școli de arte marțiale în întreaga țară și, mai presus de toate, a instituit ucenicia obligatorie a

acestei arte marțiale pentru întreaga sa armată. În acest scop, el a regrupat, în provincia lui de
origine, în centrul Vietnamului, școli care se pregătesc pentru competiții militare: este nașterea
artei marțiale a lui Binh Dinh. Aceste școli au reprezentat un standard, un standard de calitate, la
fel cum școli de școală Shaolin din China sau cele ale Muntelui Wu Dang au fost în China. Acolo
vor fi instruiți mulți maeștri de importante și celebre, și chiar și astăzi regiunea Binh Dinh rămâne
centrul nervos al artelor martiale vietnamiens.À acest moment apar grupuri foarte speciale
războinic Tieu Bao ( „protectori "mărfuri") care și-au angajat serviciile de la comercianții bogați
sau domnii pentru a asigura protecția acestora în timpul călătoriilor lor sau în timpul convoaielor
speciale care atrageau lăcomia autostrăzilor. Mai multe secrete va fi Nhan Da Dung Kieu sau
(similar cu ninjas japoneze), artiști marțiale de nivel înalt, care au fost de manipulare familiar de
arme tradiționale și diverse tehnici secrete să se strecoare în liniște în castele cu sediul în
noaptea, gata să iasă la momentul potrivit.

>>>>>>>>>>>

(Maestrul NGUYEN-LOC a fost unul dintre primii care a democratizat practica mai mult prin
crearea mișcării populare VOVINAM în 1945).

Între timp, VO a rămas înainte de toate faptul de „sate“, care a predat de master doar un număr
mic de elevi, sau „dreptul de proprietate“ de familii bogate, care conservate gelozie tehnicile
școlii lor (GIA Phai) la excluderea oricărei alte persoane.

Pe de altă parte, a existat și o practică mai disparată din cauza actorilor care călătoresc, a
călugărilor itineranți sau a vindecătorilor și comercianților itineranți.

Această diagramă rapidă ne arată cât de departe a fost practica VO de la ceea ce știm astăzi. Nu a
fost o simpla pasiune (ca sa nu mai vorbim de un hobby), ci mai degraba o modalitate
traditionala de a-si apara viata impotriva banditilor si invadatorilor.

În acel moment, tehnicile trebuiau să rămână secrete și maeștrii urmăreau să-și ascundă
cunoștințele în spatele unor nume imaginabile, de înțeles doar de cei din interior.
DREPTUL VOIULUI

Cele câteva înregistrări scrise, au fost cele mai frecvente caractere chinezești (Chu-Han) sau
chino-vietnameze (chu-name), și, prin urmare, nu a putut fi descifrat doar de către oamenii de
știință rare. Știm doar câteva lucruri despre practica lui Vo în Vietnam, altfel decât faptul că a fost
interzis sau "recuperat" oficial sub singurul său aspect sportiv de fitness.

În ceea ce privește diaspora vietnameză (localizată în principal în Europa și SUA), această

abundență de școli și stiluri (uneori rivale) este în continuare regula, în ciuda diferitelor încercări
de a se regrupa într-o federație. Această profunzime reprezintă o problemă pentru mințile
noastre carteziene care doresc ca totul să fie structurat și codificat.

Cu toate acestea, este o dovadă a bogăției extraordinare a Vo, capabilă de cele mai diverse
creații din mediul tradițional. Aceste codificări stricte și programe bine definite, precum și
grupările în cadrul federațiilor sunt adesea prea nivele (când se efectuează cercetări tehnice).

Acesta este un pericol mortal pentru particularisme și școli ale căror stăpâni nu vor accepta
cerințele de "stadializare a mass-mediei" sau a oricărei standardizări sărăcăcioase. În trecut,
practica nu era limitată de un singur program înghețat. Fiecare Vo Sinh a ales calea lui (cel puțin
stăpânul său a adus descopere) în morfologia și temperamentul său (în unele școli a fost stabilit
chiar un horoscop -ORAȘUL, astfel încât să VI pentru fiecare elev, conform astrologiei și
cosmogoniei chino-vietnameze, pentru a determina profilul practicii personale). Dacă există șase
Tao pe școală, este parțial din cauza acestei posibilități de lucru mai personalizat, în care toți ar
trebui să poată găsi forme care se potrivesc cel mai bine propriei lor personalități. De asemenea,
trebuie să vorbim de relația dintre Vo (Marțiale ca arta a poporului vietnamez) și box chinezesc
(Vo Vo Tau sau bi Că Thuyen Hoa Trung). Prea des, Vo este citată cu referire la artele marțiale
chinezești, ca și cum ar fi fost doar un produs secundar. Acum vom vedea în fundal, Vo este
strâns legată de istoria poporului vietnamez, care a fost, prin greutăți, face tot mai eficientă,
remodelarea neîncetat.
Un CREUSET

Este de necontestat faptul că artele chineze au influențat practica marțială în Vietnam (ca și în
multe alte țări din Asia), iar unele școli vietnamezi mai vechi (Thieu Lam Bach My Phai ...) sau
curent (Qwan Ki Do, Hoang Nam Școala ... ) își găsesc sursa direct în China. Cu toate acestea,
acest lucru nu permite definirea VO ca arta martiala chino-vietnamez (deși, așa cum am spus,
unele școli sunt de origine chino-vietnameză), prin negarea-i nici o autenticitate în ceea ce
privește cultura și o poveste foarte specială.

Ceea ce, atunci ar trebui să spunem aceste forme de Karate-do ca Gojo-ryu, The Ueshi Ryu ...
care provin direct din China sau alte discipline mai cunoscute, cum ar fi ju-jitsu sau Aikido care
au elaborat la sursa chineză. Vo își are rădăcinile în vietnamezii antice (cu mult înainte de
prezența chineză) și dezvoltarea sa tehnică sa datorat, în special, pentru a satisface invaziile din
China Han sau Ming, să nu mai vorbim de invaziile mongole și războaie împotriva cambilor sau
cambodienilor.

Este în această poveste că poporul vietnamez au creat și îmbogățit propriile sale diverse tehnici
și stiluri, care au, la rândul său, a fost influențată (sau, de asemenea, influențate) prin tehnici de
chinezi, dar, de asemenea, indoneziană sau tibetană. Prin urmare, nu este pentru Vo cu un singur
strat de metodele chinezești, ci o confruntare și de schimb (care au avut loc în ambele direcții),
Vietnam a fost întotdeauna un creuzet în care influențele străine au fost reformulate

..... cunoștințe și tradiții ale țării Viet. Săpăturile arheologice (Dong Son) atesta existenta,
timpurile preistorice și antice zaruri, tehnicile folosite de războinici vietnamezii antice. Aceste
tehnici au început să perfecționeze și să dezvolte într-adevăr în timpul dinastiei Hung Vuong,
care a condus Van Lang (fostul regat al Vietnamului) din a șaptea în secolul al treilea î.Hr.. J. C.
ISTORIC Emperor Hung Vuong 1 este considerat Vo-că creatorul multe școli, care aduc un
omagiu, ca atare, în fiecare an. La acel moment, studiul Vo sa bazat în principal pe învățarea
tehnicilor de arme (Vo-Chi Chi sau Binh), vin securea (Can Phap), cruciuliță (Dao GAM), arcul
( Cung sau Cai giang) sau arbaleta (Nu sau Cai nu). Multe legende, pentru acea perioadă,
personajele spun exploituri făcute celebru prin armele lor magice devin (ca un Duong Vuong și
arbaleta lui magic care ar putea ucide 1000 de inamici dintr-o dată). Având în vedere iminența
invaziei chineze, formarea militară a poporului vietnamez și construirea de fortificații a servit
doar pentru a accelera (construirea de Co Loa Citadel este un exemplu). Dar, dincolo de lupta
doar tehnici, ea a asistat, de asemenea, apariția primelor teorii care definesc utilizarea strategică
și tactică a artei războinic (Vo-care) pentru ambele -combats ale armatei pentru grup- Aceste
teorii au dat naștere unor tehnici noi și mai bogate, unele dintre ele constituind încă rădăcina
formelor lucrate astăzi. Unele inovatoare ca Trieu Quang Phuc Ly Nam De, Trung Vuong, folosit
împotriva chineză, tehnici bazate pe "Di Doan Thang Truong" (superioritatea aproape tehnice), a
"Phan Tan bien Phap" (metode ocoleste fără rezistență ) sau „Di Nhu Thang cuong“ (utilizarea
flexibilității împotriva forței), într-o luptă lungă pe care vietnamezii a dezvoltat practica de război
de gherilă (câinii KICH) se confruntă cu puterea militară a invadatori. Cu toate acestea, prezența
chineză în Nam Viet era de așteptat să dureze aproape 1000 de ani (111 î.Hr. până la 938 d.Hr.);
zece secole în timpul căreia cultura, organizare (administrare, limbă, ...) și filozofie (taoismul,
confucianismul, budismul) Chineză merge permanent marca poporul vietnamez, fără a elimina,
astfel, cu succes originalité.Organisé sale „chineză „Vietnam susține cu vehemență și stochează
propria cultură antică și tradițiile sale marțiale, care se perpetuează în secret.Aussi, acestea ar
putea să apară răscoale puternice (surorile Trung, Ly Bon, Bo Cai Dai Vương), arătând că poporul
vietnamez a devenit treptat conștient de naționalitatea și dorința de independență. În acel
moment, Vietnamul este o răscruce economică reală și un vas cultural de topire, un pas faimos
între India și China. El a profitat de influența combinată a acestor două țări, să nu mai vorbim de
cele din Malaezia și insulele indoneziene (influențe care au marcat profund viața culturală, ci și
artele marțiale). La începutul (II p.Chr.), Indian Budismul a fost introdus Giaoi Chi-ul (un alt nume
pentru fosta Vietnam) înlocuiește treptat (până în secolul al VI-lea) de budism Tien (chan) la
Ascultarea chineză, care nu va avea consecințe asupra practicării marțiale. În 938, Ngo Quyen a
urmărit invadatorul chinez și a înființat un stat independent. Țara este organizată și devine, sub
dinastia Ly, Daï Viet. VO vine în cele din urmă din umbre; va participa la educația generală a
poporului vietnamez la care liderii săi doresc să insufle un sentiment de unitate națională.
Tehnicile sale au ajuns la un nivel ridicat și practică se bazează pe un adevărat spirit impregnată
cu principiile celor trei filosofii (Tam Gião: confucianismul, taoismului și budismul) și care arată
cuvintele „Dao“ (Calea, în sens spiritual). KNIGHTS IN INIMA MARE Aceasta este o mare noutate,
la un moment în maniere sunt încă foarte dur (cel mai adesea bazate pe violență), pentru a
vedea practica marțială ca o cale spre împlinirea spirituală a individului. Granița dintre arta
războiului (pentru folosirea armatei) și artele marțiale va deveni și mai precisă. Mulți înainte de a
părăsi maestru al scenei care urmează să fie izolat în munți, și refuzând să facă onorurile pentru
a se dedica cercetării lor fizice și mentale. Ei au acceptat (discipline puțin sau deloc ucenici de
predare lor la fel de diverse ca și caligrafie, șah chinezesc, filozofie, sau secretele medicinei
traditionale. Ei au trăit, de obicei, foarte modest, unele dintre ele călători perpetuu de la templu
la sat și care nu sunt supuși unor cătușe administrate ........
S-a depășit limita de caractere5000/5000

6911 caractere peste limita de 5000:

leur pays devant l’invasion des Mandchous) allait influencer durablement les écoles de cette
région. LA REUNIFICATION A la fin du XIIIe siècle, une violente révolte, partie du sud, va balayer
les états Nguyen et Trinh. Les Tây-Son conduit part Nguyen-Hue (experts d’arts martiaux de Binh-
Dinh), grâce à leurs pratique martiale intelligemment utilisées, vont défaire les troupes Impérial.
Ainsi que celle envoyer part la dynastie chinoise des Quing, lors de la bataille Thang-Long (nom
de l’ancienne capitale du Nord Viêt Nam. Quang-Trung assurera le renouveau de la nation
vietnamienne en s’appuyant sur une solide bureaucratie mandarinale où les militaires prenait
largement le pas sur les civiles. Il va favoriser l’implantation d’écoles d’art martiaux dans tout le
pays, toute en redonnant au Vo sa valeur éducative pour l’individu par le respect, pour le
pratiquant par un code d’honneur et de conduite, fortement influencé par les doctrines
Confucianisme. Ayant réunifié le pays, Nguyen-Hue prit le nom de règne de Quang-Trung. LE
PERE DES ELEVES Tam Cương, Ngũ Thường (Trois Règles primordiales et Cinq Vertus cardinales)
Tam Cương: Quân, Su, Phu, (rois, professeur, père)Ngũ Thường: Nhân, Nghĩa, Lễ, Tri', Tín. (la
bonté humaine, le devoir, la courtoisie, la confiance, Le savoir)Dans le Viêt-Nam d'antan, le
Vietnamien devait accorder à son professeur non seulement toute son estime mais aussi un rôle
plus crucial que celui de son père dans cette trilogie immuable suivante: Quân, Sư, Phụ ( Roi,
Professeur, Père ). Il ne tardait à afficher les trois reconnaissances suivantes qu'il devait
maintenir jusqu'à la fin de sa vie:Nhơn hữu tam tìnhKhả sự như nhứtPhi phụ bất sinhPhi quân
bất vinhPhi sư bất thànhNguoi ta có ba ơnNên thờ trọg như mộtKhông cha, mình chẳng
sanhKhông vua, mình chẳng vinhKhông thầy mình chẳng nên.On a trois reconnaissancesQu'on
devrait considérer respectueusement comme s'il y en avait une seuleSans père, on ne voit
jamais le jourSans roi, on ne connaît pas la gloireSans professeur, on ne devient jamais un
homme instruit Le rôle du professeur était si important que personne n'oubliait les paroles
immortelles du philosophe chinois Lão Ðam à l'époque de la dynastie des Chou: Làm thầy thuốc
mà lầm thì chỉ giết một ngườiLàm địa lý mà lầm thì chỉ hại một dòng họLàm chính trị mà lầm thì
chỉ hại có một quốc giaLàm văn hoá mà lầm thì giết cả muôn đờiEtant médecin , on ne tue
qu'une personne en cas d'erreur.Etant géomancien, on ne tue qu'une famille en cas
d'erreurEtant politicien, on ne nuit qu'à un pays en cas d'erreurEtant professeur, on détruit tout
pour l'éternité en cas d'erreur La caste militaire (et plus généralement martiale) connaitra alors
une structuration basée sur ces principes relationnels et selon des codes de conduite
sensiblement identique à ceux que l’on peut retrouver en Chine, mais surtout au Japon, à la
même période. Ainsi, l’acte de suicide (Tuân tiêt ou Tu-sat) sera-t-il mis à l’honneur lorsque les
principes inhérents à ces codes de conduite n’auront pas été respectés par des membres de la
caste guerrière ou par des mandarins. Le règne de Quang Trung verra de même l’édification de
normes strictes, elles aussi basées sur les doctrines confucéennes, pour ce qui concerne l’entrée
et l’appartenance à une école d’arts martiaux, où le maître était considéré comme le père des
élèves (Su Phu).A cette époque apparaîtrons des groupes de guerrier très spéciaux comme les
Bao Tieu (« protecteurs des biens ») qui louaient leurs services auprès des riches marchands ou
des seigneurs afin d’assurer la protection de ceux-ci lors de leurs déplacements ou celle de
convois spéciaux attirant la convoitise de bandits de grand chemin. Plus secrets seront les Nhan
Da ou Kieu Dung (semblables au ninjas japonais), pratiquants d’arts martiaux de haut niveau qui
connaissaient parfaitement le maniement des armes traditionnelles (Thâp bat Ban) et diverses
techniques secrètes permettant de s’introduire sans bruit dans les châteaux en se fondant dans
la nuit, prêts à surgir au moment propice. Le XIXe siècle va marquer un tournant dans l’histoire
du Viêt Nam (comme d’ailleurs pour de nombreux autres pays asiatiques). L’influence
occidentale se fera de plus en plus pesante pour aboutir finalement à la colonisation française.
La dynastie des Nguyen (empereur Gia-long), embourbée dans une tradition trop passéiste, ne
fera que retarder l’échéance sans pouvoir changer le cours des choses.Les Français, forts de leur
puissance mécanique, vont assez rapidement se rendre maître du pays, faisant éclater les
structures sociales archaïques et obligeant les écoles d’arts martiaux à se réfugier dans la
clandestinité. Cependant, lors de l’invasion étrangère, de nombreux pratiquants firent preuve
d’un héroïsme extraordinaire (malheureusement inefficace) en n’hésitant pas à affronter les
armes à feu avec leurs seules armes naturelles ou armes blanches. Beaucoup d’experts et de
maîtres de la « vieille école » trouvèrent ainsi la mort lors de ces combats inégaux.Pendant toute
la période de la colonisation, le Vo se réfugia dans l’ombre, toujours pratiqué derrière « la haie
de bambou » et ressurgissant notamment lors de coups d’éclat perpétrés par les sociétés
secrètes (Cao Dai, Minh Ly,…). LA DIVERSIFICATION Du fait de son interdiction et de l’évolution de
la société, le Vo va peut à peut être oublié par les conceptions et le mode de vie des
occidentaux. Cette situation de clandestinité favorisera encore plus la différenciation entre les
écoles selon leur implantation géographique (le Vo Bach Ninh au nord, influencé en partie par
les styles du sud de la chine- le Vo Quang Binh et le Vo Binh Dinh au centre- le Vo Lâm au sud,
influencé par les écoles chinoises du nord).A la veille de l’indépendance (1955) différents
groupements, sous le couvert d’associations sportives, virent le jour, avec notamment le
mouvement VOVINAM du Maître Nguyen-Loc, le Tinh Vo Hoi (arts martiaux sino-vietnamiens,
avec entre autre le Maître Chau Quan Ky ; le Vo-Vietnam de Maître Cuton ou encore le Vu Dao
de Dat Do de Maître Pham Van Tam).Ces groupements connurent une structuration plus forte
dans les années 60 (dans le sud seulement), avec notamment la création du Tong Hoi Vo Hoc
Viêt Nam (Confédération nationale pour l’étude des Arts Martiaux vietnamiens). Cette
confédération fut notamment créée pour contrecarrer l’influence sans cesse grandissante auprès
de la jeunesse vietnamienne, de disciplines martiales venant d’autres pays asiatiques.Les
événements de 1975 firent éclater ce cadre, obligeant les écoles à fermer leurs portes amenant
nombre de leur Maîtres et pratiquants à quitter leur pays (dans des circonstances, souvent
dramatique) pour s’expatrier définitivement en occident. De nos jours, il existe une grande
fédération qui regroupe tous les arts martiaux d’origines vietnamiens ou d’autres pays : Lien
Doan Vo Thuat Co Truyen Viet Nam.

tisa. Literatura vietnameză este plină de povestiri care povestește despre peregrinările acestor
bărbați descriși ca "cavaleri cu o inimă mare" și care nu au ezitat să-i ajute pe sătenii umili. Alte
arte marțiale de masterat (Vo Tay) prin contra, vor primi nominalizări oficiale pentru a preda în
satele cele mai îndepărtate (fiecare sat ar trebui să aibă instructor de recunoscut), sau de a
furniza cunoștințele oamenilor de curții imperiale (taxa fiind facut tuturor functionarilor si
curtenilor sa practice Vo). MONGOL INVASIONS Au avut loc anual întâlniri regionale și naționale,
pentru cei dintâi și, la fiecare trei ani, pentru al doilea, permițând celor mai buni elemente să
obțină funcții de ofițer în Garda Imperială. În timpul dinastiei Tran (1225-1400) au fost create
licențe de arte marțiale și doctorate, precum și o academie de arte marțiale (Giang Vo Duong).
Aceasta este o adevărată "epocă de aur" a practicilor marțiale în Vietnam, o epocă de aur care
dă toată originalitatea Vo ca o artă marțială purtată de un întreg popor. Au existat, desigur, multe
școli sau stiluri (uneori foarte diferite în abordarea tacticilor de luptă); Cu toate acestea, spre
deosebire de alte țări din Asia, practica marțială, în acest scop al "Evului Mediu" vietnamez, nu
se limitează la singura castă sau nobil militar. Astfel, vom vedea în timpul invaziei mongole
(secolul al XIII-lea), generalul Tran Hung Dao aduna toate marțiale maeștrii de arte pentru a le
cere să se unească pentru a forma coloana vertebrală a Armatei Populare (Nhan Dan ai EEV)
.Armée care a fost de trei ori mai puternic învingînd armata mongol (economisind astfel, la
rândul său, Japonia o nouă invazie a trupelor Kublai), prin punerea în aplicare a teoriilor martiale
citate. Pentru prima dată, cu această ocazie, toate tehnicile vor fi prezentate și codificate, altele
fiind inventate sau îmbunătățite pentru a face față amenințării specifice (în special -Giao Foarfeci
tehnici pentru mult timp cuoc- detroneze riderii după ce a întins ambuscade în drumuri
scufundate) .Mai câștiga pe armata mongola, cunoscut popularitatea Dai Viet puternic între
diferitele popoare ale Indochina și sudul Chinei; se subînțelege că astfel de tehnici martiale, apoi
a primit o strălucire aparte, au fost copiate și influențate de faptul că țările
proches.Malheureusement practică timp, această creștere de arte marțiale vietnameze va fi
scurtă. La sfârșitul dinastiei Tran (1400), puterea imperială, în plin declin, a început să se teamă
de oameni și a interzis toate practica martiala, acesta din urmă devenind apanajul ofițeri, nobili
și curteni. Armata se separă treptat de populație, iar în timpul invaziei lui Ming (1406) se
prăbușește literalmente în fața trupei chinezești. Colonizarea lui Ming este deosebit de grea și
aprigă; asistăm la o politică de asimilare socială și culturală extremă. réquisitionneront chiar
toate marile opere ale literaturii chineze vietnamez să ardă sau să le păstrați pentru ei înșiși,
încercând să distrugă patrimoniul cultural al Viet Nam.Les tentative de revoltă au fost înăbușite
repede a fost greu și eficient „șapei conduce »străine! DUȘMANI COMUNE MAI MULTOR Nu a
fost până când legea-și susținătorii săi (instruiți în practicile școlii Lam-Son) pentru a vedea
poporul vietnamez prin energia stocată cu răbdare și în secret, resping cu succes invadatorului în
afara granițelor sale (1427). A venit la putere, Legea-va reorganiza țara, de stabilire a concurenței
literare pentru a recruta directori administrației imperiale (confucianismul va lua apoi prioritate
față de budism) și promovarea dezvoltării artelor martiale din toate straturile populației. El va
organiza examene Vo (Minh Kinh Khao) la diverse niveluri pentru a selecta cele mai bune
elemente pentru Garda Imperială. Instrucțiunea va genera apariția aliat practicii marțiale la
dobândirea de cunoștințe intelectuale și filosofice (ne găsim acolo, în special, influența Nguyen-
tren, celebru scriitor și gânditor care a detașat legea în timpul războiului independență). Pe
parcursul perioadei lungi care urmează (începutul secolului al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea
Vietnam va cunoaște un război fratricid a continuat între nordul (dinastia Mac și Trinh) și (Le
dinastia de Sud și Nguyen) . VO va fi apoi separate în mai multe dușmani ca fluxurile de sprijinul
acordat oricărei dinastii. El va ști și diferențierea ce în ce mai puternică între practicile, în funcție
de locația lor geografică, ceea ce duce la crearea de mai multe stiluri în sud, afluxul masiv de
imigranți chinezi (care au fugit ....

țara lor înainte de invazia Manchus) ar afecta permanent școlile din acest domeniu.
REÎNTREGIREA La sfârșitul secolului al XIII-lea, o revoltă violentă, partea de sud, se va mătura
statele Nguyen și Trinh. Tay-Son Nguyen Hue a condus share (arte marțiale experți Binh Dinh),
datorită practicii lor marțiale folosite inteligent, va învinge trupele imperiale. Precum și trimite
din timpul dinastiei Qing din China, în timpul luptei Thang Long (numele vechea capitala a
Vietnamului de Nord. Quang Trung asigura revigorarea națiunii vietnamez bazându-se pe o
birocrație mandarin solidă în cazul în care militare au în mare măsură prioritate față civilă.
Aceasta va promova punerea în aplicare a școlilor de arte marțiale în întreaga țară, toate în a da
înapoi la valoarea educativă Vo pentru individ în ceea ce privește practicantul printr-un cod de
onoare și de conduită, puternic influențată de confucianism doctrine. după ce a unificat țara,
Nguyen Hue a luat numele domniei lui Quang Trung. TATĂL Tam cuong al Elevilor, Ngu Thượng
(trei reguli esențiale și cinci virtuții cardinale) Tam Cuong: Quan Su Phu (regi, profesor, tată) Ngu
Thuong: Nhan, Nghĩa, Lê, Tri „TIN (umană bunătatea, datoria, curtoazie, încredere, cunoaștere)
în Vietnam. -Nam din trecut, vietnamezii trebuiau să acorde profesorul său nu numai stima, ci,
de asemenea, un rol mai important decât tatăl său în următoarea trilogia neschimbătoare Quan,
Su, Phú (King, profesor, părinte). El dorea să afișeze următoarele trei premii a fost de a organiza
până la sfârșitul vieții sale: Nhơn HUU TAM tìnhKhả Sử ba như nhứtPhi Phú sinhPhi Bat Bat Bat
quan vinhPhi Sử thànhNguoi ta có như Onnen Tho TROG mộtKhông cha Minh Chang sanhKhông
vua, Minh Minh Chang Chang vinhKhông Thay nên.On trei reconnaissancesQu'on ar trebui să ia
în considerare cu respect ca și în cazul în care există un tată seuleSans, tu nu vezi jourSans regele,
nu știm profesorul gloireSans, o vreodată devine un om educat rolul profesorului a fost atât de
important încât nimeni nu a uitat cuvintele nemuritoare ale filosofului chinez Lao Dam la
momentul dinastiei Chou: làm Thay mà Thuoc Lam Thi chỉ một Giet ngườiLàm DJIA Lý mà Thi lam
Hai chỉ một DONG holam Chính mà Lam Hai Tri Thi chỉ có một Gialam văn Quốc Hoa Lam má Thi
doctor Giet CA Muon đờiEtant Ea nu ucide o persoană în cazul în care erreur.Etant geomantia, o
ucide o familie dacă erreurEtant politician, o noapte într-o țară în cazul în care profesor
erreurEtant, distruge totul eternitate eroare casta militară (și, în general, mai marțiale), atunci se
va ști o structură bazată pe aceste principii relaționale și în codurile în mod substanțial identice
cu cele care pot fi găsite în China, dar mai ales în Japonia, în același timp. Astfel, actul de
sinucidere (sau Tiet Tuan Tu-SAT) va onorase atunci când principiile inerente acestor coduri de
conduită care nu au fost respectate de membrii castei războinicilor sau prin mandarinele.
Domnia lui Quang Trung vor vedea aceleași standarde de construcție, de asemenea, bazate pe
doctrine confucianiste în ceea ce privește intrarea și apartenența la o școală de arte marțiale, în
cazul în care comandantul a fost considerat tatăl Student (Su Phu) .La acea vreme apar grupuri
foarte speciale războinic Tieu Bao ( „protectori ai proprietății“) care au închiriat serviciile lor la
negustori bogați și nobili pentru a le proteja în timp ce mișcările lor sau cele ale convoaielor
speciale care atrag lăcomia autostrăzilor. Mai multe secrete va fi Nhan Da Dung Kieu sau (similar
cu ninjas japoneze), artiști marțiale de nivel înalt, care au fost familiarizați cu manipularea
armelor tradiționale (Ban Thap BAT) și diverse tehnici secrete care urmează să fie introduse în
liniște în castele amestecate în noapte, gata să iasă la momentul potrivit. Secolul al XIX-lea va
marca un punct de cotitură în istoria Vietnam (precum și pentru multe alte țări din Asia).
Influența occidentală va deveni din ce în ce mai grea și în cele din urmă va duce la colonizarea
franceză. Dinastia Nguyen (Emperor Gia Long), afundată într-o tradiție nostalgic prea, va întârzia
doar termenul limită, fără a fi capabil de a schimba cursul choses.Les francez, cu puterea lor
mecanică, va deveni destul de repede maestru al țării explodează structurile sociale arhaice și
forțează școlile de arte marțiale să caute refugiu în ascundere. Cu toate acestea, atunci când
invazia străină, mulți practicanți au făcut spectacol eroism extraordinar (din pacate ineficiente)
nu ezită să se confrunte cu arme de foc cu propriile lor arme naturale sau arme. Mulți experți și
maeștri ai "vechii școli" au găsit moartea în ..

inégaux.Pendant aceste lupte pe tot parcursul perioadei de colonizare, Vo sa refugiat în umbră,

întotdeauna practicat în spatele „gardul viu de bambus“, și în special atunci când rejucarea
lovituri de luminozitate comise de societățile secrete (Cao Dai Minh Ly ...). DIVERSIFICAREA
Datorită interzicerii și evoluției societății, Vo poate fi uitat de concepțiile și modul de viață al
occidentalilor. Această situație ascunde încă încuraja diferențierea între școli în funcție de
localizarea geografică (Vo Bach Ninh în partea de nord, influențată parțial de stilurile sudice ale
Vo Quang Binh China, ocazie și Binh Dinh Vo Vo în centrul Lam sud, influențat de școlile din China
de Nord) .La ajunul independenței (1955) diferite grupuri sub masca de asociații sportive apărut,
inclusiv mișcarea Vovinam de Maestru Nguyen Loc, The Tinh Vo Hoi (arte marțiale chino-
vietnamez, cu printre altele master Chau Quan Ky, Vo-Vietnam master Cuton sau Vu Dao Dat Do
Maestrul Pham Van Tam) Grupuri .Aceste a cunoscut o structură mai puternică în 60 de ani
(numai în sud), inclusiv crearea Tong Hoi Vo Hoc Vietnam (Confederația Națională pentru
Studierea Artelor Marțiale din Vietnam). Această confederație a fost creata special pentru a
contracara influența în mod constant în creștere cu tineretul vietnamez, discipline marțiale din
alte țări asiatiques.Les evenimente din 1975 a făcut această explozie cadru, forțând școlile să-și
închidă porțile aduce numărul lor de masterat și practicanții să-și părăsească țara (în
circumstanțe, adesea dramatice) să emigreze permanent în Occident. În zilele noastre, există o
mare federație care adună toate artele marțiale de origine vietnameză sau din alte țări: Link
Doan Vo Thuat Truyen Co Vietnam.

???????????

În timpul dinastiei HONG-BANG (2879-258 I.E.N.), stăpânii ţării VAN LANG (veche denumire a
Vietnamului) au reunit cultura, medicina şi filozofia Artelor Marţiale vietnameze sub denumirea
de VO. Mai târziu, din 221 I.E.N. (dinastia TAN) pana în 939 E.N. (dinastia NGU-QUI), Vietnamul a
fost sub stăpânire chineză în urma invaziei TAN THUY HOAN (CHE HOAN TI). Timp de aproximativ
1000 de ani dorinţa de libertate a generat spiritul de răzvrătire care s-a strâns în jurul marilor
maeştrii de Arte Marţiale. În cele din urmă, împăratul NGO QUYEN (939-965), adept al stilului
SON TAY, a învins în marea bătălie de eliberare BACH DANG GIAN, care a eliberat poporul
vietnamez de sub ocupaţia chineză.
Practicarea unitară a VO-ului s-a transmis urmându-se reguli foarte stricte, în şcoli private. Dar în
cele din urmă el şi-a pierdut aura de mister şi secret datorită circumstanţelor politice care au
apărut în cele trei mari perioade istorice care au urmat:

- prima în timpul dinastiei TIEN LY (1009-1073),

- a doua în timpul dinastiei TRAN (1225-1400),

- a treia în timpul dinastiei QUANG TRUNG (1788-1792 ).

În timpul acestor trei perioade istorice, Artele Marţiale au căpătat importanţă în educaţie tot
atât cât şi în literatură. Se acordau diplome de doctorat în Arte Marţiale. Totodată a fost creată şi
academia regală de Arte Marţiale GIAN VO DUONG. Dar din nefericire VO-ul a fost interzis în
timpul dinastiei NGUYEN (1802-1945) şi a dispărut, deoarece tinerii nu mai aflau de existenţa sa.
Totuşi, în unele locuri antrenamentele continuau în secret. De aceea s-au dezvoltat mai multe
şcoli:

- VO BACH NINH în nord,

- VO QUANG BINH în centru, şi

- VO BINH DINH în sud (influenţat de stilurile chinezeşti).

În anul 1912 se naşte Nguyen Loc, fiul lui Nguyen Thi Hoa şi al lui Nguyen Dinh Xuyen, cel mai
mare dintre cei 5 fraţi şi surori. Familia sa locuia în satul Huu Bang, regiunea Thach That,
provincia Son Tay din nordul Vietnam-ului de generaţii. Mai târziu familia s-a mutat în Hanoi.
Când Nguyen Loc a început să meargă la şcoală, tatăl său a rugat un bătrân maestru să-l înveţe
pe fiul său artele marţiale şi lupta tradiţională din motive de sănătate şi auto-apărare. Nguyen
Loc a crescut într-o perioadă în care Vietnamul era încă sub dominaţia colonială a Franţei iar
tineretul era fie sedus de către francezi spre o viaţă luxură, fie se alătura mişcării revoluţionare
de eliberare a ţării. Maestrul Nguyen Loc credea că singura modalitate de a scăpa de opresori era
de a antrena tineretul vietnamez să aibă o dorinţă puternică şi invincibilă de libertate şi
independenţă. Aceasta putea fi realizată cu ajutorul unui corp puternic şi a unei minţi raţionale.
Astfel el şi-a început mişcarea de a-i antrena pe tinerii vietnamezi pentru a avea un spirit moral şi
invincibil: “Trăieşte, ajută-i pe alţii să trăiască şi trăieşte pentru ceilalţi.” Condus de această
credinţă, a studiat şi practicat cu râvnă atât multe arte marţiale vietnameze tradiţionale cât şi
multe arte marţiale străine. De asemeni a studiat neobosit numeroase arhive despre filozofie,
literatură, istorie, anatomie şi medicină. Mai mult decât atât, a participat la numeroase
competiţii şi a purtat multe discuţii cu maeştri renumiţi. După ani de căutări, fundamentează o
nouă artă marţială pe care o numeşte “VOVINAM”, prescurtarea de la “Arte Marţiale
Vietnameze”.

În timpul anilor 1940, una dintre preocupările majore a vietnamezilor era lupta împotriva
colonialismului din ţară. Dorinţa de independenţă crescând mereu, guvernul a interzis orice
activitate care putea fi utilizată şi să aibă un final periculos. Astfel, Vovinam-ul a fost prezentat
guvernului colonialist ca o „gimnastică vietnameză”. Nu era greu de crezut, deoarece
antrenamentele se desfăşurau în pantaloni scurţi şi tricouri fără mâneci, la fel ca în sălile de
gimnastică de la acea epocă. Programa stabilită de către maestrul Nguyen Loc cuprindea trei
grade: inferior, mediu şi superior. În cadrul antrenamentelor oficiale, primele trei luni erau
dedicate tehnicilor de luptă corp la corp „simple”. Maestrul Nguyen Loc a introdus un program
de bază care cuprindea două părţi: forţă fizică şi tehnici marţiale. Însă, responsabilii guvernului
colonialist şi-au dat seama de potenţialul „pericol” al Vovinam-ului şi i-au interzis practicarea.
Astfel, maestrul şi elevii săi au fost nevoiţi să-şi continue cursurile în secret iar Vovinamul a
continuat să se extindă în câteva provincii din nord fără acordul colonialiştilor francezi. După al
doilea război mondial şi sfârşitul războiului din Indochina, Convenţia de la Geneva din 1954 a
ordonat împărţirea Vietnamului în două, de Nord si de Sud. A început o nouă etapă pentru
Vovinam iar maestrul şi elevii săi au plecat spre Sud şi au început să predea în regiunea Saigon.

În 1957, Maestrul Nguyen Loc s-a îmbolnăvit grav şi a trebuit să abandoneze activitatea sa de
predare. Cel mai avansat elev al său, Maestrul Le Sang a fost cel care l-a ajutat şi a preluat
conducerea stilului deschizând trei noi centre de antrenament. Din nefericire, Maestrul Nguyen
Loc a decedat în 1960 şi astfel, succesor al său a rămas Maestrul Le Sang care a adăugat
conceptul „Viet Vo Dao” şi a dat naştere formei actuale a Vovinam-ului: „unu se dezvoltă în trei” (
o tehnică trece prin trei forme de lucru ).

Deşi de-a lungul timpului, atât Maestrul Le Sang cât şi alţi maeştri au fost întemniţaţi, unii dintre
ei chiar murind, stilul Vovinam Viet Vo Dao a supravieţuit.

Maestrului Patriarh Le Sang (89 ani) a decedat anul acesta la data de 29 septembrie. Rămăşiţele
pământesti ale Marelui Maestru Patriarh LE SANG au fost incinerate pe 01.10.2010, iar cenuşa sa
va ramane la altarul To Duong. Datorită lui şi a succesorului său, Maestrul Nguyen Van Chieu (60
ani), Vovinam-ul are de cinci ori mai mulţi practicanţi decât în 1975 şi este prezent în 22 de
regiuni din Vietnam şi în peste 60 de ţări pe toate cele cinci continente.

>>>>>>

Arts martiaux vietnamiens

Les arts martiaux vietnamiens ( ou Vo Thuat, en vietnamien) regroupent les arts martiaux créés
ou pratiqués au Vietnam, et sont constitués d'une multitude de techniques de combat, de
pratiques et de styles, développés au Viêt Nam au fil des siècles.

L'histoire du Vo Thuat, intimement liée à l’histoire de ce pays constamment en butte aux

invasions, voit se croiser de multiples influences : chinoises, principalement, mais aussi
indonésiennes, tibétaines… Le Vo Thuat a ainsi progressé par échanges et absorptions,
enrichissant son fond traditionnel sans pour autant perdre son authenticité, ancrée dans une
mentalité spécifique, une culture riche, et une histoire bien particulière. Du fait des occupations
successives, il reste peu de traces de cette histoire, le Vo Thuat étant le plus souvent obligé de
progresser clandestinement, et les rares archives étant détruites ou perdues. Pour les mêmes
raisons, les écoles ont été, et sont toujours, nombreuses, diverses, et, jusqu’à très récemment,
échappent à toute structuration.

Depuis quelques dizaines d’années[Depuis quand ?], on a vu naître des tentatives d’unification et
de structuration de ce foisonnement d’écoles et de styles, parfois rivaux, sous forme de
fédérations. Aux yeux de certains, cela pose la question d’un risque d’appauvrissement et
d’uniformisation, et les difficultés rencontrées, en France particulièrement, sont peut-être en
effet le signe d’un certain contre-sens, historique et culturel. À l'heure actuelle[Quand ?], on
peut distinguer deux mouvements principaux: le Vo Co Truyen (Vo Thuat Co Truyen: arts
martiaux traditionnels vietnamiens, rassemblant une multitude d'écoles) et le Vovinam Viet Vo
Dao (école de création plus récente, visant à structurer et créer une synthèse des techniques
martiales vietnamiennes).

Sommaire

1 Vo Thuat : Présentation générale

1.1 Vo Thuat : Étymologie

1.2 Le « Dao » (la Voie)

1.3 Origines : « Ajouter, modifier, assimiler, ne jamais s’assujettir »

2 L’entraînement

2.1 Formes / Techniques de base

2.2 Quyên (Bai Quyen / Thao Quyen)

2.3 Co Vo Dao, Bai Vu Khi

2.4 Song Luyen

2.5 Kỹ thuật gái điếm (ou Kỹ thuật chó)

3 Courants, styles, écoles et fédérations

3.1 Différents courants ; une multitude d’écoles

3.1.1 Répartition géographique

3.1.2 Pratique populaire et pratique militaire

3.1.3 Nhu et Cuong

3.2 Les grands courants actuels

3.2.1 Vo Co Truyen : arts martiaux traditionnels

3.2.2 Écoles sino-vietnamiennes

3.2.3 Vovinam Viet Vo Dao

3.3 Les écoles

3.4 Les fédérations

3.4.1 Au Viêt Nam

3.4.2 En France

4 Histoire des arts martiaux vietnamiens

4.1 Hung Vuong 1er

4.2 Première occupation chinoise (111 av. J.-C. à 938 ap. J.-C.)

4.3 Dynastie des Ly : les chevaliers au grand cœur

4.4 Dynastie des Tran : les invasions Mongoles (XIIIe)

4.5 Deuxième occupation chinoise et libération par Le-Loi

4.6 Du début du XVIe à la fin du XVIIIe : une guerre fratricide

4.7 Réunification par l’empereur Quang Trung

4.8 La colonisation

4.9 L’indépendance et la diaspora

4.10 Aujourd’hui

5 Notes et références

5.1 Liens externes

Vo Thuat : Présentation générale

Vo Thuat : Étymologie

« Võ Thuật » est l’expression vietnamienne pour « arts martiaux », ou encore « art de pratiquer
des techniques martiales », « Vo » signifiant « guerre, combat », et « Thuat » signifiant «
techniques ». C’est l'équivalent du terme « Wu Shu » en chinois, ou « Bujutsu » au Japon, et les
idéogrammes sont d’ailleurs identiques.

Rappelons, à toutes fins utiles, qu'il faut nuancer cette traduction. En effet, l’expression « art
martial », en français, lui-même issu de l'anglais « martial art », rend mal compte de la nuance
initiale, le terme « martial » - « du dieu Mars »- renvoyant à une idée d’agressivité, de violence,
voire de fureur sanglante. Or, l’idéogramme pour Vo/Wu/Bu illustre une main (un guerrier) qui
arrête une lance. À l’opposé des connotations de « martial » en français, nous nous trouvons
donc ici face un concept de non violence, face à l’idée d’éviter l’usage des armes, d’arrêter le
coup porté par l’ennemi. Ainsi se trace un portrait du combattant plus proche de notre notion du
« chevaleresque », avec ce que cela implique de bravoure, et, surtout, de rectitude morale.

Ainsi, le sens de « Vo Thuat » (ou Wu Shu) serait plutôt « art de celui qui s’oppose à la violence
»1,2.

Le « Dao » (la Voie)

Un concept fréquemment associé au Vo est celui de « Dao », la voie, au sens spirituel du terme,
réunissant tous les principes de vie et conduisant à la sagesse (« Tao » en chinois, « Do » en
japonais). On le retrouve dans le nom de nombreuses écoles, où il vient souligner le fait que
l’apprentissage du Vo ne se limite pas à l’acquisition de techniques de combat, purement
physiques, mais, bien plus largement, englobe quantité d’autres apprentissages : connaissance
de soi, éthique, tactique et stratégie, techniques prophylactiques, etc.

Dans cette optique, le Vo Thuat offre à ses pratiquants les extraordinaires richesses culturelles
accumulées tout au long de son histoire, au travers de poèmes et de récits (les « Bài thiêu » qui
accompagnent les Quyên, par exemple), de pensées philosophiques, de connaissances d’ordre
médical, etc, et vise au développement global de l’individu : externe (force, souplesse), interne
(énergie, santé), intellectuel et moral3.

Origines : « Ajouter, modifier, assimiler, ne jamais s’assujettir »

Les arts martiaux traditionnels vietnamiens sont nés dans les campagnes et les villages. Des
fouilles archéologiques (Dong Son) témoignent de l’existence, dès la préhistoire et la haute
antiquité, de techniques guerrières utilisées par les anciens Vietnamiens. Cet art du combat
servait aux cultivateurs et paysans de moyen de défense et de survie, à un niveau local, d’abord,
et ensuite, du fait de sa situation géographique, pour lutter contre les multiples tentatives
d’invasion et d’occupation de leurs belliqueux voisins : la Chine, surtout, mais aussi les Mongols
par exemple, et ensuite, bien plus tard, la France, le Japon et les États-Unis enfin. C’est au cours
de cette histoire, dans ce creuset particulier qu’est le Viêt Nam, que le peuple vietnamien a créé
et enrichi ses propres techniques, dans un mouvement d’influences réciproques.

S’il est indéniable que les arts chinois, principalement, ont influencé la pratique martiale au Viêt
Nam, et que certaines écoles vietnamiennes anciennes ou actuelles y trouvent directement leur
source, le Vo Thuat ne peut être considéré comme un pâle ersatz des arts martiaux chinois.
Suivant le vieil adage « Ajouter, modifier, assimiler, ne jamais s’assujettir », les maîtres
vietnamiens ont nourri leur pratique des apports chinois, mais en adaptant tous ces
enseignements aux us et coutumes vietnamiens. À ce sujet, il faut d’ailleurs ajouter ceci : bien
que les Vietnamiens se sentent assez proches du peuple chinois, et admirent leur civilisation, ils
sont toujours restés prudents, méfiants, et ont veillé à se protéger en modifiant tout ce qu’ils en
ont appris. Ainsi, le système d’écriture d’ancien vietnamien était semblable en apparence à celui
de la Chine, mais illisible pour un natif chinois. Les maîtres de Vo Thuat ont procédé de la même
manière pour développer leur art martial, avec le souci d’en préserver la richesse, et les secrets…
4

Ainsi, le Vo Thuat, riche de ses influences chinoises, mais aussi indonésiennes ou tibétaines, peut
se targuer d’une réelle authenticité, ancrée dans une mentalité spécifique, une culture riche, et
une histoire bien particulière.
L’entraînement

Le Vo Thuat, comme tous les arts martiaux, inclut différentes techniques de combat : combat à
mains nues, coups de poings et de pieds, et maniement de nombreuses armes traditionnelles.

À la différence de certains arts martiaux d’autres cultures, le Vo Thuat a à cœur de conserver une
grande souplesse d’approche, préférant guider l’apprenant (Vo Sinh) sur la voie de sa pratique
que le contraindre à l’exacte reproduction. Autrefois, la pratique n’était pas limitée par un
programme unique, figé, et chaque Vo Sinh choisissait son chemin (ou plutôt, son maître
l’amenait à le découvrir…) en fonction de sa morphologie et de son tempérament. Dans
certaines écoles, il était même établi un horoscope pour chaque élève afin d’établir le profil de
sa pratique personnelle. C’est pour cette raison aussi qu’il existe un si grand nombre
d’enchaînements par école, de façon à multiplier les possibilités d’un travail personnalisé, et de
permettre à chacun de trouver des formes correspondant au mieux à sa propre personnalité.

C’est du moins ainsi que le veut la tradition, mais c’est un aspect du Vo Thuat auquel se heurtent
les actuelles tentatives d’unification et de structuration des différentes écoles. Sous l’influence
européenne, cartésienne, et de par la nécessité, il faut bien le dire, de se fédérer pour des
raisons pratiques (reconnaissance, organisation de rencontres, subventions…) la tentation de
standardiser les techniques est bien là, au risque d’étouffer l’extraordinaire richesse du Vo Thuat,
et de trahir son esprit-même5. Au Viêt Nam, la Fédération des Arts Martiaux a résolu ce
‘problème’ en établissant un tronc commun pour le Vo Co Truyen, chaque école restant par
ailleurs libre de son programme.

Formes / Techniques de base

Guidé par son maître (Vo Su), le pratiquant (Vo Sinh) apprend à maîtriser les différentes
techniques. Les formes de base sont traditionnellement divisées en trois grands groupes :

les postures

formes des membres supérieurs (coup de poing, mains, doigts, coude…)

formes des membres inférieurs (coups de pieds…)

Ces formes de base sont travaillées sous forme d’enchaînements, de séquences complexes de
mouvements, propres à chaque école : le quyên.
Quyên (Bai Quyen / Thao Quyen)

En France, ces enchaînements sont appelés « Quyên ». Cette appellation est impropre, mais
néanmoins solidement implantée, acceptée, et nous continuerons donc à l’utiliser…

Étymologiquement, « Quyên » signifie « poing, boxe ». Par glissement, on en est venu à utiliser
le terme Quyên en lieu et place de « Bai Quyên » (leçon de boxe), puis, lui accordant le sens de «
série de mouvement de combat » il est venu remplacer « Bai Thao » (leçon d'enchaînement) ou
« Don Luyen » (entraînement en solo, enchaînement tout seul). Aujourd’hui, la plupart des
écoles francophones utilisent donc le terme Quyên, ou Thao Quyên, pour désigner leurs
enchaînements à mains nues (et parfois même avec armes).

On entend souvent que « Quyên » serait l'équivalent du japonais « Kata ». Ce n’est pas tout à fait
exact. Premièrement, comme on vient de le dire, Quyên ne concerne que les enchaînements à
mains nues (sans arme). Deuxièmement, et plus essentiellement, il y a une vraie différence au
niveau du sens profond. Kata, en japonais, désigne la forme, le moule, la copie conforme et
parfaite. L’idéogramme qui le représente existe aussi au Viêt Nam (« hinh »), mais n’est pas
utilisé en arts martiaux. Pourquoi ? Parce qu’il n’y a pas, dans le Vo Thuat, de concept de modèle
ou de perfection à atteindre. Le pratiquant doit apprendre, mais surtout comprendre, sentir le
mouvement, en capter l’essence, et le faire sien6,7.

Traditionnellement, chaque Thao Quyên est accompagné d’un titre (une appellation imagée) et
d’un poème (« Bài thiêu ») qui, pour l’initié, en éclaire le sens.

Co Vo Dao, Bai Vu Khi

Le Vo Thuat inclut le maniement de nombreuses armes traditionnelles (« Co Vo Dao »), chaque

école faisant ses propres choix. « Bai Vu Khi » est le terme générique le plus couramment utilisé
pour désigner les enchaînements avec armes.

Sabre et bâton sont les plus répandues, mais, même en ce qui concerne ces seules deux, les
variations (de forme, de taille, de techniques) peuvent être importantes. Quant aux autres armes
utilisées, cela va du couteau à l’éventail, en passant par la lance ou la fourche… En voici une liste,
telle qu’établie par des écoles de Binh Dinh8.
Cung – Arc

Dai Dao – Hallebarde, guisarme

Don Dao – Song dao Simple sabre, double sabre

Thuong Dao – Pique, lance

Doc Kiêm, Song Kiêm – simple épée, épée double

Xa Mau – lance serpentine

Lang Khiên – bouclier

Doc Phu, Song Phu – hache simple, hache double

Kick – vouge

Roi – perche

Doc Gian – masse épée

Chuy – masse d'arme

Dinh Ba – fourche

Bua Cao – râteau de guerre

Côn (Doan, Te Mi, Truong) – bâton court, moyen, long

Song Tô – dagues jumelées

Song Xi – double bras armés

Day Xich – chaîne

Song Luyen

L’apprenant, une fois les bases assimilées, peut commencer à s’entraîner avec un partenaire ; ce
sont les « Song Luyen », ou « combats codifiés », qui constituent un palier intermédiaire entre le
quyên et le combat.

Kỹ thuật gái điếm (ou Kỹ thuật chó)

Ces techniques constituent l'étape d'après. Elle maximisent les dégâs causés à l'adversaire et
minimisent les dégâts sur soi meme.
Courants, styles, écoles et fédérations

Différents courants ; une multitude d’écoles

La multiplication de conflits de différents types, la diversité d’influences assimilées et adaptées,

et les écarts géographiques ont entraîné, au sein du Vo Thuat, le développement d’une
extraordinaire richesse de courants de pratique, militaires comme civils, adaptés à la défense du
territoire autant qu’aux luttes intestines.

Ainsi, indépendamment de la pratique militaire, le Viêt Nam a de tout temps abrité une
innombrable quantité de petites écoles indépendantes, singulières et même parfois rivales, en
tout état de cause peu structurées. On peut y voir un peu plus clair selon trois angles d’approche
:

Répartition géographique

En raison de la longue lutte fratricide qui opposa, du début du XVIe à la fin du xviiie siècle, le
nord et le sud, et des influences différenciées qui les ont touchés, on peut établir une
différenciation entre les écoles selon leur implantation géographique. Ainsi, le nord a plutôt
subit l’influence des styles du sud de la Chine (Bach Ninh), et le sud plutôt celle des écoles
chinoise du nord (Vo Lam). Quant au centre, dans la région de Binh Dinh, c’est là que s’établirent
les écoles d’état militaires, et que se développa donc un style plus unifié, devant répondre à des
critères très stricts d’efficacité et d’authenticité, le style « officiel » (Vo Quang Binh et Vo Binh
Dinh). Aujourd’hui encore, la province de Binh Dinh reste le centre névralgique des arts martiaux
vietnamiens.

Pratique populaire et pratique militaire

Un autre angle d’approche est de distinguer le développement d’une pratique militaire de

l’existence d’une pratique populaire. Inutile, sans doute de préciser que, jusqu’à très récemment,
la pratique du Vo n’était en rien un loisir, un hobby ou une passion, mais bel et bien un
enseignement essentiel visant à défendre sa vie, celle de ses proches et ses biens contre bandits
et envahisseurs.

Le Vo Thuat restait avant tout le fait de « maîtres de village » enseignant à un nombre réduit
d’élèves, ou la « propriété » de familles aisées, chacun conservant jalousement les techniques de
son école. À ceci s’ajoute une pratique plus disparate du fait de moines itinérants ou de
guérisseurs, marchands et comédiens ambulants.

La différence entre le Vo des écoles militaires, plus formaté, et le style populaire, plus pratique,
plus inventif, très variable en fonction de son origine, doit cependant être nuancé par le fait que
n’importe qui pouvait se présenter aux concours militaires d’état, autant les élèves des écoles
militaires que le simple paysan. Ceci a contribué à développer les arts martiaux dans toutes les
couches de la société vietnamienne de l'époque, car même le plus humble pouvait ainsi, par son
travail du Vo, s’élever dans la société via les concours9.

Nhu et Cuong

Les arts martiaux vietnamiens peuvent enfin être divisés en deux groupes : ceux qui pratiquent
le "cuong" (dur, fort) et ceux qui pratiquent le "nhu" (souple, doux). Cette distinction est à
rapprocher, encore qu'elle ne la recouvre pas exactement, de celle faite plus classiquement entre
arts martiaux externes et arts martiaux internes 10,11.

Les écoles de style Cuong, plus nombreuses et bien connues à l’étranger (Viet Vo Dao, Qwan Ki
Do…) visent à développer l’aptitude au combat en utilisant la force musculaire dans leurs
techniques. L’accent est mis sur la rapidité, la puissance, la précision.

Les écoles de style Nhu (Thuy Phap…) visent plutôt à canaliser et faire circuler l’énergie (interne :
le « Khi ») et utilisent, dans le combat, la souplesse face à la force, retournant vers l’adversaire sa
propre puissance. L’accent est mis sur la fluidité, l’équilibre, la justesse.

Bien entendu, la frontière entre ces deux approches n’est pas étanche, et beaucoup d’éléments
restent communs (postures, etc) ; par ailleurs, toutes les écoles Cuong intègrent, généralement,
des techniques internes à leur programme (Khi Cong, Ho Hap Thuat/exercices de respiration…),
en raison de leur complémentarité, pour améliorer la concentration, les sensations, ou pour une
meilleure harmonisation du souffle avec le mouvement.

Les grands courants actuels

Vo Co Truyen : arts martiaux traditionnels

« Vo Co Truyen » (ou Vo Thuat Co Truyen) est l’expression qui signifie « arts martiaux
traditionnels vietnamiens » (Co = tradition ; Truyen = enseignement). Basé sur les trois doctrines
bouddhiste, taoïste et confucéenne, ce courant regroupe, comme son nom l’indique, toutes les
écoles s’inscrivant dans la tradition de la pratique du Vo.

Au Viêt Nam, ces écoles sont rassemblées en une fédération, « Lien Doan Vo Thuat Co Truyen
Viet Nam », qui en reconnaît l’authenticité. Cette fédération a travaillé à homogénéiser certains
aspects, comme, par exemple, les passages de grades et (couleurs de) ceintures, et en outre a
établi un tronc commun constitué, actuellement, de 18 « Quy Dinh », enchaînements à mains
nues et avec armes12,13,14 :

TIEN ONG QUYEN (mains nues)

ROI THAN DONG CON (bâton)

LAO HO THUONG SON (mains nues ; « Le vénérable tigre qui gravit la montagne »)

TU LINH DAO (« Le Sabre des 4 animaux mystiques »)

HUNG KE QUYEN (mains nues ; « Le coq vaillant »)

ROI DANG KON (bâton)

BACH HAC SON QUYEN (mains nues ; « La grue blanche de la montagne »)

HUYNH LONG DOC KIEM (« L’épée simple du Dragon jaune »)

NHEN CHET NOI BONG TOI (« Araignée meurtrière des lieux obscurs »)

KIM NGUU QUYEN (mains nues)

ROI THAI SON (« Le bâton de la montagne Thai Son »)

NGOC TRAN QUYEN (mains nues ; « Le bol de jade »)

LOI LONG DAO (« La hallebarde du Dragon »)

LAO MAI QUYEN (mains nues ; « Le vieux prunier »)

BAT QUAI CON (« Le bâton des 8 points cardinaux » ou « Perche des huit trigrammes »)

SIEU XUNG THIEN (« La hallebarde qui s'élève vers le ciel »)

DOC LU THUONG (« La lance de l'unité » ou « Lance de l'encensoir unique »)

(remarque : ce tronc commun n’est pas définitif, reste susceptible d’ajouts)

Au-delà de ce tronc commun, chaque école reste libre de son programme.

Écoles sino-vietnamiennes

Certaines écoles revendiquent plus directement leurs origines chinoises (comme, par exemple, le
Thieu Lam, lié au bouddhisme et au courant Shaolin, le Vinh Xuan, tiré du wing chun ou le Wu
Dao).

Vovinam Viet Vo Dao

Au xxe siècle, un troisième mouvement est apparu, fondé par maître Nguyen Loc dans le but de
créer une synthèse de tous les arts martiaux enseignés aux quatre coins du Viêt Nam : le « Viet
Vo Dao », ou « la voie des arts martiaux vietnamiens », aussi appelé « Vovinam ».

On pourrait le considérer comme une école plutôt que comme un « courant », mais, très
rapidement, il a pris de l’ampleur et s’est répandu dans tout le pays et à l’étranger, devenant l’art
martial vietnamien le plus pratiqué. Au Viêt Nam, le gouvernement, inquiet de voir la jeunesse
se tourner vers des pratiques martiales venues d’ailleurs telles que le Taekwon Do, le Karaté ou
le Judo, en favorisa un enseignement de masse, ouvert à tous. Ailleurs aussi, les écoles s’en
revendiquant se sont multipliées, gardant cependant une unité relative du fait de son
programme très codifié. On peut noter aussi que c’est, actuellement, le style enseigné aux forces
de l’ordre au Viêt Nam.

Ce succès rapide et, pourrait-on dire, universel est, hors Viêt Nam (et en France en particulier) à
l’origine de fréquents malentendus, le terme Viet Vo Dao étant souvent utilisé de manière
erronée pour définir les arts martiaux vietnamiens en général, la locution, il est vrai, prêtant à
confusion. Il en résulta une certaine amertume, les autres écoles reprochant au Vovinam Viet Vo
Dao sa prétention à être « le meilleur des arts martiaux du Viêt Nam », ou ses visées
hégémoniques15 lors des tentatives de création d’une fédération française. Le maître patriarche
du Vovinam, Lê Sáng, calma le jeu en 1998, en appelant à ne plus dissocier le terme Viet Vo Dao
de celui de Vovinam, les deux étant en fait synonymes, et en rappelant qu’ils ne renvoyaient qu’à
cette seule et même école2.
Les écoles

Il demeure encore très difficile de lister les écoles de Vo Thuat, ou de les structurer de manière
satisfaisante.

Au Viêt Nam, non seulement chaque école veillait à garder ses secrets, mais en outre les écoles
devaient, bien souvent, rester secrètes elles-mêmes. Dans des contextes d’occupation, de
guérilla ou de luttes intestines, les détenteurs d’un savoir martial se sont protégés par
l’anonymat, et ont enseigné clandestinement à quelques rares disciples. De nombreuses écoles
se sont ainsi perdues dans les méandres de l’histoire, ou ont évolué sans historique bien affirmé,
handicapant les successeurs d’un légitime désir de reconnaissance et d’affiliation. Actuellement
encore, certaines écoles, ou styles, ne portent pas de nom, car elles sont tout simplement
enseignées dans un cadre familial. À l’inverse, on connaît aussi certains maîtres « sans école ».

Pour ce qui est de la diaspora vietnamienne, implantée notamment en Europe et aux États-Unis,
ce foisonnement d’écoles et de styles, parfois rivaux, est toujours la règle malgré les différentes
tentatives de regroupement en fédérations. Ce foisonnement pose problème pour nos esprits
cartésiens qui voudraient que tout puisse être structuré, codifié. C’est cependant la preuve de la
richesse du Vo 16, capable des créations les plus diverses à partir du fond traditionnel. Dans le
Vo Thuat, chacun peut créer sa propre école, et en être maître ; c’est totalement légitime, c’est
conforme à l’histoire et à la culture de ce pays. On objectera que c'est laisser la porte ouverte à
n'importe quel pseudo-maître, prêt à abuser le naïf ou, pire sans doute, irresponsable dans sa
pratique. Il est fort à parier qu’une telle école ne durerait guère, très vite désavouée par ses
pairs, voire par ses élèves eux-mêmes. Reste que c’est un risque à courir ; celui de voir le Vo
Thuat se figer, et ainsi s’étioler, serait bien plus dommageable…

La fédération française des arts martiaux vietnamiens (http://www.famtv.fr/ [archive]) regroupe

actuellement une vingtaine de styles différents, de factures plus ou moins récentes. On peut y
voir le Vovinam, le Thanh Long, le Minh Long, le Kim Long, le Han Bai, le Viet Kune Dao, le Viet
Vo Dao, le Qwan Ki Do, l'Aiki Vu Dao etc. Mais les arts martiaux du Viêt Nam ne se résument pas
à une vingtaine d’écoles, et la liste suivante est loin d’être exhaustive !

Par ordre alphabétique17,18,15,19 :

Aiki Vu Dao
Ba Chuan Tao Yi

Bach Hac

Bach Ho

Bach Ninh (ou Bac Ninh)

Binh Dinh

Can Tho

Chau Gia Duong Lang Nam Phai

Con Luan

Cửu-Long Võ-Đạo

Cuu Mon

Dai Bang Phai

Dong Haï Thanh Long

Dong Fang Hong Long

Duong Lang

Giết Người Hàng Loạt

Hac Ho

Hac Long

Han Baï

Hau Quyen

He Phai

Hiep Khi Vo Dao

Hoa Linh Bac Tru Quyen

Hoa Long Vo Dao

Hòa Sơn Võ Đạo

Hóa Thiên Đuong

Hoang Nam

Ho Bao Phuong Hoang

Ho Long Hoang Vo Dao

Hong Gia Vo Dao

Hop Thuan Dao

Huynh Long Phai

Jeetkïdo-kaïkan

Kim Ke

Kim Long

Kung-fu Binh Dinh

La Han Quyen

La Son Phai

Lam Son Vo Dao

Long Hai

Long Ho Dao

Long Ho Hoi

Long Qing Phai

Mei Hoa Quyen

Minh Long

Nam Hai Vo Dao

Nam Ho Quyen

Nam Hong Son

Nam Phai Duong Lang

Nga My Phai

Nga My Son Phat Gia Quyen

Nghia Long

Phung Ho Vo Dao

Phuong Long Vo Dao

Quang Binh

Qwan Ki Do ( Quan Khi Dao)

Sa Long Cuong Luong

Shao Ling Bach My

Son Haï

Song Long Khien

Son Long Quyen Thuat

Tai Cuc

Tam Quyen Dao

Tan-Khanh Ba-Tra

Tay Son Nhan

Taysonvodao

Thai Vo Dao

Thăng Long Võ Đạo

Thanh Long (Dragon vert) de Maître Nguyễn Dân Phú

Thanh Long Truong Son Phaï de Maître Nguyễn Dân Viet Gérard

Thanh Long Võ Đạo de Đại Võ sư Lê Kim Hòa

Thần Long Thiên Ðại Hổ

That Son Than Vo Dao

Thien Long

Thieu Lam

Thieu Lam Hong Gia Vo

Thieu Lam Nam Phai

Thieu Lam Noi Quyen

Thuy Phap

Tien Giang Vo Dao

Tinh vo dao

Tinh Vo Hoi

Tinh Vo Nam Hai Dao

Truong Bach Long

Truong Son Vo Dao

Trang Si Dao

Trung Hoa Vo Dao

Truong Vo Thuat

Van An Phai [archive]

Van Lang Vo Duong

Van Long Vo Dao

Vat Lieu Doi

Viet Kune Dao

Viet quyen anh

Viet Quyen Thuat

Viet Tai Chi

Viet Vo Dao

Viet vu dao

Vinh Xuan Quyen

Vo An Vinh

Vo Bac Ninh
Vo Binh Dinh

Vo Co Truyen

Vo Cuu Long

Vo Dang

Vo Dan Toc

Vo Dao Trung Hoa

Vo Dao Vietnam

Vo Duong Cay Lau

Vo Hoang Nam

Vo Khi Thuat

Vo Kinh

Vo Lac Hong

Võ-Lâm

Vo Lam Son

Vo Nha Chua

Vo Nhat Nam

Vo Quang Binh

Vo Quang Nam

Vo Quyen Dao

Vo Song Be

Vo Song Long

Vo Ta

Vo Tan Kanh

Vo Tay Son

Vo Thanh Long
Vo That Son

Vo Thuat Cong Phu

Vo Thuat Van Vo Dao (Văn Võ Đạo)

Vo Thuat Y Quyen

Vo Tong Hop

Vo Trung Hoa

Vo Tu Do (Boxe vietnamienne)

Võ-Viêtnam

Vovinam Viet Vo Dao

Vu Dao

Wu Dao