Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipuri de Materiale
1. INTRODUCERE
Metale
Metalele sunt materiale caracterizate de proprietati specifice datorate fortelor
de legatura specifice dintre atomii dispusi in forme geometrice spatiale regulate
numite retele cristaline (structura metalografica).
Metale pure de uz general – Fe, Co, Ni, Al, Cu, Zn, Mg, Sn, etc.
Aliaje – sunt materiale complexe care con!in mai multe elemente
metalice in diverse combina!ii controlate. Propriet%!ile acestora sunt
dependente de num%rul, tipul &i compozi!ia componentelor. Exemple:
o!elurile carbon, o!elurile carbon de calitate (aliate &i înalt aliate), aliaje
speciale, etc.
Metale de aliere –Mn, Mo, Cr, Si, W, Ti, V, Nb, etc.
Materiale plastice-Polimeri
Polimerii sunt materiale caracterizate de o greutate usoara, rezistenti la coroziune,
usor de prelucrat la temperaturi normale si in general accesibili. Proprieteti
importante ca: rezistenta buna la coroziune, slabi conductori de electricitate (deci
izolatori buni), tenacitatea ridicata, deformarea plastic% buna insotita de o rigiditate
corespunzatoare, etc., au impus aceasta categorie de materiale in cele mai diverse
domenii de utilizare.
Ceramica si sticla
Sunt materiale caracterizate ca si materiale anorganice nemetalice, iar cele care nu
au o structura cristalina (amorfe) sunt denumite sticle. Proprietati importante ca:
punctul de topire ridicat, rezistenta la uzura buna, rigiditate si duritate buna,
rezistenta la coroziune, densitate scazuta, etc., permit utilizarea acestor materiale in
cele mai diverse domenii de utilizare. Faptul ca sunt relativ casante si au o
rezistenta mecanica relativ buna (dependenta de tipul si conditiile de solicitare)
constituie un dezavantaj major al acestor categorii de materiale.
1
Materiale Composite
Sunt materiale compuse din doua sau mai multe tipuri de materiale asezate prin
fabricare in diferite forme si combinatii. In general proprietatile finale ale
compozitului sunt superioare celor specifice fiecarui component in parte. Exemplu:
polymer/metal/ceramica are carcateristici superioare polimerului dar nu este atat de
fragil ca si ceramica.
Proprietati fizice
densitatea
conductibilitatea termica si electrica
magnetismul
Proprietati chimice
rezistenta la coroziune
refractaritatea
Proprietati mecanice
rezistenta mecanica – reprezinta proprietatea materialelor de a se
opune actiunii de deformare sau de rupere datorata unor forte
exterioare.
elasticitatea - reprezinta proprietatea materialelor de a reveni la forma
si dimensiunile initiale dupa inlaturarea fortelor care au produs aceste
efecte
rigiditatea - reprezinta proprietatea materialelor de a se opune
deformarilor elastice
plasticitatea - reprezinta proprietatea materialelor de a permite
deformatii permanente fara ca in material sa se produca degradari
rezistenta la rupere - reprezinta tensiunea care corespunde valorii
maxime a sarcinii pentru care dupa depasirea capacitatii de deformare
apare ruperea acestora
rezistenta la oboseala - reprezinta proprietatea materialelor de a rezita
la solicitari variabile si repetate in timp
tenacitatea - reprezinta proprietatea materialelor de a se deforma
plastic (permanent) inainte de aparitia ruperii
ductilitatea - reprezinta proprietatea materialelor de a se deforma in
sens transversal (a se contracta) la solicitari datorata unor forte
exterioare
fragilitatea - reprezinta proprietatea materialelor de a nu permite
deformatii plastice inaintea ruperii
duritatea - reprezinta proprietatea materialelor de a opune rezistenta la
patrunderea in ele sub actiunea unor forte a unor corpuri din alte
materiale
2
rezistenta la uzarea - reprezinta proprietatea materialelor de a se opune
degradarii suprafetelor superficiale prin frecare cu alte materiale
fluajul - reprezinta proprietatea materialelor de a se deforma lent si
continuu in timp sub actiunea unor sarcini constante
relaxarea - reprezinta proprietatea materialelor de a prezenta in timp o
scadere a tensiunilor sub o deformatie constanta
Proprietati tehnologice – reprezinta modul de comportare a materialelor la diferite
metode de prelucrare: turnabilitatea, forjabilitatea, aschiabilitatea, sudabilitatea, etc.
Other......
3
4
5
6
3. METALE. ALIAJE FEROASE
Aliajele fierului (aliajele feroase) sunt cele mai intrebuintate materiale metalice in
toate domeniile de activitate. La scara microscopica aliajele sunt alcatuite din
constituenti structurali omogeni numiti si faze ca metale pure, solutii solide,
amestecuri de faze si compusi eterogeni ca amestecuri mecanice de faze (eutectice,
eutectoide, etc.). Pentru simplitate in cele ce urmeaza prin faza vom intelege in sens
restrictiv compusi intermetalici constitutivi ai aliajele feroase.Propriet%!ile acestor
aliaje feroase sunt strans dependente de acesti constituenti structurali. Din acest
motiv o succinta trecere in revista a echilibrului dintre aceste faze este oportuna. In
general in aceasta situatie se vor analiza diagrame Fe-C (Fig. 3). Diagrama prezinta
transformari in stare solida care se datoresc:
• tranformarilor alotropice ale Fe
• variatiei cu temperatura a solubilitatii C in solutiile solide si
Aceste diagrame sunt cunoscute si sub denumirea de: diagrama fazelor, diagramele
de echilibru sau diagramele constitutionale. Diagramele descriu echilibrul pentru
diferite combinatii intre concentatiile de C si temperatura.
7
Punct eutectoid (punct de tranformare eutectoida) – punctul care corespunde
continutului de C (0.77 % C) la care este atinsa temperatura de formare a fazei
austenita.
Punct eutectic (punct de tranformare eutectica) – punctul care corespunde
continutului de C (4.3 % C) la care este atinsa temperatura de formare a fazei
ledeburita.
Alpha (?-Fe) este o solutie solida de C in Fe ? denumit ferita. Aceasta faza apare
ca o prima solutie solida pentru concentratia de C sub punctul eutectic la
temperaturi relativ joase (T < 911.5 °C). Ferita dizolva foarte putin C (0.002 % la
temperatura ordinara si 0.0218% la temperatura de 727°C). Ferita are o structura
cristalina de tip retea cubica cu volum centrat. Aceasta solutie solida este foarte
apropiata de Fe pur (ca si compozitie chimica) deci proprietatile feritei sunt
apropiate de ale Fe. Prezenta feritei in structura aliajelor Fe-C determina proprietati
feromagnetice bune (T < 727 °C ) contribuind la obtinerea unei plasticitati ridicate
dar cu rezistenta la rupere si duritate mai scazuta.
Gama (D-Fe) este numele unui constituent denumit austenita. Acest constituent
este o solutie solida de patrundere a C in fierul D care apare la temperaturi relativ
ridicate de peste 727°C (uzual 911.5 °C < T < 1396 °C). Austenita, numita si
solutie solida D, are o structura cristalina de tip retea cubica cu fete centrate.
Austenita dizolva mai mult C decat ferita pana la maxim 2.11% , punct care
reprezinta frontiera dintre oteluri carbon si fonte.
8
Fe3C este numele unui compus chimic denumit cementita. Spre deosebire de
ceilalti constituenti care sunt caracterizate de rapoarte relativ clare intre
componenti, cementita este o faza caracterizata de o formula chimica specifica
(carbura de Fe) continanad 6.67% C. Prezenta dominanata a acestei faza in aliajele
feroase desii asigura cresterea rezistentei mecanice si a duritatii conduce la
scaderea tenacitatii datorita fragilitatii ridicate a acestei faze. Cementita are o
structura cristalina orthorhombica. Din punct de vedre magnetic cementita este
feromagnetica pentru temperaturi sub 210 °C si paramagnetica peste aceasta
temperatura.
9
si cementita. Aliajele care contin acest constituent in cantitati insemnate sunt dure
si fragile (fontele albe) deci foarte greu nprelucrabile. Ledeburita este
feromagnetica.
OBSERVATII
10
elementele stabilizatoare pentru faza austenitica ca Mn, Ni conduc la
scaderea limitelor A1
elementele stabilizatoare pentru faza ferita ca Cr,Si, Mo, Tg conduc la
cresterea limitelor A1
Din diagrama se observa atat regiuni cu o singura faza distincta cat si regiuni
cu amestecuri de faze ca ferita + cementita, austenita + cementita, si ferita +
austenita.
La cele mai inalte temperaturi se regasesc combinatii intre faze lichide si
solide ca lichid + austenita, lichid + cementita, si lichid + C-ferita
Fontele au fost si mai sunt utilizate datorita unor avantaje ca: (1) preturilor de
cost mai scazute, (2) usurinta in obtinerea formelor complexe, (3) rezistenta buna la
uzura, (4) atenuare buna a vibratiilor, fontele sunt utilizabile cu succes locuind
oteluruile. Principalele dezavantaje care limiteaza utilizarea fontelor sunt: (1)
compozitia chimica ridicata in C si Fe, (2) sensibilitate mare la socuri, (3)
caracteristici (structura, retea cristalina, proprieteati, etc) sensibile la regimul de
turnare si racire, probleme de prelucrabilitate si rezistenta la coroziune.
Avand in vedere utilizarea larga in industriile de proces (aproape dominanta)
a otelurilor in cele ce urmeaza ne vom referi doar la aceasta categorie de aliaje
feroase. Otelurile se pot clasifica dupa numeroase criterii : (1) criteriul utilizarii, (2)
natura prelucrarii, (3) dupa structura lor, (4) dupa continutul de C, etc.
Deoarece toate proprietatile otelurilor sunt influentate in primul rand de continutul
de C (de variatia cantitaiva a constituentilor structurali) in cele ce urmeaza vom
trece in revista pe scurt otelurile clasificate dupa dupa continutul de C.
11
B. Oteluri carbon slab aliate
Aceste oteluri contin si alte elemente introduse voit (elemente de aliere) in
compozitie pentru a le creste calitatile. In aceasta categorie de oteluri suma totala a
elementelor de aliere este sub 5 %.
C. Oteluri carbon mediu aliate
Se considera oteluri mediu aliate acele oteluri in care cel putin unul dintre
elementele de aliere este intr-o concentratie mai mare decat limita superioara
admisa la otelurile slab aliate si suma lor este cuprinsa in intervalul 5...10%.
OBSERVATII
12
Efectele elementelor de aliere asupra otelurilor
13
5. OTELURI ANTICOROZIVE OTELURI INOXIDABILE
Otelurile inoxidabile fac parte din categoria otelurilor inalt aliate fiind o
denumirea generica pentru o clasa de oteluri aliate care contin cel putin 5 % Cr
(frecvent peste 10.5%Cr) dar si alte elemente de aliere. Asa cum spune denumirea
lor principala proprietate este rezistenta la coroziune. Aceasta se datoreste unui strat
superficial compact la suprafata aliajului bogat in oxizi sau elemente de aliere,
precum si capacitatii de refacere a acestuia.
A. Oteluri inoxidabile cu Cr
Aceste oteluri aliate contin frecvent 11 ... 14%Cr. Sunt oteluri magnetice si au o
mare rezistenta la coroziune in vapori si apa, si in unii acizi (azotic, acetic, boric,
etc.) dar nu rezista in solutii de acizi clorhidric si sulfuric. Otelurile inoxidabile cu
Cr sunt in acelasi timp si refractare putanf fi folosite timp indelungat la temperaturi
cuprinse intre 500...750°C. Au insa o sensibilitate mare la supraincalzire.
Reducerea sensibilitati la supraincalzire se combate prin aliere cu Mo si Ti marind
concomitent si refractaritatea si sudabilitatea.
B. Oteluri inoxidabile cu Cr si Ni
Aceste oteluri aliate contin frecvent 1 ... 25%Ni. Ni introdus in aceste oteluri le
confera o structura austenitica. Compozitia de baza a acestor oteluri austenitice
cuprinde 18 % Cr si 8 % Ni (asazisele oteluri 18-8). Otelurile inoxidabile cu Cr si
Ni au refractaritate, rezistenta mecanica, rezilienta la temperaturi scazute si
rezistenta la coroziune (acizi organici si mediu marin) bune si foarte bune, atat la
temperaturi ridicat cat si scazute. Otelurile aliate cu Cr (16...26%Cr) si Ni
(3.5...22%Ni) sunt foarte rezistente si la temperaturi foarte scazute (-10... -200°C)
fiind denumite si oteluri criogenice (oteluri utilizabile sub 0°C). Sunt oteluri
nemagnetice cu sudabilitate buna dar prelucrarile prin aschiere si deformare
plastica la rece sunt deficitare. Deoarece Ni este un element scump si deficitar un
dezavantaj major este costul relativ. Atunci cand este posibil se apeleaza la oteluri
inoxidabile austenitice de tipul Cr-Mn sau Cr-Mn-Ni. Prezenta unor cantitati mici
de elemente de aliere ca Mo, Ti, Al, Cu imbunatateste atat proprietatile mecanice
cat rezistenta la coroziune si sudabilitatea.
14
A. Otelurile inoxidabile austenitice – cu o compozitie de baza cuprinzand 18 %
Cr si 8 % Ni. Ca si caracteristici principale ale acestor oteluri se pot mentiona:
excelenta rezistenta la coroziune in acizi organici si mediu marin, sudabilitate
foarte buna, ductilitate si prelucrabilitate buna. Acestor oteluri nu li se pot aplica
tratamente termice de calire prin incalzire pentru cresterea duritatii.
15