Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

·0 Context
Lucian Blaga publica in anul 1919 in deschiderea primului sau
volum de poezii “Poemele luminii” poezia modernista “Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii”, poezie ce se inscrie in seria artelor poetice
moderne din perioada interbelica, alaturi de “Testament” de T. Arghezi, si
“Joc secund” de I. Barbu.

·1 Specie literara, curent literar

Poezia este o arta poetica deoarece poetul isi exprima intr-o
maniera artistica propria conceptie despre poezie si despre rolul poetului
in raport cu societatea, creatia si cunoastere. Aceasta poezie este si o
meditatie filosofica pe tema cunoasterii, autorul invitandu-ne sa reflectam
asupra acestei teme.

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica

moderna care inglobeaza: influente expresioniste, emotia ce tinde catre
intelectualizare, metafora revelatorie si versul liber. In poezie apar doua
relatii asupra carora interesul poetic este concentrat: relatia poet-lume si
poet-creatie.

·2 Tema, viziunea despre lume (doua imagini/idei

poetice)

Tema poeziei este cunoasterea, reflectata prin metafora “lumina”,

dar si atitudinea poetului in fata marilor taine ale Universului. In
conceptia filosofului Lucian Blaga, cunoasterea lumii este posbila numai
prin iubire, conceptie care reiese din urmatoarele sintagme: “Eu nu
strivesc”, “caci eu iubesc”.
 Viziunea poetului despre lume se inscrie in perspectiva misterului,
motivul central al lui Blaga, atat in opera filosofica cat si in cea poetica.
Pentru poet, exista doua modalitati de cunoastere: cunoasterea luciferica,
poetica care accentueaza misterul, si cunoasterea paradiziaca,rationala,
logica, care descifreaza misterul.

Rolul poetului nu este de a descifra misterele universului si de a le

ucide “lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, ci de a le
adanci enigma prin creatie “eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”

·3 Elemente de compozitie si de limbaj (perspectiva narativa,

titlu, figuri semantice, elemnte de prozodie, etc.) semnificative
pentru tema si vizunea despre lume.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o confesiune lirica,

realizata cu ajutorul marcilor subiectivitatii eului liric: verbe si pronume
la persoana I singular “eu iubesc”, “nu strivesc”,” nu ucid”, adjectivul
posesiv de persoana I “calea mea”, “ochii mei”.

Titlul este alcatuit din sintagma “eu nu strivesc” si metafora

revelatorie “corola de minuni a lumii”. Pronumele “eu” repetat de cinci ori
in poezie, evidentiaza rolul poetului creator si reprezinta o marca a
confesiunii, avand influente expresioniste. Forma negativa a verbului “nu
strivesc” potenteaza refuzul poetic pentru cunoasterea paradiziaca, de tip
rational, autorul fiind adeptul cunoasterii luciferice, poetice, pentru ca, in
viziunea sa, rolul poetului este a adanci taina unui mister, nu de a o
“ucide”. Metafora revelatoare “corola de minuni a lumii” exprima
atitudinea protectiva a poetului in ceea ce priveste misterul.

Textul poetic este construit pe baza relatiilor de opozitie care se

stabilesc intre cele doua tipuri de cunoastere: cunoasterea luciferica,
poetica “lumina mea” si cunoasterea paradiziaca, logica “lumina altora”.

Elementele de recurenta (motivele poetice) sunt : misterul si

lumina, motiv central al poeziei blagiene si metafora emblematica a
operei poetului cu dubla semnificatie: cunoastere si iubire.

Poezia este structurata in trei secvente lirice, mai exact: prima

secventa – versurile 1-5, a doua secventa – versurile 6-8 si a treia secventa
– versurile 19-20.

Prima secventa poetica exprima refuzul ferm al autorului de a fi

adeptul cunoasterii paradiziace “nu ucid cu mintea/ tainele ce le-
ntalnesc/in calea mea”.

Enumeratia de metafore revelatorii din ultimul vers al primei secvente

desemneaza temele poeziei blagiene: flori – viata, ochi – cunoastere, buze
– iubirea, morminte – moartea.

A doua secventa reprezinta o antiteza intre cele doua tipuri de

cunoastere:paradiziaca si luciferica prin relatiile de opozitie care se
stabilesc: “eu – altii”, ”lumina mea – lumina altora”.

Cunoasterea pe care poetul o aduce lumii prin creatia sa este comparata

cu lumina lunii, care sporeste misterele noptii, si nu le dezvaluie.