Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost
istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea
din Chicago. Filosof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea
din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din
1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished
Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri
filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o
tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Mircea Eliade avea o
serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de
intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim
recunoscut ca "șef al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să
scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar
ceva mai târziu, primele romane. Puține opere din literatura universală
tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi
scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor.[11]
Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a
rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul
personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor
și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se
numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de
ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și
avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și
reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a
"declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică
magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani.
Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în
bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în
timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a
miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă
relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea
sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan
și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și
Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte
apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română,
nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă
înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.