Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISSN-L 2285-8237
2012
CUPRINS
1. Introducere ......................................................................................................................................... 5
Glosar....................................................................................................................................................... 34
Bibliografie................................................................................................................................................ 38
3
TABELE
GRAFICE
4
1. INTRODUCERE
Motto:
Voltaire
În secolul XXI-lea una din cele mai mari probleme ale omenirii va fi cea a
îmbătrânirii demografice a populaţiei, care va determina importante schimbări
asupra dezvoltării socio-economice a diferitelor regiuni ale Terrei.
Atât în ţările dezvoltate economic, cât şi în majoritatea ţărilor în curs de
dezvoltare, ponderea persoanelor vârstnice în structura populaţiei creşte
într-un ritm rapid, impunând necesitatea elaborării unor politici specifice în
acest domeniu.
În ultimele decenii, majoritatea ţărilor europene s-au confruntat cu acest
fenomen demografic îngrijorător, având ca principale caracteristici reducerea
natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei. Cu o cauzalitate diferită de la ţară la ţară,
în funcţie de condiţiile economico-sociale concrete, acest fenomen îngrijorător
în special prin consecinţele sale pe termen mediu şi lung, a fost abordat cu
deosebită seriozitate de autorităţile naţionale din cadrul ţărilor membre ale
Uniunii Europene, care, pe baza unor complexe analize multidisciplinare, şi-au
elaborat propriile politici sociale în domeniul populaţiei.
Deja primul val al generaţei “baby boom” a ajuns în pragul pensionării, lucru
ce marchează începutul unei noi ere pentru guvernele din întreaga lume. Se
aşteaptă ca în următorii ani, indicele de dependenţă, calculat ca raportul dintre
numărul populaţiei potenţial active (15-64 ani) şi numărul copiilor (0-14 ani) şi
vârstnicilor (65 ani şi peste), să crească în majoritatea ţărilor dezvoltate.
Numeroşi factori, precum rata scăzută a natalităţii şi numărul scăzut al
persoanelor active din rândul populaţiei, determină creşterea dramatică a
gradului de dependenţă în ţările dezvoltate.
5
Într-o populaţie dată, procesul de îmbătrânire demografică poate îmbrăca trei
forme:
1
European Commission,, “Green Paper: Confronting demographic change: a new solidarity between the generations”,
2005
6
sunt diferite, inclusiv, situaţia socio-economică şi politică, astfel încât se
impune adoptarea unor politici naţionale, menite să diminueze consecinţele
negative.
7
2. CONTEXTUL INTERNAŢIONAL
2
„Estimări privind populaţia lumii”, Divizia pentru Populaţie a Departamentului Afacerilor Socio-Economice din cadrul
Naţiunilor Unite, Ediţia revizuită 2010
8
explicate în primul rând prin nivelurile diferite ale ratelor de natalitate şi
fertilitate, dar nu în ultimul rând şi prin fenomenele de migraţie şi nivelul
duratei medii a vieţii, a ratei mortalităţii generale, îndeosebi infantile.
Total
Africa
0 5 10 15 20 25
ponderea populaţiei de 80 ani şi peste în total populaţie de 60 ani şi peste
ponderea populaţiei de 60 ani în total populaţie
9
proces mai rapid de îmbătrânire demografică, în condiţiile în care deteriorarea
situaţiei economice şi sociale a diminuat considerabil capacitatea de
constituire a resurselor financiare reclamate de implicaţiile îmbătrânirii.
Populatia Uniunii Europene la 1 ianuarie 2012 număra 503,7 milioane locuitori.
Aproape trei sferturi din populaţia Uniunii Europeane este localizată în doar
şase dintre cele 27 ţări componente (Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia,
Spania, Polonia). Acest aport de populaţie vine pe fondul unui declin
demografic cu care se confruntă aproape toate statele membre ale Uniunii.
Din punct de vedere al structurii populaţiei, în 2010, ponderea populaţiei tinere
0-14 ani (15,6%) a fost devansată de ponderea populaţiei vârstnice de 65 ani
şi peste (17,4%).
Irlanda şi Franţa sunt ţările cu ponderea cea mai mare a populaţiei tinere, la
polul opus aflându-se Germania, Bulgaria şi Letonia. În topul ţărilor cu cea mai
numeroasă populaţie vârstnică (65 ani şi peste) sunt Italia şi Germania.
În Italia, Franţa, Germania şi Suedia s-a înregistrat cea mai mare pondere (de
peste 5%) a persoanelor de 80 ani şi peste.
10
Figura 2 Germania
Ponderea Italia
populaţiei de 65
Grecia
ani şi peste, din
ţările din UE, în Suedia
anii 2000 şi 2010
Portugalia
Austria
Bulgaria
Letonia
UE-27
Belgia
Estonia
Finlanda
Spania
Ungaria
Franţa
Marea Britanie
Slovenia
Danemarca
Lituania
Olanda
Cehia
România
Malta
Luxemburg
Polonia
Cipru
Slovacia
Irlanda
0 5 10 15 20 25
2000 2010
11
potenţial îmbătrânită pot fi menţionate Malta şi Finlanda cu ponderi ale grupei
de vârstă 50-64 ani de peste 21,0%.
Tinerele cupluri au mai puţini copii şi aceştia născuţi la o vârstă mai înaintată.
Ţările membre, în special Franţa, Irlanda şi ţările nordice, care au încurajat
politicile „prietenoase” de susţinere a familiei şi copilului au înregistrat în
acelaşi timp ratele cele mai mari de fertilitate cât şi o participare crescută a
femeilor pe piaţa muncii.
p
Valoare provizorie
12
Irlanda
Figura 3
Franţa
Rata totală de
Marea Britanie
fertilitate în ţările
din UE, în anii Suedia
2002 şi 2010
Finlanda
Danemarca
Belgia *
Olanda
Luxemburg
Estonia
UE-27 *
Slovenia
Lituania
Grecia
Cehia
Bulgaria
Austria
Cipru
Italia
Slovacia
Germania
Polonia
Malta
Spania
Portugalia
România
Ungaria
Letonia
2002 2010
Sursa datelor: Eurostat
)
* - anul 2009
13
Pe plan mondial s-a înregistrat o creştere majoră a speranţei de viaţă la
naştere, din anul 1950 acest indicator crescând cu aproape 20 de ani, fiind în
prezent de 67,2 ani (65 ani la bărbaţi şi 69,5 la femei)3.
În ultimele două decenii s-a observat că speranţa de viaţă la naştere a crescut
în toate ţările europene, însă viteza cu care se desfăşoară acest proces este
diferită.
În UE-27 valoarea acestui indicator a fost de 77,2 ani în 2002 şi a crescut la
79 ani în 2010. Cea mai ridicată valoare a acestui indicator se înregistrează în
Europa de Vest (80 de ani) şi cea mai scăzută în Europa de Est (69 de ani).
Speranţa de viaţă la vârstele mature a crescut cu o viteză relativ mare în
Europa. Datorită creşterii calităţii vieţii, ameliorării serviciilor sociale şi
asistenţei medicale, speranţa de viaţă la bărbaţii în vârstă de 65 ani a crescut
de la 15,9 ani (2002) la 17,3 ani (2009), iar speranţa de viaţă la femeile de 65
ani a crescut de la 19,5 ani (2002) la 20,9 ani (2009).
3
„World Population Prospects, The 2006 Revision”, United Nations New York, 2007
14
La nivel mondial şi în special european, deplasarea mortalităţii spre vârstele
înaintate şi creşterea duratei medii de viaţă au determinat creşterea ponderii
persoanelor bătrâne (de 75 ani şi peste) în ansamblul populaţiei.
Conform clasificării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, persoanele din grupa de
vârstă 60-70 de ani sunt considerate persoane în vârstă; cele de 75 de ani şi
peste - persoane bătrâne, iar persoanele cu vârsta de peste 90 de ani -
persoane longevive.
În prezent, o particularitate importantă a îmbătrânirii populaţiei lumii este
creşterea populaţiei de 75 de ani şi peste. Acest segment de populaţie
creează şi va crea probleme suplimentare pentru serviciile de asigurare
socială. Conform datelor Departamentului de Probleme Economice şi Sociale
ale SUA3, persoanele cu vârsta de 80 ani şi peste reprezintă 13% din
populaţia de peste 60 de ani. Valoarea acestui indicator până în anul 2050 va
creşte în ţările industrial dezvoltate de la 19% la 29%, în ţările în curs de
dezvoltare - de la 10% la 18%. Cea mai mare creştere a ponderii persoanelor
de 80 ani şi peste se va înregistra în Japonia - de la 19% la 37% .
Numărul centenarilor (de 100 ani şi peste) se estimează să crească de 13 ori,
adică de la aproximativ 287000 în 2006 la 3,7 milioane în 20504.
O altă problemă importantă a procesului global de îmbătrânire a populaţiei
este creşterea ponderii femeilor în ansamblul populaţiei vârstnice, apărând un
fenomen de „feminizare a bătrâneţii”.
4
„World Population Prospects, The 2006 Revision”, United Nations New York, 2007
15
aproape cinci persoane în vârstă de muncă corespundeau unei persoane
retrase de pe piaţa muncii.
Cea de-a treia componentă a evoluţiei populaţiei este migraţia externă. Ţările
europene în tranziţie socio-economică se confruntă şi cu o puternică migraţie
externă, care, pe lângă scăderea drastică a natalităţii, are implicaţii importante
asupra structurii de vârstă a populaţiei datorită faptului că migraţia este
specifică populaţiei tinere aptă de muncă. Conform aprecierilor Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, ritmul de majorare a numărului emigranţilor
internaţionali este în continuă creştere şi depăşeşte 3% anual.
Menţinerea unui decalaj important între standardul de viaţă din ţările în
tranziţie şi cel din ţările economic dezvoltate determină vectorul fluxurilor de
migraţie şi valorile pozitive ale sporului migraţiei înregistrate în ţările europene
occidentale.
16
3. POPULAŢIA VÂRSTNICĂ
1
Populaţia a fost calculată prin metoda componentelor folosind datele de natalitate, mortalitate şi migraţie externă.
Datele privind migraţia externă sunt obţinute din surse administrative care nu acoperă întregul fenomen migratoriu, mai
ales la nivelul emigraţiei. Aceste surse cuprind doar persoanele care şi-au schimbat domiciliul în străinătate. Ca atare,
există o subevaluare a acestui fenomen care duce la o supraevaluare a populaţiei României.
17
În paralel, creşterea speranţei de viaţă a determinat creşterea numărului şi
ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste).
Se remarcă reducerea ponderii populaţiei tinere, de 0-14 ani, de la 23,7% (în
1990) la 15,0% (în 2012) şi creşterea ponderii celei vârstnice, de 65 ani şi
peste, de la 10,3% (în 1990) la 15,0% (în 2012). Populaţia adultă, de 15-64
ani, a crescut constant de la 66% (în 1990) la 70% (în 2012).
100%
90%
80%
70%
Figura 4
60%
Procente
Structura
50%
populaţiei pe
grupe mari de 40%
vârstă, în
perioada 30%
1990-2012
20%
(1 ianuarie)
10%
0%
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
18
100%
Figura 5
90%
Structura 80%
populaţiei
vârstnice de 65 70%
ani şi peste, în
60%
perioada
Procente
1990-2012 50%
(1 ianuarie)
40%
30%
20%
10%
0%
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
-mii persoane-
Tabelul 3 Ani Total Masculin Feminin Urban Rural
1990 2383,4 988,9 1394,5 914,9 1468,5
2
Populaţia 1992 2507,5 1039,2 1468,3 939,8 1567,7
vârstnică (de 65 1994 2630,0 1095,0 1535,0 1004,3 1625,7
ani şi peste) pe 1996 2754,2 1149,2 1605,0 1069,6 1684,6
sexe şi medii, la 1998 2865,9 1196,2 1669,7 1126,3 1739,6
1 ianuarie, în 2000 2961,4 1233,9 1727,5 1177,5 1783,9
perioada 2002 3043,3 1262,0 1781,3 1212,7 1830,6
1990-2012 2004 3133,0 1291,7 1841,3 1281,7 1851,3
2006 3198,2 1311,3 1886,9 1380,1 1818,1
2008 3205,6 1306,7 1898,9 1397,5 1808,1
2010 3206,4 1298,0 1908,4 1416,7 1789,7
2012 3505,9 1298,6 1915,3 1442,6 1763,3
2
Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor, 1992
19
20
18
16
14
Figura 6 12
Procente
Structura 10
populaţiei 8
vârstnice pe
medii, în perioada 6
1990-2012 4
2
0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2010 2012
Urban Rural
Tabelul 4
-bărbaţi la 1000 femei-
Raportul de 65-69 ani 70-74 ani 75-79 ani 80-84 ani 85 şi peste
masculinitate al 1990 767 676 671 670 665
populaţiei 2012 781 696 640 590 522
vârstnice pe
grupe de vârstă,
în anii 1990 şi
2012 (1 ianuarie) Ponderea populaţiei feminine de 80 ani şi peste este superioară populaţiei
vârstnice masculine (4,2% la femei faţă de 2,5% la bărbaţi în 2012) şi în
special în mediul rural. Ponderea femeilor longevive din rural (5,4%) este
superioară celei din urban (3,2%).
20
Figura 7
Piramida
populaţiei pe
vârste şi sexe,
la recensământul
din 1992 şi
1 ianuarie 2012
21
45
40
Figura 8
35
Vârsta medie a 30
populaţiei pe
medii, în perioada 25
1990-2012 Vârsta 20
15
10
5
0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
Urban Rural
600
Vârstnici şi vârstnici+tineri
500
Figura 9
400
la 1000 adulţi
Raportul de
dependenţă 300
demografică,
în perioada 200
1990-2012
100
0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
3
Raportul de dependenţă total reprezintă numărul de persoane tinere şi vârstnice raportat la 1000 persoane adulte
Raportul de dependenţă al vârstnicilor reprezintă numărul persoanelor vârstnice raportat la 1000 persoane adulte
22
Numărul persoanelor vârstnice de 65 ani şi peste care revin la 1000 persoane
adulte a crescut de la 156 (în 1990), la 215 (în 2012), generând în timp o
sarcină socială sporită pentru adulţi.
1200
1000
Vârstnici la 1000 tineri
Figura 10
800
Indicele de
îmbătrânire 600
4
demografică ,
în perioada 400
1990-2012
200
0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
4
Indicele de îmbătrânire demografică reprezintă numărul de persoane vârstnice raportat la 1000 persoane tinere
23
Perioada 1990-2010 a cunoscut o scădere accelerată a natalităţii de la 13,6
născuţi-vii la 1000 locuitori (1990) la 9,9 născuţi-vii la 1000 locuitori (2010).
Prin scăderea natalităţii România s-a aliniat tendinţei generale europene,
totuşi multe ţări occidentale au o situaţie ceva mai bună, în contextul în care
au politici de suport al familiei cu copii.
Tinerele cupluri doresc copii mai puţini (unul de preferinţă) şi aduşi pe lume la
o vârstă mai ridicată. Aceasta a devenit regula care guvernează
comportamentul reproductiv al tânărului cuplu.
Scăderea natalităţii ca şi menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului pe o
perioadă lungă de timp, determină deteriorarea structurii pe vârste a
populaţiei.
24
-la 100000 persoane vârstnice-
Tabelul 6 1990 2010
Cauze de deces
Total Masculin Feminin Total Masculin Feminin
Mortalitatea Total 6394,5 7136,0 5944,0 5933,1 6896,4 5279,9
vârstnicilor pe Bolile ap. circulator 4811,2 4974,4 4694,8 4212,7 4524,8 4001,0
principalele cauze Tumori 589,9 762,1 460,1 874,6 1231,5 632,5
de deces, în anii Bolile infecţioase şi
1990 şi 2010 11,2 19,5 5,3 27,0 39,7 18,4
parazitare
Bolile ap. respirator 547,5 724,0 414,6 268,0 393,5 182,9
Bolile ap. digestiv 195,9 247,3 159,2 250,0 324,4 199,5
Bolile ap. genito-urinar 80,2 130,2 44,5 58,6 77,9 45,5
Leziuni traumatice,
otrăviri şi alte cauze 119,3 176,1 78,8 96,7 151,4 59,7
externe
25
Comparativ cu anul 1990, în anul 2010 mortalitatea vârstnicilor a scăzut atât în
mediul urban, cât şi în rural, mai ales pe seama reducerii mortalităţii cauzate
de bolile aparatului circulator, bolile aparatului respirator, bolile aparatului
genito-urinar şi de leziunile traumatice, otrăviri şi alte cauze externe. În
schimb, faţă de 1990, în anul 2010 tumorile au determinat o creştere a
mortalităţii în rândul vârstnicilor (cu 35% în urban şi cu 57% în rural), valorile
din urban continuând să fie superioare celor din rural.
Decesele prin bolile aparatului respirator au înregistrat o scădere în ambele
medii, dar intensitatea a fost mai mare în mediul rural. Totodată, mortalitatea
vârstnicilor cauzată de bolile aparatului digestiv şi bolile infecţioase şi
parazitare a fost în creştere atât în urban cât şi în rural.
18 3.5
Figura 11 16 3.0
14
perioada 8 1.5
1990-2010 6
1.0
4
2 0.5
0 0.0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010
26
Anul Vârsta (ani) Masculin Feminin Diferenţa (F-M)
Tabelul 8
1990 65 13,01 14,92 1,91
70 10,10 11,40 1,30
Speranţa de viaţă
75 7,57 8,33 0,76
la unele vârste
80 5,42 5,77 0,35
exacte, în anii
85 3,80 3,90 0,10
1990 şi 2010
2010 65 13,91 17,13 3,22
70 11,08 13,36 2,88
75 8,58 10,00 1,42
80 6,39 7,18 0,79
85 4,63 5,03 0,40
27
4. POPULAŢIA VÂRSTNICĂ ACTIVĂ
28
50
Figura 12
40
Ratele de
Procente
activitate 30
a populaţiei de
55-64 ani şi 20
populaţiei de 65
10
ani şi peste, în
perioada 0
2002-2011
2002 2004 2006 2008 2010 2011
55-64 65 şi peste
Ratele de
activitate a 35
populaţiei de
30
65 ani şi peste,
pe medii de 25
Procente
rezidenţă, în 20
perioada
2002-2011 15
10
5
0
2002 2004 2006 2008 2010 2011
Urban Rural
29
Populaţia ocupată de 65 ani şi peste a fost în 2011 de 387,8 mii, reprezentând
4,2% din totalul populaţiei ocupate, în scădere faţă de populaţia ocupată
înregistrată în 2002, de 563,3 mii persoane care reprezenta 6,1% din
populaţia totală ocupată. Ratele de ocupare a populaţiei de 65 ani şi peste au
urmat o tendinţă de scădere pentru ambele sexe, menţinându-se un decalaj
situat în intervalul 2,5÷4,6 puncte procentuale în favoarea populaţiei
masculine.
25 5.0
Figura 14 4.5
20 4.0
15 3.0
65 ani şi peste, pe
2.5
sexe, în perioada
10 2.0
2002-2011
1.5
5 1.0
0.5
0 0.0
2002 2004 2006 2008 2010 2011
În anul 2011, peste 95% din persoanele ocupate de 65 ani şi peste au fost
înregistrate în zonele rurale. Persoanele ocupate din mediul rural muncesc în
agricultură, din care 68% în gospodăria auxiliară proprie.
30
îmbătrânire este mai accentuat, aproximativ 38% din gospodării sunt conduse
de persoane de 65 ani şi peste.
31
Rata sărăciei în rândul vârstnicilor a scăzut semnificativ în perioada
2008-2011, aproape cu 12 puncte procentuale în anul 2011 faţă de 2008.
Totuşi, la această grupă de vârstă, deosebirile sunt foarte pronunţate, femeile
în vârstă fiind mult mai afectate de sărăcie decât bărbaţii. Astfel, rata sărăciei
aferentă femeilor a fost de 17,7% în anul 2011, iar cea a bărbaţilor de numai
8,7%.
În cazul vârstnicilor singuri: una din trei persoane din această grupă de vârstă
se află sub incidenţa acestui risc. În această situaţie se află pensionarii din
sistemul de asigurări sociale de stat cu pensii mici, pensionarii de urmaş şi
pensionarii agricultori.
* *
*
Îmbătrânirea activă este acel proces prin care persoanele vârstnice sunt
încurajate să rămână în câmpul muncii şi să împărtăşească din experienţa lor
celorlalte generaţii. Totodată, presupune încurajarea seniorilor societăţii de a
se implica voluntar în diverse activităţi culturale, comunitare şi economice ce
contribuie la dezvoltarea societăţii în care trăiesc. Îmbătrânirea nu presupune
retragerea individului din societate, ci posibilitatea de a juca un rol activ prin a
duce o viaţă sănătoasă, independentă şi împlinită.
32
vârstnică are şansa de a trăi mai mult, ceea ce îi conferă şansa de a rămâne
activă în societate pentru a-şi îndeplini ţelurile şi aşteptările.
În unele ţări ale Uniunii Europene, deja sunt elaborate programe de adaptare
a capacităţilor profesionale deţinute de persoanele vârstnice pentru a putea fi
integraţi uşor pe piaţa muncii sau pentru a rămâne timp îndelungat activi din
punct de vedere profesional.
33
GLOSAR
Populaţia adultă (sau în vârstă de muncă) - cuprinde numărul persoanelor în vârstă de 15-64
ani.
Indicele de îmbătrânire demografică - reprezintă numărul persoanelor vârstnice (65 ani şi peste)
care revin la 100 persoane tinere (0-14 ani).
Rata generală a natalităţii - reprezintă numărul născuţilor-vii din cursul unei perioade de timp,
raportat la populaţia medie din aceeaşi perioadă (la 1000 locuitori).
Indicatorul conjunctural al fertilităţii - exprimă numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o
femeie în decursul perioadei fertile, în condiţiile menţinerii intensităţii
fenomenului din anul de referinţă.
Rata generală a mortalităţii - reprezintă numărul persoanelor care au decedat în cursul unei
perioade de timp, raportat la populaţia medie din aceeaşi perioadă (la 1000
locuitori).
Rata specifică de mortalitate - reprezintă numărul persoanelor care au decedat într-o anumită
perioadă de timp, repartizat după sexe, vârstă sau grupe de vârstă, raportat la
populaţia medie din aceeaşi perioadă, structurată după aceleaşi caracteristici (la
1000 locuitori).
Rata mortalităţii populaţiei vârstnice - reprezintă numărul persoanelor vârstnice (65 ani şi peste)
care au decedat într-o anumită perioadă de timp, raportat la populaţia medie
vârstnică (65 ani şi peste), din aceeaşi perioadă (la 1000 locuitori).
34
Speranţa de viaţă la naştere - reprezintă numărul mediu de ani pe care îi poate trăi un nou-
născut, dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada
de referinţă.
Speranţa de viaţă la 65 ani şi peste - reprezintă numărul mediu de ani pe care îi poate trăi o
persoană de 65 ani şi peste, dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii
pe vârste din perioada de referinţă.
Sporul natural - reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor-vii şi numărul persoanelor decedate
din aceeaşi perioadă de timp.
Rata sporului natural - reprezintă diferenţa dintre rata natalităţii şi rata mortalităţii generale din
aceeaşi perioadă de timp, sau raportul dintre sporul natural (număr) raportat la
populaţia medie din aceeaşi perioadă de timp (la 1000 locuitori).
Sporul migratoriu - reprezintă diferenţa dintre numărul persoanelor imigrante (sosite) şi numărul
persoanelor emigrante (plecate) din aceeaşi perioadă de timp.
Populaţia în vârstă de muncă include toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani. Pentru
asigurarea comparabilităţii, la definirea acestei categorii de populaţie, sunt
folosite limitele de vârstă utilizate pe plan internaţional.
Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa
de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei
de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii.
Populaţia ocupată - cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o activitate
economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră1 în perioada de
referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii,
plată în natură sau alte beneficii. În afara persoanelor care au un loc de muncă
şi au lucrat în cursul săptămânii de referinţă, indiferent de statutul profesional,
se consideră persoane ocupate şi cele care fac parte din următoarele
categorii:
1
Pentru lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură, durata minimă este de
15 ore.
35
- persoanele care în cursul săptămânii de referinţă au desfăşurat o muncă
oarecare, plătită sau aducătoare de venit, chiar dacă erau în curs de
pregătire şcolară obligatorie, erau la pensie sau beneficiau de pensie, erau
înscrise la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM),
primind sau nu indemnizaţie de şomaj;
- ucenicii şi stagiarii remuneraţi, care lucrează cu program de lucru complet
sau parţial;
- membrii forţelor armate (cadre active şi militari în termen).
2
Şomerii BIM sunt persoanele de 15 - 74 ani care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc
simultan următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor
venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite
metode active pentru a-l găsi: contactarea agenţiei (naţionale sau judeţene)
pentru ocuparea forţei de muncă sau a unei agenţii particulare de plasare
în vederea găsirii unui loc de muncă, contactarea directă a patronilor sau a
factorilor responsabili cu angajarea, susţinerea unor teste, interviuri,
examinări, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu,
publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, studierea anunţurilor din
mica publicitate, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate, altă metodă în
afara celor menţionate;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni (inclusiv
săptămâna în care s-a desfăşurat interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de
muncă.
2
Conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii
36
Rata de activitate pentru persoanele de 15 ani şi peste - reprezintă ponderea populaţiei active
în vârstă de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste.
Rata de activitate pentru persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) - reprezintă ponderea
populaţiei active în vârstă de 15-64 ani în populaţia totală în vârstă de 15-64 ani.
Rata de ocupare pentru persoanele de 15 ani şi peste - reprezintă ponderea populaţiei ocupate
în vârstă de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste.
Rata de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) - reprezintă ponderea
populaţiei ocupate în vârstă de 15-64 ani în populaţia totală în vârstă de 15-64
ani.
37
BIBLIOGRAFIE
38