67

Lucrarea 4

Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică

4.1. Scopul lucrării

Lucrarea urmăreşte determinarea tensiunii de curgere biaxiale (Yb) a tablelor metalice, în

condiţii de stare biaxială de tensiuni. Această stare de tensiuni este creată prin acţionarea asupra
suprafeţei laterale a unei epruvete din tablă cu o presiune uniformă, în timp ce periferia acesteia este
strânsă ferm între o placă activă şi o placă de reţinere. Solicitarea epruvetei, până la ruperea
acesteia, este realizată cu ajutorul unei maşini universale de testare a tablelor metalice de tip
ERICHSEN. Curba tensiune biaxială-deformaţie biaxială (  b -  b ) este determinată cu ajutorul unui
sistem optic de măsurarea 3D a deformaţiilor de tip ARAMIS. Pe baza curbei experimentale
tensiune biaxială-deformaţie biaxială, în combinaţie cu curba tensiune-deformaţie obţinută în prin
încercarea la tracţiune pe epruvete prelevate la 0° faţă de direcţia de laminare (vezi lucrările 1 şi 2),
se va determina aşa-numita tensiune de curgere biaxială. În acest scop se va utiliza metoda lucrului
mecanic echivalent. Tensiunea de curgere biaxială este folosită în cadrul criteriilor de plasticitate,
implementate în programele de simulare cu elemente finite, în scopul modelării suprafeţei de
curgere a materialului.

4.2. Noţiuni introductive

Încercarea la umflarea hidraulică este una din cele mai utilizate metode de determinare a
curbei tensiune-deformaţie în condiţii de stare biaxială de tensiuni.
Cel mai important avantaj al încercării la umflare hidraulică este absenţa contactului (şi prin
urmare a frecării) între scule şi epruvetă, în zona de interes, ceea ce simplifică soluţiile analitice
pentru calculul tensiunii şi deformaţiilor, dar asigură şi repetabilitatea încercării. Un alt avantaj, în
comparaţie cu încercarea la tracţiune simplă este faptul că, curba tensiune-deformaţie se obţine în
condiţii de stare biaxială de tensiuni, stare care este mai apropiată de condiţiile reale de deformare,
specifice unor procese, cum ar fi ambutisarea sau hidroformarea.
Printre dezavantajele încercării la umflare hidraulică se numără diferenţa mare în înălţime,
între epruveta deformată şi epruveta nedeformată, îngreunând utilizarea sistemelor optice pentru
măsurătorilor on-line (de exemplu Analiza Corelării Imaginilor). În plus deformaţiile principale pot
fi determinate doar în domeniul 1  0 şi  2  0 , întrucât epruveta din tablă este fixată pe întreaga
periferie pentru a preveni pierderea presiunii.
Presiunea ridicată conduce de asemenea la gâtuirea şi respectiv la propagarea ruperii
epruvetei într-un mod necontrolat, datorită naturii modului de creare a forţei necesare solicitării
epruvetei. Gâtuirea şi ruperea epruvetei pot apărea într-o fracţiune de secundă, ceea ce face
imposibilă măsurarea deformaţiilor în apropierea gâtuirii, cu ajutorul sistemele optice.

4.2.1. Standardizarea încercării

La data redactării lucrării nu există un standard care să reglementeze procedura şi condiţiile

de determinare a curbei biaxiale tensiune-deformaţie, dar există preocupări în elaborarea unui
asemenea standard. La Organizaţia Internaţională de Standardizare ISO [ISO11] există în fază de
evaluare o propunere transmisă de grupul german IDDRG (International Deep Drawing Research
Group), încă din anul 2007 [Kel09].
68 Lucrarea 4

4.2.2. Bazele teoretice

4.2.2.1. Calculul tensiunii biaxiale

În cadrul încercării la umflare hidraulică, epruveta plană din tablă este strânsă ferm pe contur
între o placă activă şi o placă de reţinere, figura 4.1 (partea stângă). Când presiunea fluidului creşte,
epruveta este deformată fiind constrânsă să treacă prin cavitatea cilindrică de diametru d a plăcii
active, figura 4.1 (partea dreaptă). Forţa de strângere Q a epruvetei trebuie să fie suficient de mare
pentru a preveni alunecarea radială a epruvetei în timpul solicitării. Când deformaţia materialului
depăşeşte limita de deformabilitate, epruveta se rupe.

R ARAMIS
L
3 Camere video
2
1
2
1

Epruveta
Placa activa deformata
s

Q Q


p
h

Epruveta Fluid sub

s0

r
nedeformata presiune
d

Placa de retinere Admisie fluid sub presiune

Fig. 4.1 Principiul încercării la umflare hidraulică şi dispunerea camerelor video:

s0 - grosimea iniţială a epruvetei; s - grosimea curentă a epruvetei,  - raza de curbură a epruvetei
deformate; r - raza de racordare a cavităţii plăcii active; d - diametrul cavităţii plăcii active;
Q - forţa de strângere a epruvetei; p - presiunea

Relaţia pentru calculul tensiunii în zona polară este bazată pe ecuaţia lui Laplace din teoria
membranei. Pentru un element axial simetric, aflat sub acţiunea unei presiuni uniforme, p, ecuaţia
de echilibru poate fi scrisă sub forma:
1  2 p
  , (4.1)
1  2 s
unde  1 ,  2 sunt tensiunile principale pe două direcţii perpendiculare (Fig. 4.1)
1 ,  2 - razele de curbură corespunzătoare celor două direcţii principale
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 69

p - presiunea aplicată pe suprafaţa inferioară a epruvetei

s - grosimea instantanee în zona polară e epruvetei.

În ipoteza că materialul este izotrop şi că suprafaţa epruvetei deformate este sferică, raza de
curbură a epruvetei în orice secţiune meridională, care trece prin pol, este aceeaşi, 1   2   şi de
asemenea tensiunile pe cele două direcţii principale sunt egale,  1   2   [Kul 72].
Pentru o membrană sferică cu un raport foarte mic dintre raza de curbură şi grosimea polară
(  / s ), s-a ajuns la concluzia că tensiunea meridională (  ) este mult mai mare decât tensiunea de
îndoire (   i ) şi prin urmare tensiunea de îndoire poate fi neglijată [Ran 79]. De asemenea se
consideră că, componenta normală a tensiunii (tensiunea pe direcţia grosimii epruvetei, sau direcţia
(3) din figura 4.1 este neglijabilă în teoria membranei, adică  3  0 . Prin urmare tensiunea
echivalentă, numită în continuare tensiune biaxială (  b ) va fi dată de ecuaţia (4.2)
p
  b  [MPa]. (4.2)
2s

4.2.2.2. Calculul deformaţiei biaxiale

În ipoteza incompresibilităţii materialului, suma deformaţiilor principale este zero.
1   2   3  0 , (4.3)
unde 1 ,  2 sunt deformaţiile principale pe două direcţii perpendiculare (Fig. 4.1)
 3 , - deformaţia pe grosime.
Mărimile deformaţiilor principale pe cele două direcţii meridionale pot fi determinate cu
ajutorul unor sisteme optice de măsurare a deformaţiilor de tip ARAMIS.
Pe baza ipotezei formei sferice a epruvetei deformate, deformaţia echivalentă numită şi
deformaţie biaxială va fi egală cu deformaţia pe grosimea epruvetei în polul epruvetei. Prin urmare,
relaţia de calcul a deformaţiei biaxiale este
 3   b  ln  s / s 0  , (4.4)
unde s0 este grosimea iniţială a epruvetei.
Prin introducerea expresiei deformaţiei pe grosime,  3 , exprimată prin ecuaţia (4.4) în relaţia
(4.3), se obţine
ln( s / s0 )  (1   2 ) , (4.5)
de unde rezultă expresia de calcul a grosimii polare
s  s0 e 1  2  (mm). (4.6)
Având în vedere faptul că sistemul ARAMIS calculează reducerea grosimii ( sr ), exprimată în
procente, pe baza relaţiei
sr   ( s  s0 ) / s0  100 [%], (4.7)
grosimea epruvetei în zona polară se mai poate calcula şi cu relaţia
s  s0 1  ( sr /100)  [mm]. (4.8)
Tensiunea de curgere biaxială se determină utilizând ecuaţia (4.2) pe baza celor trei variabile:
presiunea aplicată pe suprafaţa epruvetei p , raza de curbură  şi grosimea epruvetei în pol s .
70 Lucrarea 4

Presiunea este măsurată continuu cu ajutorul unui senzor de presiune calibrat şi înregistrată
prin intermediul unei plăci de achiziţie de date a sistemului ARAMIS. Pentru determinarea razei de
curbură,  , se utilizează sistemul optic cu camere video pentru înregistrarea şi reconstruirea
geometriei epruvetei în zona polară. Grosimea polară s se determină în mod indirect, utilizând
relaţia (4.8).
Prin reprezentarea în coordonate carteziene a perechilor de valori ale tensiunilor şi
 
deformaţiilor  bi ,  bi , în diferite stagii, i, de deformare, de la începutul solicitării epruvetei până la
ruperea acesteia, se obţine curba tensiune - deformaţie.

4.2.2.3. Calculul tensiunii de curgere biaxiale prin metoda lucrului mecanic echivalent
Curba tensiune – deformaţie obţinută prin încercarea la umflare hidraulică, nu poate fi
înregistrată în domeniul deformaţiilor foarte mici, întrucât, instrumentele optice de măsurare a
deformaţiilor nu sunt suficient de sensibile pentru a putea măsura deformaţii biaxiale oricât de mici.
Prin urmare aşa-numita metodă convenţională „2% distanţă”, conform căreia tensiunea de curgere,
prin convenţie, este tensiunea care produce o deformaţie plastică specifică de 2% (vezi Lucrarea 1),
nu poate fi aplicată pentru a obţine tensiunea de curgere biaxială. Aşadar, pentru a obţine valoarea
medie a tensiunii de curgere biaxiale ( Yb ), se va utiliza o altă procedură bazată pe principiul
echivalării lucrului mecanic de deformare plastică.

Definirea lucrului mecanic de deformare plastică.

Deformarea unui material necesită o anumită cantitate de lucru mecanic, în funcţie de
condiţiile în care are loc deformarea.
Din curba tensiune-deformaţie, prezentată în figura 4.2, se poate observa că lucrul mecanic de
deformare pe unitatea de volum, pentru a realiza o creştere a deformaţiei d  p , este
dw p    d  p , (4.9)
p
unde: dw este lucrul mecanic elementar de deformare plastică pe unitatea de volum
 - tensiunea efectivă din epruvetă
d  p - incrementul deformaţiei plastice efective.
Lucrul mecanic total al deformării plastice este definit prin relaţia
w p     d p
[mJ/mm3]. (4.10)
Lucrul mecanic de deformare plastică pe unitatea de volum, definit de relaţia (4.10) reprezintă aria
de sub curba tensiune-deformaţie prezentată în figura 4.2. Unitatea de măsură a lucrului mecanic de
deformare plastică pe unitatea de volum este mJ/mm3.

Fig. 4.2 Determinarea lucrului mecanic de deformare plastică pe unitatea de volum

 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 71

Dacă deformarea materialului este realizată de la deformaţia 1 p la deformaţia  2 p , lucrul mecanic

pe unitatea de volum devine
2 p
w     d
p p
. (4.11)
1 p

Principiul aplicării metodei lucrului mecanic echivalent.

Figura 4.3 prezintă curbele de ecruisare u – u şib – b, prima obţinută prin încercarea la
tracţiune uniaxială a unei epruvete prelevate în lungul direcţiei de laminare a foii de tablă, iar a doua
prin încercarea la umflare.
Conform teoriei plasticităţii, pentru materialele care se ecruisează izotrop, se poate aplica
următorul principiu al echivalării lucrului mecanic de deformare plastică [Com06]: tensiunea de
curgere din două epruvete, una fiind deformată într-o stare de tensiuni uniaxială, iar cealaltă fiind
deformată într-o stare de tensiuni biaxială, sunt identice când lucrul mecanic al deformării plastice
pe unitatea de volum în ambele epruvete este identic. Acest principiu poate fi scris sub forma

   
wbp    b  d  b  wup    u   u      (4.12)

unde wbp este densitatea lucrului mecanic plastic efectuat de tensiunea biaxială până la atingerea
tensiunii de curgere Yb
wup este densitatea lucrului mecanic plastic efectuat de tensiunea uniaxială (în acest caz
tensiunea uniaxială este considerată pe direcţia de laminare (u = 0)) până la atingerea tensiunii de
curgere Y0
 b şi  b sunt tensiunea şi respectiv deformaţia biaxială
 u şi  u sunt tensiunea şi respectiv deformaţia uniaxială pe direcţia de laminare.
Prin integrare numerică se poate calcula aria de sub graficul curbei u-u, delimitată de
valorile deformaţiei uniaxiale cuprinse între 0 şi  0p , care reprezintă densitatea lucrului mecanic de
deformare plastică wup efectuat de tensiunea uniaxială până la atingerea valorii  u = Y0 (Fig. 4.3a).
Pentru a determina tensiunea de curgere biaxială, pe curba b – b (Fig. 4.3b), plecând din partea
stângă, se va determina punctul (Yb,  bp ) a cărui abscisă delimitează aceeaşi arie sub curba b – b.

a) b)
Fig. 4.3 Tensiunile de curgere, Y0 şi Yb, la valoarea egală a lucrului mecanic de deformare plastică
(wu = wb) : a) – încercarea la tracţiune uniaxială şi b) – încercarea la umflare hidraulică
72 Lucrarea 4

Conform principiului enunţat anterior raportul dintre Yb şi Y0 rămâne constant când se aplică
aceeaşi cantitate de lucru mecanic. Notăm acest raport cu
b  Yb / Y0 ,  (4.13)
numit în continuare tensiunea de curgere biaxială normalizată. Prin aplicarea metodologiei descrisă
mai sus, începând cu orice punct de pe curba u – u, se poate obţine variaţia raportului tensiunii
biaxiale normalizate în funcţie de deformaţie (b -  p ), figura 4.4. Pe curba astfel obţinută se va
identifica intervalul ( 1 p ,  2 p ) în care b se stabilizează. În general, intervalul căutat se află după
iniţializarea deformaţiilor. Acest interval va fi utilizat pentru calculul valorii medii a tensiunii de
curgere biaxiale normalizate, b(mediu), cu ajutorul relaţiei (4.14)
1
b mediu   Yb / Y0 
 2p

( mediu )

 2   1p
p 
1
p
b d  p . (4.14)

Pentru un calcul riguros al tensiunii de curgere biaxiale, se recomandă combinarea a cel puţin
cinci curbe obţinute prin încercarea la umflare hidraulică cu cel puţin cinci curbe obţinute prin
încercarea la tracţiune uniaxială, obţinându-se astfel 55 = 25 de valori medii ale tensiunii de
curgere biaxiale. Valoarea finală a tensiunii de curgere biaxiale fiind calculată ca media mediilor
parţiale.

Fig. 4.4 Tensiunea de curgere biaxială normalizată

4.3. Echipamentul experimental

Echipamentul experimental utilizat pentru încercarea la umflarea hidraulică este prezentat în

figura 4.5. Acesta cuprinde: maşina universală pentru testarea tablelor metalice de tip ERICHSEN,
model 142-20 şi sistemul optic de măsurare 3D a deformaţiilor de tip ARAMIS.
Construcţia maşinii pentru testarea tablelor metalice de tip ERICHSEN, permite utilizarea
acesteia pentru mai multe tipuri de încercări [Eri11]: încercarea ERICHSEN (vezi Lucrarea 5),
încercarea la întindere pe poanson (vezi Lucrarea 6), precum şi pentru diferite încercări la
ambutisare adâncă. În cadrul prezentei lucrări, maşina universală ERICHSEN este folosită pentru
solicitarea până la rupere a epruvetei în regim de umflare hidraulică. Maşina este deservită de un
calculator prin intermediul unui program numit MES, figura 4.6. Sistemul de măsurare integrat în
maşină este conceput în construcţie modulară cu intrări şi ieşiri analogice şi digitale. Astfel sunt
înregistrate continuu forţa de deformare, forţa de reţinere şi cursa. Programul maşinii permite
controlul şi comanda maşinii, înregistrarea şi salvarea datelor măsurătorilor, reprezentarea
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 73

rezultatelor sub formă de diagrame, precum şi exportul acestora sub formă de fişiere ASCII, pentru
comunicarea cu alte programe de prelucrare a datelor. Controlul maşinii poate fi realizat, de
asemenea manual, prin folosirea facilităţilor panoului de control.
Sistemul ARAMIS este format din elemente hardware şi software. Sistemul este prevăzut cu
două camere video pentru înregistrarea şi salvarea continuă a imaginilor în timpul solicitării
epruvetei. Programul care deserveşte sistemul ARAMIS realizează atât achiziţia datelor cât şi
prelucrarea ulterioară a acestora [GOM06a]. Principalele elemente ale interfeţei grafice a
programului ARAMIS sunt prezentate în figura 4.7. Detalii suplimentare despre maşina universală
ERICHSEN, precum şi despre sistemul ARAMIS sunt prezentate în Anexa 2 şi respectiv Anexa 3.

B1

A3

A1

B2

A2

B
A

A - maşina universală ERICHSEN pentru testarea tablelor metalice

A1 - dispozitivul pentru solicitarea epruvetei
A2 - panoul de comandă a maşinii ERICHSEN
A3 - programul MES care deserveşte maşina ERICHSEN
B - sistemul ARAMIS pentru măsurarea 3D a deformaţiilor
B1 - camere video
B2 - programul ARAMIS

Fig.4.5 Echipamentul experimental utilizat pentru încercarea la umflare hidraulică

74 Lucrarea 4

Fig. 4.6 Interfaţa grafică a programului MES

Fig. 4.7 Principalele elemente ale interfeţei grafice a programului ARAMIS

 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 75

4.4. Metodologia experimentală

4.4.1. Epruvete şi material

Prelevarea epruvetelor din foaia de tablă se va realiza prin tăiere cu laser, tăiere cu jet de apă,
tăiere prin electroeroziune cu fir sau prin ştanţare. Metoda de prelevare a epruvetei nu influenţează
rezultatul încercării întrucât, la încercarea la umflare hidraulică, zona de interes se află în zona
centrală a epruvetei. Epruveta nu trebuie să prezinte deformaţii, zgârieturi, amprente ale sculelor sau
alte defecte. Epruvetele utilizate în cadrul încercării, sunt prelevate din tablă de oţel DC04 cu
grosimea 0.85 mm, de formă circulară cu diametrul de 180 mm (Fig. 4.8a).

4.4.2. Executarea încercării

În vederea executării încercării se parcurg următoarele etape principale:

a) pregătirea epruvetei;
b) definirea unui nou proiect în programul ARAMIS;
c) calibrarea sistemului optic de măsurare a deformaţiilor;
d) solicitarea epruvetei;
e) achiziţia datelor.

a) Pregătirea epruvetei. Întrucât determinarea deformaţiilor cu ajutorul sistemului optic

ARAMIS se bazează pe metoda fotogrametriei, pe suprafaţa epruvetei se va aplica un şablon
stohastic din vopsea pe bază de grafit utilizând un spray. În acest sens, în prealabil, suprafaţa
epruvetei care urmează a fi utilizată în măsurători este degresată cu alcool. În continuare se aplică
un strat de vopsea albă cu ajutorul unui spray. După uscare, utilizând un spray cu vopsea grafitată
neagră se va pulveriza modelul stohastic (Fig. 4.8b).

a) b)
Fig.4.8 Pregătirea epruvetei pentru procesul de deformare
a)- înainte de degresare şi vopsire; b)- după vopsire

Suprafaţa epruvetei este importantă pentru măsurători. De aceea ea trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:
 Modelul depus trebuie să fie capabil să urmeze deformarea epruvetei. Modelul din vopsea
nu trebuie să se rupă timpuriu ci o dată cu epruveta.
76 Lucrarea 4

 Suprafaţa modelului trebuie să fie mată. Reflecţiile luminoase pot cauza un contrast
nepotrivit, iar diferenţa de luminozitate între cele două camere poate împiedeca calculul în
domeniul cu reflecţii de pe suprafaţa epruvetei.
 Modelul pe suprafaţa epruvetei trebuie să aibă un contrast bun, deoarece în caz contrar o
astfel de atribuire nu funcţionează.
 Densitatea particulelor de vopsea neagră trebuie să fie pe cât posibil uniformă. Mărimea
caracteristicilor depuse pe suprafaţa epruvetei se alege în funcţie de volumul de măsurare.
Volumele mici de măsurare necesită caracteristici mai fine în comparaţie cu volumele
mari. Pentru verificarea şablonului depus, acesta poate fi comparat cu şabloanele de
referinţă, recomandate de firma Gom în funcţie de volumul de măsurare (vezi Anexa 4).
b) Definirea unui nou proiect. Pentru începerea măsurătorilor în programul ARAMIS se
va defini un nou proiect care se va denumi "Lucrarea 4". Etapele parcurse în timpul iniţializării unui
nou proiect sunt prezentate în Anexa 3.
c) Calibrarea sistemului ARAMIS. Calibrarea este un proces de măsurare în timpul
căruia sistemul este reglat cu ajutorul unui obiect de calibrare astfel încât este asigurată coerenţa
dimensională a sistemului. Calibrarea este necesară:
 înaintea începerii primei măsurători; volumul respectiv de măsurare necesită să fie calibrat;
 în cazul în care reglarea lentilelor sau a poziţiilor camerelor a fost modificată (de exemplu la
modificarea înălţimii suportului camerelor);
 în cazul în care sistemul ARAMIS prezintă multe faţete galbene pe imaginile capturate,
după procesul de calcul, aceasta semnificând faptul că sistemul ar putea fi decalibrat.
Informaţii suplimentare cu privire la calibrarea sistemului ARAMIS şi procedura de realizare
a acesteia sunt prezentate în Anexa 3.
d) Solicitarea epruvetei. După pregătirea epruvetei, urmează solicitarea acesteia până la
rupere prin intermediul unei presiuni hidraulice. În acest sens se va utiliza maşina universală
ERICHSEN, figura 4.9. Parametrii care se vor regla înaintea începerii încercării sunt: valoarea
forţei de reţinere; viteza de deplasare a pistonului hidraulic; cursa maximă a pistonului. În
continuare se introduce uleiul hidraulic în incinta pistonului hidraulic (1) (Fig. 4.9a), urmată de
aşezarea epruvetei (3) (Fig. 4.9b) pe suprafaţa plăcii de reţinere (2). Peste epruvetă se montează
placa activă (4), urmată de închiderea dispozitivului cu ajutorul capacului (5) (Fig. 4.9c) şi
securizarea acestuia prin rotirea în sens antiorar a manetei (6) (Fig. 4.9d). În scopul protejării
camerelor video, montate deasupra dispozitivului de umflare, precum şi pentru evitarea evacuării
uleiului în momentul ruperii epruvetei, dispozitivul este prevăzut cu un ecran de protecţie (7), fixat
de capacul dispozitivului prin intermediul bridelor (8). Dispozitivul de umflare este prevăzut cu
supapa de suprapresiune (9), care are rolul de a elimina controlat presiunea din incinta dintre
epruvetă şi ecranul de protecţie, în momentul ruperii epruvetei (Fig. 4.9d). Placa activă, figura 4.10,
este prevăzută cu o nervură pentru reţinerea tablei şi o deschidere de diametru d = 100 mm.
În acest moment epruveta este pregătită pentru a fi deformată. Se porneşte motorul maşinii
ERICHSEN şi se acţionează strângerea hidraulică a epruvetei între placa activă şi placa de reţinere.
După strângerea epruvetei se comandă deplasarea pe verticală, în sus, a cilindrului hidraulic, care va
determina creşterea presiunii uleiului, aflat în incinta închisă dintre suprafaţa frontală a pistonului
hidraulic şi suprafaţa inferioară a epruvetei. Pe măsura creşterii presiunii, epruveta se va deforma
până la rupere luând forma unei calote sferice (Fig. 4.11).
e) Achiziţia datelor. În timpul deformării epruvetei are loc înregistrarea presiunii şi
achiziţia imaginilor pentru diferite stagii de deformare (Fig. 4.12) cu ajutorul sistemului ARAMIS.
Sistemul ARAMIS este conectat la maşina de testare a tablelor ERISCHSEN prin intermediului
unei conexiuni analogice. Astfel semnalul de presiune este înregistrat simultan atât de sistemul
maşinii ERICHSEN, cât şi de sistemul ARAMIS. Imaginile achiziţionate vor fi utilizate la calculul
deformaţiilor pentru fiecare stagiu, în etapa de prelucrare a datelor (vezi §4.5.1). Preprocesarea
(pregătirea pentru achiziţia datelor) şi achiziţia datelor sunt prezentate în Anexa 3.
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 77

1 2 3
a) - introducerea uleiului hidraulic b) - aşezarea epruvetei în dispozitivul
în incinta pistonului hidraulic de umflare

7 6

5
c) - aşezarea plăcii active şi d) - montarea ecranului de protecţie
închiderea dispozitivului
Fig. 4.9 Etapele fixării epruvetei în dispozitivul de umflare hidraulică:
1 - piston hidraulic; 2 - placă de reţinere; 3 - epruveta; 4 - placă activă; 5 - capac; 6 - manetă; 7 -
ecran de protecţie; 8 - dispozitiv pentru fixarea ecranului de protecţie; 9 - supapă de suprapresiune

Fig. 4.10 Placă activă Fig. 4.11 Epruveta după rupere

78 Lucrarea 4

a) - la finalul achiziţiei imaginilor b) - după salvarea imaginilor

Fig. 4.12 Salvarea imaginilor

4.5. Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale

4.5.1. Determinarea distribuţiei deformaţiilor

Imaginile achiziţionate pe întreaga durată a încercării vor fi utilizate în continuare pentru

reconstituirea formei epruvetei deformate, pentru calculul deplasărilor şi a distribuţiei deformaţiilor
cu ajutorul programului ARAMIS. Procedura de calcul a deformaţiilor în programul ARAMIS, este
prezentată în Anexa 3. Rezultatul acestei etape se va vizualiza în fereastra de 3D, aşa cum este
prezentat în figura 4.13.

Fig. 4.13 Afişarea în fereastra 3D a distribuţiei deformaţiilor

 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 79

4.5.2. Determinarea curbei tensiune-deformaţie

4.5.2.1. Transformarea valorii analogice în presiune

Puntea de achiziţie de date a sistemului ARAMIS, înregistrează semnalul transmis de
traductorul de presiune sub forma unui semnal analog (tensiune electrică) pe canalul AD 0, figura
4.14a. Pentru a putea calcula tensiunea de curgere cu relaţia (4.2), este necesar ca acest semnal să
fie transformat în presiune [GOM06b]. Pentru aceasta, în fereastra "Stage data", cu click dreapta al
mouse-ului pe valoarea care trebuie transformată (în acest caz AD 0) se alege din lista afişată "Copy
Stage Data", figura 4.14.b. Efectul acestei acţiuni este afişarea ferestrei prezentate în figura 4.15.

"AD 0" - Canalul pentru

înregistrarea semnalului analog

a) b)
Fig.4.14 Meniul Stage Data: a) - date înregistrate în timpul experimentului;
b) - copierea datelor înregistrate pe canalul AD 0

Tastarea denumirii noului

parametru: "Pressure"

Selectarea opţiunii pentru

transformare

Factorul de multiplicare
Introducerea unităţii de măsură

Fig. 4.15 Transformarea semnalului de intrare în presiune

80 Lucrarea 4

În această fereastră se va introduce numele "Pressure" pentru noile date care se vor crea. Se va
alege utilizarea transformării cu factor de multiplicare ("Gain") şi unitatea de măsură, N/mm2.
Traductorul de presiune utilizat în cadrul experimentelor, are semnalul de ieşire cuprins între 0 şi
10V, ceea ce corespunde unui interval de măsurare a presiuni cuprins între 0 şi 250 bar (0 .. 25
N/mm2). Prin urmare, valoarea semnalului analog înregistrat de sistemul ARAMIS va trebui
multiplicată cu un factor egal cu 2.5, pentru a obţine presiunea în N/mm2 (Fig.4.15). Rezultatul
acestei transformări este parametrul presiune creat în lista valorilor, figura 4.16. În figura 4.17 este
prezentat un exemplu de variaţie a presiunii hidraulice în timpul încercării la umflare.

Noul parametru:
"Pressure"

Fig. 4.16 Rezultatul transformării

Fig. 4.17 Variaţia presiunii în timpul încercării la umflare:

material DC04; grosimea s0=0.85; deschiderea plăcii active d = 80 mm

4.5.2.2. Identificarea zonei deformţiilor maxime

O altă etapă pregătitoare este identificare zonei reducerii maxime a grosimii epruvetei şi
marcarea acesteia prin crearea unui punct de referinţă. Aceasta ar trebui să fie în aşa-numita zonă
polară, în zona cea mai înaltă a epruvetei. Pentru aceasta în fereastra de vizualizare 3D se va alege
opţiunea "Thickness Reduction" din bara de meniuri, aşa cum este prezentat în figura 4.18. În urma
acestei opţiuni în fereastra de vizualizare 3D se va afişa diagrama reprezentând reducerea grosimii
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 81

(Fig. 4.19). Pentru a identifica zona reducerii maxime a grosimii se va afişa ultimul stagiu al
deformării (stagiul în care epruveta înregistrează cele mai mari deformaţii). Punctul de referinţă este
utilizat în calculele următoare pentru obţinerea informaţiilor necesare. Acest punct este individual şi
poate fi definit pe suprafaţa 3D a epruvetei sau în oricare din cele două imagini 2D capturate de
camerele video. În fereastra de vizualizare 3D, în zona cea mai deformată, cu ajutorul tastei
Ctrl+clik stânga maus se va marca zona reducerii maxime prin crearea unui punct de referinţă (Fig.
4.19).

Fig. 4.18 Selectarea opţiunii pentru afişarea distribuţiei reducerii grosimii în modul

Punctul de referinţă

Fig. 4.19 Distribuţia grosimii şi punctul de referinţă pentru calculul tensiunii de curgere
82 Lucrarea 4

4.5.2.3. Calculul tensiunii biaxiale

Pentru calculul tensiunii biaxiale va fi necesară raza de curbură a epruvetei în zona reducerii
cea mai mare a grosimii. Raza de curbură va fi calculată prin aproximarea, suprafeţei epruvetei
deformate cu o sferă prin selectarea unui domeniu de puncte 3D pe stagiile de deformare alese.
Calculul va fi iniţializat prin lansarea în execuţie a unui program de calcul (engl. script), dezvoltat
într-un limbaj de programare şi implementat în prealabil în programul ARAMIS. Lansarea
programului se face din meniul Macro → Scripts → "flow-bulge_v610_RevA.p" (Fig.4.20).

Fig. 4.20 Accesarea meniului "Macro" pentru lansarea în execuţie a script-ului

"flow-bulge_v610_RevA.p"

Efectul lansării script-ului este afişarea fereastrei prezentată în figura 4.21. În această fereastră
pot fi observate unele informaţii importante pentru calculul tensiunii de curgere. Se va continua cu
selectarea tastei OK.

Fig. 4.21 Afişarea informaţiilor necesare pentru calculul tensiunii biaxiale

În următorul pas, programul va necesita selectarea stagiilor pentru calculul tensiunii de

curgere, figura 4.22a. Selectarea stagiilor se va realiza cu ajutorul butonului stâng al mouse - ului
făcând click pe primul şi pe ultimul stagiu de deformare (din cele selectate pentru calculul tensiunii
de curgere) concomitent cu menţinerea apăsată a tastei Ctrl (Fig.4.22b). Nu se aleg acele stagii
(stagiile de început) în care epruveta nu este deformată, deoarece nu se va putea calcula raza de
curbură a epruvetei aferentă acestor stagii.
După selectarea stagiilor de deformare care urmează a fi utilizate la calculul tensiunii biaxiale,
urmată de acţionarea butonului OK (Fig.4.22a), programul ne va informa că urmează să alegem
centrul şi raza domeniului circular de pe suprafaţa epruvetei a căror puncte vor fi utilizate pentru
aproximarea suprafeţei epruvetei cu o sferă şi pentru calculul razei de curbură (Fig.4.22c).
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 83

a)

Stagii selectate pentru

calculul tensiunii de curgere

c)
b)

Fig. 4.22 Selectarea stagiilor pentru calculul tensiunii de curgere

Centrul razei domeniului circular va fi definit, în stagiul deformaţiilor maxime pe grosime,

printr-un click stânga al mouse-lui pe suprafaţa deformată a epruvetei concomitent cu apăsarea
tastei Ctrl (Fig. 4.23).

R1=25 mm

Domeniul circular rezultat

din intersecţia sferei de
rază R1 cu suprafaţa
epruvetei.

Fig. 4.23 Definirea domeniului utilizat pentru aproximarea suprafeţei epruvetei cu o sferă
84 Lucrarea 4

Centrul razei domeniului circular va fi ales în acelaşi loc cu punctul de referinţă definit în
paragraful anterior. În fereastra din figura 4.23 se va defini, de asemenea, raza sferei R1. Valoarea
acestei raze de 25 mm este doar un exemplu. Această raza trebuie să fie suficient de mare pentru a
obţine o aproximare a suprafeţei epruvetei cu o precizie cât mai bună. Odată cu introducerea acestei
raze, devine vizibilă o sferă în fereastra de vizualizare 3D (Fig.4.23). Intersecţia acestei sfere cu
suprafaţa epruvetei deformate va defini un domeniu circular. Punctele (nodurile reţelei) din
interiorul acestui domeniu vor fi folosite pentru construirea sferei de aproximare a suprafeţei
epruvetei. După selectarea butonului "Apply" în figura 4.23, programul va crea o sfera care va
aproxima suprafaţa epruvetei, figura 4.24. Programul ARAMIS va determina raza de curbură a
epruvetei pe baza sferei create, prin metoda regresiei.

Fig. 4.23 Aproximarea suprafeţei epruvetei cu o sferă pentru calculul razei de curbură

4.5.2.4. Definirea zonei pentru calculul grosimii medii

Prin continuarea procedurii, programul va afişa fereastra prezentată în figura 4.25, care ne
informează că urmează să introducem coordonatele centrului sferei şi a razei acesteia necesară
marcării domeniului pentru calculul grosimii epruvetei.

Fig. 4.25 Fereastra de informare asupra faptului că

urmează selectarea zonei pentru calculul grosimii epruvetei
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 85

Prin selectarea butonului OK, în figura 4.25, programul va afişa fereastra pentru alegerea
centrului sferei şi a razei (R2), figura 4.26. Ca şi în cazul precedent, cu ajutorul tastei Ctrl simultan
cu apăsarea tastei stânga a mouse - ului, se va alege coordonatele centrului sferei pe suprafaţa
epruvetei astfel încât acesta să coincidă cu punctul de referinţă ales anterior. Valoarea razei sferei R2
se va alege cât mai mică pentru ca zona de calcul a grosimii să fie cât mai aproape de polul
epruvetei. În acest domeniu se va calcula grosimea medie a mai multor puncte din zona circulară
rezultată în urma intersecţiei sferei de rază R2 cu suprafaţa epruvetei (Fig. 4.26).

Domeniul circular R2= 5 mm

rezultat din intersecţia
sferei de rază R2 cu
suprafaţa epruvetei.

Fig. 4.26 Definirea domeniului pentru calculul grosimii epruvetei

Prin continuarea procedurii, programul va solicita introducerea grosimii iniţiale, aşa cum este
ilustrat în figura 4.27. Programul va utiliza această valoare la calculul reducerii grosimii conform
relaţiei (4.7).

Fig.4.27 Introducerea valorii grosimii iniţiale a epruvetei

4.5.2.5. Afişarea curbei tensiune biaxială– reducere grosime

Pentru afişarea curbei tensiune biaxială– reducere grosime, în bara Sub-Explorer se va alege
tabul "Reports". Acest tab conţine lista tuturor rapoartelor rezultatelor care au fost create în proiect,
figura 4.28. Utilizând tasta dreapta a mouse-ului pe opţiunea "data_statistic", se va alege "Edit
Element". Ca urmare a acestei acţiuni programul va afişa fereastra prezentată în figura 4.29.

Fig. 4.28 Fereastra "Reports" pentru obţinerea rezultatelor

86 Lucrarea 4

În următorul dialog se va alege Data → Flow stress (Fig.4.29a), pentru afişarea tensiunii de
curgere pe ordonată şi respectiv Visualization → Thikness reduction FST → Average (Fig.4.29b),
pentru afişarea pe abscisă a reducerii medii a grosimii. Rezultatul acestei acţiuni este prezentat în
figura 4.30.

a) b)
Fig.4.29 Selectarea opţiunilor pentru afişarea curbei tensiune - reducere grosime

Fig. 4.30 Curba tensiune biaxială – reducerea grosimii (material: DC04)

 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 87

4.6. Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale

4.6.1. Exportul rezultatelor

Perechile de valori tensiune biaxială – reducere grosime, pe baza cărora este construită curba
prezentată în figura 4.30, vor fi exportate ca fişiere ASCII din programul ARAMIS, pentru a putea
fi importante şi prelucrate în alte programe de statistică şi grafică. Pentru aceasta cu tasta dreaptă a
mouseu-lui pe "data_statistic" (Fig.4.28) se va alege opţiunea "Export Diagram Data". În urma
acestei acţiuni se afişează fereastra din figura 4.31, în care se va alege locul în care urmează să fie
salvat fişierul precum şi denumirea acestuia. Acţiunea se încheie cu apăsarea butonului OK, figura
4.31.

Fig. 4.31 Exportul datelor curbei tensiune-deformaţie din programul ARAMIS

4.6.2. Importul şi preluarea datelor în programul Sigma Plot

Scopul prelucrării datelor experimentale în programul Sigma Plot este pregătirea acestora
pentru determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin metoda lucrului mecanic echivalent. Pentru
importul datelor reprezentând curba tensiune – reducere grosime procentuală, în programul Sigma
Plot se folosesc opţiunile File → Import → File… (Fig.4.32). Programul va deschide fereastra
pentru identificarea fişierului conţinând datele ce urmează a fi importate, figura 4.33. După
localizarea fişierului şi selectarea acestuia se acţionează butonul Import (Fig.4.33).
88 Lucrarea 4

Fig. 4.32 Alegerea opţiunii de import din meniul File în programul Sigma Plot

Fig. 4.33 Localizarea fişierului conţinând datele experimentale în programul Sigma Plot

În continuare, în fereastra de import prezentată în figura 4.34, se selectează opţiunile de

import şi se acţionează butonul Import. Datele primare importate în programul Sigma Plot vor arăta
ca în figura 4.35.
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 89

Fig. 4. 34 Opţiuni de import a datelor în programul Sigma Plot

Fig. 4.35 Date primare importate în programul Sigma Plot

90 Lucrarea 4

În continuare, utilizând facilităţile programului Sigma Plot, pe baza datelor corespunzătoare

coloanei reducerii grosimii (Fig.4.35) se va calcula grosimea epruvetei (s) şi apoi deformaţia
biaxială (b) utilizând ecuaţiile (4.8) şi respectiv (4.4). Curba tensiune biaxială – deformaţie biaxială
astfel obţinută este reprezentată în figura 4.36 în comparaţie cu curba tensiune uniaxială –
deformaţie uniaxială obţinută prin încercarea la tracţiune uniaxială în cadrul lucrării 2.

Fig. 4.36 Curbe de material obţinute prin diferite încercări

4.7. Calculul tensiunii de curgere biaxiale pe baza metodei echivalării lucrului mecanic
de deformare

În cele ce urmează se va prezenta aplicarea metodei echivalării lucrului mecanic pentru

calculul tensiunii de curgere biaxiale, a cărei teorie a fost prezentată în §4.2.2.3, pentru cazul
materialului DC04 cu grosimea de 0.85 mm.
Figurile 4.37a şi 4.37b prezintă curbele tensiune-deformaţie obţinute prin încercarea la tracţiune
uniaxială la 0 faţă de direcţia de laminare şi respectiv prin încercarea la umflare hidraulică. Aceste
curbe vor fi utilizate pentru calculul tensiunii de curgere biaxială. Perechile de curbe (u - u, b- b)
au fost prelucrate cu ajutorul unui program dezvoltat în limbajul de programare C. Datele de intrare
în program sunt perechile de puncte (u - u) şi (b- b) ce materializează cele două curbe din figura
4.37. Programul citeşte aceste date din două fişiere de tip ASCII. Programul evaluează aria de sub
graficul curbei (u-u) prin metoda trapezelor. Acesta aplică strategia din figurile 4.3 şi 4.4 luând ca
referinţă fiecare punct de pe curba (u - u). În acest fel, programul determină distribuţia tensiunii de
curgere biaxiale normalizate (b) descrisă de relaţia (4.13). Figura 4.38 exemplifică rezultatul
obţinut de program. Este vizibilă tendinţa de stabilizare, dar în aceeaşi măsură se observă caracterul
fluctuant al tensiunii de curgere biaxiale normalizate în faza de început a curgerii plastice. Analiza
diagramei din figura 4.38 pune în evidenţă stabilizarea raportului tensiunii biaxiale normalizate
pentru valori ale deformaţiei uniaxiale u0.10. În consecinţă, programul fixează 1p = 0.10, drept
limită inferioară a domeniului pentru calculul valorii medii a parametrului b utilizând relaţia
(4.14), figura 4.4. Programul utilizat calculează valoarea medie a parametrului b, care în cazul
materialului DC04 este b =1.22. Cunoscând tensiunea de curgere ,Y0°, obţinută prin încercarea la
tracţiune pe epruvete prelevate le 0° faţă de direcţia de laminare, se va determina tensiunea de
curgere biaxială, Yb, folosind relaţia (4.13). Tabelul 4.1 prezintă rezultatul acestei proceduri.
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 91

a) b)
Fig. 4.37 Curbe de ecruisare experimentale utilizate pentru determinarea tensiunii de curgere
biaxiale ( Yb ): a)- curbă obţinută prin încercarea la tracţiune uniaxială pe epruvetă prelevate la 0°
faţă de direcţia de laminare; b)- curbă obţinută prin încercarea la umflare hidraulică

Fig. 4.38 Tensiunea de curgere biaxială normalizată cu tensiunea de curgere uniaxială la 0° faţă de
direcţia de laminare

Tabelul 4.1 Tensiuni de curgere obţinute prin încercarea la tracţiune simplă şi prin încercarea
la umflare
Material Tensiunea de curgere Raportul mediu al Tensiunea de curgere
uniaxială tensiunilor biaxială
Y0° (sau Rp0.2) b = Yb/Y0° Yb (MPa)
DC04 195 1.22 237.9
92 Lucrarea 4

4.8. Utilizarea tensiunii de curgere în programe de simulare

Tensiunea de curgere biaxială, determinată în cadrul lucrării, este un indicator important

utilizat pentru aprecierea plasticităţii unui material. Este unul din parametrii de intrare în criteriile
de plasticitate avansate, implementate în programele de simulare cu elemente finite pentru a descrie
starea de tensiuni la care materialul începe să se deformeze plastic în timpul simulării unui proces
de deformare. Simularea proceselor de deformare plastică, fără utilizarea tensiunii de curgere
biaxiale, poate conduce la obţinerea unor rezultate mai puţin precise, întrucât, în general ceilalţi
parametri utilizaţi, nu pot modela suficient de precis comportarea unui material în timpul
solicitărilor biaxiale [Ban10]. În cele ce urmează se va prezenta modul de utilizare a tensiunii de
curgere biaxiale pentru a defini comportarea tablelor din oţel DC04 în programul comercial de
simulare AUTOFORM [AUT11].
Pentru generarea fişierului conţinând datele de material, programul AutoForm dispune de un
modul numit "Material generator", care se accesează din meniul "Model", figura 4.39.

Meniul "Model"
conţinând submeniul
"Material generator"

Fig. 4.39 Accesarea interfeţei grafice "Material generator" în programul AutoForm

 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 93

Aşa cum se poate observa în figura 4.40, există patru funcţii pentru definirea materialului:
1. "Elasticity / weight" - proprietăţile elastice şi densitatea materialului;
2. "Hardening curve" - curba de ecruisare;
3. "Yield surface" - suprafaţa de curgere;
4. "FLC" - curba limită de deformare.
Întrucât tensiunea de curgere biaxială, a cărei determinare a constituit obiectul prezentei
lucrări, este folosită pentru trasarea suprafeţelor de curgere, în cele ce urmează, referirile vor fi
făcute doar la această funcţie, celelalte funcţii fiind obiectul celorlalte lucrări.

Alegerea criteriului de
plasticitate BBC 2005
pentru determinarea
suprafeţei de curgere

Fig. 4. 40 Interfaţa grafică "Material generator" înaintea introducerii parametrilor de material pentru
definirea suprafeţei de curgere
94 Lucrarea 4

Programul AutoForm oferă mai multe modele pentru trasarea suprafeţelor de curgere:
1. Modelul Hill - 48
2. Modelul Barlat
3. Modelul Banabic (BBC 2005), cu cele două variante: BBC Steel, pentru oţel şi BBC Alu,
pentru aluminiu.
Pentru cazul de faţă se va alege modelul BBC Steel, figura 4.40. Datele de material pentru
determinarea suprafeţei de curgere sunt introduse de la tastatură. Rezultatul acestei acţiuni este
prezentat în figura 4.41.

Date experimentale

Tensiunea de curgere
biaxială determină în
cadrul lucrării

Suprafaţa de curgere
calculată cu modelul
BBC 2005 pe baza
datelor
experimentale

Fig. 4. 41 Interfaţa grafică "Material generator" după introducerea parametrilor de material pentru
definirea suprafeţei de curgere pe baza criteriului de plasticitate BBC
 Determinarea tensiunii de curgere biaxiale prin încercarea la umflare hidraulică 95

4.9. Concluzii

Pe baza rezultatelor experimentale şi a calculelor efectuate se vor face precizări cu privire la:
 gradul de deformare atins în timpul încercării la umflare hidraulică, în comparaţie cu cel
rezultat prin încercarea la tracţiune uniaxială (vezi lucrarările 1 şi 2);
 decalajul care există între curba tensiune biaxială - deformaţie biaxială şi curba tensiune
uniaxială - deformaţie uniaxială;
 valoarea tensiunii de curgere obţinută prin cele două tipuri de încercări ( Yb , respectiv
Y0 ( R p0.2 ));
 variaţia raportului dintre tensiunea biaxială şi tensiunea uniaxială în funcţie de gradul de
deformare;
 importanţa includerii tensiunii de curgere biaxiale în criteriile de plasticitate implementate în
programele de simulare cu elemente finite.

4.10. Bibliografie

[Aut 11] *** Informaţii disponibile la adresa: http://www.autoform.com/en/ (Accesat: 02

August 2011)
[Ban10] Banabic D., (2010), Sheet Metal Forming Processes: Constitutive Modelling and
Numerical Simulation. Ed. Banabic D., Springer, Berlin-Heidelberg
[Com 06] Comşa D.S., (2006), Simularea numerică a proceselor de deformare a tablelor
folosind un nou criteriu de plasticitate, Teză de doctorat, Universitatea Tehnică din
Cluj-Napoca
[Eri11] *** ERICHSEN, (2011), Universal Sheet-metal Testing Machine, Model 142-20,
operating manual, ERICHSEN GmbH & Co. KG, Germany
[GOM06a] *** ARAMIS v6 (2006), User Manual – Software, GOM mbH, Braunschweig,
Germany
[GOM06b] *** ARAMIS v6, (2006), Berechnung der Fließspannung, GOM mbH,
Braunschweig, Germany
[ISO11] ISO/CD 16808: 2011, Metallic materials - Sheet and strip - Determination of biaxial
stress-strain curve by means of bulge test with optical measuring systems
[Kel09] Keller S., Hotz W., Friebe H., (2009), Yield curve determination using the bulge test
combined with optical measurement, International Deep Drawing Research Group
IDDRG 2009 International Conference 1-3 June 2009, Golden, CO, USA
[Kul 72] Kular G.S., Hillier M.J., (1972), Re-interpretation of some simple tension and bulge
test data for anisotropic metals, International Journal of Mechanical Sciences, Vol.
14, 1972, Issue 10, p. 631-634
[MES 11] MES Programme, (2011), User Manual, ERICHSEN GmbH & Co. KG, Germany
[Ran 79] Ranta-Eskola, A.J., (1979), Use of the hydraulic bulge test in biaxial tensile testing,
International Journal of Mechanical Sciences, Vol. 21, Issue 8, 1979, p. 457-465
96 Lucrarea 4