Despre managementul,

anagementul,
administrarea afacerilor
şi conducerea modernă

GT II
Sem.II – 2016
2016--2017
Conducerea (managementul)
oricărei activităţi - o artă

Conducerea (managementul) oricărei

activităţi este:

“O artă ce se bazează tot mai mult pe

ştiinţă”.
Continuare…
Continuare…
Asadar este necesara coordonarea colectivelor divers
specializate sau a celor care au dimensiuni mari şi-şi
desfăşoară activitatea în prestarea serviciilor turistice:
- complexelor hoteliere,
- lanţurilor hoteliere,
- restaurantelor,
- lanţurilor de restaurante sau fast-food-uri,
- agenţiilor de voiaj touroperatoare,
- firmelor transportatoare,
- companiilor de aviaţie,
- societăţilor rent à car etc., sau conexe acestora, în vederea
corelării muncii membrilor organizaţiei pentru realizarea
obiectivelor stabilite.
 Continuare…
Continuare…Etimologie
Termenul care desemnează, aproape universal, activitatea de
conducere – managementul – a străbătut un drum sinuos, dar
logic, care a fost marcat şi de limbile celor care deţineau sub o
formă sau alta supremaţia, deci conduceau.
Astfel:

de la latinescul manus (mână) – al puternicilor romani,

s-a trecut prin italiană mannegio (prelucrare cu mâna) – legat de
perioada renascentistă,

apoi prin franceză manege (loc special amenajat unde se
dresează sau antrenează caii) – în concordanţă cu tendinţele de
expansiune coloniale sau culturale ale perioadei napoleoniene şi
nu numai,

după care s-a ajuns la englezescul to manage (a manevra, a
guverna, a conduce, a administra, a ţine în frâu, a reuşi, a
izbuti) – purtat pe întreg globul de vapoare şi americani, care a
îmbrăcat sensuri dintre cele mai diverse, dar toate foarte
apropiate in conţinut: strunirea cailor, a pregăti, a conduce şi nu
în cele din urmă a administra.
 Continuare…
Continuare…
Asadar:
MANAGEMENTUL reprezintă o grupă de persoane, aflate pe
diferite nivele ierarhice ale organizaţiei, ce poate lua decizii.

Aceste persoane - ce deţin funcţii de conducere în cadrul organizaţiei –

influenţând în mod direct acţiunile şi comportamentul subordonaţilor,
sunt numite manageri.

În funcţie de mărimea organizaţiei, practica a diferenţiat:

• manageri de nivel “inferior”
• manageri de nivel “mediu”
• manageri de nivel “superior”.

Fiecărui nivel ii este subordonat un subsistem al organizaţiei.

Astăzi termenii management respectiv manager sunt răspândiţi şi

utilizaţi pe aproape întreg globul, iar conducerea lumii afacerilor este
numită, din ce în ce mai des, administrarea afacerii sau afacerilor.
Principalele axe ale activităţilor
productive sunt:
sunt:

ideile

oamenii

instrumentele.
Asadar:
Noţiunea de management – are o triplă
semnificaţie:
a. proces sau activitate;
b. ştiinţă a conducerii;
c. totalitatea organelor şi persoanelor care conduc o
organizaţie.
Modalitati sub care a fost descris
managementul::
managementul

“arta de a şti precis ce trebuie făcut, cât mai bine
şi mai ieftin” (F. W: Taylor);

”a conduce înseamnă a prognoza şi planifica, a
organiza, a comanda, a coordona şi a controla”
(H. Fayol);

”unul din factorii esenţiali care explică de ce o
ţară este bogată sau săracă” (R. Farmer);

“o practică şi nu o ştiinţă. Nu înseamnă cunoştinţe
ci performanţe.” (P. F. Drucker);

”ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii”
(dicţionarul Larousse);
 Continuare…
Continuare…
Managerilor le revin sarcini clare, ce sunt
marcate de cea de luare a deciziilor, legat
de:

planificare

motivare şi conducere

organizare şi coordonare

controlul organizaţiilor şi membrilor
acestora.
Calităţi manageriale cheie
Îndeplinirea sarcinilor manageriale:
producerea de valoare pentru acţionari (prin creşterea
continuă a profitului);
oferirea de valoare pentru client (în concordanţă cu nevoile
clientului trebuie să i se ofere bunuri, prestaţii şi servicii
apropiate dorinţelor şi aşteptărilor sale);
diminuarea costurilor prin simplificare şi specializare;
creşterea fluxurilor de numerar din exploatare;
creşterea flexibilităţii proceselor de muncă;
abordarea corelativă a costurilor şi calităţii;
asigurarea unei creşteri profitabile a firmei;
promovarea unor structuri organizatorice dinamice;
In practica:
practica:
In cele mai multe organizaţii pot fi identificate trei
niveluri de management:

I. Mangementul strategic: directorul executiv, consiliul

de administraţie.
II. Managementul tactic (include toate tipurile de
management intermediar): managerii departamentali,
manageri ai diverselor servicii (personal,
contabilitate, marketing, restauraţie, hotelărie,
tiketing, out-going departament, incoming
departament, ş.a.).
III. Management operaţional: maistru, supraveghetor,
şef de birou, responsabil, etc.
 Principalele instrumente
manageriale
Pentru atingerea obiectivelor dorite, este utilizat
un întreg arsenal de:
- principii
- metode şi tehnici de conducere
- proceduri decizionale, informaţionale şi
organizatorice
Aceste principii vor pune în mişcare factorii
umani, materiali şi financiari în vederea
atingerii rezultatelor preconizate de către
conducător.
Metoda de conducere - definitie
Reprezintă un ansamblu de:

principii

tehnici

procedee

instrumente

care exprimă modul în care sunt exercitate

funcţiile conducerii, pentru atingerea
obiectivelor strategiei.
Tehnica de conducere semnifică
semnifică::

Ansamblul procedeelor, regulilor şi
instrumentelor utilizate în realizarea
activităţilor de conducere

Modul de a acţiona al conducătorului în

cadrul metodei de conducere aplicată, prin
tehnica de conducere îmbinându-se
cunoştinţele propriu-zise (tehnice) ale
conducătorului cu măiestria sa personală în
utilizarea procedeelor şi instrumentelor.
 Metodele şi tehnicile de
conducere sunt clasificate după:
Sfera de aplicabilitate în:
- metode şi tehnici generale de conducere,
vizează ansamblul procesului de conducere:
diagnosticarea, delegarea, şedinţa, tabloul de
bord;

- metode şi tehnici specifice care se aplică în

cadrul unei funcţii: brainstormingul (“asaltul
de idei”), reuniunea panel (tehnica Delphi),
sinectica (metoda lui Gordon) etc.
Sisteme de conducere
În ultimile decenii ale secolului al XX-lea
sistemele de conducere cele mai
răspândite şi utilizate în ţările
industrializate, au fost conducerea prin:

obiective

produs

excepţie

proiecte

consens

buget.
 Conducerea prin obiective
Sistemul a fost conceput şi aplicat în SUA
(propus de Peter Drucker – 1950), în perioada
postbelică, iar apoi a fost răspândit cu rapiditate
în ţările Europei vestice prin contribuţia
firmelor de consultanţă în management.
A fost în mare vogă în anii ’60-’70, fiind foarte
des aplicat într-o manieră simplistă.
Sistemul de conducere prin obiective este cel
care a ridicat conducerea/ managementul la
rang de ştiinţă şi cel care marchează
momentul din care a început să se vorbească
despre conducerea ştiinţifică.
 Continuare…
Continuare…
Sistemul MBO (Management By Objectives)
are la baza sa trinomul obiective – rezultate
– recompense/sancţiuni
Conducerea prin obiective reprezintă un
sistem de conducere bazat pe:

determinarea riguroasă a obiectivelor până la
nivelul executanţilor, care participă
nemijlocit la stabilirea lor

corelarea strânsă a recompenselor şi respectiv
a sancţiunilor cu nivelul realizării
obiectivelor prestabilite.
Etape ale unui sistem de
conducere prin obiective
a) determinarea obiectivelor fundamentale ale întreprinderii;
b) stabilirea obiectivelor derivate, specifice şi individuale;
c) elaborarea programelor de acţiuni, a calendarelor de
termene, a bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a listei
metodelor;
d) adaptarea corespunzătoare a structurii organizatorice şi a
sistemelor decizional şi informaţional la cerinţele
realizării obiectivelor;
e) urmărirea permanentă a realizării obiectivelor şi adoptarea
de decizii cu caracter profilactic sau corectiv;
f) evaluarea realizării obiectivelor şi recompensarea
personalului.
Conducerea prin produs
Metoda conducerii prin produs îşi are
originea în:

încercarea satisfacerii trebuinţelor

consumatorilor

dorinţa prestatorilor de servicii, de a realiza o
activitate cât mai eficientă/rentabilă.
 Continuare…
Continuare…
Conducerea prin produs reprezintă un sistem
de conducere care constă în crearea în
structura organizatorică a funcţiei de
conducător de produs sau de grupă de
produse, acesta având responsabilitatea
unitară a organizării, coordonării şi
controlului tuturor activităţilor succesive
implicate în realizarea produsului sau
grupei de produse, din momentul
conceperii acestuia până la scoaterea lui
din fabricaţie.
Etape principale ale conducerii
prin produs:
produs:
a) stabilirea, produsului sau grupei de produse care formează
obiectul sistemului (vor intra în atenţie produsele fabricate în
cantităţi mari, de competitivitate ridicată, cu ponderi
reprezentative în cifra de afaceri, cu perspectivă din punct de
vedere al vânzărilor şi profitului);
b) desemnarea persoanei care va asigura conducerea sistemului
respectiv şi fixarea atribuţiilor, autorităţii şi responsabilităţii
acesteia;
c) elaborarea, de către conducătorul de produs, de variante de
strategii privind fabricarea şi comercializarea produsului sau
grupei de produse;
d) efectuarea, de către conducătorul de produs împreună cu echipa
sa, de modificări de ordin structural–organizatoric, decizional şi
metodologic în compartimentele de producţie implicate;
e) evaluarea periodică a fabricaţiei şi comercializării produsului
sau grupei de produse care fac obiectul sistemului de conducere.
Conducerea prin excepţii
Este un sistem simplificat de conducere
bazat pe vehicularea ascendentă a
informaţiilor care reflectă abateri de la
limitele de toleranţă stabilite şi pe
concentrarea celor mai buni conducători
şi specialişti în zonele decizionale şi
operaţionale cheie pentru
competitivitatea întreprinderii.
Conducerea prin excepţii se
caracterizează prin:
a) Considerarea procesului de conducere ca proces distinct, dat fiind
că prin viziune de sistem, atât la intrări cât şi la ieşiri, elementele
caracteristice sunt informaţiile;
b) Cere să se transmită conducătorului numai acele informaţii care au
caracter de excepţie, reprezentând abateri de la planuri, programe,
norme sau obiective prestabilite;
c) Procedurile metodei sesizează şi raportează abaterile, nu în mod
programat, ci atunci când apar;
d) Informaţiile ce reflectă abaterile, pozitive şi negative, circulă pe
verticala sistemului managerial în mod selectiv;
e) Autoritatea decizională este precis delimitată, iar fiecărui
conducător i se stabilesc valorile abaterilor pentru care este
împuternicit să ia decizii şi cele pentru care este împuternicit să
anunţe conducătorul ierarhic superior;
f) Scopul principal al metodei este de a simplifica procesul
conducerii permiţând astfel conducătorului să se ocupe de acele
probleme care au nevoie de intervenţia sa
Metode moderne de conducere
Conducerea prin proiecte:

Concepută şi utilizată la NASA pentru

realizarea rachetelor spaţiale necesare
misiunii Apollo.
Este specifică conducerii unor mari unităţi care
au de realizat lucrări complexe, dar clar
precizate şi care solicită o colaborare amplă şi
multidisciplinară.
Transpunerea în practică a metodei de
conducere prin proiecte presupune parcurgerea
următoarelor etape:

1.Definirea proiectului (se formulează obiectivul şi conţinutul

lucrării, se evidenţiază activităţile ce urmează să se realizeze pe
parcursul proiectului, conturându-se problemele privitoare la
organizare, răspundere, timp, costuri şi efective);
2.Organizarea conducerii (se numeşte conducătorul de proiect, se
stabileşte forma structurii organizatorice, se întocmeşte catalogul
răspunderilor);
3.Realizarea proiectului şi menţinerea echilibrului în interiorul
organizaţiei (planificarea sau programarea, alocarea resurselor,
încercări, experimentări, execuţii parţiale, urmărirea şi controlul
fiecărei subactivităţi);
4.Lichidarea proiectului şi dizolvarea echipei (întocmirea
documentaţiei privitoare la rezultate şi a dării de seamă
contabile, compararea cheltuielilor, termenele şi alte specificaţii,
se întocmesc fişele de apreciere a personalului care a participat la
proiect).
Conducerea prin bugete

Elaborată iniţial în SUA este preluată după

al doilea război mondial în Europa.

Este o metodă deosebit de apreciată dat

fiind faptul că asigură o strânsă legătură
între profit, activitatea de producţie şi
organizarea conducerii.
 Principii fundamentale
• Angajaţii participă activ şi constructiv la
soluţionarea problemelor întreprinderii, la
planificarea şi controlul întregii activităţi;
• Realismul este o necesitate şi mijloc de
asigurare a unei relaţii clare între nivelurile
prevăzute în bugete şi considerentele de
ordin subiectiv;
• Flexibilitatea este necesară implementării
bugetului în sistemul de conducere.
În general în practică sunt utilizate mai
multe tipuri de bugete:
a. Bugetul general necesar pentru realizarea obiectivelor
fundamentale ale întreprinderii
b. Bugetul continuu (glisant) pentru o perioadă sub un an, se
actualizează în permanenţă pe baza realizărilor din luna trecută
şi a necesarului specific a lunilor următoare
c. Bugetul periodic, încheiat pe un an şi defalcat în bugete
semestriale, trimestriale şi lunare
d. Bugetul-proiect realizat pentru un proiect, nu are legături cu
anumite intervale de timp
e. Bugetul pe responsabilităţi
f. Bugetul operaţional
g. Bugetul fix sau variabil
h. Bugetul static cu un singur nivel al cheltuielilor
i. Bugetul flexibil caracterizat prin mai multe niveluri de
cheltuieli.
Conducerea participativă

Este – o stare de spirit reflectată în:

• Implicarea organismelor participative de conducere în
adoptarea celor mai importante decizii pentru prezentul
şi viitorul întreprinderii;
• Crearea condiţiilor organizatorice care să faciliteze
participarea directă sau prin reprezentanţi a angajaţilor
întreprinderii la derularea proceselor decizionale;
• Amplificarea accesului salariaţilor la fondul de
informaţii de care dispune întreprinderea;
• Intensificarea comunicaţiilor interpersonale.
 Metoda delegării
Delegarea constă în atribuirea temporară
de către un conducător a uneia dintre
sarcinile sale de serviciu unui
subordonat, însoţită şi de competenţa şi
responsabilitatea corespunzătoare.
Principalele elemente componente ale
procesului de delegare sunt:
• însărcinarea
• atribuirea competenţei formale
• încredinţarea responsabilităţii.
Succesul utilizării metodei delegării este
condiţionat de respectarea următoarelor
reguli:

• Sarcinile de mare importanţă nu se deleagă;

• Sarcinile, competenţele şi responsabilităţile
delegate trebuie să fie precizate clar şi în
scris;
• Rezultatele ce se aşteaptă trebuie de la bun
început să fie riguros definite;
• Controlul efectuat de către conducător să nu
se refere la modul cum au fost realizate
sarcinile delegate ci la rezultatele obţinute.
 Ce este o afacere ȋn turism?
turism?
Afacerea este efortul organizat al unor indivizi
de a produce şi vinde pentru obţinerea unui
profit produse şi servicii turistice care satisfac
cererea de consum a membrilor societăţii.
Aşadar, ȋn conformitate cu legislaţia din turism
(Autoritatea Naţională pentru Turism -
http://turism.gov.ro/legislatie/) indivizii sunt
liberi să decidă:

Ce să producă

Cum să producă

La ce preţ/tarif să vȃndă
Termeni utilizaţi
utilizaţi::

Piaţă turistică

Oferta turistică

Cerere turistică

Concurenţa

Ȋntreprinzători şi antreprenori

Patroni

Investitori

Consumatori

Bunuri de consum

Produse turistice

Servicii turistice
Continuare…
Continuare…

Profitul

Venituri

Cheltuieli

Impozit pe profit

Impozit pe venitul microȋntreprinderii

Preţul pieţei

Tariful camerei
Afacerile sunt de dou
două
ă feluri
feluri::

B2C (business to consummer) dacă

produsele şi serviciile turistice sunt
adresate consumatorilor

B2B (business to business) dacă
produsele şi serviciile turistice se
adresează altor afaceri
Resursele unei afaceri sunt:
sunt:

Resursele umane

Resursele materiale

Resursele informaţionale

Resursele financiare
O afacere are dou
douăă scopuri sau
obiective fundamentale:
fundamentale:

Supravieţuirea – să reziste pe piaţă un timp
indefinit, ȋnfruntȃnd concurenţa, autorităţile,
luptȃnd cu propriile ineficienţe, evaluȃnd
riscurile şi asigurȃndu-se ȋmpotriva lor (ȋn
turism: asigurarea turiştilor, asigurarea
ştorno, asigurarea ȋmpotriva falimentului)

Profitul sau cȃştigul – cu rolul de a
maximiza avantajele proprietarilor afacerii:
ȋntreprinzători, acţionari, patroni
Cum se construieşte o afacere de
succes ȋn turism
turism??

Cazare

Transport

Alimentaţie

Agrement

Alte domenii (tour-operatoring)

Reuşita ȋn afaceri ţine de:

Meritul personal

Rezultatul unei gȃndiri superioare

Rezultatul unei munci asidue
 Tema la curs:

de realizat o prezentare PPT cu o afacere de
succes din domeniul turismului

Se lucreaza in echipe de 2 studenti.

Termen: ora urmatoare
Continuare…
Continuare…

O afacere este mai ȋntȃi un vis şi apoi un
mod practic de a aborda complexitatea.

Numeroase exemple arată că reuşesc
afacerile acelor ȋntreprinzători care:

Au imaginaţie, sunt creativi, originali

Au calităţi de lider

Ştiu, au metode sau intuiesc complexitatea

Au bun simţ
Construcţia unei afaceri trebuie
să ȋnceap
nceapăă pe 8 fronturi deodat
deodatăă:
1. Strategic
2. Economic
3. Juridic şi investiţional
4. Financiar
5. Marketing, vȃnzări
6. Operaţional şi managerial
7. Contabil, fiscal
8. Etic, moral, social, naţional
Documentarea pentru proiectul
unei afaceri

Culegerea informaţiilor din:

Cărţi

Ziare

Reviste

Internet

Documentarea pe viu:

Studierea furnizorilor, a produselor, serviciilor,
reacţia clienţilor, discuţii cu furnizorii, vȃnzătorii,
clienţii
Temă
Temă curs:

Care sunt etapele construirii/infiintarii
unei S.C. (firme) – prezentare ȋn detaliu

Se lucreaza individual.
Termen: ora urmatoare