Sunteți pe pagina 1din 3

GOLGOTA

El urcă Dealul
Dealul Universului,
Duce în spate o cruce
O plantează pierdută
Soarele de El făcut îi întoarce spatele
Şi floarea sădită în Eden
Îl biciuieşte

A venit să pască timpul


Asemenea unui Miel
În valea plângerii
Iarba Golgotei
Îi trece pe frunte
Şi pălămida crescută din fructul
De la rădăcina lucrurilor
Îi sfâşie trupul

El urcă pe altarul cerului


Şi întunerecul scapără
În această noapte ultimă
Luminând desaga cu păcatele noastre
De pe umărul Lui.
El urcă vârful neprihănirii
Şi în văzul tuturor stelelor
Ca un fir de iubire
Desparte pentru totdeauna
Răul de bine.

GRĂBIŢI - VĂ!
Există un loc în lume
unde să venim
atunci când inima plânge
şi când visul se frânge…

Există un loc în lume…


Grăbiţi-vă!
Mai este loc lângă cruce….
Mai este lumină
Mai este divină iubire
Mai este loc lângă cruce !

Mă simt departe de Tine, Isuse


şi alerg să Te caut
La crucea Ta
să-mi descarc sacii cu lacrimi
şi până voi ajunge
Te strig
ca să-mi ieşi înainte,
să-mi fie mai scurte durerea şi calea.

Grăbiţi-vă!
Mai este loc lângă cruce.
Mai este un timp
să-i prindem în dragoste trunchiul
acum când inima plânge,
acum când ţâşnesc izvoarele iubirii
şi când mucul
care mai arde, El nu-l frânge.

Grăbiţi-vă,
Mai este loc lângă cruce !
Mai este har!
Hristos mai împarte salvare !

IATĂ OMUL

Străpuns de ghimpi cu fruntea sângerândă,


Desfigurat, făptura-i tremurândă,
Pe Omul Sfânt, Mântuitorul nostru
Priviţi iudei!… E Împăratul vostru!

El poartă spini pe cap în loc de lauri,


Rănit adânc, dar nu pronunţă vai-uri,
Nu murmură, nu blestemă, nu plânge,
Deşi pe corp sunt urme largi de sânge.

De suferinţă-i gata să leşine!


El rabdă calm, doreşte numai bine…
Făptura Lui cea grav schimonosită
Ascunde-n ea o inimă sfinţită.

Deşi desfigurat şi tremurând,


El e frumos… mai mult decât oricând.
E frumuseţea dragostei divine
Ce se oferă darnic la oricine.

Alături stă un călcător de lege.


Pilat întreabă: „Care-l veţi alege?
Desigur pe Isus cel fără pată!”
Dar marea gloată urlă-nfuriată:
„Nu-L vrem pe El… răscoală tot poporul,
Distruge templul… legea… viitorul!
Tot neamul nostru spre ruină-l duce.
Vrem pe Baraba… iar El mort pe cruce!”

- „Să răstignesc pe-al vostru Împărat?”


Dar tot poporul strigă-nfuriat:
- „La moarte crudă!… nu Îl vrem de rege!…
Cezarul ni-e-mpăratul după lege!”

Pilat e consternat… cu indignare


Priveşte trist la ura lor cea mare…
„De ce o duşmănie ne-mpăcată
Către o victimă nevinovată?”

Era orgoliu, egoism, plăcere


Ce-au scufundat planeta în durere.
Era un rod din firea pământească
Ce-a stins în suflet dragostea cerească

O, dragi creştini, acolo de eram,


La tribunal, pe cine alegeam?
Pe Omul care cheamă la jertfire,
Sau pe cel rău la reaua vieţuire?

Alegeţi pe Isus, El tot mai cheamă…


Şi ne-a iubit mai mult decât o mamă.

Amin!