Sunteți pe pagina 1din 24

Elemente de Inginerie Mecanic

Suport de Curs

conf.dr.ing. C. I. Anghel

1
PARTEA 1

Elemente recapitulative de mecanica-statica

1. INTRODUCERE

Stiinta care studiaza repaosul si miscare corpurilor sub actiunea sarcinilor


(forte, momente, etc.) este cunoscuta sub denumirea de mecanica teoretica a
corpurilor rigide. In acest context corpurile sunt considerate ca si corpuri perfect
rigide, adica nu se deformeaza sub actiunea sarcinilor. In realitate aceasta
presupunere nu este riguros exacta. Deoarece deformatiile sunt relativ mici ele nu
influenteaza apreciabil conditiile de echilibru sau de miscare ale corpului
considerat. Mecanica corpurilor rigide cuprinde trei mari parti:

Statica - studiaza corpurile care sub actiunea sarcinilor exterioare raman in


repaos fata de un sistem de referinta. In particular statica studiaza transformarea
sistemelor de sarcini aplicate corpurilor in sisteme echivalente si conditiile de
echilibru ale acestor sisteme.
Cinematica – studiaza miscarea punctului sau a sistemelor de puncte in
timp, independent de sistemele de sarcini care actioneaza asupra punctului sau a
sistemului.
Dinamica - studiaza miscarea corpurilor tinand seama de sarcinile care
actioneaza asuora lor.

Marimile fundamentale utilizate pentru descrierea proprietatilor, starea fízica a


corpurilor sau a unor sisteme de corpuri sau comportarea acestora sunt
reglementate prin SI (Tabelul 1).

Tabelul 1. Marimi fundamentale si unitati de masura conform SI - Extras

Marimea Unitati masura SI Expresia in unitati


SI fundamentale
Lungimea Metrul (mm) – [m]
Masa Kilogramul – [kg]
Timpul Secunda – [s]
Temperatura Grad Celsius [C] sau Kelvin [K]
Forta Newton – [N] m kg/s-2
Presiunea Pascal – [Pa] N/m2 sau m-1 kg/s-2
Energie, lucru Joule – [J] N m sau m2 kg/s-2
mecanic
Putere Watt – [W] J/s sau m2 kg/s-3

2
1.1 Spatiu si coordonate de referinta
In contextul dat prin prin spatiu ne vom referi regiunea ocupata de un sistem
de puncte materiale sau de corpul rigid. Coordonatele de referinta sau coordonatele
descriptive sunt complexul (sistemul) de marimi geometrice prin care sunt
localizate si determinate punctele materiale sau corpul rigid. Uzual pentru
necesitatile tehnice curente spatiul Euclidean tridimensional este suficient.
Sistemele de coordonate cele mai uzuale sunt (Fig. 1):

• Sistemul ortogonal cu trei dimensiuni (numit si cartezian) bazat pe


coordonatele descriptive (cunoscut de la Grafica Thenica) care utilizeaza x –
abscisa, y – departarea si z – cota;
• Sistemul cilindric de coordonate care utilizeaza raza – r, x – abscisa, y –
departarea si unghiul 8 dintre abscisa x si departarea y;
• Sistemul sferic care utilizeaza raza – r, unghiul 8 dintre abscisa x si
departarea y si unghiul dintre planul orizontal (planul {x,y}) si raza r –
masurat pe directia cotei z.

Fig. 1. Sisteme de coordonate si componentele unui vector

1.2 Principiile fundamentale ale mecanicii (principiile - legile lui Newton)

Primul principiu sau principiul inertiei (legea I a lui Newton)


Un corp isi pastreaza starea de repaos sau de miscare rectilinie si uniforma atat timp
cat nu intervine vreo forta care sa ii modifice aceasta stare.

3
Al doile principiu sau principiul independentei actiunii fortelor (legea II a lui
Newton)
Acceleratia unui corp este proportionala cu forta motoare
r aplicata si este indreptata
r
in directia dupa care actioneaza forta (sub forma F = m a principiul exprima
ecuatia fundamentala a dinamicii).

Al treilea principiu sau principiul actiunii si reactiunii (legea III a lui Newton)
La orice actiune corespunde totdeauna o reactiune egala ...sau....actiunile reciproce
ale doua puncte materiale sunt totdeauna egale si indreptate in sens contrar.

2. SCALARI SI VECTORI

Un scalar este o cantitate care are doar marime (masa, densitate, aria,
temperatura, putere, etc) si care poate fi definita-reprezentata printrun singur numar
.
Un vector este este o cantitate care are atat marime cat si natura geometrica
adica directie si sens (forta, deplasarea, viteza, accelaratia, etc.). Din punct de
vedere geometric directia vectorului se mai numeste suportul vectorului. Vectorul
are o existenta intrinseca – adica independenta de sistemul de referinta la care il
raportam. Notatiile
r
cele mai frecvente pentru vectori sunt caracter cu sageata
deasupra V sau caracter bold V. Matematic marimea unui vector (denumita si
modulul sau valoarea absoluta) ser noteaza frecvent astfel:
r
|V | = V, | a | = a.
Vector unitar

Vectorul unitar este vectorul a carui marime (sau lungime) este egal cu unitatea.
Conventional in sistemul cartezian (Euclidian cu trei dimensiuni) vectorii unitari
r r r
consacrati sunt i , j , k , actionand pe directia axelor corespunzatoare x – abscisa, y
r r r
– departarea si z – cota, cu conditia ca i = j = k = 1 .

r
k
r
j
r
i

Fig. 4. Vectorul unitar

4
Vectorii bazei pentru un sistem tridimensional ortogonal de coordonate sunt un set
r r r r r r
de trei vectori i , j , k unitari mutual ortogonali. Deci vectorii unitari i , j , k sunt
vectori ai bazei.

Componentele unui vector sunt date de descompunerea acestuia dupa directiile


date ale sistemului de referinta. Intr-un sistem ortogonal cu trei dimensiuni
proiectiile vectorului pe axele de coordonate ale sistemului de referinta vor fi
{ } r
Vx ,V y ,Vz deci expresia vectorului V este:
r r r r
V =V x i + V y j + V z k
r r r r
Aceasta forma se mai numeste forma hipercompleza a vectorului V in baza i , j , k
iar in sistemul cartezian se mai numesc si componente rectangulare. Marimea unui
vector este un scalar. In sistemul cartezian ea se exprima astfel:
V = V x2 + V y2 + Vz2
Din punct de vedere grafic vectorii sunt reprezentati prin sageti astfel: lungimea
sagetii reflecta marimea acestuia iar sageata prin orientare-directia si sensul. In
unele situatii este necesar a se reprezenta vectori perpendiculari pe suprafata in care
sunt desenati – in aceasta situatie reprezentarea lor se reduce la un arc de cerc cu
sageata . Orientarea sagetii indica sensul vectorului – acelasi sens ca si cel care in
care avanseaza un surub tinut in mana dreapta perpendiculari pe planul de referinta
si rotit in sensul indicat de sageata (regula cunoscuta si sub denumirea de „regula
mainii drepte”)

Regula mâini drepte

Fig. 2. Reprezentari de vectori

Tipuri de vectori (Fig. 3)

Un vector legat (sau fixat) este un vector asociat cu un punct particular de


aplicatie din spatiu. Pentru ca acest vector sa fie complet determinat trebuie sa se
cunoasca si vectorul de pozitie al punctului de aplicatie.
Cand se face abstractie de punctul de aplicatie al vectorului acesta devine un
vector liber care nu este asociat cu nici un punct particular din spatiu.

5
Cand punctul de aplicatie al unui vector legat se poate lua oriunde pe
suportul vectorului, (liber pe directia de actiune) acesta devine un vector
alunecator (sau glisant).

Fig. 3. Tipuri de vectori

Vectori de pozitie

Oricand un vector se poate raporta unui sistem de coordonate de referinta (Fig. 5.


a). Pozitia oricarui punct P din spatiu raportata la alt punct O din spatiu este
determinata prin vectorul de pozitie al punctului P fata de O, adica r = OP ,
OP
daca acesta are urmatoarele caracteristici:
• marimea egala cu lungimea segmentului OP
• directa paralele cu linia OP
• sensul de la punctul O la punctul P
Daca ne raportam unui sistem cartezian de coordonate {x,y,z} vectorii unitari
r r r
i = j = k = 1 vor avea sensul pozitiv al sistemului de coordonate (sensul pozitiv
al axelor x, y, z) si deci vectorul de pozitie al punctului P(x P, y P, z P) relativ la
originea O(0,0,0) este:
r r r r r
r = r = OP = x i + y j + z k
OP P P P P

Fig. 5. Vectorul de pozitie

In baza precedentelor vectorul de pozitie al punctului P(x P, y P, z P) relativ la


punctul oarecare M(x M, y M, z M) este
r r r r
r = MP = ( x x ) i + ( y y ) j + (z z )k
MP P M P M P M
6
Marimea (modulul sau valoarea absoluta) distantei „d” intre cele doua puncte
oarecare din spatiu este data de
r r r 2 2 2
d=r r =r = MP = x x + y y + z z
P M MP P M P M P M

3. OPERATII CU VECTORI – ALGEBRA VECTORILOR

Adunarea vectorilor
Adunarea vectorilor, timand cont de directia si sensul lor, se poate realiza
prin doua proceduri de baza: (1) proceduri grafice si (2) proceduri analitice. In Fig.
6 sunt prezentate diferite metode de adunare prin proceduri grafice. Prin aceste
metode se determina un vector unic, denumit vector rezultant.

Fig. 6. Metode de adunare a vectorilor prin proceduri grafice

In ceea ce privesc procedurile analitice acestea se bazeaza pe descompunerea


vectorilor in componenetele constitutive corespunzatoare sistemului de referinta
utilizat. Daca ne raportam unui sistem cartezian de coordonate {x,y,z} suma a doi
r r
vectori definiti prin componenetele lor A(A x ,A y , A z ) si B(Bx ,B y , Bz ) este:

r r r r r r r r
A + B = ( Ax i + Ay j + Az k ) + ( Bx i + B y j + Bz k ) sau
r r r r r
A + B = Ax + Bx i + Ay + B y j + Az + Bz k .

Adunarea
r r rvectorilor este totuna cu compunerea lor intr-o rezultanta, adica
A + B = R . In baza principiilor precedente componenetele rezultantei sunt:
Rx = Ax + Bx
R y = Ay + B y
Rz = Az + Bz

7
r
Produsul scalar (sau produsul interior) a doi vectori A(A x ,A y , A z ) si
r
B(Bx ,By , Bz ) este un scalar pozitiv sau negativ dupa cum unghiul dintre cei doi
vectori este mai mic sau mai mare decat /2, cu marimea (modulul sau valoarea
absoluta):
r r r r r r
A B = A B = A B cos( ) = Ax Bx + Ay B y + Az Bz

r
Produsul vectorial (sau produsul exterior) a doi vectori A(A x ,A y , A z ) si
r r
B(Bx ,By , Bz ) este tot un vector C :
r r r r r r r r r
C = A× B = ( Ax i + Ay j + Az k ) × ( Bx i + B y j + Bz k ) ,
Intr-un sistem tridimensional ortogonal de referinta (Euclidian cu 3 dimensiuni)
proiectiile vectorului produs vectorial sunt date de expresiile:
C x = Ay Bz Az B y ,
C y = Az Bx Ax Bz ,
C z = Ax B y Ay Bx ,

Pentru simplitate se prefera scrierea produsului vectorial intr-o forma mai compacta
(matriceala)
r r r
i j k
r r r
C = A× B = Ax Ay Az
Bx By Bz
r
cand vectorul C este egal cu determinantul precedent dezvoltat dupa elementele
primei linii.

r r
A B r r r
r
n
A B A
r r r r
B A B B
r
A

r
Fig. 7. Produsul vectorial a doi vectori ( n este vectorul unitar)

8
Marimear (modulul sau valoarea absoluta) produsului vectorial este un vector de
modul | C |:
r r r r r
C =| A× B |= A B sin ( )
normal pe ambii factori ai produsului (ambii vectori) avand sensul identic cu cel
r
provenit aplicand regula mainii drepte (Fig. 7) adica rotind vectorul A in planul
r r r
A, B pana se suprapune pe vectorul B cu unghiul (unghiul dintre cei doi
vectori).

Momentul unui vector in raport cu r un punct


Se considera un vector
r legat v cu originea in B si un punct oarecare A.
Momentul unui vector v fata de un punct oarecare A este tot un vector definit ca
produsul vectorial:
r r r
M v = r ×v
r A AB
in care r este vectorul de pozitie al punctului B relativ la punctul A. Punctul A
AB r
se numeste originea sau polul momentului iar este unghiul dintre vectorul v si
vectorul de pozitie al punctului B relativ la punctul A. Marimea momentului
(modulul sau valoarea absoluta) este:
rv r r
M =Mv = r v sin( )
A A AB

Fig. 8. Momentul unui vector in raport cu un punct

Momentul unui vector fata de un punct (Fig. 8) este un vector care are directia in
lungul axei perpendiculare pe planu format de vectorul de pozitie al punctului B

9
r r
relativ la punctul A ( r ) si vectorul v . Sensul vectorului moment se obtine
AB r
aplicand regula mainii drepte. Momentul unui vector v se schimba daca se muta
punctul de aplicatie al vectorului. Exceptie face cazul in care noul punct de
aplicatie se afla pe suportul vectorului (directia vectorului).

Momentul unui vector in raport cu o axa (linie)


Momentul unui vector V (avand suportul ) fata de o linie (axa) este un vector
liber (Fig. 9), definit prin produsul mixt:
r r r r r r r
V
M = n r ×V = n, r ,V
Marimea si implicit sensul momentului unui vector in raport cu o linie este pozitiva
sau negativa – stabilita aplicand regula mainii drepte raportata la tendinta de rotire
a vectorului V.
Daca linia (axa) este paralela la suportul vectorului atunci
r r r r r r r
M V = n r ×V = n, r ,V = 0
Daca linia linia (axa) este perpendiculara la suportul vectorului si d este cea
mai mica distanta dintre cele doua linii atunci
r V| r r r r r r r
| M =| n r ×V |=| n (| r | |V | sin(r ,V )) |= d V

Fig. 9. Momentul unui vector in raport cu o axa

Cuplu de vectori
Cuplul vectorilor este un sistem de vectori legati a caror rezultanta este zero
dar momentul acestora fata de un punct oarecare nu este zero. Un cuplu constand
doar din doi vectori este denunit cuplu simplu sau doar cuplu. Vectorii unui cuplu
simplu au marimea egala directiile de actiune sunt paralele dar sensurile sunt opuse
(Fig. 10). Momentul unui cuplu fata se denumeste moment de torsiune, Mt sau T.
Momentul unui
r cuplu este un vector liber. Momentul de torsiune al unui cuplu de
doi vectori v actionand pe directii paralele si distantate cu distanta d este un vector
cu marimea (modulul sau valoarea absoluta):
r r
Mt = d v = d v

10
Sensul vectorului moment de torsiune se obtine aplicand regula mainii drepte.

Fig. 10. Cuplul vectorilor

Echivalenta sistemelor de vectori


Doua sisteme de vectori {S1} si {S2} sunt echivalente numai si numai daca:
(a) rezultanta sistemului {S1} R1 este egala cu rezultanta sistemului
{S2} R2, adica R1 = R2;
(b) exista cel putin un punct P fata de care sistemele de vectori {S1} si {S2}
au momente egale, adica M
{S1} = M {S 2} .
P P
Consecinta imediata este faptul ca momentele a doua sisteme echivalente de vectori
fata de orice punct sunt egale.

4. FORTE. MOMENTE. SISTEME ECHIVALENTE DE FORTE

Forte
Forta este o cantitate vectoriala avand marime, directie, sens si punct de
aplicare. Ea exprima actiunea unui corp asupra altuia. Avand un punct de aplicare
fortele sunt vectori legati. O clasificare primara a fortelor se poate realiza pe baza a
doua criterii:

Dupa natura lor


• Forte exterioare – forte aplicate din exteriorul punctului material sau al
corpului
• Forte exterioare de legatura – forte care se produc in legaturile punctului
material sau al corpului, cu mediul inconjurator si reflecta marimea
contactului fizic direct
• Forte interioare – fortele care apar in ineriorul cprpului legand particulele
corpului intre ele
• Forte de inertie – fortele care apar datorita inertiei corpurilor

Dupa modul de aplicare si de transmitere ale acestora


• Forte concentrate – forte care se considera aplicate si actionand teoretic
intr-un singur punct

11
• Forte repartizate (distribuite) - forte care se considera aplicate si
actionand teoretic pe o anumita entitate geometrica (lungime, arie, etc.)
• Forte masice – fortele care sunt rezultatul pozitiei corpului intr-un camp
(ex. gravitational, centrigugal, magnetic, etc.....).

Cu toate ca in general fortele sunt vector legati deplasarea (alunecarea si


schimbarea punctului de aplicatie) acestora pe suportului lor se poate realiza fara ca
efectul pe care forta il are asupra solidului rigid sa se schimbe (Fig. 11). Rezulta ca
fortele care actioneaza asupra unui solid rigid pot si reprezentate prin vectori
alunecatori.
Section 1.02
Section 1.01
B
r B rC
C
Section 1.03 rA C
A
A

Fig. 11. Alunecarea fortei F din A in C fara asi schimba efectul {M,F}

Nota
Deoarece fortele sunt cantitati vectoriale in tot ceea ce urmeaza vom utiliza
notiunile prezentate anterior referitoare la vectori si operatii cu vectori.

Momentul fortei fata de un punct


Momentul fortei F fata de un punct O este un vector definit ca
r r r
M F = r ×F
r O
in care r este vectorul distantei minime din punctul O la directia de aplicare a
fortei F. Directia momentului fortei F fata de un punct
r O este perpendiculara la
planul format de cei doi vectori forta F si distanta r , iar sensul se obtine aplicand
regula mainii drepte (Fig. 12). In ceea ce priveste marimea momentului (modulul
sau valoarea absoluta) conform celor ce preced aceasta este:
rF r r
M = M = r F sin(
F )
O O
Considerand un sistemul cartezian de coordonate si componentele rectangulare in
acest sistem
r r r r
r =x i +y j+z k
r r r r
F = Fx i + F y j + Fz k
apeland la produsul vectorial prezentat anterior putem scrie forma compacta-
matriceala si cea detaliata pentru momentul fortei F fata de un punct O

12
r r r
i j k
r r
M F = r ×F = x y z =K
O
Fx Fy Fz
r r r
= y Fz z Fy i x Fz z Fx j + x Fy y Fx k

Fig. 12. Momentul fortei fata de un punct

Datorita faptului ca aceste momente sunt vectori asupra lor se pot aplica aceleeasi
operatii ca si cele prezentate anterior. Daca deplasam forta F perpendicular pe
directia de aplicare, spre exemplu in punctul B pentru a nu modifica efectul acesteia
in noul punct de aplicare trebuie sa introducem momentul sulimentar M rezultat ca
urmare al acestei deplasari (Fig. 13):
r r r r r
M =r ×F =r ×F
A C
de marime
r
M =F d
in care d este distantei minima (perpendiculara) din noul punct de aplicare la
directia originala. In aceasta situatie momentul M si forta F (ambele aplicate in B)
vor avea acelasi efect ca si F singura aplicata in A sau C. De precizat ca momentul
sulimentar M are directia de actionare perpendiculara la planul definit de noul
punct de aplicare B si directia originala de actiune a fortei F.

M
F
B
d B rC
C
F rA C
A
A

Fig. 13. Efectul deplasarii punctului de aplicare al fortei F

13
Teorema luiVarignon
Unul dintre cele mai utile principii ale mecanicii este teorema lui Varignon, care se
enunta astfel:
Momentul unei forte in raport cu un pol este egal cu suma momentelor
componentelor fortei fata de acelasi pol.
sau pentru un sistem de forte
Momentul rezultant al unui sistem de for e concurente în raport cu un pol
este egal cu momentul rezultantei lor determinat în raport cu acelasi pol.

Daca rezultanta se scrie:


r r r r n r
R = F + F + L + Fn = Fi
1 2 i=1
Atunci momentul rezultantei este:
r r r r r r r r r
M = r × R = r × Fi = r × F + F + L + Fn
O 1 2
r r r r r r r
M = r × F + r × F + L + r × Fn = M + M + L + M
O 1 2 1O 2O 2O
sau
r r r n r n r
M = r × R = M = r × Fi iar modulul M = Rd unde d este
O i=1 iO i=1 O
distanMa de la polul O la direcMia rezultantei.

Reducerea unei for=e într-un punct:


A reduce o forMN într-un punct O înseamnN a o înlocui cu elemente mecanice legate
de punctul considerat, care sN producN acelaPi efect ca Pi forMa datN.

Fig. 14. Reducerea fortelor

Sistemul mecanic echivalent cu forMa datN, format din cele douN elemente vectoriale
F Pi Mo aplicate în O se numePte torsor de reducere a for ei în raport cu punctul
O.

14
r r r r
M = r × F = OA× F
O
r r r
M = r F sin ! = F (r sin ! ) = F d
O
Torsorul este un invariant adica torsorul a doua sisteme echivalente este acelasi.

Axa central@
Locul geometric al punctelor în raport cu care un sistem de forMe oarecare se reduce
la un torsor minim se numePte axN centralN.
Se considerN un punct oarecare
C(x,y,z) pe axa centralN în raport cu
care se obMine un torsor minim.
Conform relaMiei de calcul a
momentelor în raport cu douN poluri
(*) rezultN
r r r r
M =M = M = "R
C min R
r # r r r r r r
M = CO×R + M = M r × R = "R
C O O
sau
r r r r
M r × R = "R
O
Daca componenteler vectorilor sunt:
r v
r ( x, y, z) R( Fx , Fy , Fz ) M (M x , M y , M z ) Fig. 15. Axa centrala

rezultN
M x ( yRz zR y ) = "Rx
M y ( zRx xRz ) = "R y
M z ( xR y yRx ) = "Rz
De unde se determinN uPor, sub formN analiticN, axa centralN ca intersecMia a douN
plane:
M x ( yRz zR y ) M y ( zRx xRz ) M z ( xR y yRx )
= =
Rx Ry Rz

Sisteme echivalente de sarcini


Pentru a usura analiza sistemelor supuse actiunii diverselor forte si momente este
posibil a inlocui sistemul initial cu altul mai simplu. Aceasta inseamna inlocuirea
fortelor si momentelor originale cu o forta unica si un moment unic.

15
Sistemul 1 Sistemul 2

Fig. 16. Sisteme echivalente de sarcini

Conditia de baza pentru ca doua sisteme de sarcini sa fie echivalenteeste ca aceste


sisteme sa aiba aceeasi forta rezultanta totala si acelasi moment rezultant total,
adica:
r r
F = F
Sistemul 1 Sistemul 2
r r
M= M
Sistemul 1 Sistemul 2

Exemplu:
inlocuirea unui sistem de sarcini uniform distribuite cu o singura sarcina
concentrata

Fig. 17. Exemplificare de echivalare de sarcini


x x
2 2
F =F = $ dF = $ w( x) dx = aria de sub curba w( x)
x x
1 1
x x x
2 2 1 2
M =F d = $ x dF = $ x w( x) dx d = $ x w( x) dx
x x F x
1 1 1

16
5. ECHILIBRUL STATIC AL CORPURILOR RIGIDE

Un corp rigid (sau orice parte a sa) este stationar si va ramane stationar iar corpul
rigid este in echilibru numai daca se indeplinesc simultan urmatoarele conditii: (1)
rezultanta tuturor fortelor care actioneaza asupra sa sunt zero si (2) rezultanta
tuturor momentelor si cuplurilor fata de oricare punct arbitrar din spatiu sunt zero.

Teorema
Conditia necesara si suficienta ca un sistem de sarcini actionand asupra unui
solid rigid liber sa fie in echilibru este ca intr-un punct arbitrar din spatiu sa fie
indeplinite conditiile:
r r r
F = F = Fi = 0;
rezultanta R r
r r r
M = M = Ci + M i = 0.
rezultant R

Concret in concordanta cu conditia generala de echilibru definita anterior trebuie sa


avem satisfacute urmatoarele conditii (Fig. 18):
r r r r m r
R = F + F + L + Fm = Fi = 0
1 2 i=1
r r r r r r r
M = M + M + ... + M n + r × F + r × F + ... + rm × Fm .
A 1 2 1 1 2 2

und A este un punct oarecare convenabil ales. Pentru exemplificare intr-un sistem
tridimensional cartezian de coordonate („x”, „y” si „z”) conditiile de echilibru sunt
reprezentate de sase ecuatii scalare care exprima echilibrul pe fiecare directie
caracteristica a sistemului de referinta (trei ecuatii pentru sistemul de forte si trei
ecuatii pentru cupluri si momente).

F1

M1
A
Mn

B
Fm M2
F2

Fig. 18. Corp in echilibru sub actiunea unui sistem de sarcini

17
Proiectand pe axele de coordonate ale unui sistem ortogonal tridimensional
ecuatiile vectoriale anterioare se obtin sase ecuatii scalare de echiulibru:

ecuatiile
r de echilibru pentru forta rezultanta
F =0 Fx = 0, Fy = 0, Fz = 0
R
ecuatiile
r de echilibru pentru momentul rezultant
M =0 M = 0, M = 0, M = 0
AR Ax Ay Az
De precizat ca acesta este cazul cel mai general cu componente pe toate directiile
sistemului de referinta. In multe situatii datorita unor particularitati este posibil ca
pentru rezolvarea conditiei de echilibru sa recurgem la mult mai putine ecuatii.

6. CENTRUL DE MASA SAU DE GREUTATE

Se considerN un sistem de puncte materiale de masa mi, aflate în câmpul


gravitaMional cu acceleraMia g%const. Fiecare punct material are greutatea
r r r
Gi = mi g = Fi

PoziMia centrului forMelor paralele:


n r n r n r
riGi ri mi g ri mi
r i=1
r = n = i=n1 = i=n1
C
G mg m
i=1 i i=1 i i=1 i

Coordonatele centrului forMelor


paralele
n n n n
xi Fi xiGi xi mi g xi mi
x = n i =1 i
= n=1 i
= n=1 i
= n=1
C
Fi Gi mi g mi
i=1 i=1 i=1 i=1

Similar, vom avea:


n n
yi mi zi mi
y = i=1n ; z = i=n1
C C
mi mi
i=1 i=1

18
Centrul de mas@ a corpurilor omogene
Se considerN un volum elementar
Vi de masN mi pentru care avem:
n r
ri mi
r
r = i=1n
C
mi
i=1
DacN m r# dm
r $ V r dm
r =
C $ dm
V
sau

=$ =$ =$
V x dm V y dm V z dm
xC ; yC ; zC
$ V dm $ V dm $ V dm

Corpuri omogene: dm=&VdV

xC =
$V x dV
; yC =
$ V y dV
; zC =
$ V z dV

$ V dV $ V dV $ V dV

Placi omogene: dm=&SdS

xC =
$ S x dS
; yC =
$ S y dS
; zC =
$ S z dS

$ S dS $ S dS $ S dS

Bare omogene: dm=&ldl

xC =
$ x dl
l
; yC =
$ y dl
l
; zC =
$ z dl
l

$ dl l $ dl l $ dl l

19
7. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFETELOR PLANE

Momente statice

Momentul static S al unei suprafete plane calculat in raport cu axele de


referinMN se definePte prin:
• Momentul static Sy al unei suprafeMe plane calculat în raport cu axa Oy
• Momentul static Sz al unei suprafeMe plane calculat în raport cu axa Oz

Cunoscând (yG, zG), coordonatele centrului de greutate ale suprafeMei plane


momentele statice sunt:

Sy = z A
G
Sz = y A
G
Deci este evident cN momentele statice al unei suprafeMe plane de arie A faMN de axe
care trec prin centrul sNu de greutate sunt nule. Axele care trec prin centrul de
greutate al unei secMiuni plane sunt denumite axe centrale, iar sistemul de referinMN
sistem central.

Momente de iner=ie Bi raze de iner=ie

• Momentul de iner ie Iy al unei suprafeMe plane de arie A calculat în raport cu


axa Oy

20
Momentul de iner ie Iz al unei suprafeMe plane de arie A calculat în raport cu axa
Oz

Momentul de iner ie polar IO al unei suprafeMe plane de arie A calculat în raport


cu polul O

Momentul de iner ie centrufugal Ixy al unei suprafeMe plane de arie A

Modulul de rezisten ' al unei suprafeMe plane de arie A în raport cu o axN sau cu
un punct este egal cu raportul dintre momentul de inerMie respectiv Pi distanMa
de la axa sau polul considerat pânN la cel mai îndepNrtat punct al secMiunii.

Razele de iner ie sau de giraMie ale unei suprafeMe plane de arie A în raport cu axele
Oy Pi Oz sunt mNrimi convenMionale definite prin expresiile:

Observa ii
a) Momentele de inerMie axiale Pi cel polar sunt niPte scalari întotdeauna
pozitive.
b) Momentul de inerMie centrifugal poate fi pozitiv, negativ sau nul.
c) DacN secMiunea planN de arie A admite o axN de simetrie, atunci momentul de
inerMie IYZ în raport cu un sistem ce conMine axa de simetrie este nul.

21
8. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFETELOR PLANE
SIMPLE

Sec=iune plan@ dreptunghiular@


Se considerN o secMiune planN dreptunghiularN, cu laturile b Pi h, raportatN
la sistemul central de axe Oyz. Un element de arie al acestei suprafeMe se poate
considera ca o fâPie îngustN, de lungime b Pi înNlMime dy, situatN la distanMa y de axa
Oz de expresie dA % b' 'dy. Considerând relaMiile fundamentale, pentru calculul
momentului de inerMie axial I z vom avea:

O z
h

b
dy

h
2 2 2 b h 3
I z = $ z dA = $ z b dz =
A h 12
2
• Pentru calculul momentului de inerMie axial I y procedând în mod asemNnNtor
se obMine:
b
2 3
I y = $ y 2dA = $ y 2b dy = b h
A b 12
2
• Deoarece sistemul de axe Oyz este Pi sistem de simetrie al secMiunii plane
momentul de inerMie centrifugal este nul, IYZ. ( 0.
• Momentul de inerMie polar, în raport cu originea O:

în care A este aria secMiunii dreptunghice iar d este diagonala acesteia.


• Modulele de rezistenMN ale acestei secMiuni plane:

Iz Iy
Wz Wy

22
Sectiune plan@ p@trat@
Pentru sectiunea planN de formN pNtrat cu caracteristicile geometrice b ( h ( a:
momentele de inerMie axial I z Pi I y
4
Iz = Iy = a
12
momentul de inerMie polar, în raport cu originea O
4
Io = a
6
Deoarece sistemul de axe Oyz este Pi sistem de simetrie al secMiunii plane
momentul de inerMie centrifugal este nul, IYZ. ( 0.
Modulele de rezistenMN ale acestei secMiuni plane
3 3
Wy = Wz = a respectiv Wo = 2 a
6 6
Sec=iune plan@ circular@ plina

dr
r
O z
d
dA
!

!
d!

Particularizînd relaMiile fundamentale în condiMiile de simetrie ale secMiunii


circulare faMN de sistemul central de axe Oyz vom avea:
momentul de inerMie polar, în raport cu originea O
4
Io = $ r 2dA = F d = I y + I z
32
A
momentele de inerMie axiale I z Pi I y
I 4
Iz = Iy = o = F d
2 64
Deoarece sistemul de axe Oyz este Pi sistem de simetrie al secMiunii plane
momentul de inerMie centrifugal este nul, IYZ. ( 0.
Modulele de rezistenMN ale acestei secMiuni plane
3 3
Wy = Wz = F d respectiv Wo = F d
32 16
23
Sec=iune plan@ inelar@ (inel circular)
Particularizînd relaMiile fundamentale în condiMiile de simetrie ale secMiunii
circulare faMN de sistemul central de axe Oyz Pi considerând cunoscut raportul
diametrelor vom avea:

z
D

momentele de inerMie axial I z Pi I y


4
Iz = Iy = d
64
momentul de inerMie polar, în raport cu originea O
4
Io = I y + I z = F d
32
Deoarece sistemul de axe Oyz este Pi sistem de simetrie al secMiunii plane
momentul de inerMie centrifugal este nul, IYZ. ( 0.
Modulele de rezistenMN ale acestei secMiuni plane
3 3
Wy = Wz = F d respectiv Wo = F d
32 16

Strength of materials is a related field of mechanics that relies


heavily on the application of static equilibrium.

24