafliile cu guvernul polonez de la Londra. În august acelaøi an, Roosevelt
øi Eden propuneau Moscovei sæ reia legæturile cu guvernul polonez în exil, în schimbul
recunoaøterii Liniei Curzon. Liderii polonezi de la Londra vor bloca însæ orice inifliativæ în
sensul respectiv. Ei ceruseræ chiar mai mult: la o întâlnire cu Roosevelt în decembrie 1942,
Sikorski solicitase sprijinul SUA nu numai pentru menflinerea graniflei de est din 1939, ci øi
pentru extinderea Poloniei spre vest pânæ pe fluviul Oder. La Teheran Churchill avea sæ treacæ
peste obiecfliile liderilor polonezi øi va propune sæ se accepte Linia Curzon la est øi, pe de altæ
parte, împingerea graniflei poloneze de vest pe Oder; aceasta, în condiflii când între cei trei
mari prevalase deja punctul de vedere cæ Prusia orientalæ avea sæ revinæ Poloniei. Stalin va
fi de acord, cu condiflia ca oraøul Königsberg øi zonele adiacente lui sæ fie încorporate la URSS.
Roosevelt nu va aræta prea mult interes pentru problemæ; fusese însæ anterior de acord ca
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 197

germanii sæ fie pur øi simplu expulzafli din Prusia orientalæ. Dupæ Teheran, Churchill va face
presiuni asupa guvernului în exil sæ accepte pozifliile exprimate la Conferinflæ în legæturæ cu
Polonia. Noul øef al guvernului polonez de la Londra, Miko‡ajczyk, la îndemnul lui Churchill,
va merge la Washington øi apoi la Moscova. Între timp, guvernul sovietic recunoscuse
aøa°numitul Comitet polonez de Eliberare Naflionalæ, instalat la Lublin, comitet dominat de
comuniøti øi favorabil unei colaboræri strânse cu URSS. Când Miko‡ajczyk ajungea la Moscova
pe 3 august 1944, în Polonia armata clandestinæ, cu acordul guvernului în exil, declanøase
ræscoala de la Varøovia. Iatæ motivaflia acestei acfliuni, aøa cum era ea formulatæ la vremea
respectivæ: „Autorii insurecfliei hotærâseræ sæ acflioneze, convinøi fiind cæ, dacæ voiau ca pretenflia
Guvernului de la Londra de a conduce øi reprezenta Polonia sæ fie acceptatæ de opinia publicæ
mondialæ, Varøovia trebuia eliberatæ de forfle credincioase acelui guvern. Cucerind Varøovia,
Armata naflionalæ urma sæ pregæteascæ terenul pentru confruntarea decisivæ, finalæ, cu Stalin,
al cærui rezultat va hotærî cine va conduce flara: polonezii aflafli în exil la Londra sau comuniøtii
polonezi øi simpatizanflii lor“ (apud 83, 1993, p. 266). Un punct de vedere asemænætor despre
ræscoala din Varøovia avea sæ fie exprimat ulterior, din perspectivæ istoricæ: „Ruøii se aflau
atunci doar la vreo zece kilometri de capitalæ. În mod evident, se dorea ca în momentul intrærii
lor în Varøovia sæ fie puøi în fafla faptului împlinit øi anume al creærii unei administraflii naflionale,
care sæ elimine Comitetul de la Lublin. Inutil sæ spunem cæ asupra oportunitæflii acestei operafliuni
Kremlinul nu fusese câtuøi de puflin consultat, nici ocidentalilor nu li s°a cerut în vreun fel pærerea.
În nici un moment, aceøtia nu fæcuseræ nici cea mai micæ promisiune de ajutor“ (68, 1992,
p. 268). În sfârøit, tot din perspectivæ istoricæ, Hatchet øi Springfield: „La început Stalin, care
fusese surprins de acfliune, a pærut cæ sprijinæ ræscoala lor, dar pe la mijlocul lunii august
slæbiciunea polonezilor insurgenfli împotriva germanilor, incapacitatea forflelor sovietice aflate
dincolo de Vistula de a le acorda ajutor decât cu prefluri mari, precum øi calculele politice ce
vizau neacordarea de credit luptætorilor necomuniøti din Varøovia l°au determinat pe dictatorul
sovietic sæ nu implice URSS sub nici o formæ“ (91, 1991, p. 69). În atari condiflii, ræscoala va
fi înæbuøitæ cu brutalitate de cætre trupele germane. Primindu°l pe Miko‡ajczyk, Stalin îi va
propune ca, în schimbul oraøului polonez Lvov, care sæ revinæ URSS, Polonia sæ primeascæ
oraøele Breslau øi Stettin. În ceea ce priveøte problema guvernului polonez, el îl va îndemna
sæ ia legæturæ cu Comitetul de la Lublin.
La sfârøitul lunii septembrie 1944, Churchill îi scria lui Roosevelt cæ, datæ fiind înaintarea
sovieticæ, nu numai problema polonezæ, ci toate chestiunile referitoare la Europa ræsæriteanæ
luaseræ o turnuræ acutæ, ceea ce reclama o întâlnire la nivel înalt cu Kremlinul, pe care el era
gata s°o realizeze. Roosevelt va aproba imediat ideea øi°l va împuternci pe Averell Harriman,
ambasadorul american în URSS sæ°l reprezinte la convorbiri, cu menfliunea cæ acesta nu putea
sæ fie parte la hotærâri, hotærâri pe care urmau sæ le adopte „doar ei trei“ (83, 1993, p. 150).
Harriman va fi însæ invitat doar la unele din discufliile purtate de cætre cei doi. Liderii britanic
øi sovietic aveau sæ discute øi problema polonezæ. Miko‡ajczyk øi alfli reprezentanfli ai guvernului
în exil, invitafli la Moscova, acceptaseræ sæ vinæ doar sub presiunea lui Churchill, care°i
ameninflase cæ un refuz al invitafliei ar fi eliminat orice øansæ de a se ajunge la o reglementare
negociatæ. În prezenfla lui Harriman, ei vor afla cæ la Teheran se convenise ca Linia Curzon
198 CONSTANTIN VLAD

sæ fie frontiera esticæ a Poloniei; nu vor accepta, ceea ce atrægea dojana lui Churchill, adresatæ
lui Miko‡ajczyk: „Voi nu suntefli un guvern, voi suntefli un popor nesæbuit care vrea sæ ducæ
Europa la naufragiu øi sæ torpileze acordurile între Aliafli!“ (68, 1992, p. 277). „Dacæ credefli
cæ putefli cuceri Rusia, ei bine, suntefli nebun øi ar trebui sæ fifli închis într°un azil de nebuni.
Ne vefli târî într°un ræzboi în care ar putea pieri douæzeci øi cinci de milioane de viefli omeneøti…
Væ previn, ne vom sætura pânæ în gât dacæ o sæ continuafli sæ obiectafli“ (apud 83, 1993, p. 269).
Miko‡ajczyk va accepta Linia Curzon doar ca o linie de demarcaflie øi nu ca o frontieræ definitivæ,
iar despre trecerea la URSS a oraøului Lvov nici nu voia sæ audæ. Liderii polonezi venifli de
la Londra se vor întâlni cu reprezentanflii Comitetului de la Lublin; discufliile duceau la unele
progrese, dar nu se ajungea la un acord privind componenfla viitorului guvern. La Conferinfla
de la Ialta, Churchill va accepta ca oraøul Lvov sæ treacæ la URSS, în speranfla cæ Moscova
avea sæ facæ concesii în alte probleme. Stalin va aduce precizæri privind granifla de vest a Poloniei,
anume aceasta urma sæ fie stabilitæ pe fluviul Oder øi pe râul Neisse occidental; Roosevelt øi
Churchill se vor pronunfla pentru fixarea graniflei pe Oder øi Neisse oriental. „N°are nici un
rost, va exclama Churchill, sæ îndopi gâsca polonezæ cu mælai german într°atât încât sæ ajungæ
sæ crape de indigestie!“; Roosevelt îl va susfline. Nu se vor putea pune de acord (68, p. 294).
Controversele dintre Stalin øi Churchill se vor aprinde în legæturæ cu componenfla viitorului
guvern polonez, primul susflinând o majoritate a Comitetului de la Lublin (instalat deja la
Varøovia ca guvern provizoriu, dupæ ce Miko‡ajczyk respinsese propunerea lui Stalin ca frontiera
esticæ a Poloniei sæ fie stabilitæ pe linia Curzon, 91, 1991, p. 71), iar cel de°al doilea pledând
pentru o reprezentare paritaræ a celor din exil øi a celor din interior. Roosevelt va interveni
cu o formulæ de compromis; în final, se convenea ca guvernul provizoriu aflat deja în funcfliune
în Polonia sæ fie reorganizat „pe cele mai largi baze democratice“, incluzând øi lideri democrafli
aflafli peste hotare. Alcætuirea concretæ a guvernului avea sæ necesite însæ încæ mai multe luni
de negocieri. În sfârøit, la Conferinfla de la Potsdam, SUA øi Marea Britanie aveau sæ accepte
ca granifla de vest a Poloniei sæ urmeze linia fluviului Oder øi a râului Neisse occidental, de
la Stettin pânæ la frontiera cehoslovacæ. Argumentul hotærâtor adus de Stalin era urmætorul:
URSS cedase deja administrafliei guvernului de la Varøovia partea din zona sa de ocupaflie
aflatæ la est de Oder°Neisse occidental. Triumfa astfel politica faptului împlinit. Se convenea
ca delimitarea finalæ a frontierei vestice a Poloniei sæ fie fæcutæ cu ocazia tratatului de pace
cu Germania.

5) Relafliile postbelice dintre URSS øi statele est øi central°europene


Pânæ în 1944, Statele Unite refuzau sæ discute orice probleme care implicau modificæri
teritoriale, înainte de tratativele de pace de la încheierea ræzboiului. Roosevelt îi spunea în
martie 1942 lui M. Litvinov, ambasadorul sovietic la Washington, cæ Statelor Unite le era
imposibil sæ subscrie în timp de ræzboi la tratate publice sau secrete referitoare la chestiuni
de frontiere (68, 1992, p. 236). De asemenea, America se pronunfla constant împotriva oricæror
intenflii de a examina øi reglementa, în timp ce ostilitæflile continuau, chestiuni care priveau
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 199

zone de interes øi de influenflæ ale diferitelor mari puteri. Motivaflia pozifliei americane era
complexæ. Washingtonul flinea ca ordinea postbelicæ sæ fie organizatæ conform principiilor Cartei
Atlanticului, a cærei aplicare ar fi trebuit sæ ducæ la o lume unicæ (one world), guvernatæ de
valorile liberalismului øi democrafliei, în care asigurarea pæcii øi securitæflii revenea unei
organizaflii mondiale. Liderii americani vedeau în tentativele britanice øi sovietice de a discuta
problemele postbelice în timp ce ræzboiul era încæ în plinæ desfæøurare, tendinfle de reluare a
vechii politici a sferelor de influenflæ øi a diplomafliei secrete. În ceea ce priveøte Marea Britanie,
Roosevelt însuøi suspecta cæ în spatele diferitelor propuneri avansate de Churchill — de pildæ
aceea privind debarcarea în Balcani — se aflau interese de prezervare a pozifliilor tradiflionale
coloniale engleze. Dupæ 1943 însæ, sub presiunea evenimentelor, mai ales a înaintærii sovietice
cætre Europa centralæ øi de sud°est, Washingtonul era nevoit sæ accepte, pas cu pas, aranjamente
care cuprindeau soluflii privitoare la lumea postbelicæ, inclusiv soluflii de ordin teritorial. Mulfli
istorici øi politologi criticæ aceastæ poziflie a SUA, care n°a permis încheierea unor înflelegeri
precise cu URSS încæ în timpul ræzboiului, ceea ce ar fi fæcut posibilæ o soartæ mai bunæ pentru
statele din estul øi centrul continentului. Se citeazæ în acest sens poziflia exprimatæ de Stalin
la convorbirile cu Eden din decembrie 1941 când, o datæ cu revendicarea recunoaøterii graniflelor
din momentul atacului german, partea sovieticæ manifesta o anumitæ flexibilitate în ceea ce
priveøte graniflele estice ale Poloniei, precum øi situaflia Statelor Baltice. De asemenea, se face
referire la faptul cæ, în 1942, interesatæ în desprinderea Finlandei øi României de Germania,
Moscova se pronunfla pentru tratate de asistenflæ mutualæ cu aceste flæri; o astfel de soluflie, mai
ales în ceea ce priveøte România, ar fi fost mult mai bunæ decât cea în care se ajungea la sfârøitul
ræzboiului, desigur presupunând cæ autoritæflile vremii din cele douæ flæri ar fi adoptat o asemenea
cale. Cele mai multe critici la adresa pozifliei americane se referæ la situaflia creatæ pentru flærile
est øi central°europene, luate în ansamblu, în urma înaintærii armatei sovietice pânæ în inima
continentului. Statutul acestor flæri, susflin criticii menflionafli, ar fi trebuit negociat încæ în timpul
ræzboiului. Perioada cea mai potrivitæ pentru o astfel de negociere, afirmæ Kissinger, era cea
a Conferinflei de la Teheran:
„Înainte de acel moment, Uniunea Sovieticæ se luptase sæ evite înfrângerea; la momentul
Teheranului, bætælia pentru Stalingrad fusese câøtigatæ, victoria era siguræ øi o înflelegere separatæ
cu naziøtii devenise extrem de improbabilæ… Pentru flærile est°europene aceasta putea duce la
un rezultat de tipul modelului finlandez — cu respect faflæ de securitatea sovieticæ, dar în acelaøi
timp democraflie øi libertatea de a urma o politicæ externæ nealiniatæ. Ar fi fost cu siguranflæ mai
bine pentru popoarele din Europa de est decât ceea ce s°a întâmplat cu aceste popoare øi, pânæ
la urmæ, chiar øi pentru Uniunea Sovieticæ“ (109, 1998, pp. 374, 371).
Ca atâflia istorici øi analiøti ai diplomafliei, fostul secretar de stat al SUA îøi exprimæ acordul
cæ nimic nu este mai inutil decât „s°ar°fi°putut°urile“ istorice; totuøi, el nu ezitæ sæ susflinæ cæ
hotærârea Americii de a amâna orice discuflie asupra lumii postbelice pânæ dupæ ce ar fi fost
câøtigatæ victoria a fost decizia fatalæ care a structurat ulterior aceastæ lume øi a fæcut Ræzboiul
Rece inevitabil (109, 1998, pp. 369, 371).
200 CONSTANTIN VLAD

În aceste condiflii, inifliativa discutærii unor probleme de perspectivæ era luatæ de cætre URSS
øi Marea Britanie. Am menflionat mai sus tentativa fæcutæ de Stalin în decembrie 1941, în timpul
vizitei lui A. Eden la Moscova. Am væzut, de asemenea, cæ, în 1944, era rândul lui Churchill,
cu încuviinflarea lui Roosevelt, sæ reia problemele într°un context istoric substanflial schimbat.
Prima mare înflelegere survenea cu prilejul „Conferinflei Tolstoi“ (octombrie 1944): este vorba
de faimosul „acord al procentelor“. El avea drept preliminarii acfliunea lui Eden, care, pe 5
mai 1944, în baza instrucfliunilor lui Churchill, îi propusese ambasadorului sovietic la Londra
ca Uniunea Sovieticæ sæ aibæ principala responsabilitate în problemele româneøti, un statut
asemænætor revenind Marii Britanii în problemele privind Grecia. Iatæ cum descrie Churchill
acest moment, petrecut chiar în ziua începerii convorbirilor celor doi:
„I°am spus lui Stalin: Haidefli sæ reglementæm afacerile noastre în Balcani. Armatele dvs. sunt
în România øi Ungaria. Noi avem acolo interese, misiuni øi agenfli. Sæ nu ne ciocnim pentru
lucruri mærunte. În ceea ce priveøte Anglia øi Rusia, ce°afli spune de o predominare pentru dvs.
de nouæzeci la sutæ în România, iar noi sæ avem nouæzeci la sutæ în privinfla Greciei øi fiecare
câte cincizeci°cincizeci în Iugoslavia? În timp ce se traducea, am scris pe o jumætate de coalæ
de hârtie:
România
Rusia 90%
Alflii 10%
Grecia Marea Britanie (de acord cu SUA) 90%
Rusia 10%
Iugoslavia 50°50%
Ungaria 50°50%
Bulgaria
Rusia 75%
Alflii 25%

I°am întins apoi hârtia lui Stalin, care ascultase traducerea. A fost o micæ pauzæ. Apoi el øi°a
luat creionul albastru øi a fæcut un semn mare de bifare øi mi°a dat hârtia înapoi. Totul a fost
rezolvat în nu mai mult timp decât trebuia pentru a consemna aceasta în scris“… „Dupæ aceasta,
urmæ o tæcere îndelungatæ. «Nu s°ar putea socoti, continua Churchill, cæ am fost cam cinici dacæ
s°ar afla cæ am luat aceste hotærâri, fatale pentru milioane de oameni, într°un mod atât de detaøat?
Sæ ardem hârtia». «Nu, pæstrafli°o», replicæ Stalin“ (33, 1988, p. 198).
Cel care pæstra „hârtia“ era generalul britanic Hastings Ismay (care, ca Lord Ismay, avea
sæ fie primul secretar general al NATO între 1952°1957), în a cærui arhivæ personalæ ea va fi
descoperitæ de istoricul american Daniel Yergin. Harriman, reprezentantul lui Roosevelt la
convorbiri, care însæ nu fusese invitat la acea primæ întâlnire, va afla despre înflelegerea
Churchill°Stalin doar a doua zi, iar Roosevelt va fi informat cæ aceastæ înflelegere este limitatæ
øi temporaræ, ræspunzând unor necesitæfli izvorâte mai ales din evoluflia evenimentelor militare.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 201

Acordul, în esenfla lui, avea sæ fie confirmat, în spiritul sæu øi pe baze mai largi, la Ialta. Între
timp, el fusese deja respectat în practicæ. Acordul procentelor a fost pus la încercare aproape
imediat. Øi s°a dovedit eficace. Churchill a ordonat armatei britanice sæ suprime rezistenfla
armatæ a stângii împotriva Casei Regale de la Atena. Stalin øi°a onorat înflelegerea sa cu Churchill
øi a pæstrat tæcerea asupra Greciei. Când Stalin a intervent în România în februarie 1945 pentru
a instala acolo un guvern dominat de comuniøti, Churchill nu a creat probleme (32, 1993, p. 15).
Washingtonul øi Londra manifestau înflelegere pentru preocupærile de securitate spre vest
ale Uniunii Sovietice øi erau gata sæ susflinæ ca, în statele mici aflate în estul continentului,
care fuseseræ transformate într°un „cordon sanitar“ dupæ Primul Ræzboi Mondial, sæ existe
regimuri prieteneøti faflæ de URSS. Roosevelt, spune în acest context W. Loth, recunoøtea cæ
în regiunile Europei de est trebuiau instaurate regimuri prosovietice, spre a da satisfacflie
intereselor sovietice, pretenfliilor URSS ca putere învingætoare, dar mai ales pentru a asigura
cooperarea sovieticæ la înfæptuirea pæcii universale (109, 1992, p. 72). Astfel de regimuri
favorabile unor raporturi de bunæ vecinætate cu Uniunea Sovieticæ puteau fi ca cel din Finlanda
sau, dimpotrivæ, ca cel instaurat în oricare altæ flaræ intratæ dupæ ræzboi în orbita Moscovei.
Influenfla URSS asupra flærilor vecine cu ea spre apus putea lua forma unei anumite tutele politice,
a unei ocupaflii militare, cu impactul sæu teritorial°administrativ, sau a unei extinderi în
respectivele flæri a tipului de orânduire economico°socialæ øi regimului politic, proprii Uniunii
Sovietice. Aceeaøi influenflæ a URSS se putea exercita în forme care sæ nu nege, direct øi formal,
suveranitatea naflionalæ a statelor în cauzæ, sæ admitæ neutralitatea în relafliile lor externe sau,
dimpotrivæ, în forme care sæ presupunæ înglobarea lor în structuri de securitate dominate de
URSS care, în condifliile date, deveneau inevitabil structuri de bloc. Roosevelt însæ, noteazæ
Loth, „nu a reuøit sæ transmitæ conducerii sovietice acordul sæu pentru orientarea prosovieticæ
a zonei est°europene. De fapt, el s°a manifestat în acest fel la toate întâlnirile sale cu Stalin,
dar tentativele sale au fost necontenit contracarate de politica Departamentului de Stat care
amîna problemele teritoriale pentru perioada negocierilor de dupæ ræzboi øi tergiversa delimitærile
sferelor de influenflæ“ (118, 1992, p. 73). Pe fundalul unei condiflionæri mai cuprinzætoare, care
amplifica suspiciunile reciproce între puterile Coalifliei, sovieticii, færæ a mai fline seama de
susceptibilitæflile occidentale, au început sæ°øi edifice singuri premizele necesare pentru
dezvoltarea Europei de est în sensul dorit de ei (118, 1992, p. 73). Stalin a læsat pe seama
propriilor forfle armate trasarea viitoarelor linii de extindere a influenflei ruse. Soluflia Finlandei
a ræmas singularæ. Moscova a considerat cæ garanfliile unei orientæri favorabile URSS în celelalte
flæri vecine spre vest nu puteau fi legate de principiile democratice øi liberale — pe care
orânduirea sovieticæ totalitaræ le nega — ci de extinderea modelului sovietic în aceste flæri. În
acest sens, Stalin avea sæ°i spunæ lui Djilas, în aprilie 1945: „acest ræzboi nu se aseamænæ cu
cel din trecut; oricine ocupæ un teritoriu îøi impune acolo propriul sæu sistem social. Fiecare
îøi impune sistemul pânæ acolo unde poate avansa armata sa. Nici nu ar putea fi altfel“ (53,
pp. 74°75). Astfel, sfera de influenflæ sovieticæ în estul øi centrul Europei devenea o extensiune
a tipului sovietic de orânduire politicæ, economicæ øi socialæ în flærile în care intrase armata
sovieticæ.
202 CONSTANTIN VLAD

6) În plin ræzboi, o nouæ speranflæ


Marile puteri din Coaliflia Nafliunilor Unite au fost preocupate sæ previnæ repetarea în viitor
a condifliilor care duseseræ la cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Încæ din primii ani ai acestuia,
la inifliativa americanæ, se cristaliza ideea cæ atingerea unui astfel de obiectiv presupunea
constituirea unei organizaflii internaflionale care sæ poarte ræspunderea pentru asigurarea pæcii
øi securitæflii în lume. Principalele puteri ale Coalifliei aveau sæ învefle din experienfla interbelicæ;
atunci, Societatea (Liga) Nafliunilor, eøuase într°o misiune asemænætoare. Se estima cæ douæ
fuseseræ cauzele acelei eøuæri. Anume, în primul rând, Societatea Nafliunilor se bazase pe prin-
cipiul securitæflii colective, care presupunea cæ asigurarea securitæflii internaflionale se realizeazæ
prin contribuflia tuturor statelor. Or, istoria interbelicæ dovedise cæ statele concepeau în mod
diferit securitatea internaflionalæ øi interesele lor în aceastæ privinflæ, ceea ce le determina sæ
adopte atitudini diferite în cazul unor agresiuni øi, în genere, faflæ de politici agresive. De aceea,
ideea iniflialæ a securitæflii colective avea sæ fie completatæ de cætre statele care concepeau ONU
cu viziunea preøedintelui american Franklin D. Roosevelt privind „cei 4 polifliøti“, viziune care
atribuia Statelor Unite, URSS, Marii Britanii øi Chinei rolul principal în menflinerea pæcii, în
preîntâmpinarea øi respingerea agresiunii. În al doilea rând, Societatea Nafliunilor eøuase øi
din cauzæ cæ SUA, care, prin preøedintele lor, W. Wilson, o infliaseræ, se retræseseræ la sfârøitul
Primului Ræzboi Mondial atât din tratatele de pace încheiate la Paris, cât øi din structurile øi
activitatea Societæflii. De aceastæ datæ, Statele Unite aveau sæ ræmânæ angajate în procesele de
statornicire a pæcii, precum øi în cele de asigurare a acesteia printr°o organizaflie care se dorea
mai puternicæ øi mai eficientæ decæt Liga Nafliunilor. Washingtonul nu ascundea faptul cæ o
organizaflie a Nafliunilor Unite urma sæ asigure un rol preponderent (leadership) Statelor Unite
în treburile mondiale, rol care decurgea din împrejurarea cæ SUA ieøeau din ræzboi ca cel mai
puternic stat al lumii. Poziflia americanæ se inspira în mod direct din tradifliile wilsoniene:
organizaflia respectivæ urma sæ se bazeze nu pe un echilibru de forfle între marile puteri, nu pe
o împærflire a sferelor de influenflæ între aceste mari puteri, ci pe înalte postulate morale, pe
afirmarea valorilor liberale øi democratice. URSS avea sæ cearæ ca între membrii ONU sæ facæ
parte, ca state distincte, toate republicile federafliei sovietice (pe atunci, 16 la numær); se va
ajunge în final la acordarea calitæflii de membru, în afaræ de Uniunea Sovieticæ, Ucrainei øi
Bielorusiei. Marea Britanie obflinea aceeaøi calitate pentru India, deøi încæ nu°i acordase
independenfla. Se convenea ca rolul øi ræspunderea marilor puteri sæ fie concretizate în existenfla
øi funcfliile Consiliului de Securitate al ONU, în cadrul cæruia aceste mari puteri deflineau poziflia
de membru permanent, urmând ca respectivul Consiliu sæ cuprindæ øi un numær de membri
nepermanenfli, aleøi pe o bazæ regionalæ. Poziflia distinctæ øi privilegiatæ a marilor puteri se
concretiza, între altele, în acordarea membrilor permanenfli ai Consiliului de Securitate a dreptului
de veto, menit sæ permitæ acestora participarea activæ la luarea celor mai importante hotærâri
în problemele securitæflii øi pæcii mondiale. În mod concret, adoptarea acestor hotærâri se putea
face doar cu votul afirmativ (adicæ, cu votul pentru sau cu abflinerea) celor cinci membri
permanenfli ai Consiliului; în cazul folosirii dreptului de veto al unui membru sau al mai multor
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 203

membri, Consiliul nu putea adopta asemenea hotærâri. Atunci când un membru permanent al
Consiliului de Securitate este parte a unui diferend, el trebuie sæ se abflinæ de la vot.
Schimburile de idei øi negocierile dintre cele trei mari puteri, inclusiv la nivel înalt, duceau
la cristalizarea unui proiect al Organizafliei Nafliunilor Unite, care era examinat øi definitivat
la Dumbarton Oaks între 21 august°28 septembrie 1944, de cætre reprezentanflii SUA, URSS,
Marii Britanii øi Chinei. Acest proiect fæcea obiectul Conferinflei Nafliunilor Unite, flinute la
San Francisco între 25 aprilie°26 iunie 1945, cu participarea a 50 de state. Carta ONU era
semnatæ pe 26 iunie, iar hotærârea de constituire a organizafliei internaflionale intra în vigoare
la 24 octombrie 1945, o datæ cu ratificarea Cartei de cætre China, Franfla, Marea Britanie, Statele
Unite øi Uniunea sovieticæ — membrii permanenfli ai Consiliului de Securitate — øi de
majoritatea statelor semnatare. În consecinflæ, 24 octombrie devenea Ziua Nafliunilor Unite,
celebratæ în fiecare an. Polonia, care nu fusese reprezentatæ la San Francisco datoritæ dificultæflilor
în constituirea guvernului, semna ulterior Carta, fiind consideratæ cel de°al 51°lea membru
fondator al ONU.
Constituirea acestei noi organizaflii se integra într°un plan general de asigurare a cooperærii
în slujba pæcii øi securitæflii internaflionale. Astfel, conferinfla de la Bretton Woods (iunie 1944)
ducea la constituirea Bæncii Internaflionale de Reconstrucflie øi Dezvoltare (Banca Mondialæ)
øi a Fondului Monetar Internaflional. Conferinfla de la Quebec (octombrie 1945) decidea
constituirea Organizafliei Nafliunilor Unite pentru alimentaflie øi agriculturæ (FAO). Un an mai
târziu, era creatæ Organizaflia Nafliunilor Unite pentru Educaflie, Øtiinflæ øi Culturæ (UNESCO).
În 1947 era convocatæ Conferinfla de la Havana asupra comerflului. Conferinfla urma sæ adopte
Carta unei organizaflii internaflionale de comerfl (Carta de la Havana). Întrucât Carta nu întrunea
numærul necesar de ratificæri, ea nu a intrat în vigoare. Aceeaøi Conferinflæ a pregætit un Acord
General pentru Tarife øi Comerfl. La sfârøitul anului 1947, 23 de state semnau un protocol de
punere în aplicare a acestui acord; lua astfel naøtere Acordul General de Tarife øi Comerfl
(GATT).
PARTEA PATRA:
DIPLOMAfiIA ØI RÆZBOIUL RECE (I)
CAP. XV.
UNELE ASPECTE GENERALE PRIVIND
RÆZBOIUL RECE

În decurs de câfliva ani dupæ capitularea Germaniei øi a Japoniei se ajungea la destræmarea


Coalifliei Nafliunilor Unite øi la situarea foøtilor aliafli în tabere opuse. De aceea, privitæ în
perspectivæ istoricæ, victoria puterilor Aliate avea sæ reprezinte o trecere de la „ræzboiul fierbinte“
la „ræzboiul rece“. Ultimul era astfel denumit pentru cæ, deøi întrunea multe din træsæturile
oricærui ræzboi, nu a presupus lupta armatæ, deci între mijloacele cu care a fost purtat nu au
fost incluse direct cele militare. Ræzboiul Rece se instala în anii ’46°’47 øi avea sæ dureze pânæ
la sfârøitul anilor ’80 ai secolului XX.
Cele mai pregnante træsæturi ale Ordinii Mondiale în perioada Ræzboiului Rece au fost
existenfla unei lumi bipolare øi o confruntare globalæ între Est øi Vest. Ræzboiul singularizase
douæ flæri, anume Statele Unite ale Americii øi Uniunea Sovieticæ, în postura de supraputeri,
adicæ de puteri având interese globale øi dispunând de capacitæfli, inclusiv militare, de a proiecta
øi proteja aceste interese la nivel planetar. În jurul acestor supraputeri au polarizat grupuri de
state, care au format alianfle politico° militare, adicæ blocuri de putere.
Astfel, pe 5 aprilie 1949 se constituia la Washington Organizaflia Tratatului Nord°Atlantic
(NATO), care cuprindea ca membre fondatoare urmætoarele 12 state: Belgia, Canada,
Danemarca, Franfla, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia
øi Statele Unite. În 1952 aderau la Alianflæ Grecia øi Turcia, în mai 1955 — Republica Federalæ
Germania (RFG), iar în 1981 — Spania. Alianfla avea sæ funcflioneze cu aceøti 16 membri pânæ
la încheierea Ræzboiului Rece. Dupæ depæøirea acestuia, NATO se menflinea ca alianflæ
politico°militaræ, parcurgând un intens proces de adaptare la noile realitæfli geipolitice. În 1997,
erau invitate, apoi în 1999, primite ca membre ale Alianflei Cehia, Polonia øi Ungaria, dupæ
aceastæ datæ Alianfla Nord°Atlanticæ numærând, deci, 19 state membre. În 2002, la Summit°ul
de la Praga, erau invitate sæ adere la NATO alte øapte state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,
România, Slovacia øi Slovenia. Ca rezultat, în primul deceniu al secolului XXI, Alianfla
Nord°Atlanticæ cuprinde 26 de state membre.
De cealaltæ parte, URSS îøi crea o grupare proprie, anume Organizaflia Tratatului de la
Varøovia, constituitæ pe 5 mai 1955, în care intrau Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica
Democratæ Germanæ (RDG), Polonia, România, Ungaria øi Uniunea Sovieticæ. La începutul
anilor ’60, Albania îøi suspenda participarea la Tratatul de la Varøovia. Dupæ transformærile
208 CONSTANTIN VLAD

revoluflionare din anii 1989°1990, pe 31 martie 1991 avea loc dizolvarea structurii militare a
Organizaflei Tratatului de la Varøovia, iar pe 1 iulie, acelaøi an, era semnatæ, de cætre statele
membre, încetarea existenflei acestei Organizaflii, în întregul ei.

1) O confruntare globalæ Est°Vest

În deceniile Ræzboiului Rece, între aceøti doi poli de putere se vor statornici raporturi de
confruntare, definite adesea prin sintagma „confruntare Est°Vest“, care cuprindea toate
domeniile: politic, militar, economic.
Pe plan politic, confruntarea Est°Vest însemna o competiflie între douæ sisteme
economico°sociale, adicæ între douæ tipuri de orânduire socialæ. Blocul vestic întruchipa o
orânduire democraticâ, bazatæ pe pluralism politic øi pe o economie de piaflæ. Cel estic era
format din state totalitare — mai precis, totalitare, respectiv, în anumite etape, autoritare, potrivit
distincfliei subtile a lui Ralf Dahrendorf (47, 1993, p. 19), în care domina un sistem monopartit
øi o economie de comandæ. În terminologia economiei politice ca øtiinflæ, confruntarea Est°Vest
reprezenta o competiflie între douæ societæfli, anume între socialism øi capitalism. De aceea,
confruntarea Est°Vest în condifliile Ræzboiului Rece a avut un pronunflat caracter ideologic;
cu alte cuvinte, ea concretiza o competiflie între douæ ideologii opuse, anume cea marxistæ
(socialistæ) øi cea liberalæ (burghezæ).
Pe plan militar, confruntarea Est°Vest a dus la constituirea, pe osatura celor douæ alianfle,
a unor mecanisme militare — structuri de comandæ unice, unitæfli din armatele naflionale integrate
în forflele armate ale blocurilor, o strânsæ împletire a apærærii naflionale cu cea aliatæ etc. Atât
Tratatul de la Washington (art. 5), cât øi Tratatul de la Varøovia (art. 4) instituiau ceea ce se
numesc garanflii de securitate pentru statele membre, întrucât conflineau prevederi conform cærora
un atac împotriva oricærui stat membru era considerat un atac împotriva alianflei în ansamblu,
toate statele membre având obligaflia de a acfliona, individual øi colectiv, pentru respingerea
agresorului.
În deceniile Ræzboiului Rece, între cele douæ blocuri a avut loc o cursæ a înarmærilor færæ
precedent în istorie. Toate marile puteri introduceau în arsenalele lor armele atomice (bazate
pe fisiunea atomilor de uraniu sau plutoniu) øi armele cu hidrogen (nucleare, bazate pe fuziunea
atomilor). Ambele aceste tipuri de arme, cu deosebire cele nucleare, au o putere de distrugere
infinit mai mare decât armamentele tradiflionale, desemnate în mod obiønuit prin termenul de
arme convenflionale. Statele Unite produceau arma atomicæ în 1945, douæ bombe aparflinânnd
acestei categorii de armament fiind aruncate asupra oraøelor japoneze Hiroshima (6 august)
øi Nagasaki (9 august 1945). Câfliva ani, SUA deflineau monopolul armei atomice. Acesta înceta
în 1949, când URSS detona primul sæu dispozitiv atomic. Competiflia dintre supraputeri în
acest domeniu se muta în ceea ce priveøte obflinerea armelor cu hidrogen, Statele Unite reuøind
acest lucru în 1952, iar URSS câteva luni mai târziu, în 1953. Marea Britanie experimenta
propria armæ atomicæ în 1952, iar pe cea cu hidrogen în 1957. Franfla obflinea bomba atomicæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 209

în 1960, iar în 1968 pe cea cu hidrogen. În sfârøit, China reuøea aceleaøi lucruri în 1964 øi,
respectiv, în 1967. Toate marile puteri se înzestrau cu alte tipuri de arme de distrugere în masæ,
cum sunt cele chimice øi biologice. Pe de altæ parte, o adeværatæ revoluflie se petrecea în ceea
ce priveøte mijloacele de transport la flintæ a diferitelor categorii de armament. Rachetele,
începând cu cele cu razæ scurtæ de acfliune øi terminând cu cele intercontinentale, avioanele
cu reacflie, radarul, laserul, mijloacele ultramoderne de comunicaflii fæceau vulnerabil faflæ de
armamentul nuclear orice punct de pe glob øi, totodatæ, transformau diferitele tipuri de armament
convenflional în arme redutabile ca putere de distrugere
În perioada Ræzboiului Rece, omenirea a stat sub semnul primejdiei unui ræzboi ra-
cheto°nuclear între cele douæ blocuri militare, capabil sæ punæ capæt nu numai civilizafliei umane,
ci chiar øi vieflii pe pæmânt. S°a reuøit evitarea unui astfel de ræzboi, dar cca 150 de conflicte
armate locale au produs zeci de milioane de victime øi imense distrugeri materiale. Cel mai
adesea, în spatele acestor conflicte, izbucnite aproape în totalitate în zonele subdezvoltate ale
globului, s°a aflat confruntarea Est°Vest, în ultimæ instanflæ, cea dintre URSS øi SUA. Chiar
øi atunci când conflictele respective erau generate de cauze locale, ele deveneau componente
ale confruntærii generale dintre cele douæ blocuri, care se întreceau în furnizarea de arme, bani,
sprijin øi încurajæri politice pentru una sau alta dintre pærfli. Între aceste conflicte, prin
periculozitatea escaladærii lor în adeværate crize în relafliile dintre blocuri, se evidenfliazæ ræzboiul
din Coreea øi cel din Vietnam, adicæ din douæ state dezmembrate.
Ræzboiul din peninsula Coreea se declanøa pe 25 iunie 1950. Existenfla a douæ state coreene:
Republica Coreea în sud, cu capitala la Seul, øi Republica Popularæ Democraticæ Coreeanæ
în nord, cu capitala la Phenian, era rezultatul direct al ultimei faze a ræzboiului din Pacific.
Atunci, trupele americane înaintaseræ în partea de sud a peninsulei, pânæ la paralelaa 38. În
Nord, intraseræ trupele sovietice. Prezenfla trupelor de ocupaflie facilitase instaurarea a douæ
regimuri în cele douæ pærfli ale peninsulei: în Sud, a unui regim autoritar øi corupt, apropiat
de Statele Unite condus de Sigman Rhee; în Nord, a unui regim totalitar, legat de URSS øi
China, în fruntea cæruia se afla un lider comunist, Kim Ir Sen. O miøcare diplomaticæ neinspiratæ
a Statelor Unite avea sæ precipite evolufliile în peninsulæ: Washingtonul declara cæ teritoriul
Asiei continentale nu intra în perimetrul defensiv al SUA. Retragerea trupelor americane din
Sud (iunie 1949) avea sæ încurajeze atât Seulul, cât øi Phenianul sæ se orienteze spre unificarea
Peninsulei prin forflæ. Armata sud°coreanæ sporea de la 60 000 militari la începutul anului 1949
la 181 000 în mai 1950, pentru înzestrarea ei Rhee apelând îndeosebi la Statele Unite. Pe de
altæ parte, Coreea de Nord îøi întærea forflele armate, al cæror numær ajungea la 135 000 în
iunie 1950, echipate militar de cætre Moscova øi Beijing. Ostilitæflile începeau prin trecerea
trupelor Coreii de Nord peste paralela 38, într°o operafliune care, dupæ cum se pare, urmærea
ocuparea Seulului øi doborârea regimului Rhee, contându°se ca acest lucru sæ ducæ la unificarea
Coreii sub autoritatea Phenianului. Statele Unite obflineau aprobarea Consiliului de Securitate
pentru o intervenflie militaræ sub stindardul ONU. Decizia devenea posibilæ întrucât tocmai
atunci URSS nu participa la lucrærile acestui forum, în semn de protest pentru cæ locul Chinei
în Consiliul de Securitate nu revenise încæ R.P. Chineze, proclamate pe 1 octombrie 1949, ci
210 CONSTANTIN VLAD

era ocupat în continuare de cætre regimul de la Taipei (Taiwan) al generalului Chiang Kai°øi.
Trupele americane se alæturau celor sud°coreene, atunci când se contura înfrângerea Seulului.
La rândul lor, contingente de trupe chineze intrau în luptæ de partea nord°coreenilor, atunci
când devenea iminentæ victoria trupelor americane øi sud°coreene. Se ajungea astfel la un ræzboi
de proporflii øi la o crizæ profundæ în relafliile Est°Vest. Într°una din fazele de maximæ încordare,
generalul MacArthur, comandantul forflelor americane în Extremul Orient, va preconiza folosirea
armei atomice împotriva bazelor de susflinere a trupelor chineze angajate în ræzboi, baze situate
pe teritoriul Chinei; propunerea lui în acest sens era respinsæ de preøedintele SUA, Harry Truman.
În final, frontul se stabiliza øi, dupæ trei ani de ostilitæfli, pe 26 iulie 1953, se ajungea la încheierea
armistifliului, cu paralela 38 devenitæ linie de demarcaflie între cele douæ state coreene.
Criza legatæ de Vietnam a fost mai îndelungatæ øi mai complicatæ. Înainte de cel de°al Doilea
Ræzboi Mondial, ceea ce avea sæ devinæ Vietnamul de mai târziu era colonie francezæ. În 1941,
ca øi întreaga Indochinæ, era ocupat de japonezi. O ræscoalæ antijaponezæ se transforma într°o
miøcare de eliberare naflionalæ dupæ ce, o datæ cu capitularea Japoniei, administraflia colonialæ
francezæ se reinstala în Peninsulæ. Dupæ ani îndelungafli de lupte, în 1954 se încheia un acord
la Paris în baza cæruia trupele franceze pæræseau teritoriul Vietnamului, care se diviza în douæ
state pe paralela 17 — Vietnamul de Sud (Republica Vietnam), cu capitala la Saigon, øi Vietna-
mul de Nord (Republica Popularæ Democraticæ Vietnam), cu capitala la Hanoi. La solicitarea
regimului de la Saigon, Statele Unite preluau rolul de pânæ atunci al Franflei. Între Nord øi
Sud se declanøa în curând un adeværat ræzboi. Regimul de la Hanoi avea sprijinul politic øi
militar al URSS øi Chinei. Statele Unite aveau sæ se implice din ce în ce mai mult în conflict,
de partea Saigonului. Astfel, ceea ce începea ca un ræzboi civil între douæ pærfli ale Vietnamului,
devenea un ræzboi în care se înfruntau Vietnamul de Sud øi Statele Unite, pe de o parte, øi
Vietnamul de Nord, pe de altæ parte. Statele Unite aveau sæ ræmânæ angajate în acest ræzboi
de°a lungul mandatelor a patru preøedinfli: Eisenhower, Kennedy, Johnson øi Nixon. Ræzboiul
se încheia prin retragerea trupelor americane øi unificarea Vietnamului sub autoritatea regimului
de la Hanoi. Statele Unite pierdeau în lupte 50 000 militari; Vietnamul în întregul sæu — peste
3 milioane.
Alte momente de crizæ în relafliile Est°Vest se petreceau în inima Europei øi în apropierea
coastelor estice americane. Primele erau legate de Berlin. Dupæ capitularea necondiflionatæ a
Germaniei, aceasta era împærflitæ în patru zone de ocupaflie: zona americanæ, cea britanicæ øi
cea francezæ — toate situate în partea de vest, øi zona sovieticæ — în partea de est a Germaniei.
Într°un mod asemænætor era divizat øi Berlinul, aflat în zona sovieticæ de ocupaflie, anume în
patru sectoare, fiecare dintre acestea aflându°se sub administraflia uneia dintre cele patru mari
puteri. Cele trei zone ocupate de puterile occidentale se unificau, pe teritoriul lor formându°se
Republica Federalæ Germania (mai 1949), cu capitala la Bonn. În octombrie acelaøi an, în zona
ruseascæ se constituia Republica Democratæ Germanæ, cu capitala în sectorul sovietic din Berlin.
Prima crizæ se declanøa în 24 iunie 1948, prin instituirea de cætre URSS a unei blocade a
Berlinului de Vest. Blocada tæia legæturile terestre dintre acesta øi cele trei zone aflate sub ocu-
paflia puterilor occidentale øi urmærea unificarea Berlinului de Vest cu cel de Est, sub autoritatea
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 211

RDG øi a forflelor de ocupaflie sovietice. Statele Unite, cu sprijinul Marii Britanii, realizau un
pod aerian, prin care Berlinul de Vest era aprovizionat cu cele necesare. Tentativa URSS eøua;
blocada Berlinului era ridicatæ pe 9 mai 1949.
A doua crizæ a Berlinului începea în noiembrie 1958, când Moscova anunfla cæ intenflioneaazæ
sæ punæ capæt acordului celor patru puteri referitor la statutul Berlinului. Puterile occidentale
respingeau propunerea sovieticæ, formulatæ în termenii unui veritabil ultimatum. Criza se încheia
abia dupæ aproape trei ani, prin ridicarea pe 13 august 1961, între partea occidentalæ øi cea
orientalæ a oraøului, a Zidului Berlinului, care devenea un adeværat simbol al divizærii
continentului.
De partea cealaltæ a Atlanticului, în Cuba avea loc pe 1 ianuarie 1959 instalarea unui regim
revoluflionar, condus de Fidel Castro. Sub acel regim, Cuba se apropia de URSS øi aliaflii acesteia.
Statele Unite vor fi ostile faflæ de noua putere de la Havana øi vor sprijini tentativele întreprinse
de refugiafli cubanezi aflafli pe teritoriul american de a o înlætura. Cea mai importantæ dintre
aceste tentative era debarcarea din Golful Porcilor (1961), înfrântæ însæ de forflele cubaneze.
În 1962, URSS instala în Cuba mai multe baterii de rachete cu razæ medie de acfliune care, în
caz de conflict, puteau lovi o parte importantæ a teritoriului american. Rachetele erau descoperite
de cætre satelifli de supravehere, Statele Unite instituind o blocadæ navalæ øi aerianæ împotriva
Cubei. Criza lua proporflii øi devenea cea mai gravæ confruntare Est°Vest. Forflele armate
americane øi sovietice, precum øi cele ale aliaflilor celor douæ supraputeri erau puse în stare
de alertæ. Nave sovietice, pe care se aflau noi rachete, navigau spre Cuba; flota navalæ øi aerianæ
americanæ se pregæteau sæ le oblige sæ facæ cale întoarsæ, la nevoie prin folosirea forflei. În
final, criza era dezamorsatæ: Moscova accepta sæ°øi demonteze øi sæ retragæ rachetele, în schimbul
angajamentului Statelor Unite de a nu invada Cuba.
Omenirea fusese însæ la un pas de un cataclism nuclear. Lecflia va fi învæflatæ de ambele
pærfli. Se lua cursul unei destinderi a încordærii øi a unor mæsuri de flinere sub control a înarmærilor,
în primul rând a celor nucleare. Se depæøa astfel faza potenflial cea mai periculoasæ a Ræzboiului
Rece.

Pe plan economic, confruntarea Est°Vest avea sæ fie mai puflin dramaticæ, dar la fel de
profundæ, implicafliile ei economice, politice øi chiar militare, afectând întreaga Ordine Mondialæ.
Mai ales în primele faze ale Ræzboiului Rece, se pærea cæ orientærile celor douæ tabere vor
duce la destræmarea pieflii mondiale unice øi formarea unor piefle paralele øi opuse. Puterile
occidentale, în care un rol de prim rang revenea Statelor Unite, aveau sæ acflioneze energic
pentru refacerea postbelicæ a flærilor din propria zonæ, pentru consolidarea øi extinderea
principiilor liberale ale economiei de piaflæ, atât în economiile acestor flæri, cât øi în relafliile
economice internaflionale. Dimpotrivæ, URSS, a cærei economie era etatizatæ øi de comandæ,
ceea ce determina limite severe în afirmarea principiilor de piaflæ, a impus un tip similar de
economie flærilor pe care le inclusese în orbita sa. La puflinæ vreme dupæ începerea activitæflii
ONU, Consiliul Economic øi Social lua mæsura convocærii Conferinflei de la Havana asupra
Comerflului. Aøa cum am arætat mai sus, Conferinfla elabora Carta unei organizaflii internaflionale
a comerflului øi proiectul unui acord general de tarife øi comerfl, parte componentæ a Cartei.
212 CONSTANTIN VLAD

Întrucât Carta nu intra în vigoare, organizaflia internaflionalæ pentru comerfl, care ar fi avut o
deschidere universalæ, adresându°se tuturor satatelor, nu lua fiinflæ. La sfârøitul anului 1947,
23 de state — între care nu se aflau cele din Est — semnau protocolul pentru punerea în aplicare
a Acordului General pentru Comerfl øi Tarife; GATT se næøtea, în aceste condiflii, ca o organizaflie
economicæ occidentalæ. Principalele instituflii financiare: Banca Mondialæ øi Fondul Monetar
Internaflional, îndeplinindu°øi fiecare în parte menirea pentru care fuseseræ create, aveau sæ
întæreascæ, totodatæ, tendinflele de afirmare a principiilor liberale øi economiei de piaflæ. În 1947,
Statele Unite, prin secretarul de stat, generalul Marshall, lansau un amplu program de ajutorare
a flærilor continentului european, devastat de ræzboi. Acest program, care lua numele inifliatorului
sæu, devenind Planul Marshall, era destinat øi flærilor din Est. Moscova avea sæ ezite. Ea trimitea
la Paris, unde urma sæ aibæ loc o reuniune a flærilor potenflial beneficiare ale Planului, o numeroasæ
delegaflie condusæ de ministrul sovietic de Externe, V. Molotov. Acesta va negocia cu ministrul
de Externe francez, G. Bidault, øi cu cel britanic, E. Bevin. Puterile occidentale vor insista
pentru constituirea unei organizaflii menite sæ dirijeze la nivel european aplicarea Planului
Marshall. Molotov era în favoarea unei organizæri care sæ lase aplicarea Planului pe seama
statelor beneficiare. El exprima prin aceasta teama cæ o administrare centralizatæ a Planului
Marshall ar fi subminat bazele economiei sovietice øi ar fi slæbit controlul pe care URSS îl
exercita deja asupra statelor din sfera sa de influenflæ. În plus, inifliativa Planului Marshall venea
dupæ lansarea a ceea ce avea sæ devinæ Doctrina Truman, despre care voi vorbi mai târziu. În
aceste condiflii, Moscova respingea propunerea de participare la Planul Marshall. La presiunea
sa, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Finlanda, Iugoslavia, Polonia, România øi Ungaria adoptau
o poziflie similaræ. Îøi dædeau acceptul faflæ de Planul Marshall 16 state: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveflia, Franfla, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia øi Turcia. Aceste flæri constituiau în 1948 Organizaflia
Europeanæ de Cooperare Economicæ (OECE), organizaflie cerutæ de puterile occidentale øi
respinsæ de Moscova. Ulterior, aderau la OECE R.F. Germania (1949) øi Spania (1959). Valoarea
creditelor americane acordate în cadrul Planului Marshall s°a ridicat la 13 miliarde dolari; în
1952, flærile occidentale beneficiare atingeau nivelul producfliei antebelice. Planul Marshall fæcea
din divizarea Europei un proces ireversibil øi constituia un moment de seamæ al Ræzboiului
Rece. Din iulie 1947, când Planul era adoptat, se poate vorbi, cu temei, de divizarea Europei
între Est øi Vest, cu tot ceea ce implica aceasta.
Planul Marshall era un semnal pentru constituirea unor grupæri de state, pe plan economic,
politic øi politico°militar. Moscova replica la Plan prin întærirea controlului sæu în flærile din
estul øi centrul Europei, forflând transformarea regimurilor politice øi a sistemelor economice
din aceste flæri conform cu modelul sovietic. În ianuarie 1949 se constituia Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc (CAER), în care intrau Albania, Cehoslovacia, RDG, Polonia, România,
Ungaria øi URSS. CAER, care°øi avea sediul la Moscova, va funcfliona ca o uniune de state
ce°øi pæstrau independenfla, metoda sa principalæ de activitate fiind coordonarea planurilor
naflionale de dezvoltare. Tentativele ulterioare ale Uniunii Sovietice de a transforma CAER
într°o organizaflie supranaflionalæ prin impunerea unui plan unic de dezvoltare øi a altor mæsuri
ce presupuneau transfer de suveranitate de la statele membre la organismele de conducere CAER
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 213

aveau sæ eøueze, mai ales datoritæ opozifliei României. Totodatæ, partidele comuniste din flærile
est°europene — partide de guvernæmânt în aceste flæri — øi unele partide comuniste din flærile
occidentale (Franfla øi Italia) constituiau un Birou informativ al partidelor comuniste øi
muncitoreøti (Cominform), prin care partidul sovietic acfliona spre a°øi subordona miøcarea
comunistæ internaflionalæ. Urmând linia Moscovei, partidele comuniste din vestul european
organizau greve øi alte manifestæri, menite sæ împiedice aplicarea Planului Marshall în flærile
lor, acfliuni ræmase însæ færæ succes.
De cealaltæ parte, cursul spre constituirea unui bloc occidental se intensifica. În martie 1948,
Belgia, Franfla, Marea Britanie øi Olanda semnau un pact asupra colaborærii economice, sociale
øi culturale, precum øi pentru autoapærarea colectivæ (Pactul de la Bruxelles). Pactul, cu duratæ
de 50 de ani, era menit în principal respingerii unui atac armat în Europa. Dacæ el putea fi
considerat eficient împotriva unei eventuale reînnvieri a ceea ce se numea militarismul german,
el era total insuficient pentru cazul unui potenflial marø spre vest al URSS. El nu flinea, totodatæ,
seama de ponderea pe care Statele Unite o dobândiseræ în Europa øi în treburile continentului.
În consecinflæ, Statele Unite øi Canada începeau tratative cu semnatarii pactului de la Bruxelles
pentru un pact nord°atlantic. Se næøtea NATO, prin Tratatul de la Washington (4 aprilie 1949),
care°øi stabilea sediul la Paris, apoi la Bruxelles. În 1954, URSS cerea sæ se alæture Tratatului
Nord°Atlantic, cerere respinsæ de SUA øi Marea Britanie. Urma „replica“ ræsæriteanæ a NATO,
Organizaflia Tratatului de la Varøovia. Prin crearea NATO øi prin Planul Marshall, blocul
occidental dobândea dimensiunile øi structurile corespunzætoare între flærile care i se alæturau.
Planul Marshall øi Tratatul Nord°Atlantic consacrau prezenfla permanentæ øi poziflia dominantæ
a Statelor Unite în Europa. În acest cadru creat de raporturile transatlantice, Europa occidentalæ
îøi putea continua cæutærile pentru gæsirea propriilor forme de grupare.
Pe 5 mai 1949 se constituia Consiliul Europei, având ca state fondatoare Belgia, Danemarca,
Franfla, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia øi Suedia, cærora li se
alæturau Grecia, Islanda øi Turcia. Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, apærea ca o orga-
nizaflie eminamente politicæ, care°øi propunea ca prioritate absolutæ promovarea drepturilor
omului øi libertæflilor fundamentale. În condifliile opozifliei tot mai evidente între regimurile
democratice proprii multora dintre statele occidentale øi cele totalitare, Consiliul Europei devenea
un important organism al afirmærii valorilor occidentale în confruntarea Est°Vest. Prin statutul
sæu, Consiliul Europei era o organizaflie cu atribuflii supranaflionale, condus de un Consiliu al
Miniøtrilor (format din miniøtrii de Externe ai flærilor membre) øi dispunând de o Adunare cu
caracter parlamentar.
Pe plan economic, în mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe francez, propunea
constituirea unei autoritæfli franco°germane în domeniul cærbunelui øi oflelului, deschisæ øi altor
state din Europa occidentalæ. O asemenea autoritate era conceputæ ca o structuræ supranaflionalæ,
ceea ce va îndepærta Marea Britanie care, în acele condiflii, nu agrea ideea de supranaflionalitate.
Negocieri laborioase duceau la formarea pe 18 aprilie 1951, prin Tratatul de la Paris, a
Comunitæflii Europene a Cærbunelui øi Oflelului (CECO), cu participarea Belgiei, Franflei, Italiei,
Luxemburgului, Olandei øi a R.F. Germania, primul pas cætre integrarea europeanæ. Urma
Tratatul de la Roma (1957), unde „cei 6“ constituiau, alæturi de Comunitatea Europeanæ a Cær-
214 CONSTANTIN VLAD

bunelui øi Oflelului, Comunitatea Economicæ Europeanæ — Piafla Comunæ (CEE) øi Comuni-


tatea Europeanæ a energiei atomice (Euratomul). Ca øi CECO, CEE øi Euratomul s°au næscut
ca organisme supranaflionale, ducând mai departe procesul integrærii europene. Potrivit Tratatului
de la Roma, CEE urma sæ realizeze „cele 4 libertæfli“:
1. Libera circulaflie a bunurilor;
2. Libera circulaflie a persoanelor;
3. Libera circulaflie a serviciilor;
4. Libera circulaflie a capitalurilor.
În 1967, CECO, CEE øi Euratomul formau Comunitæflile Europene (CE) ), iar în 1987 intra
în vigoare Actul Unic vest°european, care adæuga cooperærii economice pe cea politicæ.
Paralel cu aceastæ adâncire a integrærii, începea øi un proces de lærgire a Comunitæflilor
Europene, prin admiterea de noi membri în cadrul acestora. Astfel, în 1961 Grecia semna un
acord de asociere cu Comunitæflile Europene; devenea membræ a CE atunci când îndeplinea
condifliile de aderare, dupæ 20 de ani, adicæ în 1981. În 1964, un acord de asociere era semnat
de Turcia, dar aceastæ flaræ avea sæ stræbatæ un drum lung pânæ la îndeplinirea condifliilor de
admitere în Comunitate, drum care continuæ øi în primul deceniu al secolului XXI... Anul 1973
aducea admiterea în CE a Danemarcei, Irlandei øi Marii Britanii, astfel cæ Europa „celor 6“
devenea Europa „celor 9“. În 1981, prin admiterea Greciei, CE numærau 10 state, pentru ca
în 1986 sæ se ajungæ la Europa „celor 12“ prin aderarea Spaniei øi Portugaliei. Tot în 1986,
încheiau acorduri de asociere cu CE Cipru øi Malta.
Astfel, în deceniile Ræzboiului Rece, refacerea postbelicæ øi procesul integrærii fæceau
din Europa de Vest unul dintre cei trei mari poli de putere din lumea occidentalæ, alæturi de
America de Nord (Statele Unite øi Canada) øi Japonia. O datæ cu acesta, sfera economiilor de
piaflæ se extindea, devenind dominantæ pe plan mondial. Pivotul dezvoltærilor ce aveau loc în
acest sens erau Statele Unite, cærora li se alæturau încæ din anii ’50 „marii învinøi“ în ræzboi,
anume Japonia øi Germania. Forfla economicæ a statelor occidentale, influenfla pe care acestea
o exercitau în cadrul marilor instituflii internaflionale financiare øi comerciale determinau ca
ordinea economicæ a Ræzboiului Rece sæ evolueze în direcflia afirmærii tot mai puternice a
princpiilor de piaflæ, principii care aveau sæ se impunæ treptat øi în economiile de comandæ.
Acestea vor fi atrase în mod irezistibil în circuitul mondial de valori, într°o diviziune
internaflionalæ care va evidenflia nevoia presantæ a reformelor economice øi politice în statele
estice, ceea ce avea sæ ducæ în mod necesar la ræsturnærile revoluflionare din anii ’90, care, în
final, puneau capæt Ræzboiului Rece.

2) Elemente de diversitate a lumii

Aøadar, confruntarea Est°Vest a dominat condiflia lumii întregi în perioada Ræzboiului Rece,
desigur cu intensitæfli diferite în momente diferite ale acestei perioade. Totuøi, raporturile Est°Vest
n°au epuizat nicidecum substanfla relafliilor øi a diplomafliei internaflionale. Cu alte cuvinte,
confruntarea Est°Vest a dominat Ordinea Mondialæ øi diplomaflia în timpul Ræzboiului Rece,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 215

dar aceastea au fost mai bogate în conflinut øi manifestæri decât încorsetærile pe care le impunea
dinamica raporturilor dintre principalele centre de putere. Am în vedere în aceastæ privinflæ
prezenfla în diplomaflia mondialæ a Miøcærii de Nealiniere øi a Grupului celor 77. Ambele aceste
grupuri se vor constitui în afara blocurilor existente, mai precis în opoziflie cu blocurile øi
atitudinile de bloc în politica mondialæ.
Miøcarea de Nealiniere se næøtea în 1955, ca rezultat al Conferinflei de la Bandung (Indo-
nezia), inifliatæ de China, India, Indonezia, Egipt øi Iugoslavia. Conferinfla adopta cele cinci
principii ale coexistenflei paønice (Pancha Shila), pe baza cærora Miøcarea avea sæ dobândeascæ
dimensiuni mondiale, cuprinzând flæri din Asia, Africa, America latinæ øi Europa. Astfel, în
Europa adoptau un statut de neutralitate (nealiniere) Iugoslavia, Austria, Elveflia, Suedia,
Finlanda, Cipru, Malta. Existenfla acestui brâu de state neangajate pe „vechiul continent“
dobândea în condifliile date o semnificaflie deosebitæ întrucât tocmai în Europa se aflau faflæ
în faflæ cele douæ blocuri militaro°politice, NATO øi Tratatul de la Varøovia, øi se fæceau cel
mai puternic simflite politicile de bloc. În plus, câteva state neutre europene: Austria, Elveflia,
Suedia, Finlanda creau o zonæ de comerfl liber, prin constituirea în 1959 la Stockholm a Asociafliei
Europene a Liberului Schimb (AELS). Iniflial aderau la AELS øi Danemarca, Marea Britanie,
Norvegia øi Portugalia, care, cu excepflia Norvegiei, îøi încetau însæ participarea la aceastæ
organizaflie în persepectva intrærii lor în CE. Aceasta evidenflia încæ odatæ caracterul AELS
de grupare færæ aderenflæ la blocurile vremii.
Deosebit de activæ pe plan internaflional va fi componenta „Lumii a Treia“ a Miøcærii de
Nealiniere. fiærile nealiniate în curs de dezvoltare se vor manifesta consecvent ca o forflæ a
decolonizærii. La Nafliunile Unite ele inifliau Declaraflia Adunærii Generale privind garantarea
independenflei flærilor øi popoarelor coloniale, adoptatæ în 1960. Ele vor fi un adversar hotærât
al regimului de apartheid din Africa de Sud. Vor milita activ pentru creøterea rolului statelor
mici øi mijlocii øi democratizarea relafliilor internaflionale. În aceastæ direcflie, ele vor fi
inifliatoarele unui document privind creøterea rolului ONU øi perfecflionarea activitæflii acesteia.
Aceleaøi flæri, vor fi printre promotorii dezbaterilor privind dezarmarea, îndeplinind un rol activ
în pregætirea øi desfæøurarea a trei sesiuni speciale ale Nafliunilor Unite în 1978, 1982 øi 1988,
dedicate dezarmærii.
Grupul celor 77 se constituia în 1964 øi cuprindea flæri în curs de dezvoltare; numærul lor
depæøea în timp suta de membri, denumirea Grupului ræmânând însæ neschimbatæ. Multe dintre
membrele Grupului aparflineau simultan øi Miøcærii de Neliniere. Grupul celor 77 avea sæ
acflioneze pentru promovarea de cætre comunitatea internaflionalæ a unor politici de sprijin dat
dezvoltærii øi pentru depæøirea subdezvoltærii. La ONU, în 1974, Grupul iniflia flinerea unei
sesiuni speciale pentru crearea unei Noi Ordini Economice Internaflionale (NOEI). Deøi multe
state în curs de dezvoltare erau favorabile economiei de piaflæ, în centrul conceptului Noii Ordini
Internaflionale se afla dreptul suveran al statelor subdezvoltate de a dispune de resursele lor
naturale øi de a le pune în slujba dezvoltærii naflionale proprii. În acest sens, eforturile flærilor
în curs de dezvoltare în direcflia unei Noi Ordini Internaflionale, în primul rând în domeniul
economic, erau diferite, în multe privinfle opuse liniei promovate de statele occidentale øi marile
216 CONSTANTIN VLAD

institutflii financiare øi comerciale. Întrucât marea majoritate a statelor în curs de dezvoltare


erau foste colonii, politica Grupului celor 77 era anticolonialæ øi antiimperialistæ. Acesta era
terenul pe care, îndeosebi la ONU, Grupul celor 77 øi Miøcarea de Nealiniere acflionau împreunæ,
impunând ceea ce atunci s°a numit „tirania votului“ în aceastæ organizaflie mondialæ. Totodatæ,
tendinflele anticolonialiste øi antiimperialiste ale Grupului vor constitui într°o serie de momente
øi în multe probleme o bazæ pentru poziflii apropiate sau comune adoptate de flærile în curs de
dezvoltare øi statele socialiste.
Grupul celor 77 a avut rolul principal în stabilirea de cætre ONU a deceniilor dezvoltærii,
dupæ cum urmeazæ: deceniul 1961°1970, care øi°a propus ca obiectiv sæ se obflinæ de cætre flærile
în curs de dezvoltare a unei creøteri a Produsului Intern Brut (PIB) cu 5% anual; deceniul
1971°1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea cooperærii economice internaflionale pe o
bazæ justæ øi echitabilæ; deceniul 1981°1990, care se pronunfla pentru introducerea de schimbæri
în economia mondialæ prin negocieri globale øi cuprindea un angajament al flærilor dezvoltate
de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordærii de asistenflæ oficialæ pentru dezvoltare (ODA,
asistenflæ acordatæ de cætre guverne); în sfârøit, deceniul 1991°2000 adopta strategia unei
dezvoltæri economice internaflionale, capabilæ sæ sprijine eliminarea særæciei øi foametei, dezvol-
tarea resurselor umane, creøterea capacitæflii instituflionale a flærilor în curs de dezvoltare,
soluflionarea problemelor populafliei øi ale protecfliei mediului ambiant.
În încheierea acestei prezentæri, se impun douæ precizæri: mai întâi, aceea cæ au existat
tentative din partea ambelor blocuri de a influenfla pozifliile Miøcærii de Nealiniere øi Grupului
celor 77, chiar de a subordona forflele grupate în aceste structuri internaflionale politicii de bloc.
Luate în ansamblu, asemenea tentative au ræmas infructuoase, atât Miøcarea Nealiniaflilor, cât
øi cea a statelor în curs de dezvoltare reuøind sæ se menflinæ în afara blocurilor øi a politicii de
bloc. În al doilea rând, nu se poate nega cæ, privite în perspectivæ istoricæ, Miøcarea de Nealiniere
øi Grupul celor 77 au avut un impact limitat asupra politicii mondiale, mai ales a orientærilor
de duratæ care s°au afirmat în aceastæ politicæ. Într°adevær, acele dinamici pe care acfliunile
acestor douæ structuri le°au introdus în diplomaflia internaflionalæ au fost în final surclasate de
confruntarea Est°Vest øi de impunerea pânæ la urmæ a pozifliilor Vestului în aceastæ confruntare,
ca efect al prevalærii acestuia în raporturile generale de forfle. În acest sens, de pildæ, încercarea
de a reforma relafliile economice internaflionale prin instaurarea unei noi ordini mondiale n°a
reuøit sæ direcflioneze evolufliile de duratæ ce aveau loc în economia lumii. O astfel de direcflionare
a fost datæ de marile puteri occidentale prin institufliile financiare internaflionale, prin negocierile
purtate în GATT etc. La fel, deøi sesiunea ONU dedicatæ dezarmærii a prilejuit dezbateri
fructuoase øi unele inifliative în domeniu, mæsurile de control al armamentelor øi unele acfliuni
care, prin conflinut, puteau duce la îngrædirea øi reducerea unor tipuri de armament au ræmas
apanajul celor douæ supraputeri. În ceea ce priveøte inifliativa de reformare a ONU, ea s°a limitat
la un exercifliu diplomatic, util pentru manifestarea pe scena mondialæ a statelor mici øi mijlocii,
lipsit însæ de consecinfle practice. Chiar øi deceniile dezvoltærii, cu toate cæ au atras atenflia
comunitæflii internaflionale asupra dimensiunilor, cauzelor øi riscurilor subdezvoltærii øi au
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 217

determinat mobilizarea unor resurse pentru depæøirea acesteia, ca efecte de duratæ s°au dovedit
strict limitate øi insuficiente.
Øi totuøi, Miøcarea de Nealiniere øi Grupul celor 77 au fost în perioada datæ centre de putere
øi factori de echilibru în raporturile de forfle pe plan internaflional. Adesea, ele au reprezentat
grupuri de presiune puternice øi credibile, care au trebuit luate în seamæ de cætre supraputeri
øi aliaflii acestora. În plus, prin Miøcarea de Nealiniere øi Grupul celor 77 cæutærile de soluflii
pentru marile probleme care confruntau lumea, abordærile teoretice øi dezbaterile de idei care
însofleau øi fundamentau aceste cæutæri au depæøit cercul îngust al celor douæ blocuri. Istoria
politicæ, cea a economiei øi diplomafliei, cea a cercetærii øtiinflifice în domeniul relafliilor inter-
naflionale etc. consemneazæ contribuflii semnificative la adâncirea cunoaøterii umane ale unor
politicieni øi diplomafli patriofli øi luminafli, ale unor remarcabili oameni de øtiinflæ ridicafli din
zonele defavorizate ale globului. Astfel, s°a evitat într°o mæsuræ deloc neglijabilæ uniformizarea
pe care blocurile politico°militare øi politica de bloc le generau, lumea øi diplomaflia internaflionalæ
ræmânând diversæ øi plinæ de culoare.

3) Drepturile Omului în condifliile Ræzboiului Rece

Nafliunile Unite aduceau o schimbare fundamentalæ într°un domeniu care avea sæ marcheze
atât destinele individuale øi colective ale omului øi popoarelor, cât øi raporturile internaflionale
øi diplomaflia. Mæ refer la adoptarea pe 10 decembrie 1948 a Declarafliei Universale a Drep-
turilor Omului.
Impactul de°a dreptul uriaø al Declarafliei, exercitat în lumina principiilor Cartei Nafliunilor
Unite, a dus, într°un ræstimp istoric scurt, la crearea unui sistem politic øi juridic de protecflie
a Drepturilor Omului, inclusiv a persoanelor aparflinând minoritæflilor, anume a unui sistem
deschis, virtual capabil oricând de noi îmbogæfliri. Pactele internaflionale cu privire la drepturile
economice, sociale, culturale, ca øi cele privind drepturile civile øi politice, Convenflia europeanæ
pentru protecflia drepturilor omului øi a libertæflilor fundamentale øi protocoalele care i s°au
adæugat, Actul Final al CSCE de la Helsinki — iatæ tot atâtea pietre de hotar în constituirea
acestui sistem. Asemenea documente, în lumina Declarafliei, defineau valori, exprimau cerinfle,
statorniceau comportamente de urmat, adâncind astfel conceptele privind democraflia øi statul
de drept.
Dar sistemul menflionat mergea mai departe, întrucât într°o serie de verigi ale sale statornicea
øi obligaflii ale statelor în ceea ce priveøte drepturile omului, reguli pe care aceste state trebuie
sæ le respecte. Se instituia astfel, în esenflæ, o protecflie internaflionaalæ a drepturilor øi libertæflilor
fundamentale ale omului, ceea ce introducea schimbæri esenfliale în dreptul internaflional øi în
relafliile dintre state. Un moment de o deosebitæ semnificaflie în acest sens era înscrierea în
„Decalogul“ de la Helsinki (lista celor zece principii cuprinse în acest document) a respectærii
drepturilor omului øi libertæflilor fundamentale, inclusiv a libertæflii de gândire, conøtiinflæ, religie
sau convingere, ceea ce ridica respectul pentru drepturile omului la rangul de principiu al
218 CONSTANTIN VLAD

relafliilor internaflionale. Ca efect al acestui sistem, condiflia individului øi cea a colectivitæflilor,


respectarea drepturilor fundamentale ale oricærei fiinfle umane nu mai ræmâneau la discreflia
exclusivæ a statelor, despoflii de orice fel nemaiputând dispune în mod abuziv de destinele celor
ce alcætuiesc populaflia unei flæri. Cu alte cuvinte, statutul omului, de cetæflean øi nu de supus,
urma sæ fie condiflionat nu numai de regimul juridic øi politic al flærii în cauzæ, ci era de acum
garantat øi prin mijloacele pe care le dobândea comunitatea internaflionalæ. În acest sens, art.
30 al Declarafliei Drepturilor Universale ale Omului proclama:
„Nici o prevedere a prezentei Declaraflii nu poate fi interpretatæ ca implicând pentru un stat, un
grup sau o persoanæ dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a sævârøi vreun act care ar
conduce la desfiinflarea drepturilor øi libertæflilor enunflate“.
În perioada postbelicæ, procesul constituirii unui sistem internaflional de protecflie a drepturilor
øi libertæflilor fundamentale ale omului a purtat, inevitabil, pecetea condifliilor istorice, dominate
de confruntarea Est°Vest, caracterizate însæ totodatæ øi de existenfla unor forfle care nu s°au
læsat antrenate în respectiva confruntare.
Astfel, privitæ în perspectivæ istoricæ, afirmarea drepturilor omului a însemnat o extindere
a democrafliei în lume øi s°a realizat prin eforturile statelor, ale forflelor democratice împotriva
rezistenflei regimurilor autoritare sau totalitare de orice fel. Aspecte particulare a îmbræcat aceastæ
afirmare în confruntarea Est°Vest, de pildæ în pregætirea øi desfæøurarea Conferinflei pentru
Securitate øi Cooperare în Europa. Înscrierea problematicii drepturilor omului în documentul
cu care se încheiau consultærile pregætitoare, apoi în Actul Final a avut de întâmpinat o opoziflie
sistematicæ din partea URSS øi a altor flæri estice. Iar istoria ulterioaræ avea sæ reliefeze, cum
se exprima cunoscutul diplomat român, ambasadorul Valentin Lipatti, cæ drepturile omului
erau un fel de bombæ cu efect întârziat în viafla politicæ a Europei, întrucât aveau sæ contribuie
în mod substanflial la præbuøirea regimurilor totalitare øi la încheierea Ræzboiului Rece (114,
1993, p. 168).
Aceeaøi privire istoricæ efectuatæ în spiritul obiectivitæflii øtiinflifice aratæ, totodatæ, o serie
de limitæri inerente regimurilor democratice în domeniul drepturilor omului, în condifliile
Ræzboiului Rece. Astfel de limite erau evidente, de pildæ, în ceea ce priveøte asigurarea drep-
turilor economice øi sociale. În genere, regimurile democratice au o atitudine de privilegiere
a drepturilor politice øi a libertæflilor spirituale, dar sunt mult mai moderate atunci când este
vorba despre asigurarea componentelor economice øi sociale ale drepturilor omului. Econo-
mia de piaflæ, mai ales în condifliile unui liberalism excesiv, nu poate garanta dreptul la muncæ
pentru segmente importante ale populafliei active, nu eliminæ inegalitatea de øanse, nu optureazæ
izvoarele condifliei de pauperitate pe fondul adâncirii discrepanflelor de venituri în societate.
Pe de altæ parte, raportarea problematicii drepturilor omului la necesitæflile înfruntærii cu Estul
a pus uneori statele democratice în posturi duplicitare. Sunt cunoscute în acest sens, insistenflele
flærilor occidentale pentru introducerea în Actul Final al CSCE a unor prevederi referitoare la
dreptul persoanelor de a cælætori în alte flæri, de a°øi întemeia familii prin cæsætorii mixte, de
a realiza unificarea familiilor dispersate etc. Mæsurile protecflioniste luate ulterior în aceste
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 219

domenii de Uniunea Europeanæ øi alte state occidentale aratæ cæ, într°o serie de cazuri, flærile
democratice au urmærit, în aspecte precum cele evocate mai sus, mai de grabæ obiective înguste,
motivate ideologic øi politic în confruntarea cu Estul øi nu de aderenflæ la valori, prin natura
lor general°umane.
Din perspectiva drepturilor omului deosebit de importante s°au dovedit procesul de
decolonizare øi eforturile noilor state independente de a depæøi grava stare de subdezvoltare
în care se aflau. Mæ refer la aceste aspecte în lumina pozifliei fundamentale adoptate de Nafliunile
Unite, în spiritul Cartei øi al Declarafliei Universale, în sensul cæ „supunerea popoarelor la
subjugare, dominare øi exploatare stræine constituie o negare a drepturilor fundamentale ale
omului, este contraræ Cartei Organizafliei Nafliunilor Unite øi compromite cauza pæcii øi cooperærii
mondiale“. Am citat din Declaraflia Adunærii Generale a ONU referitoare la acordarea
independenflei flærilor øi popoarelor coloniale, adoptatæ pe 14 decembrie 1960. Sunt variate
modalitæfli de a cuantifica extinderea condifliei umane îmbogæflite prin respectul faflæ de drepturile
omului øi libertæflilor fundamentale în „Lumea a Treia“: creøterea numærului de flæri care au
optat pentru regimuri democratice, întocmirea de liste de dictatori øi de regimuri autoritare,
inclusiv militare, înlæturate, creøteri ale Produsului Intern Brut în valori absolute øi pe locuitor
în zona subdezvoltatæ a Planetei, starea de pace sau de ræzboi în aceeaøi zonæ. Desigur, fiecare
dintre aceste aspecte are importanfla lui pentru mæsurarea progresului global al realizærii
drepturilor omului în lumea în curs de dezvoltare. Mi se pare însæ cæ ultimele dintre ele se
impun atenfliei prin ponderea øi semnificaflia lor în cracterizarea condifliei umane. De aceea,
reproduc câteva date privind dezvoltarea diferitelor categorii de flæri în trei momente ale perioadei
Ræzboiului Rece, anume anii 1965, 1980 øi 1988, pe baza statisticilor Bæncii Mondiale, precum
øi câteva cifre referitoare la cheltuielile militare øi numærul conflictelor armate pe care le°a
cunoscut „Lumea a Treia“ în deceniile postbelice.
Pentru PIB reproduc clasificarea statelor, folositæ de Banca Mondialæ, anume flæri slab
dezvoltate, flæri cu dezvoltare medie øi flæri puternic dezvoltate, categorii de flæri pe care, spre
uøurinfla lecturii, le numerotez cu cifrele I, respectiv II øi III (vezi tabelul 19).
Desigur, orice statisticæ poate prezenta deficienfle, iar PIB este doar unul dintre indicatorii
prin care se mæsoaræ gradul de dezvoltare a unei flæri; totuøi, statisticile Bæncii Mondiale se
bucuræ de o largæ recunoaøtere în lume pentru temeinicie øi acuratefle. Aøadar, în perioada
Ræzboiului Rece, ponderea flærilor subdezvoltate în totalul produsului mondial brut a scæzut
continuu; chiar dacæ în cifre absolute PIB al acestor flæri a cunoscut creøteri, nivelul lor de
dezvoltare este cel mai bine caracterizat prin raportare la situaflia altor flæri în aceeaøi perioadæ.
În intervalul dat, ponderea flærilor mediu dezvoltate a scæzut doar puflin, dupæ a creøtere
spectaculoasæ între 1965°1980; este de remarcat cæ aceastæ creøtere s°a petrecut tocmai în
perioada primelor decenii ale dezvoltærii, impuse mai ales de flærile „Lumii a Treia“, decenii
care au coincis cu procesul destinderii între Est øi Vest øi cu o anumitæ liberalizare a comerflului
internaflional; este, deasemenea, de menflionat cæ aceastæ creøtere s°a realizat pe seama ponderii
flærilor puternic dezvoltate; dar boom°ul flærilor mediu dezvoltate s°a terminat repede, evoluflia
acestor flæri integrându°se în tendinflele generale. Pe de altæ parte, în perioada menflionatæ flærile
220 CONSTANTIN VLAD

Tabel nr. 19: Nivelul dezvoltærii diferitelor categorii de flæri

Categorii PIB Populaflia PIB


de flæri (% din totalul mondial) (% din totalul (dolari)
mondial) pe locuitor

1965 1980 1988 1988 1988 (medie)


I 9,1 6,9 5,2 60,8 320
II 13,3 23,0 12,8 22,5 1 930
III 79,2 75,4 81,4 16,5 17 080

puternic dezvoltate øi°au consolidat poziflia fruntaøæ. Tabloul se întregeøte prin luarea în
considerare a celorlalfli indicatori privind nivelul dezvoltærii diferitelor categorii de flæri. Astfel,
în 1988 în flærile slab dezvoltate træia 60,8% din populaflia globului, cæreia îi reveneau în medie
320 dolari pe locuitor. Pe de altæ parte, 22,5% din populaflie îøi ducea viafla în flæri mediu
dezvoltate, în care se produceau anual 1930 dolari pe locuitor. Partea dezvoltatæ, mai bine zis
privilegiatæ a planetei, era locuitæ de doar 16,5% din populaflia globului, bucurându°se de un
PIB mediu de 17 800 dolari pe locuitor. Nu sunt necesare analize aprofundate sau comentarii
amænunflite pentru a înflelege diferenflele fundamentale existente în ceea ce priveøte asigurarea
drepturilor omului, înainte de toate pe plan economic øi social, diferenfle în defavoarea marii
majoritæfli a populafliei lumii. De aceea, este limpede cæ proclamaflia înaripatæ din Declaraflia
Universalæ: „Toate fiinflele umane se nasc libere øi egale în demnitate øi în drepturi“ a ræmas
în mod fatal în perioada Ræzboiului Rece — øi, de fapt, øi dupæ încetarea acestuia, dupæ cum
voi aræta ulterior — un ideal de neatins.
Dar aceastæ imagine despre condiflia umanæ a locuitorilor Lumii a Treia trebuie întregitæ
cu aspecte privind situaflia acestor flæri în ceea ce priveøte securitatea lor ca state; cu alte cuvinte,
pentru a caracteriza condiflia umanæ în aceste flæri trebuie avutæ în vedere împrejurarea dacæ
ele s°au situat în zone de liniøte øi siguranflæ ori, dimpotrivæ, în zone bântuite de insecuritate,
de conflicte deschise ori latente; aceasta, pentru cæ Declaraflia proclamase prin art. 3 dreptul
la viaflæ øi securitate al oricærei fiinfle umane. Este un lucru constatat în aceastæ privinflæ cæ
bipolarismul caracteristic Ræzboiului Rece a asigurat stabilitatea øi securitatea în raporturile
dintre cele douæ blocuri. Dincolo de aceste raporturi însæ, situaflia era total diferitæ. Astfel, din
diverse cauze, între care la loc de frunte se înscria confruntarea Est°Vest, în zonele neangajate
øi în curs de dezvoltare s°au acumulat tensiuni øi stæri conflictuale, care au trecut adesea în
conflicte deschise. Incertitudinile, insecuritatea — ca percepflie øi dat obiectiv — au dus la
atragerea unui mare numær de flæri slab dezvoltate într°o aberantæ cursæ a înamærilor. Astfel,
dacæ în 1972 flærile neparticipante la blocurile militare alocau pentru propria înarmare 20,9%
din totalul cheltuielor militare mondiale, în 1981 ele ajunseseræ la 29,6% din respectivele
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 221

cheltuieli. Øi este de subliniat cæ mai mult de jumætate din aceste procente, anume 16,1%,
reveneau flærilor în curs de dezvoltare. Cât de mare era disproporflia resurselor alocate pentru
înarmæri de cætre flærile dezvoltate, pe de o parte, øi cele în curs de dezvoltare, pe de altæ parte,
reiese din urmætoarea comparaflie: la 309 dolari pe locuitor alocafli pentru cheltuieli militare
în flærile dezvoltate, cifra pentru învæflæmânt era în acele flæri de 382 dolari, iar cea pentru sænætate
de 284 dolari; în cazul flærilor în curs de dezvoltate însæ, la o medie de 30 dolari pe locuitor
cheltuieli pentru achiziflii de arme, învæflæmântului îi erau destinafli doar 24 dolari, iar pentru
sænætate ræmâneau numai 10 dolari. Este limpede cæ angajarea unui mare numær de flæri din
Lumea a Treia în cursa înarmærilor înræutæflea øi mai mult standardele deja foarte joase de
asigurare a condifliilor de trai, de educaflie øi sænætate, adicæ a condifliei umane proprii multor
sute de milioane de oameni. În plus, aøa cum am arætat deja, Lumea a Treia a fost teatrul a
foarte numeroase conflicte armate, cu tributul lor plætit în milioane de viefli omeneøti øi mari
distrugeri materiale.
Iatæ câteva aspecte ale tabloului afirmærii drepturilor omului în deceniile în care omenirea
a træit sub zodia Ræzboiului Rec. Este, dupæ cum se vede, vorba de un tablou cu pærfli luminoase,
dar øi cu multe zone întunecate. Am acordat, în prezentarea acestei tablou, spafliul cel mai larg
Lumii a Treia pentrucæ în flærile care aparflin acestei lumi a træit atunci, øi continuæ sæ træiascæ
øi astæzi, cea mai mare parte a populafliei globului.

4) O încheiere°surprizæ

Ræzboiul Rece se încheia prin dispariflia unuia dintre cele douæ centre de putere între care
se declanøase, anume a Uniunii Sovietice øi blocului est°european. Faptic, aceastæ dispariflie
se petrecea dupæ cum urmeazæ: în vara anului 1989, în flærile Europei centrale øi de est se
petreceau schimbæri având semnificaflia unor revoluflii, care duceau la înlocuirea regimurilor
socialiste cu puteri ce reprezentau forfle democratice øi reformiste. Începutul îl fæcea Polonia
unde, prin alegeri, guvernul condus de partidul comunist era înlocuit cu unul având în frunte
reprezentanflii sindicatului liber „Solidaritatea“. Urmau pe rând Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria.
În urma unor evoluflii dramatice, guvernul RDG ceda; în noaptea de 9°10 noiembrie 1989,
Zidul Berlinului era deschis, apoi demolat de mulflime. În România avea loc Revoluflia din
decembrie, care înlætura dictatura ceauøistæ øi deschidea calea democratizærii flærii. În urma
acestor ræsturnæri petrecute în flærile est øi central°europene, structurile internaflionale prin care
erau legate de URSS nu rezistau. Pe 28 iunie 1991 era dizolvat CAER°ul; urma Tratatul de
la Varøovia, pe 1 iulie, acelaøi an. În URSS se înmulfleau tendinflale unor republici federale
de a ieøi din Uniune; primele care°øi declarau independenfla erau Statele Baltice. Pe 8 decembrie
1991, la Minsk, conducætorii Rusiei, Ucrainei øi Belarus decideau încetarea existenflei URSS
øi crearea Comunitæflii Statelor Independente (CSI), care sæ înlocuiascæ Uniunea Sovieticæ. În
ziua de 25 decembrie 1991, M. Gorbaciov, ultimul preøedinte sovietic, demisiona. URSS înceta
sæ mai existe; moøtenitoarea ei în relafliile internaflionale devenea Federaflia Rusæ.
222 CONSTANTIN VLAD

Aøa cum confruntarea Est°Vest fusese globalæ, în sensul cæ ea se extindea asupra tuturor
raporturilor dintre cele douæ tabere, dispariflia Estului ca centru de putere semnifica cedarea siste-
mului reprezentat de acesta în toate domeniile în care el se aflase în competiflie cu blocul vestic.
În condifliile Ræzboiului Rece, Statele Unite ale Americii, principala putere a coalifliei
occidentale, încurajaseræ flærile aliate în statornicirea øi consolidarea unor regimuri democratice,
bazate pe statul de drept, pluralism politic, democraflie parlamentaræ, respect pentru drepturile
omului øi libertæflile fundamentale. fiæri care cunoscuseræ un trecut totalitar: nazismul în
Germania, fascismul în Italia, Spania øi Portugalia, aveau sæ se angajeze ireversibil pe calea
democrafliei. Deøi, aøa cum arætam în paragraful precedent, sistemele din flærile occidentale
asigurau doar într°o oarecare mæsuræ drepturile economice øi sociale, ele se dovedeau viabile
øi eficiente în funcflionarea societæflii în ansamblu pe principii democratice. În contrast, regimul
politic din URSS ræmânea totalitar, sub influenfla sovieticæ regimuri asemænætoare fiind menflinute
øi în flærile aliate. Libertæflile cetæfleneøti înscrise în constitufliile acestor flæri erau limitate øi în
mare mæsuræ formale; sistemul unipartit se dovedea contrar unei democraflii cu adeværat
reprezentative, nega prin el însuøi libertatea de expresie øi asociere, înæbuøea nevoia de diversitate
øi, mai ales, de opoziflie, intrinseci oricærei democraflii. În aceste condiflii, drepturile economice
øi sociale — asigurarea dreptului la muncæ, la odihnæ, la învæflæturæ, protecflia sænætæflii, accesul
la bunurile culturale ø. a. , în mod evident plusuri ale sistemului social bazat pe principii
socialiste, nu erau suficiente pentru existenfla unei viefli autentic democratice.
În domeniul economic, proprietatea privatæ, profitul, în genere principiile pieflii, cu spiritul
de competiflie øi eficienfla ce le sunt proprii, asigurau o dezvoltare remarcabilæ a ansambului
lumii occidentale, creau un mediu favorabil progresului øtiinflific øi tehnologic. La celælalt pol,
proprietatea colectivæ, rolul precumpænitor al statului îøi dovedeau eficacitatea în mobilizarea
resurselor materiale øi umane, în asigurarea unei redistribuiri mai echitabile a produsului social,
evitând discrepanflele øi polarizarea excesivæ a societæflii. Dar planificarea — inerentæ într°o
formæ sau alta oricærei economii moderne — devenitæ funcflie a statului, îngrædea pânæ la anulare
câmpul de inifliativæ a agenflilor economici øi limita sever acfliunea forflelor pieflii. Statul socialist,
care nu se mulflumea sæ creeze cadrul legal øi administartiv pentru funcflionarea economiei, ci
îøi asuma øi gestiunea directæ a unitæflilor economice, se dovedea un manager slab, care favoriza
risipa, birucratismul øi corupflia. Cu eforturi extraordinare, URSS îøi refæcuse economia distrusæ
de ræzboi øi reluase ritmurile înalte de creøtere economicæ, specifice perioadei interbelice. Ca
rezultat, în 1986 Rusia Sovieticæ, cu 6% din populaflia globului, crea 14% din produsul mondial
brut øi 14,6% din producflia industrialæ a lumii. Saltul efectuat faflæ de Imperiul flarist era evident,
dacæ se are în vedere cæ acesta din urmæ în 1913, cu 9,4% din populaflia globului, ajungea la
6% din produsul mondial brut øi doar la 3,6% din producflia industrialæ a vremii (94, 1994,
p. 445). Dar carenflele de ordin calitativ ale economiei de comandæ nu întârziau sæ aparæ. Deøi
creøterea economicæ continua, ea nu menflinea pasul cu ritmurile cunoscute de alte flæri, ceea
ce reducea ponderea economiei sovietice în economia mondialæ, cu toate cæ în 1980 PIB ajunsese
în URSS la 48,2% din cel al SUA — respectiv la 1 205 miliarde dolari în cazul Uniunii Sovietice,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 223

faflæ de 2 590 miliarde dolari în cel al Statelor Unite (108, 1989, p. 436). Totodatæ, în ceea ce
priveøte træsæturile calitative (eficienflæ, productivitate etc. ) economia de piaflæ era net favorizatæ
în raport cu economia de comandæ. Autorul american citat mai sus, Paul Kennedy, prezintæ
în acest sens cifre relevante privind consumul de cærbune øi oflel, mæsurat în kilograme, pentru
a se produce un venit naflional în valoare de 1 000 dolari. Astfel, în cazul Rusiei consumurile
respective erau de 1 490 kg. cærbune øi 135 kg. oflel; în cazul Franflei, cifrele în cauzæ erau de
502, respectiv 42 kg, iar în cel al Elvefliei, ele se ridicau la 371, respectiv 26 kg (108, 1989,
p. 493). Nu aduc în discuflie situaflia flærilor aliate cu URSS întrucât ea nu modifica tabloul
general al competifliei Est°Vest în domenil economic.
În domeniul militar, competiflia menflionatæ a fost acerbæ, eforturile fiind fæcute indeosebi
de cele douæ supraputeri, care au alocat resursele cele mai mari pentru înarmæri. Spre a ilustra,
redau cifrele privind cheltuielile militare din 1964, în miliarde dolari: SUA — 51,4; URSS
— 48,7; Germania — 4,9; Franfla — 4,9; Marea Britanie — 5,5. Pentru 1969, cifrele respective
erau: SUA — 81,4 miliarde; URSS — 89,8; Germania — 5,3; Franfla — 5,7; Marea Britanie
— 5,4. (108, 1989, p. 384). Efectul acestor eforturi era acumularea unor arsenale militare uriaøe,
mai ales de cætre supraputeri. Iatæ câteva date semnificative în aceastæ privinflæ referitoare la
mijloacele de transport la flintæ a armelor nucleare de care dispuneau marile puteri în 1974
(vezi Tabelul nr. 20).

Tabel nr. 20: Mijloacele de transport la flintæ a armelor nucleare*

SUA URSS M. Britanie Franfla China

Rachete balistice 1 054 1 575 — — —


intercontinentale
Rachete balistice cu — 600 — 18 80
razæ medie
Rachete balistice pe 656 720 64 48 —
submarine
Bombardiere cu razæ 437 140 — — —
lungæ de acfliune
Bombardiere cu razæ 66 800 50 52 100
medie de acfliune

*108, 1998, p. 395, Table 38

Statele Unite øi aliaflii sæi, dispunând de economii puternice øi dinamice, fæceau faflæ în
condiflii relativ bune acestei uriaøe curse a înarmærilor, întinse de°a lungul mai multor decenii;
pentru URSS însæ, cursa înarmærilor de dovedea epuizantæ. Momentul culminant în aceastæ
224 CONSTANTIN VLAD

privinflæ intervenea în anii 1980°1981, când Ronald Reagan, preøedintele Statelor Unite, anunfla
începerea unui program de înzestrare cu un scut antirachetæ amplasat în spafliul cosmic, capabil
sæ intercepteze øi sæ distrugæ în sbor rachetele sovietice purtætoare de arme nucleare, lansate
în direcflia teritoriului american (aøa-numita Inifliativæ de Apærare Strategicæ [SDI]) sau, în
termeni colocviali, Ræzboiul Stelelor). Aceastæ mæsuræ introducea o nouæ etapæ, de ordin calitativ,
în cursa înarmærilor, etapæ pe care URSS nu era capabilæ s°o stræbatæ. În genere, Rusia Sovieticæ
avea sæ sucombe ca urmare a ceeace se numeøte „supraangajare strategicæ“, materializatæ într°o
angajare politicæ, militaræ, economicæ pe plan extern care depæøeøte capacitæflile flærii în cauzæ,
lucru dovedit de creøterea, declinul øi dispariflia mai multor mari puteri de°a lungul istoriei.
Întrucât în cea de°a doua jumætate a secolului XX se desfæøura o adeværatæ revoluflie
øtiinflificæ, competiflia Est°Vest se extindea în mod inevitabil în domeniile øtiinflei øi tehnologiei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cuceririle revolufliei în cunoaøtere se aplicau cu prioritate în
sfera militaræ, în producflia øi utilizarea armamentelor. Ambele tabere, înainte toate cele douæ
supraputeri, vor aloca resurse enorme pentru înfæptuirea revolufliei în øtiinflæ øi tehnologie, øi
în acest caz Statele Unite øi aliaflii sæi rezistând mai bine efortului prelungit. Privind retrospectiv,
Occidentul va reuøi mai rapid o îmbinare organicæ între cercetærile fundamentale, preponderent
teoretice, øi cele aplicative; de aceea, în Occident va fi elaboratæ sintagma „Cercetare°Dezvoltare“
(R & D, Research and Development), intratæ definitiv în terminologia politicii privind øtiinfla.
De asemenea, Occidentul va gæsi mai repede modalitæfli de a aplica rezultatele cercetærilor
øtiinflifice cu scopuri militare în sectorul civil (aøa-numitele efecte de reværsare: spin off effects),
în timp ce în Est o grijæ exageratæ pentru pæstrarea secretelor øtiinflifice cu aplicabilitate militaræ
avea sæ priveze sectoarele civile ale economiei de un aflux constant øi substanflial de inovaflie
bazatæ pe achizifliile øtiinflei. URSS avea sæ°øi asigure întâietatea prin descoperiri øi realizæri
tehnologice de ræsunet: Rusia va fi prima în crearea unor rachete deosebit de puternice; în
consecinflæ, primul satelit artificial al pæmântului: sputnik va fi lansat de ruøi, iar primul om
care va pætrunde în cosmos va fi un rus: Iuri Gagarin. Øi în astfel de domenii de vârf, cum
era cucerirea cosmosului în deceniile 6°7 ale secolului XX, avansul occidentului nu întârzia
însæ: cei dintâi care fotografiau luna de pe un satelit artificial al pæmântului erau ruøii, dar
primul om care punea piciorul pe lunæ era un american, Neil Armstrong, care, pæøind pe sol
lunar, rostea cuvintele: „un pas mic pentru om, unul uriaø pentru omenire“.
Toate aceste evoluflii evidenfliau declinul societæflii sovietice øi al URSS. Politica de reforme
inifliatæ de Mihail Gorbaciov nu putea opri acest declin; mai mult, numeroøi analiøti ai ultimelor
faze ale Ræzboiului Rece consideræ cæ acestæ politicæ a græbit præbuøirea sistemului sovietic.
M. Gorbaciov a preluat conducerea URSS øi a partidului comunist în 1984. El a introdus un
ambiflios program de reforme, bazat pe douæ puncte de reper: transparenflæ (glasnosti) øi
restructurare (perestroika). Glasnosti privea mai ales reformarea sistemului politic, iar
perestroika schimbarea sistemului economic sovietic. Procesul de reformæ a blocat însæ
funcflionarea societæflii pe baze sovietice øi a fost un fiasco. Mulfli autori susflin cæ, de fapt,
sistemul sovietic nu putea fi reformat. Într°adevær, tentative anterioare fæcute de unii lideri
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 225

sovietici: N. Hruøciov, A. Kosîghin, I. Andropov au eøuat. Alfli autori consideræ dimpotrivæ


cæ sistemul sovietic putea fi reformat, præbuøirea lui fiind mai ales rezultatul modului defectuos
în care Gorbaciov øi°a conceput øi a condus reforma. Argumente în acest sens sunt aduse cu
referire la experienfla Chinei care, de la un sistem comunist rigid, sub impulsul unui lider
reformator cum a fost Deng Xiaoping, s°a orientat cu hotærâre pe calea unor reforme profunde,
înainte de toate în domeniul economic. Istoria — mai bine zis dezvoltarea ulterioaræ a Chinei —
va fi cea care va avea ultimul cuvânt în astfel de dispute.
Confruntarea Est°Vest avea sæ cuprindæ øi un domeniu inedit øi mai puflin obiønuit: modul
cum cele douæ supraputeri îøi tratau proprii aliafli. Nu mæ refer la comportamentul lor general
în politica mondialæ, unde între ele au existat multe similitudini, mergând de la desconsiderarea
statelor mici, pânæ la aplicarea unor soluflii de forflæ, atunci când raporturile de putere nu°le
încorsetau; cazul ræzboiului purtat de americani împotriva Vietnamului øi cel al intervenfliei
sovietice în Afghanistan sunt elocvente în aceaastæ privinflæ. În ceea ce priveøte atitudinea faflæ
de aliafli, øi una øi cealaltæ dintre supraputeri vor cere acestora „disciplinæ“, „strângerea
rândurilor“ øi supunere, exercitându°øi poziflia conducætoare (leadership) færæ ezitæri øi
menajamente.
În ceea ce priveøte Statele Unite, pornind de un document al Pentagonului, doi cercetætori
americani (Christopher Layne øi Benjamin Schwartz), scriau în revista Foreign Policy nr. 92,
Toamnæ, 1993: „Ræzboiul Rece a furnizat impulsul pentru strategia preponderenflei americane,
care a fost îndreptatæ atât în direcflia Uniunii Sovietice, cât øi cætre sfera vesticæ. Washingtonul
trebuie sæ°øi menflinæ rolul sæu proieminent în politica mondialæ... Spre a asigura un mediu
internaflional favorabil, America trebuie sæ previnæ ca alte state sæ sfideze poziflia sa conducætoare;
pentru aceasta, SUA trebuie sæ menflinæ mecanismele pentru a descuraja competitorii potenfliali
fie chiar sæ aspire la un rol regional sau global mai mare“; competitorii potenfliali, menflioneazæ
autorii citafli, erau, desigur, Germania øi Japonia.
Este de menflionat cæ în perioada Ræzboiului Rece, Statele Unite au trebuit sæ facæ faflæ
unor manifestæri de nesupunere din partea unora sau altora dintre aliafli, Franfla excelând în
acest sens. SUA au mizat pentru depæøirea unor astfel de dificultæfli pe poziflia lor de lider militar
necontestat în Alianfla Nord°Atlanticæ, pe forfla economiei sale — prima din lume — pe rolul
dolarului øi preponderenfla americanæ în marile instituflii financiare øi comerciale internaflionale
(Banca Mondialæ, FMI, GATT). Chiar dacæ presiunile sale asupra partenerilor recalcitranfli
au fost extrem de puternice, America n°a apelat la forfla militaræ pentru a restabili unitatea
NATO, în genere, a frontului occidental.
Prin contrast, URSS, deøi s°a folosit din plin de presiuni politice øi economice, în cazurile
când poziflia sa de lider era contestatæ a apelat la forfla armelor. Astfel, în 1953, trupele sovietice
înæbuøeau o ræscoalæ în Berlin. În 1956, tancurile ruseøti lichidau revoluflia din Budapesta. În
1968, trupele sovietice øi ale altor patru state din Tratatul de la Varøovia puneau capæt politicii
de reforme promovate de Praga; România refuza sæ se alæture acfliunii de invadare a
Cehoslovaciei, expunându°se astfel riscului unui tratatment asemænætor din partea Moscovei.
226 CONSTANTIN VLAD

În 1980 când, în timpul unor mari greve la Gdansk, se forma sindicatul „Solidaritatea“, Tratatul
de la Varøoviaa se pregætea sæ intervinæ militar în Polonia; între factorii care au fæcut ca URSS
øi alte flæri sæ renunfle era øi opoziflia României faflæ de o intervenflie militaræ. În genere, liderii
sovietici ai vremii au încercat sæ dea o justificare politicæ, chiar teoreticæ, unui pretins drept
la intervenflie în treburile interne ale statelor membre ale Tratatului de la Varøovia, prin aøa
numita „doctrinæ a suveranitæflii limitate“, cunoscutæ ca „Doctrina Brejnev“, dupæ numele
liderului aflat în fruntea URSS în timpul invaziei Cehoslovaciei.
Iatæ douæ atitudini ale supraputerilor care spuneau multe despre forfla, dar øi despre
slæbiciunile lor. Statele Unite se simfleau suficient de puternice spre a°øi rezolva disputele cu
proprii aliafli prin mijloace politice øi economice. În plus, în ciuda tendinflelor de monopolizare
a conducerii taberei occidentale, SUA se dovedeau capabile sæ tolereze o anumitæ diversitate
de poziflii în cadrul acesteia, toleranflæ care izvora desigur din comunitatea de valori, inclusiv
democratice, pe care aliaflii occidentali o împærtæøeau. În opoziflie cu aceasta, intoleranfla
Moscovei faflæ de orice opoziflie care°i punea sub semnul întrebærii hegemonia proprie în cadrul
miøcærii comuniste internaflionale øi „lagærului“ socialist era determinatæ de conøtiinfla propriilor
slæbiciuni øi de o atitudine de neîncredere faflæ de aliafli. Atunci când, în anii ’60, Beijingul
sfida aceastæ hegemonie, între cele douæ mari puteri socialiste apæreau divergenfle care aveau
sæ submineze în mod grav influenfla socialismului în lume øi aduceau URSS øi China popularæ
în pragul unui ræzboi de proporflii.
Am menflionat øi acest domeniu al competifliei Est°Vest pentru cæ el, alæturi de alte manifestæri
ale competifliei respective, a avut rolul sæu distinct øi, cred, deloc neglijabil în deznodâmântul
final al Ræzboiului Rece. În lumina celor de mai sus, se poate afirma cu certitudine cæ
deznodæmântul respectiv se impunea istoriceøte; pentru mulfli însæ el apærea drept o surprizæ.
În orice caz, o serie de analiøti strælucifli ai Estului nu întrevedeau un astfel de rezultat al
competifliei Est°Vest într°un termen atât de scurt. Citez în acest sens pe Zbigniew Brzezinski
care, constatând eøecul comunismului, vorbea în 1989 de perspectiva unor regimuri post-
comuniste, pentru care existau douæ alternative pe termen lung:
„Prima era ca aceste regimuri sæ evolueze cætre societæfli pluraliste. Aceasta ar presupune iniflial
grade variate de sectoare economice mixte, de stat øi private, o legitimare printr°o frazeologie
social°democratæ tot mai accentuatæ, ceea ce ar putea crea în unele cazuri un punct de plecare
pentru o susflinere popularæ a unui sistem economic liber. A doua era stagnarea în esenflæ în
cadrul aranjamentelor instituflionale existente, cu cei de la conducere… pæstrând o putere
dictatorialæ printr°o coaliflie militaro°poliflieneascæ, care urma sæ se bazeze tot mai mult pe un
apel la naflionalism… ca sursæ principalæ de legitimitate politicæ“ (24, 1989, p. 253). Iar fostul
preøedinte american Richard Nixon scria, tot în 1989: „În timp ce Gorbaciov doreøte reforme
care sæ creeze o Uniune Sovieticæ mai puternicæ øi un imperiu sovietic mai expansiv, noi dorim
ca reformele sale sæ ducæ la o Uniune Sovieticæ mai puflin represivæ acasæ øi mai puflin agresivæ
în afaræ. Pentru a obfline o pace realæ pânæ în 1999, noi trebuie sæ promovæm o strategie hotærâtæ
capabilæ sæ realizeze viziunea americanæ øi nu cea sovieticæ despre reforme“ (148, 1989, p. 11).
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 227

Într°adevær, Nixon îøi intitula cartea la care mæ refer 1999 — Victory without War (1999 —
Victorie færæ ræzboi). Iar prefafla acestei cærfli, din care am extras citatul de mai sus, era scrisæ
în aprilie 1989. Deci, acest proeminent politician øi om de stat american, dând expresie unei
experienfle de decenii de confruntæri øi negocieri cu Uniunea Sovieticæ, considera drept obiectiv
al Statelor Unite în raporturile lor cu URSS realizarea pânæ în 1999 a unei pæci reale, færæ a
se ajunge la ræzboi. Or, în 1999 Uniunea Sovieticæ era deja istorie de aproape un deceniu!
CAP. XVI.
ÎNCEPUTURI

1) Primele hærfluieli
La 22 aprilie 1945, în drum spre San Francisco, unde urma sæ se deschidæ Conferinfla pentru
crearea ONU, V. Molotov se oprea la Washington øi era primit de preøedintele SUA, Harry
Truman; avea astfel loc prima întâlnire a unui înalt demnitar sovietic cu noul øef al administrafliei
americane. Truman, potrivit propriilor mærturisiri, îi va vorbi brutal lui Molotov øi va remite
un mesaj pentru Stalin, prin care prevenea guvernul sovietic cæ, dacæ se dovedea imposibil
sæ se punæ în aplicare hotærârea de la Ialta privind Polonia, încrederea în alianfla celor trei puteri
va primi o lovituræ duræ. „Nimeni nu mi°a vorbit încæ pe acest ton“, va ræspunde Molotov;
„onorafli°væ angajamentele øi nimeni nu væ va mai vorbi astfel“, replica Truman. „Nu era vorba
încæ de ræzboiul rece; era însæ deja limbajul sæu; în orice caz, acesta nu mai era cel folosit de
Roosevelt“ (68, 1992, p. 316). Referirea lui Truman la Polonia nu era întâmplætoare: într°adevær,
la Ialta se hotærâse ca, în cazul statelor din Est, puterile Coalifliei sæ acorde acestora asistenflæ
în constituirea unor guverne democratice, care apoi sæ organizeze alegeri libere. Or, pe 21
aprilie 1945, guvernul sovietic semna un tratat ruso°polon cu guvernul polonez provizoriu, în
condiflii când negocierile ruso°americano°britanice privind guvernul Poloniei încæ nu fuseseræ
încheiate; mai mult, dupæ ce pe 14 aprilie Truman îi scrisese lui Stalin propunându°i sæ invite
la Moscova un numær de personalitæfli poloneze — a cæror listæ o anexa — în încercarea de a
se constitui un guvern polonez reprezentativ.
Semnele apropierii Ræzboiului Rece se vor înmulfli. Era instalarea acestuia o fatalitate?
Unii autori nu cred acest lucru. „Contradicflia structuralæ a celor douæ puteri mondiale explicæ
doar faptul cæ trebuia sæ se ajungæ la concurenfla øi contradicfliile celor douæ sisteme, dar nu
øi la formarea celor douæ blocuri, la împærflirea lumii în douæ, la ameninflarea reciprocæ a
securitæflii øi la starea de asediu în politica internæ“ (118, 1997, p. 102). Analiza evenimentelor,
inclusiv a acfliunilor diplomatice, cu motivafliile lor politice, economice, militare øi, nu în ultimul
rând, ideologice, aratæ însæ cæ drumul cætre Ræzboiul Rece n°a fost deloc întâmplætor. Înainte
ca Churchill sæ°øi rosteascæ faimosul discurs de la Fulton, în care denunfla cæderea Cortinei
de fier în mijlocul Europei, Stalin exprima în fafla liderului iugoslav Milovan Djilas, aflat în
vizitæ la Moscova în iunie 1944, opinia privind inevitabilitatea rupturii dintre Est øi Vest din
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 229

rafliuni politico°ideologice. Iatæ în relatarea lui Djilas momentul respectiv. Dupæ convorbiri
oficiale
„Stalin ne°a invitat la cinæ, însæ în hol ne°am oprit în fafla hærflii mondiale, pe care Uniunea
Sovieticæ era coloratæ în roøu øi din cauza aceasta era mai evidentæ øi pærea mai mare decât în
realitate. Stalin øi°a petrecut mâna peste Uniunea Sovieticæ øi a exclamat [în legæturæ cu britanicii
øi americanii — C.V.]: Ei nu se vor împæca niciodatæ cu faptul ca un spafliu atât de mare sæ fie
roøu: niciodatæ, niciodatæ!“ (513, p. 49).
Cele douæ mari state, devenite la sfârøitul ræzboiului supraputeri: Statele Unite øi Uniunea
Sovieticæ, aveau mari interese comune în menflinerea cooperærii lor dupæ înfrângerea Germaniei
øi a Japoniei. Pe plan politic general, o ordine internaflionalæ de pace øi securitate, bazatæ pe
Carta Nafliunilor Unite, nu putea fi conceputæ în absenfla unei cooperæri postbelice sovieto-
americane. Rezolvarea problemei spinoase a Germaniei reclama aceeaøi cooperare. Pe plan
economic, existau puternici stimulenfli care, prin natura lor, ar fi trebuit sæ acflioneze în acelaøi
sens: Statele Unite ieøiseræ din ræzboi cu capacitæfli productive mult sporite, cu un uriaø surplus
de produse, pentru care trebuiau gæsite noi debuøee, în lipsa cærora se conturau perspectivele
unei crize de supraproducflie øi ale unui øomaj ridicat. Dimpotrivæ, URSS, învingætoare în ræzboi,
suferise însæ mari distrugeri, refacerea economicæ postbelicæ reclamând atât imense cantitæfli
de bunuri, înainte de toate de echipamente industriale, precum øi credite øi investiflii de capital
substanfliale. În ciuda existenflei unor astfel de interese comune, Coaliflia Nafliunilor Unite avea
sæ se destrame în curând øi lumea postbelicæ intra sub zodia Ræzboiului Rece. Færæ sæ°øi propunæ
o analizæ istoricæ propriu-zisæ a marilor procese care au dat conflinut acestui ræzboi, cele ce
urmeazæ urmæresc sæ prezinte, tematic øi, în linii mari, cronologic, acfliunile diplomatice care
marcau, pas cu pas, acumulærile care au dus la instalarea lui øi apoi i°au punctat evolufliile
de-a lungul a peste patru decenii.
„Oricum inevitabil, ræzboiul s°a terminat cu un vid geopolitic. Echilibrul puterii fusese distrus,
iar un tratat de pace cuprinzætor a ræmas imposibil de formulat. Perioada postbelicæ avea sæ se
transforme într°o luptæ prelungitæ øi dureroasæ pentru realizarea în fapt a reglementærilor care
scæpaseræ printre degete conducætorilor înainte ca ræzboiul sæ ia sfârøit… Præbuøirea Germaniei
naziste øi nevoia de umplere a vidului de putere rezultat a condus la dezintegrarea parteneriatului
din timpul ræzboiului. Obiectivele Aliaflilor erau pur øi simplu prea divergente. Churchill urmærea
sæ previnæ dominaflia Uniunii Sovietice asupra Europei Centrale. Stalin vroia sæ fie plætit în monedæ
teritorialæ pentru victoriile militare sovietice øi suferinflele eroice ale poporului rus. Noul preøedinte
american, Harry S. Truman, s°a stræduit iniflial sæ continuie moøtenirea læsatæ de Roosevelt, de
a fline alianfla unitæ. Pânæ la sfærøitul primului sæu mandat însæ, ultima ræmæøiflæ a înflelegerii
existente pe durata ræzboiului dispæruse. Statele Unite øi Uniunea Sovieticæ, cei doi giganfli de
la periferie, se aflau acum unul în fafla celuilalt în inima Europei“ (109, 1998, pp. 384, 385°386).
Venirea la Casa Albæ a lui Truman, aducea o schimbare notabilæ a atitudinii Statelor Unite
faflæ de URSS. În tot timpul ræzboiului, Roosevelt manifestase o grijæ aparte faflæ de relafliile
cu Uniunea Sovieticæ, arætase în repetate rânduri înflelegere pentru interesele sovietice, atenflie
230 CONSTANTIN VLAD

faflæ de susceptibilitæflile lui Stalin, în scopul menflinerii Coalifliei øi asigurærii participærii ruseøti
la înfrângerea Japoniei. El flinea seama de un memorandum al Comitetului reunit al øefilor de
stat major (JCS 506 din 18 septembrie 1943), care susflinea cæ SUA nu puteau câøtiga ræzboiul
împotriva Germaniei øi nici pe cel împotriva Japoniei decât cu ajutor sovietic. Succesele militare
de pe frontul de Est fæceau ca armata americanæ sæ poatæ învinge Germania øi Japonia cu mai
puflin de jumætate din diviziile considerate necesare, potrivit calculelor fæcute în anii de dinaintea
ræzboiului propriu-zis. La deschiderea celui de°al doilea front în iunie 1944, în fafla trupelor
americane øi britanice din Franfla øi Italia se aflau mai puflin de 90 divizii inamice, în timp ce
armata rusæ continua sæ lupte pe frontul de est, dupæ trei ani de ræzboi, împotriva a peste 250
divizii (109, 1997, p. 63). În plus, Roosevelt acorda un rol deosebit obflinerii unei atitudini
cooperante din partea URSS în perioada postbelicæ pentru înfæptuirea marelui sæu proiect [Grand
design] al formærii unei „lumi unice“. Truman nu va continua o astfel de linie. „Trebuie sæ
fim duri cu ruøii“, afirma el. „Nu øtiu sæ se poarte. Sunt ca niøte tauri într°un magazin de
porflelanuri… Trebuie sæ°i învæflæm cum sæ se poarte“ (100, 1998. p. 388). Atitudinea lui faflæ
de ruøi nu era nouæ. În 1941, dupæ declanøarea ræzboiului germano°rus, Truman, pe atunci
senator, declara: „Dacæ vedem cæ Germania e pe cale sæ câøtige ræzboiul, va trebui ca noi sæ
sprijinim Rusia. Dacæ vedem cæ Rusia este pe cale sæ câøtige, va trebui ca noi sæ ajutæm Germania
øi astfel sæ le læsæm sæ se ucidæ între ele cât mai mult posibil“ (apud 64, 1992, p. 312). Dar
ideea unei atitudini dure faflæ de URSS nu izvora doar din înclinaflii personale ale noului
preøedinte american, deøi asemenea înclinaflii pot conta mult în politicæ. Ea reprezenta de fapt
unul din primele semne ale unei reconsideræri generale a politicii americane postbelice, o reacflie
la mæsurile luate de Moscova în flærile ocupate de forflele armate sovietice, dupæ conferinfla de
la Ialta, mæsuri care, din punct de vedere sovietic, reflectau neîncrederea crescândæ a Moscovei
cæ problemele securitæflii URSS erau luate în serios de cætre aliaflii occidentali. În fapt, toate
acestea indicau o crizæ a Coalifliei Nafliunilor Unite: premizele ei din timpul ræzboiului încetau
sæ existe, altele noi, în vreme de pace, nu erau încæ formate. Depindea de interesele marilor
puteri, înainte de toate, de cele ale Statelor Unite øi URSS, de obiectivele pe care acestea øi
le propuneau, de concepfliile care patronau cæile øi modalitæflile de înfæptuire a acestor obiective
ca astfel de premize sæ se constituie sau, dimpotrivæ, sæ nu aparæ niciodatæ. Privitæ în perspectivæ
istoricæ, eventuala constituire a acestor noi premize se afla în mod esenflial în ræspunderea celor
douæ supraputeri, cu menfliunea cæ Statele Unite erau mai bine situate în determinarea cursului
general al politicii postbelice.
„Pe baza superioritæflii lor structurale, scrie în acest sens W. Loth, SUA aveau posibilitæfli mai
mari sæ determine viitoarele relaflii sovieto°americane. Stætea în puterea lor sæ demoleze asimetria
din cadrul stærii de siguranflæ a celor douæ puteri prin recunoaøterea intereselor sovietice de
securitate în Europa de est, printr°un adeværat control internaflional al armei atomice sau printr°un
ajutor economic, favorabil ambelor pærfli. Nerecunoscând de facto sfera de securitate sovieticæ
prin încercarea inutilæ ca prin superioritate economicæ øi atomicæ sæ revizuiascæ situaflia creatæ
în Europa de est, guvernul american a inifliat în 1945 un mecanism de percepere reciprocæ greøitæ
øi de escaladare a conflictului. Factorii de decizie americani au interpretat eronat politica de
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 231

securitate a URSS ca fiind baza unui expansionism în principiu nelimitat øi au reacflionat prin
a refuza orice altæ cooperare. Conducerea sovieticæ a interpretat la rândul ei greøit acest refuz
de cooperare ca fiind o dovadæ a caracterului agresiv al capitalismului american øi a reacflionat
printr°o mai duræ politicæ de securitate. Acest cerc vicios nu a mai fost întrerupt în anii de dupæ
1945, iar formarea blocurilor a devenit definitivæ“ (118, 1997, pp. 98°99).
Alfli autori, recunoscând inevitabilitatea Ræzboiului Rece, pun pe seama diplomafliei
americane încrâncenarea deosebitæ a confuntærii Est°Vest, care provenea din caracterul de
cruciadæ împotriva comunismului ca dominantæ a politicii externe a Statelor Unite. Aøadar,
scrie în acest sens Eric Hobsbawm:
„Cine poartæ ræspunderea Ræzboiului Rece? Întrucât dezbaterile legate de aceastæ problemæ au
fost multæ vreme un fel de meci de ping°pong între cei care aruncæ vina în exclusivitate asupra
URSS øi dizidenflii (cei mai mulfli, trebuie s°o spunem, americani) care spun cæ a fost în primul
rând vina SUA, ne simflim tentafli sæ ne alæturæm mediatorilor istorici care pun pe seama fricii
reciproce faflæ de escaladarea confruntærii, care a fæcut cele douæ tabere înarmate sæ se mobilizeze
«sub drapelele lor opuse». Lucrul acesta este perfect adeværat, dar nu este tot adeværul. El explicæ
mai ales ceea ce s°a numit «îngheflarea» fronturilor între 1947 øi 1949. Dar toate acestea nu
explicæ tonul apocaliptic al Ræzboiului Rece, øi el a venit din America… Dintre flærile democratice
numai în America preøedinflii erau aleøi împotriva comunismului. Dacæ cineva a introdus elementul
cruciadei în Realpolitik, adicæ în politica confruntærii de putere pe plan internaflional, menflinându°l
acolo, acela a fost Washingtonul“ (98, 1994, p. 279).
Revenind la problema elaborærii pozifliilor americane în perioada post°Roosevelt, Stettinius,
secretarul de stat, îl informa pe Truman cæ, dupæ Ialta, guvernul sovietic adoptase o poziflie
rigidæ øi intransingentæ în aproape toate problemele majore care interveniseræ în relafliile
sovieto°americane. Iar A. Harriman, ambasadorul SUA la Moscova, sosea precipitat la
Washington spre a°i împærtæøi opinii øi preocupæri asemænætoare noului øef al administrafliei.
Ruøii, îi va spune el lui Truman, invadeazæ Europa øi iau dorinfla americanæ de cooperare drept
o dovadæ de slæbiciune. El, Harriman, considera cæ ruøii nu au intenflia de a rupe legæturile cu
Statele Unite; de aceea, o atitudine de fermitate faflæ de ei în toate problemele importante putea
fi luatæ færæ a exista riscuri serioase în raporturile cu Moscova (68, 1992, p. 315). Discuflii cu
colaboratorii sæi apropiafli îl întæreau pe Truman în intenflia de a promova o politicæ mai hotærâtæ
faflæ de Moscova. Churchill, de la Londra, transmitea îndemnuri în acelaøi sens. El îi va propune
lui Truman pe 5 mai 1945 „ca aliaflii sæ nu se retragæ de pe pozifliile lor actuale din lungul
liniei de ocupaflie [trupe americane øi engleze se aflau în regiuni întinse din sudul a ceea ce
avea sæ devinæ zona de ocupaflie sovieticæ — C.V.] pânæ când nu suntem satisfæcufli în privinfla
Poloniei, precum øi în privinfla caracterului temporar al ocupafliei ruseøti a Germaniei øi a
condifliilor de stabilit în flærile rusificate sau controlate de ruøi în Valea Dunærii, în special Austria,
Cehoslovacia øi Balcanii“ (apud 109, 1998, p. 390). Pe 12 mai, premierul britanic, dupæ ce îi
sugerase lui Truman o nouæ întâlnire a celor trei mari, îøi relua argumentele cætre Washington,
adæugând cæ pozifliile dobândite de ruøi le vor permite „sæ avanseze, dacæ o vor voi, pânæ la
232 CONSTANTIN VLAD

flærmurile Mærii Nordului øi ale Atlanticului… Este færæ îndoialæ vital sæ se ajungæ acum la o
înflelegere cu Rusia sau sæ evaluæm care este stadiul relafliilor cu ea, înainte de a slæbi de moarte
armatele noastre sau a le replia în zonele de ocupaflie. Numai o întâlnire personalæ ne poate
permite sæ ajungem la aøa ceva“ (109, 1998, p. 390) ). La Washington se va accepta propunerea
privind o nouæ întâlnire la nivel înalt, dar îndemnurile lui Churchill vor fi privite cu
circumspecflie: ele erau, prea fæfliø, impregnate de ideile sferelor de influenflæ øi politicii echili-
brului de putere. Truman înflelegea sæ promoveze o politicæ mai fermæ decât predecesorul sæu
faflæ de URSS, fiind însæ animat de filozofia wilsonianæ, la care adera cu entuziasm. Îl va trimite
la Moscova pe Harry Hopkins, vechiul colaborator apropiat al lui Roosevelt, cu mesaje clare
cætre conducætorii Kremlinului. Vizita lui Hopkins era precipitatæ de confruntærile apærute la
conferinfla de constituire a Organizafliei Nafliunilor Unite, unde URSS insista pentru pæstrarea
dreptului de veto al flærilor membre permanente ale Consiliului de Securitate chiar în condiflii
când aceste flæri erau implicate în conflictul aflat în atenflia ONU. Între 27 mai°7 iunie, Stalin
avea 6 întâlniri cu Hopkins. Vor fi deblocate lucrurile la San Francisco, ceea ce permitea
semnarea Cartei ONU, se va ajunge la o soluflie de compromis privind constituirea guvernului
polonez øi se va conveni convocarea unei noi reuniuni între cei trei mari în iulie°august 1945.
Hopkins însæ, un diplomat care credea cæ, aøa cum fusese cazul în timpul ræzboiului, rezolvarea
problemelor ruso°americane presupunea spirit de armonie øi nu confruntare „îi va cere lui Stalin
sæ°øi modifice pretenfliile privitoare la estul Europei, pentru a uøura presiunile interne ale
administrafliei americane“; dar el n°a reuøit „sæ°i transmitæ lui Stalin cæ americanii priveau extrem
de serios chestiunea autodeterminærii Europei de est“ (109, 1998, pp. 392°393). În perspectiva
Potsdam°ului, pânæ la sfârøitul lunii iunie trupele americane erau retrase din zona sovieticæ
de ocupaflie; deøi Churchill se împotrivise pânæ la capæt (el propusese ca retragerea sæ fie amânatæ
pânæ la Conferinflæ), Marea Britanie proceda, de nevoie, la fel în ceea ce priveøte propriile trupe.
Conferinfla de la Potsdam era precedatæ de unele „miøcæri“ diplomatice care dædeau expresie
unor repoziflionæri în raporturile dintre cei trei. Churchill îl invita pe Truman ca, în drum spre
Berlin, sæ se opreascæ la Londra, spre a særbætori împreunæ victoria anglo°americanæ în ræzboi.
Pentru a evita suspiciuni ale lui Stalin privind eventuale înflelegeri separate, Truman îl refuza
pe primul ministru britanic. La rândul sæu, motivând cæ el øi Stalin nu se cunoøteau, Truman
lansa ideea unei întâlniri cu liderul sovietic, înaintea conferinflei propriu zise. Churchill însæ
avea sæ ræspundæ iritat cæ el nu va participa la nici o reuniune la nivel înalt care ar fi fost conti-
nuarea unei conferinfle Truman°Stalin. Privit în perspectivæ, episodul dezvæluia øi dificultæflile
de adaptare a Marii Britanii la statutul cu care flara ieøea din ræzboi, anume de partener secund
al Statelor Unite, în condiflii când lumea devenea bipolaræ.
Conferinfla de la Potsdam rezolva o serie de probleme privind Germania, graniflele de vest
ale Poloniei, intrarea URSS în ræzboi împotriva Japoniei ø. a., dar nu oprea cursul spre confrun-
tare. Mai multe cereri ale lui Stalin erau respinse: aceea de a avea o bazæ militaræ în Strâmtori,
de a prelua administraflia unora dintre teritoriile africane foste colonii italiene, de a se institui
un control comun al celor patru puteri asupra zonei Ruhrului, precum øi de recunoaøtere de
cætre puterile occidentale a regimurilor prosovietice din România øi Bulgaria. Aceeaøi soartæ
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 233

o aveau unele propuneri ale lui Truman, mai ales aceea privind internaflionalizarea regimului
Dunærii. Truman va încerca sæ øi°l apropie pe Stalin. El aprecia mai mult stilul sec al liderului
sovietic decât elocinfla premierului britanic. „Churchill vorbeøte întruna, în vreme ce Stalin
doar mârâe, dar øtii ce vrea sæ spunæ“, avea sæ afirme el. Va pleca de la Potsdam animat de
convingerea cæ a reuøit sæ°i transmitæ acestuia færæ echivoc modul de gândire al Statelor Unite.
Avea sæ vadæ în curând cæ Stalin ræmânea la concepfliile sale.

2) Motive de discordie

Conferinfla de la Potsdam øi evolufliile imediate de dupæ încheierea ei duceau la o reevaluare


generalæ a politicii Statelor Unite, înainte de toate, faflæ de URSS. Moscova, la rândul ei, avea
sæ facæ propriile reevaluæri în politica sa faflæ de aliaflii occidentali. În fapt, anii 1946°1948
duceau la cristalizarea politicii postbelice a principalelor centre de putere ale lumii, aøa cum
rezultaseræ ele din cel de°al Doilea Ræzboi Mondial. Punctele fundamentale în care interesele
acestor centre de putere se ciocneau erau: viitorul Germaniei, soarta statelor din Europa centralæ
øi de est, gestionarea energiei atomice, cæile realizærii unei „lumi unice“, în formula atât de
dragæ lui Roosevelt, precum øi unele probleme punctuale, cum erau Iranul, Grecia øi Turcia;
de aceste ultime probleme, mæ voi ocupa însæ ceva mai târziu.

a. Viitorul Germaniei. Dupæ 9 mai 1945, înflelegerile puterilor învingætoare referitoare la


Germania au fost limitate øi strict practice. La 5 iunie 1945 era semnatæ la Berlin Declaraflia
guvernelor URSS, SUA, Marii Britanii øi Franflei privind înfrângerea Germaniei øi preluarea
puterii supreme. Germania era împærflitæ în patru zone de ocupaflie. Se constituia Comisia
Interaliatæ de Control, formatæ din cei patru comandanfli øefi ai zonelor respective. Comisia
urma sæ adopte hotærâri în unanimitate. Regiunea Marelui Berlin era ocupatæ de forflele armate
ale fiecæreia din cele patru mari puteri. Administarea regiunii urma sæ fie asiguratæ de o autoritate
interaliatæ de guvernæmânt, compusæ din patru comandanfli supremi, numifli fiecare în parte
de cætre comandantul øef respectiv din Comisia Interaliatæ de Control. Conferinfla de la Potsdam
cerea ca Germania sæ fie tratatæ ca un întreg øi stabilea principiile dupæ care aliaflii urmau sæ
acflioneze pentru demilitarizarea øi crearea condifliilor pentru o dezvoltare democraticæ a ei.
De asemenea, Conferinfla stabilea cæ cele patru puteri de ocupaflie aveau dreptul de a ridica
din zona proprie, în contul reparafliilor de ræzboi, utilaje industriale øi alte bunuri; URSS urma
sæ primeascæ 50 la sutæ din întregul cuantum al reparafliilor datorate de Germania, având
posibilitatea de a°øi acoperi drepturile øi din celelalte zone de ocupaflie. Totodatæ, la Potsdam
s°a hotærât crearea Consiliului Miniøtrilor Afacerilor Externe, compus din øefii diplomafliilor
Chinei, Franflei, Marii Britanii, Statelor Unite øi Uniunii Sovietice. Consiliul urma sæ funcflioneze
ca organ permanent pentru încheierea tratatelor de pace cu Italia, Bulgaria, Finlanda, România
øi Ungaria „cât mai curând posibil“, apoi a tratatelor de pace cu Germania øi Austria. Atât øi
nimic mai mult; cum avea sæ arate viitorul Germaniei urma sæ se stabileascæ de-abia ulterior.
234 CONSTANTIN VLAD

Discufliile purtate pe aceastæ temæ în timpul ræzboiului, inclusiv la Teheran øi Ialta, se dovedeau
preliminare øi, în fapt, neangajante pentru puterile învingætoare. Se va vedea în curând cæ
supraputerile în devenire abia îøi formulau politicile de perspectivæ în privinfla Germaniei. „La
Ialta a apærut pentru prima oaræ conflictul esenflial care diviza cele trei mari puteri în problema
germanæ: intersele americane de a integra potenflialul german în asociaflia economicæ a unei
«lumi unitare», interesele sovietice de a nu læsa ca acest potenflial sæ intre pe mâna britanicilor
øi americanilor…“ (118, 1997, p. 71).
Roosevelt fusese iniflial adeptul „planului Morgenthau“ (dupæ numele autorului sæu, ministrul
de Finanfle din timpul ræzboiului), care prevedea dezindustrializarea øi dezmembrarea Germaniei,
transformarea ei în câteva state predominant agrare. În fapt însæ, astfel de idei contraveneau
proiectului Grand design al lui Roosevelt, care vedea viitorul în forma unei lumi unitare, pe
baze liberale øi democratice; în curând avea sæ se punæ problema cæ Germania nu putea ræmâne
în afara unui asemenea proiect. Astfel, încæ din timpul pregætirilor pentru Conferinfla de la
Ialta, Departamentul de Stat introducea în dosarul destinat lui Roosevelt ideea potrivit cæreia
„scopul politicii americane era încorporarea unei Germanii reformate, paønice, neagresive
economic —pe baza egalitæflii în drepturi — într°un sistem economic mondial liberal“ (apud
118, 1997, p. 70). Acesta va ajunge ideea°cheie în definirea politicii americane faflæ de Germania
postbelicæ. Ea va fi puternic întæritæ atunci când devenea stringentæ refacerea economicæ a
Europei, ceea ce nu se putea concepe læsând în afara economiei europene —potenflial — cea
mai puternicæ, anume cea germanæ. Atunci când divergenflele cu URSS vor aræta clar cæ nu
era posibilæ nici formarea unei lumi unitare, nici integrarea într°o astfel de lume a întregii
Germanii, Statele Unite aveau sæ ia hotærât cursul spre unificarea celor trei zone occidentale,
proces finalizat prin formarea Republicii Federale Germania. Iar când confruntarea Est°Vest
va atinge stadiul opozifliei blocurilor militaro°politice øi problema apærærii Europei occidentale
se va impune pe un prim°plan, RFG va fi integratæ în alianfla statelor democratice.
La rândul ei, Marea Britanie se orienta relativ timpuriu cætre o anumitæ diviziune a
Germaniei, care sæ ræspundæ intereselor britanice. Astfel, în vara anului 1944, „grupul comun
al ministerului de Ræzboi øi al Foreign Office°ului, cunoscut ca «Planificatorii post°ostilitæfli»
prevedeau cæ Uniunea Sovieticæ va deveni un adversar potenflial øi vorbeau deschis despre
formarea unui bloc vest°european care sæ se contrapunæ sovieticilor. Germania sau o parte a
acesteia urma sæ fie încorporatæ în acest grup occidental pe considerentul cæ a ceda resursele
Germaniei unei puteri ostile însemna a aduce prejudicii securitæflii insulelor britanice… Spre
sfârøitul verii lui 1944, autoritæflile britanice erau, aøa dar, serios interesate în împærflirea
Germaniei, ca un mijloc de a menfline resursele acesteia în interesul unei viitoare alianfle
occidentale“ (91, 1991, pp. 45°46)
În ceea ce o priveøte, dupæ încheierea ræzboiului, pentru o anumitæ perioadæ, Uniunea
Sovieticæ îøi va pierde interesul pentru o dezmembrare a Germaniei. Va cæuta sæ foloseascæ
prezenfla sa militaræ într°o zonæ întinsæ a teritoriului german, precum øi pozifliile sale în structurile
aliate de control øi gestionare a treburilor germane pentru a îøi extinde influenfla asupra Germaniei
în ansamblu. Va urmæri cu îngrijorare orientarea puterilor occidentale spre unificarea zonelor
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 235

de ocupaflie proprii øi, cu deosebire, perspectiva ca potenflialul Germaniei unificate sæ fie înglobat
într°o sferæ de influenflæ americanæ; în replicæ, se va pronunfla pentru încheierea unui tratat de
pace cu o Germanie unitæ, neutræ øi democraticæ. Eøecul acestei politici va determina orientarea
URSS spre extinderea hegemoniei sale asupra acelei pærfli a Germaniei aflate sub propria
ocupaflie, ceea ce ducea inevitabil la constituirea R.D. Germane.
Astfel, încheierea unui tratat de pace cu Germania, convenitæ în principiu la Potsdam,
ræmânea færæ obiect pentru un viitor nedefinit. Divizarea Germaniei devenea o parte a divizærii
continentului, o componentæ esenflialæ a confruntærilor de bloc în inima Europei. Doritæ în anii
ræzboiului, abandonatæ apoi, ideea dezmembrærii avea sæ devinæ realitate de°abia dupæ flinerea
pentru un timp a Germaniei sub ocupaflia puterilor învingætoare øi în forme la care puterile
aliate nu se gândiseræ atâta vreme cât luptaseræ alæturi.

b. Soarta statelor din Europa centralæ øi de est. Confruntarea marilor puteri învingætoare
în legæturæ cu statele din Europa centralæ øi est se accentua rapid dupæ 9 mai 1945 øi avea sæ
fie, într°un fel, hotærâtoare pentru instalarea Ræzboiului Rece.
Datele realitæflilor istorice erau clare. Pe de o parte, armatele ruse înaintaseræ pânæ pe Elba.
Ele se aflau în zona sovieticæ de ocupaflie din Germania, în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,
România, Bulgaria. Iugoslavia lui Tito, eliberatæ de partizani, adopta o linie net anti°occidentalæ;
o urma Albania. În nord, Finlanda simflea din plin presiunea marelui sæu vecin de la ræsærit,
ale cærui fleluri acaparatoare le cunoscuse în repetate rânduri; ea se afla în fafla unei opfliuni
iminente øi grave între statele Coalifliei, færæ sæ uite însæ cæ, în ræfuielile Rusiei cu ea, Occidentul
nu°i fusese niciodatæ de un sprijin credibil. Pe de altæ parte, trupele anglo°franco°americane
se instalaseræ în zonele apusene de ocupaflie din Germania. Italia, Grecia, Belgia, Olanda,
Danemarca, Norvegia fuseseræ eliberate de puterile occidentaale ale Coalifliei. Austria, ca øi
Germania, era împærflitæ în zone de ocupaflie. Astfel, teritorial, continentul era deja, practic,
divizat.
Toate tentativele URSS de a dobândi poziflii care sæ°i permitæ exercitarea unei influenfle
în Vest, altele decât cele ce decurgeau din aranjamentele privind Germania øi Austria, precum
øi din participarea sa la negocierile tratatelor de pace, aveau sæ fie respinse de cætre Statele
Unite øi Marea Britanie, cærora li se alætura în curând Franfla. În martie 1945, Washingtonul
va fi împotriva participærii sovietice la negocierile militare purtate la Berna privind capitularea
forflelor germane din Italia de nord, acceptând doar prezenfla rusæ la discufliile referitoare la
capitularea propriu-zisæ a Italiei, discuflii ce aveau loc în cadrul Cartierului general al Aliaflilor.
Stalin va reacfliona iritat, væzând în acestæ împotrivire posibilitatea încheierii la Berna a unor
înflelegeri potrivit cærora, în schimbul unor condiflii de pace îngæduitoare, conducerea germanæ
ar fi deschis americanilor øi britanicilor frontul de vest spre o înaintare rapidæ în teritoriile
germane, în timp ce se continua cu înverøunare rezistenfla pe frontul de est. Roosevelt va
considera învinuirea în acest sens a lui Stalin „o imensæ necuviinflæ“, dar va decide ca acest
incident sæ nu provoace o crizæ în relafliile sovieto°americane (118, 1997, p. 82). Mai târziu,
la Potsdam, URSS nu va reuøi sæ obflinæ internaflionalizarea regimului regiunii Ruhr øi nici
236 CONSTANTIN VLAD

preluarea unor foste colonii italiene în Africa de nord. Astfel, limitele exercitærii influenflei
ruse spre vest erau clar trasate.
Aveau, în ceea ce le priveøte, puterile occidentale, posibilitæfli de a influenfla semnificativ
situaflia flærilor din Est, în care intraseræ øi staflionau trupele ruse? Se va vedea repede cæ, deøi
aceste posibilitæfli nu lipseau, ele erau limitate øi temporare. Cu toate cæ suferise pierderi umane
øi distrugeri materiale imense, Rusia sovieticæ ieøea din ræzboi ca o mare putere. Prezenfla
Armatei roøii pe teritorii atât de întinse øi de o importanflæ strategicæ vitalæ oferea Kremlinului
poziflii deosebit de puternice în relafliile sale cu aliaflii. Stalin putea sæ transforme aceastæ prezenflæ
într°un atu de mare forflæ în eventualele negocieri cu Occidentul pentru o reglementare generalæ
postbelicæ pe care, atunci, puterile Coalifliei o considerau nu numai de dorit, dar øi posibilæ.
Unii autori chiar consideræ cæ Stalin tindea sæ atribuie un asemenea rol pozifliilor cucerite de
forflele armate sovietice dincolo de graniflele URSS din 1941. „Este posibil — într°adevær, eu
cred, aproape — scrie în acest sens Kissinger, ca Stalin sæ nu fi pus la cale stabilirea a ceea
ce a devenit cunoscut drept orbita sateliflilor, cât a intenflionat sæ°øi întæreascæ mâna în vederea
unei inevitabile etalæri diplomatice“ (109, 1998, p. 401). Dar el putea la fel de bine sæ socoteascæ
pozifliile teritoriale câøtigate drept oportunitæfli spre a extinde orânduirea de tip sovietic în flærile
ajunse la discreflia sa. Chiar aceasta avea sæ facæ, în condiflii când aliaflii URSS nu i se opuneau
în mod hotærât. „De fapt, continuæ Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei
de Est a fost disputat doar retoric de democraflii øi niciodatæ într°o manieræ care ar fi implicat
riscuri pe care Stalin sæ le fi luat în serios. Ca rezultat, Uniunea Sovieticæ a fost în stare sæ°øi
transforme ocupaflia militaræ într°o reflea de regimuri satelit“ (ibidem). În felul acesta însæ, Stalin
pierdea orice øanse de a pæstra dupæ ræzboi raporturi de conlucrare cu puterile aliate, raporturi
în posibilitatea menflinerii cærora liderii sovietici credeau pentru un timp.
Pe de altæ parte, Statele Unite, interesate în asigurarea cooperærii sovietice postbelice, fæceau
totodatæ din respectarea principiului autodeterminærii popoarelor din estul Europei o condiflie
indispensabilæ a unor relaflii normale cu URSS. „Deoarece conducerea americanæ, scrie W.
Loth, vroia sæ obflinæ în acelaøi timp øi autodeterminarea Europei de est øi prietenia sovieticæ,
le°a ratat pe amândouæ“. Faptul cæ „alegeri libere conform criteriilor democratice øi instaurarea
unor regimuri prosovietice în Europa de est erau incompatibile nu a fost înfleles de administraflia
Roosevelt, dar nici de Roosevelt însuøi care, necunoscând condifliile europene, spera ca principiile
Cartei Atlanticului øi interesele sovietice pentru siguranfla Europei de est sæ poatæ deveni, cumva,
compatibile“ (118, 1997, pp. 72°73). Ele nu erau însæ, or diplomaflia postbelicæ nu a fost capabilæ
sæ le facæ, într°un fel sau altul, compatibile. În consecinflæ, puterile occidentale aveau sæ cedeze,
pas cu pas, politicii ruse de sovietizare a Europei centrale øi de est, iar sferele de influenflæ se
statorniceau pe continent pentru o jumætate de secol.

c. Dilema atomului: Cutia Pandorei. Sfârøitul celui de°al Doilea Ræzboi Mondial era marcat
de un eveniment epocal: intrarea în uz a unei noi surse de energie, cea atomicæ. Omenirea lua
cunoøtinflæ de extraordinara forflæ ascunsæ pânæ atunci în interiorul unor particule elementare
printr°o înfricoøætoare demonstraflie a capacitæflii de distrugere a diviziunii atomului de uraniu,
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 237

respectiv, de plutoniu: aruncarea celor douæ bombe atomice asupra oraøelor Hiroshima øi
Nagasaki, hotærâtoare, desigur, în acceptarea de cætre Japonia a capitulærii necondiflionate. Pe
de altæ parte, prin spargerea atomului se deschidea accesul la o sursæ de energie, practic
inepuizabilæ, care putea fi folositæ în scopuri paønice. În 1945, flara care avea privilejul de a
poseda cunoøtinflele øi tehnologiile necesare stæpânirii diviziunii atomului erau Statele Unite.
Prin aceasta, un nou izvor de putere se adæuga imensului potenflial economic, militar,
øtiinflifico°tehnologic, prestigiului politic færæ precedent cu care SUA intrau în perioada
postbelicæ. Într°un discurs flinut pe 9 august (dupæ folosirea celor douæ bombe atomice), Truman
declara: „Putem sæ spunem cæ ieøim din acest ræzboi drept cea mai puternicæ nafliune a lumii,
nafliunea cea mai puternicæ, poate, a întregii istorii“ (apud 68, 1992, p. 13). Poziflia americanæ
faflæ de perspectivele folosirii energiei atomice se va contura repede: în 1946, administraflia
Truman decidea definitiv sæ pæstreze monopolul asupra armelor atomice.
În vara anului 1945, ministrul de Ræzboi al SUA, Stimson, pledase pentru a se acorda URSS
parteneriatul atomic, în schimbul unui comportament sovietic cooperant. Secretarul de stat
Byrnes se opunea însæ, argumentând cæ, dimpotrivæ, un astfel de comportament din partea
sovieticæ putea fi obflinut tocmai prin monopolul armelor atomice.
„Truman nu va fi nici o clipæ tentat sæ urmeze sfaturile celor care îl vor îndemna sæ utilizeze
monopolul atomic american pentru a°i obliga pe ruøi sæ se replieze în cadrul frontierelor lor.
Dar acest monopol îi va furniza umbrela la adæpostul cæreia el va putea practica, færæ prea multe
riscuri o politicæ de rezistenflæ faflæ de înaintarea comunismului dincolo de cortina de fier, aøa
cum se stabilise de°a latul Europei în momentul capitulærii Germaniei. Færæ bombæ, este dificil
sæ°fli imaginezi cum ar fi rezistat flærile Europei occidentale contagiunii comuniste, cum s°ar fi
putut angaja din punct de vedere formal Statele Unite sæ le protejeze“ (68, 1992, p. 14).
În noiembrie 1945, Statele Unite se consultau cu Marea Britanie øi Canada în problemele
privind energia atomicæ. Rezulta o declaraflie comunæ Truman°Attlee°King (ultimul fiind primul
ministru canadian), prin care cei trei condiflionau comunicarea de informaflii privind energia
atomicæ a altor state de existenfla unor garanflii cæ aceste informaflii nu vor fi folosite în scopuri
distructive, garanflii care, se recunoøtea, nu puteau fi obflinute. Era un refuz de a împærtæøi
asemenea informaflii ruøilor. În curând se va vedea însæ cæ, din punct de vedere american, acest
refuz se referea la toate celelalte state.
Problema noii energii intra nu peste mult timp în atenflia Nafliunilor Unite. La 24 ianuarie
1946, Adunarea Generalæ a ONU hotæra crearea Comisiei Organizafliei Nafliunilor Unite pentru
Energia Atomicæ. În fafla acestei Comisii, la 14 iunie acelaøi an, reprezentantul american Bernard
M. Baruch, propunea un ansamblu de mæsuri pentru controlul internaflional al utilizærilor energiei
atomice (Planul Baruch). Planul prevedea constituirea unei Autoritæfli Internaflionale pentru
Dezvoltarea Atomicæ, organism cæruia urma sæ i se încredinfleze ræspunderea pentru toate fazele
dezvoltærii øi utilizærii energiei atomice, începând cu materiile prime. Potrivit Planului, acestei
autoritæfli îi reveneau urmætoarele responsabilitæfli: (1) sæ asigure deplina exploatare a poten-
flialitæflilor paønice a energiei atomice; (2) sæ ofere statelor securitatea împotriva unui atac surprizæ
238 CONSTANTIN VLAD

din partea celor care ar fi violat interdicflia folosirii armelor atomice, prin acea cæ ea devenea
proprietara materialelor fisionabile øi dobândea capacitæflile de a administra cercetarea øtiinflificæ
øi celelalte activitæfli în domeniul atomic øi dreptul de a face inspecflii asupra acestui domeniu;
potrivit Planului, Agenflia urma sæ funcflioneze sub autoritatea Consiliului de Securitate al ONU,
în condiflii când statele membre ale acestui organism nu aveau drept de veto asupra activitæflii
Agenfliei. În esenflæ, acest al doilea punct al Planului Baruch urmærea instituirea unui control
internaflional asupra producfliei øi folosirii energiei atomice. El preciza cæ numai dupæ ce
mecanismele de control intrau în funcfliune øi se dovedeau eficiente Statele Unite erau obligate
sæ renunfle la armele lor atomice, sæ accepte interdicflia asupra producerii øi folosiurii acestor
arme øi sæ punæ la dispoziflia Agenfliei toate cunoøtinflele lor øtiinflifice øi tehnologice privind
energia atomicæ (159, 1976, p. 466).
Planul Baruch ridica o dilemæ în fafla URSS: sæ renunfle la obflinerea propriei arme atomice
în favoarea instituirii unui control internaflional, în condiflii când, pentru o perioadæ neprecizatæ,
SUA aveau sæ beneficieze de monopolul atomic sau, dimpotrivæ, sæ ia cursul producerii aceluiaøi
tip de armament: vor opta curând pentru aceastæ a doua variantæ. La 19 iunie, A. A. Gromîko,
ambasadorul sovietic la ONU, se opunea Planului Baruch øi fæcea contrapropunerea ca, mai
întâi, sæ fie distruse toate armele atomice existente øi instalafliile de producere a lor øi numai
dupæ aceea sæ se instituie un sistem internaflional de control asupra energiei atomice.
La numai câteva zile dupæ respingerea de cætre URSS a planului Baruch, preøedintele Truman
semna Legea McMahon, care încredinfla unei comisii civile controlul energiei atomice pe
teritoriul Statelor Unite. Legea stabilea un secret strict asupra a tot ceea ce flinea de procesele
de fabricare a armelor atomice øi pedepse drastice, inclusiv cea capitalæ, pentru divulgarea de
astfel de secrete unor puteri stræine. Adoptarea acestei legi, punea capæt cooperærii americano-
engleze în domeniul energiei atomice, mæsuræ resimflitæ dureros la Londra, în condiflii când
savanfli britanici contribuiseræ efectiv la producerea bombei atomice; în consecinflæ, guvernul
englez lua decizia creærii propriei industrii de armament atomic.
Dupæ dezbateri îndelungate, la 30 decembrie 1946 Comisia ONU pentru Energia Atomicæ
adopta planul american (URSS s-a abflinut de la vot). În iunie 1947, Moscova îøi reafirma
pozifliile. La 4 noiembrie 1948, Adunarea Generalæ a Nafliunilor Unite aproba hotærârea din
decembrie 1946 a Comisiei ONU pentru Energia Atomicæ. În condiflii când cursul spre
confruntare Est°Vest se instalase definitiv, activitatea Comisiei era blocatæ. Ea îøi suspenda
lucrærile în iulie 1949, iar în iunie 1952 Adunarea Generalæ ONU decidea desfiinflarea ei,
constatând neputinfla sa de a°øi îndeplini mandatul.
Astfel, tentativa de a institui controlul internaflional asupra energiei atomice, înainte de
toate asupra armamentelor atomice, eøua. În curând, cursa înarmærilor atomice, apoi a celor
nucleare, avea sæ devinæ o componentæ deosebit de primejdioasæ a cursei generale a înarmærilor.
Prin aceasta, domeniul energiei atomice nu crea o punte între puterile pânæ atunci membre
ale Coalifliei Nafliunilor Unite, ci devenea un motiv în plus de dezbinare øi confruntare, o
manifestare de o gravitate extremæ a Ræzboiului Rece.
DIPLOMAfiIA SECOLULUI XX 239

d. O „lume unicæ“? Nu mai puflin adânci se vor dovedi divergenflele de concepflii øi poziflii
între cele douæ supraputeri în ceea ce priveøte viziunea despre lumea postbelicæ. Nu mæ refer
aici la componenta de securitate a ordinii mondiale, ale cærei premise se puneau prin constituirea
Organizafliei Nafliunilor Unite, pe care se vor grefa nu peste multæ vreme structurile de bloc,
ci la bazele economice ale acestei ordini.
Concepând „Marele proiect“, Roosevelt vedea aceste baze în extinderea la nivel planetar
a principiilor liberalismului, legate indisolubil de economia de piaflæ, de asigurarea unui comerfl
internaflional eliberat atât de barierele grupærilor economice închise, câ