1.

Introducere

Bucuria este o emoție de bază.

Bucuria conferă organismului o stare de bine, dar mai reflect și o stare de echilibru a
corpului însoțită de un nivel ridicat de activitate,

Trasaturile feței sunt destinse, gesturile sunt ample sau degajate. În astfel de situații
gandirea este mai ageră si este benefică și creativității.

De exemplu, veselia este o bucurie resimtita in grup prin contagiune, extazul este un fel de
bucurie admirativa, euforia, o debordare de entuziasm.

Totuși bucuria excesivă poate conduce la o atitudine patologică, mania.

Persoana în cauza resimte un exces de energie și riscă prin diferitele activități sa își riște
sănătatea și viața. Individul poate, de exemplu, să se angajeze în cheltuieli energetice iraționale, sa
rămână treaz zile la rând.

Bucuria are o structură homeostatică, bucuria contribuind la echilibrul organismului

(cabinet-psihologie, 2017).

Bucuria ca și intensitate poate dura de la o oră până la o zi, toate astea în funcție de
importanța contextului social.

Bucuria se încadrează în tipul emoțiile considerate ca fiind zgomotoase: furia și bucuria.

Abordarea psihologică a bucuriei caută să integreze atât elemente filosofice, meditația dar
și creație care pot induce stări conștient (psychologies.ro, 2017).

2.1 Dualitatea bucuriei

Nu putem vorbi despre bucurie fără să vorbim despre suferință.

Durerea face parte din existență.
Cum răspundem și ce face mintea noastră cu acea durere, mai ales durerea emoțională,
poate duce la mai multe suferințe. Învățând să ne apropiem de suferința noastră din acest spațiu
iubitor, generăm stări de conștiință profunde și pline de bucurie și schimbări psihologice de durată.

1
 În acest proces terapeutic mijlocul și scopul sunt aceleași. Începutul, procesul și scopul
consilierii se desfășoară dintr-un spațiu plin de compasiune și atenție. Rezultatul generează o
experiență mai extinsă și mai stabilă de conștiință iubitoare în care să fim cu provocările vieții
noastre și să exprimăm dorințele inimii noastre.
Există o schimbare generală a paradigmei în artele și științele de vindecare. Acum,
cercetarea și practica psihologică se axează din ce în ce mai mult pe fericire, rezistență, forță și
semnificație. Există o valoare crescândă pe experiențele transpersonale și spirituale, cercetarea în
neuroștiințe asupra biologiei conștiinței, care la rândul său ridică noi întrebări despre filosofia
minții.
Mai degrabă, menținerea acestor experiențe într-un spațiu al conștiinței iubitoare va
transforma aceste emoții provocatoare, permițând o experiență de bucurie, iluminare și eliberare
(psychologyofjoy, 2018).
2. Caracteristici
În secolul al XX-lea, Paul Ekman a identificat șase emoții de bază (furie, dezgust, frică,
fericire, tristețe și surpriză) iar Robert Plutchik opt, pe care le- a grupat în patru perechi de
contradicții bipolare (bucurie-tristețe, neîncredere, anticipare ).

Se spune că acestea au evoluat ca răspuns la provocările situaționale cu care s-au confruntat

strămoșii noștri și sunt atât de primitive încât sunt moștenite, deoarece fiecare emoție de bază
corespunde unui circuit neurologic distinct și dedicat.

Aceste emoții de bază sunt înnăscute și astfel universale, automate și rapide ele dispunând
anumite comportamente de declanșare cu o valoare ridicată de adaptare.

În anul 1980 Robert Plutchik a construit o diagrama a emoțiilor, asemanatoare unei roți,
unde se pot vizualiza opt emoții de baz, plus alte opt emoții derivate fiecare din două elemente de
bază.

2
 Fig.1.1 Diagrama emoțiilor (Upmanis, 2017)

Deși emoțiile de bază au fost comparate cu programele, se pare că obiectele lor potențiale
sunt deschise condiționării culturale.
De exemplu, dacă părinții lui Mihai se tem că Mihai poate pica examenul, acest lucru se
datorează în mare parte datorită valorii pe care cultura și microcultură il acordă succesului
academic (Burton, 2017).
El a arătat că cele 8 emoții sunt constructe bipolare:
 Bucuria/ tristețea
 furie / frică
 încredere /dezgust
 surpriză /anticipare.

3
 În plus, modelul său circumplex face legături între ideea unui cerc de emoție și o roată de
culoare. Ca și culorile, emoțiile primare pot fi exprimate la diferite intensități și se pot amesteca
unul cu altul pentru a forma emoții diferite.