Sunteți pe pagina 1din 45

CUPRINS

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND PREGĂTIREA


PREPARATORIE A PACIENȚILOR
1.1. Generalități.
1.2. Pregătirea psihică a pacientului
1.3. Pregătirea fizică a pacientului.
1.3.1. Pregătirea pacientului înainte de operație
1.3.2. Pregatirea preoperatorie a pacientului în ziua operației
1.3.3. Transportul bolnavului la sala de operație
1.4. Considerații legale în pregătirea preoperatorie a pacientului

CAPITOLUL II PREGĂTIREA PENTRU OPERATIE (SAU


ÎNGRIJIRI PREOPERATORII)
2.2 Pregatirea preoperatorie speciala
2.3 Masuri preoperatorii de urgenta
2.4 Pregatirea salii de operatie
2.5 Pregatirea campului operator si anestezia
2.5.1 Supravegherea intraoperatorie
CAPITOLUL III PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU
EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL
3.1 Pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă
3.2 Pregătirea bolnavului pentru pielografie
3.3 Pregătirea bolnavului pentru urografie
3.4 Pregătirea bolnavului pentru cistografie
3.5 Arteriografia renală
3.6 Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al rinichilor prin
retropneumoperitoneu
3.7 Pregătirea bolnavului pentru examene endoscopice a aparatului renal
Cazul I
Cazul II
Cazul III

1
Introducere

Pregatirea generala
preoperatorie, consta in
examenul clinic si
paraclinic, pregatirea
psihica, ingrijiri igienice,
urmarirea functionala,
vitala si vegetativa,
precum si observarea
schimbarii in starea
bolnavului si regimul
dietetic preoperato
Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau rănile
bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată, astfel că
Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860.
Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi introdus
la noi în ţară după 1990. În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile
speciale acordate pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor
investigaţii suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest
domeniu.

2
Îmbinând teoria cu practica, asistentul trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a
asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului. Asistenta medicală şi
“sora bolnavului”, este ajutorul permanent al medicului.
Pregătirea preoperatorie generală, constă în examenul clinic şi paraclinic,
pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi
observarea schimbării în starea bolnavului şi regimul dietetic preoperator.
Pregatirea pentru operatie (sau ingrijiri preoperatorii) constă în:
- Pregătirea pacientului înaintea intervenției chirurgicale, este un element major de
prevenire a infecțiilor postoperatorii. De ea depinde reusita operației și evoluția
postoperatorie.
- Neutralizarea surselor de suprainfecție care au originea: la nivelul pielii (incizie):
la distanța (naso-faringian și vezica urinara).
- Reducerea posibilităților de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice.
- Depistarea și semnalarea unor leziuni cutanate, infecții ORL sau urinare recente
ori vindecate paraziți externi, posibilități de alergie.

Pregatirea generala
preoperatorie, consta in
examenul clinic si
paraclinic, pregatirea
psihica, ingrijiri
igienice, urmarirea
functionala, vitala si
vegetativa, precum si
observarea

3
schimbarii in starea
bolnavului si regimul
dietetic preoperato
Pregatirea generala
preoperatorie, consta in
examenul clinic si
paraclinic, pregatirea
psihica, ingrijiri
igienice, urmarirea
functionala, vitala si
vegetativa, precum si
observarea
schimbarii in starea
bolnavului si regimul
dietetic preoperato

4
CAPITOLUL 1.
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND PREGĂTIREA PREPARATORIE A
PACIENȚILOR
1.1. Generalități

Pregătirea generală preoperatorie constă in examenul clinic si paraclinic, pregătirea


psihică, îngrijiri igienice, urmarirea funcţionala, vitala si vegetativa, precum si observarea
schimbarii in starea bolnavului si regimul dietetic preoperator.
Examenul clinic este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar
si pune in evidenţa starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea depistarii unor
deficiente ale organismului si ale unor boli insoţitoare. El este completat de examinări
paraclinice.
Pregătirea pacientului pentru operație are obiective specifice:
 Restricția aportului de alimente și lichide;
 Pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată);
 Recoltarea produselor pentru examene de laborator;
 Efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului;
 Asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației preanestezice;
 Pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea semnăturii
 Consimțământului chirurgical.
Pregătirea pacientului în ziua care precede operația se face printr-o pregătire
psihică a pacientului, se administrează la indicația medicului sedative, hipnotice în seara
dinaintea intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul nopții;
Igiena pacientului se realizează prin duş sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul
bolnavilor imobilizați. Se curăță regiunea ombilicală şi zonele de flexie pentru a reduce riscul
infecției prin floră cutanată.
Prin crearea câmpului operator se înțelege epilarea zonei de intervenție prin raderea
pilozităților cu un aparat de ras individual, pe o suprafață largă (15/25 cm). Se interzice
folosirea cremelor depilatoare, se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.
Supravegherea pacientului înaintea operației constă în măsurarea funcțiilor vitale:
puls,Tensiune Aarterială, temperatură, respirație etc. De asemenea se cântărește bolnavul

5
pentru dozarea premedicației și anestezicelor. În această etapă se notează eventualele semne
de infecție de căi respiratorii sau apariția menstruației la femei.
Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu:
 grupul sanguin și factorul Rh,
 hemograma,
 glicemia,
 ureea și creatinina serică,
 ionograma sanguină,
 probele hepatice,
 factorii de coagulare,
 sumarul de urină,
 se efectuează ECG-ul (engl. EKG) și radiografia pulmonară.
Restricția alimentară. Înaintea operației se scade aportul alimentar oral cu o zi
înaintea operației. Premergător intervenției se sistează orice alimente (lichide, solide) de la
orele 21 înaintea operației. Totodată se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară
înainte de operație.
În caz de intervenție pe tub digestiv se face clismă în seara dinaintea și în dimineața
intervenției chirurgicale. Se administrează un laxativ cu 12 - 24 de ore înaintea inter-venției,
dacă actul operator nu se desfășoară pe tubul digestiv și dacă tranzitul bolnavului este normal.

1.2. Pregătirea psihică a pacientului

Stresul psihic preoperator medical poate avea consecinţe atât asupra reactivităţii
bolnavului din punct de vedere chirurgical cât şi asupra evoluţiei sale postoperatorii.
Etapa postoperatorie este caracterizată prin disconfort mixt: fizic prin dureri, vărsături,
meteorism, impotenţa funcţională, dar şi psihic, dominat de anxietatea referitoare la
rezultatele operaţiei sau prezenţa mutilării, infirmităţilor (ex.în amputatiile de necesitate) şi
psihic.
Între disconfortul fizic şi cel psihic există o legătură directă, foarte strânsă. Această
suferinţă poate fi diminuată prin intervenţia asistentului medical. Asistentul medical trebuie să
acorde o atenţie sporită factorului psihic inclus în mod inerent în relaţia terapeutică dintre
asistent medical, medic şi bolnav, precum şi membrii familiei, prieteni, persoane apropiate, ca
aliaţi în pregătirea psihică pentru intervenţie.

6
Este evident că atunci când suferim o intervenţie chirurgicală sau avem o boală
cronică, suntem afectaţi şi psihic de acest fapt. Teamă de operaţie/boală este ceva firesc. Însă,
cât de mare va fi trauma psihică sau cât de stresaţi vom fi din cauza fricii de operaţie, de
boală, depinde în primul rând de personalitatea, de structura noastră psihică.
În aceste cazuri suntem confruntaţi cu suferinţă fizică, dominată de durere, şi cu cea
psihică, dominată de incertitudine, anxietate şi adeseori chiar depresie, mai ales în situaţiile
ireversibile. În planul nostru psihologic, anxietatea domină aproape pe tot parcursul actului
chirurgical şi medical începând cu momentul internării, continuând cu pregătirea
preoperatorie (gânduri despre riscul operator) sau cu momentul anesteziei (griji referitoare la
posibilitatea de a nu ne mai trezi) grijă pentru gravitatea bolii şi de frică pentru intervenţia
chirurgicală, sau perioada lungă de recuperare.
Asistentul medical are în vedere câştigarea încrederii în eficacitatea operaţiei şi în
vindecare orientează pacientul pentru a-i creşte încrederea în medic, în proceduri, în rezultate.
Asigura suport emoţional pentru acomodarea cu spitalul, boală, operaţia, medicul, situaţia.
Asistentul medical mediază şi relaţia cu familia, foloseşte experienţa altor persoane, cazuri
similare rezolvate prin tratament, operaţie, sau prin intervenţia respectivă. Asistentul medical
pregăteşte pacientul şi stabileşte împreună cu medicul momentul potrivit pentru comunicarea
unor informaţii importante, necesitatea intervenţiei, riscuri, eventuale mutilări etc. Se suprimă
tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte. Contribuie la crearea unei relaţii
terapeutice între medic, pacient, familie în scopul realizării obiectivelor medicale şi a
intereselor pacientului. Asistentul medical oferă consiliere specifică obiectivelor medicale,
creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, prevenţie terţiară în cazul bolilor
cronice;
Acordă consiliere psihologică, membrilor de familie, prietenilor, rudelor pacientului.
Între pacient şi asistent/ medic trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect.
Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare că şi
medicamentele administrate.
Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de viaţă, uneori
percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi.
Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi comunicarea
diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu poate fi ascuns pacientului
decât în cazurile care presupun efectuarea unei intervenţii mutilante. Foarte bine pentru
moralul bolnavului este contactul acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi
intervenţie şi s-au adaptat bine la handicapul lor.

7
Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie
prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă.
Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici, cu
pat curat, existenţa telefonului şi a televizorului asigura pacientului un confort psihic.
Vizită familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare.
Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra sedative.

1.2 Pregătirea preoperatorie generală a pacientului. Considerații legale.


Odată ce pacienta s-a hotărât pentru intervenţia chirurgicală, şi-a făcut testele necesare
şi s-a pregătit mental şi fizic, i se va cere să semneze un consimţământ informat. Acum este şi
cel mai bun moment pentru a dona sânge pentru operaţie şi a oferi directive înainte de
operaţie. Aceste instrucţiuni îi comunica medicului planurile pacientului în perioada în care
acesta nu poate vorbi pentru sine.
Există două tipuri de instrucţiuni: un testament pentru viaţă şi o procura de îngrijire
medicală. Medicul trebuie să aibă o discuţie detalaiata cu pacienta înainte de intervenţie, astfel
încât această să fie complet informată când ia decizia asupra intervenţiei chirurgicale. Acesta
poartă numele de consimţământ informat pentru anumite proceduri. Procesul
consimtamântului informat ar trebui să includă o discuţie despre riscurile şi beneficiile
intervenţiei propuse.
Formularele de consimţământ diferă de la un spital la altul şi poate include
permisiunea pentru proceduri adiţionale, dacă acestea sunt necesare. Este bine că pacienta să
semneze consimţământul cu câteva zile înainte pentru a nu se confruntă cu lista de riscuri
chiar înainte de intervenţie, lucru care poate determina anxietate. Ar fi bine că pacienta să
semneze consimţământul doar în momentul în care a înţeles tot ce i s-a explicat şi se simte
confortabil cu ce a aflat. Această parte a procesului nu trebuie grăbită, iar pacienta trebuie să
pună întrebări dacă simte nevoia.

Înainte de intervenţie pacienta poate fi rugată să semneze şi un formular de acceptare a


transfuziei de sânge, dacă această este necesară. Sângele transfuzat poate proveni de la banca
de sânge sau pacienta poate dona sânge înainte de operaţie, transfuzie numită autologă. Sau
membrii familiei sau prietenii care au aceeaşi grupa de sânge pot dona pentru pacienta.
Dacă pacienta ia în considerare transfuzia cu sânge autolog:
- să întrebe chirurgul dacă există probabilitatea de a avea nevoie de sânge şi cât de
mult;

8
- să ia în considerare administrarea de suplimente de fier pentru a reface sângele
înainte de operaţie.
Înţelegerea durerii
Înţelegerea a ceea ce se întâmplă după operaţie este la fel de important că şi
cunoaşterea a cee ce se întâmplă în timpul operaţiei. Durerea este o parte inevitabilă a
chirurgiei. Durerea este modul în care organismul trimite semnale de avertizare către creier,
semnalând faptul că există leziuni care trebuie îngrijite.
Deşi este o reacţie normală la intervenţia chirurgical, durerea poate interfera cu
recuperarea prin:
- poate face că pacienta să-şi suprime tusea, ducând la acumularea de lichid la nivelul
plămânilor şi apariţia pneumoniei;
- încetinirea reluării tranzitului intestinal;
- împiedicarea pacientei să coboare din pat, crescând riscul de apariţie a cheagurilor de
sânge;
- creşterea nivelului de stres, depresie şi anxietate.

Există mai multe cai de a reduce durerea după operaţie: narcoticele, cum ar fi morfină
şi codeină pot fi prescrise pentru durere severă şi administrate intravenos, oral sau
transcutanat (prin plasture). Acetaminofenul, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene,
cum a fi ibuprofenul şi alte antalgice non-narcotice pot fi, de asemeni, utilizate, sub formă
lichidă sau de comprimat. Injecţiile locale cu anestezic sau creme şi plasturi anestezici pot
ajută la pregătirea corpului pentru o procedura sau la ameliorarea durerii după intervenţie.

În funcţie de tipul de intervenţie chirurgicală, pacientei i se pot administra antalgice


prin analgezia intravenoasă controlată de pacient, care este de obicei folosită în spitale pentru
durerea acută postchirurgicala. În cazul acestui tip de administrare, pacientul este conectat la o
maşină numită pompă de administrare a antalgicelor controlată de pacient. Când pacientul
apasă buntonul de control, pompă eliberează o doză de narcotic sau alt analgezic intravenos.
Dozele sunt mai mici decât cele administrate prin injecţie, dar întrucât medicamentul ajunge
direct în sânge, ameliorarea poate să apară în câteva secunde. Alte abordări nonmedicale
pentru ameliorarea durerii pot fi eficiente.

1.3.1 Rolul moral al asistentei medicale

9
În general, pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală „minoră', o operaţie fiind
o experienţă nouă, pe care o trăieşte bolnavul.
Teamă îi face pe unii pacienţi să refuze operaţia, sub pretextul că ar dori să mai
încerce cu tratament medicamentos, sau că doresc o amânare pentru rezolvarea unei
probleme personale.
În acest sens, rolul asistenţei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere.
Această se realizează prin:
• modul de a vorbi cu pacientul
• asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne
• exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie
• menţinerea calmului, antrenând şi vecinii de salon
SE VA EVITA:
- contactul cu pacienţii operaţi, care sunt obosiţi, le este rău, au complicaţii. pentru a
nu-i permite să aibă termen de comparaţie
- să vorbeşti urat cu pacientul şi cu familia acestuia
- să faci aprecieri personale asupra chirurgului, anestezistului, intervenţiei şi
diagnosticului. La întrebări dificile, se va răspunde: „va trebui să întrebăm medicul'
- să se pună în acelaşi salon, împreună, doi pacienţi operaţi, în aceeaşi zi, cu aceeaşi
intervenţie.

1.4 Pregătirea fizică a pacientului. Îngrijiri în bolile aparatului respirator


Participarea asistentului medical la efectuarea radiografiei pulmonarestandard.
Este un examen radiologic static care permite vizualizarea prin „transparenţă” a
plămânilor, în principal, dar şi a conturului inimii precum şi a oaselor cutiei toracice (coaste şi
claviculă).
Indicaţii și Contraindicaţii
Indicații
-în caz de simptome pulmonare persistente (tuse, expectoreţie);
-hemoptizie;
-bilanţul preoperator;
-localizarea exactă a punctului pentru toracocenteză în caz de pleurezie închisă;
-viraj tuberculinic la Reacţia Mantoux
Contraindicaţii
-gravide.
Principii tehnice:
10
Pentru a reda transparenţa structurilor pulmonare şi bronşice, clişeele radiografice vor
fi efectuate
cu raze X (Roentgen) de intensitate mică.
Radiografia pulmonară se face din două incidenţe: din faţă, în timpul inspiraţiei şi apoi
din profil
în condiţii de obscuritate.
Pregătirea pacientului:
-se dezbracă în regiunea superioară a corpului;
-se îndepărtează obiectele metalice de la gât care pot da false imagini;
-se explică în mare în ce constă procedura, pentru a obţine colaborarea pacientului;
-se cere pacientului să execute comenzile medicului radiolog atunci când i se cere (să
inspire
profund, să rămână în apnee, să-şi schimbe poziţia).
Interpretarea rezultatelor. Rezultate normale
Interpretarea clişeului este făcută de medic la negatoscop (un panou iluminat electric).
Pe negatoscop, structurile mai puţin dense apar colorate în negru, iar
structurile dense (oasele) apar în alb.
Se apreciază: conformaţia toracelui, înclinaţia şi spaţiile intercostale, silueta
mediastinală,
transparenţa pulmonară.
Rezultate patologice:
-opacităţi (infiltrate) în masă
–în pneumopatii virale, TBC pulmonară;
-opacităţi segmentare
–în pneumonie,atelectazie;
-epanşamente (lichide) pleurale
–în pleurezii purulente, serofibrinoase, hemotorax;
-transparenţe difuze
–în emfizemul pulmonar;
-transparenţe localizate
–în caverne tuberculoase drenate, în pneumotorax.
Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei
Este un examen endoscopic ce constă în explorarea mucoasei traheei şi a bronhiilor cu
ajutorul
unui endoscop ce conţine fibre optice (bronhofibroscop).
11
Indicaţii și contraindicaţii
Indicaţii:
-hemoptizie;
-expectoraţie prelungită sau sanguinolentă;
-corpi străini intrabronşici;
-tumori mediastinale
Contraindicaţii:
-alergie la anestezicele locale;
-tratamente anticoagulante în curs
Incidente şi accidente:
-accidente alergice la anestezicele locale;
-agitaţia pacientului şi întreruperea examenului prin intoleranţă la bronhoscop.
Principii generale:
-se utilizează bronhoscoape flexibile, de calibru mic, bine tolerate de pacient, care
permit o
explorare profundă;
-examinarea se face într-o cameră specială după ce pacientului s-a efectuat
enestezialocală.
Pregătirea materialelor
Se vor pregăti materialele respectând regulile de asepsie:
-bronhoscopul cu anexele sale (pense pentru prelevări de ţesut, pentru îndepărtarea
corpilor
străini) sterile;
-recipiente sterile etichetate cu numele pacientului pentru prelevări de secreţii
bronşice;
-un vaporizor cu xilină pentru anestezia faringolaringiană;
-medicamente pentru intervenţie rapidă în caz de şoc;
-seringi şi ace de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului:
-se explică pacientului scopul și derularea procedurii;
-se obţine consimţământul informat.
Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei:
-se cercetează testele de coagulare şi se administrează, la indicaţia medicului,
anticoagulante
pentru a preveni hemoragia în caz de prelevare de ţesut bronşic;
12
-se instruieşte pacientul să rămână “à jeun” şi să nu fumeze în dimineaţa examinării;
-se administrează premedicaţia conform indicaţiei medicului: antitusive,
antisecretor
ii, anxiolitice / tranchilizante (cu condiţia ca pacientul să nu aibă glaucom sau
adenom de prostată, fiindcă conţin atropină şi produc midriază şi retenţie de urină);
-se îndepărtează protezele dentare, dacă există;
-se introduce fibroscopul pe gură (după anestezia faringo-laringiană) sau pe una din
fosele
nazale;
-medicul priveşte pe monitor imaginea internă mărită a căilor respiratorii şi
dictează
modificările;
-asistentul medical notează pe buletinul de analiză modificările identificate de medic;
-se fac prelevări de secreţii pentru examen bacteriologic, citologic, biochimic şi
de ţesut pentru examen anatomopatologic.
Îngrijirea pacientului după procedură:
- se insistă ca pacientul să nu bea nimic 2-3 ore după examen fiindcă există riscul unei
căi
false din cauza anesteziei;
- se supraveghează tusea şi expectoraţia, pentru a surprinde o eventuală hemoptizie;
- se observă culoarea tegumentelor şi se măsoară frecvenţa respiraţiei şi pulsului.
Participarea asistentului medical la efectuarea toracocentezei (puncția pleurală)
Toracocenteza este pătrunderea cu un ac steril, printr-un spaţiu intercostal, în cavitatea
pleurală.
Indicaţii și Contraindicaţii
Indicații:
-prelevarea şi analiza lichidului pleural, care orientează medicul spre o maladie
bacteriană,
virală, inflamatorie, de origine cardiacă sau neoplazică;
-evacuarea lichidului pleural în pleureziile masive;
-administrarea de medicamente în situ.
Contraindicaţii:
-nici una
.Incidente şi accidente
-pneumotorax;
13
-şoc pleural.
Pregătirea materialelor:
-ac Kuss,lung de 6
-8 cm prevăzut cu mandren, sau un ac obişnuit de aceeaşi lungime şi cu
diametrul de ≈ 1 cm;
-materiale şi soluţii dezinfectante;
-recipiente pentru colectarea lichidului pleural (gradat) şi pentru prelevări de laborator;
-materiale pentru ReacţiaRivalta în vederea cercetării naturii lichidului (exudat
sau
transudat);
-mănuşi de unică folosinţă;
-mască;
-seringă de capacitate mare, etanşă pentru aspirarea lichidului pleural;
-seringi de unică folosinţă şi fiole cu xilină pentru infiltraţii locale (anestezie locală).
Pregătirea pacientului:
-se explică în ce constă procedura şi se obţine consimţământul informat;
-se administrează premedicaţia (Diazepan şi atropina) pentru a diminua anxietatea;
-se aşează pacientul în decubit lateral pe partea indem
nă (sănătoasă) cu braţul ridicat
deasupra capului pentru îndepărtarea coastelor şi mărirea spaţiilor intercostale sau în
poziţie
şezând, pe marginea patului sau pe un scaun, cu braţele sprijinite pe spătarul acestuia
(pe care se aşează o pernă, un materialprotector).
Participarea asistentului medical la efectuarea toracocentezei
-se dezinfectează locul ales pentru puncţie;
-se face anestezie locală (medicul) după ce se exclude un istoric de alergie
medicamentoasă,
prin anamneză;
-medicul introduce acul, în plină matitate, în spaţiul 7-8 intercostal pe linia
axilară
posterioară, de regulă deasupra marginii superioare a coastei inferioare pentru a
evita
atingerea nervilor intercostali;
-se cere pacientului să rămână în apnee în timpul introducerii acului în cavi
tatea pleurală;
14
-se îndepărtează mandrenul (dacă s-a folosit acul Kuss) pentru a permite lichidului să
fie
aspirat cu o seringă;
-se adaptează seringa la ac şi se aspiră primii mililitri de lichid ce vor fi repartizaţi în
mai
multe eprubete pentru examene biochimice, citobacteriol
ogice şi pentru reacţia Rivalta;
-se evacuează restul de lichid (nu mai mult de 1l chiar în caz de pleurezie mare);
-se extrage acul şi se pansează steril locul puncţiei;
-se supraveghează aspectul pacientului, frecvenţa respiratorie şi
pulsul.
Îngrijirea pacientului după puncţie:
-se ajută pacientul să se îmbrace;
-se aşează în pat pe partea puncţionată, dacă tolerează, procliv;
-se supraveghează activ funcţiile vitale: frecvenţa respiraţiei, pulsului, T°, TA;
-se observă tusea şi expectoraţia, culoarea şi aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
-se semnalează medicului orice modificare apărută în starea pacientului.
Interpretarea rezultatelor:
-lichid seros sau serofibrinos, poate fi exudat sau transudat, natura sa determinându
-se prin reacţia Rivalta;
-exudat hemoragic
–se întâlneşte în pleurezia TBC sau neoplazică;
-exudat purulent
–în pleurezii metapneumonice bacilare;
-lichid putrid, brun sau brun
-cenuşiu
–în supuraţiile pulmonare.

CAPITOLUL II PREGĂTIREA PENTRU OPERATIE (SAU


ÎNGRIJIRI PREOPERATORII)

2.1 Pregătirea a pacientului înainte de operaţie

15
• Igienă pacientului

 Se măsoară şi se reprezintă grafic funcţiile vitale : temperatura, puls, T.A.,


respiraţie.

 Se cântăreşte bolnavul şi se apreciază talia pentru dozarea premedicaţiei şi


anestezicelor.

 Se semnalează medicului eventualele modificări ale tegumentelor din zonele


prevăzute pentru intervenţie cum ar fi semnele de inflamaţie sau de alergie.

 Se notează şi se raportează eventualele simptome de infecţie a cailor


respiratorii superioare, precum şi apariţia menstruaţiei la femei.

• Supravegherea înaintea operaţiei

 Se verifică, obligatoriu, pentru toate tipurile de intervenţii chirurgicale :

- grupul sanguin şi factorul Rh

- hemogramă

- glicemia

- ureea

- creatinină sanguină

- electrolitii serici

- probele hepatice

- factorii de coagulare

- sumarul de urină

2.1.1 Pregatirea preoperatorie din ziua operatiei

 Se supraveghează pacientul să rămână nemâncat şi să nu fumeze.


 Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative: temperatura, puls, T.A..
 Se apreciază starea generală şi comportamentul.

16
 Se comunica medicului eventualele modificări patologice ale funcţiilor vitale,
tusea, coriza, diareea, apariţia menstruaţiei la femei şi modificări din zona de
intervenţie.
 Se îndepărtează bijuteriile, ceasul, perucă, protezele (dentare, membrele
artificiale), agrafele de par, lentilele de contact.
 Se cere pacientei să-şi facă toaletă de dimineaţă fără folosirea machiajului sau a
lacului de unghii, a rujului, pentru o bună observare a extremităţilor.
 Se invită pacientul să-şi golească că urinară sau se montează aseptic o sondă cala,
dacă medicul indică

 Se strânge părul lung într-o bonetă, sau se împleteşte în coadă, iar pacientul
îmbracă o pijama curată, deschisă, iar femeile cămaşă de noapte.

MASURI GENERALE

 Se administrează medicaţia preanestezica (premedicatia) cu 60 de minute înainte


de operaţie, dacă administrarea este orală şi cu 45 de minute înainte de operaţie –
în administrarea parenterală
 Se interzice pacientului să se mai ridice din pat după administrarea premedicaţiei
deoarece are acţiune sedativă şi deprimă circulaţia, determinând hipotensiune
arterială ortostatică.

 Se predau obiectele de valoare, bijuteriile bolnavului familiei sau nursei-şefe,


însoţite de procesul verbal.

ADMINISTRAREA PREMEDICAȚIEI

2.2 Pregatirea preoperatorie specială

 Corectarea deficiențelor organismului.


 Restabilirea echilibrului fiziologic pentru a suporta actul

17
operator.

 Evitarea complicațiilor grave în timpul sau imediat după


operație.
OBIECTIVE
 Pacienți cu risc operator crescut creat de aparatul sau organul pe care
se va interveni.

 Pacienți cu afecțiuni preexistente (tarati) : cardiovasculare, pulmonare,


hepatice, renale, diabet zaharat.
 Masuri specifice legate de aparatul sau organul pe care se va
desfașura operația:

În cazul intervetiilor pe aparatul respirator se practică:

- aspirarea secretiilor traheo-bronsice

- medicaţie specifică:

 fluidifiante ale secretiilor

 expectorante

 bronhodilatatoare

 intubatia cu sonde speciale - sondă CARLENS (prezintă două braţe, câte unul pentru
fiecare bronhie) când este necesară excluderea temporară a unui plămân sau pentru a
preveni inundaţia bronsica cu secreţii (ex. Chist hidatic)

• În cazul operaţiilor pentru stenoza pilorică şi a operaţiilor pe stomac :

- montarea unei sonde naso-gastrice de aspiraţie a stazei gastrice, cu 3-4 zile înainte
de operaţie
- spălătură gastrică în seară dinaintea operaţiei

În caz de ocluzie intestinală:

- aspiraţie naso-gastrică

- reechilibrare hidro-electolitica i.v.

18
• În cazul intervetiilor pe colon şi rect :

- golirea conţinutului cu 48-72 de ore înaintea operaţiei prin :

- regim alimentar cu puţine reziduuri (carne, ouă, brânză, lapte, iaurt)


- regim exclusiv hidric cu 24 ore inainteaoperatiei

- reechilibrarea hidroelectolitica parenterală

- clisme evacuatorii in cazul in care administrarea Fortrans-ului este contraindicata


(stare generala alterata, insuficienta cardiaca, HTA, etc).
- aseptizarea colonului prin administrarea parenterala de antibiotice

Masuri specifice legate de afectiunile preexistente

 În cazul intervetiilor pe aparatul respirator se practică:


- aspirarea secretiilor traheo-bronsice
- medicaţie specifică:
- fluidifiante ale secretiilor
- expectorante
- bronhodilatatoare
- intubatia cu sonde speciale - sondă CARLENS (prezintă două braţe, câte unul pentru
fiecare bronhie) când este necesară excluderea temporară a unui plămân sau pentru a
preveni inundaţia bronsica cu secreţii (ex. Chist hidatic)
 În cazul operaţiilor pentru stenoza pilorică şi a operaţiilor pe stomac :
- montarea unei sonde naso-gastrice de aspiraţie a stazei gastrice, cu 3-4 zile înainte de
operaţie
- spălătură gastrică în seară dinaintea operaţiei
- În caz de ocluzie intestinală:
- aspiraţie naso-gastrică
- reechilibrare hidro-electolitica i.v.
 În cazul intervetiilor pe colon şi rect :
- golirea conţinutului cu 48-72 de ore înaintea operaţiei prin :
- regim alimentar cu puţine reziduuri (carne, ouă, brânză, lapte, iaurt)
2.3

Masuri preoperatorii de urgenta

 Pregatirea preoperatorie pentru interventia chirurgicala efectuata in


primele 2-3 ore de la internare sau in primele 4-6 ore (in caz de semiurgenta).
 Pregatirea peoperatorie pentru urgentele majore cu risc vital.
 Salvarea vietii pacientului.
19
 Prevenirea complicatiilor intra, si postoperatorii imediate.

OBIECTIVE
Masurile se aplică în sala de operație și se referă la:
 toaletă sumară pe regiuni insistându-se pe aseptizarea regiunii pentru operaţie
 monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
 deşocarea bolnavului şocat
 recoltarea de urgenţă a sângelui pentru: HLG, HT, glicemie, uree, teste de
coagulare, grup sanguin şi factor Rh
 administrarea premedicaţiei .

INGRIJIREA INTRAOPERATORIE
 Controlul infecţiei prin respectarea circuitelor şi aplicarea tehnicilor aseptice
 Asigurarea siguranţei şi protecţiei pacientulu
 Prevenirea complicaţiilor intraoperatorii.

 OBIECTIVE SPECIFICE
Nursă de la blocul operator verifică curăţenia şi funcţionalitatea aparatelor şi
echipamentelor din spaţiile medicale (sălile de operaţii cu anexele aferente):spălător filtru
pentru chirurgi cu robinete cu apă sterilă,spaţiu pentru pregătirea materialelor şi pentru
trezirea operatului, camera protocol operator.

În sala de operaţii viscerale verifică:

- lampa scialitica, oxigenatorul de perete,


- aspiratorul chirurgical, aspiratorul de perete, prizele.

Se pregătesc: masă cu instrumente sterile, casoletele cu material moale, pachetele cu


bluze şi măşti sterile, căruciorul cu medicamente, masă de operaţii

2.4 Pregatirea sălii de operție

 În sala se intră numai cu echipament de protecţie: halat, papuci, bonetă, masca.


 Halatele echipei sunt considerate sterile în faţă, de la umăr până la mijloc şi de la mâna
până aproape de cot; zonele nesterile ale halatelor includ umerii, gâtul, zonele axilare
şi spatele.
 Mesele acoperite cu câmpuri sunt considerate sterile doar la suprafaţă; orice material
care atinge suprafaţă mesei este considerat contaminat.
20
 Personalul echipei sterile trebuie să stea în apropierea suprafeţelor sterile, iar dacă-şi
schimbă poziţiile, trebuie să se întoarcă cu faţă către faţă celuilalt sau cu spatele către
spatele celuilalt
 Tot personalul trebuie să folosească măşti care asigura o filtrare înalta
 Măştile trebuie să acopere complet nasul şi gură şi să fie fixate şi nu purtate larg în
jurul gâtului.
 Când măştile sunt îndepărtate, se ating numai legăturile pentru a preveni contaminarea
mâinilor de la zona nazofaringiană
 Unghiile se taie scurt pentru a preven strapungerea mănuşilor.

SALA DE OPERAȚIE

 Protocolul de admitere în zona în care pacientul este ţinut până ajunge în sala de
operaţie, prevede să se verifice de către nursă:

• numele şi numărul de salon al pacientului

• istoricul stării de sănătate şi starea fizică prezenţa

• rezultatele examenelor de laborator şi radiografiile

• grupa de sânge şi testele de compatibilitate

• alergiile şi orice alte reacţii anterioare la anestezie sau transfuzii

• prezenţa bijuteriilor, a lentilelor de contact, a protezelor dentare şi dacă pacientul a


consumat alimente

• greutatea şi înălţimea, în vederea dozării corecte a drogurilor anestezice

 Poziţionarea pacientului pentru operaţie :

 Se face curăţarea mecanică a pielii cu apă şi săpun

 Se dezinfectează cu un agent anti-microbian

 Se acoperă regiunea cu un câmp steril cu fereastră, sau cu folie adezivă, transparenţă,

prin care se face incizia şi care împiedică diseminarea florei cutanate; o alternativă este

pulverizarea preoperatorie a unei pelicule adezive care împiedică apariţia contaminării

21
 Se utilizează diferite anestezice şi medicaţia adjuvantă corespunzătoare pentru

obţinerea stării de inconştienţă, de analgezie, relaxare musculară şi dispariţie a reflexelor;

medicul anestezist este ajutat de nursă de anestezie.

2.5 Pregatirea câmpului operator si anestezia

 Nursă va supraveghea: funcţiile vitale, culoarea, temperatura şi umiditatea


tegumentelor, temperatura corporală, comportamentul bolnavului în cursul inducerii
anesteziei: este posibil că anestezia să determine excitabilitatea pacientului (rade,
vorbeşte excesiv, se mişcă excesiv), ceea ce necesită imobilizare pentru prevenirea
autotraumatizarii
Obiectivele principale ale supravegherii intraoperatorii a bolnavului sunt:
• asigurarea unei anestezii corecte
• menţinerea liniştei operatorii
• depistarea la timp a incidentelor ce pot să apară
Elementele de supraveghere:
• fazele anesteziei – prin măsurarea TA, efectuarea EEG cu dispozitive electronice
• ventilaţia pulmonară care poate fi tulburată în urmă curarizării, acţiunii analgeticelor
centrale – se apreciază prin observarea tegumentelor, măsurarea frecvenţei respiratorii,
dozarea gazelor din sânge
• constantele circulatorii se urmăresc clinic prin aprecierea ritmului cardiac şi măsurarea T.A.,
iar paraclinic cu ajutorul electrocardiogramei sau monitoarelor electrice.
• aprecierea pierderilor sanguine trebuie făcută cât mai obiectiv ţinând seama de
complexitatea operaţiei şi de gradul sângerării
Evaluările se pot face prin :
• cântărirea compreselor utilizate în plagă ativ cu un număr egal de comprese făcute în acelaşi
mod.
• măsurarea sângelui din aspirator
• determinarea hemoglobinei în lichidul de spălare a materialului moale
Cantitatea sângelui pierdut este în funcţie şi de tipul operaţiei; astfel se apreciază că în
timpul:
• curei operatorii a herniei se pierd aproximativ 20-30 ml.sânge
• gastrectomiei subtotale- între 250-l700 ml
• pielotomiei – între 125-300 ml.

22
• pneumectomiei – între 200-2500 ml.
• histerectomiei – între 250-800 ml.
2.5.1 Supravegherea intraoperatorie
Medicul chirurg notează (în protocolul operator) informaţiile referitoare la operaţie;
datele sunt relevante pentru îngrijirea postoperatorie imediată şi includ următoarele:
• diagnosticul postoperator
• tipul operaţiei (clasică, endoscopică)– care poate orienta îngrijirea
• anestezicul utilizat – orientează îngrijirea nursing (poziţionarea operatului
• aprecierea tulburărilor respiratorii)
• estimarea sângelui pierdut şi a compensării lichidelor pentru prevenirea sau combaterea
dezechilibrului hidro-electrolitic
• tuburile de dren, sondele de aspiraţie, sondele cale
Nursă verifică inventarul materialelor şi instrumentelor folosite: pense, comprese,
câmpuri sterile.
NOTE PRIVIND INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ (PROTOCOLUL)
Elementele de apreciere includ :
• temperatura
• aspectul pansamentului, plăgii operatorii, modul de execuţie şi de fixare
• funcţionalitatea tuburilor şi cateterelor (inclusiv cateterul venos)
• conectarea tuburilor de dren la pungi colectoare (recipiente)
• capacitatea de a mişcă extremităţile şi de a reacţiona la atingere în zonele anesteziate
regional
• aprecierea specifică a procedurilor chirurgicale efectuate
• fişa pacientului – este cercetată pentru a vedea care sunt instrucţiunile, indicaţiile
legate de tratamentul medicamentos ce trebuie administrat, îngrijiri de nursing, recoltări,
monitorizări specifice
• în funcţie de evaluarea generală a operatului, acesta va fi transportat fie în AŢI, fie în
salonul post-operator din secţia în care iniţial a fost internat, sau de care aparţine prin natură
intervenţiei.

23
CAPITOLUL III PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORAREA
RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL

Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin:


- radiografie renală simplă;
- pielografie;
- urografie;
- cistografie;
- arteriografie;
- retropneumoperitoneu.

Această explorare este deosebit de importantă pentru:


• stabilirea diagnosticului îmbolnăvirilor;
• un mijloc de evaluare a metodelor de tratament utilizate, medicale sau chirurgicale, ajutând
ameliorarea rezultatelor obţinute.
Scop:
- evidenţierea conturului rinichilor;
- evidenţierea cavităţilor pielocaliceale ale acestora;
- evidenţierea căilor urinare.

3.1. Pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă

Radiografia renală simplă – explorare radiologică fără substanţe de contrast care poate
evidenţia conturul şi poziţia rinichilor, calculi renali, ureterali sau vezicali radioopaci (care
conţin săruri de calciu).
Materiale necesare:
- cărbune animal;
- ulei de ricin;
- materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare
- Se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
• Pregătirea psihică a bolnavului
- Se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
24
- Se explică bolnavului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita
acesteia.
• Pregătirea alimentară a bolnavului
- Cu 2-3 zile înaintea examinării, bolnavul va consuma un regim fără alimente care conţin
celuloză şi dau reziduri multe (fructe, legume şi zarzavaturi, paste făinoase, pâine) şi ape
gazoase.
- În ziua precedentă examenului, bolnavul va consuma un regim hidric (supe, limonade, ceai,
apă negazoasă).
- În seara precedentă, bolnavul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită.
- Înaintea examenului bolnavul nu va mânca şi nu va consuma lichide. După examen,
bolnavul poate consuma regimul său obişnuit.
• Pregătirea medicamentoasă a bolnavului
- Cu două zile înaintea examinării se administrează cărbune animal şi Triferment câte 2
tablete de 3 ori/zi;
- În seara precedentă zilei de radiografie se administrează două linguri de ulei de ricin.
- În dimineaţa zilei examinării se efectuează o clismă cu apă caldă. Aerul din tubul irigatorului
trebuie să fie complet evacuat pentru a nu fi introdus în colon.
- Înaintea executării radiografiei bolnavul îşi va goli vezica urinară (sau i se efectuează un
sondaj) şi se controlează radioscopic dacă mai există aer în intestin.
• Participarea la examen
- Bolnavul este condus la serviciul de radiologie.
- Bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.
• Îngrijirea bolnavului după tehnică
- După efectuarea radiografiei bolnavul este ajutat să se îmbrace, să se reîntoarcă în salon,
unde va fi instalat comod în pat.
- Se notează examenul în foaia de observaţie.

În caz de urgenţă radiografia se poate executa fără pregătire prealabilă a bolnavului,


dar reuşita este îndoielnică.

3.2 Pregătirea bolnavului pentru pielografie

Pielografia – radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast


administrată prin cateterism ureteral, sub control cistoscopic.
Materiale necesare:
- materiale necesare pentru o radiografie renală simplă;
25
- substanţă de contrast: Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%;
- medicamente antihistaminice;
- medicamente pentru urgenţă.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare.
- Se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
• Pregătirea bolnavului.
- Se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă (pregătire psihică,
alimentară şi medicamentoasă).
• Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast.
- Se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu Odiston 30% sau iodură de sodiu
10%.
- Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică se întrerupe introducerea substanţei de contrast
şi se administrează antihistaminice, anunţându-se imediat medicul.
- Dacă toleranţa organismului este bună, bolnavul va fi condus în sala de cistoscopie, unde va
fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.

• Administrarea substanţei de contrast.


- Spălarea mâinilor.
- Sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter.
- Se introduce substanţa de contrast uşor încălzită, 5-10 ml în fiecare parte cu presiune mică.
- Bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie.

• Îngrijirea bolnavului după tehnică.


- După terminarea radiografiei se încearcă să se extragă, cu o seringă, substanţa de contrast.
- Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace; va fi condus în salon şi instalat comod în pat.
- Se notează examenul efectuat în foaia de observaţie.

Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.


Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice reflexe ale
bazinetului.
Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată (altfel, produce rupturi ale
bazinetului sau reflux pielorenal).

3.3 Pregătirea bolnavului pentru urografie

26
Urografia – metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor
urinare, utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos.
Materiale necesare:
- toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă;
- substanţă de contrast Odiston de 30, 60 sau 75%;
- medicamente antihistaminice;
- medicamente de urgenţă;
- seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase;
- materiale necesare pentru clismă.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare.
- Se pregătesc materialele necesare prevăzute mai sus.
• Pregătirea bolnavului.
- Se efectuează pregătirea psihică, alimentară şi medicamentoasă descrisă la „Radiografia
renală simplă”.
- Se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar în ziua examinării bolnavul nu va
mânca şi nu va bea (pentru reducerea volumului urinei).
- Se efectuează clismă evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast.

• Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast.


- Se efectuează proba de toleranţă faţă de iod.
- Se comunică bolnavului (ca să nu se sperie) unele simptome ce pot să apară (ameţeli, greţuri
sau dureri abdominale) şi care dispar repede fără consecinţe.
- Dacă bolnavul prezintă reacţie hiperergică se întrerupe administrarea şi se anunţă medicul.

• Participarea la examen.
- Bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie; va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe
masa radiologică.
- Dacă toleranţa organismului este bună, se administrează intravenos substanţa de contrast,
astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%), iar la copii, în funcţie de vârstă,
se administrează 5-15 ml soluţie 75%.
- La 8-10 minute de la efectuarea injecţiei, medicul execută radiografia renală (urografia).
• Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în pat.
- Se notează examenul în foaia de observaţie.

27
Injectarea substanţei de contrast se face pe masa radiologică foarte încet, cu multă
precauţie, amestecându-se cu sângele bolnavului.
Urografia este contraindicată în: insuficienţă renală şi hepatică, boala Basedow, stări alergice,
anemii hemolitice, tuberculoză pulmonară evolutivă.

3.4 Pregătirea bolnavului pentru cistografie

Cistografia – metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa


prin:
radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare);
radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu,
10-20%, 250-200 ml, cu ajutorul seringii Guyon), eventual amestecată cu aer.
Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali. Metoda nu
necesită o pregătire prealabilă a bolnavului.
Cistografia cu substanţă de contrast
Materiale necesare:
- materiale pentru efectuarea unei clisme;
- sonda Nélaton sterilă;
- soluţie sterilă de acid boric;
- seringă Guyon sterilă;
- substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston;
- pensă hemostatică;
- mănuşi de cauciuc sterile;
- tăviţă renală.

Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare
- Se pregătesc toate materialele necesare.
• Pregătirea bolnavului
- Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.
- Se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă.
- Bolnavul este condus la serviciul radiologic, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit
dorsal pe masa radiologică.
• Participarea la cistografie
- Spălarea mâinilor şi punerea mănuşilor sterile.
28
- Se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară.
- Se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric.
- În seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se
introduc în vezică.
- Se închide sonda cu o pensă hemostatică.
- Bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic.
- Medicul execută imediat radiografia.

Reţineţi!
Vezica urinară poate fi evidenţiată cu ocazia urografiei: la 1-2 ore după injectarea substanţei
de contrast, ea se colectează în vezică, dând posibilitatea să fie radiografiată.
Vezica urinară mai poate fi evidenţiată prin pneumocistografie; vezica se umple cu aer şi apoi
se injectează substanţa opacă prin sondă. Bolnavul este pregătit ca şi pentru o radiografie
simplă: cu 10-12 ore înaintea examinării i se restrânge consumul de lichide şi înaintea
examinării vezica va fi golită, se va spăla şi apoi cu ajutorul seringii Guyon se introduc 100-
150 ml aer; se închide sonda cu o pensă hemostatică şi apoi se injectează substanţa de contrast
în vezică prin puncţionarea sondei cu un ac.

3.5 Arteriografia renală

Arteriografia renală – metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea


substanţei de contrast pe cale arterială (renală sau femurală), calea femurală, fiind mai uşor de
abordat, este curent folosită.
Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice
cu cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal.
Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de
contrast.
A doua radiografie la 6 secunde.
A treia radiografie la 8 secunde.
Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera hematoame, spasme
sau tromboze arteriale, fistule arteriovenoase, întreruperea temporară a activităţii rinichiului.
Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent, durerea provocată pe durata
injectării fiind suportabilă (administrarea rapidă provoacă durere intensă de-a lungul venei).
Se avertizează bolnavul.

29
3.6 Pregătirea bolnavului pentru examenul radiologic al rinichilor prin
retropneumoperitoneu

Retropneumoperitoneu – introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal


pentru evidenţierea contururilor rinichilor.
Materiale necesare:
- materialele necesare efectuării unei clisme;
- instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii;
- aparat de pneumotorax, în perfectă stare de sterilitate.

Efectuarea tehnicii:
• Se anunţă bolnavul, explicându-i necesitatea tehnicii şi inofensivitatea ei.
• Se anunţă bolnavul că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen.
• În seara precedentă intervenţiei se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.
• Bolnavul va fi condus în sala de radiografie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa
radiografică.
• Spălarea mâinilor şi punerea mănuşilor sterile.
• Se înmânează medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală.
• Cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 1 000 - 1 200 ml gaz şi execută apoi
radiografia.
• La locul puncţiei se efectuează un pansament. Se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus
la pat.Gazul introdus se resoarbe în decurs de maximum două zile.

3.7 Pregătirea bolnavului pentru examene endoscopice a aparatului renal

Cistoscopia - metodă de examinare endoscopică a mucoasei vezicii urinare, cu ajutorul


unui aparat numit cistoscop, pentru identificarea proceselor inflamatorii şi tumorale ale
acesteia, prezenţa calculilor şi a corpilor străini etc.
Cistoureteroscopia (cateterism ureteral) – permite descoperirea proceselor patologice de la
nivelul ureterelor, bazinetelor şi calicelor renale.
Cistoscop – aparat compus dintr-un tub metalic cu curburi de tip Mercier, în vârful căruia se
găseşte sistemul de iluminare (un bec electric). În tubul cistoscopului este introdus sistemul
optic: obiectivul la capătul vezical, ocularul la capătul proximal al tubului, lentile
intermediare şi o prismă care aduce imaginea în axa longitudinală a aparatului.
Tipuri de cistoscoape:
- cistoscopul de irigaţie – sistemul optic se înlocuieşte cu o canulă cu dublu curent şi robinet
30
prin care se spală vezica urinară;
- cistoscopul de cateterism – are sonde (catetere) de diferite dimensiuni pentru cateterizarea
ureterelor;
- cistoscopul operator – în locul sondelor ureterale are un dispozitiv prin care se introduc în
vezică, instrumente speciale pentru biopsie, prindere, electrocoagulare etc.;
- fibroscopul – sistemul optic este format dintr-un mănunchi de fibre lungi de sticlă, flexibile,
care transmit o lumină puternică, albă, ce evidenţiază foarte bine toate detaliile. Nu modifică
aspectele leziunilor şi nu încălzeşte.
Materiale necesare:
- casolete cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile;
- costum steril pentru medic (halat, mască);
- seringă Guyon cu olivă uretrală, sterilizată;
- soluţie de novocaină 0,5% 40-50 ml;
- seringă de 20 ml sterilizată;
- pense sterile;
- tampoane de vată sterile;
- cistoscop de irigaţie, de cateterism sau cistoscopul operator (în funcţie de scopul urmărit)
sterilizate;
- soluţie de oxicianură de mercur 1/5 000 2-3 l;
- două sonde ureterale, radioopace, lungi de 60-70 cm şi groase de 4-8 (scara Charier);
- sonde uretrovezicale sterile;
- soluţii dezinfectante;
- eprubete pentru recoltarea urinei;
- două tăviţe renale.

Etape de execuţie:
• Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare.
- Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare, aşezându-le separat pe două măsuţe
(materialele sterile separat de cele nesterile).
- Tubul cistoscopului se sterilizează prin fierbere sau autoclavare.
- Sistemul optic al cistoscopului se sterilizează prin păstrare în vapori de formaldehidă cel
puţin 2 ore.
• Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.
- Se anunţă bolnavul explicându-i-se necesitatea tehnicii; la nevoie, cu o jumătate de oră
înainte de explorare, i se administrează un sedativ.

31
- Se suprimă micul dejun şi bolnavul va ingera 500 ml lichid cu o oră înainte de examen
(pentru a se asigura fluxul urinar necesar).
- Bolnavul îşi va goli vezica urinară, va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se dezbrace
(în regiunea inferioară a trunchiului).
- Bolnavul este ajutat să se urce pe masa specială (de cistoscopie sau ginecologie) şi să se
aşeze în poziţie ginecologică.
- Se fixează picioarele bolnavului pe suporturile mesei.
- Se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului cu apă şi săpun.
- Se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile, lăsându-se accesibilă regiunea
perineului.
- Se dezinfectează meatul urinar şi apoi se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0,5% sau
30 ml borat de procaină 2% sau procaină hidroclorhidrică 4%.
• Participarea la tehnică.
- Se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat, starea de curăţenie a lentilelor,
etanşeitatea asamblărilor.
- Se asigură semiobscuritate în cameră prin stingerea luminilor.
- Se oferă aparatul medicului (va introduce în vezică tubul cu canula de irigaţie).
- Se spală vezica cu o soluţie de oxicianură de mercur 1/5000 până când lichidul de spălare
devine perfect limpede.
- Medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezinfectantă slabă (la bărbat)
sau 250 ml (la femeie) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic.
- Se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică (medicul efectuează inspecţia
pereţilor vezicali).
- Se oferă medicului succesiv, la cerere, cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se
continuă cu cateterismul ureterelor).
Poziţii diferite ale cistoscopului
în vezica urinară.
- Se oferă eprubetele pentru recoltările urinare, pentru urocultură sau examene biochimice.
• Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- Bolnavul va fi ajutat să coboare de pe masa de examinare, să se îmbrace.
- Bolnavul este condus în salon şi aşezat comod în pat, unde va sta în repaus câteva ore.
- Se administrează la nevoie bolnavului calmante, antispastice (aplicaţii umede calde pe
regiunea hipogastrică). Bolnavul nu necesită în continuare îngrijiri deosebite.
• Reorganizarea locului de muncă.
- Se aruncă deşeurile iar instrumentele se spală bine cu o perie moale, cu apă şi săpun şi se
32
clătesc sub jet la robinet.
- Lentilele se şterg cu apă şi săpun, depozitele se îndepărtează cu o perie moale. Interiorul
tubului se curăţă minuţios cu tampoane de vată montate pe port-tampoane.
- Toate instrumentele se aşază în cutiile în care se păstrează după dezinfecţie şi sterilizare.
Incidente şi accidente:
Accese febrile trecătoare, dureri lombare asemănătoare cu colica renală.
Mici hemoragii ce se produc spontan sau în urma spălăturii vezicale cu apă caldă la care s-a
adăugat o fiolă de adrenalină.
• Cistoscopia se execută în condiţii de asepsie caracteristice unei intervenţii chirurgicale.
• Sistemul optic nu se sterilizează prin fierbere sau autoclavare (se deteriorează). Se
sterilizează în soluţie apoasă de glutaraldehidă 2% (Cidex), vapori de formol sau de
etilenoxid.

33
Cazul I

1.CULEGEREA DATELOR
Nume: P
Prenume: M
Vârsta: 65 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Ocupaţie: pensionară
2. DATE VARIABILE
Domiciliul: Târgu Jiu
Condiţii de viaţă şi de muncă:
- locuieşte împreună cu soţul într-o casă compusă din 5 camere, confortabilă, condiţii
salubre
Gusturi personale şi obiceiuri:
- program relativ regulat de masă
- preferinţe alimentare : preparate din peşte, pui, legume, salate.
- cosumă cafea
- nu este fumătoare
3. DATE PSIHOSOCIALE
Anxietate: anxioasă
Stres: stresată
Confort: inconfort
Data internării: 20.03.2016
Data externării:27.03.2016
Motivele internării:
Modificarea reliefului peretelui abdominal (umflătură), însoţită de durere.
Pacienta s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgenţe, a Spitalului Judeţean de Urgenţă
Târgu Jiu, la
data de 20.03.2016, prezentând dureri abdominale, greţuri, vărsături şi o modificare
evidentă
a reliefului peretelui abdominal.

34
Anamneza:
1.ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- fără semnificaţie patologică
- neagă TBC-ul, infectia HIV, VHB si VHC în familie
2.ANTECEDENTE PERSONALE
FIZIOLOGICE
-2 naşteri
PATOLOGICE
- boli ale copilariei : varicelă, rujeolă.
3.MEDICAŢIA ADMINISTRATĂ ÎNAINTE DE INTERNARE
-pacienta afirmă că a luat medicaţie pentru calmarea durererii (Algocalmin fiole 2ml)

ISTORICUL BOLII
Pacienta afirmă că a observat modificări ale peretelui abdominal în urmă cu 6 luni. De
2
săptămâni au început să apară dureri abdominale, care au crescut treptat în
intennsitate.
Fiind supusă examinărilor clinice şi paraclinice ( ecografie abdominală, analize de
laborator(examen sumar de urină, hemoleucogramă) ) s-a decis internarea în secţia de
Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, pentru aplicarea tratamentului
corespunzător.

35
36
1 Dificultate de a respira, Pacienta să prezinte căi -învăţ pacieta să facă exerciţii respiratorii, d
manifestată prin creşterea relaxare,
respiratorii permebile
frecvenţei respiratorii, -învăţ pacienta să înlăture obiceiurile dăună
cauzată de durere. și o bună respirație. -familiarizez pacienta cu condiţiile intraspit
-explic pacientei necesitatea intervenţiilor c

2 Dificultate de a se deplasa Pacienta să iși mențină Delegate:


şi postură inadecvată -administrez Algocalmin, 1 fiolă de 2ml, in
integritatea fizică.
cauzate de durere. Autonome:
-monitorizez funcţiile vitale ale pacientei
-învăţ pacienta care este postura adecvată
-pregătesc psihic pacienta în vederea interv
chirurgicale la care urmează să fie supusă
-suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor
la pat cele necesare.

3 Incapacitate de a dormi şi Pacienta să beneficieze Delegate:


a se odihni din cauza -administrez Diazepam 10mg, 2 comprimat
de somn corespunzător
durerii. Autonome:
cantitativ și calitativ. -învăţ pacientei să practice tehnici de relaxa
respiratoriicâteva minute înainte de culcare
-ofer pacientei o cană cu lapte cald înainte
-observ şi notez calitatea somnului, orarul s
de satisfacere a celorlalte nevoi.

37
Cazul II
CULEGEREA DATELOR
- Nume : D
- Prenume : I
- Vârstă : 72 ani
- Sex : M
- Religie : creştin-ortodox
-Naţionalitate :Romană
- Stare civilă : căsătorit
- Ocupaţie : pensioner
ANTECENDENTE HEREDO-COLATERALE
Neagă T.B.C.-ul, luesul , infecţia HIV în familie
ANTECEDENTE PERSONALE
-FIZIOLOGICE : -APENDICECTOMIE ÎN 1951 (12 ANI)
- PATOLOGICE : HTA
INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ
Motivele internării:
- durerii precordiale
- vertij
- cefalee
- dispnee
- sufocare
- HTA
Istoricul bolii
Pacientul suferă de HTA din 2006,este anginos,fibrilaţie atrială cronică tot din anul
2006 cu un AVC embolic din 2016,prezintă crize anginoase prelungite.Se internează în
vederea unor palpitaţii , ameţeală, astenie , cefalee,prezintă o obstrucţie obliterantă cu bypass
aorto-coronarian ; dispnee de decubit , durere precordială, şi mai prezintă şi o viroză
respiratorie.

38
N DIAGNOSTIC DE Obiective Intervențiile asistentei autonome și
Nr. NURSING delegate
Crt
1 Hipertensiune cauzată de Pacientul să-şi Am recoltat produse biologice pentru
efortul fizic manifestată examenul de laborator ,la indicaţia
1 recapete starea de
prin dureri precordiale , medicului: sânge pentru Hb,VSH
dispnee, cefalee ,palpitaţii. bine , fară cefalee ,glicemie,uree, creatinină.
Ajut pacientul să se alimenteze,administrez
,vertij.
tratamentul medicamentos ,face educaţie cu
pacientul.

2 Alimentaţie inadecvată prin Să fie echilibrat hidro- Am monitorizat funcţiile vitale.


deficit cantitativ si Am administrat tratamentul prescris de
2 electrolitic.
calitativ , legat de medic.
diminuarea Am asigurat regimul alimentar şi
apetitului , regimul alimentarea pacientului.
alimentar respectiv impus
de afecţiune manifestat prin
aport scazut de lichide.
3 Somn inadecvat cantitativ Pacientul să I-am recomndat ca în fiecare seara înainte de
si calitativ din cauza culcare să bea o cană de lapte cald ,să
3 beneficieze de un
anxietăţii, spitalizării aerisească încaperea.
manifestat prin adormiri cu numar de ore
dificultate, ore insuficiente
corespunzător vârstei.
de somn, trezirii frecvente,
aţipiri diurne.

39
Cazul III

CULEGEREA DATELOR
- Nume : M
- Prenume : I
- Vârstă : 50 ani
- Sex : M
- Religie : creştin-ortodox
-Naţionalitate :Romană
- Stare civilă : căsătorit
- Ocupaţie : pensioner
-Copii: 4
-Locuiește cu mama în două camere
-Nu fumează ,nu bea

Istoricul bolii
În urmă cu lună, pacientul acuză apariția unui junghi toracic, astenie , febră, tuse
spastică pentru care urmează un tratament antibiotic prescris de medicul de familie. De o
săptamână reapare febra ( 38,50 C), durerea toracică, tusea cu expectorație mucopurulentă
(aspect de puroi galben-verzui), cu câteva episoade de hemoptizie mică, fatigabilitate ceea ce-
l determină, să se adreseze unui medic de specialitate- pneumolog. Pacientul este îndrumat să-
și facă radiografia pulmonară, în urma căreia este internat în spital cu diagnosticul- Observație
Abces pulmonar, pentru investigații suplimentare și conduită terapeutică.
Analiza și interpretarea datelor
Starea generală relativ bună, funcțiile vitale în limite normale.

40
N DIAGNOSTIC DE Obiective Intervențiile asistentei autonome și
Nr. NURSING delegate
Crt
1 Alterarea funcției repiratorii Corectarea Pacientul va fi învățat să se Funcți
determinată de deficitul e autoevalueze, ajutându-l să-și cunoască
1 alterării ritmului prezen
eliminare a secrețiilor afecțiunea, să facă gimnastică.
aeriene. respirator. respiratorie pentru a -și înbunătăți
funcția respiratorie.
Asistenta medicală va efectua pregătirea
preoperatorie a pacientului.
2 Dificultatea de a se îmbrăca Pacientul să se Identifică capacitatea și limitele fizice Pacien
și dezbrăca.
2 poată îmbrăca și ale peroanei îngrijită.
dezbrăca în Face zilnic exerciții de motricitate fină
termen de 4 cu pacientul descriindu-i gestica
zile. necesară îmbrăcării.

3 Dificultatea de a urma Pacientul să Ajută pacientul , în funcție de starea Pacien


3 prescripțiile de igenă. prezinte generală, sa își facă baie sau duș, sau îi
tegumentele și efectuează toaleta pe regiuni
mucoasele Pregătește materialele pentru baie,
curate . pregătește cada.

41
Concluzii

De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. Indivizii, familiile şi


grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Pentru realizarea acestei
strategii, s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală,
când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai
mare refacerii sănătăţii.
În concepţia actuală, se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de
la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate.
Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică, care permite acordarea de
îngrijiri individualizate. Îngrijirea este îndreptată pe reacţiile particulare ale fiecărui individ
(sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate.
Procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor,
a analizei situaţiei, a îngrijirilor, pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează
identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural şi spiritual şi găsirea
surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor.
Pregătirea preoperatorie generală şi specifică reprezintă primul pas al terapiei
chirurgicale aplicată bolnavului. Măsurile de pregătire le putem sistematiza în 3 categorii:
1. PREGĂTIRE PSIHICĂ
2. PREGĂTIRE BIOLOGICĂ
3. PREGĂTIRE CHIRURGICALĂ
Există puţine situaţii când, în extremă urgenţă, pacientul se deschide imediat ce a ajuns
în sala de operaţie cu o linie venoasă prinsă şi este intubat odată cu incizia
Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect.
Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi medicamentele
administrate.
Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de viaţă, uneori
percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi. Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru
cei cu spitalizare îndelungată, este asigurarea încrederii prin contactul direct cu chirurgul
operator
Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi comunicarea
diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu poate fi ascuns pacientului
decât în cazurile care presupun efectuarea unei intervenţii mutilante. Foarte bine pentru
42
moralul bolnavului este contactul acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi
intervenţie şi s-au adaptat bine la handicapul lor
Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie
prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă. Psihicul pacientului
este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici, cu pat curat, existenţa
telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort psihic
Vizita familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare. Pacienţilor stresaţi şi
prăpăstioşi li se vor administra sedative
Pregătirea biologică se face în funcţie de rezultatele clinice şi paraclinice şi de urgenţa
actului efectuat.Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează diagnosticul,
indicându-se şi testele paraclinice necesare.
Importante sunt antecedentele operatorii şi anestezice ale pacientului, dar şi afecţiunile
ce pot fi contraindicaţie a intervenţiei operatorii. Obligatorie este şi revederea tratamentului
urmat până la internare. La descoperirea factorilor de risc crescut cardiaci, pulmonari, renali,
diabetici, etc. este foarte utilă obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu
- Analizele obligatorii pentru toate tipurile de intervenţii sunt:
• Hemoleucograma
• Grupul şi Rh-ul sanguin
• Electroliţii serici
• Ureea
• Creatinina
• Glicemia
• Probele hepatice
• Sumar de urină
• EKG şi radiografie toracică
- În funcţie de complexitatea cazului, tarele organice preexistente şi descoperirile
clinice, se pot efectua investigaţii suplimentare specifice care să conducă la un diagnostic
exact.
a) Examenul aparatului respirator este în general suficient clinic şi radiologic pentru
operaţiile mari şi mijlocii. La cele care deschid toracele, devin utlie probele respiratorii.
În preoperator trebuie oprit fumatul
b) Cunoaşterea anterioară sau descoperirea prin examen clinic, EKG, Rx a suferinţelor
miocardice impune monitorizarea acestor bolnavi. Atenţie la pacienţii cu stimulatoare
cardiace, la care folosirea bisturiului electric trebuie evitată.

43
c) Bolile de sânge care pot produce sângerări trebuie cunoscute de către pacient şi
semnalate medicului. Alteori pot fi descoperite de laborator în preziua operaţiei. Tratamentele
anticoagulante sau cu antiagregante trebuie oprite cu 10 zile înainte de operaţie
d) La pacienţii icterici se va efectua timpul de protrombină şi trebuie corectată
eventuala hipoalbuminemie
e) Dezechilibrele hidroelectrolitice trebuie corectate sub controlul laboratorului
f) Pacientul diabetic trebuie compensat; toţi cei cu tratament oral trebuie trecuţi pe
insulină i.v.
g) Pacienţii cu suferinţă renală trebuie reechilibraţi biologic în preoperator. La cei
dializaţi este recomandabil ca intervenţia să se desfăşoare în acelaşi spital cu centru de dializă.

44
BIBLOGRAFIE

1.Borundel C.,Manual de Medicină Internă pentru Cadre Medii.Editura Bic All,


București, 2002; [3]
2.Chiru F., Chiru G., Morariu F.,Îngrijirea omului bolnavși a omului sănătos.
EdituraCison, București,2003;
3.Titircă L.,Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate
bolnavului–ediție adăugită și revizuită. Editura Viața Medicală Românească, București,
1997;
4. Titircă L.,Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali.
[2]
Editura Viața Medicală Românească, București, 2000;
5. http://salvezidacastiisaactionezi.blogspot.ro/2013/11/pregatirea-psihica-si-
[1]
fizica-pacientului.html;
6.http://www.scribd.com/doc/Pregatirea-preoperatorie-a-pacientului.

45