Programare orientată pe obiecte Curs 6

PROGRAMARE ORIENTATĂ PE OBIECTE

Funcții și clase template

O funcție template (şablon, generică) este un tipar utilizat de compilator pentru a construi
automat diverse funcţii. Se utilizează pentru implementarea de funcţii care diferă doar prin tipul
parametrilor

Sintaxă:
template <par1, par2,..., parN>
antet_functie;
unde:
par1,…,parN sunt parametrii funcției template, de regulă constante sau tipuri de date
specificate prin cuvântul cheie class sau typename.

Important: Toţi parametrii din lista parametrilor şablonului (template) trebuie să apară în lista de
parametri formali ai funcţiei template.

Sintaxa pentru apelul funcților template este

nume_functie (exp1, exp2,...,expN)

unde exp1, exp2,...,expN sunt expresii din care se deduc tipurile concrete

sau

nume_functie <tip1,tip2,…, tipN>(lista_parametri)

unde tip1, tip2,...,tipN sunt tipuri concrete sau constante utilizate pentru a genera
versiunea corespunzătoare de funcție.

Important: Generarea de cod pentru entitatea template are loc la compilare. La apelul funcţiei
parametrizate, tipul argumentelor determină care versiune a şablonului este folosită.

Exemplu:
In locul funcțiilor

int maxim(int x,int y){

if(x<y)return y;
return x;
}

1
Programare orientată pe obiecte Curs 6

double maxim(double x,double y){

if(x<y)return y;
return x;
}
Complex maxim(Complex x,Complex y){
if(x<y)return y;
return x;
}

putem folosi

template<typename T>
T maxim(T x,T y){
if(x<y)return y;
return x;
}

O clasă template (generică) este un model (un şablon) utilizat pentru generarea unor clase
concrete, clase ce diferă prin tipul anumitor date membre.
Sintaxă:
template < par1, par2,..., parN > declarare_clasă;
unde
par1, par2,..., parN sunt parametrii clasei template, de regulă constante sau tipuri de
date specificate prin cuvântul cheie class sau typename.

Sintaxa pentru instanțiere:

nume_clasa <tipC1,tipC2,…, tipCn>
nume_obiect(lista_param_constructor);

unde tipC1, tipC2,...,tipCn sunt tipuri concrete sau constante utilizate pentru a genera
versiunea corespunzătoare de funcție.

Exemplu:
class Complex{
double re, im;
public:
Complex(double re=0, double im=0){
this->re=re;
this->im=im;
}
int operator<(const Complex& c){
return re<c.re && im<c.im;
}
friend ostream& operator<<(ostream& out, const Complex& z){
if(z.re==0)out<<z.im<<(z.im?"i":"");
else if(z.im==0)out<<z.re;
else out << z.re<<(z.im>0?"+":"")<<z.im<<"i";
return out;
}
};

2
Programare orientată pe obiecte Curs 6

class Persoana {
protected:
char *nume;
public:
Persoana(char *nume="") {
this->nume = new char[strlen(nume)+1];
strcpy(this->nume, nume);
}
virtual ~Persoana() {
if (nume){
delete []nume;
nume = 0;
}
}
};

class Student: public Persoana{

protected:
char facultate[100];
public:
Student(char *nume="",char facultate[100]=""):Persoana(nume){
for(int i=0;i<100;i++)
this->facultate[i]=facultate[i];
}
~Student(){}
Student& operator=(const Student& s){
if(this!=&s){
nume = new char[strlen(s.nume)+1];
strcpy(nume, s.nume);
for(int i=0;i<100;i++)facultate[i]=s.facultate[i];
}
return *this;
}
};
template <class Element, int MAX_STIVA>
class Stiva {
private:
Element tab[MAX_STIVA];
int index_virf;
public:
Stiva();
~Stiva();
void push(Element);
void pop();
Element top();
bool is_empty();
};
template <class Element, int MAX_STIVA>
Stiva<Element, MAX_STIVA>::Stiva(){
index_virf = -1;
}
template <class Element, int MAX_STIVA>
Stiva<Element, MAX_STIVA>::~Stiva(){}

template <class Element, int MAX_STIVA>

void Stiva<Element, MAX_STIVA>::push(Element e){
if (index_virf<MAX_STIVA-1)
tab[++index_virf] = e;
}

3
Programare orientată pe obiecte Curs 6

template <class Element, int MAX_STIVA>

void Stiva<Element, MAX_STIVA>::pop(){
if (index_virf >= 0)
index_virf--;
}
template <class Element, int MAX_STIVA>
Element Stiva<Element, MAX_STIVA>::top(){
if (index_virf < 0)
return Element();
return tab[index_virf];
}
template <class Element, int MAX_STIVA>
bool Stiva<Element, MAX_STIVA>::is_empty(){
return index_virf == -1;
}

void main(void) {
Stiva<char,10> S1;
S1.push('a');
S1.push('f');
S1.pop();
cout << S1.top() << endl;
Stiva<Student,5> S2;
S2.push(Student("Popescu","Matematica"));
S2.push(Student("Alexandrescu","Drept"));
Stiva<Complex,10> S3;
S3.push(Complex(1,2));
}

În exemplul precedent se observă cum folosind o clasa tip șablon am putut crea trei stive S1, S2,
S3 cu elemente diferite. În clasa Student, lipsa supraîncărcării operatorului = ar fi condus la o
eroare in timpul rulării.

4
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Diagrame UML
UML( Unified Modeling Language) este un limbaj vizual de modelare utilizat pentru specificarea,
construirea şi documentarea sistemelor de aplicaţii orientate obiect şi nu numai.
O diagrama UML este o prezentare grafică ale unui set de elemente, cel mai adesea exprimate ca
un graf de noduri (elementele) și arce (relațiile).

Tipuri de diagrame UML

 Diagrame ale Cazurilor de Utilizare (Use Case)
 Diagrame de clase
 Diagrame de obiecte
 Diagrame de secvenţă
 Diagrame de stare
 Diagrame de colaborare
 Diagrame de activitate

Diagramele de clase sunt folosite în modelarea orientată obiect pentru a descrie structura statică a
sistemului, modului în care este el structurat. Se oferă o notaţie grafică pentru reprezentarea
claselor (entităţi ce au caracteristici comune) și relațiilor (relațiile dintre două sau mai multe
clase).

Reprezentarea unei clase

IdClasa

vizibilitate idAtribut
vizibilitate idAtribut: tip
vizibilitate idAtribut:
tip=valoare_implicita
vizibilitate idMetoda
vizibilitate
idMetoda(lista_param):tip_returnat

Specificarea Atributelor
Sintaxa:
vizibilitate idAtribut : tip = valoare_implicitia
unde:
 vizibilitate reprezintă protecția atributului și poate să aibă una din următoarele valori
+ - public
- - privat
# - protected (opțional)

 idAtribut este identificatorul atributului

 tip – este tipul acestuia
 valoare_implicita reprezintă valoarea inițială a atributului (opțională)

5
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Specificarea Metodelor
Sintaxa:
vizibilitate idMetoda(idP1:tip1, ..., idPn:tipN) : tip_returnat
unde:
 vizibilitate reprezintă protecția atributului și poate să aibă una din următoarele valori
+ - public
- - privat
# - protected (opțional)
 idMetoda este identificatorul metodei
 idP1,..., idPn sunt parametrii metodei
 tip1, ..., tipN sunt tipurile parametrilor
 tip_returant reprezintă tipul valorii returnate de metodă

Elementele utilizate şi notaţiile lor sunt următoarele:

Element Descriere Notaţie

O clasă este reprezentată printr-un dreptunghi cu trei
compartimente: în cel de sus se trece numele clasei, în mijloc
Clasă
se trec atributele clasei iar jos se trec operaţiile specifice
clasei.
Moştenirea este o relaţie care indică faptul că o clasă
moşteneşte caracteristicile unei clase părinte. Sensul săgeţii
Moştenire
indică sensul în care se poate spune despre clasa copil că este
de tipul clasă părinte.

Asocierea este o relaţie generică între două clase. Aceste pot

Asociere defini regulile numerice de asociere (unu la unu, unu la mai
mulţi, mai mulţi la mai mulţi).

Atunci când o clasă depinde de o altă clasă, în sensul că

Dependenţă utilizează acea clasă ca şi atribut al său, se foloseşte relaţia de
dependenţă.

Agregarea indică o relaţie de tip întreg-parte (se poate spune

Agregare despre clasa părinte că are clase de tip copil). În această
relaţie, clasa copil poate exista şi fără clasa părinte.

Această relaţie derivă din agregare dar se utilizează atunci

Compoziţie când o clasă copil nu poate exista decât în cazul existenţei
clasei părinte.

6
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Exemplu (preluat din http://www.techit.ro)

Clasă

Moştenirea este o relaţie prin care se indică faptul că o clasă moşteneşte caracteristicile clasei
părinte. În plus, clasa copil poate avea propriile caracteristici.

Asocierea arată existenţa unei relaţii între clase. În exemplul de mai jos, între Persoană şi
Autovehicul există următoarea relaţie:
o Persoană poate avea zero, unul sau mai multe Autovehicule.

În exemplul de mai jos, relaţia dintre Articol şi Lista de preţuri este de tip mai mulţi la mai mulţi:
un Articol poate să apară pe mai multe Liste şi o Listă poate avea mai multe Articole. Pe Liste
diferite Articolele pot avea preţuri diferite.

7
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Dependenţa indică faptul că o clasă depinde de altă clasă, în sensul în care o funcţie oarecare
depinde de un parametru al său.

Agregarea indică faptul că o clasă părinte are elemente de tipul clasei copil. În exemplul de mai
jos Ţara poate avea mai multe Judeţe dar, în acelaşi timp, un Judeţ poate exista chiar şi în cazul în
care clasa Ţara nu există.

Într-o relaţie de tip compoziţie clasa copil nu poate exista decât dacă există o instanţă a clasei
părinte. În exemplul de mai jos instanţa clasei Comisie există atâta timp cât există instanţa clasei
Examen.

8
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Tratarea excepțiilor

O excepție este o eroare care poate să apară la rularea unui program.

Exemple:
 încercarea de deschidere a unui fișier ce nu există
 depășirea limitelor unui tablou
 încercarea de alocare a unui spațiu de memorie ce depășește dimensiunea heap-ului
 erori aritmetice
 etc.

În cazul apariției unei erori se poate afișa eroarea propriuzisă și apoi se continuă execuția sau se
termină programul după afișare. În limbajul C tratarea erorilor se făcea folosind assert. In C++
tratarea excepțiilor se face folosind try, throw şi catch. Tratarea excepţiilor în C++ este o metodă
care se aplică atunci când funcţia care detectează o eroare nu o şi tratează. Ea doar generează sau
aruncă excepţia (throw). Aruncarea unei excepții nu garantează că excepţia va fi şi tratată în afara
funcţiei. Pentru aceasta, trebuie specificată o secvenţă de cod care detectează sau prinde excepţia
şi o tratează. Programatorul trebuie să includă într-un bloc try codul care ar putea genera o eroare
generatoare a unei excepţii. Blocul try este urmat de unul sau mai multe blocuri catch. Fiecare
bloc catch specifică tipul excepţiei pe care o poate detecta și va executa blocul corespunzator
tipului excepției.

Excepţiile sunt interceptate şi prelucrate folosind construcţia try şi catch, care are sintaxa:
try{
//codul care ar putea genera erori
}
catch(Tip1 Var1){
//tratare exceptie
}
...
catch(Tipn VarN){
//tratare exceptie
}

Fiecare bloc catch are între paranteze rotunde tipul de excepţie care va fi interceptat şi prelucrat de
blocul de instrucţiuni.

Important: Blocurile try şi catch formează o singură construcţie (nu se poate folosi un bloc try
fără cel puţin un bloc catch şi nu se poate folosi un bloc catch fără un bloc try). Între cele două
blocuri nu pot exista alte secvenţe de instrucţiuni. Se pot înlănţui oricâte blocuri catch, câte unul
pentru fiecare tip de excepţie ce se doreşte a fi tratată.

9
Programare orientată pe obiecte Curs 6

Exemplu
void main(void){
cout << "Start" << endl;
try {
cout << "Exemplu tratare exceptii." << endl;
throw 100;//lansam o exceptie
cout << "Cod care nu se va executa.";
}
catch(int i) {
cout << "Am captat exceptia care are codul: "<< i << endl;
}
cout << "Stop" << endl;
}

Dacă în blocul catch am fi avut

catch(double i) {
cout << "Am captat exceptia care are codul: "<< i << endl;
}
atunci excepția nu ar fi fost captata (am lansat o exceptie de tip int) și ar fi condus la o terminare
anormală a programului.

Exemplu

Fie funcţia:

int factorial(int n){

if(n<0)//aruncam o exceptie
throw "Argumentul trebuie sa fie pozitiv";
if(n==0)return 1;
return n*factorial(n-1);
}

void main(){
cout<<"Start test exceptii"<<endl;
cout<<"n!="<<factorial(-5)<<endl;
cout<<"Sfarsit test exceptii"<<endl;
}

În acest caz ajungem la o terminare anormală a programului. Mesajul "Sfarsit test exceptii" nu
mai apare. Execuţia se întrerupe în momentul apariţiei excepţiei.

Dacă tratăm excepţia în funcţia main:

void main(){
cout<<"Start test exceptii"<<endl;
try{
cout<<"n!="<<factorial(-5)<<endl;
}
catch(char* p){
cout<<p<<endl;
}
catch(int){
cout<<"O alta exceptie";
}
cout<<"Sfarsit test exceptii"<<endl;
}

10
Programare orientată pe obiecte Curs 6

atunci rezultatul execuţiei va fi:

Start test exceptii
Argumentul trebuie sa fie pozitiv
Sfarsit test exceptii
Press any key to continue

Se observă apariţia mesajului Sfarsit test exceptii.

Important: Excepţiile pot fi utilizate în constructori.

Exemplu:
class Test{
char* pv;
public:
Test(char* p)
{
if (p == 0 || p == "")//Nu permitem ca pv sa fie null sau sirul vid.
throw invalid_argument("Argumentul este null sau blank");
else
pv = p;
}
};

La tratarea excepțiilor pot fi folosite și clase de excepții (în locul tipurilor standard). Aceste clase
pot fi definite de utilizator sau pot fi dintre cele standard.

Exemplu:

class Vector{
static const int DMAX=100;// dimensiune maxima vector
float* v;
int d; // numar de elemente vector
public:
class Range{}; // clase exceptii
class Size {};
Vector(int n);
float& operator[](int i);
};
Vector::Vector(int n){
if(n < 0 || n >= DMAX)
throw Size();
d = n;
v = new float[n];
};

float& Vector::operator[](int i){

if(i >= 0 && i < d)
return v[i];
throw Range();
};

11
Programare orientată pe obiecte Curs 6

void main(){
try{
Vector v(200); // declanseaza exceptia Size
v[130] = 1.3; // declanseaza exceptia Range
}
catch(Vector::Size){
cout<<"Depasire dimensiune maxima admisa"<<endl;
}
catch(Vector::Range){
cout<<"Depasire limite tablou"<<endl;
}
}

Clasele de excepţii formează o ierarhie bazată pe clasa exception. Această ierarhie poate fi folosită
pentru simplificarea tratării erorilor.

Important: Dacă dorim să captăm orice excepție putem folosi blocul catch(...).

Sintaxă
try{
//codul care ar putea genera erori
}
catch(Tip1 Var1){
//tratare exceptie
}
...
catch(Tipn VarN){
//tratare exceptie
}
catch(…){
// captraza orice exceptie
}

Nu este încurajată utilizarea blocului catch(...) deoarece se pierde orice informaţie despre excepţia
apărută.

12