PARLAMENTUL EUROPEAN 2009 - 2014

Comisia specială pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani

1.2.2013

DOCUMENT DE LUCRU
privind spălarea banilor

Comisia specială pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani

Raportor: Salvatore Iacolino

DT\925991RO.doc PE504.311

RO Unită în diversitate RO
 CUPRINS
I. Introducere: domeniul de aplicare și obiectul prezentului document
II. Spălarea banilor: definiție, tehnici frecvente și instrumente de combatere
III. Cadrul legislativ internațional
IV. Instrumente de combatere a spălării banilor în vigoare la nivel european
V. Câteva experiențe naționale
VI. Recomandări finale

I. Introducere: domeniul de aplicare și obiectul prezentului document

Odată cu elaborarea celor trei documente de lucru referitoare la crima organizată, corupție și,
respectiv, spălarea banilor, se încheie etapa preliminară de întocmire a raportului intermediar
și a raportului final al comisiei noastre.

Prin prezentul document, care se bazează pe contribuția valoroasă rezultată în urma audierilor
publice și a misiunilor de informare desfășurate de comisia noastră, raportorul își propune să
abordeze tema spălării banilor și să analizeze răspândirea fenomenului la nivelul statelor
membre și al Uniunii Europene, precum și să examineze cele mai adecvate soluții legislative
de prevenire și combatere a acestuia.

II. Spălarea banilor: definiție, tehnici frecvente și instrumente de combatere

Deși nu există unanimitate în rândul experților, se poate considera în mod rezonabil că

spălarea banilor cuprinde toate operațiunile care au ca scop disimularea provenienței ilicite a
capitalurilor și conferirea unei aparențe de legalitate pentru a facilita reinvestirea ulterioară
a acestora în economia legală. În realitate, fenomenul prezintă aspecte care deseori sunt greu
de observat, iar acest lucru se datorează, pe de o parte, dificultății de estimare a fluxurilor
financiare care, având caracter ilicit, rămân ascunse în mare parte, iar pe de altă parte,
gradului sporit de complexitate și lipsei de transparență a tehnicilor de spălare a banilor.

Fondul Monetar Internațional considera încă din 1996 că fluxurile de capitaluri rezultate în
urma spălării banilor la nivel mondial erau cuprinse între 2 % și 5 % din PIB-ul mondial de
atunci1. Mai recent, conform Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNDOC), dacă
la nivel global sumele rezultate din activități infracționale se ridică la circa 3,6% din PIB-ul
mondial (adică 2 100 de miliarde USD în 2009), fluxurile rezultate din spălarea banilor la
nivel mondial se ridică în prezent la circa 2,7% din PIB-ul mondial (adică 1 600 de miliarde

1
Informația figurează și în World Bank-International Monetary Fund, Reference Guide to Anti-Money
Laundering and Combating the Financing of Terrorism (2006), pe site-ul
http://siteresources.worldbank.org/EXTAML/Resources/396511-
1146581427871/Reference_Guide_AMLCFT_2ndSupplement.pdf.

PE504.311 2/13 DT\925991RO.doc

RO
USD în 2009)2. Este vorba de date alarmante, dacă ne gândim că reprezintă echivalentul
resurselor sustrase dezvoltării economice și bunăstării cetățenilor3.

Spălarea banilor este asociată activităților specifice crimei organizate (trafic de droguri, de
arme, de persoane, contrabandă, extorcare etc.), însă deseori este strâns legată și de corupție,
fraudă și evaziune fiscală.

Operațiunile de spălare a banilor sunt, de obicei, structurate în trei etape: 1) plasarea

(placement) în sistemul financiar a fondurilor (de obicei lichide) care provin din activități
ilicite; 2) disimularea (layering) provenienței ilicite a capitalurilor printr-o largă varietate de
metode; 3) integrarea (integration) fondurilor complet disociate de activitățile infracționale
anterioare și reintroducerea lor în circuitul economic normal.

Anexa la prezentul document prezintă câteva dintre principalele tehnici de spălare a banilor.
Cele mai moderne folosesc în primul rând băncile și alte instituții financiare (societăți de
asigurări, de schimb valutar și transfer de bani, intermediari financiari etc.), profitând deseori
și de avantajele care decurg din investițiile în paradisuri fiscale și/sau în țările cunoscute
pentru menținerea strictă a secretului bancar.

Sunt deosebit de sofisticate în special acele tehnici de spălare a banilor care valorifică
potențialul oferit de piețele financiare internaționale, în care tranzacțiile realizate zilnic au
valori atât de ridicate, încât operațiunile de spălare a banilor, deși sunt repetate de mai multe
ori pe zi și pe mai multe piețe, nu au dificultăți în a trece neobservate4.

În realitate, după cum spălarea fondurilor ilegale este posibilă, în aceeași măsură se poate
conta pe colaborarea (voluntară sau involuntară) a băncilor, societăților de asigurări, a
intermediarilor financiari și a altor categorii profesionale. Așadar, pe de o parte trebuie atrasă
atenția asupra faptului că organizațiile criminale utilizează mecanisme economice legale
pentru atingerea unor scopuri ilicite; pe de altă parte, este necesară combaterea diferitelor
forme de complicitate a „gulerelor albe”, care joacă un rol instrumental în activitățile de
spălare a banilor.

Profesioniștii din sectoarele vizate ar trebui să fie obligați să exercite cu strictețe diligența

2
Informația figurează în UNODC, Estimating illicit financial flows resulting from drug trafficking and other
transnational organized crimes - Research report (2011), pe site-ul http://www.unodc.org/documents/data-and-
analysis/Studies/Illicit_financial_flows_2011_web.pdf. De asemenea, trebuie amintit studiul realizat de Comisia
Europeană și Eurosat, care, de altfel, reprezintă doar o primă analiză parțială și care abordează cu precădere
indicatori precum numărul raportărilor de tranzacții suspecte sau cel al sentințelor de condamnare: Money
laundering in Europe - Report of work carried out by Eurostat and DG Home Affairs (2010), pe site-ul
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-RA-10-003/EN/KS-RA-10-003-EN.PDF.
3
În cadrul audierii din 23 ianuarie 2012, comisarul Algirdas Šemeta a declarat că frauda fiscală și evaziunea
fiscală în Europa se ridică în prezent la o mie de miliarde de euro, astfel încât unui cetățean european i se sustrag
anual circa 2 000 de euro. Aceste sume pierdute ar putea fi destinate promovării creșterii economice și a
bunăstării sociale.
4
Se estimează că piețele financiare internaționale înregistrează fluxuri zilnice de circa 10 000 de miliarde de
dolari. Totuși, trebuie subliniat că plasarea fondurilor pe piețele financiare reprezintă deseori etapa intermediară
sau finală a procesului de spălare a banilor, întrucât, sub rezerva eventualei lor complicități, este puțin probabil
ca intermediarii autorizați să accepte sume importante în numerar (principalul scop al posesorilor de venituri
ilegale fiind tocmai ascunderea acestor sume).

DT\925991RO.doc 3/13 PE504.311

RO
 necesară în ceea ce privește clienții, precum și propriii angajați și toate persoanele cu care au
relații de afaceri (furnizori, colaboratori externi etc.) pentru a putea evita riscurile de infiltrare
a crimei organizate5. Conform unui studiu elaborat la solicitarea Comisiei Europene6, numărul
raportărilor realizate în majoritate de entități nefinanciare din statele europene este foarte
modest. Raportorul recomandă așadar consolidarea mecanismelor de raportare ale
operațiunilor suspecte și prin introducerea unor coduri etice și/sau de autoreglementare pentru
profesiile vizate7.

În plus, raportorul consideră că este momentul pentru o reflecție cu privire la folosirea noilor
metode de plată (carduri preplătite, cărți de credit sau de debit, servicii bancare online etc.) în
vederea reducerii riscurilor de abuzuri asociate cu caracterul virtual și anonim al acestora, și,
în egală măsură, pentru o limitare a numerarului și a altor instrumente de plată la purtător,
care complică și mai mult urmărirea tranzacțiilor.

În special, s-ar putea limita capacitatea și funcțiile cardurilor preplătite (prin mecanisme de
verificare a identității titularilor și de asociere a cardurilor unui cont bancar, prin impunerea
unui plafon asupra sumei existente, a frecvenței operațiunilor, a numărului de carduri care pot
fi deținute). În același timp, s-ar putea folosi noile tehnologii de plată tocmai pentru a
combate spălarea banilor8. Prin urmare, ar trebui încurajată utilizarea cărților de credit și de
debit, în măsura în care acestea răspund necesității de combatere a anonimatului prin
asocierea necesară cu un cont bancar.

În contribuția tematică privind legăturile dintre spălarea banilor, bănci și sectorul finanțelor,
deputatul Borghezio amintește că reglementările aplicate în multe săli de jocuri permit
obținerea unor câștiguri de bani curați după introducerea banilor murdari în mașinile de
jocuri, toate acestea în condiții extrem de simple și în mod anonim. Este vorba de o
posibilitate de spălare a banilor valabilă în mare măsură și în mod îngrijorător și în cazul
jocurilor de noroc online9, așadar ar fi necesar un cadru normativ de referință armonizat la
nivel european în materie de jocuri de noroc și autorizațiile și controalele aferente.

Colegul Borghezio abordează în detaliu și tema urmăririi numerarului, referindu-se în special

la practica ilegală a transportului „fizic” transfrontalier al sumelor de bani de către curieri. În
general, standardele înalte de transparență atât pe piețele financiare, cât și în sectorul bancar,
precum și consolidarea mecanismelor de raportare a tranzacțiilor suspecte reprezintă baza
unei protecții reale a stabilității sistemelor economice și financiare.

De asemenea, trebuie subliniată incriminarea spălării proprii a banilor, adică a spălării

fondurilor ilicite de către persoana care săvârșit infracțiunile prin care a obținut acele fonduri.

5
Este cunoscuta regulă a celor 3 K: Know your customers, Know your suppliers și Know your employees.
6
Deloitte, Final Study on the Application of the Anti- Money Laundering Directive, 2010
7
Importanța temei nu este necunoscută Comisiei Europene care, în raportul său din 11 aprilie 2012 referitor la
punerea în aplicare a Directivei 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor și a finanțării terorismului (COM(2012)168 final), a subliniat importanța raportării tranzacțiilor suspecte
de către avocați și alți reprezentanți ai profesiilor juridice.
8
Și GAFI (a se vedea alineatul următor) a exprimat aceleași considerații în raportul său Money Laundering
Using New Payment Methods din octombrie 2012, precum și în rapoartele sale anuale din 1997-1998 și 1998-
1999.
9
A se vedea anexa I.

PE504.311 4/13 DT\925991RO.doc

RO
De fapt, acest comportament este considerat deseori un post factum nepasibil de pedepse
deoarece ar avea o funcție auxiliară în raport cu infracțiunea principală care permite obținerea
profitului10. În realitate, acest lucru nu pare să corespundă dinamicilor reale ale crimei
organizate, pentru care fiecare activitate, de la recrutarea de afiliați până la spălarea banilor
ilegali, urmărește afirmarea propriei puteri și realizarea unui profit. Așadar, ar trebui să fie
posibilă sancționarea oricărei manifestări infracționale a acestora11.

Deseori, operațiunile de spălare a banilor implică deturnări de fonduri dinspre sau către
paradisuri fiscale12. În aceste condiții, se impune adoptarea unor măsuri care să asigure
standarde minime de bună guvernanță în materie fiscală, mai ales în acele sisteme juridice cu
regim fiscal privilegiat, în special prin inițiative comune ale statelor membre, în funcție de
relațiile cu țările terțe considerate a fi paradisuri fiscale13.

Deputatul Tavares, în contribuția tematică privind relația dintre spălarea banilor, paradisurile
fiscale și evaziune a arătat în ce măsură politicile de combatere a spălării banilor și a
infracțiunilor fiscale pot contribui reciproc la limitarea acestor fenomene infracționale,
precum în cazul monitorizării transferurilor patrimoniale către paradisuri fiscale, aceste
operațiuni putând fi considerate infracțiune principală de spălare a banilor.

Colegul sugerează crearea unui cadru comun de combatere a infracțiunilor precum frauda
fiscală, infracțiunile financiare, crima organizată și spălarea banilor care, deși au caractere și
profiluri juridice diferite, ar putea beneficia de instrumente de anchetă și acțiuni polițienești
comune, susținute de acorduri internaționale coerente cu țările terțe.

Printre instrumentele posibile de combatere, trebuie menționate evoluțiile recente cu privire la

realizarea uniunii bancare, în special prin atribuirea unor noi competențe Băncii Centrale
Europene în materie de control prudențial asupra celor mai mari entități de credit din statele
membre. Raportorul consideră, de fapt, că noua structură trebuie consolidată și în vederea
atingerii obiectivului de supraveghere bancară și financiară și luptă împotriva spălării

10
Conform abordării, dacă spălarea banilor este înfăptuită de autorul infracțiunii principale, nu ar exista un
comportament secundar, ci continuarea comportamentului precedent.
11
Trebuie amintit că unele instrumente internaționale (a se vedea, în general, alineatul următor), chiar dacă
impun obligația de incriminare a activităților de spălare de bani, permit legislațiilor naționale să excludă
eventualitatea spălării de bani în cazul autorilor infracțiunii principale [a se vedea, de exemplu, articolul 9
alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Varșovia și articolul 6 alineatul (2) litera (e) din Convenția de la
Palermo]. La rândul său, legislația Uniunii Europene (a se vedea în detaliu partea a IV-a) prevede o definiție a
spălării banilor în care s-ar putea include și infracțiunea de spălare proprie a banilor, chiar dacă numai în scopul
raportării tranzacțiilor suspecte și al altor măsuri inspirate de așa-numita due diligence.
12
Evaziunea fiscală și spălarea banilor, chiar dacă includ diferite infracțiuni, deseori au în comun faptul că
tehnicile și canalele utilizate pentru evaziune sunt similare, dacă nu chiar identice cu cele folosite în procesul de
spălare a banilor pentru ascunderea originii ilicite a acestora. În plus, în multe legislații evaziunea fiscală este
considerată infracțiune principală de spălare a banilor.
13
Recent, și Comisia Europeană a luat act de acest lucru în Comunicarea sa către Parlamentul European și
Consiliu din 6 decembrie 2012 – Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a
evaziunii fiscale (COM(2012)722). În special, Comisia recomandă statelor membre adoptarea unor măsuri
precum alcătuirea unei liste negre a anumitor sisteme juridice care nu se conformează normelor, renegocierea,
suspendarea sau încheierea unor convenții privind dubla impunere și detașarea unor experți pentru a oferi
asistență administrațiilor fiscale din țările terțe care se angajează să respecte standardele minime de bună
guvernanță, însă au nevoie de asistență tehnică.

DT\925991RO.doc 5/13 PE504.311

RO
 banilor14.

III. Cadrul legislativ internațional

Prima acțiune legislativă la nivel internațional a fost Convenția ONU împotriva traficului ilicit
de stupefiante și substanțe psihotrope, încheiată la Viena la 20 decembrie 1988. Este vorba de
primul instrument internațional care oferă o definiție a spălării banilor [în special a
profiturilor din traficul de droguri, a se vedea articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Convenție],
care va constitui baza evoluției reglementărilor ulterioare. Convenția a fost ratificată ca atare
de toate statele membre ale Uniunii Europene.

Următoarea Convenție a ONU împotriva crimei organizate transnaționale (așa-numita

Convenție de la Palermo, adoptată la 15 noiembrie 2000), precum și protocoalele la aceasta
prevăd obligația de sancționare a spălării banilor proveniți nu doar din traficul de droguri, ci și
din alte surse diferite (articolul 6). În prezent, Convenția a fost ratificată ca atare de toate
statele membre (cu excepția Republicii Cehe) și de Uniunea Europeană.

Consiliul Europei, care își manifestase interesul în această privință prin Recomandarea
nr. R (80) 10, adoptată la 27 iunie 1980, a promovat încheierea Convenției privind spălarea,
descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, deschisă spre semnare la
Strasbourg la 8 noiembrie 1990, în care s-a extins definiția spălării banilor prevăzută în
Convenția ONU din 1988, incluzând mai multe infracțiuni principale, pregătind astfel terenul
pentru Convenția de la Palermo. Convenția de la Strasbourg a fost ratificată de toate statele
membre ale Uniunii Europene.

Următoarea Convenție a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și

confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, deschisă spre semnare la
Varșovia la 16 mai 2005 a actualizat și extins Convenția de la Strasbourg pentru a combate nu
doar finanțarea terorismului prin spălarea banilor, ci și prin activități legale. Conform
Convenției, accesul la informațiile privind resursele financiare ale organizațiilor infracționale,
inclusiv ale grupurilor teroriste, este un mijloc fundamental pentru combaterea acestora.
Convenția a fost ratificată de toate statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, în ceea ce privește Consiliul Europei, trebuie menționat mecanismul

independent de monitorizare reprezentat de Comitetul de experți pentru evaluarea măsurilor
de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului (MONEYVAL). Este vorba de o
structură permanentă de analiză care trebuie să se asigure că statele semnatare adoptă măsuri

14
Trebuie amintit că, la propunerea originală a Comisiei Europene (v. COM(2012) 511 final), raportul
deputatului Thyssen a adăugat considerentul 22 a („ Este necesar ca BCE să se coordoneze pe cât posibil cu
autoritățile naționale competente cu asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și cu combaterea
spălării banilor”). Cu toate acestea, în textul care figurează în acordul final al Consiliului (a se vedea.
Documentul nr. 17812/12 din 12 decembrie 2012) s-a preferat menținerea abordării originale a propunerii,
conform căreia „ sarcinile de supraveghere care nu sunt atribuite BCE ar trebui să rămână de competența
autorităților naționale. Aceste sarcini ar trebui să includă, în special (...) competența de a preveni utilizarea
sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului.” (considerentul 22).

PE504.311 6/13 DT\925991RO.doc

RO
eficiente pentru a combate spălarea de bani și finanțarea terorismului, care îndeplinesc
standardele internaționale în vigoare în această materie. Următoarele state membre ale
Uniunii Europene (care participă prin intermediul observatorilor Comisiei Europene și ai
Consiliului) sunt membre MONEYVAL: Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

Cadrul internațional este caracterizat în special de Recomandările Grupului de Acțiune

Financiară (Groupe d'action financière - GAFI sau Financial Action Task Force - FATF),
organism interguvernamental înființat în 1989 la Paris în cadrul G7, care cuprinde astăzi 36
de membri. Cele 40 de recomandări ale GAFI, publicate în 1990 și actualizate în mai multe
rânduri (ultima dată în februarie 2012), a căror aplicare a fost extinsă la combaterea finanțării
terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă prin cele nouă recomandări
speciale adoptate în 2001 și 2004, nu sunt obligatorii. Totuși, acestea reprezintă probabil cea
mai reușită tentativă de a oferi o reacție coordonată și eficientă față de anumite fenomene
infracționale. În afară de Comisia Europeană, au aderat la GAFI Austria, Belgia, Danemarca,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Regatul Unit,
Spania, Suedia. De asemenea, Banca Centrală Europeană, Europol și Eurojust au statut de
observator. Consiliul Europei, reprezentat de MONEYVAL, este membru asociat.

IV. Instrumente de combatere a spălării banilor în vigoare la nivel european

Prima acțiune decisivă a fost Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind
prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor, care asocia spălarea de bani
în primul rând cu profiturile obținute din infracțiuni în materie de stupefiante.

După aceea, Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

4 decembrie 2001 de modificare a Directivei 91/308/CEE a Consiliului privind prevenirea
folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor, a marcat extinderea domeniului de
aplicare (în care au fost incluse agențiile imobiliare, notarii și alți liber profesioniști în
domeniul juridic, precum și casele de jocuri de noroc) și s-a extins noțiunea de spălare a
banilor, care nu s-a mai limitat la profiturile din traficul de droguri.

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005

privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării
terorismului, adoptată pe baza recomandărilor GAFI, a extins categoriile de persoane
responsabile și a introdus noțiunea de „persoană expusă din punct de vedere politic”. Este
dezvoltat în special conceptul de „abordare în funcție de riscuri”, astfel încât să se determine
obligațiile de verificare adecvată a clienților în mod consolidat sau simplificat, în funcție de
riscul de spălare a banilor care poate fi prevăzut în mod concret. În plus, a fost formalizată
obligația statelor membre de a crea o Unitate de Informații Financiare (UIF) ca autoritate
națională responsabilă cu primirea, analizarea și comunicarea informațiilor privind o posibilă
spălare de bani sau finanțare a terorismului15. A treia directivă nu operează izolat, ci face parte

15
În realitate, instituirea UIF decurgea din aplicarea recomandărilor inițiale 15 și 32 ale GAFI și făcuse obiectul
de disciplină a unor instrumente internaționale, precum Convenția de la Palermo [articolul 7 litera (b)] și
Convenția de la Varșovia (articolul 12). La nivelul Uniunii Europene, cooperarea acestora fusese deja prevăzută
în Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000, privind modalitățile de cooperare între unitățile de

DT\925991RO.doc 7/13 PE504.311

RO
 dintr-un pachet de măsuri legislative având ca obiectiv prevenirea spălării banilor și a
finanțării terorismului16.

De iure condendo, ar fi indicată consolidarea cooperării internaționale între UIF-uri prin

armonizarea competențelor de care dispun la nivel național, permițându-le în special să aibă
acces la informațiile obținute de la persoanele responsabile obligate să le transmită, eliminând
eventualele filtre în transmiterea informațiilor și atribuind cererii de cooperare din partea UIF
dintr-un stat membru același grad de prioritate ca raportarea unei tranzacții suspecte realizată
la nivel național.

O definiție uniformă a infracțiunii de spălare a banilor ar avea ca avantaj intensificarea

combaterii fenomenului și facilitarea cooperării în cazul operațiunilor transfrontaliere. De
fapt, articolul 83 TFUE prevede posibilitatea ca Parlamentul European și Consiliul să
stabilească, prin directive corespunzătoare, standarde minime privind definirea infracțiunilor
și sancțiunilor în domeniul formelor grave de criminalitate transfrontalieră (așa-numitele
euro-infracțiuni), inclusiv spălarea banilor. Va trebui să se ia în considerare acest aspect în
definirea rolului și competențelor viitorului Parchet European17.

V. Câteva experiențe naționale

Pentru a face referire la câteva dintre soluțiile variate existente în statele membre18, putem
aminti, de exemplu, faptul că rolul de unitate de informații financiare (UIF) este atribuit fie
autorităților administrative (Belgia, Franța, Grecia), deseori asociat cu activități de
supraveghere bancară (Italia), fie structurilor specializate ale forțelor de poliție (Austria,
Germania, Țările de Jos, Regatul Unit, Slovacia), fie organismelor din cadrul autorității
judiciare (Letonia, Luxembourg, Portugalia) fie, în sfârșit, entităților mixte (Spania, Cipru).

În Regatul Unit, Financial Services Authority (FSA) are atribuții în materie de prevenire a
criminalității financiare și, în special, poate aproba numele persoanelor responsabile numite în

informații financiare din statele membre în ceea ce privește schimbul de informații. La rândul său, programul de
la Stockholm 2010-2014 invită Comisia și statele membre „să dezvolte mai mult schimbul de informații între
unitățile de informații financiare (UIF-uri)” în combaterea corupției și a criminalității economice. În sfârșit,
trebuie semnalată existența așa-numitului Grup Egmont, o rețea informală a UIF din aproximativ 120 de țări,
care reprezintă o platformă importantă de cooperare și schimb de informații la nivel mondial.
16
Este vorba în special de Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din
15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri,
Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind
controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate, Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din
22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor și de
Decizia-Cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii
reciproce pentru hotărârile de confiscare.
17
Conform articolului 86 alineatul (4), Consiliul European, hotărând în unanimitate pe baza unei aprobări a
Parlamentului European și a consultării Comisiei, poate decide extinderea competențelor Parchetului European
la combaterea formelor grave de criminalitate transfrontalieră, în care este inclusă, prin urmare, spălarea banilor.
18
Informațiile furnizate aici sunt preluate în mare parte din World Bank, Preventing Money Laundering and
Terrorism Financing. A Practical Guide for Bank Supervisors (2009), pe site-ul:
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/2638/488950PUB0mone101Official0Use0Only1.
pdf?sequence=1

PE504.311 8/13 DT\925991RO.doc

RO
funcții sensibile în cadrul societății (așa-numitele controlled functions). Printre acestea se
numără și raportarea eventualelor operațiuni de spălare a banilor19.

În Italia, programul informatic GIANOS (Generator de indici de anomalie pentru operațiunile

suspecte), dezvoltat în cadrul asociațiilor interbancare încă din 1995, vizează facilitarea
identificării tranzacțiilor suspecte.20 La rândul său, UIF italiană dispune de un serviciu
statistic foarte avansat care permite identificarea tendințelor și riscurilor potențiale în materie
de spălare a banilor, precum și a cazurilor individuale care necesită inspecție la fața locului.

În Franța, băncile sunt obligate să trimită anual către Autorité de contrôle prudentiel
răspunsurile la chestionare specifice care sunt analizate pentru a identifica eventualele
anomalii în mecanismele de prevenire interne ale băncilor, care ar putea fi urmate de cereri de
clarificare sau, în cazurile mai grave, de inspecții propriu-zise.
În unele sisteme juridice (Franța, Suedia) există o singură autoritate de supraveghere bancară
și sancționare a nerespectării normelor privind spălarea banilor, în timp ce în altele (Italia,
Portugalia) competența de sancționare a autorității de supraveghere bancară se limitează la
carențele în organizare și controale interne, iar aplicarea sancțiunilor administrative pentru
nerespectarea obligațiilor de raportare îi revine ministerului de resort.

În Țările de Jos, autoritățile administrative competente în ceea ce privește combaterea spălării

banilor organizează reuniuni periodice cu autoritățile judiciare și polițienești specializate în
combaterea criminalității financiare (în cooperarea trilaterală denumită Tripartite Overleg)
pentru identificarea celei mai eficiente modalități concrete de sancționare a încălcării
constatate, din moment ce sistemul olandez se inspiră din principiul conform căruia nu se
poate pedepsi aceeași faptă prin sancțiune penală și administrativă în același timp21.
În materie de combatere a spălării banilor, în timp ce în unele sisteme juridice de civil law
(Austria, Danemarca, Germania, Italia) infracțiunea nu este pedepsită întrucât se consideră că
activitatea de spălare a banilor este o simplă consecință a infracțiunii principale, nefiind
separată de aceasta, în alte sisteme juridice (Belgia, Franța, Grecia, Portugalia, Spania) aceste
cazuri sunt pedepsite, precum în țările common law, considerându-se că bunul provenit din
infracțiunea de spălare - identificat în integritatea sistemului economic-financiar legal - diferă
întotdeauna de bunul provenit din infracțiunea principală și, din acest motiv, comportamentele
respective trebuie să aibă relevanță penală separată22.

19
Aprobarea persoanelor în cauză se realizează pe baza unei analize a caracteristicilor acestora, și anume,
onestitatea, integritatea, reputația, competența, capacitatea ș i solvabilitatea personală. La 31 martie 2012,
numărul persoanelor aprobate de FSA era de 156 164: http://www.fsa.gov.uk/static/pubs/annual/ar11-
12/app7.pdf
20
Se estimează că GIANOS analizează lunar 30 de milioane de tranzacții realizate de 3,5 milioane de clienți, iar
majoritatea raportărilor de tranzacții suspecte provine din constatările realizate.
21
Financieel Expertise Centrum este alt canal important de colaborare între toate autoritățile implicate în
combaterea criminalității financiare, care promovează încă din 1997 schimbul de informații și realizarea de
proiecte comune pentru asigurarea integrității sectorului financiar.
22
De exemplu, se poate face trimitere la dispozițiile articolului 505 doilea paragraf din Codul penal belgian,
articolului 324-1 din Codul penal francez, articolului 301 din Codul penal spaniol, articolului 368-A din Codul
penal portughez și la secțiunile 327-340 din Proceeds of Crime Act din 2002. Se constată însă diferențe
importante în criteriile de identificare a infracțiunilor principale: de exemplu, în anumite cazuri (Portugalia,
Grecia) se preferă definirea unei liste de infracțiuni principale și, împreună cu aceasta și ca accesoriu, indicarea
oricărei infracțiuni pasibile de pedeapsă în funcție de nivelul minim și maxim al pedepsei prevăzute de lege; în

DT\925991RO.doc 9/13 PE504.311

RO
 VI. Recomandări finale

În concluzie, raportorul consideră că, pentru a combate în mod eficient spălarea banilor,
trebuie să se țină cont de următoarele criterii:
(a) crearea unui cadru legislativ coerent și omogen în toate statele membre, care să
prevadă:
 o definiție comună a infracțiunii de spălare a banilor;
 incriminarea spălării proprii a banilor și stabilirea unor condiții de aplicare
uniforme;
 stabilirea unor niveluri de sancționare proporțională și cu efect descurajant
pentru fiecare infracțiune;
 ratificarea din partea tuturor statelor membre a celor mai importante
instrumente internaționale de cooperare și combatere a spălării banilor;
(b) uniformizarea criteriilor de analiză statistică a fenomenelor de spălare a banilor,
precum și a celor de măsurare a eficienței dispozitivelor de combatere;
(c) armonizarea rolului și competențelor unităților de informații financiare din statele
membre și consolidarea mecanismelor de cooperare între acestea;
(d) încurajarea folosirii mijloacelor electronice de plată pentru a asigura urmărirea
tranzacțiilor și asocierea acestora cu un cont bancar pe numele unei persoane fizice; în
paralel, limitarea folosirii numerarului și a altor instrumente de plată la purtător;
(e) introducerea unor măsuri vizând prevenirea anonimatului în jocurile de noroc online,
care să permită identificarea serverelor gazdă și elaborarea sistemelor informatice care
să permită monitorizarea deplină a mișcărilor de numerar realizate prin jocuri online și
offline;
(f) evaluarea precisă a riscurilor asociate noilor produse bancare și financiare în cazul în
care permit anonimatul sau operarea la distanță;
(g) îmbunătățirea rolului camerelor de comerț în prevenirea, informarea și combaterea
riscurilor de spălare a banilor în sectorul întreprinderilor;
(h) asigurarea respectării depline a obligațiilor de combatere a spălării banilor de către
profesioniști prin promovarea unor mecanisme de raportare a tranzacțiilor suspecte și
a unor conduri de conduită care să vizeze ordinele profesionale și asociațiile
specializate;
(i) stabilirea obligațiilor de verificare corespunzătoare a customer due diligence de către
bănci, societăți de asigurări și instituții de credit pentru a garanta disponibilitatea
informațiilor privind beneficiarii reali (așa-numita beneficial ownership) și prin
inițiative vizând favorizarea interconexiunii între registrele întreprinderilor existente în
diferite state membre.
(j) elaborarea unui cadru normativ eficient, care să aibă în vedere interacțiunea între
dispozițiile privind combaterea spălării banilor și cele în materie de protecție și
tratament al datelor personale23 și legătura cu fraudele de identitate;

alte cazuri (Belgia, Franța, Regatul Unit) se consideră infracțiune principală orice infracțiune care ar putea aduce
un profit autorului său (așa-numita abordare „all crime”).
23
În iunie 2011, grupul de lucru înființat în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE privind protecția
datelor personale formulase deja un aviz în această privință: Opinion 14/2011 on data protection issues related

PE504.311 10/13 DT\925991RO.doc

RO
 (k) consolidarea rolului de supraveghere la nivel european de către Autoritatea Bancară
Europeană, Autoritatea Europeană pentru Instrumente Financiare și Piețe și
Autoritatea Europeană pentru Sectorul Asigurărilor și Pensiilor Ocupaționale, având în
vedere și perspectiva unei uniuni bancare europene efective;
(l) încurajarea adoptării unor standarde minime de bună guvernanță în materie fiscală, în
special prin inițiative comune ale statelor membre, în funcție de relațiile
corespunzătoare cu țările terțe considerate a fi paradisuri fiscale, toate acestea vizând,
de altfel, facilitarea accesului la informații cu privire la eventuale societăți
intermediare care își au sediul în astfel de locuri;
(m)promovarea instruirii forțelor de poliție pentru a le permite să cunoască mai bine noile
forme de spălare a banilor și noile tehnologii pentru tranzacțiile financiare, în special
prin implicarea Europol, Cepol și Enisa, precum și utilizarea pe deplin a
instrumentelor financiare precum Fondul de siguranță internă pentru cooperarea
poliției sau Programul Hercules III;
(n) de asemenea, promovarea instruirii magistraților, și, în general, a profesiilor juridice,
în materie de combatere a spălării banilor, îmbunătățind, de altfel, rolul și
competențele Rețelei Europene de Formare Judiciară (European Judicial Training
Network - EJTN).

to the prevention of money laundering and terrorist financing, 01008/2011/EN, WP 186, 13 iunie 2011,
http://ec.europa.eu/justice/policies/privacy/docs/wpdocs/2011/wp186_en.pdf.
DT\925991RO.doc 11/13 PE504.311

RO

CÂTEVA DIN PRINCIPALELE TEHNICI DE SPĂLARE A BANILOR
Tehnica
Cumpărarea de aur și pietre
prețioase
Proces fals
Câștiguri false la jocuri de
noroc
Vânzări false la licitație
Facturi false
Operațiuni imobiliare
Hawala
Loanback sau împrumutul
garantat de poliță
Acreditiv documentar
Spălarea banilor „la
domiciliu” sau prin curier
Depozit urmat de retragere
de la o instituție de credit
Societăți-paravan
PE504.311
RO
ANEXA I
Observații
Deseori, astfel de bunuri sunt exportate în alte țări pentru a fi revândute legal. Obligațiile
de declarație privind exportul acestora pot fi evitate prin fracționarea cantitativă sub pragul
minim necesar.
Luând ca exemplu două societăți infracționale, una intentează proces celeilalte invocând o
presupusă nerespectare a obligațiilor contractuale, împreună cu cererea de despăgubire.
Indiferent dacă se pronunță o condamnare sau dacă se ajunge la un acord între părți,
societatea acționată acceptă cererile societății reclamante. Transferul fondurilor cu titlu de
despăgubire va căpăta așadar o aparentă legalitate.
Această tehnică se poate realiza prin simpla conversie a numerarului în jetoane de cazinou
și reconversia ulterioară a numerarului după ce s-au pariat sume mici sau nicio sumă (și
deseori eventualele pierderi sunt modeste sau recuperate cu ajutorul crupierilor complici).
Răspândirea cazinourilor online sporește posibilitatea de spălare a banilor și reduce
riscurile de identificare, nu doar ca urmare a caracterului virtual al acestor cazinouri, ci și
datorită tehnicilor de disimulare a serverelor gazdă și protecției oferite de conturile virtuale
în care trebuie depozitate sumele cu care clienții doresc să joace (poker account).
Persoanele interesate decid să vândă la licitație un obiect de artă cu origini greu de
identificat, transferând însă în prealabil suma care va face obiectul spălării către o
societate-paravan, care va cumpăra bunul respectiv pentru suma care i-a fost încredințată.
Fondurile de proveniență ilegală devin legale ca urmare a operațiunii de vânzare.
Emiterea de facturi pentru prestații fictive sau având o valoare mai mică decât cea declarată
permite unei întreprinderi să justifice sumele din conturile sale bancare, atribuind acestora
o nouă legalitate.
Autorii spălării de bani cumpără oficial un bun imobil pentru o sumă mai mică decât
valoarea reală a acestuia; diferența este achitată în numerar, iar bunul respectiv este
revândut imediat, realizând astfel un câștig fictiv care legitimează propriile venituri.
Provine din arabă, însemnând „schimb” sau „transfer” și din hindi - „încredere”, este un
sistem informal de transfer de valori specific anumitor comunități. Persoana interesată
predă unui intermediar suma care urmează a fi transferată unui beneficiar cu reședința în
altă parte, de obicei în străinătate. Intermediarul ia legătura apoi cu un omolog al său care
activează în orașul de destinație, cerându-i să predea suma respectivă destinatarului și
angajându-se să achite datoria ulterior. Întrucât nu se realizează un schimb de titluri sau
chitanțe între intermediari și între aceștia și clienții respectivi, tranzacțiile se bazează în
principal pe încredere.
Persoana interesată face un împrumut la bancă pentru o anumită sumă, girându-l în același
timp cu o sumă egală pusă la dispoziție de o a doua bancă, de obicei aflată într-o localitate
off-shore. Ca urmare a nerestituirii sumei împrumutate, a doua bancă plătește garanția celei
dintâi, realizând astfel un transfer de fonduri aparent legal.
Practică specifică comerțului internațional, vizând reducerea riscului asociat neexecutării
sau executării tardive a obligațiilor părților. Vânzătorul se poate prevala de faptul că, dacă
va respecta toate condițiile acreditivului, va fi plătit de o bancă, iar în același timp
cumpărătorul are certitudinea că propria bancă va plăti doar la prezentarea unor documente
care atestă că predarea s-a efectuat în locul, condițiile și termenul stabilit. Întrucât băncile
trebuie să verifice doar conformitatea documentelor de predare cu clauzele contractului,
însă nu sunt obligate să se asigure că aceste documente corespund predării efective,
acreditivul documentar poate face obiectul abuzurilor de către organizațiile criminale, care
pot transfera astfel sume de bani simulând predarea unor mărfuri.
Persoana interesată înființează o societate fictivă în altă țară și deschide un cont bancar pe
numele societății respective. Banca (neapărat complice) trimite unul din clienții săi (și
acesta neapărat complice) la autorul spălării banilor pentru a recupera suma în cauză. De
îndată ce curierul intră în posesia sumei, acesta informează banca, care transferă în contul
societății fictive o sumă echivalentă, după deducerea eventualului comision pentru curier.
Deseori, pentru a distrage atenția de la sumele prea mari, se recurge la fracționarea
depozitelor de capital în plăți cu o valoare mai mică (smurfing).
Pentru a „prespăla” fondurile ilicite, plățile bancare se realizează prin societăți intermediare
12/13 DT\925991RO.doc
Tehnica
Metoda Jurado
Sistemul cutiilor chinezești
Stellage
Operațiuni bilaterale
Swap circular
Retractarea totală sau
parțială anticipată dintr-un
contract de asigurare de
viață
Subscrierea unui bun cu
capitalizare diferită
Perceperea frauduloasă a
indemnizațiilor unui
contract de asigurare
împotriva furtului sau
deteriorării.
DT\925991RO.doc
Observații
sau activități comerciale (front companies) care pot fi asociate direct sau indirect cu o
organizație criminală, care dispun de numerar ca urmare a activității lor (restaurante,
cinematografe, supermarketuri, saloane de jocuri etc.): astfel, veniturile licite și ilicite se
combină, devenind aproape imposibilă identificarea originii sumelor depozitate.
Veniturile din trafic ilegal sunt spălate prin plăți repetate în conturi pe numele unor
societăți-paravan din diferite țări și transferuri succesive către țara de destinație pentru
finanțarea unor activități aparent legale, precum societăți de construcție sau farmacii,
printr-un proces de „purificare” a banilor murdari.
O organizație criminală creează un adevărat labirint de societăți-mamă, filiale și societăți
cu participare reciprocă, având sedii în diferite țări, fiind supuse unor regimuri fiscale
diferite, deseori fără un obiect de activitate definit, cu excepția celui de spălare a banilor de
proveniență ilegală.
Stellage este un contract de bursă pe baza căruia cumpărătorul, în schimbul unei sume cu
titlu de primă, își rezervă facultatea de a decide dacă vinde (opțiunea put) sau cumpără
(opțiunea call) anumite titluri la un preț și la o dată prestabilită. Contractul de stellage este
cedat la rândul său în schimbul unui preț global. Dacă, la scadență, operațiunea s-ar încheia
inclusiv cu o ușoară pierdere pentru autorul spălării banilor, suma percepută cu titlu de
contraprestație ca urmare a cedării contractului de stellage ar fi plătită oficial de operatorul
pieței de opțiuni și ar pierde așadar orice legătură cu activitățile infracționale
corespunzătoare sumei investite.
Două societăți-paravan asociate aceleiași organizații criminale și cliente ale aceluiași
intermediar financiar, însă cu sedii în țări diferite, dintre care una plasează un ordin de
cumpărare și vânzare pe o anumită piață, iar cealaltă un ordin de vânzare și cumpărare pe
aceeași piață, dar în sens invers. Intermediarul va aloca câștiguri și pierderi în mod
corespunzător, realizând astfel un transfer de fonduri aparent licit. În realitate, pierderea
uneia corespunde câștigului celeilalte, și fiindcă ambele aparțin aceleiași organizații,
rezultatul final al legitimării sumelor în cauză este asigurat.
Instrument financiar derivat care constă în schimbul periodic de fluxuri de numerar între
doi parteneri contractuali. Acest contract poate avea ca obiect un schimb privind dobânzile
(interest rate swap) sau valutele (currency swap). Operațiunile de swap cu caracter repetat
și circular (să ne gândim la un schimb între A și B, apoi între B și C și apoi între C și A),
cu un sold final egal cu zero, pot disimula cu ușurință eventuala origine ilegală a
capitalurilor.
Multe sisteme juridice acordă asiguratului dreptul de retractare din contractul de asigurare,
drept care se poate exercita într-un anumit termen de la încheiere și, în principiu, fără
penalizare și fără a indica motivul (pentru Uniunea Europeană, a se vedea art. 6 din
Directiva 2002/65/CE). Se pot încheia contracte de asigurare achitând o primă unică
printr-un virament bancar și din străinătate, putând exercita și în acest caz dreptul de
retractare în termenul stabilit, având dreptul la restituirea sumei plătite. Întrucât suma
provine oficial dintr-o asigurare, acest lucru disimulează cu ușurință originea ilicită.
Sunt obligațiuni nominale sau la purtător, care nu prevăd plăți periodice ale dobânzii, ci o
reinvestire a acestora, care sunt capitalizate așadar. Aceste titluri, sub formă de obligațiuni
emise de o societate de asigurări rambursabile purtătorului, reprezintă o tehnică de transfer
de fonduri foarte răspândită și cu riscuri reduse.
Fondurile licite sunt investite în prealabil în cumpărarea de mașini sau alte bunuri asigurate
ulterior împotriva furtului sau deteriorării. Urmează apoi un denunț fals de furt pentru
încasarea indemnizației care permite recuperarea sumei investite inițial, însă provenind de
la o societate de asigurări dotată cu aparența de legalitate.
13/13 PE504.311
RO