Sunteți pe pagina 1din 4

CE ESTE CANCERUL LIMFATIC?

Sistemul limfatic este similar sistemului sangvin. Sangele circula prin vase de sange (artere si vene).
Celulele albe din sange, inclusiv limfocitele, circula si printr-o retea diferita de vase, care se numeste
sistem limfatic, care transporta, de asemenea, lichide si nutrienti in organism.

Exista mai multe tipuri de limfoame dintre care cele mai frecvente sunt : limfomul non-Hodgkin si
limfomul Hodgkin, afectiuni ce se diferentieaza prin anumite particularitati. Ambele tipuri sunt forme de
cancer ale sistemului limfatic. Afectiunile sunt diferite iar noi vom explica pe scurt in cele ce urmeaza
cateva date despre limfomul non-Hodgkin, care reprezinta cea mai raspandita forma a cancerului limfatic
(80-85 % din cazuri).

In limfomul non-Hodgkin, celulele albe din sange afectate, se inmultesc necontrolat, se acumuleaza in
structurile sistemului limfatic si formeaza tumori, cunoscute sub numele de limfoame. Aceste tumori pot
aparea aproape oriunde, deoarece sistemul limfatic traverseaza intreg organismul. Cel mai frecvent apar
in ganglioni, ficat sau in splina.

SIMPTOME SI CAUZE

Deocamdata nu se cunoaste exact cauza care duce la aparitia limfomului, sunt incriminate bolile
sistemului imunitar si infectiile grave. Expunerea la solventi sau la pesticide poate fi considerata un factor
favorizant pentru instalarea acestei afectiuni.

Simptome ale limfoamelor non-Hodgkin: Cresterea nedureroasa a ganglionilor frecvent situati la nivelul
gatului, al axilei sau in zona inghinala; Febra persistenta sau recurenta a carei cauza nu poate fi explicata;
Transpiratii nocturne abundente; Scadere in greutate sau oboseala; Mancarimi persistente pe toata
suprafata corpului ; Respiratie ingreunata sau tuse.

Limfomul non-Hodgkin este o forma de cancer al sistemului limfatic si poate fi de doua feluri: agresiv si
indolent.

Limfomul non-Hodgkin agresiv este o forma de limfom cu evolutie rapida. Boala raspunde de obicei bine
la tratament si adesea se obtine remisia completa, acesta fiind obiectivul tratamentului. Daca insa acest
lucru nu este posibil, tratamentul are ca scop imbunatatirea calitatii vietii prin controlul simptomelor,
ceea ce poarta denumirea de ingrijire paleativa. Limfomul non-Hodgkin agresiv necesita tratament
imediat, altfel speranta de viata se situeaza intre sase luni si doi ani.
Limfomul non-Hodgkin indolent este o forma de limfom cu evolutie lenta. Acest tip de limfom are o
probabilitate de vindecare mai mica, dar in majoritatea timpului persoana afectata se poate bucura de
perioade lungi in care nu vor aparea simptome ale bolii ori acestea vor fi foarte putine. Cu ajutorul
tratamentului si suportului adecvat din partea echipei medicale, pacientul poate avea o viata relativ
normala timp indelungat. In acest timp, calitatea vietii poate fi foarte buna/satisfacatoare si doar cateva
schimbari minore ii despart de o viata normala. Limfomul non-Hodgkin indolent necesita cel mai adesea
tratament pe termen lung, iar raspandirea mai lenta in organism a celulelor canceroase determina o
speranta de viata mai mare, cei afectati putand trai 10 ani cu aceasta afectiune.

Limfomul Hodgkin are tendinta de a se extinde de la o grupa ganglionara la urmatoarea, cuprinzandu-le


pe fiecare pe rand.

Aceasta afectiune maligna are doua varfuri de incidenta: primul, in perioada 15-35 de ani, si al doilea
dupa varsta de 55 de ani. Aceasta forma de cancer pare a fi mai frecventa la barbati decat la femei.
Aceasta predominanta este mult mai pregnanta la varstele tinere, cand peste 85% din pacienti sunt
baieti. Diagnosticarea si tratarea bolii intr-un stadiu incipient va imbunatati semnificativ supravietuirea
pacientului, aceasta ajungand chiar la 90% daca tratamentul aplicat este corect, iar diagnosticarea s-a
facut inca din stadiul I de boala.

Limfomul Hodgkin trebuie diferentiat de alte tipuri de limfoame sau alte cauze ce pot cauza marirea in
volum a ganglionilor (adenopatie). Diagnosticul de certitudine se stabileste prin realizarea de biopsii
ganglionare si identificarea anumitor particularitati ale tesutului analizat. Pacientului i se vor recolta si
probe de sange, inainte de initierea chimioterapiei. Investigarea pacientului suspectat de limfom Hodgkin
este inceputa insa cu o examinare atenta a pacientului. Pacientii cu limfom Hodgkin acuza frecvent
astenie, oboseala, diminuarea capacitatii de efort, au tulburari psihoemotionale (in special anxietate sau
depresie), au probleme la locul de munca sau isi gasesc cu dificultate o slujba, se confrunta cu probleme
in familie si adesea apar si tulburari de natura sexuala.

Principalii factori de risc identificati de catre specialisti pentru aparitia limfomului Hodgkin sunt: sexul
masculin; varsta: intre 15-35 sau peste 55 de ani; istoric familial de limfom Hodgkin; istoric de
mononucleoza infectioasa; stari de imunodepresie marcata.

DIAGNOSTIC

Diagnosticarea presupune:
CT (Computer tomograf)

RMN (Rezonanta magnetica nucleara)

Biopsia

Pentru a stabili stadiul al bolii, medicii tin cont de urmatoarele: numarul si localizarea ganglionilor
limfatici afectati; daca ganglionii afectati sunt de o parte sau de ambele parti ale diafragmei muschiul
despartitor dintre piept si abdomen, situat inferior de plamani si inima; daca boala s-a extins la nivelul
maduvei, splina sau parti in afara sistemului limfatic, precum ficatul.

Pentru a stabili faza in care se afla, medicii mai pot folosi si alte teste pentru diagnosticare ce mai includ
biopsii la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici, maduvei si la nivelul altor tesuturi.

TRATAMENT CANCER LIMFATIC

Tratamentul pentru limfomul non-Hodgkin depinde de stadiul bolii, de tipurile de celule implicate, daca
boala este indolenta sau agresiva, si de varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Limfomul non-
Hodgkin este adesea tratat de o echipa de medici specialisti incluzand un hematolog, oncolog si un
radiolog specializat in oncologie.

Limfomul Hodgkin a fost unul din primele tipuri de cancer care au raspuns la radioterapie si ulterior la
chimioterapie combinata.

Dupa stabilirea tipului de cancer, medicul dumneavoastra va prezinta optiunile de tratament, care sunt:

Chimioterapia

Radioterapia sau o combinatie intre aceastea doua.

Transplantul de maduva rosie

SFATURI

A trai cu aceasta boala nu este deloc usor. Persoanele suferinde de aceasta boala si cei care au grija de
acestia se intalnesc cu probleme si provocari. A face fata acestora este mai usor daca aceste persoane
sunt bine informate si au parte de suport moral. Prietenii si rudele pot oferi un mare suport de acest gen.
De asemenea, pe multi dintre pacienti ii ajuta sa discute despre boala lor cu alti pacienti bolnavi de
cancer. Acestia, se intrunesc intr-un grup de suport special pentru ei, unde pot sa-si impartaseasca ceea
ce au invatat despre cancer si despre efectele tratamentului. Este important sa se tina cont de faptul ca
fiecare persoana este diferita.
Tratamentele pentru cancer care sunt eficace pentru o persoana pot sa nu functioneze la alta – chiar
daca ambele persoane au acelasi tip de cancer. Este bine intotdeauna sa se discute sfaturile date de
prieteni si familie, in aceasta privinta, cu medicul.

Pacientii care au suferit de boala Hodgkin ar trebui sa se supuna unor controale regulate dupa ce
tratamentul a luat sfarsit si chiar pe tot parcursul vietii. Aceste controale sunt foarte importante pentru a
verifica eficacitatea tratamentului, iar persoanele care au suferit de cancer nu ar trebui sa ezite sa
discute cu medicii. In general, aceste controale cuprind un examen medical general, radiografii, analize
de sange si alte teste de laborator. Pacientii ar trebui sa urmeze sfaturile medicului cu privire la ingrijirile
medicale si la controalele regulate.

S-ar putea să vă placă și